Lecția 8 – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 8

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Definiții și lucrurile pe care le definesc

Lecția 8 vorbește despre „definiții” și despre lucrurile pe care le definesc.

Tsen tsun

Cum se spune la definiție?

Tsennyi

Tsen, este prima silabă a lui Tsennyi și Tsun, este prima silabă a lui

Tsunja

Tsunja înseamnă un lucru definit prin definiție.

Se pare că nu totul poate fi o definiție și că există anumite reguli pe care  trebuie să le îndeplinească o definiție, pentru ca ea să fie corectă. Trebuie să existe trei calități, care trebuie să fie îndeplinite în definiție.

 

Lucruri materiale și lucruri conceptuale

Înainte de a ajunge la asta, trebuie să vă explic două noțiuni. Prima este:

Dze yu

Și a doua este:

Tak yu

Dze yu și Tak yu sunt două noțiuni foarte importante, asupra cărora școlile budiste au idei diferite.

Dze – material.
Yu – a fi existent.

Deci, Dze yu este ceva care este material, și Tak yu este ceva este nominal, ceva care este conceptualizat, un concept.

Din nou, Dze yu este ceva care există de fapt – desigur că școala Prasangika va intra în dispută cu asta, dar suntem în școala de logică – a Sutriștilor – așa că Dze yu este ceva care există de fapt, în timp ce Tak yu este un concept sau un nume pe care îl dăm lucrurilor.

Conform școlii de logică, lucrurile care au o existență materială pot fi percepute fără a le construi mai întâi din diferitele lor părți și apoi a conceptualiza întregul.

Exemplu de Dze yu – obiectele simțurilor

De exemplu, obiectele celor cinci simțuri, cum ar fi culorile și formele, sau mintea însăși, percepții simple. Acesta sunt Dze yu.
Desigur, că Madhyamika  nu va fi de acord cu acest lucru, dar rămânem în școala de logică pentru moment.

Deci, școala de logică spune că lucruri precum culorile, sunetele sau lucrurile pe care le percepem prin cele cinci simțuri, acestea sunt Dze yu. Acestea sunt lucruri reale. Inclusiv mintea însăși, care este conștientă de aceste lucruri și există cu adevărat.

Un exemplu de Tak yu – concepte și nume

Tak yu este orice lucru la care mai întâi ne uităm la diferitele părțile ale sale și apoi să le punem împreună și îi dăm un nume.

Școala de logică ar spune că pentru a percepe lucrurile care au existență nominală trebuie mai întâi să percepem diferitele părți și apoi să le punem împreună.

Am vorbit mai devreme de conștiința și de curentul de conștiință. Deci, ce este curentul de conștiință? Va fi Tak yu; luăm momentele de conștiință, le punem împreună, și avem un curent de conștiință și asta va fi un concept. Va fi Tak yu. Spre deosebire de momentele de conștiință, care sunt Dze yu, în această școală.

Un alt exemplu de Tak yu este mașina. Ce este o mașină? Este un cumul  de piese: roți, ușă, capotă, motor, volan, și așa mai departe. Le adunăm pe toate împreună și dăm un nume „mașină”.

Omul, este Tak yu, este un concept. Luăm un grup de părți: mâini, picioare și așa mai departe, și îi dăm un nume – om și apoi va fi Tak yu.

De exemplu, cum o percep pe Livia? Mă uit la trupul Liviei care stă în fața mea, care după această școală de gândire il percep direct, și este Dze yu, este ceva material, real, pentru că o percep cu simțul văzului chiar acum; Eu, trag concluzia datorită comportamentul ei că are minte; leg corpul și mintea, pe care nu le percep direct cu simțurile mele, dar ajung la concluzia că are o minte, din comportamentul ei, și împreună spun: „Aceasta este Livia”. Deci, Livia va fi tak yu, va fi un concept, va fi ceva care există prin conceptualizare.

Deci, ceva ce există prin intermediul unui concept pe care l-am pus pe o colecție de părți, dintre care cel puțin una, conform acestei școli, ar fi Dze yu, este ceva ce există.

Întrebare: Când văd corpul unei persoane, mă refer la el ca Dze yu?

Răspuns: Conform acestei școli, corpul unei persoane va fi Dze yu, deoarece este perceput de simțurile mele. Școala spune: lucru perceput de cele cinci simțuri, este perceput direct, el există acolo, și nu trebuie să conceptualizez.
Dacă vreau să trec dincolo de corp, dacă vreau să văd că nu există numai un corp, ci că există o persoană acolo, atunci îmi spun: „Bine, ea scrie, uneori este mulțumită, uneori nu, asta înseamnă ca are minte. Deci există un corp, există o minte, bineînțeles, ea este o ființă umană. Atunci  ființa umană va fi Tak yu. Ființa umană va fi un concept, o idee generală.

Școala Prasangika va spune că și corpul este un concept, dar acum nu trebuie să spunem asta.

Trei calități care trebuie să fie prezente pentru ca ceva să fie o definiție.

Dze yu chusum tsangwa

Sum – trei,
Chu – calitate sau lucru,
Tsangwa – complet.

Dze yu chusum tsangwa înseamnă trei calități care trebuie să fie prezente pentru ca ceva să fie o definiție.

Acum vom numi care sunt aceste trei calități.

1. În general vorbind, este o definiție.

Chir tsennyi yinpa

Cuvântul Chir l-am văzut în dezbatere. El înseamnă „Pentru că…” Când dăm argumentul 3 din silogism, spunem: „Pentru că...” . În tibetană,

acest cuvânt va veni la sfârșit. Noi spunem la început „Pentru că este albastru”, „Pentru că este roșu”. Yin pa e chir – pentru că este.

Yin pa e Chir

Cuvântul Chir din prima frază, are o ortografie diferită și are un alt înțeles.
Chir înseamnă în general.
Tsennyi – definiție,
Yinpa – este.

Yin

Când spunem Yinpe chir, cuvântul Yinpa înseamnă a fi.

Deci, prima proprietate a unei definiții este ca, în general, ar trebui să sune ca o definiție. Sau în general vorbind, este o definiție.

Exemplu:

Un exemplu de definiție ar fi definiția focului. Cum definim focul? „Ceva care este fierbinte și arde”. Sună ca o definiție. Asta ar spune tibetanii.

Dar încă nu este suficient. Chiar dacă în general sună ca o definiție, tot nu este o definiție corectă.

2. Definiția ar trebui să se aplice perfect exemplului clasic

 Rang gi tsen shyi tengdu druppa

Tsenshyi – exemplu clasic, sau reprezentativ, sau un exemplu important sau ceva care ne ajută să definim.
Tengdu – deasupra,
Drupa – există.

Rang gi tsen shyi tengdu druppa înseamnă definiția pe care o dăm, ar trebui să se aplice unui fel de exemplu clasic, unui caz reprezentativ.

Exemplu – lucrul care funcționează

Dacă vă mai amintiți am dat definiția lui Ngupo – lucrul care funcționează.  Ce este un lucrul care funcționează? Este ceva care face ceva.
Deci ar trebui să se aplice unui exemplu clasic. Exemplul clasic este ulciorul de apă. Ce face ulciorul de apă ? El ține apa.

Definițiile sunt foarte importante pentru că ele definesc lucrurile care există în lumea noastră.

3. Definiția definește doar ceea ce ar trebui să definească și nimic altceva

Shen gyi tsennyi mayinpa

 Shen – alt lucru,
Gyi– al,
Tsennyi– definiție,
Mayinpa – nu este.

Adică, nu poate fi o definiție pentru orice altceva. Ea trebuie să fie precisă și să se aplice numai la lucrul definit.

Deci,

    • Definiția ar trebui, în general, să sune ca o definiție,
    • Ar trebui să se aplice exemplelor tipice, și
    • Ea nu definește altceva, adică este precisă.

Dacă vreau o definiție a lucrurilor care funcționează, atunci definiția nu va permite să mă strecor în lucruri care nu funcționează. Definiția trebuie să definească exact ceea ce ar trebui să definească, și nimic mai mult.

Deci, acestea sunt cele trei calități care trebuie să fie prezente pentru ca ceva să fie o definiție.

Trei calități conceptuale ale lucrului definit

Acum vom vorbi despre trei calități ale lui Tsunja – lucrul definit, lucrul pe care căutăm să îl definim.

1. În mod general, lucrul definit ar trebui să fie ceva care poate fi definit. Ce înseamnă asta? Că el trebuie să fie existent.

2. Ar trebui să se aplice unui exemplu tipic, unei funcții tipice. Cuvintele „lucru care funcționează” ar trebui să se aplice unui ulcior de apă.

3. Lucrul definit nu mai trebuie definit prin nicio altă definiție. Cu alte cuvinte, nu permitem două definiții pentru același lucru.

Trebuie să existe o corespondență unu-la-unu între definiții și lucrurile pe care le definesc

    • Definiția ar trebui să definească exact ceea ce ar trebui să definească și nimic mai mult.
    • Și pe de altă parte, lucrul care este definit, să nu mai aibă și o altă definiție.

Proprietățile materiale și proprietățile conceptuale ale unei definiții

În definiția unei definiții bune (mai sus), aceste trei calități sunt numite cele trei calități materiale. În definiția a ceva de definit, ele sunt numite cele trei calități conceptuale.

Motivul pentru aceasta poate fi că lucrul pe care îl definim, de exemplu, „foc”, este un lucru conceptual, în timp ce definiția, „fierbinte și arde” este mai mult un lucru material tangibil.

Lucrul pe care îl alegem, ca exemplu clasic ar trebui să combine calitățile atât ale definiției, cât și ale lucrului definit într-un singur obiect. De exemplu, un ulcior de apă ar trebui să fie atât un lucru care funcționează (lucru definit), cât și un lucru care îndeplinește o funcție (definiția).

Ken Rinpoche spunea: „Nu este clar de ce”. Dar aceasta este obiceiul în literatură. Faptul că vi le dăm este să vă permită să citiți literatură avansată, într-o zi în viitor.

Exemple reprezentative

 Am vorbit despre exemple clasice, reprezentative. Aceste exemple ar trebui să fie ceea ce se numește:

Shitun

Shintun înseamnă că există o bază armonică.

În mod normal, exemplul ar trebui să fie Shitun, adică ar trebui să existe un numitor comun între calitățile definiției și lucrul definit. Cele trei calități materiale și cele trei calități conceptuale ar trebui să se aplice exemplului.

Exemplu: Definiția percepției directe valide

Sardu miluway shepa gang shik tokdrel matrulway shepa

Aceasta este o definiția lui Tsema – percepția validă.

Vom trece peste definiție și vom face legătura cu ceea ce am spus înainte. Avem aici un exemplu de definiție importantă.

Sardu – proaspăt,
Miluway – infailibil,
Shepa – starea minții,
Tok – concept,
Tokdrel – liber de concept, lipsit de conceptualizare,
Matrulway – infailibil, fără greșeală,
Gang shik  – și A și B.

Definiția percepției directe valide este o stare a minții proaspătă, infailibilă, care este lipsită de conceptualizare și fără greșeală.

Vă voi explica ce înseamnă. Să începem de la sfârșit.

    • Matrulway, este o stare a minții infailibile, care nu greșește, adică nu este sub influența drogurilor, alcoolului, geloziei sau uri. Este starea minții normale, a unui om normal.
    • Tokdrel înseamnă că atunci când vorbim despre o percepție validă, nu trecem printr-un proces de conceptualizare. În această școală, percepția validă nu este că eu am făcut Tak yu. Adică spunem: „O, aici este un corp, trebuie să aibă minte, trebuie să fie o ființă umană …” Nu, nu, nu. Pentru ca ea să fie o percepție validă, ea nu trece printr-un proces de conceptualizare.
    • Sardu miluway shepa este o percepție proaspătă și infailibilă. Ce înseamnă proaspătă? Spre deosebire de ceva ce vine din memorie. În această școală, ceea ce vine din memorie nu este considerat o percepție validă.
    • Aceasta nu este o simplă definiție a unei percepții valide pentru că nu am permis conceptualizarea aici. Deci, aceasta este o percepție validă directă.

Deci, definiția percepției directe valide este percepția proaspătă, infailibilă, care nu conceptualizează, într-o stare a minții care nu greșește.

Definițiile exacte ajută la obținerea unei înțelegeri exacte

De ce trebuie să trecem peste toate aceste definiții și noțiuni?

Pentru ce avem nevoie de definiții? Pentru că vrem să ajungem la o înțelegere exactă a vacuității, a iluminării, a lui Buddha, a Nirvanei.

1. O definiție bună elimină concepțiile greșite

Scopul acestor definiții este să elimine ideile greșite despre lucrul definit. Acești termeni se adresează percepțiilor greșite comune despre lucrul definit.

Loktok selwa

Selwa – a elimina,
Lok – nu este corect.

Loktok selwa înseamnă că nu permite idei greșite despre ceea ce este percepția directă validă.

De exemplu, în definiția de mai sus a unei „percepții valide directe:”

  • Termenul „nu greșește” elimină ideea greșită că „percepțiile directe sunt întotdeauna corecte” (unii oameni au considerat orice percepție directă ca fiind corectă chiar dacă a fost distorsionată).
  • Termenul „liber de conceptualizare” elimină, de asemenea, ideea greșită că „percepțiile cu conceptualizare ar putea fi directe”.

Am dat exemplul Nirvanei. Și am spus că în școlile inferioare, când cineva ajunge la Nirvana, totul încetează: mintea încetează, corpul încetează. O definiție bună a Nirvanei nu va permite să se ajungă la asemenea concluzii.

În cursul 2, am dat definiția Nirvanei – „Încetarea rezultată în urma analizei individuale, și care constă în eliminarea completă a tuturor obstacolelor afecțiunilor mentale, fără excepție”.

Fiecare detaliu al definiției are scopul să nu permită o înțelegere greșită. Să definească exact ce este Nirvana.

Sau, când vorbim despre vacuitate, vrem să infirmăm ideea pe care o au oamenii despre vacuitate, adică să-și golească capul de gânduri. Când vorbim de vacuitatea, vorbim despre lipsa existenței de sine a lucrurilor.

2. O definiție bună va exclude lucruri care sunt diferite de lucrul definit.

O altă calitate pe care trebuie să o aibă definiția, este să excludă lucruri care sunt diferite de lucrul definit.

Rik mitun selwa

Mitun – diferit,
Rik – tip,
Selwa – a elimina.

Deci, definiția bună elimină lucrurile care sunt diferite de lucrul definit.

De exemplu, în cazul definiției pe care am dat-o percepții valide directe, nu permite percepții care sunt deductive, Jepak tsema, nu permite percepții care nu sunt valide, în general lucruri care nu ar trebui să fie în definiție. Definiția trebuie să fie precisă.

Exemplu: percepție directă validă

Când spunem că percepția este proaspătă și infailibilă:

    • Am eliminat lucrurile care veneau din memorie, pentru că acum este o percepție directă validă.
    • Am eliminat stările minții care sunt greșite, care sunt sub influența alcoolului și așa mai departe.
    • Am eliminat Jepak tsema care este legată de gândire și conceptualizare. Ea nu este permisă aici, pentru că este Ngunsum tsema, percepție directă validă.

Deci, toate părțile acestei definiții ne dau înțelegerea exactă a percepției directe valide.

Nu toate școlile budismului definesc percepția validă în acest fel. Dar în școala de logică aceasta este definiția exactă a percepției directe valide.

Întrebare: De ce este important să „nu trecem prin procesul de conceptualizare”?

Răspuns: Pentru că vrem să definim o percepție directă validă. Definiția pe care am dat-o aici este a percepției directe valide. Dacă nu scriem în definiție că nu există un proces de conceptualizare, atunci această definiție se va aplica și unei percepții valide care nu este directă, care, de exemplu, se realizează prin deducție. Și nu vrem asta.

Ceea ce dorim aici nu este doar să învățăm definiția unei percepții directe valide în momentul de față, ci să înțelegem nevoia de precizie în definiții. Ar trebui să definească exact ceea ce spun și să nu permită lucruri care sunt în afara definiției.
De exemplu, în cursul 2, într-una dintre lecții, există definiția lungă a bodhicittei. Fiecare detaliu al ei este: să includă tot ce ar trebui inclus și să nu includă tot ce nu ar trebui inclus. Și să nu permită idei greșite despre ce este bodhicitta.

Deci, uneori, aceste definiții devin foarte complexe și lungi și spunem  „dar de ce trebuie să ne complicăm atât? Fiecare detaliu are un scop anume. În dezbateri trebuie să fim preciși când definim, astfel încât să nu permitem un argument greșit”.

Întrebare: Când intră spermatozoizii în ovul, momentele de tranziție? Nu înțeleg când intră.

Răspuns: Când am desenat spermatozoizii și ovulul și așa mai departe, acest lucru nu aparține școlii Sutriștilor. Ea nu neagă că lucrurile au început. Ea vorbește despre cauze și efecte și despre început-mijloc-sfârșit. Ceea ce v-am spus este punctul de vedere al școlii Madhyamika Prasangika asupra vacuității, concepția lui Arya Nagarjuna despre vacuitate, iar el nu aparține de această școală. Aceasta este explicația ultimă de care avem nevoie.

Această școală de gândire nu ne poate elibera de samsara, dar ne poate ajuta să ne rafinăm suficient logica, astfel încât mai târziu să putem naviga cu ajutorul ei. Și acesta este rolul ei.

Când spunem că lucrurile nu încep și nu se termină, nu este unul, nu sunt multe, nu ține de această școală de logică. Această școală vorbește despre Dze yu, lucrurile pe care le percep cu ajutorul celor cinci simțuri, școala le acceptă ca fiind existente. Vedem un corp acolo, așa că corpul există pentru ea. Fapt care pentru școala Parasangika Madhyamika nu este corect.

De aceea, Dze yu și Tak yu sunt importanți pentru această școală. În cursul 15 vom intra mai profund în ea.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

 

Lecția 4b – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Structura formală a logicii budiste

Argumentul în demonstrația logică

Aceasta este a doua parte care se ocupă de logica formală. Și am început să vorbim despre                                                                    

Tak

Tak înseamnă argument.

Diferite utilizări ale cuvântului Tak

În lecția 3 am dat exemplul de silogism sau enunț logic:

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”, „un lucru care este produs”.

Deci, argumentul pe care l-am dat – Tak – a fost „pentru că a fost produs”.
Deci,

    • Cuvântul Tak – este a treia parte a demonstrației logice.
    • Uneori Tak, înseamnă toate cele trei părți împreună.
    • Și, alteori, Tak, se referă la partea principală a demonstrației,  în cazul nostru, „pentru că sunetul a fost produs…”. Deci partea principală este cuvântul „produs”. „Produs” este cuvântul cheie. Datorită faptului că a fost produs, se schimbă.

Acestea sunt cele trei forme de folosire a cuvântului Tak.

Care este argumentul corect într-o demonstrație logică?

În prima lecție am spus ce înseamnă un argument. Orice poate fi un argument. Orice este prezentat ca argument este un argument. Dar, bineânțeles, că nu orice argument dat ne va convinge. Iar voi, ca profesori veți dori să oferiți un argument corect care să-l convingă pe celălalt.

Tak yangdak

Yangdak – corect, sau uneori se spune perfect.
Tak yangdak însemnă argument corect.

Teoria logicii ne ajută să străpungem vălurile ignoranței

În seminarul „Guru-yoga”, există o rugăciune în care cerem Lamei înțelepciune:

De-aș putea să-mi dezvolt înțelepciunea învățării, reflecția și meditația,
De-aș putea să-mi sporesc abilitățile de a preda teoriile, de a le clarifica și înțelesurile lor de a le explica.

Tot acest curs este de „a clarifica”ceea ce nu înțelegem.
În acest studiu ne-am folosit de Manjushri. El ține o carte în mâna stângă și o sabie în flăcări în cealaltă. Rolul acestei săbii este de a străpunge straturile groase ale ignoranței, și a salva oamenii din suferință și de la moarte.
Acesta nu este un lucru ușor, pentru că ignoranța este adâncă. Cu toți suntem învăluiți în vălurile groase ale ignoranței.

Toată teoria logicii vine să ne ajute să clarificăm lucrurile, să le lămurim, și în acest fel, să înlăturăm treptat unul câte unul toate vălurile ignoranței.

Cineva a întrebat odată „Pot folosi idei care nu sunt corecte pentru a ajuta pe cineva să străpungă vacuitatea?”
Răspunsul este că acest lucru îl facem tot timpul. Predăm o versiune parțială a vacuității care nu este în întregime adevărată, și asta ne ajută să străpungem vălurile ignoranței.

Trebuie să pornim de la un numitor comun

Așa cum am spus, cei doi care dezbat trebuie să fie de comun acord cu subiectul. Amândoi înțeleg, când spun „pix”, despre ce vorbim, iar apoi se merge mai departe.

Dacă nu există un numitor comun, atunci discuția nu îi va duce nicăieri. Nu voi fi eficientă în încercarea mea de a explica Dharma. S-ar putea ca adversarul meu – să aibă o concepție foarte departe de concepția ultimă corectă. Trebuie să-l întâlnesc acolo unde este, ca să-l ajut să urce. Altfel nu mă va asculta deloc.

Dacă încep să-i vorbesc despre infern, înainte de a-i demonstra existența vieților trecute și că există chiar și o existență după această viață, atunci îmi va spune: „Ei bine, acum nu sunt în infern”. Dacă nu știe că va mai fi și o altă viață, atunci cum a-și putea să-i vorbesc despre toate tipurile de infern – el nu mă va asculta, va pleca. N-am realizat nimic. Ne-am pierdut timpul amândoi. Și îl pot îndepărta, pentru că îi par puțin ciudată. Este foarte important să plecăm din același loc.

Acest lucru l-a făcut Buddha. O parte din abilitățile noastre ca profesori este să învățăm cum să facem acest lucru treptat.
Și uneori le prezentăm o idee parțială de vacuitate. Și chiar și atunci când vorbim de pix – este, de asemenea, o idee parțială a vacuități. Nu este înțelegerea deplină a vacuității.

Toate drumurile duc la Tantra

Iată un citat de la Dalai Lama. El a spus că toate căile spirituale – nu le-a redus numai la budism – toate căile spirituale duc în cele din urmă la Tantra.

Vajrayana este Tantra.

Dacă facem bine o cale spirituală, automat ni se vor crea condițiile sau semințele care ne vor deschide calea și atunci vom întâlni profesori de tantra buni, pricepuți, și putem continua.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să înțelegem vacuitatea, legătura dintre vacuitate și karma. Și toate căile spirituale din lume, există pentru că aduc oameni în acest loc. Pentru unii dintre ei, concepția lor asupra lumii nu este în întregime corectă. Ea este parțială. Poate că ei predau bunătatea, dar nu vacuitatea, de exemplu.

Și este în regulă. Cel care este atras de o cale spirituală anume este ceea ce are acum nevoie pentru a se dezvolta, și îi va permite mai târziu să continue să ajungă la cunoașterea vacuității. Și asta îi va permite să găsească mai târziu profesorii de Tantra care îl vor aduce la capătul căii.

De aceea, nu trebuie să subestimăm căile care par parțiale, pentru că ne ridicăm obstacole pe calea noastră spirituală. Dacă există o astfel de cale care îi ajută pe unii, trebuie să respectăm și calea și pe cei care o urmează.

Definiția argumentului corect

Să vedem care este definiția argumentului corect.                                                                                                               

Tak yangdak gi tsennyi

Înseamnă „definiția argumentului corect este

Tsulsum yinpa

Yinpa – a fi,
Sum – trei,
Tsul – mod.
Adică, argumentul corect îndeplinește cele trei moduri sau argumentul corect trebuie să îndeplinească trei relații/condiții.
Dacă argumentul este corect, aceste trei condiții trebuie să fie adevărate.

Cele trei relații

a. Trebuie să existe o relație între argument și subiect.

Chok chu

Chok chu înseamnă că trebuie să existe o relație între argumentul pe care îl dăm și subiect.
Chu vine de la Chuchen 

Dra chuchen

Dra – sunet,
Chu chen – să considerăm.

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Acesta este exemplul cu care lucrăm. „Sunetele sunt lucruri schimbătoare pentru că sunt lucruri produse”.

Pentru ca adversarul meu să mă asculte, el trebuie să fie de acord cu mine, că 3 este legat cumva de 1. Adică, să fie de acord cu mine că sunetul este un lucru produs. Dacă nu este de acord, atunci argumentul pe care i-l voi da nu-l va accepta. Dacă nu este de acord că sunetul este ceva care trebuie produs și îi voi spune „pentru că a fost produs”, atunci el îmi va spune: „Stai așa, cine a spus că sunetele sunt produse”?
Deci, dacă nu există această legătură între 3 și 1, atunci el va spune: „Tak madrup”, pentru că pentru el acest argument este incorect.

Deci, prima dintre cele trei condiții ca argumentul să fie corect, este ca el să fie legat de subiect.

Exemplul 1: Sunetele care sunt produse

Sunetele care sunt produse în tibetană:                                 

                    Dra jepa 

Jepa – produs,
Dra – sunet.
Deci, adversarul trebuie să fie de acord cu Dra jepa, că sunetul este un lucru produs, care trebuie produs.

Deci Dra jepa este un exemplul pentru Chok chu.

Exemplul 2: Cerul este albastru

Să luăm un alt exemplu:

1. Să considerăm cerul,
2. Este o mâncare delicioasă,
3. Pentru că este albastru.

Există Chok Chu? Da, este adevărat că cerul este albastru. În schimb afirmația este ciudată. Dar în acest caz prima legătură există.

Ok, dar deocamdată nu sunt convins. Ne dorim un argument corect care să convingă adversarul, de aceea este necesară și o altă condiție.

b. Trebuie să existe o relație necesară pozitivă între argument și afirmație                                                       

Je kyab

Je kyab este relația necesară pozitivă dintre argument și afirmație.

Exemplu

În cazul nostru, din Dra jepa – sunetul este produs rezultă Mitakpa – schimbător.

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Pentru ca demonstrația să fie bună, ar trebui să existe o relație necesară între produs și schimbător, adică

produs  schimbător

Dacă este produs rezultă că este schimbător.

Dacă adversarul nu este de acord cu această legătură logică, nu i-am demonstrat nimic. Deci, ce îmi va răspunde? Kyappa majung – nu rezultă.

Pentru ca eu să-l conving, am nevoie să fie și el de acord

a. că argumentul este corect,
b. și de asemenea să fie de acord că el demonstrează afirmația.

După cum am văzut, nu a fost deajuns ca argumentul să fie corect, pentru că cerul este într-adevăr albastru – dar nu este o mâncare delicioasă.
Deci, ca argumentul să fie corect, ar trebui să atragă după sine ceea ce trebuie demonstrat. Faptul că cerul este albastru nu implică că este o mâncare gustoasă.

Rezumatul primelor două relații

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Prima relație care este Chok chu, înseamnă ca 3 să fie legat de 1. Iar a doua relație Je kyab este ca din 3 să rezulte 2, sau dacă 3 este adevărat atunci și 2 trebuie să fie adevărat.

         3  ⇒  2

Kyab înseamnă a rezulta. Din argumentul pe care l-am dat rezultă ceea ce am vrut să demonstrez.
Aceasta se numește necesitate pozitivă, adică din 3 trebuie să rezulte 2. Aceasta este o relație pozitivă, trebuie să se întâmple.
În cazul nostru, dacă ceva este produs, el trebuie să fie un lucru schimbător.

c. Trebuie să existe o relație necesară negativă între afirmație și argument

Această relație este opțională. Nu trebuie să o verificăm, pentru că veți vedea în curând, că dacă a doua relație este adevărată, atunci întotdeauna relația a treia este adevărată. Maeștri au ales să o precizeze separat, așa că le vom urma și noi exemplul.

  Dok kyab

Dok kyab înseamnă relație necesară negativă

Asta înseamnă dacă negăm 2 rezultă 3 negat.
Sau din nu 2 rezultă nu 3.

  ~ 2   ⇒   ~ 3

 Deci, dacă din 3 rezultă 2, atunci din nu 2 rezultă nu 3.

În exemplul nostru:

2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Dacă ceva produs trebuie să fie un lucru schimbător, atunci un lucru neschimbător, nu poate fi un lucru produs.

Deci, a treia relație Dok kyab se întâmplă oricum. Se va întâmpla mereu.

Să luăm un alt exemplu:
„Dacă este ploaie, atunci sunt nori”. Deci, ploaia este 3, norii sunt 2. Dacă este ploaie, sunt nori.
Ce ne spune relația a treia – Dok kyab? Dacă nu sunt nori, nu este ploaie, nu-i așa? Nici nu trebuie să spun asta, automat este adevărat.              

                                           Je na mitakpe kyab

Je – produs.
Cuvântul Na, tibetanii îl folosesc uneori ca semn de punctuație. Aici Na înseamnă „dacă”. Alteori are sensul de „atunci când”.

Mitakpe – schimbător,
Kyab – rezultă.

Deci, dacă este produs, rezultă că este schimbător. Acesta este a doua relație de necesitate pozitivă.

A treia relație de necesitate negativă în tibetană:

Tak na ma jepe kyab

Tak – neschimbător,
Tak na – dacă este neschimbător,
Ma jepe – nu poate fi produs, nu poate fi ceva produs,
Kyab – rezultă.

Deci, dacă lucrul este neschimbător rezultă că el nu poate fi ceva produs.
Deci, pentru ca argumentul meu să fie acceptat de adversar, trebuie să îndeplinească toate cele trei condiții. 

 

Arta logicii

Să facem asta cu pixul. Ei spun:

1. Să considerăm pixul (toată lumea trebuie să știe ce este un pix),
2. El nu este un pix în sine,
3. Pentru că câinele nu vede un pix.

Cu toții suntem de acord că un câine nu poate vedea un pix, suntem de acord că un câine nu poate scrie. Deci, adversarul este de acord că argumentul dat este legat de subiect – de pix. Deci prima relație este îndeplinită.

Acum, pentru ca el să accepte afirmația că pixul nu există în sine, trebuie să înțeleagă logica că dacă câinele nu poate vedea un pix, atunci (implică faptul) pixul nu poate fi un pix în sine.
Aceasta este partea care îi lipsește de obicei adversarului, îi lipsește această implicație.

Dacă adversarul acceptă deja toate aceste elemente ale demonstrației, și îi adaug implicația, el va spune: „Aha!”, adică „Ah, am înțeles!”.

Acum, când spun că adversarul trebuie să fie de acord cu mine în ceea ce privește elementele de bază ale demonstrației și adaug implicația, vreau să spun că adversarul are conceptul de pix, are conceptul de câine, și conceptul de „cum văd câinii pixul”.

Dar de unde știu cum văd câinii obiectele? Eu nu știu ce gândește un câine. Deci, aici fac o presupunere. Am un concept indirect – din câte am citit despre câini, din câte am înțeles despre câini – mi-am format o idee indirectă și asta e în regulă.
În demonstrația noastră, pentru ca ea să fie validă, am spus că primele două relații trebuie să fie îndeplinite. S-ar putea să fie de acord cu mine că 3 este legat de 1, chiar dacă nu îl experimentează în mod direct. Dar indirect, prin logica lui, el este de acord cu asta.

De exemplu, dacă cineva este de acord că există reîncarnări și a auzit despre infern, și este de acord în principiu că ele pot exista, chiar dacă momentan nu are o experiență directă a infernului, dar dacă prin logică  cineva a reușit să-l convingă că există reîncarnări, deci există posibilitatea ca cineva să ajungă în infern – atunci se poate vorbi cu el despre tipurile de infern și el va asculta; chiar și dacă nu are o percepție directă a infernului.

Și aici este toată frumusețea, de a lua lucrurile pe care oamenii le știu deja, de a le pune cap la cap pentru a le mări cunoașterea. Și aceasta este esența predării. Numai așa putem învăța pe cineva, și așa clarificăm lucrurile.

Bineînțeles că nu întotdeauna este ușor să facem asta. Oamenii vor pune întrebări dificile. Ele nu sunt dificile în sine, ci sunt dificile doar pentru că logica noastră nu este suficient de dezvoltată. Dacă ea ar fi suficient de dezvoltată și ceilalți sunt interesați de discuție, ea poate fi foarte fructuoasă.
Dar dacă ei vor să înțeleagă și nu le putem explica – nu este vina lor. Logica noastră nu este bună, arta logicii nu este dezvoltată.

Trebuie să facem câțiva pași înapoi pentru a găsi numitorul comun, să găsim argumentul și subiectul și să le găsești pe 3 și pe 1 și să le dăm implicația. Iar apoi construim pe ea următoarea etapă și următoarea etapă. Acesta este rolul nostru.

În acest fel se poate demonstra karma, se poate demonstra concepția asupra lumii, se poate demonstra că „nu poate exista o entitate exterioară neschimbătoare care să producă lumea”.
Să vedem, este posibil să existe o entitate externă permanentă și neschimbătoare care creează lumea? Este posibil? Să vedem, avem deja toate instrumentele aici.

Hai să vedem, dacă este posibil să existe o entitate exterioară permanentă și neschimbătoare care creează lumea? Este posibil?

Dacă el este neschimbător și dacă a creat lumea, atunci s-a schimbat. De unde știm că s-a schimbat? „Ah! El percepe lumea’, nu-i așa? Mintea i s-a schimbat. Mai întâi a perceput „nimic”, iar acum percepe „există”. Așa că el s-a schimbat Deci, cum poate exista o ființă neschimbătoare care a creat lumea? Imposibil.

Atenție. Datorită faptului că oamenii sunt plini de prejudecăți și credințe – trebuie făcut asta cu multă grijă și blândețe.

Dificultăți în discuția logică

Dacă nu am reușit să convingem cealaltă parte, există mai multe opțiuni, de cum să lucrăm cu ei în dezbatere.

1. Adversarul refuză să creadă propria sa logică

Prima posibilitate este că adversarul este atât de înrădăcinat în credința lui încât nu poate gândi logic. De exemplu, îi explicăm: „Dacă a existat o creație, atunci a existat o schimbare în lumea acelui creator, așa că acum el percepe o altă lume, deci mintea lui s-a schimbat în acel moment, nu-i așa?”

Adversarul poate că a fost de acord cu noi cu privire la toate etapele, și se întoarce înapoi și spune „Creatorul există”. „Nu, nu, nu, nu, nu, există un creator, există un creator”. Deci, cu logica am reușit, dar el nu se mișcă de pe poziția lui.

În acest caz nu se mai poate face nimic. Persoana nu merge cu procesul logic, nu este pregătită să accepte verdictul logicii sale. Deci nu este nimic de făcut aici. Cu o astfel de persoană nu se mai poate merge logic.

Când sunteți deja într-o dezbatere logică budistă, s-ar putea ca adversarul să fie deschis la minte și să fie dispus să se uite logic și să accepte concluziile acesteia. Dacă toate cele trei condiții au fost îndeplinite și el fost de acord cu voi că ele sunt îndeplinite și totuși aderă la o poziție incorectă, atunci spuneți: „Cu nebunul ăsta nu mai dezbat”. Nebun în sensul că nu este dispus să meargă logic.

Deci, dacă nu acceptă calea logicii, spunem că are o credință „oarbă”. Cu asta nu putem dezbate. Ea nu este rațională. Dacă îi argumentez logic adversarului, și el nu se dezlipește de ceva care este ilogic, nu se poate face nimic.

2. Argumentele noastre nu sunt bine construite

Sau nu le-am împărțit în secțiuni mici de trei rânduri și cu ele să fim de acord. Nu este întotdeauna ușor asta.

 

Primii pași în dezbatere

1. Valoarea formulării precise

2. Importanța găsirii unui numitor comun

Cineva spune: Chiar și Dumnezeu însuși face o schimbare. El se reduce pentru a crea lumea.

Lama Dvora: Despre cine vorbim?

Persoana: Creatorul, în Cabala, se reduce pe sine, pentru a crea lumea. A avut loc o schimbare în el, astfel încât să creeze lumea.

Lama Dvora: Avem un exemplu despre importanța unui bun punct de plecare. În acest caz se pare că celălalt vrea să-mi transmită o idee pe care o are despre lume, o concepție asupra lumii pe care o are. Și cu siguranță ar putea fi ceva valoros, să mă învețe. Dar pentru a da o șansă mesajului, este important să găsim mai întâi un numitor comun.

de exemplu:

    • Dacă subiectul este „Dumnezeu”, atunci trebuie să știm mai întâi că ambele părți din dezbatere sunt de acord cu existența și esența acestuia.
    • Dacă vorbim despre un „proces de reducere” – și acest lucru trebuie clarificat mai întâi.

Dacă el vorbește din propria lui lume, fără să se obosească mai întâi să găsească un punct în care să mă poată întâlni și asupra căruia amândoi suntem de acord – atunci fiecare rămâne în propria lui lume și nu există progres. O astfel de discuție nu este utilă și putem spune că nici măcar nu a început.

3. Un exemplu de dezbatere care ne ajută să ne clarificăm înțelegerea

Elevul: Să considerăm mintea.

Lama Dvora Hla: Ce vrei să demonstrezi?

Elevul: Are un început și un sfârșit.

Pentru că a fost produsă.

Lama Dvora Hla: Te-ai convins?

Elevul: Nu.

Lama Dvora Hla: Ce facem dacă nu suntem convinși? Spunem Ma kyap – nu rezultă.
Ce facem în cazul când vine cineva și spune Ma kyap – nu rezultă neapărat?
Care este relația necesară dintre argument și afirmație? Din faptul că mintea a fost produsă rezultă că are un început și un sfârșit. Iar noi am spus Ma kyap – nu rezultă sau nu mi-ai demonstrat.

Lama Dvora Hla: Înainte de a merge mai departe trebuie să verificăm ce a spus celălalt: „Deci vrei să-mi spui că dacă ceva este produs, atunci are un început și un sfârșit”. Acum inversează:

Elevul: „Există ceva care este produs și totuși nu are început și nu are sfârșit.”

Lama Dvora Hla: Eu îți spun „Da”. În tibetană Du. Iar acum trebuie să spui „Sho – dă-mi un exemplu”.

Elevul: Ok, deci din punct de vedere al structurii am înțeles, mulțumesc.
Dar în ceea ce privește demonstrația – spunem că mintea a existat și va exista întotdeauna,

Lama Dvora Hla: Ce vrei să spui prin cuvântul minte?

Elevul: Mă refer la curentul de conștiință. Deci, curentul de conștiință a existat întotdeauna și va exista întotdeauna, și totuși este creat.

Lama Deborah-Hela: Dacă el a existat întotdeauna, atunci cum a apărut?

Elevul: Dar ieri am spus că a fost creat de karma. Îmi pare rău dar cred  am făcut totul salată.

Lama Dvora Hla: Acesta este un exemplu grozav. Problema este că există inexactitate. Ca să putem ieși din încurcătură trebuie să fim preciși. De aceea avem nevoie de toate definițiile în acest curs.

În acest caz, este important să se facă distincția între „curentul de conștiință” – care într-adevăr nu are început și sfârșit și care nu a fost niciodată creat și între un „moment al conștiinței” creat (conform școlii Sutriștilor) de momentul anterior al conștiinței.

După cum vedeți, întrebările pe care le aveți trebuie să le formulați ca propoziții logice. Acesta este rolul dezbaterii. Acesta este rolul logicii. De a clarifica ce este, și ce nu este.

 

1. Să considerăm mintea
2. Ea este produsă
3. Argument nou

*******

 

Cum se desfășoară o dezbatere

Un silogism logic are în general patru părți. Până acum am spus doar trei. La exemplul pe care l-am dat vom adăuga și a patra parte.

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.
4. De exemplu ulciorul de apă.

Deci, am adăugat un alt exemplu la sfârșit. Acest exemplu este opțional. Dar uneori când vreau să explic cuiva mai clar despre ce vorbesc, atunci îi dau și un exemplu.
Deci, a patra parte, este un exemplu care arată la ce mă refer în argumentul pe care îi dau.

Reacții diferite în timpul unei dezbateri

Dezbaterea se desfășoară fără cărți, totul din memorie. Acesta este motivul pentru care tibetanii obișnuiesc să învețe cărți întregi pe de rost, pentru că în dezbateri nu pot fi aduse cărți.

Deci, începem dezbaterea cu Dhiiii jitar chu chen, adică „Hai să dezbatem”.

Apoi atacantul spune subiectul – Dra chuchen „Să considerăm sunetul, este un lucru schimbător”.

Dacă sunt de acord că este un lucru schimbător, atunci voi spune: Du, adică „da”.
Atunci când spunem Du, dezbaterea s-a terminat și trebuie să începem alta.

Dacă nu sunt de acord că sunetul este un lucru schimbător, atunci voi spune: „De ce”. „De ce spui că este un lucru schimbător”?
În tibetană se spune Chi chir, adică „De ce”.
De ce spui că este un lucru schimbător? Apoi el trebuie să-mi dea un argument.

Deci, adversarul îmi argumentează și eu trebuie să reacționez față de argumentul dat.

Care sunt aceste reacții? Vă mai amintiți?

1. Pot să spun: „Da, m-ai convins” – Du,și trecem la o nouă dezbatere.
2. Sau pot să-i spun că nu accept și pot spune asta în două moduri diferite:

a. Prima modalitate este să-i spun: „Argumentul nu este corect”. În tibetană Tak madrup.  După care adversarul va încerca să-mi demonstreze că argumentul este într-adevăr corect sau îmi dă alt argument.

b. Dacă decid că argumentul este într-adevăr corect, ca în silogismul pe care l-am dat legat de cer, adică sunt de acord cu argumentul că cerul este da albastru, dar asta nu înseamnă că el este gustos, atunci voi spune Ma kyab sau Kyappa majung – adicănu rezultă.  

Apoi adversarul va căuta să mă convingă că există relația de necesitate.

Metoda absurdului – folosirea sarcasmului

Deci cum va face asta? Unul dintre lucrurile pe care le poate face este să folosească de Tel’n’gyur.
Este încercarea de a-mi arăta că nu văd ce este în fața ochilor mei.

Adversarul îmi va spune: „Vrei să-mi spui că există ceva produs care nu se schimbă?”

Apoi mă voi gândi o clipă și voi vedea că are dreptate. Așa că voi spune: „Nu, nu, nu”, și adversarul a câștigat dezbaterea sau pot spune „Da, chiar asta vreau să spun”.

Deci, Teln gyur este o încercare de a-i arăta celuilalt că ceea ce spune este ceva absurd. Și uneori nu vede că este absurd, așa că trebuie să-i dau ceva care dovedește că este absurd.

1. Să considerăm sunetul,
2. Este un lucru schimbător,
3. Pentru că este un lucru care există.

Acest argument nu este adevărat „Faptul că un lucru există, nu înseamnă că este un lucru schimbător”.
Care este exemplul  de ceva care există și nu se schimbă? Vacuitatea.
Așa că îi voi spune: „Deci, vrei să-mi spui că vacuitatea este un lucru schimbător?”
Iar el va spune: „Nu, de ce spui asta?”
Atunci eu îi răspund: „Pentru că vacuitatea este un lucru care există!”

În acest fel îi arăt că ceea ce spune este absurd. Acest mod de a răspunde, care evidențiază eroarea în gândirea adversarului, se numește Teln-gyur sau Prasangika – adică absurd, iar adversarul poate fi condus la o înțelegere corectă a vacuității prin auzirea acestui tip de răspuns sarcastic.

Deci aceasta este metoda absurdului care este Prasangika Madhiamika. Acesta este numele metodei

 

Tel’n’gyur

Pe parcursul dezbaterii se folosește expresia:                               

                                  Yinpa tal

Litera „l” de la sfârșitul cuvântului nu se aude.

Tu vrei să-mi spui că, dacă un lucru există, el trebuie să fie schimbător?
Deci folosim sarcasmul.
Sarcasmul este o parte importantă a acestei metode de dezbatere. E șah înainte de șah-mat. Vedem deja absurdul.
Poate că el nu a văzut că s-a încurcat. Așa că-i spunem: „Pentru că din ceea ce spui, rezultă că vacuitatea este un lucru schimbător”.

Uneori, pot sări peste câțiva pași.

Adversarul spune „un lucru existent este schimbător”,
Așa că îi spun: „Tu vrei să-mi spui că vacuitatea este un lucru schimbător?”
El spune: „Nu, nu, nu. Vacuitatea nu este un lucru schimbător.
Eu spun: „Deci ești de acord cu mine că vacuitatea este un lucru existent?
„Da, sigur, vacuitatea este un lucru existent”.
„Dar tu ai spus că un lucru existent este un lucru schimbător

Deci aceasta este metoda absurdului – Prasangika.

Dacă arătăm cuiva absurditatea a ceea ce spune, atunci îl putem scoate din greșeală.
Deci aceasta este calea.

Să vedem un exemplu pe care îl auzim mult:

1.Să considerăm legile karmei.
2. Ele nu se aplică la mine
3. Pentru că nu sunt convins că ele există.

Nu sunt convins că ele există, așa că nu mi se aplică.

Cum începe dezbaterea, atacantul îngenunchează în fața partenerului de dezbateri și îi spune: „Dhiiiii jitar chu chen”. Îl invită politicos la dezbatere.

Lama Dvora Hla:
1.Să considerăm legile karmei.
2. Ele nu se aplică la mine
3. Pentru că nu sunt convins că ele există.

Adversarul: „Nu rezultă”

Lama Dvora Hla: „Deci vrei să-mi spui că din faptul că nu sunt convins că ele există, nu rezultă că ele nu se aplică pe mine?

Adversarul: „Du

Lama Dvora Hla: „Acum o voi spune invers: Adică vrei să-mi spui că  legile karmei mi se aplică chiar dacă nu sunt convins de existența lor?

Adversarul: „Du

Lama Dvora Hla: „Sho! Te rog, dovedește-mi”
Acum ne putem schimba. Acum trebuie să-mi explici. Dacă vrei, poți să te ridici și să mă ataci.

Adversarul: „Pot să-ți dovedesc că sunt lucruri care există chiar dacă nu ești convins de ele” sau „Există lucruri care ți se aplică chiar dacă nu ești convins de ele.”

Lama Dvora Hla: „Ai un exemplu?”

Adversarul: Da

Lama Dvora Hla: „Sho!

Adversarul: „Gravitația. Dacă stai pe o clădire înaltă și sari și nu crezi că vei cădea și te vei lovi de pământ, chiar nu vei cădea și te vei lovi de pământ?”

Lama Dvora Hla: Perfect! Ai învins.

Uneori se dă ca exemplu copilul mic, care chiar dacă nu a auzit de legea gravitației va cădea de pe acoperiș.

Poate că dezbaterea ni se pare un joc distractiv, dar salvează vieți. Capacitatea noastră de a salva vieți depinde în mare măsură de abilitatea de a convinge. Și depinde în mare măsură de abilitatea noastră de a-l ajuta pe adversar să-și detalieze argumentul astfel încât să ajungem la un numitor comun și de acolo, să-l ridicăm.
Și aceasta este responsabilitatea noastră și nu a lor.

Și ceea ce face posibil acest lucru este că mintea noastră – funcționează ca limba vorbită. Limba noastră respectă regulile gramaticale, deoarece gramatica este ceva care exprimă modul în care funcționează mintea noastră, în orice limbă. Fiecare limbă are gramatica ei, iar gramatica are logică și această logică exprimă modul în care funcționează mintea.
Gândim în mod logic, vorbim în mod logic, care se potrivește regulilor gramaticale, și de aceea puteți înțelege ce vă spun, cu toate că auziți  doar sunete. Pentru că aveți aceeași structură de limbaj, iar cuvintele mele se așează pe structura pe care o aveți deja.
Această utilizare a logicii duce la iluminare.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 4a – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Cauze și rezultate

Gyu Dre     

Gyu – cauze,
Dre – rezultate.

Gyu dre înseamnă cauze și rezultate.

Și în tibetană există douăzeci de moduri de a scrie cuvântul Gyu și același sunet va avea semnificații diferite în funcție de ortografie.
De exemplu, cuvântul pentru Tantra este tot Gyu, dar este scris puțin diferit. Și în curând veți vedea încă un Gyu.

În literatura de logică Dura, există două prezentări diferite ale acestui subiect, dar vom studia doar cea mai scurtă și mai ușoară dintre cele două prezentări.

Definiţia cauzei

Vom începe cu definiția cauzei:

Gyu – cauză. Acest uy, este „a”, a cauzei,
Tsen nyi – definiție.

Kyeje

Kye – a determina ceva,
Je – a face. Este un verb auxiliar.  A face să determine ceva, sau a provoca.
Kyeje înseamnă a provoca/a cauza.

Deci, definiția unei cauze este orice ce provoacă altceva.

Sinonime pentru „cauză”

Următoarele trei cuvinte sunt sinonime:

1. Rezultat – Drebu

Drebu

Drebu înseamnă rezultat, de asemenea, orez sau fructe, care este un rezultat pe care îl așteptăm.
Dre este prescurtarea lui Drebu, de fapt. Deci, Drebu este rezultat.

Deci spunem că rezultatul este sinonim cu cauza. Care a fost definiția cauzei? Ceva care provoacă altceva.

Spunem: Orice lucru care face ca altceva să se întâmple este automat și un rezultat. Sau orice face ceva este automat o cauză; orice ce este o cauză este automat un rezultat.

Dacă un lucru determină să se întâmple altceva, atunci și el este cauzat  de ceva. El nu poate fi cauza fără a fi cauzat. Nu există așa ceva.

Această discuție este importantă, pentru a vedea că nu există nicio divinitate fixă, neschimbătoare care cauzează ceva. Deci, Drebu, rezultat, este sinonim cu cauza.

2. Ngupo– lucru care funcționează

Al doilea sinonim este Ngupo:

Ngupo

Tot ceea ce funcționează face ceva, deci este o cauză. Orice lucru care îndeplinește o funcție trebuie să fie atât un rezultat, cât și o cauză.

3. Gyu – cauză

Fiecare cauză trebuie să fie un lucru care funcționează și un rezultat.

Deci, cele trei sinonime sunt: cauză, rezultat și lucru care funcționează.

Exemplu: flacăra lumânării în acest moment

Să ne uităm la flacăra lumânării a unei lămpi de unt, în acest moment, este ea un rezultat? Da.
De unde vine? Din clipa de dinainte. Din momentul precedent al flăcării. Este el o cauză? Da.
Ce va face acest moment? Va produce următorul moment al flăcării. Deci, el este și o cauză.

Prima clasificare a cauzelor: cauze directe și indirecte

Avem două tipuri de cauze:

    • primul tip este Ngu Gyu

Ngu Gyu           

    • al doilea tip este Gyu Gyu

Gyu Gyu

Primul Gyu este pronunțat cu un sunet puțin mai scurt: Gyu Gyu

Ngu înseamnă direct.
Ngu Gyu – cauză directă,
Gyu Gyu cauză indirectă.

Exemplu

Care este cauza directă a acestui pix în acest moment? Pixul din momentul precedent. Acesta este cauza directă a pixului în acest moment.
Care este cauza indirectă a pixului în acest moment? Înființarea statului. Înființarea statului este o cauză indirectă. Pentru că a fost necesar să se înființeze statul, să se construiască această clădire, să mi se dea o educație și toate astea, ca să pot ține acest pix aici și voi să vedeți un pix.
Deci, există nenumărate cauze indirecte care ne-au determinat să vedem acest pix aici.

 

Acțiunile lui Buddha

Cauzele indirecte sunt aproape totul. Dacă vă uitați ce anume a făcut posibilă venirea voastră astăzi aici, veți vedea că nenumărate lucruri au făcut asta.
De exemplu, dacă aveți toaletă acasă, ea v-a permis să vă simțiți bine când stați aici. Cineva a construit toaleta. Cineva v-a dat posibilitatea să cumpărați casa în care locuiți sau să plătiți chiria.

Nenumărați oameni și factori au contribuit pentru ca voi să ajungeți astăzi aici. Trebuie să fiți recunoscători nenumăraților oameni și factori.
Cu cât meditați mai mult, cu atât veți fi mai conștienți de toate acestea. Veți fi uimiți să vedeți cum lumea vă sprijină tot timpul ca să ajungeți la iluminare.
Și aceasta este munca tuturor Buddha. Ei vă susțin tot timpul să ajungeți la iluminare.

 

Cauzele gândurilor noastre

Va veni timpul când vă veți adânci în meditație, dacă o practicați în mod regulat, și veți putea vedea și ce anume provoacă gândurile voastre. Pentru că și gândurile sunt rezultate. Ele sunt rezultate din gândurile anterioare care au fost cauzele acestora.

Dacă am o clipă de bucurie – care este cauza bucuriei? Puteți spune: „S-a întâmplat asta și asta” și „am auzit o veste bună care m-a bucurat”, dar dacă în acel moment cineva vă calcă pe picior, și auziți vestea bună, nu veți mai fi bucuroși. Deci, nu se poate ca ceva din exterior să-mi fi adus bucuria. Doar mi pare. Este o iluzie.

Cauza karmică a clipei de bucurie este clipa anterioară de bucurie. De aceea nu ar trebui să fim triști pentru că o clipă de tristețe este cauza karmică pentru o altă clipă de tristețe.

Când începeți să meditați mai mult, veți putea vedea cum un gând vine din alt gând și începeți să vedeți cum realitatea voastră se formează din karma voastră.
Și asta se întâmplă cu mult înainte de a percepe direct vacuitatea, când sunteți pe Calea pregătirii. Adică mai întâi ați ajuns la Renunțare, ați început să practicați și să studiați serios și apoi veți începe să vedeți. Veți putea vedea chiar cu zeci de ani în urmă, cum au evoluat aceste gânduri pentru a ajunge aici. Și asta este ceva extraordinar.

Care este concluzia a ceea ce am spus? Trebuie să practicați serios, să ajungeți la trei sferturi de oră – o oră pe zi de meditație. Nu începeți cu trei sferturi de oră pe zi, ci cu zece minute pe zi, dar bune.
Și treptat treptat vă creșteți timpul de meditație.

 

Vom trece acum la o altă clasificare a cauzelor.

Cauze materiale și factori de sprijin/contributivi

Nyerlen Gyi Gyu

Ultimul Gyu este cauza.
Gyi este o prepoziție, al.
Nyerlen Gyi Gyu înseamnă cauza materială.
Când spunem „cauză materială” nu ne referim la ceva material. Putem spune cauza principală.

De exemplu, cauza materială a unui copac este sămânța din care a crescut copacul.

Dar sămânța nu este suficientă pentru a face un copac; mai este nevoie de soare, apă și sol bun. Aceștia sunt factori de sprijin/contributivi, dar nu sunt cauza primară. Fără sămânță nu va exista copac, chiar dacă este soare, apă și toate celelalte. Deci, cauza materială a copacului este sămânța și are nevoie și de condiții de sprijin.

Hlenchik Jekyen

Kyen – condiție, factor,
Je – a face,
Hlenchik – în același timp.

Hlenchik Jekyen, înseamnă condiție de sprijin sau factor contributiv. Ceva ce s-a întâmplat în același timp cu cauza materială.
A fost sămânța și în același timp au existat și condițiile de sprijin care au făcut posibil copacul.

Exemplul 1: Flacăra lumânări în acest moment

Să ne uităm din nou la flacăra lumânării în acest moment. Ea este o cauză? Da.
Este o cauză materială? Da. Este cauza materială al flăcării din momentul următor.

Exemplul 2: Cauza materială și factorii de sprijin ai minții din această viață

Această discuție despre cauza materială și factorii de sprijin am purtat-o și în cursul 4. În acest curs au fost aduse dovezile existenței vieții trecute și viitoare.

Care este cauza materială a momentului prezent al minții mele? De unde vine el? Din momentul precedent al minții mele.
Cauza materială a momentului prezent al minții mele vine din momentul anterior al minții mele. Și nu poate exista un moment al minții, fără un moment anterior al minții.
Dacă consider primul meu moment din această viață, în pântecele mamei mele, prima mea clipă din această viață, spunem că trebuie să fi existat un moment anterior lui și el a fost în Bardo. Ultimul moment din Bardo, a precedat primul meu moment ca făt în această viață. În meditațiile profunde oamenii pot să urmărească aceste momente așa cum urmăresc gândurile.

Pentru noi este greu să ne amintim de prima clipă din pântecele mamei noastre. Ea este un fel de gând foarte vag, poate un disconfort, dar mintea există acolo. Chiar și embrionul din prima clipă simte ceva, mintea există acolo. În starea noastră normală, nu ne mai amintim de ea, dar sunt persoane care își amintesc. Și de acolo se întorc în urmă și își amintesc de ultimul moment în Bardo și își amintesc de momentul precedent în Bardo. Și, prin urmare, cunoștințele noastre despre Bardo, despre ceea ce se întâmplă între moarte și naștere, se bazează pe ceea ce ne-au lăsat acești înțelepți. Deci, dacă cauza materială a momentului prezent al minții este momentul anterior al minții, atunci trebuie să existe vieți anterioare. Iar dacă au fost anterioare, vor fi și viitoare.

Care sunt factorii de sprijin pentru primul moment al minții mele din această viață? Părinții mei, da? Dar ei nu sunt cauza materială. Ei sunt cauza materială a corpului meu, dar nu și a minții mele. Cum știm asta? Dacă ei ar fi  fost cauza materială a minții mele, atunci eu ar trebui să fiu sută la sută ca părinții mei. Dar eu nu sunt ca ei.

Exemplul 3: Cauza materială și factorii de sprijin al ulciorului de apă.

Poate un om să facă un ulcior de apă? Da. Deci, dacă fac un ulcior de apă, se poate spune că eu sunt cauza ulciorului de apă? Da, eu îl produc.

Care este definiția cauzei? Ceva care determină/provoacă altceva. Eu determin ulciorul de apă.

Sunt eu cauza materială a ulciorului? Nu. Am nevoie de lut.

Poate fi ceva o cauză dar fără să fie o cauză materială? Da, factorul de de sprijin.

Eu sunt factorul de sprijin sau contributiv. Factorii de sprijin sau contributivi sunt necesari, pentru că fără mine nu va exista ulciorul. Nu este suficient ca lutul să fie acolo. El nu va deveni ulcior, dacă cineva nu face din el ulcior. Eu sunt un factor de sprijin, și nu sunt cauza materială.

Deci, olarul este factorul de sprijin/contributiv pentru ulciorul de apă, și lutul este cauza materială, lucrul care se transformă în ulcior de apă.

Definiţia cauzei materiale

Definiția cauzei materiale este următoarea:

Rang gi dzegyun du tsowor kyeje

Dze înseamnă materie, dar aici el poate fi mental.
Gyun – flux, curent în sensul de continuitate,
Dzegyun – curgere a materiei.
Rang Gi – al lui,
Tsowor – în principal, în primul rând,
Kyeje – a provoca.

Deci, orice lucru care provoacă apariția un lucru funcțional, în primul rând ca o continuare a aceluiași material. Aceasta este definiția lui Nyerlen Gyi Gyu, a cauzei materiale.

Exemple

Exemplele de cauze materiale:

    • Lutul – este cauza materială a ulciorului,
    • Sămânța – cauza materială a copacului.
    • Momentul prezent al minții determină următorul moment al minții.
    • Ultimul moment al minții în Bardo este cauza materială a primului moment al minții embrionului în această viață.

Și așa mai departe.

Încercați în meditație să vă urmăriți mintea până la primul moment al ei în această viață. Cum este astăzi, cum a fost acum un an, cum era acum cinci ani, când aveați cinci ani, un an, când aveați o lună, când ați intrat în pântecele mamei. Primul moment al embrionului este un tip vag de disconfort. Samsara nu este confortabilă.

Definiția unui rezultat

Drebu – rezultat,
Tsennyi – definiție.
Drebuy tsennyi înseamnă definiția unui rezultat.

Care este definiția unui rezultat? Kyeja înseamnă ceva cauzat/provocat. Ceva cauzat de altceva este definiția unui rezultat.

Așa cum am făcut cu cauzele, rezultatele pot fi, de asemenea, împărțite în rezultate directe sau indirecte, și de asemenea, pot fi împărțite în rezultate ale cauzelor materiale și rezultate ale factorilor de sprijin/contributivi.

Trei relații diferite între două lucruri diferite

Să luăm două obiecte oarecare, obiectul A și obiectul B. Între ele există trei tipuri de relații:

a. Nu există nicio legătură între ele. Nu sunt legate unul de altul.

b. Relația de identitate. Unul este identic cu celalalt. Este similar cu Chi categorie generală/calitateși Jedrak – caz specific/caracteristică. Cu alte cuvinte este relația dintre calitate și caracteristică, între mașină și Peugeot. A fi un Peugeot înseamnă a fi o mașină

Aceasta se numește Ngowo Chikpay Drelwa, adică a fi unul înseamnă a fi automat și celălalt. Adică, Peugeot-ul are identitatea unei mașini, a categoriei generale de mașini.

c. Relația dintre cauză și efect. Unul îl determină pe celălalt.

Exemple de legături diferite

    • Categoria de mașini a determinat Peugeot-ul? Nu putem spune asta. Nu aceasta este legătura dintre un Peugeot și o mașină. Între Peugeot și o mașină există legătura de Chi Jedrak – legătura de identitate.
    • Între ulcior și lut există relația cauză-efect.
    • Nu există nicio legătură între ulcior și lampă.

Orice două obiecte pe care le alegem, legăturile dintre ele vor fi a, b sau c.

Cum putem stabili dacă există o relație de identitate? Dacă eliminăm un obiect și celălalt va dispărea. Sau dacă eliminăm Chi-ul, toate Jedrak ale lui sunt eliminate. Dacă am eliminat toate mașinile din lume, am eliminat automat toate Peugeot-urile. Deci Peugeot-ul împărtășește o relație de identitate cu mașina, dar mașina nu împărtășește o relație de identitate cu Peugeot-ul (dacă eliminăm toate Peugeot-urile, nu dispar toate mașinile). Deci aceasta este o relație unidirecțională.

Legături unidirecționale și bidirecționale

O legătură poate fi unidirecțională sau bidirecțională.
De exemplu,

Legătura poate fi bidirecțională, adică merge în ambele direcții. Dacă spunem mașină și automobil, atunci automobilul este mașină și mașina este automobil.

Legătura unidirecțională. Poate exista o mașină care nu este un Peugeot. Deci relația Peugeot și o mașină nu merge în ambele sensuri.
Un alt exemplu este sămânța și copacul. Sămânța produce copacul, dar nu și invers. Copacul produce sămânță nouă, dar nu este aceeași sămânță.
Deci, relația dintre cauză și efect este unidirecțională.

 

Ultimul moment al samsarei

Să ne întoarcem încă o dată la flacăra unei lumânări. Să spunem că această lumânare este aproape terminată. Care este ultimul moment al flăcării? Ce se întâmplă în ultimul moment?

Va scoate fum. Ne va determina să experimentăm altceva în momentul următor.
Mai este el cauza materială a momentului următor?
Este discutabil dacă mai poate fi numită cauză materială, pentru că rezultatul acum este altul, dar încă mai experimentăm acolo ceva, așa că putem spune că ultimul moment al flăcării este o cauză, materială sau nu.

Ceea ce ne interesează mai mult decât lumânarea, este ultimul moment al samsarei.
Ce se întâmplă după ultimul moment al samsarei? Imediat după samsara va veni Nirvana.

Definiția Nirvanei variază de la școală la școală

Ce este Nirvana, conform școlii Mahayna? Încetarea completă a tuturor afecțiunilor mentale și a cauzelor lor, fără excepție. Le-am terminat pe toate – suntem automat în Nirvana. Nu trebuie să producem Nirvana. Trebuie doar să eliminăm obstacolul pentru Nirvana și suntem în Nirvana.

Potrivit școlii Hinayana,

    • Corpul încetează, pentru că corpul este samsaric, un corp care simte durere. În Nirvana nu există durere, de aceea corpul încetează.
    • Mintea care este plină de afecțiuni mentale, încetează și ea.

Cuvântul Nirvana în sanscrită nir van, are două părți, nir van și înseamnă a stinge lumânarea. Totul s-a stins. Nu mai există corp, nu mai există minte, totul s-a terminat. Aceasta este Nirvana pentru Hinayana. Totul încetează.

Deci, ultimul moment al samsarei poate provoca Nirvana?

Cine este cel care a ajuns în Nirvana? Dacă nu există corp, nici minte, despre ce vorbim? Unde este acest Arhat? Arătați-mi un Arhat.

Deci, aici explicarea acestui moment ca o cauză materială pentru momentul următor s-a împotmolit – pentru că rezultatul unei cauze materiale, sau a oricărei cauze, nu poate să fie nimic!

În Mahayana nu se acceptă această definiție a Nirvanei.
Nu spunem că mintea încetează, spunem că suferința minții încetează.

Suferința încetează, dar mintea continuă. Pentru că fiecare moment al minții, produce un alt moment al minții, este o cauză pentru următorul moment al minții și acest lucru nu poate fi oprit. Fiecare moment al minții va aduce un alt moment al minții, dar suferința se va opri, afecțiunile mentale se vor opri, dar asta nu înseamnă că încetăm să mai existăm când ajungem la Nirvana sau când ajungem la iluminare. Buddha există.

Școala Sutriștilor este de mare ajutor, pentru că ne ajută să fim mai preciși în gândirea noastră. Ea nu explică în mod ultim Samsara și Nirvana, dar ne ajută până la un punct. Nu putem înainta dacă logica noastră nu este bună.

 

Lucrurile nu au început niciodată…

Întrebare: Dacă Sautrāntika susține, cauza minții embrionului este momentul anterior din Bardo, atunci cum explică ea că există lucruri al căror moment anterior este în afara lor, cum ar fi copilul, care este creat la un moment dintr-un ovul și un spermatozoid, de exemplu?

Răspuns: Să începem să analizăm. Este corpul copilului – creat din ovul și sperma?
El nu este doar un ovul și un spermatozoid, ele trebuie să se întâlnească, nu-i așa?

Atunci haideți să găsim momentul întâlnirii. Căutăm momentul întâlnirii.

Deci aici este ovulul și aici este spermatozoidul. Nu s-au întâlnit încă, nu-i așa?

Aici este ovulul și aici este spermatozoidul. Nu s-au întâlnit încă.

 

Și acum se întâlnesc.

S-au întâlnit? Nu știm, pentru că această linie are o grosime.

Dar noi vrem acel moment in care spermatozoidul a intrat, pentru că atunci suntem pe drumul spre copil. Spermatozoidul tocmai începe să intre, există un mic contact.

Această linie are grosime. Este o crustă – are grosime. Deși este microscopică, poate fi tăiată? Voi tăia această linie în jumătate.

Acest proces poate fi continuat la infinit.
Dacă nu există nicio întâlnire, atunci de unde vine copilul?
Trebuie să găsim momentul întâlnirii. Căutăm primul moment în care spermatozoidul întâlnește ovulul. Ceea ce spunem este că nu-l putem găsi.

Dacă căutăm acest prim moment – nu îl vom găsi.

Pentru că fie poți împărți linia în două, fie timpul. Această milisecundă, această milionime de secundă, poate fi, de asemenea, împărțită în două. Și fiecare parte a acesteia – poate fi, de asemenea, împărțită în două. Și dacă vreau să surprind exact, exact, exact momentul în care s-au întâlnit – nu pot.
Observați dacă acest lucru este adevărat. Gândiți-vă că vă uitați printr-un microscop puternic, din ce în ce mai puternic. Putem oare surprinde primul moment în care cei doi s-au întâlnit?

Când ați început să priviți? Dacă aveți ideea că ați început atunci când s-au întâlnit ovulul și spermatozoidul, când s-au întâlnit cei doi? Încercați să coborâți din ceea ce ați învățat la lecțiile de biologie, de cum se fac copii, de cursurile de educație sexuală și așa mai departe, și uitați-vă: este oare posibil ca un copil să vină din întâlnirea dintre un ovul și un spermatozoid?

Dacă explicația pe care ați auzit-o la școală este adevărată, atunci ei ar trebui să se întâlnească, nu-i așa? Deci, a existat un prim moment de contact. Atunci, găsiți-l!
Vi se pare acest lucru că nu este logic, pentru că sunteți siguri că așa este conceput copilul. Dar acum lăsați deoparte lucrul de care sunteți siguri – pentru că adevărul este că nu știm.

Și dacă căutăm cu logica noastră primul moment, nu-l vom putea găsi, pentru că nu există.

Pentru că și acest moment poate fi împărțit în două, și chiar și în prima jumătate de moment încă nu s-a întâmplat. Și această primă jumătate poate fi împărțită în două.
Este un proces nesfârșit în care nu putem găsi niciodată exact acel punct în care se întâlnesc.

 

… ele sunt doar proiecții ale karmei…

Dar copilul există. El plânge.

Deci, dacă nu puteți găsi acel moment în care ați început, atunci de unde ați venit?

Aveți o proiecție a voastră, așa cum vă proiectați pe voi înșivă în acest moment. Ea vine dintr-un moment anterior al minții, care vine dintr-un moment anterior al minții și, în cele din urmă, se duce la karma. A existat o schimbare karmică.
Înainte nu a existat Gabriela și după aceea a existat Gabriela – sau, atunci nu se numea încă Gabriela, dar a fost cineva care avea să o numească Gabriela – dar ea nu vine din ovul și spermatozoid. Ea vine din spermatozoid și ovul doar dacă am această proiecție.

După cum vedeți am părăsit de mult școala Sutriștilor.

Eu exist doar ca proiecție. Dacă karma rodește și provoacă această proiecție, atunci există o Gabriela. Și dacă nu există o astfel de karmă, nu contează câte ovule și spermatozoizi vor circula pe acolo – nu va fi nici o Gabriela. Pentru că nu venim din spermatozoid și ovul. Este cum venim, atunci când karma rodește.

Este vacuitatea acestui corp. Acest corp există doar atâta timp cât am proiecția de a avea un astfel de corp. Și asta înseamnă că mă pot schimba. Pot schimba totul datorită mie.
Dacă înțeleg karma suficient de bine și înțeleg cum pot accelera karma, mă pot vedea într-un corp de înger și nu am nevoie de spermatozoid și ovul pentru asta.

Exact așa și murim. Când karma acestei proiecții se termină, atunci și această viață se termină. Și acesta este singurul mod de a muri.
Nimeni nu moare în urma unui accident de mașină, nimeni nu moare din cauza unui atac de cord. Oricine moare, moare pentru că karma lui de a se vedea în acel corp al lui, s-a terminat. Și asta este. Acum are o karmă diferită și nimic altceva.

 

… și prin urmare Samsara se va termina

Asta înseamnă că putem învinge moartea.

Moartea stă în interiorul nostru, în străfundul nostru, din momentul în care ne-am născut.
Dacă putem învăța aceste lucruri bine și meditam suficient de bine, putem ajunge acolo.
În filmul Matrix, Neo începe să învârtă butoanele. Pentru că acum înțelege cum funcționează. Deci, ce repară? Nu ovulele, ci proiecțiile. Karma.

Școala de logică nu explică cum să trecem de la Samsara la Nirvana. Cauza pentru care putem trece de la Samsara la Nirvana este pentru că proiecția se va schimba.

Putem lucra la cauze, să producem această proiecție. Și doar așa se va termina Samsara.

Mintea nu se termină, ci doar se va afla în mare plăcere, în loc de suferință. Și asta este tot.

Întrebare: Deci, practic, nu am venit din ovul și spermatozoid. Ci este cum am venit. Și, de fapt, nici asta nu este adevărat. Dacă nu a fost un moment de întâlnire, atunci nu a fost nici cum. Și atunci, de fapt, am karma să mă nasc doar dintr-un ou.

Răspuns: Nașterea lui Isus. Patanjali, s-a născut din apă – mama lui a luat apă în mâini și a venit un copil.
Dacă sunteți suficient de avansați în înțelegerea vacuității, puteți produce un copil din apă. Pentru că totul este gol. Și așa există minunile.
Dar hai să vedem mai întâi cum ne eliminăm supărarea.

Aceasta a fost una dintre cele cinci mari demonstrații ale vacuității. Există cinci demonstrații celebre în literatura budistă. Există multe demonstrații, dar cinci sunt celebre. Aceiași demonstrație se face cu sămânța și lăstarul, când sămânța devine lăstar? Nu putem găsi acel moment.

Distincția este între:

    • momentul care există de la sine, acel moment când am intrat în pântece
    • Și cel pe care îl proiectez.

Acel moment,care există de la sine, când a început totul – nu există, pentru că nu-l găsesc. Când mă proiectez în pântece – acest lucru există. De aceea suntem aici. Proiecția există și funcționează. Și de aceea vom muri dacă nu înțelegem aceste lucruri, pentru că și moartea este o proiecție.

Proiecțiile sunt reale. Proiecțiile ne omoară. Și numai ele ne omoară.
De aceea este foarte important să înțelegem aceste lucruri.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 2b – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Clasificarea lucrurilor schimbătoare

Vom rămâne în continuare cu lucrurile care sunt Mitakpa – schimbătoare, și Ngupo – care funcționează.

După cum am văzut am pornit de la „toate lucrurile”, iar acum ne concentrăm doar pe cele care se schimbă. Pentru că dorim să demonstrăm vacuitatea tuturor lucrurilor, trebuie să fim siguri că le-am luat în considerare pe toate.

Lucrurile schimbătoare se împart in:

 

1. Lucruri fizice

Suk

Suk înseamnă corp sau formă.

În Sutra inimii scrie:

Suk – formă. Când spunem formă în literatura budistă, ne referim la lucruri fizice. Dar și sunetele, gustul, mirosul, tot ceea ce este fizic este inclus în categoria formei sau corpului.

2. Lucruri mentale

Shepa

She este prima silabă a lui Sherab.
She – cunoaștere,
Shepa – lucruri care pot fi cunoscute, lucruri care sunt mentale.

Am avut mai înainte cuvântul Sheja – lucru cunoscut. Orice obiect din univers care poate fi cunoscut.
Deci, Shepa sunt lucruri mentale, iar Sheja – lucruri fizice.

3. Lucruri care nu sunt nici fizice, și nici mentale

Există și un al treilea tip de lucruri schimbătoare/variabile.
Lucrurile fizice se schimbă? Da, desigur. Se schimbă lucrurile mentale? Da, și asta este spre norocul nostru pentru că altfel am fi fost mereu supărați.

A treia categorie de lucruri se numește:

Denmin duje

Denmin duje – lucruri care nu sunt nici fizice și nici mentale.

Definiția lucrurilor fizice

Vom defini acum lucrurile fizice – Suk.

Suk kyi tsennyi – definiția lucrurilor care sunt fizice,
Tsennyi – definiție.

Suk su rungwa

Rungwa în general este potrivit sau adecvat, dar aici sensul este de a arăta.
Suk su rungwa înseamnă orice lucru care poate fi arătat ca fizic”;
Aceasta este definiția. Dacă pot arăta ceva cuiva, atunci este un lucru fizic. Dacă pot să arăt, să indic, să ilustrez sau să explic ceva cuiva, sau să măsor, atunci se numește fizic. Deci, acestea sunt lucrurile fizice.
Suk su rungwa prin definiție, este orice pe care îl putem indica ca fiind fizic.

Exemplu:
Odată cu definiția este dat și un exemplu ca să o ilustreze. 

Tsaway rekja

Rekja înseamnă atingere. Simțul tactil,
Tsaway înseamnă cald. Cald la atingere.
Dacă putem spune „este cald la atingere”, atunci este un lucru fizic. Are anumite proprietăți fizice. Deci, acesta este exemplul dat.

 

Definiția lucrurilor mentale

  Avem aici:

Shepay tsennyi

Shepay tesnnyi înseamnă definiția lucrurilor mentale. 

Sel Shing rikpa

Sel înseamnă clar sau luminos. Aici sensul este, de fapt, invizibil, ceva care nu se vede.
Shing – și,
Rikpa – conștient sau cunoaștere.
Definiția lucrului mental este ceva invizibil și conștient.

Și aici vorbim despre minte. Mintea este invizibilă și conștientă.

Exemplu

Exemplu pentru lucrurile mentale:

Dewa – fericire,
Yeshe – înțelepciune.
Acestea sunt lucruri mentale. 

 

Definiția lucrurilor care nu sunt nici fizice, nici mentale

Vom continua, cu definiția celei de-a treia categorii de lucruri – Denmin Duje.

Bem este prescurtarea cuvântului Bempo – materie fizică,
She – lucru mental,
Gangrung – oricare, adică sau fizic sau mental,
Mayinpa – nu este. Nu este fizic și nu este mental.
Duje este un lucru produs.

Definiția unui lucru activ care nu este nici fizic, nici mental este „un lucru produs care nu este nici fizic, nici mental”.

Exemplu

Exemplul de lucru care nu este fizic, nici mental:

Kang sak

Kang sak înseamnă persoană, om.
Când spun de exemplu: „Lucica” nu este nici corp, nici minte, este o etichetă pe care am lipit-o de ceva. Este un concept. Un concept este ceva care nu este fizic și nici mental. Deci, este un lucru produs, care nu este fizic și nu este mental.

Întrebare: Visul intră în această categorie?
Răspuns: Este oare visul un lucru? Este el Yupa – lucru existent? Dacă ne amintim definiția pe care am dat-o, un lucru existent este un lucru perceput de o percepție validă. O percepție validă necesită o minte care să nu fie confuză, perturbată. Mintea unei persoane adormite nu este o minte neperturbată, prin urmare visul nu poate fi considerat ca existent. Și dacă nu există, nu are rost să încercăm să-l clasificăm.

*******

 

Cum se desfășoară dezbaterea

Modul în care se deschide dezbaterea este următorul: cei doi participanți la dezbatere decid cine este atacantul și cine se apără. Uneori pot fi grupuri, adică, la un moment dat, dacă unul dintre cei care stau aproape de cei care dezbat și vede că atacantul nu face treaba bună, îl împinge fizic cu umărul și îi ia locul.
Atacantul începe dezbaterea prin a se apropia de apărător, pune un genunchi pe pământ, își împreunează mâinile și spune:

Dhi jitar chu chen

Dhi este mantra rădăcină a lordului Manjushri. Este un înger care ține o sabie în flăcări și este Buddha înțelepciunii.

Deci, pe scurt, vrem să conducem dezbaterea pentru a ajunge la înțelepciune.
De aceea folosim silaba Dhi, care mărește înțelepciunea.
Jitar – aceasta,
Chu Chen – să luăm în considerare.
Deci atacantul spune Dhi Jitar chu chen, ceea ce înseamnă „Hai să dezbatem”.
Acest Dhi trebuie spus lung: Dhiiiiiiiiii jitar chu chen.

 

Care este subiectul ce merită dezbătut?

După ce cei doi au fost de acord să accepte dezbaterea, trebuie stabilit subiectul dezbaterii.
Tongpa nyi chu chen
Tongpa nyi  – vacuitatea,
Chu Chen – să luăm în considerare.
Deci, Tongpa nyi chu chen înseamnă să considerăm vacuitatea.

Subiectul ales pentru dezbatere trebuie să aibă două condiții:

1. În primul rând, ambele părți trebuie să fie de acord cu subiectul. Pentru că dacă soarele este subiectul, și unul crede că este soarele de pe cer și celălalt crede că este unul dintre canalele energetice din corp nu vor ajunge nicăieri, de aceea subiectul trebuie clarificat de la început.

2. În al doilea rând, cel puțin pentru una dintre cele două părți, subiectul ales trebuie să fie închis. De exemplu, dacă vreau să o conving pe Livia că lucrurile sunt goale, dar Livia este deja convinsă că lucrurile sunt goale, atunci la ce să ne mai pierdem timpul? Scopul polemicii este de a mări înțelepciunea. Dacă amândoi îl știm deja, atunci dezbaterea nu are rost.

Când suntem începători, chiar dacă subiectul este clar ambelor părți, putem dezbate pentru a câștiga experiență. Deci, asta ar fi o excepție.

Dar când se dezbate cu adevărat, atunci trebuie să fie întotdeauna ceva care nu este complet clar. Clarificarea va fi pentru cel puțin una dintre părți.

 

Deschiderea: prezentarea subiectului și a afirmației pe care dorim să o demonstrăm

Fiecare enunț logic sau silogism are trei părți. Când încep dezbaterea atunci spun:

1. Subiectul: Tongpa nyi chu chen

Tongpa nyi chu chen

Să considerăm vacuitatea.

2. Afirmația: Ngupo Yin Te

Ngupo Yin Te

Vacuitatea este un lucru care funcționează.

Drupja – afirmație.

 

1. Subiectul meu este vacuitatea,

2. Afirm că vacuitatea este un lucru care funcționează. Ceva care efectuează o acțiune.

Răspunsuri posibile

Cel care se apără poate reacționa în mai multe moduri:

a. Dacă cel care se apără este de acord

Dacă cel care se apără este de acord cu atacantul, dezbaterea s-a terminat și se trece la următorul subiect. El spune în tibetană Do, adică da sau corect.

b. Dacă cel care se apără nu este de acord

În dezbaterea pe care am făcut-o mai înainte, apărătorul când nu a fost de acord l-a întrebat pe atacant: „De ce spui asta? sau „De ce este vacuitatea ceva care funcționează?”

c. În acest caz, atacantul trebuie să dea un argument

Silogismul are trei părți:

    • Subiectul
    • Afirmația
    • Argumentul

Apărătorul nu fost de acord și i-a cerut atacantului să argumenteze. După ce i-a fost dat argumentul, apărătorul se gândește dacă este de acord sau nu cu argumentul.

Dacă nu este de acord, el poate reacționa în două moduri:

a. El poate spune: „Argumentul pe care l-ai dat nu este corect”,

(azi nu este joi, azi este sâmbătă)

În tibetană expresia este:

Tak madrup

Tak – argument, motiv,
Ma druk – nu este corect, incorect.
Tak madrup – argumentul nu este corect.

b. Și al doilea lucru pe care îl poate spune: „Argumentul nu dovedește afirmația”.
(Din faptul că este joi sau sâmbătă nu rezultă că vacuitatea este ceva care funcționează sau nu funcționează.)
În tibetană spunem:

Kyappa majung

Kyappa – necesar,
Majung – nu ține.

Kyappa majung poate fi tradus „nu rezultă neapărat”.

Deci, în cazul nostru este clar că dacă spunem: „pentru că azi e sâmbătă”, nu demonstrează faptul că vacuitatea este ceva care funcționează sau nu funcționează. Deci trebuie căutat ceva care să funcționeze.

 

Două tipuri de greșeli

Atacantul mi-a argumentat „pentru că astăzi este joi”, iar aici sunt două greșeli:

    • Prima: astăzi este sâmbătă și nu joi.
    • A doua greșeală este, chiar dacă ar fi spus corect că astăzi este sâmbătă, tot nu ar fi demonstrat că vacuitatea este un lucru care funcționează.

Deci ordinea răspunsurilor este importantă aici.

Dacă credem că argumentul dat este greșit, ar trebui să spunem „Argumentul este greșit” – Tak madrup.

Dacă mai întâi am spus „Greșit – Tak madrup, azi nu este joi”, după care atacantul îmi demonstrează într-un fel, că azi este joi, atunci pot spune „da, poate azi este joi, dar asta încă nu demonstrează că vacuitatea este un lucru care funcționează”.
Deci asta e ordinea:

1. În primul rând, dacă argumentul este corect sau incorect,

2. Și în al doilea rând dacă argumentul demonstrează afirmația.

Vom vorbi mai târziu despre cum ar trebui să răspundă atacantul conform răspunsului pe care i l-a dat cel care se apără.

*******

 

Structura formală a logicii budiste

După cum am văzut silogismul are trei părți:

1.  Subiectul

Chu chen

2.  Afirmația

Drupjay chu

3. Argumentul

Tak

După ce am deschis dezbaterea cu rugăciunea Dhi Jitar chu chen, este important să ne amintim cele trei părți.

Atacantul spune:
1. „Să considerăm vacuitatea” – subiectul.
2. Și apoi spune o afirmație despre vacuitate: „Vacuitatea funcționează”.

Fără să dea argumentul.

Dacă dezbate cu mine, care va fi reacția mea? „De ce spui asta? Argumentează-mi”. Și atunci atacantul îmi dă un argument corect sau greșit.

Deci, într-o dezbatere trebuie să avem aceste trei părți.
Chu chen, Drup jay chu și Tak, adică subiectul, afirmația despre subiect și argumentul care justifică afirmația noastră. Și asta este ca în geometrie:

1. Să considerăm un triunghi,
2. Dacă unghiurile bazei sunt egale, atunci este isoscel.

Deci, există „ce trebuie să demonstrăm” și există demonstrația. Așa cum facem în geometrie. Vine din logica grecilor.

 

Teza

Subiectul și afirmația împreună se numesc:

Drupja

O mai putem numi teza noastră, afirmația care trebuie demonstrată.
Argumentul, după cum am spus, ar putea fi orice și care trebuie verificat dacă este bun sau nu. Și vom vedea mai târziu ce-l face să fie bun și ce nu.

 

Dansul dezbaterii

Dezbaterile în mănăstiri sunt în mod tradițional făcute foarte teatrale. Atacantul atacă, apărătorul stă cu o față de poker. El spune doar: „Da”, „Nu”, „De ce”. Stă pasiv și lasa atacantul să se încurce. Pentru că scopul lui este să-l conducă la contradicție.

Dacă atacantul este bun, va alege din capul locului, acel punct în care știe că va avea probleme. Îl va lăsa pe celălalt să-l complice pentru că vrea să afle singur ceea ce nu știe. Deci trebuie îndrăznit.

Deci, după cum am spus, pe de o parte, când ajungem la dezbatere, începe să apară spiritul de competiție, ceea ce este un fel de mândrie.
Pe de altă parte, dacă vrem cu adevărat să aflăm adevărul, nu vom rămâne blocați în mândrie, pentru că atunci nu vom ajunge nicăieri. Nu va trebui să ne fie rușine chiar dacă ne vom încurca. Vom intra curajoși în dezbatere. Celălalt își va juca rolul, va sta pasiv și noi vom munci din greu.
Atacantul muncește din greu, își flutură mâinile, dă din picioare, ridică tonul, strigă și dansează. Totul este foarte teatral.

 

Totul este direcționat, în cele din urmă spre înțelegerea vacuității

Deci pentru a rezuma.

a. Subiectul pe care l-ați ales trebuie să fie ceva pe care adversarul

îl percepe cu Tsema – percepție validă.

b. Amândoi trebuie să aibă o percepție validă a aceluiași lucru, altfel dezbaterea nu este valabilă.

Afirmația nu trebuie să fie clară adversarului, ar fi păcat de discuție.

c. Ambii trebuie să fie de acord cu subiectul, să aibă percepție validă asupra subiectului, dar nu sunteți de acord cu afirmația. Apoi discuția face ceva.

d. Lucrul pe care încercăm să-l demonstrăm nu trebuie să existe. Mai ales când discutăm despre vacuitate, de multe ori vrem să arătăm că ceva nu există. De multe ori vrem să arătăm că felul în care percepem ceva, că acest lucru nu există așa cum credem noi că există.

 

Răgetul leului

Scopul dezbaterilor este să ne ajute să înțelegem vacuitatea. Vacuitatea este greu de înțeles, dar putem, prin logică, să aprofundăm înțelegerea ei.

Acest lucru se numește:

Sengge ngaro

Sengge – leu,
Ngaro – răget.
Sengge ngaro – răgetul leului.

Dacă dezbaterea este bună, adversarii cunosc bine materialul și știu să raționeze bine, este ca răgetul leului care elimină concepțiile greșite pe care le avem despre vacuitate. Opiniile greșite care pot răni oameni, care ucid oameni. Acesta este rolul dezbaterii.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 2a – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Dura – literatura de logică predată în mănăstiri

Mai întâi, vom spune câteva cuvinte despre literatura logicii budiste predate în mănăstiri. Această literatură se numește:

Dura

Este un nume pentru literatura care conține cunoașterea logicii budiste și al dezbaterii. Dura înseamnă text logic.
Există trei texte de logică. Trei Dura diferite:

1. Yong dzin dura – înseamnă „mentorul lui Dalai Lama”. Textul despre care am vorbit în lecția anterioară, „Cheia mașinii logice”, este Yong dzin dura. Aceasta este Dura lui Yong dzin, a mentorului lui Dalai Lama. Acesta este primul.

2. A doua Dura se numeșteSe dura. Acesttext logic a fost scris de Ngawang Tashi, fiul spiritual al marelui Jamyang Shepa, scriitor de manuale de la colegiul Gomang al mănăstirii Drepung. El este principalul text Dura care se învață în mânăstirile Sera Mey și Sera Jey.

3.  Al treilea text logic se numește Ratu Dura.

Ratu este numele unei importante mânăstiri care se afla în afara orașului Lhasa unde se țineau dezbaterile în timpul sezonului de iarnă și acesta este considerat prima mare Dura. Celelalte texte sunt mai târzii.

Acest text a dispărut la un moment dat și a fost găsit acum 20 de ani de un bărbat pe nume Gene Smith, un american care și-a dedicat, de fapt, întreaga viață găsirii și conservării scrierilor tibetane. A fost munca lui de o viață.
Spre deosebire de ACIP, nu le-a introdus pe calculator, ci le-a scanat. El a fost subvenționat pentru a face această muncă. El a fost de o mare modestie, un mare Bodhisattva.

El, împreună, cu Geshe Michael au fost doi mari cavaleri ai scripturilor. Gene Smith a murit în 2010 și chiar înainte de moartea sa, întregul lui proiect s-a unit cu ACIP.

Există un singur comentariu al acestui text, pe care ACIP l-a găsit și l-a conservat.

 

Structura în trei părți a textelor logice Dura

În general, structura fiecărei Dura include aproximativ 15 subiecte importante, care sunt dezbătute în cadrul artei logicii budiste, pentru a clarifica în principal subiectul vacuității.

Și fiecare astfel de subiect este prezentat în principal în trei părți; fiecare dintre cele cincisprezece subiecte are aceste trei părți.

1. Infirmarea concepțiilor greșite

Prima parte se numește:

Gak

Gak înseamnă a sufoca, a înfrâna sau a opri. Aici cuvântul ar sensul de a infirma.
Numele complet al acestei părți este:

Shen luk gakpa

Luk înseamnă metodă sau cale.
Shen – celălalt. Adică, cealaltă metodă. Aceasta este cealaltă școală pe care o dorim s-o infirmăm. Vrem să-i arătăm că opiniile ei sunt greșite.
În această parte, există un grup de concepții greșite despre subiect. Ceea ce nu este.

Dacă ați observat, când vorbim despre vacuitate deseori începem cu ceea ce nu este vacuitatea:

    • Nu este „să vezi negru”,
    • Nu este „să-ți elimini toate gândurile din cap”,
    • Nu este „a gândi că nimic nu există și nimic nu contează”.

Deci, spunem mai întâi ceea ce nu este, și apoi doar ceea ce este.

Și aceasta este o abordare foarte bună din punct de vedere pedagogic. Pentru că în Occident este obișnuit, atunci când cineva vine să ne învețe ceva, el ne prezintă o teză. Care ori ne convinge ori nu. Tibetanii pleacă de la antiteză. Ei încep cu opiniile greșite, și apoi le infirmă.

De exemplu, cineva vine și spune: „Este așa”. Iar celălalt spune:
‘Nu. Nu poate fi așa, pentru că…’ și apoi dă o serie de argumente.
Deci aceasta este partea Gak din Shen luk. Începem prin a prezenta opinii și arătăm că sunt ilogice, că sunt greșite. Acesta este prima etapă.

2. Prezentarea propriei noastre opiniiA doua parte se numește:

Shak

Shak este prescurtarea cuvântului Shakpa. Aici cuvântul nu înseamnă confesiune pentru că este scris altfel.
Acest Shak, este reacția față de Gak.

Deci Gak este Shen Luk, care înseamnă opiniile celorlalți.
Acum prezentăm propriile noastre opinii corecte. Deci, dacă înainte au fost expuse opiniile greșite, acum prezentăm ceea ce este corect.
Ceea ce pentru noi Occident este prima etapă. În Occident începem întotdeauna cu ceea ce pretindem noi. La tibetani este invers.
Și aici vor veni definițiile și diviziunile de tot felul și diverse clarificări.

3. Eliminarea îndoielilor și a împotrivirilor

Pong

Pong înseamnă a elimina.

Deci,

1. La început vine partea adversă, care nu are dreptate, și își exprimă opiniile. După care începem controversa cu adversarul.
2. Apoi vine Shak,spunem ce este corect.
3. După ce am spus ceea ce credem, adversarul revine, și încearcă să ne contrazică. Și din nou începe o altă serie de dezbateri, de a infirma obiecția lui.

Cu alte cuvinte subiectul este abordat din toate părțile.

 

Metoda Prasangika: Absurdul conduce la adevăr

Acesta este un mod pedagogic foarte bun de a studia o materie, pentru că începem să clarificăm toate subtilitățile, nuanțele, pentru că vocile adversarilor sunt vocile noastre. Acestea sunt neînțelegerile noastre, neclaritățile noastre.
Textele le prezintă foarte frumos.
Deci, procesul decurge în două valuri.

    • Primul val începe cu opiniile greșite,
    • Și apoi opiniile corecte,
    • După care adversarul vine cu alte obiecții: „ Stai așa, dar ce se întâmplă în cazul ăsta? Și dacă spui așa? Deci, ce zici de asta?”

După Shak, după ce ne-am prezentat opiniile corecte, vine Pong, adversarul se opune acestor opinii. Atunci voi lua obiecția lui, care știm că este greșită, sau poate puțin greșită, și prin deducție logică, îl facem să-și dea seama că obiecția lui duce la o contradicție. Iar atunci când va vedea contradicția, se va convinge că punctul lui de plecare a fost greșit din start.

Aceasta se numește Prasangika.
Aceasta este metoda concluziei sau uneori se spune metoda contradicției.

Ideea este că dacă arătăm celuilalt la ce contradicție duc lucrurile lui, atunci va renunța la ideea greșită. Și acesta este scopul unei dezbateri.

Și este bine când ceva nu-mi este clar. Îmi invit partenerul de dezbatere să mă conducă la contradicție, ca să văd de ce nu a fost corect ceea  ce am presupus. Și atunci voi renunța la greșeală. Și asta este frumusețea dezbaterii. Ne ajutăm reciproc să aflăm adevărul. Apoi ne schimbăm rolurile.
Deci, acestea sunt cele trei etape ale textelor logice – Dura.

Dacă citim explicațiile lui Gyaltsab Je sau ale lui Je Tsongkapa sau ale altor mari maeștri, ele sunt structurate în această formă logică. Ei încep cu ceea ce nu este corect, apoi cu ceea ce este corect și de ce este așa. Înconjoară subiectul din toate părțile. Și fiecare dintre noi trebuie să treacă singur prin acest proces, pentru a ne fi totul clar.

În tibetană, se spune:

Gak, Shak, Pong, Sum

Sum înseamnă trei.

Când tibetanii întocmesc o listă, la sfârșit scriu câte lucruri au fost pe listă. Gak, Shak, Pong, Trei

Aceasta este structura Durei. Și vom începe să intrăm în ea.

 

Clasificarea tuturor fenomenelor

Primul subiect din Dura este clasificarea fenomenelor.

Întrucât, într-o dezbatere orice lucru poate fi dezbătut, atunci când discutăm ceva, trebuie să fim de comun acord că vorbim despre același lucru. Când încep dezbaterea, trebuie să-i spun adversarului care este subiectul meu.
Și spunem „Di, jitar chü chen!, adică: ”Hai, să cercetăm împreună  subiectul! Sau „Să considerăm următorul subiect”.

Înainte de a începe dezbaterea, trebuie să fim clari. Așa că trebuie să știu în ce categorie se încadrează subiectul meu.

De aceea se începe cu clasificarea tuturor fenomenelor, pentru că atunci va fi clar celor doi  participanți în dezbatere în ce categorie se află.

Clasificarea în tibetană este:

Shi drup kyi nam shak

Shak este prezentare. Prezentarea poziției noastre.
Nam shak – prezentarea acestor lucruri.
Kyi – al.
Shi drup – schița întregii existențe.

Putem spune prezentarea tuturor lucrurilor sau clasificarea tuturor lucrurilor. Veți vedea în curând.

După cum știm este foarte important să înțelegem vacuitatea. Iar ceea ce facem acum este să punem baza.

Pentru că dacă avem un Shi drup kyi nam shak bun, dacă clasificarea ne este clară în minte, putem înlătura cu ușurință micile erori despre vacuitate. Și asta este critic. Pentru că atunci când stăm deja în meditație cu scopul de a percepe direct vacuitatea, și suntem puțin pe lângă  vacuitate, n-o vom putea percepe și nu ne vom putea elibera. Deci, pentru a putea elimina micile inexactități care cu siguranță se vor strecura în mintea noastră atâta timp cât nu le verificăm, trebuie să înțelegem bine această clasificare a fenomenelor.

 

Cinci sinonime pentru „existență”

Yupa

Yu – a exista.
Deci, Yupa înseamnă ceva care există, un lucru existent.

Acest subiect apare mult în discuțiile de logica budistă, pentru că vrem să explorăm realitatea. Cum există lucrurile? Ce există? Ce nu există? Dacă există, cum există? Și așa mai departe. Deci acestea sunt probleme foarte importante în discuțiile noastre.

Yupa are sinonime care apar în dezbateri, pe care trebuie să le cunoaștem și care sunt sinonime.

    • Un sinonim este

Sheja

She – a ști.
Sheja înseamnă lucru cunoscut. Orice obiect din univers care poate fi cunoscut.

    • Următorul sinonim este:

Chu

Chu înseamnă Dharma, sau orice lucru existent. Aceasta este una dintre numeroasele definiții pentru Dharma. Chu mai înseamnă și fenomen.

    • Un alt sinonim, este Shi drup – Tot ceea ce poate fi stabilit ca existent, sau ceva ce poate fi stabilit printr-o percepție validă.
    • Și sinonimul

Yul

Yul înseamnă obiect.

Deci, am început de la lucrurile existente, Yupa, și i-am dat patru sinonime:

    • She ja, lucruri cunoscute, pe care noi suntem capabili să le cunoaștem.
    • Chu, orice lucru existent, fenomen,
    • Shi drup, lucru care poate fi stabilit ca existent,
    • Yul,obiect, obiect al minții.

Oricare dintre aceste cuvinte poate fi folosit pentru un anumit lucru existent sau pentru categoria tuturor lucruri cunoscute existente din univers.

 

Definiția existenței

În primul rând, trebuie să știm la ce ne referim când spunem „un lucru existent”. Ce este un lucru existent?

De ce sunt importante definițiile? În dezbatere, atunci când adversarul meu greșește, vreau să-i arăt adversarului meu că începe să devieze. Așa că îi spun: „stai, așa, despre ce vorbești? Ceea ce spui că există, nu exista”. El spune „Ba da, există”. Atunci hai să vedem care este definiția existenței.

Deci ne folosim de definiții pentru a nu devia.
Avem nevoie de cărămizi pentru a începe să construim ceva semnificativ. Așa este acest curs.

Tseme mikpa yupay tsennyi

Yupa – lucru existent,
Tsennyi – definiție,
Tseme – percepție validă,
Mikpa – ceva perceput.

Definiția unui lucru existent este: „orice lucru ce poate fi perceput printr-o percepție validă”.

Ce este percepția validă? Depinde de școala budistă în care suntem.
Din ce școală face parte acest curs? Sautrāntika sau școala logicii sau școala sutristă.
În cursul 1 am vorbit de școlile budiste.

    • Școala Abhidharma, a detailiștilor.
    • Școala Sutristă, sau Sautrantikasau școala logicii.
    • ȘcoalaYogachara, care este „Numai conștiință”.
    • Școala Madhyamikacare are două subșcoli: Prasangika madhyamika și Svatantrika.

Majoritatea cursului se bazează pe școala de logică budistă sau Sautrantika care aparține de calea Hinayana. Concepția lor despre vacuitate este diferită de cea a școlii Prasangika Madhyamika. Nu este completă. Dar aceasta este lumea lui Diganga, a lui Dharmakirti  în care ne aflăm acum.

În această școală, Tsema, percepția validă, o avem aproape toată ziua. Tsema este orice percep cu simțurile sau cu mintea mea, cu condiția ca mintea mea să nu fie tulbure sau perturbată.

Ce este mintea tulbure?

    • Dacă am băut alcool,
    • Dacă este întuneric și nu prea văd atât de bine,
    • Dacă sunt stăpânită de o afecțiune mentală foarte puternică. Sunt foarte supărată sau geloasă,
    • Sau mi-am pierdut capacitatea mentală, nu prea mai am simțul realității.

În aceste cazuri, percepția mea nu este validă. Dar în toate celelalte cazuri, conform școlii Sautrantika, percepțiile noastre în cea mai mare parte a zilei sunt valide.

Deci, orice este perceput printr-o percepție validă este un lucru existent.

Care este lucrul care nu există conform acestei definiții?

    • floarea care crește în aer, nu există.
    • Coarnele de pe capul iepurelui. Pot vorbi mult despre asta și pot demonstra multe lucruri despre coarnele de pe capul iepurelui, dar, nu este un fenomen existent.

Lama Dvora Hla povestește ca a dat peste o teză de doctorat al unui matematician în care făcuse demonstrații minunate, despre un lucru care nu există deloc.

Putem demonstra și argumenta despre lucruri care nici măcar nu există.
De aceea, într-o dezbatere, când adversarul va spune: „Stai, dar asta există”, atunci întrebați-l „Care dintre percepțiile tale percepe coarnele de pe capul iepurelui?”.

Deci, din nou, sensul lui Tseme mikpa, variază de la școală la școală.
În școala Prasangika avem probleme, pentru că ea susține că nu avem nici o percepție validă. Dar, din fericire pentru noi, toată logica și dezbaterea fac parte din școala logicii budiste.

Întrebare: Vacuitatea există?
Răspuns: Care a fost definiția unui lucru existent? Lucrul perceput prin percepție validă. Putem percepe vacuitatea prin percepție validă?

Da, prin percepție directă. Arya percepe vacuitatea în meditație. Deci ea există.
Acesta este un bun exemplu de ce avem nevoie de o astfel de definiție. Există vacuitatea? De unde știu că ea există? Ne uităm la definiție.

Deci, acum nu mai putem spune că „nu există”, pentru că îndeplinește condițiile definiției.

 

Ce este realitatea supremă?

Ceea ce ne va ajuta să înțelegem răspunsul la aceste întrebări este faptul că descrierea realității ultime a școlii de logică budistă, din care face parte acest curs, este diferită de descrierea dată de cea mai înaltă școală Prasangika a școlii Madhyamika.

Cei din școlile de logică cred că ceva aparține realității supreme, atunci când este capabil să efectueze o acțiune anume. Ei vor spune că numai astfel de lucru există într-un mod suprem. Pe de altă parte – cei din școala Madhyamika spun că singurul lucru care aparține realității supreme este vacuitatea.

 

Ce este necesar pentru o dezbatere bună?

În cadrul unei dezbateri logice, este necesar să fie stabilită în prealabil școala de care ne vom folosi, iar pe toată durata dezbaterii să fim consecvenți și să ne folosim numai de definițiile acestei școli, chiar dacă nu suntem de acord cu ea. Dacă nu „ne menținem această linie” nu vom putea progresa cu argumentele noastre.

Dacă nu stăpânim bine definițiile școlii pe care o folosim în dezbatere, vom începe să ne încurcăm. Eu cred că lucrurile există așa, celălalt crede că lucrurile există altfel și nu vom putea niciodată să aflăm adevărul.

Deci este esențial, înainte de a începe dezbaterea, să învățăm toate aceste lucruri, pentru că altfel ne vom pierde vremea.

Pentru ca dezbaterea să reușească:

a. Trebuie să formulez întrebarea
b. Amândoi trebuie să cunoaștem scripturile.
c. Trebuie să cunoaștem definițiile.
d. Trebuie să știm ce este permis în dezbatere și ce nu, pentru ca ea să aibă sens.

Subiectul acestei lecții este să luăm toate fenomenele existente, toate Yupa și să le clasificăm, pentru a ști despre ce vorbim.
Această clasificare a fost făcută atât în cursul 2, cât și în 4, iar acum o facem din nou.

Deci vom clasifica toate fenomenele existente.

 

Lucruri schimbătoare și neschimbătoare

Vom împărți toată existența în lucruri neschimbătoare și lucruri schimbătoare. Deci orice există, poate fi unul din două lucruri.

1. Neschimbătoare

Takpa

2. Schimbătoare

 Mitakpa

Poate că unii dintre voi ați auzit de Chiwa mitakpa – moartea și impermanența.
Deci, Mitakpa este schimbător.
Și acum vreau să clarific un lucru. Când vorbim despre moarte și impermanență, Mitakpa este cu adevărat impermanență.
În acest context, când vorbim despre lucruri existente, vorbim despre lucruri schimbătoare și neschimbătoare.
Deci, Takpa înseamnă lucruri neschimbătoare, iar Mitakpa înseamnă lucruri schimbătoare.

Permanente sau neschimbătoare?

Takpa este uneori tradus ca „permanent”, ceea ce înseamnă că va dura veșnic și nu se va opri niciodată. Cu toate acestea, takpa ar trebui tradus ca „neschimbător” mai degrabă decât ca „permanent”, deoarece vacuitatea, care este exemplul clasic de takpa, este neschimbător, dar nu este permanent.
Este vacuitatea un lucru schimbător? Nu, vacuitatea nu se schimbă. Deci ea  este Takpa.

Pixul este neschimbător/imuabil? Nu, pixul este schimbător. El se schimbă de la un moment la altul. Cum știm asta? Într-o zi se va termina, nu-i așa? Și în plus, mina lui de scris se va termina și atomii nu mai sunt în aceeași stare și așa mai departe.
Deci, pixul este un lucru în schimbare. Vacuitatea pixului este – un lucru neschimbător.
De ce? Ce este vacuitatea pixului? Vacuitatea pixului înseamnă că nu există în sine independent de proiecția mea. Deci, vacuitatea este neschimbătoare.
Dar ce se întâmplă dacă pixul este distrus sau dispare? Ce se întâmplă cu vacuitatea lui?

Pentru ca eu să spun „nu are existență de sine”, trebuie să existe ceva care să nu aibă existență de sine. Trebuie să am un pix, ca să pot spune că el este gol. Dacă pixul nu există, atunci nu voi putea vorbi despre vacuitatea lui.

Vacuitatea nu este un spațiu gol. Vacuitatea este lipsa existenței de sine. Este o idee filozofică. Nu este o realitate fizică, nu este ceva geografic. Vacuitatea ține de ceva, ea este o proprietate a lucrurilor.

Vacuitatea este lipsa a unei existențe proprii de sine a lucrurilor, fenomenelor, proceselor, substantivelor, adjectivelor – orice vreți voi.

Deci, dacă pixul nu mai este, mai pot vorbi de vacuitatea pixului ? Nu are sens.

Deci, pixul este gol? Adică dacă are vacuitate? Da, are.
Ce se întâmplă cu vacuitatea lui, dacă pixul se evaporă? Ea nu mai este.

Așadar, vacuitatea ia naștere atunci când pixul ia naștere și dispare atunci când pixul dispare. Ce se întâmplă cu vacuitatea în timp? Se schimbă? Nu. Ea rămâne tot timpul ca lipsă a existenței de sine. Atâta timp cât vorbesc despre pix, el nu are existență proprie de sine. Deci vacuitatea este un lucru care nu este permanent, dar nu se schimbă.
De aceea insistăm asupra acestei distincții.

De aceea, Takpa ar trebui tradus ca neschimbător.

 

Mitakpa – lucruri schimbătoare. Din nou, când vorbim despre moarte și impermanență, aici ne referim cu adevărat la impermanență, spre deosebire de permanență. Dar în acest context, de clarificare a fenomenelor, Mitakpa înseamnă ceva care se schimba.

În ce categorie se află pixul? Takpa sau Mitakpa? În Mitakpa.

Aproape toate lucrurile sunt în Mitakpa.
Toate fenomenele din lumea noastră, lucrurile care există în lumea noastră, sunt Mitakpa. Se schimbă. Ele trec printr-un proces de schimbare. Sunt create, se schimbă, se distrug.

Ce se află în Takpa?
Spațiu gol ,vacuitatea și adevărurile (nobile)

Definiția unui lucru schimbător (încă nu este completă)

Deci, ce este Mitakpa? Spunem că un lucru este Mitakpa dacă este:

Kechikma

Kechikma înseamnă momentan, instantaneu.
Adică, lucrurile schimbătoare sunt lucrurile care se schimbă de la o clipă la alta sau care durează doar o clipă.
Cum ar fi corpul fizic, pixul, camera în care ne aflăm.

Exemplu

Ce nu se schimbă de la un moment la altul?

Tongpa nyi

Tongpa nyi înseamnă vacuitate.
Definiția unui lucru neschimbător (încă nu este completă)

Așa că am spus că Mitakpa este Kechikma. Kechikma, mă refer la schimbări de la o clipă la alta.

 

Deci, ce va fi Takpa? Ceva care nu este Kechikma. Ceva care nu este Kechikma se spune în tibetană:

Kechikma mayin

Mayin înseamnă nu este. El nu este Kechikma, nu se schimbă din clipă în clipă.

Acum avem definiția lui Mitakpa și Takpa. După cum vedeți mergem pas cu pas. Mai întâi am definit ce este Yupa, ce sunt lucrurile existente, apoi ce sunt lucrurile schimbătoare și neschimbătoare/imuabile.

O rectificare mică, dar importantă

Am spus că Takpa este Kechikma mayin – adică nu se schimbă de la o clipa la alta.
Există un lucru pe care această definiție nu îl include și care ar trebui inclus, pentru că altfel nu vom putea să discutăm despre „coarnele iepurelui”. Ce trebuie să adaugăm pentru a exclude „coarnele de iepure” care nu există deloc?
Ar trebui să adăugăm cuvintele „lucru existent”. Deci definițiile vor trebui să fie: lucrul existent care se schimbă de la o clipă la alta, sau lucrul existent care nu se schimbă de la o clipă la alta.

Deci, în Takpa trebuie să mai adăugăm un cuvânt. Vom adăuga cuvântul: Chu. Ce este Chu? Un lucru, un fenomen. Un fenomen este întotdeauna ceva care există. Acesta este Yupa. Chu este un sinonim pentru Yupa.
Deci ce am scris aici:

Tak pa – chu dang kechikma ma yin

Aceasta este definiția lui Takpa. Takpa este un lucru existent care nu se schimbă de la o clipă la alta sau care nu există doar pentru o clipă.

Exemple

Când vorbim despre Mitakpa, despre lucruri care se schimbă, ne vom folosi tot timpul de exemple.
Deci, există exemple clasice în literatura budistă. Învățătorul și elevii săi învățau într-o încăpere mică. Pentru că erau călugări, nu aveau bunuri.
Ce se găsea într-o astfel de încăpere? Un stâlp care susținea acoperișul și un ulcior de apă în lateral. Și cam asta era tot. Aceste obiecte erau exemplele pe care le folosea profesorul în explicațiile lui despre lucrurile care se schimbă.

Kawa

Kawa înseamnă stâlp. Încăperea avea un acoperiș de paie, și în mijloc se afla un stâlp de lemn care îl susținea. Acesta este Kawa.

Bumpa

Bumpa înseamnă vas, ulcior.

Kawa și Bumpa vor fi folosite ca exemple pentru Mitakpa.
Exemplu pentru Takpa a fost Tongpa nyi – vacuitatea.

Lucrurile care funcționează

Un alt sinonim pentru Mitakpa care este foarte important în toate discuțiile noastre, este:

Ngupo

Ngupo înseamnă lucru sau lucru care funcționează.

În literatura de logică budistă, lucru sau lucru care funcționează sunt sinonime. Un lucru este ceva care face ceva.

Deci, Ngupo poate fi tradus

    • ca „lucru”, sau
    • ca „ceva care face o acțiune” sau
    • ca „ceva care funcționează”.

Toate acestea sunt sinonime și avem nevoie de definiția lui Ngupo, deoarece este folosit foarte mult.

Deci, iată definiția lui Ngupo.

Vom începe cu:

Ngupuy Tsennyi

Ngupo – lucru,
Ngupuy – lucrului,
Tsennyi – definiție,
Ngupuy Tsennyi, definiția „lucrului”.

Dunje nupa

Nupa înseamnă a putea, a fi capabil,
Je – a face,
Dun – ceva.

Deci, orice lucru care face ceva este definiția unui lucru care funcționează.

Dezbatere: Este vacuitatea un lucru care funcționează?
Am spus că Ngupo este un sinonim pentru Mitakpa ceva care se schimbă.

Începem dezbaterea:

Dhi jitar cho chen

Cer permisiunea de a dezbate cu adversarul. După care trec la atac.
Atacantul: Deci, vacuitatea este un lucru schimbător.
Apărătorul : De ce spui asta?
Atacantul Pentru că ea poate face ceva, este un lucru care funcționează.
Apărătorul: Nu este adevărat, nu este un lucru care funcționează.
Atacatul: Vrei să spui că vacuitatea nu este un lucru care funcționează?
Apărătorul: Da. Vacuitatea nu este un lucru care funcționează.
Atacatul: Deci vacuitatea nu te poate aduce la iluminare?
Apărătorul: Da, vacuitatea nu mă poate aduce la iluminare.
Atacatul: Atunci este imposibil să ajungi la iluminare.
Apărătorul: De ce spui asta?
Atacatul: Pentru că tu spui că acum vacuitatea nu face nimic
Apărătorul: Nu rezultă
Atacatul: Nu înțeleg. Deci vacuitatea face ceva?
Apărătorul: Nu
Atacatul: Vrei să spui că vacuitatea nu este un lucru care funcționează?
Apărătorul: Adevărat
Atacatul: Atunci este imposibil să ajungi la iluminare.
Apărătorul: De ce spui asta?
Atacatul: Pentru că pentru a ajunge la iluminare am nevoie de vacuitate.
Apărătorul: De ce spui asta?
Atacatul: Pentru că Arya Nagarjuna a spus că fără vacuitate rămânem în samsara.
OK mulțumesc foarte mult.
***

Deci care a fost greșeala mea?
Este vacuitatea un lucru schimbător? Nu. Ea este Ngupo? Vacuitatea functioneaza?
Ei bine, dacă funcționează, atunci este Mitakpa, atunci se schimbă. Un lucru care funcționează se schimbă. Dar vacuitatea nu se schimbă. Deci cum voi ajunge la iluminare?!
Nu vacuitatea este cea care face ceva. Vacuitatea se află aici tot timpul și noi încă suferim.

Numai percepția directă a vacuității este cea care face treaba, și nu vacuitatea în sine. Vacuitatea rămâne neschimbată.

O distincție foarte, foarte, foarte importantă. Pentru că asta ne poate deruta. Putem spune „Arya Nagarjuna, vacuitatea”. Ah! Dar el a vorbit despre percepția vacuității care este diferită de vacuitate.

Percepția vacuității este un lucru schimbător cu adevărat. Vacuitatea nu se schimbă.

Percepția directă a vacuității funcționează. Care este funcția ei? De a mă aduce la iluminare.

Deci, Takpa și Mitakpa a fost o parte a clasificării lucrurilor.

Unul dintre lucrurile pe care vrem să le demonstrăm este că tot ce există este gol. Și pentru asta avem nevoie de conceptul de „orice lucru”. Acesta este Yupa- lucru existent. Și cum demonstrăm că orice lucru este gol? Începem să le împărțim în grupuri. De exemplu, Takpa și Mitakpa, le luăm separat și vom demonstra că sunt goale. Acesta este motivul pentru care împărțim lucrurile în categorii.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 1 – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Introducere

Vom începe cursul 13, un curs despre arta logicii sau arta  raționamentului logic.

Aceasta este una dintre cele cinci mari cărți studiate într-o mănăstire  tibetană, un subiect foarte, foarte important.

În cadrul acest curs vom îmbina trei elemente:

    • Se va face un studiu formal al subiectelor de logică, al subiectelor asupra cărora se concentrează în mănăstiri.
    • În plus, vom vorbi despre structura formală a dezbaterii budiste,
    • Și despre modul în care se desfășoară dezbaterea.

Pentru a stăpâni cu adevărat subiectul este nevoie de cincisprezece ani de dezbateri. Este nevoie de mult timp pentru a dobândi o adevărată măiestrie în arta raționamentului și a dezbaterii. Desigur că nu vom ajunge la această măiestrie în acest curs. Aceasta nu va fi ambiția noastră în acest curs, nu o vom putea finaliza. Pentru a ajunge la măiestrie trebuie să trecem printr-un antrenament intensiv pe terenul de dezbateri.

Dar nici cantitatea de material studiată nu este de neglijat. Vom depune eforturi pentru a vă transmite teoria. Veți primi instrumentele despre cum se desfășoară o dezbatere și vom ilustra puțin. Deci, nu vă așteptați să plecați de aici și să credeți că veți putea conduce o dezbatere cu un Geshe, pentru că vă va învinge chiar din primul minut. Un Geshe este profesionist în arta dezbaterii.

Unul dintre lucrurile pe care un Geshe le învață în mănăstire este această artă a dezbaterii, și devine foarte ascuțit la minte. De aceea nici nu merită să intrați în discuții contradictorii cu el, pentru că nu aveți nicio șansă dacă nu ați trecut prin acest proces.

În acest curs vom avea multă tibetană; Este important să cunoaștem conceptele tibetane. Le vom traduce cât mai bine în limba română, dar veți vedea că vor fi locuri în care vom face un mic efort să le traducem, pentru că nu merge exact unul la unul.

 

De ce este important să studiem logica budistă?

De ce este foarte important să studiem logica budistă?
Să începem cu Gyaltsab Je. El a fost unul dintre cei doi discipoli principali a lui Je Tsongkapa. Cel de-al doilea a fost Khedrup Je.

Gyel înseamnă rege,
Tsabînseamnă  adjunct.
Gyaltsab înseamnă regent.

Acesta este sensul numelui său. Cine este regele? El este Je Tsongkapa. Gyaltsab Je este succesorul lui Je Tsongkapa în ceea ce privește statutul său în Dharma. El a fost cel mai faimos logician din Tibet, chiar înainte să-l întâlnească pe Je Tsongkapa.

Mai târziu el a auzit de Je Tsongkapa.
Je Tsongkapa a ajuns în capitala Lhasa. Gyeltsab Je (care nu se numea așa pe atunci) auzi de tânărul geniu care sosise în capitală și dori să dezbată cu Je Tsongkapa pentru a-și dovedi superioritatea.

Je Tsongkapa provenea din estul Tibetului și era cunoscut sub numele de „Nas Mare”, Na chen. Probabil pentru că avea nasul mare, și cei care îl invidiau i-au dat porecla de Na chen. Se spune că Gyaltsab Je îl caută pe Je Tsongkapa dar nu-l găsește.

Povestea spune că el îl caută pe Je Tsongkapa și întâlnește o fată ce mâna o turmă de vaci.
Gyaltsab Je o întreabă: „Unde este „nasul mare”, unde îl găsesc?”
Fata îi răspunde: „Nu știu, dar tu nu ești Gyaltsab Je?”
„Sunt Gyaltsab Je, da, da”, spune el.
Tânăra continuă: „Am auzit de tine, că ești un mare logician” .
„Da, sunt un logician binecunoscut”
 „Am o întrebare logică pentru tine acum că te-am cunoscut. Când vaca face o balegă și cade pe pământ, care este partea superioară? Pentru că balega iese așa și cade așa? Care este partea dedeasupra și care este dedesubt?”

Deodată se uită la ea și vede o zeiță luminoasă, și ea îi spune: „Ah, îl cauți pe Je Tsongkapa, care este fără egal? El stă acolo!”

Aceasta este povestea. Ce învățăm din ea? Să nu judecăm. Nu știm cine este celălalt. Cel care mână vacile poate fi cu siguranță cel mai important profesor din viața voastră, dacă așa vă permite karma.

Și acesta este unul dintre scopurile principale pentru a studia logica, ca să înțelegem că nu putem judeca pe nimeni.

 

Textele de studiu și autorii

Studiul logicii budiste a început de la însuși Buddha Shakyamuni.

Tradiția nu a început de la Buddha, a început înaintea lui. În tradiția hindusă era dezvoltată teoria dezbaterii. În acele vremuri se țineau multe dezbateri între diferite școli, între filozofi în scopul de a clarifica adevărul. Tradiția era pe-atunci, ca cel învins în dezbatere să treacă la școala învingătorului.

Se spune despre însuși Buddha, că a reușit să doboare opiniile greșite ale oamenilor prin dezbateri logice. Deci, pentru noi, ca budiști, dezbaterea budistă a început de la Buddha. Mai târziu, au apărut mari înțelepți care au adunat toate învățăturile lui Buddha despre logică și le-au concentrat în comentarii speciale.

Cel mai important comentariu se numește:

Tsema namdrel

În sanscrită se numește Pramana Varttika.
Pramana este Tsema, care înseamnă percepție validă.
Varttika este Namdrel.

Deci,Comentariu asupra percepției valide”.
Varttika este un termen sanscrit definit fie ca o singură remarcă, fie ca o întreagă lucrare care oferă un comentariu detaliat asupra unui text sau a unei învățături.

Acest comentariu a fost scris în jurul anului 650 (e.n.) mai mult de o mie de ani după Buddha, de marele înțelept indian Dharmakirti, care a trăit în secolul al VII-lea. În poza postată în flaierul cursului maestrul apare în ipostaza de dezbatere. El a fost un yoghin care nu se conforma regulilor și convențiilor.

Tibetanii traduc de obicei numele literal, așa că numele lui în tibetană este:

Loppun Chukyi Drakpa

Loppun – învățător, maestru,
Chu – Dharma,
Drakpa – renumit, faimos. În sanscrită kirti.

Deci, tibetanii au tradus numele Dharmakirti, Chukyi Drakpa la care au adăugat titlul onorific Loppun, adică maestru.

El este considerat fondatorul tradiției logicii budiste așa cum este cunoscută astăzi. Comentariul maestrului Dharmakirti este de fapt un comentariu a unui text cu mult mai vechi, scris de un alt mare maestru pe nume Maestrul Dignaga.

Numele lucrării maestrului Dignaga:

Tsema kuntu

Tsema Kuntu care este o culegere de scrieri despre Pramana, despre Tsema.

Deci, când spunem doar Tsema ne referim la scrierea lui Dignaga, când spunem Tsema namdrel ne referim la scrierea lui Dharmakirti, care este un comentariu al textului scris de Dignaga și este mult mai detaliat. Textul lui Diganga este scris foarte laconic și este foarte greu de citit, așa că a fost nevoie de comentariu.

Chiar și comentariul lui Dharmakirti, este greu de înțeles și necesită explicații. Apoi Gyaltsab Je a scris comentariul asupra comentariului lui Dharmakirti, care și el necesită explicații.

În cursul 2, lecția 1 am prezentat foile de ceapă al scrierilor pe măsură ce au venit la noi. La începutul budismului, învățătura era laconică, codificată, pentru că oamenii aveau abilități mentale uimitoare, și le era suficient cuvântul cheie și deja știau despre ce este vorba. Noi avem nevoie de mai mult decât de cuvinte cheie. Și pe măsură ce timpul trece, generația decade și avem nevoie de explicații mult mai ample și mai detaliate.

Deci, nu vom merge direct la textul lui Gyaltsab Je, care este greu de înțeles, ci la un comentariu ulterior care se numește:

Riklam trulgyi deumik

Deumik înseamnă cheie,
Lam – cale,
Rik – logic,
Riklam – calea logică,
Trul – mașină.

Yoga tibetană este numită „mașina corpului”.

Deci, Riklam trulgyi deumik, înseamnă „cheia mașinii logice”, sau cheia de pornire a mașinii logicii.

Acesta este numele textului care se învață în mănăstirile Sera Mey și Sera Jey despre logica budistă. (Cele mai mari mănăstiri din tradiția Gelugpa care au fost ridicate în India).

Motivul este, după cum am menționat, că deși textul lui Gyaltsab Je este într-adevăr remarcabil și exact,  nu a fost scris cu intenția de a fi folosit ca bază pentru dezbateri. Autorul scrierii „cheia mașinii logice”a făcut din textul lui Gyaltsab Je, un text care să poată fi folosit ca bază pentru dezbateri.

Numele autorului este:

Purbuchok Jampa Tsultrim Gyatso

El a trăit în secolul al XIX-lea, între anii 1825-1901, și a fost tutorele celui de-al treisprezecelea Dalai Lama, cel care l-a precedat pe actualul Dalai Lama. Și pentru a fi profesorul lui Dalai Lama, asta înseamnă că trebuie să fii unul dintre cei mai străluciți ai generației tale. Textul lui este folosit în cele două mari mănăstiri, Sera Jey și Sera Mey, ca bază pentru studiul logicii.
Și de acest text ne vom folosi în acest curs.

După cum am spus Gyalsab Je îl găsește pe Je Tsongkapa după indicațiile tinerei fete. El ajunge în locul unde preda Je Tsongkapa cu gândul de a-și demonstra superioritatea și abilitățile sale în dezbateri. Dar întâlnirea cu Je Tsongkapa îl schimbă foarte repede și devine discipolul lui Je Tsongkapa.

 El recunoscu măreția lui Je Tsongkapa, se prosternă cu smerenie la picioarele lui și deveni discipolul său foarte devotat.

 Povestea spune cum s-a întâmplat acest lucru: la început Gyaltsab Je intră impetuos în locul unde preda Je Tsongkapa, se așează pe podium și îl provoacă obraznic pe maestru. Je Tsongkapa rămase calm, modest, amabil și plăcut. Încetul cu încetul îndrăzneala lui scade, și în sfârșit Gyaltsab Je coborî de pe podium, se prosternă și deveni discipolul lui Je Tsongkapa.

 

Cuvintele lui Gyaltsab Je despre importanța studierii logicii

 Gyaltsab Je și-a trăit toată viața alături de Je Tsongkapa, de la care a învățat totul – pentru că Je Tsongkapa a predat totul. El a predat toate scripturile deschise, întregul Lam Rim și toate Tantrele. La bătrânețe, Gyaltsab Je a spus:

„Din toate lucrurile pe care le-am învățat de la scumpul meu învățător Je Tsongkapa, cel mai bun lucru pe care l-a făcut vreodată pentru mine a fost să mă învețe logica budistă”.

 

Studiul logicii este un declanșator pentru perceperea directă a vacuității

După cum veți vedea, puțin mai târziu – vom intra în definiții, vor fi multe noțiuni în tibetană, și va fi puțin mai greu. Dar Gyaltsab Je ne spune că această învățătură este cea mai importantă.

De ce este atât de importantă? Pentru că dacă sunteți pregătiți, studiul logicii vă declanșează capacitatea intelectuală și vă dă puterea să percepeți vacuitatea în mod direct. Iar calea nu poate fi finalizată fără perceperea directă a vacuității. Și nu este deloc ușor să percepem vacuitatea.

Perceperea directă a vacuității este un nivel complet diferit de acela a înțelegerii pixului, pentru că ea este trăită în inimă. A-mi vedea proiecția și a o transforma și a-mi transforma lumea, este cu totul alt nivel decât a înțelege: „Bine, câinele vede ceva diferit decât mine”.

Pentru asta este nevoie de un antrenament lung și serios. Puteți realiza acest lucru pe parcursul acestei vieți, dacă sunteți în tantra, ați întâlnit profesorii potriviți, și aveți karma să desăvârșiți calea.
Dacă karma voastră este coaptă, studiul logicii budiste poate declanșa perceperea directă a vacuității. Și în special studiul imaginilor mentale, care va fi lecția 3.

 

Două categorii de oameni care sunt atrași de studiul Dharmei

În această primă lecție vom vorbi puțin de unde vine învățătura și de ce ea este importantă și asta pentru a vă motiva.  Și iată un citat din Sakya Pandita. Dacă vă aduceți aminte am vorbit despre el în Lo Jong 3 – Eliberarea de cele patru atașamente.

Sakya Pandita Kunga Gyeltsen

Sakya Pandita a fost un mare înțelept al tradiției Sakya care a trăit între anii 1251 – 1182. Numele lui era și Kunga Gyeltsen.

El s-a întâlnit direct cu Maitreya și îl citează pe Maitreya: „Toți cei care sunt atrași de Dharma și vin să studieze budismul pot fi împărțiți în două categorii”.

1. Cei mânați de credință

Wang tul depay je’n’drang

Depa înseamnă credință,
Je’n’drangcei care urmează o anume doctrină, sau cei atrași în cazul nostru spre budism,
Wang – putere. Aici ne referim la capacitate mentală sau inteligență.
Tul – înseamnă greoi, cei care abilitatea lor mentală nu este prea bună.

Deci, aceasta este prima categorie: cei care sunt atrași de Dharma pentru că au credință. Au aspirație spirituală, dar nu sunt atât de ageri intelectual.
Nu este bine să spunem „Sunt budist” fără să examinăm lucrurile pe care le predăm. Buddha a încurajat mereu oamenii să examineze lucrurile bine și logic. El spunea: „Nu credeți orbește, credința oarbă nu are suficientă putere”.

Avem nevoie de credință, și este foarte importantă pe cale. Înainte să ajungeți aici, ați crezut în ceva ce nu ați învățat încă! Acesta este rezultatul karmei din trecut, datorită binefacerilor pe care le-ați făcut. De fapt, Arya Nagarjuna a pus credința pe primul loc pe lista bogățiilor  unui Arya.
Despre ce credință vorbim? De credința bazată pe convingere. Dacă nu este întemeiată pe convingere nu este suficient de puternică. Ea este instabilă, și a urma un profesor pentru că este atractiv sau interesant este o prostie.

Pentru a ne convinge, avem nevoie să ne dezvoltăm mașina logică, capacitatea noastră de a ne convinge pe noi înșine.

2. Cei conduși de intelect

A doua categorie de oameni:

Wang nun rikpay je’n’drang

Wang – capacitatea mentală.
Nun – ascuțit, abilitate mentală ascuțită sau agerime intelectuală sau minte ascuțită,
Rikpa – logic, capacitatea de a raționa logic.

Deci, Wang nun rikpay je’n’drang înseamnă cei care ajung la Dharma cu abilități mentale înalte și urmând raționamentul logic.

 

De ce este important să dezvoltăm arta raționamentului logic?

    • Pentru că este cel mai bun mod de a păstra Dharma în lume, ajutându-ne astfel și pe noi și pe alții să ajungem la iluminare

Și asta a spus Buddha: “Nu accepta ce ți-am spus doar pentru că crezi în mine. Trebuie să examinezi cu logica ta, trebuie să lucrezi cu logica ta și cu mașina ta logică.” Deci, textul pe care îl studiem vine să ne ascută mașina logică.

Sakya Pandita Kunga Gyeltsen, a spus că pe lângă faptul că această cunoaștere ne ajută să realizăm perceperea vacuității, există un alt motiv pentru care este foarte important să studiem logica budistă. Avem aici un verset cu patru rânduri:

Deta drup dang sunjin gyi
Rikpay shungluk gang gi she
Kepa deni dzokpa yi
Sanggye kyi ni tenpa ‘dzin

O persoană care cunoaște tradiția scrisă
A raționamentul logic,
Această artă de a dovedi sau de a infirma lucrurile.
Un astfel de maestru păstrează în siguranță
Învățăturile lui Buddha total iluminați aici, în lume.

Acesta este citatul care vine de la Sakya Pandita. El spune că învățătura lui Buddha este perfectă, în sensul că:

    • nu-i lipsește nimic,
    • este toată în ordinea corectă,
    • în detaliul corect,
    • nu trebuie corectată,
    • nu trebuie perfecționată,
    • nu trebuie ajustată,
    • este perfectă!

Pentru ca această învățătură perfectă să rămână în lume și să continue să-i aducă pe oameni la iluminare, este nevoie de înțelepți care să stăpânească arta logicii și să fie capabili să o transmită mai departe, să-și învețe elevii să-și perfecționeze logica și să o înțeleagă din convingere și nu din credință oarbă. Pentru că fără o înțelegere profundă și abilitatea de a raționa logic lucrurile, învățătura va dispărea din lume. Oamenii o vor înțelege din ce în ce mai puțin și va dispărea, și nu vor mai putea ajunge la iluminare, rămânând în suferință.

Deci, dacă suntem pe calea unui bodhisattva și dacă vrem să-i ajutăm pe alții să scape de suferință, trebuie să învățăm singuri

    • pentru a percepe direct vacuitatea și să ieșim din suferință,
    • și, de asemenea, de a-i putea ajuta pe ceilalți.

Deci nu avem de ales acum, nu-i așa?

Această cunoaștere ne face o persoană care contribuie la păstrarea Dharmei în lume și aceasta este o karmă incredibilă. Și aceasta este karma de care avem nevoie de fapt pentru a ajunge la iluminare. Trebuie să aducem Dharma oamenilor într-un mod eficient.

Dacă nu pot dovedi ceea ce eu cred, nu prea pot ajuta oamenii. Pentru că oamenii au îndoieli; aud lucruri și vin cu îndoieli și vin cu întrebări. Și dacă nu-i pot ajuta să-și clarifice îndoielile, prin raționament logic sau dezbat cu ei într-un mod care să-i ajute să-și rezolve singuri îndoiala, nu-i pot ajuta cu adevărat. Pentru că până la urmă îndoielile îi vor domina și vor părăsi calea. Și atunci vor continua să sufere.

Și fiecare dintre voi care sunteți în prezent pe poziția de elev, într-o zi veți fi pe poziția de profesor și elevii vor veni să studieze cu voi. Și vor dori să audă: „Uite mi s-a întâmplat așa și așa, cum să ies din această suferință, ce o provoacă?”

Pentru ca ei să dorească să vă audă, trebuie să fie convinși că știți despre ce vorbiți. Ei vă vor verifica, vă vor testa cu întrebări, pentru că au îndoieli. Vor testa: ești un profesor adecvat, știi despre ce vorbești?

Pentru a-i putea convinge, trebuie să vă dezvoltați această mașină logică. Deci, scopul logicii budiste este

    • de a ne aduce la iluminare,
    • și, de asemenea, ne ajută să-i ajutăm și pe ceilalți să ajungă la iluminare.

Fără asta, budismul nu va putea fi păstrat în lume într-o formă pură, ar putea fi distorsionat. Și nu va acționa pentru a ne elimina moartea.

    • Nu vom acumula karma gravă prin judecarea altora după înfățișarea lor.

Un alt motiv pentru care este important să studiem logica, foarte celebru, vine din scripturi.

ng’am dang drawe gangsak gi tsu zung gi, gangsak gyi
gangsak gyi tsu misung te, nyampar gyur tare

Acesta este Buddha care vorbește. El spune: „Numai eu, sau cineva ca mine, putem judeca pe alții, dar nici o altă persoană nu ar trebui să judece pe altul, pentru că va cădea cu siguranță.

De ce poate Buddha să judece oamenii? Pentru că le poate citi gândurile. Cel care va judeca, cu siguranță va cădea. Unde va cădea? Într-unul dintre tărâmurile inferioare.

Dacă judecăm pe alții fără să înțelegem, vom începe să reacționăm, vom începe să acumulăm karma gravă care ne va face să cădem în suferință.
Și asta facem tot timpul.

Deci, scopul studierii logicii budiste este să ne ajute să ne oprim critica neîncetată care o avem față de ceilalți.

Cum se va întâmpla asta? Prin logică ne vom dovedi nouă înșine că habar n-avem cine sunt ceilalți. Nu știm pe cine criticăm, pe tânăra care mână vacile sau pe zeița luminoasă. Nu știm. Până nu vom putea citi gândurile altora, nu avem de ce să-i criticăm.

 

Și dacă vedem fapte rele?

Vedem o mulțime de lucruri care se întâmplă în lume care nu ni se par în ordine, și chiar și în jurul nostru, atunci ce vom face? Fraza lui Buddha spune, că nu putem judeca niciodată oamenii care fac lucruri rele, pentru că nu avem idee cine sunt ei și de ce fac asta, și unde vor duce rezultatele acțiunilor lor. Ar putea fi începutul unui șir de lucruri, iar noi nu avem perspectiva să vedem unde ne duce, pe noi sau pe ceilalți.

În același timp, dacă înțelegem puțin karma și vacuitatea, și vedem un act care ne rănește, pe noi sau pe alții, este de datoria noastră să-l împiedicăm.

Este de datoria noastră să facem tot ceea ce putem pentru a-i proteja pe alții, dar niciodată nu-l vom judeca pe făptaș – pentru că habar n-avem cine este el.

Ram Dass a fost un profesor spiritual foarte popular în Statele Unite și un lector foarte talentat. El nu a fost budist, dar avea multe cunoștințe despre budism. În 1967, a călătorit în India și a devenit discipolul guru-ului hindus Neem Karoli Baba, care i-a dat numele Ram Dass, adică „Slujitorul lui Ram”. Și el a spus următoarea poveste:

Povestea este despre un fermier care avea cai. Într-o zi un cal de al său fugi de la fermă.

Vecinul vine și îi spuse: „Ce păcat, ți-a fugit calul cel mai bun”.

Fermierul îi răspunde: „Nu poți ști asta niciodată”.

Și într-adevăr, după trei zile, calul se întoarse la fermă împreună cu alți trei cai sălbatici. Așa că vecinul îl vizită din nou pe fermier, stau și beau o ceașcă de ceai și îi spune: „Ce norocos ești, calul tău s-a întors cu alți trei. Acum ai patru.”

Fermierul îi răspunde: „Nu poți ști asta niciodată”.

Într-o zi, băiatul fermierului încercă să îmblânzească caii sălbatici și unul dintre cai îl aruncă de pe șea și își rupse piciorul.

Vecinul veni din nou la o ceașcă de ceai și spuse: „Ce ghinion, să-și rupă piciorul fiul tău” .

Fermierul îi răspunde: „Nu poți ști asta niciodată”.

După două săptămâni au venit soldații să recruteze toți tinerii fermieri la război, să fie carne de tun, dar fiul fermierului nu a fost recrutat pentru că avea piciorul rupt.

 Din nou veni vecinul și spuse: „ Fiul tău a avut noroc”. Iar fermierul îi răspunse: „Nu poți ști asta niciodată”.

 Deci nu putem ști unde duc lucrurile. Poate că fapta pe care o face cineva mă rănește sau este neplăcută sau nedorită, dar rezultatele ei îmi permit să ajung la următorul nivel spiritual, la care nu a-și fi ajuns altfel. Și îngerii vin în diferite forme. Așa că nu trebuie să-i judecăm și să-i criticăm pe alții, pentru că nu știm cine sunt.

Vă voi spune o altă povestioară de la Buddha. Sutra originală care o conținea nu a mai fost găsită. Dar ea este citată în scrierile Lordului Atisha care a trăit în jurul anului o mie e.n. El este cel care a adus budismul în Tibet. Și citează o sutră a lui Buddha, care, așa cum am spus, este dispărută.

El povestește despre un Buddha anterior lui Buddha Shakyamuni. Și acest Buddha înainte de a părăsi lumea numește un succesor ca profesor. În același timp, un alt călugăr se duce și ridică o mănăstire și un grup de călugări se adună în jurul lui și cu toți studiază Dharma în tradiția Hinayana. Ei studiază și meditează bine, respectând Vinaya, codul moral al călugărilor și așa mai departe.

Acel succesor ajunge la acea mănăstire însoțit de grupul său de discipoli, și devine parte din obștea mănăstirii, el și discipolii săi.
În acele vremuri, exista regula ca mănăstirile să fie întotdeauna înființate în afara orașelor pentru a le permite călugărilor să fie departe de viața lumească – dar oamenii din orașul din apropiere îl invită pe succesorul lui Buddha să vină să-i învețe Dharma. Pe atunci, cei care nu erau călugări nu puteau fi învățați.

Deci, orășenii vin și cer să fie învățați, iar succesorul lui Buddha răspunde rugăminților lor și se duse să-i învețe, din compasiune pentru ei, pentru că dacă îi învăța Dharma aveau șansa să iasă din suferință.

Dar călugărul, care întemeiase mănăstirea și sprijinea Hinayana, credea că este greșit de a-i învăța pe orășeni. Și începu să răspândească zvonuri rele despre succesor și să stârnească îndoiala cu privire la motivația succesorului. El spunea: „Sigur ai vrut bani, și în special faimă”.
Pe scurt, datorită calomniilor pe care le răspândise călugărul, succesorul lui Buddha a trebuit să înceteze de a mai predea, și el și elevii său au fost nevoiți să părăsească locul.

El se duse în alt oraș și îi învăță pe oamenii de acolo. Apoi treptat învățătura se răspândi în toată țara și întreaga țară progresă spiritual.

Povestea spune că acel călugăr invidios, care ridicase mănăstirea, s-a născut mai târziu în infern și a rămas acolo mulți eoni. După ce suferința infernului s-a terminat, el se renăscu din nou călugăr, dar a fost forțat să-și dea jos roba de călugăr. Asta spune povestea.

Concluzia este să nu judecăm pe alții. Călugărul din Hinayana era sigur că are dreptate și că Dharma trebuie predată doar călugărilor. Era sigur că așa se procedează. Motivația lui a fost curată.

Dar povestea ne spune: „ Nu judeca practica altora, nu știi cine sunt,
Nu știi care sunt intențiile lor”.

Povestea spune că bunul călugăr după ce a învățat pe toți oamenii țării, a atins iluminarea la scurt timp după aceea. Iar Buddha spune „Și acest călugăr am fost eu într-o viață anterioară”, iar călugărul cel „rău” – „Am fost tot eu”.

Aceasta a fost introducerea noastră.

 

Structura formală a logicii budiste

Trecem la a doua parte a lecției, structura formală a logicii budiste.

Ce este argumentul?

Orice demonstrație logică are trei părți:

    • Subiectul,
    • Afirmația,
    • Argumentul

Pe parcursul celor zece lecții ale acestui curs, vă vom prezenta diferite aspecte ale modului în care se desfășoară o dezbatere.
În această lecție vom vorbi despre ce este un argument. În tibetană:

Tak

Tibetanii uneori nu pronunță pe k, ei spun Ta.
Deci, Tak înseamnă argument.

Când intrăm într-o dezbatere, și vrem să demonstrăm ceva, va trebui să aducem argumente.

Deci întrebarea este, ce este un argument. Ce argument este permis pentru ca discuția să fie o discuție logică?

tak su kupa,                   tak kyi tsennyi

Tak – argument.
Kyi este o prepoziție, al.
Tsennyi – definiție.

Deci, Tak kyi tsennyi înseamnă definiția argumentului.
Iar Tak su kupa înseamnă orice dă ceva ca argument este un argument.
Deci, ce este un argument? Orice. Oricine alege ceva ca argument este un argument. Aceasta este definiția argumentului.

Într-o dezbatere este permis orice argument. Chiar dacă el nu este neapărat întemeiat sau convingător, dar dacă mă ajută, de exemplu să trag de timp într-o dezbatere, pot face asta. Apoi celălalt va trebui să mă pună la punct și să ceară să fiu precisă.

 

Cum se desfășoară o dezbatere?

Vom vorbi în continuare de motivația corectă pentru dezbatere.

În primul rând, dezbaterea este puțin complicată, pentru că se folosește de mândria noastră. Când dezbatem, vrem să câștigăm. Întotdeauna există cineva care câștigă și cineva care pierde și noi vrem să fim cei care câștigăm, nu-i așa? De fiecare dată când facem ceva în scopul de a ne lăuda, de a câștiga, de a ne crește mândria, este ceva negativ. Este ceva care ne întărește mândria, considerată ca afecțiune mentală principală și ne va determina să suferim mai târziu. Atunci, de ce avem nevoie de dezbatere?

Asta se numește abilitate. Ne folosim de tendința negativă pe care o avem pentru a o valorifica în vederea dezvoltării noastre spirituale. Ne folosim mândria pentru a ne aprofunda cunoștințele. Din moment ce vrem să câștigăm, atunci suntem dispuși să facem efort. Suntem gata să pătrundem mai adânc și în acest fel să putem descoperi adevărul.

Pentru că avem tendința de a fi leneși. Orice lucru la care ne este greu să ne gândim și este complicat, îl lăsăm baltă. Dar dacă numele meu în dezbatere este în joc, atunci mă voi strădui să intru în profunzime.

Dar înainte de a începe dezbaterea, va trebui să-mi stabilesc intenția, pentru că nu vreau să-mi dezvolt mândria, nu vreau să-mi adâncesc afecțiunile mentale. Așa că înainte de dezbatere îmi propun ca tot ceea ce fac să fie în beneficiul adevărului, să înțeleg mai bine învățătura.

În mânăstire, călugării petrec cam patru ore pe terenul de dezbateri. Dar mai înainte de dezbatere fac aproximativ douăzeci de minute de rugăciuni, ca să le amintească de ce dezbat. Scopul este iluminarea, progresul spiritual. După ce fac toate rugăciunile, merg pe terenul de dezbateri sau curtea de dezbateri, unde încep să dezbată cu entuziasm în cercetarea adevărului.

 

Cum se desfășoară dezbaterea?

Dezbaterea începe cu un gong. Cineva lovește un gong și spune: „A venit timpul să ne strângem pentru dezbatere, acum începe dezbaterea”.

După care se spun rugăciunile. Cui ne rugăm?
Ne rugăm ființelor iluminate să ne ajute să ne generăm motivația corectă. Pentru că, în dezbatere ne mobilizăm instinctul de competiție. Ne folosim literalmente de natura competitivă. Dar, în mod clar, vrem să ne distrugem instinctul de concurență, pentru că dorim să devenim iluminați. Deci avem nevoie de motivația potrivită pentru asta, și pentru asta sunt rugăciunile.

 

Scopul: să ajungem împreună la adevăr

Scopul cu care venim la dezbatere este să investigăm realitatea împreună cu cei cu care dezbatem. Ei și cu mine suntem parteneri în căutarea adevărului, de a găsi adevărul împreună. La dezbatere trebuie să venim cu un subiect pe care nu l-am înțeles pe deplin, ceva care nu ne este în totalitate clar. Și vom căuta un adversar mai bun ca noi în dezbateri, astfel încât să ne ajute să clarificăm subiectul.

Uneori ceva nu ne este clar, și atunci începem cu un argument incorect astfel încât adversarul să ne învingă. Dar noi vom lupta. Pentru că tocmai asta ne va ajuta să ne găsim punctul slab. Așa că vom face tot posibilul să apărăm o poziție care nu este neapărat corectă, pentru ca celălalt să învingă, ca să nu mai avem o părere greșită.

Deci, scopul este ca cei doi care dezbat împreună, să scoată adevărul la lumină, pentru a ajunge la iluminare, pentru a obține corpul unei ființe iluminate, ca să nu mai fie nevoiți să moară.

 

Îndoielile care ne împiedică calea

Ideea este că dezbaterea grăbește procesul de a ne depăși îndoielile și de a fi clari pe cale.

Când veniți aici fără prea mult entuziasm, uneori veniți, alteori nu, uneori ordinea priorităților este într-un fel, alteori alt fel – este un indiciu că mai aveți multe îndoieli. Nu vă este clar cât de puternică este această cale care vă scoate din ghearele morții. Dacă ați înțelege că ea este leacul pentru orice boală pe care o are omenirea și toate ființele, atunci ce altceva ar fi mai important?

Dar avem multe îndoieli, de aceea dăm prioritate altor lucruri. Deci, pentru a reuși pe cale, trebuie să ne formulăm mai întâi îndoielile și apoi să le clarificăm. Uneori venim la dezbatere și nici nu știm ce să întrebăm.

Pe de altă parte, dezbaterea este utilă nu numai pentru cei doi adversari și pentru întregul public care o urmărește. Publicul vine  mai ales dacă cei care dezbat sunt foarte buni. Lumea începe să-și clarifice gândirea, îndoielile, lucrurile pe care le au în minte și care le împiedică calea.

Buddha i-a încurajat pe discipoli să pună întrebări, și să nu accepte nimic doar pentru că a fost spus de cineva iluminat sau respectat. Dar dacă punem întrebarea și rămânem pe loc, acest lucru este considerat o afecțiune mentală. Este ceva care ne va opri de pe calea noastră spirituală.

Deci, scopul nu este de a crea îndoiala. Scopul este de a pune întrebarea și de a căuta răspunsul.

Dacă rămânem doar cu întrebarea, acest lucru este de obicei considerat o greșeală și ceva care ne oprește pe cale. Dar dacă punem întrebarea și ne lămurim noi înșine, cu ajutorul dezbaterii, vom progresa mai repede pe cale și progresul nostru va fi mult mai stabil.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

ACI 10 – Ghidul de viață al războinicului spiritual

Cursul ACI 10: „Ghidul de viață a războinicului spiritual” – prima parte
Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Acest curs se bazează pe celebra carte a cunoscutului înțelept budist Maestrul Shantideva (700 e.n.) – „Ghidul de viață a Războinicului Spiritual”, (Bodhisattvacharya Avatara) și pe comentariul „Punctul de intrare pentru copiii lui Buddha victorioși” (Gyalse Juk-ngok) de Gyaltsab Je (1364-1432).

Opera maestrului Shantideva este considerată cea mai bună carte scrisă vreodată pentru a învăța cum să trăiești ca un bodhisattva, iar acesta este unul dintre cele mai faimoase comentarii scrise vreodată. Subiectele includ: beneficiile de a fi un bodhisattva, preliminariile pe care trebuie să le întreprindeți pentru a deveni bodhisattva, cum să înlăturați obstacolele existente care împiedică realizarea adevăratei bodhisattva, cum să acumulați cauzele pentru a dezvolta adevărata bodhicitta, reamintirea și vigilența necesare pentru a gândi și acționa ca un bodhisattva.

Acest Ghid este o descriere a celor șase perfecțiuni, ordinea în care practicați cele șase perfecțiuni, cum să vă tratați afecțiunile mentale și explică, de asemenea, perfecțiunea generozității și a moralității.

Îndrumător: Gabriela Bălan

 

Lecțiile în format video: 

 

Lecțiile în format HTML & PDF:

  1. Lecția 1a   –   Motivația studiului, Autorul, textul și comentariul textului 
  2. Lecția 1b   –   Capitolele textului
  3. Lecția 2a   –   Beneficiile aspirației spre iluminare, Cele 5 etape pe calea spre Iluminare
  4. Lecția 2b   –   Tipuri de Bodhicitta, Beneficiile Bodhicittei
  5. Lecția 3      –   Îndepărtarea obstacolelor din calea Bodhicittei
  6. Lecția 4a   –   Importanța luării jurămintelor, Purificarea partea I
  7. Lecția 4b   –   Purificarea partea II
  8. Lecția 5      –   Purificarea partea III
  9. Lecția 6      –   A practica cu bucurie, Jurămintele Bodhisattva, Îndepărtarea obstacolelor pe cale
  10. Lecția 7      –   Afecțiunile mentale și războiul împotriva lor
  11. Lecția 8      –   Afecțiunile mentale secundare și războiul împotriva lor, Perfecțiunile
  12. Lecția 9      –   Reamintirea și vigilența, Aplicarea lor în viața de zi cu zi, Ordinea Perfecțiunilor
  13. Lecția 10a –   Perfecțiunea generozității, Perfecțiunea moralității,
  14. Lecția 10b –   Cum dăruim Dharma

 

Prezentarile cursului:

 

Materialele cursului:

Lectii, prezentari, teme, teste si testul final

 

Lecția 10b – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 10b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții

Cum apropriem oamenii de Dharma?

Există mai multe moduri de a apropia oamenii de Dharma și acesta este rolul nostru ca budiști.

  1. În primul rând, folosim lucruri materiale. La lecțiilede Dharmaaducem fursecuri, prăjiturele, lucruri mărunte de gustat. Dacă vin persoane noi să studieze Dharma și nu au unde să stea, le oferim un loc de dormit. Dacă nu au de mâncare, le oferim o masa pentru ca să poată studia Dharma. Dacă oamenii sunt serioși și doresc să învețe Dharma, le oferim ceea ce este necesar.

Așa cum am spus, dacă este nevoie, le dăm totul, cu excepția robelor pe care le purtăm. Mai există și un alt jurământ de a fi modest și de a fi îmbrăcat. Deci, pentru a atrage oamenii spre Dharma le dăruim lucruri materiale.

  1. În al doilea rând, a doua modalitate de a aduce oamenii la Dharma, este de a nu face rău corpului. Dar, maestrul ne spune: „când este timpul să dăruiești, atunci dăruiește, dar nu ţi-l răni pentru scopuri minore și neimportante. Sunt oameni care își găuresc corpul și își pun tot felul de accesorii pe el. Conform Dharmei, nu trebuie să facem asta, pentru că vrem să ne menținem corpul sănătos și întreg până când vom ajunge la iluminare. Dar când vine momentul, pentru obiective înalte, atunci dăm.”

Cunoaștem povestea lui Buddha care și-a rănit trupul și i l-a dat tigroaicei ca mâncare. El a adus oamenii la Dharma prin corpul său. Dar pentru asta, a fost nevoie de multe vieți până când tigroaica a devenit discipolul al lui Buddha. Buddha a văzut toate acestea desfășurându-se datorită vederii sale foarte înalte.

Cum dăruim Dharma

Subiectul nostru acum este cum să dăruim Dharma. Și acest subiect este foarte important. Mai ales dacă aveți de gând să predați Dharma, trebuie să știți asta.

După ce un bodhisattva, a perceput vacuitatea, una dintre îndatoririle sale este să dăruiască Dharma altora. Acest lucru nu a fost expus în cele șase perfecțiuni, dar mai sunt încă șase care sunt toate legate de a oferi dharma altora.

Și apropo, nu trebuie să așteptăm până când percepem vacuitatea pentru a oferi Dharma altora.

Trebuie să învățăm cum să dăruim Dharma altora în mod corect și cum să-i atragem spre Dharma. Și acest lucru ține de comportamentul moral. Face parte din codul moral al unui Bodhisattva: de a da Dharma și de a aduce oamenii la Dharma.

Budismul nu încurajează misionarismul

Noi nu încurajăm oamenii să meargă și să predice Dharma oamenilor. Pentru că în primul rând acest lucru nu funcționează. Putem să le vorbim oamenilor mult și bine despre Dharma, dar dacă ei nu sunt pregătiți să audă Dharma se vor îndepărta și mai mult de ea. De aceea misionarismul nu este încurajat.

Dar asta nu înseamnă că Dharma nu trebuie predată. Dacă suntem într-o relație cu cineva, sau ne împrietenim cu cineva, putem vedea dacă este pregătit sau nu să audă Dharma. Și acesta este motivul pentru a purta discuții ușoare la petrecere. Le putem vorbi despre noi și să vedem dacă sunt interesați. Dacă vedem că au interes, ar trebui să le oferim Dharma pentru că ea îi poate ajuta să progreseze. Deci, nu este vorba de misionarism, ci doar de a deschide ușa celor care sunt deja pregătiți.

În continuare Maestrul Shantideva ne dă tot felul de instrucțiuni despre cum să dăruim și cum să nu dăruim Dharma, cum să primim Dharma și cum să nu primim Dharma.

Elevii trebuie să ceară învățătura

În primul rând din punct de vedere tehnic – el nu spune asta – un profesor nu ar trebui să predea Dharma dacă nu i se cere. Trebuie să fie rugat de trei ori. Asta e regula. Și asta pentru că se dorește seriozitate din partea elevului. De aceea trebuie să-l rugăm pe profesor de trei ori pentru a-i lăsa impresia că suntem serioși și că dorim să primim Dharma. Nu vrem să predăm Dharma celui care nu este interesat de ea pentru că:

  1. Nu o va asimila, și
  2. Îi poate stârni împotriviri.
  3. Chiar dacă nu îi stârnește împotriviri, dacă nu este cu adevărat interesat de Dharma și nu va aplica ceea ce a auzit, își va acumula karma negativă.
  4. A dărui Dharma în acest fel, va face ca ea să dispară din lume, pentru că plantează semințele că Dharma este nedorită și este ceva negativ. Dharma ar trebui întotdeauna predată atunci când există respect pentru ea și respect pentru profesorul care o predă. Este esențial pentru transmiterea Dharmei.

Trei principii în dăruirea Dharmei

Maestrul Shantideva enumeră acum trei principii legate de Dharma.

  1. Cine nu este potrivit să i se predea Dharma

Primul principiu menționează cine nu este apt să i se predea Dharma:

                                                                Chu she du mi rungway nyenpapoy lu kyi kunchu

Chu  dharma,
She explicație,
Mi rungwa    nu este potrivit, impropriu, inadecvat,
Nyenpapo     elev, ascultător,
Lu kyi kunchu comportament fizic.

Elevii cărora, datorită comportamentului lor, este inadecvat să li se predea Dharma.

Versetul 88:

Nu preda Dharma
Celor care nu o tratează cu respect;
Celor care își înfășoară capul chiar dacă nu sunt bolnavi;
Celor care poartă umbrelă, sau toiag sau arme;
Sau poartă pălării pe cap.

Aceste reguli au existat în India pe vremea maestrului Shantideva. Tibetanii au în special interes pentru pălării. Pălăriile sunt simboluri ale statutului, ale clasei și cine are pălăria mai înaltă, statutul lui este mai înalt.

Deci, elevul nu ar trebui să poarte pălărie, doar profesorul. Și pălăria trebuie dată jos întotdeauna.

În verset apare umbrela. Cei care aveau o poziție socială înaltă aveau servitori care le țineau umbrela. Deci, dacă pentru un astfel de om bogat, servitorul stă și îi ține umbrela, iar profesorul stă în partea umilă și predă Dharma, aceasta nu este o modalitate [potrivită] de a preda Dharma.

Este bine să nu vă lăsați prinși de aspectele culturale, ci de idee. Ideea este ca elevul să aibă respect față de profesor și față de Dharma. Maestrul Shantideva ne spune pe ton imperativ: „Nu preda Dharma celor care nu respectă Dharma!”.

Lama Dvora Hla povestește:

Am fost odată când Ken Rinpoche preda și un bărbat pe care nu-l cunoșteam a intrat iar Rinpoche a încetat să mai predea. Cineva care a înțeles ce se întâmplă i-a cerut bărbatului să plece. Cât timp bărbatul s-a aflat în cameră, Rinpoche nu a continuat cursul. Și asta datorită compasiunii față de el! Pentru că karma acumulată este grea, fie de profesor, fie față de Dharma. Ambele lucruri sunt importante.

Și am văzut că se întâmplă și la Geshe Michael. Cineva a intrat la lecția lui Geshe Michael și l-a tot întrerupt. Nu l-a lăsat pe Geshe Michael să vorbească, iar întrebările nu erau pentru a înțelege lucrurile, ci doar pentru a întrerupe lecția. O forță atât de dăunătoare.

Apoi am ieșit afară, iar această persoană… am ajuns să merg cu ea și am încercat să-i explic și mi-a luat ceva timp să înțeleg că uneori este bine să fi tăios! Unui Lama îi este greu să fie tăios. I se frânge inima să se comporte așa.”

Din lectura cursului:

„Iată prima parte: Nu preda Dharma celor care nu o tratează cu respect sau nu au nici un respect pentru cel care predă Dharma. Dharma nu ar trebui predată celor care manifestă anumite tipuri de comportament, cum ar fi celor care își înfășoară capul chiar dacă nu sunt bolnavi, poartă o umbrelă, sau toiag, sau arme sau poartă pălării pe cap.”

Comportament adecvat într-o clasă de Dharma

Deci, dacă elevul se comportă inadecvat și fără respect, nu trebuie să-i dăm Dharma. Printre altele

– Elevul trebuie să stea cu respect pentru lecție. Toate accesoriile din verset, armele, umbrele, toiagul au sensul de a sta respectos la lecția de Dharma.

– Să aibă îmbrăcăminte adecvată.

Întrebare: Toată chestia asta despre respect și această atitudine, nu este ceva ce am inventat noi aici, un sistem de comportamente și norme umane?

Răspuns: Este adevărat că normele depind de mediu și cultură.

Dar dacă predăm în acest mediu, în această cultură, atunci oricare ar fi normele de respect în această cultură, trebuie respectate. De exemplu, ceea ce spune maestrul despre umbrelă, nu este valabil pentru noi. Dar există și alte reguli care nu sunt enumerate aici, precum, de exemplu, în Tibet și poate în Asia: a sta cu picioarele îndreptate spre cineva este foarte nepoliticos. Lama Dvora spune că pentru dânsa acesta nu este un comporta-ment nepoliticos și chiar și Ken Rinpoche renunțase puțin la asta.

Călugării stau mereu cu picioarele îndoite sub ei, pentru că au stat așa de mici copii. Dar pentru unora dintre noi le este greu să stea cu picioarele încrucișate pentru că membrele sunt deja rigide. Deci doar cei cărora le este greu să stea le este permis. Dar dacă nu vă este greu, atunci stați într-o poziție de respect.

Există și alte reguli care nu sunt enumerate aici despre cum să ne comportăm cu un profesor.

– De exemplu, nu ar trebui să stăm așezați mai sus decât profesorul. Dacă cineva nu poate să stea pe perne jos, atunci poate sta așezat pe un scaun, dar cu condiția să stea respectuos.

  1.  A preda în funcție de nivelul elevului

Un alt aspect important este de a preda în funcție de nivelul elevului.

                                                                                    Nu kyi sampay kyepar takpa

Nu înseamnă vas și se referă la discipol, vasul în care este turnată Dharma.
Sampa              gândire, dar aici are sensul de capacitate,
Kyepar takpa a examina și a evalua,

Acesta este aspectul evaluării capacității elevului și de a-i preda după cum i potrivește.

  1. Cei care sunt pregătiți pentru acest lucru, ar trebui să fie încurajați să practice scopul înalt.

Al treilea aspect al dăruirii Dharmei:

                                                                   Gya chenpo la mupa menpa la jarwar mi jawa

Gya chenpo  capacitate vastă, extinsă,
Mupa  pregătit,
Gya chenpo la mupa unul care este pregătit pentru o practică vastă,
Menpa  calea mai mică, Hinayana,
Menpa la jarwar a lega,
Mi jawa  nu o face

Cu alte cuvinte, trebuie să fiți atenți să nu-i conduceți pe cei atrași de învățătura scopului înalt (Mahayana) către scopul îngust (Hinayana).

Versetul 89:

Nu preda celor cu scopul îngust
Ceea ce este profund și vast,
Și nici femeii neînsoțită de bărbat.
Respectă toată Dharma în mod egal:
Cea a scopului îngust,
Și cea a scopului înalt.

Versetul 90:

Nu preda Dharma inferioară
Celui pregătit pentru scopul înalt;
Nu abandona niciodată codul moral,
Și nu înșela pe nimeni
În ceea ce privește sutra sau tantra.

În aceste două versete maestrul ne spune la ce nivel trebuie să predăm.

Cine sunt cei cu scopul îngust? Ei sunt cei a căror practică este concentrată pe ei înșiși.

Sunt oameni a căror minte în prezent nu este pregătită și când încercăm să-i atragem spre Dharma ei nu sunt interesați, pentru că sunt prea de ocupați cu ei înșiși. De aceea maestrul ne spune: cei care nu sunt apți să audă Dharma la nivelul scopului înalt, predă-le Dharma scopului îngust.

Profund și vast

Ce înseamnă este profund și vast? Este important să vorbim despre aceste lucru.

Câmpul de merite este reprezentarea celor trei diamante. În mijlocul câmpului stă Buddha, care îl reprezintă pe al nostru Lama. În spatele lui stau toți Lama liniei noastre de învățături, prin care Dharma a trecut și a ajuns la Lama. Deoparte și de alta a lui Buddha stă Maitreya și Manjushri, iar în jurul lor sunt liniile de maeștri. Ele reprezintă ceea ce este profund și ceea ce este vast.

Manjushri stă partea stângă și reprezintă înțelepciunea. „Ceea ce este profund” se referă la înțelepciunea vacuității.

                                                                                                            Sabmo

În tibetană, sabmo ceea ce este profund.

Manjushri reprezintă linia prin care se transmite înțelepciunea vacuității.

Avalokiteshvara sau Maitreya, reprezintă compasiunea, linia compasiunii. Acest lucru se numește ceea ce este vast.

În tibetană:                                                                                                            Gya chen

De ce se numește vastă? Pentru că se referă la acțiunile bodhisattva care sunt menite să aducă binecuvântare tuturor ființelor, așa că aceste acțiuni sunt vaste. Deci „ceea ce este profund și vast”, împreună, înseamnă înțelepciune și compasiune. Este ceea ce se predă în scopul înalt.

De aceea maestrul ne spune: Nu preda celor cu scopul îngust ceea ce este profund și vast pentru că nu te va înțelege, nu are capacitatea în prezent să practice la acest nivel, așa că învață-l la nivelul la care se află.

Fiecare parte a învățăturii lui Buddha trebuie respectată

Maestrul ne spune:

Respectă toată Dharma în mod egal: cea a scopului îngust și cea a scopului înalt.

Respectați toată Dharma în mod egal, ceea ce aparține aspectului îngust și cel al aspectului larg” – aceasta este o altă regulă a comportamentului etic.

– Există Dharma scopului îngust.

Ce se predă în ea? Se predă Refugiul, impermanența și legile karmei. În ceea ce privește moralitatea sunt predate legile morale, la nivelul Pratimoksha, ale jurămintelor de eliberare. Practicantul de aici se antrenează în toate aceste antrenamente pentru a nu cădea în tărâmurile inferioare.

Există Dharma scopului de mijloc,

în care o practicantul își dezvoltă dorința de a ieși din existența samsarică, în timp ce îşi cultivă Refugiul și meditația, punând accent pe respectarea moralității.

Numai această Dharma nu va duce la iluminarea deplină. Și din acest punct de vedere ea este la un nivel scăzut. Acest tip de Dharma a fost transmisă de Buddha și poate duce la Nirvana. Este foarte important să nu o subestimăm deoarece ea este practicată și pe Calea cea Mare. Trebuie să înțelegem că are un rol important, pentru că sunt oameni cărora le este utilă. Ar trebui respectată în aceeași măsură ca Dharma scopului înalt, pentru că ea este inclusă în practica scopului înalt!

Dar, în versetul 90, maestrul Shantideva ne spune: „Nu preda Dharma inferioară celui pregătit pentru scopul înalt.” Pentru cei care sunt deja pregătiți să audă despre acțiunile lui Bodhisattva, nu le restrânge perspectiva, dă-le învățătura care îi va aduce la iluminare deplină.

Diferitele jurăminte trebuie respectate

Maestrul când spune „Nu abandona niciodată codul moral! se referă la faptul că ar trebui să ne comportăm în așa fel încât ceilalți să nu-și piardă credința în Dharma. Nu dorim să-i îndepărtăm de Dharma încălcând jurămintele. Pentru că atunci când ei vor vedea asta, pot să se îndepărteze de Dharma. Trebuie să-i atragem pe oameni spre Dharma și să nu-i alungăm de la Dharma. Dacă cineva predă Dharma și se comportă furios sau denotă zgârcenie, asta nu-i va apropia [pe elevii lui] de Dharma.

A nu induce oamenii în eroare cu privire la practică

Maestrul spune: „Și nu înșela pe nimeni în ceea ce privește sutra sau tantra”.

Sunt unii care predau învățăturile sutrice sau tantrice și spun: „Este suficient să spui câteva rugăciuni pe zi și asta te va scoate din suferință!”. Și există profesori care predau așa, chiar și astăzi.

Așa că [Maestrul] spune: nu înșela pe nimeni! Dacă [ei] nu intră adânc în practică și nu-și dezvoltă o practică meditativă, vor avea foarte puține realizări.

– Am spus că pentru a atrage oamenii spre Dharma este [necesar] de a dărui lucruri materiale sau corpul atunci când este adecvat de a da.

– De asemenea, să ne asigurăm că se comportă respectuos.

– Un alt aspect de a atrage oameni către Dharma, este să predăm în funcție de nivelul elevilor noștri. Celor care nu sunt pregătiți pentru scopul înalt le vom preda scopul îngust. Dar cei care sunt cu adevărați apți pentru scopul înalt, nu le diminuăm aria de învățat.

– Și va trebui să predăm fiecărui elev cel mai înalt nivel la care este pregătit în prezent [în acel moment]. Profesorului îi este impus să nu oprească elevul. Când elevul este pregătit pentru următorul nivel, el va trebui adus imediat la următorul nivel. Un profesor trebuie să fie maestru în asta. El vorbește la toate nivelurile. Unii aud într-un fel, alții în alt fel.

Lama Dvora Hla spunea:

L-am văzut pe Ken Rinpoche făcând asta în perioada când am studiat cu el. De-a lungul anilor am învățat să-l aud la un nivel complet diferit. Asta nu înseamnă că el nu a spus lucrurile și înainte – [Ba da,] numai că eu nu le-am auzit. Tibetana mea a progresat și ea. Și când voia să spună lucruri secrete, le spunea în tibetană. Așa că am avut un motiv bun pentru a învăța tibetana.”

Din lectura cursului:

A doua parte: Nu preda celor cu scopul îngust ceea ce este profund și vast, celor care nu sunt apți să primească aceste învățături. Și nici femeii neînsoțită de bărbat.

Respectă toată Dharma în mod egal: cea a scopului îngust și cea a scopului înalt. S-a mai spus că ar fi o infracțiune discriminarea între diferitele părți ale învățăturii – spunând, de exemplu, că învățăturile scopului înalt sunt superioare celor ale scopului îngust, una mai bună ca alta; una conduce spre iluminare, iar cealaltă nu; sau ceva de genul acesta. Prin urmare, ar trebui să urmez un cod de comportament în care să le respect pe toate în mod egal și să le pun în practică pe fiecare.

Iată a treia parte: Nu preda Dharma inferioară celui pregătit pentru scopul înalt; pentru că se spune că ar fi o încălcare a jurămintelor să-l conduci pe calea ascultătorilor, de aceea nu face asta niciodată.

De asemenea, nu abandona vreodată codul moral, aceasta este moralitatea înfrânării de sine: și nu înșela pe nimeni în ceea ce privește sutra sau tantra; Nu spune cuiva care este apt pentru învățătura profundă că tot ce trebuie să facă pentru a se purifica este să recite învățăturile deschise și secrete cu voce tare.”

Trei moduri de comportament de a atrage oamenii spre Dharma

Vom enumera trei principii pentru practicarea antrenamentului în activități care mențin opiniile bune ale altora despre Dharma și care împiedică să fie poluată de fapte rele.

  1.  Evitarea tipurilor de comportament neadecvat și care i-ar face pe alții să-și piardă credința.

                                                       Lu kyi chulam nyepa dang che shing shen ma depa pangwa

Lu kyi chulam moduri de comportament,
Nyepa dang che poluarea prin fapte rele,
Shing  și,
Shen ma depa  lipsa de credință la alții,
Pangwa  a abandona.

Adică, practicăm abandonarea comportamentului care ne vor face să fim poluați cu fapte rele și îi va face și pe alții să-și piardă credința, atât în noi, cât și în Dharma.

Versetul 91:

Asigură-te să acoperi bețișorul de curățat,
Și fă la fel și când ai scuipat.
De asemenea, este rușinos să urinezi
În locuri publice sau în apă.

Acest verset se referă la jurămintele călugărilor. Jurămintele sunt foarte detaliate despre cum să urineze etc. și unde. Un bețișor de curățat este ca o scobitoare, iar când am terminat să ne mai folosim de el, nu doar [nu] îl aruncăm pe jos, ci îl acoperim astfel încât să nu murdărească pe nimeni. De asemenea, nu trebuie să scuipăm în locuri în care cineva poate trece și călca pe el.

Din lectura cursului:

Prima parte: Bodhisattva care au părăsit viața de acasă trebuie, cu excepția cazurilor care sunt permise în mod special, să păstreze cu strictețe fiecare detaliu al codului de comportament care a fost dat în colecția de scripturi dedicate disciplinei, care este comun atât Marii Căi, cât și a Căii Mici. Chiar și acei bodhisattva care nu au părăsit încă viața de acasă ar trebui să respecte aceste reguli, pentru a nu-i determina pe alții să-și piardă credința.

Asigură-te că acoperi bețișorul de curățat, pe care îl folosești să-ți cureți dinții, cu pământ sau ceva asemănător și fă la fel și când ai scuipat. De asemenea, dacă urinezi, sau arunci excrementele sau mucusul din nas, în locuri publice sau în apă, pe care le folosești în comun cu alții, este o rușine care va face ca puternicele făpturi ale plăcerii și alte asemenea lor să te respingă.

Versetul 92:

Nu-ți umple gura cu mâncare,
Nu mânca cu gura deschisă și nu plescăi.
Nu sta cu picioarele întinse.
Și nu-ți freca ambii umerii.

Acestea sunt din nou jurămintele legate de călugări:

– În primul rând, trebuie să te comporți cu respect, nu-ți umple gura cu mâncare, nu plescăi, nu face zgomot când mănânci, nu mânca cu gura deschisă – ce ți-a spus mama acasă, asta scrie aici. Când vrei să atragi oamenii spre Dharma, dă [un bun] exemplu personal.

– Nu-ți întinde picioarele când stai. Noi nu avem această regulă, dar în acele vremuri a sta cu picioarele întinse spre cineva era o insultă foarte mare.

Geshe Michael povestea că atunci când lucra la fabrica de diamante, era și o femeie thailandeză care lucra cu ei. Oamenii când stăteau jos își întindeau picioarele și pentru ea acest lucru era teribil de jignitor. Nu a mai suportat asta și și-a dat demisia.

– Și nu-ți freca ambii umerii

Comentatorul nostru Gyeltsab Je spune: „Dar este în regulă să-ți freci umerii pe rând”.

Ideea este că atunci când stăm la o lecție de Dharma, nu ne comportăm cu lipsă de respect. Elevul, nu stă relaxat în timp ce profesorul vorbește. El trebuie să fie atent, să stea așa cum trebuie și să se concentreze asupra profesorului. De asemenea, să arate respect prin limbajul corpului său față de profesor. Ken Rinpoche era foarte atent la aceste lucruri. Desigur că excludem cazurile în care oamenii nu puteau sta pe jos sau aveau probleme de sănătate. Odată, la lecție, o femeie a stat cu pălăria pe cap, iar Ken Rinpoche i-a zis să-și dea jos pălăria.

Din lectura cursului:

„Nu-ți umple gura mâncare, în timp ce mânci, nu mânca cu gura deschisă și nu plescăi când mănânci. Când stai pe tronul Dharmei sau pe un scaun similar, nu sta cu picioarele întinse pentru a atinge podeaua etc. Și nu-ți freca ambii umerii. Dar este permis să te freci pe umeri, pe rând.”


Versetul 93:

Nu rămâne niciodată singur cu o femeie,
Într-un vehicul sau în pat.
Evită tot ceea ce subminează încrederea colectivă,
În mod clar sau cunoscut.

Așa este regula, nu trebuie subminată credința oamenilor. Deci, dacă cineva este călugăr, nu trebuie să rămână singur cu o femeie care nu-i este rudă într-un loc care poate da naștere la bârfă. Deci, trebuie menținute bunele maniere.

În versetul 89 s-a spus „nu preda femeii neînsoțită de bărbat”. Bineînțeles că maestrul se referă la călugări.

Deci, nu învățăm femeia în particular, pentru că nu va arata bine.

Din lectura cursului:

„[Fiind călugăr] Nu rămâne niciodată singur cu o femeie, într-un vehicul cum ar fi pe un cal etc., sau în pat. Chiar și acei Bodhisattva care sunt laici ar trebui să evite să rămână împreună cu femei care nu sunt rudele lor.

Pe scurt, evită tot ceea ce subminează încrederea colectivă, orice fel de comportament care ar putea determina oamenii din lume să-și piardă credința, fie că este ceva care va crea în mod clar o problemă sau ceva care trebuie cunoscut, care este specific locului sau timpului respectiv și, prin urmare, ceva de care s-ar putea să nu fi deja conștient, dar cu care ar trebui să te familiarizezi.”

  1. Cum să te comporți când le arăți altora calea și altele asemenea.

Acum vine o altă regulă al cărei scop este să păstreze părerea bună a altora despre Dharma și aici ne referim la comportamentul respectos al călugărilor care o predau:

                                                                           Lam la sokpa tunpay tse jitar jawa

Lam  cale, drum,
La sokpa etc.,
Tunpay tse  când arătăm, când indicăm,
Jitar jawa  cum să te comporți.

Cum să ne comportăm când arătăm calea cuiva și altele asemenea.

Versetul 94:

Nu arăta niciodată cu degetul ceva,
Folosește-te de toată mâna dreaptă
Cu gest de respect.
Așa ar trebui să-i îndrumi pe cei care sunt pe drum.

Este considerat nepoliticos să arătăm ceva cu degetul. Chiar și când dăm ceva facem asta cu ambele mâini și cu mâinile deschise, nu spunem: „ia!”. Pot fi lucruri mărunte, dar de fiecare dată când facem ceva cu respect acumulăm binefaceri.

Din lectura cursului:

Iată a doua parte: când arăți ceva cuiva, nu arăta niciodată cu degetul sau cu degetele individuale ale mâinii stângi, deoarece ar fi ceva insultător. Folosește-te de toată mâna dreaptă, adică folosind toate degetele mâinii tale drepte, cu gest de respect, întorcând palma în sus. Așa ar trebui să-i îndrumi pe cei care sunt pe drum.”

Versetul 95:

Nu gesticula cu mâinile niciodată,
Ci mișcă-le cu modestie, abia auzit,
Sau din degete pocnind,
Pentru că a acționa diferit,
Ar arăta că ești de control lipsit.

Din nou, apare ideea de a fi în control. Practicantul Bodhisattva dorește să-și dezvolte Drenpa și Sheshin, și conștientizarea. El vrea să-și controleze mintea tot timpul și nu să-l târască mintea acolo unde vrea ea. Și dacă vrem să atragem oamenii spre Dharma, trebuie să ne comportăm respectuos.

Din lectura cursului:

Nu gesticula cu mâinile niciodată, decât dacă este pentru un anume scop, deoarece acest lucru poate duce la neglijență. Ci mișcă-le cu modestie, abia auzit, sau din degete pocnind, pentru că a acționa diferit ar arăta că ești de control lipsit și va face (acest) zgomot prea tare.”

  1.  Metoda potrivită de a dormi

                                                                                         Nyelway kunchu jitar jawa

Nyelwa — a dormi.

Cum să mergem la culcare.

Versetul 96:

Întinde-te să dormi în direcția dorită,
La fel cum Salvatorul s-a culcat pentru a trece în „nirvana”,
Vigilent, încă de la început –
Să fi sigur că te trezești repede din somn.

Acest verset prezintă al treilea mod de a ne comporta pentru a atrage oamenii spre Dharma și anume cum ne culcăm. Aici nu mai este vorba despre ceilalți, ci între mine și mine. Recomandarea lui este să ne culcăm așa cum s-a culcat Buddha când a trecut în Parinirvana. Buddha s-a culcat pe partea dreaptă, capul sprijinit pe mâna dreaptă, iar piciorul stâng era așezat pe cel drept.

Recomandarea este ca Bodhisattva să doarmă așa.

În acest verset apare [cuvântul] „vigilent”. Somnul este pentru satisfacerea nevoi biologice și atât. Nu ne scufundăm în el, nu ne complacem în el. Decidem dinainte ca atunci când am terminat de dormit să ne trezim imediat și să fim gata de a face fapte virtuoase.

Un alt punct important prezentat aici este că atunci când ne culcăm, să încercăm să ne concentrăm pe obiect înalt, cum ar fi Buddha, sau Lama, dacă avem. Ne folosim aici de reamintire și vigilență. Încă de la început, pe măsură ce vine somnul, trebuie să încercăm de a ne păstra o stare a minții luminoasă, în care ne umplem mintea cu lumină, și intenționăm ca trezirea să fie rapidă.

Când adormim, să ne gândim că ne protejăm corpul cu ajutorul somnului [prin odihnă], pentru ca apoi să putem face fapte virtuoase.

Din lectura cursului:

Iată a treia parte: Când te culci, fă-o imitând poziția Salvatorului care s-a culcat pentru a trece în „nirvana”. Adică, mai întâi întinde-te să dormi cu capul în direcția dorită. Stai culcat pe partea dreaptă, cu piciorul stâng peste cel drept, capul să fie sprijinit de mâna dreaptă și învelește-te frumos cu roba ta de Dharma și dormi așa.

Când te culci, ar trebui să te concentrezi pe un obiect virtuos prin a te folosi de reamintire și vigilență. Încă de la început, pe măsură ce vine somnul, trebuie să te asiguri că îți vei păstra o stare a minții luminoasă, în care lumina îți umple mintea, cu intenția de a fi sigur că te trezești repede din somn. Când adormi, ar trebui să te gândești la modul în care îți protejezi corpul cu ajutorul somnului, pentru a putea mai târziu să faci multe fapte virtuoase.

Rezumat

Maestrul încheie cu versetul 97:

Acțiunile războinicului spiritual sunt nelimitate –
Așa cum spun învățăturile.
Perseverează în a te antrena în aceste acțiuni
Până când le vei implementa.

Avem aici o listă lungă de acțiuni a căror scop este să ne aducă la aspirația spre iluminare, să ne aducă la iluminare. Direcția este de a persevera în aceste acțiuni, inclusiv în desăvârși cele șase perfecțiuni, inclusiv în aducerea oamenilor la Dharma.

Acesta este un antrenament lung care necesită mult timp. Așa că aici Maestrul ne roagă fierbinte să perseverăm și să practicăm aceste acțiuni, până când va veni momentul când vom deveni maeștri în aplicarea fiecăruia dintre aceste moduri de viață.

Din lectura cursului:

Iată al doilea punct a părții anterioare: Acțiunile războinicului spiritual sunt nelimitate – așa cum spun învățăturile, diferitele scripturi și comentariile care explică adevărata lor intenție. Nu le vei putea realiza niciodată pe toate în prezent. Așa cum am menționat mai sus, perseverează în a te antrena în aceste acțiuni, încă de la început, până când va veni momentul și vei implementa fiecare dintre aceste moduri de a trăi.”

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții

 

 

 

 

 

Lecția 10a – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 10a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Primul lucru despre care vom vorbi în această lecție este despre perfecțiunea generozității – Jinpa. Și am spus că există

Trei tipuri de generozitate:

a. Primul tip: a dărui bani și lucruri materiale.

Adică: mâncare, haine, bani. Tot ce este material. Trebuie să ne depășim puțin egoismul, dorința de posesiune pe care le avem, pentru a putea dărui. Practica care învinge zgârcenia este de a dărui altora.

„Bluza mea”

Dacă stăm să ne gândim o clipă la bluza pe care o purtăm, este ea a noastră? Ce înseamnă că bluza este a mea? Puteți spune: „Cum adică nu este a mea, am cumpărat-o, am plătit-o cu banii mei”, și asta este adevărat. Dar oare asta mă face să fiu proprietarul ei? Dețin controlul asupra ei? Cineva va putea să vină și să mi-o fure și s-a terminat dreptul meu de proprietate asupra ei.

Este foarte important să observăm că avem ideea că „am plătit, deci este a mea”. Așa că pot decide, dacă o dau sau nu. Faptul că am cumpărat-o îmi dă dreptul de a decide dacă o dau sau nu.

Pot să fiu sigur că mâine va fi a mea? Ori mi-o va lua cineva, ori moartea mă va despărți de ea și altcineva o va purta. Am multe lucruri pe care le poartă deja altcineva, pentru că am decis să le dau.

Lucrurile pe care le dețin este bine să le tratez ca pe un depozit care mi-a fost încredințat pentru un timp. Sunt ca un contabil care gestionează bunurile, iar într-o zi va veni altcineva care se va ocupa de ele. Și asta e tot. Totul este temporar, efemer. Momentan, lucrurile ne-au fost încredințate datorită karmei pe care am acumulat-o, atunci când am dăruit altora. Și când această karma se va termina, depozitul va trece în mâinile altui proprietar.

Acest mod de a vedea lucrurile sau această concepție – că lucrurile ne sunt încredințate temporar în funcție de karma care rodește și când această karmă se termină lucrurile ni se vor lua – este foarte, foarte utilă pentru că ne ajută să ne eliberăm de atașamentele noastre față de lucruri.

Dacă dăm cuiva lucruri, asta îl poate ajuta, dar nu îi va rezolva cu adevărat suferința. Poate că îi va ușura necazul în care se află, dar asta nu-l scoate din suferință.

Cu toate că înțeleg că a da lucruri materiale nu este ajutorul suprem pentru cineva, ca bodhisattva doresc să-mi perfecționez generozitatea,

– pentru că vreau să mă eliberez de dorința de a poseda lucruri

– pentru că îi ajut pe ceilalți,

– și pentru că vreau să-mi desăvârșesc virtuțile nobile.

b. A dărui protecție

Al doilea tip de generozitate este protecția împotriva fricii. A-i proteja pe alți de vătămări, de hoți, de tâlhari, etc.

Este important ca motivația noastră să fie foarte pură în acest sens. Vedem un hoț de buzunare care fură de la o doamnă. Trebuie să o apărăm? Desigur, dar trebuie să avem întotdeauna inima deschisă, întotdeauna din compasiune față de cel care fură.

c. A dărui Dharma

Acest tip de generozitate este cea mai înaltă formă de dăruire, deoarece îi învață pe alții cum să-și genereze abundența pentru ei înșiși, fără ca noi să fim nevoiți să le oferim tot timpul hrană, băutura și protecție. În acest fel ei vor învăța singuri cum să-și creeze karma care să le aducă ceea ce au nevoie. Apoi, [la rândul lor] ei îi pot învăța pe alții și în acest fel generozitatea va continua fără limită. De aceea este cea mai înaltă protecție.

Când vorbim despre Dharma, nu ne referim neapărat la lecțiile frontale de Dharma.    [lecţii frontale = lecţii predate de profesor direct, la sală… în faţa studenţilor]. Dacă simțiți că puteți transmite cuiva cunoașterea sau înțelepciunea, este minunat. Dar mai important decât cuvintele pe care i le spuneți, este să-l ajutați să ajungă la conștientizări în inima lui.

Voi nu știți unde se termină dăruirea Dharmei. Când învățăm pe cineva – despre vacuitate, sau karma, sau despre modul în care lumea sa este determinată de felul în care se comportă cu alții – el începe să acumuleze karma, începe să transmită altora, fără ca noi să știm cui. Această karmă se amplifică, pentru că ea continuă mai departe. Toate acestea vă aduc dobândă.

Ce se întâmplă când acumulăm suficientă karmă? În ziar apare știrea că oamenii de știință au descoperit cum să genereze energie dintr-o jumătate de cană cu apă. Așa se întâmplă, așa va apărea karma. Descoperirile științifice se întâmplă, când oamenii acumulează karma pentru a le vedea în lumea lor.

Descoperirile științifice nu există de la sine.

Factori care sporesc generozitatea

Am spus că, în calitate de bodhisattva, dorim să devenim specialiști în acumularea rapidă a karmei bune, puternice.

Lucruri care fac rezultatul karmic să fie mai puternic

Ne vom referi acum la lucruri care fac karma puternică

1. A acționa în flux, continuu

Gyun du — în flux, continuu
Jawa       — a face, a acționa.

Gyundu Jawa înseamnă a face continuu fapte bune. Nu ne mulțumim să facem doar o faptă bună, ci în fiecare zi facem ceva bun.

Dacă ne-am hotărât să vizităm o bătrână singură, o dată sau de două ori pe săptămână, nu facem asta o dată și am terminat cu vizitele. Trebuie să facem asta continuu, să dăruim altora tot timpul, chiar și ceva mic, un cadou, dar nu o dată, ci de fiecare dată. Această continuitate intensifică foarte mult karma.

2. A dărui cu emoție și motivație puternică

Al doilea lucru, care intensifică cu adevărat karma, este de a face fapta bună cu emoție și motivație foarte puternică.

Dunpa   — intentie, motivație,
Drakpu — puternic,
Jawa      — a acționa, a face.

A acționa cu motivație puternică.

Deci, dacă acțiunea este față de Dharma, ea trebuie făcută din mult devotament. Dacă dăruim cuiva ceva care are nevoie, trebuie să o facem cu multă compasiune.

Bodhisattva când dă un bănuț cerșetorului, își amintește de vacuitatea celor trei sfere și își spune: „Datorită acestei fapte de generozitate, într-o zi vei fi elevul meu și eu te voi învăța Dharma și vei ajunge la iluminare datorită mie. Acum ne creăm o legătură karmică”.

Mulți dintre voi cunoașteți povestea despre Buddha, tigroaica și cei patru pui. Se spune despre Buddha că într-o viață anterioară, fusese un mare Bodhisattva. Într-o zi mergea pe câmp și văzu o tigroaică ghemuită, înfometată, iar în jurul ei stăteau patru pui. Tigroaica era rănită, flămândă și epuizată de putere. Puii plângeau pentru că mama lor nu avea lapte. Buddha decide să se sacrifice pentru a ajuta tigroaica. El îi oferă brațul său de mâncare, dar tigroaica era atât de epuizată încât nu mai avea putere nici să-i mănânce brațul, așa că Buddha își tăie brațul pentru ca mirosul de sânge să stârnească tigroaica.

Povestea spune că tigroaica îi mănâncă trupul și își hrănii puii. Buddha în acest timp își spuse: „Datorită acestui fapt, va veni ziua și veți ajunge la iluminare prin mine”.

Se povestește că după ce Buddha s-a iluminat și s-a ridicat din meditația iluminării, primii pe care i-a întâlnit au fost cinci călugări, Bhikkhu care au devenit discipolii săi. Se spune că timp de șase săptămâni nu a predat nimic. Buddha își spunea: „oamenii nu vor înțelege, nu pot să le transmit ceea ce este dincolo de cuvinte, nu vor putea pricepe”.

Călugării îi cer învățătura și datorită legăturii karmice puternice care o avea cu ei, le transmise cele patru adevăruri nobile. Povestea spune că atunci când Buddha le-a transmis prima oară cele patru adevăruri, cel care fusese tigroaica în viața anterioară, ajunge Arhat, iar ceilalți percep direct vacuitatea. Apoi spune adevărurile a doua oară, cel care a devenise Arhat, ajunge la următorul nivel, iar cei care percepuseră vacuitatea devin Arhat. A treia oară, ajung cu toții la iluminarea deplină.”

Aceasta este povestea legăturii karmice. Bodhisattva, în timp ce dăruiește își spune: „Astăzi ai nevoie de la mine de bani, și eu îți voi da bani. Fie ca datorită acestei generozități, să-ți ofer Dharma în viitor și să poți ajunge la iluminare”.

3. Generozitatea ca antidot

Al treilea aspect care întărește karma este să facem fapta ca antidot.

Mitun chok  — ceva opus, contra.
A practica generozitatea ca antidot.

Când dăruim, o facem cu intenția de a fi un antidot la cele trei otrăvuri.

Ce dăruim? Dăruim mai ales lucrurile de care suntem foarte atașați. Dăruim lucrul de care nu ne putem despărți. Dacă avem un articol de îmbrăcăminte care ne place în mod deosebit, pe acesta îl dăm.

Oamenii veneau la Ken Rinpoche și îi aduceau eșarfe, inele, lucruri care știau că îi plac foarte mult.

Există o practică de a dărui mandala. Pentru această practică sunt folosite trei farfurii una peste alta, care se umplu cu orez și pietre prețioase. Este un întreg ritual care ne dă oportunitatea de a aprofunda generozitatea. Este un fel de meditație care se face împreună cu orezul și se fac anumite mișcări. În acest ritual se oferă Muntele Meru, cele patru continentele și subcontinente, precum și toate comorile. Încetul cu încetul umplem farfuriile și la sfârșit punem lucrurile de care suntem cel mai atașați.

Dacă dorim să facem antidot celor trei otrăvuri, de exemplu, putem să-l lăudăm pe cel pe care suntem geloși, să-i spunem ceva frumos, dar fără falsitate. Este un antidot minunat împotriva geloziei. Gelozia va trece foarte repede.

4. A dărui unui obiect puternic

O a patra modalitate de a intensifica karma este de a dărui unui obiect puternic.

Yunten    — virtuți spirituale,
Yunten dang denpa — cel care are virtuți spirituale.

A dărui ființelor care au virtuți înalte.

Asta înseamnă de a dărui:

– profesorilor,Â
– Lamei,
– celor Trei Diamante.

Pentru ce au nevoie de bolurile mele cu apă? Cele trei diamante nu au nevoie de bolurile mele cu apă. Dar dacă eu le consider ca fiind înțelepciunea și compasiunea pe care într-o zi le voi realiza în inima mea, și că datorită lor și a învățăturilor voi putea ieși din suferință și îi voi putea scoate și pe toți ceilalți din suferință, [atunci] ele devin un obiect foarte înalt și sfânt pentru mine.

Deci, a dărui unui obiect sfânt este o karmă incredibilă. Aceste obiecte au nevoie de generozitatea mea? Nu! Trebuie să le dăruiesc? Da! Trebuie să le ofer apă? Nu pot face asta doar în mintea mea? Sigur că putem. Și sper că cei care și-au luat refugiul faceți asta. Dar când dăruirea este însoțită și de actul fizic, înregistrarea mentală este mai puternică.

Budismul tibetan este foarte puternic în a se exprima prin cele trei porți de exprimare: corpul, vorba și gândul. De aceea le mobilizăm pe toate trei. Ne prosternăm fizic și mental, dăruim fizic și mental.

Când cineva a perceput direct vacuitatea, dorește imediat să dea celor Trei Diamante, pentru că le-a întâlnit deja, l-a întâlnit pe Buddha, s-a întâlnit cu Dharmakaya. Nu trebuie să facem asta în văzul lumii, ci în secret.

Lama Dvora Hla povestește despre Geshe Michael:

„Geshe Hla ne-a spus că după ce a perceput vacuitatea și-a vândut singura mașină pe care o avea. Pentru că mașina era foarte veche, negustorul de mașini i-a oferit doar o sută de dolari. Geshe Michael știa că mașina valora mult mai mult, dar nu a vrut să murdărească actul de generozitate, pentru că banii îi va dărui ca ofrandă celor Trei Diamante.

A luat o sută de dolari – nu știu dacă asta a fost suma exactă, dar oricum suma era cu mult mai mică decât valora mașina – și s-a dus și a cumpărat două diamante. Pe unul l-a aruncat în mare, iar pe celălalt l-a pus pe altar.

Într-o zi, Ken Rinpoche l-a găsit și i-a spus: „Ah, ai pus un diamant aici!”. Și acel diamant a fost folosit să sprijine Sera Mey.

Cum adică să cumperi un diamant și să-l arunci în mare? Este contrar obiceiului nostru. Noi spunem: „Dacă ai bani, dă-le bani săracilor!”. Dar aceasta este dăruirea cea mai mare. Din punct de vedere material, acest act este inutil și nici nu aduce vreun beneficiu material cuiva. Dar spiritual, este un act care spune: „Acum dăruiesc celei mai înalte ființe care există”. Pentru Geshe Michael, mașina fusese ultimul bun pe care îl mai avea.

Este un act de credință puternică, iar credința puternică este un factor extraordinar pentru progresul practicii. Este și karma de a dărui obiectului sublim pe care l-a întâlnit direct. Nu este ușor la început.

Care este cel mai bun mod de a-i ajuta pe ceilalți? A ajunge la iluminare. Cum vom ajunge la iluminare? Mai întâi trebuie să ne apropiem de cele trei diamante. Cum ne apropiem de ele? Dăruirea de ofrande este cea care ne apropie de ele. Ne aduce mintea aproape de ele.

Deci dăruirea de ofrande poate fi un act foarte puternic. Depinde cu ce motivație o facem și câtă înțelegere avem. Dacă aruncăm un diamant în mare, nu are sens. Mai bine dăm bani săracilor. Dar când ajungem la toate aceste conștientizări înalte, atunci actul va fi foarte puternic și poate da roade foarte repede. Și este important să facem cu o motivație puternică. Și s-o facem în secret.

5. A dărui celor care ne-au ajutat foarte mult

A cincea modalitate de a intensifica generozitatea este de a dărui oamenilor care ne-au ajutat mult.

 

Pendokpa — cineva care ne-a ajutat.

Să dăruim celor care ne-au ajutat foarte mult, cum ar fi părinții noștri care ne-au dat un corp și o minte umană cu care să putem ajunge în paradisul suprem și așa mai departe. Cel care ne-a ajutat mult este un obiect mai puternic.

6. A dărui celor care suferă

Dukngel    — suferință,
Dukngel chen  — cel care suferă.

A dărui celor care suferă.

A dărui cuiva care suferă, care este în necaz, obosit, stresat, cuiva care are mare nevoie de ajutorul nostru este mai mult decât a da cuiva care nu are nevoie și nu suferă. Oricine are nevoie reală, are mari necazuri, este un obiect karmic puternic.

În plus de asta, cu cât virtuțile obiectului sunt mai înalte, cu cât generozitatea este mai mare. De aceea generozitatea față de Dharma și față de cei care promovează Dharma este cea mai mare.

Să trecem acum la versetul 81:

Virtutea ta devine mai puternică dacă acționezi
Perseverent, cu entuziasm,
Doar prin antidot, față de cei cu înalte calități,
Față de cei care te-au ajutat în trecut,
Sau față de cei care suferă cel mai mult.

Acest verset rezumă ceea ce am spus mai înainte. Dăruirea trebuie făcută perseverent, cu entuziasm, față de cei cu înalte calități, adică cele trei diamante, sau mari oameni spirituali, sau față de cei care ne-au ajutat în trecut, cum ar fi părinții sau profesorii, sau alții care te-au ajutat într-un anume fel. Sau față de cei care suferă cel mai mult.

Din lectura cursului:

„Iată prima parte. Pentru ca virtutea ta să devină mai puternică, ar trebui să faci eforturi pentru a acționa după cum urmează:

* Să acționezi perseverent de a dărui tot timpul, adică în mod regulat;

* Dăruirea să fie motivată de entuziasm, să fie făcută cu sentimente bune, puternice;

* Dăruirea să fie motivată doar de atitudini precum lipsa de atașament – de gânduri care acționează doar ca antidot la acțiunile negative.;

* Dăruirea să fie făcută față de cei cu calități înalte: obiecte cu calități spirituale înalte, cum ar fi Cele Trei Diamante sau altele asemenea, și față de cei care te-au ajutat în trecut, cum ar fi părinții tăi;

* Dăruirea să fie făcută față de cei care suferă cel mai mult – săracii și altele asemenea.”

Versetul 82:

Când obții controlul asupra lor,
Și vei persevera în a acționa așa,
Atunci binecuvântată va fi orice acțiune a ta,
Chiar dacă nu va fi nimeni
Pe care să te poți baza.

Maestrul ne spune că nu trebuie să-i așteptăm pe alții.

„Iată a doua parte: Când obții controlul asupra lor, adică asupra acelor acțiuni care ar trebui făcute și asupra celor care ar trebui abandonate, și vei acționa din credință și entuziasm pentru a săvârși acte virtuoase și vei persevera în a acționa așa, în acte de bunătate, fără ca cineva să te roage să le faci, atunci binecuvântată va fi orice acțiune a ta, chiar dacă nu va fi nimeni pe care să te poți baza.”

 

Principiul celor două acte

După cum am văzut există diferite liste, o listă cu cele șase perfecțiuni, o listă de jurăminte și avem o listă de obiecte cărora să le dăruim ofrande. Întrebarea este care este ordinea priorităților. Se pun două întrebări:

1. Care este ordinea priorităților între perfecțiuni?   şi

2. Care este ordinea din cadrul fiecărei perfecțiuni?

Aici avem principiul care se numește în tibetană:

Jawa      — faptă, acțiune,
Nyi          — doi
Dompa  — instrucțiune sau studiu.

Instrucțiunile pentru cele două acțiuni.

Cele două acțiuni de aici sunt cele care ne pun în fața necesității de a alege.

 

Ordinea priorităților în practicarea celor șase perfecțiuni

Versetul 83:

Cele șase perfecțiuni ca dăruirea și restul
Se practică ca să sporească din ce în ce mai mult;
Nu renunța niciodată la cea superioară pentru cea inferioară:
Și în special, concentrează-te pe binele celorlalți.

Din lectura cursului:

Iată a treia parte: Cele șase perfecțiuni ca dăruirea și restul” – adică toate celelalte perfecțiuni, până la înțelepciune – se practică ca să sporească din ce în ce mai mult; adică să crească în forță. Ori de câte ori te angajezi în perfecțiunea dăruirii, moralitatea sau oricare altă perfecțiune, nu renunța niciodată la cea superioară pentru cea inferioară, concentrează-ți întotdeauna eforturile pe perfecțiunea superioară.

Ceea ce rezultă din aceste rânduri este că, dacă nu poți face două acțiuni în același timp, dintre care una este mai puțin puternică decât cealaltă, și dacă trebuie să alegi între cele două, atunci ar trebui să renunți la acțiunea cu un beneficiu mai mic pentru a preveni pierderea celei mai înalte.

Cum stabilim care fapte sunt superioare și care sunt inferioare? Dacă, de exemplu, există posibilitatea de a alege între îndeplinirea propriilor scopuri sau scopurile altcuiva în această viață prezentă – dacă, prin realizarea unuia, l-ai pierde pe celălalt – atunci trebuie să te concentrezi în principal pe binele celuilalt.”

a. Ordinea dintre perfecțiuni

Vom intra în problema ordinii priorităților dintre perfecțiuni. Cu cât numărul este mai mare, cu atât perfecțiunea este mai înaltă. Dacă trebuie să alegem între două perfecțiuni, o vom alege pe cea mai înaltă în orice moment.

Asta înseamnă, de exemplu, că dacă le putem permite oamenilor să intre în meditație, aceasta este generozitatea cea mai mare. Dacă, de exemplu, donăm și construim un centru de retrageri în care oamenii să-și poată dezvolta concentrarea, aceasta este o generozitate mai mare decât oricare alta. În ordinea perfecțiunilor.

b. Ordinea din cadrul fiecărei perfecțiuni

În cadrul fiecăreia dintre perfecțiuni, cum ar fi generozitatea, în măsura în care ar trebui să alegem între o acțiune mai mult sau mai puțin importantă, va trebui să alegem în orice moment acțiunea de a dărui, și ne putem folosi de lista pe care am menționat-o mai devreme a factorilor care intensifică generozitatea.

 

Perfecțiunea moralității

Vom merge acum la Maestrul Shantideva care ne vorbește despre perfecțiunea comportamentului moral, a eticii morale. Nu vom vorbi despre celelalte perfecțiuni în acest curs. Cursul 11 abordează perfecțiunile 3, 4 și 5, iar cursul 12 abordează a șasea perfecțiune. Vom vorbi de ea când va veni momentul.

 

Trei niveluri de moralitate

Există trei niveluri de respectare a moralității sau de comportament etic.

1. Înfrânarea de sine și evitarea vătămării altora

Primul nivel este nivelul jurămintelor de eliberare. Care sunt jurămintele de eliberare? Cele zece jurăminte, preceptele de eliberare sau toate jurămintele monastice, pe care nu le avem, dar intră și ele în această categorie. Ce caracterizează acest nivel? Înfrânarea de sine și evitarea vătămării altora. Acestea sunt jurămintele care vin să ne înfrâneze de a-i răni pe alții.

2. Moralitatea care acumulează binefaceri

Al doilea nivel de jurăminte este nivelul jurămintelor Bodhisattva. Care este scopul lor? De a acumula binefaceri sau energie bună. La acest nivel ne străduim să întreprindem acțiunii pentru a acumula binefaceri, astfel încât să avem suficientă karmă bună pentru a percepe vacuitatea. Deci, la acest nivel ne dezvoltăm generozitatea, ne menținem comportamentul moral și ne dezvoltăm răbdarea pentru a acumula binefaceri, ca să acumulăm karma bună, ca să putem merge înainte.

3. Moralitatea de a acționa spre binele tuturor ființelor

Acest nivel este mai înalt decât celelalte, dar asta nu înseamnă că primele două niveluri nu au aspectul de a acționa pentru binele celorlalți. Respectăm primele două niveluri cu motivația de a ne aduce în starea în care să ne putem elibera de orice suferință pe noi și pe toate ființele, și să le aducem toată fericirea.

În schimb, nivelul al treilea îl facem cu o motivație mult mai înaltă. Când oferim ceva, de exemplu dăm apă cuiva însetat, dedicăm această dăruire ca să putem ajunge la iluminare și să ajutăm cu adevărat toate ființele. Aceasta este o motivație cu mult mai înaltă și intensifică foarte mult respectarea tuturor celorlalte jurăminte.

 

Moralitatea de a acționa pentru ceilalți

Versetul 84:

Înțelegând bine asta, fă eforturi
De a satisface nevoile celorlalți.
În aceste cazuri, cei plini de compasiune
Care văd departe, au permis
Chiar și ceea ce este interzis.

Maestrul Shantideva continuă să discute despre moralitatea de a acționa pentru ceilalți.

Gyaltsab Je se referă aici la trei principii.

1. A te devota de a-i ajuta pe alții

Shendun         — pentru alții,
Hlur langwa — a se devota.

A te dedica acțiunilor de a-i ajuta pe alții.

Maestrul Shantideva spune: când înțelegi bine asta, fă eforturi de a satisface nevoile celorlalți.

Din lectura cursului:

« Se poate pune următoarea întrebare: „Bodhisattva ar trebui, așa cum este menționat mai sus, să învețe să înțeleagă bine ce acțiuni ar trebui să facă și pe care să le abandoneze. Înțelegând bine asta, fă eforturi de a satisface nevoile celorlalți.

Și totuși, întrucât satisfacerea nevoilor altora necesită efectuarea unei game mari de acțiuni, nu este posibil ca, în timp ce le săvârșim, noi înșine să păcătuim?” »

Cei plini de compasiune, toți Buddha, văd direct chiar și acele obiecte care sunt „departe”, în sensul că văd direct obiecte greu de perceput. Ei le-au interzis „ascultătorilor” – celor care acționează în principal pentru propriul lor scop – anumite activități, cum ar fi cele șapte păcate ale trupului, vorbirii și ale faptei. Pe de altă parte, în aceste cazuri excepționale, ei le-au permis acelor Bodhisattva să încalce chiar și ceea ce este interzis, adică să săvârșească aceleași acțiuni; atunci când astfel de persoane săvârșesc aceste acte, nu numai că nu sunt o faptă rea, ci mai degrabă devin o acumulare de mare bunătate.

Sutra asupra Mijloacelor îndemânatice, Marele Secret, de exemplu, îl menționează pe căpitanul navei pe nume „Marea compasiune”, care a ucis persoane rele și, prin urmare, a șters mulți eoni din suferința sa viitoare din ciclul vieții. De asemenea, este menționat și incidentul care s-a întâmplat cu un tânăr brahman pe nume Karma.

Fraza „cei plini de compasiune care văd departe” poate fi explicată ca referindu-se la acei bodhisattva – cărora le sunt permise cele șapte fapte ale trupului și vorbiri. [Trebuie subliniat faptul că practica de a efectua una dintre cele șapte fapte rele pentru a acumula o mare bunătate este sever restricționată la cei care au practicat literalmente calea bodhisattva de milioane de ani și nu ar trebui să fie interpretată ca fiind permisă altora.]

 

Conflicte între jurăminte

În versetul 84, maestrul vorbește despre ce se întâmplă dacă ajungem la un conflict între jurămintele. Aceasta este o problemă foarte importantă, pentru că pe măsură ce progresăm pe cale, întrebarea nu este dacă ne dedicăm sau nu timpul Dharmei, ci cărei Dharme ne dedicăm timpul. Cu cât progresăm, nu ne mai întrebăm „Să fac Dharma?” ci „Ce să fac mai întâi? Mai întâi să predau sau să traduc?” Sau „Mai întâi meditez sau mai întâi studiez?”.

 

Jurăminte „naturale” versus interdicții

Deci, ce este prioritar? Maestrul ne spune că încălcarea interdicțiilor este permisă în acest scop. Întrebarea este care sunt interdicțiile.

Iar aici se referă la jurămintele călugărilor. Există două tipuri principale de jurăminte și nu sunt numai pentru călugări:

  • Primul tip de jurăminte se numesc „naturale” adică: a nu ucide, a nu fura. Este ca o lege a naturii. Ele sunt numite „naturale” ca și cum ar fi evident că cei care fac aceste lucruri vor suferi.
  • Aldoilea tip de jurăminte se numesc „proscrise”, sau interzise prin lege. Eu le voi numi „interzise”. Un exemplu ar fi: călugărului îi este interzis să dețină bani pentru a-și putea menține puritatea și să nu fie posesiv. Deci nu este o lege naturală, ci o lege care ajută la promovarea practicii călugărilor.

 

Întotdeauna ar trebui să fie preferat jurământul superior

Bodhisattva are un jurământ care spune că dacă apare situația în care  este benefic pentru ceilalți să se ocupe de bani, atunci va trebui să se ocupe de bani. Deci, există jurământul care spune că atunci când vine momentul să încălcăm o interdicție, dacă nu o încălcăm, am comis o infracțiune mai gravă.

În funcție de nivelul de jurăminte în care ne aflăm, ar trebui să mergem pentru jurămintele mai înalte pe care le-am luat. Pentru că scopul nostru este să ajungem la iluminare cât mai repede posibil. Și cu cât ajungem mai repede la iluminare, cu atât ființele vor suferi mai puțin, pentru că ele depind de noi ca să ajungă la iluminare. Trebuie să mergem întotdeauna spre lucrul cel mai înalt.

 

Jurămintele tantrice

Jurămintele tantrice sunt cele mai înalte dintre celelalte jurăminte și de multe ori respectarea jurămintelor tantrice poate părea să contrazică jurămintele de la nivelurile inferioare.

De exemplu, unui călugăr nu-i este permis să fie cu o femeie, sau unei călugărițe nu-i este permis să fie cu un bărbat, dar tantra este calea cea mai rapidă spre iluminare. Uneori, dacă practica cuiva este suficient de avansată, iar practica tantrică trece prin partener, el trebuie să-și ia un partener. Acesta este un jurământ superior.

Pe lângă asta, avem un alt jurământ care ne spune să ținem cont de ceilalți și să fim atenți la părerea pe care și-o pot face despre noi. De aceea, trebuie să fim atenți să nu încălcăm jurămintele pentru că nu dorim să îndepărtăm oamenii de Dharma. Vrem ca comporta-mentul nostru să servească drept exemplu pentru a atrage oamenii către Dharma.

Uneori trebuie să încalc această regulă, dacă știu că îmi respect jurământul tantric și [astfel] voi ajunge la iluminare mai repede. Și dacă conflictul este cu un jurământ tantric, pe care nu îl pot explica altora, pentru că este secret, aceasta este o situație foarte delicată pentru exterior.

De aceea, trebuie să știm că facem lucrul cel mai înalt și că ne respectăm jurămintele la un nivel superior. Și când ajungem în această situație, trebuie să ținem cont de toți acești factori, să-i cântărim cu atenție și să mergem spre lucrul care aduce cea mai mare binecuvântare, la cât mai mulți oameni.

Și acest lucru nu va fi întotdeauna clar pentru ceilalți: alegerea noastră nu se va potrivi întotdeauna cu criteriile lor, pentru că ne aflăm într-un alt loc. Dar acest lucru nu face ca jurămintele inferioare să fie mai puțin importante. Ele vor rămâne întotdeauna foarte importante.

 

Lasă-ți inima să te conducă

Atunci când căutăm pe cineva cu care să învățăm, unul dintre primele criterii pe care le căutăm la un profesor spiritual este comportamentul etic. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să examinăm comportamentului etic al profesorului. Dacă ni se pare lipsit de etică, nu-i vom acorda încrederea noastră, nu vom învăța nimic de la o astfel de persoană și nici nu ne vom deschide spre ce ar avea să ne dea.

Întrebarea este: Ce se întâmplă dacă profesorul se află în situația în care acționează în conformitate cu jurămintele înalte despre care nu vă poate spune?

Elevul ar trebui să-și verifice inima, dacă are încredere în acest profesor, dacă are încredere în puritatea motivației acelui profesor. Și asta este tot.

În cele din urmă, voi sunteți cei care decideți. Trebuie să vă uitați în inima voastră și să fiți convinși dacă motivația profesorului este pură sau nu. Dacă nu vă veți convinge, nu veți învăța nimic de la el. Nu are rost să continuați cu el. Dar dacă sunteți convinși de profesor, atunci veți spune: „Las deoparte ce nu înțeleg acum și merg mai departe”.

 

Conflictul poate fi o expresie a lipsei de pregătire

De multe ori conflictul apare atunci când nu suntem pregătiți să ne confruntăm cu nivelul următor, așa că spunem: „Oh, sunt într-un conflict care mă împiedică să merg înainte”. Și de multe ori ne creăm un conflict pentru a nu ne confrunta cu următorului nivel. Cu cât avansați mai mult în practică, cu atât ea este mai dificilă și purificarea este mai puternică. Uneori se exprimă sub forma fricii și ne oprește brusc, rămânând blocați în conflicte.

 

Care este cel mai înalt lucru pe care îl putem dărui?

După cum am spus, în dăruirea de ofrande accentul ar trebui să fie pus pe obiectul cel mai puternic.

Care este generozitatea cea mai mare? Nu vorbim acum despre cui dăruim, ci ce anume dăruim. Când mergem să dăruim Lamei ofrandă, care este ofranda cea mai înaltă? Practica noastră.

Cu cât practicăm mai mult ce ne spune Lama, cu atât generozitatea noastră este mai mare. Și aici, trebuie să fim atenți. Pentru că oamenii spun: „Ok, deci voi medita în fiecare zi și asta va fi cea mai mare dăruire. Da, este adevărat, aceasta este cea mai mare dăruire, cu condiția să ajungem la un nivel foarte avansat în meditație. Dar pentru majoritatea dintre noi, care nu am perceput vacuitatea, binefacerea noastră este foarte slabă.

Art Engle, spunea: „Până nu ajungem la un nivel foarte avansat, dăruirea practicii nu este puternică, pentru că practica nu este încă puternică. De aceea trebuie să dăruim lucruri materiale Lamei până vom progresa.”

2. A atrage oamenii spre Dharma

Al doilea principiu pe care Gyaltsab Je îl expune în discuția Maestrului Shantideva cu privire la moralitatea de a acționa în folosul ființelor simțitoare.

Rang  — sine,
Nyepa  — pată, act negativ,
Ma gupa  — pur,
Rang nyepe ma gupar înseamnă fără să fim poluați,
Shen  — alții,
Duwa  — a colecta, a grupa,
Chupa  — acțiuni,
Lappa  — antrenament.

Antrenamentul în activități a căror scop este să-i atragem pe alții către Dharma, fără să fim poluați de faptele noastre rele.

Prima acțiune pe care o menționează Maestrul Shantideva este dăruirea materială. Bodhisattva se folosește de dăruirea materială nu numai pentru a se elibera de atașamente, ci și pentru a-i atrage pe oameni spre Dharma.

Și aici, Gyaltsab Je distinge trei principii în practica de a atrage oamenii spre Dharma.

1. Când dăm sau nu mâncare și îmbrăcăminte

Se  — mâncare,
Gu  — îmbrăcăminte,
Jinpa — a da,
Mi jinpa — a nu da,
Jinpa dang mi jinpa — a da sau a nu da,
Kyepar — mai exact.

Adică, când mai exact dăruim sau nu dăruim altora mâncare și îmbrăcăminte.

Versetul 85:

Mănâncă doar cantitatea potrivită de mâncare,
Împarte toate bunurile tale,
Cu excepția celor trei robe pe care le ai,
Cu cei care au căzut greșit, cu cei fără apărare,
Sau cu cei care s-au angajat în ascetism.

Maestrul spune:

a. Nu mânca prea mult. Când mănânci mai mult decât ai nevoie, este împotriva perfecțiunii dăruirii, pentru că atunci primești ceea ce ar trebui să primească alții.

b. Maestrul se referă aici la călugări. Călugării au trei robe, au un fel de fustă sub care mai au una, iar peste ele roba superioară. De aceea maestrul spune: „cu excepția celor trei robe ale tale, dă tot ceea ce ai, nu păstra nimic!”.

c. Cui vom da? Vom da celor care au căzut greșit. Cine sunt aceștia? Criminalii, hoții. Deci, nu-i judecăm și spunem „Lor nu le dăm!”. Nu! Nu! Du-te și dăruiește tocmai

– Celor care au căzut greșit,

– Celor fără apărare,

– Sau celor care sunt asceți.

Gyaltsab Je spune că cuvântul „asceți” se referă la călugări.

Din lectura cursului:

Ori de câte ori consumi mâncare, trebuie să o împarți și cu următoarele făpturi, dacă sunt în preajma ta: cu cei care au căzut greșit, adică animalelor și spiritelor chinuite; cu cei bolnavi și cu cei fără apărare; și cu cei care s-au angajat în ascetism – referirea este la persoane celibatare, hirotonite.

Trebuie să urmezi sfaturile din fraza „În orice lucru, ia în considerare cantitatea potrivită”, și mănâncă doar cantitatea potrivită de mâncare, fără să comiți vreuna dintre infracțiunile legate de consumul de mâncare. Motivația de a mânca ar trebui să fie aceeași cu cea descrisă în «Scrisoare către un prieten».

Un bodhisattva care este călugăr pe deplin hirotonit ar trebui să fie gata să dea orice bun pe care îl are, cu excepția celor trei robe Dharma ale sale: roba exterioară, roba interioară și roba inferioară. Chiar și cu aceste trei robe, bodhisattva poate să dea orice robe pe care le are în plus, cu condiția să-i rămână cel puțin o robă de fiecare fel, deoarece acest lucru ar fi un obstacol în calea practicii sale de celibat.”

2. Bodhisattva trebuie să-și protejeze corpul

Versetul 86:

Acest corp, cu care înfăptuiești sfânta Dharma,
Nu-i face niciodată nici un fel de rău.
Dacă astfel vei acționa, rapid vei împlini
Speranțele fiecărei ființe vii!

Bodhisattva are datoria să-și protejeze corpul. Acest lucru face parte din jurămintele de protejare a vieții. Face parte din comportamentul etic, de a ne proteja corpul pentru a ajunge la iluminare cu el.

Maestrul Shantideva ne sfătuiește să nu dăunăm corpului în scopuri minore.

Jawa  — act sau acțiune,
Tren tsek  — minor, marginal,
Chedu  — pentru, de dragul, în scopul,
Jawa tren tsek kyi chedu — pentru un scop minor,
Lu  — corp
Nupar  — a dăuna, a răni, a vătăma,
Mi jawar — nu face.

Adică: nu-ţi răni corpul pentru un scop minor.

Dacă ne dedicăm viața atingerii iluminării, trebuie să ne protejăm acest corp. Nu pentru că este pur – el este trecător, făcut din carne și oase, și vine din karma impură –, ci este un mijloc de a ajunge într-un loc pur și, prin urmare, trebuie să îl protejăm.

Din lectura cursului:

„Iată a doua parte: Acest corp cu care înfăptuiești sfânta Dharma, dacă îl protejezi și îl îngrijești cum se cuvine, vei putea realiza obiective mărețe, pentru tine și pentru ceilalți.

Nu-i face niciodată nici un fel de rău doar pentru un beneficiu minor pe care l-ar putea aduce altcuiva. Protejează-l la fel cum ai proteja o rană deschisă. De ce? Pentru că dacă astfel vei acționa, atunci prin resursele și oportunitățile spirituale pe care le-ai găsit de această dată, vei atinge apogeul practicării celor trei antrenamente și în acest fel vei împlini rapid speranțele fiecărei ființe vii.”

După cum spun Cele patru sute de versete:

Ar trebui să vedem acest corp
Ca pe un dușman al nostru;
Și totuși este un lucru
Pe care ar trebui să-l protejăm.
Este o acțiune care creează
Rezerve imense de merite
Trăind o viață lungă
Și în același timp păstrând moralitatea.

3. Și sunt situații în care este potrivit să renunți la corp

După cum știm Buddha și-a sacrificat corpul pentru tigroaică. Cum se potrivește acest lucru cu versetul 86? Aici vine explicația când este potrivit ca un Bodhisattva să-și sacrifice corpul:

Lu jinpar  — a da corpul,
Tongwa  — sacrificiu,
Du — timp,
Dang  — și,
Gupa  — scop,
Shepa  — explicație.

Adică: Explicarea timpului și scopului potrivit pentru care să facă sacrificiul de a da corpul.

Versetul 87:

Niciodată să nu-ți sacrifici corpul
Cu gânduri impure de compasiune.
Ar trebui să-ți dăruiești corpul
Pentru a-ți atinge obiective mari,
Atât în prezent, cât și în viitor.

Atâta timp cât nu am atins acest nivel la care a ajuns Buddha, nu ne dăruim corpul. Dăruirea trebuie să fie pură pentru a acumula mari binefaceri. Doar un mare Bodhisattva care nu mai este atașat de corpul său, îl poate folosi în scopuri înalte. Asta a făcut Buddha.

Nu dăruim ceva ce vom regreta, pentru că dăruirea este incompletă. Pe de altă parte, dacă dăm ceva și așteptăm să primim înapoi, ne-am stricat karma. Dar dacă dăruim înțelegând că vom acumula karma care ne va aduce mai târziu la iluminare – atunci asta este minunat.

Iată a treia parte: Nu există nicio îndoială că Bodhisattva sunt gata, de la bun început, să-și sacrifice trupurile de dragul tuturor ființelor, din adâncul inimii lor. Dar niciodată să nu faci un act de ascetism și să-ți sacrifici carnea corpului tău sau ceva asemănător cuiva care o cere, într-un mod care să implice gânduri impure de compasiune în care ar trebui să îi prețuiești pe alții mai mult decât pe tine; adică în așa fel încât să simți dezgust, sau să-ți regreți fapta mai târziu, sau ceva asemănător. Acest punct este explicat pe larg în «Compendiul practicii», unde este citată o sutră care afirmă că a da lucruri la momentul nepotrivit este opera demonilor.

Cu toate acestea, când vine momentul când te-ai eliberat de zgârcenie și alte obstacole în calea perfecțiunii dăruirii și, când ai putea, fără nici o problemă, să acumulezi printr-un astfel de act o cantitate mare de energie virtuoasă – atunci ar trebui să-ți dăruiești corpul, pentru că aceasta va fi o cauză karmică pentru a-ți atinge obiective mari, atât în prezent, cât și în viitor (în viețile viitoare).”

c. Păstrarea opiniilor bune ale altora despre Dharma

Al treilea principiu cu privire la moralitatea de a acționa pentru binele celorlalți, este menținerea și dezvoltarea opiniilor bune ale altora despre Dharma.

Semchen  — cei ce au minte, adică ființele,
Sem jesu sung  — a-și păstra mintea,
Shing nyepe mi gupay — a nu fi poluat de fapte rele,
Chupa la lappa  — antrenamentul în activități.

Adică, antrenamentul în activități care mențin opiniile bune ale celorlalți în Dharma și evitarea poluării datorită faptelor rele.

Aici, trecem subiectul dăruirii Dharmei: cui este potrivit să dăm Dharma și cui nu, și ce este potrivit să predăm și ce nu. Deoarece dăruirea Dharmei este cea mai înaltă dăruire, acesta este un subiect foarte important pentru toți bodhisattva. Și acesta este subiectul următoarei părți a acestei lecții.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Roata Vieţii

Lecția 9 – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 9

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Reamintirea și vigilența – factorii mentali
necesari pentru dezvoltarea perfecțiunilor

 În versurile următoare, Maestrul Shantideva începe să enumere factorii care trebuie dezvoltați pentru a putea reuși în practica perfecțiunilor.

 

Rugămintea

Capitolul 5, versetul 23:

Cu mâinile la piept împreunate
Mă îndrept spre cei care doresc să-și protejeze mintea:
Vă rog, faceți orice efort de a vă cultiva
Reamintirea și vigilența.

Primul lucru pe care îl face Maestrul Shantideva este să-i roage fierbinte cei care doresc să-și protejeze mintea să facă tot ce le stă în putință pentru a-și cultiva reamintirea și vigilența.

 

Reamintirea și vigilența

Maestrul începe să ne vorbească despre doi factorii mentali pe care trebuie să-i dezvoltăm pentru a putea reuși pe cale.

drenpa                                                         sheshin

1. Drenpa — reamintirea sauaducere aminte,

2. Sheshin — vigilența sau atenția.

Acești doi factori i-am enumerat deja în forma lor negativă când am vorbit despre cele 20 afecțiuni mentale secundare în lecția anterioară.

Care este definiția reamintirii?

Reamintirea funcționează și în cadrul meditației: în contextul meditației, a-ți reaminti înseamnă a menține obiectul virtuos, sublim în minte fără a-l pierde. Aceasta este definiția reamintirii sau a aducerii aminte.

Ceea ce dorim este să ajungem în starea în care să stăm cu obiectul tot timpul. La început ne menținem obiectul în minte, apoi îl uităm. Sheshin se trezește și ne aduce înapoi la obiect.

Ceea ce este important de subliniat este că atunci când spunem reamintire în acest context, nu înseamnă că mai întâi trebuie să uităm pentru ca apoi să ne reamintim. Aici el este un factor mental care ne face să fim tot timpul cu obiectul. Acesta este sensul lui.

Indirect, maestrul ne spune și ce înseamnă meditația corectă. Obiectul cu care petrecem mult timp în meditație își lasă amprenta asupra noastră, se întipărește în mintea noastră. Deci atunci când ne dedicăm timpul meditației, este bine să fim cu un obiect care este sublim/sfânt și nu cu un obiect care este cotidian, banal.

Cel care și-a dezvoltat Shine [=perfecțiunea meditației] este constant cu obiectul. Chiar și atunci când este în afara meditației, el nu mai uită. Fiecare dintre noi avem această abilitate, doar că nu este dezvoltată în noi. Pentru a o dezvolta trebuie să aducem meditația la perfecțiune, adică la Shine.

 

Gânduri care ne ajută la dezvoltarea reamintirii și a vigilenței

Versetul 32:

Astfel de gânduri vor trezi
Onoarea, rușinea și frica,
Și repetat ne vom reaminti
De iluminarea lui Buddha.

„Astfel de gânduri” se referă la reflecțiile din versetele anterioare, care nu au fost incluse în acestui curs.

Vom citi câteva dintre ele, care preced versetul 32: 

26.
Chiar și cei dedicați, perseverenți,
Cu credință și învățați,
Vor cădea în păcate și infracțiuni
Datorită lipsei lor de vigilență.

27.
Lipsa de vigilență este ca tâlharul:
Se furișează când reamintirea slăbește,
Ne fură tot meritul pe care l-am acumulat,
Și ne aruncă în tărâmuri inferioare.

28.
Afecțiunile mentale sunt ca o bandă de tâlhari
Ce pândesc ocazia de a ne răni;
Iar când vine momentul, ne fură virtuțile,
Distrugând șansa de a ne renaște în tărâmurile fericite.

29.
Prin urmare, folosește-ți reamintirea
De a preveni distragerea atenției.
Iar dacă mintea rătăcește, întoarce-o imediat,
Aducându-ți aminte de suferința tărâmurilor inferioare.

30.
Reamintirea se va trezi cu ușurință
În mintea celor norocoși,
Cei care de teamă respectă sfatul starețului,
Și cei ce trăiesc în preajma Lamei lor.

Starețul este cel care dă jurămintele călugărilor.

31.
Vederea lui Buddha și Bodhisattva,
Este neobstrucționată, ei văd totul.
La fel și eu mă aflu mereu
Înaintea ochilor lor.

Maestrul spune că cel care are astfel de gânduri despre iluminare, va veni timpul când ne vom reaminti mai des de iluminarea lui Buddha. Iluminarea lui Buddha nu va fi ceva la care să ne gândim o dată la trei luni când vine profesorul să predea, ci va deveni ceva constant în mintea noastră. Drenpa este cea care ne aduce imaginea iluminată a lui Buddha, să fie mereu cu noi.

33.
Când cineva își menține ferm reamintirea
Pentru a-și proteja mintea,
Atunci se va trezi și vigilența,
Și chiar dacă va dispărea la un moment dat,
Cu siguranță ea se va întoarce.

În momentul în care am ajuns să ne menținem ferm reamintirea, vom avea în mintea noastră permanent ideea de iluminare, aspirația spre iluminare. Când se întâmplă acest lucru, această reamintire devine ca o santinelă care protejează mintea. Devine ceva care ne protejează. Nu mai vrem să ne abatem de la cale, nu mai vrem să facem păcate, nu mai vrem să le facem altora rău. Pentru că ne amintim că suntem pe calea iluminării, ne amintim de imaginea lui Buddha care este complet pură, perfectă și care ne inspiră. După care, ne spune maestrul, se trezește vigilența.

Acești doi factori mentali se dezvoltă odată cu practica, atât reamintirea, cât și vigilența. Versetul spune că, atunci când reamintirea devine fermă, chiar și dacă vigilența ar dispărea la un moment dat, cu siguranță se va întoarce. Adică: vigilența depinde de dezvoltarea reamintirii.

De fapt, în versetul original în sanscrită formularea este diferită, spunând: „Și dacă s-a trezit deja, nu va mai pleca niciodată.”

Din lectura cursului:

„Iată al doilea punct. Să presupunem că cineva a ajuns în starea în care își menține ferm reamintirea pentru a-și proteja mintea de afecțiunile mentale, atunci se va trezi și vigilența, stare în care este capabil să se observe pe el însuși și să perceapă corect diferența dintre acțiunile corecte și cele improprii. Și chiar și în situația în care va dispărea la un moment dat, cu siguranță se va întoarce. Prin urmare, întrebarea dacă cineva devine sau nu un maestru al practicii budiste depinde de cât de bine își poate menține reamintirea și vigilența; și astfel ar trebui să caute să devină un maestru al acestor două abilități.”

 

Cele trei obiecte pe care ni le amintim

Cele trei diamante

Maestrul Shantideva, în versetele peste care am sărit ne vorbește despre cele trei diamante ca obiect de meditație: Buddha, Dharma, Sangha. Ce înseamnă să ne amintim de ele? Înseamnă să ne amintim de calitățile, virtuțile și abilitățile lor sublime.

Diamantul Buddha

Ce înseamnă să ne amintim de Buddha în acest context? Nu ne referim la Buddha de acum 2500 de anii, ci la figura iluminată cu corpurile lui Buddha.

După cum știm Buddha are patru corpuri: două fizice și două mentale. Când ne referim la corpurile lui, ne referim la diferitele aspecte ale lui Buddha: omnisciența, compasiunea infinită, iubirea necondiționată pentru toate ființele, la vacuitatea lui Buddha.

Toată practica pe care o facem este de a deveni un Buddha. Încercăm să ajungem la iluminare, încercăm să ne dezvoltăm cele patru aspecte ale lui Buddha: cele două aspecte fizice și cele două aspecte mentale ale unei ființe iluminate.

Spre deosebire de corpul nostru care îmbătrânește, se îmbolnăvește și moare, corpul lui Buddha este un corp de lumină, un corp de diamant, care nu poate fi vătămat, un corp veșnic. El stă în paradisului lui în plăcere sublimă, în extaz.

Deci, atunci când vorbim despre reamintire, vorbim despre a ne aduce aminte de aceste lucruri la care vrem să ajungem. De ce vrem toate acestea?

a. Pentru că nu vrem să mai suferim, și

b. Pentru că vom putea ajuta toate ființele după cum au nevoie.

 

Cele patru corpuri ale lui Buddha

1. Corpul de plăcere

Primul aspect – în tibetană:

Long ku

Sambhogakaya corpul de plăcere al lui Buddha. Este un corp de diamant, un corp de lumină, desăvârșit în frumusețea lui, absolut perfect. Ce fel de corp voi avea când voi deveni Buddha? Cel mai frumos pe care mi-l pot imagina.

2. Corpul de manifestare/emanare

Nirmanakaya — corpul de manifestare/emanare. Este corpul în care Buddha se manifestă pentru a ne învăța.

Trul ku

Acestea sunt cele două corpuri fizice.

Următoarele sunt mentale.

3. Corpul de înțelepciune

Următorul corp este  Dharmakaya. În tibetană:

Yeshe chu ku

Dharmakaya este corpul înțelepciunii. Este mintea lui Buddha, ce are capacitatea de a iubi, de a avea compasiune infinită, de a cunoaște totul. Aceasta este omnisciența lui Buddha.

4. Corpul de esență

Svabhavakaya — corpul de esență. În tibetană:

Ngo wo nyi ku

– Este vacuitatea lui Buddha, și

– Încetările lui Buddha.

Există două aspecte, ambele negative. Cuvântul corp nu este atât de potrivit – este un aspect. Dar este folosit cuvântul Kaya care în sanscrită înseamnă corp. Deci corpul de esență are două aspecte: vacuitatea lui Buddha și încetările, adică toate afecțiunile mentale au încetat.

Vă voi pune o întrebare: Dintre toate acestea, ce avem noi acum?

Deja avem vacuitatea. Singurul lucru care va rămâne cu noi chiar și atunci când trecem prin întreaga transformare, este vacuitatea. Toate corpurile lui Buddha nu se aseamănă cu corpul nostru normal, cu excepția vacuității pe care o avem deja. Dacă nu aș fi fost goală de orice natură, n-aș fi avut nicio șansă să devin un Buddha.

Ce corp întâlnim când percepem direct vacuitatea? Dharmakaya, corpul înțelepciunii. Vom fuziona cu Dharmakaya.

 

Cum ne reîncarnăm?

Dacă acum am un corp uman, ce înseamnă acest lucru? Că am o karma mediocră. Pentru că dacă aveam karma proastă, atunci aș fi avut trupul unui animal sau a unui spirit sau a unei făpturi din infern și viața mea ar fi fost plină de suferință. Am o viață amestecată, care are suferință și bine în ea, așa că am o karmă mediocră.

Atunci când karma mea va fi minunată, voi avea corpul lui Buddha. Totul depinde de ceea ce am făcut în trecut. Conștiința mea nu are nicio natură proprie de sine. Și eu și mintea mea este goală de orice natură. Așa cum mă percep acum, nu înseamnă că asta este ceea ce sunt. Nu sunt nici ceea ce percepe unul sau altul.

Sunt complet goală.

Dacă plantez karma potrivită, voi percepe acest corp ca al unui înger și asta este singura cale de a ajunge la iluminare sau de a ajunge în infern. Karma îmi impune percepția pe care o am.

Numai așa există reîncarnări și renașteri. Când o karmă se termină, se va manifesta o altă karmă care mă va forța să mă percep într-un anume corp. Și asta este tot. Asta înseamnă renașterea. Nu înseamnă că brusc călătorim într-un ținut îndepărtat.

 

Karma se poate schimba într-o clipă

Este important să înțelegem că, karma se poate schimba în câteva secunde. Să nu credeți că această schimbare este neapărat un proces treptat. Dacă cineva trage cu arma în mine, în 30 de secunde karma mea de a mă vedea ca ființă umană se va termina și o altă karmă mă va forța să mă văd în altă parte și voi avea o minte diferită. Se poate întâmpla chiar acum, în câteva secunde!

Orice persoană care moare, fie că este vorba de un accident, fie că este vorba de moarte naturală, această schimbare se petrece foarte repede. Chiar și un bătrân care stă întins pe patul de moarte, închide ochii, iar apoi, în scurt timp, se află în alt loc. Fără soare, fără lună, fără rude, fără prieteni, fără copii, ceva complet diferit. Mai întâi va fi în bardo, iar apoi va fi proiectat într-un loc care este și mai groaznic.

Potrivit budismului, dacă nu facem practică spirituală, șansele noastre sunt foarte mici de a fi din nou într-un corp uman, deoarece [acum, în existența umană] folosim multă karmă foarte bună. Dacă nu practicăm și nu învățăm o modalitate de a reînnoi karma rapid, atunci când karma se va termina vom fi proiectați într-o existență grea.

Am vorbit despre Diamantul Buddha.

– Diamantul Dharma

Ce înseamnă să ne amintim de Diamantul Dharma?

1. Înseamnă să ne amintim de percepția vacuității, de cei care au perceput-o deja.

2. Iar cei care nu au perceput vacuitatea, să-și amintească posibilitatea de a o percepe.

– Diamantul Sangha

Ce este Diamantul Sangha? Sunt cei care au perceput vacuitatea. Să ne amintim de acești oameni care ne pot îndruma și care sunt pentru noi exemple bune ale căii.

– Esența celor trei diamante este înțelegerea vacuității.

 

Practica bodhisattva

Există și un alt tip de reamintire: dacă practic calea unui bodhisattva, voi practica, de exemplu, generozitatea. Mă trezesc dimineața și îmi spun: „Nu vreau să-mi petrec ziua fără să dăruiesc. Vreau și să trec la următorul nivel de generozitate!”.

Deci, dacă m-am trezit dimineața cu această decizie, atunci reamintirea funcționează pentru a-mi reîmprospăta această dorință pe tot parcursul zilei. Putem practica și altceva, nu neapărat generozitatea. Și în acest fel ne întărim reamintirea, care este un factor mental.

Deci, ne aducem aminte de:

– cele trei diamante, și

– de obiectul practicii. De obiectul pe care vrem să-l ținem minte pe parcursul zilei.

Principalul lucru este reamintirea obiectului. El trebuie să fie un obiect sacru. Deci, dacă acum vreau să-mi perfecționez generozitatea, el este un obiect sacru, pentru că mă va scoate din suferință. Dacă vreau să-mi amintesc de Buddha, el este un obiect sfânt.

Nu dorim ca obiectul reamintirii să fie ceva lumesc, pentru că asta facem toată ziua, ci dorim să ne direcționăm mintea spre un loc sfânt, care să ne scoată din suferință.

 

Aplicarea reamintirii și vigilenței în viața de zi cu zi

Să ne întoarcem puțin la Maestrul Shantideva și să citim următoarele lui versete.

34.
Înainte să acționez, mintea mi-o examinez,
Ca nu cumva motivația mea să fie greșită.
În acest moment ca bușteanul, încremenesc,
Și nimic nu voi lăsa să mă clintească.

Maestrul începe acum o idee pe care apoi o dezvoltă în continuare. El ne vorbește despre cei doi factori din versetul 33, Drenpa și Sheshin. Așa că acum spune: „Ok. Acum sunt mereu atent la mintea mea, observ ce se întâmplă cu mine, unde se îndreaptă gândurile mele. Ce voi vedea când încep să-mi observ mintea? Defecte.”

Maestrul spune: „Ca să mă surprind, am nevoie de Sheshin, de vigilență, câinele de pază. Dacă ai văzut un defect, adică ai un gând greșit, încremenește pe loc! Dacă ai de gând să insulți pe cineva – oprește-te imediat!”

Din lectura cursului:

„Iată prima parte. Înainte de a face orice acțiune, cum ar fi să merg undeva, să fac ceva etc., înainte de a acționa, mintea mi-o examinez în raport cu motivația mea și voi decide dacă ea este pură sau ca nu cumva motivația mea să fie greșită. Dacă în acest moment descopăr că motivația mea este greșită, atunci ar trebui să aplic antidotul potrivit: ca bușteanul încremenesc și nimic nu voi lăsa să mă clintească. Trebuie să refuz să fiu mișcat de ceva care nu este bun.”

 

Cum ne folosim ochii?

Maestrul ne dă câteva sfaturi despre cum să ne dezvoltăm Sheshin.

Versetul 35:

Niciodată n-ar trebui să mă uit în jur,
Cu mintea distrasă și fără rost.
Mai bine îmi voi concentra mintea,
Și voi privi mereu în jos.

a. Sfaturi generale despre cum să privim cu ochii.

mik gi taway kunchu chir tenpa

Mik            — ochii,
Tawa         — a privi,
Kun chu   — comportament,
Chir            — în general,
Tenpa        — a explica.

Adică, a explica cum să privim cu ochii în general.

Nu vă uitați fără rost la vitrine, la bărbați sau femei bine făcuți, vecini sau vecine. Dacă sunteți serioși în practica voastră, nu mergeți cu mintea distrasă.

A merge și a vă uita la toate vitrinele – nu este o idee bună. Ce este acolo atât de important în viața voastră?  Sfatul lui: lăsați-vă privirea în jos. Dacă suntem tot timpul afară, simțurile ne trag spre afară.

Am vorbit despre Pratyahara – retragerea simțurilor – , în Yoga Sutra scrisă de Maestrul Patanjali. El ne vorbește despre asta, în viața noastră cotidiană, nu în meditație. Când mergem pe stradă, nu trebuie să ne lăsăm privirea să se lipească de orice, pentru că atunci nu mai observăm ce se întâmplă în minte.

Dacă nu observăm ce se întâmplă în mintea noastră, nu ne putem dezvolta Drenpa și Sheshin – nu vom reuși niciodată în meditație și nu vom percepe niciodată vacuitatea. Pentru că acești factori trebuie să fie foarte dezvoltați în noi, pentru a ajunge la Samten – perfecțiunea meditației. Fără perfecțiunea meditației nu va exista înțelepciunea, nici Buddha și nici iluminarea.

Maestrul ne spune: Ai grijă de mintea ta! Nu o lăsa să se risipească.

În acest sens, simțurile sunt dușmanul nostru! Pentru că ne atrag spre lumea exterioară și ne scad capacitatea de a urmări ceea ce se întâmplă în mintea noastră. Este și o formă de modestie, dacă vreți.

Lama Dvora Hla spunea:

„Am practicat asta în New York. Mergeam la serviciu și aveam destul de mult de mers pe jos, astfel că m-am obișnuit să merg așa, cu privirea în jos. Dacă trebuia să traversez strada îmi ridicam privirea. Am decis în mod deliberat să mă deconectez de anumite lucruri. De cum este îmbrăcat unul sau altul, ce este în vitrină… Am ales să mă detașez de toate acestea.”

Întrebare: Putem să nu mergem cu privirea plecată și să fim vigilenți?

Răspuns: Este greu, pentru că simțurile ne înnebunesc: ochiul ne atrage, urechea ne atrage, mirosul ne atrage. Aceasta este cauza pentru care yoghinii se izolează, iar retreat-urile se fac în locuri izolate.

Sherab și Samten se dezvoltă mental, sunt abilități mentale. Trebuie să ne îndepărtăm de simțuri dacă vrem să le dezvoltăm.

Un efect secundar al acestui lucru este că simțurile devin foarte ascuțite. Dintr-o dată muzica sau peisajele devin vii și minunate. Dar nu acesta este scopul nostru. Acesta este un efect secundar.

Din lectura cursului:

„Iată prima parte: Niciodată nu ar trebui să mă uit în jur, dintr-o parte în alta, cu mintea distrasă și fără scop. Făcând acest lucru nu va face decât să-mi înrăutățească starea minții. Mai degrabă îmi voi concentra mintea asupra unui obiect virtuos; ori de câte ori mă uit în jur voi privi mereu în jos, la o distanță nu mai mare de lungimea cuțitului unui plug [conform scripturilor, aceasta este distanța dintre cele două palme când brațele sunt întinse în lateral]”.

b.  Ce să faci cu ochii tăi când ești obosit

Al doilea sfat este ce să facem când ne săturăm să privim în jos:

duppay tse jitar jawa

Dupay tse — când obosim,
Jitar jawa — cum să ne comportăm.

Deci, cum să ne comportăm atunci când am obosit să privim, când ne-am săturat să privim în jos.

Versetul 36:

Pentru a-mi relaxa privirea de a se uita în jos,
Îmi voi ridica ochii și mă voi uita în jur,

Maestrul spune: Când obosești să tot privești în jos, ridică-ți privirea și uite-te puțin în jur.

Din lectura cursului:

„Iată a doua parte: Dacă  a venit timpul să mă înviorez, adică am obosit să tot privesc în jos, atunci pentru a-mi relaxa privirea de la uitatul în jos, îmi voi ridica ochii și mă voi uita în jur.”

Maestrul Shantideva ne descrie câteva situații:

c. Cum să te comporți când te găsești în prezența altei persoane.

gangsak shen drung du ongpa la jitar jawa

Gangsak      — om, persoană,
Shen              — altul,
Drung du    — în prezența,  
Ongpa          — a veni,
Jitar jawa   — cum să ne comportăm.

Cum ne comportăm când ne găsim în prezența altei persoane.

Și dacă cineva se apropie de mine,
Îi dau binețe și îmi continui drumul mai departe.

Dacă intră în câmpul tău vizual cineva pe care îl cunoști, dă-i binețe dar nu-l lăsa să-ți distragă atenția. Fii drăguț, zâmbește și coboară-ți din nou privirea.

Nu te purta ciudat dacă îl cunoști. Nu spune: „Nu mă uit nicăieri, sunt pe cale spirituală!”. Trebuie să ne purtăm cu modestie. Ne păstrăm politețea, salutăm oamenii, dar nu ne lăsăm distrași. Ne dezvoltăm reamintirea.

Din lectura cursului:

„Iată a treia parte: Privind în jurul meu în acest fel, se poate întâmpla ca cineva să se apropie de mine. În acest moment mă voi uita la el, îi voi zâmbi, îi dau binețe și îmi continui drumul mai departe. Mai mult decât atât, pe măsură ce merg pe drum, poate este nevoie să mă uit peste tot în jurul meu să verific dacă nu există pericol sau obstacol în calea mea sau în jurul meu.”

d. Ce să faci când ai terminat să te odihnești.

Al patrulea sfat a ceea ce ar trebui să facem când am terminat să ne odihnim.

ngel supay tse jitar jawa

Ngel sopay tse — după ce ne-am odihnit,
Jitar jawa          — cum să ne comportăm.

Cum să ne comportăm după ce ne-am odihnit.

Versetul 37:

Mă voi uita peste tot în jurul meu
Să verific dacă nu există vreun pericol sau obstacol.
Și după ce m-am odihnit,
Mă voi întoarce și voi verifica ce este în spate.

Maestrul ne spune: „Nu merge cu privirea în jos și [în felul ăsta] să te expui pericolelor. Când [vrei să] traversezi strada uită-te să nu treacă vreo mașină.”

În versetul 39 continuă aceeași idee:

Voi verifica cu atenție, în spate și în față,
Apoi merg mai departe sau mă întorc înapoi.
Prin urmare, în orice circumstanță,
Voi acționa după cum este necesar.

Maestrul ne spune să verificăm dacă există pericole și să acționăm în funcție de ceea ce este necesar, dar în principal să nu ne lăsăm distrași. Pentru a reuși pe cale spirituală, avem nevoie să ne dezvoltăm Drenpa și Sheshin.

În mod deliberat renunțăm la anumite lucruri. Este o altă formă a Renunțării.

Simțurile noastre ne atrag spre locuri care nu sunt atât de bune. Deci, există pericolul de a ne atașa de simțuri. De aceea ne spune maestrul să privim în jos.

Din lectura cursului:

„Iată a patra parte: După ce m-am odihnit și este timpul să merg mai departe, mă voi întoarce și voi verifica ce este în spate. Voi verifica cu atenție, în față și spate, dacă nu există acolo ceva, ca de exemplu, o stâncă – și apoi merg mai departe sau mă întorc înapoi, după cum este cazul.”

Prin urmare, în orice circumstanță,
Voi acționa după cum este necesar.

Acum partea a treia a secțiunii anterioare, referitoare la aplicarea sfatului menționat mai sus la alte activități: prin urmare, în orice circumstanță, înainte de a mă angaja în orice acțiune fizică sau verbală, voi acționa după cum este necesar, numai după ce am a verificat dacă este benefic pentru mine și pentru alții.”

 

Practica cu privirea

În seminarul Eu și celălalt am vorbit despre cum să privim.

Un bodhisattva se antrenează în a fi bun cu ceilalți. Cum știm ce este bine pentru celălalt?

– Pot ști dacă mă uit încotro se duce privirea lui. Dacă se uită spre ceainic, îl întreb: Pot să te servesc cu ceai? Nu este neapărat nevoie să-i citim gândurile… Și atunci îi ofer ce vrea.

– Un alt mod de a practica este de a mă pune în slujba altora. De a mă vinde lor. Acum îmi spun: „Ochii mei nu mai sunt ai mei, ci ai tăi. Nu mă voi uita la ce îmi place mie, ci voi căuta să văd ce-i place celuilalt.”

Este un mod diferit de a practica, pentru că are Drenpa:  îmi reamintesc tot timpul că sunt în slujba altora. Dacă știu că lui Doru îi place cafea, voi căuta să-i ofer cafea.

La fel și cu ziarele. O modalitate de a ne distrage mintea este să citim ziarele fără nici un folos. Este suficient să trecem peste titluri.

Maestrul ne spune că dacă ne-am plictisit, să ne ridicăm privirea, dar fără să rămânem cu privirea prea mult în sus și după ce ne-am împrospătat privirea, să o coborâm din nou.

– Acesta este un lucru minunat pentru cei care sunt călugări sau călugărițe, mai ales dacă au jurăminte de abstinență sexuală. Ei nu doresc tentații, așa că își țin privirea în jos.

– Și este foarte bine pentru sănătatea minții noastre. Pentru că a fi mereu dispersat provoacă neliniște. Dacă suntem preocupați de un milion de lucruri, este foarte nesănătos.

Ceea ce este important, este să ne dezvoltăm acest Sheshin, vigilența,  conștientizarea. Ce facem de obicei? Ne uităm la cum se comportă alții.

Ce ne spune maestrul Shantideva? „Ei nu sunt treaba ta! Ține-ți carnețelul, dezvoltă-ți atenția, mintea, uită-te la tine mai întâi și nu mai predica altora!”

 

Bodhisattva pare uneori ciudat pentru mediul înconjurător

Dacă vom face această practică, vom părea puțin ciudați pentru alții.

Dar Bodhisattva nu caută să fie ciudat, nu acesta este scopul lui. Vrea să facă lucrurile din smerenie, cu iubire, păzindu-și mintea, nu ostentativ sau pentru a impresiona pe cineva. Dacă trebuie să aibă grijă de copii, se va îngriji de copii. Dar ideea principală este de a-și păzi mintea.

Un Bodhisattva nu spune la toată lumea: „Sunt pe calea spirituală”. Bodhisattva își croiește drumul în secret, în liniște și cu modestie. El nu dorește să atragă atenția altora prin comportamentul lui.

Lama Dvora Hla spune:

Mereu sunt invitată de prietenele mele să facem turul vitrinelor în New York și nu mă duc.

Adevărul este că ele au obosit să mă tot invite. La început li s-a părut ciudat, iar acum s-au obișnuit să le refuz invitația. Ele se uită la filme de acțiune, după ce termină de mâncat. Eu plec acasă și nu stau să mă uit la film. La început a fost ciudat. Dar cu timpul s-au obișnuit și apreciază asta. Uneori mă mai întâlnesc cu ele, iar întâlnirile sunt foarte plăcute; au învățat să aprecieze schimbarea din mine. Conversațiile deodată devin semnificative. Chiar și la petreceri în care majoritatea conversațiilor sunt conversații inutile, constat că ele sunt foarte semnificative. Uneori, este bine să fie și o mică discuție fără rost, dar să fie scurtă, doar pentru a menține legătura. Poate dura câteva minute, iar după aceea fie că trec la alte discuții mai semnificative, fie că trec în alt loc. Și asta se întâmplă în mod natural. Și oamenii încep să aprecieze. Și deja mă invită să țin prelegeri despre budism.”

În mănăstire, călugării au trei săptămâni pe an, în care închid toate cărțile, nu mai meditează. Se numește Gaye.

Ce fac? Se joacă fotbal, se uită la filme de acțiune.

Ce făcea Ken Rinpoche când venea timpul să se odihnească? Se uita la filme de acțiune, western-uri, divertisment.

 

Cum se comportă Bodhisattva

Versetele următoare descriu cum se comportă un Bodhisattva.

39.
Mă voi pregăti spunând:
„Așa mă voi comporta acum cu corpul meu”.
Și apoi din când în când mă voi opri să observ:
Oare se comportă în consecință?

Maestrul spune: nu lăsa instinctele să te conducă, tu le controlezi acum. Ai decis să te comporți într-un fel sau altul. După un timp, verifică: oare faci ceea ce ai spus că faci? Te comporți așa cum ai decis dimineața să te comporți sau nu?

Cu alte cuvinte, nu-mi petrec ziua fără să fac ceva bun. După un timp mă verific: oare am făcut un bine astăzi?

Din lectura cursului:

„Iată a patra parte, despre cum să stăm în diferite situații. De fiecare dată când sunt angajat într-o activitate, mă voi pregăti spunând: „Așa mă voi comporta acum cu corpul meu”. Acum voi acționa astfel pe o perioadă anume de timp. Apoi, mă voi opri din când în când să observ dacă – corpul meu – oare se comportă în consecință? După aceea, voi face tot posibilul să fac o activitate care este lipsită de orice fel de greșeală.”

 

Concentrarea asupra obiectului mental

Versetul 40:

Mintea mea este un elefant sălbatic,
Trebuie priponită de pilonul solid
Al obiectului mental,
Și o voi păzi cu strășnicie
Ca să nu se elibereze.

Despre ce ne vorbește aici? Despre Sheshin și Drenpa, în meditație și în afara ei. Scopul este de înfrânare a minții.

El spune că mintea noastră este ca un elefant sălbatic. Elefantul apare în faimosul desen pe care l-am făcut în cursul 3. Dacă practicați meditația, veți vedea cum mintea este târâtă de simțuri, de dorințe, de aversiuni în toate direcțiile.

Cum știm asta? Ne așezăm, în sfârșit, să medităm asupra lui Buddha și ce se întâmplă? Mintea aleargă sălbatecă unde vrea. Este ca un elefant sălbatic.

La început, asta este un obstacol imens. Cum depășim acest obstacol? Ce facem cu elefantul? Ne putem imagina că într-un sat indian cineva trece cu un elefant printre vânzătorii din piață, iar elefantul ia cu trompa puțin de aici, puțin de acolo. Ca să nu mai facă asta, i se dă elefantului să țină cu trompa un băț.

Mintea noastră este la fel ca trompa elefantului. Îi dăm un obiect, îi spunem: acum te vei concentra asupra lui Buddha. Dacă ea începe să fugă, atunci vine Drenpa și Sheshin.

– Vigilența vede dacă mintea a fugit,

– Reamintirea spune: Înapoi la Buddha.

Adică voi priponi mintea de pilonul solid al obiectului mental. Acesta este Buddha. Mental. Nu medităm cu ochii deschiși asupra lui Buddha, vrem un obiect mental, pentru că înțelepciunea se dobândește doar în minte. Și apoi, o voi păzi cu strășnicie ca să nu se elibereze. Verific, dacă mintea începe să fugă, atunci o aduc înapoi. Reamintirea.

Din lectura cursului:

„Urmează al doilea punct, despre cum să ne veghem mintea. Aici din nou există două diviziuni: legarea minții de un obiect virtuos și verificarea dacă ne menținem mintea concentrată pe singur punct, pe acest obiect virtuos.

Iată prima parte. Mintea mea este un elefant care nu a fost îmblânzit și este încă sălbatic. Trebuie priponită de pilonul solid al obiectului mental; adică obiectul pe care am ales să-mi concentrez mintea, într-un singur punct. Și atunci o voi păzi cu strășnicie ca să nu se elibereze.”

Versetul 41:

Voi depune eforturi să obțin
Concentrarea pe un singur punct 
Care nu încetează niciodată.
Gândurile le voi examina mereu, întrebându-mă:
„Cu ce este ea ocupată?” 

Îmi dezvolt concentrarea pe un singur punct și îmi dezvolt Sheshin, câinele de pază.

Din lectura cursului:

Iată a doua parte: Voi depune eforturi să obțin, un fel de concentrare pe un singur punct, care este focalizată pe un obiect virtuos și nu este niciodată distrasă spre un alt obiect. Mă voi asigura că concentrarea mea nu încetează niciodată. Și gândurile le voi examina mereu, întrebându-mă: „Cu ce este ea ocupată? adică voi verifica dacă mintea mea este ocupată de un obiect potrivit sau nu.

 

Când este permis să ne relaxăm?

Acum ne vorbește de Gaye.

42.
În situații de pericol, sărbătoare sau altele similare,
Presupunând că în cele de mai sus, nu mai sunt capabil,
Atunci pot continua să fac ceea ce este convenabil.
Se spune că în anume momente de caritate
Poate fi trecută cu vederea practica eticii morale.

Maestrul ne spune că sunt momente în care este permis să facem o pauză. Ele sunt detaliate în legile Vinaya, codul monastic. Călugării au o listă lungă de jurăminte și sunt situații când le este permis să renunțe la respectarea neîncetată a jurămintelor. Când?

a. În situații de pericol. Au reguli, de cum trebuie să-și acopere nevoile, să zicem. Dar dacă există o situație de pericol, atunci le este permisă încălcarea mai multor astfel de jurăminte.

b. Dacă este sărbătoare. Uneori este adecvat ca atât călugărul, cât și bodhisattva, să participe la sărbători pentru a se apropia de oameni, pentru a avea contact cu ei, ca apoi să le poată dărui și să-i ajute. Deci, uneori, este permis să avem un răgaz moral în momentele de dăruire.

În text sunt descrise vremurile când se dăruiesc ofrande. Există ritualuri de oferire de ofrande în care se cântă, se dansează, fapt contrar regulilor pe care le au călugării. Călugării nu se preocupă de muzică și dans și așa mai departe. De ce? Pentru că le distrage atenția, le dispersează mintea. Mintea trebuie păzită. Dar, spune el, uneori, când există ritualuri de dăruire a ofrandelor, atunci este permisă o scurtă pauză.

c. Gyaltsab Je menționează încă o condiție: relaxarea este permisă atunci când suntem ocupați cu ceva care aduce un beneficiu cu mult mai mare ființelor vii.

Ce înseamnă asta pentru noi? Am vorbit despre Gaye – momente de răgaz.

Putem merge uneori la film și să ne bucurăm de el fără să ne gândim că facem ceva inutil. Și asta este în regulă. Este bine să luăm o pauză, dar să nu rămânem mult în ea și să revenim la activitățile esențiale.

Din lectura cursului:

„Al treilea punct se referă la explicarea situațiilor care sunt permise și a celor care nu sunt. Să presupunem că există situații de pericol care îmi amenință viața, sau particip la o sărbătoare, cum ar fi oferirea de ofrande celor trei diamante, sau fac ceva care aduce un beneficiu cu mult mai mare ființelor vii sau altele similare. Presupunând că în aceste situații, în cele de mai sus, nu mai sunt capabil, adică nu mai sunt capabil să-mi examinez minuțios toate acțiunile și gândurile mele, atunci pot continua să fac ceea ce este convenabil.

În sutra cerută de cel pe nume Înțelepciunea infinită, se spune „în anume momente de caritate, poate fi trecută cu vederea practica eticii morale pentru moment”. Acest citat spune că dacă nu ești în stare să practici generozitatea și moralitatea în același timp, atunci, presupunând că este momentul de a dărui – adică presupunând că în acest moment te concentrezi în principal pe învățarea practicii dăruirii – atunci ar trebui să renunți temporar la subtilitățile respectării moralității pe care nu le poți menține în acest moment. Ideea acestui verset este că trebuie să devenim maeștri în înțelegerea ordinii corecte a căii și apoi să parcurgem fiecare pas al căii în ordinea potrivită.”

 

Concentrează-te pe ceea ce faci

Versetul 43:

Când ți-ai planificat ceva,
Evită de a te mai gândi la orice altceva.
Concentrează-ți mintea pe această chestiune,
Și în tot acest timp – ocupă-te numai de ea.

Maestrul spune: „Dacă vrei să-ți păstrezi mintea, nu face zece lucruri deodată. Dacă ți-ai planificat ceva, fă-l, nu te împrăștia în toate părțile. Această distragere a atenției este ceea ce ne omoară și ne mai și împiedică să ne dezvoltăm concentrarea meditativă. Invers, cu cât acționez mai concentrat, asta:

a. Îmi susține sănătatea, și

b. Mă va ajuta să-mi dezvolt concentrarea meditativă.

În Zen, maestrul îi învață pe discipoli: când mănânci, mănânci, iar când citești, citești. Apoi, deodată, discipolii îl văd că mâncă micul dejun și citește ziarul. Ei îl întreabă: „Ce este asta?” Maestrul le răspunde: „Oh, nicio problemă. Când mănânci, mănânci, când citești, citești, iar când mănânci și citești, mănânci și citești”.

Maestrul Shantideva spune în versetul 44:

Dacă acționezi așa – succes vei avea,
Și dacă nu – în ambele vei eșua.
Astfel vei preveni sporirea afecțiunilor secundare,
Care provine din lipsa de vigilență.

– Aceste versete se referă, la ordinea practicării perfecțiunilor. Maestrul recomandă să ne concentrăm de fiecare dată pe perfecțiunea pe care încercăm să o dezvoltăm și să nu ne răspândim pe toate fronturile în același timp.

– Acest sfat poate fi aplicat și în practicarea etapelor căii spre iluminare: există o anumită ordine a etapelor, iar acestea trebuie practicate în ordinea corectă.

Din lectura cursului:

„Cineva poate să vină cu următoarea obiecție: „Practica moralității este superioară practicii de a dărui; atunci de ce ar trebui să acordăm prioritate dăruirii?” Ei bine, atunci când ți-ai planificat ceva, adică o serie de acțiuni, va trebui să le practici după o anumită ordine, să planifici cu atenție cu ce acțiune începi și apoi evită a te mai gândi la orice altceva.

Când începi cu practica de a dărui, concentrează-ți mintea pe această chestiune și în tot acest timp ocupă-te numai de ea. Dacă acționezi așa, atunci când practici o cale care trebuie urmată într-o anumită ordine fixă, succes vei avea; Și dacă nu, dacă inversezi ordinea, în ambele vei eșua, nu vei putea duce cele două etape, prima și a doua, la o finalizare cu succes.

Există tipuri secundare ale afecțiunilor mentale, care provin din neînțelegerea etapelor căii. Dacă înțelegi etapele căii și le urmezi, vei preveni sporirea afecțiunilor secundare, care provine din lipsa de vigilență. Ca atare, trebuie să devii un maestru în înțelegerea ordinii corecte. Și așa trebuie să devii un maestru în înțelegerea ordinii corecte a etapelor căii.”

 

Ordinea perfecțiunilor

Perfecțiunile trebuie practicate în ordinea în care au fost date.

Asta înseamnă că dacă practic generozitatea sunt scutit de meditație? Nu! La început de drum pun mai mult accent pe acest lucru și în paralel le practic pe toate.

Există un motiv pentru această ordine specială.

Ce lucruri dăruim?

– Lucrurile materiale și bani.

– Protecție, adăpost, casă.

– Iubire, și

– Dharma.

Și care este cea mai mare generozitate? A oferi Dharma.

1. Ce se întâmplă când daulucruri, în special lucruri materiale? Cu cât practic să dăruiesc mai mult, cu atât îmi slăbesc atașamentul față de lucruri. Devin mai puțin posesiv, mai puțin atașat față de lucruri. Acesta este unul dintre efectele secundare ale generozității.

2. Asta pavează calea pentru practicarea moralității. Când practic etica morală vor fi mai puține șanse să fac ceva imoral, de a comite infracțiuni pentru a obține ceva, pentru că sunt mai puțin atașat de lucruri.

3. Când practic moralitatea, printre altele, practic înfrânarea. Trebuie să mă abțin, pentru că am jurăminte. Acest fapt dezvoltă răbdarea.

Deci, 2 pavează calea pentru practicarea răbdării. Când ne dezvoltăm răbdarea, învățăm, printre altele, să facem față dificultăților de pe calea spirituală.

4. Deci, în general, atât în 2 cât și în 3, ne confruntăm cu obiceiurile noastre proaste. Cu obiceiul de a izbucni, de a reacționa instinctiv, de a sări repede.

Această confruntare cu obiceiurile proaste, face loc bucuriei efortului. Generează bucuria efortului.

Dacă la început ne este greu să medităm sau ne este greu să dăruim, treptat  devine amuzant. Cu cât ne amuzăm mai mult, cu atât vrem să facem mai mult bine. Și ne vom petrece majoritatea zilei făcând fapte virtuoase, dharmice.

5. Dacă facem din ce în ce mai mult fapte dharmice, ne dezvoltăm concentrarea. Mintea mea va verifica din ce în ce mai mult dacă fapta este virtuoasă sau nu. Și în acest fel voi fi mai concentrat pe gândirea mea, ceea ce va duce în mod natural, la succesul în meditație.

Concentrarea se dezvoltă în mod natural.

6. Când concentrarea este bine dezvoltată o direcționăm spre vacuitate, iar atunci va veni înțelepciunea. Este imposibil să percepem vacuitatea, desigur, fără concentrare.

 

Examinează-ți intenția înainte de orice acțiune

În versetul 47, maestrul Shantideva ne roagă:

Verifică-ți mintea ori de câte ori apare
Dorința de a te mișca sau de a te exprima.
Fii ferm hotărât de a acționa
În acord cu ceea ce este bine.

Adică înainte de orice acțiune pe care o faci cu corpul tău sau înainte de a spune ceva, examinează-ți mai întâi mintea. Nu permite nimic negativ să te conducă și fii ferm hotărât de a acționa în acord cu ceea ce este bine, cu ceea ce ști că trebuie făcut și nu trebuie făcut.

Din lectura cursului:

„A treia parte are trei părți proprii: studiul, explicația studiului și un rezumat. Ori de câte ori apare dorința de a te mișca [de a-ţi mişca corpul] sau de a te exprima prin vorbă, verifică-ți mai întâi mintea. Nu permite nimic negativ să te conducă și fii ferm hotărât de a acționa în acord cu ceea ce este bine: cu ceea ce ști că trebuie făcut și nu trebuie făcut.”

 

Când ar trebui să rămânem neclintiți ca un buștean?

Maestrul Shantideva ne spune în versetele următoare în ce situații ar trebui să rămânem neclintiți ca un buștean.

Versetul 48:

Și dacă apare în tine nevoia de a te enerva,
Sau ți se trezește vreo dorință,
Nu acționa și nu vorbi!
Rămâi neclintit ca un buștean!

Ce ne spune?

∙ Dacă îmi vine să mă enervez, în tibetană:

Rămân neclintit ca un buștean, rămân de lemn.

∙ Dacă mi se trezește dorința în sens negativ

Rămân neclintit, rămân de lemn. Nu acționez și nu vorbesc. De ce? Pentru că sunt împins de afecțiunile mele mentale și dacă reacționez îmi va aduce necazuri. Deci „îngheț” pe loc.

Din lectura cursului:

„Și dacă apare în tine nevoia de a te enerva sau ți se trezește vreo dorință, nu acționa și nu vorbi! În timp ce aplici antidotul la acestea, rămâi neclintit ca un buștean!”

Versetul 49:

Dacă te simți nervos sau vrei să umilești,
Sau simți mândrie sau ai sentiment de trufie,
Sau să dezvălui slăbiciunea altuia,
Sau poate gânduri necinstite,

Maestrul enumeră și alte situații în care ar trebui să rămânem neclintiți pe loc.

∙ Dacă simți neliniște, agitație, nervozitate, în tibetană:

∙ Sau cauți să umilești pe cineva, să insulți pe cineva.

∙ Sau apare mândria, ești mândru de tine.

∙ Sau trufie, aroganță, îngâmfare, te simți superior față de alții.

∙ Sau să dezvălui slăbiciunea altuia, să-l defăimezi sau să spui că este lipsit de valoare.

∙ Sau ai gânduri necinstite, vrei să înșeli pe cineva.

Din lectura cursului:

„Iată a doua parte: Dacă te simți nervos, mintea îți rătăcește de la un obiect la altul, sau vrei să umilești pe cineva râzând de el cu dispreț; sau începi să te umfli de mândrie în timp ce te gândești la calitățile tale minunate sau ai un sentiment de trufie care vine din gândirea ta asupra vitalității tale tinerești sau altele asemenea. Sau poate îți trece prin minte să dezvălui slăbiciunea altuia în public, sau să înșeli pe cineva, adică ai gânduri necinstite care vin din propria ta nemulțumire și din dorința de a obține un profit pentru tine.”

Versetul 50:

Dacă simți nevoia să te lauzi,
Sau să-i disprețuiești pe alții,
Să te lupți cu altul sau să spui
Ceva care să-l mâhnească –
În fiecare astfel de situații
Rămâi neclintit ca un buștean!

Din lectura cursului:

Dacă simți nevoia să te lauzi, descriind tuturor calitățile tale minunate; sau, să-i disprețuiești pe alții criticându-i sau certându-i cu cuvinte de dispreț. Sau simți nevoia să te lupți cu altul și să te cerți cu el, sau să spui ceva care să-l mâhnească. În fiecare astfel de situații, rămâi pe loc complet nemișcat, nu te mișca deloc, rămâi neclintit ca un buștean!”

În continuare maestrul ne vorbește și de alte situații în care să nu ne clintim:

∙ Când simți nevoia de a te lăuda, de a te ridica în slăvi:

Vrei să deschizi gura și să spui ceva, rămâi neclintit.

∙ Sau să-l critici pe altul:

∙ Sau ceva care să-l mâhnească

∙ Sau să te lupți cu el, să te cerți cu el

În fiecare astfel de situații rămâi neclintit ca un buștean! Înainte de a face sau spune ceva.

Versetul 51:

Când tânjești după câștig, onoare
Și faimă, sau să fi de servitori înconjurat,
Sau ceremonii ca să fi omagiat –
Rămâi neclintit ca un buștean!

Din lectura cursului:

„Iată a treia parte: Când tânjești după câștig – sub formă de bani pentru învățătura pe care ai predat-o sau altele asemenea; sau după onoare și faimă, de exemplu când alții îți pregătesc un loc ca să poți preda. Sau poate speri să fi de servitori înconjurat sau în ceremonii să fi omagiat, sau chiar să-ți maseze corpul. În fiecare astfel de situații rămâi neclintit ca un buștean! Și concentrează-te pe antidoturile care acționează împotriva acestor atitudini.”

Maestrul ne descrie și alte situații.

∙ Dacă tânjești după câștig sau onoare/respect.

∙ Sau vrei să fi faimos

∙ Sau vrei să fi înconjurat de servitori

∙ Sau dorești să se facă ceremonii în onoarea ta

Ideea aici este să-mi fac un cult al personalității, să mi se organizeze ceremonii ca toată lumea să mă respecte.

52.
Dacă mintea ta ignoră nevoile altora,
Și te îngrijești numai de nevoile tale,
Sau îți petreci vremea discutând aiurea,
Rămâi neclintit ca un buștean!

Iată a patra parte: Dacă, în loc să te concentrezi pe atingerea obiectivelor tale și a celorlalți, mintea ta ignoră nevoile altora și te îngrijești numai de nevoile tale sau îți petreci vremea discutând aiurea. Când te comporți în acest fel, rămâi neclintit ca un buștean!

∙ Dacă mintea ta ignoră nevoile altora,

∙ Sau nevoile tale sunt mai importante decât a altora,

Încremenește!

Adică, nu acționa după această idee stupidă.

∙ Sau îți petreci vremea discutând aiurea,


Încremenește!

Versetul 53:

Dacă apare nerăbdarea, lenea sau frica,
Obrăznicia sau prostia,
Sau le ții partea celor de același sex cu tine –
Rămâi neclintit ca un buștean!

Din lectura cursului:

„Iată a cincea parte: Dacă ajungi în situația în care apare nerăbdare și nu mai poți suporta mânia cuiva, sau vreo suferință sau altele asemenea; sau te stăpânește lenea, adică lipsa de bucurie pentru săvârșirea faptelor virtuoase și, prin urmare, îți dezvolți frica de a le duce la bun sfârșit, sau ești împins să te comporți necontrolat, cu obrăznicie, sau prostie, să te angajezi în discuții inutile; sau poate le ții partea celor de același sex, sau a rudelor tale și altele asemenea. Chiar și în astfel de situații trebuie să te oprești, să rămâi neclintit ca un buștean!… și să aplici antidoturi împotriva acestor acțiuni.”

Maestrul ne mai dă o listă de situații:

∙ Dacă îți este greu de suportat, înseamnă că îți vei pierde răbdarea sau controlul

∙ Sau ești leneș

∙ Sau pentru că ți-e frică, vei pierde controlul.

∙ Sau te comporți obraznic, fără să te controlezi,

∙ Sau te prostești

∙ Sau le ții partea celor de același sex cu tine

Ce înseamnă „a ține partea celor de același sex cu tine”? Înseamnă comportament discriminatoriu. Dacă aveți o astfel de idee, este invers de ceea ați învățat, nu-i așa?

Maestrul concluzionează:

54.
Examinează-ți mintea să nu fie afectată
De afecțiuni mentale sau de atracții inutile.
Și dacă au apărut, acționează ca un războinic,
Păstrându-ţi mintea fermă și stabilă.

Maestrul spune: când toate aceste afecțiuni apar, să încremenim. Să ne folosim de Sheshin și Drenpa, astfel încât să putem reuși pe calea Bodhisattva.

Din lectura cursului:

„Și, în sfârșit, iată a treia parte: concluzia. În acest fel, examinează-ți mintea să nu fie afectată de afecțiuni mentale sau de activități inutile. Și dacă au apărut, acționează ca un războinic, mare și puternic: folosește-te de antidoturile potrivite pentru a-ți păstra mintea fermă și stabilă, împiedicând-o să se angajeze în orice acțiune negativă.”

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.