Lectia 7 – Lo Jong 2 – ACI 14

Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune

Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche, Geshe Lobsang Tharchin
și Geshe Michael Roach,

Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Al șaselea principiu – angajamentele

Al șaselea principiu este format din reguli sau îndrumări sau jurăminte sau legăminte. Ele sunt  între șaisprezece și optsprezece, datorită versiunilor diferite care au apărut pe parcursul anilor.


 Lojong Gi Damtsik

 

Damtsik = legământ, promisiune, obligație.

Acestea sunt o colecție de reguli pe care Lama le oferă elevilor săi, reguli care să-i ajute să păstreze practica Lo Jong.

1. Prima regulă:”Păstrează cele trei reguli”

Care sunt cele trei reguli? Pentru aceste reguli sunt trei versiuni:

A. pentru prima versiune, regulile vor fi:

– Îndrumările generale ale lui Buddha, ce a învățat Buddha

– Îndrumările marilor Lama descendenți ai liniei noastre

– Regulile de moralitate. Indiferent dacă ați luat sau nu jurămintele.

Deci, aceste reguli sunt legate de ceea ce a învățat Buddha, în general, și ceea ce linia noastră ne învață, ceea ce Lama ne învață.

Ce înseamnă “a noastră”? Înseamnă, învățătura care ajunge la noi prin Lama noastră. Aceasta este cea mai sfântă pentru noi, nu pentru că ea este mai bună decât învățăturile altor Lama, ci pentru că Lama noastră este cel care ne călăuzește pe calea spre iluminare, de aceea instrucțiunile lui sunt sfinte pentru noi, pentru că numai așa vom ajunge la iluminare.

Nimic nu este sfânt, în sine. Noi o facem sfântă. Puterea noastră de a practica, credința și puritatea noastră, o vor face sfântă.

B. a doua versiune:

– a păstra jurămintele,
–  a nu acționa nesăbuit,
– de a nu judeca greșit.

Care sunt aceste jurăminte? Există trei nivele de jurăminte: jurămintele de eliberare, jurămintele Bodhisattva și jurămintele tantrice.

Când veți ajunge să o exersați această meditație va trebui să verificați: Cum putem continua să aprofundăm cunoștințele noastre despre jurăminte? Cum să le păzim mai bine? Cum stăm față angajamentele pe care ni le-am luat?.
Cei care țin carnețelul fac asta oricum.

C. A treia versiune spune că cele trei reguli sunt:

– de a nu acționa contrar angajamentelor pe care ni le-am luat.

– a nu ne pune viața niciodată în pericol, fizic și mental. De ce? Pentru că nu vom putea ajunge la iluminare. Din momentul în care începem să practicăm, nu ne vom mai risca viața: nu vom mai escalada munții, nu vom mai sări de la înălțimi sau nu vom mai face sporturi periculoase. De ce? Pentru că există un țel cu mult mai înalt în viața noastră, și acela de a ajunge iluminarea. Deci nu ne supunem unor riscuri inutile.

– de a nu discrimina.

2. A doua regulă:”Schimbă-ți mintea și rămâi la fel”

Vă mai amintiți de Maestrul Shantideva, care obișnuia să practice noaptea în secret și în exterior, nu a impresionat pe nimeni? Practicanții Lo Jong în acest sens sunt ca practicanții tantrici. Ei fac munca în secret. Nu veți merge să spuneți fiecăruia: “acum practic Bodhichita și voi deveni mai  bun”. Practica o faceți în tăcere, în sinele vostru și vă veți schimba din interior. Nu trebuie să explicați nimănui, și nici să faceți publicitate practica voastră. Comportamentul vostru vă va trăda oricum. Iar dacă practicați bine, vă veți schimba.

3. Păstrează-ți calmul în vremuri de criză

Sunt aici diverse interpretări și vreau să vă dau o imagine unificată. Această regulă se referă la situația în care ne confruntăm cu o provocare, se întâmplă ceva care ne subminează. Ni se spune: “Rămâi stană de piatră! Practică răbdarea, nu reacționa cu furie, nu lăsa lucrurile să te dărâme”.

4. Nu te preocupa niciodată de slăbiciunea celuilalt.

Trebuie să ne amintim că, în calitate de practicanți, care doresc să ajungă la iluminare de dragul tuturor ființelor, ultimul lucru pe care îl vom face este să găsim defecte în ceilalți. Ele apar datorită karmei noastre care ne forțează să le proiectăm. Iar, dacă ele apar deja, atunci nu vom face greșeala să le atribuim celuilalt, ca și când ele ar exista în sine. În plus, faptul de a ne concentra asupra slăbiciunilor altora, acumulează karmă negativă. Deci, ni se spune: ”nu te concentra pe slăbiciunile altora”. Și dacă tot dorim să fim atenți la defecte, ar fi bine să ne uităm la ale noastre. Să ne verificăm gândurile care ne trec prin minte.

Ken Rinpoche spunea: “Cu un singur cuvânt puteți înfige pumnalul în inima celuilalt și să-l ucideți”. Deci, trebuie să avem mare atenție.

5. Curăță-te mai întâi de cea mai mare afecțiune mentală pe care o ai.

Dacă vă întreb care este cea mai mare afecțiune mentală pe care o aveți, sau  care este cea mai mare slăbiciune a voastră? De obicei, o veți localiza pe cea de  a doua sau a treia, dar nu pe cea mai mare. De ce? Pentru că nu o vedeți. Înotați în ea.

Deci, sfatul aici este, ca în primul rând să o identificăm pe cea mai mare. Abidharma Kosha ne spune că avem optzeci și patru de mii de afecțiuni mentale. Și cu toți le avem. Geshe Chekawa ne spune: “Începeți cu cea mai mare.” Deci, dacă doriți să le localizați, puteți să vă uitați pe lista cu cele șase cele mai mari afecțiuni mentale.

1. dorința care vine din ignoranță. Dorim diverse lucruri fără să înțelegem ce le aduce în lume noastră.

2. supărarea, ostilitatea, ura. Toate fac parte din aceeași categorie, pentru că atunci când dorim să ne debarasăm de lucruri neplăcute, o facem din ignoranță, din neînțelegerea de unde provin.

3. mândria, vanitatea, aroganța. Un mare dușman pe calea spirituală. Este imposibil să înveți pe cineva mândru. El știe deja totul, și va continua să sufere. Este afecțiunea mentală de care se scapă foarte greu.

4. Marikpa – ignoranța.

5. concepția greșită.

Care este diferența între patru și cinci?
Ignoranța nu înțelege lumea mea. Ignoranța nu înțelege cine sunt eu, nu înțelege cum există lucrurile.
Concepția greșită include ignoranța, și de asemenea, include negarea legilor karmei, de exemplu. “pot face ce vreau, dacă nimeni nu mă prinde, atunci n-am probleme”. Această atitudine este o mare problemă. Concepția greșită include negarea reîncarnărilor și a continuității minții. Dacă credem că mintea se termină atunci când viața se termină, atunci concluzionăm că putem face ce vrem. Dar dacă mintea nu se termină, atunci vom avea necazuri.

6. îndoiala.


Te Tsom

 

Îndoiala este considerată o mare suferință mentală.

Există îndoieli care trebuie încurajate și îndoieli care dăunează. Care sunt acestea?

– Există îndoiala care ne îndeamnă să clarificăm lucruri pe care nu le-am înțeles încă sau nu ne-am convins de ele. Această îndoială trebuie încurajată, deoarece se spune că pentru a reuși pe un drum spiritual, avem nevoie de multă credință. Pentru a continua să practicăm zilnic, să trecem prin întuneric până când vom vedea lumina, avem nevoie de multă credință.

Credința eficientă nu poate fi o credință oarbă. Credința trebuie să se bazeze pe o convingere profundă. Credința oarbă este foarte slabă. Pentru că, dacă cineva vine și ne impresionează, dar nu am înțeles nimic din ceea ce a spus, astăzi îl cred, iar mâine eșuez pentru că nu am făcut ceea ce mi-a spus, după care, va veni altcineva care îmi va spune altceva, și tot așa, îi voi urma și nu voi ajunge nicăieri.

Credința, ca să fie funcționabilă, ar trebui să se bazeze pe o convingere personală profundă și care vine din logică. Deci, dacă ne îndoim de cale, de practică, de ideile expuse și mergem să le verificăm, este un lucru minunat, care este de  încurajat. Nu încurajăm îndoiala, ci încurajăm faptul de a lucra cu aceste îndoieli, de a le scoate la suprafață. De aceea, toată literatura budistă se bazează pe dezbateri, pentru a ne lămuri pe baza raționamentelor neclaritățile pe care le avem.

– Există un al doilea tip de îndoială, îndoiala leneșă. Ea spune: “Ah, nu am înțeles, dar nu contează, acum sunt prea ocupat.” Acest tip nu exclude lucrurile, dar nici nu se duce să le verifice. Deci, se rămâne pe loc și nu se progresează.

– Cea mai rea formă de îndoială este o îndoială care respinge din start: spune: “Dacă nu am înțeles, înseamnă că nu este corect“. Bineînțeles, nu numai că nu vom avansa, ci acumulăm și karmă negativă, pentru că respingem ceva ce poate fi sfânt și care poate ajuta mulți oameni.

Fiecare dintre aceste îndoieli, dacă le avem și dacă nu le eradicăm, ne vor provoca multe suferințe.

6. A șasea regulă:”Nu vă așteptați niciodată să vă fie răsplătită munca”

 Adică, atitudinea noastră nu trebuie să fie: “fac asta pentru recompensă “. Pentru că, oricum va veni răsplata. Comportamentul nostru va trebui să fie: “fac aceste lucruri ca să ajung la perfecțiune, ca să pot ajuta și pe alții“. Întotdeauna acțiunile noastre vor fi pentru ceilalți. Abordarea ar trebui să fie “tot ceea ce fac, este de a mă perfecționa pentru a putea fi de folos lumii, de a fi benefic celorlalți“.

7. ”Nu mânca alimente otrăvite”

 Ce înseamnă alimente otrăvite? Ele sunt lucrurile pe care le organizăm în viață. Prețuirea de sine – este un aliment otrăvit. Tot ceea ce facem în viața pentru noi, este otrăvit.

De ce este otrăvit? Ce este în neregulă cu asta?

Dacă aranjez o masă frumoasă pentru a mă bucura de ea – dacă am karma să mă bucur de această masă – mă voi bucura de ea. Karma s-a consumat. Și acum ce va urma? Îmi va rămâne mai multă karmă rea, pentru că am consumat-o pe cea bună. De aceea se spune mâncare otrăvită.

Deci, ce ar trebui să facem? Va trebui să-i aducem cu noi și pe ceilalți. Dacă ne hrănim pentru a fi sănătoși, pentru a avea puterea de a ne continua practica, gândindu-ne la ceilalți, atunci acest act va deveni sfânt. Sensul este de cum facem, și nu de ce facem. Cu ce gând facem ceea ce facem. Gândul plantează majoritatea karmei. Și n-o puteți înșela pe doamna Karmă, pentru că numai voi sunteți cei care ascultați tot timpul la ce vă trece prin minte. Deci, acesta este alimentul otrăvit.

8. ”Nu lăsa curentul să curgă liniștit”

Ken Rinpoche spunea: “Dacă cineva vine să te viziteze, ce ar trebui să faci? Să-l servești și să-l respecți pe cât poți, nu-i așa?”. Dar există oaspeți cu care nu ne vom comporta așa. Cine sunt aceștia? Afecțiunile mentale. “Dacă vin, nu te comporta cu ele frumos, stopează-le și încearcă să le distrugi! Ele trebuie surprinse de cum își ridică capul, înainte de a se transforma în mari necazuri“. Ken Rinpoche mai spunea: “izgonește-le, ca și pe câinele vagabond care îți fură mâncarea din farfurie”.

9. Nu răspunde loviturii printr-o altă lovitură

Aceasta este o regulă foarte, foarte importantă. Ea apare în juramintele  Bodhisattva:

– când ne critică cineva – nu-l criticăm înapoi.
– când ne lovește cineva – nu-l lovim înapoi.
– când cineva este supărat pe noi, nu-i întoarcem supărarea.
– când cineva ne reproșează, nu-i reproșăm înapoi.

De ce? Pentru că karma se va întoarce din nou asupra noastră. Așa karma s-a consumat, s-a terminat. Așa este. Nu răspunde la rănire.

10. Renunță să le pândești înfrângerea

Asta înseamnă să nu stați și să așteptați ca cineva să eșueze și apoi să vă bucurați de răul lui. Cu alte cuvinte, nu te bucura de răul altuia.

11. Nu le arunca principiile

Există două interpretări pentru această propoziție vagă.

– Prima spune: nu desconsidera pe altcineva, nu-l bârfi.
– A doua spune: Nu faceți rău spiritelor dăunătoare. Dacă vine vreun asemenea spirit și vă rănește, nu-i faceți rău. Îl puteți opri, dar să nu-l răniți. Singura cale de a vă elibera de un asemenea spirit, este să-l iubiți.

12. Nu pune povara taurului, pe măgar

Aceasta este o expresie care vine de la tibetani și intenția aici este de a ne asuma responsabilitatea. Dacă faceți ceva în echipă și ceva nu merge bine, nu căutați pe cine să dați vina, vă asumați responsabilitatea. Vă asumați responsabilitatea și chiar dacă nu sunteți de vină. Cu cât veți lua asupra voastră mai multă responsabilitate, cu atât veți crește și veți fi mai fericiți. Această dorință de a lua asupra voastră ceva ce nu merge bine, vă purifică karma foarte repede.

13. Nu te fixa pe ce este rapid

Ideea este de a nu ne grăbi să luăm tot ceea ce este mai bun pentru noi. Deci, din nou, ne referim la antidotul față de prețuirea de sine.

14. Nu hrăni gura necorespunzătoare

Care este gura necorespunzătoare? Prețuirea de sine. Ni se spune: Nu vă comportați într-un mod care să ațâțe respectul de sine.

15. Nu transforma îngerul în diavol

Scopul nostru este să ajungem la iluminare. Dacă dăunăm cuiva în mod intenționat, înseamnă că ne transformăm intenția sfântă a iluminării, în diavol.

O altă învățătură spune: în sfârșit, am urcat pe calea Dharmei, și începem să practicăm, iar acum ne utilizăm de toate acestea pentru a ne consolida ego-ul. Mergem și demonstrăm altora câtă înțelepciune avem, sau ne etalăm cunoștințele noastre în Dharma, pentru ca ceilalți să înceapă să ne admire sau să ne respecte. Toate acestea înseamnă a transforma îngerul în diavol. Cu alte cuvinte, este de a lua ceva pur care poate scoate omul din suferință și a-l folosi în a ne întării prețuirea de sine sau în a ne consolida ego-ul.

Din păcate, toate acestea se întâmplă adeseori. Putem cădea ușor în capcană: “Ah, cât de mult am învățat, fac meditații și practic, uite cât de avansată sunt față de tine!”. Această atitudine înseamnă de a transforma ceva pur în aroganță, de a transforma îngerul în diavol, fapt care ne va determina să ne ratăm scopul suprem.

16. Nu fugi după prostii pentru a fi fericit

Și aici este foarte simplu. Nu trebuie să ne căutăm fericirea în activități inferioare, în lucruri samsarice, în lucruri care nu ne aduc fericirea. Ele ne dau o satisfacție de moment, lucru care ne face să le dorim și mai mult. Devenim dependenți de ceva pe care oricum îl pierdem. Și între timp, poate că am acumulat karma negativă pentru a le obține.

 

Al cincilea principiu – criterii de măsură a reușitei practicii

Titlul principiului al cincilea este:

Lojongpay Tse

 

Tse = măsură.

Al cincilea principiu ne oferă criterii de măsură a reușitei practicii noastre. Cum știm dacă suntem pe direcția corectă? Practicăm corect? Pentru că, putem foarte ușor să-l inducem în eroare pe celălalt. După cum am arătat în exemplu de dinainte, citim acum puțin Dharma, mergem la petrecere și facem pe grozavii.
Deci, acest principiu ne dă instrumente pentru a ne evalua progresul.

a. Toată Dharma se rezumă la un singur lucru.

Care este singurul lucru pe care Lo Jong încearcă să-l elimine? Prețuirea de sine. Dacă practicăm bine, prețuirea de sine ar trebui să se diminueze. Gândurile noastre vor fi îndreptate din ce în ce mai mult spre ceilalți, și ne vom lăuda mai puțin. Cu cât ne va scade prețuirea de sine mai mult, înseamnă că progresăm. Deci, acesta este primul criteriu de măsură.

Despre ce Dharma este vorba aici?

– Iată o definiție a Dharmei: Dharma este orice lucru ce reduce tendința de a ne îngriji numai de noi înșine.

Nu trebuie să fim budiști pentru asta, pentru că oricine care merge pe o cale spirituală practică acest lucru. Ce face Buddha tot timpul? Care este cariera unei ființe iluminate? Învață pe alții cum să iasă din suferință. Datorită iubirii și a compasiunii lui nemărginite, Buddha nu face altceva decât să-i învețe pe ceilalți de a ieși din suferință, cum să acumuleze binefaceri și cum să se purifice.

Scopul Dharmei este să ne aducă la iluminare, dar pentru a ajunge la iluminare, va trebui să ne apropiem de acest nivel al Buddha, de a avea grijă doar de ceilalți. Deci, treptat, prețuirea noastră de sine ar trebui să se micșoreze și abilitatea de a avea grijă de ceilalți ar trebui să crească.

– O altă definiție a Dharmei: Dharma este tot ceea ce ne reduce din afecțiunile mentale. Dacă am practicat un an și încă ne supărăm tot atât de des ca și înainte, înseamnă  că ceva este în neregulă cu practica noastră. Da, este adevărat că supărarea este un mare dușman pe care cu greu îl depășim. Dar, după o perioadă de practică, vor trebui să existe progrese. Trebuie să fim capabili să privim înapoi și să spunem: “Nu mai sunt aceeași persoană, nu mă mai supăr atât de des și atât de tare ca înainte“. Deci, și acest fapt este un criteriu de măsură.

b. Există doi judecători: păstrează-l pe cel principal

Judecătorii aici, sunt cei care decid asupra progresului nostru pe cale. Cine sunt cei doi judecători? Avem două versiuni:

  • prima versiune: Buddha și Bodhisattva, pe de o parte, și noi pe de altă parte.
  • a doua versiune: cei doi judecători sunt: eu și celălalt.

Ce înseamnă că cei doi judecători sunt: eu și ceilalți. Asta înseamnă, cum mă văd alții pe mine, și cum mă văd pe mine însumi. Cine este șeful? Eu sunt șeful. Eu sunt cel care îmi judec practica, și nu alții. Dacă revenim la Maestrul Shantideva, ce-au crezut călugării despre el? Că este leneș și nu practică. L-au desconsiderat, nu-i așa? Maestrul Shantideva știa bine cine era. Dacă știți bine ceea ce faceți, este ceea trebuie luat în considerare.

De exemplu, stați și păreți că meditați, dar mintea voastră a luat-o de mult razna, dar cel care vă vede și nu știe ce se petrece în mintea voastră, poate să spună: “Oh, cât de mult stă în meditație, în fiecare zi face câte o jumătate de oră în meditație!”. Dar înăuntrul vostru, numai voi vă cunoașteți valoarea meditației. Deci este un succes în afară și un eșec înăuntru.

Un exemplu contrar celui de sus: poate ați auzit despre mahasiddha (este un termen pentru cineva care întruchipează și cultivă siddhi-ul perfecțiunii. Siddhi înseamnă putere paranormală sau supranaturală, sau abilitate magică care se dezvoltă prin practica yoga și meditație) sau despre învățători care fac tot felul de minuni și care par din exterior oameni obișnuiți și impuri.
Așa este exemplul călugărului Viropa, care trimitea pe ceilalți să-i prindă porumbeii ca să-i mănânce. Călugării au început să-i spună: “Ce fel de călugăr ești? Nu trebuie să omori.” Viropa ceru călugărilor să-i aducă înapoi oasele, și printr-o minune reînvie porumbeii.

Deci, numai noi putem aprecia valoarea practicii noastre. Noi suntem principalii judecători, pentru că ceilalți nu au cum să știe. Cineva poate fi un Lama sfânt, iar ceilalți îl pot vedea ca foarte obișnuit. Deci, dacă pe de o parte, percepțiile celorlalți nu sunt importante în ceea ce privește practica voastră, pe de alta va trebui să fiți sinceri cu voi înșivă față de cum practicați .

c. Bucuria din inima ta, să se reverse neîncetat

De unde vin gândurile rele, chinuitoare în mintea noastră? Vin din karma noastră negativă. Un gând rău seamănă o sămânță pentru un alt gând rău. Deci toate emoțiile negative sunt karma negativă. Toate emoțiile negative și gândurile negative creează karma negativă pentru că le-am înregistrat pe banda karmică. Iar când ele dau roade vor produce și mai multe astfel de gânduri.

Dacă avem tendința de a ne supăra sau avem tendința de a critica, toate aceste tendințe vor produce și mai multe gânduri de supărare sau de critică. Știm cu toții asta. Este foarte ușor să intrăm în acest vârtej. Există doar un singur gând care este considerat binefăcător: regretul. Regretul, care vine din înțelegerea că fapta comisă va provoca suferință. Aceasta este singura emoție negativă, care este utilă, pentru că ne ajută să ne oprim gândurile și comportamentul care-i rănește pe alții.

Mai trebuie lămurit, aici încă un aspect. Este foarte posibil să pășiți pe calea spirituală, și depuneți eforturi de a înfrâna gândurile voastre negative. Karma, are un timp de maturizare. Cu alte cuvinte există o perioadă de tranziție între timpul în care practicați și poate ați schimbat ceva, și până când veți vedea roadele. În această perioadă de tranziție, vechile karme vor continua să se manifeste. Dar, între timp, opriți curentul.

Trebuie să ne dezvoltăm răbdarea. Trebuie să fim răbdători cu acest proces și să nu renunțăm.

Dacă ne-am găsit calea spirituală și învățătorii care să ne îndrume, sunt cele mai minunate lucruri care se pot întâmpla în viața noastră. Iar pentru asta va trebui să fim extrem de fericiți. Și chiar dacă pe cale ni se vor întâmpla destule lucruri neplăcute datorită karmei noastre, nu vom renunța și vom ajunge în situația în care” Bucuria din inima ta, se revarsă neîncetat “. Buddha se află în continuă plăcere sublimă. Cum putem ajungem în această stare? Bineînțeles, că nu se poate întâmpla ca astăzi să fim chinuiți, și mâine să fim fericiți. Trebuie să practicăm bucuria pentru a ajunge la bucurie.

Deci, ce vom face când necazurile vin ca urmare a karmei vechi? Vom spune: Ok, au venit. Nu ne vom tulbura, nu ne vom lăsa doborâți.  Înțelegem că, îi ia ceva timp karmei până va înceta să mai dea rezultate negative. Vom continua să practicăm bucuria –  si bucuria va veni.

d. Continuă-ți practica, chiar și atunci când ești tulburat

Sensul este că bucuria nostră interioară, nu depinde de ceea ce se întâmplă. Angajamentul nostru față de practică este independent de ceea ce se întâmplă. Dacă am progresat în practica noastră, ea ar trebui să fie stabilă, să mențină stabilitatea internă și bucuria interioară, indiferent de ceea ce se întâmplă.

Indiferent de ce se întâmplă plăcut sau neplăcut – rămânem pe cale. Vine și țipă cineva la noi, ne spunem: ”ok, mi s-a consumat karma negativă, la revedere”.  Cineva vine și ne laudă? Ok, foarte bine, karma minunată s-a consumat. Și continuăm să practicăm. Nu rămânem pe loc. Tocmai datorită faptului că practicăm neîntrerupt, va veni etapa în care practica noastră va fi atât de puternică încât, ea însăși va purifica karma negativă. Și asta datorită înțelepciunii, datorită dezvoltării înțelegerii noastre asupra vacuității.

Și cu cât înțelegem mai mult vacuitatea, purificarea va fi mai rapidă. Vă amintiți că am vorbit despre puterile de purificare? Cel mai puternic antidot este să învățăm despre vacuitate, să medităm asupra vacuității, să-i învățăm pe alții vacuitatea, să permitem altora să studieze vacuitatea. Tot ceea ce este legat de vacuitate este antidotul cel mai puternic oricărei suferințe.

 

Al șaptelea principiu – cum să practicăm

Al șaptelea principiu se numește:

Lojong gi labja

 

            Labja = sfaturi.

Deci, acum avem o altă colecție de sfaturi despre cum să practicăm.

Care este diferența între șase și șapte? Șase a fost o colecție de angajamente. Iată șapte este un grup de sfaturi despre cum să practicăm.

 

a. Fă toate practicile doar cu unul

Ce înseamnă acest unul? Lo Jong.  Să practicăm Lo Jong. Ni se spune: ”nu te pierde într-un milion de lucruri. Dacă aceasta este practica ta, atunci fă-o cum trebuie”. Așa cum am vorbit, în fiecare zi a săptămânii trebuie practicat un principiu. Scopul învățăturii Lo Jong este foarte înalt și ne poate duce foarte, foarte departe. Acesta este sensul “ Fă toate practicile doar cu unul “.

b. Elimină greșelile prin unul

Ce este aici greșeala? Prețuirea de sine. A elimina prețuirea de sine prin unul, adică cu ajutorul lui Lo Jong.

c. Începe și termină cu cele două

Cum începem ziua, vă mai amintiți?  Cu motivația că astăzi nu ne vom irosi ziua și o vom folosi pentru a ne elimina prețuirea de sine. De ce? Pentru că dorim să ajungem la iluminare, pentru că nu mai suportăm durerea celorlalți și pentru ai putea ajuta, va trebui să ne antrenăm.

Ce facem la sfârșitul zilei, când mergem la culcare? Dedicăm. Puterea rugăciunii. Dedicăm ziua, și depunem toate eforturile pe care le-am făcut astăzi, în banca iluminării.

d. Când apar cele două, practică răbdarea

Cine sunt cele două? Cele două care pot apărea sunt: bogăția sau sărăcia. Adică, indiferent ce se întâmplă – bun sau rău – rămânem răbdători, nu ne pierdem. Ne antrenăm ca să putem rezista în fața dificultăților și continuăm să practicăm. De ce? Datorită compasiunii noastre pentru toate ființele. De fapt, singurul lucru care ne susține în situațiile grele de impas, când vine valul și ne dă peste cap, este compasiunea.

Acest sfat, este legat de modul în care ne transformăm problemele într-o cale spirituală, pentru că, cu cât le vom utiliza ca practică spirituală, cu atât ne vom dezvolta mai mult compasiunea, fapt care ne va ajuta să nu ne scufundăm când va veni valul de necazuri peste noi.

e. Păstrează-le pe cele două cu prețul vieții

Cele două sunt: “Jurămintele spirituale generale pe care le-am luat și regulile practicii Lo Jong”.

Când începem să practicăm calea, și sunteți destul de avansați, vor veni greutăți. Forțele Mara vor veni să se opună. Și dacă suntem serioși în practica noastră, va trebui să învățăm să nu ne lăsăm doborâți de greutăți.

Ce înseamnă aici “cu prețul vieții“? Aceste cuvinte sună cam drastic, iar acest lucru denotă că nu înțelegem ce este viața. Pentru că dacă ar trebui să alegem între jurăminte și viață, ce am face? Bineînțeles că această situație este una imaginară, nu-i așa? Dacă alegem viața și suntem dispuși de a încălca jurămintele, ce am făcut? Ne asigurăm o existență viitoare suferindă. Viață pe care o avem acum, este doar o picătură în oceanul nesfârșit de reîncarnări. Un practicant serios, într-o situație de extremă, va alege să-și păzească jurământul cu orice preț. Asta pe de o parte.

Pe de altă parte, nimeni nu ne poate obliga să ne gândim la lucrurile la care nu dorim să ne gândim. Expresia de aici vine să sublinieze importanța a ceea ce facem, fapt care ne determină viitorul. Menținerea moralității este cea care ne determină viitorul nostru.

f. Antrenează-te în cele trei tipuri de dificultăți.

Ce înseamnă aici dificultatea? Ea este afecțiunea mentală și are trei nivele:

  • primul nivel este acela când afecțiunea mentală de abia apare, încă nu suntem supărați. Aceasta este începutul.
  • al doilea, este când afecțiunea mentală ne stăpânește. Suntem deja furioși.
  • iar al treilea nivel, este tendința spre afecțiune mentală.

Cele “trei dificultăți” ne învață să detectăm începutul unei afecțiuni mentale; cum să o oprim; și mai mult de atât, cum să stopăm tendința. Iar dacă mergem în profunzimea lucrurilor, este cum să stopăm sămânța acestei afecțiuni.

După cum știm, este foarte dificil să oprim manifestarea unei afecțiuni mentale când a apărut deja. Când suntem în toiul furiei, nu este nimic de făcut. Și acest lucru poate dura și trei zile. Ce este de făcut? Sfatul este de a ne îndepărta, pentru a nu-i răni pe ceilalți. Și, dacă se poate, este bine de a ne izola în cameră până când trece furtuna. Dar, cu cât ne vom antrena mai mult să le depistăm când sunt  la început, cu atât nu vom mai ajunge la aceste situații.

g. Dorește să obții cele trei cauze principale

Cele trei cauze principale sunt: a găsi Lama; a practica Dharma, și realizarea tuturor condițiilor care să susțină practicarea Dharmei.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

Lectia 6 – Lo Jong 2 – ACI 14

Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune

Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche, Geshe Lobsang Tharchin
și Geshe Michael Roach,

Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Al patrulea principiu

Al patrulea principiu este foarte important pentru că ne oferă un rezumat al practicii zilnice și în momentul morții.

În limba tibetană se spune:

tsechik gi nyamlen dril ne tenpa

 

       Tse             = viață.
       Tse chik  = toată viața.

       Nyamlen = practică.

       Dril             = rezumat, sumar, pe scurt.
       Tenpa        = studiu, învățătura.

Acesta este un studiu pe scurt al practicii pentru o viață sau un rezumat al practicii pentru întreaga viață.

În continuare, se scrie în text:

Rezumatul tuturor îndrumărilor esențiale
Inclus în combinația celor cinci puteri.

Pe calea cea mare, cele cinci formează
Principalele sfaturi pentru redirecționarea conștiinței.
Prețuiește actul.


Deci, acum avem o listă de reguli despre cum să dezvoltăm Bodhichita și cum să distrugem prețuirea de sine,

– cum să facem asta zilnic,
– și în special în momentul morții.

Este de fapt o încercare de a pune toate practicile într-o singură unitate. Ele sunt organizate în cele cinci puteri:

a. Puterea de proiecție;
b. Puterea obișnuinței
c. Puterea semințelor albe;
d. Puterea distrugerii;
e. Puterea rugăciunii.

La cele cinci puteri, se spune în limba tibetană:

Top nga

 

       Nga = cinci.
       Top = putere
.
Deci, cele cinci puteri.

Există o versiune a celor cinci puteri care se practică în momentul morții pentru a urca în paradis. Această practică în momentul morții este numit “proiecția conștiinței“. Și în tibetani o numesc:

Powa

În momentul morții, se întâmplă multe lucruri dificile. Suferința prin care se trece este foarte intensă. Chiar și atunci când omul moare în somn, există momente în acest proces al morții, în care va suferi. Și, de asemenea apar și halucinațiile.

În aceste condiții, este extrem de dificil să practicăm în momentul morții. Ni se va lua totul, suntem în agonie, mintea este complet confuză. Curenții electrici din creier se deteriorează. Este foarte dificil de practicat sau putem chiar și să spunem că este imposibil de a practica în momentul morții, asta dacă nu am practicat toată viața.

Tot acest Lo Jong, și în special cel de-al patrulea principiu, vorbește despre practica celor Cinci Puteri, care să ne pregătească pentru practica din momentul morții, astfel încât să putem realiza o naștere mai reușită. Și acest proces de a trece la nașterea următoare se numește Powa, care înseamnă proiecția conștiinței. În loc ca ea să meargă acolo unde o duce karma, prin practica noastră noi o vom direcționa.

Această învățătură este foarte înaltă și semisecretă. Dar, din moment ce acest Lo Jong este deja predat în public, atunci o vom învăța. Ea este o învățătură foarte, foarte sfântă.

Vom începe cu practica zilnică, după care vom ajunge la cea din timpul morții.

 

a. Puterea proiecției

Penpa Kyi Top


Aici este vorba despre motivație. Deoarece cel mai important lucru pentru a reuși în această practică este motivația de a practica. Mintea noastră samsarică și grijile noastre zilnice ne târâie spre concepția greșită asupra lumii, lucru care nu ne servește, ne fură în mod constant timpul și uităm să practicăm.

Datorită acestui fapt, Geshe Chakawa vine și își învăță elevii o modalitate de a le reaminti să practice.

Când am urcat pe calea spirituală, deja ne-am convins că avem nevoie de această cale și că trebuie să o practicăm, pentru că în caz contrar vom avea probleme, și acesta a fost și scopul antrenamentului preliminar. Deci, încă de la început avem nevoie de o motivație foarte puternică, pe care trebuie să o păstrăm, să nu degenereze, să nu o lăsăm să se deterioreze, pentru că în caz contrar practica noastră se va deteriora și nu vom ajunge nicăieri.

Vă mai amintiți ce v-am spus când vă treziți dimineața?- aveți multe de făcut în pat. Încă nu v-ați sculat din pat, doar ce v-ați deschis ochii, și vă spuneți: “Nu-mi voi irosi ziua, astăzi voi practica pentru a-l elimina pe cel mai mare dușman al meu, care este prețuirea de sine, mă voi folosi de această zi ca să-mi distrug inamicul. Vă ridicați din pat cu această hotărâre. “Nu mai am timp de pierdut, pentru că nu știu când va veni moartea și nu voi reuși să-mi dezvolt Bodhicitta, iar apoi voi avea probleme de îndurat!”

Deci, când am luat această decizie de a elimina prețuirea de sine, deja îi vom trata pe ceilalți în mod diferit. Și Tong Len este practica de a face acest lucru.

Tong Len este practica de a dezvolta iubirea pentru ceilalți, considerarea și grija față de alții. Ea ne ajută să îndepărtăm linia despărțitoare pe care am trasat-o în jurul nostru,  care ne înrobește și ne ucide cu încetul.
Prima putere vine din înțelegerea faptului că toată durerea noastră provine din prețuirea noastră de sine, ce este rezultat al atașamentului de sine și a neînțelegerii vacuității. Deci, ca rezultat al atașamentului de sine, există prețuirea de sine, adică a ne considera mai importanți decât ceilalți, și aceasta este sursa întregii dureri din viața noastră. Acestea sunt lucrurile pe care Lo Jong le învață în budism.

Deci, chiar înainte să ieșim din pat, hotărâm: “Astăzi îi voi servi pe ceilalți. Astăzi mă voi îngriji de ceilalți și mă voi concentra pe ceilalți cât pot“.

Pe parcursul zilei, va trebui să practicăm și cele șase paramite ( perfecțiuni) ale unui Bodhisattva. Aceasta este prima putere.

 

b. Puterea obișnuinței                


Gompa Kyi Top

Gompa înseamnă meditație, dar aici are sensul de a ne obișnui cu ceva. Deci puterea obișnuinței.

Scenariul este următorul: m-am trezit dimineața și am decis că astăzi mă voi dedica eliminării prețuirii de sine. M-am urcat în autobuz, mă grăbesc, nu vreau să  întârzii la întâlnirea de lucru stabilită, trebuie să-mi pregătesc prezentările pentru întâlnire. Ziua de lucru mă trage după ea. Ziua trece și deodată îmi aduc aminte – “Oh, ce am făcut cu decizia pe care am făcut-o dimineața?” Am uitat cu totul.

Marii Lama, ne-au dat un truc ca să nu mai uităm și anume acela de a ne obișnui cu gândul de a ne aminti. Cum vom face asta? De fiecare dată când ne schimbăm poziția. Când ne ridicăm din ședință: ”Hopa, stai așa, de ce anume trebuie să-mi aduc aminte? Ah, sunt în luptă cu prețuirea de sine!”. De fiecare dată când ne schimbăm poziția, trecem în altă cameră, schimb situația, de fiecare dată ne vom aduce aminte. De fiecare dată ne amintim, ne amintim. Deci, aceasta este puterea obișnuinței.

Dacă obișnuiți să țineți carnețelul – asta este puterea. El ne ajută să ne amintim. Așa ne amintim. Pentru că dacă nu ne amintim, ne vom rătăci. Deci, din nou, ce ne amintim? – Ah, trebuie să mă lupt cu prețuirea mea de sine. Ce înseamnă asta? Voi căuta să văd ce pot face pentru alții.

 

c. Puterea semințelor albe

În limba tibetană se spune:

                                           
 Karpo Sabön Kyi Top

       Karpo = alb.
       Sabön = semințe.
       Top       = putere.
       Karpo Sabön Kyi Top = puterea semințelor albe.

Și aici intră Tsok Sak și Drip Jang.

Următoarea poveste este despre Buddha, care întotdeauna era înconjurat de grupul lui de discipoli. Deseori veneau oameni care doreau să se alăture ordinului de călugări, iar discipolii cei mai apropiați de Buddha trebuiau să discute cu cei dornici, înainte de a deveni călugări, pentru a împiedica pe cineva nepotrivit să intre în Sangha. Trebuie știut că acești discipoli erau practicanți foarte avansați și cu multe abilități psihice.

Deci, aici ne referim la discipolul Shari Putra care avea capacitatea de a citi mintea oamenilor și de a verifica dacă persoana respectivă era potrivită să devină călugăr, și să facă față regulilor dure ale călugărilor și așa mai departe. Într-o zi veni un tânăr la Shari Putra. Shari Putra îi citi mintea și înțelese că acesta avea prea puține binefaceri, iar fără binefaceri și fără karma, nu ar fi putut să îndure o viața spirituală intensă. Mai mult de atât, tânărul era și înapoiat mental.

Toate acestea îl făcu pe Shari Putra să decidă să nu-l primească pe tânăr în mănăstire.

Dar, Buddha, desigur, auzi tot ce se întâmplă și îl întrebă pe Shari Putra: “Cine era acel tânăr?” Iar el îi spuse: “Oh, Lord Buddha, el nu era potrivit pentru noi. Buddha spune: “Adu-l înapoi”. Îl chemară pe tânăr înapoi, iar Lordul Buddha îl învăță pe tânăr următoarea practică:
Lord Buddha: “Spune Tsok Sak”
Tânărul repetă: ”Tsok Sak”
Lord Buddha: ”Spune acum Drip Jang”
Tânărul repetă: ”Drip Jang”
Lord Buddha: ”Foarte bine, și acum spune Tsok Sak, Drip Jang”
Tânărul nu reuși să țină minte cele două cuvinte și îi spuse lui Buddha: ”Nu pot!”
Lord Buddha din nou spuse: ”spune Tsok Sak, Drip Jang!”
Tânărul: ”Nu pot”.
Atunci Buddha îi dădu o mătură și îi spunse: “În fiecare dimineață, vei curăța Templul unde învățăm, iar când vei mătura, atunci când mergi spre dreapta, spune Tsok Sak, iar când mergi la stânga spune Drip Jang”.

Aceasta a fost practica acestui tânăr și se spune că a ajuns Arhat și că a condus mulți oameni la Nirvana mai târziu, acest lucru fiind rezultatul actului de curățare a templului lui Buddha în fiecare zi și a executării îndrumărilor învățătorului.

Deci asta e povestea. Ideea Tsok Sak și Drip Jang era că atunci când tânărul mătura, își spunea de fapt: “Acum adun binefacere, acum scap de karma negativă, acum adun fapte bune, acum purific“. Și aceasta a fost toată practica lui, la început.

Aceste acțiuni acumulează o karmă pozitivă extrem de puternică (semințele albe). Compasiunea strânge atât de multă karmă, încât IQ-ul se îmbunătățește. Chiar și un tip înapoiat mental a reușit să ajungă la Nirvana. A ajunge la Nirvana este o realizare spirituală extraordinară.

Pentru a putea ajuta pe ceilalți, trebuie să-i înțelegem, să știm ce se întâmplă cu ei, să învățăm să-i ascultăm, să ne dezvoltăm sensibilitatea față de ei. Toate acestea dezvoltă inteligența. Și dacă Bodhichitta este suficient de puternică, chiar și IQ-ul crește. În loc de a deveni senili, dacă ne vom dezvolta compasiunea, procesul va fi  inversat.

Această poveste ne spune: ”tot ce aveți nevoie în această viață de fapt, este să acumulați o mulțime de binefaceri și să purificați ceea ce nu este curat. Și asta este tot”.

Dacă vă purificați tot ce nu este curat și faceți suficiente binefaceri, sunteți iluminați. Și Lo Jong face asta pentru noi. Practica lui Lo Jong ne îmbunătățește karma, iar karma ne va îmbunătăți mintea, ne va îmbunătăți percepția minții noastre, și ne va îmbunătăți proiecțiile ce vin din mintea noastră. Tot acest proces este ca o spirală care urcă.

Cu cât vom înțelege mai mult vacuitatea, cu atât lucrurile vor decurge mai rapid, și nu vom mai cădea în capcana reacțiilor automate, iar lumea noastră se va transforma.

Așa cum acel tânăr din poveste și-a acumulat binefaceri și s-a purificat, și noi va trebui să învățăm cum să facem aceste lucruri. Și există o cale simplă, ușoară și ieftină de a acumula repede binefaceri. Care este aceea? Ea este de a ne bucura de binefacerile altora.

Chiar dacă încă nu știm cum să facem multe fapte bune, dar întâlnim ființe sfinte sau mari Lama și ne uităm la ceea ce fac ei în lume, cum îi ajută pe oameni, numai prin simplu fapt că ne bucurăm sincer de ceea ce fac, deja am acumulat multă karmă pozitivă. De asemenea, a servi un Lama, și în special de-al ajuta să predea Dharma, și de a servi Dharma ca să poată ajunge la mintea altora, acumulează cea mai puternică karma.

 

d. A dezrădăcina prețuirea de sine.

A patra putere este:

 Sunjinpay Top

Sunjinpa = a dezrădăcina.

De exemplu, dacă o persoană este furioasă pe un Bodhisattva, Bodhisattva este cel care și-a dezvoltat Bodhichitta în inima sa și este pe cale de a fi iluminat, și este o persoană sfântă, ea va face Sunjinpa binefacerilor lui. Va smulge din rădăcină tot ceea ce a acumulat. De aceea va trebui să fim extrem de atenți față de oricine, pentru că nu știm cine este Bodhisattva. Ei nu poartă nici un semn. Deci, va trebui să presupunem că toată lumea este un Bodhisattva.

Primul Panchen Lama, în cartea sa ”Ofrandă Lamei”, scria: ”prețuirea de sine este un imens dăunător”.

Ajuta-mă să învăț că prețuirea de sine, această boală fatală
Este sursa tuturor suferințelor mele, sursa pe care vreau s-o înlătur.
Binecuvântează-mă, să identific în mod clar cine este vinovatul
ca să învăț a-l nesocoti.
Și, în cele din urmă , să distrug pe acest imens dăunător –
pe acela ce percepe lucrurile cu natură proprie de sine.

În India există mulți câini vagabonzi, care caută mereu de mâncare. Oamenii îi gonesc deoarece intră în case și fură mâncarea. Ken Rinpoche spunea următoarele: ”De fiecare dată când vă vine gândul să vă îngrijiți mai întâi de voi, tratați-l ca pe câinele hoinar care vă fură mâncarea din farfurie și izgoniți-l cât mai repede de acolo”. Acest gând al prețuirii de sine este un hoț care trebuie alungat cât mai repede. Aceasta ar trebui să fie atitudinea noastră față de prețuirea de sine.

Un alt exemplu pe care îl oferă Ken Rinpoche este de a ne comporta ca liderul care aude de un complot sau revoltă – nici nu au ridicat bine capul, i-a și eliminat. Și aceasta este practica – de a învăța de a surprinde prețuirea de sine încă din fașă și de a o elimina. Cu cât vom practica mai mult, cu atât mai repede ne vom surprinde inamicul, și-l vom neutraliza.

Și cu cât vom face asta mai mult, cu atât fericirea și compasiunea noastră va crește, iar lumea din jurul nostru va fi mai iubitoare și mai plină de compasiune. Bodhicitta se va dezvoltă, iar această compasiune va deveni fortăreața noastră de apărare, ea va fi protecția noastră.

 

e. Dedicarea binefacerii

Munlam Gyi Top

 

       Munlam                    = rugăciune.

       Munlam Gyi Top  = puterea rugăciunii.

Și care este puterea rugăciunii? Este rugăciunea pe care o facem seara.
Deci, dimineața când ne trezim, ne creăm intenția. Apoi, de fiecare dată când ne schimbăm poziția, practicăm să nu uităm și să ne obișnuim de a ne surprinde gândurile prețuirii de sine.

Vine seara și mergem la culcare. Înainte de a adormi, ne gândim la ziua care tocmai a trecut și ne spunem: “dedic toate eforturile pe care le-am făcut astăzi de a dezrădăcina prețuirea de sine”. Cui le dedicăm? Bodhicittei. Ne dedicăm eforturile pentru dezvoltarea celor două tipuri de Bodhicitta: aparentă și supremă.

Atunci când ne dedicăm acțiunile dezvoltării Bodhicittei, indirect le dedicăm tuturor ființelor, deoarece Bodhicitta servește toate ființele, în sensul că ne dezvoltăm compasiunea, pentru a le putea scoate din suferință.

Aceasta este un mod minunat de a ne ocroti energia eforturilor noastre, altfel se vor dizolva. Este ca și cum am păstra-o în banca iluminării noastre, a fericirii supreme. Și acest lucru va face posibil progresul nostru, deoarece ne vom folosi mai târziu de ceea ce am acumulat. Deci, dedicația este foarte importantă. Este puterea rugăciunii. Ea este o formă de a nu pierde ceea ce am acumulat deja.

 

O practică autentică și foarte puternică

Este bine să vă reamintesc faptul că toată această învățătură vine pe o line foarte pură, direct de la Buddha. Ea vine pe linia lui Manjushri, linia înțelepciunii, și pe linia lui Maitreya, linia Bodhicittei. Deci, puteți conta pe această practică. Este o practică autentică și ea funcționează dacă o exersați. După cum vedeți ea este foarte simplă, și ca să o practicați nu este nevoie de prea multă filozofie.

Și toți cei care au venit pe această linie spun că pentru a ajunge la iluminare, cea mai importantă cunoaștere este aceea de a produce Bodhichitta în cele două forme: aparentă și supremă, care include și înțelepciunea vacuității.

 

Cele cinci puteri în momentul morții

Vom vorbi în continuare despre modul de folosire ale celor cinci puteri când un om este pe cale să moară. Reușita practicii în aceste momente extrem de dificile, depinde de cât de mult am practicat pe parcursul vieții.

Cu puțin timp în urmă v-am dat noțiunea de Powa, adică proiecția conștiinței.
                                                  

Powa

Ken Rinpoche spunea că forma pe care o veți învăța este cea mai puternică formă a lui Powa.
Cum practicăm cele cinci puteri în momentul morții?

a. Puterea de proiecție

Dacă am practicat toată viața mea, modul în care în fiecare dimineață m-am sculat și am spus: “Astăzi nu-mi voi irosi ziua, mă voi uita cum să-mi elimin prețuirea de sine, cum să-mi dezvolt Bodhicitta, cum să servesc toate ființele și mă voi folosi de tot ceea ce îmi apare în cale și de tot ceea ce mi se întâmplă pentru a-mi dezvolta Bodhichita“,  pe patul de moarte, ne vom spune:” acum că stau să mor, aș  dori să nu uit niciodată Bodhichita. Aș  dori să nu uit niciodată această idee minunată de a dori a ajunge la iluminare pentru a-i scoate pe toți din suferință. Aș dori ca gândul Bodhichitei să mă însoțească în viața următoare și oriunde mă voi duce. Aș dori să nu pierd niciodată acest gând pur, nici atunci când voi fi în Bardo”.

Bardo este lumea intermediară dintre moarte și nașterea următoare. După ce omul își părăsește corpul în această viață și înainte de a primi trupul următor, de obicei, acest lucru durează nu mai mult de șapte zile, rareori timp de patruzeci și nouă de zile, va trăi în Bardo. Iar aici ne rugăm: “Aș dori să nu uit Bodhichita nici măcar în Bardo.”

Traiul în Bardo este foarte stresant, deoarece ființa bardo care tocmai și-a părăsit corpul său anterior este disperată să-și caute următorii părinți. Aceste ființe au abilitatea de a parcurge cu mare viteză distanțe mari pentru a-și găsi rapid următorii părinți. De aceea ne rugăm: “Aș dori să nu uit gândul de compasiune al Bodhichitei și fie ca aceasta să continue să mă însoțească“. Aceasta este puterea proiecției în momentul morții.

b. Puterea semințelor albe

Aici ne întrebăm: “De ce suntem în Samsara? Răspunsul este karma. Ne aflăm în Samsara, pentru că aici ne-a proiectat karma. Ceea ce ne menține în Samsara este că vrem să fim în Samsara. Suntem atașați de trupul nostru, de familia noastră, de bunurile noastre. Dorim să fim cu prietenii și cu lucrurile noastre. Atașamentul nostru față de viața samsarică, este ceea ce  ne leagă de Samsara și nu ne lasă să zburăm în momentul morții.

Deci, atunci când se apropie moartea, și cu mult înainte de asta, este foarte important să practicăm eliberarea de adicții. Deci înainte de a părăsi această viață, este important să ne eliberăm de toate obiectele de care suntem legați. Dați-le mai departe. Dați-le celor trei diamante dacă doriți. Renunțați la ele în mintea voastră. Lăsați-le să plece. Asta nu înseamnă: ”vai de mine, acum trebuie să renunț“, ci înseamnă de a elibera prinderea, de a ne desprinde de ceea ce suntem legați. Dacă aveți vreo proprietate, dați-o copiilor sau celor săraci, și acest lucru este bine de făcut cu mult înainte de moarte. Pentru că aceste lucruri vă vor îngreuna. Ele vor fi ca niște greutăți care vă vor ține în Samsara. Așa se întâmplă cu orice bun pe care-l aveți, așa se întâmplă și cu membrii familiei. Eliberați strângerea, lăsați-i să plece.

De multe ori cei care mor, sunt încă legați de rudele și de prietenii lor. Ei vor încerca să ajungă mai târziu la membrii familiei, dar nu mai pot, deoarece nu mai sunt aici. Privesc la ei și tânjesc să fie împreună cu ei, dar nu mai sunt aici. De aceea este atât de important să învățăm să ne eliberăm încă înainte de a veni moartea peste noi, și totodată să înțelegem că acest atașament ne ține legați de viața suferindă.

Aceasta este puterea semințelor albe. Ea este eliberarea atașamentului față de bunuri, oameni, de rude. Oricum nu putem lua nimic cu noi. Legătura strânsă cu aceștia, ne va determina să ne naștem în lumea spiritelor, rătăcind de colo, colo încercând să luăm contactul cu ei.

După cum știm, există case bântuite. Ele sunt bântuite de acele spirite care încă nu s-au separat de cei dragi. Trebuie să ne despărțim de ei, ca să putem pleca într-un loc mai bun. Aceasta este puterea semințelor albe în momentul morții.

Ce înseamnă să ne despărțim de ei? Înseamnă să plecăm de acasă? Să ne lăsăm familia? Nu! Veți continua să faceți ceea ce faceți și să aveți grijă de familia voastră, și așa mai departe. Acest lucru înseamnă să vă eliberați mental de atașament. În mintea voastră, vă desprindeți de ceea ce posedați. Oricum ele vă vor fi luate. Dar dacă învățăm să eliberăm prinderea, atunci vom putea merge într-un loc în care vom putea ajuta pe ceilalți cu mult mai bine.

Vreau să mai adaug încă ceva. Atunci când dăm altuia ceea ce posedăm, nu numai că facem asta fizic, va trebui să-l facem și mental, adică să gândim: ”Tot ce am a fost “închiriat”, iar acum va trebui să restitui ceea ce am închiriat. Trupul nu este al meu, l-am închiriat, iar acum contractul s-a terminat și va trebui să-l dau înapoi”. Așa și cu casa, cu averea, cu familia noastră. Am angajat membri ai familiei, așa că acum îi restitui.

Este benefic să adoptăm o asemenea gândire, pentru că atunci când ne vom elibera de posesivitate, relațiile vor deveni cu mult mai bune.

Și mai este încă ceva de făcut aici, orice resentiment și orice cont pe care-l avem cu cineva, trebuie închise repede, pentru a putea pleca din această lume, curați și ușori, fără nici o greutate pe suflet.

c. Puterea dezrădăcinării

Sunjinpay Top

 

După cum ați observat, ordinea puterilor a fost ușor schimbată. Această putere a fost înainte a patra, acum ea apare a treia.

Ce vom dezrădăcina? În momentul morții, dorim să dezrădăcinăm toate păcatele noastre, toate karmele negative care ne pot forța să ajungem într-o existență grea, în cazul în care nu le facem nimic.

Această putere include spovedania și purificarea karmei negative. Pentru practicanții tantrici, această putere pare puțin diferită. Dar fiecare dintre noi, fie că este în Tantra, fie că nu, poate face fapte sfinte care să purifice karma negativă, ele fiind antidotul karmelor negative. Este foarte important să învățăm cum să purificăm.

Dacă aveți pe cineva muribund în viața voastră, ați putea să-l ajutați foarte mult dacă:
– Stați cu el și-l ajutați să se purifice și să-l ajutați să se confeseze. Dacă vedeți că are lucruri care îi încarcă conștiința, lăsați-l să se descarce, să se destăinuiască, fără a-l judeca. Lăsați-l să se curețe. Faceți o mare binefacere pentru el.

– lăsați-l să moară cu sentimentul că viața lui a fost valoroasă. Aduceți-i gândurile la lucrurile bune pe care le-a făcut, la ceea ce a fost bun în viața lor și la întăriți-le.

Acest lucru sporește foarte mult șansele să fie activată o karmă bună în momentul morții, care să-l proiecteze într-o existență mai bună.

În acest fel, îi faceți un mare serviciu celui care este pe patul de moarte. De aceea este bine să nu ținem nimic închis în noi. Dacă regretăm fapta pe care am făcut-o, va trebui să găsim pe cineva de încredere, Lama sau un prieten de bază și să ne confesăm lui. Va trebui să ne deschidem și apoi să învățăm cum să purificăm. Și va trebui să începem să purificăm încă de acum , pentru că avem multe de curățat.

d. Puterea rugăciunii


Munlam Gyi Top

Când am vorbit mai înainte de această putere, am spus că atunci când mergem la culcare, dedicăm toate faptele noastre bune din timpul zilei, dezvoltării Bodhicitei, și din noi și din ceilalți. Cum ne folosim de această putere pe patul de moarte?
a. Ne uităm la întreaga noastră viață și facem Tong Len. Ne spunem: “Acum că stau să mor și sunt pe cale să trec prin suferința morții, fie ca suferința pe care o voi îndura să fie ispășire pentru suferința tuturor ființelor vii și nimeni să nu mai treacă prin această durere”.  Toată lumea trece prin aceeași suferință a morții, chiar și dacă a murit în somn.
b. După care “Datorită tuturor faptelor bune pe care le-am făcut în viața mea, fie ca toate ființele să aibă parte de multă fericire, să nu mai sufere niciodată și să poată să-și dezvolte rapid Bodhichitta și să ajungă fericirea sublimă“.

Ne dedicăm viața. Le-o dăm altora și ne folosim de moarte. Vă aduceți aminte de faptul că Lo Jong se folosește de orice se întâmplă ca un mod de a practica? Și aici vorbim de același lucru, ne folosim de durerea prin care trecem înainte de moarte și în timpul morții, ca ispășire, ca nimeni să nu mai sufere. Toată durerea lor, o preluăm asupra noastră. Este Tong Len al morții. Este cel mai minunat lucru pe care îl putem face în moartea noastră.

Vă mai amintiți de povestea despre Geshe Chekawa? El încerca să spună elevilor lui care stăteau în jurul patului său de moarte, cum practică în momentul morții. El spunea:

nga semchen tamche kyi dondu narme du drowar munpar je kyang, min-drowar duk, dak shing gi nangwa shar jung

 

Nu pot, nu pot“, “Ce nu poți?” îl întrebară elevii, “Încerc să mă cobor în infern ca să ajut ființele de acolo și tot ceea ce văd în jurul meu sunt numai îngeri”.

Dacă o persoană reușește în momentele morții să facă asta – acest gând îl trimite direct în paradis.

Bineînțeles că pentru a reuși să facem asemenea lucruri în momentele morții, și să avem acest ultim gând, va trebui, începând încă de pe acum, să exersăm versiunea zilnică a celor cinci puteri, altfel nu se va întâmpla nimic în momentul morții.

e. Puterea obișnuinței                                 

Gompa Kyi Top

Ideea este că, datorită faptului că am practicat toată viața, mintea noastră s-a obișnuit cu această practică, așa că ne gândim: ” ca urmare a întregii mele practici, mintea mea va fi acum Bodhichitta, conștiința mea este o conștiință care aspiră la iluminare”. Iar acest gând vă va proiecta spre o existență cu mult mai bună.

Aceasta este Powa descrisă de Lo Jong în momentul morții. Aceasta este Powa Mahayanei, iar marii Lama spun că această practică Powa este cea mai puternică. Aceasta este proiecția conștiinței.

În literatura Mahayana, există multe povești despre practicanții de Powa. Ken Rinpoche povestea despre o mamă și fiica ei care mergeau cu barca pe râu. Barca s-a rupt și amândouă au început să se înece. Compasiunea mamei era atât de mare pentru fiica ei care se îneca, și fiica avea atâta compasiune pentru mama ei care se îneca, încât se spune că amândouă au ajuns direct în paradisul lui Maitreya .

A muri având acest sentiment puternic de compasiune, este cel mai minunat lucru pe care îl putem face.

 

Poziția finală

Se spune că atunci când Buddha Shakyamuni a murit, stătea culcat pe partea dreaptă. De aceea, se spune că este cea mai bună poziție de a muri, în cazul în care putem face asta, adică a sta culcat pe partea dreaptă, cu capul sprijinit de mâna dreaptă și tot restul corpului drept.

 

Purificarea karmelor negative

O parte din practica Powa  este de a purifica karma negativă. Vom spune doar câteva cuvinte legate de purificare.

În societatea noastră, multe femei fac avort. Este important de purificat acest lucru înainte de moarte. Chiar și bărbații implicați, trebuie să se curețe, pentru că au aceeași karmă ca și ele. Cu toate că oamenii, de obicei nu ucid, sunt mulți dintre noi care au trecut prin asta. Deci, este important de purificat astfel de lucruri.

În procesul de purificare a karmei negative se fac patru pași.

 

Cele patru puteri de purificare

1.Prima fază a purificării se numește puterea de bază

Baza este refugiul. După cum am spus, refugiul sublim este vacuitatea. Putem să ne refugiem în cele Trei Diamante, în vacuitate, în compasiune, în Bodhichitta. Ne refugiem în ceea ce considerăm că reprezintă pentru noi calea spirituală.

2. A doua fază și cea mai importantă, este regretul

Dacă ne-am refugiat în vacuitate și în modul în care karma și vacuitatea ne creează lumea în care trăim, și înțelegem că ceea cea am făcut rău lasă în conștiința noastră o sămânță karmică care atunci când va rodi, mai devreme sau mai târziu, ne va face să suferim, atunci următorul pas este regretul. Nu vina, ci regretul. Există mare diferență între cele două, pentru că regretul spune: “Am făcut ceva care acum îmi va cauza suferință” – acesta este un act de înțelepciune. Adică să fim conștienți de ceea ce am făcut din înțelepciunea karmei și a vacuității și apoi să ne regretăm fapta. Acest sentiment de regret este cel care dezrădăcinează karma negativă, ne purifică karma.

3. O a treia fază este puterea de înfrânare sau de reținere

Odată ce am înțeles daunele făcute și regretăm nespus, vom decide să ne oprim de a mai face asemenea fapte. Acest lucru este foarte important, pentru că dacă facem acest proces de curățare, și de fiecare dată repetăm aceleași acțiuni, atunci ce am făcut?

Aici vom pune o condiție. Dacă suntem obișnuiți să ne gândim mereu la ceva negativ, și vom spune “nu am să mă mai gândesc la așa ceva”, avem toate șansele să nu reușim. Deci, nu ne vom angaja la ceva de care nu putem ține. Deci, ne vom stabili o anumită perioadă de timp în care putem să ne ținem de promisiunea făcută. Putem să stabilim o jumătate de oră, o oră sau chiar și mai mult, dar în toată această perioadă vom fi extrem de atenți la ce ne-am obligat.

Și, treptat, tocmai datorită atenției noastre și a înțelegerii vacuității și a karmei, fapta va începe să fie purificată.

4. Și a patra fază în această purificare este puterea corectivă sau puterea de ispășire sau puterea opusă sau antidotul. Adică, vom face ceva care să ne ispășească de păcatul făcut.

Dacă a fost un act de omor, să spunem că am omorât un animal, antidotul vă fi de a păzi viața animalelor. Poate că mergem să eliberăm animale închise sau orice altceva care este opus actului făcut. Este bine să continuăm aceste lucruri o vreme până când vom simți că ne-am curățat.

Vreau să vă învăț o rugăciune mică, o rugăciune de a ne crește Bodhicitta.

” Bodhicitta supremă și prețioasă
Să apară, unde nu a fost,
Cea răsărită deja, să nu scadă,
Fie, ca ea să crească și mai mult”.

 

Bodhicitta supremă și prețioasă
nenăscută, neapărută

nam          = mult

Kye           = generata

Gyur        = deveni; schimbare; transforma; apărea; fi

Chik         = verbul erativ: a lăsa să fie/ să devină/ să se schimbe/ să se transforme/ să devină/ să fie

Gong       = mare; mai presus; preț; valoare

gong ne = înainte
gong du =deasupra; mai devreme; în sus

pel            = a crește;război – de la … până la; de la … până la; până la; până la

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Lectia 5 – Lo Jong 2 – ACI 14

Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune

Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche, Geshe Lobsang Tharchin
și Geshe Michael Roach,

Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Un scurt rezumat a celor învățate până acum

Sensul Lo Jong  în limba tibetană este de antrenament al minții. Lo Jong-ul pe care-l învățăm este constituit din șapte puncte sau principii și a fost scris de către marele înțelept tibetan, Geshe Chekawa, care a trăit în secolul al XII-lea. Această perioadă a fost începutul budismului în Tibet, iar studenții fuseseră în mare parte păstori de iaci, needucați, analfabeți. Acesta a fost și motivul pentru care Lo Jong a fost scris într-un mod foarte concis, în rânduri scurte care să poată fi învățate pe din afară și să fie practicate. Deci, învățătura este foarte laconică, iar de-a lungul anilor, copiindu-se mereu, au apărut versiuni diferite, și de aceea nu există o uniformitate a versiunilor.

Acest studiu provine în special de la Ken Rinpoche și de la Geshe Michael. Ken Rinpoche a fost profesorul Lamei Dvora Hla și a lui Geshe Michael. Acest Lo Jong este, de fapt o împletire a celor două studii primite de la cei doi profesori. Ele sunt destul de similare, dar există locuri în care învățătura este puțin diferită pentru că ambii profesori nu au folosit exact aceeași versiune a lui Lo Jong.

Lama Dvora spune că a încercat să ne ofere în acest studiu cea mai bună îmbinare a versiunilor pe care le-a primit.

Deci, primul principiu a fost preliminariile. Adică:

– Meditații asupra importanței rolului unui învățător pe calea spre iluminare.

– Meditații asupra rarității vieții și a oportunităților pe care le-am primit. Cât de greu este să avem aceste șanse și cât de ușor le pierdem. Sfatul care ni se dă este să ne folosim cât mai bine de viața pe care am primit-o.

– următoarea practică este conștientizarea morții și a efemerității. Această practică ne ajută să ne trezească și să ne impulsioneze de a intra serios în practică, pentru că așa cum scrie în textul Lam Rim-ul  – Sursa binefacerilor mele:

       Corpul și viața mea sunt trecătoare
       Precum bulele din spuma unui val .

ele trec într-o clipă.

– următorul pas preliminar este meditația asupra legilor karmice.

– și în final meditația asupra suferinței din Samsara.

În general, credem că viața noastră nu este deloc rea față de viața altor ființe. Și cu toate acestea avem cu toții destule probleme în Samsara, unele dintre acestea fiind îmbătrânirea, boala și moartea. Și asta datorită faptului că nu am dobândit controlul asupra acestui proces care se repetă dintotdeauna.

Al doilea principiu, este practica legată de vacuitate, care este practica principală a acestui Lo Jong. Am vorbit despre cele două forme ale Bodhicittei:

– Forma aparentă

– Și forma supremă, ultimă

Am discutat tot aici despre Tong Len și, de asemenea, despre modul de curățare a celor trei otrăviri, sau cele trei afecțiuni mentale principale:
– ignoranța,
– dorința ce derivă din ignoranță,
– și aversiunea ce derivă din igoranță.

 

Scopul învățăturii Lo Jong

Care este inamicul pe care vrea Lo Jong să-l distrugă?
Marele nostru dușman este prețuirea de sine. Este preocuparea constantă de “eu”, acel “eu” care nu a existat  și nu va exista niciodată,

– ce ne perpetuează ignoranța și,

– ne face să acumulăm permanent karmă negativă.

Scopul învățăturii Lo Jong este de a transforma această tendință atât de adânc înrădăcinată în noi. Iar, dacă reușim să facem acest lucru, fericirea noastră nu va mai avea limite. Putem spune că scopul lui Lo Jong este de a dezvolta Bodhichitta.

Bodhicitta , înseamnă a aspira spre iluminare. Și ce înseamnă asta? Este dorința de a deveni o ființă iluminată. Este dorința de dezvoltare a compasiunii față de toate ființele, față de suferința prin care trec și în același timp este dorința de a le elibera din suferință. Această compasiune poate apărea numai după ce ne-am înțeles mai întâi suferința noastră, pentru că abia atunci putem să înțelegem și suferința altora. Iar dacă ne vom dezvolta la maximum compasiunea, vom ajunge în cele din urmă la iluminare.

Deci, scopul lui Lo Jong este să ne învețe cum să acumulăm enorma binefacere a Bodhicittei, pentru a putea să ajungem la iluminare.

Al treilea principiu ne vorbește despre cum să ne transformăm problemele
într-o cale spre iluminare
. Datorită nenumăratelor amprente karmice acumulate de-a lungul vieților pe care le-am trăit, ni se întâmplă mereu câte ceva neplăcut. De fapt, oricine este în Samsara, dacă nu suferă în prezent, va suferi în viitor. Suntem între un necaz și altul.

Uneori marile necazuri ne trezesc, pentru a începe să ne uităm la natura adevărată a samsarei și apoi să putem începe să ieșim din ea. Deci, uneori necazul poate fi o binecuvântare deghizată.

Am discutat în lecția trecută de versetul:

       Când lumea și locuitorii ei sunt plini de păcate,
       Învață să utilizezi dificultatea ca pe o cale spre iluminare.

Acesta este mottoul celui de-al treilea principiu. Când lumea și locuitorii ei sunt plini de păcate, adică atunci când ni  se întâmplă lucruri grele, când oamenii răi apar în viața noastră – cum putem să ne folosim de aceste situații acum ca o modalitate de iluminare.
În continuare vom prezenta o listă de îndrumări care vin să ne spună ce să facem.

       1. Cum să ne antrenăm, ca să vedem tot ceea ce ni se întâmplă ca pe o rodire karmică.

În al doilea principiu, am învățat că totul era gol. De ce anume este gol? Totul este gol de o existență proprie de sine. Nu că totul nu există. Totul există, dar nu în sine. Nu există nimic care să aibă o natură proprie de sine. Lucrurile sunt goale iar dacă ele apar în mod negativ, se datoresc karmei pe care am plantat-o în trecut, și acum ea dă rezultate.

Uneori, sunt persoane care spun: ”învățătura asta este grea, declanșează multe sentimente de vinovăție!”. Dacă aceștia vor fi prinși în astfel de gânduri, înseamnă că nu înțeleg învățătura. Cine este cel care strânge karma?

Deci, primul lucru pe care va trebui să-l facă practicantul când se întâmplă ceva, este să se întrebe: De ce mi se întâmplă mie asta? Și asta nu pentru a se simți vinovat. Nu acesta este scopul întrebării.

Ideea este să ne uităm la esența lucrurilor care ni se întâmplă, la experiența prin care trecem, și să ne întrebăm ce fel de sămânță karmică poate produce o astfel de experiență? Ce am făcut noi sau versiunea noastră anterioară în trecut, ca să experimentăm un astfel de rezultat?

De ce este important să punem această întrebare? Din mai multe motive. Unul este următorul:

”Numai unul poartă toată vina;”

Această frază ne spune, că nu avem pe cine da vina când ni se întâmplă ceva. Da, este adevărat că s-ar putea întâmpla ca oamenii să vină și să ne facă diverse lucruri. Dar karma, numai noi am semănat-o, nimeni nu ne poate face nimic dacă nu am fi avut karmă pentru asta. Iar dacă avem karmă, nu mai putem opri desfășurarea lucrurilor.

Deci, atunci când ni se întâmplă ceva, va trebui să ne întrebăm ce anume am făcut în trecut de ne determină acum să experimentăm ceea ce experimentăm. De ce trebuie să ne punem această întrebare? Pentru că acum ni se oferă oportunitatea de a începe să curățăm acest lucru.

Deci, dacă, de exemplu, suntem înșelați din nou și din nou, se pare că avem un “virus” activ al înșelăciunii. Deci, vom începe să căutăm unde noi am înșelat pe alții, prin ceea ce am făcut, spus și mai ales prin ceea ce am gândit. Iar, cu ajutorul carnețelului, ne vom observa gândurile atunci când nu sunt oneste, atunci când lăsăm o impresie falsă în discuțiile noastre pentru a beneficia de ceva, sau facem diverse fraude.

Dacă începem să curățăm aceste lucruri, treptat, treptat, escrocii vor dispărea din viața noastră, pentru că semințele dispar din viața noastră. Deci, aceste situații ne dă o oportunitate, pentru că acela care vine să ne înșele, ne dă șansa să ne purificăm.

 

Nici o problemă nu este o problemă, ea în sine

Ideea este aici, că nu există nici o problemă care să fie o problemă în sine. Omul nu este un escroc, el în sine. Înșelăciunea nu este o înșelăciune, ea în sine. Ea este doar o proiecție a minții, determinată de cumulul de semințe sau a amprentelor lăsate și care rămân în mintea noastră ca urmare a lucrurilor pe care noi le-am făcut și nimeni altcineva. Karma este întotdeauna individuală. Nu putem suporta consecințele a ceva ce a semănat altcineva. Este imposibil.

Karma este semănată atunci când suntem martori la ceea ce facem, spunem sau gândim. Și întotdeauna vedem ceea ce facem, spunem sau gândim.

Am vorbit despre faptul că dacă există persoane în viața noastră care ne fac în mod obișnuit probleme, cum ar fi: copiii adolescenți, șefii sau Lama – ei sunt de cele mai multe ori, cei mai buni profesorii ai noștri, cei mai buni prietenii ai noștri.

Există destule persoane în viața noastră – cu unii ne și căsătorim – de care ne plac și ne simțim bine cu ei, pentru că aceștia evită să preseze în locurile noastre sensibile. Ei învață să nu apese acolo unde ne doare, iar noi spunem: “Oh, cât de plăcut este!”, și tocmai aici cădem, pentru că rămânem acolo unde ne este plăcut și nu creștem.

Aduceți-vă aminte de Lordul Atisha, care în călătoria sa spre Tibet și-a luat elevul cel mai lipsit de respect și mai enervant, spunând “trebuie să practic”. Apoi, când s-a întâlnit cu tibetanii, a spus: “Poate că nu ar fi trebuit să-l aduc cu mine”.

Putem alege întotdeauna, ori să ne supărăm pe cei care ne provoacă, ori să-i lăsăm să ne instruiască. Diferența va fi ca de la cer la pământ.

Spiralele care urcă și cele care coboară

Putem să decidem:

– ori ne înfuriem și intrăm într-o spirală negativă și în cele din urmă căutăm poate să divorțăm, sau să rămânem plini de amărăciune sau de sentimente negative.

– sau să-i lăsăm să fie profesorii noștri și atunci vom ieși repede din situație, iar ei vor începe să se purifice sub ochii noștri, intrând astfel într-o spirală care urcă.

 

 Practica cu Lama

Acest aspect există, în special, când avem relații cu Lama. Cu cât ne vom apropria mai mult de Lama, cu atât acesta va presa mai mult în locurile sensibile. Și cu cât ne vom putem dedica mai mult îngrijirii lui, cu atât vom crește mai repede.

Toți cei care ne pun în situații dificile, ne ajută să ne dezvoltăm răbdarea. Pentru a ajunge la iluminare va trebui să ne dezvoltăm virtuțile, dintre care una este răbdarea maximă. Iar pentru a le dobândi, va trebui să practicăm.

Deci, dacă ne rugăm ca profesorii să vină și să ne învețe, ei vor veni. Dar atunci când au sosit, va trebui să-i acceptăm așa cum sunt, pentru că ei nu vor fi după așteptările noastre.

Maestrul Shantideva numește acest lucru –  alianță strategică, adică ei ne oferă factorii enervanți, iar noi ne dezvoltăm răbdarea prin acești factori. Dacă nu ne vor enerva, cum ne vom dezvolta răbdarea?

       2. Problema ivită este exact de ceea ce am nevoie pentru a obține iluminarea

A doua îndrumare: dacă apar oameni în viața noastră care ne fac probleme, înseamnă că avem nevoie de ei pentru a ajunge la iluminare. Avem nevoie exact de aceia cu care ne este greu cu ei, avem nevoie exact de acele evenimente care sunt dificile pentru noi. Am nevoie de toate acestea pentru a ne dezvolta abilitățile și virtuțile de a ajunge la iluminare. Toți cei din jurul nostru sunt doar date brute, pe care proiectăm o natură care nu există în ele. Nici noi nu avem o natură proprie de sine, și cu siguranță nici cei din jurul nostru nu au nici o natură proprie de sine.

Dacă cineva ne apare ca “enervant” înseamnă că am pus pe el eticheta de “enervant”. Dar, ca să-l etichetăm în acest mod, ar trebui să avem eticheta  “enervant” în capul nostru. De unde a venit această etichetă în mintea noastră? Din karma. Ce fel de karma? Karma acumulată atunci când i-am enervat pe alții, sau am țipat, sau i-am desconsiderat, sau nu am fost suficient de sensibili față de ceilalți. Toate acestea produc eticheta “enervant”, pe care o vom proiecta asupra cuiva care în sine, este gol de orice natură.

Noi nu spunem că el nu este enervant, ci spunem că el e invers de cum îl experimentăm. Ceea ce spunem este că, dacă vedem o persoană în acest fel, asta înseamnă că vine de la o etichetă pe care o proiectăm, deoarece el este complet gol de orice natură. El este o colecție de date brute. El este ecranul complet gol. Dacă proiectăm “enervant”, înseamnă că în noi trebuie să existe “iritarea”. Iar iritarea vine din karma noastră. De aceea avem nevoie de ei, ca să ne putem curăța.

 

Ei servesc drept oglinda mea.

Ei servesc drept oglinda noastră, și acesta este adevărul. Pentru a ajunge la iluminare, trebuie să ne jucăm mult timp cu oglinda. Trebuie să privim mult timp în oglindă. Cine este oglinda noastră? Toată lumea pe care o întâlnim este oglinda noastră. Pentru că pe oricine  întâlnim, proiectăm asupra lui o parte din conștiința noastră. Dacă vedem oameni enervanți, ostili sau violenți, ei sunt numai și numai proiecția noastră.  Nu vă place ce vedem în oglindă? Curățați ceea ce este în voi!

 

Alianță strategică

De aceea avem nevoie de toți ceilalți. Avem cu ei o alianță strategică, care ne oferă stimulul și dacă avem înțelepciunea, dacă înțelegem vacuitatea lor, atunci vom lucra cu ceea ce ei ne reflectă. Asta nu înseamnă că ei nu sunt enervanți. Nu ne este deloc plăcut când cineva țipă la noi. Noi nu încercăm să negăm situația sau experiența prin care trecem. Nu are nici un rost. Nu ne va duce nicăieri.

Nu, nu neg situația neplăcută. Îmi voi spune: ”nu-mi place asta. Nu mai vreau să trec prin așa ceva”. Și voi căuta să-mi elimin din mine agresivitatea, lipsa de respect față de celălalt. Deci nu este nimeni de vină:

       ”Numai unul poartă toată vina”

Și acela sunt numai eu, nimeni altcineva nu este de vină.

Geshe Chekawa spune în continuare:

Practică să-i vezi pe toți plini de bunătate”

Sau cu alte cuvinte ”practică să-i vezi pe toți, ca pe cei care vin să te ajute pe calea spre iluminare. În loc de a mai reacționa automat să-i etichetezi pe cei care vin din karma ta, lucru care și așa nu te ajută cu nimic, consideră-i ființe iluminate care vin să te împingă spre iluminare și să te ajute să te purifici”. Pentru că nu putem ajunge la iluminare atâta timp cât suntem impuri, plini de sentimente negative și de semințe impure.
Deci, aceasta este a doua îndrumare – a practica de a-i vedea pe toți plini de bunătate.

 

Paranoia inversă

Autorul scrie:

       ”Vezi orice apariție înșelătoare ca fiind cele patru corpuri”.

Care sunt cele patru corpuri? Sunt cele patru corpuri ale lui Buddha.

Cine este Buddha? Acesta este și istoricul Buddha, dar nu numai. Buddha este orice ființă iluminată. Acela care ajunge la iluminare are patru corpuri. Atunci când ne referim la “corpuri” în ghilimele, ne referim de fapt la cel patru aspecte ale lui Buddha: două fizice și două mentale.

Aspectele fizice ale lui Buddha sunt:

1. Deoarece Buddha stă în paradis, el are un corp paradisiac, numit corpul plăcerii Sambhogkaya. El este complet din lumină și cu toate că are o formă fizică, nu are atomi, nu se degradează, nu are nevoie de mâncare, nu îmbătrânește, nu poate fi rănit, este incredibil de frumos, și așa mai departe.

2. Al doilea aspect fizic al lui Buddha este abilitatea lui de a-și trimite replicile și de a se manifesta sub forma de care avem nevoie pentru a ne antrena pe calea spirituală. El se numește corpul manifestăriiNirmanakaya.

Aspectele mentale a le lui Buddha:

3. Corpul înțelepciunii lui Buddha, se numește Dharmakaya, adică atotcunoașterea. Buddha este omniscient. În plus, compasiunea și iubirea lui sunt dezvoltate la maximum.

4. Corpul esenței, se numește Svabhavakaya. El este expresia vacuității lui Buddha, și a încetării tuturor impurităților și obstacolelor din calea cunoașterii.

Realitatea noastră convențională este o apariție înșelătoare, este ceea ce proiectăm. Autorul ne spune: ”învăță să-i vezi pe toți ceilalți ca pe cineva care vine să te ajute să ajungi la iluminare, adică ca pe un Buddha.” Ei sunt cu toții Buddha, ei sunt doar deghizați, au venit din Nirmanakaya lui Buddha pentru a ne ajuta să ajungem la iluminare. Noi numim acest lucru paranoia inversă. Toți cei pe care-i vedem că ne provoacă, că ne sâcâie , ne împing de fapt spre paradis. Doar trebuie să le dăm voie.

Această îndrumare este foarte bună, pentru că cu cât o practicăm mai mult, cu atât lumea noastră va deveni un paradis.

 

Protectorul fără egal – vacuitatea

Geshe Chekawa scrie în continuare:

       ”Vacuitatea este protectorul fără egal”

Vacuitatea este protecția. Cum ne protejează vacuitatea?
El se referă aici la a merge la refugiu:

       Până la iluminarea mea, mă refugiez
       În Budha, Dharma și Sangha.

Cu alte cuvinte, refugiul cel mai înalt este vacuitatea. Acesta, este sensul cel mai profund al refugiului în Buddha, Dharma, Sangha. Deci, să spunem câteva cuvinte despre asta.

“Atunci când spunem în rugăciunea noastră că ne refugiem în Buddha, asta nu înseamnă că ne refugiem în istoricul Buddha care a trăit acum 2500 de ani în India, pentru că el nu mai este aici cu noi, el nu ne poate ajuta. Noi nu ne refugiem nici în reprezentările lui Buddha, pe care le punem pe altar, pentru că ele sunt doar statui și imagini, care nu ne pot ajuta. Ele nu au nici o putere de a ne ajuta.

– Când spunem că ne refugiem, asta înseamnă că ne refugiem în Diamantul Buddha. Diamantul Buddha este o entitate iluminată care a realizat înțelepciunea, compasiunea, iubirea necondiționată și toate celelalte calități sublime despre care am vorbit.

Cum le-a realizat? Buddha a început așa cum am început și noi. Orice Buddha, orice ființă iluminată a început din locul din care am început și noi, trecând printr-un proces de purificare. Și o parte a acestui proces este perceperea directă a vacuității.

– Înainte ca cineva să devină un Buddha, mai întâi va deveni Arya. Diamantul Sangha reprezintă pe toți cei care eu perceput direct vacuitatea și, prin urmare, ne pot călăuzi pe cale. Diamantul Buddha a terminat călătoria, adică, lucrând cu vacuitatea a ajuns la perfecțiunea unei ființe iluminate.

Diamantul Dharma este înțelepciunea vacuității care s-a dezvoltat în inimile lor și care se va dezvoltă și în inimile noastre datorită practicii pe care o facem.

Deci, ceea ce este comun tuturor celor trei, este înțelegerea vacuității. Vacuitatea stă la baza celor Trei Diamante în care ne refugiem.

Deci, cum ne protejează vacuitatea? Se spune că ea este protecția supremă. Iată cum ne protejează ea:

Cine vine și țipă la noi. Bineînțeles că putem înlocui situația cu  “a fura” sau “a înșela” sau orice ne deranjează, care se întâmplă în viața voastră.

Să luăm cazul că cineva țipă la mine. Dacă îmi amintesc că el, în sine nu este o persoană rea și că este gol de orice natură proprie de sine, și că el este doar  o proiecție a minții mele, deoarece am plantat semințe în trecut, dacă-mi amintesc, am șansa să nu mai reacționez automat, în sensul că nu voi țipa la el, sau nu-i voi plăti cu aceeași monedă sau nu mă voi răzbuna pe el. Și dacă progresez în practică, poate că nu voi dezvolta în inima mea nici ostilitatea sau resentimentul sau atitudinea negativă față de el pentru ceea ce mi-a făcut. Deci, în acest mod încetez să mai acumulez semințele care m-au determinat să proiectez această situație în viața mea.

Motivul pentru care îmi mai apar asemenea situații în viața este, că mai am în conștiința mea semințe care sunt încă active, pentru că nu le-am neutralizat. Aceasta este calea de a începe să le neutralizez.

Dacă încetez de a mai reacționa automat la ceva neplăcut, pentru că înțeleg vacuitatea a ceea ce se întâmplă, nu mai acumulez semințe, și încet, încet ele nu vor mai fi.  Acesta este modul în care mă protejează vacuitatea. Aceasta este protecția supremă.

Dacă vom practica mereu în acest fel, ne vom curăța lumea. Înțelegerea vacuității ne purifică lumea. Vacuitatea se află în permanență aici. Toate lucrurile sunt goale, tot timpul. Înțelepciunea noastră care înțelege vacuitatea este ceea ce face toată munca. Și aceasta este protecția supremă.

Atunci când ne prosternăm, ne refugiem în înțelepciunea și compasiunea care se vor trezi în inimile noastre, la fel cum s-au trezit și în inima acestor ființe și le-au ajutat să-și finalizeze călătoria, așa ne vor ajuta și pe noi să facem calea. Deci asta este adevărata apărare.

Și de fiecare dată, când vă abțineți să nu-i plătiți cu aceeași monedă celui care vă rănește, practicați refugiul budist. Și acesta este primul pas care începe să paveze drumul vostru spre paradis.

 

Jurămintele de refugiu

Pentru a întări semințele actului de refugiu și pentru a accelera această cale minunată este de a lua jurămintele de refugiu într-o ceremonie specială. Ce înseamnă să primiți jurămintele de refugiu? Acest lucru nu înseamnă că cineva va începe să vă supravegheze dacă păstrați moralitatea sau nu. Acest lucru înseamnă, să vă angajați, în prezența Lamei sau a învățătorului pe care-l admirați, de a acționa conform acestei căi.

Nu ne vom mai refugia în lucrurile lumești. Refugiu lumesc înseamnă: vreau o casă bună, vreau o mâncare bună, vreau un film bun, sunt alinările materiale pe care le căutăm pentru noi înșine. Vom spune: ”Nu este nimic în neregulă cu toate acestea, dar ele nu mă pot proteja. Mă voi refugia în ceea ce mă poate proteja în mod absolut și care nu mă va dezamăgi, depinzând numai de practica și înțelegerea mea, nedepinzând de nimeni altcineva. Cu cât voi înțelege mai mult vacuitatea lucrurilor din jurul meu – este ceea ce mă va apăra”.

 

Nava fără pilot

În literatura budistă este dat exemplul bărcii. Imaginea este că mergem cu barca pe lac, și văd o navă care accelerează spre mine și este pe cale să intre în noi. Noi începem să fierbem de furie față de pilotul navei care și-a pierdut mințile. Nava se apropie în viteză și când ne uităm mai bine, nava nu este condusă de nici un pilot. Nu este pilot! Iar noi am stat și am fiert în noi în tot acest timp. Și iată că nimeni nu era acolo! Nimeni.

Aceasta este ideea de vacuitate. Acel lucru față de care sunt atât de revoltat, este gol. Este doar o reflecție a oglinzii minții noastre.

Pe cine ne-am enervat atât de mult? De îndată, ce nu mai avem obiectul pe care să ne mâniem, pe cine ne mai supărăm? Furia caută întotdeauna un obiect pe care să se reverse. Iar când nu găsește obiectul, joaca nu mai merită. Și astfel, încet, încet ne reabilităm de acest obicei. Acesta este modul în care ne protejează vacuitatea.

Dacă vă aduceți aminte, am enumerat două oportunități pe care ni le oferă problemele care apar:

  1. Ne oferă posibilitatea de a pune întrebarea de ce ni se întâmplă acest lucru? Această întrebare ne întoarce atenția spre noi înșine. Începem să ne uităm la acele lucruri care sunt în noi și de care nu suntem conștienți, deoarece persoana ne reflectă exact acele lucruri care nu ne plac și nu vrem să credem că le avem. El este rău, eu sunt cea bună. Dar dacă acesta îmi reflectă ceva de genul acesta, asta înseamnă că se află în mine, și că nu sunt conștientă de acest fapt. Deci, toți ceilalți ne ajută să ne identificăm acele părți obscure și apoi să începem să lucrăm cu ele.
  2. Ne oferă posibilitatea de a ne gândi la ei ca la acei îngeri care vin să ne grăbească iluminarea. Această atitudine în sine este un catalizator extraordinar pe calea noastră spre iluminare.

       3. A ne crește iubirea

A treia îndrumare este a ne crește iubirea. Așa cum am mai spus, întregul scop al practicii Lo Jong este dezvoltarea Buddhichitei, este dezvoltarea compasiunii față de toate ființele. Deci, când un astfel de lucru neplăcut sau dureros ni se întâmplă în viață, înțelegem că nu suntem singurii pe lumea asta care trecem prin asemenea experiențe. Și alții trec prin asemenea experiențe, numai că nu am fost empatici față de situația lor, pentru că nu am experimentat-o pe pielea noastră, poate că am citit în ziare. Dar acum, că am experimentat personal, cunoaștem durerea pe propria noastră piele. Înțelegem suferința din experiența personală. Înțelegem că nu suntem singurii pe lumea asta care suferă, și că există nenumărați oameni în întreaga lume care suferă pierderi, suferă de boli, suferă de lipsuri, trec prin mari necazuri. Iar acest lucru ne permite să ne dezvoltăm în inimile noastre compasiunea.

Deci, experiența neplăcută este un catalizator pentru a ne deschide inima și a ne dezvolta compasiunea, fără de care nu putem ajunge la iluminare. Și în final, datorită marii noastre compasiuni față de orice ființă, vom ajunge la dorința nesfârșită de a ajunge la iluminare pentru că nu mai putem suporta suferința lor.

Aceasta este a treia și cea mai importantă îndrumare, de a transforma imediat orice problemă ivită în viață, într-o cale spre iluminare. Acest lucru ne ajută să ne deschidem inimile. Indirect, acest proces de dezvoltare a Bodhicittei și a compasiunii, ne va elimina nemulțumirea cronică pe care o avem în Samsara.

Indiferent de cât de mulțumiți suntem, mintea samsarică este într-o stare permanentă de nemulțumire cronică. De unde știm? Atunci când mergem din loc în loc, crezând că următorul loc este mai bun. Aceasta este situația noastră în Samsara. Această insatisfacție permanentă este suferința subtilă.

Pe măsură ce vom progresa cu ajutorul compasiunii pe calea de dezvoltare a Bodhicittei, această situație se va vindeca din ce în ce. Efectul secundar va fi gradul nostru de fericire, care se va mări tot mai mult.

Prin durerea noastră, ne dezvoltăm compasiunea pentru durerea altora, iar acest lucru va transforma treptat, și sigur starea cronică a nemulțumirii din viața noastră.

       4. Dezvoltarea răbdării în fața dificultăților pe care le întâmpinăm.

Atunci când se întâmplă ceva foarte neplăcut sau dureros, cel care practică deja o cale spirituală, are adesea tendința de a-și  întrerupe practica. El poate spune: ”emoțiile sunt prea intense, este prea dureros. Acum, nu pot să practic.” Atunci vom pierde practica. Dacă vom pierde practica ce va fi? Ne întoarcem de unde am plecat. Lucrurile vor continua să vină și să ne plesnească peste față.

Deci, ni se oferă oportunitatea de a ne dezvolta răbdarea în fața dificultăților. Nu trebuie să renunțăm la practică datorită dificultăților. ”Te-au dat afară de la muncă, continuă-ți practica!”. Există în lumea asta cu mult mai multe nenorociri decât asta. Dacă nu veți continua să practicați, necazurile vor continua să vină, pentru că asta este natura Samsarei.

Ken Rinpoche obișnuia să spună: ”Nu putem repara Samsara. Trebuie să învățăm să ieșim din ea”.

Dacă nu practicăm, nu vom ieși din ea.

Deci, atunci când apare o problemă, ea ne dă posibilitatea de a ne dezvolta răbdarea, adică de a continua să practicăm în fața dificultăților, înțelegând că nu există nimic altceva care să ne scoată din suferință. Este o armură pe care o punem pe noi. Asta nu înseamnă că ea ne limitează, ci ea  spune: ”Continuă-ți practica, chiar dacă treci prin foc și pară!”

 

Karma rea se purifică prin însăși faptul că rodește

Nu trebuie să uităm faptul că binele și răul din viața noastră în Samsara provin din karma. Karma este de fapt o formă de energie. Este cum trece energia prin viață. Atunci când facem ceva, acest lucru este înregistrat în conștiința noastră. Această amprentă este un potențial, pentru că atunci când va da rezultat, în conștiința mea se va întâmpla ceva.

Putem vedea acest proces ca o transmutare a energiei: dintr-o formă vizibilă când se întâmplă ceva și o formă inertă când este sub formă de sămânță. Apoi, sămânța germinează și apare o altă formă vizibilă. La fel, ca și în natură. Atunci când karma a rodit, ce înseamnă asta? Sămânța a dispărut. Când copacul a crescut, sămânța a dispărut, s-a mistuit. Când karma a ajuns la maturitate, sămânța karmică a dispărut. Deci nu mai există nimic. Sămânța care a rodit în viața noastră într-o formă dureroasă, nu mai este.

Învățăm să nu mai învârtim roata. Cum? Prin a nu răspunde la țipete prin țipete, criticilor prin critică, loviturii prin lovituri. Înțelegem că aceasta este karma care a rodit. Și dacă ea a rodit, ea sa consumat. Ferice de noi că ne-am descotorosit de ea.

Deci, un practicant care înțelege cum funcționează karma își spune: ”norocul meu că s-a întâmplat acum, pentru că dacă ea ar fi rodit când nu a-și fi om, mi-ar fi provocat suferințe cu mult mai mari”.

Orice lucru bun sau rău care se maturizează în această viață ne salvează de o suferință incredibilă în viețile viitoare. Acesta este motivul pentru care spunem: ”noroc că ni se întâmplă acum”.

 

Cele patru acte

Geshe Chekawa ne spune cum să practicăm în acțiunile noastre:

Cele patru acte sunt metoda supremă;
Transformă în practică, fără întârziere, tot ce se întâmplă.

Cele patru acte sunt:

       1. A acumula binefaceri:

Tsok sak

       2. A purifica impuritățile minții:

Drip jang

Spunem că, pentru a atinge iluminarea, nu numai că trebuie să purificăm fluxul conștiinței noastre, ci și să acumulăm multe binefaceri. Pentru a percepe vacuitatea este nevoie de munți de binefaceri. De aceea trebuie să învățăm cum să acumulăm cât mai multe fapte bune și cum să ne purificăm mintea.

       3. A dărui ofrande spiritelor dăunătoare.

Oare există spirite dăunătoare? Există spirite dăunătoare, iar ele nu sunt dăunătoare, în sine. Ele sunt doar proiecția mea. Și ca orice lucru pe care-l proiectez, este real și funcțional, de asemenea, și ele sunt tot atât de reale și de funcționale. Deci, aici este practica de a satisface aceste spirite.

       4. A dărui ofrande protectorilor Dharmei.

Se spune despre Buddha că datorită înțelepciunii lui atotcunoscătoare și, a marii lui compasiuni,  a creat spirite protectoare. Acestea protejează practicanții Dharma. Și atunci când vom începe să intrăm serios în practică, avem nevoie cu adevărat de ele, pentru că, cu cât vom practica mai mult, cu atât vom amenința mai mult forțele întunericului pe care le-am proiectat. Avem nevoie de ajutorul lor. Ele sunt o expresie a lui Buddha, ele sunt o expresie a iluminării noastre. Trebuie să învățăm să consolidăm acest aspect al iluminării noastre.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

Lectia 4 – Lo Jong 2 – ACI 14

Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune

Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche, Geshe Lobsang Tharchin
și Geshe Michael Roach,

 Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Percepția directă a vacuității

În lecția trecută am vorbit despre vacuitate, și am spus că aspirația supremă spre iluminare este perceperea directă a vacuității.

Învață să vezi fiecare lucru ca pe un vis;
Examinează natura minții, ce nu are început;
Antidotul este eliberarea în sine;
Șezi la baza esenței tuturor lucrurilor.

Semnificația ultimelor două rânduri “eliberarea în sine” și “a sta la baza esenței tuturor lucrurilor”, este perceperea directă a vacuității. Aceasta se referă la acea meditație în care persoana, după ce a învățat multe și a auzit despre pix, a mers la cursul 12 și la toate celelalte cursuri, a meditat zilnic, pentru că trebuie dezvoltată o tehnică bună de meditație și o bună concentrare, percepe vacuitatea. Simțurile sale sunt, în general, neutralizate. El este în Samadhi, într-o concentrație foarte profundă. Concentrația este atât de adâncă încât dacă ați prăji lângă el ceva sau ați face un zgomot mare, el nu ar mirosi nimic și nu ar fi deranjat de zgomot.

 

Înțelepciunea de după și semnificația “iluziei”

”Între sesiuni, fii un rod al imaginației”.

Ce înseamnă între sesiuni?

Atunci când omul iese din meditația adâncă în care a perceput vacuitatea, se întoarce din nou în această lume. Simțurile, încep să-i funcționeze iar, și lucrurile îi vor apare la fel ca și înainte, ca având o anumită identitate de sine, și natură proprie de sine.

În meditație, el știe deja că nici un lucru nu are o natură proprie de sine.

Iar, când iese, el înțelege foarte bine că totul este o iluzie.

Cu toate că lucrurile vor continuă să-i apară ca și mai înainte, cu existență proprie de sine, că vin din exteriorul lui, datorită meditației înțelege că aceasta este o iluzie. Această etapă este numită în tibetană:
 

jetob yeshe

Jetob yeshe = înțelepciunea de după/ulterioară.

Lumea, care ne apare, așa cum o percepem, este o aparență, o iluzie.
Oricine care nu a perceput vacuitatea, este convins că lucrurile au o existență proprie de sine, crede în ceea ce vede, crede în simțurile lui. Convingerea că lucrurile vin din propria lor parte, și nu din proiecțiile lui, infectează orice percepție pe care o are. Neînțelegerea adevăratei cauzalități, neînțelegerea motivelor pentru care lucrurile se întâmplă așa cum se întâmplă, conduce la reacții greșite. Percepția directă a vacuității este prima percepție corectă pe care o are omul vreodată.

”Între sesiuni” înseamnă perioadele dintre meditațiile de percepere a vacuității. Între o percepție directă a vacuității și alta.

”Fii un rod al imaginației”, înseamnă a ne folosi de conștientizările că lucrurile sunt o iluzie și să lucrăm cu ele.

 

Dezvoltarea compasiunii: practica lui Tong Len

Autorul trece la aspirația spre iluminare aparentă. Această aspirație este de fapt dorința de a acumula karma care să ne permită perceperea directă a vacuității. Perceperea directă a vacuității este vitală în cariera noastră spirituală, ea este indispensabilă pentru iluminare, iar pentru ca ea să se întâmple, avem nevoie să acumulăm extrem de multă karmă pozitivă.

Dezvoltarea compasiunii, care este aspirația aparentă, este de a aduce compasiunea la nivelele cele mai înalte – scopul ei fiind de a colecta karma care ne va permite să percepem vacuitatea, experiență ce ne va permite să ieșim din această greșeală și în cele din urmă să ne oprim din a mai suferi.

Geshe Chekawa continuă cu:

”Practică a da și a lua, alternativ;
Lasă-le pe cele două pe vânt să călărească”.

Practica de a da și a lua este practica Tong Len.

Tong Len

 

Geshe Chakva se referă aici la Tong Len. După cum vedeți, această practică era cunoscută în tradiția Kadampa, pentru că ea apare și în versetul al șaptelea al textului Cele opt versete, din Lo Jong 1. Această practică, de fapt, nu a pornit de la cei din tradiția Kadampa, Buddha, dar ei sunt cei care au pus accentul pe această practică.

Sensul frazei ”Lasă-le pe cele două pe vânt să călărească”, de a ne folosi de respirație.

În seminarul Tong Len, vântul are sens de respirație.

– Când inspirăm, luăm suferința sau necazurile celuilalt, și le distrugem în noi.

– Și când expirăm, îi trimitem tot ceea ce este mai bun, și tot ceea îl va face fericit și acum și în viitor.

Această respirație este legată de ceea ce numim prana. Ea este energia care curge prin canalele noastre interioare. Avem un corp energetic în interiorul căruia trece energia. Există o legătură între respirația noastră și fluxul care trece prin aceste canale și există o legătură directă între fluxul de energie din aceste canale și gândurile noastre. Gândurile și aceste energii merg mereu împreună.

Mai mult de atât, se pare că perceperea directă a vacuității are legătură cu compasiunea. Între aceste două există o altă conexiune, în afara faptului că compasiunea aduce karma necesară perceperii vacuității, ambele sunt legate de un anumit flux de energie care circulă prin canalele interioare. Ambele se pot întâmpla numai dacă această energie curge bine și corect. Deci practica Tong Len – vă pregătește de fapt pentru o practică foarte avansată cu vânturile interioare care vă va ajuta să ajungeți la perceperea vacuității.

Așadar, scopul practicii Tong Len, este de a dezvolta marea compasiune.
Există două căi de a dezvolta compasiunea. Una, este Tong Len, care se folosește de ”înlocuirea de sine cu celălalt” sau ” a ne pune în locul celuilalt”, iar cea de a doua este Metoda celor șapte pași, prezentată în cursul 1.

 

Cum se practică Tong Len?

Vom prezenta pe scurt această metodă.

– Alegem o persoană, pe care o cunoaștem și despre care știm că suferă de un necaz, iar noi dorim să-l luăm.

– Ne imaginăm că această problemă de care suferă este ca un fum negru sau o materie neagră care umple tot corpul. Aceasta poate fi, o problemă fizică, sau mentală, sau emoțională, sau o problemă financiară sau orice altceva.

– Pentru a-l curăța de această materie neagră, ne vom folosi respirație. De fiecare dată când inspirăm, ne imaginăm că inspirația noastră este ca o pompă care aspiră materia neagră, și o adună în centrul pieptului lui. Mai întâi vom concentra materia spre inimă, după care o vom scoate prin gât și prin gură afară.

În paralel, ne vom imagina o flacără mică în inima noastră, ea simbolizând egoismul și ignoranța noastră, pe care de asemenea le vom distruge. După cum spune Lo Jong, marele nostru dușmanul este prețuirea de sine.  Inspirăm acea materie neagră și o distrugem cu ajutorul flăcării. În același timp și flacăra se va consuma.

Așa că am rezolvat două treburi deodată:
– am luat suferința celuilalt,
– și, ne-am eliminat acele lucruri care ne provoacă suferința.

Cu alte cuvinte, am eliminat și suferința noastră și pe a celuilalt.

– În finalul meditației, cu ajutorul expirației, trimitem celuilalt lumină aurie care să-l umple cu tot ce este mai bun. Îi vom trimite orice care să-l facă fericit.

 

Practica Tong Len este o mare binecuvântare

De câte ori se întâmplă ca oamenii obișnuiți, să stea și să petreacă cel puțin un sfert de oră, concentrându-se pentru a-l ușura pe celălalt? Este foarte, foarte rar. Nu spunem că oamenii nu se ajută între ei, dar ca să stea în fiecare zi și poate mai mult de o dată pe zi și să decidă să-și dedice în mod conștient propriul lor timp pentru a-i ajuta pe alți, este foarte rar.

Și chiar dacă facem acest lucru puțin, fericirea noastră va crește considerabil.

Karma de a dori binele celuilalt, de a-i lua în mod conștient suferința și de a-i trimite toată fericirea, va da rezultate extrem de repede. Această karmă este cea mai rapidă.

Dacă sunteți triști sau deprimați, Tong Len este cel mai rapid mod de a ieși din aceste stări. Concentrați-vă pe altcineva care suferă, scoateți din el suferința și trimiteți-i toată fericirea. În modul acesta vă puteți schimba starea de depresie. Acesta este tot tratamentul.

Meditația este gratuită, nu aveți nevoie de niciun echipament, nici de investiții, doar de voi și poate de o pernă. Și bineînțeles de dorința voastră.

Nu numai că veți fi mult mai bucuroși, dar dacă vă obișnuiți cu asta în mod regulat, treptat vă veți schimba și voi, și lumea din jurul vostru.

Schimbările nu se vor petrece într-o singură zi. De ce? Pentru că lumea noastră este doar o proiecție a karmei noastre. Acest pix, deși nu este atât de important, ne ajută să ilustrăm procesul care se întâmplă cu orice lucru. Iar dacă stăm acum, înțelegând că lucrurile sunt goale, că lumea este un ecran gol pe care ne proiectăm karma, și plantăm în mod conștient  semințele compasiunii și a iubirii, ce lume se va întoarce la noi?

Lumea va deveni mai plină de compasiune și mai iubitoare. Oamenii din jurul nostru se vor schimba, vor fi mai fericiți.

Acesta este șiretlicul de a ajunge la iluminare. Același principiu este folosit mai târziu în Tantra și intensificat de un milion de ori. Tocmai datorită faptului că totul funcționează pe baza karmei și a vacuității, aceste tehnici sunt perfecționate astfel încât să dea rezultate cât mai repede posibil. Acesta este și motivul pentru care este posibil să se ajungă la iluminare într-o singură viață. Gândiți-vă, că nu este deloc ușor să lucrăm cu acest corp și cu mintea noastră plină de ignoranță și de ale aduce la iluminare pe parcursul unei singure vieți. De aceea, în Tantra, pe baza acestor înțelegeri, se folosesc tehnici extrem de puternice care să dea rezultate rapide chiar în această viață.

 

Cum funcționează Tong Len?

Oare Tong Len ajută persoana asupra căruia medităm? Răspunsul este: că datorită faptului că el nu are o existență proprie de sine, îl vom putea percepe în mod diferit.

Dacă facem Tong Len pe cineva pe care nu-l putem suferi, se poate să vedem la el o îmbunătățire. Dacă este cineva pe care-l urâm, și facem pe el Tong Len, după ce vom ieși din meditație, se prea poate că nu-l vom mai putea urî în aceeași măsură, iar dacă nu-l vom mai putea urî ca și mai înainte, el ne va părea puțin schimbat, poate să devină un pic mai prietenos cu noi.

Și dacă vom continua să medităm în acest fel, dușmanii vor dispărea din viața noastră, deoarece ei sunt doar proiecțiile noastre. Absolut tot ceea ce există în realitatea pe care o trăim, este o proiecție a karmei noastre: pixul, prietenii, bolile, dușmanii sunt proiectați de noi.

Dacă înțelegem ce a determinat apariția a tuturor acestor lucruri, le putem schimba pe toate prin practica noastră. Ele nu se vor schimba peste zi, nu dintr-o dată, dar lucrând cu perseverență, vom vedea neapărat rezultate.

Cu alte cuvinte, cu cât vom practica mai mult, karma începe să se schimbe, iar noi ne vom dezvolta compasiunea; compasiunea noastră va crește din ce în ce mai mult, iar în cele din urmă vom ajunge la nivelele Bodhicittei și în final la iluminare.

Deci, de fiecare dată când practicați Tong Len, care vă dezvoltă compasiunea, vă va apropia încă puțin de iluminare. Iar cu cât veți fi mai aproape de iluminare, cu atât lumea va fi și mai bună. Și, bineînțeles, că dacă veți ajunge la iluminare și chiar mai înainte de aceasta, veți avea cu adevărat puterea de a influența întreaga lume.

Deci, Tong Len lucrează pe mai multe nivele și are conotații tantrice prin lucrul cu respirația, respirație care este legată de vânturile interioare. Cu toate că Tong Len este o practică inocentă, ea este foarte, foarte puternică.

Când vă veți umple cu compasiune, oamenii din jurul vostru se vor lipi de voi. Ei se vor schimba, pentru că voi v-ați schimbat.

Este important de reținut faptul, ca atunci când faceți meditație asupra celui suferind, să vă amintiți de vacuitatea lui. Acest lucru intensifică mult meditația.

Ce înseamnă să ne aducem aminte de vacuitatea lui? El este ca și pixul, adică nu că el nu există. El, da apare în viața noastră având anumite calități, ca fiind o persoană bolnavă sau ca având necazuri. Dar el în sine, nu este bolnav sau suferă de necaz, noi îl proiectăm în acest fel. El nu are nici o natură proprie de sine, este gol. El este ecranul gol. Noi, suntem cei care îl proiectăm ca inamic, sau prieten sau suferind sau ca având necazuri.

Aceasta este vacuitatea lui. Cu cât ne vom reaminti de acest lucru în timpul meditației, cu atât ea va funcționa mai repede și mai intens.

Datorită faptului că în meditație se lucrează cu respirația și cu vânturile interioare, a legăturii strânse dintre gândurile de compasiune și aceste vânturi și că ne reamintim de vacuitatea persoanei pe care lucrăm , în mod automat înțelegerea vacuității se va aprofunda de la sine. De fapt, respirația este un barometru al sănătății vânturilor interioare. Pe măsură ce acestea curg mai bine, canalele energetice sunt mai deschise, și veți arăta mai bine. Veți fi mai tineri și mai sănătoși.

Acesta este secretul acestei practici.

 

Trei obiecte, trei otrăvuri, trei rădăcini ale virtuții.

Vom trece acum la cele Trei obiecte, trei otrăvuri, trei rădăcini ale virtuții.
Ce sunt cele trei obiecte?

Yul Sum

Yul            = obiect.
Sum         = trei.
Yul sum
= trei obiecte.

Care sunt aceste obiecte?

Yul yi du ong mi ong barma sum

Yi du ong  = plăcut.
Mi ong       = neplăcut.
Barma        = neutru.

Deci, cele trei tipuri de obiecte sunt: plăcute, neplăcute, și neutre pentru noi.

Acesta este și modul în care facem Tong Len:

– începem cu noi înșine, după care

– ne vom extinde cercul, și vom medita asupra celor pe care îi iubim,

– apoi, vom continua cu persoanele care ne sunt neutre,

– și în final vom face Ton Len asupra dușmanilor noștri.

Care sunt cele trei otrăvuri?

Duk Sum

Duk = otravă.
Sum = trei.  

Deci, cele trei otrăvuri.
Care sunt acestea?


Chak dang timuk sum


Chak   = dorință/pasiune.
Dang   = aversiune/ură.
Timuk = ignoranță.
Sum     = trei.
Deci, cele trei otrăvuri sunt dorința, aversiunea și ignoranța.

Acestea sunt legate de cele trei obiecte:

– Persoana pe care o iubim, este deseori asociată cu pasiunea. Deci este o otravă. Pasiunea/dorința.

– Oamenii pe care nu-i iubim, dușmanii, sunt legați de aversiune/ură, cea de a doua otravă.

– Și persoanele care apar în viața noastră ca fiind neutri, sunt legați de ignoranță. De fapt, nu există oameni neutri în lume, putem spune că există oameni pe care nu-i cunoaștem, despre care nu știm prea multe despre ei și de care nu suntem interesați. Acest fapt dovedește ignoranța pe care o avem. Pentru Buddha nu există astfel de persoane. Buddha are o infinită iubire pentru toate ființele. Dacă vom începe să numărăm persoanele pe care le iubim, pe cele pe care le urâm și pe cei de care nu ne pasă, vom constata cât de mult avem de lucrat.

În centrul roții vieții sunt reprezentate trei animale: un porc, un porumbel și un șarpe. Și toate acestea sunt ținute în ghearele Lordului morții.

– Porcul simbolizează ignoranța noastră.

– Porumbelul simbolizează dorința pentru lucrurile atractive.

– Șarpele simbolizează aversiunea față de lucrurile neplăcute sau față de dușmani.

Acestea sunt cele trei otrăvuri spirituale. Ele corespund modului nostru de a percepe lumea, a modului în care o proiectăm. Și, drept urmare, suferim.

În lecțiile trecute am discutat despre faptul ca mintea noastră nu este liberă nici o clipă, deoarece aceste trei otrăviri ne manevrează în fiecare moment. Clipă de clipă suntem conduși de ignoranță, din care se trage dorința și aversiunea care spun: “Oh, ce frumos este!, vreau asta” sau ” cât de neplăcut este!, să scap de el cât mai repede!”. Suntem permanent sub influența acestor forțe, ori la nivel grosier ori subtil.

 

Cele trei rădăcini ale virtuții, în limba tibetană:


Ge tsa sum

 

Ge      = binefacere/virtute.
Tsa     = rădăcină.
Sum   = trei.

Adică Cele trei rădăcini ale virtuții.

Cele trei rădăcini ale virtuții sunt de a lua prin Tong Len cele trei otrăviri din obiectele noastre.

Chak dang timuk mepay get sa sum

 

Mepa  = lipsă.
Chak   = dorință/pasiune.
Dang   = aversiune/ură.
Timuk = ignoranță.
Sum     = trei.

Deci, acestea sunt cele trei rădăcini ale virtuții atunci când lipsesc cele trei otrăvuri ale dorinței, aversiunii și ignoranței.

Atunci când facem Tong Len asupra oamenilor le luăm suferința. A le lua suferința înseamnă a le lua cele trei otrăvuri. Făcând această practică de fapt acumulăm multe binefaceri.

 

Pe perna de meditație și pe tot parcursul zilei

          Trei obiecte, trei otrăvuri, trei rădăcini ale virtuții.
          Antrenează-te în timpul zilei, prin cuvinte.

Primul rând se referă la ceea ce facem când stăm pe perna de meditație și facem Tong Len. Al doilea rând ne spune: ”acum că te-ai ridicat de pe pernă, pe tot parcursul zilei până când te vei așeza din nou să meditezi, folosește-te de cuvinte”.

Vă mai amintiți de sfatul dat de Buddha regelui? De aspirația spre iluminare? Sfatul era să ne aducem aminte mereu de scopurile noastre. Chiar și după ce ne-am ridicat de pe perna de meditație, putem practica Tong Len și în cursul zilei. Oricine trece pe lângă noi, putem să ne imaginăm că îi luăm cele trei otrăvuri și îi trimitem iluminarea, îi trimitem plăcerea paradisiacă. Nu există nimic care să ne împiedice să facem acest lucru.

Despre următorul rând am discutat mai înainte:

Ordinea luării este să începi cu tine însuți.

 Adică când începem să practicăm, începem cu noi înșine.

Interpretarea rândului ”Antrenează-te în timpul zilei, prin cuvinte” este, că atunci când ne reamintim de practică este ca și când am vorbi cu noi înșine. Atunci când vedem pe cineva care pare obosit și îi luăm oboseala, facem Tong Len datorită faptului că ne-am amintit de el.

Se ridică întrebarea, dacă dorința este o otravă, asta înseamnă că nu este bine să dorim?

Răspunsul este că trebuie să facem diferența între două tipuri de dorință. Putem vorbi la fel și despre aversiune. Adevărul este că majoritatea dorințelor noastre sunt legate de ignoranță. Ce înseamnă asta? Atunci când vedem un obiect atractiv pentru noi, fie că este un lucru sau o persoană, îl dorim, vrem să punem mâna pe el. Și aceasta este problema Samsarei. Samsara ne prezintă permanent lucruri care ne fascinează, ne atrag, sunt tentante.

Ea spune, “Vin-o, ia-mă, și ai să fii fericit”. Deci, presupunem că acest obiect extern deține cheia care ne aduce fericirea. Așa că îi atribuim acestuia, sau persoanei, puterea de a ne face fericiți.

Conform teoriei karmei și a vacuității, așa ceva nu există.

Singurul mod de a fi fericiți este dacă i-am făcut pe alții fericiți, sau dacă am practicat Tong Len și am fost în situația de a trimite altora fericirea. Și dacă  am făcut aceste lucruri, am plantat acele semințe care atunci când vor da roade, vor apărea în viața noastră, acele persoane prin care vom experimenta fericirea. Și încă odată, trebuie să înțelegem că fericirea nu vine de la ei, nu din partea lor, pentru că ei nu au această natură.

De unde știm asta? Pentru că există situații când am iubit cu pasiune pe cineva, iar după un an, deja voiam să scap de el. Am auzit cu toții despre asemenea cazuri. Deci, fericirea mea nu a venit de la el, pentru că dacă acesta ar fi fost cauza fericirii mele, atunci a-și fi fost mereu fericită.

Și nu contează dacă ne vom schimba partenerul. Pentru că totul vine din noi. Va trebui să lucrăm în interiorul nostru. Iar dacă nu facem acest lucru, ne vom îndrăgosti din nou și procesul se va repeta. De ce? Pentru că nu înțelegem de unde vine omul iubit în viața noastră. Doar ni se pare că vine din exteriorul nostru.

Vrem să-l întâlnim pe cel drag? Va trebui să începem plantarea semințelor potrivite. Va trebui să începem să iubim. Să învățăm să iubim și să ne eliminăm otrava aversiunii, a urii, de exemplu.

Deci, aceasta este dorința care vine din ignoranță. Ea este dorința care râvnește obiectul și, uneori, este gata încalce legile morale pentru a-l obține și, în cele din urmă, vom fi dezamăgiți.

Oare nu sunt cupluri care trăiesc bine unul cu celălalt? Bineînțeles că există. Oare trăiesc bine unul cu celălalt, datorită caracteristicilor specifice ale fiecăruia? Nu! Dacă ei continuă să trăiască bine împreună, înseamnă că au învățat cum să semene semințele potrivite, cum să-l facă pe celălalt fericit.

Deci, acesta este tipul de dorință pe care vrem să o eliminăm, pentru că ea ne face să suferim.

Pe de altă parte, pentru a atinge iluminarea, trebuie să avem dorința de iluminare, aspirația spre iluminare, ceea ce este cu totul altceva. Ea vine dintr-un loc foarte pur. Această iluminare vine să servească toată creația, să aducă binecuvântare tuturor ființelor și, dacă nu dorim această iluminare, nu vom ajunge niciodată la ea. Iar acest lucru nu are nimic de-a face cu ignoranța. Este complet altceva.

Același lucru se întâmplă și cu ura. Acel partener pe care l-am iubit și care acum vrea să scap de el, de asemenea, este legat de ignoranță. Nu înțelegem de ce ne face să-l urâm acum? Acest lucru se întâmplă pentru că nu am învățat să semănăm Karma pentru a-l vedea în continuare tot așa de plăcut cum a fost la început.

Dar există și o formă de aversiune care este pură.

  1.  Cu siguranță va trebui să avem aversiune față de afecțiunile noastre mentale, pentru că dacă nu vom scăpa niciodată de ele nu vom ajunge la iluminare.
  2.  Cu siguranță va trebui să urâm situația că suntem întemnițați în Samsara, că suntem tot timpul manevrați de cele trei otrăvuri și că nu avem libertate. Cu siguranță nu ne place să fim în Samsara, nu ne place suferința celor din Samsara. Dacă nu ne vom dezvolta repulsia față de Samsara, nu vom fi suficienți de motivați pentru a începe să practicăm.

Budismul ne conduce la plăcerea sublimă, și nu la indiferență și la calm.

Nu este adevărat că budismul are ca scop să ne transforme în niște creaturi indiferente, lipsite de orice pasiune sau aversiune, să ne aducă într-o stare vegetativă.

Budismul vine să ne conducă la plăcerea supremă a lui Buddha! Plăcere care cu greu ne-o putem imagina.

Obiectivul lui este să ne ajute să scăpăm de cele trei otrăviri, pentru că acestea ne provoacă suferință.

Cum putem ști dacă dorința este bună sau rea?

Unul dintre criterii, este modul în care suntem gata să încălcăm regulile morale pentru a ne atinge scopul, fie ca vrem să obținem ceva, fie că vrem să scăpăm de ceva ce nu ne place. Aceasta este indicația că nu înțelegem ceea ce facem.

 

Al treilea principiu: cum să transformăm problemele într-o cale a iluminării

Se ridică întrebarea: ok, am învățat până acum că totul este gol, totul este karma, noi suntem cei care plantăm semințele, ele germinează și ne creează realitatea noastră, dar ce este cu ceea ce a fost deja?
Am trăit în timpuri imemoriale, acumulând permanent karma, 64 într-o singură pocnitură a degetelor. Și mai mult de atât, faptele pe care le-am făcut nu au fost cu toate pozitive. Câte dintre gândurile pe care le-am avut au fost să dea sprijin altora? Și dacă ne uităm la ziua pe care o petrecem, ce procent din gândurile noastre sunt gânduri bune? Chiar și în viața pe care o avem acum, procentul este extrem mic.

Deci, am strâns foarte multă karma. Iar când ea începe să rodească, vom avea dușmani, boli, falimente, o lume plină de probleme. Ce putem face? Karma a fost deja strânsă! Și nu numai că am strâns-o deja, arborele este deja aici, aceasta este realitatea noastră de acum.

Una dintre cele mai importante și mai frumoase învățături Lo Jong, este aceea care ne arată cum să transformăm problemele pe care le avem în oportunități de a practica. Acest studiu vine să ne învețe cum să lucrăm cu dificultatea, sau necazul pe care îl avem pentru a ieși din această situație.

Al treilea principiu, se numește în limba tibetană:

kyen ngen jangchub kyi lam du kyerwa

Kyen ngen = problemă, dificultate, situație nu bună.
Jangchub   = iluminare.
Lam               = cale.
Kyerwa       = a transforma, a inversa.

Adică, cum să transformăm problemele într-o cale spre iluminare.

Următoarele rânduri ne spun:

Când lumea și locuitorii ei sunt plini de păcate,
Învață să utilizezi dificultatea ca pe o cale spre iluminare.

Lumea și locuitorii ei sunt plini de păcate, înseamnă, rodire karmică. Autorul ne spune:  ”învăță acum cum să utilizezi aceste dificultăți care ți-au apărut ca pe o cale spre iluminare”.

În aceste rânduri se ascunde cunoașterea karmei. În perioada Lo Jong nu sa vorbit prea mult despre legătura dintre vacuitate și karma. Învățătura detailată asupra lor a venit mai târziu prin Je Tsongkapa.

   
Je Tsongkapa

 

Această învățătură se află în cartea:

 

Una Gongpa Rab Sel

 

 

Gongpa Rab Sel = ” Iluminarea adevăratei intenții”.
Uma                          = calea de mijloc.

Această carte este un comentariu pe care l-a scris asupra cărții lui Chandrakirti despre Calea de mijloc, carte care și ea este un comentariu asupra Maestrului Nagarjuna. În această carte, Je Tsongkapa descrie extrem de frumos legătura dintre vacuitate și karmă. Datorită binefacerii care a făcut-o pentru noi, scriind această carte, multora li s-a deschis calea către iluminare prin această înțelegere.

Je Tsongkapa este considerat a fi unul dintre cei mai mari profesori spirituali de pe această planetă.

În acest verset se spune: “lucrează cu karma pentru a transforma situația dificilă în care te afli”. Și acest lucru se face în mai multe moduri și întotdeauna în timp ce înțelegeți goliciunea situației.

 

Conduși de către durere

Din păcate, datorită faptului că ne complăcem în starea în care suntem, și considerăm că deținem controlul în viață, evităm să analizăm vacuitatea, până când vor veni problemele peste noi, ori dificultăți personale, ori vreo boală, ori mari pierderi. Iar când ni se întâmplă toate acestea, ni se arată că nu avem nici un control, că nu înțelegem cu adevărat cauzalitatea și că nu înțelegem de unde provin lucrurile. Iar atunci, când ni se întâmplă un astfel de lucru, începem să observăm și să cercetăm prin durerea noastră.

Deci, atunci când se ivește vreo problemă, cel care practică Lo Jong sau oricare altă practică budistă, primul lucru care întreabă este : ”De ce mi se întâmplă asta? nu toată lumea are aceeași problemă. De ce mi se întâmplă mie?”.

Deci dificultatea prin care trecem, ne dă o șansă să ne clarificăm concepția despre viață, începem să căutăm mai adânc, dincolo de cauzalitatea falsă în care crede majoritatea dintre noi.


Cheia nu pornește mașina

Să luăm un exemplu: vrem să plecăm cu mașina. Introducem cheia și o învârtim. Cheia va porni mașina? Da, cu excepția cazurilor în care ea nu pornește mașina.

Dacă cheia ar porni mașina, atunci de fiecare dată când băgăm cheia în contact, ea ar trebui să pornească. Dar nu așa stau lucrurile.

În cazul în care nu se întâmplă acest lucru, spunem: “Oh, poate este bateria”. Apoi deschidem capota și verificăm ce s-a întâmplat.

Deci, bateria este cauza care pornește mașina … cu excepția cazului în care nu o pornește.

Ce am vrut să demonstrăm prin asta? Că ceea ce luăm drept cauzalitate, nu este corect. Și acesta este un exemplu simplu, pentru că dacă ne uităm în viața noastră, este exact ceea ce credem.

În mod permanent acționăm fără să înțelegem cum funcționează lucrurile.

Ne gândim: Cum voi avea mai mulți bani? Poate dacă mă voi sustrage de la plata obligațiilor către stat, voi avea mai multe venituri. Sustragerea de la plata obligațiilor nu are cum să-mi aducă mai multe venituri. De ce? Pentru că este contrară legilor karmice. Conform legilor karmice, rezultatul este similar acțiunii. Sustragerea este o fraudă. Frauda nu poate produce abundență, nu există așa ceva.

Dacă sunt în situația că am mulți bani, este pentru faptul că am fost generos în trecut. Karmei îi ia, întotdeauna timp să se coacă. Banii vin numai din generozitatea mea, ei nu vin dintr-un alt loc. Banul este o hârtie sau un număr pe ecranul calculatorului. Abundența, ea în sine nu există. Toată abundența provine numai din generozitate.

Dacă nu am plătit taxele acum și am bani mulți în bancă:

– Suma mare de bani din bancă se datorește generozității mele din trecutul îndepărtat, care a rodit acum și mă văd cu mulți bani.

– Iar, sustragerea de la plățile legale către stat, va rodi în viitor, determinându-mă să trăiesc în lipsuri sau să fiu înșelată de alții.

Nu înțelegem legătura dintre cauză și efect. Credem în ceva care este fals și așa suferim. Reacționăm în fața lucrurilor, crezând că ele așa se întâmplă și nu la cum ele se întâmplă. Dovada este că:

– încercăm să fim fericiți și nu suntem.

– urâm războiul și suntem înconjurați de dușmani.

– vrem să fim sănătoși și vin bolile peste noi.

Și asta datorită neînțelegerii cauzalității.

Acest Lo Jong ne spune: ”lucrurile s-au întâmplat. Utilizează-le acum pentru a afla cum funcționează ele”.

 

Problemele care ni se întâmplă ne direcționează calea

Așa cum am mai spus, atunci când avem o problemă, o dificultate sau un mare necaz, va trebui să ne întrebăm, mai întâi, de unde vine. De ce ni se întâmplă asta?

După care va trebui să ne folosim de eveniment ca să vedem ce fel de karmă va trebui să curățăm. Dacă suferim o pierdere, de exemplu, va trebui să fim extrem de atenți să păzim viața altor ființe. În mod sigur nu vom merge să ucidem pe cineva, dar putem fi atenți să nu călcăm furnicile.

Dacă ni s-a furat ceva, va trebui să începem să fim atenți să respectăm bunurile altuia.

Deci, toate problemele care ni se întâmplă, ne direcționează acolo unde trebuie să depunem eforturi și să dăm o mai mare atenție acolo unde nu prea am dat multă atenție.

Aceia care știu să apese pe locurile noastre sensibile, sunt prietenii noștri spirituali. Există două tipuri de prieteni:
– Unii care evită să facă acest lucru,
– și cei care presează acolo unde trebuie.

Cine ne ajută cel mai mult? Bineînțeles, că cel care ne presează.
Trebuie înțeles că cei care ne calcă pe nervi, nu fac asta întotdeauna intenționat. Dar, exact celor care ne calcă pe nervi, va trebui să le fim recunoscători. Aceștia sunt profesorii noștri.

Și dacă avem Lama, el este specialist în a face aceste lucruri. Și, dacă mai avem și relații strânse cu el, acesta va ști să preseze la maximum pe locurile noastre sensibile. Deci, dacă avem norocul să găsim un Lama, va trebui să-i fim recunoscători pentru ceea ce face cu noi și să-i urăm să continue să facă ceea ce face. Binefacerea pe care o fac cu noi cei care ne provoacă, este cu mult mai mare decât a celor care evită să facă acest lucru.

A fi gata de a ne expune și a face față situațiilor dificile, denotă seriozitatea noastră pe calea spirituală. Iar soții noștri sunt cei mai buni în asta. De aceea ne-am și căsătorit cu ei.

Se spune că Lordul Atisha, cel care a adus budismul în Tibet, era șeful mănăstirii Nalanda. Această mănăstire fusese una dintre cele mai mari și mai celebre mănăstiri din India cu o mie de ani în urmă. Împreună cu alte mănăstiri, ea a fost distrusă de către triburile musulmane care au invadat India venind dinspre Iran.
Lordul Atisha avea sute de studenți care îl admirau. Era un mare cărturar. El este cel care s-a dus să învețe Bodhicitta cu Serlingpa, în Indonezia.

La vârsta de șaizeci de ani, fusese invitat de către regele Tibetului să vină în Tibet și să-i învețe pe tibetani. Lordul Atisha refuză mult timp această invitație, pentru că în acele zile, să străbați Himalaya, era ceva foarte greu. Dar datorită marii lui compasiunii, după educația primită de la Serlingpa, a fost de acord. Din sutele de studenți pe care-i avea, Lordul Atisha alese doar pe unul. Acesta era cel care-i căra ustensilele personale și pe care se enerva cel mai des. Oamenii l-au întrebat pe Lordul Atisha: “De ce îl iei tocmai pe el?” El răspunse: “Trebuie să mă antrenez pe cineva”.
Tibetanii sunt cunoscuți până astăzi de glumele lor. Când cineva spune un cuvânt greșit în limba tibetană, ei râd în hohote de acesta.
Lordul Atisha ajunse în cele din urmă în Tibet. El nu cunoștea prea bine limba tibetană, și când îi intră o piatră în pantof, spuse: ”stai, că mi-a intrat o stâncă în pantof!” Iar tibetanii se porniră pe un râs, și râseră și râseră de el. Lordul Atisha
își spuse: ”ok, nu trebuia să-l aduc cu mine pe cel care-mi cară ustensilele!”.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Lectia 3,b – Lo Jong 2 – ACI 14

 Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
 Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune

Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche, Geshe Lobsang Tharchin
și Geshe Michael Roach,

 Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3, b

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Există două tipuri de aspirație spre iluminare:
1. Aspirația supremă.
2. Aspirația aparentă.

În limba tibetană, Semkye înseamnă aspirația spre iluminare.

Primul tip:

Dundam Semkye

Al doilea tip:

Kundzob Semkye

 

1.  Dundam înseamnă suprem, ultim. Aspirația spre iluminare supremă este de fapt percepția directă a vacuității.

2.  Pe de altă parte, aspirația aparentă sau aspirația obișnuită este dorința de a ajunge la iluminare pentru a putea ajuta toate ființele.

 

De ce numim aspirație aparentă?

Uneori ea se mai numește și falsă, deoarece sensul cuvântului tibetan Kundzob este fals, înșelător sau fabricat.
Deci, de ce se numește falsă?

Atunci când spunem: “Vreau să ajung la iluminare, ca să pot ajuta toate ființele”, apar mai multe elemente:
– există un “eu”,
– există “ființele”,
– și există “dorința”.

Toate acestea nu fac parte din realitatea supremă, ci din realitatea falsă. ”Eu” exist, dar nu exist într-un mod ultim, ființele există, dar nu există într-un mod ultim, iar dorința cu siguranță nu este un adevăr suprem. De aceea, aceste elemente țin de realitatea falsă.

Învățătura Lo Jong, și în special cea pe care îl învățăm acum, leagă aspirația supremă de cea aparentă.

 

Șezi la baza esenței tuturor lucrurilor

Revenim asupra versetului:

Învață să vezi fiecare lucru ca pe un vis;
Examinează natura minții, ce nu are început;

La ce se referă acest verset?

El se referă la conceptul de vacuitate, la înțelegerea naturii goale a oricărui fenomen și a naturii goale a minții noastre: există fenomenele pe care le percepem, lucrurile care apar în viața noastră, adică lumea pe care o percepem, și există mintea noastră care percepe această lume.

Cele două lucruri sunt goale:
– Lucrurile care apar sunt goale: ele există, dar nu așa cum credem noi că ele există.
– Și de asemenea, mintea care le percepe este goală: ea există, dar nu așa cum credem noi că ea există.

Examinează natura minții, ce nu are început;

Am vorbit despre faptul că mintea nu are un punct de plecare, sau un început. Am spus că a existat un moment înaintea acestei vieți și a existat un moment înaintea acestui moment, și dacă mergem înapoi în acest fel, nu putem când a fost începutul, pentru că el nu a existat. Mintea noastră a existat dintotdeauna și va exista întotdeauna.

Șezi la baza esenței tuturor lucrurilor.

Adică în adevărul suprem.

Cu alte cuvinte, versetul ne spune: învață să percepi vacuitatea în mod direct.

 

Compasiunea care duce la vacuitate

Deci, ce este această vacuitate? Și care este legătura dintre fals și absolut sau dintre suprem și aparent? Acesta este subiectul nostru în această lecție.

Am vorbit despre absența libertății a minții. Am vorbit despre faptul că mintea este în mod constant condusă de ignoranță și de afecțiunile mentale care provin din ignoranță: dorințele, aversiunile, intențiile, geloziile, ura și toate celelalte afecțiuni. Ele sunt cele care ne împing mereu să reacționăm ori la nivel grosier – când ne supărăm tare pe cineva, ori la nivel mult mai subtil, atunci când dorim că avem nevoie de lucruri. Deci, datorită faptului că vrem și avem nevoie în permanență de lucruri, mintea noastră este ocupată, nu are libertate.

Arya Nagarjuna ne spune că până când omul nu va percepe vacuitatea, el nu are nici o șansa de a se elibera.

Aceasta este cheia. A percepe vacuitatea nu înseamnă că s-a ajuns la iluminare, dar acesta este un pas necesar și suficient pe cale, pentru că oricine percepe vacuitatea, în mod garantat va ajunge la iluminare.

Deci, scopul nostru este de a percepe vacuitatea. Acesta este și scopul învățăturilor Lo Jong, pentru că  “dezvoltarea inimii bune” va conduce în cele din urmă la percepere vacuității. Aceasta este evoluția ultimă a compasiunii.

 

Părerile greșite asupra vacuității

Există multe păreri greșite despre vacuitate:

– Sunt unii care spun că vacuitatea este să închidem ochii și să vedem totul negru. Nu aceasta este vacuitatea, deoarece ea nu este un lucru fizic și nu are nimic de a face cu o culoare sau alta. Deci nu aceasta este vacuitatea.

– Sunt alții care spun că vacuitatea este lumina clară. Este adevărat că în literatura budistă există referințe despre această lumină clară, dar lumina clară este ceva fizic, nu-i așa? Vacuitatea nu este ceva fizic. Deci această descriere nu poate fi adevărată. Da, există o legătură între ea și vacuitate, dar ea nu este vacuitatea.

Ken Rinpoche, povestea despre un călugăr care i-a spus Lamei lui: „Ieri am văzut vacuitatea în mod direct”. Lama îl întrebă: “ Da, și ce-ai văzut? ” Călugărul îi răspunse: “Am văzut totul galben“. De atunci i-a rămas călugărului numele ”Galbenul “. Deci, orice descriere fizică de acest gen, nu poate fi vacuitatea.

– Există cei care spun: Vacuitatea este să stați în meditație și să vă goliți mintea.
Nici acest lucru nu poate fi posibil. De ce? Dacă vă voi întreba: Aveți o minte? Răspunsul va fi, da. Cum sunteți atât de siguri? De unde știți că aveți minte? Când v-am întrebat dacă aveți minte, ați început să vă gândiți. Deci, pentru a vedea dacă avem o minte, trebuie să ne gândim.
Cine este cel care gândește și privește? Mintea. Să presupunem că am fi în situația în care nu ar exista nici un gând în capul nostru. Cum știm atunci că avem o minte? Mintea are nevoie de obiect ca ea să existe. Ea are trebuie să facă ceva, să simtă, să gândească, să dorească, să aibă un obiect pe care să-l perceapă.

Spunem că mintea este un subiect, iar subiectul are nevoie de un obiect. Și fără obiect nu putem spune dacă există sau nu vreun subiect. Cine ne va spune dacă mintea există sau nu?

Deci, această idee de a goli mintea de gânduri, că există o minte în sine care stă fără obiect, este absurdă.

Este adevărat, că cei care practică multă meditație, își pot modera gândurile. Prin practică, se poate învăța să ne liniștim gândurile care rătăcesc, să nu mai fim târâți de ele. Dar niciodată nu vom putea să ne golim mintea de gânduri, pentru că dacă ne-am goli mintea, atunci mintea nu va mai fi.

Nu putem scăpa de minte. Întotdeauna ea a existat. Conștiința noastră nu are început și, prin urmare, nu are sfârșit. Nu există nici un proces care să poată pune capăt conștiinței. Nu există așa ceva. Scopul nostru este să ne rafinăm mintea, să o purificăm, să o facem să fie asemenea conștiinței lui Buddha. Scopul nostru nu este acela de o elimina, deoarece ea este imposibil de eliminat și mai mult de atât, ea este și goală de orice natură. Deci nu aceasta este vacuitatea.
– De asemenea, vacuitatea nu înseamnă a gândi că nu suntem nimeni. Ceea ce se spune, este că trebuie să percepem vacuitatea sinelui nostru, și nu de a gândi ” eu sunt un nimeni”. Nu se neagă faptul că pixul nu există, sau tavanul că nu există, sau podea și așa mai departe. Ar fi și prostesc să spunem că nu există pixul pentru că scriem cu el.

 

Visul și sensul lui

Învață să vezi fiecare lucru ca pe-un vis;

Multe generații au citit acest pasaj și nu l-au înțeles. Multe generații au spus: “Ah, deci nu există nimic aici, doar ni se pare”. Nu, acesta este sensul. Când avem dureri în corp, nu ni se pare că ne doare. Sau când avem minus în bancă, nu ni se pare că avem minus în bancă, chiar este minus în bancă.

Deci, nu negăm existența lucrurilor și acest aspect al lucrurilor care funcționează. Ar fi o prostie să fie negate aceste lucruri. Lucrurile există și funcționează, iar ele funcționează acum, așa cum au funcționat și înainte de a vorbi despre vacuitate.

Vacuitatea nu este o negare a ”eu-lui” care funcționează sau a obiectului care funcționează.

– O altă părere este că vacuitatea ar fi conștientizarea de sine. Această explicație este incorectă deoarece o persoană poate fi conștientă de sine, și fără să cunoască conceptul de vacuitate.

Niciuna dintre aceste explicații nu este o explicație corectă a vacuității, deoarece fiecare lucru care apare în lumea noastră este gol și lipsit de o orice existență proprie de sine. Ele sunt doar proiecții care vin din noi și ne sunt impuse în urma acțiunilor, vorbelor și a gândurilor noastre din trecut. Și cu toate că sunt doar niște proiecții, ele sunt reale și funcționale.

 

Explicația incorectă a vacuității nu ne eliberează din suferință

De ce este important să facem această listă?

Cel mai rău lucru care i se poate întâmpla cuiva, este să creadă într-o explicație greșită a vacuității, pentru că își va bloca calea de eliberare.

Dacă cineva explică vacuitatea în mod greșit, iar celălalt care ascultă are încredere în ea, i-a dăunat acestuia, chiar dacă nu intenționa să facă acest lucru, pentru că i-a blocat ieșirea din suferință.

 

Ce este vacuitatea?

Ce înseamnă faptul că lucrurile sunt goale? La ce ne referim atunci când spunem că pixul este gol?

Atunci când spunem că pixul este gol, ne referim la faptul că el este gol de o natură proprie de sine.

Noi nu spunem că pixul nu există, nu spunem că nu funcționează. Pixul există și funcționează. El nu există așa cum credem noi că el există.

Și aici este problema, pentru că atunci când privim la lucruri, le atribuim o existență proprie de sine. Atunci când vedem pixul, imediat spunem: ”acesta este pix” și suntem convinși că el, în sine este un pix.

Problema nu este că lucrurile există și funcționează. Ei vor continua să funcționeze chiar și pentru Buddha. Problema este, că noi credem că ele au un fel de existență proprie de sine, sau anumite atribute de sine sau o natură a lor proprie.

Deci, atunci când spunem că lucrurile sunt goale, ne referim la faptul că ele sunt goale de o existență proprie de sine, de o natură proprie de sine, sau de calități proprii. Dacă vom înțelege aceste lucruri bine, în meditație profundă, este ceea ce ne va elibera.

Cine este cel care vede pixul?

Putem oare să vedem un pix? Oare ochiul nostru poate să vadă un pix?
Ochiul nostru nu vede pix. El vede doar forme, culori și lumini. Este tot ce ochiul poate vedea. Nici unul dintre noi nu vede un pix aici. Nici eu nu văd un pix. Dar tocmai am scris cu el.  Este el oare un pix? Și cum de funcționează el ca pix?

Deci, noi nu vedem un pix. Vedem forme și culori. Pentru ca acesta să fie un pix este nevoie de mine. Fără mine nu va exista niciun pix, ci un băț de plastic. Proprietatea lui de a scrie nu vine de la obiect, ci din mintea mea, (sau din inima mea), vine din mine. Este nevoie de cineva care să perceapă obiectul pentru a putea spune că el este un pix.

Și ce zice câinele?

După cum v-ați obișnuit, vom lua ca exemplu câinele. Cu toate că el se uită la același lucru, la aceleași forme și culori, nu poate vedea obiectul ca pix deoarece nu are în minte acest concept. În viața lui, nu există noțiunea de a scrie, de aceea câinele nu va putea vedea obiectul ca pix.
Lucrurile sunt de fapt inverse, adică:

Nu că el este un câine, și de aceea nu vede un pix.
Faptul că el nu vede un pix, este ceea ce îl face să fie câine.

Ceea ce mă face om este felul în care percep lumea. Karmele care rodesc, sunt cele care îmi impun anumite percepții. Acest lucru mă face să fiu om, și nu invers.

Cineva ar putea spune: ce contează dacă obiectul este pix sau nu?
Răspunsul este că în ceea ce privește pixul, nu contează atât de mult. Dar, contează când mă doare ceva. Pentru că nu vreau să sufăr. Iar dacă înțeleg că acest lucru nu există așa cum cred eu că există, pot să înțeleg și de ce mă doare, dându-mi șansa de a elimina durerea.

Cel mai important lucru din toate aceste discuții, este înțelegerea că obiectul nu este un pix în sine. El în sine, nu este un pix. Eu, în sine, nu sunt profesor și nici măcar nu sunt femeie. Sunt o colecție de forme și culori. De fapt, sunt o colecție de molecule. Eu sunt goală de orice existență pe care încercați să-mi atribuiți. Și cu toate acestea, lucrurile funcționează în viețile noastre, iar acest lucru nu-l putem nega.

 

Lucrurile sunt ca un vis, dar nu sunt un vis.

Oare spunem că obiectul nu este pix? Nu, nu spunem că el nu este un pix.

Putem spune că șarpele pe care-l vedem, nu este șarpe? Sigur că el este un șarpe și trebuie să fim foarte atenți și să ne ferim de el. Este șarpele, periculos în sine? Nu. Este nevoie de mine care proiectează pericolul acolo. În clipa în care am proiectat un șarpe veninos, el va fi ca atare.

Proiecțiile funcționează. Faptul că ele sunt goale, nu le diminuează funcția. Dimpotrivă, acest lucru le permite funcționarea.

 

De ce, atunci, lucrurile apar așa cum apar?

Dacă înțelegem că lucrurile nu vin de la sine, următoarea întrebare, este: de unde vin? De ce apare șarpele veninos în viața mea? De ce a intrat în cortul meu și nu în al altuia?

Întrebarea este foarte interesantă. Pentru că dacă atunci când mă doare ceva, și înțeleg de ce mă doare, atunci poate că voi încerca să-mi depășesc durerea și să iau măsuri pentru a preveni altele. Atunci când durerile sunt prezente, nu mai am ce face decât să le fac față. Înțelegând pixul, pot să le evit pe următoarele. De aceea este fluturat pixul, pentru a evita pericolele viitoare, pentru a nu mai suferi de boli, dureri și pierderi.

 

Karma și vacuitatea

Întrebarea este: “De ce ne ocupăm atâta de vacuitate dacă lucrurile vor funcționa ca și înainte?” Foarte mulți dintre cei care predau aceste învățături, transmit doar o parte din ele. Ei spun: “Oh, vezi totul ca un vis”, dar nu explică acest lucru. Ok, atunci de unde vin lucrurile? Nici în acest Lo Jong nu este dată vreo explicație. După cum știm această învățătură a fost scrisă de Geshe Chekawa în secolul al XII-lea. A trebuit să-l așteptăm pe Je Tsongkapa, care a venit trei sute de ani mai târziu, ca să ne explice aceste lucruri.

El nu a inventat nimic, el a luat totul de la Buddha, și a ordonat învățătura.

Deci, mulți aud tot felul de învățături despre vacuitate, dar apoi practicantul va spune: “Bine, bine, dar ce fac cu asta ?! Bine, m-ai convins, totul este ca un vis. Ce fac acum?”.

Următorul pas este să înțelegem –  dacă orice lucru este gol de orice natură proprie, atunci de ce șarpele este veninos pentru noi? Dacă el vine de la noi, dacă este nevoie de noi pentru a vedea un pix, sau pentru a vedea un șarpe veninos, – toate acestea fiind de fapt doar o colecție de forme și culori, atunci de ce șarpele apare ca veninos în viața noastră? De ce apare în cortul nostru? Acestea sunt întrebările esențiale. Pentru că dacă este gol, dacă înțelegem de unde apare, și de ce apare așa cum apare, atunci putem începe să transformăm acest mecanism.

Și adevărul este că nu avem de ales în ceea ce privește pixul. Putem oare să începem să-l mestecăm așa cum face câinele? Dacă suntem persoane normale nu vom face asta. Am fost forțați să vedem obiectul ca pix. Câinele a fost forțat să-l vadă ca pe ceva de mestecat sau ceva de genul asta.

Deci lucrurile sunt goale. Este nevoie de noi pentru a le proiecta așa cum le proiectăm. Iar acum va trebui să înțelegem cum.

 

Mecanismul karmei

Vom vorbi acum despre mecanismul karmei.

Noi spunem că tot ceea ce facem, spunem și gândim, și în special ceea ce gândim pentru că majoritatea timpului gândim, este înregistrat pe banda conștiinței noastre. După ce am terminat de făcut, spus sau gândit ceva, pe această bandă va rămâne o amprentă. Cu toate că, de mult am uitat ceea ce am făcut, amprenta nu poate fi ștearsă.

Amprenta intră în subconștient, și va rămâne acolo ca într-un incubator, acumulând energie până când se vor crea condițiile de a rodi, asemenea seminței.

Într-o singură pocnitură de degete, sunt înregistrate 64 de asemenea amprente. Acest lucru se întâmplă tot timpul, minut după minut, oră după oră, zi după zi, an după an. Iar atunci când rodesc, ele ne dictează realitatea. Realitatea noastră în acest moment, este în totalitate dictată de semințele pe care le-am semănat în trecut.

Deci, dacă în cortul nostru apare un șarpe otrăvitor, înseamnă că experimentăm frica sau pericol de viață.

Dacă acum viața noastră este în pericol, și ne este teamă, de unde poate veni această situație? Ce semințe am plantat în conștiința noastră, să experimentăm un astfel de lucru? Răspunsul este că în trecut, ori am amenințat pe cineva, ori că am stârnit frica în cineva, ori nu am ajutat pe cel căruia îi era frică; am fost conștienți de faptul că ei se aflau într-o situație în care se temeau și nu erau protejați și noi nu am făcut nimic în această privință. Iar acum semințele plantate rodesc, rezultatul fiind că ne simțim amenințați, că viața noastră este în pericol. Singura cale prin care putem fi amenințați este dacă o astfel de sămânță karmică rodește.

Și numai noi putem planta semințe karmice în conștiința noastră. Nimeni altcineva nu o poate face. Karma este individuală. Și acest fapt este extraordinar, pentru că ne dă controlul deplin.

Numai noi am plantat karma care ne determină lumea în care trăim, iar acum dacă înțelegem cum funcționează acest mecanism, putem să înfăptuim realitatea pe care o dorim. În viitor, și nu în prezent. Pentru că prezentul este deja stabilit, de ceea ce am făcut înainte. Putem spune că prezentul este copacul deja crescut, care nu mai poate reveni la sămânță.

Toate învățăturile Lo Jong, ne învață cum să inversăm problemele pe care le avem deja în viață, karmele vechi care au rodit, și cum să le folosim pentru a nu mai continua să învârtim această roată a suferinței, și de a porni pe calea spre iluminare.

Lo Jong vine să ne învețe să oprim această roată și să o inversăm.

 

Înțelegerea intelectuală care conduce la percepția directă

Tot ceea ce am făcut până acum, este primul nivel de înțelegere a vacuității. Este nivelul intelectual de înțelegere a vacuității.

Dacă ați înțeles discuția despre pix sau despre șarpe, acesta este primul nivel. Acest nivel este esențial. Pentru a învăța să nu mai producem noi cauze ale suferinței, va trebui să înțelegem vacuitatea la un nivel cu mult mai profund. În meditație profundă, cu concentrare profundă.

Dar pentru a reuși, va trebui mai întâi să înțelegem despre ce medităm. Aceste explicații sunt esențiale și trebuie auzite de multe, de foarte multe ori, deoarece trebuie să trecem de straturile de condiționare, ce s-au format în urma culturii în care trăim, a părinților, a școlii, a vieții noastre din Occident, și chiar și a straturilor mai profunde cu care am ajuns în această lume datorită multelor vieți anterioare.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 
                              

 

Lectia 3,a – Lo Jong 2 – ACI 14

 Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune

Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche, Geshe Lobsang Tharchin
și Geshe Michael Roach,

Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli

 Lecția 3, a

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Un scurt rezumat

Tema noastră este Lojong, Cele șapte principii pentru antrenamentul minții. Acest text a fost scris de Geshe Cheakwa.

În prima lecție am trecut peste linia de transmisie a învățăturii Lo Jong. Studiul acestei linii este foarte important din două motive:

  1. Trebuie să ne convingem că studiul este autentic, că vine de la Buddha pe o linie autentică. Și pentru că într-o zi când veți sta în locul meu, veți fi întrebați de elevii voștri.
  2. Am vorbit despre importanța găsirii unui profesor, a unui profesor adecvat, cu anumite calități. De asemenea am vorbit și despre importanța calităților ce trebuie să le aibă elevul însuși și despre oportunitatea acestei vieți care este atât de prețioasă și atât de rară. După cum am văzut, probabilitatea de întrunire a tuturor resurselor și oportunităților noastre este foarte mică sau aproape imposibilă, probabilitatea de a fi zero, este atât de mică. Deci, avem:
  3. în primul rând un mare noroc cu această viață,
  4. în al doilea rând, ea este deosebit de rară,
  5. iar în al treilea rând, ea este pe cale să se încheie.

 

O cale spirituală perfectă

Deci, dacă tot avem deja norocul de a porni pe o cale spirituală, căutăm o cale de a ajunge la această perfecțiune a îngerului salvator care poate ajuta toate ființele din univers, atunci ar trebui să nu ne mai pierdem timpul cu o cale imperfectă. Și cu toate există multe căi spirituale frumoase, noi spunem că avem nevoie de o cale perfectă care:
– are toate elementele necesare, de la A la Z,
– este în ordinea corectă,
– fără distorsiuni,
– și a fost testată. O cale pe care oamenii au parcurs-o și au ajuns la scopul ultim.
Treaba elevului este să verifice că nu își pierde timpul, deoarece fiecare profesor va spune că drumul lui este cel bun, altfel nu ar preda și nu ar crede în el.

Marii maeștri ca Je Tsongkapa, Pabonka Rinpoche, descriu în detaliu cum trebuie să fie o cale spirituală. Ei spun că ea trebuie să fie autentică, să vină de la entități iluminate și să poată duce la scopul final.

 

Linia pe care vine această învățătură

Bineînțeles, totul începe de la Buddha, în jurul anului 500  î.e.n.

  • Maitreya, considerat ca viitorul Buddha. El a fost discipolul lui Buddha și este considerat un mare Bodhisattva. Se spune că el se află în paradis. În studiile deschise nu este încă considerat un Buddha perfect, dar el este aproape.
  • Maestrul Asanga, care a trăit aproximativ 800 ani după Buddha, adică aproximativ 350 e.n. și Maestrul Vasubandhu fratele său vitreg, Maestrul Asanga a scris despre calea unui Bodhisattva.
  • După care, învățătura trece la Maestrul Shantideva, care a trăit în jurul anului 800.
  • Apoi la Serlingpa  în Indonezia,
  • De la el, învățătura trece la Lordul Atisha, în jurul anului 1000.
  • apoi la elevul său Dromtonpa,
  • la Langri Tangpa, cel care a scris Cele opt versete,
  • de aici la Maestrul Sharawa,
  • apoi la Maestrul Potawa,
  • ajungând la maestrul Geshe Chekawa, autorul nostru, în anii 1100, 1200.
  • Tradiția a fost transmisă, apoi de la învățător la discipol, de la învățător la discipol, ajungând la Je Tsongkapa, în jurul anului 1400.
  • discipolii lui Je Tsongkapa au fost Gyaltsab Je (1364–1431) și Khedrup Je
    Primul Panchen Lama
    (1385–1438), Gedun Drupaprimul Dalai Lama (1391 – 1474). De la primul Dalai Lama, învățătura trece prin linia Dalai Lama și prin alți învățători și ajunge la
  • Trijang Rinpoche, de le el ajunge la
  • actualul Dalai Lama, cel de-al 14- lea Dalai Lama, pentru că el a fost profesorul său.
  • După care a ajuns la Ken Rinpoche,
  • de la el, învățătura a trecut la Geshe Michael,
  • la Lama Dvora,
  • iar de la ea a ajuns la mine și la voi.

Deci, voi sunteți următoarea verigă a acestei linii genealogice. Și deoarece fiecare dintre voi, îi veți învăța într-o zi pe elevii voștri, va trebui să știți cum să le explicați linia de transmisie a acestor învățături.

Aceasta este linia noastră, linie care a fost transmisă într-o formă curată, fără distorsiuni, iar rolul nostru este de a o continua, în aceeași formă curată și fără distorsiuni. Pentru a putea fi capabili să răspundem la întrebările care ni se vor pune, va trebui să cunoaștem cât mai multe detalii și, să ne asumăm responsabilitatea pentru a le transmite mai departe cât mai curate. Și, bineînțeles că nu vrem să fim ultimii care să oprească această linie, această învățătură sfântă.

 

Primul principiu – preliminariile

Primul principiu despre care am vorbit, a fost:

Antrenează-te mai întâi în preliminarii”.

Lama Dvora povestește despre Ken Rinpoche că obișnuia să spună diverse istorioare astfel încât studenții lui să nu se plictisească. Povestea lui este despre importanța preliminarilor.

Prin urmare, povestea este că vrem să ajungem la iluminare. Această practică Lo Jong ne ajută să ne dezvoltăm Bodhicitta, karma Bodhicittei este să ne aducă la iluminare. Starea celui ce dobândește Bodhicitta este extrem de bună . Nu mai are nevoie să-și mai facă griji. El este deja un mic Buddha, de aceea toți Lama și toți Buddha sunt fericiți. Trebuie doar să mai crească un pic. Prin urmare, scopul acestei practici să ne aducă la dezvoltarea  Bodhichittei. Cum se face asta? Prin dezvoltarea compasiunii. Dar pentru a reuși, avem nevoie de o bază solidă. De aceea va trebui să practicăm mai întâi preliminariile, altfel vom renunța la studii chiar înainte de a implementa ceva.

Deci, scopul preliminariilor este să ne dea o bază solidă pentru a nu renunța.

În această poveste, Ken Rinpoche ne spune despre o maimuță care stătea într-un copac. Cum se uită ea în jos, văzu o baltă de apă în care se reflecta luna, și începu să strige: “Prieteni, prieteni, uitați-vă, avem luna aici, haideți să mergem să o scoatem din baltă!” Maimuța întinde mâna să o scoată, dar nu ajunge la ea, așa că toate maimuțele vin să-l ajute. Se prinseră una câte una de picioare și făcură un fel de scară care coboară spre baltă. Datorită greutății maimuțelor, boom! Craca de care se țineau se rupe și toate maimuțele cad în baltă. Nu mai este luna și nici o iluminare. Aceasta este pilda pe care Ken Rinpoche ne-a dat-o –  dacă nu practicăm preliminariile, întregul antrenament se va frânge cu mult înainte de a ajunge la obiectiv.

Care sunt cele cinci?

  1.  Primul preliminariu este învățătorul,

Am spus că pentru a ajunge la iluminare trebuie să ne găsim un învățător, pentru că vom ajunge pe un teritoriu neexplorat. Și nu orice învățător, ci unul care să aibă anumite abilități, care să ne poată îndruma, cineva care să ne cucerească inima, cineva de care să ne simțim apropiați și în care să avem încredere și să acceptăm să ne călăuzească.

L-am citat pe Ken Rinpoche, care ne spunea că dacă un elev instruit găsește un profesor erudit și primește o bună îndrumare, binefacerea este imensă. Iar dacă practica elevului față de învățător este bună, emoțiile negative și toate afecțiunile mentale, sunt eliminate foarte repede.

Binefacerea acumulată ca urmare a unui relații propice cu învățătorul reduce foarte mult toate influențele rele asupra noastră, cunoștințele noastre progresează foarte repede, iar în următoarele vieți, vom putea găsi cu ușurință profesori buni. Deci, putem spune că odată ce ne-am găsit propriul nostru învățător, relația cu el, va deveni cea mai importantă relație din viața noastră.

  1.  Meditația asupra abundenței și a timpului liber pe care le avem în această viață.

Am discutat despre:

  • toate condițiile externe și interne de a învăța și de a progresa pe calea spirituală,
  • șansa bună că ne-am născut ca ființe umane și nu ca: animale, sau ca spirite flămânde sau ca ființe ale infernului,
  • faptul că avem un corp relativ sănătos. Locuim într-un loc care permite studiul spiritual, unde există legi care ne protejează și nu trebuie să stăm cu frica în sân,
  • trăim într-un loc în care există Dharma, în care există profesori de Dharma, și suntem interesați de ceea ce ei ne învață,
  • că toate condițiile pe care le avem, nu vor mai reveni din nou.
  1.  Meditația asupra morții și a existenței noastre efemere;

Am vorbit despre cele trei principii ale morții, și concluziile care rezultă din ele.

  1.  Karma, despre care o să vorbim încă puțin.
  2.  Meditația asupra problemelor existenței noastre în Samsara.

Am meditat asupra celor trei forme de suferință și apoi am vorbit despre încă alte șase forme ale suferinței.

Sfatul care ni se dă este ca să medităm asupra acestor preliminarii, în fiecare zi de luni, prin rotație, pentru că dacă nu le vom face, vom fi ca maimuțele care încearcă să ajungă la lună. Iar, dacă nu vom face aceste meditații, viața de zi cu zi va continua și ne va duce în același loc unde au ajuns și bunicii noștri. Acest traseu va ajunge într-o înfundătură. Capătul lui este deja scris. Preliminariile ne dau calea de a ieși de acolo.

 

Al doilea principiu: practica principală – dezvoltarea aspirației spre iluminare

Al doilea principiu se spune în limba tibetană:

ngushi jangchub kyi sem jongwa

 

Ngu shi                          = partea principală a practicii,
Jangchub kyi sem   = aspirația pentru iluminare sau Bodhicitta,
Jongwa                          = practică.

Cu alte cuvinte, practica noastră principală este dezvoltarea aspirației spre iluminare, adică Bodhicitta.

În limba sanscrită, cuvântul Bodhicitta este format din:
Bodhi = iluminat,
Citta   = minte
. Adică o minte iluminată.

Bodhicitta nu înseamnă Buddha, nu înseamnă o ființă iluminată, ci dorința de a ajunge la iluminare. Bodhicitta este o minte care aspiră la iluminare.

Aspirația spre iluminare are două părți:
– aspirația supremă,
– și aspirația aparentă.

 

Dezvoltarea aspirației spre iluminare are trei etape:
1. Pregătirea,
2. Practica însăși,
3. Rezumatul.

Pentru pregătire este nevoie de: a se merge la refugiu, rugăciuni, practica celor șapte părți ( practica se găsește în Ganden Hla Gyema), poziția de meditație în care spatele să fie drept, iar apoi numărarea a 21 respirații, fără a pierde numărătoarea.
A doua parte, practica însăși, se găsește în următoarele rânduri ale textului original:

Învață să vezi fiecare lucru ca pe un vis;
Examinează natura minții, ce nu are început;
Antidotul este eliberarea în sine;
Șezi la baza esenței tuturor lucrurilor.

A treia parte, rezumatul, este exprimat în următorul rând al textului original:

Între sesiuni, fi un rod al imaginației.

Cel de-al doilea pas, care este mai general, meditația asupra aspirației aparente are două părți: meditația profundă și perioada de după aceasta.

Prima este:

Practică a da și a lua, alternativ;
Lasă-le pe cele două pe vânt să călărească.

Iar a doua:

Trei obiecte, trei otrăvuri, trei rădăcini ale virtuții.
Antrenează-te în timpul zilei, prin cuvinte.
Ordinea luării este să începi cu tine însuți.

 

 Aspirația supremă spre iluminare

Ce înseamnă aspirația supremă? Aspirația supremă este perceperea vacuității.

Este interesant faptul că aspirația supremă spre iluminare este complet diferită de ceea ce am vorbit anterior: Bodhicitta, compasiune, dezvoltarea inimii bune și toate celelalte. La nivelul ultim, este de fapt înțelegerea vacuității. Acesta este cel mai înalt nivel de compasiune, este etapa cea mai înaltă a evoluției compasiunii și anume realizarea înțelepciunii. Iar pentru a realiza această înțelepciune va trebui să medităm și să învățăm cum să o facem bine. Și pentru a reuși în meditație, va trebui să facem aceste etape preliminarii, fapt ce se potrivește cu povestea maimuțelor.

 

Sfaturi către rege

În continuare vom trece peste câteva pasaje din cartea marelui maestru în arta meditației, Kamalashila  (740-795). Această carte se numește Cartea sfaturilor către rege, în care sunt descrise sfaturile date regelui tibetan, Trisong Detsen. Acesta îl invitase pe maestrul Kamalashila să dea învățătură tibetanilor. De fapt, sfaturile date acestui rege au fost luate din  sutra lui Buddha, care și ea a fost scrisă ca urmare a sfaturilor date unui alt rege cu mulți ani mai devreme.

  1. Primul sfat: dezvoltă aspirația spre iluminare.

Totul începe atunci când regele vine la Buddha și îi spune:

Învățătura ta este foarte frumoasă, dar eu nu am timp, sunt ocupat, am un regat de condus”.

Iată ce răspunde Buddha:

Așa este. Ești un mare rege și de obicei ești angajat într-o mulțime de lucruri, de aceea nu poți practica fiecare aspect al tuturor perfecțiunilor. De la perfecțiunea generozității până la perfecțiunea înțelepciunii”.

“Dacă este așa, mare rege, dezvoltă-ți în inimă, dorința de a atinge iluminarea completă. Crește-ți încrederea în ea, speră în inima ta, roagă-te pentru asta, în timp ce mergi, în timp ce stai, când te culci, când te scoli, când mănânci și când bei, niciodată să nu o uiți. Nu o lăsa să-ți scape din minte și perseverează în a reflecta asupra ei”.

Acesta este primul sfat pe care îl dă acestui rege. Buddha îi spune: ”Dacă nu ai timp pentru a practica, atunci de fiecare dată când îți schimbi poziția: te ridici, stai jos, te culci, te așezi să mănânci, faci ceea ce faci, de fiecare dată adu-ți aminte și spune: vreau să aspir spre iluminare, vreau să ajung la aspirația spre iluminare. Aceasta este practica ta”.

  1. Al doilea sfat: bucură-te de binefacerile ființelor iluminate, de binefacerile tale și de binefacerile celor din jurul tău.

Buddha îi spune regelui:

“De asemenea, bucură-te în inima ta, bucură-te de orice cumul de semințe a binefacerilor tuturor Buddha, Bodhisattva, a Ascultătorilor, a celor ajunși singuri Buddha, a oamenilor și ale tale, din trecut, prezent și viitor”.

Cu alte cuvinte Buddha îi spune regelui: ”Gândește-te tot timpul la toate faptele bune pe care le fac oamenii în jurul tău: Buddha, Bodhisattva, tu însuți, alți oameni din regatul tău care fac fapte bune. Dacă îți amintești de astfel de lucruri sau vezi ceva în acest sens, bucură-te! Și bucuria acumulează binefaceri”.

  1. Al treilea sfat: oferă ofrande.

“Și după ce te-ai bucurat, oferă te rog ofrande tuturor Buddha, Bodhisattva, Ascultătorilor, iar apoi oferă ofrande și tuturor oamenilor obișnuiți”.

  1. Al patrulea sfat: dedică totul iluminării complete.

“Apoi, dedică totul, de trei ori pe zi, iluminării complete și cea mai înaltă, astfel încât să poți ajunge la toate aspectele iluminării perfecte a lui Buddha, permițând astfel tuturor ființelor să atingă orice realizare până la starea de” atotcunoaștere”.

Deci, al patrulea sfat este dedicarea. Indiferent de ceea ce faci, dedică, dedică, dedică. De ce? Ca să ajungem la iluminare, și noi și toți ceilalți.

Și în cele din urmă Buddha încheie cu spusele următoare:

”Oh, rege minunat, continuă să-ți conduci regatul. Domnia ta nu va suferi (vei continua să faci ceea ce va fi nevoie), iar în acest fel vei acumula întregul complex pe calea spre iluminare “.

Dacă ne uităm bine, vom vedea că toate aceste sfaturi sunt de fapt etapele preliminare ale meditației! Deci, cu alte cuvinte Buddha îi spune: ”Aceasta este practica ta, zilnic vei face etapele preliminarii”.

Pașii preliminari sunt o practică atât de profundă, încât dacă o veți face bine, este suficient. Dacă învățați să o faceți excelentă. Lama Ken Rinpoche spunea că uneori asta era tot ceea ce făcea, cu toate că el cunoștea toate practicile secrete, cu toate misterele lor.

 

Maestrul Kamalashila îi spune regelui tibetan:

“Rezultatul transformării dorinței de iluminare în esența practicii tale întrece orice măsură”, spune el.

Maestru Kamalashila după ce citează sfatul lui Buddha către regele din vremea lui Buddha, spune: ”Dacă faci exact așa cum Buddha l-a sfătuit atunci pe rege, adică să-ți transformi aspirația spre iluminare în esența practicii tale, rezultatul întrece orice măsură”.

 

Binefacerea imensă a aspirației spre iluminare

Buddha descrie într-o altă sutra, cât de imensă poate fi această binefacere:

“Dacă am putea configura,
Binefacerea ce vine din aspirația spre iluminare,
Aceasta ar acoperi întreaga lume,
Și încă ar mai rămâne

Binefacerea aspirației spre iluminare este atât de mare, încât ea nu poate fi măsurată.

De ce așa? Pentru că oricine care atinge dorința de iluminare, va ajunge cu siguranță la iluminare. Toată suferința va fi eliminată, și nu numai a lui, ci și a întregului univers. Deci, binefacerea chiar și a celor care au început o astfel de cale, chiar dacă au făcut un singur pas, este deja enormă.

Acesta este motivul pentru care în toate sutrele legate de vacuitate, sutrele Mahayana, stă scris că binefacerea de a învăța aceste lucruri, de a le cita, de a le copia, de a le transcrie, de a le preda altora, depășește cu mult valoarea oricărei ofrande sau dar pe care le oferim tuturor Buddha. Această binefacere este enormă deoarece atunci când semințele ei  vor germina, ne vor scoate din suferință.

Și în cele din urmă Buddha încheie cu următoarele cuvinte:

“Oh, fiu de viță nobilă, aspirația spre iluminare, este sămânța pentru fiecare dintre calitățile sublime ale lui Buddha”.

Bodhicitta este sămânța care va produce toate calitățile sublime la care aspirăm atât de mult.

 

Meditație

Etapele preliminarii ale meditației


Așezați-vă cât mai comod, astfel încât spatele să stea drept. Capul să nu fie nici prea ridicat și nici prea coborât. Relaxați-vă fața. Gura să fie ușor  închisă.

Primul pas, care precede meditația, este de a merge la refugiu. Există multe modalități de a merge la refugiu, dar cea mai înaltă este să ne amintim de dorința de a ne dezvolta înțelepciunea perfectă în inimile noastre, deoarece aceasta este cea mai bună protecție a noastră. Refugiul este protecția supremă. Dacă am dobândit această înțelepciune, nu vom mai întâmpina nici o greutate.

– Diamantul Buddha, este entitatea care a adus înțelepciunea la perfecțiune.

–  Diamantul Dharmei este înțelepciunea însăși, realizată în inimile noastre.

– Diamantul Sangha, este reprezentat de aceia care au perceput în mod direct vacuitatea. Ei sunt pe cale de a dobândi înțelepciunea perfectă și sunt capabili să ne călăuzească pe drum.

 Gândiți-vă că acest refugiu este refugiul ultim, pentru că nu există nimic material sau lumesc, care să vă poată proteja. Am văzut deja că toate aceste lucruri nu sunt doar efemere, ci ele sunt într-o continuă schimbare. Singurul lucru care nu ne va dezamăgi, este înțelepciunea perfectă, așa cum este reprezentată de cele Trei Diamante, și așa cum se va realiza în inimile noastre prin practică.

A doua etapă preliminară, este de a dezvolta o motivație pură pentru practică. Calitatea practicii și măsura reușitei ei, depind numai de motivația voastră. Este important să menționăm acest lucru pentru noi înșine, pentru că trebuie să o deosebim de motivațiile noastre zilnice care nu sunt pure. Cea mai bună modalitate de a face acest lucru este să ne amintim de cineva pe care îl iubim, care suferă, și să decidem de a face această meditație pentru binele lui. Vom medita în scopul de a ne dezvolta abilitățile de a-l putea ajuta, pentru că durerea lui ne-a frânt inima.

Și pentru aceasta, avem nevoie de ajutor în meditațiile noastre, deoarece puterea noastră este slabă și înțelepciunea noastră este încă foarte mică. În acest sens,  ne vom invita Lama. Gândiți-vă la o figură sfântă, la cineva care vă inspiră în practica voastră, pe care îl prețuiți și respectați, indiferent dacă el face parte din viața voastră sau despre care ați citit. O figură care reprezintă pentru voi puritatea, la care și voi doriți să ajungeți.

 Invitați-l să vină acum în fața voastră. El este tot din lumină, strălucitor, frumos fără seamăn, având cele mai înalte virtuți și mai ales este plin de iubire nesfârșită pentru voi.

Este foarte important să vi-l imaginați ca fiind o figură vie, tridimensională, perfectă. Încercați să-i simțiți mirosul, să-i simțiți căldura ce emană din corpul său.

Deoarece dorim să mobilizăm multă energie pozitivă în meditația noastră, vom face o prosternare mentală în fața lamei, în semn de profund respect și apreciere față de el. Alegeți una dintre trăsăturile sublime ale Lamei, cum ar fi, în cazul nostru, compasiunea și admirați-o în sinea voastră.

De multe ori, tibetanii reprezentau figurile divine încărcate de bijuterii și pietre prețioase. Toate acestea simbolizau virtuțile lor înalte și binefacerile pe care le făcuseră în lume. Încercați să vedeți cum ați putea înfățișa această compasiune a Lamei.

Bucurați-vă, de însăși existența acestei ființe în viața voastră, și la cât de norocoși sunteți, să puteți fi lângă Lama, chiar și dacă el este doar în imaginația voastră.

Oferiți-i acum o ofrandă. Cea mai frumoasă ofrandă în ochii Lamei sunt faptele voastre bune. Gândiți-vă la ceva minunat pe care l-ați făcut și oferiți-l Lamei ca pe o perlă strălucitoare, sau ca o floare, sau un buchet de flori sau dacă vi se potrivește un cer plin de flori. Oferiți lamei acest dar, din toată inima voastră, cu multă bucurie și recunoștință. Priviți la Lama cât este de fericit de darul vostru minunat, de binefacerea voastră. În meditația voastră, el va fi întotdeauna mulțumit de ceea ce a primit de la voi.

Următorul pas este etapa de purificare. Dacă vă amintiți de vreo afecțiune mentală pe care o aveți, sau că ați făcut ceva negativ, sau știți că aveți vreo tendință negativă în voi, mărturisiți Lamei și rugați-l să vă ajute să scăpați de ele.

Gândiți-vă acum la faptele voastre bune pe care le faceți în lume, la binefacerile marilor Lama, a căror valoare este inestimabilă. Bucurați-vă, că vă aflați într-o astfel de lume și că există asemenea entități în lumea voastră. Bucurați-vă și de actele lor de caritate, dar și acțiunile voastre. Această bucurie acumulează multă binefacere.

Următorul pas este să vă îndreptați spre Lama și să-i cereți să vă învețe exact ceea ce aveți nevoie și în modul cel mai potrivit, fie că este direct, sau indirect.

Ca urmare a cererii voastre, raze de lumină aurii țâșnesc din inima Lamei. Lumina vine, vă umple și vă binecuvântează cu înalta cunoaștere, plantând în voi semințele pentru a atinge aspirația spre iluminare.

Rugați-l pe Lama să continue să vă însoțească pe cale și să fie mereu lângă voi.

Imaginați-vă că el vine spre voi, se micșorează, și se așază în inima voastră, fiind extrem de fericit să vă însoțească de-a lungul drumului.

În finalul acestei meditații, dedicați binefacerea acesteia și practica voastră, ca atât voi, cât și toate celelalte ființe să atingeți aspirația spre iluminare. Și oricine care a realizat-o deja, să continue să și-o dezvolte mereu.

Puteți să deschideți ochii.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Lectia 2,b – Lo Jong 2 – ACI 14

Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune

Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche, Geshe Lobsang Tharchin
și Geshe Michael Roach,

Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2, b

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Un scurt rezumat


După cum am spus primul principiu se ocupă de pregătirile preliminarii:

  1. Practica cu învățătorul,
  2. Meditația asupra resurselor și oportunităților,
  3. Meditații morții și efemerității.

Mai avem încă două practici preliminare, și anume:

  1. Karma și mecanismul ei,
  2. Deficiențele Samsarei.

 

4. Studiul și meditația privind karma și consecințele acesteia

A patra pregătire preliminară se numește:


Le`n`dre

Le      = karma sau fapte,
Dre  = rezultat.

 

Acesta este un studiu asupra faptelor și a consecințelor lor sau al karmei și a rezultatelor ei. Este un studiu care ne învață cum să prevenim dezastrele, și ce să facem ca să nu mai suferim. Suferința nu vine de la sine. Nu există ca un lucru rău să se întâmple de la sine. Cu toții purtăm karma proprie. Dar când începem să înțelegem mecanismul karmei, în mod automat ne vom păstra moralitatea, fapt care ne va ajuta să prevenim marile dezastre.

Și dacă practicăm Bodhicitta, care este subiectul nostru, și vom vorbi mâine, atunci vom fi în siguranță. Sunteți protejați. Dar cu toate acestea, nu este suficient să ieșim din Samsara.

 

5. Neajunsurile Samsarei

Acest preliminariu are rolul de a reduce pofta pentru Samsara. În limba tibetana se spune:


Korway nyemik

Korwa    = Samsara, roată sau roata suferinței.
Nyemik  = deficiențe, neajunsuri.

În aceste meditații, ne concentrăm asupra a ceea ce nu funcționează în Samsara, pentru a ne scoate din această dorință de a rămâne în ea și ne dezvoltă dorința de a ajunge într-un loc cu mult mai bun, unde fericirea este cu mult mai mare, este veșnică și garantată. În Samsara nu există nimic sigur.

Samsara este locul unde ne aflăm acum. Tot ceea ce avem în această viață le vom pierde. Chiar și aceia dintre noi care au o viață bună nu au nici o garanție. Totul este trecător și schimbător.

Nu putem avea nimic o veșnicie. Nu putem ține nimic cu noi. Totul fuge din mâinile noastre. Avem iluzia că avem acest corp, dar acest corp se schimbă din clipă în clipă. Din ce în ce, el se uzează, îmbătrânește, și nu avem nici o idee de ce boală stă să izbucnească.

Avem iluzia că avem o casă, și că și mâine vom avea o casă, dar nu există nici o certitudine că mâine vom avea această casă. Avem iluzia că ne putem baza pe ceva, dar dacă ne uităm mai atenți, poți vedea că nimic nu poate fi garantat, nu este cert.

Nu avem pe ce ne sprijini, pentru că totul se află în permanentă schimbare.

De obicei, nu suntem conștienți de acest lucru și trăim ca și cum ar exista o anumită certitudine, iar atunci când se întâmplă ceva, suntem uimiți, surprinși, îndurerați, supărați și suferim. Motivul pentru care ni se întâmplă asemenea lucruri este karma. Nu avem nici o idee despre cum să controlăm aceste karme. Cel puțin, deocamdată. De aceea, este necesar să cunoaștem modul de funcționare a karmei.

 

Meditația: Cele trei tipuri de suferință

Așezați-vă într-o poziție confortabilă și închideți ochii.

Fiți atenți la postura corpului, asigurați-vă că spatele este drept, bărbia să nu fie nici prea ridicată și nici prea coborâtă, țineți-vă mâinile în poală, cea dreaptă peste cea stângă, degetele mari să se atingă ușor. Fața să nu fie încordată.

Concentrați-vă pe respirație; nu încercați să o controlați, sau să o schimbați. Ritmul de respirație să fie normal și liniștit. Fiți atenți la trecerea aerului prin nări

 Invitați-vă Lama acum, să vină în fața voastră. Dacă aveți un învățător invitați-l pe el, dacă nu, încercați să-l imaginați pe acel ghid sau îndrumător care vă călăuzește pe calea voastră spirituală, fie că l-ați întâlnit sau nu. Încercați să-l vizualizați într-un corp minunat de lumină. El este o entitate cu înalte calități celeste, plin de iubire și compasiune, atotcunoscător, care vă iubește enorm. El se află cu voi ca să vă ajute să ajungeți la iluminare, să ieșiți din suferință.

Această entitate pe care o proiectați, vine din binefacerile extraordinare pe care le-ați acumulat. Faptul că puteți imagina pe cineva în acest fel indică binefacerile pe care le-ați acumulat. Și pentru că el este proiecția voastră, va funcționa perfect deoarece toate proiecțiile funcționează. De aceea, această entitate are puterea de a vă ajuta, este puterea pe care i-ați dat-o.

 Prosternați-vă în fața Lamei și cereți-i să vă binecuvânteze. Cereți-i să vă confere capacitatea de a practica bine, pentru a vă putea dezvolta în inimile voastre marea compasiune despre care ne învață Lo Jong și, cu ajutorul ei, să ajungeți la Bodhicitta, aspirația spre iluminare, pentru că numai ea vă asigură ieșirea din orice suferință.

Și acum, concentrați-vă asupra vieții voastre. Uitați-vă la viața voastră și vedeți dacă există vreo formă de suferință acută pe care o aveți. Poate ați pierdut pe cineva drag, poate ați experimentat o boală gravă sau poate ceva care s-a întâmplat în trecut. Uitați-vă la ceea ce este relevant pentru voi.

Acestea sunt uneori formele brute de suferință, care se pot întâmpla fiecăruia dintre noi. Dar există și forme subtile de suferință care ni se întâmplă. Este adevărat că nu le numim întotdeauna suferință, dar cu siguranță nu sunt situații fericite.

 A doua formă de suferință este asociată cu impermanența acestei vieți omenești. Pentru a ilustra acest lucru, încercați să găsiți ceva bun pe care îl aveți în viață. Și acum, întrebați-vă dacă puteți să păstrați acest lucru în mod cert.

El ar putea să fie un lucru material, sau corpul vostru sau mintea voastră. Poate sunteți mândri de inteligența voastră, poate vă plac anumite gânduri pe care le aveți sau anumite vise pe care le aveți sau anumite lucrări sau poezii pe care le scrieți. Oare există vreun lucru dintre toate acestea, de care sunteți siguri că îl puteți păstra?

Concentrați-vă acum pe faptul că tot ceea ce există în lumea voastră este temporar. Totul se schimbă în mod constant. Totul este în mișcare constantă, totul curge și nu este nimic de care să vă agățați. Încercați să vă gândiți la ceva pe care să vă puteți baza.

Deci, acesta este cel de-al doilea tip de suferință, care este mai subtil, mai fin în sensul că este mai greu de discernut datorită schimbărilor permanente.

Și există un al treilea tip de suferință, care este și mai subtil, de care suntem mai puțin conștienți de ea, aceasta fiind chiar condiția de a fi în Samsara.

Prin faptul că trăim, trebuie să murim, chiar dacă facem totul bine. Chiar dacă mâncăm mâncarea potrivită, spunem lucrurile potrivite și ne antrenăm fizic așa cum trebuie, datorită faptului că ne-am născut, trebuie să ne despărțim de tot. Ne-am născut într-o lume și într-o minte, fiind permanent împinși pentru a face lucruri, pentru a fugi după lucruri, fie că ele sunt material sau nu. Suntem mereu împinși să căutăm fericirea și aproape întotdeauna îl căutăm în locul greșit, care nu ne poate conferi fericirea.

Aceasta este existența samsarică, aceasta este mintea samsarică. Ele sunt sub controlul ignoranței, sub controlul pasiunilor sau a aversiunilor noastre. Toate acestea ne împing de colo în colo în fiecare clipă a vieții noastre.

Acesta este al treilea nivel al suferinței, numit suferință atotpătrunzătoare.

Aceasta este situația noastră existențială în Samsara, o situație în care fericirea este de scurtă durată, pentru că suntem în permanență împinși de ceva. Nu avem o clipă de odihnă. Este o stare de spirit fără libertate. Poate că suntem liberi să ne alegem locul în care să locuim și să ne alegem președintele sau primul-ministru pe care ni-l dorim, dar ignoranța, dorința și aversiunea ne manevrează în fiecare moment al vieții voastre. În acest fel, nu avem nici măcar o singură clipă de libertate în mintea noastră. Aceasta este semnificația suferinței atotpătrunzătoare.

Până când nu vom începe să scoatem capul din această situație teribilă, nu vom putea gusta fericirea durabilă.

Și asta e situația samsarică. Nu contează dacă avem o naștere reușită în următoarea încarnare, vom avea în continuare o minte samsarică fără nici un moment de libertate. Și astfel ea nu va ști ce înseamnă fericirea, nu va ști gustul ei.

Concentrați-vă din nou pe Lama care stă în fața voastră, acea imagine sfântă pe care ați vizualizat-o înainte. El este învățătorul gewe shenyen, prietenul vostru cel bun. Această ființă este întruchiparea marii compasiuni, iar singurul lui scop este să vă scoată din orice formă de suferință.

Uitați-vă la privirea lui care este plină de iubire nesfârșită. Fiți plini de recunoștință pentru marea lui compasiune. Numai datorită acestei compasiuni, el își sacrifică viața, venind să vă învețe din nou și din nou.

 Gândiți-vă la aceste virtuți pe care le are Lama voastră și la legătura dintre acestea și marea dragoste și compasiune pe care doriți să le dezvoltați în inima voastră. Cereți-i să vă binecuvânteze să ajungeți la marea compasiune.

Priviți la lumina ce emană din inima lui, razele luminii ajung în inima voastră și vă umpleți de iubire. Și acum, că sunteți plini de lumină și iubire, priviți la imaginea Lamei care se micșorează, vine spre voi și se așază în inima voastră. Păstrați-l acolo. El vă va însoți oriunde veți merge.

Și acum dedicați această minunată karmă pe care ați acumulat-o în meditație tuturor ființelor, ca ele să-și poată găsi fericirea iluminării, să aibă parte de libertate, de pace și să nu mai treacă prin nici o suferință.

Puteți să deschideți ochii.

 

Cele trei tipuri de suferință din Samsara

După cum ați observat, în această meditație am trecut peste trei tipuri de suferință din Samsara. Acestea sunt:

  1. Suferința grea, brută. Ea se numește suferința suferinței. Ea vine de pe urma evenimentelor dificile, a dezastrelor, pierderilor, războaielor, bolilor care ni se întâmplă.
  2. A doua formă de suferință numită suferința schimbării. Ea apare datorită schimbărilor constante și a efemerității vieții. În Samsara nu ne putem baza pe nimic, nu suntem siguri de nimic. Nu ne putem păstra niciun partener, niciun părinte, niciun copil, niciun cont bancar, nici sănătatea. Nu există nimic pe care să-l putem păstra, nu există nimic care să nu ne fie luat într-o clipă.
  3. A treia formă de suferință numită suferința atotpătrunzătoare, este mai subtilă, prin faptul că fiecare moment al vieții noastre este pătruns de această suferință, și nici măcar nu ne dăm seama de acest lucru. Această formă de suferință se exprimă prin faptul că avem o minte samsarică, că ne-am născut în Samsara și că încă nu suntem iluminați. Suntem stăpâniți, clipă de clipă, de o minte scufundată în ignoranță, care nu înțelege cum de există realitatea noastră și, prin urmare, ea dorește sau respinge sau fuge tot timpul după lucruri. Chiar și aceia dintre noi care sunt pe o cale spirituală, sunt încă supuși acestor forțe. De aceea mintea noastră nu este liberă, nu a avut nici un moment de libertate, nu cunoaște gustul libertății.Cele șase tipuri de suferință a existenței umane

 

Cele șase tipuri de suferință a existenței umane

Următoarea clasificare este pentru șase tipuri de suferință și vom spune doar câteva cuvinte despre fiecare.
Lucrurile pe care le-am făcut în meditație se aplică tuturor ființelor din Samsara, și nu doar ființelor umane. Deși acest lucru este valabil pentru toată lumea, ne vom reduce doar la existența umană.

  1. În viața noastră există tot timpul incertitudine. Nu știm ce ne aduce clipa sau ziua. Destinul nostru în existența samsarică, ca ființe umane, este că nu ne putem baza pe nimic. Acest lucru ne determină frica la nivel conștient sau mai puțin conștient.
    Dacă cineva ne-ar putea lua această incertitudine și am ști că totul va fi bine, gândiți-vă ce fel de viață am fi avut! În viața samsarică nu putem avea această certitudine, cu excepția cazului în care am progresat suficient pe calea spirituală. Și există o astfel de etapă avansată, în care omul poate să știe neîndoielnic cel așteaptă. Scopul acestui studiu este să ne aducă rapid în această fază.
  1.  Al doilea tip de suferință este nemulțumirea. Suntem în permanență nemulțumiți, suferim de nemulțumire cronică. Cum știm asta? Ne căutăm locul tot timpul. Acum stau aici, mă ridic și merg în alt loc pentru că simt că va fi mai bine acolo decât aici. Suntem nesatisfăcuți: salariul nu este suficient de mare, casa nu este de ajuns, mașina nu este de ajuns. Există și un alt nivel, mai rafinat de insatisfacție, de exemplu ne sculăm din pat, pentru că nu mai suntem mulțumiți de pat. Intrăm în pat pentru că nu mai suntem mulțumiți de a nu fi în pat. Tot timpul simțim nevoia de următorul lucru. Cât de mult am avea, vom dorim și mai mult. Suntem împinși mereu de această nemulțumire permanentă.
  2.  Faptul că m-am născut și va trebui să ne desprindem de acest corp. În momentul fertilizării conștiința noastră s-a legat de acest trup; iar într-o zi, va trebui să ne despărțim de el împotriva voinței noastre. Chiar și cineva care nu-și iubește corpul nu și-ar dori să-și piardă ochii. Orice părticică a trupului nostru ni se va lua. Gândiți-vă astăzi, dacă ar trebui să pierdeți un deget, prin ce suferință și durere ați trece. În momentul morții, ni se va lua totul, cu forța. Aceasta este soarta noastră în Samsara. Suntem forțați constant să trecem prin procesul morții. Chiar și pentru cei care le merge bine în viață, procesul morții este extrem neplăcut.
  3. Și așa cum ne este dat să ne separăm de acest corp, va trebui să intrăm într-altul din nou, și de care va trebui iar să ne separăm. Suntem nevoiți să ne lepădăm de un corp și să ne naștem într-altul, din nou și din nou și din nou, împotriva voinței noastre. Nu avem niciun control asupra acestei situații, nu știm ce trup vom avea și cât de bun va fi data viitoare.
  4. Viața este când în sus, când în jos. Ea este ca un montagnes russe, ce urcă și coboară. Nu putem păstra nimic, nu avem nici o garanție că va fi bine, doar dacă învățăm cum funcționează karma și asta este deja o realizare spirituală.
  5. Numărul șase este că, în cele din urmă, suntem singuri, indiferent de numărul de persoane pe care le iubim: soț/ soția, copiii, părinții, prietenii. Am venit în această lume singuri, și vom fi forțați să plecăm singuri. Nu există nimeni, nici partenerul, nici prietenul, care să poată împiedica acest lucru. Ei ne pot ține de mâna, dar vom pleca singuri. Acesta este destinul nostru aici, în Samsara.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

   

Lectia 2 – Lo Jong 2 – ACI 14

Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune

Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche, Geshe Lobsang Tharchin
și Geshe Michael Roach,

Potrivit traducerii conferintei Lamei Dvora Tzvieli

Lectia 2, a

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Primul principiu: practicile preliminare

Vom vorbi despre primul principiu, și anume despre practicile preliminare. În limba tibetană se spune:


Ngundro ten gyi chu tenpa

Ngun dro       = practicile preliminarii sau preliminariile.
Chu                   = dharma.
Ten gyi chu   = bazele dharmei.
Tenpa               = capitol.

Adică, Capitolul despre practicile preliminarii, bazele dharmei.

Datorită faptului că acest Lo Jong este din secolul al 12-lea, înaintea formării curentului Gelugkpa (secolul al 15 -lea), învățătorii l-au predat puțin diferit. Deci, sunt curente diferite care utilizează preliminarii diferite.

Primul dintre acestea este exprimat în următoarea linie a textului rădăcină:

Antrenează-te mai întâi în preliminarii”.

Aici fiecare învățător va specifica diferit aceste preliminarii.

Ken Rinpoche numește cele cinci preliminarii astfel:

  1.  Învățătorul.
  2.  Resurse și oportunități.
  3.  Moartea și efemeritatea.
  4.  Karma.
  5.  Neajunsurile Samsarei.

Fiecare dintre cele cinci preliminarii, pe care le denumește Ken Rinpoche are o importanță deosebită. Sfatul care ni se dă, este de a practica câte una dintre ele în fiecare zi de luni. Deci în cinci zile de luni se practică de fiecare dată alt preliminariu.

 

1.  Practica cu învățătorul

Vom începe cu câteva cuvinte despre primul antrenament. Ce înseamnă practica cu învățătorul? În limba tibetană se spune:


She nyen ten tsul

Adică, prietenul cel bun. Poreclă dată învățătorului spiritual.

Învățătorul spiritual este mai aproape chiar și decât o rudă de sânge. De ce așa? Deoarece atunci când găsim un învățător spiritual și îl lăsăm să ne conducă pe calea spirituală, el va determina nu numai această viață a noastră, ci și viața care urmează, și asta datorită faptului că ne dă o direcție spirituală. Odată ce am găsit o astfel de persoană și am decis să-i acordăm toată încrederea, el va deveni cel mai important factor din viața noastră.

Bineînțeles că această decizie nu o vom lua cu ușurință. Faptul că veniți la o clasă nu înseamnă că ați ales un profesor. Trebuie să-l examinați cu multă atenție. În budism există studii ample și detaliate despre cum să examinăm un profesor.

De ce este atât de important învățătorul? Pentru că:

–  fără el nu se poate ajunge la iluminare.
– va trebui să mergem într-un teritoriu neexplorat, în care nu am fost niciodată.
– și pentru că nu suntem încă iluminați. Dacă am fi fost iluminați, nu am mai fi fost aici., nu-i așa?

După cum știm bine cu toții, atunci când dorim să călătorim într-o țară în care nu am mai fost niciodată, ne echipăm cu o hartă sau ne luăm un ghid.
La fel și când dorim să ajungem la iluminare, nici măcar nu știm ce să întrebăm, nu știm ce ne lipsește și ce ar trebui făcut.

Deci, învățătorul este esențial, dar nu orice învățător. El va trebui să fie cineva care:

– a parcurs o bucată bună de drum și vă poate îndruma,
– îndrumările să nu fie greșite și să se bazeze pe o tradiție autentică, tradiție în care oamenii au parcurs calea și au finalizat-o cu succes,
– tradiția să vină de la ființe iluminate,
– este capabil să vă îndrume, dar să și dorească să facă acest lucru,
– să vă doriți să învățați cu el și în care să aveți încredere.

În momentul în care veți găsi pe cineva de acest gen, înseamnă că aveți un mare noroc, pentru că vă oferă o șansă de iluminare. Pe de altă parte, trebuie să știți cum să faceți acest lucru corect, altfel veți pierde această șansă foarte ușor.

Tsul = metodă sau cale.
Ten  = a te baza.
Ten Tsul înseamnă cum să ne bazăm pe un profesor, sau cum să tratăm un astfel de profesor.

1. Cum să ne gândim la un profesor.
2. Cum să acționăm față de profesor.

Studiul despre calitățile pe care trebuie să le îndeplinească un învățător este deosebit de important pentru că duce la asigurarea succesului în această relație cu el. De îndată ce ne-am găsit un învățător, relația cu el devine cea mai importantă relație pe care o avem.

Profesorul trebuie să aibă anumite calități înainte de a fi potrivit să devină profesorul nostru. Care credeți că ar fi calitatea numărul unu al unui învățător? Moralitatea.
Interesant este faptul că moralitatea vine înainte de cunoașterile lui, cu toate că și ele sunt importante. Dacă îl percepeți ca fiind imoral, nu veți avea încredere în el, și nici nu veți reuși pe cale. De aceea trebuie să fiți convinși că el păstrează etica morală și are o motivație pură. Este esențial să știți că învățătorul nu vine să profite de voi sau că nu vine să vă folosească pentru nevoile lui personale. Acestea sunt motivele pentru care moralitatea este calitatea numărul unu. În cursul 1, 3 și seminarul ” Sursa binefacerilor mele”, veți găsi listele cu calitățile pe care trebuie să le aibă învățătorul.

Și elevul trebuie, să aibă anumite calități. Pentru a găsi un profesor bun va trebui să fiți un elev bun.

a. Ken Rinpoche spunea:

Dacă un elev instruit găsește un profesor erudit și primește o îndrumare bună
Binefacerea acestui fapt este de necrezut, de neimaginat, este imensă”.

Deoarece ne dă șansa de a ajunge la iluminare. Dacă această întâlnire are loc și este de succes, karma acumulată este enormă.

b. El ne mai spune:

Dacă elevul reușește să mențină această relație cu bine,
Învață ceea ce ea este, și o face bine –
Toți Buddha de el sunt mulțumiți. Toți Buddha pentru asta vor fi fericiți”
.

Toți Buddha văd cum un alt mic Buddha, vine să se alăture marii familii, iar pentru asta ei sunt fericiți.

c. Un astfel de practicant, își va diminua destul de repede sentimentele negative, afecțiunile mentale. Iar dacă ele încă mai există, puterea lor va scade, în sensul că frecvența lor va scădea.

d. Binefacerea acumulată în urma comportamentului adecvat față de Lama, reduce influențele rele care vin asupra noastră, deochiurile.

e. Cunoștințele noastre progresează foarte repede.

f. În viețile viitoare vom avea învățători desăvârșiți și vom continua să progresăm pe cale, iar existența noastră nu va mai fi mizerabilă și suferindă.Aceasta este cheia de a obține iluminarea rapid și ușor, pe care ne-a dat-o Ken Rinpoche.

 

2. Resurse și oportunități

A doua practică este legată de resurse și oportunități. Acest subiect este prezentat în cursul nr. 1. În limba tibetană se spune:


Delnjor

În literatura Mahayana sunt enumerați optsprezece factori care intră în meditația despre resurse și oportunități. O parte dintre aceștia sunt studiați și în seminarul Bucuria efortului.
Meditația asupra resurselor și a oportunităților pe care le avem, este foarte bună atunci când ne simțim puțin neajutorați sau deprimați sau nesiguri sau credem că această cale nu este pentru noi sau că ea este prea grea. Ea ne reamintește: ce noroc avem! Chiar și aceia dintre noi cărora li s-au întâmplat lucruri neplăcute, boli sau necazuri diferite ar trebui să se gândească la toate lucrurile bune pe care le au.

Voi trece în revistă o parte dintre ele.

  1. Mai întâi de toate, ne-am născut ca ființe umane. Câte creaturi există în lume? Câte dintre ele sunt ființe umane? Chiar dacă vă uitați la creaturi, la cele pe care le puteți vedea: furnicile, țânțarii, peștișori și protozaurii microscopici, câte dintre ele sunt ființe umane? Probabilitatea este aproape zero. Apoi;
  2. Nu ne-am născut ca animale,
  3. Nu ne-am născut în infern,
  4. Nu ne-am născut ca spirit flămând – preta.

Acum, printre ființele umane,

  1. Ne-am născut într-un loc al legii, unde nu trebuie să ne facem griji că vin ucigași sau tâlhari.
  2. Ne-am născut normali și suficient de sănătoși.
  3. Avem suficient timp să stăm și să ascultăm Dharma.
  4. De asemenea, suntem inteligenți pentru a înțelege aceste cuvinte.
  5. Avem interes pentru aceste lucruri. Nu pe toți cei care au un corp sănătos și o minte sănătoasă îi interesează calea spirituală. Deja, avem cinci lucruri extrem de rare.
  6. Suntem într-un loc în care există învățături.
  7. Există învățători care vin și ne învață. Câți oameni se află în aceste situații?
  8. Nu suferim în acest moment de vreo durere teribilă. Și așa mai departe.

Dacă adunăm toți acești factori, de a ne fi născut ca ființe umane, de a fi sănătoși fizic, de a avea o minte sănătoasă, de a avea interes, de a avea profesori, probabilitatea ca această situație să se întâmple este aproape zero.

Oricine care nu este încă un Buddha, are probleme și suferă. Fiecare dintre noi trecem prin greutăți. Dar în același timp, norocul pe care îl avem în această viață este pur și simplu extraordinar. Și nu contează cât de multe probleme avem ca ființe umane. Deci, aceasta este meditația care ne reamintește cât de norocoși suntem și, pe de altă parte, cât de rar, și aproape imposibil este ca această situație în care ne aflăm să se întâmple din nou de la sine. Dacă nu vom practica, ne putem asigura că toate acestea nu se vor mai întâmpla iar.

În scrierile budiste, această situație este comparată cu broasca țestoasă mitică care trăiește în ocean, și la fiecare două sute de ani se ridică un minut pentru a respira puțin aer, scoțându-și capul printr-un un colac care plutește pe suprafața oceanului. Acesta este un eveniment a cărui șansă este aproape imposibilă. Este aceeași șansă să ne naștem din nou – ca ființe umane cu toate aceste condiții.

Deci, când veți simțiți că greutățile vieții vă trag în jos, gândiți-vă la această statistică, pentru că ea este total corectă. Așadar, nu numai că avem oportunități și resurse incredibile, rare și aproape imposibile, dar și o karmă extraordinară provenită din multiplele binefaceri pe care le-am acumulat pe parcursul multor veacuri și care rodește sub forma condițiilor noastre de viață actuale. Și cu toate acestea viața este scurtă. Fereastra pe care o avem pentru a practica ca să ieșim din suferință este îngustă.

Deși pe de-o parte, am primit un cadou uimitor și irevocabil, pe de altă parte, el se duce repede.

Deci, dacă primul antrenament a fost cu învățătorul, care este începutul căii spirituale, al doilea antrenament este meditația despre resurse și oportunități , meditație care ne ajută să ne menținem pe cale atunci când cădem de pe ea atunci când suntem preocupați de treburile zilnice și nu practicăm. Ea ne reamintește că toată această situație nu se va mai repeta și cât de ușor este să o pierdem.

 

3. Moartea și efemeritatea

Următoarea meditație este:


 Chiwa mi takpa

Aceasta este meditația asupra morții și a efemerității. Ea are rolul de a ne coborî din starea de prea mulțumire de preocupările noastre zilnice. Dacă nu facem această meditație, vom continua să ne ocupăm de treburile samsarice și moartea ne va ajunge din urmă. Ea vine întotdeauna când suntem în mijlocul a ceva. Corect? Iar când va veni să ne ia, vom avea sentimentul de regret că n-am terminat ceea ce ne-am dorit.

Majoritatea oamenilor mor cu sentimentul de insatisfacție. Majoritatea oamenilor simt că această viață nu a fost valorificată așa cum ar fi trebuit. Singura modalitate de a evita o astfel de soartă tristă este să ne reamintim tot timpul despre semnificația acestei vieți. Și nu se va întâmpla fără meditație. Aceasta este o meditația vitală.

În cursurile ACI, există seminarul ”meditația asupra conștientizării morții”. Aceste meditații nu deprimă, ci din contră. Dacă le facem bine, atunci vom trăi  viața din plin și îi vom da sens. Și cu cât le vom face mai mult, cu atât vom deveni mai fericiți. În mod paradoxal, faptul că suntem mai conștienți de caracterul final al acesteia, vom da mult mai mult sens fiecărui moment pe care îl vom trăi.

Dacă cineva vă va spune: “Mâine, garantat vei muri“, ce veți face acum? Veți începeți să vă gândiți: ”Mai doresc eu oare să continui să fac ceea ce am făcut până acum când știu că este ultima mea zi de viață?” Acest gând ne dă șansa să alegem ceva care are sens pentru noi. Dacă vom face această meditație în fiecare zi, atunci în fiecare zi vom face ceva semnificativ, ceva care să ne facă fericiți.

 

Există trei aspecte principale ale meditației asupra morții:

  1. Primul aspect este certitudinea morții. Cu toții știm că oamenii mor. Acest corp va muri cu siguranță. Buddha a trecut din această lume, Je Tsongkapa a părăsit lumea, Ken Rinpoche a trecut, eu nu voi trece?

Cu toții știm teoretic că vom muri, dar trăim într-o stare de negare pentru că nu am trecut încă printr-o experiență a morții. De multe ori trebuie să se întâmple un dezastru, sau o boală sau să pierdem o rudă foarte apropiată, care să ne trezească la posibilitatea că moartea ni se poate întâmpla și nouă. Pentru că până atunci visăm cu ochii deschiși. Facem tot felul de lucruri fără să ne dăm seama de ce facem ceea ce facem? Ce importanță are acest lucru în viața mea? Cum îmi petrec ziua?

Când unul dintre părinții noștrii moare, există adesea o perioadă de deschidere spirituală în noi, pentru că ei sunt foarte apropiați de noi și foarte iubiți. După aceea vine o perioadă, poate de câteva săptămâni, poate de două săptămâni, când oamenii devin puțin mai spirituali, mai puțin subtili, după care încep din nou să se închidă, întorcându-se în același loc. Dacă vi s-a întâmplat să pierdeți pe cineva foarte drag, moartea lui v-a oferit un cadou; ea v-a deschis o fereastră mică pe care să o folosiți. Folosiți-vă de această oportunitate pentru a ajunge pe calea spirituală și de a ieși din suferință. Ea vă va ajuta și pe voi dar și pe cel drag.

Deci, primul aspect este certitudinea morții, faptul că moartea nu poate fi oprită, și că fiecare moment care trece și l-am irosit nu poate fi returnat.

  1. Al doilea aspect este că nu știm când moartea va veni. Ea vine cu siguranță. Acest fapt caracterizează forma noastră de existență, pentru că nu toate ființele trăiesc cu această conștientizare. Și asta e bine, pentru că această conștientizare ne împinge să nu mai pierdem nici un moment, pentru că moartea ne poate surprinde mâine, sau chiar la noapte. Nu știm.

Vârsta nu promite nimic. Tinerii mor, bătrânii mor. Sănătatea noastră nu garantează nimic: oamenii sănătoși mor pe neașteptate. Nu există nici un factor extern care să vă poată spune când va veni moartea. Statisticile care se fac pentru vârsta medie nu se aplică pentru dvs. Ele sunt statistici, un număr imaginar, care nu se aplică fiecărei persoane în parte.

  1.  Și al treilea aspect major în meditația asupra morții este că atunci când moartea vine în cele din urmă, nu putem lua nimic cu noi.

Nu putem lua nici o avere cu noi, nu ne putem lua reputația cu noi , nici slujba, nici diploma, nici statutul nostru, nici mintea noastră, nici familia, nici prietenii, nici frumusețea noastră, și nici gradul nostru de inteligență. Nu putem lua cu noi după moarte absolut nimic!

Dacă ne uităm la modul în care ne petrecem ziua, la toate lucrurile de care ne îngrijim zilnic, toate acestea ne vor fi smulse în momentul morții, unul câte unul.

Noi spunem că atunci când corpul moare, conștiința își continuă următoarea încarnare, următoarea sa formă de existență, iar singurele lucruri care continuă, sunt realizările noastre spirituale.

Dacă am reușit să dobândim Bodhicitta, ea va veni cu noi. Dacă înțelegem vacuitatea, ea va veni cu noi. Dacă ne-am înfrânat puțin egoismul, va veni cu noi. Cu toții știm că există copii care se nasc cu diferite abilități. Îi putem vedea cu ce au venit în această lume. Copiii nu se nasc “Tabula Rasa”, ei vin cu realizările spirituale pe care le-au acumulat din viețile anterioare.

Concluziile care reies din meditația asupra morții:

–  Dacă este adevărat că moartea este sigură și că tot ceea ce putem lua cu noi sunt numai realizările noastre spirituale, atunci va trebui să începem practicarea unei căi spirituale pentru a putea ajunge la realizări spirituale.

– Dacă este adevărat că nu știm când moartea va veni, atunci va trebui să practicăm chiar acum.

– Și dacă este adevărat că singurul lucru pe care îl putem lua cu noi este realizarea spirituală, atunci ce fel de practică vom face? Vom practica numai pe aceea care ne va duce cât mai repede posibil la cele mai puternice realizări spirituale.

În ziua morții, revenim la zero. Toate lucrurile cu care ne identificăm ne sunt luate. Toate identitățile: sunt româncă, sunt femeie, sunt mamă, sunt om de știință, sunt profesoară, sunt student, se șterg într-o clipă și ne întoarcem la zero. Dar singurul lucru care nu poate fi șters este calitatea spirituală pe care am dezvoltat-o pe parcursul vieții. Deci, atunci când veți face această meditație bine, va veni momentul când vă veți hotărî să nu vă mai irosiți viața.

Acestea sunt concluziile meditației asupra morții. Este foarte important să auziți această învățătură, și să meditați pe o perioadă de timp, în fiecare zi. Fără să meditați, această conștientizare nu poate pătrunde în noi suficient de adânc, și vom continua să ne preocupăm de treburile noastre zilnice, până când ne va surprinde moartea. Deci, pentru a scăpa de suferință, trebuie să ne dezvoltăm această conștiință a impermanenței existenței noastre și a morții inevitabile.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

Lectia 1 – Lo Jong 2 – ACI 14

Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune

Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach,

Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Rugăciunile ne deschid inima 

Vom începe acest seminar cu câteva cuvinte despre rugaciunile cu care deschidem fiecare lecție de dharma. Motivele pentru care le spunem sunt:

  1. Este de a face trecerea de la rutina zilnică la lucrurile sfinte. Ceea ce se dorește este de separa lucrurile care vă frământă, preocupările zilnice, de învățăturile care sunt transmise în aceste lecții, astfel încât mintea voastră să le poată asculta liberă câteva ore.
  2. Cu cât motivația cu care se vine este mai pură, cu atât mai multe lucruri pure vor ajunge la voi. Așa cum am mai spus, toate acestea nu au nici o natură proprie de sine, decât cea pe care voi le-o dați. Deci, cu cât motivația voastră este de a crea numai bine, cu atât mai repede veți ajunge la nivele înalte.
  3. Un al treilea motiv este deschiderea inimii. În budism se spune că mintea noastră se află în inimă. Și cu cât ne vom deschide mai mult inimile noastre, vom deveni mai fericiți și mai multă înțelepciune va pătrunde în noi. Toată învățătura pe care o auziți, o veți asimila cu mult mai repede dacă sunteți deschiși față de ele. Iar calea cea mai bună de a vă deschide inimile este de a vă dezvolta sentimente de recunoștință, nu numai pentru învățături, ci și pentru oricine stă în fața voastră. Gândiți-vă pentru câteva momente la calitățile pe care le are cel ce stă în fața voastră, ce ar trebui să învățați de la el, și cât de norocoși sunteți că el există în viața voastră. Mulțumiți-i în sinea voastră pentru toate acestea.

Și pentru ce trebuie să fim recunoscători? Trebuie să fim recunoscători pentru învățăturile primite pentru că ele ne pot schimba viața. Acesta este și scopul acestora, de a aduce binecuvântare oamenilor. Dar, înainte de a discuta despre linia de maeștri care ne-au transmis aceste învățături, va trebui să le mulțumim anticipat. Ne ajută să ne deschidem inima și altfel le vom asculta.

Deci, începem cu rugăciunea de recunoștință – Mandala. Acest lucru îl facem prin oferirea de ofrande învățătorilor care ne-au transmis învățăturile, în spiritul de a dărui ceva în schimbul lor. Acest act de a dărui, este exact lucru care ne va deschide inima. Înțelepciunii îi trebuie loc în inima noastră ca să poată să pătrundă.

A doua rugăciune, este Refugiul. Cu cât vom rămâne mai mult în aceste învățături, ele vor avea mai mult sens și vor deveni mai profunde pentru noi.

Pe scurt, atunci când venim să ascultăm aceste învățături, vom ieși puțin mai înțelepți, mai buni, mai capabili să ne ajutăm și pe noi și pe alții. Deci, atunci când ne refugiem în cele Trei Diamante, ne refugiem de fapt în această capacitate spirituală pe care sperăm să ne- o dezvoltăm ca rezultat al învățării.

( Mandala)
( Refugiul)

 

Textul și autorul

Studiul acestui curs se numește Cele șapte principii pentru antrenarea minții sau Șapte principii pentru dezvoltarea inimii bune.

Vom scrie în limba tibetană puțin pentru că altfel nu mă veți crede. Sfatul este:

  1. Să vă luați notițe, deoarece nu știți când va fi nevoie de voi ca să predați. Se întâmplă uneori ca oamenii să vină și să vă roage să-i învățați. Deci trebuie să fiți pregătiți în acest sens.
  2. Și, în plus, sugestia mea este să încercați să scrieți literele tibetane, chiar dacă nu cunoașteți alfabetul, pentru că așa veți planta semințele și în cele din urmă le veți ști. Prin această limbă ni s-a transmis o înțelepciune atât de profundă și de incredibilă, că este o mare binecuvântare să o învățăm.

În limba tibetană, textul se numește:

   Lojong dun dunma

Lo                                        = minte,
Jong                                   = antrenament sau transformare, și de asemenea purificare,
Lojong                              = transformarea minții sau antrenamentul minții.
Dun                                    = punct, semnificație sau principiu (această silabă se citește de fapt don).
Dun (a doua silabă)   = șapte.
Ma                                      = sufix pentru feminin.

Deci, Cele șapte principii pentru antrenarea minții sau pentru dezvoltarea inimii bune.

Textul a fost scris de:

Geshe Chekawa

El a trăit în Tibet, între anii 1101 – 1175. Uneori numele lui este scris diferit, și anume:

 Chekapa

Un alt nume pe care îl are este:

Yeshe Dorje

 

Tradiția Lojong

În prima perioadă a budismului în Tibet, s-a dezvoltat o întreagă literatură Lojong. Budismul a intrat în Tibet în mai multe etape. Prima perioadă a budismului în Tibet a durat aproximativ între anii 800 -1000. Deci, Geshe Chekawa a trăit în prima perioadă de dezvoltare a budismului în Tibet.

Acest studiu aparține curentului:

 Kadampa

Ka                = cuvânt,
Dampa      = sfânt și de asemenea îndrumare.

Kadampa = îndrumare sfântă sau oamenii cuvântului.

Înainte de a ajunge budismul în Tibet, nu exista alfabet. Deoarece tibetanii erau simpli păstori de iaci, învățătura a fost transmisă, la început, pe cale orală. Cu mult mai târziu s-a dezvoltat alfabetul și s-au ridicat mănăstiri splendide.

Acest Lojong este foarte concis. El este scris în propoziții scurte pentru a fi ținute minte mai ușor. Datorită faptului că tibetanii nu știau să scrie și să citească, îndrumările le-au primit de la Lama pe cale orală. De asemenea, Lama le dădea puncte de referință pentru a le aminti studiile sau capitolele. Acesta este Lojong.

Pentru a înțelege învățătura, este nevoie de explicații deoarece propozițiile sunt ambigue. Această tradiție orală are mult farmec, pentru că are acea inocență a primei întâlniri cu marea înțelepciune. O țară de păstori de iaci, analfabeți care se întâlnește dintr-o dată cu înțelepciunea.

Într-un fel, și noi suntem la fel ca și ei, pentru că suntem prima sau a doua generație care se întâlnește cu această înțelepciune. Deci, suntem în scutecele Dharmei. Și, de asemenea, suntem departe de situația în care învățătura este doar o colecție de ritualuri și rugăciuni fără viață, iar oamenii nu cunosc nici măcar sensul lor. Deci, avem avantajul Kadampei, și putem obține o mare binecuvântare din acest studiu.

Există o întreagă literatură Lojong, unul dintre aceste texte deja l-am studiat:                                                  


 Lo Jong Tsik Gyema

 

Adică, Cele opt versete de antrenare a minții, scris de către Dorje Sengge Langri Tangpa (1054 – 1123).

Aceste două nume sunt ale aceleiași persoane. După ani, putem vedea că Dorje Sengge l-a precedat pe Geshe Chakwa. Deci textul pe care îl învățăm a apărut ceva mai târziu și, prin urmare, este și mai detaliat. Odată cu trecerea timpului, textele devin mai lungi și mai detaliate. Dacă primul Lojong a fost o pagină, acesta are cinci.

 

Comentariile acestui text

Se pare că există foarte puține comentarii asupra acestui text, ele sunt:

  • comentariul celui de-al cincilea Dalai Lama.
  • comentariul lui Nagolchu Dharambadra, un mare înțelept al tradiției Gelugkpa, care a trăit în secolul al XVIII-lea.
  • comentariul lui Pabongka Rinpoche (începutul secolului al XX-lea). Acest curs se bazează pe comentariul lui, așa cum a fost transmis lui Ken Rinpoche, după care lui Geshe Michael și Lamei Gui de la Kaspar Rinpoche, și în final Lamei Dvora Hla. Deoarece acest comentariu este secret, nu veți primi traducerea lui, dar îl primiți pe cale orală.

 

Geshe – prietenul cel bun

Vom vorbi despre semnificația numelui de geshe:

Geshe Chekawa

 

Numele de Geshe, este acordat în zilele noastre ca titlu celor care au studiat în mănăstirile Gelugkpa timp de douăzeci până la douăzeci și cinci de ani.

Programul de studii cuprinde toate cele cinci mari cărți, patru ore zilnice de dezbateri și examene orale. Examenul final este susținut în public și poate fi comparat cu a susține teza de doctorat în filozofie. În acele vremuri nu exista un astfel de sistem de pregătire în mănăstiri.

Deci, atunci când spunem “Geshe Chekawa” nu ne referim la titlu de geshe așa cum ne referim astăzi.


Geshe

 

Cuvântul este format din două silabe Ge și She.
Ge este prescurtarea cuvântului geway, iar she prescurtarea cuvântului shenyen. Tibetanii mereu formează un nou cuvânt, unind două cuvinte, aruncând silabele de la sfârșitul fiecăreia.
Geway = binefacere sau bine

Shenyen = prieten bun, sau prieten foarte apropiat sau rudă.
În limba sanscrită, prieten bun se spune Kalyana Mitra.

Ce este un prieten bun? El este o persoană care ne călăuzește pe calea spirituală, el este un învățător spiritual.
Deci, atunci când au decis să-l numească “Geshe Chakawa” a fost ca să-i dea respectul de mare învățător spiritual. Acesta este sensul cuvântului geshe.

 

Lo Jong – o practică de a dezvolta compasiunea similară cu cea a lui Buddha

În toate Lo Jong-urile, accentul este pus pe dezvoltarea compasiunii.

tuk je chenpo

 

nying je chenpo

 

Nying   = inimă.
Tuk        = tot inimă, dar al unei entități sfinte, a lui Buddha.

Tibetanii au sisteme de cuvinte separate pentru părțile corpului unui om obișnuit și o persoană sfântă.
Je are mai multe sensuri și anume= 1. mare; 2. rege, lord, sau cineva respectabil

Nying je   = regele inimii sau regina inimii, poreclă dată compasiunii.
Tuk je        = compasiunea din inima lui Buddha.
Chenpo    = mare

Nying je chenpo    = marea compasiune.
Tuk je chenpo         = marea compasiune a lui Buddha.

Toți Buddha și-au adus compasiunea la un nivel de perfecțiune care este greu de imaginat. Deci, tema tuturor Lo jong-urilor este să ne ajute să ne dezvoltăm tuk je chenpo. Mai întâi, ne dezvoltăm desigur nying je chenpo ca să ajungem să devenim Buddha și să realizăm tuk je chenpo.

 

Cine este Buddha?

Când spunem “vom fi Buddha”, asta nu înseamnă că vom deveni dintr-o dată un indian care se perindă prin junglele indiene de acum două mii cinci sute de ani.

Prin cuvântul “Buddha” înțelegem o ființă luminoasă care și-a dezvoltat la maximum dragostea, compasiunea, înțelepciunea și și-a dezvoltat abilitatea de a ajuta toate ființele în același timp.

Este o ființă de lumină, un înger, atotștiutor, care are compasiune și iubire infinită pentru toate creaturile, fără excepție, fără condiții și fără nicio discriminare. El are abilitatea de a veni să ne ajute în a avansa pe calea noastră spirituală și să ajungem în starea lui.

 

Compasiunea duce la înțelepciune

Datorită modului în care suntem construiți, se pare că atunci când ne dezvoltăm compasiunea, ne dezvoltăm iubirea, în același timp se dezvoltă înțelepciunea.

Practic, este imposibil ca înțelepciunea să se dezvolte fără compasiune . Aceasta este o condiție vitală. Și este cu mult mai ușor să ne dezvoltăm compasiunea decât înțelepciunea. Înțelepciunea necesită o înțelegere profundă a vacuității și, după cum veți vedea, nu este o chestiune ușoară. De aceea acest studiu este destinat să ne pregătească inimile, să ne deschidă inimile în vederea studiului despre înțelepciune.

Toate studiile sunt construite în așa fel încât să ne pregătească pentru a ne deschide înțelepciunii. Va trebui să muncim mult pentru că nu suntem pregătiți pentru studiul înțelepciunii. Altfel, am fi dobândit de mult înțelepciunea și nu ar mai fi trebuit suferim atâta. Înțelepciunea despre care vorbim nu are nimic de-a face cu IQ și notele noastre de pe diplomele de bacalaureat sau de studii superioare.

Înțelepciunea noastră spirituală este încă în scutece, și pentru a o dezvolta este nevoie mai întâi să ne dezvoltăm compasiunea.

 

Câteva detalii despre acest studiu

Lama Dvora Hla spune că acest studiu l-a primit de câteva ori. Prima dată l-a  primit de la Geshe Michael, după care de la Ken Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin, cam la un an și jumătate înainte de moartea sa, un studiu foarte detaliat și amplu pe care l-a dat. Mai târziu din nou de la Geshe Michael, și în final de la un alt Lama tibetan care era șeful colegiului tantric și liderul liniei Gelugkpa, pe nume Gyume Khensur Rinpoche.

Deoarece acest studiu este foarte vechi, de-a lungul anilor au apărut diferite versiuni ale acestuia. Există variații ale versetelor. Unele apar, altele nu. Câteodată nu sunt în aceeași ordine, iar diferiții profesori care au învățat-o pe Lama Dvora Hla, au predat din diferite surse. Deși, acest lucru poate să creeze un pic confuzie, dar Lo Jong este în esență același.

Versiunea pe care o primiți a fost redactată de Geshe Michael Roach pe baza unor scrieri pe care le-a primit de la Ken Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin. Textul acestui studiu este un text vechi și detailat și, ca toate textele, de multe ori există câteva litere șterse sau există multe greșeli de scriere, deoarece cei care au scris nu știau neapărat ortografia și de multe ori o mică schimbare de ortografie schimbă sensul frazei. Deci, a fost depusă multă muncă pentru a traduce și aranja textul și acest studiu. Geshe Michael și Ken Rinpoche au lucrat în paralel, dar nu la aceeași versiune.

 

Începutul textului: prosternarea

Textul începe cu prosternarea de onoare:

Om Svasti !

Ceea ce ar însemna ”Să fie totul bine!”. Autorul continuă:

Mă prosternez în fața sfintei compasiuni!

În orice astfel de scriere, care vine să ne învețe compasiunea, care vine să ne învețe înțelepciunea, care este de fapt înțelepciunea transmisă de Buddha – întotdeauna autorul începe să se prosterneze. Așa cum și noi începem fiecare lecție cu Mandala, începem cu mulțumiri.

Orice autor budist, care înțelege și a practicat bine calea – se conectează la măreția acestor lucruri. El se conectează la măreția Buddha și își înțelege propria lui lipsă de sine.

Deci, ultimul lucru scris pe care îl veți vedea în literatura budistă bună este cineva care spune: “Așa m-am gândit și am văzut, și uite vin să te învăț, de la mine”.

Întotdeauna autorul va scrie: “Am primit această învățătură de la profesorii mei și ei au primit-o de la profesorii lor, iar eu mă prosternez în fața acestora care mi-au dat privilegiul să devin un canal de trecere a învățăturii”.

Cei mai buni și cei mai străluciți autori au fost și cei mai modești. Scopul lor a fost întotdeauna, ca ei să fie un canal de transmisie curat și pur, pentru a nu altera puritatea învățăturilor pe care le-au primit.

Ei se dau la o parte, astfel încât învățătura să poată curge curat. De aceea, ei se prosternează întotdeauna în fața celui care i-a transmis-o.

În fața cui se prosternează autorul?

În scrierile budiste, autorii se prosternează în fața anumitor ființe iluminate sau în fața anumitor lucruri. Este interesant că în acest studiu Geshe Chekawa se prosternează în fața sfintei compasiuni. De multe ori, scriitorii se prosternează lui Buddha sau Manjushri sau la învățătorul lor, dar aici prosternarea este față de marea compasiune.

Ne vom referi în continuare la acest fapt.

Marele înțelept budist Arya Nagarjuna (150 – 250 e.n.), a scris cartea intitulată Înțelepciunea rădăcinii, carte foarte profundă și în întregime despre vacuitate. Este foarte greu să o înțelegem dacă o citim singuri.

În secolul opt, Chandrakirti (600 –  650 e.n), un savant indian budist, scrie un comentariu asupra Mulla Prajna, adică “Înțelepciunea rădăcinii“. Acest comentariu este o carte clasică a Căii de mijloc în budism. De fapt, Nagarjuna și Chandrakirti sunt considerați ca fiind părinții Căii de mijloc. Uneori sunt considerați ca tată și fiu. Se spune că Chandrakirti în comentariul său ar fi scos întreaga esență a cărții lui Nagarjuna și ar fi făcut-o “foarte clar”.

Când spunem „foarte clar“ în budism, este nevoie de ghilimele, pentru că dacă  încercați să citiți Chandrakirti, veți vedea că nu este deloc ușor de înțeles. S-au scris comentarii asupra comentariului lui Chandrakirti, iar asupra acestor comentarii s-au scris alte comentarii și așa mai departe.

Tot budismul tibetan este de fapt ancorat în Calea de mijloc. Ea este un concept, o filozofie, un punct de vedere asupra lumii, un mod de a explica lumea. Școala Căii de mijloc are, de asemenea, sub-școli. Deoarece această școală ne ajută să dobândim înțelepciunea ca să ne putem elibera din suferință, vom petrece mult timp învățând-o. Trebuie să înțelegem Calea de mijloc, calea lui Nagarjuna, a lui Chandrakirti și a înțelepților care au venit mai târziu, trecând pe această linie la Trijang Rinpoche, tutorele junior al celui de-al 14-lea Dalai Lama, când Dalai Lama avea vreo nouăzeci de ani. Trijang Rinpoche a fost considerat o reîncarnare a lui Chandrakirti, și de asemenea a fost profesorul lui Ken Rinpoche, deci un fel de străbunic al vostru. Deci, după cum vedeți primiți linia directă.

În concluzie, scrierea “Înțelepciunea rădăcinii”, este o carte despre Calea de mijloc, o carte filosofică, o carte profundă despre filozofia vacuității și ea începe cu prosternarea în fața marii compasiuni.

 

Bodhisattva

Deci, când ne referim la tuk je chenpo, ne referim la scopul acestui studiu de a ne dezvolta compasiunea sacră în inimile noastre, astfel încât să devenim Buddha, să ajungem la iluminare.

Cum este creat Buddha? Cum se poate ajunge la iluminare?

Când spunem că “Buddha este creat”, înseamnă că o persoană a ajuns la iluminare. A atins acea perfecțiune pe care v-am descris-o puțin mai devreme. Cum s-a născut? De unde a venit Buddha? Iar aici nu ne referim la mama lui biologică, pentru că dacă fiecare mamă biologică ar fi dat naștere unui Buddha, ar fi fost ușor, nu-i așa? Deci nu ne referim la mama biologică, ci ne referim la cauzele care dau naștere unui Buddha. Pentru a avea un rezultat, avem nevoie de o cauză care să-l determine. Care este cauza care dă naștere unui Buddha?

Se spune că cel care creează un Buddha este un Bodhisattva. Trebuie să devenim mai întâi un Bodhisattva înainte de a putea fi un Buddha.

Bodhisattva este aceea persoană care și-a creat în inima lui dorința profundă de a ajunge la iluminare, aspirația de a obține iluminarea.

Fără această dorință intensă și profundă pentru iluminare în inimile noastre, nu vom putea ajunge la iluminare. Chiar și obiectivele lumești simple, nu le putem atinge , fără o asemenea dorință. Nu putem parcurge toți pașii, sau să trecem prin toate încercările și dificultățile dacă nu avem ambiția de a termina. Este nevoie de această aspirație pentru orice misiune de extremă importanță. Deci, față de acest scop înalt de a ajunge la iluminare, trebuie să dorim să ajungem la iluminare.

Persoana care și-a dezvoltat pe deplin aspirația de iluminare în inima sa, se numește Bodhisattva.

 

Practica unui Bodhisattva
Ce dă naștere unuiBodhisattva?

Există multe studii și practici ca să ne ajute să devenim Bodhisattva. Budiști consideră că Bodhisattva sunt oameni sfinți. Câteodată îi numim luptători spirituali. Maestrul Shantideva, care este considerat “prințul Bodhisattva”, ne învață cum să devenim Bodhisattva. Un Bodhisattva își dezvoltă calități înalte, calități sublime.

El își dezvoltă:

  • generozitatea la maximum,
  • propria moralitate,
  • răbdarea,
  • bucuria efortului,
  • capacitatea de concentrare meditativă,
  • și în cele din urmă își dezvoltă înțelepciunea.

 

Ce-l motivează pe un Bodhisattva în practica sa?  Compasiunea.

Ce-l motivează pe un Bodhisattva să facă toată această practică amănunțită, lungă și dificilă?

Uneori practica este foarte dificilă, pentru că trebuie să ne abatem de la calea obișnuită pe care mergem tot timpul. Orice astfel de schimbare va cauza dificultăți și, dacă suntem pe o cale spirituală de mare valoare, cu atât mai mult va trebui să depășim dificultățile care ne vor apărea în cale. Dar pentru a le depăși, va trebui să fim și dispuși să le depășim, să le facem față.

Ce ne va determina să facem față acestor dificultăți? Marea compasiune.

Marea compasiune vine din înțelegerea stării noastre existențiale, care este rea, și că toate celelalte ființe se află în aceeași situație. Chiar dacă nu ni se întâmplă nimic rău acum, suntem cu toții în brațele Lordului morții. Cu toții trecem prin procesul de îmbătrânire, de îmbolnăvire. Corpul fizic devine din ce în ce mai slăbit, indiferent de vârsta dumneavoastră. Odată ce copilul se naște, el deja intră în acest proces. Această condiție de a îmbătrâni, de a se uza și de a muri este în interiorul fiecăruia dintre noi, iar pe drum mai apar și alte necazuri, după cum știm cu toții.

Deci, un Bodhisattva se naște din compasiunea care se dezvoltă în inima sa, din înțelegerea stării lui, și a stării celorlalți. Compasiunea lui crește atât de mult încât nu mai poate suporta această situație și este dispus să facă orice pentru a descifra această ghicitoare cum să iasă din Samsara, și cum să-i ajute și pe alții să iasă din ea.

Și pentru a ajunge la toate acestea este nevoie de o mare credință, și într-o anume măsură și inocență copilărească. Fiecare copil vrea să-și ajute tatăl sau mama, vrea să fie Tarzan, să fie Superman, sau alți eroi. De aceea și filmele cu toți acești super-eroi sunt atât de reușite, nu? Pentru că această dorință este un vis ascuns în inimile tuturor. Și, la o vârstă fragedă, renunțăm. Pentru că încă de atunci am văzut că nu putem ajuta, că suntem incapabili sau neajutorați și renunțăm.

Bodhisattva se conectează cu această dorință pe care o are copilul în inima lui.

Acesta este scopul existenței noastre umane. Trebuie să ne împlinim acest vis și să nu renunțăm la el. Trebuie să continuăm să căutăm modalități de a-l realiza.

Această învățătură vine să ne ajute să le găsim, ne învață cum să practicăm astfel încât să putem realiza acest vis uimitor. Prin urmare, abilitatea principală necesară pentru atingerea iluminării este compasiunea. Toate Lo Jong -urile, au ca scop dezvoltarea compasiunii.

Acesta este motivul pentru care Maestrul Chandrakirti, care a venit să ne învețe înțelepciunea vacuității conform Căii de mijloc, ea fiind o etapă crucială a căii spirituale, se prosternează mari compasiuni, pentru că numai ea este cea care în cele din urmă ne va deschide calea pentru înțelegerea vacuității.

De ce se prosternează în fața mari compasiuni?

Este dificil să ne dezvoltăm înțelepciunea atunci când inima este închisă. Atunci când ne prosternăm, ne prosternăm cu corpul, cu gândul, și cu vorba. Respectul, aprecierea și recunoștința noastră sunt necesare pentru a ne deschide inima. Cauza suferinței noastre se datorește inimii noastre închise
Deci, aici el se prosternează cu cuvintele: ”Mă înclin în fața sfintei compasiuni”.

 

Nectarul înțelepciunii vine pe linia de maeștri

După ce autorul spune: “Mă înclin la sfânta compasiune“, imediat după aceea spune:

În continuare rezumatul instrucțiunilor din tradiția lui Serlingpa,
Esența nectarului ce este similar diamantului, soarelui, și pomului roditor”
.

Esența nectarului este înțelepciunea sau cunoașterea care vine la noi pe linia de maeștri direct de la Buddha. Aceasta este semnificația nectarului în această frază. El este asemuit diamantului, soarelui și pomului fructifer.

Aceste instrucțiuni, spunea Ken Rinpoche, vă vor ajuta să obțineți cu ușurință iluminarea. Fără a le practica, nu se va întâmpla prea mult. Dacă veți începe să le practicați în mod constant, așa cum vor fi detaliate mai târziu, vă va aduce rapid la iluminare.

 

Linia pe care vine această învățătură

Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este din autenticitatea liniei. De aceea este foarte important să cunoaștem această linie de mari maeștri pe care vine învățătura.

– Linia începe de la însuși Buddha. Unul dintre epitetele lui Buddha în literatura budistă este:

Tubwang


Tubwang = Cel capabil sau Cel puternic

– Buddha l-a învățat pe Maitreya, un mare Bodhisattva și este considerat ca fiind următorul Buddha. Numele lui înseamnă iubire.

 

În limba tibetană se spune:

Jampa

–  De la Maitreya, învățătura a trecut la Maestrul Asanga, și la fratele său, Maestrul Subhandhu. În limba tibetană:

Tokme kuche

Adică maestrul Asanga și fratele lui.

Maestrul Asanga a fost un mare înțelept budist care a trăit în secolul al IV-lea și despre care se spune că a primit învățături direct de la Maitreya și ne-a lăsat cărți despre cum să devenim un Bodhisattva.

– Linia continuă până la Serlingpa.

Serlingpa

Ser   = aur sau aurit.
Ling = insulă. Adică Insula aurită. Insula aurită este epitet dat Indoneziei.
Pa     = sufix. Adică fiul insulei aurite.

Serlingpa este considerat ca fiind o sursă foarte importantă pentru studiul despre Bodhichita, adică aspirația spre iluminare.

Budismul a pătruns în mai multe etape în Tibet. Prima etapă a fost în jurul anilor 1000 prin Lordul Atisha sau Lama Atisha. Se numește în tibetană:

Jowo Je

Lordul Atisha era de origine indian. El a fost un stareț mare, foarte respectat și foarte învățat. Ken Rinpoche ne spune că Lordul Atisha depășise în înțelepciunea și cunoștințele sale pe toți oamenii de știință ai timpului său. Și cu toate că avea o mare înțelepciune și cunoștea foarte bine filosofiile, nu era mulțumit de cunoștințele sale despre Bodhichita, simțea că nu avea suficiente îndrumări pentru Bodhicitta. Deci începu să caute pe cineva care să-l poată învăța cum să-și dezvolte Bodhichita și auzi de Serlingpa în Indonezia.

Se spune că l-a verificat pe Serlingpa de departe, cam doisprezece ani. Dar cu toate că înțelegerea lui Serlingpa a filozofiei asupra vacuității era inferioară celei lui Atisha, deoarece făcea parte dintr-o școală inferioară. În schimb, cunoștințele sale despre Bodhichita erau atât de, încât Lordul Atisha decise să meargă să studieze cu el. El a urcat pe un vas dărăpănat și călători treisprezece luni pe ocean spre Indonezia. Cu alte cuvinte, și-a riscat viața pentru a merge să învețe cu Serlingpa. Studiul nostru despre Bodhichita vine de cei doi mari maeștri.

– Tradiția continuă. Elevul Lordului Atisha se numea:

Dromtonpa


Lordul Atisha, la cererea regelui Tibetului, plecă din India spre Tibet pentru a preda tibetanilor, o altă cultură. El era deja în vârstă de șaizeci de ani, considerată pe atunci o vârstă destul de înaintată, și avea nevoie de mult ajutor. De fiecare dată când avea nevoie de ceva, Dromtompa apărea și organiza totul. Era ca un  înger. Întotdeauna l-a sprijinit pe Lordul Atisha. Dromtopa nu era călugăr, ci om de afaceri. El însuși a devenit un mare învățător.

– Elevul lui Dromtompa se numea:

Potowa

 

Elevul lui Potowa a fost Langri Tangpa, pe care îl cunoștem din Lojong 1, autorul textului Cele opt versete de antrenament al minții.

– Elevul lui Langri Tangpa se numea:

Sharawa

– După el a venit Geshe Chekawa, autorul studiului nostru.

Chekawa

 

 

Cum a primit Geshe Chekawa această învățătură?

Se povestește despre Geshe Chekawa că dorea să găsească profesori pentru Bodhichita. El auzi că Langri Tangpa, cel care a scris cele opt versete, este un mare învățător. Așa că începu să-l caute în orașul în care trăia, în Tibet. Dar când a ajunse în acest oraș, trecând Himalaya pe jos, ajunse la urechile lui că acest profesor a murit. Când auzi vestea se întristă foarte mult. Dar oamenii îi spuseră să nu fie trist pentru că Langri Tangpa avea trei discipoli care și ei ar fi predat Bodhicitta. Când auzi Geshe Chekawa  toate acestea, merse să-i caute.

Povestea spune că între cei trei discipoli se ducea o luptă de succesiune. Geshe Chekawa le spuse oamenilor: ”Eu nu pot învăța cu cineva care se războiește, am venit să învăț despre compasiune”. Dar oamenii îi spuse: ”Nu, nu ai înțeles, lupta se poartă pentru că fiecare vrea ca celălalt să fie urmașul lui Langri Tangpa.

După ce Sharawa, unul dintre acești discipoli, deveni succesorul lui Langri Tangpa,  Geshe Cekawa începu să studieze cu el. Și după ce a învățat el însuși, el a predat acest Lojong cuiva care avea lepră. Se spune că bolnavul a practicat acest Lojong, care conține instrucțiuni despre Tong Len, a practicat Tong Len și s-a recuperat.

 


Studiul care a fost păstrat în secret

Ceea ce nu v-am spus, este faptul că până atunci toată această învățătura a fost păstrată în secret. Motivul pentru care se găsea atât de greu un învățător era faptul că învățătura era transmisă de la profesor la elev.

De ce a fost ea păstrată în secret? Pentru că, așa cum veți vedea în curând, această învățătură este contrară instinctelor și obiceiurilor noastre. Dacă suntem obișnuiți să ne îngrijim mereu de noi înșine, acest studiu ne spune să ne îngrijim de ceilalți. Marii învățători considerau, cel puțin la acel moment, că majoritatea oamenilor ar desconsidera acest gen de învățătură.

Subestimarea acestei învățături sfinte care poate scoate omul din suferință, nu este o karmă bună.

Așadar, pentru a proteja oamenii de această atitudine disprețuitoare, marii Lama au păstrat-o secret și au transmis-o doar celor care au crezut că sunt deja pregătiți să audă acest studiu. Rezultatul este că puțini îl cunosc, dar pe de altă parte această învățătură este o mare binecuvântare. Deci, întotdeauna va trebui găsit acel echilibru între transmisia învățăturii celor potriviți și între păstrarea marii binecuvântări a acesteia.

Pe scurt, povestea spune că acest studiu a fost dat leproșilor. Oricum ei erau izolați și nu mai aveau nimic de pierdut, deci au practicat așa cum trebuia. Iar datorită faptului că unul dintre cei bolnavi se însănătoși, Geshe Chakawa hotărî  să înlăture voalul secretului. De la Geshe Chakawa, acum opt sute de ani, această învățătură a început să fie ținută în public.

 

Chiar dacă apar împotriviri, este foarte important să nu subestimăm învățătura

Dacă auziți această învățătură și nu aveți atitudinea corectă, nu va fi bine pentru voi. Se prea poate ca, atunci când veți auzi acest studiu, să vă stârnească împotriviri, să nu vi se pară logic, sau nefiresc.

Deci, dacă vi se întâmplă așa ceva, va trebui să vă calmați, pentru că acestea sunt reacțiile voastre naturale. Acest studiu este atât de contrar naturii noastre, încât el pare nefiresc pentru noi. Deci, dacă vi se întâmplă să apară vreo rezistență în voi, atunci pentru a evita căderea în această capcană a acumulării de karmă negativă, sugestia este să puneți aceste împotriviri de o parte, cel puțin pe timpul petrecut în clasă, să-i acordați puțin credit până la sfârșitul lecției și să beneficiați de binecuvântarea lui. Mai târziu, puteți să vă luați înapoi toate împotrivirile.


Sursa tuturor suferințelor, conform Lo Jong este prețuirea de sine

Mergem mai departe.

Rang chen dzin

 

Rang = eu însumi.
Che    = prețuire.
Dzin 
= a ține, a purta.
Împreună înseamnă prețuire de sine. Prețuirea de sine înseamnă grija numai față de mine însumi.

Lojong încearcă să ne învețe că inamicul nostru este această prețuire de sine și că toată suferința noastră ni datorește lui. Tendința noastră “naturală”, în ghilimele, este de a ne ocupa mai întâi de noi înșine, acesta fiind motivul pentru care încă mai suferim. De cât timp încercăm să ne ocupăm de noi înșine? Dovada este că încă ne mai aflăm într-o lume plină de boli, războaie, suferințe și de alte greutăți. Ceea ce ne spune Lo Jong este că nu aceasta este calea.

Această greșeală pe care o facem, este adânc înrădăcinată în noi. Trebuie să ne luptăm împotriva ei nu numai la nivel de principii, ci cu o întreagă cultură care “stă în noi”. Și mai mult de atât ne naștem cu ea, ne naștem cu aceste tendințe. Deci, pentru a depăși acest lucru este nevoie de foarte multă muncă.

Toate studiile Lo Jong vin să ne ajute să învingem acest demon care se numește – prețuirea de sine, pentru că este singura cale de ieșire din suferință.

 

Practica Lo Jong aduce fericirea și interioară și exterioară

Dacă începeți să practicați lucrurile pe care Lo Jong le învață și unii dintre voi sper că ați început să practicați Tong Len, pentru că el face parte din această învățătură, destul de repede veți avea parte de fericire. Foarte curând vor începe să apară schimbări în viața voastră, interioară și exterioară. În interior veți fi mai fericiți, și în exterior lucrurile vor fi mai bune.

Dacă începeți să practicați, să acordați atenție celorlalți și să începeți să vă îngrijiți conștient de ei, vă veți obișnui destul de repede cu această practică. Poate că în două săptămâni de practică veți putea elimina deja primul strat al prețuirii de sine. Putem vorbi de două nivele:

– unul extern,
– și altul intern, adânc înrădăcinat în noi. Este nivelul impulsurilor, instinctelor, și emoțiilor mai profunde. Acestea sunt mult mai greu de învins, mult mai greu de schimbat. Este nevoie deja de o înțelegere profundă a vacuității.

Veți vedea că cu cât veți lucra mai în profunzime, fericirea voastră va crește proporțional cu aceasta.

 

Puteți începe să practicați imediat

Ceea ce este frumos este că puteți începe practica imediat. Practica este atât de simplă încât deja puteți începe. Scopul acestui studiu este să vă pregătească pentru a pătrunde din ce în ce mai profund.

Așa cum v-am spus, Geshe Chekawa, după ce a văzut că cel bolnav de lepră sa vindecat, a decis să învețe publicul larg. Și dacă ascultați acest studiu având și înțelegerea vacuității , îl veți putea folosi pentru a vindeca oamenii. Dar numai dacă este însoțită de înțelepciune, dacă în același timp vă petreceți timpul înțelegând vacuitatea în profunzime.

Până la Chekawa, marii Lama credeau că oamenii nu aveau suficiente binefaceri pentru a înțelege, pentru a asimila aceste învățături și le-ar putea disprețui, așa că le-au păstrat în secret. Asta nu înseamnă că suntem cu mai buni decât ei, pericolul încă există. Dacă nu am făcut suficiente binefaceri, dacă nu am făcut mult bine în lume, învățătura se va păstra secretă față de noi. O veți auzi dar, probabil, nivelul de asimilare va fi diferit.

Acest studiu este de o mare simplitate. Ea a fost dată păstorilor, împreună cu câteva fraze cheie pentru a le reaminti învățătura.

Nu vă lăsați derutați de simplitatea acestui Lo Jong, pentru că el este complet ingenios. Este nevoie de un geniu pentru a scoate la lumină învățăturile Lo Jong – și de a le transmite într-un mod atât de simplu, așa cum este transmis aici.

Aceasta este una dintre cheile lumii noastre. Lucrurile care funcționează în lumea noastră stau pe această temelie pe care ne învață Lo Jong.

 

 Cele șapte principii ale Lo Jong-ului

Lo Jong are șapte principii, sau șapte puncte, sau șapte etape. Puteți folosi această diviziune în șapte pași și să faceți meditațiile pe etape. Puteți să vă dedicați o zi pe săptămână uneia dintre etape și să meditați. Dacă veți face asta, veți progresa foarte mult.

  1. Prima etapă sau principiu este baza dharmei – pregătirile preliminarii.
  2. A doua etapă este practica în sine care ne ajută să dezvoltăm aspirația spre iluminare, adică Bodhichita. Fără Bodhicitta, calea către iluminare nu poate fi finalizată.
  3. A treia etapă este cum să transformăm o problemă de viață într-o practică. Ce să facem când apare o problemă în viață. Se întâmplă ceva, se întâmplă un dezastru, apare o defecțiune, o problemă de sănătate. De exemplu:
    – Acum sunt bolnav și nu pot să practica.
    – sau astăzi am o întâlnire importantă, și nu pot practica.

Dacă lăsăm aceste lucruri să treacă peste noi, nu vom practica niciodată și moartea va veni peste noi. Prin urmare, această etapă este foarte importantă și unică a învățăturii Lo Jong.

  1. În a patra etapă este prezentat rezumatul practicii pentru întreaga viață. Această practică este atât pentru viață, cât și pentru moarte. Cum să murim, astfel încât să avem o șansă mai bună în viața viitoare, și cum să ne creștem șansele în această viață.
  2. În această etapă ni se dă un criteriu de măsură a progresului nostru, un criteriu de verificare dacă suntem buni practicanți. Deci, ni oferă modalități de măsurare a progresului nostru.

6 și 7. Apoi, șase și șapte sunt o colecție de sfaturi și instrucțiuni foarte practice. Dacă vă amintiți, acest studiu a fost predat păstorilor de iaci, care nu știau să scrie și să citească. Acestora li se dădeau de fiecare dată câte o scurtă propoziție, și veți vedea mai târziu că ele sunt foarte ambigue. De aceea este nevoie ca ele să fie explicate. Aceste propoziții sunt ca un titlu. O parte le vom învăța acum, iar cealaltă parte le vom învăța în studiul despre cuplul spiritual.

 

Cele cinci semne ale zilelor întunecoase

Conform cosmologiei budiste descrisă de Abhidharma Kosha, lumea este creată și distrusă, creată din nou și distrusă din nou, există eoni ai creației, eoni ai distrugerii, eoni intermediari. În fiecare eon există eoni intermediari. Acești eoni sunt perioade lungi de miliarde de ani, miliarde de miliarde de ani. În cursul 8 vom intra mai mult în aceste descrieri.

La începutul lumii, ființele sunt foarte pure. Se spune că ele trăiesc 80.000 de ani la început și aproape că nu au nevoie de hrană, iar mâncarea lor este foarte pură.

De-a lungul timpului, încep să apară afecțiunile mentale și să ia amploare. Se începe cu “asta este a mea, asta este a ta”, toate aceste limitări încep să se solidifice. După această împărțire, al meu –al tău, apar și alte afecțiuni mentale. Plecând de la :” nu lua de la mine” sau ” eu îmi iau de la tine”, pornesc resentimentele și gelozia, supărarea și așa mai departe.

Toate acestea nu fac decât să scurteze viața, să contamineze trupul; cu timpul, afecțiunile mentale se amplifică. Ca rezultat al duratei de viață mai scurte, vor exista tot mai multe boli, tot mai multe războaie și astfel viața decade din ce în ce, până când lumea va fi distrusă. Lumea este distrusă și o alta va începe din nou. Dar înainte de a fi distrusă, durata vieții va ajunge la zece ani. Deci, într-un eon, lumea începe cu durata de viață de optzeci de mii de ani și va scădea la zece.

Care este durata de viață astăzi? O sută de ani? Gândiți-vă acum, unde ne aflăm pe scala de la optzeci la zece. Vremurile noastre sunt în decădere.

  1. Primul semn este că viețile noastre sunt scurte, și asta este foarte important de realizat! Pentru a ajunge la iluminare este nevoie de multă muncă și de mult timp. Trebuie să ne pregătim condițiile pentru a putea practica. Este nevoie de mult timp, iar dacă viața este scurtă, atunci șansele noastre nu sunt bune, timpul lucrează în defavoarea noastră. Din fericire pentru noi, există profesori care predau Tantra, ce ne permite să ajungem la iluminare într-o singură viață. Dar oricum, pentru acest lucru este nevoie de multă muncă.
  2. Un alt semn este că facem multe, multe fapte rele: războaie, ucideri, furturi, fraude. Deschide-ți ziarele!
  3. Suntem plini de afecțiuni mentale, de sentimente distrugătoare care ne perturbă sufletul.
  4. Al patrulea semn este o concepția greșită. Această concepție este adânc înrădăcinată în noi. Credem cu tărie în lucrurile materiale. Cum știm asta? Ne petrecem majoritatea timpului căutând să le obținem: bani și obiecte. Lucrurile materiale includ, de asemenea, reputația, faima, lauda. Facem tot efortul ca oamenii să spună lucruri bune despre noi; facem efort să ne simțim bine, ceea ce este de asemenea material.
  5. Al cincilea semn este că perioada în care trăim este impură.

 

În maraton cu Lordul morții

Toate aceste cinci semne ne spun, de fapt că șansele noastre nu sunt bune și acest lucru este adevărat. Suntem într-un fel de maraton împotriva Lordului morții și el va veni repede pentru că trăim într-o perioadă în care viața este scurtă. Deci, ceea ce vom face până atunci, depinde în întregime de ordinea priorităților pe care o vom decide din acest moment până în momentul morții noastre. Iar rezultatul acestei vieți va depinde de ceea ce decidem să facem cu ea, chiar dacă apucăm sau nu.

Ce ne va influența ca să decidem asupra priorităților noastre? Este gradul de înțelegere a acestor lucruri. Este gradul de convingere pe care-l dobândiți de pe urma acestor învățături. Pentru că dacă auziți, dar nu credeți, atunci mergeți acasă și continuați să faceți aceleași lucruri ca și până acum. Dacă veți face un efort să învățați și să înțelegeți ceea ce predică toți acești mari Lama, există șansa să vă schimbați.

Deci suntem aici în maraton. Cu toate că vorbim încet, încet, zâmbim, de fapt fugim disperați pentru că moartea nu așteaptă.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

Lecția 6 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 6
 
 
 
În acest seminar ne ocupăm de tradiția Lo Jong, ceea ce înseamnă antrenament al minții.
 
În lecțiile trecute am discutat despre modalitățile de comportament și despre cum să evităm daunele și cum să ne înfrânăm instinctele care ne produc suferință.
 
Versetul 8:
 
8.             Fie ca toate acestea să nu mai fie niciodată pătate
                 De cele opt gânduri lumești
                 Și fie ca totul ca o iluzie să îl percep
                 Și, de lanțurile atașamentului, eu însumi să mă eliberez.
 
Ultimul cuvânt Shok care apare în verset înseamnă ”fie”. În limba tibetană se pune la sfârșit de frază.
 
După ce autorul ne-a descris toate practicile destinate de a ne deschide inima și a ne elimina semințele grele al căror rod ne produce numai suferință, în versetul 8 el ajunge la esență.
 
 
Lanțurile
 
Vom începe cu sfârșitul versetului. Ce sunt aceste lanțuri care ne leagă? Sunt lanțurile care ne leagă de Samsara. Ele ne înlănțuie de o existență suferindă. Cauza care ne determină să trăim în Samsara sunt afecțiunile noastre mentale și karma.
 
Afecțiunile mentale sunt cele care ne aduc necazuri. Se spune că există 84.000 de variante diferite ale acestora, cele principale fiind supărarea, ura, gelozia, ignoranța, dorința care nu înțelege de unde provin lucrurile în lumea noastră.
 
Dorința este o afecțiune mentală pentru că ne agită mintea.
 
Deci, aceste lanțuri sunt afecțiunile mentale care ne controlează și karmele pe care le-am acumulat în trecut, prin comportament, gândire și vorbire.
 
Ele ne leagă de Samsara până când vom învăța să ne desprindem de ea. Ele sunt lanțuri puternice care ne leagă strâns de Samsara. Cum știm asta? Pentru că încă ne mai aflăm aici în căutarea fericirii.
 
Nu este ușor să ne eliberăm de ele, iar pentru acest lucru este nevoie de multă învățătură. Este nevoie de a ne crea condiții de meditație ca să le vedem în profunzime și să le distrugem.
 
Pentru acest lucru va trebui să ne dezvoltăm abilitățile meditative pentru a ajunge la concentrare maximă. De aceea, este nevoie de retreaturi, pentru că în viața zilnică nu ne putem concentra bine.
 
Bineînțeles că va trebui să medităm zilnic, poate o jumătate de oră, chiar și un sfert de oră este mai mult decât nimic.
 
Pentru a tăia rădăcina Samsarei este nevoie o lungă perioadă de concentrare profundă. Acesta este și motivul pentru care se merge pe perioade atât de lungi în retragere.
 
Oamenii care au fost în retreat spun că fiecare reclamă pe care au auzit-o vreodată apare în minte, lucru care deranjează foarte mult meditația.
 
Așa că va trebui să ne gândim de două ori la anunțurile pe care le ascultăm pentru că ele vor deveni factori de perturbare a meditației.
 
Este foarte important să fim atenți la ce ne expunem mintea, pentru că totul se înregistrează, totul rămâne în minte.
 
Pentru a ne elimina karma negativă nu este nevoie să ne amintim exact ceea ce am făcut. Deci, cum putem să ne lichidăm karma dacă nu ne amintim ce s-a întâmplat? Ea va apărea în viața noastră.
 
Cum? Sub forma aceluia care ne atacă sau ne rănește sau ne insultă, pentru că el vine din karma pe care am făcut-o.
 
Deci, se prea poate să nu știm ce l-a adus la noi, pentru că această percepție a modului de funcționare a mecanismului karmic este rezervată lui Buddha. Există multe persoane avansate care pot vedea acest mecanism.
 
Pe măsură ce meditați, veți începe să înțelegeți din ce în ce mai mult conexiunile dintre cauză și efect. Și, chiar dacă încă nu înțelegem, faptul că ni se întâmplă lucruri neplăcute, acestea ne arată ce fel de karmă avem.
 
Dacă vine cineva și ne insultă, el ne spune: ”M-ai insultat! Încetează de a mai insulta!”.
 
Dacă cineva vine și ne rănește, el ne spune: ”Ai rănit ființele! Nu ai păzit viața! Oprește-te de a mai face rău altora! Nu mai omorî!
 
Lumea ne învață în permanență și mai ales ne învață prin situațiile grele prin care trecem. Iar când ni se întâmplă lucruri neplăcute, în loc de a mai reacționa în modul nostru obișnuit: ”ah, uite ce mi-au făcut!”, să ne spunem: ”ah, asta trebuie să curăț, cu acest lucru trebuie să lucrez!
 
În limba engleză există o expresie frumoasă ”Grist for the mill”, adică grâul de moară. Lumea ne oferă în permanență grânele pe care să le zdrobim și de a ne crea iluminarea. Dacă în loc de a ne gândi că lucrurile există independent de noi, ne vom spune acum: “ah, s-a întors la mine!, este exact de ceea ce am nevoie!”, atunci fiecare situație va fi pentru noi o oportunitate și toată lumea va deveni un învățător.
 
Cel mai rapid mod de a progresa este de a înțelege că totul este o oportunitate și că fiecare este un învățător.
 
Ce înseamnă iluzia la care se referă versetul? Ea este gândul că lucrurile au o existență proprie de sine și neînțelegerea de unde vin lucrurile.
 
Iluzia este de a crede că mașina care ne lovește nu are nicio legătură cu noi.
 
Până când nu vom tăia lanțurile iluziei, lucrurile vor continua să ni se întâmple.
 
 
Cele opt gânduri lumești
 
În limba tibetană, cele opt gânduri lumești se spune:
 
འཇིག་རྟེན་ཆོས་བརྒྱད
Jikten chu gye
 
Jikten = lume. Aici are sensul de lumesc.
Chu = lucruri, în acest context înseamnă gânduri.
Gye = opt.
Deci, cele opt gânduri lumești. Dacă stăm să ne gândim bine, acestea rezumă tot ce facem și ne preocupă în Samsara.
 
 
Primul gând lumesc
 
Cu toți căutăm fericirea și fugim de suferință, nu este așa? Căutam să ne fie bine și nu dorim să ne fie rău. În aceste privințe, suntem cu toți egali.
 
Vrem cu toți să avem bani, mijloace de trai, lucruri, bunuri. Deci, primul gând lumesc este gândul de a obține lucruri: bani sau alte bunuri.
 
རྙེད་བཀུར་བྱུང་ན་དགའ།
Nyekur jung na ga
 
Ga = a fi bucuros,
Nyekur = lucruri materiale,
Jung na = dacă le obții.
Adică dacă obțin lucruri materiale atunci sunt mulțumit. Sau sunt bucuros dacă obțin ceva.
 
Această frază exprimă preocuparea noastră de a fugi după lucruri materiale.
 
Este important să înțelegem că nu scrie aici că este interzis să ne bucurăm de bunuri materiale. Ceea ce se spune este că ne petrecem timpul în căutarea acestor lucruri și credem că fericirea noastră depinde de ele, deoarece nu înțelegem de unde provin.
 
Pe când, toate acestea provin din ignoranță. Credem că vom avea mai mulți bani dacă furăm, de exemplu.
 
Atât timp cât nu vom înțelege de unde provin lucrurile noastre, de unde vin banii, acest fapt este primul din cele opt gânduri lumești care ne provoacă suferință.
 
Din cauza neînțelegerii provenienței bunurilor, vom comite fraude: poate vom fura, poate vom înșela, iar toate aceste ne vor aduce numai necazuri în viitor.
 
Deci, nu ne este interzis să ne bucurăm. Cel care a dobândit înțelepciunea înțelege de unde provin lucrurile și știe cum să planteze semințele abundenței, atunci când va apărea ceva în viață, atunci plăcerea lui va fi completă.
 
El va spune: “Oh, mi-a apărut acest lucru pentru că am fost darnic în trecut. Acesta este rodul generozității mele”.
 
El vede karma în acțiune și se bucură de mecanismul ei. Știe că deține control. Dacă el va fi în continuare generos va putea produce tot ceea ce își dorește.
 
Când înțelegem cum ajunge mâncarea în viața noastră, numai atunci ne vom bucura pe deplin de ea. Dalai Lama când ascultă muzică, este complet cufundat în ea sau când mănâncă se bucură de fiecare înghițitură și o savurează, pentru că nu mai este atașat de mâncare.
 
El nu mai gândește: ”cât este de gustoasă prăjitura, mai vreau una!”.
 
Dalai Lama înțelege că lucrurile bune se datorează generozității. Semințele plantate au rodit, iar acum se poate bucura de rod.
 
Și dacă înțelegeți bine aceste lucruri, atunci când veți primi ceva, oferiți-l altuia. În acest fel vă veți asigura să primiți mai târziu două lucruri similare cu primul.
 
Din punct de vedere karmic, nu există niciun ban în univers care să nu vină din generozitate și dăruire. Abundența vine numai din generozitate.
 
Banii nu garantează abundența. Puteți avea un sac plin de bani și să fiți în mijlocul deșertului și să nu existe niciun magazin din care să puteți cumpăra ceva.
 
În societatea noastră se perindă ideea că trebuie să muncim din greu pentru a obține cele necesare. Întrebarea este: oare munca grea aduce abundență?
 
Răspunsul este că dacă ar fi adevărat acest lucru, atunci toți cei care lucrează la pavatul drumurilor, ar fi fost plini de bani.
 
Dar, după cum știm, lucrurile nu stau așa. Oare abundența vine din faptul că suntem educați, că avem studii superioare? Dacă învățământul superior ar fi adus abundența, atunci oricine cu o asemenea educație ar fi plin de bani. După cum știm, sunt destui educați și trăiesc în lipsuri mari.
 
Ați auzit vreodată că sunt persoane care stau acasă și nu fac nimic, dar în schimb au mulți bani? Și sunt destui.
 
Deci, primul gând lumesc este gândul care caută abundența materială fără să înțeleagă de unde provine abundența materială. Garantat, va eșua, mai devreme sau mai târziu.
 
Ce se întâmplă dacă înșelăm și nu suntem prinși? Oare avem mai mulți bani acum pentru că am înșelat?
 
Acest lucru nu se poate întâmpla! Karma produce doar rezultate similare, nu este așa? Rodul va fi întotdeauna similar seminței karmice plantate în urma unui act făcut.
 
Care este rezultatul înșelătoriei? În viitor, vom fi noi înșelați sau vom trăi într-o lume în care oamenii se înșală unii pe alții sau nu putem avea încredere în nimeni.
 
Deci, dacă am primit bani, ei au venit numai din generozitate.
 
 
Al doilea gând lumesc
 
མ་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Majung na miga
 
Acest lucru înseamnă sunt supărat dacă nu obțin ceva.
 
Deci, primul gând lumesc este mulțumirea, bucuria pentru bunurile obținute. De exemplu, cineva este mulțumit de mașina lui nouă. Este ceva rău să avem o mașină nouă și să ne bucurăm de ea? Bineînțeles că nu.
 
Ce este greșit în acest gând? Faptul că nu înțelegem de unde ea vine, iar acest lucru creează Samsara. Și invers, dacă ne dorim o mașină sport roșie și nu avem bani să o cumpărăm, vom fi nemulțumiți și triști. Deci, primul gând este bucuria când obținem ceva, iar al doilea este nemulțumirea sau tristețea când nu putem obține ceea ce vrem.
 
 
Răbdarea care vine din înțelegere
 
Dacă până acum am făcut lucrurile așa cum ne-am obișnuit, învârtindu-ne mereu prin Samsara, de-abia acum începem să facem primii pași pentru a descifra secretul.
 
Ceva începe să se schimbe în înțelegerea noastră. Lucrurile vor începe să se miște puțin.
 
Deoarece cu toții avem miliarde de karme acumulate de-a lungul vremurilor, vom trăi perioade de tranziție, perioade în care încă ni se va părea că ”Cei drepți suferă și cei răi prosperă ”.
 
Deci, cel care se află pe află pe cale încă va mai avea eșecuri. El nu se va demoraliza în fața obstacolelor dacă înțelege învățătura.
 
El își spune: “Bine, bine, se întâmplă acum, este lecția pe care trebuie să o învăț”. El nu sare de bucurie când îi vine mașina roșie și nici nu se plânge că nu are o mașină roșie. El înțelege cum ajung lucrurile în viața lui și continuă să le creeze.
 
Sfatul este ca atunci când se întâmplă lucrurile, atunci când karma dă rezultate, să vă continuați calea.
 
Tot ceea ce trebuie făcut este să spuneți întotdeauna adevărul, să nu înșelați, să fiți amabili, să vă păstrați generozitatea, să vă păstrați comportamentul sexual corespunzător, să nu vorbiți aiurea, să nu vorbiți pe ton ridicat sau dur, să nu dezbinați și așa mai departe.
 
Păzirea jurămintelor este ceea ce creează viitorul.
 
Ceea ce vă rodește acum sunt semințele din trecut pe care le-ați plantat și pe care nu le-ți purificat. Karma s-a terminat. Iar acum veți continua să creați o lume nouă.
 
 
Al treilea și al patrulea gând lumesc
 
བདེ་བ་བྱུང་ན་དགའ།
Dewa jung na ga
 
 
མ་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Majung na miga
 
Dewa = plăcere sau bucurie.
Dewa jung na ga înseamnă sunt bucuros dacă mă simt bine.
Majung na miga înseamnă sunt supărat dacă nu mă simt bine.
 
Cu toții căutăm să ne simțim bine. Dacă ne simțim bine, atunci totul e bine. Dacă nu ne simțim bine, vom fi sarcastici și iritați, nu vom vorbi frumos și așa mai departe.
 
Cine înțelege învățătura, că îi este bine sau rău, își păzește cu strictețe jurămintele.
 
De multe ori oamenii când sunt obosiți sau se simt rău se folosesc de această situație drept justificare, în sensul că își spun: “astăzi îmi este permis să mă supăr, să țip, să fiu urâcios sau să insult.
 
Cine le-a aprobat un asemenea comportament? Doamna karmă notează tot. Dacă sunt furioși și supărați, acestea se vor întoarce din nou asupra lor prin persoane care se vor comporta la fel ca și ei.
 
Cine înțelege mecanismul karmic, se simte bine sau rău, nu se lasă târât de sentimente și își păstrează un comportamentul adecvat, moral, integru, își menține o atitudine corectă față de ceilalți.
 
El își păzește mintea de a nu fi perturbată de sentimente grele, precum gelozia, ura, furia și așa mai departe.
 
Tot ceea ce trebuie este să ne reamintim de cauzalitatea corectă, de faptul că toate lucrurile sunt goale de orice natură și că tot ceea ce trăim este în funcție de ceea ce am semănat.
 
Indiferent că ne simțim bine sau rău, ne continuăm calea, ne continuăm practica. Nu vom mai spune: “Astăzi mă simt rău, nu pot să meditez”. Nu meditați, nu veți culege nici roadele meditației.
 
Dacă sunteți cu adevărat pe calea dharmei, datorită iubirii și a compasiunii față de ceilalți, atitudinea față de ceilalți nu ar trebui să fie deloc afectată de modul în care vă simțiți.
 
 
Al cincilea și al șaselea gând lumesc
 
སྙན་གྲགས་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Nyendrak jung na ga
 
 
མ་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Majung na miga
 
Nyendrak = reputație sau faimă.
Nyedrak jung na ga înseamnă sunt bucuros dacă am reputație bună.
Majung na miga înseamnă sunt supărat dacă nu am reputație bună.
 
Ce facem în Samsara, din punct de vedere pozitiv?
– primul lucru pe care-l facem este să căutăm bunuri, bani.
– al doilea lucru este să ne simțim bine.
– al treilea lucru este să ne preocupăm de reputația noastră, numele nostru să fie bun.
 
Deci, dacă alții gândesc bine despre noi, avem un nume bun, atunci suntem mulțumiți. Iar dacă suntem criticați sau vorbiți de rău, suntem triști.
 
Aceste este modul nostru de a ne petrece majoritatea timpului.
 
În literatura budistă există o frumoasă poveste despre Sakya Pandita, unul dintre liderii spirituali ai curentului Sakya.
 
Pandita înseamnă în limba sanscrită înțelept. Sachia Pandita a fost considerat ca fiind unul dintre cei mai mari înțelepți budiști. Se spune că a avut foarte mulți discipoli. Nepotul lui a ajuns în Mongolia, convertindu-l pe Khan la budism.
Cineva a întrebat: “De ce Sakya Pandita a avut atâta faimă?” Vreți să știți motivul karmic, cum să obțineți reputație și faimă?
Iată motivul karmic: Sakya Pandita a avut de tânăr un Lama. Povestea spune că Lama s-a îmbolnăvit, ajungând în situația când nu-și mai putea controla nevoile.
Datorită iubirii și a devotamentului necondiționat față de Lama, Sakya Pandita îi strângea și îi curăța fecalele cu propriile lui mâini, fără nici cel mai mic dezgust.
Datorită faptului că pentru el, Lama era o persoană sfântă, era Buddha, vedea în nevoile lui nectar divin. Acesta a fost motivul karmic care i-a adus faimă lui Sakya Pandita.
 
Problema noastră este că nu vedem cum funcționează karma, nu putem face legătura corectă între lucruri. Dacă avem faimă, înseamnă că am plantat semințele care trebuiau. Dar dacă nu, înseamnă că a venit vremea să înțelegem de unde vine ea și să începem să plantăm corect.
 
În concluzie, nu avem de ce ne bucura când avem faimă sau a ne întrista când nu o avem, pentru că ceea ce există în viața noastră este rezultatul trecutului. Nu mai avem ce face. Ceea ce putem face acum este doar să plantăm.
 
Ne întoarcem din nou la maestrul Shantideva, versetul 90:
 
                 Numele bun, lauda, chiar și gloria
                 Meritul meu nu mi-l cresc,
                 Nu-mi aduc nici un câștig, nu previn boala,
                 Nu-mi vor mări puterea și nici viața nu mi-o prelungesc.
 
De ce lauda, gloria sau numele bun nu pot face toate aceste? Pentru că ele sunt doar roadele karmice, sunt rezultate. Dacă dorim să beneficiem de ele, va trebui să le plantăm acum.
 
În versetul 92 se spune:
 
                 Sunt unii care pentru reputație
                 Își sacrifică averea și chiar se sinucid!
                 Ce mai pot face atunci cuvintele de laudă?
                 Cui le mai aduc plăcere, odată ce-au murit?
 
Oamenii care nu înțeleg cauzalitatea sunt dispuși să facă orice pentru reputație.
 
El spune: Ce putem face cu cuvintele de laudă? Dacă moartea va veni , cui le mai aduc plăcere?
 
Maestrul Shantideva vine să ne taie pofta de a mai fugi după aceste lucruri. Versetul 95:
 
                 Dacă lauda spre mine sau altcineva este îndreptată,
                 Cum pot beneficia de bucuria celui ce laudă?
                 Din moment ce bucuria este numai a lui,
                 Nicio fărâmă din ea nu va fi a mea!
 
El spune: ”Bucuria aparține celui ce laudă”. Cel ce laudă se bucură de faptul că vine și mă prețuiește, pentru că semănă semințele ca el să fie respectat. C u alte cuvinte, prin faptul că el mă prețuiește pe mine va fi el prețuit. Sunt atât de mulțumită că sunt respectată! Dar cu ce mă ajută?
 
Dacă sunt acum lăudată, înseamnă că a rodit sămânță și cu asta s-a terminat. Karma s-a dezintegrat. Acum trebuie să-mi creez una nouă.
 
Deci cel care trebuie să se bucure este cel care mă laudă, pentru că el își plantează semințele pentru noi laude.
 
 
Al șaptelea și al optulea gând lumesc
 
Ultima pereche de gânduri lumești este asemănătoare celei anterioare.
 
Tura tongken jung na ga înseamnă sunt bucuros când sunt lăudat sau sunt bucuros dacă se vorbește frumos de mine.
Mera jeken jung na miga înseamnă sunt supărat când nu sunt lăudat sau sunt supărat dacă nu se vorbește frumos de mine.
 
Iar el ne spune:
 
De ce trebuie să vă impresioneze ceea ce spun ei?
Dacă aveți sămânța karmică potrivită, atunci ei vor vorbi frumos despre voi.
Și, dacă ei vor vorbi frumos va fi numai în funcție de karma pe care ați semănat-o.
 
Versetul 98:
 
                 Laudele și altele la fel atenția mi-o distrag,
                 La deziluzia celor lumești mă înfrânează să ajung;
                 Gelozia mi-o stârnește pe cei cu nobile virtuți
                 Și tot ceea ce-i mai bun în viață ele distrug.
 
Maestrul Shantideva dorește să ne strice goana după laude. El spune: Să spunem că vine cineva și ne laudă mult.
 
Acest lucru ne distrage atenția, începem să ne înfoiem în pene, să devenim aroganți și, ca urmare, spune el, ne înfrânează să ajungem la deziluzia lucrurilor lumești. Scopul nostru este să înțelegem că nu este nimic bun în Samsara.
 
Oamenii spun astăzi ceva, mâine altceva. În Samsara nu există niciun câștig. Trebuie să ieșim din ea.
 
Dacă acum avem un lucru bun, nu trebuie să ne agățăm de el. Nu există nicio garanție că mâine va fi totul la fel. Lucrurile se schimbă în permanență. Oamenii se ridică și coboară tot timpul.
 
                 ”Gelozia mi-o stârnește pe cei cu nobile virtuți.”
 
Dacă vom căuta să fim tot timpul lăudați, atunci când altcineva începe să fie lăudat, ne va stârni gelozia.
 
Versetul 99:
 
                 Și dacă da, oare cel care pune la cale
                 Să nu fiu lăudat,
                 Nu este, de fapt, cel ce mă protejează să nu cad
                 În suferința tărâmurilor inferioare?
 
Mulți sunt cei care spun: ”Am muncit din greu, am făcut multe eforturi, hai acum, spune și tu ceva bun!”.
 
Ce spune maestrul Shantideva în continuare?
 
Versetul 101:
 
                 Cei ce calea îmi blochează
                 Ca spre tărâmul suferinței să nu mă îndrept
                 Sunt ca și Buddha ce binecuvântează.
                 Atunci, de ce să-mi revărs mânia pe ei?
 
Ne străduim tot timpul să fim lăudați, să fim apreciați, iar ceilalți nu ne laudă. Ce ne oferă aceștia prin faptul nu ne apreciază?
 
Ne dau o lecție bună. Maestrul Shantideva ne spune că cel de la care așteptăm să primim laude sau să ne spună un cuvânt bun este ca Buddha însuși care stă acolo și ne blochează calea de a nu cădea în infern.
 
În concluzie, omul trebuie să facă exact invers decât este obișnuit, adică în loc să aștepte să primească laude, va trebui să laude el pe alții, pentru că numai așa își va produce mereu binele.
 
 
Cele opt ale lui Arya Nagarjuna
 
Există o altă interpretare a “celor opt gânduri lumești“, subiect în care nu vom intra.
 
Arya Nagarjuna enumeră alte opt lucruri care indică un alt mod de a exprima neînțelegerea vacuității și sunt mult mai profunde.
 
Iată lista celor opt:
 
སྐྱེ་བ།
Kyewa
A începe
 
Lucrurile nu încep de la sine.
 
De exemplu, când începeți să plătiți chiria cu bani numerar, numai datorită karmei similare pe care o aveți atât voi cât și proprietarul de la care închiriați, veți fi determinați să considerați hârtia acestei convenții ca fiind valoroasă.
 
Hârtia în sine nu are valoare, dar faptul că ați avut grijă de alții în trecut vă permite să vedeți mormanul de hârtie acceptat în schimbul unui loc de ședere.
 
Deci, niciun obiect bun din viața voastră nu va începe niciodată fără vreun motiv, cu excepția faptului că ați făcut un lucru asemănător față de altcineva în trecut.
 
འག་པ།
Gakpa
A opri
 
 
Lucrurile nu se opresc de la sine.
 
Singurul motiv pentru care migrena se oprește este că ați avut grijă de durerea altcuiva.
 
Aspirina poate fi modul în care durerea de cap se oprește, dar nu explică și de ce se oprește.
 
Motivul pentru care durerea se oprește este că ați creat o karma bună atunci când ați avut grijă de cineva în trecut; karma rămâne cu voi ca o impresie lăsată în mintea voastră în trecut, după care se manifestă prin faptul că vă simți bine.
 
 
རྟག་པ།
Takpa
Invariabilitatea sau permanența
 
Lucrurile sunt invariabile.
 
Când veți ajunge în paradisul lui Buddha, fiecare detaliu din această lume vă va aduce fericirea totală.
 
Dacă lucrurile ar exista în sine, ele nu s-ar putea schimba niciodată.
 
Takpa este o consecință a gândirii că lucrurile există în sine. Dacă lucrurile ar fi avut o existență proprie de sine, Nirvana ar fi imposibilă.
 
 
ཆད་པ།
Chepa
A înceta
 
Nimic nu există, nimic nu contează. Înseamnă a gândi că, dacă nimic nu are o natură proprie în sine, atunci nimic nu contează.
 
འགྲོ་བ།
Drowa
A merge ( în sensul că sămânța merge sau germinează)
 
A crede că lucrurile merg, adică ”a merge din starea de cauza sau sămânța spre a deveni rezultat”.
 
Acest lucru înseamnă “în creștere”. Cu alte cuvinte, a merge înseamnă că sămânța devine lăstar.
 
 
གཅིག།
Chik
Unul (un singur lucru)
 
 
ཐ་དད།
Tade
Diferit (lucruri diferite)
 
Unul sau multe (diferite). Niciun obiect nu este un singur lucru sau multe lucruri, în sine.
 
Niciun lucru în sine nu apare independent de proiecțiile noastre create de karma pe care am acumulat-o în trecut.
 
 
འོང་བ།
Ongwa
A veni
 
A crede că lucrurile vin înseamnă că lucrurile se termină sau se opresc. Germenele răsare în timp se sămânța dispare sau este distrusă.
 
A spune că ” nu vine sau pleacă”, înseamnă că nu există cauză și efect așa cum credem.
 
Modul de a opri pe cei care se ceartă cu noi la serviciu este de a ne asuma vina pentru problemele lor și nu de a ne justifica sau a-i judeca pe alții.
 
Orice se întâmplă la locul de muncă este o iluzie: ceea ce ni se întâmplă nu se datorează lucrurilor care ne apar și pe care le credem că ar fi cauza imediată, ci a faptului că, cu mult timp în urmă, am lăsat o amprentă în conștiința noastră.
 
——–
 
În cursul 12, toate acestea sunt prezentate pe larg. Vom discuta puțin despre ce înseamnă ”lucrurile nu încep”.
 
După cum știm, orice lucru care apare în lumea noastră vine dintr-o cauză. Noi spunem: cauza dă un rezultat, rezultatul va deveni cauza viitoare și așa mai departe și așa încep lucrurile.
 
Ce este un lucru? Un lucru este ceva care are un început, mijloc și sfârșit. El a început cândva, va dura atâta timp cât există și într-o bună zi se va sfârși. Toate lucrurile, toate plăcerile și toată viața sunt supuse neîncetat schimbărilor.
 
Să începem să ne uităm mai îndeaproape. Oare lucrurile încep?
 
Este adevărat să spunem că fiecare lucru are un început? De fiecare dată este pusă întrebarea: cum a început Buddha? Cine l-a învățat?
 
Începem să căutăm începutul, deoarece mintea noastră samsarică dorește ca lucrurile să înceapă. Ni se pare că lucrurile încep, după care ele durează o perioadă de timp până ce se sfârșesc.
 
În Sutra inimii scrie: ” Și astfel putem spune, Shari Putra, că orice lucru existent este gol; lipsit de orice natură. Nimic nu începe și nimic nu se sfârșește. Nimic nu este impur și nimic nu devine pur. Nimic nu se împuținează și nimic nu se înmulțește”.
 
Ceea ce înseamnă ”nu încep și nu se termină”.
 
Ce înseamnă că lucrurile nu încep? Următorul exercițiu este de ilustra eroarea pe care o face mintea noastră.
 
Voi lua o bucată de plastilină și voi crea ceva, iar voi uitați-vă la ceea ce fac. Întrebați-vă ce vreau să fac, ce doresc să creez.
 
Să presupunem că am aici o bilă de plastilină:
 
Ce am acum aici? O cană.
 
Cine sunt eu? Cea care creează o cană.
 
Iar acum ce am făcut? Un covrig.
 
Cine sunt eu acum? Eu sunt cea care creează covrigul sau sunt un covrigar.
 
Când vom decide cine sunt eu? Vom decide în funcție de ceea ce creez.
 
Dacă olarul face o cană, când am decis că el este olar sau că el face o cană?
Decidem după activitatea pe care o face.
 
Ce a precedat? Cana sau olarul?
 
După cum vedeți mintea noastră ne spune: mai întâi trebuie să existe olarul și numai apoi va face cana. Dacă olarul primește lut, el va face cana. Dar el nu va fi olar, până nu va exista cana! Când a început olarul să fie olar? Și când a început cana?
 
Oare această formă este începutul cănii? Nu neapărat, pentru că ea poate deveni un covrig.
 
Atunci, când a început cana?
 
Nu există olar, fără să existe cana. Mintea noastră fabrică povestea după rezultat.
 
 
Totul este un joc al iluziei
 
Am ajuns aici la partea doua a versetului 8:
 
                 ”Și fie ca totul ca o iluzie să percep
                 Și de lanțurile atașamentului eu însumi să mă eliberez”.
 
Permanent, mintea noastră ne spune povești despre realitate noastră. Ea fabrică poveștile dintr-un flux de rezultate karmice care se întâmplă tot timpul. Acest proces se petrece extrem de rapid, șaizeci și cinci pe secundă.
 
Pe baza fluxului de rodire karmică, inventăm o poveste. Ea este invenția noastră. Ea este în totalitate o proiecție a minții noastre asupra unui grup de date brute, date care sunt complet goale de orice natură.
 
Deci, nu putem spune că eu sunt olar, pentru că dintr-o singură mișcare pot fi covrigar. Acest lucru se întâmplă cu fiecare lucru din viața noastră.
 
Maestrul Nagarjuna ne spune că lucrurile nu încep. Iar dacă nici cana nu a început, cum poate ea să se termine? Deci, dacă nimic nu a început vreodată, cum ar putea el să se termine?
 
Toate acestea sunt subiecte de meditații foarte importante.
 
Ele ne ajută să înțelegem vacuitatea lucrurilor și să vedem că cel pe care ne-am supărat sau nu ne-a dat ceea ce am vrut sau nu ne-a lăudat nu a existat niciodată, ci a fost doar o invenție a noastră de la început până la sfârșit.
 
Când începem să înțelegem că nu avem pe cine să ne supărăm, automat și afecțiunile noastre mentale vor scădea. Nu există decât un curent de rezultate karmice și nimic mai mult.
 
– Lumea este goală de orice semnificație externă, cu excepția aceleia pe care o proiectăm,
– ea vine din semințe karmice pe care numai noi le plantăm,
– semințe care au fost plantate în urma a cât de buni am fost cu ceilalți.
 
 
A ne elibera din lanțurile celor trei adicții
 
Versetul nostru vorbește despre “a ne elibera de lanțurile atașamentului”. Changkya Rinpoche, Ngawang Lobsang Chunden, ce a fost reîncarnarea anterioară a lui Pabongka Rinpoche ne explică faptul că acest atașament este atașamentul de gândirea extremă că lucrurile există în sine (acest lucru însemnând că ele sunt invariabile și nu pot fi schimbate) și de gândirea că dacă lucrurile nu sunt așa cum par, atunci ele nu există deloc.
 
Acest citat este:
 
Shenpay chingwa le drol = eliberarea de lanțurile atașamentului,
Shenpa = atașament, adicție.
Chingwa = lanțuri.
Drol = eliberare.
Ngowo = esență sau natură.
Druppey = există, în sensul că există în sine.
Tak ta = extrema permanenței sau extrema existenței de sine.
Tenne mepay = permanența.
Che ta = extrema încetării sau nihilism.
 
Cu alte cuvinte, Changkya Rinpoche spune că ”eliberarea din lanțurile atașamentului” înseamnă de fapt eliberarea de cele două extreme: extrema existenței sau a permanenței și extrema inexistenței/nihilism.
 
Atunci când se spune că durerea samsarică este un bluf, aceasta nu înseamnă că nu ne doare.
 
Nu putem trece strada fără să nu fim atenți la mașinile care trec. Dacă cineva ne lovește și ne doare, această durere este un rezultat karmic provenit dintr-o acțiune trecută când noi am lovit pe alții, iar acum karma ne forțează să inventăm o poveste despre durere pe o colecție de date brute care sunt goale de orice natură.
 
Datorită vacuității, datorită faptului că totul este o proiecție și totul este un bluf, putem să ne creăm un alt bluf. Este ceea ce face Buddha.
 
Este modul de a ajunge la iluminare. Învățăm cum funcționează patentul și ne creăm paradisul. Și el va fi un bluf, dar cel puțin va fi cu mult mai plăcut și va fi la fel de real ca încăperea în care ne aflăm.
 
Vom încheia cu două versuri care trimit tuturor ființelor binecuvântarea noastră:
 
                 Mi-aș dori ca toate ființele
                 În orice loc se vor găsi,
                 Libere și fericite să poată fi.
 
                 Toate gândurile mele,
                 Toate vorbele
                 Și toate faptele pe care le fac,
                 A lor suferință, să înceteze.