Lectia 6 – ACI 2

Cursul 2: Diamantele Iluminării   
Primul nivel al perfecțiunii înțelepciunii

(Prajna Paramita) 

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

 

Există patru tipuri de Nirvana, dar înainte de a vorbi despre ele vom vorbi despre cele cinci agregate.

 

Cele cinci agregate

În limba tibetană:

Pungpo Nga

Nga                    = cinci.
Pungpo            = agregat, morman, grămadă.
Pungpo nga   = cinci agregate.

În Abhidharma Kosha este descrisă ființa umană. Ce este ea? Cine este ea? Și aici se vorbește despre cele cinci agregate:

1. Corpul fizic

Primul agregat, este corpul fizic. Tot ce are o formă fizică. Este corpul meu cu toate sistemele, cu toate simțurile, cu toate funcțiile lui. Tot ceea ce este legat de partea fizică a corpului. Acesta este primul agregat.

2. Sentimentele

Al doilea agregat îl formează sentimentele – senzorial și emoțional. Sentimentele sunt legate de corp, dar nu doar de corp. Aici ne referim în principal la plăcut / neplăcut / neutru. Deci, față de fiecare lucru care există, reacționăm cu „plăcut”, „neplăcut”, „neutru”. Este ca și cum am trece de la corp la minte. În corp pot apărea sentimente: este neplăcut, este plăcut. Deci, există corpul și există sentimente ale corpului. Poate fi și mental, plăcut / neplăcut: mi-e plăcut să aud asta, nu mi-e plăcut să aud asta, și așa mai departe.

3. Discernământul

Al treilea agregat este discernământul. Acum suntem deja complet în partea mentală. De fapt, primul agregat este partea fizică -corpul, și toate celelalte sunt mentale. Dacă al doilea agregat ne transferă de la fizic la mental, al treilea este capacitatea de a distinge între lung și scurt, între bine și rău, între alb și negru și așa mai departe, toate distincțiile pe care le facem, ce ni s-a întâmplat când am mâncat din arborele cunoașterii.

5. Conștiința principală a minții

Cinci este conștiența, conștientizarea sau conștiința. Fiecare dintre simțuri are o conștientizare mentală: conștientizarea legată de văz, există conștientizarea legată de auz, și așa mai departe. Există, de asemenea, și conștientizarea legată de gânduri – sunt conștientă de faptul că gândesc și așa mai departe. Al cincilea agregat este cel mai abstract. Întreaga noastră lume este cufundată în conștiința noastră, însuși faptul că avem conștiință, ne permite să avem o lume mentală.

Deci, corpul și conștiința este mintea noastră.

4. Factorii mentali

De ce, ne referim numai acum la 4? Pentru că el cuprinde tot ce nu este inclus în celelalte patru agregate anterioare, adică factorii mentali: iubire, furie, concepte, idei, conștientizări, intuiții, etc.

În Abhidharma Kosha, de exemplu, sunt specificați 51 de factorii mentali; Uneori sunt specificați 46. Nu vom intra aici în amănunt, dar toate acestea fac parte din știința minții.

De ce au separat sentimentele de discernământ?

Este interesant faptul că sentimentele și capacitatea de a discerne, nu au fost puse împreună în agregatul patru. Cu toate că ele sunt toate factori mentali, nu au fost incluse în al patrulea agregat, ci au fost separate. Și există un motiv pentru asta.

Motivul este că agregatele doi și trei ne provoacă toate necazurile. Ne dorim mereu să ne simțim bine și nu vrem să ne simțim rău. Apoi spunem: „Acesta este dușmanul meu, pentru că mă face să mă simt rău”. Acum discernem. Nu mă simt bine de ce mi-au făcut, și atunci îmi spun: „Cel ce îmi face mie asta, este dușmanul meu”. Acum sunt gata să-l omor. Toate acestea îți vor crea probleme mai târziu, de ce? Pentru că va veni altul să mă omoare.

Deoarece, doi și trei ne provoacă toate necazurile, ele sunt foarte importante și este bine să le cunoaștem. Datorită faptului că procesul mental este atât de rapid, nu sesizăm diferența dintre ele.

Deci acestea sunt cele cinci agregate. De ce avem nevoie de ele? Pentru ca să ne înțelegem.

 

Cele patru tipuri de Nirvana:

1. Nirvana naturală

Primul tip se numește Nirvana naturală. De fapt, Nirvana naturală nu este Nirvana, este o denumire greșită. Nirvana naturală se referă la adevărul suprem/realitatea ultimă, despre care am vorbit în lecția anterioară.

2. Nirvana cu rămășiță

Al doilea tip de Nirvana, este ceea ce numim Nirvana cu rămășiță. Acum vom vorbi despre ceva care este într-adevăr Nirvana. În tibetană:

Hlakche nyangde

Nyangde = Nirvana.
Hlakche  = rămășiță, rest.
Hlakche nyangde = Nirvana cu rămășiță.

Ce înseamnă asta? Este vorba de cineva care și-a eliminat Nyun drip, adică toate afecțiunile mentale, inclusiv semințele lor. Dar, încă i-a mai rămas corpul fizic, care provine din karmele anterioare. Corpul uman provine din karma mixtă, impură. El nu este pur, pentru că se degradează și moare. Vine din karma impură. Este posibil ca acest corp să continue datorită unei karme vechi. Această persoană poate ajunge la Nirvana, adică nu mai are semințe care să germineze pentru el sub forma unei noi suferințe, dar încă va mai trebui să suporte pentru o vreme consecințele karmei vechi, până când acestea se vor epuiza. Deci, omul poate ajunge la Nirvana, având încă corp fizic care trebuie să moară.

O astfel de persoană se numește Arhat.

Arhat este cel ajuns la Nirvana și care are încă un corp.

Deci, în Nirvana cu rămășiță, rămân rămășițe din karmele anterioare, cum ar fi corpul fizic. De asemenea, chiar și din celelalte agregate, pot rămâne rămășițe impure din karmele anterioare care au rodit deja. Nu mai rodesc karme noi, dar sunt unele vechi care au rodit deja.

3. Nirvana fără rămășiță

Al treilea tip de Nirvana este cel fără rămășiță.

Hlakme nyangde

Hlakme nyangde = Nirvana fără rămășiță.

Adică, nu a mai rămas nimic din punct de vedere al corpului fizic.

Dar nu este adevărat că nu mai rămâne nimic din celelalte agregate! În Nirvana fără rămășiță nu mai există primul agregat – dar în schimb rămân toate celelalte.

Dar, odată ce este fără rămășiță, asta înseamnă că, nu numai că nu mai are corp, dar nici mintea nu mai are nimic impur în ea. Nu mai există nici supărare, nici gelozie, nici egoism. Toate acestea nu mai există, și nici semințele lor nu mai există. Și dacă încă mai sunt – ele nu vor mai germina, sunt neutralizate. Omul a ieșit complet din Samsara. Niciodată nu se mai poate întoarce în ea.

În Nirvana cu rămășiță, corpul rămâne. Ființa umană a ajuns la Nirvana, a ajuns la eliminarea afecțiunilor mentale și a semințelor lor, dar încă trăiește în acest corp. Când corpul lui s-a terminat, nu mai are nicio sămânță care să-l readucă în corpul suferind al unei ființe umane. El și-a eliminat suferința. El nu mai are cauze care să-l determine să se întoarcă în Samsara. În schimb, nu a atins deplina iluminare a lui Buddha, nu are corp de lumină. Există o minte fără corp. Aceasta este Nirvana fără rămășițe. El se află în continuă plăcere. Nu plăcerea lui Buddha, ci plăcerea Nirvanei.

Întrebare: Cel ce se află în Nirvana fără rămășițe are vreo legătură cu ființele din tărâmul fără formă?

Răspunsul este următorul: ființele din tărâmul fără formă, cu toate că nu au corp, ele nu se află în Nirvana, ci sunt încă în Samsara. Ele vor cădea de acolo atunci când li se termină karma bună. Dar cei care se află în Nirvana fără rămășițe, au ieșit complet din Samsara. Și-au terminat toate cauzele de a mai fi într-un corp suferind.

Oare sunt ei în lumea zeilor? Nu, nu sunt nici în lumea zeilor, pentru că lumea zeilor se află tot în Samsara. Ei sunt în partea pură a realității, dar nu sunt Buddha. Acesta este și motivul pentru care practicanții Mahayana se roagă să nu cadă în Samsara și nici să nu cadă în ceea ce se numește Nirvana inferioară. Aceasta este Nirvana inferioară spre deosebire de iluminarea deplină.

Mai au ei încă puterea de discernământ și factori mentali? Da, sigur. Ei sunt puri. Sunt treji și sunt conștienți de plăcerea intensă pe care o simt.

Unele școli budiste spun că atunci când se ajunge la Nirvana fără rămășițe, nu mai există nici corp, și nici minte. Acest lucru nu este deloc adevărat!

4. Nirvana care nu rămâne

Al patrulea tip de Nirvana, se numește Nirvana care nu rămâne.

Mi-nepay nyangde

Nepay = a rămâne, a sta.
Mi         = nu.
Mi-nepay nyangde = Nirvana care nu rămâne.

Ce înseamnă Nirvana care nu rămâne? Nirvana care nu rămâne în „cele două extreme”.

 

Care sunt aceste două extreme? Cele două extreme se numesc Si ta și Shi ta. Deci acestea sunt cele două situații extreme.

Si ta

Si este prescurtarea de la Sipa = viață.
Ta        = capăt, extremă, limită.
Si ta    = extrema vieții.

Extrema vieții înseamnă Samsara. Viața mai înseamnă și moarte, sau roata vieții și a morții. Deci aceasta este o extremă. Aici ne aflăm cu toții, suntem în extremele vieții, așa că Nirvana trebuie să fie în afara roții vieții și a morții.

A doua extremă se numește:

Shi ta

Shi este o abreviere a cuvântului Shine = pace.

Shi ta = extrema păcii, este Nirvana pe care am descris-o mai devreme, a celui care și-a încheiat toată suferința și rămâne în ea timp de numeroși eoni, în plăcerea păcii absolute.

Dar, acum vorbim despre Nirvana care nu se află în niciuna dintre cele două extreme, adică nu suntem nici în Samsara, și nici în Nirvana inferioară. Deci unde suntem?

Aceasta este iluminarea lui Buddha.

Nirvana care nu rămâne sau Nirvana care nu se află în niciuna dintre cele două extremități – înseamnă iluminarea lui Buddha.

De obicei, se spune că dacă am ajuns la Nirvana care nu este iluminarea deplină, vom rămâne blocați acolo până când va veni Buddha după milioane de ani și ne trezi. De aceea nu dorim să ajungem la această Nirvana, ci vrem să ajungem la Nirvana care nu rămâne, la iluminarea completă.

 

Care este diferența dintre Nirvana și Iluminarea deplină?

Ni s-a spus că cel ce se află în Nirvana, i-au încetat toate afecțiunile mentale și toate semințele lor, în mod ireversibil.

Deci cum de nu este un Buddha?

Două tipuri de obstacole

1. Obstacole ale afecțiunilor mentale.

Nyon mong

Nyon mong = afecțiuni mentale, Klesha în sanscrită – tot ceea ce ne tulbură liniștea sufletească.

Lui Nyon mong i se alătură:

Bak chak

Bak chak sunt semințele, amprentele lăsate în mintea noastră după fiecare act, și sunt materia primă pentru karma care va rodi în viitor.

Împreună, Nyon mong și Bak chak se numesc:

Nyun drip

Am spus că Drip înseamnă pată.

Nyun drip înseamnă toate petele din mintea noastră, care sunt fie afecțiuni mentale – Nyon mong -uri, fie semințele lor Bak chak –uri.

Nyun drip-urile pot fi numite și obstacole, obstacole legate de afecțiunile mentale.

Cel ajuns în Nirvana și-a eliminat toate Nyun drip –urile și se numește Arhat.

Arhat nu este încă un Buddha.

 

2. Obstacole în calea omniscienței

Pentru a deveni Buddha, trebuie făcute mult mai multe.

„Nirvana inferioară” este o stare sublimă, dar este scăzută în comparație cu starea lui Buddha – deoarece există ceea ce se numește:

She drip

She          = cunoaștere,
Drip        = pată sau obstacole.
She drip = obstacole în calea cunoașterii.

Care este diferența dintre Buddha și Arhat? Buddha este omniscient, iar Arhat nu.

În Abisamayalankara, maestrul Haribhadra descrie ce este și ce are un Arhat, un Bodhisattva, un Buddha. Textul conține o mulțime de liste și descrieri despre aceștia.

Deci Arhat, are mintea curată de orice afecțiune mentală și de orice sămânță a ei, dar încă mai are obstacole în calea omniscienței. Încă nu este atotștiutor. Nu știe să ajute oamenii, așa cum face Buddha.

Dacă vă amintiți calea spre iluminare, am spus că ultima etapă este „nimic nu mai este de învățat”, adică Buddha. Deci, Arhat, a parcurs deja calea și a ajuns în locul paralel cu a unui Bodhisattva de nivelul opt (săgeata roșie).

Așa că Arhat, trebuie să perceapă direct vacuitatea, după care lucrează foarte mult pentru a se purifica. În definiția Nirvanei se vorbește despre analiza individuală. Deci, după ce a perceput direct vacuitatea și a dobândit înțelepciunea vacuității, înțelege bine karma, Arhat începe să se folosească de aceste instrumente pentru a-și purifica una după alta toate afecțiunile mentale. Și asta o face pe Calea practicii.

Folosindu-se de analiza individuală, își purifică afecțiunile mentale, una câte una. Această muncă poate să dureze și în viața viitoare, chiar și mai mult, până când va ajunge la nivelul de Arhat. El are și obstacole în calea atotcunoașterii.

Se pare că acestea sunt cu mult mai greu de eliminat decât obstacolele legate de afecțiunile mentale.

Cum scăpăm de obstacolele din calea omniscienței?

Pentru a scăpa de ele, trebuie să lucrăm cu Bodhicitta, să iubim oamenii și ne asumăm responsabilitatea personală.

Vă amintiți de Bodhicitta dorinței versus Bodhicitta acțiunii? Care este diferența?

Diferența este de asumare a responsabilității personale:

– Eu însumi îi voi ajuta pe toți,

– Asta înseamnă să mă pregătesc ca să-i pot ajuta,

– Asta înseamnă că, trebuie să-mi deschid mintea spre ceilalți,

– Asta înseamnă că, trebuie să fiu interesat de bunăstarea celorlalți.

– Asta înseamnă că, trebuie să fiu foarte interesat de ceilalți, pentru că altfel de unde am să știu eu, ce e bine pentru ei?

Deci, acest lucru mă conduce la metodă versus înțelepciune. Metoda, înseamnă a lucra cu iubirea și compasiunea față de toți ceilalți, și de a le aduce la nivelul maxim, la nivelul Bodhicittei acțiunii.

Cu siguranță, că și un Arhat le dorește tuturor ființelor numai bine. El este pur. Dar este nevoie de mult mai mult decât atât.

Nivelul în care nu numai că le doresc tuturor  bine, ci mă asigur să dobândesc toate abilitățile, calitățile, înțelepciunea, cunoașterea și îmi măresc compasiunea, astfel încât să pot ști de ce are nevoie fiecare și să fiu capabil să-i pot ajuta, este cel ce mă va duce la omnisciență.

Iubirea, compasiunea și responsabilitatea personală, ne duc la omnisciență. Acest lucru ne va reda din nou controlul asupra marii părți ale minții, pe care l-am pierdut. Acea parte care este cel puțin 95% din minte, este cea care proiectează lumea noastră exterioară. Nu avem habar de cum și de ce produce o lume în care există război. Noi am creat-o. Și nu știm cum, de ce și când am făcut asta.

Dorința de a elimina războiul, compasiunea pentru oamenii care suferă în război, înțelegerea că au venit din noi, înțelegerea vacuității noastre, a celorlalți, a războiului, realizarea faptului că toate acestea sunt imaginile noastre mentale, pe care le-am creat și acum ele apar în fața noastră- totul face parte din munca care trebuie făcută pentru a scăpa de She drip.

Un mic exemplu de She drip prezentat în Abisamayalankara:

Dacă Arhat intră într-o pădure pe care nu o cunoaște, el se poate pierde în pădure. În schimb, Buddha nu se va rătăci, nu va fi atacat de animale sălbatice, nu se încurcă.  Un Arhat se poate încurca.

Dacă Arhatul a perceput vacuitatea, cum de nu înțelege că el este responsabil față de toți oamenii?

Răspunsul este că Bodhicitta, această compasiune care își asumă responsabilitatea personală, este un aspect diferit al minții decât înțelepciunea care înțelege vacuitatea. Și, desigur, în învățăturile noastre ne dăm osteneala să le dezvoltăm în același timp, astfel încât atunci când ajungem la perceperea directă a vacuității, Bodhicitta să vină de la sine. Oamenii care nu practică în acest fel, această latură poate fi foarte neglijată. Ei pot percepe vacuitatea, pot dobândi înțelepciunea, înțeleg karma și vacuitatea, dar fără acest sentiment de responsabilitate personală.

În perceperea vacuității, cu toate că chakra inimii se deschide, nu toate energiile intră în canalul central în mod permanent și să creeze corpul de lumină, ceea ce se întâmplă cu Buddha. De aceea, se pune atât de mult accent pe pregătirea pentru Tantra și importanța acestei practici extraordinare care duce la iluminare.

 

Patru tipuri de Arya

O persoană care percepe vacuitatea are patru rezultate posibile atunci când iese din meditația asupra vacuității. Deci vorbim despre Arya care a perceput vacuitatea și acum iese din meditația vacuității. El poate intra în una din cele patru situații diferite:

1. Intrat în flux

Prima situație este numită:

Gyun shukpa

Gyun      = curent, flux.
Shukpa = a intra.

Deci, prima stare a celui care a perceput direct vacuitatea și iese din meditația vacuității: intră în flux.

Ce înseamnă „intrat în flux”? Asta înseamnă că odată ce am ajuns pe Calea perceperii, suntem asigurați că vom ajunge la Nirvana sau la iluminare, în funcție de calea pe care ne aflăm: Hinayana sau Mahayana. În mod garantat ajungem fie la Nirvana, fie la iluminare. Și asta înseamnă „a intra în flux”.

Cât timp va dura până la iluminare? Dacă ne aflăm la acest prim nivel al Gyun shukpa, poate dura până la șapte vieți în lumea dorințelor.

Tărâmurile din Samsara

În Samsara există 3 tărâmuri:

• • Tărâmul dorințelor,
  • Tărâmul cu formă, și
  • Tărâmul fără formă.

Deci, aceasta este roata Samsarei. Cine ține în gheare Samsara? Lordul morții. El ne ține pe toți între fălcile sale. El sărbătorește. Ne vede că suntem atașați 100% de Samsara, mergând să ne cumpărăm mașinile noastre, plecând în vacanțe. Lordul morții este extrem de mulțumit. Nu își face griji că ne va scăpa din fălcile și ghearele lui.

Când se va în îngrijora? Atunci când începem să practicăm. Lordul morții va apărea sub formă de obstacole. Vor veni îndoielile, vor veni distragerile de atenție, vor veni ispitele. Și cu cât suntem mai avansați în practică, obstacolele vor fi mai grele, pentru că suntem mai puternici. Acum trebuie să practicăm și mai mult.

Pe tărâmul dorințelor, trăiesc ființele care au dorințe/pasiuni: pasiuni pentru mâncare, pasiuni pentru sex, pasiuni pentru lucruri materiale, pasiuni pentru diverse plăceri lumești. Cine sunt aceste ființe?

În roata vieții și a morții, sunt reprezentate șase lumii: infernul, lumea spiritelor flămânde, lumea viețuitoarelor, lumea oamenilor, lumea semizeilor și cea a zeilor. Acesta este tărâmul dorinței.

Deasupra acestuia se află este tărâmul cu formă. Unii zei trăiesc pe tărâmul dorințelor, iar alții locuiesc în tărâmul cu formă. Zeii care trăiesc în aceste lumi sunt încă muritori. Aceștia sunt ca zeii din mitologie. Ei pot muri, dar până mor, trăiesc o viață foarte lungă și trăiesc o viață plină de încântare și plăceri. Locurile în care trăiesc sunt de o rară frumusețe, muzica este frumoasă, mirosurile sunt plăcute. Ei sunt în lumea cu formă care este în afara lumii dorințelor.

 

Cine a creat toate aceste lumi?

Unde se află infernul? Unde se află paradisul? Nici o societate de construcții nu a construit infernul în subteran sau a construit paradisul.

Unde ne aflăm noi? În lumea umană, nu este așa? Ne aflăm într-o cameră cu pereți și podea.

De unde au venit aceste lucruri? Ele au venit din proiecțiile noastre, din karma noastră. Karma ne impune să percepem o cameră cu pereți albi, cu o podea care ne susține, cu tavan și aer de respirat și așa mai departe. Totul este o proiecție a noastră. Făptura căreia i-a rodit karma să fie în infern, este nevoită să experimenteze o lume învăluită în flăcări sau o lume dominată de un frig îngrozitor. Nu există un loc geografic, care să fie pentru oameni și un loc care să fie pentru infern.

 Maestrul Shantideva scria:

O mare de flori în toată splendoarea înfloresc,
Palatele de aur de o frumusețe rară strălucesc,
Dacă îl vei căuta pe creator, nu-l vei găsi niciodată
Pentru că ele din puterea conceptului se ivesc.
Și astfel lumea întreagă, numai din noțiuni și etichete este creată.

 

Cine a creat temelia de fier încins din infern?
Care este sursa focului cumplit ce devorează totul?
Acestea și toate cele similare, a spus cel Atotputernic,
Sunt lucrările unei minți păcătoase.

Totul este o proiecție. Paradisul este aici, infernul este aici. Cel care are karma unei ființe umane vede ceea ce vedem noi. Ceilalți văd ceea ce trebuie să vadă. Și este tot la fel de real și pentru ei. Așa cum această lume este reală pentru noi, tot atât de real este și infernul pentru făpturile din el. În egală măsură. Totul este o proiecție mentală.

Acestea nu sunt metafore, dar există situații în viața umană care amintesc de ele. Sunt situații când oameni sunt loviți brusc de o bombă și sunt cuprinși de flăcări, ceea ce amintește de suferința infernului. Suferința groaznică prin care trec nu se compară nici pe departe cu cea din infern. Suferința infernului este mult mai cumplită decât orice ne putem imagina în lumea noastră.

Ken Rinpoche spunea că suferința celor arși de vii este extrem de cumplită, dar nici pe de parte nu se compară cu cea din infern.

La fel este și în lumea cu formă, lumea zeilor. Zeii sunt ființe care au trecut din lumea dorințelor. Ei au karma minunată de a trăi într-o lume încântătoare. Viața lor este foarte lungă și plină de plăceri.

Și cu toate acestea viața lor va trebui să se termine pentru că nu au ieșit din roata vieții. Ei nu au înțeles vacuitatea, nu și-au eliminat toate afecțiunile mentale și semințele lor. Toate semințele sunt încă depozitate în curentul de conștiință. Toată karma bună pe care o au, va fi consumată – karma este perisabilă, pentru că ea este o energie perisabilă – iar atunci când karma lor bună s-a consumat ei vor trebui să cadă. Prin faptul că au trăit atât de bine, și-au consumat acea karmă.

Aceasta nu este o metaforă. Și în viața umană, există oameni care trăiesc o viață plină de desfătări. Ei trăiesc bine, sunt frumoși, sunt sănătoși, au un trai abundent. Totul este bine și frumos. Aceasta este o rodire karmică minunată pentru ei. Dar prin faptul că a rodit, ea s-a consumat. Datorită faptului că viața lor este atât de bună, au oportunitatea de a practica Dharma pentru că au timp liber. Și dacă au și karma de a fi interesați de Dharma, atunci pot:

A. Să-și folosească bine resursele, să acumuleze nenumărate binefaceri,
B. Să practice și să iasă din Samsara.

Cei din lumea cu formă, sunt încă atașați de corp, așa că se nasc într-un corp frumos. Cei aflați în lumea fără formă, și-au pierdut orice atașament față de corpul fizic. Mintea lor este atât de rafinată încât nu au niciun interes pentru corp.

Odată ce a fost atinsă concentrarea maximă, cineva poate continua să-și rafineze mintea din ce în ce mai mult. Și nu vă recomandăm să faceți acest lucru înainte de a percepe vacuitatea. Pentru că, dacă cineva este preocupat de asta și meditează multe ore pe zi, poate trece într-una dintre aceste lumi, care sunt foarte plăcute, dar sunt o pierdere de timp pentru că această karma se va epuiza și va trebui să cadă și să o ia de la capăt.

Acum, de ce vorbim despre toate acestea? Pentru că ne referim la Gyun shukpa.

Gyun shukpa, cel intrat în flux, a perceput vacuitatea, dar nu este încă Arhat. Mai are de parcurs Calea practicii. El trebuie să-și elimine afecțiunile mentale una câte una. Încă mai are afecțiuni mentale legate de pasiuni.

De aceea, el poate continua să se reîncarneze încă de șapte ori în lumea dorințelor sau în alte câteva lumi, ceea ce este un număr infim față de nenumăratele vieți suferinde pe care le-am avut. Toate cele șapte vieți vor fi foarte bune. Nu va mai cădea în lumea animalelor sau a infernului. Și dacă reîncarnările lui vor fi în lumea dorințelor, va avea întotdeauna condiții bune, familii bune, profesori desăvârșiți și așa mai departe.

Imediat după perceperea vacuității, lui Arya îi încetează afecțiuni mentale:

1. 1. El nu mai are nicio îndoială asupra Dharmei, a adevărurilor ei. Cu alte cuvinte, Arya întâlnește în mod direct Dharmakaya – corpul de înțelepciune a lui Buddha. Deci nu mai are nicio îndoială.
   2. Și-a eliminat credința în asceză, în a-și supune corpul la chinuri fizice.
   3. Și și-a eliminat credința în existența proprie de sine a lucrurilor.

 

2. Întors încă odată (în lumea dorințelor)

Al doilea tip de Arya se numește:

Chir ong wa

Ong wa             = a se întoarce,
Chir                    = încă odată.
Chir ong wa   = cel întors încă odată.

Asta înseamnă că se va renaște pe tărâmul dorințelor încă o dată. Arya se va renaște încă odată în Samsara, ca ființă umană. El s-ar putea renaște în Samsara, dar nu în lumea dorințelor. Și se poate renaște de câteva ori în lumea cu formă sau fără formă.

3. Nu se mai întoarce vreodată (în lumea dorințelor)

Al treilea tip se numește:

Chir mi ong wa

Nu se mai întoarce în lumea dorințelor. Dar el încă se mai poate întoarce în lumea cu formă sau fără formă.

4. Arhat – „distrugătorul de vrășmaș”

Al patrulea tip se numește:

Dra chom pa

Dra            = vrăjmaș/dușman, și
Chom pa = a distruge.

Deci, distrugătorul dușmanului. Arhat este cel care a distrus dușmanul. Cine este dușmanul?

Dușmanul este Nyun drip – afecțiunile mentale și semințele lor. Dar nu a distrus She drip – obstacolele din calea cunoașterii. Arhat nu este Buddha.

 

Totul depinde de gradul de puritate

Deci, ce determină direcția spre care mergem?

Așa cum am spus Gyun shukpa, cel care a ajuns la primul nivel, a distrus doar trei afecțiuni mentale:

• • credința în existența proprie de sine a lucrurilor,
  • îndoiala în Dharma, și
  • credința în practicile incorecte precum asceza și așa mai departe.

Acum vom sări la ultimul tip. Arhat este cel care a distrus toate afecțiunile mentale și toate semințele lor.

Al treilea tip, cel care nu se mai întoarce niciodată, a distrus cinci domenii de afecțiuni:

• • Cele trei pe care le-a distrus la nivelul unu,
  • Nu mai este atras de lumea dorințelor. Nu mai are nicio dorință de mâncare sau sex.
  • Nu mai dorește să rănească pe nimeni. Nu mai are rea voință, nu mai are gelozie, nu se mai bucură de răul altuia sau de a fi împotriva altuia.

În tibetană se numește:

Nu sem

Sem        = minte,
Nu           = a răni.
Nu sem = mintea care rănește.

Cel care nu se mai întoarce niciodată și-a eliminat toate dorințele.

Acesta este al treilea tip. El nu se mai întoarce niciodată în lumea dorințelor. Dar el nu este încă Arhat. Asta înseamnă că i-au rămas afecțiuni mentale mai subtile care sunt legate de lumea cu formă și fără formă. Încă mai are în minte dorințe care sunt cu mult mai subtile decât cele din lumea dorințelor. Cei din lumea zeilor, a lumii cu formă și fără formă mai au încă un anume tip de dorință, dar nu ca al nostru. Cei din lumea cu formă sunt încă atrași de corpul lor frumos, altfel nu ar fi fost acolo. Deci, încă mai are lucruri de făcut, dar nu în lumea dorințelor, nu în lumea noastră.

Al doilea tip de Arya este pe undeva la mijloc. El a eliminat toate cele trei afecțiuni pe care le-am enumerat, și a eliminat și o parte din domeniul ultimelor două.

Întrebare: Este posibil ca Arhat să aibă formă?

Răspuns: Da, poate exista Arhat cu formă. Este Nirvana cu rămășiță. S-ar putea să mai aibă o rămășiță, dar nu mai are semințele să se întoarcă aici. În această viață a ajuns la Nirvana, dar încă mai are karma anterioară care l-a adus în acest corp.

Oare există vreo legătură între practica tantrică și aceste diferite etape ale ieșirii? Practica tantrică ne aduce la iluminarea completă a lui Buddha. Există etape în practica tantrică în care se poate găsi o paralelă între aceste etape și aceste niveluri. Și acestea sunt descrise în literatura tantrică.

Perceperea directă a vacuității prin Tantra este o experiență complet diferită de perceperea vacuității în afara Tantrei. Deși vacuitatea este aceeași vacuitate, este percepută aceeași vacuitate, mintea care o percepe vine cu o metodă complet diferită. Experiența perceperii directe a vacuității în modulul tantric este atât de puternică, încât cel care a ajuns acolo îi este garantat că va ajunge la iluminarea completă în aceeași viață, ceea ce aici nu este deloc garantat.

Să le mulțumim tuturor profesorilor care ne-au transmis această înțelepciune sublimă. Ken Rinpoche, Geshe Michael, Lama Art, Venerabilul Phuntsok, și alți profesori care și ei la rândul lor le-au primit de la maeștrii lor. Cu toți au practicat mult și și-au dedicat viața pentru a ni le transmite. Așa că haideți să le trimitem profunda noastră recunoștință și să ajungem cu ea la iluminare.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .