Lecția 1a – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 1,a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Motivația studiului: învingerea morții

Acesta este cursul numărul 10 ​​din seria de cursuri ACI și este primul dintre cele trei cursuri bazate pe renumita carte a marelui înțelept indian, Maestrul Shantideva, numită „Ghidul de viață al războinicului spiritual”.

Vom deschide discuția cu întrebarea pe care o pune fiecare copil mic: „Mamă, de ce a murit bunica?”. Aceasta este întrebarea la care vrem să răspundem. De ce? Pentru că ceea ce a venit să ne învețe Buddha, înțelepții Indiei antice și ai Tibetului, înțelepții yoga și ai dharmei, este de cum să scăpăm din ghearele Lordului Morții.

Puteți spune: „Dar toți trebuie să moară. Dacă ar fi fost altfel, ar fi scris deja despre asta în ziar, am fi întâlnit deja acești oameni.”

Așadar, iată câteva ipoteze de bază pe care trebuie să le examinăm mai întâi, înainte de a ne putea deschide acestei învățături. Ele ne vor explica, de asemenea, de ce nu le-am întâlnit și de ce nu s-a scris nimic despre ele în ziarele noastre. Deoarece partea centrală a învățăturii noastre este de unde provine realitatea pe care o trăim și de ce este ea așa cum este, despre tot ceea ce este bun în ea și ce nu este, inclusiv toți cei pe care îi întâlnim și, de asemenea, ceea ce este scris în ziarele noastre (sau pe internet).

Ideea este că suntem forțați să percepem realitatea conform a ceea ce numim „karma”, conform conștiinței noastre care ne impune să o vedem așa cum o vedem. Dar asta nu înseamnă că nu poate fi posibilă și o altă realitate. Aceleași forțe care ne aduc ziarul, ne aduc și realitatea în care trăim, iar ziarul este doar o parte din ea.

Deci, faptul că nu am întâlnit îngeri nemuritori, nu înseamnă că ei nu există. La fel ca și cu faptul că, dacă pruncul nu poate citi, nu înseamnă că scrierile nu pot exista. Când el va învăța să citească, cărțile vor apărea în lumea lui și chiar înainte de a le putea citi își va putea crea în minte o idee despre ce este vorba. Și într-o zi va veni momentul în care vom putea într-adevăr să-i întâlnim pe acei îngeri în adevărata lor glorie. Acesta este un moment foarte avansat pe calea noastră spirituală și în acest scop este această învățătură.

Și mai este un lucru de știut: pentru a-i putea întâlni, trebuie să fim noi înșine destul de aproape de ei. Este exact ca în exemplul cărții: când copilul începe să întâlnească cărțile și să le înțeleagă funcția, nu mai este departe de a le putea citi.

Există multe povești despre minunile lui Isus care a mers pe apă, pe Marea Galileii. Să presupunem că povestea este adevărată.

– Deci, a existat Isus, care a avut karma uimitoare să poată merge pe apă. Pentru el, acest lucru nu a fost miracol, pentru că dobândise controlul asupra elementelor și era capabil să solidifice apa.

– Apoi au fost oamenii care nu puteau merge singuri pe apă, dar în schimb au avut  karma foarte apropiată de asta. Aceștia au fost cei care au stat pe malul Mării Galileii și au văzut pe cineva mergând pe apă.

– Și apoi au fost cei care au avut o karma mai puțin bună. Și ei s-au aflat acolo, dar exact când în momentele în care Isus mergea pe apă, s-au uitat în altă parte.

Fiecare în funcție de progresul său pe cale.

– A existat Moise care lovește în stâncă și țâșnește apă din ea.

– Unii oameni au avut karma să vadă miracolul.

– Alții care nu au avut karma, nu au văzut minunea.

De aceea, este foarte important să înțelegem faptul că ceea ce nu vedem nu înseamnă că nu există.

 

Conștiința

În cultura noastră occidentală există o credință foarte răspândită că atunci când corpul se termină, se termină și mintea. Vedem corpul că nu mai funcționează și atunci ne gândim că și mintea s-a oprit în timp ce, dacă ne uităm atent, nu avem nici o dovadă în aceste sens.

Putem măsura activitatea creierului, dar ce măsoară ea? Undele cerebrale. Măsoară dacă conștiința este exprimată prin corp. Nu măsoară dacă există sau nu conștiință! Ci doar dacă este exprimată prin creier. Apoi vine momentul când ea încetează să se mai exprime prin creier. Pentru asta am făcut Cursul 4 pentru a dovedi acest lucru. Și de multe ori oamenii stau la tot cursul și [totuşi] spun în final că nu s-au convins.

Oamenii ascultă în general prin stratul gros de credințe pe care le au, chiar dacă nu sunt religioși, nu contează.

Cei care sunt religioși au un anume sistem de credințe, iar cei care nu sunt religioși, au altul, dar la fel de puternice.

Cel puțin pentru mine, o parte semnificativă a convingerilor mele, dacă merg și le examinez cu ochiul logicii, nu vor trece testul logicii. Iar credința că mintea se sfârșește odată cu corpul, este una dintre ele. Și ea este dificilă, pentru că dacă nu există această înțelegere că, conștiința nu se sfârșește atunci când corpul se sfârșește, atunci adevărul din multe lucruri pe care le vom spune aici, nu va fi clar.

Introducerea de aici își propune să ajute la eliminarea acestui obstacol. Nu știu dacă îl vom putea îndepărta complet, dar aș dori măcar să subminez această credință puternică a noastră, permițând astfel o audiere mai eficientă a minunatului material pe care ni-l prezintă acest curs.

Și apropo, cu toate că în Orient oamenii cred în reîncarnare și karma, dar la fel ca noi, ei vin cu sisteme de credințe fără fundament (în măsura în care nu s-au ostenit să-și verifice sistemul de credințe, fără să le fie de vreun folos…)

Cu toate că ei vorbesc despre karma, ei nu înțeleg neapărat mecanismul și procesul. Ceea ce vrem să spunem este că înțelegerea acestui mecanism este ceea ce va determina în cele din urmă dacă transformarea va avea loc sau nu în viața noastră.

Dacă vom încerca să ne oprim pentru o clipă și să ne uităm la minte și să o comparăm cu corpul, vom descoperi că există foarte puține lucruri similare între ele.

∙ Corpul nostru fizic este limitat în spațiu, iar mintea nu. Pot merge cu mintea la frigiderul meu din Haifa. Pot merge cu mintea sute de ani în urmă, să mă gândesc la evenimente istorice, dar corpul meu nu este capabil să facă asta.

∙ Corpul poate fi cântărit, poate fi tăiat, poate fi ars, dar minții mele nu i se poate face nimic. O bombă atomică ar putea exploda aici și corpul meu s-ar evapora, dar asta nu-mi va afecta mintea. Mintea nu poate fi atinsă.

Niciuna dintre proprietățile fizice ale corpului nu pot trece în minte.

Când observăm o persoană pe moarte și corpul [ei] încetează să mai funcționeze, presupunem că și mintea a încetat. Dar nu avem nicio dovadă în acest sens. Funcționarea corpului și funcționarea minții sunt două lucruri complet diferite.

Există o anume legătură între minte și corpul meu chiar acum, dar această legătură nu este o legătură de identitate. Nu sunt la fel.

Este asemenea legăturii dintre mine și copiii mei. Deși există o legătură între noi asta nu înseamnă că suntem la fel. Corpul și mintea sunt două lucruri complet diferite, cu proprietăți complet diferite și nu se poate conchide că atunci când corpul încetează să funcționeze și mintea se oprește. Este o concluzie greșită care nu are nicio dovadă.

 

Datoria noastră este să examinăm
ideile pe care le preluăm din mediul nostru

Aceste idei despre corp, minte și perpetuarea minții nu sunt acceptabile în cultura în care trăim, dar asta nu atestă nimic. De multe ori oamenii spun: „Dacă ar fi fost adevărat, toată lumea ar fi știut deja despre asta.”

Acesta este un argument nefondat și aș dori să abordez puțin acest aspect.

Culturi diferite au făcut greșeli grave de-a lungul secolelor. Și continuă să se întâmple și astăzi.

De exemplu, credința că pământul este plat: timp de sute de ani oamenii au crezut în asta, au fost gata să execute pe oricine argumenta contrariul. Apoi a venit știința și a explicat, iar credința a fost respinsă.

Culturi întregi au considerat că femeile nu ar trebui să aibă drepturi egale sau că nu ar trebui să li se permită să dețină proprietăți sau chiar să studieze. Chiar și în mănăstirile budiste din Asia, inclusiv Tibet, educația primită de călugări este diferită de cea primită de călugărițe. Abia în ultima sută de ani, această concepție a început să se schimbe, dar încă mai este cale lungă de parcurs.

Culturi întregi au fost și sunt încă pline de rasism. Acesta a fost cazul Germaniei naziste și dezastrul care s-a produs în urma acestei credințe. În Statele Unite, chiar și acum treizeci de ani, legea permitea poliției să pătrundă în dormitorul unui cuplu mixt, să-i arunce în închisoare și să-i dea în judecată, pentru că exista legea de interdicție a căsătoriilor mixte.

Părinții națiunii americane au creat cea mai avansată constituție din lume, care conferă cetățenilor săi drepturi pe care nici o altă constituție nu le oferă. Ei înșiși dețineau sclavi și îi tratau ca pe niște animale. În timpurile noastre, America a avut președinte negru (pe Barack Obama), lucru de necrezut chiar și acum zece ani!

Și ceea ce vreau să spun în toate acestea, este că faptul că mulţi oameni au o anumită opinie, nu dovedeşte cu nimic validitatea acelei opinii.

De aceea, trebuie să ne folosim de logica noastră și să ne ținem mintea deschisă pentru a testa ideile. Și nu contează care este originea acestor idei, fie că sunt de la părinți, de la școală, de la societatea în care am crescut și chiar de la o autoritate spirituală. Până nu le stabilim logic, nu le putem adopta cu adevărat.

Nu spunem să le respingem, ci dacă ni se prezintă o idee pe care nu o înțelegem încă, singura reacție logică a noastră va trebui să fie îndoiala. Și asta este foarte bine.

 

Îndoieli utile, îndoieli dăunătoare

Acum ce facem cu îndoielile? Există abordări diferite atunci când oamenii se confruntă cu îndoieli.

1. O abordare frecventă, spune: „Nu înțeleg asta și pentru mine de fapt nu există!”. Este îndoiala care este folosită negativ. Ni se vorbește despre infern. Nu l-am văzut, nu-l înțelegem, așa că ne continuăm viața ca și cum el nu ar exista. Și, desigur, dacă ar exista infernul cu adevărat, atunci o astfel de filozofie va duce la dezastru.

Deci este foarte posibil ca cineva să ne prezinte o idee care ne poate salva viața, dar pentru că nu o înțelegem încă, o respingem cu totul.

2. A doua abordare o vom numi lenea spirituală: în acest caz întâlnim o idee nouă, nu o înțelegem și, deși unii susțin că ne poate aduce multe binecuvântări, nu ne străduim să o testăm. Așa că îndoiala rămâne și nu vom putea beneficia niciodată de acea idee. Și dacă într-adevăr ea are ceea ce i se atribuie, atunci această lene este tragică: este ca și cum am întâlni remediul pentru cancer și am decide să aruncăm rețeta, pentru că nu am înțeles ce spune.

3. Dacă sunt serios în căutarea mea de a aduce multă fericire lumii, ceea ce budismul încearcă să facă, atunci trebuie să investighez și să analizez problema, pentru că viața mea și a celor dragi sunt în joc. Aceasta este utilizarea pozitivă a îndoielii, pentru că merg și îmi verific îndoiala.

 

Niveluri diferite de existență

Când am vorbit despre Roata Vieții, ne-am referit la șase forme de existență, dar fiecare dintre acestea are de fapt multe subdiviziuni. Există miliarde de forme de existență. Există planete pe care viața este complet diferită de planeta noastră. De ce spun asta? Pentru că ne dă o perspectivă asupra modului de viață actual pe care îl avem, pe care îl luăm de la sine înțeles.

Când începem să observăm cum de avem un corp uman, un intelect uman,  capacitatea de a înțelege, de a întâlni dharma și profesori de dharma, de a ne crea o asemenea realitate uluitoare din nenumăratele posibilități de existență ce sunt în lume, înțelegem că a trebuit să acumulăm o cantitate uriașă de binefaceri. Numai pentru a avea un nas, de exemplu, a trebuit să acumulăm o cantitate imensă de binefaceri pentru a putea mirosi lucrurile. Există multe ființe care nu pot mirosi. Există ființe care se nasc în locuri unde nu există deloc lumină. Există o suferință de nedescris în univers. Faptul că trăim în acest fel, înseamnă că ne-a rodit o karmă minunată! Venită din binefaceri acumulate de miliarde de vieți. O karmă extrem de rară.

Prima parte a cărții maestrului Shantideva își propune să ne ajute să înțelegem forțele care ne creează lumea: corpul nostru, mintea noastră, lumea care ne înconjoară. Dacă le înțelegem bine, vom prelua noi controlul și vom începe să ne transformăm realitatea în paradis. Puterea va fi în mâinile noastre.

În Sutra Inimii (ea se află pe site-ul nostru www.dharmakaya.ro), Lordul Buddha ne oferă instrucțiuni precise, deși foarte scurte, despre cum să facem acest lucru.  Pe de altă parte, a le pune în practică este o altă chestiune. Dar ce se întâmplă dacă nu pricepem ce ne învață sutra, ce ne învață Maestrul Shantideva? Va trebui să pierdem tot ce avem: banii pe care îi avem, chipul nostru, numele, membrii familiei, tot ce ne este drag. Va trebui să pierdem totul.

Când va veni moartea, ni se va lua cu forța totul, orice am iubit vreodată.

 

Libertatea

Întreaga învățătură a lui Buddha, descrisă succint în Sutra inimii, este cum să ne învingem moartea, cum să devenim Jivan Mukti.

Mukti — eliberare.

În tibetană:

Tarpa

Jivan               — viață, cel care trăiește.

Jivan Mukti  — eliberat în această viață sau eliberat în timp ce trăiește. Este o stare în care omul posedă cunoștințe nelimitate, este lipsit de suferință și se bucură de fericirea veșnică. Este menționat în literatura de yoga antică. Nu este unic pentru budism.

Isus vorbește despre el în Noul Testament. El vorbește ucenicilor săi și le spune: „Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea înainte de a vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.”

Și aceasta este ceea ce budismul vine să învețe: cum să ajungem în împărăția cerurilor înainte de a muri.

Dacă nu am practicat suficient, atunci când va veni moartea nu vom avea nici un control asupra ei, forțele karmice ne vor mătura cu mare forță.

Deci acum este momentul! Atâta timp cât avem ocazia, sănătatea, claritatea minții și învățătura, este timpul să practicăm.

Și după cum vă puteți imagina, nu este o treabă ușoară să învățăm să ne învingem moartea, să ieșim din situația în care suntem forțați să suferim, lipsiți de control asupra ei. Vrem să înțelegem cum să creăm o realitate a fericirii pentru noi, într-un mod în care să putem fi o binecuvântare pentru ceilalți și să-i învățăm și pe cei dragi. Aceasta este învățătura lui Buddha, acesta este scopul lui.

 

Învățătura deschide calea spre fericirea supremă

În textul din fața noastră, Maestrul Shantideva spune: „Vreau să vă învăț cum să vă creați fericirea, cum să o păstrați și cum să ajungeți cu ea la nivelul suprem, în paradis”. Acesta este scopul maestrului. Orice suferință care există în lume, pornind de la cel mai mic disconfort, terminând cu bătrânețea, boala și moartea, trebuie și să fie eliminată. Aceasta este învățătura!

Care este cealaltă opțiune, dacă aceste lucruri nu sunt implementate? Să rămânem unde suntem și într-o zi să cădem ca muștele.

Ne naștem, avem curaj, avem forță, avem speranțe, energie, iar apoi vin bolile, senilitatea și în cele din urmă moartea. Și asta este tot.

Dacă adoptăm presupunerea că conștiința nu se sfârșește atunci când corpul moare, atunci viața noastră este doar o fărâmă dintr-un șir infinit de vieți. Conform budismului, am existat dintotdeauna. Am fost deja în lumea zeilor, o lume a desfătării. Am fost în infern de nenumărate ori.

Suntem încă aici, fără să înțelegem ce ne creează realitatea, ce ne determină să fim încă în roata suferinței.

Budismul spune că dacă ne aflăm într-o astfel de lume, în care nu putem păstra lucrurile bune pe care le avem, este rezultatul greșelii din mintea noastră: pentru că nu ne înțele-gem realitatea, nu înțelegem ce produce fericirea și ce produce suferința. Și atâta timp cât nu înțelegem, vom fi nevoiți să rămânem prinși de ghearele acestei erori.

 

Modul de a studia acest curs și toate celelalte cursuri

În cursurile ACI avem teme și teste, precum și un examen final. De ce? Pentru că primiți cunoștințe care, conform cu ceea ce susține Buddha și Maestrul Shantideva, pot elimina toată suferința din lume.

Dacă acest lucru este adevărat, atunci simpla primire a acestor cunoștințe vă impune o mare responsabilitate.

Dacă aceste cunoștințe pot aduce fericirea oamenilor, trebuie să o transmiteți mai departe. Nu se cer bani pentru aceste cursuri, nici învățătorii Lamei Dvora nu au încasat bani niciodată pentru aceste cursuri. Învățătura a fost transmisă pentru a le servi oamenilor, în spiritul de a dărui. Așa ar trebui să continue învățătura, iar datoria voastră este să o dați mai departe, pentru că singura modalitate prin care puteți primi ceva este să continuați să dăruiți. Aceasta este legea karmică.

Și pentru a putea dărui învățătura, trebuie să fiți exacți. Să nu transmiteți aceste cunoștințe salvatoare mai departe în mod distorsionat sau incomplet sau într-un mod în care și-au pierdut puterea. Deci, este important să vă luați notițe, să vă faceți temele și așa mai departe.

Răspunsurile la întrebările din teme se bazează complet pe ceea ce s-a spus la curs și toată lumea primește de la 9 în sus, așa că nu trebuie să vă faceți griji. Temele se pot face în grup, la o ceașcă de cafea. Ele nu țin de notă, ci de a repeta materialul, de a-l cunoaște bine, pentru a-l transmite cu acuratețe și ca să vă servească bine.

Să revenim acum la studiul formal al cursului.

 

Textul din care învățăm

Textul principal pe care îl vom folosi în acest curs se numește în tibetană:

Jang chub sempay chupa la jukpa

 

Jang chub sunt două silabe care împreună înseamnă iluminare.
Sem — minte, conștiință,
Pa    — războinic, luptător.

Jang chub sempa — Bodhisattva sau războinicul spiritual.
Chupa — fapte, acțiuni.

Deci până aici avem: faptele/acțiunile unui Bodhisattva.

La        — prepoziție,
Jukpa — a intra, a se angaja. A se angaja în activități bodhisattva sau a intra în activitatea unui bodhisattva.

Acest text a fost scris inițial în sanscrită și a fost tradusă în tibetană după câteva sute de ani. În sanscrită se spune:

Bodhisattvācharyāvatara

Charya    — războinic,
Avatara  — acțiuni sau modul de viață al unui Bodhisattva.

Sensul numelui în sanscrită este: ghidul de viață a unui Bodhisattva sau intrarea în viața unui Bodhisattva.

Și în română vom traduce: Ghidul de viață a Războinicului Spiritual.

 

Autorul

Autorul textului se numește:

 Lopun shiwa-hla

 

Lopun este cuvântul în sanscrită pentru maestru.
Shiwa — pace, liniște, calm. În sanscrită – Shanti.
Hla în tibetană înseamnă înger, divinitate, zeitate. În sanscrită – Deva.

Shiwa Hla înseamnă „Îngerul păcii”.

Deci, în sanscrită numele lui este Shantideva și în tibetană Shiwa-hla.

În tradiția noastră, când menționăm o figură luminată, precum maestrul Shantideva, nu îi spunem niciodată numele fără a adăuga un titlu onorific. Deci vom spune Maestrul Shantideva.

Acesta este și motivul pentru care ne prosternăm și spunem rugăciuni. Dorim să avem respect față de marii maeștri și învățăturile lor. Acest lucru este necesar și chiar esențial pentru ca lucrurile să ne pătrundă în inimă. O mare parte a căii spirituale este dezvoltarea respectului profund pentru acele lucruri care au puterea de a ne înlătura suferința și de a ne aduce fericirea.

 

Războinicul spiritual

Deci, ce este acest războinic spiritual? Maestrul Shantideva ne va explica pe parcursul tuturor capitolelor pe care le vom învăța în acest curs.

Războinicul spiritual înțelege că se află într-o lume în care există suferință datorită greșelii.

– datorită greșelii pe care o face în minte.

– datorită afecțiunilor mentale pe care le are în minte.

– datorită neînțelegerilor pe care le are în minte.

Iar războinicul merge la luptă. Cu ce se luptă? Cu afecțiunile și neînțelegerile pe care le are în minte. Asta îl face să fie un războinic spiritual.

De ce face asta? Nu pentru frumusețea lui veșnică (cu toate că şi acest lucru i se întâmplă) ci pentru a-i ajuta pe ceilalți. Atunci când ajungem la acest corp sublim al lui Buddha, de o frumusețe fără seamăn, cu o minte omniscientă și abilități extraordinare, el va avea capacitatea de a-i ajuta cu adevărat pe toți ceilalți.

De aceea cuvântul războinic nu este întâmplător și veți vedea că Maestrul Shantideva îl folosește mult. Pentru a-i putea ajuta semnificativ pe alții, trebuie mai întâi să învățăm să ne eliminăm suferința din noi.

Și acesta este ghidul războinicului spiritual.

După cum am spus, acest text antic vine să ne învețe cum să ajungem la iluminare, cum să facem schimbarea radicală și minunată atât în ​​corp, cât și în minte. Și când va veni această schimbare, o veți putea vedea. Cei care sunt aproape de acest nivel, vor putea să vadă schimbare din voi, pe când cei care sunt mai departe, vor vedea în voi doar o persoană obișnuită. Maestrul explică și de ce nu i-am întâlnit pe cei care au trecut prin transfor-mare. Este pentru că nu avem încă „ochi” ca să-i vedem.

 

Unde îi găsim pe războinicii spirituali?

Războinicii spirituali există și cu siguranță ar putea să stea lângă voi. Și poate fi chiar soțul sau soția voastră. Ei nu vă vor spune asta niciodată, dar sunt acolo pentru a vă ajuta să ajungeți la iluminare. Tot ceea ce fac toți Buddha este să ne ajute să ajungem la iluminare. Și dacă ei trebuie să suporte pisălogeala noastră timp de treizeci de ani, pentru ca în al treizecilea an să ne poată spune acest lucru, care ne va aduce înțelegerea, nu este nicio problemă! Ei lucrează de-a lungul a miliarde de ani. Și când începeți să implementați lucrurile și să progresați, lucruri minunate vor începe să se întâmple pe cale.

Vă amintiți ce am spus despre Isus? Pe măsură ce progresați mai mult pe cale, veți începe să observați că poate persoana cu care sunteți căsătoriți nu este cel care ați crezut că este. Poate este altcineva.

La început, la o astfel de întrebare, apare îndoiala, dar deodată celălalt se comportă incredibil, divin și ne întrebăm: Ce s-a întâmplat aici? Apoi ne uităm înapoi la relațiile pe care le-am avut și începem să rescriem istoria, începem să o înțelegem dintr-o altă lumină. Și într-o bună zi vom vedea îngeri, iar apoi ne vom percepe pe noi înșine ca îngeri.

Calea de a ajunge în paradis este să o creăm și atunci devenim noi înșine îngeri.

Aceasta este calea.

Nu există paradisul în cer. Nu există nicio societate care să construiască o grădină încântătoare undeva în cer și nici care să sape în adâncurile pământului infernul. Nu există așa ceva. Eu sunt cel care creez această realitate și, în timp ce fac asta, devin încet ca și făpturile care locuiesc în acele locuri. Se întâmplă simultan.

Și asta ne învață Ghidul de viață a unui Bodhisattva: trecerea de aici în paradis.

Noi ne-am creat realitatea în care trăim, dar n-avem habar de cum am creat-o! Ideea este să înțelegem cum am creat-o. Și dacă înțelegem și cum am creat lucrurile care nu ne plac în această realitate, atunci am preluat frâul. Implementarea este o altă chestiune. Este puțin mai dificil.

 

Comentariul textului și autorul său

Deoarece versetele sunt greu de înțeles, avem nevoie de comentarii asupra lor.

Comentariul de care ne vom folosi se numește:

Gyal se juk ngok

În Tibet sunt munți, multe pârâie, iar vara ele se umflă de la apa zăpezilor. Tibetul nu este ușor de străbătut în timp ce e acoperit cu zăpadă. Și cu toate acestea oamenii găsesc locuri care pot fi trecute. Aceste locuri sunt de fapt numite locuri de acces – Juk ngok.

Juk ngok — loc pe malul râului unde oamenii îl pot traversa,
Gyal         — rege. Regele despre care vorbim aici este Buddha.
Se             — băiat, fiu.

Cine sunt fiii lui Buddha? Bodhisattva sunt „copiii” lui Buddha. Când cineva devine un Bodhisattva, imediat toți Buddha încep să-l trateze ca pe fiul sau fiica lor.

Deci, pe scurt, Punctul de intrare pentru copiii lui Buddha.

Comentariul a fost scris de înțeleptul:

 Gyel tsab Je

Gyel   — rege,
Tsab  — regent sau vicerge,
Je        — nume onorific – maestru.

Comentatorul autorul nostru se mai numește și:

Darma Rinchen

Cuvântul Darma nu este cuvântul pe care-l cunoaștem Dharma cu litera „h”, el înseamnă „adult”.

De ce este numit vicerege? Vicerege este un nume care i-a fost dat mai târziu. Despre ce rege vorbim aici?

Marele înțelept Je Tsongkapa, pe care se bazează o mare parte din învățătura noastră, a avut doi discipoli celebri: Kedrup Je și Gyel tsab Je (comentatorul acestui curs). El este ca un „regent” al Dharmei ⟹ Gyel tsab Je, următorul rege al Dharmei. Și dacă Je Tsongkapa era regele, atunci el era vicerege. Gyel tsab Je a trăit între anii 1364 și 1432.

 

Câteva cuvinte despre viața maestrului Shantideva

Nu știm prea multe despre acest mare maestru. Geshe Michael a căutat și a adunat tot ce se știe despre el. Lama Dvora Hla a spus că a fost tradusă cea mai completă versiune care există și se află pe website. După cum veți vedea, nici această versiune nu este foarte detaliată. Biografia sa a fost scrisă de către mentorul celui de-al optulea Dalai Lama.

Deci știm că a fost fiu de rege. A trăit în aproximativ secolul al VIII-lea e.n. Maestrul Shantideva s-a născut la vest de Bodhgaya, locul în care, conform tradiției budiste, Buddha a atins iluminarea sub copac. Despre mama lui se spune că a fost un înger care s-a manifestat în corp uman. La vârsta de șase ani, a întâlnit un mare practicant al învățătu-rilor secrete și a primit inițierea și practica de a ajunge la ființa iluminată numită Manjushri sau Vocea Blândă. Manjushri este considerat Buddha înțelepciunii, întruchipa-rea înțelepciunii. Băiatul, care era foarte spiritual, a practicat și l-a cunoscut direct pe Manjushri.

Oamenii care au karma foarte pură și virtuți spirituale foarte înalte, pot întâlni îngerii direct și să primească de la ei învățături, așa cum și Je Tsongkapa a primit la un moment dat învățătura direct de la Manjushri.

Când tatăl său, regele, a murit, toți oamenii regatului i-au cerut prințului Shantideva să fie rege. Datorită faptului că a practicat calea bodhisattva în multe vieți anterioare, nu a avut nicio dorință să trăiască viața regală, dar pentru a nu supăra oamenii, a fost de acord.

Cu o noapte înainte de ceremonia de încoronare, a avut un vis în care l-a văzut pe „Vocea Blândă” stând pe tronul Regelui. Conform tradiției, nimeni nu stă vreodată pe tronul profesorului său. Aceasta este smerenia elevului: el va sta mereu la picioarele profesorului său.

Așa cum stătea Manjushri pe tronul regelui, maestrul a înțeles că nu trebuia să fie încoronat ca rege și [ca atare] fugi de la palat. La vremea aceea regele era monarhul absolut, cineva care deținea întregul regat: toate bogățiile și un confort la un nivel pe care nici măcar nu îl cunoaștem în viața noastră.

Așa că maestrul Shantideva părăsi palatul și a ajuns la Mănăstirea Nalandra, mănăstire care la acea vreme avea un statut foarte înalt, asemenea universităților prestigioase din Statele Unite. A devenit rapid un mare învățat datorită virtuților sale uimitoare, dar și-a ținut secret toate cunoștințele.

Maestrul a fost un practicant tantra foarte avansat și își făcea practica în secret noaptea, pentru că ea nu se face niciodată în public. Altfel ea nu funcționează. Pentru a desăvârși procesul de transformare dintr-un muritor într-un înger, cu corp de lumină, cu conștiință omniscientă și o abilitate incredibilă de a ajuta toate ființele, este nevoie de tantra.

Și unul dintre scopurile cursurilor noastre este să vă pregătim pentru această etapă. Pentru asta este nevoie de multă pregătire. Nu există altă cale în lume atât de minunată ca ea. Dar necesită o pregătire atentă. Și pentru că este un obiectiv atât de înalt, calea este și foarte radicală, iar dacă oamenii nu sunt pregătiți, vor întâmpina obstacole, ceea ce nu este de dorit. Întregul proces trebuie făcut sub supravegherea unui profesor instruit, calificat.

Cum găsim un astfel de profesor? Când karma va rodi, profesorul tantric va veni. Îl veți forța să vină prin karma voastră. Și cum veți obține o astfel de karmă? Va trebui să acumulați suficiente binefaceri pentru a-l obliga pe profesorul tantric să vină și asta ne învață textul din fața noastră.

La început progresul este lent și imperceptibil, dar va crește exponențial. Ca și un tânăr pianist, la început el va exersa timp îndelungat; abia mai târziu va începe să execute o partitură întreagă, devenind în final un pianist virtuos. Și când procesul începe să se maturizeze, începem să simțim cum corpul devine mai tânăr. Treptat, corpul va deveni un corp de lumină. Toate acestea se petrec în interior – în exterior el va avea același aspect, același contur. Deci acesta este unul dintre obiectivele cursului de față.

La fel și Mastrul Shantideva: părea în exterior un călugăr obișnuit, chiar indisciplinat. Ziua dormea ​​și mânca. De aceea călugării nu aveau o părere bună despre el și l-au poreclit Bhusuku, care înseamnă „Cel cu Trei Gânduri”:  să doarmă, să mănânce și să meargă la toaletă.

În tibetană:

dushe sumpawa

Dushe             = gând,
Sum                = trei,
Sumpawa      = doar trei lucruri.

Deci, Dushe sumpawa înseamnă Cel cu trei gânduri.

Este nevoie de amintit faptul că la vremea aceea mănăstirile erau susținute [financiar, material] de populația laică și de regi. De aceea stareții aveau datoria lor să mențină mânăstirea la un anumit nivel și nu doreau să aibă în mănăstire călugări leneși. Așa că au decis să-l expulzeze pe Maestrul Shantideva din mănăstire, punându-l într-o situație dificilă ca să-l facă să plece singur.

În mănăstire era obiceiul ca fiecare dintre călugări să țină pe rând un discurs în fața întregii adunări a mânăstirii și îi venise rândul maestrului Shantideva. Conducerea credea că maestrul Shantideva se va face singur de râs și asta le va da motivul de a-l izgoni din mănăstire. Când veni ziua, maestrul îi întrebă: Ce doriți să auziți: un discurs despre ceva care a fost deja scris sau ceva original pe care l-am scris eu? Și ei i-au răspuns: ceva original, pentru că nimeni nu credea în abilitățile lui și toată lumea aștepta cu nerăbdare ocazia de a scăpa de el.

Practica a fost și este și astăzi ca profesorul să stea pe un podium înalt, ca învățătorul să stea așezat mai sus decât elevii săi. Acest obicei s-a format pentru a dezvolta o atitudine de profund respect față de profesorii de Dharma și față de Dharma, și de a ne da șansa ca învățătura să pătrundă adânc în conștiința noastră.

În tibetană, Lama înseamnă profesor, învățător spiritual.

 

La   — înalt,
Ma  — nu.

Lama înseamnă nu există nimeni mai înalt ca el.

Deci, călugării i-au pregătit maestrului Shantideva un podium foarte înalt, pentru a-și ține discursul și [în mod] special nu i-au pus trepte pentru a-i îngreuna urcarea și de a-l umili. Dar maestrul doar l-a atins ușor și, fără niciun efort, a apărut stând pe tron. Cu siguranță că acest lucru a provocat deja consternare.

După care, maestrul Shantideva a început să recite Bodhisattvacharyavatara în sanscrită. A recitat-o ​​din memorie. Este un text destul de lung. Veți vedea că în acest curs includem câteva fragmente din primele cinci capitole, care este, desigur, doar o mică parte a textului. Și când au auzit acest text uimitor, călugării și-au dat seama, desigur, că au făcut o greșeală gravă.

Textul ne oferă rețeta de cum să devenim un înger. Și merge de la ușor la greu, de la pregătirea de început spre culmile practicii. Textul are 10 capitole.

Capitolul opt al acestei cărți este capitolul despre meditație, iar a doua jumătate se ocupă de schimbarea de sine cu ceilalți. Și cine face această practică, este deja aproape de un înger. Karma în sine este karma îngerilor, iar capitolul ne pregătește pentru capitolul nouă – cel despre înțelepciune.

Povestea spune că, atunci când maestrul Shantideva a ajuns la capitolul nouă, despre înțelepciune, a început să se ridice ușor în aer și să se îndepărteze de loc. Unii dintre călugării în vârstă care aveau clarviziunea auzului, au continuat să-l audă pe maestru rostind versetele de departe. Alți călugări și mai în vârstă, susțineau că au auzit și capitolul zece și au început să discute între ei. Maestrul a dispărut din vederea publicului și a aterizat la 321 de km distanță, în sudul Indiei. Conducerea mânăstirii a trimis ulterior o delegație să-l caute, să-i ceară iertare pentru tratamentul umilitor și să-l roage să se întoarcă. În cele din urmă l-au găsit pe maestru, dar el a refuzat să se întoarcă. Maestrul le-a spus că cele două cărți pe care le căutau pot fi găsite scrise cu litere minuscule, ascunse în căpriorii vechii sale camere din mănăstire.

Mai târziu, musulmanii din Iran au invadat India și au distrus și jefuit toate aceste mănăstiri, iar bibliotecile acestora au fost, de asemenea, arse. Cei care au păstrat mai târziu toată această cultură au fost tibetanii, care trăiau în locuri izolate și inaccesibile, în clima rece din Himalaya. Ei au tradus aceste scrieri minunate, iar unele dintre ele nu mai există astăzi în sanscrită, dar au rămas doar în traducerea în tibetană.

Povestea nu se termină aici. Maestrul Shantideva a fost un mare Bodhisattva, cu multe abilități paranormale. El s-a dus să găsească locuri unde erau dezastre, inundații, foamete, războaie pentru a ajuta miile de oameni.

Maestrul Shantideva a fost as în dezbateri, iar unul dintre rolurile pe care și le-a asumat a fost să intre în dezbateri cu tot felul de profesori șarlatani pentru a le respinge opiniile, pentru a nu-i determina pe oameni să devieze spre căi care nu-i duc spre iluminare. Există numeroase căi frumoase, dar fie că sunt distorsionate, fie le lipsesc componente principale fără de care calea nu poate fi finalizată, și prima dintre acestea este învățătura asupra vacuității și a moralității care o însoțește.

 

Concluziile pe care le tragem
din povestea vieții maestrului Shantideva

Concluziile care decurg din povestea vieții maestrului:

∙ Procesul de a deveni un înger și a ajunge în paradis, este un proces individual, este un proces secret și personal. Ne perfecționăm mintea în secret. Tantra este personală și secretă.

∙ O altă concluzie este să nu-i judecăm niciodată pe alții. Este foarte posibil ca persoana de lângă noi să fi parcurs deja calea, sau părți mari din ea, fără să avem idee despre asta, pentru că nu suntem aproape de nivelul lui. Toți Bodhisattva lucrează adesea în secret. Și din moment ce nu știm cine sunt, nu putem judeca nicio persoană.

În următoarea parte a lecției vom trece la discutarea textului în sine.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.