Author: Bogdan Petroiu

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

Seminar de meditație

 Lo Jong 3 – Antrenamentul minții 3
Eliberarea de cele patru atașamente

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Niveluri diferite de moralitate

Am început să vorbesc despre nivelele diferite de moralitate și vom continua această discuție și în această lecție. Am vorbit despre primul nivel:

 

1. Moralitatea de a evita rănirea altora

Nyechu Dompay Tsultrim

 

A evita de a-i răni sau de a-i îndurera pe alții. Și am spus că există lucruri care sunt legale și care ne pot răni, și sunt lucruri ilegale care pot ajuta. Sunt lucruri pe care le-am auzit de la părinții și care ne pot răni.

Rolul nostru este de a nu ne atașa de criteriile lumești ale acestei vieți și să facem ceea ce este corect conform legilor morale absolute, adică legile karmice. Și este rolul nostru de a stabili dacă o faptă a noastră îi rănește pe alții sau nu.

Trebuie să fim pregătiți și în cazul în care altcineva ne-ar putea critica. Poate vom fi criticați pentru comportamentul nostru care iese din obiceiul locului. Dar noi vom acționa conform unei îndrumări cu mult mai înalte.

Și oamenii întreabă uneori: „Nu este egoist să te comporți așa?” Pentru că spui „Trebuie să nu rănești ca să nu fi rănit”. [De exemplu:] „Nu fura, pentru ca ei să nu fure de la tine”. Toate lucrurile despre care spunem că [respectă principiul:] karma se întoarce la mine. Și aceasta este prima motivație pentru a menține moralitatea. Și ea nu este singura. Dar fără ea nivelurile înalte ale moralității nu vor veni.

Pentru că atâta timp cât nu învăț cum nu să nu-i rănesc pe ceilalți și cum să-mi opresc suferința, nu-i pot învăța pe alții să-și oprească suferința. Nu pot să-i ajut cu adevărat. Deci, aceasta este o condiție esențială pentru a urca la nivelurile de moralitate înalte care îi ajută și pe alții.

Deci, este adevărat că este în interesul meu să respect moralitatea în acest fel, dar de fapt este și în interesul celorlalți. Desigur că dacă învăț să nu-i rănesc pe ceilalți, asta îi va ajuta pe ei, pentru că nu o fac niciodată pe cheltuiala altcuiva. Aceasta este legea karmei. Niciodată nu voi face asta într-un mod care să rănească pe altcineva. Pentru că a răni pe altcineva se va întoarce asupra mea ca suferință.

Iar o persoană care se află pe o cale spirituală, și mai ales pe o cale care aduce binecuvântare altora, care este următorul nivel de moralitate, niciodată nu-și va dăuna capacitatea de a-i ajuta pe alții. Și dacă fac lucruri care îi rănesc pe alții, ele se vor întoarce asupra mea rănindu-mă, deteriorându-mi astfel capacitatea de a fi o binecuvântare în această lume.

Deci, interesul meu merge mână în mână cu interesul celorlalți. Nu există nicio contradicție, ci din contră. Dacă lovesc în interesul meu, lovesc în fericirea mea, lovesc în capacitatea mea de a aduce fericire altora.

Unde este problema? Ea este atunci când sunt interesat numai de mine și sunt dispus să încalc legile morale și să-i rănesc pe alții. Aici este problema. Și aici egoismul este un factor negativ.

 

2. Moralitatea acumulării de binefaceri

Al doilea nivel de moralitate:

Gewa Chu Du

 

Gewa  înseamnă binefaceri, merite.
Chu     = fenomene sau lucruri. Și are și sensul de Dharma.
Du       = a acumula,  a strânge,  a aduna.

Deci, al doilea nivel de moralitate este nivelul acumulării de binefaceri sau de merite. Iar aici apare din nou ideea că toate semințele pe care le semăn în mintea mea, faptele pe care le fac, sunt înregistrate și îmi vor determina viitorul. Și în budism se merge mai departe. Spunem că atunci când mă văd ajutându-i pe alții, plantez semințele pentru o lume mai bună pentru mine.

Am spus că toate acțiunile, cuvintele și gândurile mele plantează semințe în mintea mea care:

Intră în subconștient,
Rămân la incubat,
Acumulează energie,
Se creează condițiile,
Rodesc, și
Îmi creează lumea.

Întreaga mea lume este rezultatul acestui mecanism.

Nu există altă lume pentru mine. Nu există alți locuitori ai aceste lumii. Voi sunteți locuitorii lumii mele. Așa cum mi-am creat lumea prin acțiunile mele din trecut, așa v-am creat și pe voi în lumea mea prin acțiunile mele din trecut. Fiecare își creează propria lume împreună cu locuitorii ei. Iar atunci când semințele încep să se purifice, automat lumea și locuitorii ei se vor purifica.

Cu alte cuvinte, suferința oamenilor din lume este complet legată de ceea ce am făcut. Eu am creat-o. De aceea, atunci când încep să fiu atent de a nu-i răni pe alții, înlătur suferința din lume. Când mă văd ajutându-i pe alții, plantez semințe care mă vor forța pe viitor să văd o lume care suferă mai puțin, o lume mai bună.

Aceste acte de a acumula binefaceri, de a-i ajuta pe alții, creează o lume mai bună, dar nu așa cum credem noi.

Nu de câte ori i-am hrănit pe alții și nu foamea pe care am potolit-o altora dându-le de mâncare [deci nu fapta] va face lumea mai bună. Ci, semințele plantate atunci când mă văd hrănind pe alții [când fac acțiunea respectivă]. Când ele vor germina, numai atunci voi vedea o lume mai puțin înfometată.    

Trebuie înțeles că fiecare amănunt al sănătății mele, succesul pe care îl am la locul de muncă, curățenia din orașul în care locuiesc, toate aceste lucruri au fost complet determinate de faptele mele trecute, din această viață sau din cele anterioare, doar că nu mi le mai amintesc. Nu-mi amintesc nici măcar ce am mâncat ieri dimineață, deci cum pot să-mi amintesc de toate gândurile pe care le-am avut?

Asta include:

– bătrânețea mea,
– bolile mele,
– moartea mea și a altora,
– faptul că port cu mine semințele morții și mă determină să văd oamenii murind în jurul meu. Și acesta este produsul meu.

Datorită faptului că plantăm semințele într-un ritm de 65 pe secundă, la fel şi lumea noastră ne-o creăm în același ritm alert. Și asta se întâmplă atât de repede, încât ni se pare totul ca o succesiune. Și facem o poveste despre ea, la fel cum facem o poveste din succesiunea de cadre pe care le vedem într-un film. Din înșiruirea de cadre discrete, de imagini care rulează rapid, facem din ele o poveste, iar apoi credem în ea. Același lucru se întâmplă și în viața noastră.

Dacă încep să respect strict legile morale, atunci lumea va începe să se schimbe, va trebui să se schimbe. Și dacă acționez în beneficiul celorlalți, de-a lungul timpului voi dobândi un nou tip de libertate.

Un nou tip de libertate care mă eliberează de însăși necesitatea de a îmbătrâni și a muri. Pentru că există o legătură strânsă între gândurile mele, corpul și lumea mea. Toate acestea merg împreună. Și pe măsură ce gândurile devin mai binefăcătoare, creez o lume în care suferința se va diminua, inclusiv suferința care vine odată cu îmbătrânirea, boala și moartea.

 

3. Moralitatea acțiunilor în beneficiul celorlalți

Al treilea nivel de moralitate se numește:

Semchen Dunje

 

Semchen           = ființă vie,
Sem                     = minte, conștiință.
Chen                    = a avea, a poseda,

Deci, Semchen – cei care au conștiință, adică toate ființele vii.

Dun                     = pentru,
Je                         = a acționa.

Deci, a acționa pentru cei care suferă.

 

 Motivația pură de respectare a moralității

Care sunt cele trei motive de respectare a moralității:

1. 1. A evita de a mă răni. De aceea, voi evita să-i rănesc pe alții, pentru că înțeleg că orice rău adus altora se va întoarce asupra mea. Culeg ceea ce semăn. Deci, acesta este primul motiv.
   2. Al doilea, este de a acumula semințele binefacerilor care îmi vor transforma lumea.
   3. Al treilea motiv este de a acționa în numele celor care suferă.

Lama Drakpa Gyeltsen ne spune că dacă respectăm moralitatea din orice alt motiv, înseamnă că suntem atașați de această viață și respectarea ei nu va reuși. Care sunt acestea? Ele sunt motivele lumești despre care am vorbit în lecția anterioară: ce am învățat de la părinți, profesori, tradiție, mediu, stat, lege, ce se simte bine, instinctul care ne dirijează. Ele nu sunt motive întemeiate pentru a păstra moralitatea. Nu sunt suficient de stabile, sunt ușor de deformat, așa cum ne-a spus Benjamin Franklin.

Deci, singurele motive pentru a păstra această moralitate sunt:

• • A evita, în primul rând, de a mă răni, și în acest fel evit complet să-i rănesc pe alții,
  • A acumula binefaceri care să-mi transforme lumea, și
  • A acționa pentru a preveni suferința în lumea mea.

Acestea sunt motivele.

Deci, acum luăm măsuri pentru a-i ajuta pe ceilalți. Nu doar oferindu-le mâncare, nu doar oferindu-le adăpost, ci de a-i scoate complet din această stare de suferință. Din orice suferință.

Cu toții fugim încolo și încoace, și vom trebui să pierdem totul. Înțelegem că suntem prinși între fălcile Lordului Morții, și chiar și cei pe care îi ajutăm.

Deci, nu contează dacă avem succes sau nu, dacă avem mai mulți bani sau mai puțini bani, dacă suntem mai inteligenți sau mai puțin inteligenți, mai sensibili sau mai puțin sensibili, suntem cu toții pe cale de a muri și suntem neputincioși în acest moment. Deocamdată.

Motivația celui de al treilea nivel de meditație este schimbarea acestei stări existențiale. Acesta este nivelul cel mai înalt de moralitate. La acest nivel respectăm moralitatea pentru a înlătura suferința tuturor ființelor din lumea noastră.

Ființele iluminate au făcut asta și oricare dintre noi poate face asta. Ne putem convinge dacă ne ținem carnețelul. Treptat, treptat, lumea noastră va începe să se schimbe, iar când va trece suficient timp vom începe să vedem cealaltă parte. Și există un astfel de loc. El nu este un loc geografic. Ne vom regăsi într-o altă lume. Transformarea este mentală.

 

Trei niveluri de jurăminte morale

Paralel cu cele trei niveluri de respectare a moralității, există trei niveluri de jurăminte morale.

1. Jurămintele de eliberare personală

Primul nivel se numește Vinaya. În limba tibetană:

Sotar

 

Acestea sunt jurămintele de eliberare personală. Toate acestea sunt reguli morale care să mă aducă la eliberarea de suferință. Să mă aducă la un nivel foarte înalt de libertate, în care nu mai este suferință.

Ce ne împiedică să fim liberi? În meditația din lecția 1, am spus că unul dintre lucrurile care ne împiedică să fim liberi sunt afecțiunile mentale. Ele ne stăpânesc când vor. Nu suntem liberi de emoțiile negative sau distructive cum ar fi:

– Furia,
– Ura,
– Gelozia,
– Mândria,

Ele ne atacă. De asemenea, nu suntem liberi să alegem să ni se întâmple numai lucruri plăcute și să nu ni se întâmple lucruri neplăcute. Nu avem libertatea asta. Suntem înlănțuiți de karma noastră. Suntem înlănțuiți de ceea ce am făcut în trecut. Noi nu putem schimba trecutul, dar putem înceta să mai semănăm aceste semințe atfel că, treptat, vom începe să ne eliberăm de ele.

Deci, codul Vinaya este de a elimina orice vătămare personală, suferința personală. De asemenea, de a nu spune sau face lucruri care ar putea răni pe altcineva. Și acestea sunt jurămintele călugărilor budiști. Există o versiune a acestora pentru cei laici.

2. Jurămintele Bodhisattva

Acesta este al doilea nivel de moralitate. Bodhisattva este numit și războinicul spiritual. El face tot ce este necesar pentru a-i ajuta pe alții. Acest nivel este construit pe primul.

Pentru a primi jurămintele Bodhisattva mai întâi va trebuie să studiați cursul numărul 7, pentru că trebuie să cunoașteți care sunt aceste jurăminte.

Oricine poate lua jurămintele Bodhisattva la nivel de dorință, care spune: „Vreau să cultiv un standard înalt de moralitate, moralitatea de a-i ajuta pe ceilalți”.

Acesta este nivelul în care gândim ca un Bodhisattva, care vrea să facă bine altora.

3. Jurămintele tantrice

Al treilea nivel de jurăminte, sunt cele secrete, moralitatea tantrică. Motivația este aceeași cu nivelul al doilea. Adică, a acționa în beneficiul celorlalți, de a-i scoate din orice suferință. Dar ideea aici este de a face asta rapid.

Aceste jurăminte foarte puternice. Necesită mult studiu și este nevoie de o relație personală strânsă cu Lama care le conferă. Ele duc la starea de extaz a paradisului și biruința asupra morții, în această viață. Aceasta este o problemă uriașă, iar studiul nostru este conceput pentru a vă pregăti pentru ele. Și vă invit pe fiecare dintre voi să luați în calcul această posibilitate și să vedeți dacă vi se potrivește și dacă sunteți dispuși să vă investiți viața în tantra, pentru că ea vă poate scoate din brațele morții, înainte să vină moartea.

Și atunci nu va mai trebui să faceți meditația asupra morții. Ea nu va mai veni la voi.

 

Dileme în respectarea moralității

Când vorbim despre moralitate, ajungem la dileme. În meditația anterioară v-am dat unele dileme. Acest subiect este foarte dezvoltat în literatura de etică morală budistă.

Ce ne va conduce într-o situație de dilemă, când există un conflict între două legi sau un conflict între două jurăminte?

În primul rând, nu trebuie să uitați că moralitatea este a voastră și numai a voastră. Este pactul vostru cu ființele luminate din univers. Este expresia dorinței voastre de a vă elimina complet suferința voastră și a întregi lumi, și nimic mai mult.

Nu faceți asta pentru tata și mama, din motive lumești, ci din dorința voastră de a scăpa din suferință și de a-i scoate pe alții din suferință. Deci, acesta este primul lucru de reținut și nu contează ce cred alții despre ceea ce faceți voi. Ceea ce contează este doar motivația voastră pură în acțiune.

Dacă aveți conflicte între jurăminte, va trebui să vă gândiți:

a. Ceea ce va urma să fac, va răni pe cineva? Dacă va răni pe cineva, acesta este un factor pe care trebuie să-l luați în considerare.

b. Ceea ce va urma să fac, va duce cu adevărat pe cineva dincolo de moarte?

c. Va face acest lucru repede?

Trei motivații care corespund celor trei grade de moralitate. Unul este mai înalt ca celălalt.

– Nivelul Vinaya, al jurămintelor monastice, de a nu face rău altora, este cel mai scăzut dintre cele trei.

– Deasupra lui stă motivația de a acționa în beneficiul celorlalți.

– Deasupra stă motivația secretă, de a face asta cât mai repede, și suntem gata să ne trăim viața pentru ca oamenii să înceteze cât mai repede de a mai suferi.

Orice alt motiv pe care îl avem de a respecta moralitatea exprimă atașamentul față de această viață. Această moralitate nu va funcționa.

Putem formula și altfel:

1. Fapta mea va afecta viața mea viitoare?

2. Fapta pe care o voi face mă va ajuta să ajung în acest loc al nemuririi? Doi mai puternic decât primul.

3. Mă va ajuta să o fac rapid? Trei este mult mai puternic decât doi.

Și există reguli de moralitate în 3 care vor părea a fi în contradicție cu 1. Dacă am primit de la un Lama calificat regulile de la nivelul 3, va trebui să le respect pe ele înainte de cele de la nivelul 1, pentru că altfel ar fi ca și cum aș spune: „ Ei bine, vor suferi puțin. Acum sunt ocupat. Am moralitatea mea”.

Va trebui să mergem la cel mai înalt nivel la care ne-am obligat și la care Lama a decis că suntem pregătiți.

Chiar și în Tantra, există niveluri diferite. Cei care au studiat seminarul Pregătire pentru Tantra au auzit etapa generării și etapa desăvârșirii.

Moralitatea etapei de desăvârșire este diferită de moralitatea etapei de generare. Dacă vă aflați deja în etapa de desăvârșire, care este un nivel foarte înalt de practică, va trebui să-i dăm ei prioritate înaintea etapei de generare, pentru că funcționează mult mai rapid. Etapa desăvârșirii necesită foarte mult efort, dar ea funcționează cu mult mai rapid.

 

De asemenea, ar trebui renunțat la atașamentul față de practică

Nu numai atașamentul față de această viață este o piedică în calea noastră morală. Chiar și cei mai serioși practicanți își dezvoltă adesea atașamentul față de practica lor. Și acest atașament îi va opri din calea lor, la fel cum atașamentul față de această viață îi poate opri pe oamenii pe calea lor. Ei și-au primit deja practica și s-au obișnuit cu ea, o fac zilnic, o fac cu devotament și determinare, și le este deja comod.

Ori de câte ori vă veți simți comod undeva, ar trebui să vi se aprindă lumina roșie pentru că, dacă sunteți serioși în practica voastră, va trebui să progresați permanent, iar Lama vă va împinge la următorul nivel pe care să-l practicați.

Deci, dacă faceți asta din comoditate și obișnuință, și este în detrimentul practicii înalte pentru care s-ar putea să fiți deja pregătiți, atunci amânați eliberarea tuturor ființelor. Ca și când le-ați spune: „Descurcați-vă singure!”. Acesta este din nou un factor inhibitor pe cale.

Ne atașăm de ceea ce este comod; și ceea ce este comod este legat de a ne simți bine – și asta înseamnă atașament față de această viață. Deci, practic este același obstacol.

Trebuie să urcăm scara cât putem de repede.

Pe de altă parte, învățătorul nu ne va împinge acolo unde nu suntem pregătiți. Pentru aceasta este nevoie de un profesor calificat, care a parcurs calea și poate aprecia corect elevul și să-l îndrume spre locul care i se potrivește.

Deci, concluzia este că viața noastră morală ar trebui să fie complet condusă de dorința noastră de a-i aduce pe ceilalți la fericirea maximă, cât mai repede posibil.

 

Înființarea unui centru spiritual internațional și a unui centru de retrageri

Vorbim despre viziunea a acestui nivel înalt de moralitate, de a aduce toate ființele dincolo de moarte. Nu vine de la primul nivel de moralitate. Primul nivel de moralitate, de a nu face rău altora, este foarte important și stă la baza tuturor celorlalte. Dar nu este suficient.

Nivelul de a ajuta ființele: de a le hrăni, de a le a da un acoperiș, de a le iubi, ceea ce face Bodhisattva, acest nivel este foarte înalt, foarte nobil, și este rar în lume. Aceștia sunt oameni sfinți. Dar el este foarte lent.

Pentru a realiza transformarea este nevoie de o practică foarte drastică.

Este nevoie de a ne observa mintea adânc, în condiții de izolare, de retreat pentru a ajunge la conștientizări profunde. Ca să vă transmit acest material a trebuit să-l iau de la profesori. Și pentru ca ei să ajungă la conștientizări, au trebuit să intre în retreat-uri.

Vrem să permitem și noi acest lucru în țara noastră.

Am dori și noi ca în țara noastră să existe un loc în care oameni să practice și să progreseze, un loc pentru oamenii care sunt dispuși să se angajeze la acel nivel înalt de moralitate și să-și dedice de fapt întreaga viață, pentru a putea face acest lucru. Numai asta va transforma nu doar țara, ci și întreaga zonă. Este ceea ce duce spre transformarea profundă promisă de acest studiu. Mulți au făcut acest lucru, doar că au trecut deja la o altă formă de existență și de aceea nu-i întâlnim.

Pentru asta avem nevoie de un astfel de centru și de sprijin. Acest nivel de binefacere este un nivel cu mult mai înalt, nu numai de a-i hrăni, de a-i adăposti pe cei nevoiași, ci de a le înlătura suferința. Să nu mai fie foamete, lipsă de adăpost, sărăcie și toată suferința pe care o vedem în jurul nostru. Ne dorim foarte mult să creăm condițiile pentru ca oamenii din țara noastră să facă asta, și care la rândul lor să devină Lama și să poată transmite aceste lucruri mai departe.

Și acest loc va arăta complet diferit.

Vă invit să începeți să vă gândiți la cum puteți susține această viziune a noastră, dacă inima voastră vă trage spre asta. Acest lucru înseamnă, desigur, să cumpărați un teren și să începeți să construiți cabane de retrageri și sală de studii clădiri care să permită așa ceva. Oricum nu va fi de azi pe mâine, dar ar trebui să înceapă să se întâmple.

Vrem să oferim posibilitatea celor care doresc să parcurgă acest traseu, care sunt pregătiți și își dedică viața pentru asta, să poată face asta aici în țara lor.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

Seminar de meditație

 Lo Jong 3 – Antrenamentul minții 3
Eliberarea de cele patru atașamente

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3,b

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Există multe situații care ne pot pune moralitatea la încercare

Revin din nou și spun: în meditația făcută, am intrat intenționat în diferite situații, în care lucrul corect de făcut poate fi contrar multor lucruri pe care societatea noastră se așteaptă să le facem. Ideea lui Drakpa Gyeltsen și, practic, a oricărui profesor spiritual, este că dacă respectăm moralitatea din atașament față de această viață, această moralitate nu ne va conduce spre țelul libertății. Nu ne vom putea elibera.

Ce ne va împiedica să comitem infracțiuni în situațiile în care până și statul permite?

• • Statul vă spune să „trageți în junglă”, comandantul este cel ce reprezintă legea statului, sau
  • Statul spune: „Denunță evreii”, sau
  • Puteți lua lucrurile altuia fără să simtă nimeni și astfel aveți șansa să nu fiți prinși.

Ce vă va determina să păstrați cu strictețe moralitatea în situații limită, în situații extreme sau în situații care sunt poate mai puțin importante?

Să spunem că vă aflați într-un depozit mare plin cu dosare, un bun ieftin. Și dacă ați lua un dosar, nimeni nu-i va simți lipsa. Și hotărâți că nu luați. Sunteți oameni buni și nu furați. De ce nu furați?

Maestrul Drakpa Gyeltsen ne spune că motivația din spatele respectării moralității este critică.

Ce vă determină să nu luați dosarul? Sigur veți spune: „Pentru că așa mi se pare/simt că este corect!”. Sau s-ar putea să nu luați pentru că vă este rușine sau să spuneți: „Eu nu fac astfel de lucruri. Nu mă voi simți bine cu mine după aceea”.

Maestrul spune că nu este un motiv suficient de bun.

Da, este bine că ne este rușine. Și avem nevoie de ea pentru a ne descuraja în situațiile în care putem eșua. Dar nu este suficient de bine. De ce? Acest criteriu  „mă simt bine” și „nu mă simt bine”, se numește în tibetană:

Tsorwa

Tsorwa înseamnă sentiment. Adică suntem în situația în care respectăm moralitatea sau nu, după cum ne simțim.

Și spunem că acest criteriu după „cum ne simțim”, este foarte, foarte periculos. Pentru că dacă acesta este un criteriu, atunci vom spune „nu iau pentru că nu mă voi simți bine după aceea”. Dar când se creează o situație extremă, în care chiar aveți nevoie de bani, copiilor voștri sunt flămânzi, sentimentul vostru se va schimba brusc. Să spunem că suntem foarte flămânzi, vom fura pâine.

Când dorința este suficient de mare, ceea ce se simte bine va fi contrar a ceea ce se întâmplă în alte circumstanțe. Nu ne putem baza pe sentimentul nostru ca criteriu. Și de multe ori spunem: „Nu avem nevoie de profesori să ne spună. Știm ce este bine și ce este greșit. Simt ce este bine și ce este greșit!”.

Noi considerăm că a merge după ceea ce simțim nu poate fi de încredere.

Pentru că ne aflăm în lumea așa-ziselor dorințe, suntem plini de dorințe, fie că suntem conștienți de asta sau nu.

• • Dorința de a obține ceea ce ne dorim, ceea ce ne place, sau
  • Dorința de a scăpa de ceea ce nu ne place, de ceea ce ne provoacă durere.

Și una este dorință și alta este dorință. Suntem inundați de dorințe. Și în situație de extrem, ceea ce ni s-a părut bine altădată, acum ni se va părea greșit.

Deci, a merge după ceea ce simțim, nu este un criteriu suficient de bun. Pentru că atunci când suntem în situații limită, mintea va înregistra că am luat ceva, ceea ce nu era al nostru. Și asta este exact ceea ce ne-a adus în situația de extrem în primul rând. Și dacă ne aflăm în sărăcie lucie, de exemplu, înseamnă că în trecut am furat, iar sămânța a rodit și acum ne-am trezit în lipsuri. Dacă fur acum, învârt din nou roata și în viitor voi trăi iar în sărăcie.

Poate în acest moment mi-am rezolvat problema, am luat mâncarea altcuiva și nu mai îmi este foame. Dar va veni ziua când îmi va fi foame din nou. Pentru că continui să semăn semințele furtului.

Deci, nu ne putem baza pe sentiment, pentru că ne complică viața. Este unul dintre aspectele respectării moralității în timp ce suntem atașați de această viață. Respectăm moralitatea în funcție de ceea ce simțim.

Dorința noastră de a ne simți bine este un lucru lumesc. Vrem ca în această viață, să ne simțim bine și nu vrem să ne simțim rău. Acestea sunt două dintre cele opt gânduri lumești despre care Drakpa Gyeltsen ne vorbește în verset.

Dar practicarea unei vieți morale
În timp ce ești atașat de ea
Vor adânci mai mult rădăcinile
Celor opt gânduri lumești.

Deci, acest factor de a ne simți bine sau de a evita să ne simțim rău nu poate fi un bun profesor al moralității noastre, pentru că ne va trăda și ne va complica. Ca practicant spiritual, vor exista multe situații în care a face ceea ce este corect va fi ceva ce nu ne va conveni și poate chiar va fi şi dureros.

Sentimentul este un motiv lumesc și, prin urmare, nu poate fi luat ca un criteriu moral.

Ca practicant spiritual trebuie să separăm complet decizia referitoare la ce este corect de făcut sau ce este greșit, de sentimentul pe care îl avem, pentru că nu este un profesor bun. Este un profesor lumesc, al acestei vieți, care caută să se simtă bine sau să evite să se simtă rău și ne complică. Este exact ceea ce aduce situațiile dureroase în viața noastră. Și acesta este un exemplu.

De multe ori, pe măsură ce progresăm ne vom afla din ce în ce mai mult în aceste situații, în care a face ceea ce este corect nu va fi ceva tocmai plăcut pentru noi.

De exemplu: sunt la servici și am primit o sarcină de făcut de la șef. Nu am avut timp s-o îndeplinesc sau am uitat de ea, sau am încercat tot posibilul și nu am executat-o. Șeful deja a uitat de ea sau poate că nu a observat.

Ce să fac? Mă duc să-i spun? Nimeni nu mă întreabă, șeful nu mă întreabă. Oare ar trebui să-i spun ce s-a întâmplat sau mai bine mă fac că plouă. Ce voi face?

A ascunde informația că nu mi-am îndeplinit sarcina, de exemplu, este o formă ușoară de minciună. Nu mințim, dar nici nu spunem exact adevărul.

Pe termen scurt, mi se pare că am evitat situația neplăcută, nu-i așa? Nimeni nu țipă la mine, nimeni nu observă, a trecut totul în pace, mergem mai departe. Dar eu am fost martora când am ascuns adevărul. Mintea mea a înregistrat: „Nu am spus tot adevărul”.

Copacul este întotdeauna similar seminței din care a crescut. Deci, dacă decid să nu spun întregul adevăr sau să spun o parte din adevăr, sau să las altuia o impresie falsă, atunci care va fi rezultatul? Doar unul negativ. Din faptul că am fost nesinceră, nu voi avea parte de ceva bun în viață. Pentru că eu am fost acolo când m-am fotografiat făcând ceva lipsit de sinceritate. Așa că, ceea ce se va întoarce asupra mea, va fi lipsa de sinceritate a altora. Cineva mă va minți sau îmi va ascunde lucruri.

Și totuși neplăcerea a fost evitată, iar șeful nici nu a observat. Spunem, că acest rezultat, nu poate să apară din sămânța de a ascunde adevărul. Pentru că rezultatul este întotdeauna similar cauzei. Ceea ce înseamnă că nu există nicio legătură cauzală între ceea ce am spus și acest rezultat. Acest rezultat, în care a fost evitată neplăcerea, este rodirea unei semințe complet diferite, pe care am plantat-o cu mult mai înainte când eu am evitat altuia neplăcerea.

Pe de altă parte, faptul că nu spun acum adevărul, va planta o sămânță care va rodi când altcineva mă va înșela sau va ascunde adevărul. Nu există nicio legătură cauzală între a nu spune adevărul și evitarea neplăcerii. Este doar o apropiere imediată în timp.

Deci, dacă motivația noastră de a face sau nu ceva, este după cum ne simțim, moralitatea noastră va eșua.

Un practicant spiritual care învață aceste lucruri trebuie să observe decalajul de timp dintre cauză și efect. Întotdeauna va exista un decalaj de timp în maturizarea karmei. Ceea ce facem acum, va rodi mult mai târziu.

Ceea ce îmi va aduce rezultatul dorit, nu este legat de ceea ce fac acum. Ceea ce intenționez să obțin prin faptă nu este ceea ce se va întâmpla. Ceea ce se va întâmpla este în funcție de calitatea faptei pe care o fac. Şi asta se va întâmpla mult mai târziu.

Șeful va observa sau nu. Adică, ori voi fi într-o situație neplăcută, ori a fost evitată, nu are nicio legătură cu ceea ce am făcut acum. Situația depinde de karma acumulată în trecut care se manifestă acum.

Cu toții căutăm în această viață să ne simțim bine și suntem dispuși să denaturam moralitatea în funcție de asta. Și atâta timp cât nu suntem conștienți că facem asta, nu vom putea preveni aceste situații și vom continua să acumulăm cauzele suferinței. Continuăm să învârtim roata suferinței și în acest fel nu ne putem elibera.

Și mai mult de atât, întotdeauna copacul este mai mare decât sămânța din care a provenit, iar dacă acum problema mea cu șeful este minoră, în viitor voi avea parte de înșelăciune care mă va răni.

Ideea nu este să renunțăm la a ne simți bine, sau să nu ne bucurăm în viață, să trăim cu ceea ce nu ne place. Nu acesta este scopul în budism sau a unei căi spirituale.

Ideea este, de a nu îndrepta moralitatea în funcție de cum ne simțim. Și asta este ceva foarte subtil de a distinge.

În lecția trecută, dacă vă mai amintiți, ne-am comparat cu gâsca care nu poate bea numai laptele din amestecul de lapte și apă. Această deosebire este foarte subtilă deoarece:

Suntem plini de emoții,

Suntem plini de preferințe,

Suntem plini de dorințe.

Deci pentru a aplica acest criteriu avem nevoie de înțelepciune și avem nevoie de o decizie conștientă de a-l aplica chiar și în situații dificile.

Și de ce am face acest lucru? Pentru că în cazul șefului, avem iluzia că dacă ascundem adevărul nu va trebui să suferim de reacția șefului. Dar asta este o iluzie. Nu așa funcționează lucrurile.

Este imposibil ca din ceva lipsit de onestitate să răsară plăcere. Este o iluzie a cauzalității care este greșită, care nu este adevărată, care nu a funcționat niciodată și de aceea suntem încă într-o viață de suferință. Din această cauză încă îmbătrânim și murim.

Prin urmare, suntem înrobiți iluziei că dacă lucrurile sunt apropiate în timp, una provoacă alta. Nu există nicio legătură cauzală. Suntem înrobiți de credința că lucrurile sunt așa cum apar în fața noastră, iar aceasta este iluzia. Lucrurile care ne apar în fața noastră sunt o iluzie. Lumea nu funcționează așa. Nu aceasta este legea lumii.

Deci, dacă am practicat deja și am depășit acest tip de atașament față de această viață, cum vom arăta în exterior? Vom arăta puțin ciudați. Noi suntem cei care punem întrebarea al cărei răspuns este clar în prealabil.

– „Nimeni nu te-a întrebat, de ce să spui?”

– „Oh, tocmai pentru că nu m-au întrebat, va trebui să spun.”

Eu am fost acolo când nu mi-am terminat sarcina primită și mintea mea a înregistrat două karme negative:

• Una că nu mi-am îndeplinit sarcina primită, și
• Alta că nu am spus adevărul despre asta.

Întrebare: Dacă am opțiunea de a spune sau nu a spune, înseamnă că am posibilitatea de a alege. Dar alegerile mele sunt dictate de karma. Deci, pot alege?

Răspuns: Da, este adevărat că alegerile noastre sunt dictate de karma. Dar avem iluzia alegerii și de aceea putem alege.

Am iluzia unei mese și de aceea am o masă. Dovadă că pun lucruri pe masă și ele nu au căzut. Este adevărat că lucrurile sunt goale de orice natură și dictate de karma, dar ele funcționează. Deci, este adevărat că am iluzia alegerii, dar:

 

Îmi apare ca alegere

↓

De aceea pot alege

↓

Și ca atare va funcționa ca o alegere

↓

Iar ea va planta următoarea karmă

 

Nu vom intra acum să detailăm ce este bine și ce este greșit, pentru că nu avem timp pentru asta aici. Dar puteți citi cursurile predate pe site, mai ales cursul 7.

 

Respectarea absolută a jurămintelor creează libertatea

Cu timpul ne vom obișnui să deosebim sentimentul pe care îl avem despre lucruri, de ceea ce este corect sau greșit. La început ne va fi greu să discernem, pentru că suntem obișnuiți să ne eschivăm și să căutăm calea ușoară. Dar cu timpul ne vom obișnui cu asta și ne vom simți din ce în ce mai bine, fapt care ne creează mai multă libertate. Nu trebuie să spui o minciună din niciun motiv. Din nici un motiv nu ar trebui să mințim. Nu va mai fi nevoie să ne amintim ce i-am spus unuia și ce i-am spus altuia. S-a terminat. Iar acest lucru ne va aduce libertate în inimă.

Fie că va veni o reacție negativă sau nu va veni o reacție negativă, acest lucru a fost plantat de mult. Este ca povestea cu irakianul din Basra. De mult a fost plantat. Suntem complet liberi să facem mereu ceea ce trebuie.

Ca urmare, ne vom simți mai bine și corpul nostru va începe să se schimbe, datorită legăturii strânse dintre corp și gânduri. Corpul se va schimba și lumea noastră se va schimba.

 

Nu vom mai fi puși la încercare

Cu timpul vom fi mai puțin puși la încercare. Suntem supuși încercării atâta timp cât ne-am gândit că poate nu spunem adevărul. Dar când posibilitatea de a nu spune adevărul am șters-o, nu mai suntem puși la încercare. Trebuie să spunem adevărul, scurt. Prin urmare, lumea noastră va începe să se schimbe și ne va pune mai puțin la încercare.

O condiție pentru ca lumea să înceapă să se schimbe este să ne luăm angajamentul de a trăi conform adevărului și nu conform sentimentului.

Deci, acesta este primul aspect legat de sentiment.

Nici instinctele nu constituie un criteriu bun pentru moralitatea noastră

 

Al doilea aspect

Vorbim în continuare despre eliberarea de atașamentul de această viață în ceea ce privește menținerea moralității. Un al doilea aspect care influențează deciziile pe care le luăm se numește:

Bakchak

Cu toții cunoaștem acest cuvânt, pentru că îl folosim foarte mult. Dar aici îi dăm un sens ușor diferit.

Bakchak de obicei are sensul de sămânță karmică. La sfârșitul fiecărei acțiuni pe care am făcut-o cu gândul, vorba sau fapta, este plantat Bakchak în mintea noastră. Permanent, mintea noastră le înregistrează într-un ritm de 65 dintr-o pocnitură de degete. Semințele (de asemenea) rodesc în același ritm de 65 dintr-o pocnitură de degete. Intră unele și ies altele. Aceste semințe determină calitatea experienței noastre. Dacă mergem la cursul 5 – despre karma, acolo se vorbește despre patru rezultate karmice,

În afară de faptul că,

în viitor vom avea parte de o experiență similară cu sămânța plantată

un alt rezultat karmic, este:

întărirea tendinței de a face același act

Deci, dacă cineva minte o dată, poate că a fost ceva neobișnuit. Dar, a doua oară va fi deja puțin mai ușor. A treia oară va fi și mai ușor, apoi mai trece o altă dată, și poate alte vieți, și va deveni un mincinos patologic. Tendința se întărește. În acest sens vorbim despre Bakchak. Tendința se transformă în instinct.

 

Instinctul este un obicei foarte adânc

Dacă avem obiceiul să facem același lucru mereu, acesta se transformă în instinct. Acum voi spune invers: fiecare instinct pe care îl avem este rezultatul a ceva ce l-am făcut în mod obișnuit mult timp, multe vieți, nu doar în această viață. Aceste instincte provin din ceea ce am făcut în viețile anterioare.

Mulți oameni care sunt buni și care se văd cinstiți, pe care poate și alții îi văd ca fiind oameni cinstiți, vor putea spune: „Nu am nevoie de religie, nu am nevoie de Lama, nu am nevoie de ritualuri religioase, eu știu. În mod instinctiv, știu ce este bine și ce este greșit.”

În meditație, în mod intenționat v-am introdus în anume situații în care să fiți îndrumați de instinctele voastre.

Auzim de multe ori oamenii spunând:

– Am etica mea,

– Simt ce este bine și ce este rău,

– M-am născut așa,

– Am încredere în mine,

– Nu am nevoie de Lama sau de popă sau de vreo lege,

– Știu ce este bine sau greșit, am instincte bune.

Spunem că și instinctele sunt foarte periculoase. Este foarte posibil să aveți instincte foarte bune și într-adevăr să fiți oameni buni și să fiți atrași de a face fapte bine, dar aceste instincte sunt foarte fragile și chiar și ele pot fi puse la încercare.

Poate aveți instinctele de a proteja viața, și dacă veți fi puși la încercare veți omorî. Puteți fi puși în situații în care vor veni și alte instincte.

De multe ori vedem oameni buni, începând cariera în lumea afacerilor. Încep bine, sunt corecți. De-a lungul timpului, diferitele afaceri care li se păreau profitabile încep să decadă. Deciziile lor treptat nu mai sunt oneste.

Drakpa Gyeltsen spune: „Nu te poți baza pe instinctele tale ca un criteriu pentru ceea ce este corect și ceea ce este greșit. Te poate complica la fel ca și criteriul anterior. Instinctul, în mod clar este condus de atașamentul de această viață, de ceea ce îți dorești în această viață. De exemplu, vrei profit sau ca afacerea ta să reușească – asta este una dintre cele opt gânduri lumești, care te va îndrepta spre o direcție care apoi îți va provoca multă suferință.”

Există o poveste frumoasă despre Benjamin Franklin. El a fost unul dintre părinții Revoluției Americane. Nu a fost președinte, dar el a fost cel care a făcut posibilă revoluția, s-a ocupat de finanțarea revoluției. Se spune că a fost o persoană foarte interesantă, foarte inteligentă, originală și integru cu el însuși. Și pe lângă toate acestea îi plăcea foarte mult să mănânce.

Observând atent viața lui și-a dat seama că a uciderea vietăților este greșită din punct de vedere moral. Și că consumul de carne nu este în concordanță cu decizia de a nu ucide, așa că s-a hotărât să devină vegetarian. Acum 300 de ani, în Statele Unite nu existau vegetarieni. S-a hotărât să fie vegetarian, dar nu i-a fost ușor, pentru că îi plăcea mâncarea.

Povestea spune că Benjamin Franklin se afla pe o navă cu pânze în drum spre Franța pentru a obține finanțare pentru Revoluția Americană.

Vremea era foarte liniștită, fără vânturi, și nava nu mai înainta. Fiind blocați multă vreme pe mare, depozitele de alimente încep să se golească, apare frica și oamenii încep să pescuiască și să frigă pește.

Lui Benjamin Franklin îi era foame și începe să stea în cumpănă dacă să mănânce sau nu. El ezita pentru că decise să nu mănânce animale. Își stabilise regula de a fi vegetarian.

El observă cât îi era de foame, cum regula lui nu merge, cum caută justificări pentru a mânca pește pentru că este flămând.

Apoi vede cum oamenii pescuiră un pește mare, și despicându-i burta, începură să iasă o mulțime de pești mici din ea. Așa că își spune: „Oh, dacă și-a permis să mănânce alți peștișori, atunci și am voie să-l mănânc”. Aşa că mănâncă peștele.

Mai târziu, Benjamin Franklin a scris: „Moralitatea mea nu are coloană vertebrală. O voi deforma în funcție de ceea ce simt. Instinctele mele vor deforma morala”.

Deci instinctele sunt foarte fragile, ele nu ne pot ghida. Ele vor deforma moralitatea noastră când dorințele vor fi suficient de puternice.

 

Chiar și ceea ce au spus tata și mama nu este neapărat un standard moral bun

Am vorbit până acum de două aspecte: a nu ne baza pe sentiment și a nu ne baza pe instinct. Al treilea aspect:

Pa Ma

Ma = de la mama, iar Pa = de la tata. Deci, tata și mama.

Un alt factor în păstrarea moralității și în a decide ce este corect sau greșit, este ceea ce am învățat de la părinții noștri.

Când vorbim acum despre atașamentul nostru, nu ne mai referim dacă suntem atașați de înghețată sau de un film bun, ci dacă suntem atașați de ceea ce am învățat de la tata și mama drept criterii de moralitate. Și aici trece un fir subțire.

Asta nu înseamnă că tot ce a spus tata și mama este greșit. Şi să nu ne bucurăm de asta. Trebuie să fim foarte conștienți de ce respectăm moralitatea. Putem găsi nenumărate exemple, fiecare în viața lui, în care ceea ce a spus tata și mama nu a fost neapărat moral.

V-am dat un exemplu extrem din Germania nazistă în care părinții spun copilului: „Denunță-l pe evreu, aceasta este legea noastră!”. O mulțime de lucruri pe care ni le-au transmis părinții, care și ei le-au primit de la părinți lor, nu le-am examinat și ne provoacă necazuri.

Când copilul vine de la școală bătut, mama lui îi spune „lovește-l și tu pe el”, pentru că așa a fost învățată, „Lovește-l îndărăt!”, și în acest fel l-a făcut să-și complice toată viața. Copilul se va duce să de-a în celălalt și astfel va avea parte iar și iar de violență în viața lui.

Deci, nu trebuie să primim tot ceea ce ne-au spus părinții, fără să examinăm.

Cu alte cuvinte, practicantul spiritual care vrea să dobândească libertatea trebuie să examineze fiecare lucru!

• • sentimentele sale,
  • instinctele sale,
  • educația de acasă.

El nu poate lua asta drept criteriu absolut, pentru că o parte din el îi va complica viața.

Putem găsi nenumărate exemple. De exemplu, tata și mama ne spun „ai grijă mai întâi de tine”. Sau „Cum adică? Mă îngrijesc de alții și asta îmi va aduce fericirea? Dar cu mine cum rămâne?” De unde am auzit asta? De la tata și mama. Ei ne-au spus: „Ai grijă în primul rând de tine!”.

De multe ori am auzit în cultura noastră faptul că „familia trebuie să fie preocuparea principală” sau să avem grijă de nevoile celor apropiați înainte de a avea grijă de cei îndepărtați. Toate acestea ni s-au infiltrat în mintea noastră de la o vârstă fragedă, când nu eram critici, când eram complet deschiși, iar tatăl și mama erau pentru noi Dumnezeu. Și ne-a fost greu să le examinăm, și nici nu am observat că aceste lucruri ne dirijează viața.

Multe dintre lucrurile pe care le credem că sunt corecte sau greșite, le-am primit de la părinții noștri fără să punem întrebări. Și se poate ca nici măcar părinții să nu fi observat că ne-au strecurat astfel de idei.

Este foarte important ca practicantul spiritual să înțeleagă că nu contează cine au fost părinții săi, nu contează unde ei au trăit, nu contează ce au crezut, încă există lucruri pe care le-a învățat de la ei, care îl rănesc și vor continua să-l rănească, atâta timp cât nu le examinează și le localizează.

 

Trebuie examinat și ce au spus profesorii

Deci, practicantul spiritual serios trebuie să aibă o gândire complet independentă:

• • Independentă de instincte,
  • Independentă de sentimente,
  • Independentă de ceea ce am primit de la părinți,
  • Independentă chiar și de ce ne-au spus profesorii (de la şcoală), sau chiar profesorii spirituali.

Trebuie să examinăm tot ce ni s-a spus, dacă funcționează sau nu. „Cum examinăm?”, aceasta este o altă întrebare.

Cu alte cuvinte, nu trebuie încetată respectarea moralității, ci trebuie să examinăm cu atenție motivele pentru care păstrăm moralitatea și ce este această moralitate pe care o păstrăm exact.

 

Vom începe să ne schimbăm

Ca rezultat, viața voastră va începe să se schimbe, voi veți începe să vă schimbați, și (prin urmare) altora veți arăta diferit. Pentru că nu veți mai merge la fel cu toată lumea, nu veți mai face ce v-au spus mama și tata. Nu veți mai face ce v-a spus educatoarea de la grădiniță sau învățătoarea de la școala primară. Am preluat o mulțime de lucruri de la ele. Cu siguranță au avut cele mai bune intenții din lume. Dar dacă ne-am întâlni cu ele acum, sau cu profesorul din clasa a șasea, sau cu profesorul de biologie, va fi clar că nu aceasta va fi persoana pe care o admirăm și ale cărei valori vrem să le imităm, a cărei viață a evoluat atât de mult frumos. Dar atunci eram prea mici și deschiși și am primit ce ni s-a dat, și nu am observat că de fapt melodia de fundal ne dictează ceea ce ni se pare bine sau greșit.

Toate celelalte lucruri au limitele lor, au situațiile lor și când suntem atașați de această viață

• • Sub forma instinctelor noastre,
  • Sub forma sentimentelor noaste,
  • Sub forma moștenirii noastre,

Toate acestea ne vor denatura deciziile și ne determină să suferim în continuare.

 

Legile statului și convențiile sociale nu constituie neapărat un standard de moralitate

Din al treilea aspect derivă – patru.

Luk Sol

Este vorba despre cultura în care creștem.

De exemplu: Am mers cu toții la școli. Școlile ne-au supus la examene și ne-au dat note. Ele ne-au încurajat să fim competitivi. Ne-au încurajat de la vârstă fragedă să fim cei mai buni din clasă, să luăm cea mai bună notă din clasă.

Am învățat să ne manifestăm simpatia pentru echipa noastră, nu pentru cealaltă echipă, chiar dacă ceilalți au avut performanțe excepționale pe terenul de sport. Am devenit competitivi.

Lama Dvora Hla spunea că a văzut un videoclip care a impresionat-o foarte mult. În videoclip era prezentată munca unei profesoare cu copii la clasă. Ea îi învățase pe copii să țină carnețelul. Un băiețel este filmat cum scrie în carnețelul său: „Azi m-am bucurat că Johnny a terminat examenul înaintea mea”. Este atât de ciudat pentru noi, dar tocmai asta îi aduce copilului succesul la școală. Acești copii au cu mult mai mult succes la școală decât alți copii. Ei plantează semințele succesului.

 

Mintea noastră se revoltă

Cineva poate să obiecteze și să spună: „Da, aceste lucruri sunt foarte importante, dar nu oricine poate intra în acest teritoriu.”

Ce face mintea? Ea se împotrivește. De aceea este nevoie să examinăm lucrurile și trebuie să experimentăm singuri legile karmei, înainte de a face afirmații că lucrurile nu funcționează. Și cu siguranță va fi greu să venim cu dovezi contrare.

Vorbim mult despre legile karmei și avem multe de învățat despre ele în cursurile noastre. Este adevărat că ceea ni se spune este atât de diferit și de contrar lui Luk sol, a culturii în care am crescut, care ne trezesc îndoieli și obiecții. Rolul nostru este de a le examina.

Cei care ne transmit toate aceste învățături sunt mari Lama, ființe iluminate, a căror scop este să ne aducă la fericirea sublimă, iar ei ne spun că este o greșeală în gândirea noastră. De aceea merită să încercăm să verificăm ceea ce ei ne transmit.

Iar eu spun: nu faceți tabula rasa, nu primiți lucrurile pentru că eu am spus, sau că Lama a spus, sau pentru că Buddha a spus. Verificați asta. Și sunt modalități de a le verifica. Și în loc de a respinge din capul locului leacul pentru orice suferință, numai pentru că noi

– am fost educați diferit, sau

– am crescut altfel, sau

– avem alte păreri,

cel puțin, hai să le acordăm puțin credit, să le dăm o șansă și să verificăm. Acesta este rolul unui practicant spiritual, iar unul dintre rolurile lui este de a-și elimina îndoielile. Este greu să aducem dovezi că egoismul funcționează, pentru că nu funcționează. Egoismul este sursa tuturor relelor.

Această preocupare numai pentru mine însămi, este sursa, spune maestrul Shantideva, tuturor suferințelor care există în lume.

El spune „totul”! El nu spune: uneori vei suferi din cauza asta. El spune: Toată suferința din această lume vine din grija numai față de mine. Și o spune în mod absolut, fără rezerve: toată fericirea din întreaga lume vine din grija pentru ceilalți și nu există alt loc din care să vină.

Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
Și orice suferință ce există în lumea întreagă,
Vine din dorința să fiu eu însumi fericit.

Lama Dvora Hla spunea că cineva care a auzit despre karma și vacuitate, i-a povestit aceste lucruri fiicei sale de 14 ani care avea note proaste la școală. Fetița din proprie inițiativă a început să ajute copiii mai slabi din clasă și a terminat clasa premiantă. Și asta în câteva luni!

Oamenii care au succes în afaceri, sunt cei care își laudă rivalii pentru succesul lor aplaudă atunci când concurenții lor au succes. Ei sunt cei care pun mâna pe telefon și îi felicită direct pe rivali pentru succesul lor. Sau merg și cumpără produse concurenților lor pentru a-i ajuta. Aceștia au mai mult succes decât cei cărora le pasă doar de partea lor și încearcă să-și învingă concurența.

Pentru că atunci când încerc să-mi înving concurența, ce fac? Las amprenta în mintea mea că încerc să împiedic succesul altuia. Când depun energie pentru a preveni succesul altuia, ceea ce înregistrează mintea mea este: „Nu permit altuia să reușească sau intenționez ca el să nu reușească”. Ceea ce mi se va întoarce asupra mea, este că eu nu voi reuși în ceea ce fac.

 

Înțelegerea este cheia

Și singurul mod în care pot reuși, este dacă înțeleg cum funcționează karma. Fiecare act pe care îl fac, fiecare gând pe care îl gândesc, lasă o sămânță karmică în mintea mea. Iar când va rodi, îmi va determina realitatea. Iar dacă acționez pentru a-i sprijini pe ceilalți și succesul lor, succesul va trebui să vină la mine.

Poate nu imediat, pentru că mai există karme anterioare care așteaptă la rând să se maturizeze.

În cele din urmă, echilibrul se va schimba. Cei care știu cum să-și producă succesul, vor avea succes nu odată sau de două ori, ci îl vor avea permanent.

 

Nu tot ce este legal este moral și nu tot ce este moral este legal

Deci, legile statului nu pot fi un factor exclusiv în decizia mea despre ce este bine și ce este rău. Și v-am dat în meditație exemplul legii de interdicție al consumării și produceri de alcool în Statele Unite din anii 1920, conform căruia oricine care era prins că bea alcool, era închis.

De asemenea au existat legi împotriva amestecării rasiale, sau acte legislative menite să impună segregarea rasială la nivelul căsătoriei sau al relațiilor intime, cu penalizarea căsătoriei inter-rasiale și, uneori, chiar a actului sexual între membrii diferitelor rase.

Deci, legea statului nu poate fi singurul factor în a decide ce este corect și ce este greșit. Există legi imorale.

Sunt lucruri care sunt legale și sunt imorale. Sunt lucruri care sunt ilegale și morale.

Noi nu spunem că nu trebuie respectată legea.

Criteriul suprem: înțelegerea profundă a legilor karmice.

Ceea ce spunem este că, în calitate de practicant spiritual care aspiră spre libertate, trebuie să fim arbitrul cu privire la ceea ce este bine să facem și ce nu, și ar trebui să fie dictat

• • Nu după cum ne simțim,
  • Nu după instinctul nostru,
  • Nu după ce au spus mama și tata.
  • Nu după ce spune cultura noastră,
  • Nu după ce este ilegal în momentul de față în țara mea, pentru că asta se poate schimba,

ci trebuie dictat numai în funcție de ceea ce este corect moral, conform legilor karmice. În funcție de înțelegerea profundă a modului în care toată realitatea mea este determinată de acțiunile mele. Iar aici nu există compromisuri.

Singurul lucru care ar trebui să-l ghideze pe un practicant spiritual, sunt legile karmei. Adică, am plantat o sămânță negativă, prin urmare trebuie să iasă un rezultat negativ.

Legile karmei sunt unicul lucru absolut, care funcționează.

Tot ce dorim să subliniem este că criteriul de respectare a moralității nu poate fi legat de această viață și de ceea ce suntem obișnuiți în această viață.

Asta este eliberarea de atașamentul față de această viață.

Eliberarea de atașamentul față de această viață nu înseamnă să renunțăm la plăcerea din această viață. Ci să renunțăm la ideea că plăcerea poate veni dintr-un act ilegal sau un act imoral, de exemplu. La asta trebuie să renunțăm.

Ceea ce va determina decizia mea morală nu va fi în funcție de

• • ceea ce mi se pare mie bine, sau
  • convenție de stat, sau
  • ce a spus mama și tata, sau
  • părerile pe care le am pe care nu le-am testat vreodată.

Trebuie să fie ceva absolut, ca de exemplu, legile karmei.

Verificați-le! Nu credeți orbește.

Concluzia este că practicantul spiritual trebuie să fie complet independent în gândirea sa. Acesta este criteriul succesului lui. Dacă vrem să ne eliberăm, trebuie să ne eliberăm de toate aceste lucruri. Trebuie să fim complet independenți în gândirea noastră.

 

A ne alia cu ființele iluminate

Și asta înseamnă că practica noastră spirituală este o alianță între noi și ființele iluminate, dacă vrem să ne alăturăm lor. Deci este o chestiune privată între noi și ele.

Aceasta nu este o chestiune legată de părinți sau de obiceiul statului. Nu lăsăm aceste lucruri să ne dicteze. Este doar între noi și înțelepciunea ființelor iluminate pe care trebuie să o verificăm. Nu ne vom lăsa conduși de credința oarbă. Și acesta este singurul lucru care ne va permite să ne eliberăm. Orice altceva ne leagă.

La începutul ceremoniei de conferire a jurămintelor Lama spune: „Legământul este între mine și voi. Vă luați jurămintele ca legământ între voi și Lama.”

Facem legământ direct cu Buddha. Nu cu cel care a trăit acum 2500 de ani. Ci cu o ființă luminată care ne-a adus această înțelepciune. Pentru asta avem nevoie de ea, pentru că nu putem vedea noi înșine această înțelepciune, pentru că suntem părtinitori de Tsorwa – sentiment, Bakchak, Pa Ma și Luk Sol. Toate acestea ne dirijează tot timpul și nu putem vom vedea ce este bine și ce este greșit atunci când suntem supuși încercării.

Întrebare: Spui că entitatea iluminată îi dă legitimația acelui elev?

Răspuns: Ființa iluminată ne învață legile karmei. Ea spune: Dacă ucizi furnici, vor trece anii și doctorii vor găsi, de exemplu, că suferi de o boală gravă care nu poate fi vindecată.

• • Există o legătură între a vătăma viața altuia și sănătatea mea,
  • Există o legătură între starea de sărăcie, de lipsuri și deteriorarea sau nerespectarea proprietății altora,
  • Există o strânsă legătură între a nu spune adevărul și înșelăciunea care există în viața mea.

Asta ne transmite ființa iluminată. Singurul motiv de a respecta moralitatea este că dacă o încalc, voi suferi. Pentru că numai eu sunt prezentă la încălcarea regulilor morale. Ea nu ne dă legitimația. Ci ne spune: Dacă faci asta va fi bine, dacă faci asta va fi rău. Verificați.

Cum verificăm?

Să presupunem că cineva are o problemă de sănătate recurentă sau o problemă gravă de sănătate. Și ni se spune: această situație este rezultatul faptului că vătămat viața altora sau a rănit alte vietăți în trecut și, posibil, în alte vieți anterioare.

Dacă este adevărat că există o cauzalitate reală, între vătămarea sănătății mele și faptul că am făcut rău altor vietăți în trecut, și dacă voi începe acum, în modul cel mai strict:

• • Să fiu atent la viața celorlalți,
  • Să nu rănesc viața altora,
  • Să sprijin viața altora,
  • Să am grijă de oameni bolnavi, și
  • Să mă asigur că nu am gânduri care rănesc, ceea ce este un nivel foarte înalt,

Vom vedea, spunem, că vei vedea rezultate. Nu imediat, pentru că este nevoie de timp pentru ca karma să se maturizeze, dar vom vedea rezultate. Și oamenii care au făcut asta s-au vindecat de boli grave.

Ființa iluminată ne spune: „Sămânța asta, așa va rodi. Acum este treaba ta să mergi și să verifici”. Nu ea este cea care ne dă legitimația pentru fiecare act, ci noi ne dăm nouă legitimația, dacă înțelegem bine această cauzalitate.

 

Problema noastră este că nu vedem

Și de ce avem nevoie să venim aici și să auzim asta? Pentru că nu vedem această cauzalitate. Acest mecanism este ascuns. Pentru că există un decalaj de timp între cauză și efect.

Mergem la doctor şi acesta ne spune că analizele nu sunt bune; noi spunem „ooh!”. Sau, merg pe drum și camionul ne lovește mașina și spunem „De ce mi se întâmplă mie asta? De ce tocmai mie?”

Nu reușim să facem legătura pentru că s-a întâmplat cu mult timp în urmă. Poate că acum mai bine de 20 de ani am omorât eu un gândac. Karma se intensifică. Rezultatul, copacul, este mult mai mare decât sămânța din care provine.

Pentru că nu vedem, nu putem face legătura între lucruri. Și pentru asta avem nevoie de ființele iluminate. Numai ele văd, pentru că au făcut deja calea și au dobândit înțelepciunea care ne poate duce la libertate.

Și puteți spune: „De ce să o cred?”. Nu credeți. Verificați. Și asta este tot. Acum ați auzit toate acestea și dacă aveți vreo problemă în viața voastră care vă deranjează de mult și nu ați reușit să o rezolvați

• • Dacă este în domeniul sănătății
  • Dacă este în domeniul finanțelor
  • Dacă este în domeniul relațiilor
  • Dacă este în domeniul achizițiilor,

orice ar fi, va trebui să le analizați. Nu vă dau aici toate corelațiile. Vom discuta despre ele în lecția următoare și puteți găsi și în cursurile de pe site (www.dharmakaya.ro).

Acesta este un subiect care ridică nenumărate întrebări, deci aveți răbdare și încet, încet vă veți lămuri.

Legile karmice nu se schimbă, ele sunt universale și au fost testate de mii de ființe care s-au eliberat folosind această înțelepciune. Verificați singuri. Deci, concluzia este că practica spirituală, este personală în acest sens, și este doar între practicant și ființele iluminate.

Și nu mai trebuie să intervină nimeni, nici statul, nici tatăl și mama, nici sentimentele mele, nici instinctele mele, nici după cum mă simt. Și dacă aceste lucruri intervin, înseamnă că sunt atașată de această viață. Și asta a venit să ne învețe Drakpa Gyeltsen.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

Seminar de meditație

 Lo Jong 3 – Antrenamentul minții 3
Eliberarea de cele patru atașamente

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5,a

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Un scurt rezumat

Acest studiu pe care îl învățăm se numește:

Lo Jong

După cum am spus Lo Jong este o tradiție tibetană.

Lo         înseamnă minte sau conștiință.
Jong     înseamnă a transforma, a schimba, a practica, a antrena.

Deci, Lo Jong înseamnă antrenarea minții sau transformarea minții.

Acest Lo Jong specific se numește în limba tibetană:

Shenpa Shi Drel

Shenpa = atașament,
Shi          = patru,
Drel       = eliberare sau libertate.

Deci, eliberarea de cele patru atașamente.

Am vorbit despre micuțul Sachen Kunga Nyinpo care îl întâlnește în viziunea lui pe îngerul Manjushri, iar acesta îi transmite patru rânduri:

Cel atașat încă de această viață – nu practică Dharma

Cel atașat încă de roata vieții – nu are Renunțare.

Cel atașat încă să obțină ceea ce își dorește – nu se poate numi bodhisattva.

Cel atașat încă de lucruri – concepția lui asupra lumii este greșită.

În urma studiului său aprofundat și în marea sa înțelepciune, înțelege întregul sens al tuturor scripturilor, și de fapt al întregului drum spiritual.

Mai târziu el devine un mare Lama, lăsând moștenire această tradiție fiilor săi. Și unul dintre fiii lui s-a numit:

Jetsun Drakpa Gyeltsen

El a dus linia mai departe și a fost de neegalat în înțelepciune, unul dintre cei mai mari Lama din Tibet. Majoritatea cunoștințelor sale ne-au fost transmise prin tantra, prin tradițiile secrete. Deci nu veți auzi prea multe despre el la cursurile deschise. Chiar și în Tantra nu prea mult, doar în părțile cele mai avansate.

Este un mare privilegiu să studiem comentariul său. Și, de fapt, comentariul asupra textului lui Drakpa Gyeltsen aparține lui Geshe Michael. Și, de asemenea, este un mare privilegiu.

 

Atașamentul de această viață

1. Deci primul atașament din cele patru:

„Cel atașat de această viață – nu practică Dharma”

El spune, o persoană atașată de această viață nu este considerată un practicant de Dharma, adică un practicant spiritual.

 

Există o mulțime de concepții greșite despre eliberarea de atașamentul față această viață

Oamenii aud profesori spirituali sau profesori budiști spunând: „Să nu fi atașat de această viață”. Așa că ei spun: „Ce înseamnă să nu fi atașat?”

Și ne uităm la ce este viața noastră:

– Am corpul meu,
– Am familia mea,
– Am casa mea,
– Am afacerea mea, sau slujba mea.

Trebuie să mă detașez de aceste lucruri. Am o casă frumoasă – bine. Am o casă care nu este frumoasă – bine. Îmi dărâmă casa – bine. Îmi construiesc casa – bine. Am mâncare – bine. Nu am mâncare – iarăși bine. Oamenii au interpretat lucrurile în așa fel. Un fel de indiferență față de ceea ce li se întâmplă.

 

Lipsa de atașament nu înseamnă să fim indiferenți la ceea ce se întâmplă în viața noastră

Dacă ne uităm îndeaproape de ce oamenii practică o cale spirituală, vom vedea că ei își caută cumva fericirea, vor să fie fericiți și bucuroși. Ei practică o cale spirituală pentru că s-au săturat de suferință.

Oare ideea noastră despre fericire este să rămânem indiferenți la ce se întâmplă în viața noastră, să fim deconectați de realitate? Oare această detașare, această indiferență, acest dezinteres, este idealul nostru de fericire?

Aceste lucruri sunt greșite, nu acesta este sensul eliberării de atașamentul față de această viață. Oamenii au interpretat lucrurile la propriu. Nu asta este intenția.

Deci, vrem să analizăm ce înseamnă asta. Hipioții anilor 70 spuneau: “Nimic nu contează. Ne eliberăm de obligații, fără familie, fără cont bancar”. Această cale a eșuat; acești oameni fie au avut parte de necazuri, fie s-au așezat la casele lor și au devenit ca toți ceilalți. Faptul că decid să nu mă oblig la nimic este doar o iluzie de libertate. Și de unde știm? Acești oameni au revenit la suferință.

Acest text se referă la un nivel cu mult mai înalt a ceea ce înseamnă să ne eliberăm de atașament. Se referă la un alt fel de atașament de care trebuie să ne eliberăm. Și primul rând din cele patru se adresează de fapt celor care sunt deja pe o cale spirituală, care sunt deja într-un loc în care caută să înțeleagă de ce există suferință.

Poate că au trecut printr-o tragedie, poate vecinului i s-a întâmplat ceva rău, sau poate au pierdut o persoană dragă, poate se întreabă dacă asta este tot ce există în viață. Oare această cale în care am fost învățați să ne întemeiem o familie, să învățăm o meserie, să avem serviciu, după care îmbătrânim, pierdem totul, este tot ceea ce este? Așa că oamenii încep să-și pună întrebări și apoi ajung pe o cale spirituală.

Drakpa Gyeltsen spune: „Dacă ai urcat pe o cale spirituală, dar nu te-ai eliberat de atașamentul față de această viață, nu te poți numi practicant spiritual”.

 

Robia diferitelor convingeri de care suntem atașați

Și am început să analizăm: de unde am preluat ideile despre cum ar trebui să ne trăim această viață? De unde au venit aceste idei în viața noastră? Și ne-am uitat: de mici copii am mers la școală, am fost foarte deschiși și am primit ceea ce ne-au învățat profesorii. Până astăzi încă purtăm cu noi ceea ce ne-au învățat profesorii, dar nu am avut neapărat ocazia să privim în profunzime la ce ne-au învățat.

Dacă ne uităm în viața profesorilor noștri, oare sunt ei oameni fericiți? Au reușit ei să depășească suferința și boala din viața lor?

Și dacă nu, atunci poate că ar trebui să ne uităm mai atent la acele lucruri pe care le-am preluat de mici, în mod inconștient, și care ne dirijează până în ziua de astăzi.

Cultura noastră pune accentul în mod exagerat pe lucrurile materiale, pe succesul material, pe a face bani și statut. Majoritatea oamenilor măsoară succesul din punct de vedere material, diplome universitare, educație. Onoarea este, de asemenea, un lucru material.

Deci oamenii măsoară succesul după:

Bani,

Bunuri,

Reputație,

Cum ne simțim.

Și noi spunem că toate aceste lucruri nu sunt o măsură bună a succesului. Pentru că toate aceste lucruri, fără excepție, va trebui să le pierdem. Va veni ziua când ne vor fi luate, dacă nu înainte de moarte, atunci în momentul morții.

Așadar primul atașament examinează în ce măsură am cumpărat această scară de valori și trăim după ea. În ce măsură această nevoie de a ne stabili material, de a ne stabili din punct de vedere al respectului în comunitate, în societate, în ziare și așa mai departe, ne conduce viața.

 

Perspectiva morții

Am vorbit despre moarte ca fiind o măsură mult mai bună, pentru că toate aceste lucruri va trebui să le pierdem și nu știm când va fi ultima noastră zi.

Dacă ne trezim dimineața și spunem; „Aceasta este ultima mea zi, nu știu dacă voi mai avea alta, și nici dacă voi termina această zi”. Dacă ne trezim așa dimineața și ne trăim ziua ca și când ar fi ultima, oare vom mai face aceleași lucruri? Oare ne vom mai petrece paisprezece ore muncind într-un birou sau într-un magazin sau oriunde ne petrecem ziua? Sau poate vom alege să facem și alte lucruri care au mult mai mult sens? Poate.

Este nevoie de practică ca să ne obișnuim să trăim așa, nu va veni automat. Dacă ne obișnuim să trăim așa, atunci viața va deveni automat mult mai semnificativă, pentru că vom înceta de a mai face lucruri neimportante și vom face ceea ce este cu adevărat semnificativ pentru noi.

Drept urmare, vom face constant lucruri importante și semnificative și vom fi plini de bucurie, mai creativi și nu ne vom mai risipi timpul pe prostii și certuri fără rost și lupte ale ego-ului, pentru ca știm că seara vom muri. Deci, mai trebuie să ne luptăm de a obține lucruri? Oricum le vom pierde.

În acest fel, întreaga noastră perspectivă se schimbă. Și poate că vom înțelege că singurul lucru care va rămâne în urmă este ceea ce am dat altuia. Nu lucrul pe care l-am primit. Și atunci, poate ne vom preocupa mai mult de a dărui altora decât să obținem lucruri pentru noi. Și poate vom da mai multă atenție și compasiune celorlalți, în loc să ne preocupe faptul dacă suntem suficient de respectați sau dacă ni s-a acordat suficientă atenție.

Și am spus că acesta este un criteriu foarte important, care ne ajută să ne eliberăm de atașamentele greșite; aceste valori care ne guvernează și pe care nu le-am examinat, nu le-am verificat, pe care le-am primit de mici copii de la părinții noștri, de la învățătoare, de la radio, de la televiziune, de la societate, ne aduc fericirea sau nu?

Până când nu vom analiza lucrurile, vom rămâne înrobiți de ele. Dacă nu am verificat dacă aceste lucruri funcționează pentru noi, atunci nu avem libertate în această privință. Ele ne gestionează din culise, fără să ne dăm seama că acolo este cineva care trage sforile.

Deci, prima idee pe care am prezentat-o este să examinăm toate alegerile pe care le facem în viața noastră, în lumina acestei conștientizări că va trebui să murim, și că toate lucrurile pe care le strângem în această viață: toți banii, toate bunurile, toți membrii familiei, nu le putem păstra, nu le putem ține. Va veni momentul când vom pierde tot ce avem, fie înainte de moarte, fie în momentul morții. Întrebarea nu este dacă le vom pierde, ci când și cum le vom pierde. Este clar că le pierdem. Fapt care ne obligă să ne uităm și să examinăm din nou prioritățile și alegerile noastre.

Și aceasta este natura lumii în care trăim, pe care am numit-o Samsara. În această lume trebuie să murim și nu știm când vom muri, iar când vom muri pierdem tot ce avem. Inclusiv chipul nostru, inclusiv numele nostru, totul se șterge. Este o formă de existență nebunească, în care alergăm ca șoarecii după lucruri pe care va trebui să le pierdem. Suntem împinși tot timpul de mintea noastră, de conștiință să obținem lucruri pe care va trebui să le pierdem.

Există alte locuri, nu geografice. Și poate fi chiar aici, în această cameră, dacă se va produce o schimbare suficient de profundă în conștiința noastră. Deși suntem în același loc cu alți oameni, suntem într-un loc diferit și aceste legi nu ni se mai aplică. Și despre asta vorbim.

Tot acest studiu spiritual împărtășit aici are ca scop să ne învețe cum să ne transformăm lumea. Cum să schimbăm acest loc și să nu mai trăim într-o lume nebună. Pentru că lumea asta nu funcționează. Scopul acestui studiu este să ieșim de aici. Până când nu vom înțelege nebunia situației și cât de mult suferim de pe urma ei, nu vom putea atinge acest obiectiv.

Majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de cât suferă în cadrul acestui sistem, că sunt înrobiți de un sistem de valori pe care nu l-au testat deloc. Toți cei din jurul lor trăiesc așa, și ei de asemenea trăiesc așa, și nu au libertate, pentru că sunt furați de acest sistem, sunt furați de ideile ei, și urmează același curs ca toți ceilalți.

Unul dintre semnele triste ale culturii noastre sunt anunțurile mortuare din ziare. Iar anunțurile mortuare care ajung pe prima pagină sunt ale celor prestigioși, cei mai reușiți, cei care au atins un anume statut, cu poziții înalte în societate și așa mai departe. Ei sunt lăudați și li se descriu lucrurile frumoase pe care le-au făcut.

Ceea ce este trist este că, dacă citim cu atenție, ni se spune cum au eșuat. Ei au făcut toate aceste lucruri și au fost nevoiți să le piardă. Poate că le-au făcut într-un mod mai sofisticat decât alții, pentru că au avut talentul, intelectul, educația, cunoștințele, energia și inițiativa, și tot ce au făcut în viața lor a fost să meargă pe o cale fără speranță.

 

Există și un alt loc

1. Deci, primul lucru de a ieși, este să înțelegem că suferim, să înțelegem că suntem înrobiți, să înțelegem că suntem într-o cursă nebunească care nu are nicio șansă. Și care are un singur capăt și acesta este cimitirul.

Acesta este primul lucru de schimbat și necesită observație. Vom vorbi mai târziu despre ce ne aduce așa ceva.

2. Al doilea lucru. Să zicem că înțelegem, atunci ce vom face? Deci, al doilea lucru care trebuie schimbat, este să înțelegem că există și alte opțiuni. Pentru că dacă ele n-ar fi existat, atunci ar fi foarte deprimant și foarte trist.

Scopul tuturor acestor conversații este să înțelegem că există și un alt loc. Nu fizic. El poate fi aici, unde suntem, nu este fizic. Mintea noastră se poate schimba într-o asemenea măsură încât nu va mai trebui să trecem prin toată suferința prin care trec oamenii din jurul nostru.

Această tranziție este foarte greu de făcut. De aceea puțini o fac. Sunt puțini în lumea noastră. Dar dacă ne uităm la toate generațiile trecute, mulți au făcut-o deja. Doar că nu-i putem vedea. În toate cărțile sfinte s-au scris despre ei.  Și acesta este scopul acestui studiu, de a ne da această posibilitate care există și calea de o face.

Trebuie să înțelegem că această lume în care trăim, nu se va schimba, va fi mereu așa. Samsara este mereu așa. Samsara este denumirea generală a acestei forme de existență nebunească, în care fugim tot timpul de a pune mâna exact pe lucrurile pe care va trebui să le pierdem.

Avem grijă tot timpul de corpul nostru, îl spălăm, îl ornăm, îl pieptănăm, iar acest trup ne va ucide. Acest corp de care ne îngrijim toată ziua, ne va ucide. Va  muri. Dar putem transforma acest proces. Schimbarea va fi subtilă. Din punct de vedere spiritual putem fi într-o lume complet diferită. Și acesta este scopul nostru.

Și dacă ne uităm la ce au făcut părinții noștri, la ce au făcut bunicii noștri, putem vedea că toți s-au născut, au crescut, au studiat, și-au întemeiat familie, au dezvoltat o afacere, s-au stabilit la casa lor, au avut copii, au îmbătrânit, au avut nevoie de ochelari, apoi de un aparat auditiv, apoi de un baston, apoi de un cadru, iar în final au căzut din picioare și s-a terminat.

S-ar putea să ne mai amintim de părinți, de bunici și poate de două generații în urmă. Dar cine îi mai știe pe cei cu zece generații în urmă? Nu le mai știm numele, nu mai știm cine au fost, cum au trăit, totul s-a fost șters! Și să nu mai vorbim despre cei cu o sută de generații în urmă. Așa vom fi și noi.

Așadar acest studiu vine să prezinte o altă posibilitate și ea nu este nouă. Nu reînnoim nimic. Cunoașterea este străveche. În budism este cunoscut de două mii cinci sute de ani și nu este prima dată când apare în lumea noastră.

Oamenii au făcut calea și au reușit. Deci, și noi putem face asta.

 

Avem condiții deosebite pentru a face calea

Și aceasta este provocarea, iar cuvântul cheie este că putem. Sună atât de  ciudat, atât de nou, atât de departe de noi și despre asta nu se scrie în ziar. De aceea avem nevoie de profesori spirituali, care cunosc calea, care au făcut calea, care au primit-o de la maeștrii lor, care și ei la rândul lor au parcurs calea. Și linia neîntreruptă se duce până ființele iluminate. Linia este desăvârșită și există până în ziua de azi.

Suntem incredibil de norocoși să întâlnim acest lucru direct. Linia de maeștri este străveche, cunoașterea este veche și este încă vie. Cum au putut ei să facă calea, așa putem și noi. Și putem  face asta mai mult decât generațiile anterioare, pentru că avem condiții minunate în viața noastră. Avem condiții fizice deosebite, și nu contează câți bani avem in bancă.

Avem mâncare destulă,

Avem un acoperiș deasupra capului,

Avem instituții de sănătate,

Suntem sănătoși,

Avem un stat de drept,

Avem poliție care ne păzește,

Avem timp liber,

Avem timp să ascultăm aceste lucruri,

Nu trebuie să muncim din greu ziua și să cădem de oboseală noaptea,

Sunteți interesați de aceste lucruri.

Am crescut în valori morale importante ale religiei noastre, care ne împing spre  munca spirituală. Imaginați-vă o persoană care nu are valori morale, care fură sau omoară. O astfel de persoană nu poate reuși în acest fel.

Deci, avem condiții deosebite pentru a face calea spirituală.

Moralitatea bazată pe înțelegere creează libertate!

Am vorbit care sunt motivele profunde de a respecta moralitatea. Am spus că până nu învățăm să respectăm așa cum trebuie moralitatea, nu ne vom putea elibera niciodată din suferință. Și când ne angajăm într-un sistem de legi sau jurăminte, ne cumpărăm libertatea.

Nu vom mai sta în cumpănă dacă să ascundem sau nu. Este clar că nu putem ascunde. Nu putem progresa pe cale dacă ascundem lucruri. Trebuie să ne îndreptăm spre adevăr. Nu putem să păstrăm o minte care încearcă să păcălească.

 

Motivele profunde de respectare a moralității

Am vorbit despre motivele de respectare a moralității. Atâta timp cât motivul este exterior, să spunem:

frica de poliție,

frica de lege,

frica de popă,

frica de profesori,

frica de guvern,

frica de părinți,

atâta timp cât această motivație este cea care ne conduce, nu vom putea menține moralitatea într-un mod profund. Pentru că majoritatea timpului suntem cu noi înșine și nimeni nu vede ce facem și la ce ne gândim.

Și numărul cel mai mare de semințe mentale pe care le purtăm cu noi, le-am plantat cu gândurile noastre. Dacă dorim cuiva rău, gândul este înregistrat în partea inconștientă a minții noastre, și într-o zi va da rezultat; într-o zi această amprentă se va manifesta. Cum? Cineva va veni și ne va face rău.

Tot ceea ce se întâmplă în lumea noastră, așa cum știm, este manifestarea acestor amprente pe care le purtăm în conștiința noastră, care sunt toate rodul lucrurilor pe care le-am făcut, spus sau gândit.

La finalul fiecărui act, vorbă, gând, este lăsată o amprentă în mintea noastră. Ele sunt înregistrate cu o viteză de 65 pe secundă. Toate rămân acolo, dar noi am uitat de ele. Dar există subconștientul nostru, care nu a uitat. Amprentele stau acolo, acumulând energie și, când le vine timpul, se manifestă și ne creează lumea.

Și dacă înregistrările minții au fost rele, dacă nu am dat altuia când era momentul, dacă i-am rănit pe alții, dacă i-am disprețuit pe alții, ceea ce se va întoarce asupra noastră sunt exact asta.

Lumea care se întoarce la mine este exact lumea pe care o plantez prin acțiunile, cuvintele și gândurile mele.

Deci, atâta timp cât respectarea moralității se face din motive externe, nu vom putea fi atenți la gândurile noastre, pe care legea nu le poate atinge. Dar karma, nu uită niciodată lucrurile. Dacă nu respectăm viața: nu avem grijă de bolnavi, nu conducem cu atenție, desconsiderăm viața altora sau a animalelor sau a insectelor, lăsăm amprente în mintea noastră. Și ceea ce ni se va întoarce va fi deteriorarea sănătății noastre, viața ne va fi în pericol, sau vom trăi într-o țară în care este război și așa mai departe.

De aceea, frica de lege nu este suficient de puternică pentru ca eu să opresc comportamente precum a călca furnicile. Nu există nicio lege împotriva călcării furnicilor. Dar karma nu uită, atunci când calc intenționat furnica sau gândacul. Dacă omor în mod intenționat, înseamnă că sunt conștient că există o ființă vie, că ea vrea să trăiască la fel ca și mine și îi iau viața. Iar ceea ce se va întoarce asupra mea va fi cineva care este conștient că sunt o ființă vie, că vreau să trăiesc și mă va răni. Așa ne producem dușmanii.

De aceea avem parte de accidente sau de boli, datorită faptului că nu am respectat viața altora.

Atașamentul de această viață va fi, de exemplu: respectarea moralității, ca alții să spună despre noi că suntem o persoană cinstită. Pentru ca alții să gândească favorabil despre noi și să nu vină poliția să ne bată la ușă.

Sigur, legea trebuie respectată și oamenii să fie cinstiți, dar motivul pentru asta ar trebui să fie mult mai adânc. El trebuie să fie eliberat de atașamentul față de această viață. Trebuie să înțelegem că atâta timp cât nu păstrăm această legalitate în noi, vom suferi! Se va întoarce asupra noastră și vom suferi. De aceea, nu va exista libertate în viața noastră. Vor veni accidente pe care noi nu le invitam, vor veni boli pe care nu le invitam, iar datorită lor nu vom fi liberi.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

Seminar de meditație

 Lo Jong 3 – Antrenamentul minții 3
Eliberarea de cele patru atașamente

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5,b

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Un scurt rezumat

Primul aspect al primului rând a fost: Oricine respectă regulile morale.

Acum trecem la al doilea aspect al primului rând: „Și se ocupă de învățare, contemplare și meditație doar în scopurile acestei vieți”.

Deci, învățarea, contemplarea și meditația.

Ce face o persoană care a pornit pe o cale spirituală?

• • Mai întâi trebuie să studieze. Trebuie să se așeze și să studieze. De exemplu, să asculte o astfel de lecție, sau să citească o carte, sau să ajungă la învățături. Deci acesta este primul aspect.
  • Al doilea aspect: după ce am învățat… să presupunem că am auzit vorbindu-se despre furnici. Acum ieșim în stradă și vedem furnici pe jos. Ce facem? Imediat apare gândul: „Ce ne-a spus profesorul? Ce-i cu furnica? Este adevărat ce ni s-a spus?” Începem să ne gândim la învățătură. Aceasta este ceea ce numim contemplare/reflecție.

Deci, după ce am auzit învățătura, va trebui să reflectăm asupra ei. Trebuie să verificăm: „Este corect? Nu este corect? Se potrivește? Funcționează? Nu funcționează? Cum se potrivește asta cu valorile mele? Ar trebui să schimb ceva în viața mea sau nu? Oare rezultatele unui astfel de comportament se reflectă în viața mea acum sau nu? Există boli în viața mea? De unde pot veni ele?

Începem să examinăm, să reflectăm.

Deci, aceștia sunt pași esențiali pe calea spirituală. Studiul/învățarea și contemplarea/reflecția. Dar Maestrul ne spune aici:

O persoană angajată în arta învățării și reflecției
Dobândește resurse pentru a atinge omnisciența.

O persoană care studiază și reflectă și a urcat pe o cale spirituală, dacă progresează foarte mult pe cale, poate ajunge la starea de omnisciență, care este o ființă iluminată, un Buddha care știe totul.

El devine o faclă de lumină
Ce risipește întunericul ignoranței
Și luminează calea ființelor.
Această persoană plantează semințe
De a dobândi corpul înțelepciunii.

Corpul înțelepciunii este dharmakya, un aspect al lui Buddha. Este înțelepciunea unei ființe iluminate.

Când spunem Buddha, nu ne referim la Buddha Shakyamuni care a trăit în India acum două mii cinci sute de ani, ci ne referim la o persoană iluminată. În sanscrită, Buddha este o ființă iluminată.

Versetul pe care l-am citit ne îndeamnă la studiu și reflecție. El subliniază importanța acestui lucru. Și aici spune:

 

Metoda fără învățare și reflecție nu este posibilă.

Indiferent de tradiția spirituală pe care o urmăm, studiem, practicăm, credem, în orice metodă trebuie să existe procesul de învățare și reflecție. Fără el nu există cale spirituală.

Comentatorul continuă:

Dar persoana angajată în învățare și reflecție
În timp ce este atașată de această viață,
Tot ce va dobândi vor fi mijloacele
De a-și dezvolta aroganța și mândria.

„Eu știu mai bine decât celălalt. Cunosc scripturile cel mai bine.” … Așa continuăm să rămânem în această viață. Deoarece studiem pentru ca alții să aibă o părere bună despre noi. Pentru reputație. Dar reputația va trebui să o pierdem. Nu acesta este motivul pentru care studiem.

 

Ce caracterizează învățătura spirituală

Să vorbim puțin despre învățare.

To pa

Acesta este cuvântul în tibetană pentru învățare sau ascultare.

Lama Ken Rinpoche spunea cu o voce blândă și smerită: „Repetați după mine!”. Și întreba: „Ai un ban? Îți plătesc eu.”

În continuare vom vorbi despre procesul de învățare pe calea spirituală. Nu este ca la școală. Pare că vedem o sală de clasă și un profesor. Dar procesul este cu totul altceva.

 

1. Am nevoie de foarte multe ore de studiu.

Primul lucru de știut despre studiul spiritual, despre Topa, este că este nevoie de foarte multe ore de învățat. Deoarece lucrurile pe care le auzim sunt diferite și ciudate, fapt care stârnesc în noi multe obiecții și judecăți. Nu suntem obișnuiți să gândim așa. De unde știm asta? Pentru că dacă am fi fost obișnuiți să gândim în acest fel, nu am mai fi fost aici. Nu am mai fi suferit. Suntem încă într-un corp care îmbătrânește și în viața noastră există boli, foamete, războaie și așa mai departe.

Deci, trebuie să învățăm. Și trebuie să învățăm mult. Sute de ore în clasă. Și asta înseamnă că atunci când întâlnim un profesor calificat, care este capabil să ne învețe aceste lucruri, putem progresa pe cale. Dacă suntem serioși în privința asta.

Și nu facem asta pentru profesori, ci pentru noi.

Și în multe tradiții budiste, atitudinea este: „N-avem timp de învățat atât, n-ar trebui să vorbim atât de mult. Trebuie să medităm și să practicăm”. Desigur că meditația este o parte foarte importantă a căi, dar, trebuie învățat mult, pentru a ști de ce medităm și cum să facem asta corect, astfel încât să ne scoată din suferință.

Ceea ce spunem este că dacă ne așezăm în meditație, fără să înțelegem pentru ce medităm, ce trebuie să facem în meditație și unde ar trebui să ajungem, este risipă de timp. Nu avem la dispoziție atâția ani de viață de a face ceva ce nu înțelegem.

Și pentru asta este nevoie din nou de profesori pricepuți care să ne învețe.

 

2. Învățăturile trebuie ascultate din nou și din nou

Spre deosebire de școala obișnuită, învățătura spirituală trebuie auzită de foarte multe ori. Este un proces lung. Poate lua multe vieți. Pentru că asimilarea ei și a trăi conform ei, durează mult timp.

Cu toții cunoaștem fraza biblică „Iubește-ți aproapele tău ca pe tine însuți!”. Câte din gândurile noastre zilnice sunt așa? Până să învățăm să le aducem de la cap la inimă, este drum lung. Cu toate că din punct de vedere intelectual, nu este atât de greu să înțelegem aceste lucruri, ele sunt simple, totuși avem nevoie de a le integra dincolo de înțelegerea intelectuală. Dincolo de „Aha, am înțeles, știu să răspund corect la teme”. Deși este important să ne facem temele, nu este suficient.

 

3. Este necesară binecuvântarea liniei de maeștri

Este nevoie de a auzi învățătura de la cineva care a primit binecuvântarea liniei de maeștri. Nu cineva care a citit din carte. Cineva care a primit învățătura pe linie directă și vie.

Binecuvântarea liniei o primim atunci când ascultăm direct persoana, care la rândul ei a primit direct învățătura de la profesorii săi și aceștia au primit-o direct de la profesorii lor. Această binecuvântare nu poate veni din cărți sau din Internet. De aceea este foarte important să auzim învățătura direct de la profesor.

 

4. Trebuie să studiem cu un maestru în viață

În timpul audierii învățăturii directe de la un maestru, se mai întâmplă și altceva, fenomenul de Lung.

Lung

Este transmisia orală de la profesor la elev. Așa a fost întotdeauna și așa va fi mereu.

Nimeni nu a ajuns încă la iluminare, din cărți. Deși cărțile sunt foarte importante și de mare ajutor pe cale, ele nu sunt suficiente. Nimeni nu va ajunge la iluminare folosind Internetul. Trebuie să facem efort de a sta în prezența profesorului, a maestrului. Și asta este foarte important.

Pe de altă parte, o mare parte din învățarea transmisă pe linia de maeștrii este secretă. „Secret” înseamnă că nu se predă în public; se predă când se creează condiții speciale între elev și profesor. Primim binecuvântarea tradiției secrete atunci când profesorul deține linia.

Și avem norocul să avem parte de o linie neîntreruptă și vie de maeștri, care a început acum două mii cinci sute de ani de la ființe iluminate și transmisă până la noi.

 

5. Elevul trebuie să se angajeze să studieze

Și un alt aspect legat de Topa, este că elevul trebuie să se angajeze să învețe.

Ce înseamnă să se angajeze? Elevul nu semnează un contract. Acest studiu este oferit gratuit. Și el va fi mereu așa. Dar în inima lui, se va angaja să acorde mult timp studiului. Să fie multe ore în prezența Maestrului. Nu putem face calea fără el. Și angajamentul trebuie să fie foarte serios.

Oamenii spun: „Îmi doresc foarte mult să vin la cursurile astea, dar trebuie să fac asta și asta.” Ce putem răspunde? Nu pentru profesor veniți, ci pentru voi.

Dacă vrem să mergem înainte, trebuie să ne schimbăm prioritățile. Și dacă suntem cu adevărat serioși în ceea ce privește calea, cu adevărat dedicați căii, nimic altceva nu va mai fi important.

Lama Dvora Hla povestește: „În primăvara anului în care Ken Rinpoche a murit, a susținut câteva săptămâni de învățături. În acea perioadă am primit un telefon de la tatăl meu și mi-a spus: „Nu mă simt bine, vreau să vii acasă”. Și știam că am învățături cu Lama. Așa că m-am dus la al meu Lama Ken Rinpoche să-l întreb ce să fac. El mi-a spus: «Du-te la tatăl tău. Este foarte important să fii cu tatăl tău. Și vino când începe studiul». Așa am făcut și tatăl meu a mai trăit mult timp după aceea”.

Avem doar două opțiuni:

– Ori vom continua să facem aceleași lucruri ca și până acum. Și știm spre ce duce asta. Mulți oameni buni sunt activi, îi ajută pe ceilalți, fac acte de caritate, și unde sunt ei? Este nevoie de un efort cu mult mai mare decât asta și de mult mai multe cunoștințe.

– Ori, să începem să învățăm într-un mod serios. Avem deja o tradiție vie, oameni capabili să ne învețe, oameni care înțeleg ce înseamnă să ne transformăm lumea, mental.

Și mulți oameni au făcut calea. Mulți oameni din India au făcut-o, mulți oameni din Tibet au făcut-o și chiar și unii din lumea occidentală încep deja să o facă.

Dar primul pas este învățătura. Multe ore, în prezența persoanei potrivite.

 

6. Învățarea fără atașament

Și este foarte important să venim la învățătură fără atașamentul față de această viață.

Acest lucru va veni după ce înțelegem pe deplin

– inutilitatea de a depune eforturi destinate doar acestei vieți,
– că nu există nimic lumesc pe care să-l putem păstra,
– că suntem forțați să le pierdem,
– că toate lucrurile lumești, banii, bunurile, relațiile, sentimentele bune și reputația – au natura de a se degrada și ne provoacă suferință, și
– singurele lucruri pe care le putem lua cu noi sunt conștientizările și realizările spirituale.

O astfel de înțelegere ne va încuraja să căutăm învățătura spirituală și un profesor care să ne arate calea și să ne conducă pe calea spirituală, cineva care să înțeleagă cum schimbăm lumile. După ce ne-am îndreptat spre calea spirituală și avem încredere în ea, atunci vom depune toate eforturile de a învăța cu acel profesor.

Învățătura este însoțită de înțelegerea faptului că menirea ei este să ne aducă la fericirea sublimă a iluminării și nu este concentrată pe niciun scop lumesc.

 

7. Trebuie apreciată raritatea faptului că auzim aceste învățături

Cât de rar este tot ceea ce se întâmplă astăzi aici. Cât de rari sunteți. Și nu contează ce v-a adus aici. Puteți spune: „Poate întâmplător auzim asta”.

Noi spunem că nu există întâmplare. Dacă ați venit aici, ați avut karma să veniți aici. Ați avut semințele karmice care au rodit sub forma de a decide să veniți la învățătură. Și asta vă face să fiți complet rari. Nimic nu este de la sine înțeles. Acest lucru nu se întâmplă aproape niciodată în lume.

Acesta este primul pas: de a obține libertatea după care tânjim; libertatea de lucrurile care ne leagă.

 

Relația profundă cu cărțile Dharma

Un alt aspect legat de Topa este atitudinea față de cărțile pe care le studiem. Și există sute de mii de cărți spirituale.

În mănăstirile tibetane, copiii învață cărțile pe de rost încă de mici, înainte de a le înțelege. Ei învață pe de rost câțiva ani buni. Există cinci cărți importante pe care le studiază. În cursul 9, se dau explicații despre aceste cărți și nu vom intra în detalii aici.

Dar doar ca să vă dau un exemplu, una dintre cele mai importante cărți care se studiază în mănăstire este Abhisamaya Alamkhara, adică Coroana Realizărilor. Este o carte scrisă de Maestrul Asanga, în urmă cu aproximativ 1600 de ani, după ce i-a fost transmisă de Maitreya.

Cartea tibetană are cincizeci de pagini. După ce călugării o învață pe de rost, numai apoi o studiază timp de doisprezece ani. Ce ar fi asta? Cam patru pagini pe an? Așa se dezvoltă o relație cu cartea.

Nu ca noi: am terminat de citit cartea și mergem la următoarea. Toată această înțelepciune este înregistrată în mintea lor și îi însoțește.

 

Cărți valoroase și rare în lume

Vorbim despre cărți foarte, foarte rare care conțin această înțelepciune a modului de a învinge moartea. Cum să scăpăm de suferință. Dintre milioanele de cărți care există în lume, sunt foarte puține cărți care au această înțelepciune. Și întrucât viața noastră este foarte scurtă, nu ne putem permite să citim toate celelalte cărți, pentru că între timp viața se epuizează.

Și va veni ziua când ochii noștri nu vor mai putea citi cărți sau nu vom mai putea înțelege ce este scris în cărți. Și să nu credeți că asta este departe de noi. Pentru că va veni ziua când toate acestea nu vor mai fi.

Deci, capacitatea pe care o avem acum trebuie să o folosim bine, să o îndreptăm spre ceea ce trebuie. Și când am dat deja de o carte atât de deosebită, atunci va trebui să o aprofundăm mult timp. Aceasta este relația față de carte. O relație profundă. Așa cum ne relaționăm față de Biblie sau Coran. Nu este o carte pe care o citim și după aceea o aruncăm.

Deci, acesta este un aspect de care trebuie să ținem cont.

Și vestea bună este că, dacă vă aflați pe o linie de maeștri autentică, dacă studiați bine karma și vacuitatea și practicați ceea ce vi se descrie aici, atunci în decurs de câteva luni sau un an, veți vedea rezultatele. Viața voastră se va schimba. Schimbările vor fi suficient de vizibile încât să vă entuziasmeze și să doriți să mergeți mai departe.

 

Legământul dintre elev și profesorul spiritual

Un alt aspect important al învățării spirituale care este diferit de învățarea din cadrul școlii este relația cu profesorul.

Mergem la școală, la universitate, învățăm un semestru, semestrul se termină, susținem examenul final, și „La revedere!”. S-ar putea să-l mai întâlnim pe profesor sau nu. Am plătit școlarizarea, ne-am făcut toată munca și ne luat rămas bun. Și poate va fi și o ceremonie de absolvire, în cel mai bun caz.

Nu este așa în învățătura spirituală. Dacă vrem să facem o schimbare profundă în conștiința noastră, o schimbare care să ne elibereze de lucrurile care ne leagă, de suferința care ne leagă, această învățătură necesită o legătură foarte strânsă cu profesorii spirituali. Chiar și mai strânsă decât cu familia. Așa a fost întotdeauna în istoria iluminării.

Toți cei care au reușit pe calea spre iluminare, fără excepție, au avut o relație foarte apropiată și strânsă cu învățătorii lor.

Mai întâi trebuie să găsești un profesor calificat care să înțeleagă cum să schimbe lumea:

1. Deci trebuie găsit un profesor calificat. Cineva care:

– știe despre ce vorbește,

– cunoaște calea suficient de bine,

– este capabil să explice calea suficient de bine,

– dorește să ne explice calea, și

– ne poate avansa pe cale.

Nu este ușor de găsit așa ceva.

2. Să existe o relație strânsă între profesor și elev.

— Profesorul, la rândul său, își asumă întreaga responsabilitate față de elevul său.

Profesorul are grijă de toate nevoile spirituale ale elevului. La tibetani, profesorul se îngrijește și de nevoile materiale ale elevului.

Profesorii se ocupă de mâncarea și cazarea copiilor în mânăstire. Dar mai ales, desigur, profesorul are grijă de spiritul elevului. Profesorul își asumă responsabilitatea pentru spiritul elevului. Aceasta este o mare responsabilitate.

— Rolul elevului este de a-și servi profesorul

Elevul, la rândul său, își asumă angajamentul de a ajuta și servi profesorul. „Voi face tot ce pot să te ajut, hai să vedem cum pot să-ți ușurez munca!”. Ca elev, preocuparea mea este să-mi servesc învățătorul. Să-l ajut cât pot. Cu cât mă voi dedica mai mult acestui serviciu, acestei relații, cu atât mă voi deschide mai mult către cunoaștere și mai multe cunoștințe vor veni la mine.

Lama Dvora Hla spunea: „Mulți ani m-am învârtit prin cercurile de dharma și deja am avut ocazia să urmăresc și să văd diferiți oameni cum se comportă pe cale. Cei care au progresat cel mai repede au fost cei s-au devotat profesorului și căii.”

Puteți vedea asta deja printre voi. Așa a fost întotdeauna. Iar mai târziu aceștia vor deveni Lama. Este karma care îi transformă în Lama. Și elevii lor vor sluji pe ei, și în acest fel se păstrează linia.

Iar voi sunteți următoarea generație de Lama. Depinde doar de voi dacă luați aceste învățături și le veți transmite mai departe.

Deci acest Topa – învățare/ascultare – este și un legământ între profesor și elev. Un legământ care este la un nivel de responsabilitate reciprocă profundă. Dar mai ales de la profesor la elev. Profesorul preia viața elevului în mâinile sale.

3. Profesorul trebuie ales cu grijă

De aceea este nevoie să vă alegeți cu atenție profesorul. Nu intrați într-un asemenea legământ cu ușurință, pentru că vă dați viața spirituală altcuiva, și este chiar și dincolo de această viață. Dacă viața în acest trup va lua sfârșit, spiritul vostru va continua. Iar dacă profesorul nu este bun și vă dă o direcție greșită, vă va dăuna multe vieți viitoare.

– Este el capabil să ne îndrume pe cale? Este oare priceput să facă asta? Știe ce face?

– Mai mult de atât, să zicem că el știe ce face, oare chiar putem avea încredere în el/ea? Pentru că elevul ar trebui să fie pregătit să se încredințeze profesorului și să-l lase pe acesta să-l îndrume.

Învățătorul/Lama este cel care ne va conduce spre un tărâm necunoscut. Spre locuri în care elevul nu a fost niciodată, în care nu știe regulile, nu știe ce ar trebui să facă și ce nu. Dacă ar fi știut, ar fi fost deja acolo. Ar fi ieșit singur din suferință. Deci este nevoie de o mare încredere din partea elevului pentru a-l lăsa pe profesor să-l îndrume. Și dacă nu avem o astfel de încredere în profesor, atunci va trebui să plantăm karma încrederii. Cum? Să facem mult bine în lume.

Prin urmre această relație ar trebui aleasă cu grijă. Profesorul trebuie să fie examinat cu atenție. Sunt cursuri despre cum să facem acest lucru. De exemplu: lecția 3, cursul nr.1; lecția nr.7b din seminarul Sursa binefacerilor mele; lecția nr.9, cursul 9; seminarul Guru Yoga; în studiile Lam Rim despre Lama; prelegerea despre calea devotamentului.

Dar după ce ați examinat, după ce v-ați hotărât și sunteți serioși în ceea ce privește calea, va trebui să vă angajați la ea. Desigur că profesorul trebuie să fie calificat, pentru că el este acum responsabil de spiritul vostru.

Dacă elevul strică relația, pentru el va fi un mare dezastru. Dacă se ajunge la situația în care profesorul va spune: „Nu te mai pot învăța!”, va fi teribil trist pentru elev. Pentru că șansa pe care o avea de a schimba lumea mentală și de a ieși din suferință s-a terminat.

De aceea, trebuie să fim foarte atenți la aceste lucruri, deoarece totul se bazează pe amprentele mentale. Întreaga noastră lume este rodirea semințelor mentale pe care le-am plantat. Așa că trebuie să fim foarte atenți la ceea ce semănăm.

 

Reflectarea/contemplarea

Până acum am învățat despre etapa de învățare. Acum vom vorbi despre a doua etapă numită:

Sampa

Sampa înseamnă gândire, contemplare, reflecție.

Această etapă vine în urma studiului. După ce am auzit învățătura, începem să reflectăm la ea. Avem nevoie de timp pentru a o asimila, integra. Învățătura este pentru noi nouă, diferită, ciudată și nu este ușor de înțeles. De mult am fi fost iluminați dacă învățătura ar fi fost ușoară.

Acesta este procesul Sampa care se petrece tot timpul. Odată ce am intrat în studii, contemplarea va veni de la sine. Vom continua să ne gândim la ceea ce am învățat. Plecăm de la studii și cineva ne insultă. Imediat va apare gândul: „Ok, ce fac acum? Ce mi s-a spus în clasă? Cum se potrivește asta cu karma? De unde a venit această insultă? Cum ar trebui să răspund la o insultă?”

Acesta este un Sampa. Este procesul de gândire. Ne gândim la ceea ce am auzit, aprofundăm, asimilăm, verificăm.

Sampa este un proces interior care durează mult timp. În mintea noastră prelucrăm ideile care ni s-au expus, le verificăm. Oare este posibil să nu mai fiu nevoit să mor? Este adevărat că există și alte forme de existență? Există și alte locuri în care pot fi mental dacă fac o anumită practică? Pe ce mă pot baza ca să cred asta? Acesta este Sampa. Am auzit lecția, mergem acasă și iarăși vedem suferință în viața noastră. Există boli, vești proaste, probleme cu banii și așa mai departe. Iar acum începem să aplicăm aceste învățături.

 

Contemplarea eliberată de atașamentul acestei vieți

Contemplarea făcută din atașamentul față de această viață va evalua învățătura în funcție de criteriile legate de această viață: cum ne folosesc toate acestea, ce cred prietenii sau cultura sau părinții noștri despre asta, cum vom arăta în ochii lor, ne ridică statutul prin aceste studii, etc.

Pentru a evita acest tip de reflecție, trebuie să înțelegem că nu există nici un criteriu în viața noastră normală care să ne poată îndruma pe cale, și să nu ne așteptăm la aprobarea altora. Mersul pe calea obișnuită a vieții va duce la moarte și la suferință continuă. Criteriul de examinare și evaluare a învățăturii primite trebuie să fie determinat de dorința de libertate și de iluminare și de dorința de a fi o binecuvântare pentru alții.

 

Meditația

A treia etapă este meditația, în tibetană:

 Gompa

Când omul trece printr-un are necaz, începe să se întrebe: „De ce mi se întâmplă asta? Care este natura acestei vieți, de ce este atât de multă suferință în ea?”. Mai ales dacă i se întâmplă multe deodată și este încă tânăr și nu înțelege, începe să caute răspunsuri. Începe să caute profesori spirituali, decide să învețe – Topa, și merge să-și petreacă timpul învățând. Sampa va veni de la sine.

După care vine Gompa, etapa aprofundării acestor cunoștințe. Ea trebuie să facă parte din orice cale spirituală.

În meditație, ne aprofundăm înțelegerea, ne obișnuim cu lucrurile pe care le-am învățat și asupra cărora am reflectat. Cu ajutorul meditației încercăm să ajungem la conștientizări ale acestora, care este dincolo de înțelegerea intelectuală. Când atingem acest nivel de conștientizare a materiei învățate, vom face meditația de fixare pentru a ajunge la o minte stabilă și calmă, la controlul minții, care ne pregătește pentru practica înaltă.

Și când deja suntem mai avansați pe cale, este timpul să ne retragem, să ne izolăm de lumea exterioară. Vine timpul în care vom sta în meditație, izolați, într-un loc liniștit, unde avem condițiile adecvate și de sprijin.

Iar singura noastră treabă, este doar să medităm, să privim în interiorul nostru. Și încet, începem să găsim răspunsurile în interior și asta va aduce adevărata transformare.

Este foarte important să creăm condițiile pentru un astfel de retreat, să-i ajutăm și să-i sprijinim pe alții în retreat, pentru că asta creează condițiile pentru retreat-urile noastre.

 

Și meditația trebuie să fie, de asemenea, eliberată de atașamentul față de această viață

Ce înseamnă să medităm fiind atașați de această viață? Asta înseamnă să medităm gândindu-ne la: „Ce cred ei despre mine acum? Sunt suficient de sfânt sau nu?”

Chiar și meditația poate fi făcută din atașamentul față de această viață, adică ne gândim cum putem folosi puterea meditației în beneficiul nostru și pentru a promova scopurile lumești.

De aceea trebuie să fim atenți ca meditația să fie ceva pur, ceva între noi și ființele iluminate. Între noi și aspirația noastră pură de a ajunge la iluminare, pentru a aduce cât mai multă binecuvântare lumii.

Am nevoie de toate cele trei etape

To Sam Gom Sum

To      = învățare,
Sam  = contemplare, reflecție,
Gom = meditație,
Sum  = trei.

Am nevoie de toate trei.

Pentru ca întregul proces să funcționeze, să ne aducă transformarea dorită și să ajungem în locul unde nu mai există suferință, trebuie să ne angajăm pe cale. Nu va mai fi ceva secundar. Dacă abordarea mea este ca mai întâi să îmi termin toate treburile, toate nunțile, botezurile și dacă îmi mai îmi rămâne ceva timp, atunci voi merge la lecții, dacă fac aşa atunci nu voi progresa nicăieri.

Este nevoie de angajament, de schimbare a priorităților. Acesta este un angajament foarte mare.

 

Eliberarea de atașamentul față de această viață ne va schimba

Ce înseamnă că facem aceste lucruri fiind atașați de această viață?

Ce înseamnă a învăța în timp ce suntem atașați de această viață?

După cum am spus în cultura noastră, concurența este încurajată încă de la școală. Se dau note, ne uităm cine are note mai bune. Învățăm pentru a lua note bune, sau pentru ca profesorul să ne placă.

La aceste învățături nu se  învață pentru note. Se dau teme de făcut și toată lumea primește de la nota 9 în sus. Deci, putem spune că nu învățăm pentru note, nici pentru a primi diplome de excelență.

Învățătura este cu mult mai profundă, este între voi și iluminarea voastră. Și dacă faceți asta bine, oamenii vor începe să vă vadă un pic ciudați. Asta este în cel mai bun caz. În cel mai rău caz cei din jurul vostru vi se vor împotrivi.

 

Nu vă așteptați la sprijinul celor din jurul vostru

Uitați de recompensele acestei vieți. Nu pentru ele faceți această cale. Nu veți primi nici un sprijin social sau din mediul în care trăiți pentru această activitate. Nu va fi.

De exemplu, vorbim despre faptul că la un moment dat va trebui să faceți retreat. Oamenii nu înțeleg de ce este nevoie, de ce este important să faceți asta. Acest lucru nu este ușor de făcut în societatea în care trăiți.

Și, [tocmai] de aceea nici n-ați întâlnit oamenii care au învins moartea. Este nevoie de multe condiții pentru ca acest lucru să se întâmple. Este nevoie de a ne elibera de atașamentul pe care îl avem față de sistemul nostru de valori actual.

 

Această cale este personală și intimă

Calea va deveni ceva personal și intim. O cale ce este doar între voi și profesor. Între voi și Buddha. Și dacă nu o faceți, veți muri. Lucrurile exterioare, toate știrile, ziarele și revistele, vor trece pe planul secundar. Vor deveni mai puțin importante.

Așadar, acest Lo Jong nu este pentru începători, este foarte adânc. Și dacă înțelegeți ce vi se spune aici, atunci tot ceea ce veți face de acum înainte, nu se va mai baza pe ceea ce spun prietenii sau societatea sau părinții voștri, biserica, televiziunea sau cărțile de istorie. Ei nu au cunoștințe despre asta. Nu vă așteptați să primiți consimțământul lor. Nimeni nu va veni la televiziune să vă spună: „Merită să faci calea asta”.

…acest fapt necesită mult curaj, gândire autonomă și o alegere bazată pe înțelegere!

Ceea ce veți face va trebui să fie separat de sistemul normal de valori în care trăiți, pentru că nu se potrivește căii. Pentru că el vă duce spre mormânt.

Și pentru acest lucru este nevoie de curaj. Să fiți dispuși să nu mai mergeți cu ceea ce este obișnuit și să fiți priviți ca puțin ciudați.

 

Calea noastră spirituală trebuie să fie testată și să dea rezultate

Un alt aspect este că trebuie să fim foarte atenți la ce alegem să studiem. Pentru că este mult de învățat și nu avem timp să învățăm lucruri care nu duc nicăieri. Alegerea a ceea ce învățăm este foarte importantă.

De aceea, este foarte important să găsim învățătura potrivită, profesorii potriviți, calea pe care alții au făcut-o și au reușit.

Nu avem timp să încercăm orice teorie despre care cineva spune: „Sunt un mare profet. Eu am inventat-o și am testat-o!”. Trebuie să alegem calea care a fost testată și experimentată de sute de ani de către oameni care au mers pe ea și au reușit. Aproape orice alt material pe care-l citim nu a fost testat. Nu știm dacă funcționează sau nu. Nu avem timp pentru asta.

Putem citi lucruri foarte interesante, dar ele ne abat de la puținul timp pe care îl avem.

– Nu știm cât timp mai avem la dispoziție,
– Cât ne vor mai ține ochii, și
– Cât ne va mai ține mintea.

Deci, orice lucru pe care îl alegem să ne dedicăm timpul, trebuie să ne întrebăm: „Mă va ajuta la ceva sau nu?” Și dacă răspunsul este nu, îl lăsăm deoparte pentru că nu avem timp.

Dacă nu facem asta înseamnă că studiul și practica noastră este atașată de această viață. Despre asta ni se vorbește aici.

Trebuie să avem o gândire liberă și să nu cumpărăm orice ne vinde altul. Inclusiv ceea ce ni se spune aici. Și asta trebuie, de asemenea, examinat și verificat.

 

A căuta de a face bine altora

Societatea noastră ne-a obișnuit să ne gândim „ce îmi este mie bine”. Am crescut să ne gândim la ceea ce ne este bine nouă sau familiei noastre. Care este cel mai bun mijloc de trai pentru mine, care este șamponul cel mai bun, în ce oraș este mai bine de locuit, ce restaurant este cel mai bun.

Mass-media evaluează tot timpul restaurantele, vacanțele, ofertele. Toate reclamele sunt legate de ceea ce este bine pentru noi.

Căutăm în magazine, în ziare, pe internet: ce e bine pentru mine? Ce oferte bune mi se ofer? Care este partenerul bun pentru mine? Ce mă face să mă simt bine? Și asta am făcut dintotdeauna.

Și iată că încă trăim o viață plină de suferință, de războaie, de boli și așa mai departe. Nimic nu funcționează.

Acest studiu spune contrariul. Dacă ne dorim fericirea, va trebui să ne antrenăm de a face bine celorlalți.

Trebuie inversată proporția. Dacă cu greu în viața obișnuită, ne gândim la „ce aş putea face pentru vecinul meu?” și asta în cazul cel mai bun, acum ar trebui să inversăm proporția. În loc ca gândurile să fie toate asupra noastră, să le îndreptăm încet asupra celuilalt, [spre] cum putem să-i facem lui bine.

Și asta va fi contrar culturii noastre. Acesta este Sampa.

În loc de a purta discuții inutile, acest timp prețios pe care s-ar putea să nu-l mai avem mâine, ar trebui să ni-l petrecem de „cum am putea ajuta pe cineva”. Să ne întrunim și să ne consultăm despre cum să ajutăm pe cineva.

 

Dileme inutile

Societatea în care trăim nu ne învață asta. Trebuie să fim liberi în gândirea noastră. Societatea tot timpul ne derută. Ea ne prezintă mereu două variante: asta sau aia, șamponul acesta sau celălalt.

Ambele nu sunt bune. Este șamponul greșit? Șamponul este în regulă. Dar atunci când ne preocupă gândul „ce șampon să alegem” nu ne mai petrecem timpul cu lucrul principal, de cum să-i ajutăm pe ceilalți și cum să progresăm și noi și ei spiritual.

În societatea noastră de consum avem de ales tot timpul între două sau trei opțiuni. Toate aceste alegeri ne „fură” mintea. Suntem preocupați de aceste alegeri și nu facem ceea ce este cu adevărat important.

Deci

– învățarea ar trebui să fie autonomă, și de asemenea

– Sampa – gândirea trebuie să fie autonomă.

Nu vom putea face calea și să ne transformăm lumea, să învingem moartea, să învingem suferința, dacă nu suntem atenți la modul în care facem aceste lucruri. Și ele trebuie să fie eliberate de atașament.

Iar libertatea înțelege că toate aceste lucruri cu care ne învăluie societatea ne înlănțuie și ne ucid, în toată accepția cuvântului.

 

A alege libertatea

Dacă nu vom face calea, până la urmă vom muri singuri. Ne naștem singuri și murim singuri. Chiar și pe cale suntem singuri, doar ni se pare că suntem înconjurați de oameni, că uneori avem un partener – este doar o iluzie. Până nu vom progresa pe cale, nu suntem cu adevărat alături de ei. Și trecem prin această viață singuri.

Deci, toate aceste decizii de a ne „transforma mințile” sunt personale, intime și nu ar trebui să depindă de nimic legat de această viață. Nu de reputație, nu de câștigul financiar, nu de laude, nu de „Oare ce cred oamenii despre mine?”. Nu este relevant. Pentru că atunci când ne vine vremea vom pleca singuri. Deci toată practica spirituală trebuie să fie complet eliberată de aceste lucruri.

Trebuie să practicăm. Trebuie să vrem să facem To Sam Gom Sum. Trebuie să avem curajul să ne detașăm practica de sistemul de valori în care am crescut și în care suntem înconjurați tot timpul, de mass-media, de cultură și părinții și așa mai departe. Pentru că ceea ce ne înconjoară nu funcționează. Ceea ce ne înconjoară ne omoară.

Și aici am terminat primul rând din cele patru:

„Cel atașat încă de această viață – nu practică dharma”.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

Seminar de meditație

 Lo Jong 3 – Antrenamentul minții 3
Eliberarea de cele patru atașamente

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Ultimele două atașamente

Al treilea atașament este:

Dak Dunla Shen Na Jang Sem Min

Dak                     = eu,
Dak Dun            = pentru mine,
Shen                    = atașament. Este prima silabă a cuvântului Shenpa.
Deci, prima parte înseamnă cel atașat de grija pentru sine.
Jang sem           = bodhisattva, cel acționează pentru ceilalți.
Min                      = nu.
Jang sem min  = nu este un bodhisattva.

Traducerea frazei este cel atașat de sine însuși – nu poate fi numit bodhisattva.

 

Libertatea numai pentru mine este limitată

Ideea este că există un nivel de libertate pe care poate îl pot atinge numai eu, dar există altul și mai înalt, pe care îl numim iluminarea lui Buddha, iluminarea deplină, care este mult mai înaltă decât nirvana. A atinge iluminarea nu se poate întâmpla atâta timp cât sunt atașat de mine însămi. Atâta timp cât încerc să mă eliberez numai eu din suferință, acest lucru îmi va limita libertatea la care pot ajunge. Și îmi va limita, de asemenea, gradul de fericire pe care îl pot crea pentru mine.

Vom sări pentru un moment peste cel de-al treilea atașament, și vom trece la al patrulea.

 

Cel atașat de lucruri – concepția lui asupra lumii este greșită.

În tibetană:

Dzinpa Jung Na Tawa Min

  

Concepții greșite despre vacuitate

Vom intra puțin în problema vacuității.

De multe ori, oamenii au concepte greșite despre vacuitate:

– unii spun: „Totul este gol, negru”. Cum îmi va aduce asta fericirea? A vedea că totul este gol, că totul este negru, îmi va aduce asta fericirea?

– alții spun că vacuitatea este de a vedea că toată această cameră nu există cu adevărat, este de fapt doar un fel de lumină de cristal, și doar ni se pare că vedem oameni în ea.

– și alții care spun că nimic nu contează pentru că totul este gol. Această concepție este cea mai gravă că putem încălca legile morale și apoi vom suferi din cauza asta.

Deci există multe concepții greșite despre vacuitate.

 

Explicații ale vacuității

Există, de asemenea, opinii despre vacuitate pe care însuși Buddha le-a dat, care nu sunt greșite, dar prezintă doar parțial vacuitatea. Buddha ne-a transmis șase versiuni diferite ale vacuității, dintre care primele cinci nu sunt în întregime exacte.

Nu este ușor să înțelegem semnificația deplină a vacuității, iar oamenii se sperie uneori. Și datorită acestui fapt, Buddha a dat definiții parțiale ale vacuității pentru a-i ajuta oameni să ajungă în cele din urmă la sensul ei exact.

1. Lucrurile sunt lipsite de natură proprie de sine deoarece depind de cauzele lor

De exemplu, o definiție pe care Buddha a învățat-o este că lucrurile nu au natură de sine, deoarece vin din cauze. Aceasta este una dintre definițiile școlii Abhidharma. Lucrurile vin din cauze: acest pix nu este un pix în sine, ar trebui să existe plastic, pastă, fabrică, un camion, un magazin și bani pentru a-l cumpăra. Au fost cauze care l-au adus aici.

Și asta este corect. Nu este nimic în neregulă cu asta. Problema este că această înțelegere nu ne eliberează de suferință. Putem spune: „Bine, bine, sunt bolnav și înțeleg că țânțarul m-a înțepat și purta microbi, și din cauza lor acum sunt bolnav” – și mă întreb dacă medicamentul va ajuta să mă vindec sau nu. Dacă mă ajută atunci voi spune: „Ah, m-am făcut bine datorită medicamentului.”, dar dacă nu ajută, atunci ce voi spune?

Asta nu ne eliberează de suferință. Dacă mi s-a întâmplat un accident și îmi rup piciorul, atunci au fost cauze pentru accident: frânele nu au funcționat, șoferul era beat, sau orice altceva. „Există cauze” , dar nu-mi rezolvă problema piciorului rupt. Asta nu mă ajută.

Când cineva mă jignește, chiar dacă spun: „Ah, înțeleg, s-a trezit dimineața cu fața în pernă, sau poate l-a supărat nevasta și acum mă jignește”, tot nu mă ajută când trebuie să răspund la această insultă.

Deci aceasta este o abordare.

2. Lucrurile sunt lipsite de natură proprie de sine deoarece depind de părțile lor.

Pixul nu poate fi pix fără părțile lui. Are o parte verde și una albă. Are capac, are mină. Orice lucru este lipsit de natură proprie de sine pentru că depinde de părțile sale. Și această abordare are și același dezavantaj pe care l-am menționat mai înainte.

3. Explicația ultimă a vacuității

Singura abordare care poate ajuta, este vacuitatea conform școlii Madhiamika Prasangika, școala consecințelor a Căii de mijloc. Ea este cea mai înaltă înțelegere a vacuității care ne poate elibera de suferință.

 

Un pix sau un plastic sau un os de ros?

Dacă vă uitați la acest obiect, vedeți un pix. Priviți-l pentru o clipă.

Și acum închideți ochii.

Deschideți-i din nou și veți vedea un cilindru de plastic alb, neted și cu un element verde.

Acum închideți ochii și în minte priviți din nou la pix.

Și din nou veți vedea cilindrul de plastic.

E bine de făcut acest exercițiu, pentru că văd un pix, iar dacă va veni un câine îl va vedea ca os de ros.

Când spun că este un „pix”, de fapt proiectez o gamă întreagă de noțiuni care vine din faptul că am în minte scrisul și conceptele de scriere. Și cum de mi-au venit astea în minte? Pentru ca în trecut i-am ajutat pe alții să scrie sau le-am dat pixuri. Aceasta este cauza care mă determină să văd obiectul ca pix și nu un os de ros așa cum poate l-ar vedea un câine.

Aceasta este înțelegerea supremă a vacuității, care spune că fiecare lucru din lumea mea este gol de orice existență și natură proprie, cu excepția celor pe care le proiectez, conform karmei mele.

Ea spune că, nu există un pix aici care să fie un pix în sine – natura lui de a scrie   vine de la mine. Pixul nu are de la sine natura de a scrie, altfel câinele ar scrie cu el. Dar câinele nu scrie cu el, pentru că câinele nu are conceptul de a scrie în minte. Deci vine de la mine.

 

Bodhisattva, vacuitatea și extazul

Cum sunt legate toate acestea de al treilea atașament?

Al treilea atașament spune, cel atașat de grija de sine – nu se poate numi bodhisattva.

– Omul se uită la acest pix și vede… posibilitatea de a scrie,

– Câinele vede un os,

– dar omul ajuns la iluminare, când se uită la acest obiect, se ridică în el valuri și valuri de plăcere extatică. Ca cea mai mare plăcere pe care ați avut-o vreodată în viața voastră, dar de un miliard de ori mai intensă. Și de fiecare dată când se concentrează asupra unui obiect, va simți extaz. Îi este impus.

O astfel de persoană este un înger. Spre asta ne îndreptăm.

Dar pentru a ajunge în acest loc în care atunci când ne uităm la un obiect, tot ceea ce simțim este acest extaz extraordinar, trebuie să urmăm calea Bodhisattva.

Jetsun Drakpa Gyeltsen spune:

„Pentru a atinge acest nivel de libertate, acest nivel suprem de libertate, în care nu mai există nimic în viața mea decât plăcerea extatică, trebuie să merg pe calea unui Bodhisattva. Și pentru a deveni un Bodhisattva și a reuși pe calea Bodhisattva trebuie să renunț la atașamentul față de grija de sine. Acest lucru este esențial pe cale.”

Dacă dorim cu adevărat libertatea supremă și plăcere extatică în viața noastră, va trebui să renunțăm la obiceiul prost cu care am venit pe lume și pe care îl practicăm toată ziua, de a avea grijă doar de noi înșine.

 

A fi fericit singur nu este amuzant

Bodhisattva spune că a ajunge la Nirvana, a ieși din roata suferinței, dacă o facem numai pentru noi, nu este amuzant.

Să presupunem că am reușit să ne eliberăm de atașamentul de roata vieții. Și acum ne-am creat karma care ne permite să ne eliminăm suferința personală. Nu mai există suferință în viața noastră. Gata cu moartea, cu bătrânețea, cu necazurile, cu lucrurile care merg rău. Să presupunum că am reușit să facem asta, dar suntem încă  înconjurați de oameni care continuă să se îmbolnăvească, să îmbătrânească și să moară. [Referitor la o astfel de situaţie] Bodhisattva spune: Asta nu este distracție, asta nu este fericire pentru mine. Nu asta este fericirea.

Aspirația de a-i aduce și pe ceilalți la fericire se numește bodhicitta. Nu pot fi singura [persoană] care a ajuns acolo și alții nu.

Și ce legătură are asta cu vacuitatea?

Așa cum pixul nu are natura de a fi un pix în sine, cu excepția naturii pe care numai eu i-o dau, așa și eu nu sunt femeie sau profesor sau româncă în sine. Nu am nicio natură decât cea care o proiectez. Și dacă proiectez, atunci sunt femeie, profesoară, româncă și așa mai departe.

Și dacă sunt goală de orice natură, atunci pot, cu studiul și practica adecvată, să am alte proiecții. Dacă acum mă văd așa cum mă văd, datorită karmei pe care am acumulat-o, pot să am altă karmă și alte proiecții care să mă facă să mă percep ca ființă iluminată, ca un înger care nu mai  suferă în viața lui.

De aceea, munca mea este să ajung cât mai repede posibil în acest loc, ca să-i pot aduce și pe ceilalți cât mai repede în același loc. Nu voi putea face asta dacă nu învăț cum să o fac. Și toate aceste percepții pe care le am despre mine, de unde au venit?
– din cultura mea,
– de la părinții mei,
– de la învățătoarea din clasa întâi,
– din ce am adus cu mine în această lume,
– din [ceea] ce obișnuiesc să gândesc, au creat karma.

Și această karma se manifestă acum și mă obligă să mă văd în acest fel. Altă karmă mă va aduce în altă parte.

 

O conștiință care nu are început

Mintea mea, care mă obligă să mă văd în acest fel, nu are început și nici sfârșit. Când acest corp se termină, mintea va continua. Mintea nu a început cu acest corp și nu se va termina cu acest corp.

Și chiar dacă nu suntem convinși de asta, nu putem dovedi contrariul.

Dacă cultura noastră nu crede în continuitatea minții, iar cea asiatică are credința în reîncarnări, ambele culturi nu știu să demonstreze acest lucru. Spunem ambele sunt idei preconcepute. Trebuie să căutăm să dovedim aceste lucruri. Vă recomand cu căldură să auziți cursul 4, unul dintre preferatele mele – așa că acum vom merge cu presupunerea că mintea nu are început și nici sfârșit.

Dacă orice are o cauză, conform primei abordări a vacuității, atunci care este cauza minții mele în acest moment? Este mintea din clipa anterioară. Deci, pentru fiecare clipă a minții a existat o clipă anterioară a minții.

Un fetus de o zi are minte? El simte cald, rece, plăcut. Simte ceva. Poate un sentiment primitiv, dar există o minte acolo. Deci, dacă primul moment al minții din existența mea prezentă, a avut un moment anterior, am terminat! Înseamnă că a existat o viață anterioară. Dacă acceptăm presupunerea că a existat un moment anterior al minții, atunci au fost o infinitate înainte. Pentru că înainte de fiecare moment, a fost un alt moment, și înaintea lui a fost un alt moment, și asta la infinit. Deci nu există un început.

Când această viață se va termina, și mintea va înceta să se exprime prin acest corp, ea va merge unde va merge, dar nu se va termina. Pentru că mintea nu se termină. Pot fi vaporizată, pot fi măcelărită – dar nu și mintea. Ea nu este fizică, este imaterială. Nu putem măsura mintea cu simțurile și aparatele tehnologice.

 

Nenumăratele vieți și nenumărate mame

Dar dacă este adevărat că a existat un moment înainte și va fi un moment după, asta înseamnă că există o succesiune infinită a minții, o conștiință care continuă. Și dacă da, am avut deja nenumărate reîncarnări. Și dacă am avut nenumărate vieți, am avut și nenumărate mame. Și asta a fost dintotdeauna.

Fiecare făptură pe care o întâlnim vreodată, a fost cândva mama noastră. Pentru că și ele se reîncarnează tot timpul. Faptul că nu le recunoaștem și [că] părem ca niște străini astăzi, într-o viață anterioară s-ar putea să fi fost cu totul altfel.

Oare știm ce am fost în viața noastră anterioară? Cine a fost mama noastră atunci? Cine au fost erau copiii noștri? Nu, nu ne mai amintim.

Și dacă această teorie este adevărată, că mintea nu are început și nu are sfârșit, înseamnă că deja am avut cu toți relații între părinți și copii, dușmani și prieteni.  Am avut deja relații cu toate ființele, și nu o dată, ci de multe ori.

 

A practica de dragul ființelor este cea care aduce extazul

Bodhisattva care înțelege acest lucru, înțelege că nu poate practica doar pentru el însuși. Își dă seama că toate ființele au fost mamele lui, copiii lui, și cu toți îi devin dragi.

Practica îl aduce pe bodhisattva să realizeze că toate ființele sunt mamele lui. Toate l-au purtat în pântec, i-au dat lapte să sugă, au avut grijă de el și și-au sacrificat viața pentru el. De aceea va trebui să le răsplătească.

Bodhisattva care adoptă acest mod de gândire poate ajunge la extaz, în starea în care se uită la un obiect și se ridică în el valuri de extaz.

Acesta este al treilea atașament.

 

Evoluția concepției asupra lumii pe calea spirituală

Vreau să vorbesc pe scurt despre ultimul atașament.

Cel atașat de lucruri – concepția lui asupra lumii este greșită.

Vreau să vă vorbesc acum despre etapele de dezvoltarea a concepției asupra lumii, așa cum evoluează ea pe calea spirituală.

 

Prima etapă pe calea spirituală: înainte de a urca pe cale

Prima etapă se numește:

Lam ma shuk

Lam      =    cale,
Ma        =    negație, nu este.

Lam ma shuk înseamnă nu este încă pe cale.

Începem cu persoana care nu se află pe o cale spirituală, care duce o viață normală, așa cum este scris în ziar.

Ce scrie în ziar? Știri economice, politice, sport. Apoi, vine turismul, New Age, bârfele, sănătatea, petrecerea timpului liber, modă, cultură, design interior, iar astea sunt importante. Viața cotidiană. Cum își câștigă ziarele existența? Cumpărându-le și interesându-ne de toate aceste rubrici.

Toate ziarele și revistele ne atrag spre ele. Moda este importantă, sportul este important, bârfa este importantă, petrecerea timpului liber este importantă, celebritățile sunt importante, ne petrecem mult timp cu ele. Ziarele reprezintă concepția obișnuită asupra lumii a oamenilor care le cumpără, care suntem noi.

Aceasta este concepția asupra lumii a celor care încă n-au urcat pe o cale spirituală. Aceste lucruri țin oamenii preocupați, iar ziarul reflectă ceea ce cred ei că este important să facă. Și unii dintre noi sunt mai sofisticați. Ei nu citesc ziare, citesc „cărți spirituale”, citim lucruri rafinate.

Lama Dvora Hla povestește:

„Odată exista un centru în Godstow, Connecticut. Acest centru era un conac mare pe o suprafață uriașă de teren care ne-a fost făcută cadou la acea vreme. Această casă a aparținut celui care a fondat Unicef.

El a activat în lume pentru a salva și ajuta copiii după cel de-al Doilea Război Mondial.

El și soția lui locuiau în această casă. Au murit și nu au avut copii. Am luat casa de la moștenitorii lor. Și când ne-a fost dată casa, ne-a fost dată cu toate cărțile pe care le-au avut. Fusese un cuplu foarte cult și foarte distinși în societate, aveau mișcări peste tot. Erau foarte sofisticați. Ea fusese profesor de literatură. Și uitându-mă la acele cărți, cu ce s-au preocupat atâtea decenii, ni s-au părut atât de naive și copilărești. Astăzi, cine își mai dedică timpul acestor cărți?

Moda se schimbă mereu, înțelegerea noastră se schimbă mereu. Ne vom rafina preocupările pe care ni le prezintă ziarele și revistele, și apoi murim!

Ambii au murit. Și ce a rămas în urma lor? Cărți stupide, care apoi au trebuit să fie aruncate, ceea ce ne-a dat o mare bătaie de cap. Din tot ce a existat, am lăsat doar o scrisoare de apreciere scrisă în numele guvernului polonez. Pentru că acest bărbat, Maurice Pate, a activat mult în UNICEF, și a ajutat foarte mult copiii polonezi după cel de-al Doilea Război Mondial, așa că guvernul polonez i-a scris o scrisoare de apreciere pentru activitatea sa și asta a mai rămas.”

Aceasta este concepția noastră asupra lumii înainte de a ne porni pe o cale spirituală. Ea nu funcționează. Și acea pereche a murit și a plecat să sufere în altă parte a roții. Și cine știe unde se află ei astăzi.

Și asta se întâmplă până în momentul în care ne trezim. Și se poate să nu se întâmple. Pentru majoritatea oamenilor nu se întâmplă deloc. Ei mor așa. Oameni buni, educați, distinși, care au făcut mult bine în lume, ca Maurice Pate. Până în momentul în care ne trezim, așa vom continua.

Noi spunem că nu are rost să continuăm în acest mod, va veni moartea și apoi cine știe spre ce viață ne vom duce, iar șansele sunt să nu fie una bună.

 

Începutul căii spirituale

O a doua concepție, când ne trezim, se numește Tsok lam,

Tsok lam

Tsok lam = calea acumulării.

Aceasta este prima etapă în care o persoană începe să urce pe calea spirituală. Și există o linie de despărțire între Lam ma Shuk și Tsok Lam, adică între cei care nu sunt încă pe cale și cei care sunt pe cale. Această linie este linia dezvoltării oboselii, a dezgustului față de modul de viață samsaric.

Oamenii urcă diferit pe calea spirituală:

– Uneori se petrece un dezastru, sau o serie de dezastre, care ne trezesc la natura groaznică a samsarei, în care suntem forțați să pierdem orice lucru bun pe care îl avem. Deci, uneori tragedia personală este cea ce ne urcă pe calea spirituală.

– Nu întotdeauna trebuie să se întâmple o tragedie pentru ca noi să urcăm. Unii sunt sensibili și s-au săturat să vadă oamenii din jurul lor sau pe ei înșiși suferind,

– De multe ori relațiile de cuplu eșuează. „Am crezut că îmi va fi bine cu acest partener și nu a mers, în sfârșit, am găsit altul și iar nu a mers. Cum de începe relația atât de frumos și în final se destramă?” De multe ori aceste situații îi determină pe oameni să urce pe cale. Mai ales dacă li s-a întâmplat deja de mai multe ori.

Deci, dacă vi se întâmplă asta, nu trebuie să vă simțiți prost. Aceasta este natura samsarei, este natura acestui mod de viață. Iar natura minții voastre nu vă permite să fiți fericiți. Nu vă permite să păstrați lucrurile frumoase.

O persoană care este sensibilă, inteligentă și vede că toate aceste lucruri frumoase cum se destramă în viața lui, își va spune: „Vreau să știu dacă este posibil să ies din această situație, dacă este posibil să schimb această situație.”

Această oboseală despre care vorbim, că ne-am săturat de acest mod de viață, nu este depresie, ci un fel de tristețe că ne aflăm în astfel de situații care ne sunt impuse și nouă și celor dragi. Și așa urcăm pe cale.

Ken Rinpoche obișnuia să spună că: „Există un singur lucru bun care se poate spune despre roată și acela că, mai devreme sau mai târziu, Samsara ne va arăta adevărata ei față.”

Trăim în iluzia că va fi bine, iar dacă fac gimnastică suficient atunci va fi bine. Această iluzie se va spulbera. Mai devreme sau mai târziu samsara ne va arăta adevărata față, iar întrebarea este dacă vom ști să profităm atunci când se va întâmpla. Dacă nu, atunci când tristețea se va domoli sau vom rezolva problema acută, vom cădea din nou în concepția ziarelor asupra lumii.

 

Despre câți oameni este vorba?

Câți oameni trec de la Lam Ma Shuk, la Tsok Lam? Foarte puţini!

0,3% dintre oameni se angajează pe calea spirituală. Majoritatea oamenilor, 99,67% vor muri chiar înainte de a intra pe o cale spirituală. Ei vor trăi așa cum au fost educați și cum i-a condiționat cultura și vor muri așa. Unii dintre ei vor fi oameni minunați precum Maurice Pate. Procentul este foarte trist.

Și s-ar putea ca oamenii să vi se pară că au reușit în viață. Noi spunem: „Nu credeți în asta!”. Pentru că dacă veți vorbi cu ei puțin mai în profunzime, cu toți au probleme. Toți merg la medici, toți își pierd membri ai familiei și sănătatea lor scade. Nu este nimeni în Samsara care să nu aibă probleme. Nu credeți asta.

Și apoi cineva întreabă: Pot să fac ceva în privința asta? Și noi spunem: Da.

Ceea ce spunem este că există alte căi și că putem a trece la o altă formă de existență.

 

Deci, care este concepția lui Tsok Lam asupra vieții?

Dacă concepția asupra vieții al lui Lam Ma Shuk este cea din ziare, atunci care este concepția lui Tsok Lam? Persoana din Tsok Lam s-a săturat de acest mod de viață și caută o altă cale. El spune:

– Vreau să aflu dacă mai există și altceva,

– Vreau să aflu de ce se întâmplă asta în viața mea,

– De ce pierd tot ce este bun,

– De ce pierd oamenii tot ce este bun în viața lor,

– De ce trebuie să îmbătrânească și să moară?

Începe să caute. Aceasta este concepția lui. Începe să se deschidă, începe să caute să învețe, începe să facă bine în lume, începe să practice. Și așa urcă pe calea spirituală. El își spune: „Poate există și o altă cale. Vreau s-o găsesc”. Nu mai crede în ceea ce-i vând ziarele și revistele. Caută o cale de ieșire. Acesta este Tsok Lam.

 

Concepția despre lume a lui Jor Lam

După Tsok Lam vine Jor Lam.

Jor Lam

Jor Lam = Calea pregătirii.

În Jor Lam se întâmplă ceva foarte interesant:

oamenii au învățat deja despre vacuitate, deja practică, își perfecționează meditația, toate acestea s-au întâmplat pe Calea acumulării. În Jor Lam, după o practică intensă, studiu intens și multă meditație, ei se ridică la un nivel mult mai înalt al concepției asupra lumii.

Încă nu au ieșit din roată, sunt încă în roata vieții, dar datorită practicii lor, într-o anume etapă avansată în Jor Lam, după ce au învățat deja multe despre vacuitate și au făcut multă meditație, ajung la conștientizarea directă a existenței dependente, a modului în care lucrurile există în realitatea lor.

Înțeleg cum se întâmplă lucrurile

Încep să se preocupe de pix. Pixul devine foarte important. Ceea ce ni se pare aici o curiozitate, devine foarte important pentru ei. De ce pixul este pix? Cum de atribui aspectul de scris acestui pix? Începe să fie interesant, pentru că dacă înțeleg cum fac pixul un pix, pot înțelege cum fac suferința o suferință și cum fac fericirea o fericire. Și asta îmi oferă instrumentele pentru a începe să-mi creez realitatea. Până nu înțeleg cum se întâmplă acest proces, nu-l pot schimba. Sunt sclavul acestui proces. Și dacă sunt sclav, nu există libertate.

Deci cei din stadiile mai avansate ale lui Jor Lam, văd asta.

Ce vede ochiul meu? Dacă mă uit, văd un dreptunghi, care are o anume culoare: poate alb și albastru. Ce simte mâna mea? Ceva tare și asta-i tot. Simțurile mele văd forme și culori, iar altele duritate și miros, dar atât.

Ce face o colecție de forme și culori să fie un pix?

Cel ajuns în Jor Lam, a cărui meditație este deja foarte avansată, a studiat mult și a făcut mult Tu Sam Gom, vede cum creează pixul din imaginile mentale din mintea lui. El înțelege cum ia ființă acest pix, cum îl produce. Și aceasta este o etapă foarte avansată în înțelegerea realității.

Aceasta este o concepție cu mult mai avansată asupra lumii decât cele care au precedat-o.

Când încep să înțeleg cum îmi creez realitatea, încetez să mai cred că ea vine din afara mea, că șeful furios vine la mine pentru că el este rău în sine sau pentru că l-a supărat nevastă-sa. Înțeleg că îl creez țipând la mine, pentru că am în minte noțiunea de a țipa lăsată când am țipat la alții înainte.

Aceasta este o concepție foarte avansată. O astfel de persoană, de altfel, nu mai poate cădea în tărâmurile inferioare suferinde ale samsarei, în infern sau cea a spiritelor sau cea a animalelor. Ea se mai poate învârti încă în roata vieții, dar nu va mai cădea niciodată într-o existență de suferință. Și asta este ceva extraordinar.

 

Extremi de rari

Câți sunt la număr? 0,1% din cei care au ajuns la Tsok Lam.

Dacă 0,3% din populație ajung la Tsok Lam, doar 0,1% dintre ei în general ajung în această etapă în Jor Lam. Deci foarte puțini.

Este ceva ieșit din comun că vă aflați la aceste învățături. Sunteți foarte rari. Faptul că sunteți interesați de ele este foarte rar. Și nu considerați asta ca de la sine înțeles

În etapele înaintate ale Căii pregătirii, există o mare libertate din suferință

Un practicant poate ajunge cu îndrumările adecvate în aceste stadii avansate ale căii Jor Lam, unde îi este garantat faptul că nu va cădea niciodată într-o existență suferindă. Înțelepciunea lui este, de asemenea, mare și este deja foarte, foarte avansat spiritual.

*******

Deci, am plecat de la oameni care suferă în liniște și se comportă după cum societatea se așteaptă de la ei. Sunt buni consumatori, merg să cumpere ce au nevoie, verifică cu atenție ce mașină de spălat să cumpere și apoi o cumpără, își investesc viața în cumpărături, consumuri, în a pune bani de-o parte, în multe relații și plata taxelor și apoi pierd totul!

În următoarea etapă Tsok Lam, ne întrebăm dacă mai există și altceva. Oare asta e tot ce există? Oare tot ceea ce trebuie să facem este să mergem la școală, să obținem diplome, să ne căsătorim, să facem copii, să muncim, să facem afaceri, să călătorim și încet îmbătrânim, ne pensionăm, devenim senili, iar la sfârșit ne cad ciorapii din picioare?

Apropo, asta Shakespeare a spus. El descrie etapele de evoluție a unei persoane, iar la sfârșit îi cad ciorapii din picioare.

Apoi urcăm pe calea Jor Lam, nu? Nu este suficient doar să investigăm dacă există o cale. Acum începem să facem cu adevărat calea. Încet-încet ne eliberăm de concepția care crede că lucrurile vin din afara noastră, independente de noi.

În etapa Jor Lam devenim foarte serioși în ceea ce privește studiile noastre, suntem concentrați pe a-i ajuta pe ceilalți, înțelegem că nu ne putem elibera cu adevărat fără asta. Prioritățile noastre în acest moment sunt complet diferite. După cum am spus, puțini se află pe această cale.

 

Calea perceperii Tong Lam

Trecem acum la Tong Lam.

Tong Lam

Mult mai greu este de ajuns pe calea Tong Lam. Cei care percep direct vacuitatea, concepția acestora asupra lumii se schimbă complet.

Saltul în înțelegerea lor despre lume este atât de mare încât Buddha, când a fost întrebat despre cum împarte el oamenii, a spus că există doar două tipuri: cei care au perceput vacuitatea și cei care nu. Un ocean de diferență între ei.

Milioane de grade spirituale diferențiază pe cei care au perceput și cei care nu.

Cei care ajung în stadiile avansate ale lui Jor Lam [trăiesc aspecte care] se întâmplă în meditație profundă. În urma meditației, aceștia au conștientizări foarte profunde:

• • Au capacitatea de a vedea viitorul,
  • Își văd clar iluminarea, știu cât timp le va lua ca să ajungă la ea,
  • Se întâlnesc direct cu o ființă iluminată,
  • Nu mai au îndoieli cu privire la cale,
  • Nu mai au îndoieli cu privire la existența ființelor iluminate.

Încercați să vă imaginați cum este viața unei persoane care a trecut prin această experiență. Ea știe sigur că va ajunge la iluminare și că viața ei va fi bună din acest moment, chiar dacă va mai trece prin încă câteva vieți. Nu mai mult de șapte. Cum credeți că se simte o astfel de persoană? Cum trăiește o astfel de persoană?

Nu mai are teamă de nimic. Există libertate deplină. Nu mai este limitată de nimic.

Spre deosebire de noi care sperăm să ne fie bine, dar nu știm, ea știe că îi va fi bine! Știe că nu vor mai fi eșecuri majore. Fericirea sublimă îi este garantată. Extazul sublim îi este garantat.

Aceasta este viziunea lor asupra lumii. Nu mai există nicio frică, libertate totală și au capacitatea ieșită din comun de a ajuta ființele. Odată cu perceperea vacuității, inima se deschide și știu că fiecare moment al vieții lor va fi dedicat slujirii tuturor ființelor. Eliberare completă.

 

Calea practicii Gom Lam

Următoarea cale este numită Gom Lam.

Gom Lam

Următorul nivel de dezvoltare, se numește Calea practicii.

Și la fiecare câteva luni se ridică la un nivel spiritual.

Există multe niveluri de urcat după perceperea vacuității, dar la fiecare câteva luni practicanții urcă la următorul la nivel. Mintea lor în această etapă se schimbă în ritm rapid și îşi diminuează afecțiunile mentale și toate neînțelegerile. Un proces foarte rapid care îi aduce la iluminare.

Pe cale sunt în mare plăcere, extazul crește și văd cum își creează paradisul și văd și cum fac asta.

 

Calea secretă

În această etapă ceea ce poate accelera foarte mult procesul este Tantra.

Omul nu trebuie să fie în Gom Lam pentru a intra în Tantra. El poate intra în Tantra chiar și în Tsok Lam, sau chiar și în primele etape ale căii spirituale. Persoana care are intenții foarte pure, inima curată, o mare dorință de a fi o binecuvântare pentru toate ființele, își va atrage profesori. Îngerii vor veni, sub formă de profesori, să o conducă pe calea secretă. Îi întâlnește și începe să învețe cu ei.

Dacă am întâlnit aceste lucruri, dacă auzit despre ele, și inima noastră ne trage să ajungem repede la fericire, și să-i aducem și pe ceilalți repede la fericire, va trebui să mergem cu ea. Pentru că asta este ceea ce va elibera ființele din suferință! Aceasta este munca noastră, practica noastră.

Când sunteți deja în Tantra, nu veți mai avea probleme. Este un loc minunat, știți că sunteți pe cale, profesorii vor avea grijă de voi și vă vor conduce. Desigur, că va trebui să vă faceți munca și puteți urca foarte repede. Tantra trece foarte repede prin toate etapele.

Calea trebuie făcută cu sinceritate. Și este nevoie de multă învățătură și de profesori pricepuți.

Calea trebuie să fie însoțită de o mare încredere în cale și în profesor.

Mulți încep drumul spiritual și încrederea lor nu este deplină, iar la un moment dat spun: „Stai așa, ce caut aici? Ce fac eu aici?” Cad și revin la concepția lumii din ziare. Iar a lua calea de la capăt, va fi cu mult mai dificil, pentru că și-au acumulat un bagaj negativ.

Prin urmare, este foarte important să existe:

– Onestitate,

– Pregătire karmică,

– Intenția de a face calea,

– Încredere în cale și în profesor.

Concepția lumii a Căii pregătirii este foarte rafinată, foarte delicată. Este nevoie de ani pentru a o dezvolta. Și se poate pierde în cinci minute. De aceea trebuie să fim foarte atenți la ea.

Jetsun Drakpa Gyeltsen este unul dintre cei mai mari învățători a stadiilor avansate din Tantra. Așa că avem semințe bune să ascultăm învățătura lui aici.

 

Patru metafore pentru cele patru atașamente

Fiecare dintre aceste atașamente are o metaforă:

Prima metaforă – viața este ca o bulă.

Pentru primul atașament „cel atașat de această viață”, metafora este că viața este ca o bulă.

Ce înseamnă asta? Karma, care ne determină să proiectăm viața noastră, se schimbă de la un moment la altul. Karma rodește și se destramă clipă de clipă. Clipă de clipă imaginile pe care le proiectăm se schimbă. Clipă de clipă proiecțiile noastre sunt diferite. Karma nu se oprește nicio secundă. Avem o succesiune foarte rapidă de imagini care apar în mintea noastră și dispar. Vin și pleacă, vin și pleacă. Mintea le unește rapid și face o poveste despre aceste imagini. Dar imaginile sunt de fapt o succesiune de apariții, care se schimbă permanent.

Deci, în acest sens, viața este ca o bulă, pentru că ea se sparge repede. Proiecțiile noastre se schimbă de la o clipă la alta.

 

Antidotul atașării de această viață:

meditația asupra morții

Antidotul pentru o persoană atașată de această viață, în sensul de atașament față de credințele pe care le-am preluat din diverse surse, este meditația asupra morții. O meditație asupra venirii morții. Suntem atașați de lucrurile pe care le vrem, de lucrurile care ne plac, de dorința de a ne petrece viața pentru a obține aceste lucruri și de a ne bucura de ele, în timp ce îi neglijăm pe alții, și într-o clipă putem avea un accident de mașină și totul s-a terminat. După care nu vom mai fi în stare să practicăm. Dacă nu intrăm într-o practică serioasă a dharmei, slujba, banii, casa, familia noastră, ne vor fi luate și vom suferi mult.

Ni se pare atât de abstractă această iluminare, această practică, și ne spunem: „Care-i graba?”. Comentatorul ne spune: „Meditează asupra morții și apoi fii mai serios în practica ta!”.

Tibetanii sunt un bun exemplu pentru noi. Cu toții știm despre invazia chineză în Tibet, care era o națiune cu un milion de călugări și călugărițe, care practicau toată ziua. Călugării au fost omorâți, au fost distruse mânăstiri și biblioteci. Dacă li s-a întâmplat lor, de ce nu ni s-ar întâmpla și nouă? Fiecăruia dintre noi.

Invitația aici este: nu fiți naivi. Nu fiți naivi. Nu aveți timp.

El spune, dacă facem corect meditația asupra conștientizării morții, atunci practica devine dharmică. Înainte de asta practica este lumească.

Dacă practicăm fiind atașați de această viață, vom continua să rămânem în această lume, în samsara.

A doua metaforă – a mânca otravă

Metafora celui de al doilea atașament „Cel atașat de roata vieții”, este ca și cum am mânca otravă.

Atașamentul față de aceste lumi este modul în care vedem roata, lumea în care existăm. Și aceasta este concepția asupra lumii a mass-media, de exemplu. Viața mondenă pe care ne-o vinde ziarele.

Citim în ziar despre celebrități, așa că ne comparăm cu ele. Dacă se scrie despre ei în ziar înseamnă că sunt importanți, deci cum sunt eu față de ei? Este un loc spre care aspir, un standard cu care mă compar. Este oare important să reușesc în același fel în care oamenii de succes din ziare reușesc? Este asta un lucru important?

Și asta merită să fie analizat. Oare pot depăși această spălare neîncetată a creierului pe care mi-o face mass-media când îmi arată ce este important și pe ce ar trebui să mă concentrez și la ce să fiu atent?

Să presupun că am reușit și am devenit o celebritate și au scris despre mine în ziar. Și ce dacă? O săptămână mai târziu, nimeni nu își va aminti de mine. Poate două săptămâni. Și asta e! Trece timpul și totul s-a șters. M-am întors în obscuritate. A meritat tot efortul? Este important?

 

Antidotul la cel de-al doilea atașament:

a ne gândi la suferința din această roată a vieții

Antidotul la atașamentul de roata vieții este să ne gândim la problemele care există în samsara, la suferința din acest cerc vicios.

Putem compara asta cu un om puțin deprimat. Cel deprimat, trist, se droghează, și se liniștește pentru un timp. Cât drogul își face efectul, omul și-a uitat depresia și tristețea. Apoi ce va fi? Efectul drogului va dispărea și el va deveni și mai deprimat. Data viitoare va lua mai multe droguri, și apoi se va învârti într-un cerc vicios. Aceasta este samsara.

Reacția negativă pe care o avem când cineva ne insultă, de a-i plăti cu aceeași monedă, este din nou samsara.

Antidotul aici este să ne gândim la cercul vicios în care ne învârtim. Care este natura cercului vicios? Sunt exact acele gânduri: OK, am reușit să devin celebru, ziarele scriu despre mine, înseamnă că am câștigat destui bani dacă jurnaliștii m-au luat în seamă, iar apoi voi intra în cercul vicios. Săptămâna viitoare se va scrie despre altcineva care câștigă mai mulți bani decât mine. Deci, va trebui să fac și mai mulți bani, să-mi mențin statutul de celebritate și așa mai departe.

Fără speranță.

Deci, dacă ne măsurăm viața în termeni lumești, bani sau slujbă sau publicitate sau titluri și așa mai departe – vom suferi.

Ce se întâmplă dacă activăm antidotul? Se numește Renunțare. Adică, ne îndepărtăm de fuga după obiectivele lumești, pentru că ne dăm seama că ele nu ne duc nicăieri.

Mulți dintre noi considerăm practica noastră dharmică un fel de completare plăcută vieții. Avem casa noastră, familia noastră, cariera noastră… Și astea sunt cele mai importante lucruri; și apoi avem o practică spirituală; o dată pe săptămână mergem să ascultăm dharma și facem câteva teme.

Dar dacă suntem serioși și cu adevărat dorim să ieșim din roata suferinței, trebuie să ne schimbăm ordinea priorităților în mod radical. Dacă nu, vom rămâne pe loc.

Pentru a sparge roata, dharma trebuie să ocupe locul principal, și abia apoi  cariera și toate lucrurile lumești. Cum este proverbul românesc „Țara arde și baba se piaptănă”. Înainte de asta, practica dharmică nu este cu adevărat o practică dharmică, deoarece se află în contextul vieții lumești.

Deoarece scopul principal al practicii dharmei este să ieșim din locul în care suntem nevoiți să murim. Practica dharmei ne învață cum să nu murim, cum să ajungem să devenim complet fericiți și să-i ajutăm și pe alții să fie fericiți.

 

A  treia metaforă – a ucide pe fiul unui rege puternic.

Al treilea atașament: „Cel atașat de grija de sine nu poate fi numit bodhisattva”.

Metafora pe care o dă comentatorul aici, este ca și cum am ucide pe fiul unui rege puternic. În acele vremuri să-l ucizi pe fiul regelui mongol, însemna să vină după tine. Acesta este exemplul pe care ni-l dă, de mare pericol pentru viitorul nostru.

Comentatorul ne spune, să fim satisfăcuți de lucrurile lumești de care suntem obsedați, asta este o satisfacție stupidă, pentru că va urma moartea.

A fi atașați de lucrurile care ne plac și pe care ni le dorim, și a ne petrece viața alergând să le obținem în timp ce îi neglijez și îi ignor pe alții, spune el, este ca și cum l-ai ucide pe fiul regelui: pe termen lung rezultatele sunt dezastruoase.

Pe termen scurt, s-ar putea să mă bucur de lucrurile mele, de jobul meu, de banii mei, de casa mea, de familia mea, dacă nu trec la o practică serioasă a dharmei, aceste lucruri îmi vor fi luate și voi suferi mult.

Dacă nu ne eliberăm de acest atașament puternic, nu vom ajunge niciodată la eliberare, la paradisul tantric despre care ne învață Jetsun Drakpa Gyeltsen, un mare practicant tantric.

 

Antidotul la cel de al treilea atașament:

dezvoltarea aspirației spre iluminare, bodhicitta

Antidotul pe care îl spune aici, sunt gândurile bodhicitta, dorința de iluminare de dragul tuturor ființelor.

Ea este o condiție prealabilă pentru a reuși în practică. Dacă vrem să reușim în practica tantrică înaltă, va trebui să ne-o însușim. Bodhicitta are un efect profund chiar și asupra corpului fizic, ca să nu mai vorbim de spiritul nostru. Ea începe să transforme treptat corpul nostru obișnuit într-unul de lumină al unui înger.

Ca rezultat al gândurilor pure ale bodhicittei, a dorinței de a obține iluminarea de dragul tuturor ființelor, corpul nostru interior va începe să se purifice și va afecta corpul exterior.

Și pentru ca acest lucru să se întâmple, va trebui să ne dedicăm întreaga viață altora. Pentru a trece de la corpul din oase și sânge care este pe cale să moară la corpul unui înger care nu va muri, este nevoie de a ne dedica tot ce avem, și întreaga noastră viață, altora.

Dacă nu adoptăm bodhicitta, iluminarea nu se va întâmpla. „Cel atașat de grija de sine nu poate fi numit Bodhisattva”, nu va putea ajunge la iluminare, la paradisul tantric. Asta nu se va întâmpla.

Pe termen scurt versus pe termen lung

Și poate că pe termen scurt va fi satisfăcător să ne ocupăm de ceea ce ne place, de nevoile noastre, și să avem grijă de casă, de copii și așa mai departe. Nu spunem să neglijăm copiii, nu spunem asta.

Spunem doar că ar trebui să fie în acest context.

În caz contrar, exact lucrurile care ne oferă satisfacție temporară, vor fi cele care ne vor ucide. Trebuie să ajungem în acel loc în care să ne dedicăm viața pentru a-i ajuta pe ceilalți. Dar, modalitatea supremă de a-i ajuta este să le oferim dharma, dar să nu ne limităm numai la asta. Îi ajutăm pe orice cale și în modul în care au nevoie. Un bodhisattva își dedică fiecare moment ființelor.

Dacă o persoană începe să-și dedice viața în acest fel, și în fiecare moment își oferă resursele și energia sa pentru a-i ajuta pe ceilalți, mai devreme sau mai târziu, își va da seama că cel mai bun lucru pe care îl poate face pentru alții este, să le dăruiască dharma care să-i învețe cum să nu mai moară, cum să ajungă ei înșiși în paradis.

Acest lucru elimină, de asemenea și prețuirea de sine, acest atașament față de grija de sine. Căci dacă rămânem cu concepția noastră obișnuită, ne va ucide și va fi o mare greșeală. Dacă suntem pe cale, mai devreme sau mai târziu trebuie să dezvoltăm gândirea unui bodhisattva.

 

A patra metaforă – ca cineva acaparat de un miraj

Ultimul atașament spune: „Cel atașat de lucruri – concepția lui asupra lumii este greșită.

Metafora pe care o folosește Drakpa Gyeltsen pentru cel atașat de lucruri, este ca și când ar vedea un miraj și se atașează de el ca și cum ar fi apă.

Suntem în deșert, am rămas fără apă mult timp, suntem însetați și vedem în depărtare imaginea apei, vedem un miraj al apei. Ne adunăm toate puterile și alergăm după acest miraj. Aceasta este metafora pe care o folosește pentru al patrulea atașament.

 

Antidotul la cel de al patrulea atașament :

evitarea celor două extreme

Antidotul este a evita gândirea extremă sau a celor două extreme: Nihilismul și existența proprie de sine a lucrurilor.

 

Dedicare

Lama Drakpa Gyeltsen își încheie comentariul său „Eliberarea de cele patru atașamente” cu o rugăciune și o dedicație. El spune:

Prin puterea acestei fapte virtuoase
De a oferi îndrumări cu privire la eliberarea
De cele patru tipuri de atașamente
Fie ca fiecare ființă vie, fără excepție,
Să ajungă într-o lume a iluminării.

Ce este „puterea acestei fapte virtuoase?” Fapta virtuoasă este însăși învățătura pe care a dat-o, ce este rodul practicii sale de-a lungul întregii lui vieții făcută cu multă compasiune în beneficiul tuturor ființelor și pentru a le aduce la fericire.

Fie ca toată suferința celor trei tărâmuri
Asupra mea să rodească.
Fie ca toate virtuțile
Pe care le-am acumulat
Să fie în beneficiul fiecărei ființe vi.
Prin puterea mistică
A faptelor mele bune,
Fie ca toate ființele
Să-și atingă propria iluminare.

Puterea vine din faptele noastre de a ne depăși tendința pe care o avem de a ne prețui pe noi înșine și de a ne preocupa mai întâi de ceilalți, pentru a-i aduce la fericirea supremă a lui Buddha.

Cum pot aceste binefaceri să aducă toate ființele la iluminare? Aceste binefaceri ne ajută mai întâi pe noi să ajungem rapid la iluminare și apoi cu adevărat îi putem aduce și pe toți ceilalți în aceeași stare.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

Seminar de meditație

 Lo Jong 3 – Antrenamentul minții 3
Eliberarea de cele patru atașamente

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Renunțarea la atașament nu înseamnă renunțarea la plăcere

Până acum ne-am ocupat de ce înseamnă atașament, ce ne înlănțuie, ce ne eliberează. Și ne-am ocupat de întrebarea: eliberarea de atașament înseamnă a nu ne bucura de mâncare? Înseamnă să nu ne iubim familia? Sau nu ne bucurăm de muzică? Și am spus că nu asta este intenția. Cum ar arăta o astfel de persoană? Aceasta este imaginea ideală a fericirii? Bineînțeles că nu.

Dacă ne uităm la marii Lama, ei se bucură cu adevărat de viață, se bucură de mâncare, se bucură de muzică. Ceea ce spunem este că cu cât înaintăm mai mult pe această cale, cu atât plăcerea noastră va crește, pentru că suntem mai puri și vor fi din ce în ce mai puțini factorii care să ne provoace suferința. Buddha se află în continuă plăcere, în extaz. Calea spre iluminare, ea în sine este plină de plăcere, pentru că ea ne purifică treptat lumea și ne duce dintr-o viață cu mici plăceri, dar cu multă suferință, la plăcerea sublimă a lui Buddha.

Și desigur că „a renunța la atașament = a nu te bucura de viață” nu asta înseamnă.

Am spus că primul rând al versetului se adresează celor care sunt deja pe o cale spirituală. Dar motivația lor este încă atașată de această viață.

Cu alte cuvinte, ei iau cele opt gânduri lumești, adică dorința de a se simți bine, de a avea bunuri și bani, dorința de reputație și laude, și le copiază pe calea lor spirituală. Așa că, practic, continuă același lucru, dar  îl numesc diferit. „Sunt un  elev de dharma eminent, vreau să fiu respectat și admirat și să primesc ofrande”. Aceeași Mărie cu altă pălărie. Nu așa ne eliberăm.

Vom trece la următorul rând.

 

Atașamentul de roata vieții

 

Korwa

În tibetană înseamnă cerc sau roată. În contextul nostru, korwa înseamnă o roată specifică, roata samsarei.

Această roată reprezintă locul în care trăim. Permanent ne învârtim de la o existență la alta ale acestei roți. Deja am trecut prin toate locurile acestei roți, și dacă nu vom birui moartea, cine știe de câte ori vom mai trăi în aceste locuri.

Deci al doilea rând spune:

„Cel atașat încă de roata vieții –

(adică de Korwa)

nu are Renunțare”.

Comentatorul ne vorbește de fapt la o scară mai mare.

Cel atașat de roata vieții…

Drakpa Gyeltsen spune că dacă vrem să ajungem la următorul nivel de libertate, un nivel cu mult mai mult potențial, trebuie să ne eliberăm de atașamentul față de roata vieții. Ce înseamnă a ne elibera de acest atașament? Pentru asta va trebui să venim cu mai multe explicații.

Cărțile budiste se referă la roata renașterilor sau roata reîncarnărilor noastre. Și așa cum am spus, cu toții ne aflăm în ea, ne-am reîncarnat în ea și dacă nu ieșim din această roată, vom continua să ne reîncarnăm în ea de nenumărate ori.

Problema este că atunci când vorbim despre reîncarnări, înseamnă să credem în reîncarnări. Iar majoritatea dintre noi nu-și amintesc de viețile trecute și, cu siguranță, nu văd viețile viitoare. De aceea nu avem nicio certitudine cu privire la reîncarnări. Așa că vom evita acest termen de „roată a renașterilor”, pentru că s-ar putea să nu credeți încă în reîncarnări, dar acesta este [de fapt] sensul.

 

Lumile de suferință

Când spunem Korwa ne referim de fapt la un cumul imens de dezastre.

Cele trei tărâmuri care alcătuiesc Samsara

Conform tradiției budiste, ființele din samsara trăiesc în așa-numitele „trei tărâmuri”, care includ:

– tărâmul fără formă – acestea sunt ființe a căror minte este foarte subtilă și care s-au eliberat de atașamentul față de corpul fizic, fiind deci ființe fără trup.

– tărâmul cu formă – acestea sunt ființe care au încă un corp, dar trăiesc într-o lume în care forma a ajuns la desăvârșire – viața lor este foarte plăcută.

– tărâmul dorințelor, în care trăiesc și oamenii. El se numește așa pentru că ființele din el sunt dominate de dorințele lor, în principal dorința de mâncare și sex.

Toate ființele din aceste trei tărâmuri poartă cu ele semințe karmice care le forțează să ducă o existență ciclică, le forțează să se renască în mod repetat într-unul dintre aceste tărâmuri. Și nu au niciun control asupra acestui proces.

Cu multă ușurință ele pot cădea din tărâmul fără formă și cel cu formă, în lumea dorințelor și chiar în tărâmurile suferinde care o alcătuiesc.

 

Cele trei tărâmuri inferioare ale samsarei

În discuția pe care o poartă Lama Drakpa Gyeltsen de ce omul n-ar trebui să fie atașat de samsara, menționează „suferința suferinței” și descrie suferința din cele trei tărâmuri inferioare ale roții samsarei.

Care sunt cele trei tărâmuri inferioare? Acestea fac parte din tărâmul dorințelor, și sunt numite în tibetană:

ngensong sum

dundro          yidak             nyelwa

Ngan song este numele general pentru tărâmurile inferioare.
Sum             = trei,
Dundro      = înseamnă „cei ce merg aplecați”, sau patrupezi, adică animalele.
Yidak          = spirite chinuite sau lacome sau flămânde.
Nyelwa      = făpturile infernului.

Unde se află aceste tărâmuri? Și aici. Cei mai mulți dintre noi nu avem nicio amintire sau experiență directă a acestora, cu excepția lumii animalelor. Dar existența acestor lumi va fi mai probabilă dacă ne amintim că întreaga noastră realitate este de fapt o proiecție.

Toate aceste lumi sunt situate, de fapt, acolo unde se află conștiința care le proiectează. Și dacă cineva este forțat de karma lui, să le proiecteze – este ceea ce va percepe. Omul devine o ființă în lumile inferioare prin perceperea lumii așa cum o percep ființele de acolo.

 

Ce înseamnă să fii câine? Când ești forțat să percepi obiectele din lumea ta așa cum le percepe un câine.

Buddha însuși menționează lumile inferioare în sutra numită „Sutra cerută de Upali”. În tibetană, ea se numește:

nyewarkor gyi shupay do

În această sutra, Buddha explică că cele trei lumi inferioare și, similar, lumile superioare și paradisurile, sunt toate, fără excepție, rezultatul proiecțiilor noastre. El spune acolo:

Când v-am învățat despre teroarea
Din tărâmurile infernului,
Mulți dintre voi
S-au speriat și au fost cuprinși de consternare.
Dar vă spun acum,
Că cei care mor și se duc
Spre acele tărâmuri de teroare –
Ele nu există deloc.
Acolo, nu este nimeni care să vă rănească,
Nimeni care să vă taie cu sabia,
Nimeni care să vă înfigă sulița în corp;
Tot ce vedeți că vi se întâmplă
În aceste tărâmuri de teroare
Este doar o proiecție;
Nu există instrumente de tortură.

Și dă o explicație similară în legătură cu lumile superioare, încântătoare, lumile zeilor.

O mare de flori în toată splendoarea înfloresc,
Palatele de aur de o frumusețe rară strălucesc,
Dacă îl vei căuta pe creator, nu-l vei găsi niciodată
Pentru că ele din puterea conceptului se ivesc.
Și astfel lumea întreagă, numai din noțiuni și etichete este creată.

Nu există nicio firmă de construcții care să le construiască. Întreaga lume vine din proiecțiile noastre.

Desigur, asta nu înseamnă că suferința din aceste lumi nu este în întregime reală. Existența este plină de suferință și ea este reală pentru ființele de acolo, chiar dacă ea este o proiecție. Și știm că proiecțiile funcționează perfect.

Suferința principală din viața oamenilor – niciodată nu sunt satisfăcuți

Dar suferința nu se limitează la cele trei lumi inferioare.

De fapt, tot ce se întâmplă în roata samsarei este un cumul de lucruri rele. Și vom menționa doar unul singur, care este poate cel mai proeminent: incapacitatea noastră de a fi satisfăcuți/mulțumiți.

Este un factor care este imprimat adânc în noi. Nu prea știm cum să fim mulțumiți.

Aceia dintre noi care au obținut lucrurile pe care și le-au dorit, și-au găsit deja partenerul minunat și ideal – după o lună, două, șase luni, partenerul nu mai arată atât de bine după ce luna de miere s-a terminat. Acesta este și motivul pentru care se spune luna de miere, pentru că se termină.

Așa se întâmplă cu partenerii de viață, așa se întâmplă și la muncă. Obținem în sfârșit jobul dorit, mult visat, și după un timp nu mai suntem mulțumiți. Vrem un post mai înalt, vrem mărire de salariu. Nu știm să fim mulțumiți. Și aceasta se întâmplă și la scară mare și la scară mică. Am obținut ceva [am atins un obiectiv] și după o vreme nu mai suntem mulțumiți.

Și asta este adânc înrădăcinat în noi. Așa este mintea noastră, așa este mintea samsarică: mereu nesatisfăcută. Așa e cu casa, cu serviciul, cu soții, cu salariul. După ce deja am reușit să realizăm ceva, după un timp devenim nemulțumiți de el. Găsim defecte la partener, defecte la șeful care ne-a angajat, spunem „merit mai mult ca el”. Şi facem asta tot timpul.

Ne-am născut în această roată samsarică, în care mintea noastră și a tuturor ființelor nu știe să fie satisfăcută. Asta nu înseamnă că este ceva în neregulă cu noi dacă nu suntem mulțumiți, ci așa este această formă de existență. Este o formă de existență defectuoasă, este ca o casă de nebuni. Este samsara.

Și de ce așa? Pentru că întreaga noastră lume, a fost creată de amprentele mentale, pe care le-am lăsat în mintea noastră în urma a ceea ce am făcut, spus, gândit. Le numim amprente karmice.

Aceasta este karma.

Aceste amprente rămân la incubat, capătă energie, iar când le vine timpul să se manifeste, ne creează lumea. Sunt schimbări de energie. Aceasta este energia: când fapta a luat sfârșit, rămâne potențialul. El este amprenta. Acest potențial germinează, dă rod și se descompune din nou.

Perechea de îndrăgostiți după ce s-au bucurat de luna de miere, începe să găsească defecte în partener – şi asta nu pentru că nu aveau defecte înainte și acum au defecte. Ceea ce s-a schimbat este karma. Karma care mi-a adus partenerul de vis, se descompune. Și dacă acest bine s-a terminat, va veni altceva, o altă karmă.

Mintea mea se schimbă și, ca rezultat, și lucrurile din afară se schimbă.

Cu adevărat au ei defecte? Chiar văd un partener care nu spală vase? Partenerul meu chiar are defecte? În lumea mea – el este așa cu adevărat. Pentru mine, cu adevărat nu spală vase.

Oare vine asta de la el? Oare așa este natura lui? Nu! El nu are nicio natură de sine. Dacă îl văd așa, asta înseamnă că eu îl proiectez așa. Pentru că karma mea s-a schimbat. Și acesta este un punct important.

Deci, ce ne spune acest rând: „Cel atașat încă de roata vieții – nu are Renunțare”.

El spune că atâta timp cât suntem atașați de această formă a existenței noastre și credem că va fi bine aici, este imposibil să ne eliberăm de ea.

Oamenii spun: “Sunt și lucruri bune în viață! Deci de ce te concentrezi doar pe suferință?” Asta este adevărat! Dar toate lucrurile bune pe care le avem, va trebui să le pierdem. Nu le putem ține. Atâta timp cât sperăm la binele de aici, este imposibil să ne eliberăm!”. Asta spune el.

 

Renunțarea

În limba tibetană se spune:

Ngen Jung

Ngepa   = certitudine.
Jungwa = a ieși.

Deci, Ngen Jung este prescurtarea de la Ngepa Jungwa.

În tibetană, este un joc de cuvinte care nu a putut fi tradus în română. Cel atașat, nu poate ieși.

Ngen Jung, această renunțare înseamnă a ieși cu certitudine.

Ca să putem ieși spre libertatea mult râvnită, în care suntem liberi de afecțiunile mentale care ne atacă când vor, sau de dezastrele care ni se întâmplă, fără să le invităm – va trebui să ne dezvoltăm dorința de a ne elibera.

Trebuie să înțelegem bine că nu există nicio speranță în roata vieții.

Oamenii speră să le fie bine, oamenii se roagă să le fie bine. Cum va fi bine?

Suntem într-un loc în care suntem legați de karma noastră. Karma ne conduce. Rezultatele acțiunilor pe care le-am făcut ne guvernează. Ca să fie bine, trebuie să facem o schimbare drastică în felul nostru de a fi. Existența noastră este dictată în totalitate de karma, dictată de ceea ce am făcut în trecut. Deci nu există libertate în ea. Este deja stabilită.

Dacă vrem libertatea, va trebui să preluăm controlul asupra acestui mecanism. Trebuie să înțelegem cum funcționează acest mecanism și cum ne determină viața, astfel încât să putem folosi înțelepciunea și cunoașterea acestui mecanism, în avantajul nostru pentru a ne elibera.

Dar, pentru asta este nevoie de mult studiu, de a reflecta, de a ieși în retreat-uri, de a medita. Ca să fim gata să ne mobilizăm eforturile și să facem această muncă, trebuie să dezvoltăm dorința de eliberare! Trebuie să ne dezvoltăm ceea ce numim Renunțarea.

Și atunci întrebarea este: Ne-am săturat deja de samsara?

Cu toții am întâlnim oameni care au obținut totul. Au casă, bani, familie, sănătate, frumusețe și faimă, și tot nu sunt fericiți.

Atâta timp cât suntem în samsara, mintea noastră nu poate fi satisfăcută, este incapabilă. De aceea, dorim să mergem în diverse locuri, căutăm să facem afaceri, să mergem în străinătate, avem nevoie mereu de ceva pentru a ne simți bine.

Și spunem că este posibil să trecem într-o altă existență, în care să fie pace, liniște, satisfacții, fericire profundă și nimic nu ne este luat. Fericirea este sublimă, extatică, de beatitudine și nu se schimbă! Este veșnică. Aceasta este existența ființelor iluminate, care este complet diferită de existența noastră. O existență în care suntem în perfecți.

Dar pentru a ajunge acolo, așa cum am menționat, trebuie să înțelegem că suntem în mocirlă. Că această formă de existență nu funcționează. Chiar și atunci când o persoană spune: „Bine, înțeleg. Nu am nevoie de toate restaurantele și de toate ofertele și de toate mașinile, nu am nevoie de nimic, doar voi sta în liniște  fără nimic.” Acest lucru în sine nu eliberează. A sta în colțul meu liniștit și a spune: „Nu-mi pasă de toate aceste lucruri!” este și asta un fel de atașament. Ne atașăm de o imagine mentală care nu eliberează.

Libertatea despre care vorbim este cu mult mai profundă și necesită o schimbare karmică profundă, necesită o înțelegere profundă a ceea ce eliberează: cum funcționează acest mecanism.

Deci, a trăi simplu, a ne mulțumi cu puțin, a ne bucura de ceea ce avem, ne permite să facem calea, dar nu ne eliberează din suferință.

Mintea noastră samsarică, ia tot ce avem și în scurt timp ne determină să-l vedem defect sau fără valoare.

Corpul nostru este și el proiecția noastră, este rodul karmei noastre. Îl vedem că îmbătrânește. Îl vedem mai puțin sănătos de-a lungul anilor. El merge spre moarte. Și moartea este tot o proiecție! Aceasta este mintea samsarică. De aceea, roata vieții este ținută în brațele Lordului morții. De unde știm? Îmbătrânim din ce în ce mai mult!

Deci, când cineva devine dezgustat de această situație, atunci își dezvoltă Renunțarea.

Lama Dvora Hla spunea:

„Pentru mine a contat educația. O altă diplomă, un alt loc de muncă, mai mult! Mai mult! Mi-am mai luat o diplomă și tot nu am fost fericită, apoi mi-am luat alta și tot nu am fost fericită… Pentru că nu fericirea nu vine de la ele. Fuga după mai multe diplome, mai mulți bani, mai multe bunuri, mai multă reputație, nu pot aduce fericirea. Toate lucrurile samsarice obișnuite din viața noastră nu ne pot aduce fericirea. Ele nu durează mult, se degradează.”

Poate fi un moment de bucurie sau un moment de mulțumire, moment care poate dura luni sau ani, dar ele se duc. Ne sunt luate.

Numai atunci când ne-am săturat de toate acestea, am ajuns la Renunțare. Asta ne spune aici.

 

Practica corectă va elimina toată suferința

Dacă practicăm bine, procesul se inversează. Lucrurile se ameliorează. Corpul nostru va deveni mai sănătos, mai puternic și va arăta mai tânăr. Relația de cuplu va deveni minunată. Dacă vom lucra corect cu Karma, vom ieși din această suferință, din această închisoare a samsarei.

Spre asta aspirăm. Vrem să vedem lucruri bune în viața noastră. Lucruri care nu se strică. Lucruri care rămân cu noi, pe care nu va trebui să le pierdem. Și asta este posibil. Dacă ne continuăm calea, dovada va fi că toate aceste lucruri încep să se îmbunătățească. Și dacă ele se pot îmbunătăți, atunci se vor putea îmbunătăți complet.

Sunt mulți profesori budiști care ne spun să fim cumva stoici: vine bătrânețea, vine moartea, vin pierderile, vine dezastrul. Să reacționăm cu un fel de stoicism, cu nepăsare, cu indiferență, cu reținere.

Există o mulțime de astfel de învățături în budism. Cu toate acestea petele bătrâneții continuă să apară și încă înaintăm spre moarte. Din păcate, acest fel de învățătură a dharmei este greșită. Nu asta ne-a învățat Buddha. Buddha a spus în Sutra inimii:

Ma rikpa me ching/marikpa sepa mepa ne
Gashi me ching/gashi sepay bardu yang me do //

„Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței; și tot așa până la absența bătrâneții și a morții, și absența eliminării bătrâneții și a morții”.

Marikpa înseamnă ignoranță.

Gashi este o combinație de două silabe care înseamnă bătrânețe și moarte.
Shi             = moarte,
Ga              = bătrânețe.
Gashi Me = nu există bătrânețe, nu există moarte! Despre asta vorbește!

Această învățătură vine să elimine bătrânețea și moartea. Aceasta este ceea ce ne-a transmis Buddha.

El nu a venit ca să ne învețe cum să ne descurcăm bine când vin toate aceste lucruri peste noi. Nu asta a venit să ne învețe.

Sigur că nu strică să învățăm să ne descurcăm cu calm în fața situațiilor, dar nu aceasta este învățătura.

Învățătura este mult mai radicală. Ea vine să elimine toată suferința. Și Buddha ne-a spus în Sutra Inimii: pentru a putea face acest lucru, trebuie să ne eliminăm ignoranța, Marikpa.

Dacă eliminăm ignoranța, dacă înțelegem cum funcționează acest mecanism, vom putea răsturna roata. În loc să fie o spirală care continuă să ne doboare, ea poate să ne ridice. Și noi putem face asta.

Deci, nu are nici un rost să încercăm să redresăm samsara, ci trebuie să învățăm să scăpăm de ea.

Este bine să ne dorim lucruri bune în viață? Da, foarte bine. Trebuie doar să înțelegem cum să le producem.

A ajunge la iluminare înseamnă a ajunge la cea mai sublimă plăcere. Nu este nimic în neregulă cu lucrurile bune. Dimpotrivă. Este bine să le dorim, dacă le obținem într-un mod înțelept. Într-un mod care le produce cu adevărat.

 

Al doilea atașament este credința că samsara este tot ce există

Ce înseamnă să fim atașați de roata vieții? Înseamnă să nu credem că putem ieși din ea.

Nimeni nu vrea necazuri și dezastre, dar ele vin. Samsara este plină de dezastre. Ea este un dezastru total. Atașamentul de roata vieții este să nu credem că există o cale de ieșire și atunci ne spunem: voi încerca să mă descurc cât mai bine în ea.

Dar întrebarea este:

Oare ne putem opri moartea?

Oare ne putem opri îmbătrânirea?

Oare putem opri acest obicei al minții să fie tot timpul nesatisfăcută?

Să nu mai vedem cum toate lucrurile bune din lumea noastră se diminuează, se strică și se deteriorează?

Schimbarea este mentală, dar manifestarea ei este complet reală.

Doresc din nou să subliniez: că această schimbare mult așteptată, această libertate este o schimbare mentală și cumva ea se manifestă în exterior.

Schimbarea așteptată nu stă în atitudine, ci în obiectele în sine.

Asta nu înseamnă să ne purtăm cu nonșalanță: fie ce-o fi, sunt înșelat, iar eu mă așez pe perna de meditație și îmi imaginez că de fapt e ceva bun. Trebuie să rezolv aceste situații. O vreme vor continua să vină, de aceea este foarte util să învățăm metode provizorii de a le face față, de a nu ne ieși din fire, de a nu ne pierde direcția, ca să ne putem continua calea.

Dar scopul este schimbarea cu mult mai radicală. Scopul este ca obiectele să se schimbe, lumea exterioară să se schimbe, deoarece nu mai producem dezastre. Ele nu vor mai putea veni pentru că mintea noastră s-a schimbat.

Deci, atitudinea noastră nu trebuie să fie de indiferență în fața dezastrelor, ci să le prevenim, ca ele să nu se mai întâmple vreodată în viața noastră. Și pe măsură ce aprofundăm practica, se va merge mai adânc. Și în cele din urmă vom fi un înger  în paradisul lui Buddha, unde nu există cuvântul suferință.

Îndrăznește să-ți imaginezi o lume fără suferință!

Eliberarea din atașamentul de roata vieții înseamnă de a îndrăzni să ne imaginăm o lume în care cuvântul moarte este neștiut. Oare avem curajul să mergem pe poteca pavată, care ne-a fost deja dată cu mii de ani în urmă și pe care mulți au bătătorit-o? Bineînțeles că asta cere să ne schimbăm. Avem acest curaj?

Este nevoie de multă învățătură despre karma și vacuitate, de a lua jurămintele bodhisattva, de a face mult bine în lume, de a lua jurămintele tantrice. Și, desigur, dacă intrăm în tantra, vom putea face asta mult mai repede.

Toată această practică, nu va reuși dacă nu credem că ea poate reuși. Convingerea că se poate este ceea ce ne va face să progresăm.

Eliberarea de atașament este nirvana, iar nirvana înseamnă libertate!

În comentariu există un verset care încheie discuția despre primele două atașamente. El spune:

Eliberarea de atașament este nirvana.

Eliberarea de atașamentul de roata vieții – adică a crede că această roată este tot ceea ce există – va duce la Nirvana; Nirvana înseamnă a ieși din roată.

Iar nirvana, spune el, este fericirea însăși.

Nirvana este fericire, este libertatea! Nirvana este libertatea. Și apoi la sfârșit spune:

 

Acesta este cântecul libertății, a eliberării de ambele atașamente.

Eliberarea de orice atașament este Nirvana,
Nirvana este fericirea însăși.
Acesta este cântecul libertății,
A eliberării de ambele atașamente.

Întrebare: Dar și Buddha a murit, atunci despre ce vorbim?

Răspuns: Putem da mai multe răspunsuri.

• • Spunem că Buddha a venit în lumea noastră deja iluminat și tot ceea ce a făcut în viața lui, inclusiv să stea șase ani sub arborele Bodhi și să ajungă la iluminare, a fost doar pentru noi, pentru a ne învăța calea și pentru a ne arăta că este posibil de făcut.

Ceea ce numim moartea lui Buddha, nu este moarte. Se numește Parinirvana. Când rolul lui Buddha s-a terminat, el a trecut mai departe. Buddha are libertatea deplină să vină și să plece în funcție de nevoile ființelor. Acesta este un prim răspuns.

• • Al doilea, care este mai important decât primul, este că ceea ce vedem în lumea exterioară este complet dictat de karma noastră. Așa că atunci când vedem oameni sfinți precum Buddha „morți”, între ghilimele, este pentru că încă avem în noi „moartea”. Suntem încă încătușați în roata vieții și mintea noastră nu este suficient de liberă, iar când va fi pură, nu va exista moartea în lumea noastră.

Ni se pare că e mort. Corpul lui pare să fi încetat să mai trăiască, rămân relicve și așa mai departe. Toate acestea apar în lumea noastră, pentru că le proiectăm așa. Nimic nu există în lumea noastră, în afară de ceea ce proiectăm. Și proiectăm din mintea pe care o avem în prezent, pentru că nu avem alta.

Și dacă vă aduceți aminte am vorbit de micuțul Kunga care l-a întâlnit pe Manjushri – o ființă iluminată. Când mintea devine suficient de pură, începem să proiectăm o altă lume. Și se prea poate ca tot ceea ce a experimentat Buddha să nu fi fost moartea, ci cu totul altceva. Nu este în viață, nu este mort. El este deja în afara roții renașterilor sau a roții vieții. El este în altă parte. Dar nouă ne apare așa.

Și vreau să merg mai departe și să spun că de fiecare dată când cineva moare în lumea mea, [acesta] este un motiv de a continua să practic. Pentru că nu sunt încă suficient de pură pentru a vedea existența sublimă a ființelor iluminate.

Va veni etapa în care vom fi suficient de avansați pe calea noastră și mintea noastră va fi mai pură, iar atunci percepția diferitelor figuri care apar în viața noastră și a semnificației lor pe calea noastră spirituală, va fi schimbată. Mai mult de atât, această percepere se va aplica retroactiv, deoarece amintirile noastre sunt și ele tot o proiecție din mintea noastră.

Această idee poate fi numită revizionism spiritual. Evenimentele și oamenii, în sine, din prima parte a vieții noastre nu au natura de a fi semnificativi sau nu, din punct de vedere spiritual. Pe măsură ce ne purificăm, începem să-i percepem diferit, ca fiind speciali din punct de vedere spiritual. Datorită vacuității – această percepție va fi complet valabilă, la fel ca percepția pe care o avem acum când îi vedem ca fiind obișnuiți.

Și atunci când cineva ajunge în acel loc, se va elibera de ambele atașamente. Dacă se află și pe calea bodhisattva, el va merge spre realizarea celor patru corpuri ale lui Buddha. El este pe calea de a deveni o ființă iluminată.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

Seminar de meditație

 Lo Jong 3 – Antrenamentul minții 3
Eliberarea de cele patru atașamente

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3,a

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Vom deschide această lecție cu rugăciunea mandala. Și pentru cei care sunt noi veniți, voi spune câteva cuvinte despre ea pe scurt.

De obicei fiecare lecție de Dharma o deschidem cu o scurtă rugăciune:

a. Pentru a separa sacrul de profan. Idea este de a lăsa deoparte preocupările cu care ați venit la lecție și să intrați într-o atmosferă sacră.

b. Dorim să ne direcționăm mintea spre o învățătură înaltă și sacră. Ce o face să fie sacră? Pentru că ajută oamenii. Ajută la reducerea suferinței și aduce fericire în viața oamenilor. Și acesta este singurul motiv care o face sfântă, și nu pentru că cei care au transmis-o au fost sfinți.

Așadar, pentru a ne îndrepta spre sacru și pentru a ne deschide inimile spre învățătură, oferim rugăciunea mandalei în semn de recunoștință liniei de maeștrii care ne-au transmis această învățătură sfântă și, de asemenea, ne permite să o aplicăm în viața noastră și să o transmitem mai departe.

Să le oferim mandala.

 

Un scurt rezumat

Textul pe care îl studiem se numește:

Shenpa shidrel

Shenpa shidrel înseamnă eliberarea de cele patru atașamente.

Am spus că învățătura vine pe linia de maeștrii Sakya, care au trăit în Tibet în secolele 11, 12, 13.

Am vorbit despre cei cinci mari maeștri Sakya: Sachen Kunga Nyingpo, Sunam tse, Jetsun Drakpa Gyeltsen, Sakya Pandita și Drogun Chugyal Pakpa.

Învățătura a fost scrisă de tânărul Lama Kunga, în urma întâlniri directe pe care a avut-o în viziunea sa, cu divinitatea iluminată Manjushri.

Mai târziu, fiul său care a devenit un mare înțelept pe nume Jetsun Drakpa Gyeltsen, a scris un comentariu asupra acestei scrieri. Cu timpul au fost scrise și alte comentarii pe care nu le-am menționat aici, dar pe care le vom aminti mai târziu.

 

Textul este despre cum să obținem eliberarea

Subiectul acestei scrieri este eliberarea. Cu toți aspirăm și tânjim după libertate. Vrem să fim liberi. Vrem să fim ca un înger frumos precum Manjushri sau să fiți ușori pentru a zbura spre stele sau orice simbolizează libertatea pentru voi.

Și întrebarea pe care am pus-o a fost: ce ne oprește cu adevărat să ne eliberăm? Și am mai spus că această scriere este de fapt destinată celor care deja practică o cale spirituală. Pe de o parte, cu toții avem aspirații spirituale, altfel nu am fi venit deloc la cursuri și pe de alta, poate că nu suntem încă atât de serioși. Deci, textul este destinat celor care sunt deja pe o cale spirituală, pentru a-i ajuta să o realizeze și, într-adevăr, să ajungă la eliberare încă în această viață, lucru care nu este atât de ușor de făcut.

În lecția trecută am văzut că pentru a slăbi puțin atașamentul nostru față de viață este nevoie să acceptăm moartea ca profesorul nostru. Și am mai spus că meditația asupra morții nu are ca scop să ne stârnească panica și frica de moarte, pentru că nu ne ajută cu nimic, ci ea este o meditație de conștientizare a morții. Cu toții ne aflăm în brațele Lordului morții. El ține între fălcile lui toate formele de viață.

Fiecare dintre noi, prin însuși faptul că ne-am născut, suntem forțați să murim. Am venit în această viață având în noi deja condiția de a muri. Și cu toate acestea, nu ne place să vorbim despre asta, pentru că ne poate părea deprimant.

Dar, pentru a reuși pe calea spirituală, trebuie să acordăm atenție morții. Trebuie să învățăm să ne dezvoltăm conștientizarea morții.

a. Conștientizarea că suntem muritori și că moartea noastră este sigură.

b. Data morții este incertă, nu știm când vom muri.

• • • Moartea nu face deosebire între bătrâni și tineri,
    • Moartea nu face deosebire între cei bolnavi și cei sănătoși,
    • Moartea nu face deosebire între bine și rău,
    • Moartea nu face deosebire între cel care se află în mijlocul problemelor și cel care le-a terminat.

Moartea nu ia în considerare toate aceste lucruri. Ea vine când vrea ea, când ne-a venit vremea.

Marele avantaj, al dezvoltării conștientizării morții, este că începem să trăim o viață plină de sens. Pentru că dacă ne trezim dimineața și decidem că în seara asta vom muri – și ne vom trăi ziua așa, sunt toate șansele să diminuăm din discuțiile inutile, preocupările inutile, amânările, să ne mai pierdem timpul cu prostii și să facem ceea ce ne dorim cu adevărat acum. Ceea ce este cu adevărat important acum.

Și încă un lucru se întâmplă în fața morții, ni se întâmplă tuturor când moartea este aproape, sau cineva apropiat moare, ni se deschide inima. Ranchiuna scade, meschinăria scade, preocuparea pentru prostii scade. Înțelegem că suntem cu toții în aceeași barcă. Diferența este doar de timp. Ni se deschide compasiunea față de noi înșine și față de cei din jurul nostru, pentru că avem cu toții aceeași soartă teribilă. Deci, ce ne mai rămâne de făcut? Este să fim buni cu ceilalți și să-i iubim. Și deodată moartea ne deschide inimile și ne aduce mai aproape de acele calități sublime pe care vrem să le dezvoltăm când ajungem la această libertate.

Am mai spus că atunci când supărarea sau alte emoții negative, gelozia sau mândria sau orice altceva, ne atacă, suntem băgați în ele, nu mai avem nicio libertate.

Conștientizarea morții ne ajută să scădem din volumul acestor lucruri. Deci, însăși conștientizarea morții deschide libertatea în viața noastră. Libertatea de a face ceea ce contează cu adevărat, libertatea de a ne deschide inima față de ceilalți, de a deveni mai plini de compasiune și iubire. Deci acesta a fost un aspect despre care am vorbit în lecția trecută.

Un al doilea aspect important pe care l-am început în lecția trecută și îl vom continua acum, este:

 

Ce este atașamentul și ce înseamnă să fim liberi de el?

 În lecția anterioară am vorbit ieri despre ce înseamnă să nu fim liberi de atașament.

Am spus că există mulți profesori budiști care merg în Occident și nu numai în Occident, ci și în Orient. Și în budism conceptul de a renunța la atașament este foarte popular. Însuși Buddha a vorbit despre asta. Dar oamenii, ajung la păreri care în majoritate sunt incorecte.

 

Oare a nu fi atașat înseamnă că nu mă pot bucura de viață?

A nu fi atașat înseamnă oare, că nu ar trebui să mă bucur de o masă bună sau de un film bun? Trebuie să încetez de a-mi iubi familia pentru că asta înseamnă că sunt atașată de ea? Asta înseamnă să nu fii atașat?

Dacă ne uităm adânc în inima noastră și dacă ne uităm spre ce aspirăm, dacă suntem pe o cale spirituală, este puțin probabil ca acesta să fie idealul nostru, doar a fi deconectat/rupt de lume. Asta nu este fericire. Este altceva.

Acesta a fost un exemplu, de eliberare de atașament care este o denaturare a ceea ce a transmis Buddha. Nu asta a învățat Buddha.

Da, este bine să trăim în simplitate, să nu fim înconjurați de multe lucruri, de multe relații. Asta este magie, frumusețe, libertate. Și este diferit de a nu ne bucura de lucruri. Nu asta spunem noi, ci dimpotrivă.

Spunem că paradisul lui Buddha, este locul plăcerii supreme, este locul plăcerii divine. Atunci, cum vom ajunge acolo dacă ne deconectăm de orice plăcere și nu ne permitem să ne bucurăm? Nu are sens.

Dacă ne uităm la figura lui Buddha, ea este frumoasă, plină de plăcere, de fericire. Persoana împietrită care nu își permite să se bucure de nimic – nu este idealul nostru de fericire și plăcere.

Am vorbit despre hipioții anilor șaizeci-șaptezeci, care spuneau „Ok, mă eliberez de atașamente și renunț la toate lucrurile” – și au încercat să facă asta, dar au eșuat. În cele din urmă au cerut de la părinți bani și s-au liniștit cu toții. Unii dintre ei au suferit foarte mult datorită acestei atitudini greșite, au întâmpinat multe dificultăți în viața lor și au avut mai puțină libertate decât înainte. Și în plus, dacă lăsăm deoparte totul, după o lună, două luni, șase luni, un an – devine plictisitor, oamenii renunță la asta. Pentru că nu aduce fericire. Nu acesta este sensul unei căi spirituale.

Întrebare: Dacă facem meditația conștientizării morții în fiecare zi, nu ne apropiem de moarte?

Răspuns: Am spus că, cu cât conștientizăm mai mult moartea, cu atât viața devine mai plină, mai semnificativă, mai intensă. Totul miroase mai bine, este mai gustos, este mai interesant. Este exact invers. Acesta este un paradox. Cu cât facem asta mai mult – cu atât viața noastră devine mai vibrantă, mai interesantă și mai semnificativă. Și nu asta aduce moartea. Karma a fost deja stabilită. Este deja însemnată.

Se povestește despre un irakian bogat în urmă cu câteva sute de ani, că se trezește dimineața la Bagdad, se duce la piață și se întâlnește cu Lordul morții și se sperie. Urcă pe cal, pe care galopează toată ziua și ajunge seara într-un fort.

Obosit, transpirat, însetat și flămând, coboară de pe cal – și îl vede din nou pe îngerul morții. Și îi spune: „Ce cauți aici? Am alergat toată ziua numai ca să scap de tine! Lordul morții îi răspunde „Am fost foarte surprins să te văd dimineața în Bagdad, pentru că știam că seara te voi întâlni aici”.

Deci, a medita asupra morții, nu va aduce moartea. Este ca și când, facem meditația compasiunii pe suferința cuiva și asta ne va aduce suferință. Moartea va veni singură.

 

Atașamentul de această viață

Comentatorul spune în prima parte a textului: „Cine este atașat de această viață, nu se poate numi un practicant spiritual.” Aceasta este primul lucru transmis de Manjushri lui Kunga.

În comentariul său, Jetsun Drakpa Gyeltsen, începe să intre mai în amănunt a ce înseamnă să nu fim atașați de această viață. Am început să vorbim în lecția trecută despre asta și acum vom intra mai mult în ea. Și a enumerat patru lucruri acolo: regulile morale, învățarea, contemplarea și meditația.

1. Moralitatea.

Tsultrim

Tsultrim înseamnă cod moral sau viața etică.

Tsul    = cale, mod, manieră.Trim   = lege, regulă.

Deci, calea legii. Prin lege se înțelege – moralitate, etică. Acesta este cuvântul pentru moralitate.

2. Învățarea.

Topa

Topa  înseamnă învățare și ascultare.

 

3. Contemplarea.

Sampa

Sampa  înseamnă contemplare.

4. Meditația.

Gompa

Gompa înseamnă meditație.

Şi asta după ce am făcut deja etapa de reflecție, de examinare, de analiză.

Așadar, acestea sunt patru lucruri pe care le detaliază în comentariul său, în contextul primului rând care se referă la atașamentul față  în această viață.

După cum am menționat, el se adresează practicaților care sunt deja pe o cale spirituală și sunt interesați să trăiască o viață morală, o viață curată. Ei sunt interesați să știe ce este bine de făcut și ce nu este bine de făcut. Drakpa Gyeltsen ne spune că dacă nu respectăm corect moralitatea, nu vom putea înainta pe calea spirituală.

El ne mai spune că Gompa – meditația este o parte integrantă a căii spirituale.

Am mai spus, de asemenea că moralitatea este foarte importantă pe cale și nu putem progresa în meditație dacă conștiința noastră nu este curată. Dacă calea noastră în viață include, de exemplu, a înșela oamenii, fățiș sau pe la spate, mai mult sau mai puțin, aceste lucruri ne vor sta conștiință și nu ne vor permite să mergem mai departe pe calea spirituală. Oricine este serios în practica lui de meditație, dacă nu simte că progresează, dacă este blocat  – ar trebui să se întoarcă și să-și țină carnețelul cu mai multă atenție.

Trebuie să devenim experți în etica morală. Și am început să vorbim puțin despre ce înseamnă a fi moral și ce înseamnă a fi atașat de moralitate, două subiecte despre care vom vorbi acum.

 

Deci, ce înseamnă „a respecta moralitatea”?

Buddha a transmis învățătura timp de cincizeci de ani. Jumătate din ceea ce a predat a fost despre moralitate, cealaltă jumătate a fost despre vacuitate.

Vom menționa în continuare doar punctele principale și cine este interesat poate să intre în cursurile noastre unde subiectul este tratat în detaliu.

Există diferite nivele de moralitate. Cel mai elementar nivel, este moralitatea de a nu face rău altora, în vorbă și faptă. A nu spune și a nu face lucruri, de a-i răni pe alții în mod intenționat. S-ar putea să-i rănim pe alții fără să vrem și asta se întâmplă tot timpul. Deci, nu despre asta este vorba. Aici ne referim la faptul de a acționa voit în a-i răni pe alții.

Deci, trebuie să învățăm și să cercetăm ce anume îi rănește pe alții, în primul rând în vorbă, faptă, dar și în gând. Deoarece, gândul este cel care determină fapta și vorba. Și fiecare astfel de acțiune, cu gândul, vorba și fapta lasă o amprentă în minte. Pentru că noi suntem cei prezenți la ceea ce facem și conștienți de gândurile pe care le gândim. Și dacă acestea sunt gânduri răutăcioase, de gelozie, de lăcomie, sau gânduri de bucurie pentru răul altuia, ele rămân înregistrate în minte.

Aceste înregistrări, se comportă exact ca semințele în natură. Le punem în pământ și după un timp, când s-au format condițiile potrivite, germinează și dau roade.

 

Ce înseamnă că amprentele dau roade? Se întâmplă ceva în realitatea noastră, similar seminței pe care am semănat-o.

Așa cum, cireșul iese dintr-o sămânță de cireș și nu de piersică.

– Dacă am avut gânduri generoase, ceea ce va rodi este o lume care mă ajută, atunci când am nevoie.

– Dacă am avut gânduri de zgârcenie sau de bucurie pentru răul altuia, când voi avea nevoie de ajutor nu-l voi primi sau voi trăi în lipsuri.

Așa rodesc amprentele lăsate.

De aceea și spunem că, în moralitatea mai profundă, trebuie să fim atenți, nu numai la vorbă și faptă, ci și la gânduri. În „Abidharma Kosha”, scriptură budistă străveche, din secolul trei-patru e.n., scrisă la 800-900 de ani după ce Buddha a predat, scrie explicit:

 

„Karma este fiecare gând, și ceea ce atrage după sine”.

Gândul, și ceea ce determină el – este karma. Karma sunt semințele pe care le purtăm cu noi, în urma fiecărui act făcut cu gândul, vorba și fapta. Spunem că în fiecare secundă se înregistrează 65 de karme. Asta înseamnă că purtăm cu noi o cantitate enormă de amprente din această viață și o cantitate infinită din viețile anterioare.

Depozitul imens de semințe karmice merge cu noi peste tot și, în esență el este experiența noastră. Noi suntem karma noastră. Fiecare lucru care există în lumea noastră este determinat de această karmă. Însuși corpul meu este determinat de această karmă, mintea și gândurile pe care le gândesc în acest moment sunt determinate de karma. Totul fără excepție.

De fapt, lumea în care trăim este o rodire karmică. Pentru noi nu există altă lume. Ni se pare că lucrurile sunt acolo, în afara noastră, dar ele sunt proiecțiile noastre ca urmare a rodirii semințelor karmice pe care le-am plantat.

De fapt, trăim complet singuri. Avem iluzia că sunt oameni aici, avem iluzia membrilor de familie. Toate lucrurile par a fi exterioare în lumea noastră, dar de fapt trăim singuri, în lumea imaginilor pe care am creat-o. Iar ea poate fi plăcută sau nemiloasă în funcție de ce am plantat.

Deci, acest prim nivel de a nu face rău altora, cuprinde zece fapte rele pe care le-am făcut deja cu toții de nenumărate ori. Stă în fruntea listei, ca Cele Zece Porunci. Zece fapte rele pe care le-am făcut cu toții și ceea ce trebuie să învățăm este să facem inversul lor. Deoarece el nu este subiectul nostru principal, voi trece repede peste cele fapte.

– Tot ce este legat de ucidere. Oameni sau animale, furnici, orice vietate care dorește să trăiască. Dacă îmi permit să ucid aceste vietăți, las o amprentă care îmi va dăuna vieții. Când ea va da rod, voi suferi de: moarte prematură sau boală gravă, accidente, sau voi trăi într-o zonă periculoasă – acestea sunt consecințele actului de a ucide. Rodirea karmei uciderii va fi tot ceea ce îmi va dăuna sănătății și vieții.

– Al doilea exemplu – furtul. De fiecare dată când iau ceva ce nu mi s-a permis, chiar dacă nu mă vede nimeni făcând asta, mintea înregistrează fapta. Nu există intimitate în budism. Cum se va întoarce karma asupra mea? Cineva o să mă fure, bunurile mele se vor deteriora, voi fi înșelată, lucruri de genul ăsta. Sunt multe de spus dar nu vom intra în asta.

Cele zece fapte rele:

• • Trei sunt legate de trup.
  • Patru de vorbire.
  • Trei de gândire.

Toate acestea sunt la primul nivel de a nu răni viața.

Chiar dacă respectăm cum trebuie moralitatea, pericolul încă există

Drakpa Gyeltsen ne spune: să zicem că respectăm moralitatea. Dacă facem asta din motive incorecte, chiar dacă respectăm moralitatea, chiar dacă în carnețel totul arată frumos, totul este „plus”, tot nu vom putea progresa pe calea spirituală. El ne spune: „Nici măcar nu te poți numi practicant spiritual dacă faci asta.”

Deci ce înseamnă asta?

Și aici intrăm într-un subiect foarte adânc și larg. Cei care au parcurs cursul 7 – jurămintele Bodhisattva și cursul 9 – Vinaya, etica budistă, au văzut cât este de greu de învățat de a păstra etica morală, ce este corect și ce nu. Ca să nu mai vorbim de toate dilemele care apar între reguli.

Așa că acum vom învăța cum am putea cădea în capcană atunci când păstrăm moralitatea din motivație greșită.

Așa cum am spus textul lui Drakpa Gyeltsen era destinat celor care erau deja practicanți spirituali. Pe vremea aceea, nu exista încă o literatură dezvoltată astfel încât oamenii să poată studia din multe cărți. Literatura budistă s-a dezvoltat mult mai târziu și a ajuns la nivele de mare profunzime și calitate. De aceea toate Lo Jong-urile au fost concepute să fie scurte și destinate practicanților de modul cum să practice.

 

Sunteți foarte rari în lume

Dacă vă uitați la câți ați venit la acest curs și câți oameni sunt în țară, raportul este foarte mic. Deci, sunteți rari în lume.

Și poate că sunteți foarte avansați pe cale sau poate abia ați început – dar aveți o karmă extraordinară care va adus aici. Ați ales să veniți aici, este karma. Alegerile noastre sunt, de asemenea, dictate de karma.

Poate că:

– vreți să fiți o persoană spirituală,

– poate că deja sunteți o persoană spirituală,

– poate aveți deja dorința de a atinge acele obiective înalte pe care ni le arată învățătorii,

– poate aveți un sentiment instinctiv despre cum este să ajungeți la iluminare,

– poate ştiţi cum este să ajungeți la fericirea supremă a unei ființe atotștiutoare și pline de compasiune având capacitate nelimitată de a-i ajuta pe ceilalți.

Drakpa Gyeltsen se îndreaptă spre noi și ne avertizează de pericolele care pot apărea pe cale.

Deci, care sunt pericolele pe cale? Acum ne vom focusa doar pe moralitate, după aceea vom trece și la altele.

Vom face acum o meditație care vă va invita să vă uitați puțin la viața voastră morală sau la concepțiile pe care le aveți despre moralitate.

 

Meditaţie:  Observarea moralităţii noastre

Găsiți-vă o poziție confortabilă și închideți ochii.

Concentrați-vă pe respirație și fiți atenți la trecerea aerului prin nări. Încercați să vă concentrați pe un punct mic la intrarea în nări și să fiți atenți la senzația de trecere a aerului doar în acest punct.

Și acum invitați învățătorul vostru spiritual să vină la voi, cineva care vă inspiră, cineva pe care îl apreciați sau îl admirați foarte mult, cineva care este pentru voi o persoană morală.

Vedeți-l stând în aerul din fața voastră, făcut din lumină, ușor ca un fulg, strălucitor, desăvârșit în virtuțile lui și vă privește cu multă iubire.

Concentrați-vă pe una dintre virtuțile lui spirituale, o virtute pe care ați dori-o și voi, admirați-o în inima voastră și prosternați vă la ea mental.

Gândiți-vă la un gând bun care v-a trecut prin minte astăzi, poate un gând de a ajuta pe cineva, sau de a promova pe cineva, sau un gând de iubire pentru cineva, și imaginați-vă acel gând ca pe o perlă frumoasă pe care o țineți în mâini și i-o oferiți învățătorului vostru spiritual din fața voastră, ca ofrandă.

Și acum cereți-i să vă ajute să meditați, să vă ajute să priviți în interior și să vedeți ce este acolo cu adevărat. Să vă ajute să fiți cât mai sinceri cu voi înșivă. Bineînțeles că el este de acord, pentru că vă iubește la nesfârșit, nu vă judecă și tot ceea ce își dorește este să vă vadă evoluând și fericiți.

Primul caz: Încercați să vă imaginați că sunteți în Statele Unite în timpul prohibiției anilor 1920. (În istoria Statelor Unite prohibiția, cunoscută și sub numele de Experimentul Nobil, a fost o perioadă începând cu 1920 până în 1933, în timpul căreia vânzarea, producerea, consumarea și transportarea de alcool și de băuturi alcoolice erau interzise la nivel național). La acea vreme conform legii, oricine era prins că bea era aruncat în închisoare.

Și gândiți-vă că vreți să sărbătoriți ziua de naștere a unei persoane dragi sau a unei rude și doriți să-l cinstiți cu o băutură bună, cu un lichior sau cu un pahar de vin. Ce a-ți face?

Încercați să fiți atenți la gândurile care vă trec prin minte ca urmare a acestei scene descrise, la sentimentele pe care le aveți, la criticile pe care le aveți, la ce vi se pare corect și ceea ce nu vi se pare corect.

Al doilea caz: Imaginați-vă că aveți un copil la școala primară, iar copilul se întoarce în fiecare zi acasă sângerând, cu vânătăi, pentru că este mereu bătut. În clasa lui este un coleg care îl bate în fiecare zi. Copilul vostru vine la voi să-l ajutați. Bineînțeles că doriți să-l ajutați să nu mai sufere și să-l întăriți, ce veți face?

Al treilea caz: Să spunem că aveți un loc de muncă și un coleg/colegă de serviciu care vă rănește mereu, răspândește minciuni despre voi. El vă bârfește, vă defăimează, v-a coborât de pe piedestal, și poate chiar a determinat ca să fiți concediați. Iar acum sunteți indignați. Și acum se întâmplă că, această persoană are nevoie de ajutor la locul de muncă și vine la voi să vă ceară ajutorul. Ce veți face?

Al patrulea caz: Locuiți în Germania nazistă în anii 1930. Vecinii voștri, pastorul bisericii, profesorii de la școala copiilor voștri, cu toții îi consideră pe evrei ca fiind întinați și criminali, pângăresc și fac de ocară societatea voastră. Și voi îi credeți. Iar legea statului spune că trebuie să-i denunțați pe evrei și să aflați cine dintre apropriații voștri sunt evrei sau pe jumătate evrei. Ce veți face?

Al cincilea caz: Sunteți încă în Europa, dar de cealaltă parte. Să spunem că sunteți în Polonia după ce naziștii au ocupat-o, și vedeți un copil evreu orfan rătăcind pe stradă, vă este tare milă de el. Dar legea statului interzice ascunderea evreilor. Știți că dacă ascundeți copilul, vă va periclita și pe voi și pe copiii voștri. Ce veți face?

Al șaselea caz: Sunteți în Vietnam în anii 1960, când SUA invadează Vietnamul. Sunteți soldați în armata SUA și întreaga voastră unitate se află în junglă, care știți că este plină de inamici vietnamezi. Jungla este foarte deasă și nu puteți vedea nimic, dar știți că inamicii sunt acolo. Comandantul vă dă ordin să trageți în desiș. Ce veți face?

Îndreptați-vă din nou spre Lama din fața voastră și mulțumiți-i pentru curajul care vi l-a dat de a vă spune adevărul, rugați-l să vă dea în continuare putere și să vă ajute să vă desăvârșiți calea spirituală. Bineînțeles, el răspunde chemării voastre cu multă bucurie. El vine și se așază pe creștetul capului vostru. Este ușor ca fulgul, minuscul, făcut din lumină. Începe să alunece ușor prin creștetul capului până în inima voastră și se așază acolo. El vă însoțește cu multă bucurie pe calea voastră.

Puteți deschide încet ochii.

————————————-

 

În această meditație am intrat intenționat în diferite situații în care, lucrul corect de făcut poate fi contrar multor lucruri pe care societatea noastră se așteaptă să le facem. Teza lui Drakpa Gyeltsen și practic, a oricărui profesor spiritual este că, dacă respectăm moralitatea din atașament față de această viață, această moralitate nu ne va conduce spre țelul libertății. Nu ne vom putea elibera.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

Cursul 2: Diamantele Iluminării   
Primul nivel al perfecțiunii înțelepciunii

(Prajna Paramita) 

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 10

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

 

Iluminarea: Este pentru mine sau pentru alții?

Ultima lecție, este puțin diferită de celelalte. Vom lăsa la o parte problema vacuității, precum și toate celelalte probleme și vom intra puțin în subiectul „satisfacerii ambelor nevoi”.

Dacă va aduceți aminte când am vorbit de Buddha, am spus că atunci când a ajuns la iluminare și-a satisfăcut ambele nevoi, ale lui și ale celorlalți. Dar când ajung la iluminare, este pentru mine sau pentru ceilalți? – Când îi ajut pe alții, îi ajut ca ei să mă ajute pe mine? Aceasta este problema egoismului iluminat. Și îl vom studia în continuare prin dezbatere logică a lui Maitreya.

Maitreya – cel iubit

Care este sensul numelui Maitreya.

Cuvântul Mitra în sanscrită înseamnă prieten sau cineva iubit.

Deci Maitreya provine din această rădăcină și înseamnă a iubi. Acesta este sensul numelui său.

Vă amintiți de „Cele patru gânduri infinite”?

Iubire infinită în sanscrită: maitri,  în Pali: metta,

Compasiune infinită în sanscrită: karuna, în Pali: karuna,

Bucurie infinită în sanscrită: mudita, în Pali: mudita,

Comportament egal în sanscrită: upeksha, în Pali: upekkha.

După cum observăm apare Maitri, care provine din aceeași rădăcină.

În limba tibetană se spune:

Jampa

Jampa = iubire, este iubirea care vrea să dăruiască tuturor, tot ce este mai bun și fără a dori nimic în schimb.

 

Cunoștințele pe care ni le-a transmis Maitreya

Vă amintiți că Maitreya ne-a transmis învățăturile lui prin Maestrul Asanga.

Tradiția budistă spune că Maestrul Asanga s-ar fi înălțat la cer și a vorbit direct cu Maitreya, primind de la acesta 5 cărți de înțelepciune. Cele „trei tipuri de cunoașteri” sunt detaliate în aceste cărți.

În fiecare carte de Dharma, în fiecare carte de yoga, autorul începe mai întâi cu următoarele:

– În primul rând, se prosternează în fața învățătorului său, sau în fața unei calități sublime al iluminării, sau ceva de genul acesta.

– apoi promite că va termina cartea, și se roagă să aibă condițiile necesare pentru a termina cartea.

– Și în final spune: „Eu doar vă transmit vouă această învățătură”,

          „Nu inventez nimic”. Acesta este un act de smerenie.

Așa că Maestrul Asanga, în deschiderea cărții sale, „Abhisamayalamkara”, se prosternează în fața celor „trei tipuri de cunoaștere”. Cele trei tipuri de cunoaștere – cunoașterea de bază, cunoașterea căii și atotcunoașterea lui Buddha, au fost subiectul demonstrației vacuității peste care am trecut pe scurt, în lecția 9.

Când spunem cunoaștere, ne referim la înțelegerea vacuității – Realizări. De multe ori marii Lama spun: „Cunoștințe” – cunoaștere, pentru că acesta este cuvântul care apare în tibetană. Dar de fapt ne referim la Realizarea:

1. 1. lui Arya Hinayana,
   2. a lui Arya Mahayana, și
   3. a lui Buddha.

Acestea sunt cele „Trei tipuri de cunoașteri”. Și scopul, așa cum este menționat în secțiunea de deschidere, este de a-l ajuta pe autor să finalizeze scrierea cărții și de a-i invita și pe alții să o citească.

 

Dezbaterea dintre Gyaltsab Je (1364 – 1432) și Sakya

Vom intra acum într-o dezbatere care a avut loc în mănăstirea Sakya. Sakya este unul dintre cele patru curente principale din budismul tibetan. Ele sunt:

• • Nyingma,
  • Kagyu,
  • Sakya, și
  • Gelugpa.

Mai există și alte curente mult mai mici – dar acestea sunt cele patru curente budiste principale.

Curentul Gelugpa este cel mai nou curent și este foarte dominant, deoarece Je Tsongkapa prin logica sa extraordinară și prin înțelegerea profundă a Dharmei, a contribuit foarte mult la claritatea învățăturilor. După cum știm actualul Dalai Lama face parte din curentul Gelugpa, și toate învățăturile pe care le predăm aici vin din această tradiție.

Curentul Gelugpa a pornit de la Je Tsongkapa. Bineînțeles că acest mare maestru nu a intenționat să creeze un nou curent, dar datorită modului lui strălucit de a preda Dharma, discipolii săi i-au continuat linia, și astfel încât s-a creat un curent în urma lui. El însuși era Kagyu.

Unul dintre discipolii faimoși a lui Je Tsongkapa a fost Gyaltsab Je.

Gyaltsab Je a fost un mare logician. Logicienii budiști intrau în mod deliberat în dezbateri publice, în polemici – pentru a clarifica Dharma, pentru a intra mai mult în subtilitățile Dharmei. Pentru a eradica erorile și neînțelegerile.

El vine la mănăstirea Sakya și începe o dezbatere cu privire la cine este Maitreya și dacă el acționează pentru a-și satisface propriile nevoi, sau pentru a satisface nevoile altora, sau ambele. Acesta este subiectul de discuție.

 

Starea minții lui Maitreya a fost de a aspira la îndeplinirea propriilor nevoi?

După cum am spus mai înainte, orice demonstrație are un subiect, și acesta este dacă starea minții a lui Maitreya a fost de a aspira la îndeplinirea nevoilor lui proprii.

Adversarul din partea mănăstirii Sakya, spune:” Nu! Maitreya acționează numai de dragul celorlalți.” Prin acest argument putem începe să aflăm puțin mai mult ce este iluminarea? De aceea o aducem aici.

Sakya spune „Jampa acționează doar în beneficiul altora și nu este interesat de el însuși”.

Iar Gyaltsab Je îi răspunde: “Greșit! Greșit!” Și acum vom auzi argumentele.

a. Maitreya este deja Buddha sau „doar” Bodhisattva?

Mai întâi Gyaltsab Je spune:

„Când vorbești despre Jampa – care este Maitreya – te referi la el ca fiind Buddha sau Bodhisattva?”

Și continuă să spună: „Îți voi demonstra că, indiferent dacă el este Buddha, sau Bodhisattva, în ambele cazuri te înșeli”.

Dar mai întâi vom intra în întrebarea dacă este el un Buddha sau este un Bodhisattva? Pentru că esența argumentului va fi diferită.

Așa că Gyaltsab Je îi spune adversarului Sakya:

„Dacă presupui că este un Buddha, faci o eroare tehnică”.

Cum se spune în instanță? : „Închiderea dosarului din motive tehnice”, nu am ajuns încă la rădăcina subiectului, pentru că ceva a fost în neregulă în proces și dosarul a fost dat afară din instanță.

Gyaltsab Je spune:

„Dacă spui că Jampa este Buddha, înseamnă că este deja complet iluminat, atunci nu mai avem despre ce vorbi, am terminat. De ce? Pentru că Jampa apare ca un Buddha doar în studiile tantrice și acum nu suntem în Tantra, acum vorbim Sutra.

Și așa este. În Tantra, Maitreya apare ca Buddha. În afara Tantrei, în Sutra, el este tratat ca Bodhisattva la nivelul 10. El este următorul Buddha, dar nu este încă un Buddha.

Așa că încearcă să-l facă un knock-out tehnic. El spune: „Împreună cu asta, îți voi dovedi că te înșeli chiar dacă îmi spui că este un Buddha. Îți voi demonstra că în ambele cazuri te înșeli.”

Așa că spune: „Dacă vorbești despre el ca fiind Buddha, înseamnă că nu faci distincție între Tantra și Sutra, iar noi nu amestecăm Tantra și Sutra. Aceasta este o altă discuție. Nu le putem amesteca.”

 

Sutra și Tantra

Când ne referim la „Sutra și Tantra” aici, ne referim la două moduri de practică budistă, Sutra și Tantra, dintre care unul este deschis, iar celălalt secret. În tibetană se spune:

tunmong gi lam

tunmong mayinpay lam

Tunmong                      = comun,
Lam                                 = cale,
Tomong ma yinpay  = care nu este comună.

Adică: Calea comună și Calea care nu este comună.

Calea comună este numită și „calea dezvăluită” sau „calea deschisă” și este numită astfel deoarece este comună practicanților celor două căi, Sutrică și Tantrică.

Calea care nu este comună este numită și calea „nedezvăluită” sau „nedeschisă” sau „secretă”. Ea este numită în acest fel deoarece pentru a o practica este nevoie de inițiere tantrică conferită de un Lama competent, maestru al Tantrei, și numai după  ce se stabilește o legătură personală și strânsă între elev și Lama. Această legătură este esențială pentru succesul căii secrete. Calea Tantrică este cu mult mai rapidă decât Calea deschisă, dar care te obligă și necesită o pregătire adecvată.

Termenii tibetani pentru Sutra și Tantra sunt:

do

ngak

Do     = sutra,
Ngak = tantra.

 

Ce îi aduce pe oameni la Tantra și la succesul în Tantra?

Această întrebare este puțin în afara discuției noastre. Ce îi aduce pe oameni la Tantra?

Răspunsul este: Iluminarea, dorința de a ajunge la iluminare, în această viață.

Și din punct de vedere al practicii, ce îi va aduce de fapt la Tantra? Cum se numește faptul că aspiră spre iluminare în această viață?

• • Au nevoie să întâlnească un Lama care să-i introducă în Tantra și este dispus să-i învețe Tantra.
  • Ce îi va aduce la această situație? Este practica celor trei căi principale pe care le-am învățat la cursul numărul 1, adică:

– Renunțarea,

– Bodhicitta, și

– Concepția corectă.

Dacă aceste sunt făcute cum trebuie, Lama va veni automat și vă va introduce în Tantra.

Chiar și după ce ați fost introduși în Tantra, reușita voastră depinde în totalitate de cât de mult ați integrat vacuitatea. Și asta facem în acest curs, să o integrăm puțin.

– Dacă nu există înțelegerea vacuității – Tantra nu va funcționa, și dacă oamenii nu înțeleg vacuitatea vor cădea de pe cale.

– Tantra fără Bodhicitta nu poate funcționa. Va fi altceva, nu va fi ceva care să ne ducă spre iluminare.

– Și chiar dacă reușim să intrăm în Tantra – fără cele „Trei căi principale” nu vom  progresa, nu vom reuși în Tantra.

Deci, ceea ce facem aici este esențial pentru succesul în Tantra, de a intra în Tantra și de a reuși în ea – și de fapt, toate învățăturile budiste sunt concentrate în cele „Trei căi principale”.

 

Ce a spus Maitreya despre el însuși?

Am menționat mai înainte un text numit „Înalta tradiție” – Uttaratantra, care nu este Tantra, transmisă Maestrului Asanga de către însuși Maitreya.

Maitreya spune despre el însuși: „Ți-am transmis această carte ție, Maestre Asanga pentru a o transmite și altora – am scris-o ca să mă purific de She drips”. Ce înseamnă She drips? Obstacole în calea atotcunoașterii/a omniscienței. Așa că el spune: „Sunt deja un Bodhisattva de nivel 10, dar încă mai am She drips, așa că nu sunt încă un Buddha”. Maitreya spune în aceeași carte despre el însuși: „Scriu această carte, pentru a mă purifica de She drips, pentru a ajunge la iluminare.” Deci Maitreya însuși confirmă că este un Bodhisattva de nivelul 10.

După cum v-am spus, dacă Maitreya ar sta acum în fața noastră, n-am putea să-l diferențiem de Buddha. Nivelul 10 este atât de înalt, încât ne este greu să ni-l imaginăm. De aceea el stă în paradisul lui și nu-l întâlnim aici.

Deci, în primul rând, el ne spune: „Sunt un Bodhisattva, și nu sunt încă un Buddha”. Dar asta este în Sutra. În Tantra este o altă poveste.

 

Paradisul lui Maitreya – Tushita

Conform Sutrei, Maitreya stă în paradisul numit Tushita. Acesta este cel mai sublim loc din Samsara.

 Maitreya în paradisul Tushita

Maitreya va trebui să treacă în Okmin ceea ce înseamnă „nimic mai presus de el”. Există două tipuri de paradis Okmin, unul în care stă Buddha și este în afara Samsarei, iar celălalt se află în Samsara, considerat a fi cel mai înalt nivel de existență.

Deci, Maitreya trebuie să-și obțină Dharmakaya, care este corpul mental al lui Buddha, după care va trebui să se întoarcă în Tushita, și de aici să-și trimită Nirmanakaya, toate replicile sale. Asta se întâmplă în Sutra, pe când în Tantra, el este deja Buddha.

Într-o altă Sutra, Buddha vorbește despre Maitreya ca fiind un Bodhisattva de nivel 10.

De aceea Gyaltsab Je îi spune rivalului său Sakya: „Dacă te referi la el ca fiind Buddha, nu este potrivit să faci asta, pentru că acum suntem în Sutra, în studiul deschis și nu în cel secret. De aceea trebuie să ne referim la Maitreya ca fiind Bodhisattva.”

 

b. În ambele cazuri, Maitreya acționează și pentru el însuși

1. Presupunând că Maitreya este un Buddha

Gyaltsab Je  continuă: „Dacă Maitreya este un Buddha, tot voi susține că acționează atât pentru sine, cât și pentru alții și nu doar pentru alții.”

Și de ce este adevărat? – El spune: Pentru că cel care este deja un Buddha, are atât corpul său mental – Dharmakaya, cât și corpul său fizic – Rupakaya.

 

Dharmakaya – corpul mental al lui Buddha

Dharmakaya, este corpul mental, este mintea lui Buddha – ce îndeplinește nevoile lui Buddha însuși.

Este mintea în care nu mai există suferință, are omnisciență, are capacitatea de a cunoaște totul; Are Nirvana completă – în sensul că nu mai are obstacole acolo. Are toate încetările. Toate acestea sunt în Dharamakaya. Buddha are Dharmakaya, care este corpul său mental și acest corp îl servește pentru că prin el își experimentează plăcerea. Plăcerea mentală a lui Buddha este sublimă. Și astfel toate nevoile lui personale sunt îndeplinite.

Dar Buddha nu poate comunica cu noi cu Dharmakaya. Nu putem comunica cu Dharmakaya a lui Buddha până când nu vom percepe vacuitatea direct. De aceea el nu ne poate ajuta din Dharmakaya și, prin urmare există Rupakaya – corpul fizic al lui Buddha.

Pentru a satisface nevoile altora, Buddha are și Rupakaya, acest corp are două aspecte:

• El are Sambhogakaya, care este corpul din paradisul lui Buddha, corpul de lumină.
• Și Nirmanakaya, care este corpul de manifestare/emanare. Prin el Buddha se manifestă într-o varietate infinită de forme și moduri, în lumea fizică, pentru a putea ajuta toate ființele. Prin Nirmanakaya, Buddha comunică cu noi.

Cum comunică Buddha cu noi? Prin învățători.

Atunci când Buddha era pe cale să plece din această lume, se spune că discipolii săi s-au adunat în jurul patului său și plângeau. Iar Buddha le-a spus: „Nu mai plângeți. În viitor voi veni la voi sub forma învățătorilor voștri.”

Acesta este singurul nostru mod de a comunica cu Buddha, pentru că nu-l putem întâlni direct până nu ajungem la nivelul lui Arya. De aceea, învățătorul îl reprezintă pe Buddha și, prin urmare, el trebuie tratat ca un Buddha.

Poarta noastră spre omnisciența lui Buddha este prin intermediul profesorilor.

Deci, dacă Jampa este Buddha, atunci el are Dharmakaya , are Rupakaya și Nirmanakaya.

Prin Rupakaya, Buddha împlinește nevoile celorlalți, iar prin Dharmakaya își împlinește propriile sale nevoi. De aceea, Buddha acționează atât pentru sine, cât și pentru alții.

Adversarul, Sakya spune: “Stai puțin, dacă el este un Buddha, atunci are deja cele două corpuri. Atunci de ce trebuie să aspire să-și împlinească nevoile personale?” El spune: „Buddha este atât de nobil încât nu își caută propria bunăstare.”

Gyaltsab Je îi răspunde lui Sakya: „Cine a dat scurta definiție a Bodhichittei?” Ea ne-a fost dată de Maitreya prin Asanga.”

Sem kye pa nyi shen dun chir yang dak dzok pe jang chub do

Lama Dvora Hla spune că această frază este bine să se imprime în mintea noastră, decât reclamele pe care le auzim la televizor.

Gyaltsab Je spune: „Cine a dat definiția? Maitreya a dat-o. Are Buddha Bodhicitta? Bineînțeles că are, el iubește toate ființele. El nu a încetat să-și dorească să fie iluminat. Este adevărat că Buddha este deja iluminat. Dar nu a încetat niciodată să-și dorească să fie iluminat. Deci, dacă dorește tot timpul să rămână iluminat, atunci își dorește să aibă abilitatea de a ajuta toate ființele”.

Asta înseamnă că Buddha trebuie să aibă Dharmakaya și Rupakaya. El nu încetează nicio clipă să-și dorească să fie un Buddha, chiar dacă este deja un Buddha.

Deci, ce a spus Sakya? – Sakya a spus: „Buddha este atât de nobil, încât nu își caută propria bunăstare, ci se îngrijește doar de ceilalți”. Iar Gyaltsab Je a răspuns: „Nu! Nu este așa, chiar dacă el este un Buddha și chiar dacă are deja cele două corpuri, el în continuare dorește să fie Buddha și să dețină ambele corpuri pentru a putea ajuta toate ființele. Deci care este rostul nobleței? Este foarte nobil din partea lui de a dori să se ajute pe sine, pentru că numai atunci poate ajuta ființele.”

Cu asta se încheie argumentul dat afirmației că Maitreya acționează și pentru el însuși, presupunând că el este un Buddha.

 

2. Presupunând că Maitreya este un Bodhisattva

Să presupunem acum că Maitreya este un Bodhisattva.

Dacă Maitreya este Bodhisattva, înseamnă că are Bodhicitta. El aspiră la iluminare, adică aspiră să devină Buddha. Maitreya aspiră să aibă ambele corpuri, corpul mental și corpul fizic.

Bodhicitta, include și aspirația de a ajunge la cele două corpuri: corpul mental și corpul fizic al lui Buddha.

Deci, Gyaltsab Je spune: „Chiar dacă Maitreya este Bodhisattva, el aspiră să acționeze și pentru sine și pentru ceilalți.

• Pentru sine – el dorește să aibă Dharmakaya și trebuie să aibă Dharmakaya. Altfel nu poate fi Buddha. Și asta este pentru el însuși.
• Pentru ceilalți – Rupakaya, pentru a-i ajuta pe ceilalți.

Este oare Buddha o ființă simțitoare? – Nu! Dar Bodhisattva? – Da! Bodhisattva este încă în Samsara, el nu a ajuns încă la iluminare. Buddha nu se mai află în Samsara, nu mai este o ființă vie, el este dincolo de roata vieții și a morții. Buddha nu se află printre ființele simțitoare în sensul că trebuie să moară din nou. În schimb, Bodhisattva, da.

Întrebare: În Nirvana nu am ieșit din Samsara? Da, în Nirvana am ieșit din Samsara. Bodhisattva nu se află în Nirvana, pentru că nu merge la Nirvana. Bodhisattva tinde să ajungă iluminarea deplină. Un Bodhisattva care a ajuns la nivelul 8, dintr-un pas s-ar putea găsi în plăcerea supremă a Nirvanei, putând să rămână acolo cât de mult își dorește.

Dar Buddha îi spune: „Nu te duce acolo. Există un loc mult mai înalt și de acolo poți ajuta toate ființele. Deja ai perceput vacuitatea, ai văzut lumina, dar este o singură lumină – uite-te la mine, am miliarde de lumini. Pot să ajut miliarde de ființe, plăcerea mea este o de miliarde de ori mai intensă. Nu te duce acolo.” Desigur, că Bodhisattva nu merge la Nirvana. Acesta este momentul în care este nevoie cu adevărat de Lama. Pentru că el ne împiedică să cădem în Nirvana inferioară. Dar pentru ca să se întâmple asta, trebuie să fim devotați Lamei.

Deci, Gyaltsab Je spune: „Dacă Maitreya este Bodhisattva, atunci oricum are Bodhicitta. Și dacă are Bodhicitta înseamnă că aspiră să ajungă la iluminare.”

Întrebarea care stă în fața noastră este legată de egoismul iluminat.

Mulți gândesc: „Cum adică, trebuie să-i ajut pe alții, și nu pe mine?” Ceea ce încercăm să spunem este că, dacă vrem să ne ajutăm pe noi înșine asta nu înseamnă că este mai puțin nobil.

Nu-i putem ajuta pe ceilalți dacă nu ne ajutăm pe noi înșine. Nu ne putem ajuta pe noi înșine fără să dorim de a-i ajuta pe alții, lucrurile merg împreună. Nu putem ajunge la iluminare fără alții. Nu putem ajunge la iluminare, dacă nu vrem să ajungem la iluminare. Avem nevoie de ambele aspecte.

Această aparentă contradicție care spune: „Mie sau altora?”, „Rachete sau conferințe de pace?” se află într-o minte neiluminată. Mintea iluminată spune: „A mă ajuta pe mine însumi și a-i ajuta pe alții, este același lucru – atunci când doresc să ajung la iluminare”. De aceea, nu există nicio contradicție.

La nivelul Bodhicittei, a dorinței de iluminare, care este complet dincolo de ego, la acest nivel nu există nicio contradicție între a acționa pentru nevoile mele și a acționa pentru alții. Unul nu vine fără altul.

 

Buruienile

Există o vorbă în Dharma care spune: „Dacă plantăm porumb, vor crește și buruieni”. În sensul că dacă acționăm pentru alții, oricum vom acționa și pentru noi înșine, adică buruienile. Dacă plantăm porumbul, ceea ce înseamnă că acționăm pentru nevoile celorlalți, vor crește și buruienile, adică ne sunt satisfăcute nevoile noastre.

Dacă aspirăm să ajungem la iluminare de dragul întregii creații, ne rezolvăm oricum și toate problemele noastre.

Acesta este un punct în discuția care există între ei.

Deci până acum am discutat:

• • Dacă Maitreya este Buddha sau Bodhisattva?
  • Apoi dacă Maitreya acționează numai pentru a îndeplini nevoile celorlalți, sau și ale lui proprii. Și am spus, că în ambele cazuri acționează și pentru ceilalți și pentru sine.

 

c. În lumea Sutrei, este acceptată Tantra?

Avem acum un al treilea punct de discuție – și cu acesta vom încheia. Nu vom intra în toate detaliile, dar se menționează în discuție că studiile deschise nu acceptă deloc studiile secrete.

Sakya spune că „în Sutra nu se știe deloc despre Tantra”.

Gyaltsab Je răspunde: „Nici asta nu este adevărat!” , și aduce argumentele următoare:

A. „Însuși Haribhadra în Comentariul scurt, menționează Tantra. Deși cartea lui nu este Tantrică, el menționează Tantra.”

B. Apoi îl aduce în discuție pe Dharmakirti, logician indian faimos care a trăit în anii 660 e.n., care a scris Comentariul asupra percepției valide.

 

Ce a spus Maestrul Dharmakirti despre Tantra?

– Cărțile pe care le-a scris Dharmakirti, nu sunt deloc tantrice, ci cărți de logică budistă. Maestrul Dharmakirti nici măcar nu era Madhyamika.

În cărțile sale de logică, vorbește despre Tantra foarte pe scurt. Ceea ce este ciudat, pentru că Tantra este atât de ezoterică și de metafizică. El spune: „Tantra există pentru că miracolele descrise în Tantra există”.

Despre ce minuni vorbește?

– despre abilitatea de a deveni un înger,

– de a obține un corp de lumină,

– de a obține o minte atotștiutoare.

Despre asta vorbește. Pentru că aceste lucruri se întâmplă doar prin Tantra. El spune: „aceste miracole există” și asta indică faptul că Tantra există, pentru că este imposibil să ajungi la ele pe altă cale. Jumătate din ceea ce a scris Dharmakirti este Hinayana, nici măcar Mahayana. Ca să nu mai vorbim de Tantra. Și iată un om, a cărui concepție este cea din școlile inferioare, ne spune: „Da, desigur că există Tantra, pentru că minunile descrise de aceasta există”.

 

Două condiții necesare pentru succesul practicii tantrice

Este posibil de a ajunge la iluminarea completă. Dharmakirti ne spune: „Dacă vrem să ni se întâmple acest miracol, să dobândim corpul de lumină, să devenim un înger tantric care este Buddha, și care poate merge să ajute toate ființele – trebuie să se întâmple două condiții:

A. Tantra pe care o practicați trebuie să provină de la o ființă iluminată, de la Buddha.

ngak tsompapoy tu

Ngak                 = cuvânt secret, ceea ce înseamnă tantra,
Tsompapo      = autor, creator,
Tu                       = putere.

Ngak tsompapoy tu = puterea Tantrei depinde de puterea celui care a creat-o

Sursa Tantrei trebuie fie de încredere, să vină pe o linie pură, iar învățătorul nostru să se bazeze pe învățătorul său, iar la rândul lui să se bazeze pe învățătorul său și așa mai departe, până se ajunge la Buddha.

În Tantra, învățătorul mereu va pune accentul pe linia de descendență, îi va marca autenticitatea, și va merge până la Buddha.

B. Cel care practică Tantra trebuie să respecte cu multă atenție toate jurămintele tantrice pe care le-a luat. Fără ele, Tantra nu funcționează.

ngak depapoy tsultrim

Ngak depapo = practicant tantric,
Tsultrim            = moralitate.

Asta înseamnă „puterea Tantrei depinde de moralitatea practicantului, de măsura în care acesta își păstrează jurămintele tantrice”.

A. Tantra trebuie să provină de la o ființă iluminată.

B. Practicantul trebuie să-și țină toate jurămintele.

Și cine ne spune asta? – Ne spune Dharmakirti, care nu este nici măcar în Mahayana, iar majoritatea scrierilor sale sunt în general Hinayana.

 

Puterea vine de la Lama

Atunci când Dharmakirti spune că „Tantra trebuie să vină de la o ființă iluminată”, se referă și puterea Lamei. Lama joacă un rol foarte important în Tantra. Nu există Tantra fără Lama. Nu se poate învăța dintr-o carte de Tantra și a o practica – nu există așa ceva.

Și de unde vine puterea Lamei? De la noi, pentru că totul este gol și Lama este goală. În virtutea karmei noastre, Lama ne apare ca având puteri și ne poate ajuta și a ne duce la iluminare.

Cum vom putea acumula toată această karmă extraordinară în această viață – ca să ajungem la iluminare prin Tantra? – Numai prin Lama! Aceasta este sursa.

 

O mare binecuvântare

Așa că bucurați-vă de această învățătură minunată, pe care am primit-o de la Asanga prin profesorii noștrii. Și gândiți-vă cât de extraordinară este oportunitatea care se deschide în fața voastră de a le transmite și altora aceste învățături. Această cunoaștere este atât de sfântă, și poate fi o mare binecuvântare dacă este transmisă și practicată corect. Și pentru asta trebuie să practicați serios, să vă faceți temele și meditațiile și să acumulați karmă bună. Aceste învățături au puterea ca într-o zi să vă transforme în înger.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .