Lecția 2b – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 2,b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

În lecția trecută am vorbit despre iluminarea completă a lui Buddha versus nirvana și am spus că învățătorii din tradiția noastră nu încurajează oamenii să aspire spre nirvana, ci pentru iluminarea completă a lui Buddha, care este mult mai sublimă și mai încântătoare.

Subiectul acestei lecții este despre beneficiile bodhicittei.

Ce este Mahayana?

Maha mare,
Yana  
car.

Carul cel mare”. Aceasta este calea de a ajunge la iluminare care include toate ființele. Aceasta este Mahayana.

Hinayana este calea inferioară, pe care o parcurge cel care aspiră să ajungă la eliberare și să iasă din suferință, focusându-se pe el însuși. Asta nu înseamnă că nu are compasiune, dar această focusare este fundamentală în ceea ce privește practica lui.

Iluminării absolut complete îi mai spunem și iluminarea totală. Deci, Bodhicitta este aspirația spre iluminarea totală de dragul tuturor ființelor. În tibetană:

Sem kye pani shen dun chir
Yang dak dzok pay jang chub do

 

 Tipuri de Bodhicitta

O să vorbim puțin despre câteva tipuri de bodhicitta. În cursul 2 am vorbit despre ele mai detaliat.

 

Tipuri de Bodhicitta în funcție de nivelurile de înțelepciune

Între gradul de compasiune și gradul de înțelepciune pe care am dobândit-o, există o strânsă legătură și acest lucru nu este întâmplător. Pentru că nu ne putem dezvolta cu adevărat bodhicitta fără a avea o înțelepciune foarte profundă. Ele merg împreună.

Și înainte de a continua să intrăm în detalii, vom aminti puțin despre diferitele tipuri de înțelepciune pe care Arya le dobândește prin perceperea directă a vacuității.

 

Două niveluri de înțelepciune pe Calea perceperii

1. Înțelepciunea care vine din meditație.

Nyam shak yeshe

Yeshe înțelepciune.

Nyam shak înseamnă literalmente a fi în echilibru, meditația echilibrată. Patanjali, ne-a vorbit despre Samapati. În sanscrită, Samapati înseamnă meditația echilibrată. În tibetană Nyam shak.

Echilibru între ce? Între diferitele obstacole în calea meditației:

agitația = mintea este dispersată, aleargă în toate direcțiile, dorește lucruri, își amintește și îi este dor.

somnolența, moleșeala = mintea este somnoroasă și letargică, lipsită de vivacitate.

Este nevoie de multă practică pentru a ajunge la echilibrul minții în care ea este trează, conștientă, foarte clară, nu este împrăștiată și nu sare din loc în loc. Mintea este fixată pe obiect, fără să mai fie distrasă de ceva.

Dar, Nyam shak se referă la înțelepciunea dobândită de Arya în timp ce percepe direct vacuitatea.

Este înțelegerea directă a vacuității în timpul meditației profunde. Este înțelepciunea care este directă, care nu implică gândirea. A fost multă gândire înainte de asta, precum și multă practică de meditație și concentrare.

La acest nivel, cel care meditează este complet cufundat în meditație și nu are niciun gând. Nu există gândul de „eu” sau că „înțeleg acum vacuitatea”. Nu există deloc astfel de gânduri. Există, dacă vreți, o fuziune între minte și obiectul ei. Nu mai există nicio separare între ele. Nu mai avem conceptul de „mintea mea acum face asta”. Toate acestea au dispărut. Suntem cufundați în obiect și obiectul este vacuitatea.

Când se iese din această meditație, există sentimentul de coborâre. De ce? Pentru că mintea s-a aflat într-un loc foarte înalt.

Corpul este aici, dar mintea este în altă parte, într-o formă superioară de existență. După care există sentimentul de declin. Arya care a perceput vacuitatea pentru prima oară, știe clar ce s-a întâmplat cu el și înțelege că:

A întâlnit Dharmakaya, care este corpul mental al lui Buddha.

∙ De pe urma întâlnirii personale cu Buddha, știe cu toată certitudinea că „ființa iluminată” există.

∙ Realizează că s-a întâlnit cu propria sa ființă iluminată.

Are abilitatea de a vedea viitorul. El vede când va deveni el însuși un Buddha și cum i se va întâmpla asta.

Este o experiență incredibilă, despre care vom vorbi puțin mai târziu.

2. Înțelepciunea de după, ulterioară.

Jetop yeshe

Yeshe  înțelepciune,
Jetop   
de după, ulterior.

Jetop yeshe este înțelepciunea dobândită imediat după perceperea directă a vacuității.

După ce Arya a ieșit din meditație, începe să aibă o serie de conștientizări una după alta, foarte profunde.

Acest lucru i se poate întâmpla și practicantului Hinayana, dar cel care se află în Mahayana și a practicat mult timp învățăturile maestrul Shantideva, în acel moment i se întâmplă ceva uimitor: chakra inimii lui se deschide larg și va veni înțelepciunea, direct. Dacă a practicat și bodhicitta, în același timp realizează bodhicitta adevărată. În același timp, o lumină clară pare să izbucnească din inima lui, cuprinzând toată creația, toate făpturile de pe toate planetele din întregul univers.

Le poate vedea pe toate, și cât de îndrăgostit și cât de legat este de ele. Un fir din fiecare ființă îl leagă de el. Simte pentru prima oară iubirea profundă pentru ele. Această iubire există în fiecare dintre noi, doar că avem obstacole pentru a o întâlni.

Arya se eliberează pentru totdeauna de orice atitudine egoistă, de orice gândire sau comportament prin care se îngrijește mai întâi de el. Fericirea nu poate să existe când am grijă numai de mine, nu există așa ceva.

Maestrul Shantideva spune:

Niciodată n-am putut fi fericit
Cât timp am căutat fericirea pentru mine!
De acum îi voi proteja mereu pe alții
Și astfel, mă voi proteja și pe mine!

Deci, dacă suntem pe calea Mahayana, înțelepciunea și bodhicitta apar în același timp. Și acestea creează iluminarea deplină a lui Buddha.

Calea care nu pune accentul pe bodhicitta nu poate duce spre iluminarea deplină. Există meditații minunate despre compasiune, dar ele nu pun în evidență faptul că „eu însumi voi avea grijă ca toată lumea să ajungă la iluminare”. Fără asta, amprenta karmică nu este suficient de puternică. De aceea în budismul tibetan Mahayana sunt multe învățături despre aceste lucruri, pentru ca, atunci când stăm în meditație, să ne direcționăm spre iluminarea totală și nu spre ceva inferior ei.

Ca urmare a acestor experiențe

O mare parte din karma negativă se șterge, și Arya nu va mai putea cădea în tărâmurile inferioare. Şi el știe asta.

∙ Are o mare dorință de a le arăta calea altora, de a le preda oamenilor Dharma în limba lor, așa cum li se potrivește.

Dorește să protejeze învățăturile, să le conserve.

∙ El știe că va deveni un Buddha, și că-i va ajuta și pe ceilalți să devină un Buddha și să atingă beatitudinea sublimă.

Când știu deja atât de profund că acest lucru este ceea ce mi se va întâmpla și sunt pe calea spre fericirea sublimă, este suficient. De ce anume mai am nevoie? Ce mă mai poate speria pe cale?

Între timp, karmele din trecut rodesc și cu cât Arya progresează mai mult pe cale, cu atât rodesc și mai repede. Obstacolele sunt îndepărtate rapid datorită bodhicittei.

Când se produce bodhicitta, chiar și gândul „Îmi dedic viața pentru a ajunge la iluminare, astfel încât să pot ajuta toată creația!” creează nenumărate merite.

Obstacolele uneori pot fi dificile, dar nu îi mai este teamă!

Acest lucru se poate explica la nivelul canalelor. Începe un flux de prana. Acest gând deschide canalele. Există multe blocaje în interiorul canalelor, iar ele încep să fie eliminate. În urma acestui proces apar tot felul de dureri și, de asemenea, [apar] situații dificile.

Lama Dvora Hla povestește despre o călugăriță, o bună prietenă a ei, care a stat zece luni în retreat. Când călugărița a ieșit din retragere a întrebat-o: „Ei bine, cum a fost retreat-ul?” Și ea a răspuns: „Am fost bolnavă tot timpul”.

 

Alte două tipuri de bodhicitta

1. Bodhicitta dorinței.

Munsem


Mun        
rugăciune, aspirație, dorință, intenție.
Sem         
minte, conștiință.
Munsem bodhicitta dorinței.

Ce este bodhicitta dorinței? Este dorința ca tuturor ființelor să le fie bine. Ne antrenăm gândirea. Le dorim binele tuturora.

Putem să le dorim tuturor să le fie bine, și să stăm două minute, gândindu-ne la asta, ceea ce este mult. Dacă stăm doar două minute în fiecare zi și ne gândim la asta, viața noastră se va schimba într-un mod uimitor! Dar dacă după cele două minute trecem la treburile noastre, asta nu este Munsem.

Sensul lui Munsem este că acest gând ne însoțește tot timpul. L-am interiorizat atât de mult, încât a devenit parte din noi. Mintea noastră este impregnată de gândul ca tuturora să le fie mereu bine. Permanent. Acesta este Munsem.

După cum știm, în ceremonia de primire a jurămintelor bodhisattva, ne angajăm în fața Lamei să ne cultivăm și să practicăm bodhicitta sub forma de dorință.

Ne angajăm să ne cultivăm această dorință profundă și să o purtăm mereu în inima noastră: de a aduce binecuvântare altora, ca nimeni să nu mai sufere și să aibă parte de fericirea sublimă a lui Buddha.

 

2. Bodhicitta acțiunii.

Juksem

În bodhicitta acțiunii nu vrem doar binele tuturor, ci ne spunem: „Cum le va fi bine? Nu este suficient doar a le dori binele, ci acum vom acționa noi înșine ca celorlalți să le fie bine”.

Apoi începem să căutăm ce putem face ca să le fie bine altora și ne angajăm pe această cale.

Ne angajăm să acționăm pentru binele celorlalți și acesta este cu totul alt nivel!

În Sutra Tăietorul de diamant, Buddha spune că cei care au reușit acest lucru sunt foarte rari în univers. Puțini sunt cufundați în acest gând și își dedică întreaga viață pentru asta. O astfel de persoană nu-și va găsi odihna până când nu va găsi cum să ajute cu adevărat pe toată lumea. Și acesta este cu totul alt nivel. El este motivat spontan să facă ceea ce este bine.

Ceremonia de primire a jurămintelor bodhisattva se face după ce se învață despre jurăminte. În cursul 7 sunt date toate explicațiile despre aceste jurăminte. Omul trebuie să știe la ce se angajează. (Cursurile 9 și 10 sunt predate înainte de cursul 7. Aceasta este ordinea recomandată).

Cele zece jurăminte de eliberare, reprezintă primul nivel de jurăminte în care ne angajăm să nu-i mai rănim pe ceilalți.

Nivelul jurămintelor bodhisattva este un nivel mult mai înalt, în ceea ce privește efectul său asupra noastră, pentru că practicăm să aducem binecuvântare altora. Dar acest nivel nu poate exista fără primul.

Ceremonia are două părți. Pe vremea lui Nagarjuna, se făcea un ritual în care practicantul se angaja să practice bodhicitta dorinței și numai după un an sau doi se făcea a doua parte.

Astăzi se face o singură ceremonie în care omul se angajează să practice ori ambele bodhicitta, ori [doar] bodhicitta dorinței.

Nu există fericire maximă fără bodhicitta. Dar Bodhicitta nu poate fi realizată dacă nu ne respectăm jurămintele Juksem. Trebuie să ne angajăm în totalitate pentru binele comun.

 

Vocația noastră este iluminarea

Suntem cu toți meniți să fim fericiți. Menirea noastră este de a avea parte de fericirea sublimă a lui Buddha. Cu toții căutăm iluminarea.

De fiecare dată când ne trezim, ne sculăm din pat. De ce? Credem că o să ne fie mai bine dacă ne sculăm din pat.

Tot timpul căutăm Nirvana. Dacă nu am fi căutat-o, nu ne-am fi sculat din pat. Și cu toate că Nirvana este minunată, este o imensă plăcere, iluminarea totală a lui Buddha este și mai mare. Și toate învățăturile noastre vin să ne încurajeze să ajungem la iluminarea deplină a lui Buddha.

 

Cum ajungem la ea?

Karma este ceea care ne face să îmbătrânim, să murim, să pierdem ce ne este mai drag.

Tot ceea ce facem, spunem, gândim, sunt numite acțiuni. Fiecare astfel de acțiune lasă în minte o amprentă mentală. Aceste amprente sunt numite semințe karmice. Ele rămân cu noi și nu se șterg niciodată. Ele stau în subconștient, ca într-un incubator. În momentul în care sunt create condițiile prielnice, ele dau rod și ne creează lumea. Câte de multe amprente se acumulează în subconștient? 64 într-o singură pocnitură de degete.

Să ne uităm la cum decurge ziua noastră. Cât din ea este minunată? Cât din ea este dedicată cu adevărat celorlalți? Spre tristețea noastră, vom descoperi că nu facem asta prea mult. Deci, ce ne-a adus aici? Dacă suntem aici și auzim aceste lucruri care ne pot scoate din necazuri, aceasta este un semn că am acumulat multă karmă bună.

De-a lungul multor vieți am acumulat nenumărate binefaceri care ne-au adus aici. Unde aici? La o lecție de dharma. Din punct de vedere karmic, lecția de dharma este foarte prețioasă.

 

Rodiri karmice

Karma este ca energia: odată ce a rodit, va dispare. Faptul că stăm aici și ascultăm învățătura, ne-a rodit karma. În continuare vor veni alte semințe mai puțin bune, pentru că pe cele bune le-am folosit acum.

Deci, ce vom face? Acum, cum rezolvăm asta?

Viața noastră, tot ceea ce experimentăm clipă de clipă este o rodire karmică continuă. Nu este nimic altceva.

Ce înseamnă ca cineva să se nască câine? Nu înseamnă că există o întreprindere de corpuri de câini și când sufletul părăsește corpul, un înger vine și îl împinge în alt corp și acum sunt câine. Poate că în trecut am mințit mult și acum am o formă de viață care implică multă frică de animal.

Și asta este tot, doar schimbare karmică. Este ca și cum cineva merge cu mașina și pe neașteptate o alta intră în el, astfel că se trezește cuprins de flăcări. Karma se schimbă brusc și persoana experimentează altceva.

La fel și în momentul morții: karma se schimbă și va rodi o altă karma în funcție de ceea ce avem în baza de date. Și rezerva karmică este uriașă. Ce va ieși din ea? Marii Lama spun că este ca ruleta rusească.

Deci, ce vom face? Avem un depozit karmic imens pe care nu-l putem controla.

 

Cheia este în înțelegerea mecanismului karmei

a. Trebuie să mă asigur ca depozitul să fie în favoarea mea. Vreau să acumulez karma bună.

b. Vreau să încetez de a mai planta karma negativă.

c. Vreau să mă debarasez de cele pe care le-am acumulat deja. Spunem că acest lucru se poate. Pe calea Mahayana spunem că putem purifica karma. În lecția 3 vom vedea cum o purificăm. Acest lucru este foarte important de știut, pentru că fără purificare vom continua să avem obstacole pentru a dezvolta bodhicitta și nu vom putea ajunge la iluminare.

 

Întrebare: La un moment dat am învățat că odată ce sufletul intră într-un corp uman, nu se mai poate reîncarna în animal.

Răspuns: Acest lucru nu este adevărat!

Se spune despre Buddha că într-o zi stătea pe un dâmb înconjurat de toți discipolii săi care îl privesc cu admirație. Iar ei îi pun exact această întrebare.

Buddha ia în mână nisip și întrebă: „Câte fire de praf sunt sub unghia mea? Și câte fire de praf acoperă întreg pământul? Călugării îi răspund: „Oh, Buddha, numărul firelor de praf de pe întreg pământul este de o sută de ori mai mare. Nu, de o mie de ori mai mare. Nu, de un milion de ori. Nu, infinit mai mare!

Atunci Buddha spuse: „Șansa ca cineva care este acum o ființă umană, să se renască din nou om, este ca acest raport dintre firele de praf de sub unghia mea și cele care acoperă întreaga față a pământului, adică aproape zero.

Dacă omul nu practică, șansa lui este aproape zero. Acumulăm 64 de amprente pe secundă. Câte dintre ele sunt dedicate faptelor bune?

Deci faptul că am dobândit un corp uman în această viață este extrem de rar din punct de vedere spiritual. Buddha a spus că „aproape toată lumea va cădea în tărâmurile inferioare”. Acesta este răspunsul lui Buddha.

Prin urmare, dacă suntem deja aici și continuăm să alergăm după deșertăciunile acestei lumi, suferința va fi mare. De aceea ne aflăm aici: pentru a înțelege cum funcționează acest mecanism, astfel încât să-l putem folosi în beneficiul nostru și a altora.

Și dintre toate amprentele mentale despre care am vorbit, cea mai puternică este Bodhicitta. Numai ea ne conduce spre iluminare.

Dacă ne dezvoltăm dorința de a-i ajuta pe toți ceilalți, acumulăm o karmă minunată. A transmite altora aceste cunoștințe este un act incredibil care creează karma de a întâlni din nou aceste lucruri și de a ajunge la fericire.

Câmpul bodhicittei este toate ființele simțitoare, fără excepție. Acesta este raza ei de acțiune și de aceea o face atât de puternică.

V-am vorbit puțin despre faptul că pentru a finaliza calea trebuie să intrați în tantra. Este imposibil să o desăvârșiți fără Tantra, așa a spus Buddha.

Tantra este o practică secretă. În ea se intră numai dacă suntem pregătiți, având printre altele înțelegerea compasiunii și a vacuității. Și asta facem în cursurile noastre, aprofundăm.

Este imposibil de reușit în Tantra fără cultivarea Bodhicittei. Nu este nevoie să realizăm adevărata Bodhicitta pentru a intra în Tantra. Nu este o condiție. Printre altele, Tantra accelerează procesul de cultivare a Bodhicittei.

 

Beneficiile Bodhicittei

Ce se întâmplă în lumea lui Buddha? Vorbim acum despre beneficiile bodhicittei.

Când semințele uimitoare ale Bodhicittei rodesc, fiecare lucru mărunt al experienței noastre este extaz. Dacă îi oferim lui Buddha ceva ce pentru noi este cel mai infect lucru – pentru el este o sursă de extaz. Buddha se află într-o stare de beatitudine permanentă, nu există nimic impur în lumea sa. El este în permanență în plăcerea supremă, pe care nu ne-o putem imagina. Și asta nu poate veni decât din Bodhicitta.

– Bodhicitta ne îndeplinește orice dorință, fără excepție. Toate scopurile pe care le avem în această viață și în următoarea.

– Nu ne mai este frică. Ne împiedică de a mai cădea în tărâmurile inferioare.

Corpul se transformă în trup de înger, un corp de lumină, ca un diamant. El nu poate fi sub nicio formă vătămat, are abilități extraordinare și este de o rară frumusețe.

Ne întoarcem acum la versetul 6 și 7.

6.
Atât de mică si firavă este binefacerea mea,
Ce altă virtute mai nobilă voi putea găsi,
Ca forța imensă a răului să o poată birui,
Dacă nu aspirația spre iluminare?

7.
Multe veacuri, toți Buddha
Au contemplat și au văzut
Că atingerea rapidă a fericirii supreme
Benefică este ea ființelor nenumărate.

Buddha, sunt cei virtuoși. În tibetană:

Tupa

Ei au abilitatea de a ajuta toate ființele. Ei au contemplat multe veacuri și au căutat ce ar putea ajuta cu adevărat ființele să atingă fericirea supremă.

… și au văzut
Că atingerea rapidă a fericirii supreme
Benefică este ea ființelor nenumărate.

Versetul 8:

Aceia ce doresc să distrugă multiplele
Forme de suferință din existenta condiționată,
Și durerea din inima a tot ce-i viu să o îndepărteze,
Și a le aduce lor fericirea sub orice fel și chip,
Dorința de iluminare nu o vor abandona niciodată.

Maestrul ne spune că cei care sunt serioși pe cale, nu vor abandona niciodată aspirația spre iluminare. El își va spune: „Voi ajunge la iluminare, de dragul întregii creații. Eu însumi voi face asta!”.

9.
Și chiar daca ei sunt încă deprimați, și
În continuare, în al vieții ciclu încătușați,
Aceia care în inimile lor, dorul de iluminare și-au intensificat,
Pe dată vor deveni copiii celor iluminați
Și de toți îngerii și locuitorii lumi vor fi venerați.

În acest verset frumos se spune: Chiar dacă nu m-am eliberat încă din roata suferinței, sunt în ea și nu sunt încă iluminat – dacă mi-am dezvoltat aspirația spre iluminare, am devenit copilul celor iluminați. Toți Buddha mă consideră un membru al familiei, pentru că sunt pe cale. Deja încep să arăt ca ei”.

Buddha îi iubesc pe toți cei care au urcat pe cale și binecuvântarea se revarsă peste astfel de persoane. Asta înseamnă că Buddha nu-i iubesc și pe ceilalți? Îi iubesc în aceeași măsură. Dar capacitatea lor de a-i ajuta pe alții este mică. De ce? Pentru că aceștia nu și-au deschis încă inima. Pentru ca Buddha să mă ajute, trebuie să-l las să intre.

Faptul că noi devenim copiii lui Buddha, ei încep să aibă grijă de noi personal și binecuvântările lor încep să se manifeste în viața noastră prin sentiment și cunoaștere, iar lumina începe să vină.

 

Metafore care descriu valoarea bodhicittei

Următoarele versete prezintă metafore care ne ilustrează imensa binecuvântare a bodhicittei.

– elixirul magic

10.
Păstrează ferm in inima ta „dorința de iluminare”
Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul
Pentru că transformă corpul tău necurat, pe care l-ai luat,
În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.

Ce ne spune maestrul Shantideva? Bodhicitta este la fel ca elixirul alchimistului care „transformă totul în aur”. Este soluția magică ce ne scoate din suferință.

Această dorință de a-i scoate pe alții din suferință este exact ceea ce mă scoate pe mine din suferință.

„Acest corp este necurat în sensul că se degradează și moare. Tendința noastră este să privim corpul din exterior și cum arată el în oglindă, dar medicii care trec prin cursuri de anatomie se uită în interiorul lui.

Și dacă ne uităm ce este în acest corp? Putem vedea sistemele lui, ce lichide trec prin el, ce solide trec prin el, care este natura lor. Acest corp poate deveni corpul sublim al lui Buddha, un corp de lumină. Și spune: aspirația spre iluminare este acest elixir care transformă corpul.

– ca bijuteria prețioasă împlinitoare de dorințe

11.
Păstrează ferm dorința de iluminare, ca pe o bijuterie prețioasă,
Căpitanul lumii, a cărui minte este nelimitată,
A cercetat profund și a constatat cât de prețioși
Sunt cei ce doresc din pribegie să se elibereze.

Cine este căpitanul aici? Buddha.

Datorită ignoranței noastre suntem forțați să pribegim în samsara. El ne spune: Bodhicitta este ceea ce eliberează. Ea este comparată aici cu acea bijuterie legendară care împlinește toate dorințele persoanei care o găsește.

Valoarea bodhicittei depășește chiar și această piatră prețioasă, pentru că ne oferă iluminarea lui Buddha, fericirea care depășește cu mult orice lucru pe care ni l-am putea dori.

– ca un copac veșnic verde

12.
Toate celelalte virtuți ca planta musa sunt
După ce dă roade, ele se veștejesc și cad.
Numai dorința de iluminare este un copac peren
Ce înflorește și dă fructe permanent
Și mai mult – el crește neîncetat
.

Ce este plana musa? Se numește plantain. Este un bananier a cărui banane sunt verzi și pline de amidon și sunt folosite la gătit. Sunt numite și „banane pentru gătit”. Se pare că planta după ce dă roade este terminată.

Dacă hrănesc acum pe cineva, este o faptă bună. În viitor mă vor hrăni alți pe mine. Această karmă s-a terminat. Am plantat, am cules, s-a terminat! Ce este în neregulă cu asta? Nu este nimic neregulă. Numai așa avem de mâncare. Dar asta nu este suficient, ne spune maestrul.

Aspirația spre iluminare este ca un copac veșnic verde, care continuă să dea roade şi nu se ofilește niciodată. De ce? Pentru că nu doar dăruiesc altuia mâncare, ci și îl învăț să ajungă la fericire, cum să-și creeze singur fericirea. Și la rândul lui îi va învăța pe alții și asta la nesfârșit.

Ea este ca unda concentrică care se formează când aruncăm cu piatra în mare. Ea se extinde și se propagă la mari distanțe. Dacă învățăm pe cineva aceste lucruri, acumulăm infinite binefaceri, pentru că nu știm unde va ajunge el, cum îl va influența în interior și cui îi va transmite mai departe. Ca o rețea de marketing.

Suntem în fruntea rețelei și tot ceea ce transmitem mai departe, se întoarce la voi înmulțit, dar gândul nu este spre beneficiul propriu.

– Ca eroul luptător ce ne protejează

13.
La fel ca și cel ce se bizuie pe eroul luptător, când tremura de frică
Sau cel care fapte extrem de rele a comis,
Pe dată va fi salvat, dacă pe dorința de iluminare s-a bazat.
Dacă această înțelegere este în inima ta, ce te împiedică să te sprijini pe ea?

Să spunem că ne este frică de ceva sau că cineva ne amenință viața. Dușmanul ne spune: „În această lună, voi veni și te voi omorî”. Așa că ne angajăm un bodyguard sau ne punem zăvoare la uși sau alarme. Maestrul ne spune: Cine săvârșește infracțiuni grave și începe să înțeleagă consecințele faptei, să înțeleagă cum funcționează semințele, va începe să se teamă. Și dacă nu acum, va înțelege atunci când moartea i se va apropia.

Pe măsură ce moartea se apropie, oamenii încep să vadă rezultatele karmelor lor și devin speriați de moarte. Și majoritatea oamenilor mor de frică. Majoritatea oamenilor mor în panică, pentru că încep să-și dea seama spre ce se îndreaptă consecințele faptelor lor. Știu că le va veni ziua judecății.

Omul în pragul morți știe ca va trebui să suporte consecințele. El deja începe să le vadă și să le audă. Unii încep să audă zgomotul infernului chiar înainte ca mintea să părăsească trupul. Este foarte trist. Nu-i mai putem ajuta. Este prea târziu.

Maestrul ne spune că oricine își dezvoltă aspirația spre iluminare, chiar dacă a comis cele mai groaznice păcate, poate fi purificat în acest fel. Karma dorinței de a ajuta toate ființele și de a acționa spre binele lor este atât de puternică, încât nu există nimic care să nu poată fi purificat cu ajutorul ei. Cel care a realizat adevărata bodhicitta își elimină toate aceste karme negative. Nu-i mai este frică. Așa că spune „De ce cei care se tem de păcatele lor nu se sprijină pe ea?”

– ca și focul de la sfârșitul lumii

14.
La fel ca și focul de la sfârșitul lumii,
Ea pârjolește instantaneu orice mare rău.
Avantajele nenumărate ale acestei aspirații
Discipolului Sudhana au fost predate, de către înțeleptul Lord Maitreya
.

Sudhana este numele unui călugăr care s-a adresat lui Buddha cu rugămintea: „Te rog Buddha, spune-mi care sunt beneficiile aspirării spre iluminare?” Și apoi Buddha le enumeră.

În acest verset, maestrul ne vorbește despre „focul de la sfârșitul lumii”. Conform cosmologiei budiste (prezentată în Cursul 8), această lume a noastră va fi cuprinsă de flăcări îngrozitoare și distrusă complet. Nu suntem atât de departe de asta, deja se produc arme nucleare de distrugere în masă. Lumea se mai poate sfârși și prin inundații masive.

Maestrul compară Bodhicitta cu acest foc apocaliptic care distruge întreaga lume. Aspirația spre iluminare elimină toate afecțiunile mentale, toate otrăvurile și toate karmele. Ea le arde complet, iar obstacolele din calea iluminării sunt eliminate.

În sutra „Formația de trestie” există și alte metafore suplimentare pentru aspirația spre iluminare. În ea scrie:

Această aspirație sfântă, adică aspirația către iluminare, este ca o sămânță, un câmp fertil, un vas care îndeplinește orice dorință și o sabie.”

Câteva cuvinte despre aceste metafore.

a. aspirația spre iluminare este ca o sămânță pentru că din ea cresc toate calitățile sublime ale unei ființe iluminate.

b. Aspirația spre iluminare este ca un câmp fertil pentru că permite tuturor calităților bune ale ființelor vii să crească și mai mult. Câmpul fertil face posibilă creșterea a tot ceea ce este mai bun în semințe. Cu toții avem deja semințele compasiunii. Vrem să fim oameni buni și plini de compasiune. Aspirația spre iluminare le face să crească și să ajungă la dimensiuni mari, la dimensiuni cosmice, la dimensiunea în care eu personal vreau să ajut toate ființele.

c. aspirația spre iluminare este ca un vas care îndeplinește orice dorință, deoarece cei care își dezvoltă dorința de iluminare vor ajunge în cele din urmă la iluminare și toate dorințele lor vor fi împlinite, fără excepție. Inclusiv toate dorințele pe care le au pentru lucruri lumești pe care le caută cu atâta disperare. Vasul care îndeplinește orice dorință este similar lămpii magice din poveste, care atunci când este frecată, ea îndeplinește dorința. Datorită aspirației noastre spre iluminare, dezvoltăm abilități atât de minunate și acumulăm karme atât de bune, încât vom avea parte de tot ceea ce este mai bun.

d. aspirația spre iluminare este ca o sabie, deoarece o putem folosi pentru a învinge dușmanii care au legătură cu afecțiunile noastre mentale. Nu putem atinge iluminarea atâta timp cât avem chiar și o singură afecțiune mentală – un gând de ură, resentimente sau gelozie, sau orice altceva. Deci, dacă suntem serioși în ceea ce privește calea noastră către iluminare, va trebui să ne eliminăm toate afecțiunile mentale. Și în acest sens, aspirația spre iluminare funcționează ca o sabie.

Cu aceasta am încheiat primul capitol al cărții Maestrului Shantideva. În primul capitol sunt 36 de versete și toate sunt minunate. Versetele la care ne-am referit sunt doar o selecție din capitol. Ne vom mulțumi cu acestea și vom trece la al doilea capitol, pentru că timpul nostru este limitat, nu pentru că ar fi mai puțin valoroase.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Lecția 2a – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 2,a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Trecem la primul capitol care începe călătoria noastră pe calea războinicului spiritual.

 

Beneficiile aspirației spre iluminare

Acesta este subiectul lecției noastre.

Aspirația spre iluminare

În tibetană se spune:

Jang chub sem kye

Jang chubiluminare. În sanscrită Boddhi.
Bodd-hi. Budd-ha, vine din același cuvânt, Boddhi. Buddha este o ființă iluminată. Boddhi iluminare.
Sem minte, conștiință. În sanscrită Chitta.
Împreună Bodhichitta – Jang chub sem.
Cuvântul Kye , în tibetană, înseamnă trezire sau naștere sau creare.

Deci, mintea iluminată care se trezește.

În română spunem aspirația spre iluminare. Aceasta nu este traducerea literală, această combinație de cuvinte în tibetană înseamnă aspirație spre iluminare. Bodhicitta este o minte a iluminării, dar nu este mintea lui Buddha! Nu este mintea pe care o are o ființă iluminată, ci este o minte care tinde să ajungă la iluminare.

Cel care realizează adevărata bodhicitta, devine un bodhisattva.

Bodhicitta este o stare sublimă, foarte greu de realizat, la fel ca și perceperea vacuității, foarte rară. Bodhicitta nu este același lucru cu a percepe vacuitatea, dar au legătură.

Tibetanii sunt foarte drăguți și generoși: ei sunt de acord să ne numească bodhisattva chiar dacă nu avem încă bodhicitta. Dar, așa cum am spus, devenim un bodhisattva, un adevărat războinic spiritual care tinde să ajungă la iluminare, numai după ce am atins bodhicitta.

 

Cele cinci etape pe calea spre Iluminare

Există cinci etape/căii pe drumul spre iluminare:

1. Calea acumulării

Tsok Lam

Lam cale,
Tsok
colecție, cumul, grupare sau a colecta, a acumula, a grupa.

Deci, prima cale este Calea acumulării.

Când începem să evoluăm către iluminare, aceasta este prima piatră de hotar peste care trebuie să trecem.

 

Renunțarea

Cum știm că am ajuns în acest loc? Aceasta este etapa în care am ajuns la Renunțare. Este un lucru foarte greu de realizat.

Pentru că ce este Renunțarea? Ea înseamnă renunțarea la concepția convențională, materialistă asupra lumii, care caută fericirea în lucrurile lumești. Renunțarea este o concepție asupra lumii care înțelege că fericirea nu poate veni din lucrurile lumești și, prin urmare, renunță la această căutare și își direcționează energia în domeniul spiritual.

Renunțarea este o stare mentală care realizează că tot ce am în această lume, că tot ceea ce este lumesc, material va trebui să pierd, fără excepție.

Prin urmare, dacă este adevărat că mintea nu încetează atunci când corpul încetează, toate aceste lucruri sunt lipsite de sens. Pentru că dacă există măcar un moment al minții după ce această viață s-a încheiat, atunci vor fi infinite momente după aceea, nu-i așa?

Și dacă există un număr infinit de astfel de momente ale minții, atunci în această infinitate a minții veșnice, viața pe care o ducem acum este o fărâmă din nenumăratele vieți și trece cât ai clipi din ochi. În rugăciunea „Sursa binefacerilor mele” se spune:

„Corpul și viața mea sunt trecătoare
Precum bulele din spuma unui val.”

Viața este ca un fulger, ca un nor, ceva care trece într-o clipită.

Cu toții suntem cufundați în ea și preocupați numai de ea. Fugim în permanență după lucruri materiale, crezând că ne vor face bine în această viață.

Maestrul Shantideva vorbește mult despre asta. El ne spune că în acest fel, ne epuizăm forțele și nu ne facem timp să căutăm ceea ce ne va aduce cu adevărat fericirea durabilă.

Toate lucrurile după care fugim să ne aducă fericirea, nu sunt durabile. Mașina pentru care am făcut efort ca să o cumpărăm, ori se va strica, ori va fi furată sau va fi lovită. La fel se întâmplă cu casa, cu partenerul. Ne consumăm energia pentru a ne câștiga existența, pentru a ne câștiga pâinea, pentru a ne simți bine, pentru a ne simți sănătoși, pentru a face gimnastică, pentru lucruri care sunt trecătoare și pe care nu le putem ține.

Oare ar trebui să încetăm să le mai facem? Nu!

Nu este nimic rău în a le face. Ceea ce este rău, este că pierdem perspectiva, pierdem contextul. Toată energia se duce spre ele și nu ne dedicăm timp lucrurilor care ne pot aduce fericirea durabilă și care să ne poată scoate din suferință.

Deci, problema nu este că facem aceste lucruri, ci că ne pierdem perspectiva și le facem exclusiv. Și de ce le facem exclusiv? Pentru că greșim și credem că de aici vine fericirea, vine satisfacția. Aceasta e problema.

A ajunge la Renunțare înseamnă înțelegerea profundă că toate lucrurile sunt deșarte, inutile, efemere și nu există niciunul dintre ele pe care să le putem lua cu noi. Și suntem la fel ca muștele care ies din ou, zboară puțin și mor. Suntem la fel, doar că durează puțin mai mult. Și asta este tot. Gândiți-vă la o imagine dramatică care să vă ajute să vă reamintiți de asta. Gândiți-vă la grămezile de compost. Toate aceste lucruri după care fugim, se vor transforma în compost. Și, de asemenea, și noi ne vom transforma în compost.

 

Cele opt gânduri lumești

Unde se duce energia mea? Întreaga zi mi-o petrec ca să mă simt bine, să fiu apreciată,

∙ Să am bani, lucruri, casă, mașină, familie,
∙ Să mă simt bine;
∙ Să fiu lăudată;
∙ Să am o reputație bună, să am un nume bun.

Acestea sunt lucrurile pe care le căutăm în viața noastră. Faceți un exercițiu și uitați-vă la acțiunile voastre să vedeți unde le puteți încadra în aceste patru categorii.

(În cursul 1, lecția 5, cele opt gânduri lumești sunt următoarele:

1. Suntem bucuroși când am obținut ceea ce ne-am dorit.
2. Suntem triști când nu obținem ceea ce dorim.

3. Suntem bucuroși când ne simțim bine.
4. Suntem triști când ne simțim prost.

5. Suntem bucuroși când avem reputație.
6. Suntem triști când nu o avem.

7. Suntem bucuroși când suntem lăudați.
8. Suntem triști când nu. )

 

Tot ce este lumesc, este în esență suferință

Când cineva ajunge la Renunțare, înțelege că mașina în sine este suferință.

Mașina nouă pe care am cumpărat-o va deveni într-o zi o mașină veche. Și asta este suferință! Mașina frumoasă, roșie și strălucitoare, adăpostește în ea probleme pentru mine. Acum trebuie să o întrețin, să o asigur, să o păstrez.

 

Nu este nimic în neregulă cu plăcerea

Dalai Lama stă și se bucură de ceea ce mănâncă. Înțelege el deșertăciunea mesei? Da. Asta înseamnă că nu ar trebui să ne bucurăm? Nu. Nu e nimic rău cu plăcerea.

Problema este că nu înțelegem de unde vine plăcerea și unde se duce, și ce este viața noastră.

Avem ceva bun în viață. Budismul nu are nimic împotriva acestui lucru [bun]. Este exact invers!

Ce fac îngerii? Cum își petrec ei viața? Sunt în permanentă desfătare.

Cu cât Renunțarea este mai puternică, cu atât ne deschidem mai mult spre adevărata plăcere, la orgasmul continuu, de un milion de ori mai intens. Asta fac îngerii. Deci, nu este nimic în neregulă cu plăcerea, dimpotrivă, calea nu este pentru a suferi!

În Renunțare înțelegem profund suferința din toate lucrurile lumești, inclusiv cele bune. Nu excludem plăcerea, dar înțelegem că, după o masă bună, la câteva ore stomacul se golește și vom suferi din nou de foame.

Vă amintiți de a patra perfecțiune – bucuria efortului? Este nevoie de multă muncă și mult efort pentru a ajunge în acest loc, pentru că dacă ar fi ușor, am fi fost deja acolo.

Dacă înțelegem ce ne învață Maestrul Shantideva, înțelegem de cât de multă energie avem nevoie și încet începem să ne schimbăm prioritățile. Începem să ne dezvoltăm aversiunea față de aceste lucruri, nu pentru că sunt rele în sine, ci pentru că atașamentul și preocuparea noastră față de ele ne provoacă suferință și, prin urmare, ele însele sunt suferință.

 

Realizare spirituală rară

Deci prima cale înseamnă realizarea Renunțării.

Renunțarea este o realizare spirituală extraordinară și foarte rară. Rar întâlnim pe cineva care a ajuns cu adevărat la Renunțare.

Lama Dvora Hla își amintește de o călugăriță din Marea Britanie care îi povestea că în tradiția Tharavada, călugărițele poartă robe de culoarea muștarului. Și când sosea un transport cu robe din Thailanda, călugărițele începeau să aleagă robele: un maro mai deschis sau una maro mai închis.

Dacă o călugăriță are doar roba pe care o poartă și încă se mai gândește ca maroul robei să fie așa și nu altfel, înseamnă că nu a ajuns cu adevărat la Renunțare.

Poate fi o persoană înconjurată cu tot ceea ce este mai bun, iar Dalai Lama este un exemplu minunat în acest sens: când locuia în Tibet, avea un palat cu 400 de camere și trăia în abundență. El a spus: „Tot ce-mi aparține este doar bolul de mâncare, roba pe care o port și ustensilele mele tantrice. Orice altceva nu-mi aparține”. Putem fi înconjurați de tot ceea ce este mai bun și să fim în Renunțare completă.

Renunțarea este o stare mentală care are și o expresie exterioară. Dar în principal este o stare mentală și este important să facem această distincție.

Deci nu este nimic în neregulă cu mașina pe care o avem, întrebarea este cum ne relaționăm față de ea, la ce ne folosește și în ce context o punem. Deci, dacă am o mașină și pot aduce oameni la un curs de dharma, voi cumpăra o mașină mai mare pentru a aduce mai mulți oameni, dacă am bani. Dar dacă am o mașină mare ca să fie mai mare decât a vecinului, aici este problema.

 

Acumularea de binefaceri pe Calea acumulării

Deci când am realizat Renunțarea, am urcat pe Calea acumulării. De ce se numește „Calea acumulării”? Pentru că începem să acumulăm karma care ne va permite să ajungem la a doua cale: Calea pregătirii.

„Calea acumulării” ne permite să acumulăm suficiente binefaceri, astfel încât mintea să fie purificată. Mintea se purifică ca rezultat al „Căii acumulării”. Facem Drip jang și Tsok sak.

Este nevoie de foarte mult timp pentru a purifica și acumula binefaceri. Când facem asta, ajungem la „Calea pregătirii”.

Ce se întâmplă ca urmare a faptului că mintea este mai pură? Este mult mai calmă, mult mai liniștită, nu mai este preocupată de prostii. Energia merge spre meditație, care ne pregătește pentru înțelepciune. Nu putem reuși decât în ​​meditație.

Când avem multe bunuri, mintea noastră este preocupată de ele, chiar dacă sunt lucruri bune. Chiar și dacă avem multe cărți de Dharma. Dacă ați încercat să meditați într-o cameră în care sunt multe cărți de Dharma, ele vă deranjează! Cu cât avem mai multe lucruri, cu atât mai mult atenția noastră este distrasă. Cu cât avem mai multe mustrări de conștiință sau lucruri pe care nu le-am purificat, nu vom reuși în meditație. Maestrul Shantideva ne va învăța în curând cum să acumulăm binefaceri.

 

2. Calea pregătirii

Jor Lam

Pe această cale practicăm meditația pentru a ajunge la Shine. Shi înseamnă pace/liniște.

Ne  — a rămâne în liniște/pace.

A rămâne în liniște este un nivel foarte înalt de meditație. Este nevoie de multă practică pentru a ajunge la Shine. Numai când am ajuns la el putem spune că suntem pe Calea pregătirii. Pregătirea pentru ce? Pentru a treia cale.

 

3. Calea perceperii

Tong Lam

Tong Lam înseamnă Calea perceperii, adică perceperea directă a vacuități.

Lam  cale,
Tong
percepere.

După ce am atins Shine și vom face mult Vipashyana, vom percepe vacuitatea.

Vorbim mult despre pix și vacuitatea lui. Trebuie să auzim asta de 7000 de ori pentru a asimila cu adevărat. Ce înseamnă a asimila cu adevărat? Înseamnă că atunci când ni se întâmplă ceva rău, să nu uităm nici pentru o clipă vacuitatea situației. Poate vă amintiți de povestea călugărului care a fost torturat de regele Kalinka, care n-a uitat nicio clipă vacuitatea situației. (ea este menționată în sutra „Tăietorul de diamant”, cursul 6, lecția numărul 7).

Pe Calea perceperii experimentăm direct vacuitatea în meditație profundă. În care mintea se contopește cu vacuitatea, se spune ca apa în apă.

Calea perceperii este etapa decisivă pe calea noastră spirituală. Până atunci vom fi oameni obișnuiți, destinați să murim și să suferim. Începând de aici, am pornit pe calea spre iluminare. Oricine a ajuns aici îi este garantată iluminarea. Nu mai există cale de întoarcere. Este ceva ireversibil. Mintea celui care a trecut prin această experiență se schimbă fundamental.

Geshe Michael, a descris perceperea vacuității ca pe o întâlnire cu Dumnezeu, o întâlnire cu vacuitatea, cu spiritul divin.

Această experiență incredibilă, ne schimbă întreaga ființă. Ea ne transformă într-un Arya, o ființă înaltă din punct de vedere spiritual, căruia îi este garantată iluminarea după un număr mic de reîncarnări.

Cel ajuns pe Calea perceperii, își vede viitorul, vede exact cum și când va ajunge la iluminare. El își vede toate viețile viitoare, care vor fi minunate. S-ar putea să fie încă nevoit să moară, sau poate nu. Dar nu va mai fi suferință. Se prea poate să mai existe rămășițe de suferință datorită karmelor pe care le-a acumulat în trecut, dar el înțelege deja încotro se duce.

Cei care au perceput vacuitatea sunt neînfricați. Nu se mai tem de nimic și au văzut deja ziua în care vor deveni Buddha. Au certitudinea absolută în ceea ce au văzut. Au ceea ce noi numim Pramana. Au percepția corectă.

Ei știu exact ce au văzut. Deci nu mai există teamă. Ei știu ce au de făcut.

Deci, pentru a ajunge pe Calea perceperii, trebuie să trecem prin Calea pregătirii.

Și pentru a ajunge pe Calea pregătirii, trebuie mai întâi să acumulăm multe binefaceri, să ne purificăm mintea și să ajungem la Renunțare.

După ce am ajuns pe Calea perceperii, există și o a patra cale. Calea perceperii nu este suficientă, ea este doar începutul care ne scoate afară. Dar, el este un început minunat care promite un sfârșit fericit. De aici înainte, totul va fi bine.

Cu siguranță fiecare dintre noi va ajunge la iluminare! Ceea ce nu știm, este cât timp ne va lua până la iluminare. Și aceasta este o mare problemă, pentru că am fost deja în samsara, de nenumărate ori. Am urcat până la cea mai bună viață care există și am coborât în ​​infern, de nenumărate ori.

Până nu vom ajunge pe Calea perceperii, nu putem ști cât timp ne mai învârtim prin Samsara. Suferința în infern este enormă și nu vrem să ajungem acolo. Cel ajuns pe Calea perceperii, în mod garantat nu va mai cădea în tărâmurile inferioare.

Există patru etape pe Calea pregătirii. Ajunși în a treia etapă a acestei căi, înainte de perceperea vacuității, în mod garantat nu vom mai cădea în tărâmurile inferioare. Ea este o etapă bazată pe logică și în care înțelegerea vacuității este foarte profundă. Atât de profundă încât nu mai acumulăm karma negativă. S-ar putea să mai existe karme vechi care trebuie curățate, dar nu mai acumulăm karma negativă, pentru că înțelegerea noastră este atât de profundă. Comportamentul nostru va fi etic, pentru că înțelegem foarte bine cum funcționează lucrurile.

Înțelegerea vacuității merge mână în mână cu înțelegerea profundă a importanței comportamentului moral și a respectării jurămintelor.

Este extrem de greu pentru o persoană obișnuită să ajungă pe „Calea perceperii”. Este nevoie de multă practică, dar și asta nu garantează ajungerea acolo. Numai câțiva ajung acolo. Vrem să ne creștem șansele de a ajunge pe Calea perceperii. Pentru asta suntem aici.

Modul de a accelera procesul este Tantra. Tantra ne oferă o șansă reală de a ajunge acolo. Pentru a ajunge la Tantra, avem nevoie de toată pregătirea pe care o facem aici. Și de asemenea trebuie să ne angajăm să facem această muncă, pentru că nu este ușor. Dar este posibil.

 

4. Calea practicii

Gom Lam

Gom LamCalea practicii.

Ce practicăm? Practicăm ceea ce am perceput în experiența vacuității. Am dobândit înțelepciunea transcendentă, numită „perfecțiunea înțelepciunii”, despre care ne vorbește Sutra Inimii.

Aplicăm ceea ce am perceput. Calea poate dura aproape șapte vieți și toate aceste vieţi vor fi minunate!

Pe calea Gom lam se face multă meditație. Încep să vină conștientizări profunde. În sanscrită se numește Vipashyana. Toate procesele care se petrec în Gom lam, au loc în meditație foarte profundă și, prin urmare, este nevoie de Shine.

 

5. Calea – nimic nu mai este de învățat

Mi Lob Lam

 

A cincea cale se numește Mi Lob Lam, adică nimic nu mai este de învățat. Acest lucru înseamnă finalizarea căii – iluminarea.

Cine e cel care a terminat cu toată învățătura? Buddha. Adică sfârșitul căii. Un Buddha nu mai poate înceta să fie un Buddha.

„Este nevoie doar de două lucruri pentru asta.”

Buddha ne-a spus: „Doar de două lucruri este nevoie de a învârti roata: Tsok sak și Drip jang”. Purificarea faptelor rele și acumularea de binefaceri. Purificarea răului și acumularea binelui.

Cum facem Tsok sak? „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Totul depinde de cum ne comportăm față de ceilalți și maestrul Shantideva ne va vorbi mult despre asta.

 

Iluminarea lui Buddha față de Nirvana

Doresc să spun câteva cuvinte despre ce este iluminarea lui Buddha versus nirvana. Am făcut acest lucru în cursul 2 detaliat.

Iluminarea lui Buddha și Nirvana sunt două lucruri diferite. Pentru definiția exactă, mergeți la cursul 2.

 

Nirvana

În nirvana, sunt eliminate complet și definitiv toate afecțiunile mentale și semințele lor. Ce înseamnă asta? Nu mai pot fi supărat, mi-am pierdut și capacitatea de a mă mai supăra. În genele mele nu mai există supărarea.

Lama Dvora Hla, povestește despre Ken Rinpoche: „Ken Rinpoche era atât de drăguț. Îi aduceam tot felul de lucruri și îmi spunea: „Păstrează-le pentru tine!”. Ken Rinpoche nu avea nevoie de nimic! Și după ce-mi spunea: „Păstrează-le tu.”, scotea un Kit Kat și mi-l dădea.

Odată un avocat mi-a povestit că a călătorit în India și s-a întâlnit cu un călugăr budist care l-a găzduit în cabana lui. Cabana era mică și aproape că nu era nimic în ea, doar o saltea pe care dormea și într-o parte avea câteva obiecte. Călugărul îi spuse că Dalai Lama le-a binecuvântat și i le-a dat. El continuă: „Ia-le tu!”. Avocatul îi răspunse: „Nu, nu, sunt ale tale. Ți le-a dat Dalai Lama, sunt ale tale”. Cum primim binecuvântările? Le transmitem mai departe. Această poveste mi-a deschis inima.

În Nirvana scăpăm nu numai de supărare, dar și de toate emoțiile negative, de toate afecțiunile mentale: invidie, egoism, ignoranță. În acest curs vom face o listă cu toate afecțiunile asupra cărora veți putea medita.

Cum arată o astfel de persoană? Poate să arate la fel ca și noi. Nu vom vedea o mare diferență fizică. Probabil că nu mai este trist. Poate fi ca acel călugăr care și-a oferit ultimele lucruri pe care le are.

Deci, o persoană poate să stea și să mediteze, să-și purifice treptat mintea și să-și elimine afecțiunile mentale. Dar cu toate că acest lucru este necesar, nu o va aduce la deplina iluminare a lui Buddha.

În Hinayana, există texte minunate și foarte importante pe cale, cum ar fi „Abhidharma Kosha”, dar dacă ne uităm mai bine, o parte din ele nu cred că există iluminarea lui Buddha. Ele spun: „Buddha este ceva excepțional”. Iar noi spunem: “Nu! Oricare dintre noi poate deveni Buddha.” Dar pentru a finaliza calea trebuie să intrăm în Tantra. Fără Tantra este foarte greu și durează 300 de mii de eoni, după spusele lui Ken Rinpoche. Cât de mare este un eon? 1060 de ani.

Care este problema că durează atât de mult timp? Cineva spunea: „Ce atâta grabă?”

Problema este că ființele suferă! Până nu ajung [eu] la iluminare, nu le pot ajuta.

Deci depinde de câtă compasiune am.

Nu este un lucru ușor de făcut într-o singură viață! Gândiți-vă! Asta presupune o schimbare drastică. Trebuie să practicați mult, trebuie să stați ore în șir pe perna de meditație. Ce vă determină să faceți asta? Doar marea voastră compasiune! Înțelegerea profundă că acesta este singura cale de a putea ajuta toate ființele. Fără asta veți găsi toate motivele să nu meditați.

Mulți oamenii fac multe lucruri bune în lume, dar nu ajung la capacitatea de a-i elibera și pe alții de suferință, până nu vor ajunge la a cincea cale.

Nu am epuizat subiectul aici. Am spus că cel ajuns la Nirvana și-a eliminat toate afecțiunile mentale și semințele lor. Dar există încă și alte semințe, care îl împiedică să devină un Buddha complet, iar acestea sunt obstacolele în calea omniscienței. „Și acestea”, a spus Dalai Lama, „sunt mult, mult, mult mai greu de eliminat”. Singura modalitate de a le elimina este cu Bodhicitta!

Nirvana este o plăcere enormă. Omul poate avea în nirvana un corp care suferă, pentru că este o rămășiță a vechilor karme. Dar nu mai acumulează nimic negativ, iar când corpul moare, nu va mai avea un corp suferind. El poate rămâne în plăcere miliarde de ani, dar în cele din urmă va trebui să iasă din ea, pentru a urca pe calea Mahayana. Deci spunem că este o pierdere de timp!

Un Bodhisattva care se află pe calea Mahayana și care practică să ajungă la iluminarea deplină, de dragul tuturor ființelor, va exista o etapă în practica sa în care este deja atât de avansat pe cale, iar plăcerea meditației este atât de mare, încât făcând încă un pas poate ajunge la Nirvana. Dar un Bodhisattva a jurat că nu va face acest pas și îl roagă pe al lui Lama să-l împiedice să facă acest pas.

Aceasta este ceea ce numim nirvana inferioară. Plăcerea ei este extraordinară, dar în mod deliberat nu facem acest pas, pentru că ne pregătim pentru plăcerea lui Buddha, care este cu mult mai mare. Și, în același timp, poate ajuta și toate ființele.

Ceea ce vă spun este povestea Sutrei. În Tantra lucrurile se schimbă puțin. Dar vom ajunge acolo prin Tantra, pentru că nu putem aștepta 300 de mii de eoni.

 

Iluminarea totală a lui Buddha

Diferența dintre nirvana și iluminarea lui Buddha este omnisciența.

O persoană își poate elimina toate afecțiunile mentale, dar nu are atotcunoașterea. Ea nu știe de ce am nevoie pentru a ajunge la nirvana. În schimb Buddha știe exact de ce are nevoie fiecare ființă pentru a ajunge la Nirvana.

 

Bodhicitta este factorul decisiv care duce la iluminarea totală

Ce determină ființa să dobândească omnisciența? Dorința de a-i ajuta pe ceilalți, Bodhicitta. Ceea ce îl diferențiază pe cel care ajunge la nirvana inferioară (această realizare nu este deloc inferioară, dar este considerată inferioară față de iluminarea lui Buddha) de cel iluminat, este dacă are Bodhicitta sau nu. Dacă a mers pe calea Mahayana sau nu. Calea Mahayana se numește Carul cel Mare sau Scopul înalt. Este dorința de a ajunge la iluminare, de dragul tuturor ființelor și de a le ajuta să iasă din suferință. Asta face diferența.

Pentru a ajunge la omnisciență, trebuie să vrem să ajutăm pe toată lumea. Fără această dorință de a ajuta pe toată lumea, nu putem avea abilitatea de a ști de ce au [ele] nevoie. Avem nevoie de bodhicitta.

 

Bodhicitta este sursa multor virtuți minunate.

Maestrul Shantideva expune în versetele sale virtuțile realizării bodhicitta, pentru că ea ne aduce la iluminarea deplină a lui Buddha.

De unde va veni Bodhicitta? Din practica „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

 

Câteva aspecte din măreția lui Buddha

∙ La iluminarea totală a lui Buddha, mintea noastră se schimbă în mintea pe deplin iluminată a lui Buddha. O minte omniscientă. El percepe cu acuratețe toate lucrurile care există, toate fenomenele din lume, ceea ce am numit dharma.

∙ Buddha are capacitatea de a trimite replicile sale. El poate apărea sub diverse forme. El poate apărea simultan pe mai multe planete.

∙ Buddha se poate afla simultan în mai multe locuri, în funcție de nevoile ființelor. Și se întâmplă spontan.

∙ Și se întâmplă tot timpul în jurul nostru.

 

Cum de nu l-am întâlnit încă pe Buddha?

Oamenii spun „Unde sunt acești Buddha? De ce nu i-am întâlnit?”

Întrebarea este: Cum știi că nu te-ai întâlnit cu el? Nu știi dacă persoana de lângă tine nu este așa. Și, de fapt, datorită bunătății lui Buddha, suntem aici. Va veni ziua când vom vedea asta.

Se povestește despre marele Maestru Asanga că și-a dorit foarte mult să-l cunoască pe Maitreya. Timp de trei ani s-a retras într-o peșteră în tăcere, unde a meditat și s-a rugat lui Maitreya să vină, dar el nu a venit. A părăsit peștera și după un timp s-a izolat încă trei ani. Și asta a făcut de patru ori. A stat retras timp de 12 de ani și nu l-a putut întâlni pe Maitreya. După 12 ani în peșteră, mintea maestrului devenise foarte pură și nu îl întâlnise încă pe Maitreya. Maestrul Asanga ieși din peșteră și văzu un câine rănit întins pe jos. O căruță trecuse peste el. Compasiunea lui Asanga era enormă și dori să ajute câinele.

Când se aplecă asupra lui văzu că rana câinelui era plină de viermi. Asanga își spuse: „Mai întâi trebuie să-l curăț de viermi, dar sunt mici și dacă îi apuc cu mâna o să-i rănesc”. El avea multă compasiune și pentru viermi.

 „Am să-i scot cu limba, unul câte unul.” Apoi se apleacă, și când se uită îl vede pe Maitreya! Asanga îi spune “Unde ai fost? M-am rugat la tine 12 ani, unde ai fost”? Maitreya îi răspunde: „Am fost alături de tine 12 ani. Dar nu ai fost suficient de curat ca să mă vezi. Acest ultim act al tău de compasiune, este ceea ce trebuia pentru a o desăvârși și iată-mă acum!”.

Asanga era atât de fericit, îl ia pe Maitreya, și îl pune pe umeri și fuge în oraș ca să le arate tuturor pe Maitreya. Localnici văzându-l se întrebau: „Cine este nebunul care aleargă cu un câine rănit pe umeri”? Ei nu aveau puritatea să-l vadă pe Maitreya.

Deci unde este acest Buddha? Poate este chiar lângă voi!

 

Definiția lui Maitreya a Bodhicittei

Sem kye pa nyi shendun chir
yang dak dzok pay jang chub do

Sem minte, conștiință,
Kye 
a se trezi,

Sem kye înseamnă mintea care se trezește și este prescurtarea numelui Jang chub sem kye, adică Bodhicitta.

Shen         ceilalți,
Dun chir
pentru,

Dzok payabsolut, total.
Yang dak
complet.

Jang chub iluminare.
Yang dak dzok pay absolut completă .

Do a aspira.

Definiția este:

Bodhicitta este dorința de a atinge iluminarea absolut completă de dragul tuturor ființelor” sau „Mintea care se trezește și aspiră spre iluminarea completă pentru toate ființele”.

Ce înseamnă pentru toate ființele? Înseamnă să le putem aduce la iluminare. Acesta este sensul. Dar nu este scris în cuvinte.

În cursul 2, există definiția lungă a Bodhicittei.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

Lecția 1b – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 1,b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Capitolele textului „Ghidul de viață a războinicului spiritual”

Textul are zece capitole:

1. Primul capitolBeneficiile aspirației spre iluminare

Pen yun

Pen yunbeneficii, virtuți.

Acestea sunt beneficiile dezvoltării aspirației pentru iluminare.

După cum am menționat, cartea este un „Ghid de viață al războinicului spiritual”, iar principala armă a „războinicului spiritual” în lupta sa cu afecțiunile mentale, este „bodhicitta”- aspirația spre iluminare.

Unde se află câmpul de luptă? În mintea noastră.

Dar ca să ajungem pe câmpul de luptă avem nevoie de ceva care să ne provoace, să ne pună față în față cu mintea noastră:

– locul nostru de muncă.
– partenerul nostru
– copiii noștri.
– vecinii noștri.

Acolo unde ne aflăm este câmpul de bătălie. Cine este inamicul? Mintea! Inamicul se ascunde în mintea noastră. Ce ne face să ne confruntăm cu dușmanii care stau în mintea noastră? Contactul cu oamenii din jurul nostru, fie cu cei de la serviciu, fie cu cei din familie, sau cei de acolo unde vă aflați.

Este cu mult mai dificil să învingem inamicul din mintea noastră decât inamicul fizic din exterior.

Textul conține toate etapele începând de la scopul îngust, cel mediu și cel înalt.

 

2. Al doilea capitolPurificarea faptelor rele

în tibetană se numește:

Dikpa Shakpa

Dikpa păcat, faptă rea. Sunt toate obstacolele pe care le avem în mintea noastră, toate erorile minții.

Shakpa este un cuvânt care înseamnă literalmente a despica un trunchi de copac. El este actul de a ne purifica mintea. Ne deschidem și distrugem afecțiunea mentală. Putem spune în română: purificarea răului din minte.

Deci, Dikpa shakpa înseamnă confesiune, spovedanie și purificare.

Confesiunea face parte din purificare.

Pentru a distruge răul, mai întâi va trebui să spun adevărul despre el. Înainte de a putea să încetez de a mai minții, va trebui să recunosc adevărul că mint, altfel nu am ce să purific. Deci, primul lucru în purificare este să recunosc ceea ce fac, de a vedea că fac asta!

Cu toții vrem să arătăm bine în ochii noștri, ne spunem „Sunt bun”, „Sunt drăguț”, dar până nu vom vedea greșeala teribilă pe care o facem – care ne face să suferim și să murim, nu o vom putea distruge. Așa că mai întâi trebuie să începem să o vedem. Iar pentru a o vedea trebuie să practicăm. Altfel vom rămâne cu o idee pe care o avem despre noi, fără să vedem în mod corect. Pentru a vedea cu adevărat, trebuie să ne urmărim gândurile prin a ne ține carnețelul și prin a medita.

Primul pas este Shakpa. Dacă sunteți practicanți serioși și vreți să vă distrugeți afecțiunile mentale, trebuie să vă confesați profesorului vostru sau unui prieten spiritual în care vă puteți încrede. Și vă invit să vă găsiți o persoană de încredere și să practicați Shakpa.

Unul poate spune spre celălalt: „Astăzi am țipat la vecin fără să mă stăpânesc și numai după aceea mi-am dat seama de ceea ce am făcut!”. Dacă ascundem de fiecare dată aceste lucruri, nu le vom suprima niciodată.

Ați întâlnit călugări sau călugărițe? Există o puritate care radiază din ei. Și asta datorită angajamentelor pe care și le-au luat, şi faptului că la fiecare două săptămâni, ei fac Shakpa.

Nu trebuie să așteptați două săptămâni și nu trebuie să fiți călugări pentru asta. Dacă v-ați surprins că ați încălcat jurămintele, faceți Shakpa în fața prietenului vostru. Fără asta nu există purificare. Mulți ani m-am înșelat făcând asta [confesiunea] între mine și eu însumi. Aceasta este problema.

Textul ne descrie procesul de a ne pregăti bine să ajungem la acele calități minunate, necesare pentru a fi un înger. Este imposibil să devenim un înger și să păstrăm tot acest rău în mintea noastră. E imposibil. De aceea, maestrul ne oferă calea de purificare.

 

3. Al treilea capitol – Realizarea aspirației pentru iluminare.

Jang chub kyi sem sung wa

 

Jang Chub SemBodhicitta,
Sem                        minte, conștiință,
Jang chub           
iluminare,
Deci, mintea iluminată care este Bodhicitta. Dar asta nu înseamnă mintea lui Buddha, iluminarea.

Jang Chub Sem înseamnă mintea care aspiră spre iluminare // realizarea aspirației pentru iluminare.

Realizarea aspirației spre iluminare cuprinde:

a. Cum să ne dezvoltăm starea de spirit a unui bodhisattva, a „războinicului spiritual”.

b. Ceremonia de a ne angaja să devenim un bodhisattva. După ce o persoană a învățat aceste lucruri și a decis să meargă pe cale, și să realizeze starea de ființă iluminată, are loc o ceremonie în care ea va spune: „Mă angajez să urmez această cale”. Această ceremonie se face în fața unui Lama, în fața învățătorului pe care îl apreciem. Ceremonia are câteva etape.

Acest capitol, conține multe metode de a acumula binefaceri. Pentru a ieși din suferința în care ne aflăm, avem nevoie să acumulăm multă karma bună.

∙ Capitolul doi ne învață cum să purificăm răul din noi, iar

∙ Al treilea capitol ne învață cum să acumulăm binele în noi.

Următoarea poveste este despre Buddha, care întotdeauna era înconjurat de grupul lui de discipoli. Deseori veneau oameni care doreau să se alăture ordinului de călugări, iar discipolii cei mai apropiați de Buddha trebuiau să discute cu cei dornici, înainte de a deveni călugări, pentru a împiedica pe cineva nepotrivit să intre în Sangha. Trebuie știut că acești discipoli erau practicanți foarte avansați și cu multe abilități psihice.

Deci, aici ne referim la discipolul Shari Putra care avea capacitatea de a citi mintea oamenilor și de a verifica dacă persoana respectivă era potrivită să devină călugăr și să facă față regulilor dure ale călugărilor și așa mai departe. Într-o zi veni un tânăr la Shari Putra. Shari Putra îi citi mintea și înțelese că acesta avea prea puține binefaceri, iar fără binefaceri și fără karma, nu ar fi putut să îndure o viața spirituală intensă. Mai mult de atât, tânărul era și înapoiat mental.

Toate acestea îl făcură pe Shari Putra să decidă să nu-l primească pe tânăr în mănăstire.

Dar, Buddha, desigur, auzi tot ce se întâmplă și îl întrebă pe Shari Putra: “Cine era acel tânăr?” Iar el îi spuse: “Oh, Lord Buddha, el nu era potrivit pentru noi”. Buddha spuse: “Adu-l înapoi!”. Îl chemară pe tânăr înapoi, iar Lordul Buddha îl învăță pe tânăr următoarea practică:

Lord Buddha: “Spune Tsok Sak”

Tânărul repetă: ”Tsok Sak”
Lord Buddha: ”Spune acum Drip Jang”
Tânărul repetă: ”Drip Jang”
Lord Buddha: ”Foarte bine, și acum spune Tsok Sak, Drip Jang”

Tânărul nu reuși să țină minte cele două cuvinte și îi spuse lui Buddha: ”Nu pot!”

Lord Buddha din nou spuse: ”spune Tsok Sak, Drip Jang!”

Tânărul: ”Nu pot!”

Atunci Buddha îi dădu o mătură și îi spuse: “În fiecare dimineață, vei curăța templul unde învățăm, iar când vei mătura, atunci când mergi spre dreapta, să spui Tsok Sak, iar când mergi la stânga să spui Drip Jang”.

Aceasta a fost practica acestui tânăr și se spune că a ajuns Arhat și că a condus mulți oameni la Nirvana mai târziu, acest lucru fiind rezultatul actului de curățare a templului lui Buddha în fiecare zi și a executării îndrumărilor învățătorului.

Aceasta este povestea. Ideea Tsok Sak și Drip Jang era ca atunci când tânărul mătura, își spunea de fapt: “Acum adun binefacere, acum scap de karma negativă, acum adun fapte bune, acum purific“. Și aceasta a fost toata practica lui, la început. Deci,

Drip Jang — înseamnă a purifica afecțiunile mentale,
Tsok Sak  — înseamnă a acumula binefaceri.

Maestrul spune: „Avem nevoie doar de două lucruri pentru a ajunge la iluminare: de Drip jang și de Tsok sak”.

 

4. Al patrulea capitol – A învăța să fim atenți

Bak yu tenpa

Tenpa capitol,
Bak yu
atenție, prudență.

Acest cuvânt este folosit de mireasa tânără. În țările asiatice, tânăra mireasă va trebui să locuiască cu familia soțului ei și să servească întreaga familie. Ea devine sclava întregii familii, și soacra ei o ține din scurt.

Așa că mireasa trebuie să muncească din greu, să fie foarte atentă în tot ceea ce face și caută cât mai mult să nu iasă în evidență. Deci, Bak yu este atenția/prudența pe care o dezvoltă mireasa față de soacra ei ca să nu-i stea pe cap. Atenția față de ce?

Deoarece dorim să ne dezvoltăm o minte a iluminării, o minte foarte puternică și pură, trebuie să începem să fim atenți la ceea ce facem cu mintea noastră. Ce se întâmplă în mintea noastră? Ce gânduri avem?

La început suntem doar un „prunc bodhisattva”.  Nu suntem antrenați să fim atenți la mintea noastră, pentru că avem obiceiuri foarte puternice în modul în care ne comportăm. Deci, acum vom fi atenți la ceea ce spunem, la ceea ce facem, la cum ne comportăm. Ceea ce facem ne avansează pe cale sau nu ? Aceasta este atenția care supraveghează tot timpul la ceea ce se întâmplă.

 

5. Al cincelea capitol – A păstra vigilența

Sheshin sungwa

Sheshin este câinele de pază sau vigilența. Vigilența – este un fel de alarmă pe care o avem în minte ce ne avertizează atunci când suntem pe cale să ne comportăm prost și ne menține concentrați pe ceea ce ar trebui să ne gândim. Este un factor mental pe care îl avem cu toții, dar foarte slab. El se dezvoltă cu practica și în meditație.

Prin faptul că ne-am dedicat căii, ne-am luat jurămintele, începem treptat să ne întărim vigilența, să fim cu băgare de seamă la ceea ce spunem și facem. Vigilența este ca un ceas deșteptător care ne trezește când am depășit linia: n-ar fi trebuit să spun asta, n-ar fi trebuit să bârfesc.

Chiar și în meditație ne uităm tot timpul unde se află mintea. Și același lucru îl facem și în afara meditației.

În meditație este același factor mental care ne ajută să menținem mintea pe obiectul său.

Să zicem că meditez și spun: „Mă voi uita cu ochii minți la imaginea lui Buddha și voi rămâne doar cu această imagine”. Ce se va întâmpla? În zece secunde mintea va fi în altă parte. Vigilența îmi spune: Unde-i Buddha? Unde ești tu și unde este Buddha? Aceasta este alarma care mă face atentă că mintea a plecat în altă parte. După care vine Drenpa. Reamintirea. Îmi aduc aminte care mi-a fost obiectul de meditație și revin asupra lui.

„Oh! Am bârfit. Nu ar fi trebuit să bârfesc”. M-am trezit și mi-am adus aminte că am luat un jurământ să nu fac asta.

Acest curs atinge capitolele de la unu până la cinci. Vom face doar o mică parte din aceste capitole. Nu avem suficient timp să trecem prin toate și este păcat pentru că versetele sunt foarte frumoase.

Pentru Geshe Michael, alegerea versetelor a fost grea pentru că nu este timp să se treacă prin toate. În cursul 11 ​​se fac capitolele șase, șapte, opt.

 

6. Capitolul al șaselea – Răbdarea

Sopa tenpa

Sopa              răbdare,
Tenpa           
capitol.
Sopa tenpa capitolul despre răbdare.

Aceasta este arta de a ucide supărarea. Arta de a nu ne enerva atunci când circumstanțele justifică să ne enervăm. Capitolul șase este o capodoperă despre cum să ne învingem supărarea și conține multe metode:

– Unele dintre ele sunt metode de a ne înfrâna supărarea.

– Și altele sunt metode de eliminare a supărării. Eliminând supărarea nu vom mai avea ce să mai înfrânăm.

Dacă încă nu am eliminat supărarea, trebuie să învățăm mai întâi să nu o lăsăm să ne stăpânească atunci când apare, ci să o înfrânăm.

Pentru a ajunge să ne eliminăm supărarea, trebuie mai întâi să ne-o înfrânăm.

    1. Deci primul tip de metode se numesc „metode temporare”.
    2. Și al doilea tip se numesc „metode supreme”, care o elimină complet.

Ambele tipuri sunt prezentate în seminarul „Ucide supărarea”.

 

 7. Al șaptelea capitol – Bucuria efortului

Tsundru tenpa

Tsundru efort,
Tenpa     
capitol.

Deci, capitolul despre efort.

Am tradus titlul capitolului „Bucuria efortului”. A fi entuziasmat, bucuros de a face lucruri bune.

 

8. Al optulea capitol – Meditația

Samten tenpa

Samten meditație.

În capitolul opt, maestrul vorbește despre a merge în pădure și a ne izola, după care ne vorbește despre schimbarea de sine cu ceilalți.

El ne spune: „Vrei să reușești pe calea ta spirituală? Mută linia de separare dintre tine și ceilalți. Include-i și pe ceilalți în ceea ce definești «eu»”.

 

9. Al nouălea capitol – Înțelepciunea

Sherab kyi leu

Sherab  înțelepciune,
Leu         
capitol, diviziune, secțiune.

Acesta este capitolul despre înțelepciune. Despre ce se vorbește în el? Despre vacuitate. Maestrul prezintă demonstrații ale vacuității, despre cum să percepem vacuitatea, ce este vacuitatea. El dispută cu diferite școli budiste care nu înțeleg vacuitatea și care o prezintă greșit.

Maestrul Shantideva a fost un logician extraordinar. El dezbate cu un adversar imaginar care reprezintă mintea noastră plină de toate concepțiile greșite pe care le avem despre vacuitate. Prin dezbatere el le doboară pe fiecare în parte.

 

10. Al zecelea capitol – Dedicarea

Ngoway leu

Ngowa dedicare.

La sfârșitul fiecărei lecții trimitem karma. Când studiem dharma, învățăm modalități de a ajunge în paradisul îngerilor și acumulăm karma minunată, chiar și atunci când doar o auzim. Câți locuitori sunt în România? Câți suntem aici?

Ce facem cu această karmă minunată pe care o acumulăm? O trimitem mai departe. Acest lucru o sporește, o multiplică. De câte ori mai mare? Depinde la câți oameni am trimis-o.

Dacă o trimitem la o persoană, se dublează. Dacă o trimitem la trei – se triplează. Dacă o trimitem la toate ființele, devine imensă.

Acest capitol este scurt, are doar 58 de versete.

 

Generozitatea care ne îmbogățește pe toți

Am spus la începutul acestei lecții că unul dintre lucrurile pe care vi le cer să le faceți sunt temele de casă, astfel încât să puteți fi preciși în transmiterea învățăturii, iar aceasta este ideea lui Ngowa, de a le transmite mai departe. Numai în acest fel veți acumula binefaceri ca să puteți progresa pe cale.

Dacă lucrați într-o firmă și postul de director a rămas vacant, cineva va trebui să fie promovat: poate voi sau colegul vostru. Ce facem de obicei când vrem noi postul? Ne promovăm pe noi înșine, ne lăudăm, intrăm în competiție cu celălalt, încercăm să demonstrăm că suntem mai buni ca el. Vrem slujba, nu? Suntem condiționați să acționăm așa. Credem că asta ne va face fericiți.

Ce ne spune maestrul Shantideva?

Cu cât ajut pe alții să avanseze, cu atât voi acumula karma pentru a avansa mai departe.

Geshe Michael este un exemplu minunat în acest sens.

Vreți să avansați, ajutați-i pe alții să avanseze. Aceasta este karma. Acționați fără reținere și fără ezitare; fără să stați pe gânduri.

Ideea este să adoptăm motivația care spune: cu cât fac mai mult bine altora, eu nu am ce pierde. Nu am nimic de pierdut promovând pe alții. Cu cât îi susțin pe ceilalți să meargă mai departe, cu atât voi merge mai departe. Aceasta este karma progresului, nu există altă karmă. Cu cât promovăm mai mult pe cineva și îi dăm putere, [cu atât] vom deveni noi mai puternici. Karma de a deveni mai puternici este împuternicirea altora! În cele din urmă ni se va oferi postul.

 

Legătura dintre capitolele textului și cele șase perfecțiuni

Acest text este baza pentru dezvoltarea perfecțiunilor bodhisattva. Un bodhisattva, ajunge la nivelul sublim al lui Buddha prin dezvoltarea celor șase perfecțiuni.

    • Generozitatea – capitolul 10
    • Moralitatea – capitolul 5
    • Răbdarea – capitolul 6
    • Bucuria efortului – capitolul 7
    • Meditația – capitolul 8
    • Înțelepciunea – capitolul 9.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 1a – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 1,a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Motivația studiului: învingerea morții

Acesta este cursul numărul 10 ​​din seria de cursuri ACI și este primul dintre cele trei cursuri bazate pe renumita carte a marelui înțelept indian, Maestrul Shantideva, numită „Ghidul de viață al războinicului spiritual”.

Vom deschide discuția cu întrebarea pe care o pune fiecare copil mic: „Mamă, de ce a murit bunica?”. Aceasta este întrebarea la care vrem să răspundem. De ce? Pentru că ceea ce a venit să ne învețe Buddha, înțelepții Indiei antice și ai Tibetului, înțelepții yoga și ai dharmei, este de cum să scăpăm din ghearele Lordului Morții.

Puteți spune: „Dar toți trebuie să moară. Dacă ar fi fost altfel, ar fi scris deja despre asta în ziar, am fi întâlnit deja acești oameni.

Așadar, iată câteva ipoteze de bază pe care trebuie să le examinăm mai întâi, înainte de a ne putea deschide acestei învățături. Ele ne vor explica, de asemenea, de ce nu le-am întâlnit și de ce nu s-a scris nimic despre ele în ziarele noastre. Deoarece partea centrală a învățăturii noastre este de unde provine realitatea pe care o trăim și de ce este ea așa cum este, despre tot ceea ce este bun în ea și ce nu este, inclusiv toți cei pe care îi întâlnim și, de asemenea, ceea ce este scris în ziarele noastre (sau pe internet).

Ideea este că suntem forțați să percepem realitatea conform a ceea ce numim „karma”, conform conștiinței noastre care ne impune să o vedem așa cum o vedem. Dar asta nu înseamnă că nu poate fi posibilă și o altă realitate. Aceleași forțe care ne aduc ziarul, ne aduc și realitatea în care trăim, iar ziarul este doar o parte din ea.

Deci, faptul că nu am întâlnit îngeri nemuritori, nu înseamnă că ei nu există. La fel ca și cu faptul că, dacă pruncul nu poate citi, nu înseamnă că scrierile nu pot exista. Când el va învăța să citească, cărțile vor apărea în lumea lui și chiar înainte de a le putea citi își va putea crea în minte o idee despre ce este vorba. Și într-o zi va veni momentul în care vom putea într-adevăr să-i întâlnim pe acei îngeri în adevărata lor glorie. Acesta este un moment foarte avansat pe calea noastră spirituală și în acest scop este această învățătură.

Și mai este un lucru de știut: pentru a-i putea întâlni, trebuie să fim noi înșine destul de aproape de ei. Este exact ca în exemplul cărții: când copilul începe să întâlnească cărțile și să le înțeleagă funcția, nu mai este departe de a le putea citi.

Există multe povești despre minunile lui Isus care a mers pe apă, pe Marea Galileii. Să presupunem că povestea este adevărată.

– Deci, a existat Isus, care a avut karma uimitoare să poată merge pe apă. Pentru el, acest lucru nu a fost miracol, pentru că dobândise controlul asupra elementelor și era capabil să solidifice apa.

– Apoi au fost oamenii care nu puteau merge singuri pe apă, dar în schimb au avut  karma foarte apropiată de asta. Aceștia au fost cei care au stat pe malul Mării Galileii și au văzut pe cineva mergând pe apă.

– Și apoi au fost cei care au avut o karma mai puțin bună. Și ei s-au aflat acolo, dar exact când în momentele în care Isus mergea pe apă, s-au uitat în altă parte.

Fiecare în funcție de progresul său pe cale.

– A existat Moise care lovește în stâncă și țâșnește apă din ea.

– Unii oameni au avut karma să vadă miracolul.

– Alții care nu au avut karma, nu au văzut minunea.

De aceea, este foarte important să înțelegem faptul că ceea ce nu vedem nu înseamnă că nu există.

 

Conștiința

În cultura noastră occidentală există o credință foarte răspândită că atunci când corpul se termină, se termină și mintea. Vedem corpul că nu mai funcționează și atunci ne gândim că și mintea s-a oprit în timp ce, dacă ne uităm atent, nu avem nici o dovadă în aceste sens.

Putem măsura activitatea creierului, dar ce măsoară ea? Undele cerebrale. Măsoară dacă conștiința este exprimată prin corp. Nu măsoară dacă există sau nu conștiință! Ci doar dacă este exprimată prin creier. Apoi vine momentul când ea încetează să se mai exprime prin creier. Pentru asta am făcut Cursul 4 pentru a dovedi acest lucru. Și de multe ori oamenii stau la tot cursul și [totuşi] spun în final că nu s-au convins.

Oamenii ascultă în general prin stratul gros de credințe pe care le au, chiar dacă nu sunt religioși, nu contează.

Cei care sunt religioși au un anume sistem de credințe, iar cei care nu sunt religioși, au altul, dar la fel de puternice.

Cel puțin pentru mine, o parte semnificativă a convingerilor mele, dacă merg și le examinez cu ochiul logicii, nu vor trece testul logicii. Iar credința că mintea se sfârșește odată cu corpul, este una dintre ele. Și ea este dificilă, pentru că dacă nu există această înțelegere că, conștiința nu se sfârșește atunci când corpul se sfârșește, atunci adevărul din multe lucruri pe care le vom spune aici, nu va fi clar.

Introducerea de aici își propune să ajute la eliminarea acestui obstacol. Nu știu dacă îl vom putea îndepărta complet, dar aș dori măcar să subminez această credință puternică a noastră, permițând astfel o audiere mai eficientă a minunatului material pe care ni-l prezintă acest curs.

Și apropo, cu toate că în Orient oamenii cred în reîncarnare și karma, dar la fel ca noi, ei vin cu sisteme de credințe fără fundament (în măsura în care nu s-au ostenit să-și verifice sistemul de credințe, fără să le fie de vreun folos…)

Cu toate că ei vorbesc despre karma, ei nu înțeleg neapărat mecanismul și procesul. Ceea ce vrem să spunem este că înțelegerea acestui mecanism este ceea ce va determina în cele din urmă dacă transformarea va avea loc sau nu în viața noastră.

Dacă vom încerca să ne oprim pentru o clipă și să ne uităm la minte și să o comparăm cu corpul, vom descoperi că există foarte puține lucruri similare între ele.

∙ Corpul nostru fizic este limitat în spațiu, iar mintea nu. Pot merge cu mintea la frigiderul meu din Haifa. Pot merge cu mintea sute de ani în urmă, să mă gândesc la evenimente istorice, dar corpul meu nu este capabil să facă asta.

∙ Corpul poate fi cântărit, poate fi tăiat, poate fi ars, dar minții mele nu i se poate face nimic. O bombă atomică ar putea exploda aici și corpul meu s-ar evapora, dar asta nu-mi va afecta mintea. Mintea nu poate fi atinsă.

Niciuna dintre proprietățile fizice ale corpului nu pot trece în minte.

Când observăm o persoană pe moarte și corpul [ei] încetează să mai funcționeze, presupunem că și mintea a încetat. Dar nu avem nicio dovadă în acest sens. Funcționarea corpului și funcționarea minții sunt două lucruri complet diferite.

Există o anume legătură între minte și corpul meu chiar acum, dar această legătură nu este o legătură de identitate. Nu sunt la fel.

Este asemenea legăturii dintre mine și copiii mei. Deși există o legătură între noi asta nu înseamnă că suntem la fel. Corpul și mintea sunt două lucruri complet diferite, cu proprietăți complet diferite și nu se poate conchide că atunci când corpul încetează să funcționeze și mintea se oprește. Este o concluzie greșită care nu are nicio dovadă.

 

Datoria noastră este să examinăm
ideile pe care le preluăm din mediul nostru

Aceste idei despre corp, minte și perpetuarea minții nu sunt acceptabile în cultura în care trăim, dar asta nu atestă nimic. De multe ori oamenii spun: „Dacă ar fi fost adevărat, toată lumea ar fi știut deja despre asta.”

Acesta este un argument nefondat și aș dori să abordez puțin acest aspect.

Culturi diferite au făcut greșeli grave de-a lungul secolelor. Și continuă să se întâmple și astăzi.

De exemplu, credința că pământul este plat: timp de sute de ani oamenii au crezut în asta, au fost gata să execute pe oricine argumenta contrariul. Apoi a venit știința și a explicat, iar credința a fost respinsă.

Culturi întregi au considerat că femeile nu ar trebui să aibă drepturi egale sau că nu ar trebui să li se permită să dețină proprietăți sau chiar să studieze. Chiar și în mănăstirile budiste din Asia, inclusiv Tibet, educația primită de călugări este diferită de cea primită de călugărițe. Abia în ultima sută de ani, această concepție a început să se schimbe, dar încă mai este cale lungă de parcurs.

Culturi întregi au fost și sunt încă pline de rasism. Acesta a fost cazul Germaniei naziste și dezastrul care s-a produs în urma acestei credințe. În Statele Unite, chiar și acum treizeci de ani, legea permitea poliției să pătrundă în dormitorul unui cuplu mixt, să-i arunce în închisoare și să-i dea în judecată, pentru că exista legea de interdicție a căsătoriilor mixte.

Părinții națiunii americane au creat cea mai avansată constituție din lume, care conferă cetățenilor săi drepturi pe care nici o altă constituție nu le oferă. Ei înșiși dețineau sclavi și îi tratau ca pe niște animale. În timpurile noastre, America a avut președinte negru (pe Barack Obama), lucru de necrezut chiar și acum zece ani!

Și ceea ce vreau să spun în toate acestea, este că faptul că mulţi oameni au o anumită opinie, nu dovedeşte cu nimic validitatea acelei opinii.

De aceea, trebuie să ne folosim de logica noastră și să ne ținem mintea deschisă pentru a testa ideile. Și nu contează care este originea acestor idei, fie că sunt de la părinți, de la școală, de la societatea în care am crescut și chiar de la o autoritate spirituală. Până nu le stabilim logic, nu le putem adopta cu adevărat.

Nu spunem să le respingem, ci dacă ni se prezintă o idee pe care nu o înțelegem încă, singura reacție logică a noastră va trebui să fie îndoiala. Și asta este foarte bine.

 

Îndoieli utile, îndoieli dăunătoare

Acum ce facem cu îndoielile? Există abordări diferite atunci când oamenii se confruntă cu îndoieli.

1. O abordare frecventă, spune: „Nu înțeleg asta și pentru mine de fapt nu există!”. Este îndoiala care este folosită negativ. Ni se vorbește despre infern. Nu l-am văzut, nu-l înțelegem, așa că ne continuăm viața ca și cum el nu ar exista. Și, desigur, dacă ar exista infernul cu adevărat, atunci o astfel de filozofie va duce la dezastru.

Deci este foarte posibil ca cineva să ne prezinte o idee care ne poate salva viața, dar pentru că nu o înțelegem încă, o respingem cu totul.

2. A doua abordare o vom numi lenea spirituală: în acest caz întâlnim o idee nouă, nu o înțelegem și, deși unii susțin că ne poate aduce multe binecuvântări, nu ne străduim să o testăm. Așa că îndoiala rămâne și nu vom putea beneficia niciodată de acea idee. Și dacă într-adevăr ea are ceea ce i se atribuie, atunci această lene este tragică: este ca și cum am întâlni remediul pentru cancer și am decide să aruncăm rețeta, pentru că nu am înțeles ce spune.

3. Dacă sunt serios în căutarea mea de a aduce multă fericire lumii, ceea ce budismul încearcă să facă, atunci trebuie să investighez și să analizez problema, pentru că viața mea și a celor dragi sunt în joc. Aceasta este utilizarea pozitivă a îndoielii, pentru că merg și îmi verific îndoiala.

 

Niveluri diferite de existență

Când am vorbit despre Roata Vieții, ne-am referit la șase forme de existență, dar fiecare dintre acestea are de fapt multe subdiviziuni. Există miliarde de forme de existență. Există planete pe care viața este complet diferită de planeta noastră. De ce spun asta? Pentru că ne dă o perspectivă asupra modului de viață actual pe care îl avem, pe care îl luăm de la sine înțeles.

Când începem să observăm cum de avem un corp uman, un intelect uman,  capacitatea de a înțelege, de a întâlni dharma și profesori de dharma, de a ne crea o asemenea realitate uluitoare din nenumăratele posibilități de existență ce sunt în lume, înțelegem că a trebuit să acumulăm o cantitate uriașă de binefaceri. Numai pentru a avea un nas, de exemplu, a trebuit să acumulăm o cantitate imensă de binefaceri pentru a putea mirosi lucrurile. Există multe ființe care nu pot mirosi. Există ființe care se nasc în locuri unde nu există deloc lumină. Există o suferință de nedescris în univers. Faptul că trăim în acest fel, înseamnă că ne-a rodit o karmă minunată! Venită din binefaceri acumulate de miliarde de vieți. O karmă extrem de rară.

Prima parte a cărții maestrului Shantideva își propune să ne ajute să înțelegem forțele care ne creează lumea: corpul nostru, mintea noastră, lumea care ne înconjoară. Dacă le înțelegem bine, vom prelua noi controlul și vom începe să ne transformăm realitatea în paradis. Puterea va fi în mâinile noastre.

În Sutra Inimii (ea se află pe site-ul nostru www.dharmakaya.ro), Lordul Buddha ne oferă instrucțiuni precise, deși foarte scurte, despre cum să facem acest lucru.  Pe de altă parte, a le pune în practică este o altă chestiune. Dar ce se întâmplă dacă nu pricepem ce ne învață sutra, ce ne învață Maestrul Shantideva? Va trebui să pierdem tot ce avem: banii pe care îi avem, chipul nostru, numele, membrii familiei, tot ce ne este drag. Va trebui să pierdem totul.

Când va veni moartea, ni se va lua cu forța totul, orice am iubit vreodată.

 

Libertatea

Întreaga învățătură a lui Buddha, descrisă succint în Sutra inimii, este cum să ne învingem moartea, cum să devenim Jivan Mukti.

Mukti — eliberare.

În tibetană:

Tarpa


Jivan
              viață, cel care trăiește.

Jivan Mukti  eliberat în această viață sau eliberat în timp ce trăiește. Este o stare în care omul posedă cunoștințe nelimitate, este lipsit de suferință și se bucură de fericirea veșnică. Este menționat în literatura de yoga antică. Nu este unic pentru budism.

Isus vorbește despre el în Noul Testament. El vorbește ucenicilor săi și le spune: „Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea înainte de a vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.”

Și aceasta este ceea ce budismul vine să învețe: cum să ajungem în împărăția cerurilor înainte de a muri.

Dacă nu am practicat suficient, atunci când va veni moartea nu vom avea nici un control asupra ei, forțele karmice ne vor mătura cu mare forță.

Deci acum este momentul! Atâta timp cât avem ocazia, sănătatea, claritatea minții și învățătura, este timpul să practicăm.

Și după cum vă puteți imagina, nu este o treabă ușoară să învățăm să ne învingem moartea, să ieșim din situația în care suntem forțați să suferim, lipsiți de control asupra ei. Vrem să înțelegem cum să creăm o realitate a fericirii pentru noi, într-un mod în care să putem fi o binecuvântare pentru ceilalți și să-i învățăm și pe cei dragi. Aceasta este învățătura lui Buddha, acesta este scopul lui.

 

Învățătura deschide calea spre fericirea supremă

În textul din fața noastră, Maestrul Shantideva spune: „Vreau să vă învăț cum să vă creați fericirea, cum să o păstrați și cum să ajungeți cu ea la nivelul suprem, în paradis”. Acesta este scopul maestrului. Orice suferință care există în lume, pornind de la cel mai mic disconfort, terminând cu bătrânețea, boala și moartea, trebuie și să fie eliminată. Aceasta este învățătura!

Care este cealaltă opțiune, dacă aceste lucruri nu sunt implementate? Să rămânem unde suntem și într-o zi să cădem ca muștele.

Ne naștem, avem curaj, avem forță, avem speranțe, energie, iar apoi vin bolile, senilitatea și în cele din urmă moartea. Și asta este tot.

Dacă adoptăm presupunerea că conștiința nu se sfârșește atunci când corpul moare, atunci viața noastră este doar o fărâmă dintr-un șir infinit de vieți. Conform budismului, am existat dintotdeauna. Am fost deja în lumea zeilor, o lume a desfătării. Am fost în infern de nenumărate ori.

Suntem încă aici, fără să înțelegem ce ne creează realitatea, ce ne determină să fim încă în roata suferinței.

Budismul spune că dacă ne aflăm într-o astfel de lume, în care nu putem păstra lucrurile bune pe care le avem, este rezultatul greșelii din mintea noastră: pentru că nu ne înțele-gem realitatea, nu înțelegem ce produce fericirea și ce produce suferința. Și atâta timp cât nu înțelegem, vom fi nevoiți să rămânem prinși de ghearele acestei erori.

 

Modul de a studia acest curs și toate celelalte cursuri

În cursurile ACI avem teme și teste, precum și un examen final. De ce? Pentru că primiți cunoștințe care, conform cu ceea ce susține Buddha și Maestrul Shantideva, pot elimina toată suferința din lume.

Dacă acest lucru este adevărat, atunci simpla primire a acestor cunoștințe vă impune o mare responsabilitate.

Dacă aceste cunoștințe pot aduce fericirea oamenilor, trebuie să o transmiteți mai departe. Nu se cer bani pentru aceste cursuri, nici învățătorii Lamei Dvora nu au încasat bani niciodată pentru aceste cursuri. Învățătura a fost transmisă pentru a le servi oamenilor, în spiritul de a dărui. Așa ar trebui să continue învățătura, iar datoria voastră este să o dați mai departe, pentru că singura modalitate prin care puteți primi ceva este să continuați să dăruiți. Aceasta este legea karmică.

Și pentru a putea dărui învățătura, trebuie să fiți exacți. Să nu transmiteți aceste cunoștințe salvatoare mai departe în mod distorsionat sau incomplet sau într-un mod în care și-au pierdut puterea. Deci, este important să vă luați notițe, să vă faceți temele și așa mai departe.

Răspunsurile la întrebările din teme se bazează complet pe ceea ce s-a spus la curs și toată lumea primește de la 9 în sus, așa că nu trebuie să vă faceți griji. Temele se pot face în grup, la o ceașcă de cafea. Ele nu țin de notă, ci de a repeta materialul, de a-l cunoaște bine, pentru a-l transmite cu acuratețe și ca să vă servească bine.

Să revenim acum la studiul formal al cursului.

 

Textul din care învățăm

Textul principal pe care îl vom folosi în acest curs se numește în tibetană:

Jang chub sempay chupa la jukpa

 

Jang chub sunt două silabe care împreună înseamnă iluminare.
Sem minte, conștiință,
Pa    războinic, luptător.

Jang chub sempaBodhisattva sau războinicul spiritual.
Chupa fapte, acțiuni.

Deci până aici avem: faptele/acțiunile unui Bodhisattva.

La        — prepoziție,
Jukpa
a intra, a se angaja. A se angaja în activități bodhisattva sau a intra în activitatea unui bodhisattva.

Acest text a fost scris inițial în sanscrită și a fost tradusă în tibetană după câteva sute de ani. În sanscrită se spune:

Bodhisattvācharyāvatara

Charya    războinic,
Avatara  acțiuni sau modul de viață al unui Bodhisattva.

Sensul numelui în sanscrită este: ghidul de viață a unui Bodhisattva sau intrarea în viața unui Bodhisattva.

Și în română vom traduce: Ghidul de viață a Războinicului Spiritual.

 

Autorul

Autorul textului se numește:

 Lopun shiwa-hla

 

Lopun este cuvântul în sanscrită pentru maestru.
Shiwa pace, liniște, calm. În sanscrită – Shanti.
Hla
în tibetană înseamnă înger, divinitate, zeitate. În sanscrită – Deva.

Shiwa Hla înseamnă „Îngerul păcii”.

Deci, în sanscrită numele lui este Shantideva și în tibetană Shiwa-hla.

În tradiția noastră, când menționăm o figură luminată, precum maestrul Shantideva, nu îi spunem niciodată numele fără a adăuga un titlu onorific. Deci vom spune Maestrul Shantideva.

Acesta este și motivul pentru care ne prosternăm și spunem rugăciuni. Dorim să avem respect față de marii maeștri și învățăturile lor. Acest lucru este necesar și chiar esențial pentru ca lucrurile să ne pătrundă în inimă. O mare parte a căii spirituale este dezvoltarea respectului profund pentru acele lucruri care au puterea de a ne înlătura suferința și de a ne aduce fericirea.

 

Războinicul spiritual

Deci, ce este acest războinic spiritual? Maestrul Shantideva ne va explica pe parcursul tuturor capitolelor pe care le vom învăța în acest curs.

Războinicul spiritual înțelege că se află într-o lume în care există suferință datorită greșelii.

– datorită greșelii pe care o face în minte.

– datorită afecțiunilor mentale pe care le are în minte.

– datorită neînțelegerilor pe care le are în minte.

Iar războinicul merge la luptă. Cu ce se luptă? Cu afecțiunile și neînțelegerile pe care le are în minte. Asta îl face să fie un războinic spiritual.

De ce face asta? Nu pentru frumusețea lui veșnică (cu toate că şi acest lucru i se întâmplă) ci pentru a-i ajuta pe ceilalți. Atunci când ajungem la acest corp sublim al lui Buddha, de o frumusețe fără seamăn, cu o minte omniscientă și abilități extraordinare, el va avea capacitatea de a-i ajuta cu adevărat pe toți ceilalți.

De aceea cuvântul războinic nu este întâmplător și veți vedea că Maestrul Shantideva îl folosește mult. Pentru a-i putea ajuta semnificativ pe alții, trebuie mai întâi să învățăm să ne eliminăm suferința din noi.

Și acesta este ghidul războinicului spiritual.

După cum am spus, acest text antic vine să ne învețe cum să ajungem la iluminare, cum să facem schimbarea radicală și minunată atât în ​​corp, cât și în minte. Și când va veni această schimbare, o veți putea vedea. Cei care sunt aproape de acest nivel, vor putea să vadă schimbare din voi, pe când cei care sunt mai departe, vor vedea în voi doar o persoană obișnuită. Maestrul explică și de ce nu i-am întâlnit pe cei care au trecut prin transfor-mare. Este pentru că nu avem încă „ochi” ca să-i vedem.

 

Unde îi găsim pe războinicii spirituali?

Războinicii spirituali există și cu siguranță ar putea să stea lângă voi. Și poate fi chiar soțul sau soția voastră. Ei nu vă vor spune asta niciodată, dar sunt acolo pentru a vă ajuta să ajungeți la iluminare. Tot ceea ce fac toți Buddha este să ne ajute să ajungem la iluminare. Și dacă ei trebuie să suporte pisălogeala noastră timp de treizeci de ani, pentru ca în al treizecilea an să ne poată spune acest lucru, care ne va aduce înțelegerea, nu este nicio problemă! Ei lucrează de-a lungul a miliarde de ani. Și când începeți să implementați lucrurile și să progresați, lucruri minunate vor începe să se întâmple pe cale.

Vă amintiți ce am spus despre Isus? Pe măsură ce progresați mai mult pe cale, veți începe să observați că poate persoana cu care sunteți căsătoriți nu este cel care ați crezut că este. Poate este altcineva.

La început, la o astfel de întrebare, apare îndoiala, dar deodată celălalt se comportă incredibil, divin și ne întrebăm: Ce s-a întâmplat aici? Apoi ne uităm înapoi la relațiile pe care le-am avut și începem să rescriem istoria, începem să o înțelegem dintr-o altă lumină. Și într-o bună zi vom vedea îngeri, iar apoi ne vom percepe pe noi înșine ca îngeri.

Calea de a ajunge în paradis este să o creăm și atunci devenim noi înșine îngeri.

Aceasta este calea.

Nu există paradisul în cer. Nu există nicio societate care să construiască o grădină încântătoare undeva în cer și nici care să sape în adâncurile pământului infernul. Nu există așa ceva. Eu sunt cel care creez această realitate și, în timp ce fac asta, devin încet ca și făpturile care locuiesc în acele locuri. Se întâmplă simultan.

Și asta ne învață Ghidul de viață a unui Bodhisattva: trecerea de aici în paradis.

Noi ne-am creat realitatea în care trăim, dar n-avem habar de cum am creat-o! Ideea este să înțelegem cum am creat-o. Și dacă înțelegem și cum am creat lucrurile care nu ne plac în această realitate, atunci am preluat frâul. Implementarea este o altă chestiune. Este puțin mai dificil.

 

Comentariul textului și autorul său

Deoarece versetele sunt greu de înțeles, avem nevoie de comentarii asupra lor.

Comentariul de care ne vom folosi se numește:

Gyal se juk ngok

În Tibet sunt munți, multe pârâie, iar vara ele se umflă de la apa zăpezilor. Tibetul nu este ușor de străbătut în timp ce e acoperit cu zăpadă. Și cu toate acestea oamenii găsesc locuri care pot fi trecute. Aceste locuri sunt de fapt numite locuri de accesJuk ngok.

Juk ngokloc pe malul râului unde oamenii îl pot traversa,
Gyal         
rege. Regele despre care vorbim aici este Buddha.
Se             băiat, fiu.

Cine sunt fiii lui Buddha? Bodhisattva sunt „copiii” lui Buddha. Când cineva devine un Bodhisattva, imediat toți Buddha încep să-l trateze ca pe fiul sau fiica lor.

Deci, pe scurt, Punctul de intrare pentru copiii lui Buddha.

Comentariul a fost scris de înțeleptul:

 Gyel tsab Je

Gyel   rege,
Tsab  
regent sau vicerge,
Je        
nume onorific – maestru.

Comentatorul autorul nostru se mai numește și:

Darma Rinchen

Cuvântul Darma nu este cuvântul pe care-l cunoaștem Dharma cu litera „h”, el înseamnă „adult”.

De ce este numit vicerege? Vicerege este un nume care i-a fost dat mai târziu. Despre ce rege vorbim aici?

Marele înțelept Je Tsongkapa, pe care se bazează o mare parte din învățătura noastră, a avut doi discipoli celebri: Kedrup Je și Gyel tsab Je (comentatorul acestui curs). El este ca un „regent” al Dharmei ⟹ Gyel tsab Je, următorul rege al Dharmei. Și dacă Je Tsongkapa era regele, atunci el era vicerege. Gyel tsab Je a trăit între anii 1364 și 1432.

 

Câteva cuvinte despre viața maestrului Shantideva

Nu știm prea multe despre acest mare maestru. Geshe Michael a căutat și a adunat tot ce se știe despre el. Lama Dvora Hla a spus că a fost tradusă cea mai completă versiune care există și se află pe website. După cum veți vedea, nici această versiune nu este foarte detaliată. Biografia sa a fost scrisă de către mentorul celui de-al optulea Dalai Lama.

Deci știm că a fost fiu de rege. A trăit în aproximativ secolul al VIII-lea e.n. Maestrul Shantideva s-a născut la vest de Bodhgaya, locul în care, conform tradiției budiste, Buddha a atins iluminarea sub copac. Despre mama lui se spune că a fost un înger care s-a manifestat în corp uman. La vârsta de șase ani, a întâlnit un mare practicant al învățătu-rilor secrete și a primit inițierea și practica de a ajunge la ființa iluminată numită Manjushri sau Vocea Blândă. Manjushri este considerat Buddha înțelepciunii, întruchipa-rea înțelepciunii. Băiatul, care era foarte spiritual, a practicat și l-a cunoscut direct pe Manjushri.

Oamenii care au karma foarte pură și virtuți spirituale foarte înalte, pot întâlni îngerii direct și să primească de la ei învățături, așa cum și Je Tsongkapa a primit la un moment dat învățătura direct de la Manjushri.

Când tatăl său, regele, a murit, toți oamenii regatului i-au cerut prințului Shantideva să fie rege. Datorită faptului că a practicat calea bodhisattva în multe vieți anterioare, nu a avut nicio dorință să trăiască viața regală, dar pentru a nu supăra oamenii, a fost de acord.

Cu o noapte înainte de ceremonia de încoronare, a avut un vis în care l-a văzut pe „Vocea Blândă” stând pe tronul Regelui. Conform tradiției, nimeni nu stă vreodată pe tronul profesorului său. Aceasta este smerenia elevului: el va sta mereu la picioarele profesorului său.

Așa cum stătea Manjushri pe tronul regelui, maestrul a înțeles că nu trebuia să fie încoronat ca rege și [ca atare] fugi de la palat. La vremea aceea regele era monarhul absolut, cineva care deținea întregul regat: toate bogățiile și un confort la un nivel pe care nici măcar nu îl cunoaștem în viața noastră.

Așa că maestrul Shantideva părăsi palatul și a ajuns la Mănăstirea Nalandra, mănăstire care la acea vreme avea un statut foarte înalt, asemenea universităților prestigioase din Statele Unite. A devenit rapid un mare învățat datorită virtuților sale uimitoare, dar și-a ținut secret toate cunoștințele.

Maestrul a fost un practicant tantra foarte avansat și își făcea practica în secret noaptea, pentru că ea nu se face niciodată în public. Altfel ea nu funcționează. Pentru a desăvârși procesul de transformare dintr-un muritor într-un înger, cu corp de lumină, cu conștiință omniscientă și o abilitate incredibilă de a ajuta toate ființele, este nevoie de tantra.

Și unul dintre scopurile cursurilor noastre este să vă pregătim pentru această etapă. Pentru asta este nevoie de multă pregătire. Nu există altă cale în lume atât de minunată ca ea. Dar necesită o pregătire atentă. Și pentru că este un obiectiv atât de înalt, calea este și foarte radicală, iar dacă oamenii nu sunt pregătiți, vor întâmpina obstacole, ceea ce nu este de dorit. Întregul proces trebuie făcut sub supravegherea unui profesor instruit, calificat.

Cum găsim un astfel de profesor? Când karma va rodi, profesorul tantric va veni. Îl veți forța să vină prin karma voastră. Și cum veți obține o astfel de karmă? Va trebui să acumulați suficiente binefaceri pentru a-l obliga pe profesorul tantric să vină și asta ne învață textul din fața noastră.

La început progresul este lent și imperceptibil, dar va crește exponențial. Ca și un tânăr pianist, la început el va exersa timp îndelungat; abia mai târziu va începe să execute o partitură întreagă, devenind în final un pianist virtuos. Și când procesul începe să se maturizeze, începem să simțim cum corpul devine mai tânăr. Treptat, corpul va deveni un corp de lumină. Toate acestea se petrec în interior – în exterior el va avea același aspect, același contur. Deci acesta este unul dintre obiectivele cursului de față.

La fel și Mastrul Shantideva: părea în exterior un călugăr obișnuit, chiar indisciplinat. Ziua dormea ​​și mânca. De aceea călugării nu aveau o părere bună despre el și l-au poreclit Bhusuku, care înseamnă „Cel cu Trei Gânduri”:  să doarmă, să mănânce și să meargă la toaletă.

În tibetană:

dushe sumpawa

Dushe             = gând,
Sum                = trei,
Sumpawa      = doar trei lucruri.

Deci, Dushe sumpawa înseamnă Cel cu trei gânduri.

Este nevoie de amintit faptul că la vremea aceea mănăstirile erau susținute [financiar, material] de populația laică și de regi. De aceea stareții aveau datoria lor să mențină mânăstirea la un anumit nivel și nu doreau să aibă în mănăstire călugări leneși. Așa că au decis să-l expulzeze pe Maestrul Shantideva din mănăstire, punându-l într-o situație dificilă ca să-l facă să plece singur.

În mănăstire era obiceiul ca fiecare dintre călugări să țină pe rând un discurs în fața întregii adunări a mânăstirii și îi venise rândul maestrului Shantideva. Conducerea credea că maestrul Shantideva se va face singur de râs și asta le va da motivul de a-l izgoni din mănăstire. Când veni ziua, maestrul îi întrebă: Ce doriți să auziți: un discurs despre ceva care a fost deja scris sau ceva original pe care l-am scris eu? Și ei i-au răspuns: ceva original, pentru că nimeni nu credea în abilitățile lui și toată lumea aștepta cu nerăbdare ocazia de a scăpa de el.

Practica a fost și este și astăzi ca profesorul să stea pe un podium înalt, ca învățătorul să stea așezat mai sus decât elevii săi. Acest obicei s-a format pentru a dezvolta o atitudine de profund respect față de profesorii de Dharma și față de Dharma, și de a ne da șansa ca învățătura să pătrundă adânc în conștiința noastră.

În tibetană, Lama înseamnă profesor, învățător spiritual.

 

La   înalt,
Ma  
nu.

Lama înseamnă nu există nimeni mai înalt ca el.

Deci, călugării i-au pregătit maestrului Shantideva un podium foarte înalt, pentru a-și ține discursul și [în mod] special nu i-au pus trepte pentru a-i îngreuna urcarea și de a-l umili. Dar maestrul doar l-a atins ușor și, fără niciun efort, a apărut stând pe tron. Cu siguranță că acest lucru a provocat deja consternare.

După care, maestrul Shantideva a început să recite Bodhisattvacharyavatara în sanscrită. A recitat-o ​​din memorie. Este un text destul de lung. Veți vedea că în acest curs includem câteva fragmente din primele cinci capitole, care este, desigur, doar o mică parte a textului. Și când au auzit acest text uimitor, călugării și-au dat seama, desigur, că au făcut o greșeală gravă.

Textul ne oferă rețeta de cum să devenim un înger. Și merge de la ușor la greu, de la pregătirea de început spre culmile practicii. Textul are 10 capitole.

Capitolul opt al acestei cărți este capitolul despre meditație, iar a doua jumătate se ocupă de schimbarea de sine cu ceilalți. Și cine face această practică, este deja aproape de un înger. Karma în sine este karma îngerilor, iar capitolul ne pregătește pentru capitolul nouă – cel despre înțelepciune.

Povestea spune că, atunci când maestrul Shantideva a ajuns la capitolul nouă, despre înțelepciune, a început să se ridice ușor în aer și să se îndepărteze de loc. Unii dintre călugării în vârstă care aveau clarviziunea auzului, au continuat să-l audă pe maestru rostind versetele de departe. Alți călugări și mai în vârstă, susțineau că au auzit și capitolul zece și au început să discute între ei. Maestrul a dispărut din vederea publicului și a aterizat la 321 de km distanță, în sudul Indiei. Conducerea mânăstirii a trimis ulterior o delegație să-l caute, să-i ceară iertare pentru tratamentul umilitor și să-l roage să se întoarcă. În cele din urmă l-au găsit pe maestru, dar el a refuzat să se întoarcă. Maestrul le-a spus că cele două cărți pe care le căutau pot fi găsite scrise cu litere minuscule, ascunse în căpriorii vechii sale camere din mănăstire.

Mai târziu, musulmanii din Iran au invadat India și au distrus și jefuit toate aceste mănăstiri, iar bibliotecile acestora au fost, de asemenea, arse. Cei care au păstrat mai târziu toată această cultură au fost tibetanii, care trăiau în locuri izolate și inaccesibile, în clima rece din Himalaya. Ei au tradus aceste scrieri minunate, iar unele dintre ele nu mai există astăzi în sanscrită, dar au rămas doar în traducerea în tibetană.

Povestea nu se termină aici. Maestrul Shantideva a fost un mare Bodhisattva, cu multe abilități paranormale. El s-a dus să găsească locuri unde erau dezastre, inundații, foamete, războaie pentru a ajuta miile de oameni.

Maestrul Shantideva a fost as în dezbateri, iar unul dintre rolurile pe care și le-a asumat a fost să intre în dezbateri cu tot felul de profesori șarlatani pentru a le respinge opiniile, pentru a nu-i determina pe oameni să devieze spre căi care nu-i duc spre iluminare. Există numeroase căi frumoase, dar fie că sunt distorsionate, fie le lipsesc componente principale fără de care calea nu poate fi finalizată, și prima dintre acestea este învățătura asupra vacuității și a moralității care o însoțește.

 

Concluziile pe care le tragem
din povestea vieții maestrului Shantideva

Concluziile care decurg din povestea vieții maestrului:

∙ Procesul de a deveni un înger și a ajunge în paradis, este un proces individual, este un proces secret și personal. Ne perfecționăm mintea în secret. Tantra este personală și secretă.

∙ O altă concluzie este să nu-i judecăm niciodată pe alții. Este foarte posibil ca persoana de lângă noi să fi parcurs deja calea, sau părți mari din ea, fără să avem idee despre asta, pentru că nu suntem aproape de nivelul lui. Toți Bodhisattva lucrează adesea în secret. Și din moment ce nu știm cine sunt, nu putem judeca nicio persoană.

În următoarea parte a lecției vom trece la discutarea textului în sine.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Lectia 9 – ACI 2

Cursul 2: Diamantele Iluminării   
Primul nivel al perfecțiunii înțelepciunii

(Prajna Paramita) 

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 9

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

 

Revenim la demonstrația celor trei cunoașteri.

1. În primul rând trebuie să existe un subiect. Exemplu: „Să considerăm soarele”. Deci tema mea este soarele.

2. Ce vreau să demonstrez? Că „soarele nu este albastru”.

3. Argumentul este „Pentru că este galben.”

Patru este opțional. Pentru ca demonstrația să fie bună trebuie să existe anumite legături între 1, 2 și 3.

 

a. Argumentul trebuie să fie legat de subiect

Deci prima legătură care trebuie să existe, este că argumentul pe care îl dau în 3, trebuie să fie legat de subiect. Ne referim la relația între 3 și 1, sau între cauză și subiect.

Pentru că dacă subiectul meu este soarele și dăm argumentul: „că luna este roșie”, înseamnă că 1 și 3 nu sunt legate.

În budism, argumentul poate fi orice. Faptul că nu este bun – asta este altă chestiune. Deci, trebuie să existe o legătură între argumentul pe care îl dăm și subiect.

O demonstrație bună trebuie să înceapă de la un numitor comun între adversari

Cei doi adversari trebuie să fie de acord cu atributul subiectului. Amândoi trebuie să fie de acord că „a fi galben” este un atribut al soarelui. Pentru că dacă spun: „Soarele este galben”, iar adversarul meu spune: „Ce legătură are galbenul cu soarele?”, nu pot merge mai departe cu el, nu-i așa?

O astfel de demonstrație în budism nu este bună. Chiar dacă am dreptate sau chiar dacă și alții vor fi de acord cu mine ca soarele este galben, în cazul în care adversarul meu nu este de acord cu mine că soarele este galben, nu pot continua demonstrația. Trebuie să merg înapoi. Ce înseamnă asta? – Voi spune, „soarele are culoare”. Dacă nici cu asta adversarul nu este de acord, trebuie să merg din nou înapoi. „Are niște proprietăți”. Deci trebuie să merg înapoi, până când găsesc un numitor comun cu adversarul meu.

În demonstrația budistă, dacă nu am început cu un numitor comun asupra căruia suntem amândoi de acord, nu este bine. Deci, în acest sens, demonstrația budistă este diferită de cea în matematică sau în logica occidentală.

În exemplul nostru, adversarul este de acord cu noi că „soarele este galben” și trebuie să fie de acord că „nimic nu poate fi și galben și albastru în același timp”. Adică – are deja toate elementele demonstrației, pur și simplu nu a trecut prin logica care le-a legat între ele, așa că nu i-a trecut prin minte că „soarele nu poate fi albastru”. Îl ajutăm să lege capetele.

Amândoi suntem de acord că „soarele este galben” și amândoi suntem de acord că „nimic nu poate fi galben și albastru în același timp.” Și acum – doar îl conducem prin logică pentru a-l face să înțeleagă că „soarele nu poate fi albastru”

Deci, adversarul trebuie să fie de acord cu mine în ceva, iar dacă știu să dezbat bine, îl voi duce pas cu pas până când el va spune: „– corect ”, iar atunci demonstrația s-a încheiat.

 

b. Trebuie să existe o legătură logică între argument și afirmație

În al doilea rând, legătura dintre argument și afirmație trebuie să fie corectă.

    1. Subiectul: „Soarele”
    2. Afirmația: „El nu este albastru.”
    3. Argumentul: „Pentru că este galben.”

Dacă argumentul (3) este adevărat, atunci afirmația (2) trebuie să fie întotdeauna adevărată.

În cazul nostru: „Pentru că soarele este galben, atunci nu este albastru”. Sau din 3 să rezulte 2. (3 2)

 

c. Trebuie să existe o relație inversă între afirmație și argument

Putem merge și invers. Dacă afirmația nu este adevărată, argumentul trebuie să fie de asemenea fals. Dacă ‹ nu 2 ›, atunci trebuie să fie ‹ nu 3 ›.

  ~ 2    ~ 3

Exemplul 1: Putem spune: „Dacă soarele este albastru, atunci nu ar putea fi galben”.

Exemplul 2: „Dacă este fum, trebuie să fie foc”.

Un alt mod de a spune același lucru este: „Dacă nu este foc, nu este fum.” sau „Nu există fum fără foc.”

Atenție: aceasta nu este o chestiune de echivalență!  (dacă și numai dacă)

Aici nu vorbim despre „dacă și numai dacă” ca în matematică. Adică „dacă a atunci b și dacă b atunci a” , sau ambele propoziții sunt adevărate sau ambele false.

Dacă a ⇒b, atunci non a ⇒ non b  ( ~ a   ~ b)

Dacă din a rezultă b, atunci, dacă eu nu am b nu poate exista a. Pentru că întotdeauna când există a, există b. Caut, există un b? Nu, nu există b, deci nu poate exista nici a. Deci este practic același lucru, cu alte cuvinte.

Un alt exemplu: „Dacă este ploaie, trebuie să fie nori.” ; „Dacă nu sunt nori, nu poate fi ploaie”.

Prin urmare, pentru a verifica dacă demonstrația este bună, este suficient să verificăm că primele două relații au loc, pentru că a treia are loc automat.

 

Cele trei tipuri de cunoașteri nu există ca unul

Să intrăm în demonstrația celor trei cunoașteri.

A. Există ele ca unul?

Nu, pentru că sunt trei. Sunt trei -> am terminat. Nu există ca unul.

Iată formularea tibetană a acestei părți a demonstrației:

shi lam nam sum chuchen

dendrup kyi chiktu madrup te

chache yin pay chir

1. Shi lam nam sum chuchen

Shi                   = baza,
Lam                = cale,
Nam               = atotcunoașterea,
Sum                = trei,
Chuchen      = să considerăm.

Să considerăm cele trei tipuri de cunoașteri.

2. Dendrup kyi chiktu madrup te

Dendrup        = existență reală,
Kyi                    = prepoziție,
Chiktu            = ca unul
Madrup         = nu există.

Ele nu există cu adevărat ca unul.

3. Cha che yinpay chir

Cha che           = are părți,
Yinpay chir    = deoarece.

Deoarece au părți.

Să considerăm cele trei tipuri de cunoașteri.

Ele nu există cu adevărat ca unul

Deoarece ele au părți.

Cele trei relații trebuie să fie adevărate:

a) 3 este legat de 1. ( argumentul este legat de subiect)

b) Dacă 3 este adevărat, atunci 2 este adevărat, ( dacă au părți atunci nu există ca unul)

c) Dacă 2 este negat, atunci 3 este negat. ( dacă există ca unul, rezultă că nu au părți)

B. Există cele trei tipuri de cunoașteri ca mai multe?

Aceasta este o demonstrație separată și diferită de cea anterioară și mult mai relevantă pentru înțelegerea vacuității. Dacă ceva există ca multe, atunci are părți. Deci fiecare dintre părți trebuie să existe și vom încerca să infirmăm acest lucru.

Dar înainte de a ajunge la miezul demonstrației, să o ilustrăm în cazul pixului care este mai simplu.

Exemplul 1 – Pixul

A. Pixul nu există ca unul ( indivizibil)

Oare pixul există ca unul? Nu! De ce? Pentru că are părți. Are o parte neagră și una albă, sau are o parte stângă și o parte dreaptă. Deci pixul are părți.

Mai multe moduri de a privi asupra acestui aspect.

– Pot să văd pixul fără să-i văd părțile?

Când mă uit la acest pix, trebuie să văd partea neagră și partea albă. Pentru a vedea un pix, trebuie să mă uit la părțile lui, nu-i așa? Dar când mă uit la părțile lui, ce văd? Părțile lui! Nu văd un pix. Aceasta este baza acestei dovezi. Nu mai este un lucru care nu poate fi divizat/fragmentat. Asta e toată ideea. Vreau să caut unde este pixul. Eu zic: “Hai să văd, există un singur lucru aici și este pix? – Nu, nu este un singur lucru, ci două, aici este negru și aici este alb.” Deci, pentru a putea vorbi despre un pix, trebuie să-i văd părțile. Dar când mă uit la părțile lui, văd părți, și nu văd un pix.

Vedem diferite părți și indicii, apoi desenăm în mintea noastră o imagine completă a unui pix pentru lucrul care este acolo și credem că acolo este un „pix”, mai degrabă decât o construcție mentală. Dacă percepem părțile, nu putem percepe întregul (unul). Dacă nu am fi perceput părțile lui, nu am putea vedea deloc obiectul ca existent.

– Ce deține calitatea de pix?

Se poate spune altfel. Există vreun lucru care să dețină calitatea de a fi un pix?

Să vedem: negrul deține calitatea de pix? Nu, nu, negru este culoarea neagră a pixului, nu este pixul. Să vedem, albul deține calitatea de pix? Nu, este partea albă, nu este pix.

Caut unde este pixul? Văd aici că sunt multe lucruri, și nu găsesc în niciunul conceptul de „pix”. Nu există un singur lucru care să țină acest concept de pix.

Putem spune mai simplu, dar puțin mai abstract. Pentru a demonstra că ceva nu este unul (întreg indivizibil), mă duc și găsesc părți în el. Deci, nu este un singur lucru, pentru că este alcătuit din părți. Deci, orice lucru care are părți, nu este unul (o unitate).

Ce lucru nu are părți? Nu există așa ceva – totul are părți.

Aceasta este o chestiune semantică, deoarece decidem că această colecție va fi un singur lucru, numit pix.

Aceasta este toată ideea, căutăm „existența lui adevărată” – și nu o găsim. Avem în minte ideea de pix, dar nu este pixul care există „cu adevărat”. Vreau să văd dacă el „cu adevărat” există.

Este oare vreun pix aici despre care oricine ar spune: „Ah, pix!”? Vrem să demonstrăm că nu există așa ceva. Dacă el ar exista într-adevăr ca pix în sine, atunci oricine va veni l-ar vedea ca pix. Așa că spun: „Hai să ne uităm, unde este acest pix?” Apoi spun: „El are părți, așa că dacă el există, el nu există ca unul/ca unitate, nu-i așa?

B. Pixul nu există ca multe

Dacă pixul există ca multe, atunci să ne uităm la părțile lui.

Deci părțile sale trebuie să existe cumva. Hai să vedem. Această parte, există ca unul sau mai multe? Și el are părți, nu-i așa? Nu există nimic care să nu aibă părți. Deci demonstrația s-a terminat.

    • El nu există ca unul – pentru că are părți.
    • Nu există ca multe – de ce?

– De ce nu există pixul ca multe?

Dacă el este multe, atunci ar trebui să fie format din părți, dintre care fiecare există.

Când spun „multe”, ne referim la mult, numeros. Deci are componente, sunt multe componente. Atunci fiecare dintre componente ar trebui să existe pentru ca eu să am multe; Trebuie să am o colecție de părți, să am o „colecție”.

– Fiecare parte are propriile sale părți

Să ne uităm la părți. Să luăm această parte. El trebuie să fie acolo astfel încât să am o colecție de părți. Hai să vedem, această parte există? El există ca unul sau ca multe? El nu există ca unul pentru că are părți. Are o proeminență aici, și are o proeminență aici, deci are părți, și deci nu există ca unul.

Să continuăm să căutăm. Această parte a lui, este una sau mai multe? El este multe pentru că are partea dreaptă și are partea stângă.

Nu putem ajunge niciodată la acele unități care alcătuiesc cele multe.

„Multe” înseamnă că „are părți”. Unde sunt părțile? Nu găsim părțile.

Pentru ca pixul să existe ca mai multe, trebuie să am unități care îl compun, și care există, și apoi colecția există. Dacă unitățile există, atunci și colecția există.

Așa că mă duc să caut unitățile, și nu le găsesc, pentru că fiecăreia dintre ele, i se aplică aceeași logică.

Nu pot să găsesc nicio unitate în acest pix. Nu găsesc nimic în acest pix care să existe ca unitate, ca ceva indivizibil. Deci, cum va fi acolo un pix? Nu găsesc nimic despre care să spun: „Aceasta este o unitate, iar lângă ea este o altă unitate”.

– Chiar și atomii pixului au propriile lor părți.

De ce? Pentru că atomii au o parte stângă și una dreaptă. Atomul are nucleu si electroni. Nucleul atomului are protoni și neutroni, și așa mai departe. Și ele la rândul lor au părți

– Dacă nu putem găsi părțile – nu putem găsi întregul

Vrem să vedem dacă acest lucru există ca o colecție de părți. Pentru asta am nevoie de părți. Căutăm părțile – dar nu le găsim, pentru că și ele au părți, iar aceste părți au la rândul lor alte părți. Și acest proces nu are un sfârșit.

Deci, dacă nu am părți, pentru că părțile nu au părți și încerc să mă întorc la întreg, cum va fi el întreg dacă nu are părți? Cum poate să fie o colecție, dacă nu are părți? O colecție de ce?

Aceasta este demonstrația.

Toată ideea de aici, merge spre gândirea noastră despre atomi.

„Multe” înseamnă că: „sunt unități discrete care alcătuiesc” – dar așa ceva nu există. Nu le putem găsi.

Întreaga noastră idee despre atomi este nefondată. Toată această idee presupune că există particule de bază, dar pe care nu le putem găsi.

Este foarte frustrant, și de aceea ne împotrivim, dar exact așa găsim vacuitatea. Așa vom găsi vacuitatea, prin faptul că, căutăm și suntem gata să fim în acest loc în care nu găsim nimic.

Deci, dacă pixul nu există ca unul (ca unitate), și nu există ca multe, atunci el nu există cu adevărat, pentru că nu mai este și un alt mod în care să poată exista.

 

Exemplul 2: Unde este Bucureștiul?

Să considerăm Bucureștiul. Unde este? Putem să-l arătăm pe o hartă. Dar harta nu este Bucureștiul, este doar o reprezentare a Bucureștiului.

Vedem parcuri, case, lacuri, dar unde este Bucureștiul în asta?

Noi nu dorim conceptul nostru de București, ci dorim Bucureștiul care „există cu adevărat”. Vrem să dovedim că nu există nici un București care să existe cu adevărat.

Pentru că unde este Bucureștiul? Dacă arătăm cu degetul spre lacul Herăstrău, el nu este București, dacă arătăm spre Piața Universității, nu este București.

Putem spune: Ah, dar toate împreună sunt București. Unde sunt împreună? Sunt în mintea noastră! Acesta nu este București, ci doar ideea noastră despre București.

Aceasta este problema noastră.

Avem conceptul de pix în cap, pe care îl proiectăm pe o colecție de date brute și credem că este un pix. Vorbim cu un concept care stă în capul nostru și suntem gata să plecăm la război pentru el. Suntem gata să intrăm în război pentru ceva ce nu există cu adevărat.

Oare întregul este însumarea părților sale?

Oare „Gabriela” este o colecție de părți?

Dacă tai o mână, mai este „Gabriela”? Cei mai mulți vor spune „da”. Și dacă aș tăia o altă mână? Și dacă tăiem capul? Nu mai știm. Cum ar fi să vedem în desenele animate că trupul merge fără cap.

Aceasta este exact ideea: este întregul o colecție a părților sale? Este „Gabriela” o colecție de părți? Dacă asta ar fi fost adevărat, atunci dacă ar veni un gândac și ar vedea această colecție de părți, ar spune: „Uite Gabriela”.

Dacă „Gabriela” ar fi o colecție de părți, atunci fără o mână nu mai sunt eu.

Ce anume nu este în ordine aici? De ce altceva mai avem nevoie pentru a avea o „Gabriela” aici? Este oare suficient să existe o anumită colecție de părți pentru ca aici să fie o „Gabriela”? Ce va spune Svatantrika?

Ea va spune că este nevoie de cineva care să denumească acest lucru „Gabriela”, fără asta ea este doar o colecție de părți.

Este nevoie să ne reamintim că scopul nostru în această lecție este să folosim argumentul „unul sau mai multe” pentru a arăta vacuitatea tuturor fenomenelor, că ele nu există cu adevărat.

Ultima discuție, care este de fapt foarte utilă, a alunecat spre o altă întrebare, și anume: „Cum există cu toate acestea, fenomenele”?, care este desigur cealaltă fațetă a monedei și, prin urmare, este legată de întrebarea vacuității, dar nu identică cu ea.

Numeroase demonstrații ale vacuității

Datorită faptului că oamenii au diferite stări sufletești, unele demonstrații vor fi acceptate de unii, altele de alții.

De aceea, marii Lama ne oferă o mulțime de demonstrații astfel încât omul să se lămurească în cele din urmă. Să ajungă să se convingă că lucrul în care crede că există cu adevărat și pentru care este dispus să-și sacrifice viața pentru el – nu a existat și nu va exista vreodată.

Și asta ne va schimba viața.

Ceea ce este corect față de pix, este corect și față de toate lucrurile.

Ceea ce dorim să facem, este de a lua demonstrația „unul sau mai multe”, pe care nu am terminat-o, pentru că am făcut-o doar pe pix – și să o aplicăm fiecărui lucru  din lumea noastră. Și ce va fi atunci? Fiecare lucru va fi gol.

Dacă spun: „Fiecare lucru este gol”, atunci va trebui să iau fiecare lucru care există în lume și să arăt că este gol. Deci cum facem asta?

 

Clasificarea tuturor fenomenelor

Prima clasificare a tuturor fenomenelor: lucrurile care se schimbă și cel care nu se schimbă.

Orice lucru la care ne gândim, este fie schimbător/variabil, fie neschimbător/invariabil. Altă opțiune nu mai există.

Vom continua să descompunem lucrurile. Le vom lua mai întâi pe cele care se schimbă, apoi vom trece la cele care nu se schimbă.

Să luăm toate lucrurile care se schimbă.

Lucrurile schimbătoare pot fi fizice sau mentale. Ele nu pot fi și una și alta.

Există lucruri care nu sunt nici una și nici alta? Da, sunt semințele karmice –   bakchak.

Dacă ele ar fi mentale, ele ar trebui să fie un factor mental din lista factorilor mentali. Dar ele nu sunt. Nu există ceva care să fie și fizic și mental, dar există unele care nu sunt nici una, și nici alta, care sunt potențial. Ca amprentele karmice. Ele nu sunt încă lucruri mentale, pentru că încă nu s-au maturizat. Și cu siguranță nu sunt lucruri fizice, pentru că nu le putem atinge sau să le vedem la microscop.

Să mergem mai departe, să luăm lucrurile fizice.

Lucrurile fizice pot fi împărțite în lucruri fizice grosiere și subtile.

Ce înseamnă grosier și subtil?

  • grosier, este lucrul fizic pe care îl vedem cu ochiul liber.
  • subtil, este lucrul pe care îl putem vedea cu ajutorul dispozitivelor, adică particulele.

Fiecare lucru din lume are părți

Revenim acum la demonstrația că nu există nimic care să existe cu adevărat. În prima și principala etapă a demonstrației, vom trece în revistă toate cazurile posibile, și vom vedea că nu există nimic în lume care să nu aibă părți.

A. Lucrurile fizice grosiere au părți

Să considerăm lucrurile fizice grosiere, cum ar fi mâna mea.

Există ea oare ca unul? Nu, pentru că am degete și dacă acopăr câteva dintre degete, văd că mai rămâne o parte. Așa am demonstrat că are părți. Deci, mâna nu există ca unul.

Mâna are părți, și fiecare parte are alte părți, și așa mai departe. Degetul are articulații, articulațiile au celule, celulele au molecule, moleculele au atomi. Am terminat demonstrația.

Deci, am arătat că lucrurile fizice grosiere, nu există, nici ca unul, nici ca multe. Deci, cu lucrurile fizice grosiere, am terminat.

B. Chiar și lucrurile fizice subtile, cum ar fi atomii, au părți

Să vorbim despre atomi. Atomii au particule mai mici.

(În fizica particulelor, o particulă elementară este o particulă din care sunt compuse alte particule mai mari. De exemplu, atomii sunt formați din particule mai mici cunoscute sub numele de electroni, protoni, şi neutroni. Protonii și neutronii, la rândul lor, sunt compuși din particule mai elementare cunoscute sub numele de quarci. Una dintre problemele nerezolvate ale fizicii particulelor este de a găsi cele mai elementare particule – sau așa-numitele particule fundamentale – care alcătuiesc toate celelalte particule care se găsesc în natură și nu sunt ele însele alcătuită din particule mai mici.)

Nimeni nu va spune că există o particulă fundamentală, nici măcar în știință.

În Abhidharma Kosha nu se vorbește despre electroni și protoni, ci se spune că : „Sunt particule mici pe care nu le putem vedea” și aici se referă la atomi. Deci au o parte stângă și una dreaptă?

Trebuie să existe o parte stângă și una dreaptă. De ce? Dacă nu există partea stângă și partea dreaptă, atunci totul ar fi fost împreună, atunci nu era nicio parte grosieră – totul ar fi fost ca un punct geometric adimensional. (Euclid definește punctul ca fiind un obiect fără părți).

(Răspunsul la întrebarea 4 din teme: Atomii sunt un bun exemplu pentru a demonstra că lucrurile fizice subtile au părți. Dacă atomii nu ar avea părți, atunci când doi atomi s-ar fi atins unul de celălalt, ar fi trebuit să se atingă pe toată suprafața lor. Ei nu s-ar fi putut distinge deloc, și totul ar fi fost un mare atom. Ceea ce se întâmplă cu adevărat este, că un punct dintr-un atom atinge un punct al celuilalt atom. Acest lucru face ca celelalte puncte să fie mai apropiate sau mai îndepărtate unul de celălalt, și acest lucru demonstrează că atomul are părți, cum ar fi partea superioară, partea inferioară, partea din stânga sau din dreapta și așa mai departe.)

C. Lucrurile mentale au și ele părți

Ce sunt lucrurile mentale? De exemplu, ar putea fi mintea mea, ar putea fi funcții mentale: ca emoțiile. Pot fi afecțiunile mentale – acestea sunt lucruri mentale.

Au lucrurile mentale părți? Are mintea mea părți? Da, mintea are sentimente, are gânduri, are idei, deci are părți, nu-i așa? Mai mult de atât, pe linia temporală, există mintea din acest moment, apoi există mintea din momentul următor. Deci are părți pe linia temporală. Deci, indiferent de cum privim mintea, ea are părți.

Dar funcțiile mentale? Funcțiile mentale au părți? Sigur că au. Există sentimentul de iubire, există sentimentul de ură, există sentimentul de invidie, există părți. Nu este un singur lucru. Odată ce există părți și părțile au părți – am terminat. Există părți.

Deci lucrurile fizice au părți; Cele grosiere au; Cele subtile au; Cele mentale au; Am terminat cu toate lucrurile schimbătoare.

Contradicția la care se ajunge demonstrează greșeala – și anume ipoteza de bază că lucrurile există cu adevărat.

Scopul nostru aici este să arătăm că ipotezele de bază care presupun că lucrurile au existență de sine, duc la contradicții, și în acest fel ne consolidăm înțelegerea noastră despre vacuitate.

Știți care este diferența dintre un matematician și un fizician? Nu? – Fizicianului i se spune să facă ceai – are un ibric aici și are ceașca aici, așa că fierbe apa în ibric și toarnă apa în ceașca în care este un plic de ceai și iese ceai.

Matematicianului i se spune: Acum fă ceai – el se duce și pune apă în ibric. „Restul l-am făcut deja”.

Asta facem noi aici.

Anterior ne-am ocupat de faptul că, un lucru are părți, iar părțile sale au părți, iar procesul continuă până la infinit; Odată ce am constatat că are părți, și putem continua acest proces până la infinit, și nu găsim nicio unitate care să-l compună – colecția nu există. Odată ce am găsit că există părți și părțile au părți etc. – atunci lucrul nu există prin sine însuși. Tot ceea ce este, este doar o idee pe care o avem în minte.

Așa a fost cu pixul – iar acum vom aplica același lucru pe toate celelalte obiecte.

Verific. Dacă găsesc măcar un singur lucru care există prin sine însuși – vreau să arăt că nu există așa ceva. Și fac partea matematicianului. Am făcut deja asta cu un singur lucru. L-am împărțit în factori și nu l-am găsit. Acum continui să fac la fel cu toate lucrurile. Un alt exemplu de lucru mental este gândul:

(În urma fiecărui moment de gândire vine un alt moment de gândire, iar ele sunt separate de trecerea unui moment de timp. Diferitele părți ale gândurilor mentale sunt identificate de o trecere a timpului – o parte a gândului se întâmplă mai devreme, iar următoarea se întâmplă mai târziu. Dacă gândul nu ar avea părți, nu ar mai exista un timp scurs între gânduri și toate gândurile s-ar produce simultan într-un singur moment în timp – și atunci nu ar mai exista gânduri.)

D. Chiar și lucrurile neschimbătoare nu există cu adevărat

Care sunt lucrurile neschimbătoare? Ele sunt: spațiul, vacuitatea, încetările.

Mai este și altceva?

– ce spunem despre noțiuni/concepte?

Conceptul, se schimbă sau nu? Aceasta este o întrebare foarte interesantă și vă las pe voi să o dezbateți. Dar să ne oprim aici.

– Spațiul are părți

Să vorbim despre spațiu. Există oare spațiul cu adevărat?

Dacă el există cu adevărat, atunci fie el „există cu adevărat” ca unul, fie „există cu adevărat” ca mai multe. Este suficient să arătăm că el „nu există cu adevărat” ca unul și am terminat. „Există cu adevărat” ca unul? – Nu, pentru că are est, vest, nord și sud, are în sus și-n jos. Am terminat demonstrația.

–  Vacuitatea are părți

Vacuitatea are părți? Da, există vacuitatea pixului, vacuitatea scaunului, vacuitatea lui Buddha, și așa mai departe. Fiecare obiect are propria sa vacuitate, și toate vacuități-le obiectelor sunt părți ale vacuității. Deci, vacuitatea are părți.

– Încetările au părți.

Un exemplu de încetare: când încetăm să vedem lucrul ca și când ar exista prin sine însuși. Aceasta este o încetare. Ce se întâmplă cu această încetare? În primul rând, există încetarea credinței intelectuale în existență de sine – atunci când percepem vacuitatea în mod direct. Mai târziu, mult, mult mai târziu, lucrurile vor înceta să mai apară ca existând în sine. Deci, încetarea are etape. Asta înseamnă că are părți.

Are încetarea credinței intelectuale părți? Da, pentru că nu mai am credința în existența de sine a acestui lucru, și nici credința în existența de sine a celuilalt lucru și așa mai departe.

Concluzie: Cele trei tipuri de cunoașteri nu există cu adevărat

Acum suntem pregătiți să completăm demonstrația. Afirmația că cele trei tipuri de cunoașteri nu există cu adevărat este o concluzie care decurge din toți pașii pe care i-am făcut până acum.

 

În prima etapă am demonstrat că cele trei tipuri de cunoașteri nu există ca unul

Apoi am continuat să demonstrăm că nu există nici un lucru în lume care să existe ca unul.
Acest lucru l-am făcut prin a clasifica toate lucrurile și ilustrând că lucrurile din fiecare domeniu nu există ca unul, deoarece toate au părți.

Nici diferitele părți nu există ca unul, la fel și părțile părților, și tot așa la infinit. Nu am găsit niciun loc unde să ne oprim și să pretindem că am găsit o unitate atomică, fundamentală, și de la ea să ne întoarcem și să reconstruim lucrul pe care îl cercetăm.

Și dacă componentele lucrului nu pot fi găsite – atunci lucrul în sine nu există cu adevărat.

Tot așa și, dacă diferitele părți ale celor trei tipuri de cunoaștere nu există cu adevărat, și nici vreo parte a acelor părți, atunci când încercăm să localizăm cele trei tipuri de cunoașteri, nu le putem găsi.

De aici rezultă concluzia demonstrației: cele trei tipuri de cunoașteri în sine – nu există cu adevărat.

Pentru că am trecut repede peste demonstrații, este nevoie de a reflecta asupra lor de multe ori. Încă nu am terminat acest subiect.

 

Meditație:   Niveluri de înțelegere ale vacuității

 

Așezați-vă comod și închideți ochii. Și concentrați-vă pe respirație.

Imaginați-vă că țineți în mână o ceașcă.

Încercați să vă aduceți aminte de toate argumentele pe care le-am învățat, de ce este această ceașcă goală? Nu că în ea nu este băutură, ci este goală de o existență proprie de sine.

Acum, că interacționați cu ceașca, încercați să înțelegeți cum vă relaționați față de ea dintr-o minte care este greșită. O minte care nu înțelege corect ceașca.

Încercați să identificați Gak ja. Încercați să vedeți cât de atașați sunteți de percepția acestui obiect ca obiect.

Ca de exemplu: „Dacă întind mâna și ating acest lucru, atunci el trebuie să fie aici; deci el este cu adevărat aici”!

Și acum încercați să vă folosiți de logica pe care am parcurs-o în lecție ca să vedeți de ce acest lucru nu este adevărat.

Încercați, să vă folosiți de argumentele pe care le-am adus în demonstrațiile făcute și vedeți de ce, din punct de vedere logic, nu există cu adevărat această ceașcă.

Și dacă ați reușit să ajungeți la o anume conștientizare a vacuității ceștii, care înțelege că ceașca pe care ați crezut că este acolo, nu se află în modul în care ați crezut că este acolo – dacă ați experimentat vacuitatea ceștii – fixați-vă acum mintea pe această experiență, meditați pe un singur punct.

Puteți să deschideți ochii.

 

Acesta a fost un exemplu de meditație asupra vacuității care se bazează pe argumentele pe care le-am adus. După cum am văzut, ne-am folosit de demonstrația logică pentru a ajunge noi înșine la concluzii logice, și am încercat să le legăm de modul în care experimentăm ceașca și să le aducem la un nivel empiric. De a trece de la nivelul logic, de la cap – la inimă, la nivelul empiric. Acest lucru nu este ușor de făcut, iar dacă nu ați reușit, nu disperați, pentru că:

A. Asta înseamnă că trebuie să repetați de mai multe ori.

B. Asta înseamnă că trebuie să învățați de multe ori.

C. Asta înseamnă că trebuie să acumulați multe binefaceri, deoarece înțelegerea vacuității este legată în mod direct de cumulul de binefaceri, de cât bine ați făcut în lume și de karma pe care ați acumulat-o de pe urma acestora.

Dacă nu vom fi în slujba celorlalți, dacă nu vom sprijini cu devotament Dharma, și profesorii de dharma, nu vom percepe vacuitatea. Experiența nu va veni. Pentru că ea este în totalitate în funcție de cât de multe binefaceri facem, și în special față de profesorii de Dharma, pentru că ei sunt cele mai puternice obiecte ale noastre.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

 

Lectia 8 – ACI 2

Cursul 2: Diamantele Iluminării   
Primul nivel al perfecțiunii înțelepciunii

(Prajna Paramita) 

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 8

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

 

Modalități de a demonstra vacuitatea

Subiectul lecției 8, este cum demonstrăm vacuitatea.

În această lecție vom enumera doar câteva modalități de a demonstra vacuitatea. Nu vom intra adânc în acest subiect, ci doar vom denumi câteva din demonstrațiile celebre ale vacuității. În Lecția 9 vom intra în una dintre ele și vom face o scurtă meditație, pentru că asta începe să ne schimbe viața, ne schimbă eroarea din mintea noastră.

Cu toate că fluturăm pixul de atâtea ori și vorbim de proiecțiile noastre tot timpul, în viața de zi cu zi nu reacționăm conform acestor înțelegeri. Cu cât vom medita mai mult asupra acestor lucruri, ele vor intra din ce în ce mai mult în viața noastră și viața va începe să se schimbe. Vom deveni mai puțin reactivi, vom înțelege Dharma mai mult, și lumea va începe să se miște, va începe să se schimbe. La început puțin, apoi mai mult și în final se vor petrece minuni.

 

Necesitatea demonstrațiilor logice

Aceste demonstrații logice se adresează unei minți care este eronată, o minte care nu înțelege corect realitatea și vrea să o convingă de corectitudinea karmei și a vacuității. Dacă vedem un pix, ce înseamnă că el nu există în sine? Începem să-l cercetăm, începem să căutăm pixul și să ne convingem că el nu există de la sine. Până nu ne vom convinge că șeful care țipă la noi, nu este un șef rău, el în sine, vom continua să fim indolenți, și ne vom crea din nou necazuri.

Avem nevoie să ne convingem mai profund de vacuitatea șefului, înainte de a începe să ne schimbăm comportamentul. Acesta este și scopul demonstrațiilor vacuității. Ele vin să ajute mintea unei persoane care greșește, ca să ajungă treptat la un nivel de convingere cu mult mai profund, ce îi va permite apoi meditația asupra vacuității.

Vom enumera aici cinci demonstrații, care sunt cele mai cunoscute în literatura budistă tibetană.

În demonstrația una sau mai multe, exemplul spune: „Hai să vedem. Vrei să-mi spui că pixul nu există de la sine? Bine, dar aici este un pix. Dacă el există în sine, este unul sau mai multe? Aplicăm logica după cum gândește capul nostru.

Pentru că numai așa ajungem la convingere. V-am vorbit mai devreme despre studiul dezvoltat al logicii în budismul tibetan, în special în curentul Gelugpa, pentru că asta ne aduce convingerea profundă. Fără această logică, auzim lucruri, le credem sau nu, le-am înțeles sau nu, și s-ar putea să le uităm – nu este puternic. Dar când veți aplica logica și veți analiza ceea ce este cu adevărat acolo, atunci nimeni nu o să vă mai spună povești.

 

 Cinci metode de a demonstra vacuitatea

    1. Demonstrația – unul sau mai multe

În tibetană:

Chik du drel

Chik = unul,
Du este o abreviere de la duma care înseamnă multe sau mai multe,
Drel = sau,
Deci, „unul sau mai multe”.

Spunem: „Dacă există un pix care există în sine, este unul sau mai multe? Și asta pentru că tot ceea ce există trebuie să fie unul sau mai multe, nu există altă opțiune. Mintea noastră dualistă, așa funcționează: este ori unul, ori mai multe. Nu poate fi și una și alta. Poate fi singular sau plural, nu împreună. Așa funcționează mintea noastră.

Deci, în această demonstrație „unul sau mai multe” ne uităm la obiect și încercăm să-i demonstrăm vacuitatea. Este unul sau este multe? Și infirmăm cele două opțiuni.

Dacă pixul există cu adevărat, atunci el există ca unul sau există ca mai multe? (Când spunem unul ne referim la un lucru care este indivizibil, sau nu poate fi descompus). Nu putem spune despre pix că există ca unul, pentru că el are părți. Deci, dacă are părți, atunci el nu este unul. Deci, el este mai multe. Acum ne uităm la părțile lui. Dar partea asta? Există ca unul sau ca mai multe? Ea nu poate fi unul pentru că și ea are părți. Continuăm procesul, și vedem că nicio parte asupra căruia mă opresc nu poate exista ca unul. Deci, excludem posibilitatea de a fi unul sau mai multe. Și atunci ce rămâne? Vacuitatea.

Deci acesta este un exemplu de demonstrație.

    1. Demonstrația „așchia de diamant”

A doua demonstrație, se numește „așchia de diamant”. În tibetană:

Dorje sekma

Dorje   = diamant,
Sekma = așchie, fragment mic, particulă.

În această demonstrație ne uităm la obiectul căruia îi demonstrăm vacuitatea, și încercăm să căutăm de unde a venit acest obiect. Există patru opțiuni:

A. Obiectul vine din el însuși. Acest lucru nu este logic. Rezultatul vine din cauză, nu vine de la sine. Rezultatul nu vine din rezultat, rezultatul vine din cauză. Deci este ușor de exclus această posibilitate.

B. Obiectul vine din altceva. Nu vom face acum această demonstrație, dar ea apare în cursul 12. Ideea pe scurt, este că tindem să credem că fiecare eveniment provine din cauze anterioare care ne sunt evidente, precum shake-ul de căpșuni provine din banii din buzunarul nostru. Acest lucru nu este adevărat, deoarece aceeași cauză nu aduce întotdeauna rezultatul. Mai degrabă, rezultatul este cauzat de karma noastră care forțează proiecția de a bea un shake de căpșuni.

C. Sau obiectul vine din amândouă, și din el însuși și din altceva. Acest fapt îl excludem repede, pentru că nu este logic.

D. Nu din el însuși și nu din altceva. Cu alte cuvinte, obiectul vine fără cauză. Dacă el nu vine nici din el însuși și nici din altceva, ce rămâne? Nu există cauză. Obiectul vine fără cauză, obiectul nu are o cauză. Sau nu există nimic, care să vină din nimic.

Mai există și alte opțiuni? Nu, nu mai sunt.

A, C și D sunt ușor de exclus. Problema este cu posibilitatea B. Este o demonstrație mai grea, dar nu vom intra în ea aici (lecția 8, cursul 12).

Spunem: dacă verificăm toate posibilitățile care există și nu găsim de unde vine obiectul, atunci nu vine.

Ceea ce este important de spus este că a doua demonstrație examinează existența de sine a unui lucru în funcție de cauzele care au condus la existența lui.

Dacă în demonstrația 1 vom nega existența unui lucru prin faptul că examinăm dacă este unul sau mai multe, aici vom nega existența de sine a ceva, când mergem și ne uităm de unde a venit, și arătăm că el nu ar fi putut să vină din senin, și deci el nu poate exista în sine.

Ce ne spune Buddha? Buddha ne spune că atât timp cât credem că lucrurile au venit, atât timp cât credem că lucrurile au un început, vom continua să suferim.

    1. Negarea faptului că lucrurile care există sau nu există, pot crește (apar)

A treia demonstrație se numește:

Yu me kye gok gi tentsik

Tentsik = demonstrație, dovadă,
Yu          = există, existență, a fi,
Me         = nu, adică nu există,
Kye        = a crește, a se forma, a începe, a fi produs, a se naște, a genera,
Gok       = a infirma, a nega, a respinge
.

Aceasta este demonstrația care neagă faptul că lucrurile care există sau nu există pot crește/pot apărea.

Putem spune că ea demonstrează vacuitatea rezultatelor.

Aici ne uităm în felul următor:

Să presupunem că există ceva,

– oare el vine din ceva care există,

– sau din ceva care nu există,

– sau din amândouă

– sau din niciunul dintre ele.

Ne jucăm cu logica până epuizăm toate posibilitățile.

    1. Cele patru combinații

În toate aceste demonstrații, mergem și împărțim lumea în funcție de un anumit domeniu, examinăm toate posibilitățile și nu găsim lucrul nicăieri, iar aceasta este dovada vacuității sale. Diferența dintre ele este domeniul prin care despicăm realitatea. Deci, este unul sau mai multe, sau după cauză sau după rezultat, sau un fel de cauză și așa mai departe.

Demonstrația se numește:

Mu shi

Mu shi este prescurtarea lui Mu shi kye gok
Shi = patru,
Mu =
posibilități sau combinații.
Mu Shi =
cele  patru combinații.

Deja am văzut  un exemplu de patru combinații:

    • din el însuși,
    • din altceva,
    • din ambele,
    • sau din nici una.

Asta fac ei tot timpul. Există Mu sum sau Mu shi: sunt lucruri care au doar trei posibilități, există lucruri care au patru posibilități.

De exemplu, demonstrația vacuității rezultatelor, poate fi făcută de Mu shi de-a lungul domeniului – unul sau mai multe:

A. Rezultate multiple vin din cauze multiple.

B. Un rezultat singular vine din cauze multiple.

C. Rezultate multiple vin dintr-o singură cauză.

D. Un rezultat singular vine dintr-un singură cauză.

Deci, dacă un lucru este un rezultat, atunci el este unic sau multiplu? Și cauzele sale, a fost una sau mai multe? Avem două posibilități pentru rezultate și două pentru cauze. Analizăm toate posibilitățile. Dacă le negăm pe toate, înseamnă că lucrul nu a fost niciodată creat – deci acolo nu există nimic!

Versiunea completă în acest caz specific ar fi:

Mu shi kye gok


Kye
= a crește,
Gok = a nega.

Deci, demonstrația care neagă cele patru moduri prin care un lucru poate veni sau poate fi creat.

    1. Demonstrația existenței condiționate (a interdependenței)

A cincea și ultima de pe lista noastră și se numește în tibetană:

Tendrel gyi rigpa


Tendrel       =
existență dependentă sau existență condiționată sau origine condiționată sau interdependență,
Rigpa
           = raționament sau argument logic,
Tendrel gyi rigpa = Raționamentul interdependenței (originea dependentă – cunoscută și sub numele de Regele raționamentelor).

Rikpay gyalpo

Rikpay                = logică, raționament, argument logic,
Gyalpo                = rege.
Rikpay gyalpo = regele raționamentelor.

A cincea demonstrație spune: Pixul nu există de la sine deoarece el depinde de alte lucruri. De ce anume depinde? Depinde de școala budistă.

– Potrivit școlii Prasangika Madhiamika, pixul depinde de proiecția mea. Vine din karma mea pe care am acumulat-o în urma a ceea ce am făcut în trecut. Aceasta este școala cea mai înaltă.

– Școlile inferioare vor spune: pixul depinde de cauzele care au dus la existența lui. Trebuie să existe plastic, trebuie să existe o fabrică, trebuie să existe un utilaj care să-l facă așa, trebuie să existe un camion care să-l aducă la magazin. Aceasta este școala cea mai de jos, școala Abhidharma. Ea spune: Pentru a fi un pix, o mulțime de lucruri trebuie să se adune împreună. Și așa este. Acest lucru nu este greșit. Pixul depinde de toți acești factori. Aceasta este o înțelegere parțială a vacuități, dar care ne avansează foarte mult. Pentru că deja ne coboară de la ideea că pixul există de la sine. Pixul nu apare fără motiv, ci vine din cauze.

– Care este problema cu această abordare? În mod logic, problema este că sunt lucruri care nu au cauze, precum spațiul. Spațiul din cameră, spațiul gol. Ce cauzează acest spațiu? Spunem că acest spațiu nu a fost determinat de cauze. El a fost mereu aici. De asemenea, spațiul nici nu se schimbă.

Școala spune: Ok, nu pot spune care este cauza spațiului, dar pot vorbi despre părțile spațiului: are est și vest și nord și sud și așa mai departe. Deci dacă este așa, el depinde de părțile sale.

Și asta este corect. Cum există acest pix? Are partea dreaptă și partea stângă. Împreună am un pix, partea lui dreaptă are parte dreaptă și parte stângă. Partea lui stângă are parte dreaptă și parte stângă. Și asta este adevărat.

Este oare adevărat că orice lucru depinde de părțile sale? Da, asta e adevărat. Deci, aceasta este o a doua versiune a vacuității și putem continua mai departe.

– Cea mai înaltă versiune a înțelegerii vacuității zice: Dacă spui că acest lucru depinde de părțile sale – are o parte albă și o parte neagră și împreună este un pix – nu explică de ce este aici un pix. Dovadă că un câine nu vede un pix, nu este așa? El vede altceva. Dacă ce s-a spus ar fi fost de ajuns pentru a explica pixul, atunci oricine ar fi văzut alb și negru ar fi văzut un pix. Presupunând că un câine ar vedea alb și negru, el tot nu vede un pix. Pentru că mai este nevoie de ceva.

– Ce spune Svatantrika despre care am învățat în acest curs? Ea spune că este nevoie de cineva care să proiecteze , este nevoie de o minte care să proiecteze. Ea spune că este nevoie ca cineva să-l denumească „pix” pentru ca acesta să fie pix. Nu este suficient un ansamblu de părți. Pentru că dacă ar fi suficient ansamblul de părți, atunci de ce nu am putea atașa la el și un alt element și să spunem că este pix? Sau de ce să nu excludem jumătate din părți și să spunem că este pix?

A spune că un ansamblu de părți este ceea ce creează pixul, nu este suficient, pentru că nu explică exact de ce tocmai aceste părți. De ce nu mai multe sau mai puține părți? De ce corpul meu are exact aceste părți și nu include și altă mână? De ce? Pentru că trebuie să existe altceva care să denumească acest ansamblu specific de părți, și asta va veni deja de la mine. Deci, aceasta este deficiența conceptului vacuității care vorbește despre părți.

În studiul mahamudra, se trece prin toate aceste concepții ale vacuității, și sunt explicate una câte una, pentru că noi toți gândim tot timpul așa, de aceea este important să le cunoaștem pe toate.

Deci existența dependentă înseamnă că lucrul există în dependență de alte lucruri. Care sunt celelalte lucruri? Depinde de școala în care suntem.

    • Acestea ar putea fi cauzele care produc pixul,
    • Ar putea fi părțile lui,
    • Ar putea fi denumirea pe care i-l dăm conform școlii.

A cincea demonstrație este regele raționamentelor, pentru că toate demonstrațiile anterioare lucrează cu o logică perfectă, dar mai puțin cu modul în care percepem realitatea, în timp ce a cincea se leagă de modul de cum înțelegem realitatea, cum înțelegem de unde vine acest pix, de aceea este mai puternică decât celelalte.

 

Elogiu logicii

Curentul Gelugpa în budismul tibetan este foarte puternic în logică. Je Tsongkapa a pus mult accent pe ea și apoi au continuat-o discipolii săi. Logica, lucrul cu demonstrațiile logice asupra vacuității, este ceea ce ne aduce la perceperea vacuității. Logica obișnuită pe care o cunoaștem, dar corectă – ne duce la perceperea vacuității care este transcendentală, este metafizică, este în lumea de dincolo. Această logică foarte banală, care ni se predă la cursurile de matematică sau la lecțiile de logică din școală, tocmai această logică ne duce la perceperea directă a vacuității. Și acest lucru este incredibil.

Pentru cei mai mulți dintre noi, logica nu este perfectă, de aceea este nevoie să o finisăm mai mult pentru a ne putea folosi bine de logica budistă.

 

Puțin despre dezbaterea budistă

Deci, cum se face o demonstrație logică în budism? În cursul 4 și 13, este dezvoltat puțin acest subiect.

Pe terenul dezbaterilor, se folosesc reguli în demonstrațiile logice budiste pentru a ne adânci înțelegerea noastră, în special a vacuității, dar nu numai a ei, ci și a tuturor subiectelor studiate. Este foarte amuzant. La început oamenii dau înapoi, le este frică de dovezi și de logică. Dar în scurt timp ne obișnuim și este o modalitate minunată de a ne petrece timpul.

A. Este, de asemenea, o distracție socială; Pentru cei care stau toată ziua în meditație, dezbaterile sunt foarte amuzante.

B. Nu este pierdere de timp. Fiecare moment al ei are sens.

C. Unul îl ajută pe celălalt. Nu se pune problema cine învinge în dezbatere, fiecare îl ajută pe celălalt să ajungă la adevăr, să separe pleava de grâu.

D. Ridică mult moralul.

E. Și, de asemenea, este foarte teatral. Există multă mișcare.

În dezbateri, există câteva reguli: cei doi care se înfruntă, stau așezați unul în picioare și celălalt pe jos. Cel din picioare atacă, iar cel care stă jos este în defensivă. Singurele cuvinte pe care le spune cel în defensivă sunt: da, de ce, nu rezultă, demonstrează. Dar aceste cuvinte îl forțează pe atacant să-și dovedească punctul de vedere și să vină cu argumente.

Atacantul ține în mână mala,

— Deci spui că pixul există de la sine?

Celălalt spune: De ce spui asta?

— Pentru că ai spus că pixul a venit dintr-o fabrică.

Și așa începem să demonstrăm încet vacuitatea.

– dacă l-am convins pe celălalt, el va spune: – corect, adevărat,

– sau el poate să-mi spună: Tak ma drup – Nu mi-ai dovedit nimic. Argumentul nu este bun.

– sau poate spune: Chi chir – De ce spui asta?

Dar înainte de a începe, dacă eu sunt atacantul, îngenunchez în fața partenerului și îi spun:

Di, jitar chü chen

Adică „Hai, să cercetăm împreună subiectul!”.

În dezbaterea dintre cei doi, se află un Giku -sergentul, care urmărește ca totul să fie conform regulilor. El aduce ceai, floricele de porumb, și înghețată ca totul să fie foarte plăcut.

Acesta este singurul mod de a vedea cu adevărat ce am înțeles. Temele de casă sunt foarte utile, dar ca să vedem cât de bine am înțeles lucrurile, este atunci când ne confruntăm într-o dezbatere cu atacantul.

 

Structura dovezii logice budiste

Deci, cum se face o demonstrație logică în budism?

1. În primul rând trebuie să existe un subiect. De exemplu:

Subiectul : „Să considerăm soarele” — Nyi ma cho chen, (Nyi ma – soare)

2. Care este următorul lucru? Ce doresc să demonstrez despre soare. Vreau să demonstrez că soarele nu este albastru. Deci doi, este

Afirmația „Soarele nu este albastru”.

3. Al treilea pas este argumentul. Trebuie să venim cu un argument. De exemplu:

Argumentul: „Pentru că este galben”.

Exemplu: Demonstrația – unul sau mai multe

În prima demonstrație a vacuității, avem nevoie de un subiect. Subiectul tradițional din literatura pe care o studiem în acest curs, sunt cele trei tipuri de cunoaștere.

1. Subiectul:Să considerăm cele trei tipuri de cunoașteri”.

2. Doi: Ce vrem să dovedim? Că ele nu există în sine.

Afirmația: „Ele nu există cu adevărat”

„Nu există cu adevărat” este uneori sinonim pentru „nu există în sine, independente de percepția mea ”.

3. Și ce argument vom da? Ele nu există ca unul și nu există ca multe.

Argumentul: „Ele nu există ca unul și nu există ca multe”

Acesta este exemplul de care ne vom ocupa imediat.

 

Cele trei tipuri de cunoașteri

Care sunt cele trei tipuri de cunoașteri? Ele provin din Abhisamayalamkara, și ele sunt următoarele:

1. Cunoașterea de bază, în tibetană:

Shi

Shi = bază.

 

2. Cunoașterea căii

Lam

Lam = cale.

 

3. Atotcunoașterea

Nam

Nam = atotcunoaștere.

 

Ce este cunoașterea de bază?

Cunoașterea de bază este percepția vacuității în mintea unui practicant Hinayana. Dacă vă amintiți, am spus despre „ascultători” și despre Pratyekabuddha că ei ajung la Nirvana și nu la iluminare. Dar pentru a ajunge la Nirvana ei trebuie să perceapă vacuitatea. Deci, cunoașterea de bază înseamnă înțelegerea vacuității din mintea practicantului Hinayana.

Ce este cunoașterea căii?

Aici, calea înseamnă calea unui Bodhisattva. Adică, este calea pe care o practică cel din Mahayana. Cunoașterea căii este înțelegerea vacuității din mintea unui Bodhisattva, care se află și în curentul Mahayana. Este un alt tip de cunoaștere.

(Pe această temă există controverse între diferitele școli budiste. Școala Svatantrika, reprezentată de Maestrul Haribhadra, susține că vacuitatea percepută de practicantul Hinayana în timp ce se află pe Calea perceperii este diferită de cea percepută de practicantul Mahayana. În schimb, Școala Prasangika Madhyamika susține că nu există nicio diferență în vacuitatea pe care o percep).

A treia cunoaștere este Nam, care este prescurtarea cuvântului Nam she – omnisciența. Ea este înțelegerea perfecțiunii înțelepciuni din mintea lui Buddha.

O altă descriere a celor trei tipuri de cunoașteri este mai mult legată de practica în sine. În această descriere, „cunoașterea de bază” este tot ceea ce are de-a face cu cele cinci agregate, cele douăsprezece deschideri ale simțurilor etc. – tot ceea ce alcătuiește „realitatea” Samsarei și cunoașterea practicianului despre această „realitate”. „Cunoașterea căii” înseamnă instrucțiunile și cunoașterea Dharmei de către un Bodhisattva, în timp ce „atotcunoașterea” se referă, desigur, la cunoașterea celui care a desăvârșit calea și a ajuns la iluminarea deplină.

Să revenim la demonstrația celor trei cunoașteri.

    1. Subiectul: Cele trei tipuri de cunoașteri.
    2. Afirmația: Ele nu există cu adevărat.
    3. Argumentul: „Ele nu există ca unul și nu există ca multe”
    4. De multe ori în dovezile budiste există și o a patra parte care este un exemplu de sprijin. Un exemplu care ilustrează ceea ce vrem să demonstrăm (de preferință ceva ce cealaltă persoană a văzut).

În acest caz, exemplul este: reflectarea unei imagini într-o oglindă. Imaginea pare reală, dar nu este.

Cineva care nu a văzut niciodată o oglindă, poate crede că există ceva acolo și va încerca să ajungă la el. Sau copilul mic care nu a văzut niciodată o oglindă, și atunci când vede reflexia lui începe să caute ce este acolo. Dar noi, care înțelegem deja ce este oglinda, știm că este reflexia unei imagini.

Deci, cele trei tipuri de cunoașteri nu există cu adevărat, pentru că ele nu există ca unul și nu există ca multe. (Acest lucru va trebui să-l explicăm!), iar exemplul care ni se dă: ele sunt ca o reflexie într-o oglindă.

 

Importanța demonstrațiilor logice

Și de ce aceste demonstrații sunt importante? Pentru că dacă vrem să devenim liberi, va trebui să ajungem la Nirvana, iar pentru asta va trebui să percepem direct vacuitatea. Dar mai întâi, va trebui să ne convingem logic de vacuitate. Vacuitatea cui? A noastră. Când ajungem la perceperea directă a vacuității, cea ce percepem este vacuitatea minții noastre, și nu a pixului. Odată ce am înțeles vacuitatea minții, atunci vom înțelege automat toate celelalte vacuități.

Ajungând prin logică la convingerea profundă a vacuității și, în același timp, ne cultivăm și meditația, atingem stadii înalte de concentrare, atunci vom îmbina mintea, care este la fel de ascuțită ca o rază laser, cu înțelegerea intelectuală a vacuității iar în final vom putea experimenta vacuitatea.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

Lectia 7 – ACI 2

Cursul 2: Diamantele Iluminării   
Primul nivel al perfecțiunii înțelepciunii

(Prajna Paramita) 

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7 – Prima parte

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

 

Gak ja

Vom începe această lecție cu noțiunea Gak ja.

Gak ja

Gak ja, este un concept foarte important în învățătura budistă.

Gak ja = obiectul pe care îl negăm sau îl infirmăm.

Este lucrul sau obiectul pe care îl negăm că există.

Este acel lucru sau obiect care nu există, nu a existat și nu va exista vreodată, dar ne trăim viața, ca și cum el ar exista și de aceea suferim. Datorită minții noastre eronate, care greșește în mod constant, ne agățăm de acest lucru în care credem și reacționăm față de el, lucru care nu a existat vreodată și datorită lui suferim.

Atunci când am vorbit despre vacuitatea pixului, nu am pretins că pixul nu există, ci că nu are o existență proprie de sine sau o existență dependentă.

Acest pix este Gak ja? Nu!

Pentru că pixul există, iar Gak ja nu există.

Deci, Gak ja este acel lucru care există prin sine. Un astfel de pix nu există.

Pixul care există prin sine, independent de mine, independent de karma pe care am acumulat-o în urma grijii pe care am avut-o față de alții în trecut, este Gak ja.

Sau altfel spus: Pixul care vine de la sine, independent de proiecția mea, care îmi este impusă de karma pe care am acumulat-o în urma acțiunilor mele trecute față de ceilalți – un astfel de pix este Gak ja.

Nu există așa ceva! Pentru că el este Gak ja. Dar noi așa credem.

– Ce fac comuniștii?

– Împart pixul, jumătate ție și jumătate mie. Și nimeni nu poate scrie, nu-i așa?

– Ce fac capitaliștii?

– Își smulg pixul unii de la alții.

– Atunci cum voi avea un pix?

– Am să dăruiesc un pix! Am să dau un pix și apoi o să am două!

Este nevoie de o înțelegere perfectă a lui Gak ja.

Ceea ce este Gak ja variază de la o școală la alta în budism. Și asta se datorează faptului că școlile budiste, au înțelegeri diferite ale vacuității, au înțelegeri diferite ale existenței. Învățătorii noștrii  spun că este nevoie să ajungem la înțelegerea vacuității conform școlii Prasangika Madhyamika – școala Căii de mijloc.

Astăzi nu vom intra în această școală, ci vom merge la Școala Independenților a Căii de mijloc. De ce? Pentru că Abhisamaiya Alamkara, scrisă de Maestrul Asanga, care este cartea după care mergem în acest curs, provine de la școala Independenților numită în sanscrită Svatantrika.

De ce este important să înțelegem toate școlile? Pentru că dacă sărim direct la școala înaltă și vom da explicația lor, există pericolul să nu o înțelegem corect. Pentru că fiecare dintre noi are tendința de a gândi într-un mod care nu este perfect. De aceea trebuie să studiem toate aceste școli imperfecte, ca să putem recunoaște greșelile de gândire pe care le facem. Deci acest lucru este foarte important.

Este foarte important să înțelegem ce este Gak ja, pentru că dacă nu facem asta, nu vom putea să eliminăm niciodată greșeala. Gak ja este lucrul care nu există, dar care credem că există și ne provoacă toată suferința.

Maestrul Shantideva în versetul 141, din capitolul 9 al cărții „Ghidul de viață al unui Bodhisattva” spune:

Până nu găsești lucrul despre care crezi că există,
Niciodată nu vei înțelege că el cu adevărat nu există
.

Elefantul roz cu două capete

Dacă spunem: Există vreun elefant roz cu două capete care aleargă prin cameră chiar acum?

Pentru asta, ar trebui mai întâi să vedem cu ochii minții un elefant roz cu două capete alergând acum prin cameră, apoi ne uităm prin cameră și spunem: Nu, nu există! Dar dacă nu știm despre ce vorbim, de unde știm dacă există sau nu?

Mai întâi trebuie să identificăm greșeala, astfel încât să o putem infirma mai târziu în meditație. Acest lucru este un pas esențial în înțelegerea vacuității.

Înainte de a putea înțelege vacuitatea pixului, mai întâi trebuie să mă văd cum percep în mod greșit pixul, că el vine de la sine într-un mod care este independent de mine. Înainte de a mă vedea că fac asta, nu voi putea niciodată să trag concluzia că nu există așa ceva. La fel ca exemplul elefantului roz care aleargă prin cameră chiar acum: mai întâi trebuie să-l văd cu ochii minții, apoi să-l caut și să văd că nu există.

Pentru oricine care ajunge la aceste conștientizări și la aceste meditații, este o mare binecuvântare. Faptul că auzim aceste lucruri, că suntem interesați de ele, că reflectăm și medităm asupra lor, este binecuvântarea a nenumăratelor vieții în care ne-am manifestat altruismul.

Toate discuțiile despre logica budistă din această lecție și din următoarele două, sunt cele care ne vor duce la perceperea directă a vacuității. De aceea este o mare binecuvântare să auzim aceste învățături.

 

Cele două adevăruri sau cele două realități

Cele două adevăruri în limba tibetană:

Denpa nyi

Denpa             = adevăr sau realitate,
Nyi                    = doi.
Denpa nyi      = cele două adevăruri.

 Care sunt cele două adevăruri?

    • Adevărul convențional sau relativ. Adevărului convențional i se mai spune și „adevărul fals” sau „adevărul înșelător”.

Kundzob denpa 

    • Adevărul suprem sau ultim.

Dundam denpa

Deci, Kunzob denpa este adevărul fals, convențional, relativ sau  mai putem spune realitatea falsă, convențională, relativă.

Realitatea falsă sau convențională există? Da, există! Pixul există? – Sigur că există! Oare pixul există în modul suprem? – Nu!

Deci, adevărul sau realitatea falsă, este fals, dar asta nu înseamnă că nu există. Ea există și funcționează. Pixul funcționează.

De ce se numește adevăr fals? Pentru că el nu este așa cum pare că este. Pentru că ceea ce apare nu este cu adevărat ceea ce este.

Adevărul este fals doar în sensul că lucrurile nu apar în conformitate cu caracterul lor ultim. Dar ele apar și funcționează.

Realitatea ultimă sau supremă înseamnă aici că nu există un pix care să existe de la sine.

Deci, ce există și ce nu există?

Hai să vorbim despre ce există și ce nu există. Există un pix care funcționează convențional. Există Gabriela care vă spune că vine la cinci. Deci există așa ceva!

Care Gabriela nu există? Cea care va veni de la sine la ora cinci. Gabriela care are proprietatea de a fi punctuală sau să întârzie, ea în sine. Așa ceva nu există. Nu există un pix care să vină de la sine, independent de karma care îmi impune să-l proiectez.

Atunci în ce adevăr se află Gak ja? El nu se află nici în realitatea falsă și nici în cea ultimă. Pentru că ce este Gak ja? Este pixul care are o existență proprie de sine. Iar așa ceva nu există.

Și aici este aspectul minții mele de a se atașa. Pentru ca un Gak ja să existe, va trebui să existe o minte care să creadă în existența proprie de sine a acestui pix.

Și aici este problema.

    • Există ceva care apare în fața mea. La nivel convențional, este aici un pix. Acesta este obiectul care apare în realitatea convențională sau falsă – și acest pix există.
    • Ceea ce nu există, este pixul care cred că a venit dintr-o fabrică. Așa ceva nu există. Așa ceva îmi va cauza probleme. Asta mă va face să fiu comunist, sau capitalist, și voi merge la război pentru pixuri, pentru că nu am destule pentru oamenii mei. Un astfel de pix nu există.

Dacă Gak ja ar exista, ar trebui să existe într-un mod care este contrar existenței convenționale a lucrurilor.

De ce? – Pentru că, spunem că realitatea convențională există, dar despre Gak ja spunem că nu există! Deci, dacă ar fi existat un astfel de Gak ja, atunci el nu ar putea fi în conformitate cu realitatea convențională. Corect?! Pentru că ea există. Deci, dacă Gak ja ar exista, ar trebui să existe într-un mod care să contrazică realitatea convențională, falsă.

Scopul studierii acestor observații este să începem să discernem ce există și ce nu există și pentru ce ne războim. Ieșim la război pentru un Gak ja care nu există. Și aceasta este tragedia noastră, aceasta este greșeala pe care o face mintea noastră. Aceasta este eroarea despre care vorbește Patanjali și despre care vorbește Buddha, Nagarjuna și fiecare mare Lama. Atașamentul de Gak ja este ceea ce ne distruge.

 

 Gak ja și afecțiunile mentale

Nu este nicio problemă să spunem: „Dă-mi un pix, trebuie să scriu ceva”. Când spunem „Hai să ne întâlnim la cinci,” înțeleg că Gabriela vine la cinci și eu vin la cinci în locul de întâlnire. Aceasta este realitatea convențională care funcționează, dar nu ultimă – nu existăm în sens ultim, și nu asta este problema.

Unde este problema? Atunci când Gabriela nu vine la timp, și încep să mă gândesc: “ea întârzie mereu; nu mai stabilesc nicio întâlnire cu ea; voi avertiza și pe alții că nu este punctuală”. Când fac așa ceva, de fiecare dată îmi va apărea o afecțiune mentală. Fiecare afecțiune mentală, are de-a face cu Gak ja, cu acel lucru care nu există.

De aceea Gak ja ne blochează, Gak ja ne face să suferim și ne-a făcut să suferim nenumărate vieți. De aceea este atât de important să-l identificăm.

 

De unde vin rachetele Hezbollah -ului?

Rachetele Hezbollah-lui există și funcționează, dar ele nu au existență proprie de sine. Dar pentru că noi credem că vin de la sine, vom merge să lichidăm Hezbollah-ul. Ei vor crede că eu exist în sine și că am venit să-i elimin, iar ei vor veni din nou să mă atace. Vor veni alții să se lupte cu mine, pentru că am semănat semințele războiului.

Ei vin să mă atace acum, pentru că îmi rodesc semințele agresivității pe care le-am plantat în trecut când i-am atacat eu pe alții, iar dacă îi atac din nou atunci am semănat din nou semințe. Garantat, vor veni alții să mă atace din nou.

Gandhi a înțeles aceste lucruri. Gandhi la începutul carierei sale se afla în Africa de Sud. Britanicii din Africa de Sud îi discriminau pe negrii și pe indienii. Indienii în semn de protest, și-au aruncat legitimațiile în foc, pentru că pe ele scria „cetățean de tip B”. Polițiștii cu bastoanele în mână, îi amenințau: „Cine își va arunca cartea de identitate în foc, îi vom rupe oasele”. Gandhi se duce și își aruncă cartea de identitate în foc, iar polițiști îl bat rău. El înțelege cum se întâmplă acest lucru și înțelege că acum seamănă noi semințe. Este nevoie de mult curaj.

Dacă avem și înțelepciune, putem neutraliza aceste semințe înainte de a da rod. De aceea suntem aici. Vrem să eliminăm rachetele chiar înainte ca acestea să fie îndreptate spre noi. Nu avem nevoie de o armată de apărare, pentru că nu va mai fi nimeni să ne atace.

 

Semințele păcii

Și este nevoie de curaj. Cât i-a luat lui Gandhi să-i alunge pe britanici? Cincizeci de ani ?! Este nevoie de multă muncă, deoarece semințele vechi vor continua să rodească.

Asta înseamnă, de exemplu: „Voi merge unilateral și voi avea grijă de refugiați, pentru că ei suferă”. Asta înseamnă că eu, din înțelepciune, plantez semințele opuse.

China, de exemplu, câștigă din ce în ce mai multă putere și se întărește economic, și, într-o zi, ea va fi suficient de puternică pentru a amenința Statele Unite, iar echilibrul de putere se va schimba. Într-o zi poate izbucni un război rece între cele două state.

Deci, ce ar trebui să facă America, dacă are minte? Ea ar trebui să-i sprijine pe chinezi acum! Nu să caute modalități de a-i slăbi pe chinezi, ci să caute de a coopera cu ei. Nu să meargă împotriva acestora, ci să meargă împreună cu ei.

Vrem să fie bine poporului libanez, și vrem să fie bine poporului israelian. De aceea trebuie să avem grijă de oameni și să nu le distrugem casele.

Dacă le vom distruge casele, fiii lor vor veni să ne nimicească fiii și casele noastre.

Fiecare copil care și-a văzut propria casă distrusă de o bombă israeliană, va crește și va deveni un dușman al Israelului. Noi ne creăm dușmani. Toate acestea iau timp. Karma are nevoie întotdeauna de timp pentru a se maturiza.

Ce face Dalai Lama? El nu are de gând să-i atace pe chinezi, cu toate că poporul tibetan suferă. Dalai Lama este un exemplu de lider care înțelege karma și vacuitatea. El nu plantează semințele suferinței, pentru că înțelege cum funcționează karma.

Și cum se va termina „ostilitatea chineză față de tibetani? În zilele noastre există din ce în ce mai mulți budiști în China. Din ce în ce mai mult budismul intră în China, iar chinezii încep să înțeleagă. Așa se va întâmpla.

 

Dușmani și prieteni

Oamenii spun în general: „Cum adică, să-l servesc pe cel care m-a rănit cel mai mult? El nu merită asta”.

Noi vom spune: „Tocmai pe cel care m-a rănit cel mai tare, îl voi servi mai mult”. De ce? Din mai multe motive. Maestrul Shantideva spunea așa:

– Pentru ca cineva să vină să mă rănească,

– Ar fi trebuit să rănesc pe cineva, poate nu pe el, ci poate pe altcineva în trecut.

– Am plantat semințele vătămării.

– Acum această persoană vine și mă rănește. Prin ea îmi rodește karma. Prin ea îmi

elimin karma vătămării.

– Dar prin faptul că acum m-a rănit, el și-a acumulat karma negativă.

– Și-a sacrificat viața pentru mine.

– Iar acum trebuie să-l ajut.

Pe dușmanii noștrii trebuie să mergem și să-i ajutăm. Numai așa vom pune capăt războiului.

 

Ce este de preferat:  reconciliere sau agresivitate?

Întrebare: „Să lăsăm rachetele din Gaza să cadă peste noi?”

Toate aceste alegeri, de a fi conciliant sau agresiv, nu au funcționat? Am încercat și pe una și pe alta.

Am încercat conferințe de pace și am încercat să atacăm, să ripostăm. Și cu toate acestea suntem în continuare înconjurați de dușmani.

S-au ținut conferințe de pace, la Oslo, la Camp David, au fost strângeri de mână. Nimic nu a mers! De ce? Pentru că ele nu funcționează de la sine.

Ceea ce funcționează este de a planta semințele păcii. De a elimina agresivitatea din noi. Numai asta funcționează.

Răspunsul la întrebarea: „A ataca sau conferința de pace”, este că ambele nu funcționează.

 

Ce ne va conduce la acțiunea corectă?

Până nu vom avea înțelegerea și nu vom fi convinși de ea, vom fi tentați de “soluțiile” ușoare care nu sunt soluții, și care nu funcționează.

Ce ne va convinge? Prin a vedea lucrurile prin experiența noastră personală. Cum facem asta? Va trebui să învățăm să medităm pentru ca noi înșine să putem percepe adevărul suprem – Dundan Dempa. Să vedem că nu există pix care să vină din magazin.

Dacă nu i-am ajutat pe alții în trecut, oricâte pixuri vor fi în magazin, atunci când voi avea nevoie să scriu, nu va funcționa pentru mine, sau nu am pix când am nevoie să scriu ceva urgent.

Nu există un pix care să vină de la sine. Pixul vine și funcționează ca instrument de scris, atunci când am nevoie să scriu, numai dacă i-am ajutat pe alții să-și îndeplinească nevoile. În caz contrar, nu voi avea sămânța care să proiecteze pixul atunci când am eu nevoie. Deci, oricât de mulți bani am în buzunar, atunci când vreau să-mi cumpăr un pix, se întâmplă ca magazinul să fie închis.

Cum se pune capăt unui război? Buddha ne spune:

    • Trebuie să percepem înțelepciunea vacuității sau înțelepciunea lipsei de sine.
    • Această înțelepciune trebuie să se bazeze pe ambele antrenamente:

– A păstra moralitatea și etica într-o manieră strictă, a ține carnețelul, a lua jurămintele și a le păstra.

– A învăța să medităm și să atingem niveluri de concentrare meditativă.

Cu ajutorul acestor două antrenamente, ne vom îndrepta în meditație atenția spre vacuitate, spre lipsa de sine, vom percepe vacuitatea și apoi vom practica asta. Ne obișnuim „cu ceea ce am analizat individual”. Și asta este tot.

Dacă vom face toate acestea, nu va mai exista violență în lumea noastră. Așa ne-a spus Buddha, Patanjali, Yogi Swatmarama, Nagarjuna, Dalai Lama, Je Tsongkhapa, Ken Rinpoche. Fiecare Lama, și fiecare profet care a înțeles aceste lucruri, ne spune același lucru. Aceasta este singura cale.

 

Cum se plantează violența

Întrebare: Cu toate că facem bine, avem gânduri bune și suntem șocați când cineva rănește pe cineva, din acest studiu nu reiese că suntem cu toți oameni violenți?

Răspunsul este că încă mai avem semințele violenței, a agresivității. De unde știm asta? – Cineva a trântit ușa. Și spunem: „Ce comportament este ăsta”? Este suficient pentru a aprinde un război. Este o sămânță de agresivitate. Karma se intensifică. Am avut un gând de agresiune împotriva cuiva – karma se intensifică. Dacă n-am făcut nimic cu el, nu l-am observat, nu am scris în carnețel, n-am purificat, chestia asta ne poate aduce război. Nu imediat. Îi dăm timp de incubație.

Deci, toate aceste momente trebuie eliminate. Și câte astfel de momente avem? – Tot timpul!

 

Meditație: conversație cu mintea

Așezați-vă confortabil. Fiți atenți ca spatele să fie drept; Umerii echilibrați; Bărbia să nu fie nici prea coborâtă, nici prea ridicată; Fața relaxată; Mâinile sunt așezate în poală; Ochii închiși sau semideschiși. Dacă îi țineți semideschiși, privirea să nu fie focusată pe ceva.

Concentrați-vă acum pe respirație. Încercați să fiți un mic observator care stă la baza nărilor și simțiți senzațiile de trecere a aerului care intră și iese. Și dacă sunteți neliniștiți, încercați să vă calmați.

Și acum, în mintea voastră, întoarceți-vă înapoi în timp, la ultima dată când v-ați supărat pe cineva sau pe ceva. Încercați să derulați în mintea voastră scena care s-a întâmplat. Ce s-a întâmplat acolo? Cum ați reacționat?

Gândiți-vă la obiectul și cauza pentru care v-ați supărat.

Și acum gândiți-vă la ce s-a întâmplat din punct de vedere al Dharmei. Conform concepției asupra lumii pe care tocmai am descris-o, ce s-a întâmplat cu adevărat acolo? Încercați să vedeți că obiectul sau evenimentul pe care v-ați enervat, nu este altceva decât manifestarea karmei voastre anterioare, pe care ați plantat-o făcând ceva asemănător în trecut.

Puteți vedea acum că în momentul în care v-ați supărat, nu ați crezut în concepția Dharmică, pentru că altfel nu v-ați fi supărat, nu este așa? Acest lucru înseamnă că în momentul în care v-ați supărat, indiferent cât de mult ați învățat Dharma, îndoiala în corectitudinea concepției Dharmice și-a jucat rolul. Datorită lipsei de convingere în concepția Dharmei – v-ați supărat.

Acum ne întâlnim îndoielile față în față. Și acest lucru este foarte important, pentru că asta ne permite să le depășim.

Puneți-vă din nou, exact în momentul  în care v-ați supărat. Și intenționat puneți-vă în starea de îndoială față de concepția Dharmei. Uitați-vă, în mintea voastră, ce s-a întâmplat în culisele scenei. Și pentru că totul s-a petrecut atât de repede, cu toate că ați auzit aceste explicații, în mintea voastră le-ați anulat și v-ați enervat.

Și acum, încercați să dezbateți cu această minte care pune la îndoială punctul de vedere al Dharmei – care spune că a fost rodirea karmei voastre, pe care ați acumulat-o atunci când ați făcut ceva similar în trecut. Încercați să convingeți această minte care pune la îndoială, că nu are dreptate. Explicați acestei minți îndoielnice de ce greșește. Și, dați voie minții să vă răspundă.

Puteți face acest lucru, de exemplu, prin a găsi trei cauze de ce obiectul care v-a enervat, există de la sine și apoi găsiți trei cauze de ce el nu există de la sine.

Puteți deschide ochii.

 

Rescrierea istoriei

Lama Dvora Hla spunea: „Eu însămi am găsit că această meditație este minunată, pentru că mă duce direct spre viața mea, la ceea ce se întâmplă exact în viața mea și mă face să înțeleg cum greșesc. Meditația mă face să mă întâlnesc cu mintea mea greșită, în situații concrete din viața mea. Și acum, în mintea mea pot schimba scenariul, adică să mă întorc la prima clipă în care am început să mă supăr și să vin acolo cu concepția corectă, cea care înțelege karma și vacuitatea. Apoi, în ochii minții mele, pot schimba istoria, o pot rescrie. Acum voi reacționa din această înțelegere. Ce voi face? Voi începe să identific eroarea, să o elimin, să mă educ și să am reacții care funcționează. Meditația are puterea ei. Practicând, ne vom obișnui mintea cu o altă reacție. Și asta este un lucru minunat. Ne întâlnim față în față cu îndoiala noastră.

În caz contrar, dacă nu medităm, îndoiala va prelua controlul. Îndoiala față de concepția Dharmei ne stăpânește, datorită faptului că suntem stăpâniți de concepția noastră obișnuită asupra lumii care este greșită și care ne face să suferim tot timpul. Și asta se întâmplă foarte repede. Dar în meditație ne putem pregăti și apoi treptat comportamentul nostru va începe să se schimbe”.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

 

Lecția 7 – A doua parte

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

 

Percepția realității conform școlii Svatantrika

Așa cum am spus ne aflăm în școala Svatantrika. Cum explică ea Gak ja ?

În literatura acestei școli este dat exemplul spectacolului de magie, și vom vorbi imediat despre el.

De unde vine pixul, cum există pixul pentru mine? Să nu uităm că suntem în școala Svatantrika Prasangika, școala de jos a Căii de mijloc, care are o înțelegere parțială a vacuității. Ea spune:

Deoarece în mintea noastră se află conceptul de scriere, atunci când apare un obiect, proiectăm pe el un pix. Câinele având ideea de mestecat, atunci când apare ceva, proiectează pe el un os de mestecat.

Ea spune: trebuie să existe un obiect extern, iar eu proiectez. Trebuie să fie ceva acolo afară pe care eu proiectez. Pentru că altfel, dacă nu ar fi trebuit să apară ceva aici, atunci pixurile ar crește peste tot, aș fi proiectat peste tot un pix. Deci, jumi- juma.

    • Există ceva anume în afară, o colecție de date brute, care trezește în mine proiecția – „pix”. Deci, ceva vine din afară,
    • vine proiecția mea, și
    • când cele două se întâlnesc – există un pix.

Deja știm că Școala Svatantrika are o concepție nu pe deplin corectă. Dar așa lucrăm cu mintea noastră. De aceea este foarte important să înțelegem ce spune ea. Pentru că, chiar dacă nu este vacuitatea pe care vrem să o percepem în final, această vacuitate este de mare ajutor.

Deci ce spune ea?

lo nume la nangway wang gyi shak tsam

 

Lo                         = minte,
Nume                 = neafectat, nedeteriorat,
La                         = prepoziție,
Nangway         = a apărea,
Wang gyi          = prin puterea, în virtutea,
Shak tsam       = există numai.

Adică, lucrurile există „numai prin puterea apariției lor în fața unei minți neafectate”.

Pe scurt, ei spun trei lucruri:

    1. Ceva apare în afara mea;
    2. După care trebuie să-l percep cu mintea mea;
    3. Și al treilea lucru, este ca mintea mea să fie sănătoasă, să nu fie sub influența drogurilor, să nu fie somnoroasă, sau confuză sau ceva de genul ăsta. Mintea trebuie să fie limpede, clară. Ce înseamnă minte clară? Atunci când apare un obiect ea îl identifică corect.

De exemplu, conduc mașina pe întuneric și văd ceva alergând pe drum, și cred că este un șoarece, frânez brusc, cobor din mașină și văd – o frunză. Acesta este un exemplu de minte afectată.

 

Spectacolul de magie

Să vorbim acum despre spectacolul de magie.

Se spune că în India, chiar și în zilele noastre, sunt magicieni care merg prin sate și susțin spectacole de magie, iar oamenii le aruncă monede ca plată. În acest spectacol, magicianul ține o baghetă magică și praf magic. El aruncă pulberea magică, care se împrăștie și afectează ochii spectatorilor. Oamenii sunt acum sub influența pulberii. Apoi magicianul aruncă bagheta magică pe jos, rostește o incantație magică și bagheta se transformă într-un cal. Mulțimea vede acum un cal. Deci acesta este spectacolul de magie.

Ce face școala Svatantrika cu acest spectacol? – Ea dă fiecăruia dintre participanți câte un rol și spune așa:

  • Pulberea din ochii spectatorilor care urmăresc spectacolul semnifică greșeala pe care o facem în mintea noastră.

Avem tot timpul praf în ochi. Facem greșeli tot timpul. Datorită efectului prafului magic, adică mintea greșită, spectatorii văd un cal în loc de băț și cred că văd un cal. Magicianul înainte de a împrăștia praful, a ținut bagheta magică la spate, apoi exclamă: „Hocus pocus, deschide-ți ochii” și spectatorii văd un cal, și cred că văd un cal.

  • Acum magicianul.

Magicianul în momentul când aruncă pulberea magică, îi intră și lui în ochi. Deci ce vede el? Vede un cal, datorită pulberii. Dar nu mai crede, pentru că el știe că a aruncat bagheta magică.

Acum apare un alt participant în această poveste.

  • Cineva întârzie

Deci, celui care a venit mai târziu, nu i-a intrat praf în ochi. El îi vede pe toți că sunt entuziasmați, dar nu înțelege de ce sunt ei așa, pentru că ce vede? Vede un băț aruncat pe jos.

Care este pilda?

  • Persoana cu praful în ochi, care nu este magicianul – vede un cal și crede că este cal. El este asemănat cu cine? Cu cel care nu a perceput direct vacuitatea. El este persoana obișnuită, numită în tibetană:

So so kye wo

 

So so kye wo   = persoană obișnuită.

El vede realitatea convențională și crede că lucrurile sunt exact așa cum apar.

Credința este ceea ce îl blochează, nu pentru că lucrurile apar așa cum apar, ci pentru că el crede că sunt așa cum apar. Și se atașează de această credință. El crede în ceea ce vede, și asta e problema lui.

  • Magicianul vede un cal, dar nu crede, așa că nu-l va trata ca pe un cal. El se află într-un loc complet diferit. El este ,asemenea unui Arya care a perceput direct vacuitatea, și acum a ieșit din meditație.

O astfel de persoană este numită:

Je tob jang sem pakpa

 

Je tob                      = după meditație,
Jang sem pakpa = Arya Bodhisattva.

Acestui om, lucrurile îi apar din nou cu existență proprie de sine, dar el nu mai crede în asta. Și de aceea nu mai reacționează la ele ca atare. El înțelege că proiectilul rachetă a venit pentru că a trimis primul proiectil. Cu siguranță nu va trimite alta, pentru că înțelege că i se va întoarce înapoi. Acesta este magicianul.

  • Cine este întârziatul? – Nu crede în cal, și nici nu vede un cal. El este asemenea celui care se află acum în meditația vacuității, dar nu este un Buddha. În tibetană:

Tongnyi ngunsum du tokpay lobpa

 

Tongnyi                         = vacuitate,
Ngunsum du tokpay = în timpul perceperii directe a vacuității,
Lobpa                    = practicant. Aici are sensul de practicant care nu a finalizat încă calea.

Când cineva meditează asupra vacuității, el nu greșește. Mintea lui are pramana, ceea ce înseamnă percepție validă sau corectă. El percepe realitatea corect.

Numai în perceperea directă a vacuității, cel care nu este un Buddha poate înțelege corect realitatea. Buddha percepe în același timp atât realitatea ultimă, cât și cea convențională. El se află tot timpul în meditația vacuității și vede, de asemenea, realitatea falsă. Deci, această persoană nu este încă un Buddha, dar se află în meditație asupra vacuității.

Povestea vine să ne ilustreze modul în care oamenii înțeleg realitatea:

    • Cei care greșesc complet,
    • Cei care greșesc parțial, și
    • Cei care nu mai greșesc.

Aceasta este povestea noastră care se termină aici.

 

Copacul singur din pădure?

Dacă un copac este în pădure, dar nu există nimeni în pădure care să-l vadă, copacul există sau nu există după Svatantrika?

Potrivit acestei școli, pentru ca ceva să existe, sunt necesare două lucruri:

    • Să apară ceva,
    • O minte care nu greșește, corectă, ne somnolentă, perceptivă.

Deci, dacă nu există nimeni care să perceapă, atunci despre ce vorbim!?

Dacă ne gândim bine, dacă nu există nimeni care să fi văzut acest copac, atunci cum putem spune că există? Cine va depune mărturie despre el?

Potrivit lui Svatantrika, nu există nimeni care să depună mărturie despre existența lui. Ei spun:

Pentru ca ceva să existe, este nevoie de un martor. Este nevoie de o minte care să-l perceapă. Fără el, nu avem despre ce vorbi. Dacă nu l-a văzut nimeni, de unde știu că el există?!

Dacă spunem: „Nu am fost în junglă, dar altcineva a fost acolo și a scris despre asta”. Acest lucru este deja altceva. A existat o minte care a perceput-o. A fost cineva care a perceput-o și a scris despre asta. Și acum percepem ce a scris el și credem. Acest lucru este în ordine. Este un fel de percepție. Dar, dacă nu a fost nimeni acolo care să scrie despre asta, atunci despre ce vorbim?

Putem vorbi de găina din spatele lui Pluto? Poate cineva să depună mărturie că există așa ceva acolo?! Elefantul roz  care zburdă prin cameră, trebuie să-l perceapă cineva înainte să spunem că există.

Deci, aceasta este Svatantrika.

 

Gak ja conform Școlii Svatantrika.

Ce este Gak ja în Svatantrika?

El este copacul din pădure, independent de persoana care îl percepe, care îl vede.

Svatantrika spune: „ Așa ceva nu există!”. Dacă cred că există un copac acolo fără ca eu să-l văd și fără ca altcineva să-l vadă și nimeni să nu mi-l raporteze – numele lui este Gak ja.

Atunci când cred că există un adevăr obiectiv, exterior mie, care nu depinde de mine – acesta este Gak ja.

Aceasta este calea spre înțelegerea vacuității, după Prasangika Madhyamika, doar că este incompletă.

Întrebare: Ce este Gak ja în spectacolul de magie?

Răspuns:  Calul care există, independent de spectatorul care îl privește.

Soarele

Întrebare: Soarele există și nu avem nicio îndoială despre asta. Oamenii de știință au măsurat distanța până la el, căldura și toate chestiile astea. Soarele este și el gol, el nu există de la sine?

Răspuns: Este adevărat că oamenii de știință au făcut măsurători. Și nu intrăm în asemenea discuții. Dar cum l-au măsurat? Putem spune prin simțuri; Au folosit dispozitive, dar dispozitivele se bazează pe activitatea simțurilor.

Simțurile mint, pentru că ele vin dintr-o minte falsă.

Pentru toți acei oameni de știință care au măsurat soarele, când au închis ochii, pe patul de moarte, soarele nu va mai exista pentru ei, indiferent de câte ori l-au măsurat și cât de precis l-au măsurat. Li s-a terminat karma de a vedea soarele. Soarele care poate fi măsurat, există numai dacă încă mai există această karmă. Noi proiectăm soarele.

Mintea falsă

Școala Svatantrika spune: Avem o stare a minții care este greșită; care greșește tot timpul. Și această stare stabilește că lucrurile există, mintea noastră este afectată de greșeala pe care o face și vede lucrurile ca existând de la sine.

Nu avem nicio problemă cu faptul că mintea vede lucrurile că apar – vedem pixul și scriem cu el. Problema este atunci când mintea se atașează de lucruri ca și cum ar exista de la sine.

Ceea ce echivalează cu „a crede că acolo este un cal”. Mintea crede că ceea ce apare este exact ceea ce este. Problema este atașamentul de existența de sine a lucrurilor.

Și de ce se atașează? Pentru că are sămânța concepției greșite cu care am venit pe această lume. Am venit în această lume din nenumărate vieți trecute în care am avut obiceiuri greșite. Așa privim realitatea noastră.

Fiecare obiect care există, și care apare unei minți neafectate de droguri, somnolență sau altceva, Svatantrika spune: este o existență falsă, convențională și validă.

Această sămânță adânc înrădăcinată cu care am venit în această viață, ne determină să percepem constant lucrurile într-un mod greșit, și ne face să ne atașăm de lucruri ca existând cu adevărat, ca și când ar veni de la sine.

Această sămânță am purtat-o mereu cu noi. Este greșeala pe care am făcut-o dintotdeauna. Această greșeală determină pe oricine care nu este Buddha, să vadă lucrurile ca obiecte care vin de la sine, sunt solide, și sunt în afara lui.

Existența falsă este percepută de mintea convențională, sau falsă.

Această minte este numită falsă deoarece crede că lucrurile există într-un mod care nu corespunde cu ceea ce sunt ele cu adevărat. Mintea este oarbă față de felul în care există cu adevărat, față de existența lor dependentă – ea nu vede asta. Această minte obișnuită, falsă, convențională, vede pixul ca venind de la fabrică, sau din magazin.

Ea servește și ca văl sau ecran care ne împiedică să vedem adevărul suprem al lucrurilor. Nu putem vedea adevărul lor suprem pentru că suntem mereu atât de ocupați să le vedem în mod convențional.

 

Rezumat

Să facem un scurt rezumat a noțiunilor despre care am vorbit.

– Două niveluri de realitate

În fiecare moment, în jurul nostru, există două adevăruri sau două realități sau două niveluri de realitate, tot timpul. Ca o prăjitură cu două straturi. Și ceea ce vedem tot timpul este un singur strat, existența falsă, convențională. O vedem în mod constant, pentru că mintea noastră este direcționată spre ea.

– Existența dependentă

Această minte falsă, care vine cu astfel de semințe din viețile anterioare, este tot timpul direcționată spre existența falsă, și ne determină să nu vedem realitatea supremă a lucrurilor – a faptului că ele nu există în sine, că au o existență dependentă, provin din karma noastră, și le proiectăm tot timpul pe o bază care apare în fața noastră, datorită faptelor făcute în trecut.

Suntem forțați să le creăm în acest fel, și nu vedem toate astea. Credem tot timpul că există un pix care vine de la sine. Și acest fapt ne consolidează credința.

– Gak ja

Ce este Gak ja în școala Svatantrika? Este un obiect care vine de la sine, în felul lui unic, fără ca eu să-i determin existența prin intermediul minții mele — o minte clară, neafectată (adică neinfluențată de droguri sau altceva), în timp ce-l proiectez pe datele care îmi apar în fața mea. Un copac care crește în pădure fără ca nimeni să-l vadă.

– Vacuitatea

Svatantrika are o înțelegere parțială a vacuității. Înțelege că lucrurile nu vin de la sine, și totuși crede că există ceva acolo care vine de la sine. Ea spune: este nevoie atât de obiect, cât și de percepție. Adică jumi – juma. Este nevoie de o bucată de plastic și de o minte care să înțeleagă că este un pix.

Deci, pentru ea, pixul este gol de o existență proprie de sine, fără a fi proiectat pe bucata de plastic de o minte neafectată.

Exemplul – spectacolul de magie

Ne întoarcem la spectacolul de magie.

A. De ce este nevoie de bagheta magică? – Dacă magicianul nu ar fi aruncat bagheta, spectatorii ar fi văzut cai peste tot. Dar ei au văzut calul numai în locul în care a căzut bagheta. Deci este nevoie de baghetă ca declanșator. Ceva trebuie să fie acolo, în afară, iar pe el voi proiecta.

Prima componentă este importantă – este nevoie de obiect.

B. A doua componentă este mintea care proiectează. Fără o minte care proiectează, atunci bățul ar apărea oricui ca un cal. Dar nu toată lumea vede un cal.

Deci, avem nevoie de cele două componente.

 

Cum aplicăm în viață

– Obiectul fiecărei emoții negative este un gak ja.

Vreau să subliniez ceva ce am spus, pentru că este atât de important: Ori de câte ori apare în noi o emoție negativă, ori de câte ori apare o afecțiune mentală, de fiecare dată când ne enervăm, judecăm sau invidiem – obiectul nostru este Gak ja.

Îi atribuim obiectului calități care vin de la el însuși, și ne enervăm pe ceva care nu a existat și nici nu va exista vreodată.

Da, obiectul prezintă unele calități. Dar ele nu vin de la el. Șeful țipă, Svatantrika spune, e ceva acolo – sunt decibelii. Din șef vin decibelii și eu mă ofensez. Iar acum reacționez.

De fiecare dată când mă supăr pe acest șef, reacționez față de Gak ja. De aceea este atât de important să studiem subiectul și să începem să identificăm pe toți acești Gak ja în viața noastră. Aceasta a fost meditația pe care am făcut-o. Încercați să o faceți cât mai mult posibil.

De fiecare dată când v-ați supărat, ați uitat de asta, dar seara când vă întoarceți acasă, vă amintiți de supărare, atunci stați și faceți meditația. Dați filmul înapoi. Întoarceți-vă la momentul declanșator: atunci când ați deschis gura pentru a țipa înapoi. Amintiți-vă de Gak ja și încercați să schimbați în mintea voastră tot scenariul. Rescrieți istoria. Este ceea ce vă va schimba viața.

Întrebare: Când putem reacționa?

Răspuns: Puteți reacționa doar dacă îl iubiți atât de mult pe celălalt, încât să credeți că vorba voastră îl va ajuta. Dați copilul afară din clasă, de exemplu, doar dacă îl iubiți atât de mult, încât credeți că scosul lui din clasă îl va ajuta mai mult decât dacă ar sta în clasă. Doar atunci. Înainte de asta, nu-l dați afară. Continuați să faceți un efort.

Ne este foarte greu să facem toate acestea, pentru că trăim într-o lume în care credem că există o realitate exterioară nouă, obiectivă, independentă de noi. Acesta este Gak ja. Luptăm pentru ceva care nu a existat și nu va exista vreodată, ne luptăm pentru Gak ja. Aceasta este tragedia noastră.

– Trebuie înțeles că în prezent nu putem face nimic.

Odată ce copacul a crescut deja din sămânță, nu îl mai putem împinge înapoi în sămânță. Nu putem returna proiectilul îndreptat spre noi. Nu putem face asta în prezent. Dar putem semăna semințele contrare care vor preveni proiectilele. Mergem și construim case, și nu le demolăm. Semințelor le va lua timp să germineze. Este nevoie de timp pentru a construi case. Este nevoie de timp pentru a calma ura din inimile oamenilor. Așa funcționează karma.

 

Refugiul budist este în înțelegerea vacuității.

Refugiul budist este refugiul în această înțelepciune, care înțelege că lucrurile sunt goale de orice existență proprie de sine, că ele sunt numai proiecțiile noastre, proiecții care ne sunt impuse de karmă. Karmă pe care noi am semănat-o.

Acesta este refugiul budist.

De fiecare dată când șeful țipă și eu tac – este un act de refugiu.

Este un act care înțelege karma și vacuitatea și care spune: „Ok, încă nu am puterea să fac contrariul, dar încetez să mai plantez semințe care rănesc”. Este un act de refugiu.

Întrebare: Ce se înțelege prin faptul că mergem pe stradă și ne refugiem iar și iar? Mergem pe stradă și spunem, o, ce grădină frumoasă este aici. Refugiul spune: Cum se face că o grădină frumoasă apare în viața mea? Cum se face că văd o grădină frumoasă? Pentru că grădina nu vine de la sine. Cine a făcut grădina? Vecinul care a plantat florile? – Nu! Odată, am făcut ceva care să fie frumos în viața cuiva, iar acum văd ceva frumos.

Ce este cu cel care a pus florile? – Este cum se întâmplă. Vecinul poate să pună multe flori, dar dacă nu am karma potrivită, ori nu voi trece pe lângă grădina lui, ori în timp ce trec pe lângă grădina lui, mă uit în altă parte. Pur și simplu nu voi vedea grădina. Asta înseamnă a ne refugia. Atunci când apare ceva frumos, ne refugiem în karmă și vacuitate. Cum de vine ceva frumos în viața mea? – Ah, am făcut ceva bun. Nu spunem „Ah, cât de bun sunt”, ci „Am făcut ceva bun”. Asta îmi întărește înțelepciunea.

Și invers. Să spunem că mergem în India și strada pute. Cum se face că mă aflu pe o stradă împuțită? Cum se face că acești oameni trăiesc într-un mediu infect? Înțeleg că am făcut ceva în trecut care m-a adus aici.

 

 Jurămintele de refugiu

A lua jurămintele de refugiu înseamnă a mă angaja să mă educ și să acționez în această direcție. Şi asta va aduce pacea. Este ceea ce va opri proiectilele de război.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

Lectia 6 – ACI 2

Cursul 2: Diamantele Iluminării   
Primul nivel al perfecțiunii înțelepciunii

(Prajna Paramita) 

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

 

Există patru tipuri de Nirvana, dar înainte de a vorbi despre ele vom vorbi despre cele cinci agregate.

 

Cele cinci agregate

În limba tibetană:

Pungpo Nga

Nga                    = cinci.
Pungpo            = agregat, morman, grămadă.
Pungpo nga   = cinci agregate.

În Abhidharma Kosha este descrisă ființa umană. Ce este ea? Cine este ea? Și aici se vorbește despre cele cinci agregate:

1. Corpul fizic

Primul agregat, este corpul fizic. Tot ce are o formă fizică. Este corpul meu cu toate sistemele, cu toate simțurile, cu toate funcțiile lui. Tot ceea ce este legat de partea fizică a corpului. Acesta este primul agregat.

2. Sentimentele

Al doilea agregat îl formează sentimentele – senzorial și emoțional. Sentimentele sunt legate de corp, dar nu doar de corp. Aici ne referim în principal la plăcut / neplăcut / neutru. Deci, față de fiecare lucru care există, reacționăm cu „plăcut”, „neplăcut”, „neutru”. Este ca și cum am trece de la corp la minte. În corp pot apărea sentimente: este neplăcut, este plăcut. Deci, există corpul și există sentimente ale corpului. Poate fi și mental, plăcut / neplăcut: mi-e plăcut să aud asta, nu mi-e plăcut să aud asta, și așa mai departe.

3. Discernământul

Al treilea agregat este discernământul. Acum suntem deja complet în partea mentală. De fapt, primul agregat este partea fizică -corpul, și toate celelalte sunt mentale. Dacă al doilea agregat ne transferă de la fizic la mental, al treilea este capacitatea de a distinge între lung și scurt, între bine și rău, între alb și negru și așa mai departe, toate distincțiile pe care le facem, ce ni s-a întâmplat când am mâncat din arborele cunoașterii.

5. Conștiința principală a minții

Cinci este conștiența, conștientizarea sau conștiința. Fiecare dintre simțuri are o conștientizare mentală: conștientizarea legată de văz, există conștientizarea legată de auz, și așa mai departe. Există, de asemenea, și conștientizarea legată de gânduri – sunt conștientă de faptul că gândesc și așa mai departe. Al cincilea agregat este cel mai abstract. Întreaga noastră lume este cufundată în conștiința noastră, însuși faptul că avem conștiință, ne permite să avem o lume mentală.

Deci, corpul și conștiința este mintea noastră.

4. Factorii mentali

De ce, ne referim numai acum la 4? Pentru că el cuprinde tot ce nu este inclus în celelalte patru agregate anterioare, adică factorii mentali: iubire, furie, concepte, idei, conștientizări, intuiții, etc.

În Abhidharma Kosha, de exemplu, sunt specificați 51 de factorii mentali; Uneori sunt specificați 46. Nu vom intra aici în amănunt, dar toate acestea fac parte din știința minții.

De ce au separat sentimentele de discernământ?

Este interesant faptul că sentimentele și capacitatea de a discerne, nu au fost puse împreună în agregatul patru. Cu toate că ele sunt toate factori mentali, nu au fost incluse în al patrulea agregat, ci au fost separate. Și există un motiv pentru asta.

Motivul este că agregatele doi și trei ne provoacă toate necazurile. Ne dorim mereu să ne simțim bine și nu vrem să ne simțim rău. Apoi spunem: „Acesta este dușmanul meu, pentru că mă face să mă simt rău”. Acum discernem. Nu mă simt bine de ce mi-au făcut, și atunci îmi spun: „Cel ce îmi face mie asta, este dușmanul meu”. Acum sunt gata să-l omor. Toate acestea îți vor crea probleme mai târziu, de ce? Pentru că va veni altul să mă omoare.

Deoarece, doi și trei ne provoacă toate necazurile, ele sunt foarte importante și este bine să le cunoaștem. Datorită faptului că procesul mental este atât de rapid, nu sesizăm diferența dintre ele.

Deci acestea sunt cele cinci agregate. De ce avem nevoie de ele? Pentru ca să ne înțelegem.

 

Cele patru tipuri de Nirvana:

1. Nirvana naturală

Primul tip se numește Nirvana naturală. De fapt, Nirvana naturală nu este Nirvana, este o denumire greșită. Nirvana naturală se referă la adevărul suprem/realitatea ultimă, despre care am vorbit în lecția anterioară.

2. Nirvana cu rămășiță

Al doilea tip de Nirvana, este ceea ce numim Nirvana cu rămășiță. Acum vom vorbi despre ceva care este într-adevăr Nirvana. În tibetană:

Hlakche nyangde

Nyangde = Nirvana.
Hlakche  = rămășiță, rest.
Hlakche nyangde = Nirvana cu rămășiță.

Ce înseamnă asta? Este vorba de cineva care și-a eliminat Nyun drip, adică toate afecțiunile mentale, inclusiv semințele lor. Dar, încă i-a mai rămas corpul fizic, care provine din karmele anterioare. Corpul uman provine din karma mixtă, impură. El nu este pur, pentru că se degradează și moare. Vine din karma impură. Este posibil ca acest corp să continue datorită unei karme vechi. Această persoană poate ajunge la Nirvana, adică nu mai are semințe care să germineze pentru el sub forma unei noi suferințe, dar încă va mai trebui să suporte pentru o vreme consecințele karmei vechi, până când acestea se vor epuiza. Deci, omul poate ajunge la Nirvana, având încă corp fizic care trebuie să moară.

O astfel de persoană se numește Arhat.

Arhat este cel ajuns la Nirvana și care are încă un corp.

Deci, în Nirvana cu rămășiță, rămân rămășițe din karmele anterioare, cum ar fi corpul fizic. De asemenea, chiar și din celelalte agregate, pot rămâne rămășițe impure din karmele anterioare care au rodit deja. Nu mai rodesc karme noi, dar sunt unele vechi care au rodit deja.

3. Nirvana fără rămășiță

Al treilea tip de Nirvana este cel fără rămășiță.

Hlakme nyangde

Hlakme nyangde = Nirvana fără rămășiță.

Adică, nu a mai rămas nimic din punct de vedere al corpului fizic.

Dar nu este adevărat că nu mai rămâne nimic din celelalte agregate! În Nirvana fără rămășiță nu mai există primul agregat – dar în schimb rămân toate celelalte.

Dar, odată ce este fără rămășiță, asta înseamnă că, nu numai că nu mai are corp, dar nici mintea nu mai are nimic impur în ea. Nu mai există nici supărare, nici gelozie, nici egoism. Toate acestea nu mai există, și nici semințele lor nu mai există. Și dacă încă mai sunt – ele nu vor mai germina, sunt neutralizate. Omul a ieșit complet din Samsara. Niciodată nu se mai poate întoarce în ea.

În Nirvana cu rămășiță, corpul rămâne. Ființa umană a ajuns la Nirvana, a ajuns la eliminarea afecțiunilor mentale și a semințelor lor, dar încă trăiește în acest corp. Când corpul lui s-a terminat, nu mai are nicio sămânță care să-l readucă în corpul suferind al unei ființe umane. El și-a eliminat suferința. El nu mai are cauze care să-l determine să se întoarcă în Samsara. În schimb, nu a atins deplina iluminare a lui Buddha, nu are corp de lumină. Există o minte fără corp. Aceasta este Nirvana fără rămășițe. El se află în continuă plăcere. Nu plăcerea lui Buddha, ci plăcerea Nirvanei.

Întrebare: Cel ce se află în Nirvana fără rămășițe are vreo legătură cu ființele din tărâmul fără formă?

Răspunsul este următorul: ființele din tărâmul fără formă, cu toate că nu au corp, ele nu se află în Nirvana, ci sunt încă în Samsara. Ele vor cădea de acolo atunci când li se termină karma bună. Dar cei care se află în Nirvana fără rămășițe, au ieșit complet din Samsara. Și-au terminat toate cauzele de a mai fi într-un corp suferind.

Oare sunt ei în lumea zeilor? Nu, nu sunt nici în lumea zeilor, pentru că lumea zeilor se află tot în Samsara. Ei sunt în partea pură a realității, dar nu sunt Buddha. Acesta este și motivul pentru care practicanții Mahayana se roagă să nu cadă în Samsara și nici să nu cadă în ceea ce se numește Nirvana inferioară. Aceasta este Nirvana inferioară spre deosebire de iluminarea deplină.

Mai au ei încă puterea de discernământ și factori mentali? Da, sigur. Ei sunt puri. Sunt treji și sunt conștienți de plăcerea intensă pe care o simt.

Unele școli budiste spun că atunci când se ajunge la Nirvana fără rămășițe, nu mai există nici corp, și nici minte. Acest lucru nu este deloc adevărat!

4. Nirvana care nu rămâne

Al patrulea tip de Nirvana, se numește Nirvana care nu rămâne.

Mi-nepay nyangde

Nepay = a rămâne, a sta.
Mi         = nu.
Mi-nepay nyangde
= Nirvana care nu rămâne.

Ce înseamnă Nirvana care nu rămâne? Nirvana care nu rămâne în „cele două extreme”.

 

Care sunt aceste două extreme? Cele două extreme se numesc Si ta și Shi ta. Deci acestea sunt cele două situații extreme.

Si ta

Si este prescurtarea de la Sipa = viață.
Ta        = capăt, extremă, limită.
Si ta    = extrema vieții.

Extrema vieții înseamnă Samsara. Viața mai înseamnă și moarte, sau roata vieții și a morții. Deci aceasta este o extremă. Aici ne aflăm cu toții, suntem în extremele vieții, așa că Nirvana trebuie să fie în afara roții vieții și a morții.

A doua extremă se numește:

Shi ta

Shi este o abreviere a cuvântului Shine = pace.

Shi ta = extrema păcii, este Nirvana pe care am descris-o mai devreme, a celui care și-a încheiat toată suferința și rămâne în ea timp de numeroși eoni, în plăcerea păcii absolute.

Dar, acum vorbim despre Nirvana care nu se află în niciuna dintre cele două extreme, adică nu suntem nici în Samsara, și nici în Nirvana inferioară. Deci unde suntem?

Aceasta este iluminarea lui Buddha.

Nirvana care nu rămâne sau Nirvana care nu se află în niciuna dintre cele două extremități – înseamnă iluminarea lui Buddha.

De obicei, se spune că dacă am ajuns la Nirvana care nu este iluminarea deplină, vom rămâne blocați acolo până când va veni Buddha după milioane de ani și ne trezi. De aceea nu dorim să ajungem la această Nirvana, ci vrem să ajungem la Nirvana care nu rămâne, la iluminarea completă.

 

Care este diferența dintre Nirvana și Iluminarea deplină?

Ni s-a spus că cel ce se află în Nirvana, i-au încetat toate afecțiunile mentale și toate semințele lor, în mod ireversibil.

Deci cum de nu este un Buddha?

Două tipuri de obstacole

1. Obstacole ale afecțiunilor mentale.

Nyon mong

Nyon mong = afecțiuni mentale, Klesha în sanscrită – tot ceea ce ne tulbură liniștea sufletească.

Lui Nyon mong i se alătură:

Bak chak

Bak chak sunt semințele, amprentele lăsate în mintea noastră după fiecare act, și sunt materia primă pentru karma care va rodi în viitor.

Împreună, Nyon mong și Bak chak se numesc:

Nyun drip

Am spus că Drip înseamnă pată.

Nyun drip înseamnă toate petele din mintea noastră, care sunt fie afecțiuni mentale – Nyon mong -uri, fie semințele lor Bak chak –uri.

Nyun drip-urile pot fi numite și obstacole, obstacole legate de afecțiunile mentale.

Cel ajuns în Nirvana și-a eliminat toate Nyun drip –urile și se numește Arhat.

Arhat nu este încă un Buddha.

 

2. Obstacole în calea omniscienței

Pentru a deveni Buddha, trebuie făcute mult mai multe.

„Nirvana inferioară” este o stare sublimă, dar este scăzută în comparație cu starea lui Buddha – deoarece există ceea ce se numește:

She drip

She          = cunoaștere,
Drip        = pată sau obstacole.
She drip = obstacole în calea cunoașterii.

Care este diferența dintre Buddha și Arhat? Buddha este omniscient, iar Arhat nu.

În Abisamayalankara, maestrul Haribhadra descrie ce este și ce are un Arhat, un Bodhisattva, un Buddha. Textul conține o mulțime de liste și descrieri despre aceștia.

Deci Arhat, are mintea curată de orice afecțiune mentală și de orice sămânță a ei, dar încă mai are obstacole în calea omniscienței. Încă nu este atotștiutor. Nu știe să ajute oamenii, așa cum face Buddha.

Dacă vă amintiți calea spre iluminare, am spus că ultima etapă este „nimic nu mai este de învățat”, adică Buddha. Deci, Arhat, a parcurs deja calea și a ajuns în locul paralel cu a unui Bodhisattva de nivelul opt (săgeata roșie).

Așa că Arhat, trebuie să perceapă direct vacuitatea, după care lucrează foarte mult pentru a se purifica. În definiția Nirvanei se vorbește despre analiza individuală. Deci, după ce a perceput direct vacuitatea și a dobândit înțelepciunea vacuității, înțelege bine karma, Arhat începe să se folosească de aceste instrumente pentru a-și purifica una după alta toate afecțiunile mentale. Și asta o face pe Calea practicii.

Folosindu-se de analiza individuală, își purifică afecțiunile mentale, una câte una. Această muncă poate să dureze și în viața viitoare, chiar și mai mult, până când va ajunge la nivelul de Arhat. El are și obstacole în calea atotcunoașterii.

Se pare că acestea sunt cu mult mai greu de eliminat decât obstacolele legate de afecțiunile mentale.

Cum scăpăm de obstacolele din calea omniscienței?

Pentru a scăpa de ele, trebuie să lucrăm cu Bodhicitta, să iubim oamenii și ne asumăm responsabilitatea personală.

Vă amintiți de Bodhicitta dorinței versus Bodhicitta acțiunii? Care este diferența?

Diferența este de asumare a responsabilității personale:

– Eu însumi îi voi ajuta pe toți,

– Asta înseamnă să mă pregătesc ca să-i pot ajuta,

– Asta înseamnă că, trebuie să-mi deschid mintea spre ceilalți,

– Asta înseamnă că, trebuie să fiu interesat de bunăstarea celorlalți.

– Asta înseamnă că, trebuie să fiu foarte interesat de ceilalți, pentru că altfel de unde am să știu eu, ce e bine pentru ei?

Deci, acest lucru mă conduce la metodă versus înțelepciune. Metoda, înseamnă a lucra cu iubirea și compasiunea față de toți ceilalți, și de a le aduce la nivelul maxim, la nivelul Bodhicittei acțiunii.

Cu siguranță, că și un Arhat le dorește tuturor ființelor numai bine. El este pur. Dar este nevoie de mult mai mult decât atât.

Nivelul în care nu numai că le doresc tuturor  bine, ci mă asigur să dobândesc toate abilitățile, calitățile, înțelepciunea, cunoașterea și îmi măresc compasiunea, astfel încât să pot ști de ce are nevoie fiecare și să fiu capabil să-i pot ajuta, este cel ce mă va duce la omnisciență.

Iubirea, compasiunea și responsabilitatea personală, ne duc la omnisciență. Acest lucru ne va reda din nou controlul asupra marii părți ale minții, pe care l-am pierdut. Acea parte care este cel puțin 95% din minte, este cea care proiectează lumea noastră exterioară. Nu avem habar de cum și de ce produce o lume în care există război. Noi am creat-o. Și nu știm cum, de ce și când am făcut asta.

Dorința de a elimina războiul, compasiunea pentru oamenii care suferă în război, înțelegerea că au venit din noi, înțelegerea vacuității noastre, a celorlalți, a războiului, realizarea faptului că toate acestea sunt imaginile noastre mentale, pe care le-am creat și acum ele apar în fața noastră- totul face parte din munca care trebuie făcută pentru a scăpa de She drip.

Un mic exemplu de She drip prezentat în Abisamayalankara:

Dacă Arhat intră într-o pădure pe care nu o cunoaște, el se poate pierde în pădure. În schimb, Buddha nu se va rătăci, nu va fi atacat de animale sălbatice, nu se încurcă.  Un Arhat se poate încurca.

Dacă Arhatul a perceput vacuitatea, cum de nu înțelege că el este responsabil față de toți oamenii?

Răspunsul este că Bodhicitta, această compasiune care își asumă responsabilitatea personală, este un aspect diferit al minții decât înțelepciunea care înțelege vacuitatea. Și, desigur, în învățăturile noastre ne dăm osteneala să le dezvoltăm în același timp, astfel încât atunci când ajungem la perceperea directă a vacuității, Bodhicitta să vină de la sine. Oamenii care nu practică în acest fel, această latură poate fi foarte neglijată. Ei pot percepe vacuitatea, pot dobândi înțelepciunea, înțeleg karma și vacuitatea, dar fără acest sentiment de responsabilitate personală.

În perceperea vacuității, cu toate că chakra inimii se deschide, nu toate energiile intră în canalul central în mod permanent și să creeze corpul de lumină, ceea ce se întâmplă cu Buddha. De aceea, se pune atât de mult accent pe pregătirea pentru Tantra și importanța acestei practici extraordinare care duce la iluminare.

 

Patru tipuri de Arya

O persoană care percepe vacuitatea are patru rezultate posibile atunci când iese din meditația asupra vacuității. Deci vorbim despre Arya care a perceput vacuitatea și acum iese din meditația vacuității. El poate intra în una din cele patru situații diferite:

1. Intrat în flux

Prima situație este numită:

Gyun shukpa


Gyun     
= curent, flux.
Shukpa = a intra.

Deci, prima stare a celui care a perceput direct vacuitatea și iese din meditația vacuității: intră în flux.

Ce înseamnă „intrat în flux”? Asta înseamnă că odată ce am ajuns pe Calea perceperii, suntem asigurați că vom ajunge la Nirvana sau la iluminare, în funcție de calea pe care ne aflăm: Hinayana sau Mahayana. În mod garantat ajungem fie la Nirvana, fie la iluminare. Și asta înseamnă „a intra în flux”.

Cât timp va dura până la iluminare? Dacă ne aflăm la acest prim nivel al Gyun shukpa, poate dura până la șapte vieți în lumea dorințelor.

Tărâmurile din Samsara

În Samsara există 3 tărâmuri:

    • Tărâmul dorințelor,
    • Tărâmul cu formă, și
    • Tărâmul fără formă.

Deci, aceasta este roata Samsarei. Cine ține în gheare Samsara? Lordul morții. El ne ține pe toți între fălcile sale. El sărbătorește. Ne vede că suntem atașați 100% de Samsara, mergând să ne cumpărăm mașinile noastre, plecând în vacanțe. Lordul morții este extrem de mulțumit. Nu își face griji că ne va scăpa din fălcile și ghearele lui.

Când se va în îngrijora? Atunci când începem să practicăm. Lordul morții va apărea sub formă de obstacole. Vor veni îndoielile, vor veni distragerile de atenție, vor veni ispitele. Și cu cât suntem mai avansați în practică, obstacolele vor fi mai grele, pentru că suntem mai puternici. Acum trebuie să practicăm și mai mult.

Pe tărâmul dorințelor, trăiesc ființele care au dorințe/pasiuni: pasiuni pentru mâncare, pasiuni pentru sex, pasiuni pentru lucruri materiale, pasiuni pentru diverse plăceri lumești. Cine sunt aceste ființe?

În roata vieții și a morții, sunt reprezentate șase lumii: infernul, lumea spiritelor flămânde, lumea viețuitoarelor, lumea oamenilor, lumea semizeilor și cea a zeilor. Acesta este tărâmul dorinței.

Deasupra acestuia se află este tărâmul cu formă. Unii zei trăiesc pe tărâmul dorințelor, iar alții locuiesc în tărâmul cu formă. Zeii care trăiesc în aceste lumi sunt încă muritori. Aceștia sunt ca zeii din mitologie. Ei pot muri, dar până mor, trăiesc o viață foarte lungă și trăiesc o viață plină de încântare și plăceri. Locurile în care trăiesc sunt de o rară frumusețe, muzica este frumoasă, mirosurile sunt plăcute. Ei sunt în lumea cu formă care este în afara lumii dorințelor.

 

Cine a creat toate aceste lumi?

Unde se află infernul? Unde se află paradisul? Nici o societate de construcții nu a construit infernul în subteran sau a construit paradisul.

Unde ne aflăm noi? În lumea umană, nu este așa? Ne aflăm într-o cameră cu pereți și podea.

De unde au venit aceste lucruri? Ele au venit din proiecțiile noastre, din karma noastră. Karma ne impune să percepem o cameră cu pereți albi, cu o podea care ne susține, cu tavan și aer de respirat și așa mai departe. Totul este o proiecție a noastră. Făptura căreia i-a rodit karma să fie în infern, este nevoită să experimenteze o lume învăluită în flăcări sau o lume dominată de un frig îngrozitor. Nu există un loc geografic, care să fie pentru oameni și un loc care să fie pentru infern.

 Maestrul Shantideva scria:

O mare de flori în toată splendoarea înfloresc,
Palatele de aur de o frumusețe rară strălucesc,
Dacă îl vei căuta pe creator, nu-l vei găsi niciodată
Pentru că ele din puterea conceptului se ivesc.
Și astfel lumea întreagă, numai din noțiuni și etichete este creată.

 

Cine a creat temelia de fier încins din infern?
Care este sursa focului cumplit ce devorează totul?
Acestea și toate cele similare, a spus cel Atotputernic,
Sunt lucrările unei minți păcătoase.

Totul este o proiecție. Paradisul este aici, infernul este aici. Cel care are karma unei ființe umane vede ceea ce vedem noi. Ceilalți văd ceea ce trebuie să vadă. Și este tot la fel de real și pentru ei. Așa cum această lume este reală pentru noi, tot atât de real este și infernul pentru făpturile din el. În egală măsură. Totul este o proiecție mentală.

Acestea nu sunt metafore, dar există situații în viața umană care amintesc de ele. Sunt situații când oameni sunt loviți brusc de o bombă și sunt cuprinși de flăcări, ceea ce amintește de suferința infernului. Suferința groaznică prin care trec nu se compară nici pe departe cu cea din infern. Suferința infernului este mult mai cumplită decât orice ne putem imagina în lumea noastră.

Ken Rinpoche spunea că suferința celor arși de vii este extrem de cumplită, dar nici pe de parte nu se compară cu cea din infern.

La fel este și în lumea cu formă, lumea zeilor. Zeii sunt ființe care au trecut din lumea dorințelor. Ei au karma minunată de a trăi într-o lume încântătoare. Viața lor este foarte lungă și plină de plăceri.

Și cu toate acestea viața lor va trebui să se termine pentru că nu au ieșit din roata vieții. Ei nu au înțeles vacuitatea, nu și-au eliminat toate afecțiunile mentale și semințele lor. Toate semințele sunt încă depozitate în curentul de conștiință. Toată karma bună pe care o au, va fi consumată – karma este perisabilă, pentru că ea este o energie perisabilă – iar atunci când karma lor bună s-a consumat ei vor trebui să cadă. Prin faptul că au trăit atât de bine, și-au consumat acea karmă.

Aceasta nu este o metaforă. Și în viața umană, există oameni care trăiesc o viață plină de desfătări. Ei trăiesc bine, sunt frumoși, sunt sănătoși, au un trai abundent. Totul este bine și frumos. Aceasta este o rodire karmică minunată pentru ei. Dar prin faptul că a rodit, ea s-a consumat. Datorită faptului că viața lor este atât de bună, au oportunitatea de a practica Dharma pentru că au timp liber. Și dacă au și karma de a fi interesați de Dharma, atunci pot:

A. Să-și folosească bine resursele, să acumuleze nenumărate binefaceri,
B. Să practice și să iasă din Samsara.

Cei din lumea cu formă, sunt încă atașați de corp, așa că se nasc într-un corp frumos. Cei aflați în lumea fără formă, și-au pierdut orice atașament față de corpul fizic. Mintea lor este atât de rafinată încât nu au niciun interes pentru corp.

Odată ce a fost atinsă concentrarea maximă, cineva poate continua să-și rafineze mintea din ce în ce mai mult. Și nu vă recomandăm să faceți acest lucru înainte de a percepe vacuitatea. Pentru că, dacă cineva este preocupat de asta și meditează multe ore pe zi, poate trece într-una dintre aceste lumi, care sunt foarte plăcute, dar sunt o pierdere de timp pentru că această karma se va epuiza și va trebui să cadă și să o ia de la capăt.

Acum, de ce vorbim despre toate acestea? Pentru că ne referim la Gyun shukpa.

Gyun shukpa, cel intrat în flux, a perceput vacuitatea, dar nu este încă Arhat. Mai are de parcurs Calea practicii. El trebuie să-și elimine afecțiunile mentale una câte una. Încă mai are afecțiuni mentale legate de pasiuni.

De aceea, el poate continua să se reîncarneze încă de șapte ori în lumea dorințelor sau în alte câteva lumi, ceea ce este un număr infim față de nenumăratele vieți suferinde pe care le-am avut. Toate cele șapte vieți vor fi foarte bune. Nu va mai cădea în lumea animalelor sau a infernului. Și dacă reîncarnările lui vor fi în lumea dorințelor, va avea întotdeauna condiții bune, familii bune, profesori desăvârșiți și așa mai departe.

Imediat după perceperea vacuității, lui Arya îi încetează afecțiuni mentale:

    1. El nu mai are nicio îndoială asupra Dharmei, a adevărurilor ei. Cu alte cuvinte, Arya întâlnește în mod direct Dharmakaya – corpul de înțelepciune a lui Buddha. Deci nu mai are nicio îndoială.
    2. Și-a eliminat credința în asceză, în a-și supune corpul la chinuri fizice.
    3. Și și-a eliminat credința în existența proprie de sine a lucrurilor.

 

2. Întors încă odată (în lumea dorințelor)

Al doilea tip de Arya se numește:

Chir ong wa

Ong wa             = a se întoarce,
Chir                    = încă odată.
Chir ong wa   = cel întors încă odată.

Asta înseamnă că se va renaște pe tărâmul dorințelor încă o dată. Arya se va renaște încă odată în Samsara, ca ființă umană. El s-ar putea renaște în Samsara, dar nu în lumea dorințelor. Și se poate renaște de câteva ori în lumea cu formă sau fără formă.

3. Nu se mai întoarce vreodată (în lumea dorințelor)

Al treilea tip se numește:

Chir mi ong wa


Nu se mai întoarce în lumea dorințelor. Dar el încă se mai poate întoarce în lumea cu formă sau fără formă.


4. Arhat – „distrugătorul de vrășmaș”

Al patrulea tip se numește:

Dra chom pa

Dra            = vrăjmaș/dușman, și
Chom pa = a distruge.

Deci, distrugătorul dușmanului. Arhat este cel care a distrus dușmanul. Cine este dușmanul?

Dușmanul este Nyun drip – afecțiunile mentale și semințele lor. Dar nu a distrus She drip – obstacolele din calea cunoașterii. Arhat nu este Buddha.

 

Totul depinde de gradul de puritate

Deci, ce determină direcția spre care mergem?

Așa cum am spus Gyun shukpa, cel care a ajuns la primul nivel, a distrus doar trei afecțiuni mentale:

    • credința în existența proprie de sine a lucrurilor,
    • îndoiala în Dharma, și
    • credința în practicile incorecte precum asceza și așa mai departe.

Acum vom sări la ultimul tip. Arhat este cel care a distrus toate afecțiunile mentale și toate semințele lor.

Al treilea tip, cel care nu se mai întoarce niciodată, a distrus cinci domenii de afecțiuni:

    • Cele trei pe care le-a distrus la nivelul unu,
    • Nu mai este atras de lumea dorințelor. Nu mai are nicio dorință de mâncare sau sex.
    • Nu mai dorește să rănească pe nimeni. Nu mai are rea voință, nu mai are gelozie, nu se mai bucură de răul altuia sau de a fi împotriva altuia.

În tibetană se numește:

Nu sem

Sem        = minte,
Nu           = a răni.
Nu sem
= mintea care rănește.

Cel care nu se mai întoarce niciodată și-a eliminat toate dorințele.

Acesta este al treilea tip. El nu se mai întoarce niciodată în lumea dorințelor. Dar el nu este încă Arhat. Asta înseamnă că i-au rămas afecțiuni mentale mai subtile care sunt legate de lumea cu formă și fără formă. Încă mai are în minte dorințe care sunt cu mult mai subtile decât cele din lumea dorințelor. Cei din lumea zeilor, a lumii cu formă și fără formă mai au încă un anume tip de dorință, dar nu ca al nostru. Cei din lumea cu formă sunt încă atrași de corpul lor frumos, altfel nu ar fi fost acolo. Deci, încă mai are lucruri de făcut, dar nu în lumea dorințelor, nu în lumea noastră.

Al doilea tip de Arya este pe undeva la mijloc. El a eliminat toate cele trei afecțiuni pe care le-am enumerat, și a eliminat și o parte din domeniul ultimelor două.

Întrebare: Este posibil ca Arhat să aibă formă?

Răspuns: Da, poate exista Arhat cu formă. Este Nirvana cu rămășiță. S-ar putea să mai aibă o rămășiță, dar nu mai are semințele să se întoarcă aici. În această viață a ajuns la Nirvana, dar încă mai are karma anterioară care l-a adus în acest corp.

Oare există vreo legătură între practica tantrică și aceste diferite etape ale ieșirii? Practica tantrică ne aduce la iluminarea completă a lui Buddha. Există etape în practica tantrică în care se poate găsi o paralelă între aceste etape și aceste niveluri. Și acestea sunt descrise în literatura tantrică.

Perceperea directă a vacuității prin Tantra este o experiență complet diferită de perceperea vacuității în afara Tantrei. Deși vacuitatea este aceeași vacuitate, este percepută aceeași vacuitate, mintea care o percepe vine cu o metodă complet diferită. Experiența perceperii directe a vacuității în modulul tantric este atât de puternică, încât cel care a ajuns acolo îi este garantat că va ajunge la iluminarea completă în aceeași viață, ceea ce aici nu este deloc garantat.

Să le mulțumim tuturor profesorilor care ne-au transmis această înțelepciune sublimă. Ken Rinpoche, Geshe Michael, Lama Art, Venerabilul Phuntsok, și alți profesori care și ei la rândul lor le-au primit de la maeștrii lor. Cu toți au practicat mult și și-au dedicat viața pentru a ni le transmite. Așa că haideți să le trimitem profunda noastră recunoștință și să ajungem cu ea la iluminare.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

 

 

ACI 2 – Refugiul si vacuitatea

Acest curs se bazează pe Ornamentul realizărilor (Abhisamaya Alamkara) a lui Maitreya și a Maestrului Asanga (350 e.n.), și pe comentariile Maestrului Haribhadra și a Maestrului Kedrup Tenpa Dargye (1493-1568).

Cursul oferă claritate în înțelegerea căii budiste către iluminare, în timp ce definește cu precizie cele trei diamante, refugiul budist și raționamentul său, calitățile lui Buddha, Bodhichita, Nirvana și diferitele lor forme. De asemenea, cursul mai cuprinde cinci demonstrații că vacuitatea este natura supremă a realității, cele cinci căi care conduc spre iluminarea completă și meditații.      

Cursul cuprinde 10 lecții și le puteți găsi accesând linkurile de mai jos:

Lecția 1

Lecția 2

Lecția 3

Lecția 4

Lecția 5

Lecția 6

Lecția 7

Lecția 8

Lecția 9

Lecția 10

Lectia 4 – ACI 2

Cursul 2: Diamantele Iluminării   
Primul nivel al perfecțiunii înțelepciunii

(Prajna Paramita) 

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 4 – Prima parte

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

 

Clasificări diferite ale Bodhicittei

Bodhicitta este împărțită în mai multe tipuri: există o diviziune în patru, trei, două și încă una în două.

Împărțirea Bodhicittei în cea a dorinței și a acțiunii

Deci, aceasta este una dintre împărțirile Bodhicittei în două tipuri, despre care am vorbit și în cursul numărul 1.

    1. Există Bodhicitta rugăciunii sau a dorinței.
    2. Bodhicitta acțiunii.

 Bodhicitta dorinței

Bodhicitta dorinței se numește în tibetană:

Munsem

Munsem este practic o combinație de două cuvinte.

Munlam = rugăciune

Sem = prescurtarea cuvântului Sem kye – Bodhicitta.

 Deci, împreună : Munsem = Bodhicitta rugăciunii sau a dorinței.

„Mi-aș dori să le fie bine tuturor ființelor”. Asta e dorința mea. Îmi doresc să le fie bine; Mă rog – ca să le fie bine; Meditez – să le fie bine. Aspir să ajung la iluminare, pentru ca ele să aibă tot ceea ce este mai bun. Să aibă parte numai de bine, și niciodată de rău.

Vă amintiți de Cele patru dorințe infinite (iubire, compasiune, bucurie și comportament egal)? Această rugăciune este Bodhicitta la nivel de dorință. Ea încă nu este Bodhicitta completă. „Aș dori ca toate ființele simțitoare să fie libere de orice suferință” – aceasta este dorința, dar asta nu înseamnă că avem Bodhicitta, ci doar o practicăm. Practicăm această aspirație, această dorință, ca tuturor să le fie bine și să nu mai sufere nimeni.

Cele patru gânduri infinite

Cele „patru gânduri infinite”, sunt expresia unei dorințe:

– Maitri

– Karuna

– Mudita

– Upeksha

Acestea sunt numele în sanscrită. În limba tibetană –

  Jampa                       nying je                    gawa                        tang nyom

A. Maitri înseamnă iubire. Maitri este o iubire specifică, care dorește să ofere tuturor ființelor tot ce este bun, fără să-și dorească nimic în schimb, necondiționat. Iubirea care nu dorește posesiune, ci doar să dăruiască și să le fie tuturor bine. Asta nu înseamnă că dorim să le fie bine numai acum, ci dorim să aibă semințele ca să le fie bine și în viitor. Dorim să aibă semințele pentru tot ce este bun. Acesta este Maitri.

B. Karuna înseamnă compasiune. Compasiunea, spre deosebire de iubire, dorește să ia toată suferința de la toate ființele, fără excepție. Compasiunea dorește să le ia toată suferința și toate semințele suferinței. Nu numai ca ele să nu mai sufere acum, ci să numai sufere niciodată. Aceasta este Karuna, compasiunea necondiționată.

C. Mudita înseamnă bucurie. Dacă Maitri vrea să dea tot ce este mai bun în sensul lumesc, Mudita dorește să le ofere tuturor ființelor fericirea sublimă a lui Buddha, necondiționat.

D. Upeksha – înseamnă în aceeași măsură. Adică dorim să dăruim tuturor tot ce este mai bun, în mod egal, fără nicio discriminare, fără nicio distincție. Aceasta este una dintre variante. Mai sunt și altele.

Toate acestea sunt numite în tibetană:

Tse me shi  

Adică, cele patru gânduri infinite.

Ele sunt numite infinite pentru că obiectul lor este infinit – adică toate ființele.

            Bodhicitta acțiunii

Bodhicitta acțiunii se numește în tibetană:

Juksem

Juk   înseamnă a fi implicat, iar aici are sensul de „a plonja în oceanul acțiunilor unui Bodhisattva”. La acest nivel, nu ne mai mulțumim doar cu rugăciunea, ci spunem:

Ce minunat ar fi dacă toate acestea s-ar împlini! – este dorința.
Ca ele repede să se împlinească! – este încă o dorință.
Însumi eu voi acționa ca toate acestea să devină realitate –iar acum acționez.
Eu însumi voi acționa. Îmi asum responsabilitatea personală pentru fericirea lor. Clipă de clipă, voi face tot ce pot, numai ca toate acestea să devină realitate.

Acest lucru ne ridică la nivelul acțiunii. Ne ridică la nivelul Mahayana. Înainte de asta nu am fost încă în Mahayana. În Hinayana există toți primii factori, există dorința, dar urcarea pe calea Mahayana, va face o diferență semnificativă în modul în care practicăm.

Diferența vine în principal după ce am perceput Vacuitatea. Atunci practica va fi complet diferită. Bodhisattva va acționa într-un mod complet diferit de „ascultători”. Acțiunile sale sunt complet orientate spre a aduce toate ființele la iluminarea totală a lui Buddha, și numai așa va ajunge el însuși la iluminare.

 

Clasificarea Bodhicittei în funcție de nivelul spiritual al practicantului

Acum, avem o împărțire în patru a Bodhicittei. Bodhicitta este clasificată în funcție de nivelul de înțelegerea spirituală a practicantului asupra ei.

1. Bodhicitta celui care încă nu a perceput direct Vacuitatea

Deci primul tip, este cel care nu a perceput încă direct Vacuitatea. El are Bodhicitta, și este Bodhisattva. Cu toate că nu a perceput Vacuitatea, el o înțelege intelectual ca urmare a învățăturii și practicii lui. Deși, lucrurile îi apar ca existând în sine, el nu mai crede că ele sunt așa.

Vă mai amintiți de Cele cinci căi? Ele sunt:

    • Calea acumulării
    • Calea pregătirii
    • Calea percepției (perceperea directă a Vacuității)
    • Calea practicii
    • Calea nimic nu mai este de învățat.

Pe ce cale se află acest practicant? Pe calea acumulării și a pregătirii, pentru că nu a perceput încă Vacuitatea.

Deci, cel care a realizat Bodhicitta devine Bodhisattva chiar dacă nu a perceput încă Vacuitatea. Realizarea Bodhicittei îl urcă pe calea Mahayana.

Pe de altă parte, cel care nu și-a dezvoltat Bodhicitta și se află pe calea Mahayanei, de îndată ce ajunge la perceperea Vacuității, va realiza Bodhicitta.

Majoritatea practicanților nici măcar nu sunt pe Calea acumulării. De ce? Pentru că mai întâi trebuie dezvoltată Renunțarea, și asta nu este deloc ușor de făcut. Dar, cu Renunțarea va veni și Bodhicitta – dacă suntem în Mahayana. În Mahayana aducem întotdeauna toate ființele cu noi. Deci, Renunțarea, aversiunea față de suferință, care nu mai este doar a mea, ci și a altora, ne va conduce la Bodhicitta.

 

Inima și intelectul

Oamenii vin la Dharma cu diferite moduri de gândire. Sunt unii care au compasiunea mai dezvoltată și alții care au latura intelectuală mai dezvoltată. Unii vin mai mult cu inima, iar alții cu intelectul. Deci, cine va ajunge mai repede? Răspunsul este, ambele tipuri. Cei care au inima mai deschisă, au șansa să-și dezvolte Bodhicitta înainte de a-și dezvolta înțelegerea Vacuității. S-ar putea ca intelectul lor să nu fie atât de puternic și s-ar putea să nu le placă să studieze atâtea cursuri de acest gen. Ei vin cu inima, vor să facă bine. Dorința lor de a face altora bine se dezvoltă, și ajung la aversiunea față de suferință, ajung să fie conduși de Bodhicitta într-un mod autentic.

Binefacerea adevăratei Bodhicitta este enorm de mare; este atât de mare încât, persoana care nu a avut înainte o inteligență foarte bine dezvoltată – o va avea. Această persoană își spune: „Nu pot suporta să văd că ființele suferă. Trebuie să le scot neapărat din suferință.” El înțelege că este neapărată nevoie de perceperea Vacuității, și atunci va face totul pentru a înțelege Vacuitatea. Ca rezultat, inteligența lui se va dezvolta foarte mult. Și asta se întâmplă doar datorită binefacerii Bodhicittei.

Sunt alții, care vin la Dharma mai mult cu intelectul decât cu inima. Ei învață mult despre Vacuitate, înțeleg cum merg lucrurile; ce există, ce nu există, meditează mult și ajung la perceperea Vacuității.

Atunci când medităm mult și ajungem la perceperea Vacuității și, de asemenea, suntem pe calea Mahayanei, gândindu-ne mereu la alții, toate acestea constrâng vânturile noastre energetice să se deplaseze spre canalul principal. Și în același timp cu perceperea directă a Vacuității este realizată și Bodhicitta.

Deci, nu contează în ce loc ne aflăm – principalul lucru este să practicăm.

Mulți mari Lama se referă la toate aceste lucruri în mod diferit. Lama Zopa, de exemplu, spunea: „Ah, oricine poate percepe Vacuitatea, dar Bodhicitta – mai vedem noi”. El pune mult accent pe Bodhicitta, de ce? Pentru că oricine care o realizează, îi este garantată iluminarea. Iar pe cale va percepe și Vacuitatea.

Deci, oricine își dezvoltă Bodhicitta acum, trebuie să ajungă la iluminare. Ce este Bodhicitta? Este motivația de a ajunge la iluminare de dragul celorlalți. Deci, obligatoriu va fi percepută Vacuitatea pe cale. Alți Lama spun: „Cel mai important lucru este perceperea Vacuității, și apoi va veni restul”.

Deci, primul tip este Bodhicitta celui care încă nu a perceput direct Vacuitatea și asta se întâmplă fie pe Calea acumulării, fie pe Calea pregătirii. Practicantul are o anumită înțelegere a Vacuității, dar nu directă. El înțelege că lucrurile nu există de la sine, dar ele încă îi apar cu existență proprie de sine. Cu toate că înțelegerea lui este imperfectă, are deja această aspirația de a ajunge la iluminare de dragul tuturor ființelor.

2. Bodhicitta celui care a perceput direct Vacuitatea.

Al doilea tip este Bodhicitta celui care a perceput direct Vacuitatea. Acest practicant care se află pe Calea perceperii și are Bodhicitta, înțelege că responsabilitatea lui este totală.

De ce? Pentru că înțelege Vacuitatea. El înțelege în mod direct cum toată suferința din lume vine de la el. El înțelege perfect cum funcționează karma. Și chiar dacă nu vede tot timpul lucrurile așa, el înțelege datorită experienței perceperii directe a Vacuității. Deci cum va putea să elimine toată suferința? Lucrând în interior.

Această persoană își asumă întreaga responsabilitate pentru orice suferință care apare. Nu așteaptă ca altcineva să-i facă treaba. Ea trebuie să ajungă la iluminare, pentru că proiectează lumea și înțelege cum. Adică, această persoană nu mai crede în existența proprie de sine. Își asumă întreaga responsabilitate.

– Bodhisattva care nu a perceput Vacuitatea – vede pe cel suferind ca având existență proprie de sine.

– La al doilea nivel, după ce percepe direct Vacuitatea, nu mai crede că această persoană este de sine stătătoare, înțelege că este proiecția lui.

Deci pe cine ajută el acum?

Aceasta este Bodhicitta la un nivel mult mai înalt. Cu toate că dorința de a ajuta este aceeași, compasiunea care vrea să elimine suferința este aceeași, el își înțelege obiectul la cu totul alt nivel.

Dacă primul gândește: „Acolo este cineva nevoiaș”. Al doilea înțelege: „Întâlnesc  nevoiașul pe care eu l-am proiectat”. El este pe deplin responsabil pentru toți nevoiașii, pentru că înțelege că fiecare dintre ei vin din el. Acesta este al doilea tip de Bodhicitta.

Întrebare: Cum se poate ca noi să proiectăm, în mod automat, inconștient, atâta suferință în lume, dacă stăm să ne uităm, de exemplu, la miile de săraci care trăiesc în India? De unde provin toate aceste proiecții? Iar pe de altă parte, prea puțin proiectăm o inimă deschisă, iubitoare și plină de compasiune. Cum se poate așa ceva?

Pentru a răspunde la acest lucru, trebuie să ne cunoaștem cu mult mai mult mintea decât o cunoaștem astăzi. Dacă afirmația este adevărată, că totul vine din noi, că proiectăm totul, atunci nu ne cunoaștem mintea.

Cum o vom cunoaște? Va trebui să învățăm să medităm. Nu o putem cunoaște în viața de zi cu zi, pentru că fuge prea repede, este prea atașată și greșește tot timpul.

Cel care a perceput Vacuitatea, încă nu a terminat de înțeles toată mintea, dar înțelege deja principiul, înțelege deja cum ea funcționează. El înțelege că ceea ce vede ca venind din exterior – vine de la el. Acum are nevoie de multă practică și poate dura până la șapte încarnări, până când termină această practică, până își purifică întreaga lui lume. Și acest lucru necesită multă meditație, necesită multe retreat-uri. Este nevoie de stat mult timp într-un retreat în care să ne putem deconecta de lume și de simțuri, să ne încetinim mintea și să începem să observăm cum ne funcționează mintea.

Toată această cunoaștere a minții care ni se transmite, vine din practica marilor meditatori. Stând în retreat, putem să ne uităm la peretele din fața noastră, sau la tangka care atârnă pe perete și să vedem cum vin de la noi. Putem vedea fiecare celulă din acest perete și cum ea vine din noi.

Când mintea încetinește suficient, vom începe să vedem cum ne creăm întreaga lume, că nimic nu vine din exteriorul nostru.

 

Marea greșeală din mintea noastră

Dacă vă mai amintiți în cursurile anterioare am vorbit de Tsur tong și Pakpa.

– Tsur tong – Sunt cei care văd lumea ca venind din exteriorul lor. Aproape cu toții suntem Tsur tong. Vedem lumea că vine spre noi.

– Pakpa percepând Vacuitatea, înțelege cum își proiectează lumea și începe să lucreze cu această înțelegere. Perceperea directă a Vacuității îi oferă un instrument extraordinar de a recâștiga dreptul asupra întregii lui realități.

Fiecare parte a minții noastre, 95% din ea, despre care nu avem idee de ceea se întâmplă acolo, ne proiectează lumea.

Și de unde știm că habar n-avem? Din faptul că vedem lucrurile că par să vină de undeva fără să fi făcut ceva și, deodată dă peste noi nenorocirea! Acest lucru denotă ignoranța pe care o avem, denotă greșeala teribilă, despre care toți înțelepții budismului ne spun că o facem.

Când începem să vedem asta în meditația noastră, realizăm cât de grosieră este mintea obișnuită și nu discerne. Cu cât progresăm în practică, aroganța va scade, ego-ul va scade puțin și începem să realizăm ce mai avem de învățat. Toate acestea se întâmplă numai în meditație și numai în experiența personală. Iar dacă nu am făcut mult bine și nu venim cu multă compasiune, nimic nu ni se va întâmpla în meditație. Ne vom ridica de pe perna de meditație înainte să se întâmple asta.

Lama Dvora Hla spunea că a cunoscut oameni care au intrat în retreat-ul de trei ani și după un an s-au ridicat și au plecat. Nu mai puteau continua. De ce? Pentru că este nevoie de multe binefaceri pentru a reuși în retreat.

3. Bodhicitta care se maturizează.

Al treilea nivel din cele patru, se numește Bodhicitta care se maturizează.

    • Dacă primul tip – Bodhichitta celui care încă nu a perceput direct Vacuitatea, se situează pe Calea acumulării sau Calea pregătirii,
    • Tipul doi – Bodhicitta celui care a perceput direct Vacuitatea, a depășit deja Calea perceperii.
    • Iar acum, numărul trei – Bodhicitta care se maturizează, este undeva pe Calea practicii.

Vom intra în continuare mai în detaliu în Calea practicii, pentru a putea să le înțelegem pe cele trei.

 

Nivelurile Bodhisattva

În cadrul Căii practicii, există zece niveluri de Bodhisattva. Bodhisattva care a perceput Vacuitatea prima oară se ridică la primul nivel. El este un Bodhisattva de nivel unu. Percepând Vacuitatea, va începe să-și folosească înțelegerea dobândită pentru a-și elimina afecțiunile mentale și ignoranța. Fiind pe calea Mahayanei, el va realiza Bodhicitta și astfel devine un Arya Bodhisattva.

Apoi va începe să practice cele șase perfecțiuni: generozitatea, moralitatea, răbdarea, bucuria efortului, meditația și înțelepciunea. Începe să le practice, una câte una, ceea ce îl va ridica de la un nivel la altul. Prin finalizarea primului nivel, și-a perfecționat generozitatea. Generozitatea lui este completă și perfectă. Apoi se ridică la următorul nivel, și așa mai departe.

Când ajunge la nivelul opt, Bodhisattva este pregătit de a intra în Nirvana. Dar, nu va face asta, pentru că este un Bodhisattva, ce aspiră să ajungă la iluminarea completă a lui Buddha.

Dacă nu ar fi fost Bodhisattva, atunci când el atinge nivelul opt – este echivalent cu nivelul lui Arhat, care a ajuns în Nirvana. Bodhisattva de la nivelurile opt, nouă, zece, sunt complet diferiți de cei de la nivelurile unu – șapte.

Putem compara cu o scară exponențială. Pe măsură ce Bodhisattva progresează, nivelul lui spiritual crește exponențial. Dacă ar apărea în fața noastră un Bodhisattva de nivel opt, nu am face diferența între el și Buddha.

Al treilea tip de Bodhicitta, are un Bodhisattva care este de la nivelul opt în sus.

De ce se numește Bodhichitta care se maturizează? Pentru că Bodhisattva este deja pe cale să devină Buddha, este deja foarte aproape de a fi Buddha.

Cu toate că cel care a perceput Vacuitatea vede încă lucrurile ca venind de la sine, el nu mai crede în asta. Pe măsură ce progresează percepțiile lui devin din ce în ce mai rafinate. Și când ajunge la nivelul opt, lucrurile nu-i mai apar ca atare.

Acest Bodhisattva face un pas și vede cum produce podeaua. Își înțelege atât de mult mintea, încât vede cum din Karma lui produce podeaua care îl susține. El vede Karma în acțiune. O astfel de persoană scurtează timpul dintre cauză și efect.

El nu este încă un Buddha, pentru că nu și-a eliminat obstacolele din calea atotcunoașterii, nu este încă omniscient, dar este foarte sfânt. Este foarte avansat, este aproape ca Buddha. Nivelul unsprezece este Buddha.

Cum se trece de la un nivel la altul? Întotdeauna în meditație profundă. Asta înseamnă că dacă nu ne dezvoltăm capacitatea de meditație, nu vom ajunge nicăieri. Este VipashyanaHlak tong.

Cu toate că persoana cu „Bodhicitta care se maturizează”, nu mai crede că lucrurile vin de la sine, el încă mai are semințe să le vadă că vin așa. Mai sunt resturi pe care încă nu le-a curățat complet. Deci o astfel de persoană, când vede pe cineva care suferă, nu numai că înțelege că vine de la el, ci vede și cum vine din el.

Aceasta este „Bodhicitta care se maturizează”, pentru că ființa umană este deja matură pentru a deveni în curând Buddha.

4. Bodhicitta din mintea lui Buddha

Acum trecem la al patrulea nivel, care este nivelul lui Buddha.

Buddha a eliminat toate aceste resturi.

– Nu mai crede că lucrurile vin de la sine,

– Nu mai vede că lucrurile vin de la sine,

– Și nici nu mai are semințe să le vadă că vin de la sine.

Oare Buddha poate vedea suferința?

Întrebare: Buddha a ajuns la iluminare, adică se află în paradis și nu mai vede suferință în el. Dacă el nu mai vede nici o suferință, atunci cum ne poate ajuta?

Răspunsul este că el știe cum vedem lumea și ne poate ajuta cum să ne vedem iluminați.

Pe de altă parte, această linie pe care o trasăm între mine și ceilalți, nu există la Buddha. Deci cine vede pe cine? Cine nu suferă și cine suferă, cine vede pe cine?

 

Regatul Interior

Geshe Michael obișnuia să folosească metafora de Regat Interior și Regat Exterior. Sau mai putem spune paradisul interior și paradisul exterior. Etapele de înaintare pe calea iluminării. Mai întâi ne obișnuim să ne întâlnim cu îngerii, apoi devenim noi înșine îngeri.

Pe măsură ce progresăm pe calea iluminării, înainte de a ajunge noi înșine acolo, ne vom regăsi în preajma altora care au ajuns la iluminare. Așadar, etapa paradisului exterior este că începem să vedem îngerii, să-i întâlnim. Ei încep să apară și este foarte emoționant. Vom simți cum ei ne deschid poarta spre paradis. Vom începe să vedem paradisul.

Geshe Michael spunea: „A ajunge acolo este ca și cum ai fi o pasăre care zboară pe cer. Apoi practici mai mult și ajungi în regatul interior, paradisul interior. Iar atunci vei fi atât pasărea care a zburat pe cer, cât și cerul însuși. În același timp.”

Este cam greu de înțeles, pentru că noi gândim tot timpul dualist.

Deci, până acum am clasificat Bodhichitta în:

    • două tipuri – a dorinței și a acțiunii,
    • patru tipuri – în funcție de nivelul practicantului.

În continuare vom clasifica Bodhicitta după modul de gândire a practicantului.

 

Împărțirea Bodhicittei după modul de gândire (trei tipuri)

Acum vom împărți Bodhicitta în funcție de modul de gândire al practicianului. Cum crede o persoană că va ajunge la iluminare.

1. Aspirația regelui

Există aspirația spre iluminarea a regelui. De ce a regelui? Deoarece regele merge înaintea oștirii și toată oștirea merge după el. Deci, acesta este o persoană care își spune: „Voi obține mai întâi eu iluminarea și apoi îi voi conduce și pe ceilalți la iluminare”.

2. Aspirația ciobanului

A doua aspirație este cea a ciobanului. El merge după turmă. Este cel care își spune: „Mai întâi îi voi aduce pe toți la iluminare și abia apoi eu”. Adică Bodhisattva spune: „Voi rămâne aici în Samsara până când nu va mai fi Samsara, și numai atunci voi ajunge la iluminare”. Aceasta este gândirea ciobanului. Mai întâi turma și apoi el.

3. Aspirația barcagiului

Al treilea mod de gândire este a barcagiului. Barcagiul și barca sosesc împreună. El spune: „Vreau să ajung la iluminare în același timp cu toate ființele simțitoare. Vom merge împreună.”

 

Ce spune Mahayana?

Care dintre cele trei moduri de gândire este Mahayana?

Poate fi ciobanul?

Dar cum pot să aduc pe cineva la iluminare, dacă nu am ajuns eu însămi acolo? Cum pot să-l învăț, dacă nu am învățat eu însămi? Dacă nu am eliminat încă moartea, cum pot să-l învăț pe altul?

Poate fi regele?  Dar cum pot deveni rege? Mă voi comporta ca ciobanul și voi deveni rege, adică voi ajunge la iluminare și atunci numai eu îi pot aduce pe toți ceilalți.

Dar ca să devin acest rege care ajunge la iluminare și mai târziu să-i aduc cu mine și pe ceilalți, trebuie să gândesc mai întâi ca ciobanul sau ca barcagiul: „Trebuie să-i aduc pe toți”. Trebuie să gândesc ca barcagiul sau ciobanul, pentru a deveni rege.

 

 

Aproape că am ajuns

Lama Dvora Hla spunea: „A vedea pe cineva ajungând la iluminare este ca și cum aș fi și eu acolo. Este foarte emoționant. Nu aș fi putut să-l întâlnesc pe sfântul meu Lama, Ken Rinpoche, dacă nu aș fi fost aproape acolo. Însuși faptul că l-am întâlnit și îl percep ca pe un sfânt, ca pe cineva ca având calități sublime – sunt aproape. Săgeata aproape că atinge ținta. Ceea ce mai rămâne de făcut este ca săgeata să treacă prin țintă.”

Dacă stăm și auzim toate aceste descrieri, înseamnă că suntem aproape de iluminare, trebuie doar să practicăm puțin. Întrebarea este, vom face asta?

Suntem deja acolo! Trebuie doar să ne organizăm puțin viața, să ne eliberăm timpul, să renunțăm puțin la pofte și finanțe. Să fim modești, să muncim doar pentru a ne satisface nevoile minime și să renunțăm la orice altceva. Este nevoie să ne eliberăm pentru a putea practica.

Munciți cincizeci de săptămâni pe an pentru a obține două săptămâni de concediu. Și ce puteți face în două săptămâni? Faceți invers! A vă mulțumi cu puțin, a trăi în caravană, pentru că oricum veți pierde totul.

Este nevoie de studiu, contemplare și meditație. În limba tibetană:

Tu sam gom sum

Tu     = a asculta, a învăța.
Sam = a gândi la ceea ce am auzit, a contempla, a reflecta.
Gom = a medita asupra a ceea ce am gândit.
Sum = trei.

Sunt doar trei lucruri pe care trebuie să le facem și am terminat.

 

Principala muncă este în interior

Întrebare: Dacă deja sunt mulți care au ajuns la iluminare, atunci cum de mai suntem încă aici?

Maestrul Shantideva la întrebarea: „Cum se poate că Buddha și-a eliminat toată suferința și încă mai există săraci pe lume?” spunea așa (capitolul 5, versetul 12):

Oameni răi umplu întreg spațiul
Și nu toți pot fi eliminați.

Ucidem pe unii și vin alții. Vin din ce în ce mai mulți. Maestrul ne spune: „Nu există nici o cale de a-i elimina pe toți” De ce? Pentru că, de unde vin? Din mine!

Dar eliminându-mi gândurile supărării,
Este echivalent cu eliminarea lor completă!

Vrem să-i elimini pe toți cei răi? Elimină-ți supărarea! Acum ne mai spune ceva:

Unde voi găsi atâta piele
Ca fața întregului pământ să o pot acoperi?

Vreau să merg și sunt o mulțime de spini pe jos. Așa că vreau să acopăr spinii, fac trotuare, drumuri. Oare pot acoperi totul? Nu, nu pot acoperi totul. Pot să elimin toți spinii din lume? Nu, nu pot, deci ce să fac? Maestrul ne spune: „Pune-ți pantofi!”

Maestrul Shantideva ne spune: „Nu lucra în exterior, ci în interior. Nu este nevoie să-ți omori toți dușmanii, pentru că ei vin din tine. Distruge sursa din care vin, distruge karma care îi aduce și atunci, nu vor mai avea cum să vină”.

Oamenii își sacrifică viața pentru a elimina dușmanii, de parcă ei ar exista prin  sine înșiși.

Ei vin din mine! Îmi sacrific viața și viața copiilor mei și toată averea și toate bogățiile mele pentru a elimina lucrurile fictive. Ei sunt doar proiecția mea.

Atunci ce voi face? Voi merge la conferințe de pace sau voi medita? Și una și alta. De ce? Pentru că nu voi reuși în meditație fără conferințele de pace. Am nevoie să acumulez merite pentru meditație. Deci, și una și alta . Dar până la urmă, schimbarea va veni din meditație, pentru că munca este în interior și nu în afară. Bodhisattva, are perioade în care lucrează afară și perioade în care lucrează în interior.

El spune:

Tot așa, îmi este imposibil să opresc
Orice obiect din afara mea.

Nu pot opri toate lucrurile neplăcute care mi se întâmplă.

Dar dacă în mintea mea pot să-l opresc
Ce nevoie mai am de a opri orice altceva?

Numai lucrând în interior putem să salvăm lumea.

Practica bună va da rezultate!

Dacă plantăm sămânța și sunt îndeplinite toate condițiile, arborele va trebui să crească. Dacă sămânța este în pământ și există soare și apă, atunci ea va germina și va deveni copac. Dacă facem toată practica, atunci rezultatul va trebui să vină.

Dacă practicăm, garantat vom ajunge la iluminare.

Pentru Buddha, trecutul, prezentul și viitorul, este același lucru. Buddha care vom fi când ne iluminăm este deja aici. Pentru că el ești tu. Totul este de a ne purifica mintea.

Mulți spun, că atunci când ajungem la iluminare, vom înțelege că nu a existat vreodată un loc spre care să mergem.

În „Sutra inimii”, Buddha spune: „Nu există nici Samsara și nici Nirvana”, ele nu există prin sine însăși. Dacă mă percep ca „neiluminat”, este doar o percepție pe care o am în prezent despre mine, care îmi este impusă de karma mea. Asta nu înseamnă că eu în sine „nu sunt iluminat”, pentru că sunt gol de orice natură. Și când o să am karma potrivită, voi deveni iluminat pe loc.

Nu avem unde să mergem. Iluminarea este deja aici. Este în fața nasului nostru. Maitreya tot timpul a fost cu Asanga, numai că Asanga nu l-a văzut.

 

Bodhicitta aparentă și Bodhicitta supremă

Ultima împărțire în două. Prima împărțire în două, a fost Bodhicitta dorinței și Bodhicitta acțiunii, iar acum avem:

1. Bodhichita aparentă

2. Bodhicitta supremă/ultimă

 

1. Bodhichitta aparentă

Bodhicitta aparentă – este dorința de a deveni un Buddha pentru a ajuta toate ființele simțitoare. Se numește în tibetană:

Kundzob semkye

De ce este aparentă? Pentru că implică o gândire conceptuală și, prin urmare, ea aparține de realitatea relativă, falsă.

Bodhicitta „aparentă” este a celui ce nu percepe în prezent Vacuitatea. Adică, nu este încă un Buddha, poate fi un Arya, dar chiar dacă este Arya, nu este în perceperea Vacuității.

2. Bodhicitta supremă

Ce este Bodhichitta supremă? Ea se numește în tibetană:

Dundam semkye

„ Bodhicitta supremă” este sinonim cu percepția directă a Vacuității.

Acolo unde nu există privitor și ce este privit, nu există obiect și subiect. Este precum apa în apă, fără dualitate.

Bodhicitta supremă este, în esență, de a fi cufundat în perceperea directă a Vacuității.

 

Câteva cuvinte de încheiere despre Bodhicitta

Cultivarea Bodhicittei în inima noastră este diamantul din coroana practicii budiste. Chiar dacă nu am reușit încă să dobândim adevărata Bodhicitta – însăși practica de a o realiza este o mare binecuvântare. Această practică este cheia creării unei vieți pline de sens.

Cultivarea Bodhicittei necesită dezvoltarea puterii, resurselor și abilităților, astfel încât să putem ajuta toate ființele.

Aceasta este cea mai prețioasă conștiință care există în întregul univers.

Meditația din a doua parte a acestei lecții analizează diferitele abilități pe care Bodhisattva le dezvoltă pe cale. Aceste abilități au fost descrise de Buddha însuși în sutrele din Prajnaparamita.

În viața noastră normală nu cunoaștem această conștiință, de aceea ne lipsește entuziasmul pentru practică, precum și instrucțiunile despre cum să practicăm. Așadar, este de așteptat ca practica să dureze timp considerabil și să apară dificultăți pe cale.

Dar asta nu este nimic nou – pentru că suntem obișnuiți să ne confruntăm cu dificultățile care apar la fiecare pas în viața noastră.

Provocarea noastră este, de a ne reorienta eforturile și de a le îndrepta spre un scop semnificativ și care, de asemenea, să ne determine dorința de a face față dificultăților care vor apărea pe cale.

Maestrul Shantideva, cunoscut și ca „Prințul tuturor Bodhisattva”, spunea:

Toate celelalte merite ca planta musa sunt,
După ce dă roade, se veștejesc și cad.
Numai dorința de iluminare este un copac peren
Ce înflorește și dă fructe permanent,
Și mai mult de atât – el crește neîncetat
.

În încheiere, voi cita un maestru budist minunat pe nume Serme Khen Rinpoche Geshe Tashi Tsering. El folosește o zicală tibetană: „Dacă mâncarea este delicioasă, dar nu ai dinți – mestecă-o cu gingiile”. Aspirația spre iluminare este cea mai minunată delicatesă și este aici chiar înaintea voastră. Rezultatul ei este fericirea sublimă, însoțită de capacitatea de a ajuta nenumărate ființe”.

A fi un prunc Bodhisattva, s-ar putea să nu avem încă dinții pentru a ne bucura pe deplin de delicatese – dar le putem mesteca cu gingiile.

Nu există nimic altceva în lumea asta a cărui valoare să depășească valoarea cultivării Bodhicittei. De fapt, putem spune că nu există nimic altceva în lume care să aibă vreo valoare!

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

 

Lecția 4 – A doua parte

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

Meditație: Cele 22 de nivele în dezvoltarea bodhicittei

În Sutrele Prajnaparamita, Buddha ne dă 22 de analogii ale modului în care Bodhicitta se dezvoltă pe calea unui Bodhisattva spre iluminare. În această meditație vom trece peste fiecare dintre ele, pentru ca descrierile lor minunate să ne inspire pe calea noastră. Încercați să vă concentrați pe fiecare dintre ele, și apoi să vă imaginați că sunteți un Bodhisattva care a atins aceste etape. Încercați să vedeți ce înseamnă asta pentru voi, ce schimbări necesită în voi și cum afectează relațiile voastre cu cei din jurul vostru și cu voi înșivă.

Așezați-vă comod, închideți ochii și permiteți-vă să navigați în următoarele câteva minute în lumea sublimă a unui Bodhisattva.

  1.  Primul nivel este baza pentru tot ce va urma. Vedeți-vă bodhicitta ca pe un sol fertil, ca bază a culturilor care cresc în el și hrănesc toate ființele. La fel este și iubirea voastră – hrănește toate ființele.
  2.  La al doilea nivel, bodhicitta este comparată cu aurul pur. Aurul este un metal nobil care nu este afectat de nici un material cu care vine în contact. El rămâne pur. La fel și bodhicitta din mintea voastră. Când înțelegeți pe deplin vacuitatea tuturor fenomenelor (vacuitatea celor „trei sfere” implicate în fiecare act) nu mai există pericolul degenerării bodhicittei atunci când apar dificultăți. Mintea voastră va rămâne pură.
  3.  Odată cu progresul vostru pe calea perfecțiunilor, bodhicitta voastră este ca luna în creștere a cărei lumină și dimensiune se intensifică. Această conștiință face ca toate fenomenele să strălucească din ce în ce mai mult.
  4.  Pe măsură ce practica progresează, conștiința voastră se intensifică și este capabilă să pună capăt oricărui obstacol care apare pe calea spre iluminare, la fel ca focul care arde fiecare substanță inflamabilă care iese în cale.
  5.  La nivelul următor, bodhicitta voastră este comparată cu o mare comoară de lucruri după care oamenii tânjesc, o comoară disponibilă fiecărui nevoiaș. Imaginați-vă acum generozitatea voastră enormă, care cuprinde nevoile tuturor ființelor și le oferă tot ceea ce le trebuie.
  6.  Atunci când vă perfecționați practica moralității, bodhicitta devine ca o mină de pietre prețioase. Etica voastră pură va dezvolta în voi toate celelalte virtuți. Moralitatea voastră pură este ca o sursă nesfârșită de pietre prețioase și perle.
  7.  Odată cu finalizarea practicii răbdări, bodichitta voastră seamănă cu un ocean imens. Dacă valurile învolbură suprafața lui, în adâncuri este pace și liniște deplină. Acum aveți capacitatea de a face față oricărei dificultăți doar, pentru a face bine ființelor și nu vă veți mai pierde niciodată liniștea sufletească.
  8.  Odată cu finalizarea practicii bucuriei efortului, bodhicitta voastră este asemenea diamantului – o perfecțiune indestructibilă.

Călătoria voastră a început și va lua sfârșit, chiar dacă pe parcurs încă vor mai  apărea dificultăți mari.

  1.  Odată cu finalizarea perfecțiunii meditației, bodhicitta voastră va deveni complet stabilă și niciodată nu vă veti mai abate de la practică. Conștiința voastră este asemenea regelui munților – un munte imens, care nu se clatină în fața războaielor, furtunilor, cutremurelor sau oricărei alte forțe ale naturii.
  2.  Odată cu finalizarea perfecțiunii înțelepciunii și a perceperii directe a vacuității, bodhicitta va fi asemenea remediului suprem. Ca un leac pentru orice boală, bodhicitta voastră va îndepărta orice obstacol din calea iluminării.
  3. Acum practicați pentru toate ființele, iar în acest moment bodhicitta voastră este ca un prieten minunat dornic să ajute toate făpturile, oricare ar fi nevoile lor.
  4. În această etapă veți fi în stare, ca rugăciunile voastre să se împlinească. Bodhicitta voastră este asemenea perlei care împlinește orice dorință.
  5. Odată cu finalizarea abilităților voastre, bodhicitta va fi asemenea soarelui, a cărui radiație va fi principala cauză a coacerii recoltei.
  6. Când vă veți perfecționa cunoștințele, înțelegerea voastră despre lume este perfectă, iar învățătura pe care o veți transmite va fi complet exactă, și în concordanță cu nevoile ființelor. În acest moment, bodhicitta este asemenea cântecului divin al ființelor Ghandarva – acestea sunt ființe cerești al căror cântec umple inima de bucurie.
  1. Percepând vacuitatea în mod direct și aducând la desăvârșire toate perfecțiunile, veți fi ca un mare rege care guvernează cu înțelepciune și se îngrijește de toate nevoile supușilor săi. În acest moment deveniți foarte încrezători și aveți capacitatea absolută de a vă atinge toate obiectivele.
  2.  Prin practicarea primelor cinci perfecțiuni ați acumulat colecția de merite, iar prin perfecțiunea înțelepciunii ați acumulat colecția de înțelepciune. Acum, bodhicitta voastră este ca un tezaur de comori care conține tot ce este necesar în beneficiul tuturor ființelor.
  3. Odată cu finalizarea întregului antrenament, bodhicitta voastră va fi asemenea Căii regelui, pe care poate călători orice vehicul.

Ați dobândit capacitatea de a ajuta toate ființele să-și atingă aspirația, fie că este vorba de nirvana personală, fie de iluminarea completă.

  1.  După ce ați dobândit liniștea meditativă (shamata) și vederea specială (vipashyana), marea voastră compasiune vă va împiedica să cădeți în extrema nirvanei inferioare, în timp ce înțelegerea vacuității vă va împiedica de extrema samsarei. Și astfel, Bodhicitta voastră va fi asemenea unui car mare care vă va duce direct la scopul suprem – marea iluminare a lui Buddha.
  2.  În etapa următoare sunteți capabili de a-i învăța și sprijini pe alții fără să dați vreun semn de oboseală sau epuizare. Bodhicitta este ca un izvor care se intensifică, și devine o sursă inepuizabilă de a transmitere a dharmei.
  3. Sunteți capabili acum de a învăța toate ființele, fără niciun efort, iar învățătura voastră va fi asemenea cântecului de salcie. Tot ceea ce predați este profund si elegant, creând un sentiment de împlinire. Chiar și atunci când învățătura este simplă și banală, sunteți capabili să-i transmiteți sensul perfect, ajutându-i astfel pe ceilalți să înțeleagă bine și atrăgându-i spre Dharma ca o melodie de salcie.
  4. În acest moment, puteți să le arătați ființelor că iluminarea completă este scopul ultim pentru fiecare dintre ele. Bodichitta voastră este asemenea unui fluviu puternic care duce cu el toate ființele spre oceanul iluminării totale.
  5. În ultima etapă sunteți capabili să vă manifestați în nenumărate replici care să ajute ființele.Ca un nor imens, din care cade ploaia peste toate semințele ajutându-le să crească. De acțiunile voastre iluminate vor beneficia toate ființele, indiferent de situația în care se află.

 Este minunat să reveniți asupra acestei meditații, pentru a putea interioriza aceste virtuți sublime, și care binecuvântează întreaga lume.

Puteți deschide încet ochii.

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .