Lam Rim 31 – Bogatie fara limite


Geshe Michael Roach continuă celebrul Dar al Eliberării, o expoziție a tuturor pașilor către iluminare scris de Pabongka Rinpoche (1878-1941). Aceasta este una din cele mai mari cărți care au fost scrise vreodată, după spusele lui Geshe Michael.

Acesta este al 31-lea retreat al Pașilor pe Cale. Poți vedea toate celelalte retreaturi făcând click aici: Steps to Enlightenment Course Series (Seria cursurilor – Darul Eliberării Pus in Palma Ta). Vezi toate traducerile facute de grupul nostru aici: https://dharmakaya.ro/seria-darul-eliberarii

Ucide Supărarea – Seminar ACI 11

Dezvoltarea răbdării
conform cărții

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
scrisă de către Maestrul Shantideva

 

În acest seminar vom învăța de la marele maestru budist Shantideva cum să aducem la perfecțiune sublima virtute spirituală a răbdării – abilitatea de a nu ne mai supăra când ne confruntăm cu situații dificile, cu ostilități și când apar dificultăți pe calea spirituală.

Dezvoltarea acestei abilități are, de asemenea, un efect binecuvântat asupra mediului și duce treptat la calmarea tuturor acțiunilor de violență din mediul practicantului.

Cursul se bazează pe cartea Bodhisattvacharyaavatara, „Ghidul de viață al războinicului spiritual”, a cunoscutului înțelept budist Maestrul Shantideva (adică Îngerul păcii) și pe comentariile maestrului Prajnakaramati.

Maestrul Shantideva este considerat unul dintre cei mai mari maeștri spirituali din toate timpurile, iar cartea sa este una dintre cele mai cunoscute în cultura budistă Mahayana.

Cartea enumeră diferite metode care au fost aplicate cu succes de multe generații de practicanți.

Lectiile cursului “Ucide Supărarea”. Îndrumător: Gabriela Bălan

 

   

Moartea și Sfârșitul Morții – meditația de conștientizare a morții

 

Cum facem ca fiecare moment al vieții să fie prețios și semnificativ? Cum dezvoltăm o minte fericită, limpede, lipsită de anxietate și frică?

 

Cu toții avem tendința de a nega, de a ne teme și de a evita tot ceea ce este legat de moarte, și de multe ori ne trăim viața ignorând-o.

Majoritatea oamenilor mor cu un profund regret pentru că nu și-au folosit viața așa cum și-ar fi dorit. A recunoaște faptul că vom muri și că ne-a mai rămas un timp limitat de a trăi, este esențial pentru a face alegerile noastre de viață.

Meditând asupra morții în mod adecvat, putem face ca fiecare moment al vieții să fie prețios și semnificativ. O bună meditație asupra conștientizării morții are ca rezultat o minte fericită, limpede, lipsită de anxietate și frică.

Ea ne învață, de asemenea, să trăim fiecare zi de viață ca și cum ar fi ultima, evitând astfel activitatea fără sens și petrecând fiecare moment în cel mai deplin mod posibil. Această practică de meditație se bazează pe cartea „Marea carte a etapelor căii spre iluminare”(Lamrim Chenmo) scris de Je Tsongkapa (1357-1419).

Lectiile cursului Moartea și Sfârșitul Morții – Conștientizarea Morții , Îndrumător: Gabriela Bălan

 

Lectiile in format HTML

  1. Lectia 1 – 
  2. Lectia 2 – 
  3. Lectia 3 – 
  4. Lectia 4 – 
  5. Lectia 5 – 
  6. Lectia 6 – 

Schita meditatiei:

schita camerelor din meditatia constientizarii asupra mortii

  1. in afara castelului: desisul samsarei, masa cu multi oameni care apuca fiecare ce poate in timp ce ranesc alte fiinte, podul unde aruncam ce nu avem trebuinta pe cale
  2. camera 1 – moartea e certa: cu siguranta moartea nu o putem opri, clipele se scurg si mai sunt putine, nu este timp suficient pentru invatatura
  3. camera 2 – momentul mortii e incert: speranta de viata medie e o minciuna, multe lucruri ne pot omori doar cateva ne sustin, corpul este frafil
  4. camera 3 – doar Dharma ne poate ajuta in momentul mortii: nu luam cu noi prieteni/rude, nu luam cu noi bunurile care ne plac, nu luam cu noi corpul si identitatea noastra
  5. camera 4 – camera celor 3 decizii: trebuie sa incep practica spirituala, trebuie sa incep chiar acum practica spirituala, trebuie sa practic Dharma din ce in ce mai inalta
  6. camera 5-6-7 – cele 3 etape din metoda schimbarii sinelui cu celalalt
  7. camera 8 – parfumul Bodhicittei
  8. etapa 9 – curtea din mijloc, curtea Iluminarii noastre

schita meditatiei in format pdf

 

 

Explicațiile celor 10 jurăminte de eliberare

 

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

 

📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

În tradiția noastră, cei care iau jurămintele de refugiu, le iau și pe cele de eliberare. Vom trece repede peste ele, pentru că vă veți obliga să le păstrați. La fel, dacă luați jurămintele Bodhistattva trebuie să le luați și pe cele de eliberare personală. 

1. A nu ucide. 

A nu ucide nici o ființă vie. Acest jurământ este inclus și în cele de refugiu. A vătăma viața este antiteza refugiului.

 

2. A nu fura.

A nu lua nimic de valoare. În budism, valoarea este considerată ca fiind peste ”un sfert de Karshapana”.

Karshapana se referă la monedele vechi indiene din secolele VII și VI î.Hr., care erau bucăți metalice neimprimate și ștampilate a căror valabilitate depindea de integritatea persoanei care le autentifica.

Poate să fie la noi să zicem 1 leu.

Deci, orice valorează mai mult de un leu, dacă nu vi se dă permisiunea, nu luați. Acest lucru nu se referă numai la lucrurile materiale.

 

3. Comportament sexual neadecvat.

În special adulterul. A nu lua partenerul altuia. Și în general, de a nu trăda.

De asemenea, orice utilizare a sexualității care rănește. Energia sexuală cu care am fost binecuvântați, este o forță extrem de importantă care ne aduce la iluminare.

De aceea, orice lucru care o alterează, o contaminează, o corupe, va crea un imens obstacol pe calea spre iluminare. Și spre părerea noastră de rău, comportamentul sexual inadecvat este foarte răspândit în zilele noastre, pentru că nu există o înțelegere profundă a acesteia.

Deci, sexualitatea nu trebuie folosită niciodată ca o scuză sau ca un mijloc sau ca o cauză care să provoace altora suferință sau să-i rănească.

 

4. A nu minți.

Acest lucru înseamnă a nu lăsa altuia impresie greșită.

Dacă noi avem o anume imagine asupra realității, celălalt o poate înțelege altfel.

Cu alte cuvinte, în discuțiile noastre cu celălalt, atunci când intenționat prezentăm o imagine care nu este în concordanță cu a celuilalt, o imagine care ne favorizează, înseamnă că mințim.

Există multe căi sofisticate și subtile de a minți.

 

5. A nu dezbina.

Dacă atunci când vorbesc cu persoana A despre o altă persoană B, iar rezultatul vorbelor mele l-a făcut pe A să se îndepărteze de persoana B, asta înseamnă că i-am dezbinat pe cei doi, i-am făcut să se îndepărteze unul de celălalt.

Mi-am făcut un selfie pe banda karmică, ca cineva care desparte.

Fapt care îmi va aduce mari necazuri în viitor, deoarece karma se intensifică.

 

6. A nu vorbi dur, necuviincios.

Asta însemnă țipete, mustrări, blesteme.

Orice lucru care nu este spus frumos, amabil, plăcut.

În limba ebraică este o expresie: ”cuvintele înțelepte trebuie auzite în pace”.

 

7. A nu vorbi fără rost, inutil, fără sens.

Orice discuție care ne irosește timpul este de evitat.

Viața noastră este mult prea importantă pentru a ne o risipi pe lucruri fără sens, scopul nostru este de a face lucruri semnificative în viață, de a ajunge la iluminare.

Deci orice risipă de timp, nu numai că diminuează din timpul nostru prețios care și așa nu se mai întoarce, ci și creează lipsă de seriozitate, a faptului că nu suntem în stare să facem calea.

Este nevoie de multă, multă seriozitate pentru a finaliza calea.

 

8. A nu râvni. 

Să nu fim invidioși, să ne bucurăm de succesul celuilalt.

Gândurile de invidie, de pizmă, de ciudă sunt boli pe care le avem cu toți.

De aceea, este foarte important se ne folosim de carnețel pentru a ne putea surprinde când ne vin aceste gânduri și de a le înfrâna repede, pentru că ele produc multă suferință.

Ele sunt total opuse căii spre iluminare.

 

9. A nu avea rea voință, a nu ne bucura de răul celuilalt. 

Este opus numărului 8, pentru că aici ne bucurăm când cineva nu reușește, ne bucurăm de necazul lui.

Cu toții avem astfel de gânduri, fie că sunt față de cei pe care-i cunoaștem, fie că nu.

Avem o minte bolnavă, toți producătorii de știri își câștigă existența de pe urma noastră, difuzând știri despre necazurile și tragediile altora.

De ce trebuie să auzim despre tragediile altora, pe care nici măcar nu-i cunoaștem?

Pentru că oamenilor le place să audă astfel de lucruri. Se bucură – ”ah, ce noroc că mie nu mi sa întâmplat asta!”.

 

10. Concepția greșită.

Ea reprezintă baza pe care stau toate aceste lucruri. Faptul ca tot ceea ce experimentăm vine din semințele proprii. 

Dacă vom reuși să o eliminăm, toate lucrurile despre care am discutat până acum nu vor mai avea loc.

Dar pentru aceasta va trebui să ne aducem mereu aminte de ea, de concepția corectă.

📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

Explicațiile celor 12 jurăminte de refugiu

 

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

 

📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

 

1. Primul jurământ spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Buddha, încetez să mă mai refugiez în obiectele lumești.

În permanență ne refugiem în obiectele lumești, credem că dacă obținem job-ul dorit o să ne fie bine, sau partenerul dorit, sau casa dorită, vom fi satisfăcuți.

Primul jurământ merge și mai departe, el spune: ok, te poți bucura de tot ceea ce este bun în viața ta, dar nu căuta în ele refugiu, pentru că orice obiect care vine din karma va trebui mai devreme sau mai târziu, se degradează, este efemer.

Aceasta este natura karmei, vine și pleacă, urcă sau coboară. Întotdeauna a fost  și va fi așa.

2. Jurământul doi spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Dharma, mă oblig să nu mai rănesc nici o ființă vie.

Diferența dintre acest jurământ și cel din grupa jurămintelor de eliberare este: ”nici o ființă vie”, fie că ființă umană sau nu, deja născut sau încă nenăscut.

De ce? Toată calea pe care o facem este să ieșim din suferință. Este imposibil să ieșim din suferință atâta timp cât rănim alte ființe.

Dacă omorâm țânțarul care ne bâzâie, ne asigurăm de venirea altora asupra noastră. În cazul oamenilor, dacă credem că ne-am eliminat inamicul care ne amenința, și vom trăi liniștiți, este doar o iluzie. Inamicii se vor metamorfoza, vor veni din altă țară și se vor înmulți. De ce? Pentru că semințele de vătămare a vieții încă se mai află în curentul nostru de conștiință și sunt active.

Acest jurământ spune: ”dacă înțelegi că Dharma scoate făpturile din suferință, a face rău oricărei creaturi vii, contrazice complet Dharma.

3. Jurământul trei spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Sangha, voi evita de a mai avea legături strânse cu persoanele care nu cred în cale.

Ce înseamnă că voi evita de a avea legături strânse cu persoanele care nu cred în cale? Asta înseamnă că acum vom divorța? Nu, nu acesta este sensul acestui jurământ! Sensul este de a păzii cu multă grijă proaspăta și fragila concepție asupra vieții pe care a-ti dobândit-o și pe care o începeți să vi-o dezvoltați. Dacă locuiți cu cineva care nu este pe cale și nu a luat jurămintele, bineînțeles că nu o să mergeți să locuiți în altă parte, ci vă veți păzi mintea, adică nu veți permite minții voastre, a concepției voastre să se apropie de a lui.

Nu vă va fi ușor, de aceea este nevoie de grupuri care sprijină și învață împreună. Nu numai mintea noastră este așa cum este, cu toții suntem la fel, iar noi doar acum începem să ieșim din această stare.

Acest jurământ, vine să ne reamintească că trebuie să ne păzim cu multă atenție  mintea, să ne păzim noua concepția care înțelege karma și vacuitatea.

4. Jurământul patru spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Buddha, voi trata orice reprezentare a lui Buddha, indiferent de calitatea artei sau de calitatea materialului, ca pe însuși Buddha.

Dacă vă veți comporta cu lipsă de respect, cu dispreț în mod fizic, cu vorba sau cu gândul față de orice reprezentare lui Buddha, față de această entitate incredibilă care reprezintă iubirea necondiționată, compasiunea infinită, atotcunoașterea și abilitatea de a ajuta orice ființă vie, vă subminați obiectivele, vă deteriorați idealul pe care-l căutați.

Respectul față de orice reprezentare a lui Buddha nu este pentru că statuia sau fotografia este sfântă, ea în sine, ci pentru că ea reprezintă șansa noastră de a ieși din suferință.

De fiecare dată când voi vedea o astfel de reprezentare, indiferent de cine a realizat-o și de calitatea ei, voi fi pioasă față de ea. Și de fiecare dată o voi asocia cu locul la care tind să ajung. Când vom vedea astfel de obiecte, le vom trata cu respectul cuvenit, și nu le vom așeza pe podea, sau le vom arunca la gunoi. Chiar și orice material dharma, nu se lasă pe podea.

5. Jurământul cinci spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Dharma, voi trata orice material scris, începând cu orice literă scrisă, etc., ca Dharma însăși.

Acest jurământ spune, că orice carte de dharma pe care o vedem, chiar și dacă ea este scrisă într-o limbă străină pe care nu o cunoaștem, o vom trata cu respect.

Deci, ne vom referi la orice carte de Dharma ca la o carte sfântă, nu pentru că foile sau cerneala de tipar sunt sfinte, ci pentru că ea reprezintă înțelepciunea pe care dorim să o realizăm în inimile noastre, pentru a numai suferi, și pentru ai învăța și pe alții să nu mai sufere.

6. Jurământul șase spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Sangha, voi trata chiar și o bucată din roba aurită ca pe Sangha însăși.

Comunitatea de călugări budiști reprezintă teoretic Sangha, chiar dacă ea este formată din călugări începători, sau care fac parte dintr-un curent mai jos decât al nostru. Oricine care poartă roba de călugăr reprezintă pentru noi pe cei care au perceput vacuitatea.

Pe cel care poartă robă, îi dăm tot respectul cuvenit, pentru că el reprezintă comunitatea în care se învață înțelepciunea lui Buddha, și pe cei care ne pot îndruma.

Observați că toate aceste jurăminte ne ajută să ne consolidăm cât mai mult posibil imaginile mentale din curentul nostru de conștiință, pentru că întreaga noastră lume este o proiecție din cadrul imaginilor noastre mentale. Toate acestea dorim să le păzim cu strășnicie, pentru că ele ne vor scoate din suferință.

7. Jurământul șapte spune

A merge la refugiu iar și iar, în timp ce-mi reamintesc de înaltele calități ale obiectelor de refugiu.

Despre acest lucru am vorbit deja, acest jurământ spune ca atunci când ne-am întors la treburile noastre zilnice, și se întâmplă ceva neplăcut, ne aducem aminte că situația se datorește semințelor karmice pe care le ați plantat și care acum pocnesc. Cu alte cuvinte, a merge la refugiu, înseamnă a ne aminti de vacuitatea situației.

8. Jurământul opt spune

Pentru a-mi aminti de binefacerile lor, voi oferi obiectelor de refugiu, prima mea înghițitură de mâncare sau băut.

Aici, trecem la comportamentul nostru care să ne întărească imaginile mentale, deci dăruim ofrandă. De fiecare dată când vom începe să mâncăm, vom oferi prima înghițitură lui Buddha, Dharma și Sangha. Este binecuvântarea pe care o facem.

Și din nou ne întoarcem și spunem, că dacă nu înțelegem vacuitatea, toate acestea pot părea ca reguli religioase neclare. Fiecare jurământ vine să întărească dintr-un alt unghi, și din alt unghi aceste imagini mentale, pentru a deveni întruchiparea lor.

Dacă ne aflăm pe calea Dharmei, atunci când vom mânca, nu vom mai gândi că ne hrănim corpul fizic din carne și oase, pentru că și așa o să moară. Mai mult de atât, acest lucru nu justifică uciderea animalelor pentru a le mânca carnea doar ca noi să ne hrănim. Deci, ne vom gândi că singurul motiv pentru care mâncăm este ca să avem forța necesară de a practica, pentru a ajunge la iluminare. Iar dacă mâncăm, este pentru a ajuta ființele să nu mai sufere. Deci, dedicăm mâncarea în acest scop. Mâncarea noastră va deveni acum încă un act care ne întărește calea spre iluminare.

9. Jurământul nouă spune

Să-i încurajez și pe alții să-și ia refugiul.

Ce înseamnă acest lucru? Acest lucru nu înseamnă misionarism, budiști nu sunt de acord cu așa ceva, ci este încurajată învățătura Dharma, de a-i învăța pe alții care sunt pregătiți să audă dharma. Singurul scop în discuțiile simple, este de a ne conecta cu oamenii, ca să vedem dacă îi putem ajuta cu dharma. Și întotdeauna îi putem ajuta, direct sau indirect. Dacă simțiți că oamenii sunt interesați să asculte, învățați-i, și dacă vedeți că după trei fraze ale voastre, celălalt schimbă subiectul, și vorbește de ce veți face mâine seară, opriți-vă, nu încercați de a forța lucrurile. Iar dacă ei nu vor să audă, nu mai spuneți nimic, ci comportați-vă ca un Buddha. Fiți Buddha.

Jack Kornfield (este un autor și profesor american de renume în mișcarea vipassana în budismul american Theravada. Sa antrenat ca, călugăr budist în Thailanda, Birmania și India. El a predat meditația la nivel mondial din 1974 și este unul dintre profesorii importanți care au introdus practica budistă Mindfulness în Occident). Acesta povestește despre o tânără care se întoarse acasă din Tailanda după ce se călugări-se. Părinții nu erau de loc mulțumiți de schimbarea fiicei lor. Tânăra nu mai dorea să se mai uite la televizor, nu mai bea bere. Părinții nu se așteptau la așa ceva. Tânăra povestește :” faptul că am devenit budistă nu era pe placul părinților mei, începură să apară frecușuri în familie. Singurul lucru care le-a plăcut a fost, că sunt un Buddha”. Nimeni nu o să se plângă de faptul că ne purtăm ca un Buddha. Aceasta este calea pe care budiști o încurajează, de a aduce dharma în viața oamenilor, fără a spune un cuvânt.

10. Jurământul zece spune

A merge la refugiu de trei ori dimineața și de trei ori seara , gândindu-mă la binecuvântarea acestuia.

Acest jurământ îl țineți când spuneți: ”până la iluminarea mea, mă refugiez…”, punând accent pe semnificația obiectelor de refugiu. Bineînțeles că nu vom îndruga aiurea cuvintele sfinte, acest lucru este forma cea mai grea a vorbiri inutile. Este ca și când am lua medicamentul ultim și l-am coborî la cel mai jos nivel – la vorbe goale.

Majoritatea dintre cei care practică rugăciunile zilnic, nu prea se mai gândesc la ceea ce spun. Deci, aici ne oprim din a mai spune rugăciunea ca pe niște vorbe goale, și o vom rosti cu intenție. Nu va fi ușor la început, dar merită efortul.

11. Jurământul unsprezece spune

În fiecare activitate făcută, îmi pun toată nădejdea în obiectele de refugiu.

Asta nu înseamnă că acum va veni Buddha și ne va salva din necazurile în care suntem. El nu va veni. A ne pune nădejdea în obiectele de refugiu, înseamnă a ne pune nădejdea în înțelepciunea karmei și a vacuității, și în aplicarea ei în situația noastră actuală.

În orice situație în care ne găsim, plăcută sau nu, trebuie să ne reamintim mereu că întreaga noastră lume este o proiecție din semințele noastre mentale, pe care le-am plantat în urma oricărei acțiuni făcute ( prin faptă, vorbă sau gând, în special cu gândul) și a reacțiilor noastre față de ea.

12. Jurământul doisprezece spune

A nu renunța cu nici un preț la cele Trei Diamante, orice s-ar întâmpla și nici măcar ca gest.

Care este sensul cuvintelor ”Cu nici un preț”? Vine cineva și ne pune pistolul la tâmplă și ne amenință: te împușc dacă nu renunți la cele Trei Diamante! Poate cineva să ne forțeze să renunțăm la cele Trei Diamante? Toate acestea sunt în gândurile noastre și nimeni nu ne poate forța să renunțăm la gândurile noastre.

Deci, acest jurământ vine să accentueze cât de prețioase și de importante sunt acestea pentru noi. El accentuează faptul că cele trei Diamante sunt cu mult mai importante și decât viața noastră actuală, pentru că ea vine din karma și din afecțiunile noastre mentale. Numai încrederea noastră în cele Trei Diamante ne poate scoate din suferință, de aceea ele sunt mai importante decât orice lucru material care ni se pare că ne aduce beneficii în viață.

Dacă cineva vă face plăcere sau vă dă ceva bun, bucurați-vă din toată inima, dar nu vă lăsați înșelați. Bucuria este temporară, trece repede. Aceasta este natura lucrurilor materiale.

Ce înseamnă ” nici măcar ca gest”? Asta înseamnă, a nu face asta nici din glumă, nici ca aluzie. Jurământul spune : ”faceți aceste Trei diamante să fie cele mai importante”.

📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

Lecția 6 – ACI 8

   Cursul 8
                          Moartea și tărâmurile de existență
                Nivelul 2 de cunoștințe superioare (Abhidharma)

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
         traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
     Lecția 1

Lecția 6

 

Tipurile de subzistență și lumea fizică

În lecția 6 vom vorbi despre tipurile de subzistență. Lucrurile care ne susțin, lucrurile care ne hrănesc. Ceea ce este foarte interesant, că este mai mult decât știm de obicei.

Cuvântul tibetan aici, este:

Se este cuvântul pentru mâncare sau a hrăni sau ceva care ne susține, ne întreține.

Kam este un cuvânt care are multe semnificații. Interpretarea adecvată aici este porții hrănitoare. Ce ne hrănește, lucruri care ne hrănesc.

Printre lucrurile care ne hrănesc, există lucruri la nivel grosier și există lucruri la nivel subtil. De exemplu,

    – Am vorbit despre bardowa și am spus că se hrănesc cu mirosuri.

    – Ființele din lumea dorințelor caută hrană.

Ce este mâncarea? În istoria lumii, ea variază de la o perioadă la alta. Și când spun istorie nu este ceea ce știm din cărțile de istorie, ci ceea ne ce vorbește Abhidharma Kosha la nivel cosmic de eoni și vom vorbi despre cosmologie care  este descrisă și ea în capitolul trei. Vom vedea cum începe lumea, cum se sfârșește, cum este distrusă, cum sunt ființele la începutul lumii, cum sunt ele la sfârșitul lumii, ce se întâmplă cu ele. Pe scurt, va fi foarte, foarte interesant. 

De exemplu, se vorbește despre eoni. Când începe un eon, oamenii încep cu o durată de viață foarte lungă de 80.000 de ani. Oamenii vorbesc. Așadar, când citim despre Metusala sau Matusalem, fiul lui Enoh care potrivit Bibliei, ar fi trăit 969 de ani, și de aici provine expresia vârstă matusalemică, se potrivește perfect descrierilor din Abhidharma Kosha. Doar că ei pornesc de la 80.000, și merg în jos. Noi astăzi ne aflăm într-un proces de declin. Viața devine din ce în ce mai scurtă. Puteți spune: „Datorită medicinei moderne, durata de viață a crescut”. Dacă ne uităm în ultimii cincizeci de ani, sau în ultima sută de ani sau pe scara cosmică de milioane de ani, nu este nimic. Atunci când rata de trai coboară la zece ani, lumea va fi distrusă. Și vom vorbi despre asta.

Cum începe? Când oamenii sunt la început de eon, viața lor este foarte lungă, de 80.000 de ani, ei sunt foarte, foarte puri. Nu mănâncă mâncare ca a noastră. Se hrănesc cu nectar, ceea ce nu lasă prea multe resturi. Zeii de asemenea se hrănesc cu nectar. Asta beau ei. Trăiesc într-o permanentă încântare. 

Apoi este descris procesul în care totul începe încet, încet, să se întineze. Mintea se întinează, cum corpul devine din ce în ce mai dens. Pe măsură ce corpul devine mai dens, și cerința de mâncare va deveni mai consistentă. Cineva începe să ia două porții, cineva începe să stocheze, cineva începe să construiască o casă pentru a se diferenția de ceilalți. Și, încet, totul devine din ce în ce mai poluat, încep necazurile și, datorită dorințelor lor, corpul devine mai dens și se întărește și devine din ce în ce mai grosier. Mâncarea fină nu produce deșeurile pe care le produce mâncarea grosieră, și pur și simplu se lasă greu și este absorbită de organism. Acestea sunt descrierile, Kam Gyi Se.

Tipurile de subzistență care ne păstrează în lumea dorințelor

Acum să vorbim despre Kam Gyi Se, care sunt lucrurile care ne subzistă în viață. Și vom vorbi despre patru tipuri de subzistență. Toată descrierea care urmează se referă doar la lumea dorințelor, deoarece în afara lumii dorințelor nu există dorință de mâncare și mirosuri.

1. Deci, despre primul tip, despre care am vorbit deja a fost mâncarea. Se referă la lumea pasiunilor. În lumile superioare nu există dorință de mâncare. 

2. Al doilea este:

Ce este Rekpa? Dacă ne uităm în imaginea Roții Vieții, putem vedea un inel interior cu 12 secțiuni. În prima secțiune este reprezentat un orb care reprezintă ignoranța, și în secțiunea șase putem vedea un bărbat și o femeie împreună. Acesta este Rekpa. Rekpa înseamnă contact.

Cuvântul nu se referă la atingerea sexuală, ci este doar simbolul pe care îl folosim. Contactul are un sens cu mult mai larg. Contactul este o întâlnire. De exemplu, când vorbim despre văz. Ce înseamnă să vedem un anume lucru? Înseamnă că există un obiect, există ochiul care îl vede și există conștientizarea vederi. Pentru că, dacă cineva îmi dă un knockout, ochiul meu poate fi deschis și să continue să primească raze de lumină, iar copacul este încă acolo, dar nu-l conștientizez. Deci, trebuie să fie întrunite trei lucruri ca să existe contactul, adică Rekpa . Deci, contactul este între:

    • obiectul simțurilor,

    • simțul potrivit,

    • si conștientizarea acelui simț.

În Abhidharma Kosha există o descriere foarte detaliată a acestor procese, a modului în care funcționează simțurile, dar nu în acest capitol. 

De exemplu, doar că vedem mâncarea este ceva care ne subzistă. Se spune că nimeni nu moare de foame dacă a văzut mâncare, adică – atâta timp cât vede mâncarea atunci el are speranța că o va obține. Și chiar dacă îi este foarte foame, nu va muri când va vedea mâncarea, va muri doar atunci când și-a pierdut speranța că va primi mâncare. 

Un alt exemplu: Un bărbat moare și în curând soția lui moare și ea după el, pentru că speranța ei a dispărut. Contactul cu acea persoană o susținea.                                                

3. Al treilea lucru se numește:

Sem înseamnă minte. Atunci când spunem Sempa înseamnă mișcarea minții sau gândul. Și asta este practic karma.

În cursul 5, prima frază citată a fost: „Diversitatea lumilor se naște  din karma”.

Ce este Karma? „Karma este mișcarea minții (sau gândul) și consecințele ei”.    Deci, karma este de fapt o mișcare a minții, deci gândurile sunt foarte importante. Nu doar faptele, mai ales gândurile.

De ce acest lucru intră pe lista lucrurilor care ne subzistă? Pentru că karma este cea care ne aduce la naștere următoare. Mintea care părăsește acest corp și karma din interiorul acestei minți ne duc la nașterea următoare. Aceasta este esența karmei, aceasta este mișcarea minții. Mișcarea minții ne susține pentru a ne continua viața. 

4. Al patrulea lucru este:

 Namshe înseamnă conștiință, cunoaștere, cogniție  

Care este diferența dintre conștiință și minte? În acest context, conștiința este unul dintre factorii minți. Mintea are emoții, există discernământ și există conștiința, care s-ar afla ca și cum pe fundal. Totul este cufundat în conștiință care este transparentă și clară. Este starea generală a minții pe care o avem cu toții, care este în permanență acolo, chiar dacă există situații de care suntem mai conștienți sau mai puțin conștienți, dar avem tot timpul un anumit grad de conștientizare.

Fiecare ființă care are o minte are propria conștiință. Și această conștiință trece prin diferite etape și este diferită când dormim de cea când suntem trezi. Ea este diferită când suntem în Bardo de ceea când trăim. Întotdeauna va exista un anumit grad de conștiință, fără de care nu am putea vorbi despre minte. Fără minte, nu ar exista conștiință și, prin urmare, nicio ființă. Mintea susține existența unei ființe.

Acest Namshe este baza pentru Sempa – minte. Sempa se întâmplă în Namshe. El este cufundat în această conștiință, ca și când ar locui acolo.

Așadar, aceștia sunt în general factorii care ne susțin. Niveluri de subzistență merg de la cele grosiere la cele fine. 


Factorii care hrănesc organismul

Vom prezenta încă o listă cu patru factori care ne hrănesc. Dacă mai înainte am vorbit de factorii care ne hrănesc care nu neapărat au ținut de corp, acum vorbim despre corp.

Cei patru factori care ne hrănesc organismul se referă la lucruri care ne hrănesc corpul fizic, care cuprinde simțurile noastre, celulele, organele de simț.

Trebuie să ne amintim că Abhidharma Kosha, a fost scrisă de oameni care au meditat mult. Pentru o persoană care face multă meditație, și este foarte serioasă, începe să se experimenteze pe el însuși altfel. El nu experimentează carbon și hidrogen, ci soliditate, curgere, trezie. Și această persoană experimentează și exteriorul și interiorul.

El se cufundă în interior, și experimentează, de exemplu, corpul ca pe un cumul de organe de simț:

    • ochiul,

    • urechea,

    • nasul,

    • gustul,

    • simțul tactil. El experimentează corpul său ca pe un organ tactil, simțind presiune, căldură și așa mai departe.

Deci Abhidharma Kosha vorbește despre corp în limbajul simțurilor, pentru că este experiența noastră. Dacă ne uităm cu adevărat la modul în care ne experimentăm corpul, noi nu simțim ficatul, nu experimentați stomacul – este doar după ceea ce am fost învățat despre ficat și stomac și apoi avem o anumită reprezentare a acestora. Dar când ne uităm la ceea ce este în experiența noastră – trece prin simțuri.

Deci, este vorba despre lucruri care hrănesc organele de simț și lucrurile care hrănesc elementele din spatele organelor de simț. Care sunt elementele din spatele organelor de simț? Este vorba despre:

Sa – pământ,
Chu – apă,
Me  – foc,
Lung
este aer. Așadar, acestea sunt cele patru elemente. Alte descrieri conțin cinci sau șase elemente, dar când vine vorba de lumea fizică, de obicei sunt patru. Cel care meditează nu experimentează atomi și molecule. El experimentează soliditatea, curgerea, mișcarea și căldura. El asta experimentează, aceste elemente de după organele de simț.

Acum vom vorbi ce anume hrănește simțurile și elementele. În medicina estică, cu siguranță în medicina tibetană, se spune că sănătatea organismului este rezultatul echilibrului dintre aceste elemente. Iar boala este un indiciu al dezechilibrului dintre ele.

În continuare vom prezenta lista inclusă în Abhidharma Kosha, a lucrurilor care hrănesc organismul:

1. Și primul lucru este:

Cuvântul Se l-am avut înainte – mâncare.
    Ka – gură.

Deci aici, avem hrana care se bagă în gură – mâncarea. Mâncare adevărată, alimente fizice. Nu trebuie să vorbim prea mult despre asta pentru că știm.

2. Al doilea lucru se numește:

 Lek înseamnă bine, bun.

În Sutra inimii, Buddha spune de trei ori: „lek so, lek so, lek so”. Adică: „Este bine, este bine, este bine”. 

    Ja – a face.
    Lek Ja
– înseamnă a face bine corpului nostru.

Adică să ne îngrijim de corpul nostru. Cum ar fi: să facem masaj, băi, să ne dăm cu uleiuri pentru corp, să facem yoga, etc. Yoga – este Lek Ja. Acestea sunt lucruri care fac bine corpului nostru.

Lek Ja face parte în lista anterioară din Sempa și Rekpa.

În lectura cursului, există o dezbatere în ceea ce privește lumina. Ea face parte din Lek Ja? Vedem lumina sau simțim căldură, este Lek Ja sau este Rekpa? Nu vom intra în asta.

3. Al treilea lucru este:

   Nyi înseamnă somn, a dormi. Acest lucru este evident, nu trebuie să vorbim prea multe despre asta.

4. Al patrulea lucru este:

Ting Ngen Dzin este concentrarea pe un singur punct.

Concentrarea este bună pentru corp. De fapt, o persoană la care oamenii vin mereu și îi distrage atenția, este mai puțin sănătoasă, și asta nu este bine. Este bine pentru noi să fim concentrați. 

Ting Ngen Dzin, nu este Shamata, dar este un factor care duce la Shamata. Lama Dvora Hla spune: „Este foarte bine pentru sănătatea noastră, în general, și pentru minte, în special. Există oameni care meditează serios, care petrec multe ore meditând și vă pot spune din experiența mea, că atunci când sunt în retreat și meditez multe ore pe zi, sănătatea mintală se îmbunătățește foarte mult, nevoia de somn scade foarte mult, nevoia de hrană este foarte scăzută, pur și simplu meditația este hrănitoare”.

Când oamenii meditează și mai serios, există o practică în care ei pot învăța să trăiască cu fructe de pădure sau foarte puțină mâncare. Și pot trăi așa ani de zile, meditând, și pentru asta au nevoie doar de puțină esență, și trăiesc bine, nu sunt slabi, sunt sănătoși și sunt puternici. Nu începeți să încercați asta acum!

Cu cât vom cultiva mai mult Ting Ngen Dzin, nevoia de lucruri grosiere scade, iar bucuria noastră va crește, înțelepciunea va crește, pacea sufletească se va adânci. Nu există nimic care să se compare cu un retreat. Oare este vorba de concentrarea legată doar de meditație sau de orice fel de activitate de concentrare? Răspunsul este că în general, concentrarea este un lucru bun, dar meditația este una dintre cele mai bune forme de concentrare. Artiștii, de exemplu, care se concentrează foarte mult pe arta lor, trăiesc adesea mulți. Arthur Rubinstein, de exemplu, a trăit 95 de ani, a murit în anul 1982.

Concentrarea este foarte bună pentru că ea hrănește. Și dacă avem tendința de a deranja pe cineva care este concentrat, atunci nu îi facem o favoare.

Tot ceea ce hrănește ființele din Samsara este impur

De ce avem nevoie de mâncare? Mâncarea ne susține în Samsara. Atât timp cât suntem în Samsara, toate aceste lucruri care ne hrănesc sunt impure:

 Sak Che înseamnă impur.

 Sak Me înseamnă pur.

Sak Cheimpur. Sak Mepur.

Deci, ce face mâncarea impură? Ceea ce face ca hrana să fie impură este pentru faptul că ea susține o formă de existență care este impură. Nu hrana în sine, ci datorită faptului că ea susține o formă de existență samsarică, de aceea este impură prin însăși natura sa.

Ce o face să fie impură?  Toate lucrurile care provin din karma sunt impure. Se vor degrada, vor muri, vor dispărea, se vor reîncarna.

Atunci este important să mâncăm alimente ecologice sau nu?

Și ca să rezumăm toată această discuție, putem spune că toate lucrurile care ne susțin și ne fac bine, aparent, în lumea convențională, masajele, băile, tenisul și altele, ne fac să ne simțim confortabil, sunt distractive și, eventual, ne îmbunătățesc și sănătatea. Toate acestea sunt doar aparent, pentru că de fapt ele sunt determinate de karma. Dar ceea ce este important să înțelegem este că ele sunt Sak Che, impure. Putem căuta mâncarea cea mai bună sau cea mai sănătoasă, și asta e bine. Este bine să avem grijă de sănătatea noastră, dar nu să exagerăm. Nu investiți toată energia în ele, deoarece, până la urmă, veți muri. Acest lucru este important până la o anumită limită. 

Mâncarea este mâncare, nu este sănătoasă și nici nesănătoasă, în sine. Ceea ce decide este karma.

Pe de altă parte, toate lucrurile samsarice despre care am vorbit au trăsătura de a ne fura. Exemplul folosit în scrierile budiste este ca toate aceste lucruri sunt ca șerpii care ne încolăcesc strâns și ne trag după ei. A fi preocupați prea mult de corp, de mâncare, de sala de sport și așa mai departe, devenind astfel complet acaparați de ele- nu acesta este obiectivul. Scopul nostru nu este ca celulele noastre să fie mai pure și totul să fie întotdeauna organic. Vom muri cu asta.

Lama Dvora Hla povestește: „A fost o perioadă în care m-am ocupat mult de veganism și vegetarianism, lucru care a fost foarte important pentru mine, și am plecat la Amirim ( Amirim este o așezare vegetariană din nordul Israelului, situată la 650 de metri deasupra nivelului mării, pe un deal cu vedere la Marea Galileii, cuprinde agricultura ecologică și vegetarianism. În 2018 avea o populație de 837 de locuitori). Am fost cazați într-o casă, iar proprietarul ne-a oferit o minunată masă vegetariană – totul era organic și corect. Gazda ne-a spus o poveste despre doi bătrâni care au locuit în Amirim, unul avea optzeci și nouă de ani și celălalt de nouăzeci de ani. Ambii erau prieteni apropiați. Cel de optzeci și nouă de ani a murit. La înmormântarea acestuia a venit și prietenul de nouăsprezece ani și a spus: „I-am spus să nu bea lapte”. 

Deci, lucrurile trebuie făcute cu măsură. Trebuie să menținem acest corp într-un mod sănătos. De ce? Pentru că el este un instrument pentru iluminare. Nimic mai mult. Aceasta este singura valoare pe care o are. În măsura în care grija pentru corp se face în acest scop, este minunat. Dar nu trebuie exagerat, deoarece există și alte lucruri de făcut. Trebuie să medităm, să studiem, să face servici altora, yoga și alte multe lucruri. Totul trebuie mobilizat din compasiunea noastră pentru ființe. Pentru faptul că suntem aici, vom acționa ca un Bodhisattva care dorește să se ilumineze în beneficul tuturor ființelor. Atunci este minunat. Dacă înainte am acționat din egoism – acum vom acționa dintr-o altă motivație, iar atunci vom acumula o karma cu totul diferită.

Ce urmează

Există și alte aspecte peste care vom trece în continuare, cum ar fi eonii și cosmologia lumii. Vom vorbi despre lumea pe care o oferim în rugăciunea „Mandala”. În lecția 7 vom vorbi despre diverse forme ale infernului, iar în lecția 8 despre tipurile de eoni. 

Ultima parte a cursului va fi seminarul Moartea și sfârșitul morții.

Acest seminar nu vine din Abhidharma Kosha, ci din Lam Rim Chen Mo a lui Je Tsongkapa și alte materiale. Printre altele, vor fi prezentate îndrumările marilor Lama asupra modului de comportament față de cei care mor, cum să ne pregătim pentru moartea noastră, cum să fim cu alții. Subiectele sunt foarte importante.

Cum se raportează toate acestea la practică? Scopul nostru nu este să vă învățăm cum să muriți, ci cum să nu muriți. Dar dacă se întâmplă asta – măcar vă veți crește șansele data viitoare. Și îi ajutați și pe alții.

Așadar, seminarul este foarte, foarte bogat și foarte important pentru oricine se află în calea lor spirituală, nu numai pentru un budist.

Lectia 6b

Vom continua de unde am rămas. Am vorbit în general despre:

    – Formele de existență din Samsara,

    – Am vorbit despre lumea oamenilor,

    – Am vorbit despre lumea spiritelor,

    – Am vorbit despre lumea animalelor,

    – Am vorbit despre ființele care se află între moarte și renaștere, Bardo.

    – Apoi am vorbit puțin despre ceea ce ne susține: formele de hrănire, și am văzut că mâncarea este o mică parte dintr-un șir lung de lucruri.

Vorbim în continuare despre capitolul trei al cărții Abhidharma Kosha, iar capitolul trei are, de asemenea, descrieri incredibile ale cosmosului, ale universului, așa cum le percepe o ființă iluminată.    Veți vedea că descrierile de acolo nu sunt neapărat în conformitate cu ceea ce sunteți obișnuiți din cărțile de știință, dar nu uitați, desigur, că vorbim despre oamenii ale căror perspective sunt complet diferite de ale noastre și ale oamenilor de știință. Și este important să auziți aceste descrieri, și vă voi spune mai târziu de ce.

Lumea: bază perisabilă    

Următoarea descriere vorbește despre lume. Lumea în sanscrită este Loka. În limba tibetană, se spune:

 Prima silabă Jik înseamnă a distruge,
    Ten înseamnă bază.

Așadar, cuvântul „lume” în tibetană este o bază care se distruge, adică lumea este văzută ca ceva care trebuie să se distrugă, ca ceva temporar, efemer. 

Acum suntem în Abhidharma Kosha. Abhidharma este o școală inferioară a budismului. Ea nu este inferioară, este o școală de jos a budismului. În această școală nu se vorbește despre vacuitate, ci despre lipsa de sine, ceea ce nu este exact același lucru. În această școală se pune mult accent pe impermanență: tot ceea ce există în această lume este trecător. Orice provine din karma, iar când karma se va schimba, și el se va schimba.

Un model al lumii

Abhidharma Kosha ne dă un model de cum a fost creată lumea. Geneza după Abhidharma Kosha. De fapt, există două descrieri ale „modului în care a fost creată lumea” în literatura budistă.

1. Una provine din Abhidharma Kosha, care este foarte cunoscută – După cum am menționat, Abhidharma Kosha este acceptată de către toate curentele budiste, deci toate acceptă această descriere.

2. O altă descriere, care este puțin diferită – există similitudini, dar există și multe diferențe – apare în Tantra Kalachkara. Dalai Lama face inițieri ale acesteia, și ea este diferit de toate celelalte Tantre. Această Tantra, conține, printre altele, descrieri cosmologice. Sunt descrieri foarte detaliate despre lume, oameni și corpul uman. Toate aceste sunt prezentate în Yoga Tibetană, seria 4.

Astăzi vom vorbi despre descrierea lumii așa cum apare în Abhidharma Kosha.

Este important să o cunoaștem pentru că ea este folosită mai târziu în tot felul de ritualuri. În rugăciunea „Mandala”, care mulțumește liniei marilor Lama, apare muntele în mijloc cu cele patru continente, ele provin din Abhidharma, și fiecare reprezintă o virtute spirituală. Atunci când oferim Mandala, va trebui să ne concentrăm asupra acestor lucruri.


Cum a început totul

Deci ei spun: La început a existat un spațiu gol. Și de asemenea, exista o energie a vântului. Vântul a început să sufle în cerc și, treptat, a început să sufle mai tare, iar vârtejul de vânt, a început să se solidifice din ce în ce, formându-se un disc de vânt. Acest disc de vânt se numește:

Kyil Kor înseamnă disc,
    Lung – vânt.
    Deci un disc de vânt!

Așa cum, așa cum am spus anterior, totul începe încet, pe parcursul a miliarde de ani, vârtejul de vânt se solidifică, iar apoi devine un disc de vânt.

O lume de vânt, aur și apă

Deci, avem un model al lumii pe care îl puteți vedea desenat mai jos.

    – Există un disc de vânt,

    – Deasupra este un disc de aur,

    – Peste el un disc de apă,

Vom vorbi puțin despre dimensiuni. Abhidharma Kosha indică, de asemenea, dimensiunile tuturor discurilor. Ele au fost transpuse în kilometri.

Deci, în Abhidharma Kosha există o măsură numită Sor. Nimeni nu știe exact cât este, dar se estimează că Sor are aproximativ un inci, adică 2,5 cm. Este una dintre dimensiuni. Și merg de la subatomic la galaxii. Există toate aceste unități. 

Sor este cea mai mică unitate, poate două degete. Cea mai mare unitate se numește Yojana =12-15 km.

Ca un tort în trei straturi

Vă puteți imagina un tort? Primul disc este discul de vânt. Deasupra lui se află un strat de aur, iar deasupra aurului există apă.

  Acesta este desenul mandalei universului dincolo de percepția noastră normală.

Dimensiuni imense

Vă vom da dimensiunile discurilor. Discul de vânt:

Diametrul său, oamenii au calculat diametrul în funcție de măsura Yojana, și au ajuns la 7×1060 milioane de kilometri. Dimensiune ce o putem compara cu a unei galaxii mari. Înălțimea acestuia este de 11,2 milioane de kilometri. Adică, este foarte plat în comparație cu înălțimea.

Discurile de aur și apă:

Acestea sunt mult mai mici.

Diametrul ambelor, este aproximativ 8,2 milioane de kilometri, înălțimea discului său de aur este aproximativ 2,2 milioane de kilometri, iar înălțimea apei este de aproximativ 5,5 milioane de kilometri. Este un ocean imens, în diametru de 8,2 milioane de kilometri. Multa apă.


Vedere de sus

Vom privi acum lumea de sus.

Acesta este discul apei. Cercul cel mai mare este marele ocean.

În jurul marginii exterioare există un lanț muntos de munți; Este un lanț de munți din fier a căror bază este scufundată în apă. Așadar, acesta este inelul exterior din fier.

Mai există încă 6 inele de munți făcuți din aur, și între lanțuri este apă. Un ocean. În centru se află Muntele Meru, care este în apă. Acesta este muntele la care ne referim în Mandala.

Așadar, acesta este modelul pe care îl avem și, după cum am menționat, este un model pe care ar trebui să-l cunoaștem; Totul are o semnificație simbolică importantă.

În mijloc se află muntele Meru. El are terase. Cu cât se urcăm mai mult, la mari înălțimi se află zeii de la nivele de Samten. Aici trăiesc zeii.

Sus, se află două paradisuri Ogden și Okmin. Fiecare parte a muntelui Meru, este făcută din materiale diferite.


 – Cel orientat spre est este alb, de ce este alb? Pentru că este făcut din argint.

 – Cel orientat spre sud este albastru, pentru că este făcut din piatra prețioasă Lapis.

 – Cel orientat spre vest este roșu și este din rubin.

 – Cel orientat spre nord este galben, deoarece este din aur.

Dimensiunile Muntelui Meru

Mărimea acestui munte: 580.000 de km în apă și alte 580.000 de km deasupra apei. Aceasta este înălțimea lui. Vă puteți imagina, că este ceva uriaș, gigant.

Dimensiunea Samsarei

Ceea vom spune nu vine din Abhidharma Kosha. Cât de mare este Samsara? Cât durează Samsara? Cât timp ne învârtim și suferim în roata vieții? Lama Dvora Hla ne dă o descriere a Samsarei pe care a auzit-o de la Ken Rinpoche. El spunea: Să presupunem că există o pasăre care zboară deasupra Muntelui Meru și ține în cioc o eșarfă delicată de mătase, iar o dată la un secol trece peste munte și eșarfa alunecă, mângâind muntele. Timpul necesar pentru această eșarfă să erodeze muntele, acesta este timpul de când am fost în Samsara, acesta este timpul în care suferim. Foarte mult timp.

Uneori ni se dă și următoarea imagine: Am vorbit despre faptul că oamenii trebuie să-și părăsească corpul și să intre în altul, în continuu. Toate aceste corpuri, pe care le-am avut, pentru fiecare dintre noi, dacă ar fi fost adunate, s-ar forma un munte cu mult mai înalt decât Meru.

 Inelele muntoase și mările

În jurul muntelui Meru există inele muntoase.

   –  Inelul exterior este din fier și alte șase inele muntoase sunt de aur, iar între ele se află apă, există un ocean. 

   –  Muntele Meru este cel mai înalt. Primul lanț muntos imediat de lângă el, este jumătate din înălțimea muntelui Meru, iar fiecare inel care urmează este jumătate din înălțimea celui anterior. Fiecare coboară jumătate din înălțime. 

   –  Oceanul dintre lanțuri este marea interioară care se numește „marea distracției”. Toate apele interioarele, dintre inelele de aur, sunt numite tot în acest fel. 

    – Marea dintre ultimul lanț de aur și cel de fier, se numește „marea exterioară” sau oceanul exterior.

Continente și sub-continente    

În acest ocean exterior, există continente.

Există 4 continente și fiecare continent are 2 sub-continente. 

Fiecare continent are o formă ușor diferită. Cea de la sud are formă trapezoidală și are 2 sub-continente pe părți, la est continentul este semicircular și are de ambele părți sub-continente, iar continentul din nord este dreptunghiular. 

Când spunem „muntele măreț cu cele patru continente”, ne referim la acest munte și la aceste patru continente pe care le facem cu mâinile noastre. Nu vom intra în mai multe detalii.

Aceste continente sunt populate de oameni, dar de tipuri diferite. Oamenii din diferitele continente diferă foarte mult, de exemplu în longevitatea vârstei.

Mărimea lor se schimbă. Vă amintiți de Gulliver în țara piticilor? Este foarte interesant, să găsim aici lucruri similare. Foarte interesant că și în această reprezentare a lumii, există o țară a uriașilor și una a piticilor.     Unde ne aflăm noi? Noi trăim pe continentul sudic – Dzambu.

Vacuitatea direcțiilor

Să vorbim despre vacuitatea direcțiilor. Cum stabilim direcțiile în lumea obișnuită?

De obicei ne orientăm după soare. Soarele răsare la est și apune la vest, ceea ce este adevărat pentru toate țările lumii, nu este așa? Există vreun loc în lume în care soarele să răsară la vest? Nu.

Dar dacă luăm pe cineva care stă în Antarctica și pe cineva care stă la Polul Nord, și ei se uită spre est, se uită în aceeași direcție? Gândiți-vă o clipă la asta.

Dar să lăsăm asta deoparte. Chiar dacă suntem în România și ne uităm spre locul în care răsare soarele, pentru noi este est. Acum, imaginați-vă pentru o clipă, că cel care privește spre est începe să meargă în direcția soarelui. Să zicem că între el și soare ar fi o linie, și să presupunem că depășește soarele. Mai merge el spre est?

Deci perceperea direcțiilor, este proiecția noastră. Trebuie să reflectăm puțin la asta. Este atât de intuitiv pentru noi, pentru că nu am fost niciodată de partea cealaltă a soarelui, dar gândiți-vă, că este cu siguranță posibil, nu este așa? Toată orientarea noastră este în funcție de soare.   Budiștii au rezolvat problema foarte simplu: Deoarece totul este relativ și pentru că totul este o proiecție și pentru că nu putem vorbi despre un astfel de loc absolut care este estul, și v-am dat un exemplu! ei spun: „Ceea ce se îndreaptă spre mine este estul”. Și așa au terminat problema.

Cele patru continente

În continuare vom da numele celor patru continente.

1. Continentul din sud – Dzambuling

Continentul Dzambuling este cel mai important pentru că noi trăim în el.

    Cuvântul Ling înseamnă continent.

Numele acestui continent este Dzambu, deoarece crește aici un copac uriaș a cărui fructe sunt foarte, iar atunci când cad în apă, sună Dzambu. De aceea, el este numită astfel.

Ceea ce caracterizează continentul nostru, este că viața nu este constantă. Se schimba de la persoană la persoană, precum și de la o perioadă la alta. Există alte continente care sunt diferite, în care viața este destul de fixă. Deci, după cum am menționat, acest continent are o formă trapezoidală.

2. Continentul de Est se numeșteCorpul cel mare”. În limba tibetană:

Lu Pak Po înseamnă Corpul cel mare.

3. Continentul de nord – „Sunetul teribil”.

În limba tibetană:

   Dra înseamnă sunet,
    Mi Nyen ceva neplăcut, teribil, ce poate fi intimidant – în funcție de context.
    Deci, Sunetul teribil.

4. Continentul de Vest – „Vaca”.

În limba tibetană:

 Ba lang cho se referă la cirezi și la vaci.

    Ba este vacă, deci cei de pe acest continent folosesc vacile.

Așa cum am spus că fiecare continent are două sub-continente.

Când oferim mandala scurtă, avem mărețul munte cu cele patru continente, împreună sunt cinci lucruri.

Dacă doriți să vă exprimați recunoștința și mai profundă, atunci va trebui făcută ceremonia de oferire a mandalei lungi. În mandala lungă se oferă 73 de lucruri. Ceremonia este foarte frumoasă, și este însoțită de o melodie specială. Într-o zi vă voi învăța mandala lungă. Cele două sub continente de est, se numesc Corpul și Corpul cel mare, cele de nord – Sunetul teribil și Partenera, cele din sud – Evantaiul și Celălalt (traducerea literală a numelui este „coadă de bou”, care era folosită în mod obișnuit ca ventilator), și cele din vest – În mișcare și Calea supremă ( în alt comentariu se numesc Înșelăciunea și Calea cea mare deoarece aspectul său este înșelător, iar cei care merg pe pământul ei se scufundă în ea)

 Galaxiile

Ceea ce am descris până acum este doar o lume. Cât de multe lumi există? Se pare că sunt foarte multe și toate sunt locuite și au aceeași structură.

    • Un cumul de o mie de astfel de lumi formează o galaxie mică. O mică nebuloasă.

    • O mie de galaxii mici, formează o galaxie medie.

    • Și o mie de galaxii medii, este o galaxie uriașă. Există nenumărate galaxii uriașe.

Deci, așa cum am menționat anterior, o galaxie uriașă este un milion de galaxii mici, iar galaxia mică nu este atât de mică. Deci, avem și multe opțiuni de locuri în care ne putem naște. De aceea, ființele Bardo trebuie să zboare foarte repede, în tot universul, pentru a-și găsi tatăl și mama.

Karma decide. Dacă cineva moare, probabilitatea ca el să devină o ființă umană și de asemenea să se nască lumea noastră – după acest model – este foarte mică.

Se spune că Buddha că ar fi vrut să o învețe pe mama sa care a murit, și într-o zi, și-a părăsit pentru un timp discipolii și s-ar fi dus într-o  galaxie complet diferită, unde mama sa s-a reîncarnat în următoarea ei viață.

Este acesta un model realist?

Maestrul Vasubandhu ne oferă acest tip de model în Abhidharma Kosha și nu uitați că el a fost Arya, iar oamenii care au perceput direct vacuitatea văd lucruri care pentru noi sunt de-a dreptul uluitoare. Ceea ce descrie, el a văzut foarte clar. Pentru noi poate ni se pare ciudat.

Comentatorii încearcă să explice de unde provine acest model, așa cum și alții încearcă să explice Biblia.

Unii încearcă să compare acest model cu lumea noastră și spun continentele: este India și China … , posibil. Dacă ne uităm la formele lor și la hartă, este posibil să găsim o asemănare. Așadar, aceasta este o explicație, care descrie de fapt diferite continente din lumea noastră. –

Unii spun că însuși Vasubhandu nu ar fi crezut în aceste lucruri, ci ne-a transmis pur și simplu aceste cunoștințe care existau la vremea respectivă. Nu uitați că a el strâns cărți care existau pe vremea lui, și deja trecuseră 800 de ani de la Buddha, iar în acea vreme și multe scrieri dispărură. Maestrul Vasubhandu a adunat ceea ce a mai rămas. Apoi, sunt cei care spun că pur și simplu ne-a transmis o cunoaștere pe care a găsit-o, care era parțială, că este incompletă.

Dar toate acestea sunt mai puțin interesante pentru noi. Că este India sau China sau altceva, este mai puțin interesant. Ceea ce este cu mult mai interesant, este explicația vacuității. Faptul că vedem lumea așa cum o vedem, este o proiecție a unei anumite karme care ne rodește în momentul de față, iar când această karma se va termina vom fi proiectați într-o altă lume.

În altă parte a cărții Abhidharma Kosha, sunt descrise elementele noastre. De exemplu, avem elementul de foc, căldura – există lumi care nu au elementul de foc. Ființele acolo suferă groaznic. Nici măcar nu pot supraviețui. Ele se nasc acolo și mor imediat. Pentru că suferința este atât de îngrozitoare.

Cum se poate imagina un astfel de model atât de mare și detaliat?

Toate aceste distanțe enorme care au fost menționate – este totul o proiecție. Există o etapă în care vom putea reduce distanțele, deoarece ați preluat controlul spațiului și a timpului din canalele voastre.

Lecția 5 – ACI 8

   Cursul 8
                          Moartea și tărâmurile de existență
                Nivelul 2 de cunoștințe superioare (Abhidharma)

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
         traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
     Lecția 5

Lecția 5

 

Ființele Bardo

                                               

Bardo este lumea de tranziție, dintre moarte și naștere nouă, iar ființele care trăiesc în Bardo se numesc în tibetană:

Ele mai au încă un nume,

    Dri Sa este practic Tri Sa,
    Tri înseamnă miros.
    Sa – mâncare. Se spune despre aceste ființe că se hrănesc cu mirosuri.

    Vom reveni la Abhidharma Kosha și la Primul Dalai Lama, Gyalwa Gendun Drup.

În tradiția budistă tibetană, există diverse curente care tratează diferit subiectul Bardo. Poate ați auzit despre Cartea tibetană a morților , scrisă acum 1000 de ani (nu Cartea tibetană a vieții și a morții, scrisă de Sogyal Rinpoche în 1992, care este o prezentare a învățăturilor budismului tibetan bazate pe Cartea tibetană a morților sau Bardo Thodol) care se referă la experiențele din Bardo. Mari Lama spun despre ea că este denaturată. Vă voi oferi faptele așa cum mi-au fost transmise. Este foarte important să avem cunoștințe exacte despre moarte, pentru că în funcție de ele vom ieși din Samsara sau nu. Și, de asemenea, este foarte important să ne ferim de denaturări.

Atunci când am vorbit despre diferitele forme de naștere, am spus că ființele Bardowa se nasc miraculos. Ele se nasc complete/întregi; ele apar spontan. Nu au părinți.  Deoarece nu am văzut astfel de ființe, avem îndoieli cu privire la existența lor. Maestrul Vasubandhu și-a dat seama că avem îndoieli, și a încercat să ne ajute dându-ne dovezi logice pentru a dovedi existența ființelor Bardo în cartea Abhidharma Kosha.

 

Dovezile logice a ființelor Barowa

În general, există trei tipuri de dovezi:

  1. Primul tip este dacă am experimentat ceva direct – dacă am întâlnit o astfel de ființă, de exemplu, atunci știm deja, nu mai este nevoie să auzim de la altcineva. Deci, dacă am experimentat ceva direct, indiferent de ce va spune altcineva, o cunoaștem deja pentru că avem experiența directă. Dacă există o experiență directă, este cea mai bună dovadă

Dacă nu, atunci există alte două tipuri de dovezi folosite în budism:

  1. Al doilea tip este dovada logică. Demonstrațiile logice este o ramură care este foarte dezvoltată în budismul tibetan. Ele nu au început la tibetani, dar tibetanii le-au dezvoltat foarte mult, în special curentul Gelugpa. Aici ne oferă dovezi logice, pe care le voi menționa imediat.
  2. Și cel de-al treilea tip de dovezi, sunt cele care se bazează pe Buddha. A spune „Buddha a spus”, pentru un budist este o dovadă. De obicei, dacă eu vă spun că am văzut o minune ca asta și ca asta, nu veți fi neapărat convinși de ce vă spun, pentru că nu ați văzut cu ochii voștri și nu știți dacă să mă credeți sau nu. Dacă sunteți convinși că fiecare cuvânt al meu este adevărat, atunci acesta este un argument bun. Este de ajuns să vă spun: „Am văzut” și voi m-ați crezut cu adevărat. Dar nu este cazul, pentru că avem îndoieli.

De ce ne putem încrede în Buddha?

În schimb, dacă suntem budiști, ne încredem sută la sută în Buddha. De ce? Buddha știa că ne vom îndoi de el, așa că a făcut mari eforturi de a ne câștiga mai întâi încrederea, astfel încât să credem în lucrurile pe care nu le putem vedea cu ochii noștri. Cum ar fi legile karmice, cum funcționează karma și de ce am această culoare a părului și nu alta, și așa mai departe. Toate acestea Buddha le vede direct. Noi nu le vedem direct, atunci de ce să-l credem? De ce am crede pe cineva? El trebuie să ne câștige încrederea pentru ca noi să-l credem.

Ce a făcut Buddha? Când a început să-i învețe pe alții cele patru adevăruri nobile, el a început cu primul adevăr – adevărul suferinței. Dintre toate adevărurile, acesta este singurul pe care îl putem verifica noi înșine. Celelalte nu le putem vedea, de aceea va trebui să ne încredem în ceea ce spune. Dar atunci când vom parcurge și noi calea, o să le putem vedea. Dar în legătură cu primul adevăr, nu trebuie să facem nimic – doar să ne uităm.

Buddha a vorbit foarte pe larg despre suferință. Toată lecția 4 a fost despre tipurile de suferință cu care ne putem identifica. Cu cât veți aprofunda învățăturile, veți vedea că asemenea descrieri ale suferinței pe care ni le-a dat Buddha, nu le veți găsi nicăieri. Nu există nimeni care să o fi făcut descrieri atât de complete și atât de detaliate ca Buddha și nu pentru că suferința este atât de nobilă și sublimă, ci pentru că o experimentăm, iar atunci când auzim descrierea, spunem: „Această persoană spune adevărul. A înțeles. Vorbește din înțelegere.” Pentru că putem verifica că spune adevărul. Putem vedea cu ochii noștri. Dacă avem karma potrivită, și conștientizăm toate acestea și dacă am făcut și multe binefaceri, atunci următorul pas este să ne spunem: „Fiecare cuvânt spus a fost adevărat, atunci există posibilitatea ca el să spună adevărul și în ceea ce privește lucrurile pe care nu le pot verifica eu însumi direct ”. După care poate vom mai asculta încă un pic, vom mai face încă câțiva pași pe cale, și vom începe să verificăm și singuri. 

În ceea ce privește Bardo, este un astfel de exemplu. Maestrul Vasubandhu ne oferă două tipuri de dovezi: (1) logice și (2) cele care se bazează pe Buddha.

Dovada logică trebuie să fie corectă

Deci, să începem cu cele logice. Țin să subliniez că în ceea ce privește logica budistă, sunt multe de învățat și nu este neapărat veți fi convinși atunci când veți auzi o astfel de demonstrație. Pentru ca o astfel de demonstrație să vă convingă, va trebui să pornim din același loc. Trebuie să începem din locul în care sunteți de acord cu mine și apoi am să vă duc pas cu pas, astfel încât să fiți de acord cu fiecare pas, pentru a vă duce la concluzia pe care eu afirm că este adevărată, pe care nu ați văzut-o singuri. Deci, dacă am început din punctul în care sunteți de acord cu mine, și dacă logica este corectă, nu este deformată, deci concluzia este implicită și atunci veți crede în ea.

Să luăm, de exemplu, pasul a cu care suntem de acord. Eu zic: din a rezultă b. Dacă, de asemenea, sunteți de acord că acestă demonstrație este corectă, înseamnă că sunteți de acord că pasul b este adevărat. Dar ceea ce s-a întâmplat de fapt, a fost că nu ați băgat de seamă că b este adevărat. Nu am făcut în această demonstrație decât să vă dezvălui ceva ce nu ați observat că de fapt credeți în el. Asta înseamnă că demonstrația funcționează.

Nu este ușor să facem aceste demonstrații. Trebuie să găsim exact a-ul corect. Logica trebuie să fie perfectă, fără greșeli. Toate aceste polemici, ne șlefuiește logica.

Demonstrația logică a bardo-ului

Prima demonstrație este demonstrația prin comparație. O sămânță, ca să se transforme într-un copac, necesită stadiul intermediar al unui germen tânăr. Toată lumea este de acord cu acest lucru. Acum, se consideră persoana care moare. Dacă, deja suntem de acord că conștiința se perpetuează, atunci ea va trebui să treacă într-un alt corp.

Cu excepția ființelor fără formă, care sunt o minoritate față de toate celelalte ființe, cu toții vom trebui să ne reîncarnăm. Dacă avem norocul să ne naștem din nou ca ființe umane, va trebui să ne găsim părinții. Va trebui să trecem de la moarte la renaștere, iar această tranziție trebuie făcută cumva. Asta este ceea ce fac Bardowa. În lectura cursului, sunt câteva dezbateri în legătură cu acest subiect. În continuare am să vă citez:

 „Cineva din „grupul majoritar” de filozofi ar putea susține că nu există ființe care se află între moarte și viață – ființa care se naște, ea se naște imediat din ființa care moare. Dar să considerăm ființa la naștere. Aceasta nu este rezultatul încheierii vieții în momentul morții, deoarece este un lucru care se desfășoară într-un flux de etape succesive, continuând ca semințele pentru culturile de cereale. [Adică, o sămânță care se transformă într-o plantă complet dezvoltată, trebuie să treacă prin etapa intermediară de germene tânăr. Exact la fel, și ființa care se naște va trebui să treacă prin stări intermediare, pentru a trece de la locul morții la locul nașterii. (Această explicație a fost luată din celebrul comentariu al lui Chim Jampay Yang.)]

Cineva poate face următoarea obiecție:

Continuitatea nu necesită în mod necesar un intermediar. De exemplu, reflectarea în oglindă a unei imagini este o continuare a aceleiași imagini, dar această continuare este ruptă de imagine.

Vom formula răspunsul nostru în forma clasică a demonstrației logice:

Să considerăm toate lucrurile existente.

Modul în care reflectarea unei imagini într-o oglindă este o continuare a aceleiași imagini, nu este un bun exemplu de a descrie modul în care ființa care se naște este ruptă de cea care moare, și cu toate astea este o continuare a celei moarte.

Deoarece reflectarea imaginii într-o oglindă nu există în același mod în care există imaginea originară. Ceea ce este adevărat, deoarece este imposibil ca două lucruri separate, fiecare dintre ele având o formă, să ocupe același loc în spațiu în același timp. 

Și argumentul nostru nu este valabil și pentru un alt motiv? Deoarece nu sunt similare – modul în care imaginea se reflectă în oglindă este continuarea imaginii, și modul în care ființa la naștere este continuarea ființei la moarte? Nu este adevărat că reflecția nu este realmente o continuare a imaginii inițiale? Și nu este adevărat, de asemenea, și faptul că reflectarea imaginii provine din două motive principale – imaginea însăși și o oglindă bună, curată; în timp ce ființa la naștere este ceva care provine din ființa de la moarte, nu dintr-o combinație de două cauze principale diferite?”

Dovezi ale existenței Bardo care se bazează pe cuvintele lui Buddha

Dovada care apare în scripturi, se bazează pe citate de la Buddha. Motivul pentru care aducem aceste dovezi din scripturi este acela că atunci veți când veți citi aceste lucruri, veți ridica obiecții cu privire la dovezile logice. Și nu pentru că nu sunt adevărate, pentru că nici nu le puteți infirma. Așa cum aveți obiecții cu privire la existența vieții și după moarte, chiar dacă nu puteți infirma acest fapt, tot așa veți avea același fel de obiecții și în legătură cu aceste dovezi. Dar va veni ziua în care toate se vor rezolva și vor fi foarte clare. Dar până atunci, trebuie să ne bazăm pe o autoritate așa cum este cea a lui Buddha.

Prima dovadă

Într-una din sutrele transmise de Buddha, în care a vorbit despre „șapte feluri de existență”, include și Bardo. Deci, Buddha vorbește despre cele șase tipuri despre care am vorbit aici și vorbește și despre Bardo. Deci el a vorbit despre Bardo. În budism, acest lucru este considerat un motiv bun pentru a accepta existența Bardo: pentru că Buddha a spus, și Buddha nu minte. Nu are niciun motiv să mintă și nu a mințit niciodată.

 A doua dovadă

A doua dovadă vine tot dintr-un citat a lui Buddha. Există o altă sutra în care Buddha descrie trei condiții necesare pentru ca o ființă umană să se nască:

1. În primul rând, spune el, trebuie să fie o femeie care să poată concepe – adică, să fie la vârsta în care să fie fertilă. Este prima condiție.

2. A doua condiție: ar trebui să existe un tată și o mamă care au dorință și fac sex.

3. A treia condiție: o ființă bardo trebuie să se afle în imediata apropiere a părinților atunci când fac sex. O să explicăm imediat ce face această ființă acolo.                                                                  

Deci, prin faptul că Buddha menționează Bardo în cele trei condiții, acest lucru este considerat o dovadă dată de Buddha despre existența acestor Bardowa, deoarece vorbește despre ele.

A treia dovadă

Un al treilea citat din Buddha, vine dintr-un alt loc în care Buddha descrie cum se ajunge la Nirvana. El descrie cinci situații diferite în care se poate ajunge la Nirvana, pe care nu le vom enumera aici, dar una dintre ele este Bardo. Putem ajunge la Nirvana în Bardo și chiar și iluminarea completă poate fi atinsă în Bardo. Aceste lucruri se pot întâmpla în condiții foarte neobișnuite, dar este posibil.

Recomandarea profesorilor noștri este să nu ne bazăm pe asta. Trebuie să facem toate eforturile pentru a ajunge la aceste realizări în această viață, deoarece avem nevoie de o minte ieșită din comun, încât să avem suficient control pentru a atinge iluminarea în Bardo. Trebuie să controlăm întregul proces și este foarte rar ca cineva să controleze procesul morții sale. Marii Lama sunt în control. Pentru ei, tot acest proces al morții este altceva. Ei sunt  în meditația de iluminare. Ken Rinpoche, de exemplu, a fost unul dintre aceștia. După ce semnele vieții au încetat, el a meditat timp de cinci zile înainte să apară semnele că mintea a părăsit trupul.

A patra dovadă

Ultimă dovadă care vine de la Buddha, nu este chiar o dovadă, ci o remarcă. Cine a auzit cursul 5 despre karma, știe că s-a vorbit în el despre cele cinci fapte imediate. Sunt numite imediate, pentru că dacă o persoană le săvârșește, imediat după această încarnare, cade în infern. Fapta imediată este atât de gravă încât este suficient să fie săvârșită numai una dintre ele în această viață, iar acea persoană îi este garantat infernul, imediat în următoarea viață.

Cuvântul „imediat” este neclar. Comentatorul ne spune: Nu este adevărat că nu trece prin Bardo. Cuvântul „imediat” înseamnă că imediat după această viață, nu va mai exista o altă încarnare între ele (adică între această viață și infern), dar va exista Bardo între ele. Cine se duce în infern, trece rapid prin Bardo.

Cele cinci fapte imediate

Pentru cine nu le cunoaște, le vom enumera în continuare. 

  1. Uciderea mamei.
  2. Uciderea tatălui. Asta înseamnă că uciderea mamei este mai gravă decât uciderea tatălui, dar ambele sunt foarte grave.
  3. Uciderea unui Arhat. Arhat este cel care a ajuns la Nirvana.
  4. Încercarea de a-l răni pe Buddha. Pe un Buddha nu-l putem ucide, dar putem încerca. 
  5. Scindarea în Sangha.

Ce înseamnă scindare în sangha? Este vorba despre fapta care s-a întâmplat pe vremea lui Buddha, când unul dintre discipolii săi, pe nume Devadatta care era vărul și cumnatul lui Gautama Siddhārtha s-a ridicat și a început să incite discipolii împotriva lui Buddha. El le-a spus: „Buddha nu vă învață corect. Veniți cu mine. Vă voi învăța eu corect”. Această faptă este atât de gravă încât imediat după această viață se cade în infern. În zilele noastre, nu putem face acest act, pentru că Buddha nu mai există fizic, dar putem să ne apropiem de ea. Nu este de dorit nici măcar cu gândul să ne apropiem de așa ceva.

Cea mai importantă legătură: elevii și profesorii lor

Ce este o scindare? Este de a lua elevii de la profesorii lor. Este ușor de făcut? Foarte ușor. Cineva stă la o lecție de Dharma, și începe să fie mișcat de profesor, dar încă nu este sigur, și trebuie să mai verifice. Acesta este un proces natural. În budism este încurajată perioada de verificare a învățătorului și nu știm ce se întâmplă în mintea tuturor. Cineva se ridică și începe să-l pună la îndoială pe acel profesor, în public. Cursantul care nu și-a format o părere despre profesor și încă nu este hotărât, s-ar putea ca acesta să-l respingă pe acel profesor. Acest lucru îi va lua cursantului șansa de iluminare cu acel profesor.

Trebuie înțeles că toți învățătorii noștri provin din partea pură a noastră, care este înfășurat în straturi groase de ignoranță. Motivul pentru care întâlnim pe cineva care ne învață Dharma, sau un profesor spiritual în general, este că puțină lumină începe să străpungă acel zid gros care înconjoară inimile noastre. Când întâlnim pe cineva și începem să spunem: „O, aici, se spun cuvinte de înțelepciune sau cuvinte care au sens”, acest lucru nu este întâmplător. El vine din noi. Karma a rodit pentru ca noi, și acum îl proiectăm. El fost acolo tot timpul.

Care sunt semințele karmice care ne vor reuni împreună cu profesorii noștri? Răspunsul este, de a onora profesorii pe care i-am cunoscut deja. Și vom merge înapoi până la profesorul din clasa întâi, la mama și tata. Ei ne-au învățat să vorbim, să ne încheiem bluza, să mâncăm, să ne comportăm în societate. Toate acestea contează, nu este așa? Se ajunge la respectul tatălui și al mamei, de aceea infracțiunea de a-i ucide este atât de gravă. Părinții ne-au dat acest corp fără de care, iluminarea nu poate fi atinsă, de aceea ei devin un obiect foarte important.

Părinții biologici ne-au ajutat în această viață. Profesorii de Dharma, profesorii care ne explică calea spre iluminare, nu numai că ne ajută în această viață – ei ne ajută pe calea noastră spirituală.

Legătura care se formează în inima noastră, între noi și profesor, este foarte importantă. În mod garantat nu vom găsi alți învățători dacă începem să defăimăm pe învățătorii pe care i-am cunoscut deja. Dacă îi vom îndepărta pe ceilalți de la profesorii lor, ne-am tras un glonț în picior. Cu alte cuvinte ne-am ucis șansele de a ajunge la iluminare în această viață. Nu vom mai întâlni pe acel profesor pe care ni-l dorim atât de mult. De aceea, tot comportamentul din jurul profesorilor și din jurul Sangha este considerat atât de sever.

Dacă ne întoarcem la cele cinci fapte imediate, ele sunt scrise în Abhidharma Kosha care este Hinayana. În Hinayana, se pune mult mai puțin accent pe profesor decât în Mahayana. În Mahayana, există un studiu foarte detaliat asupra importanței profesorului, a atitudinii față de profesor și a modului de a relaționa cu profesorul în gând și în faptă – toate acestea fiind foarte detaliate. În Hinayana, se vorbește cu mult mai puțin despre asta, dar faptul că acest act imediat de scindare în Sangha care este legată de îndepărtarea discipolilor de Buddha, apare în Abhidharma Kosha, indică cât este de critică.

Oamenii nu știu atât de mult despre asta, pentru că profesorii nu prea predau atât de ușor aceste învățături deoarece:

  1. a. În Occident, este dificil să fie predate datorită condiționărilor noastre foarte diferite. Multă vreme, profesorii tibetani nu au dorit să predea budismul în Occident, deoarece nu credeau că vor reuși datorită atitudinii mândre a occidentalilor față de profesori. Lama Yeshe a fost unul dintre primii Lama tibetani care a început să facă acest lucru, în anii șaptezeci. Lama Yeshe era considerat Tulku, ceea ce înseamnă întruparea unei entități foarte avansate. La sfârșitul anilor 1960, a decis să vină să învețe oamenii din Occident. Apoi, Kensur Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin a făcut același lucru nu după multă vreme. 

 Lama Yeshe a crezut că a venit vremea să aducă aceste învățături în Occident, și și-a dedicat întreaga lui viață predând celor din Occident. A studiat engleza, a studiat psihologia occidentală pentru a putea vorbi cu ei pe aceeași limbă.

A depus multe eforturi pentru a ajunge la studenți din Occident. El a ridicat o generație de elevi minunați. Lama Zopa a fost elevul lui Lama Yeshe. De asemenea și Lama Zopa este un Lama minunat și iluminat. Până în zilele noastre, în Occident, atitudinea față de profesorii necesită multă, multă învățătură și cultivare.

  1. b. Și pentru că această învățătură pe care o predă fiecare profesor, sună elevilor ca și cum profesorul este interesat de demnitatea lui și așa mai departe, mulți profesori preferă să nu vorbească despre asta.

Geshe Michael, mulți ani, nu a predat aceste lucruri, înțelegând că oamenii pur și simplu nu l-ar înțelege corect. Lama Dvora Hla spunea: „rezultatul pe care l-am văzut a fost că mulți oameni au făcut multe greșeli în ceea ce privește profesorii lor. Mai târziu, ca și cum un baraj s-ar fi dărâmat deodată, toți profesorii mei au început și ei să predea. Ken Rinpoche, de asemenea Lama Art, au început să transmită și ei aceste învățături. Poate că sosise timpul. Personal, am văzut că oamenii fac greșeli pe care poate nu le-ar fi făcut dacă ar fi primit învățătură.”

De ce nu este suficientă mărturia pentru a dovedi existența lumii Bardo?

Deci, până acum, am fost ocupați cu dovezile venite de la Buddha despre existența lui Bardo. 

Se pune întrebarea: „De ce maestrul Vasubandhu care a fost o ființă iluminată, nu vine să ne spună că a văzut Bardo? El nu a spus nicăieri asta. De ce nu a spus: „Ascultați-mă, am văzut Bardo, și îți spun ce am văzut”. De ce nu spune asta? Pentru că nu este o dovadă convingătoare. Până când nu vom fi convinși că este un iluminat, nu-l vom crede. Marii Lama evită acest tip de dovezi, pentru că, dacă vine un Lama și vă spune că a văzut, voi îi veți răspunde: „Bine, bine, ai văzut tu, dar eu nu am văzut”. Deci nu este ceva ce convinge, și de aceea sunt evitate astfel de dovezi.

Bardo este reprezentat în Roata Vieții, în inelul central. În el se pot vedea ființe care urcă și altele care coboară. 

             


Descrierea ființelor Bardo

Vom trece acum să descriem ființele Bardo.

  • Cum arată?

Ele au un corp asemănător cu cel al spiritelor, un corp foarte, foarte rafinat, care poate trece prin pereți. În momentul morții, există o așa-numită karma proiectoare: din toate karmele pe care le avem, una iese la loterie și ne trimite în următoarea noastră existență. Împreună cu această karma, este deja stabilit și ce fel de corp vom avea în următoarea reîncarnare și, potrivit acestuia va fi corpul din Bardo. Bardowa, are corpul în funcție de viața spre care se îndreaptă.

Deci, de exemplu,

    – Ființele care merg în infern, se spune că culoarea lor este ca lemnul carbonizat.

    – Cele care vor fi animale au culoarea cenușie.

    – Cele care vor fi preta vor fi translucide.

    – Cei care vor fi oameni și zeii – Deva vor fi aurii. Și vor arăta ca niște copii de cinci ani.

    – Cei care vor merge în lumea formelor, apar ca adulți și sunt îmbrăcați. Ținuta lor indică modestie.

    –  Cei care vor merge în lumea fără formă, nu au în Bardo niciun corp. Ei au o minte a Bardo.

  • Cât timp trăiesc?

Durata de viață a unui bardowa este de maximum șapte zile. După șapte zile bardowa își găsește de obicei următoarea întrupare, dar uneori nu. Uneori durează mai mult de șapte zile și se spune că atunci bardowa moare și va renaște din nou ca bardowa. Adică, pot exista mai multe reîncarnări în Bardo. Acest lucru se întâmplă rar, dar se poate întâmpla. Se spune că această renaștere în Bardo se poate întâmpla maxim de șapte ori. Deci, în total patruzeci și nouă de zile. Cu alte cuvinte timpul maxim în Bardo este de 49 de zile. De asemenea, un bardowa poate exista doar câteva secunde. Ziua morții contează ca prima zi. 

  • Este posibil să ajutăm ființele care sunt în Bardo?

Conform învățăturilor secrete, este posibil să ajutăm pe cineva în timp ce se află în Bardo. Cum îi ajutăm? Prin rugăciuni. Lama Dvora spune că atunci când tatăl ei a decedat, i s-a făcut o ceremonie în cinstea lui în mânăstirea Sera May. Călugării trebuie să facă asta, călugări foarte curați.

  • Îi putem ajuta să-și găsească o reîncarnare de succes?

De obicei, aceasta este deja stabilită în momentul morții. Karma nu poate fi modificată. Vom vorbi mai multe despre asta într-o lecție viitoare.

  • Îi putem vedea?

Răspunsul este da, dar nu este simplu. În Abhidharma Kosha, scrie că pentru asta va trebui ajungem la Hlai Chen, adică „ochiul înțelepciunii”.

Interpretarea literală a acestuia este „ochiul zeului”. Acesta nu este un ochi fizic – se referă la o stare meditativă profundă, în care putem vedea ființele din Bardo. Există unsprezece obstacole clasice pentru a dezvolta această meditație. Dacă meditați și eliminați cele unsprezece obstacole, puteți vedea bardowa. Acestea sunt: (1) îndoiala, (2) incapacitatea de a concentra atenția în mod corespunzător, (3) stări fizice impure, (4) senzație de moleșeală sau somnolență, (5) emoție mentală, (6) efort exagerat, ( 7) Migrarea gândurilor către o stare lipsită de gând,, (8) anxietate, (9) prea multe idei diferite, (10) vorbire excesivă și (11) încercarea de a medita prea mult. Deci, dacă suntem prea preocupați, sau mintea noastră este distrasă sau sunt lucruri care interferează cu meditația – acestea sunt obstacolele care ne vor împiedica de a le vedea.

Ființele bardowa pot vedea alte bardowa din aceeași clasă sau tărâm. Adică, toți cei care sunt meniți să fie oameni se pot vedea între ei, iar toți cei care vor fi animale se pot vedea între ele.

  • Ele ne pot vedea?

Da. Au o mulțime de puteri miraculoase. Au o mulțime de capacități pe care noi ar trebui să le dezvoltăm prin meditație – ele le au. În mare parte au capacitatea minunată să parcurgă distanțe foarte mari cu o viteză extraordinară. Ele au nevoie de această abilitate pentru a-și găsi perechea de părinții. Bardowa trăiește și se hrănește cu mirosuri.

Ființele Bardowa ne poate vedea, auzi și înțelege. De aceea este bine să ne putem folosi de aceste fapte în avantajul lor. Despre agonie și procesul morții vom vorbi în seminarul „ Moartea și sfârșitul morții”.

Oare ființele din Bardo sunt conștiente de Samsara? Răspunsul este, că mintea lor este aceeași pe care a avut-o și înainte de moarte, și nu au dintr-o dată o minte iluminată. Dacă nu avem o minte iluminată acum, de ce am avea-o acolo? Cu excepția cazurilor în care marii Lama ajung atunci la iluminare.

  • Existența în Bardo este neplăcută.

Ceea ce îl preocupă pe bardowa este să-și găsească următoarea naștere. Este foarte absorbit de acest lucru. El poate zbura repede. Poate trece prin ziduri și munți, fără probleme. Dar există doar două locuri prin care nu pot trece:

  1. Unul, este Bodh Gaya – locul unde Buddha a ajuns la iluminare. Nu pot trece prin acest loc, se blochează.
  2. Iar celălalt loc prin care nu pot trece, este țesutul pântecelui mamei. Odată ce au intrat în pântec, nu mai pot ieși.
  • Cei care sunt destinați infernului, merg cu capul în jos,

Această călătorie este foarte scurtă. În scurt timp după moarte, ei sunt deja în infern. Sunt unii care aud sunetul iadului chiar înainte de a muri. Este foarte trist, pentru că ele trec prin mari suplicii. Iar cei care sunt destinați să aibă o naștere înaltă merg cu capul în sus. 

  • Au karma de a fi atrași de părinții lor.

Atunci când văd un cuplu care face dragoste, sunt atrași de la mari distanțe de acest loc. Ei interpretează ca fiind un fel de plăcere și se apropie mai mult pentru a se alătura. Au o halucinație în care văd sexul ca pe ceva minunat și glorios și se apropie din ce în ce mai aproape. Apoi intră în pântec unde, din cauza percepțiilor pe care le au acolo, devin prinși și nu pot ieși. Percepția lor se schimbă și văd țesuturi solide prin care nu pot trece.

Desigur, nu trebuie să uităm că totul este o proiecție karmică, potrivit școlii Prasangika. Această atracție față de viitorii părinți, este karma pe care am făcut-o cu acei părinți. Nu am fost neapărat copiii lor, dar într-un fel sau altul aveam o legătură karmică.

Întrebarea este: oare nevoia lor de a căuta un corp, este pentru că în timpul vieții lor au fost foarte atașați de corpul lor? Da, desigur. De unde vine dorința atât de puternică să se reîncarneze? Este tocmai din cauza atașamentului față de corp. Această karma vine cu ei.

De ce în lumea noastră există o creștere a populației? Răspunsul este că lumea noastră, este așa cum o proiectăm acum. Populația globului este doar un procent minuscul din tot ceea ce există în univers. Există miliarde de planete locuite. Cele 7,8 miliarde de oameni, este un număr infim față de numărul tuturor ființelor. Aceasta nu indică nimic.


Cum își alege bradowa părinții

Cum își alege bardowa părinții? După cum au karma. Mulți Lama spun că există astăzi, destul de mulți bardowa care au deja karma să devină ființe umane și nu-și pot găsi părinți. A nu găsi părinți – și asta este karma.

Întrebarea este, există oare vreo legătură între karma copilului și karma părintelui? Da, există o legătură. Noi și copiii noștri avem karma care ne-a reunit. A existat karma care ni ia adus la noi. Am avut o legătură cu ei cu mult înainte, și datorită acesteia, ei au fost atrași să devină copii noștri. Aceasta nu înseamnă că karma nu este individuală. Este ca și cum această legătură ar fi înscrisă în „genele noastre karmice”.

Oare karma părintelui influențează karma copilului? Nu. Karma este individuală, dar în cadrul karmei pot să am karma de a fi influențată de acea persoană. Este înregistrat. Am karma de a fi mai mult în legătură cu o anume persoană și nu cu alta. Lama Dvora povestește că l-a auzit pe Dalai Lama, într-una din prelegerile pe care le-a susținut în India, vorbind despre Bodhichita și despre această dorință de a ajunge la iluminare spre beneficiul tuturor ființelor. El spunea: „Cei care au karma să ajungă la iluminare prin tine, numai tu îi poți aduce. Deci, fiecare trebuie să ajungă la iluminare, pentru că fiecare este indispensabil ființelor care numai prin el pot ajunge la iluminare”. Acesta a fost argumentul lui. Acesta este un mod de a explica. În școlile superioare se vorbește puțin diferit.

Tulku

Să spunem că Dalai Lama moare și se întoarce ca – Tulku, cineva care este întruparea unei ființe iluminate, acest lucru durează mai mult de 49 de zile? Răspunsul este că tot ce am spus până acum nu se aplică pe cel care este Tulku.  Aceștia vin la alegerea lor. Nu este un proces de renaștere normal, ci este un proces de emanare – de manifestare. Ei decid să apară ca ființă umană, de exemplu, pentru că vrea să ajute pe cineva sau pe elevii lui. El va face ceea ce este mai bine pentru toată lumea. Deci acest proces poate dura timp, nu este nevoie să dureze 49 de zile și nici nu trebuie să se întoarcă. Ei aleg. Ei dețin controlul.

Dacă Tulku este atât de conștient de nevoia de a-i ajuta pe suferinzi, atunci de îi ia atâta timp să se întoarcă? Răspunsul este că ar putea exista altcineva care are nevoie de el mai mult. Poate că este pe altă planetă. El are mintea lui Buddha și de aceea poate ajuta mai bine în acest fel. De asemenea, el ar putea merge benevol în infern pentru a ajuta ființele de acolo. Asta face un Buddha. El este gata să apară ca ființă a infernului numai ca să ajute pe cei care suferă acolo cumplit.




 

Lecția 4 – ACI 8

   Cursul 8
                          Moartea și tărâmurile de existență
                Nivelul 2 de cunoștințe superioare (Abhidharma)

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
         traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
     Lecția 1

Lecția 4

  Lumea oamenilor

    Această lecție se va ocupa de lumea oamenilor și a zeilor.  

    Primul Panchen Lama 

    Materialul acestei lecții a fost preluat dintr-un text scris de Primul Panchen Lama, Lobsang Chuki Gyeltsen.  

 Principalul comentator al acestui curs este Primul Dalai Lama, dar acum vorbim de Primul Panchen Lama. Acestea sunt linii paralele. Pe măsură ce Dalai Lama îmbătrânește, Panchen Lama este tânăr. Pentru că aceasta nu este o relație biologică, atunci când Panchen Lama părăsește lumea, până când i se descoperă noua încarnare și până va crește și se va maturiza, în tot acest timp Dalai Lama este cel care este înscăunat. După ce Dalai Lama moare, atunci liderul va fi din linia Panchen Lama, apoi se schimbă din nou. În zilele noastre, chinezii îl țin captiv pe tânărul Panchen Lama, dar așa a fost până acum.

    Primul Panchen Lama a fost un o persoană remarcabilă. A scris multe, multe texte Lam Rim, Tantra, și de asemenea multe poezii. El a trăit până la vârsta de 92 de ani, între anii 1570 – 1662, o viață foarte lungă pentru tibetani în acea perioadă. Toți discipolii lui au murit înaintea lui. Gândiți-vă ce sentiment a avut acest mare învățător. A scris mult despre asta. A fost un mare poet. Și poate va veni vremea să-i traducem poeziile în română. A scris poezii despre calea spre iluminare. Una dintre poezii a scris-o la vârsta de 14 ani. Un adevărat Buddha. În ultimi ani de viață, a scris poezii foarte triste, despre bătrânețe și viață, punând mai mult accent în privește această viață. Poezii de o mare frumusețe. 

    Textul de care ne vom folosi acum se numește:

De înseamnă plăcere, dar și ușor.
Lamcale

    Delam înseamnă Calea plăcută sau Calea ușoară. Deci, Delam este calea spre plăcere.

    Textul este Lam Rim. La fel cum este și Lam Rim-ul lui Je Tsongkapa care este prezentat în cursul 1. Aroma lui este foarte tantrică, așa că este nevoie de o anumită pregătire pentru a ajunge la profunzimea lui. De asemenea, ne vom folosi de comentariul asupra Delam, scris de către:

   El este un maestru deosebit de important în tradiția noastră, în special în Tantra. A trăit între anii 1772 până în 1851.

   Ngulchu – înseamnă mercur în limba tibetană și este numele regiunii din care a provenit. Iar Dharma Bhadra este probabil numele lui de călugăr. Acest nume este de fapt un nume în sanscrită, și de aceea ortografia lui este ciudată. Comentariul pe care l-a scris asupra lui De Lam, se numește „Cutia comorilor”.

   Este un mare privilegiu să învățăm de la acești doi mari înțelepți.

 
    Ne motivează să ieșim din Samsara

    Ce este special în acest De Lam, este faptul că Lobsang Chukyi Gyeltsen dorește să ne stimuleze de a ieși din Samsara. De ce suntem încă în Samsara? Pentru că dorința noastră de a ieși din ea nu este suficient de puternică. Numai când vom dori asta foarte mult, numai atunci vom începe să practicăm cum trebuie și să ieșim din ea. Acest lucru nu se va petrece dintr-o dată, pentru că ne-am aflat dintotdeauna în Samsara, și asta este tot ce știm să facem. Samsara este ca mlaștina care ne trage în jos tot timpul.

   Și una dintre misiunile marilor Lama, este să ne motiveze tot timpul să vrem să ieșim din această lume suferindă, pentru că altfel vom fi târâți de plăcerile lumești și moartea ne va înșfăca înainte de a mai putea face ceva. Așa că el vine și ne spune de ce să dorim să ieșim din Samsara și ne descrie suferința care este în ea.

    Cele șase tipuri de suferință umană

    Cuvântul pentru suferință în limba tibetană este:

    Așa că vorbește despre așa-numitul:

 Ceea ce înseamnă „cele șase tipuri de suferință”.

    Veți întâlni acest lucru mult în literatura de specialitate și în cursurile noastre. Întru-unul din capitolele cărții „Grădina”, Geshe Michael descrie foarte frumos aceste suferințe.

    1. În Samsara nu există nimic cert pe care să ne putem baza.

Ngepa – certitudine,
    Mepa – nu există, absența, lipsă.

    Așadar, Ngepa mepa înseamnă lipsa de certitudine sau nu există certitudine.

    Ce înseamnă că nu există certitudine?

    Să ne uităm la relațiile cu cei apropiați sau îndepărtați. Când intrăm într-o relație, intrăm cu multă speranță și afecțiune, și de multe ori ea se dovedește a fi falsă. Fie că este vorba de relația de familie sau de cuplu sau oricare altă relație, speranțele noastre sunt adesea spulberate. De fapt, rar se întâmplă ca speranțele să fie împlinite. Și în general, karma funcționează în detrimentul nostru.

    Și acest lucru nu se întâmplă doar cu relațiile, ci cu tot ce avem:

    – sănătatea se deteriorează, 

    – potența sexuală scade,

    – frumusețea noastră se duce,

    – inteligența noastră scade.    Aceasta este natura karmei, este natura vieții în lumea:

 Karma care este impură. Primele cinci capitole din Abhidharma Kosha se referă la această existență care este complet sub controlul puterilor karmice impure.

    Faptul că ne-am născut, va trebui să murim, chiar dacă vom lua toate vitaminele necesare sau ne vom antrena fizic. Orice relație pe care o începem, ea se va și încheia. Bine sau rău – ea se va termina oricum, chiar dacă vom face totul bine. În cele din urmă ne vom pierde soții; dacă nu înainte de moarte, atunci când vine moartea. Orice lucru pe care îl avem, se va uza. Așa este natura karmei, ea se deteriorează. Cu excepția cazului în care percepem vacuitatea și atunci vom ști cum să ne creăm lumea, și asta este cu totul altă poveste. Altfel nu există nimic fix pe care să-l putem păstra. Totul este într-o continuă schimbare. Și în fizică există legea entropiei, care spune că toate sistemele fizice lăsate liber tind să devină dezordonate. Așa este karma. 

    Ne vom pierde viața, ne vom pierde corpul pe care-l avem și vom pierde orice lucru bun sau rău din viața noastră. Întrebarea este, cu ce le înlocuim, cu un alt lucru rău, sau cu unul bun?

    În viața noastră nu există nicio certitudine. Nu putem spune: „Sunt aranjat în viața”, și ne culcăm pe o ureche. Nu există așa ceva. Dacă avem noroc, Samsara ne va arăta adevărata ei față înainte să fim prea bătrâni sau senili. Dacă nu, vom continua să îndurăm suferința eoni după eoni. 

    Maestrul  Nagarjuna, ne dă parabola broaștei țestoase care trăiește pe fundul oceanului. El este foarte bătrân și la fiecare 100 de ani, urcă la suprafața apei să ia puțin aer. Pe apă se află un colac care plutește. Maestrul Nagarjuna compară șansa de a dobândi o viață umană, cu șansa ca broasca să iasă la suprafață odată la 100 de ani și să scoată capul exact prin colacul care plutește. El dorește să ne arate cât de scăzută este probabilitatea.

    De ce? Pentru că toată această lume în care trăim – este proiecția noastră. Lumea există și funcționează, dar nu așa cum credem noi. Totul este o proiecție a noastră, iar natura ei este să se deterioreze.

    De aceea, îmbătrânim și murim. Mai întâi am avut karma să ne vedem tineri, puternici și frumoși, iar cu timpul karma se deteriorează și ajungem bătrâni și neputincioși. 

    Acesta este primul tip de suferință, nimic în viață nu este cert. Nu există nimic samsaric de care să fim siguri. 

    Nu există nicio persoană, rudă, soț, copil, părinte, casă, cont bancar, sănătate de care să fim siguri. Nu ne putem baza nici pe propriul nostru corp.

    Cine ne va ucide? Corpul nostru. Cel de care ne îngrijim tot timpul. El este cel care ne va trăda. În Samsara nu există nimic sigur. Totul este iluzoriu, dar funcționează. 

    Când pășesc pe podea, am siguranța că ea mă sprijină. De ce mă sprijină podeaua? Podeaua nu mă sprijină ea în sine, ci pentru că am karma care rodește în acest fel în prezent. Și când ea se va termina, ce se va întâmpla? Clădirea se va prăbuși.

    Abhidharma Kosha descrie ce se va întâmpla cu clădirea. Când karma mea s-a terminat, voi vedea podea pe care stau, prăbușindu-se. Pentru că podeaua este proiecția mea. Corpul meu se va descompune atunci când karma care susține întregul corp se va termina.

    Singurul refugiu este cel spiritual

    Pe ce ne putem sprijini? Pe Buddha, Dharma și Sangha.

    Ce este Buddha, Dharma și Sangha? Asigurarea noastră.

    Ele se mai numesc și Cele trei diamante.

    Diamantul Buddha

    Diamantul Buddha nu este statuia sau fotografia lui Buddha. El nu este nici Gautama Buddha, cel care a trăit în India acum 2500 de ani – el a fost manifestarea lui Buddha, o reprezentare a lui Buddha. Ce este Buddha? Buddha este o entitate iluminată, o ființă care a dobândit înțelepciunea vacuități și care și-a dezvoltat compasiunea la nivel maxim, ajungând la plăcerea sublimă.

    Diamantul Dharma

    Diamantul Dharma nu este cartea sau lecția de Dharma și nici cuvinte. El este realizarea învățăturii și a cuvintelor în inima practicantului. Și ce înseamnă această realizare? Este eliminarea afecțiunilor mentale și dobândirea înțelepciunii vacuității. Pot avea încredere în el. De ce? Pentru că dacă voi realiza aceste lucruri, atunci voi ști cum să ies din suferință. Eu însămi voi ști cum să elimin orice suferință și să-mi aduc toată fericirea. 

    Diamantul Sangha

    Diamantul Sangha reprezintă pe cei care au perceput vacuitatea. Ei nu sunt încă Buddha, dar sunt Arya, și ne pot îndruma spre această experiență. Ceea ce dorim este ne apropiem de ei, să rămânem în preajma lor, pentru că aceasta este cheia noastră pentru fericire.

    Sangha are mai multe sensuri, dar aici ne folosim de această semnificație care este supremă. Sangha este, de asemenea, un grup care studiază Dharma. 

    Atunci când ne prosternăm la Buddha, Dharma, Sangha, ne prosternăm la înțelepciunea și compasiunea care ne eliberează din suferința, și pe noi și pe ceilalți. Cu alte cuvinte, ne refugiem în această aspirație de a dobândi înțelepciunea care să ne elibereze.

    Jurămintele de refugiu – angajarea pe calea spirituală

    Este o mare diferență între a auzi despre această cale și să ne angajăm la ea. Ce înseamnă să ne angajăm pe această cale? De a lua jurăminte. Acest angajament spune: „Mă angajez de acum înainte să-mi pun toată încrederea pe calea spirituală, pe concepția asupra lumii care mă va elibera din suferință”. Așa că voi căuta să înțeleg această cale, să o învăț, să o aplic și să o practic. Și treptat mă purifică.

    Pentru cel care ia un astfel de jurământ, puterea acestor lucruri pe care le aude acum, va deveni cu mult mai intensă.

    Când jurământul, a fost luat el rămâne pe fundal. Chiar dacă în prezent spălați vasele și poate nu vă gândiți la aceste lucruri, acesta acționează din fundal tot timpul. Este ca și când mintea ar fi îmbibată de acest angajament. El dă forță oricărui lucru pe care le facem. Iar în fiecare moment, vom acumula multă karma bună, spre deosebire de cel care nu și-a luat jurământul. Este ca și cum am ieși cu cineva fără să avem vreo obligație, spre deosebire de a ne căsători cu el. Este cu totul alt nivel. Oricine poate lua jurămintele de refugiu. Ele se iau o singură dată în viață.

    2. Niciodată nu suntem satisfăcuți.

Ngom mi-shepa înseamnă nu putem fi satisfăcuți.

    A nu fi niciodată satisfăcut este unul dintre blestemele existenței umane. Și dacă credeți că nu aveți asta, înseamnă că nu v-ați uitat suficient de bine. Această formă de suferință are niveluri diferite. Este adevărat, că există oameni care sunt mai tot timpul mulțumiți și alții mai puțin mulțumiți. Dar, chiar și cei care sunt mulțumiți tot timpul, sunt atinși puternic de această afecțiune mentală.

    De ce ne sculăm din pat? De ce mergem să mâncăm? Pentru că nu suntem satisfăcuți. Acum avem nevoie de altceva pentru a ne satisface. Ceea ce avem acum nu este suficient, avem nevoie de altceva. Acesta este motivul pentru care ne mutăm dintr-un loc în altul. De aceea ne și mișcăm în meditație; Ne-am așezat să medităm, începem să ne schimbăm poziția, sau ne scărpinăm, sau ne simțim tensionați, și așa mai departe. Suntem în permanență nesatisfăcuți, fie în mod subtil, fie grosier. 

    Să vorbim puțin despre modul grosier de insatisfacție:

    Vedem ceva care ne place: o persoană, o haină, o casă, sau o mașină – orice. Ceva în inima noastră ne atrage spre acel obiect și vom încerca să-l obținem. L-am obținut, am primit ce am vrut, ce se va întâmpla după aceea? S-ar putea ca o perioadă de timp să fim mulțumiți de ceea ce am obținut, după care nu va mai fi suficient sau nu mai avem nevoie de el.

    Lucrul pe care ni-l dorim ne va provoca suferință

    Ceea doresc să spun, este să aduc faptul la absurd. 

    Acel lucru pe care îl caut ca să-mi aducă satisfacție este sursa suferinței mele. Aceeași casă pe care o renovăm acum, după un an de zile nu vom mai fi mulțumiți de ea. Aceeași masă cu care ne-am delectat la un restaurant de lux, după câteva ore avem nevoie din nou să mâncăm. Același lucru care cred că mă va satisface pe deplin, este sursă de nemulțumire.

    Putem vedea că în Samsara nu există un lucru care să nu fie suferință, inclusiv lucrurile care ne fac plăcere. Nu există ceva în Samsara despre care să spunem: „Întotdeauna îmi va fi bine cu el”. Așa ceva nu există. 

    
    Suferința este cea care ne urcă pe cale

    Și acesta este motivul pentru care existența umană este ideală pentru a ieși din ea spre iluminare. Pentru că numai ea are această combinație între momente de satisfacție și insatisfacție. Și mai mult de atât, ca cineva să urce cu seriozitate pe cale, aproape întotdeauna este necesar să i se întâmple un dezastru personal.

    Rodirea karmei este grea, dureroasă. Pierdem pe cineva drag sau ne pierdem sănătatea, și începem să întrebăm: Ce s-a întâmplat aici? Dacă înainte am crezut că suntem la control, atunci când ni se întâmplă ceva de genul acesta, ne trezește: “Ai crezut că deții controlul? Ai greșit, nu ai control, karma deține controlul. Doamna Karma te controlează pe deplin.”

    Dacă mai înainte am spus că lucrul care îmi aduce satisfacție în cele urmă îmi va provoca insatisfacție, un dezastru, el poate fi o  mare binecuvântare, deoarece mă va stimula să pornesc pe cale.

    Se spune despre Ken Rinpoche, elevul lui Pabongka Rinpoche, că de mic copil se ținea de șotii și făcea tot felul de farse profesorilor lui din mănăstire, până când l-a auzit pe Pabongka Rinpoche vorbind despre aceste lucruri, după care și-a spus: ” Stai așa, poate a venit vremea să fac ceva “. Datorită acestor povești, a început să învețe serios, devenind un maestru inegalabil.


Cele patru adevăruri nobile ale lui Buddha

    Nu este vina noastră. Acesta este procesul, aceasta este legea karmei, aceasta este natura conștiinței noastre, aceasta este natura conștiinței unei persoane din Samsara. Dar, deoarece lucrurile sunt goale, ele sunt așa doar în acest moment. Și acesta este motivul pentru care suntem aici și pentru care există calea budistă. Vă mai amintiți de cele patru adevăruri nobile ale lui Buddha?

   – Primul adevăr este adevărul suferinței. Este adevărul pe care îl descriem aici, cele șase tipuri de suferință.
    – Al doilea adevăr spune: există cauze pentru suferință.
    – Al treilea adevăr spune: suferința are sfârșit.
    – Și al patrulea adevăr spune: există o cale de a pune capăt suferinței.

    Acestea sunt cele patru adevăruri ale lui Buddha. În prezent suferim, există cauze pentru care suferim, dar există sfârșit la suferință. Am suferit mereu, dar nu vom suferi pentru totdeauna. Va veni momentul în care ea se va opri.

    Cele cinci căi pe calea spre iluminare

    Atunci când vorbim despre cariera noastră spirituală, fiecare dintre noi va trebui să parcurgă cinci etape/căi pe calea spirituală. Ele sunt:

    – Calea „acumulării”,
    – Calea „pregătirii”,
    – Calea „perceperii”,
    – Calea „practicii”,
    – Cale „nimic nu mai este de învățat”. Aceasta este iluminarea. Este Buddha

 

   Mai întâi va trebui să urcăm pe calea acumulării. Când am urcat pe cale, ne dăm seama că totul ține de noi, și începem să acumulăm binefaceri. Dar pentru asta trebuie să înțelegem ce înseamnă să acumulăm binefaceri. Deci, începem:

    – să căutăm profesori,
    – să-i servim,
    – să permitem desfășurarea lecțiilor de Dharma,
    – să învățăm mult,
    – și să învățăm să medităm.

     Dar până nu ajungem aici, nu vom putea să medităm corespunzător pentru că suntem preocupați de multe lucruri. De ce suntem atât de preocupați? Pentru că prioritățile noastre sunt dictate de Samsara, și nu înțelegem asta. Nu înțelegem urâțenia Samsarei.

    Lama Zopa, care are moduri de exprimare foarte puternice, spunea: „Chiar și o secundă de Samsara, este o oroare care nu poate fi tolerată”. „Nu trebuie tolerată”. Chiar dacă o singură ființă se află și pentru o secundă în Samsara, trebuie să ne dedicăm toată energia pentru ca aceasta să nu i se mai întâmple.

    Problema noastră este că nu vedem, și nici nu ne dăm seama măcar de cât de adânc suntem cufundați în mocirlă. Nu știm unde suntem, nu cunoaștem cealaltă parte. Dacă nu ajungem pe calea percepției vacuității, în mod garantat vom cădea din nou în Samsara. Perceperea vacuității ne asigură ieșirea din suferință.

    3. Suntem nevoiți să trecem prin moarte din nou și din nou.

    Al treilea tip de suferință se numește:

 Yang Yang – din nou și din nou.
    Lu – corp.
    Dorwa – a lepăda, a se debarasa.

     Yang yang lu ndorwa înseamnă să ne lepădăm de trup din nou și din nou.                                                

    Este posibil ca acest fapt să nu vă impresioneze atât de mult, pentru că nu sunteți convinși de continuitatea conștiinței și a reîncarnărilor.

     Într-o lecție anterioară, ne-am referit puțin la diferența uriașă dintre minte și corp și cât de naiv este să credem că ele merg împreună. Ele merg împreună doar pentru moment scurt, iar apoi conștiința continuă în alt corp, din nou și din nou. 

    Se spune că dacă am aduna toate trupurile pe care le-am lepădat, mormanul format va fi mai înalt decât muntele Meru. Vom vorbi despre el mai târziu.

    Suferința morții

    Întregul proces al morții este o mare suferință. Nu cunoaștem durerea implicată în aceste tranziții, deoarece tranzițiile sunt atât de traumatizante încât le uităm. Dar atunci când suntem în perioada de trecere a morții și a bardo-ului, suferința este îngrozitoare și vom vorbi despre asta. Chiar înainte de acest proces , dacă aveți pe cineva bătrân în familie sau oameni bolnavi, atunci poți vedea cât de mare este suferința separării de corp. Și nu despre ei este vorba, ci despre noi.

    În Statele Unite există o piatră de mormânt, pe care stă scris următorul vers:
Nu uita, prietene, ce treci pe lângă mine,
Așa cum ești acum, am fost și eu
Și unde sunt eu astăzi, la fel și tu vei fi,
Pregătește-te prietene, ca pe urmele mele sa vii.

    Avem obiceiul să ne îngrijim de trupul nostru; mergem la sala de sport, la cosmetician, la coafor, la nutriționist, la medic, etc. Dar ceea ce ne va ucide este exact corpul nostru. El este cel care ne va trăda și va pune capăt zilelor noastre. Este ceea ce credem că suntem, până ajungem la calea perceperii. Și ce facem în tot acest timp? Ne preocupăm de noi înșine și nu-i ajutăm pe ceilalți.

    Ne îngrijim de acest corp care ne va ucide, și nu ne ocupăm exact de ceea ce ne reînvie, de ceea ce ne aduce la iluminare, și anume de a avea grijă de ceilalți.

    Și nici nu putem lua acest corp cu noi. Bineînțeles, că nu spunem să nu ne îngrijim de corpul nostru, ci vorbim doar despre greșeala care însoțește îngrijirea corpului. Când această greșeală va deveni clară, veți face ceea ce trebuie cu corpul și nu cu ceea ce nu trebuie.

    Desigur că avem nevoie de corpul nostru pentru a ajunge la iluminare, de aceea  ne îngrijim de sănătatea lui. El este instrumentul nostru pentru iluminare. Iar dacă mergem pe această cale, îngrijirea lui va fi cu totul altceva. 

    Și paradoxul este, cu cât petrecem mai mult timp având grijă de noi înșine, cu atât acumulăm mai multă karma negativă, pentru că, atunci când ne concentrăm toată atenția pe noi înșine, ne identificăm din ce în ce mai mult cu cel ce nu suntem noi. Deci, cu cât ne îngrijim de noi înșine mai mult, cu atât ne afundăm mai mult în Samsara. Am mers la sala de sport două ore – am ieșit cu două ore mai bătrâni. Și acum vedeți unde este greșeala.

    Câteva versete ale maestrului Shantideva despre moarte

Vă voi citi câteva din versetele maestrului Shantideva, din cartea „Ghidul de viață a luptătorului spiritual”, capitolul 2: 

34.
Va trebui să pierd totul deodată!
Prin faptul că nu am înțeles toate acestea,
Am comis nenumărate tipuri de păcate,
De dragul prietenilor și dușmanilor mei.

35.

Toți dușmanii mei vor înceta să mai fie,
Prietenii mei și ei vor înceta să mai fie,
Și mie îmi va veni, de asemenea, sfârșitul,
La fel și toate celelalte lucruri.

36.

La fel sunt și toate fenomenele ce există:
Precum experiența trăită într-un vis,
Îndată, ea doar o amintire va rămâne,
Și tot ce a trecut – nu se mai întoarce.

37.

Chiar și în această scurtă viață,
Au trecut deja mulți prieteni și dușmani,
Dar relele cumplite comise pentru ei
Înaintea mea rămân.


    Toate răutățile vor rămâne înaintea mea. Pentru a-l câștiga pe cel dorit, am mers și am trădat pe altcineva, am făcut tot felul de lucruri urâte. Acești oameni față de care am făcut faptele, de mult au trecut din lumea mea, și eu am trecut din această lume, dar răutatea este aici și asta este karma. Și ea îmi va dicta realitatea mea viitoare. Un exemplu frumos este pisica din povestea Alice în Țara Minunilor, care șade pe un copac și zâmbește, pisica dispare și rămâne doar zâmbetul – asta este.

38.

Dintr-o dată, fără să bag de seamă,
Fiind sub influența otrăvii ignoranței,
A dorinței și a urii,
Am comis atâta rău.

60.

Orice lucru ce m-a făcut fericit în trecut,
S-a terminat, nimic nu a mai rămas din el!
Dar, datorită atașamentului meu față de acele lucruri,
Am acționat contrar sfaturilor maeștrilor mei spirituali.

    Adică, am acționat ca și când ar exista ceva în afară pe care trebuia să-l obțin sau să-l dau la o parte, am reacționat din ignoranță, și acum trăiesc cu karma pe care am acumulat-o. Aceste lucruri s-au risipit de mult, deoarece aceasta este natura lucrurilor din Samsara. Ele sunt doar apariții, sunt o iluzie pe care o proiectăm. Dar karma va rămâne între timp cu mine. El spune:

61.

Corpul tău, și tot ce ai în viața ta acum
Nevoit vei fi să le pierzi, prieteni și rude,
Și singur vei pleca – cine știe unde?
La ce-ți folosește să-ți faci prieteni și dușmani?


    Ne spune oare maestrul Shantideva că este rău să avem prieteni? Nu, nu spune asta. Când este rău? Atunci când nu înțelegem de unde vin ei, și acționăm ca și cum aceștia ar avea o existență proprie de sine. Doresc să le fac un bine și, între timp, încalc un jurământ pentru a obține ceva pentru ei. Iar acum rămân cu rezultatul.

    Jurămintele și situațiile de încercare

    Când ar trebui să fie încălcat un jurământ? Răspunsul este, niciodată. Niciodată, nu vom încălca jurământul de dragul cuiva.

    Există uneori un jurământ cu mult mai înalt, și pare să vină în contradicție cu alt jurământ. Dacă înțelegem profund jurămintele vom vedea că nu există nicio contradicție. Trebuie înțeles că nu încălcăm de fapt jurământul, ci îl păstrăm pe cel inferior într-o formă mult mai înaltă.

    Există legenda despre Robin Hood care fură de la cei bogați pentru a da celor săraci. În Dharma se spune că aceasta este o mare greșeală. Nu putem face bine cuiva prin a face altuia rău. Dacă dorea să-i ajute este minunat. Dar în măsura în care încalcă jurământul de a nu fura – asta este mai rău.

    Pentru cine facem astfel de lucruri? Pentru nimeni. Nici măcar pentru Lama. Dacă Lama vă spune să faceți ceva, iar voi credeți că acest lucru este o încălcare de jurământ, va trebui să-i spuneți Lamei: „Îmi pare rău, m-ai învățat altfel” sau „M-ai învățat altfel – te rog explică-mi de ce îmi ceri asta”.


  Suspendarea jurisdicției

    Întrebarea este, cum Buddha a putut să ucidă pe cineva pentru a salva cinci sute de oameni?

    Răspunsul este că în acea situație Buddha a mers după un jurământ cu mult mai înalt. Dar pentru asta avem nevoie de mintea lui Buddha. Uneori există situații care, în ochii noștri dintr-un trup de carne și oase, pot părea fărădelegi. Nu trebuie să judecăm niciodată pe cel care săvârșește astfel de lucruri, pentru că nu știm cine este el și de ce face asta. Noi vedem doar ceea ce percepem din mica noastră perspectivă.

    Deci, ce trebuie să facem atunci când cineva face o faptă rea? Va trebui să facem tot posibilul pentru a împiedica fapta rea, altfel, vom acumula karma negativă. Dar, în nici un caz nu-i judecăm pe cei care fac rău. Nu știm cine sunt și nu știm care este motivul lor ultim. Este posibil să avem o perspectivă de jumătate de minut, iar ei pot avea cinci secole înainte. Nu știm cine sunt. De aceea nu-i vom judeca niciodată; Îi vom iubi întotdeauna în inimile noastre. Și vom face tot posibilul pentru a preveni infracțiunile.

    Este foarte important să înțelegem că un om care a făcut deja o cale lungă, perspectiva lui este cu totul diferită de a noastră, ca exemplul cu Buddha. Datorită faptului că Buddha a putut să citească mintea criminalului și a știut că intenționează să ucidă pe toți cei de pe vas, i-a luat-o înainte și l-a omorât. De ce? Pentru a-l salva pe criminal de o karmă cumplită.

    Cine are voie să facă așa ceva? Numai cei care sunt capabili să-l ducă pe ucigaș după moartea lui într-o lume mai bună, în loc să cadă în infern ca urmare a uciderii celor de pe vas. Dacă nu aveți această capacitate, nu încercați să faceți asta.

    Dacă nu putem citi mințile oamenilor, în niciun caz nu trebuie să-i judecăm pentru ceea ce fac. Iar dacă vedem pe cineva că face ceva rău – va trebui să-l oprim pe cât putem noi mai bine.

    Cu toți sunt mama mea

    Ceea ce ne ajută cu adevărat, este înțelegerea că fiecare ființă a fost cândva mama noastră. Datorită faptului că ne-am încarnat de un milion de eoni, asta înseamnă că fiecare ființă din viața noastră a fost deja mama noastră.

    Dacă mama voastră în această viață, ar face o fărădelege, ce ați face? Ați încerca s-o opriți. Dar n-ați judeca-o și n-ați bate-o și n-ați chinui-o.

    Atunci când vin oamenii și spun: „Uite, a ucis, este un terorist!”, Ce vei face? Dacă mama ta ar fi făcut aceste acte, ce ai face cu ea? A-i împiedica-o de la faptă, tocmai datorită compasiunii față de ea, dar în niciun caz nu o judeci în inima ta, și nici nu o condamni. Inima va rămâne deschisă. Orice ai face, inima va trebui să rămână deschisă, iubitoare și cu compasiune, și fără judecată.

    Noi suntem cei care ne creăm lumea, cu binele și cu răul din ea

    Cineva întreabă: „Cum pot eu să iert un act cum ar fi dărâmarea Turnurilor Gemene? Cum pot să mă gândesc că Bin Laden a fost mama mea? Am o problemă cu asta”. 

    Există o parte a conștiinței noastre de care nu suntem conștienți. Este nevoie de mult timp să ajungem la o vedere înaltă, la înțelegerea că numai noi suntem cei care am proiectat toată această lume din canalele noastre energetice: turnurile gemene, criminalii, și pe Maica Tereza. Toate acestea vin de la noi. Și când înțelegem asta, începem să ne controlăm karma, pentru că atunci înțelegem cum i-am creat, iar apoi vom începe să o creăm pe Maica Tereza și nu pe teroriștii.

    Dar ce vom face între timp, până când vom vedea asta? Pentru că tot ceea ce am vorbit despre proiecții, ele încă nu sunt reale pentru noi. Lucrurile ni se par că apar din exterior, fără să aibă vreo legătură cu noi. Cu toate că nu am experimentat în mod direct faptul că percepțiile vin din noi, vom lucra în prezent la nivel intelectual, și ne abținem de la reacția noastră obișnuită de a judeca, și atunci vom începe să urcăm pe spirala care ne va duce la perceperea directă.

    Ce se întâmplă dacă auzim pe cineva care plănuiește un sabotaj? Dacă ne stă în putere să facem ceva ca să-l oprim, vom face asta. Dacă trebuie să chemăm poliția pentru a-l aresta, ca să nu poată comite fapta, o vom face. Dar ceea ce contează este să nu ne închidem inima, și nici să-l condamnăm. La nivelul convențional vom spune: „Nu știu cine este el”, iar la nivelul înalt – „a venit din mine”, din cea mai profundă înțelegere a vacuității.

    Purificarea noastră și a întregii lumi

     Cum putem să evităm, de fapt toate aceste orori din lumea noastră? Doar prin a ne purifica mintea, pentru că de acolo au venit. Cu cât aprofundăm această înțelegere, cu atât ne va stimula să practicăm și să ne purificăm. În prezent, nu putem face nimic semnificativ pentru a schimba situația, decât să plantăm semințele pentru viitor.

    Mintea tuturor produce același adevăr? Da, karma poate fi comună pentru un grup de persoane. Faptul că ne aflăm, de exemplu, în această lecție, dobândind înțelepciune împreună, înseamnă că odată am adus o mare binecuvântare altora ca grup. Cu toți experimentăm aceeași țară sau aceeași cameră. Fiecare are propria sa karma, dar karmele se poate întâlni. Dacă acționăm împreună, atunci această karma va rodi pentru noi toți. Și totuși, karma este individuală.

    Karma de a auzi aceste lucruri

    Toate aceste lucruri pe care le auzim sunt dificile. Și este firesc să fie așa. Încă nu cunoaștem aceste lucruri și ne opunem. De aceea, încă suferim.

    Dar faptul că le auzim este deja karma minunată. A auzi despre această concepție asupra lumii, chiar dacă nu am adoptat-o ​​sau încă nu am interiorizat-o, deoarece acest proces necesită timp și depinde de noi, cât de repede vrem să ieșim din suferință, este o karma extraordinară care ne-a rodit. Vine din noi.

    Credeți că eu vi le spun? Nu, voi vi le spuneți. Eu doar scot decibeli. Sensul cuvintelor le dați numai voi. Eu nu pot să vă pun sensul în conștiința voastră. Nu am această abilitate. Sensul vine din karma voastră, din faptul că ați făcut multe fapte bune. Faptul că legați literele în cuvinte, apoi într-o propoziție, îi dați un sens și înțelegeți ceea ce încerc să vă transmit – sunteți numai voi, aceasta este karma voastră. Eu sunt complet goală de orice natură și cuvintele mele de asemenea sunt complet goale.

    Aceleași cuvinte, le pot spune unui grup de oameni, după care unii vin și îmi spun „mulțumesc”, iar alții îmi spun: „Lucrurile ce le-ai spus nu mi se par …”

    De asemenea și cuvintele lui Buddha sunt goale. În măsura în care găsim înțelepciune în ele și ne aduce la iluminare – asta este tot karma noastră.

    Onoarea că ați venit la aceste lecții este a voastră. Ceea ce va adus aici și că ați înțeles sensul lucrurilor – este karma voastră minunată. Și asta pentru că ați făcut multe binefaceri, mult timp. Într-o zi veți vedea asta direct. Când veți medita mult, veți ajunge să vedeți că absolut totul vine din voi, fără excepție.

    Cineva poate spune: Să zicem că Robin Hood s-a gândit astfel: „Bine, fac ceva rău. Sunt dispus să iau rezultatele karmice asupra mea. Am făcut asta ca să ajut pe ceilalți”. Răspunsul este că în principiu, legea karmică spune că dintr-un lucru rău nu poate ieși un lucru bun. Din sămânța de lămâie nu va ieși un curmal.

    4. Suntem nevoiți să ne naștem iar și iar într-o viață de suferință.

Yang yang – iar și iar,
 Nying tsam jorwa – a renaște
.

    Traversăm linia din nou și din nou.

    Ce linie? Linia dintre moarte și renaștere. Dacă suferința numărul trei a fost că ne lepădăm trupul din nou și din nou, aici vorbim despre trecerea liniei dintre moarte și renaștere, în viața următoare.

    Energia care ne duce din această viață la următoarea viață este o energie defectă; Este o energie care este guvernată de legile karmice. Deci, până când nu ne vom elibera de această energie, vom continua să suferim, indiferent în ce viață vom cădea. Deoarece acum:

    – aceeași energie care ne aduce sănătate, este exact aceeași energie care ne va aduce boala.
    – aceeași energie care ne aduce tinerețea, este exact aceeași energie care ne va aduce bătrânețea.
    – iar cea care ne dă viață, este cea care ne aduce moartea. Și este inevitabil.

    Există o istorioară bine cunoscută în literatura budistă despre un rege care trăia într-un mare regat, iar consilierii săi vin și îi spun că s-a întâmplat un mare dezastru, și anume s-a descoperit că ceva otrăvește apa în regiunile îndepărtate de capitală, iar oricine bea apă înnebunește. Apa continuă să curgă, toxinele se apropie de capitală, iar oamenii înnebunesc.

    Regele trimite oamenii să strângă multă apă, dar știe el câtă apă poate stoca? Va veni otrava. Așa că spune: „Voi desena un X pe frunte, și atunci când voi bea din apa otrăvită și voi înnebuni, voi vedea X-ul în oglindă și îmi voi aminti că sunt nebun”. Și ce se întâmplă? El desenează X-ul, bea apa otrăvită și nu-și mai poate aminti. E nebun, și-a pierdut mințile.

   Asta ni se întâmplă și nouă, suntem nebuni în acest sens. Suntem cufundați adânc în ignoranță, într-o concepție asupra lumii care nu înțelege. De fiecare dată când trecem linia dintre moarte și renaștere, uităm. În literatura evreiască se spune că vine un înger și ne plesnește ușor peste nas, motiv pentru care avem această adâncitură sub nas și de aceea am uitat.

    Deci, a treia suferință se referă la lepădarea trupului fizic, iar patru se referă la trecerea în următorul corp. Pasajul în sine, are multe suferințe în el. Vom vorbi despre el.

    Amintiți-vă cine ne oferă aceste descrieri – Primul Panchen Lama, o ființă iluminată. El a devenit iluminat deja în viața anterioară și a ajuns iluminat în această viață. La vârsta de 14 ani el descris iluminarea completă. O astfel de persoană are atotcunoașterea. “Cum vă pot ajuta? Hai să vă descriu. Nici măcar nu știți unde sunteți.” Asta ne spune el.

5. După urcuș vine coborâș.

 Yang yang – iar și iar.
    To – urcuș, în sus.
    Men – coborâș, în jos.

    To Men Du – ar însemna sus, jos.

    Gyurwa – este verbul care face Tomen în sus și în jos.

    Deci, a cincea suferință spune că tot timpul urcăm și coborâm. Suntem în continuu când sus, când jos.  Karma este energia care vine mereu în valuri. Karma urcă și coboară:

    – De fiecare dată când ajungem la o funcție înaltă, vom cădea din ea. Nu avem cum să o menținem.
    – În orice relație există o ascensiune, după care va veni declinul.
    – Viața însăși ne va duce la moarte.

     Panchen Lama nu ne învață degeaba aceste lucruri . El spune: “Cum să vă fac să vă mișcați mai repede? Pentru că nu există timp”. Este important să vă gândiți la aceste lucruri, să vă gândiți la exemple din viața voastră. Viața însăși este cea care ne duce spre moarte, iar întreaga noastră problemă este să ieșim din ea.

    6. Întotdeauna singur.

  Drok – prieten, însoțitor, tovarăș de companie.
  Drok Mepa
înseamnă fără prieten, fără tovarăș.

    Ce înseamnă asta? Că suntem întotdeauna singuri. Nu putem să acumulăm karma pentru alții, iar alții nu pot acumula karma pentru noi. Nu le putem da propria noastră karma, și nici ei pe-a lor. Suntem karma noastră și nu o putem împărtăși cu alții. Și așa este pentru totdeauna, chiar dacă suntem pentru o clipă însoțiți de cineva. Iar această karma de a fi însoțiți este una frumoasă. Karma este individuală. Când întâlnim pe cineva va fi temporar, pentru că drumurile noastre se vor despărți din nou.

    La cinci secunde după ce închidem ochii, nu ne vom mai aminti cine am fost. Sunt persoane care chiar înainte de a muri, uită de membrii familiei lor, nu-i mai recunosc de fel. Lama Dvora Hla povestește că mama dânsei nu a mai recunoscut-o când se afla pe patul de moarte. Nimeni nu poate veni cu noi în momentul morții.


    Concepția asupra vieții

    Și dacă revenim asupra încălcării jurământului: Pentru cine încălcăm un jurământ? Nu există nimeni ca să încălcăm un jurământ pentru el, pentru că nu există nimeni acolo. Nu în modul suprem. El apare separat de noi, funcționează separat de noi, dar el este proiecția noastră. Și când învățăm să înțelegem acest lucru, nu ne vom mai supăra pe el, pentru că el suntem noi. Atunci pe cine ne mai supărăm?

    Când există o înțelegere profundă, ce va rămâne în locul mâniei și a criticii? Doar regretul. Cum de am făcut așa ceva? Cum am putut crea o astfel de lume și nici măcar nu știu? Și asta este o forță motrică, pentru că spune: „Trebuie să îmi dau seama cum să nu mai fac asta, pentru că oamenii suferă”.

    Nu avem ce să remediem la ceilalți. Dacă cel mai bun prieten al meu mă învinuie de ceva, ce voi face? Îl învinui și eu, sau merg să iau prânzul cu el? Ce voi face? Nu contează. Pot lua prânzul cu el dacă vreau să-l onorez, dar nu pentru a-l corecta. Dacă el mă învinuiește de ceva, înseamnă că eu am făcut la fel altora, și karma mi se întoarce asupra mea. 

    Iată legea budistă: Dacă vedeți că cineva face ceva bun, respectați-l și bucurați-vă pentru el. Dacă vedeți pe cineva că face un lucru rău, ce veți face? Îngrijiți-vă de interiorul vostru.

   Dacă vă puteți aminti de o singură propoziție pe care am spus-o aici, luați-o în considerare. Vă va schimba viața.

    Karma și iluminarea 

    Întrebarea este: karma este în minte? Da. Există niveluri ale minții.

    – Există mintea grosieră, și asta include mintea care cunoaște matematica și înțelege muzica fină. 

    – Există o minte subtilă și există o minte și mai subtilă. Ceea ce merge cu noi în viața următoare este mintea cea mai subtilă, și aici stă karma. De obicei, în viața de zi cu zi nu avem niciun contact cu ea. Ea rămâne închisă în ceea ce numim: Mi Shikpe Tigle. O picătură care se află în chakra inimii, iar aici se află mintea cea mai subtilă și nu avem acces la ea, deoarece canalul nostru principal este blocat.

    Atunci când murim, acest loc se deschide, mintea părăsește trupul și pleacă într-o altă lume. Toată înțelepciunea este să învățăm să deschidem acest loc înainte de moarte, iar atunci am învins moartea, nu vom mai muri. Nu este un proces ușor de a-l deschide. Și chiar și după ce se deschide, dacă nu deținem controlul asupra situației, forțele karmice ne târăsc după ele în suferință. Și vom continua așa dacă nu vom ajunge să deținem controlul. 

    Acesta este scopul studiilor și al Tantrei. Aceste lucruri se fac de fapt în etapele avansate ale Tantrei. Iar pentru asta este nevoie de multă pregătire pentru a reuși. Nu putem sări direct în aceste etape.

    Pentru asta învățăm toate aceste lucruri, ca să ajungem la această minte foarte subtilă înainte de moarte. Cu toții vom ajunge la ea în momentul morții, dar atunci vom fi neputincioși să facem ceva cu ea, deoarece nu avem niciun control și karma ne ia după ea. Dacă reușim să ajungem acolo înainte de moarte – și toată practica noastră este de a ajunge acolo, am învins moartea și atunci vom deține puterea și îi vom putea ajuta pe ceilalți.

    Unde se află semințele? Tot acolo.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lecția 3 – ACI 8

   Cursul 8
                          Moartea și tărâmurile de existență
                Nivelul 2 de cunoștințe superioare (Abhidharma)

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
         traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
     Lecția 1

Lecția 3a

Un rezumat al lecțiilor anterioare

După cum am menționat, cursul 8 se bazează pe capitolul 3 din Abhidharma Kosha. Al doilea curs pe care îl facem în seria de cursuri ACI, care și el se bazează pe Abhidharma Kosha, este cursul 5. Am văzut că primele cinci capitole sunt despre lumea impură, lumea în care ne aflăm, o lume supusă legilor karmice, o lume în care suntem guvernați de karma.

Există descrieri despre ce este omul, despre psihologia omului. Capitolul 4 este despre karma. Capitolul 3 se ocupă de tărâmurile de existență, tranzițiile între lumile, și prezintă un model al lumi.

Modelele acestor lumi sunt modelele ființelor iluminate, care au văzut în meditațiile lor aceste lumi, și așa ar trebui să fie considerate.

Este bine să ne amintim mereu că aceste lucruri au fost spuse de către cei care au perceput vacuitatea și care au o perspectivă complet diferită a lumii decât cei care nu au perceput-o. Ei înțeleg și văd aceste lumi, înțeleg cauzalitatea lor într-un mod complet diferit.

Este un alt adevăr care există în permanență, și suntem cufundați în el tot timpul. Fiecare părticică din ființa noastră este cufundată în acest adevăr, numit  „adevărul absolut” sau „adevărul vacuității”. Noi nu-l vedem. Este complet transparent pentru noi. Arya care percepe pentru prima oară vacuitatea, va fi în contact direct cu acest adevăr absolut, și nu prin intelect, ci prin experiența directă. După care va începe să lucreze cu acest adevăr pentru a-și purifica treptat lumea. Toate acestea țin de ultimele două capitole ale Abhidharmei Kosha, despre care nu vom discuta aici.

Scopul studiului acestui capitol, este de fapt să învățăm cum să ieșim din aceste tărâmuri de existență.

În prezent, cu toții ne învârtim în roata vieții și a morții, trecând de la o lume la alta, fără nicio posibilitate de alegere. Am vorbit despre conservarea minții, și despre faptul că ea are o natură și proprietăți complet diferite față de corpul fizic. Am văzut de asemenea că nu există niciun motiv să presupunem că mintea se termină odată cu corpul. Cu toate că ele sunt două lucruri complet diferite, în prezent sunt conectate între ele. Atâta timp cât corpul fizic există, mintea este conectată de acest corp, iar prin moartea corpului, această legătură se întrerupe.  

După moarte, mintea va fi supusă karmelor pe care le-am acumulat de pe urma faptelor pe care le-am făcut.  


Textele acestui studiu

În prima lecție am vorbit despre cartea pe care se bazează acest curs, numită „Abhidharma Kosha” care înseamnă Tezaurul înaltei înțelepciuni. Comentariul asupra acestei cărți numit – Tarlam Selje – „Lumina pe calea spre eliberare” a fost scrisă de Primul Dalai Lama, care a fost și discipolul lui Je Tsongkapa. Abhidharma Kosha este de fapt o colecție de texte. După cum am spus, maestrul Vasubandhu (în jurul anului 350 e.n.) a adunat textele care au existat în timpul său și le-a organizat într-o lucrare nouă numită Abhidharma Kosha.  


Cele trei tărâmuri de existență din Samsara

Am spus că în Samsara sau Roata vieții, există în general trei lumi sau tărâmuri de existență:

  1. Prima este „lumea dorințelor” unde ne aflăm acum. Toate lumile inferioare – animalele, făpturile infernului, spiritele flămânde și ființele umane –  toate se află în lumea dorințelor. În această lume dorințele principale sunt mâncarea și sexul, iar ele ne modelează mai mult sau mai puțin viețile. Acesta este motivul pentru care această lume a primit denumirea de lumea dorințelor. 

Aceste dorințe, mai ales după mâncare și sex, ne modelează conștiința, ne modelează gândirea, ne modelează emoțiile. Viața noastră ne este dictată de aceste dorințe.

  1. A doua lume este numită „lumea formei” –  „lumea zeilor”, unde forma a ajuns la desăvârșire. Tot ce există în această lume este minunat, iar viața este lungă și plăcută. Zeii sunt muritori. Ei se mai numesc și „ființele plăcerii”, datorită acestui trai extrem de plăcut. Dar, când li se apropie ceasul morții, pierd tot ceea cea au avut mai frumos. Forma lor, dintr-o dată, se deteriorează și îmbătrânesc. Ei încep să emane un miros urât, iar toți ceilalți se vor îndepărta pentru că este atât de neobișnuit. Se spune că viețile lor sunt foarte plăcute până aproape o săptămână înainte de moartea lor, iar în momentul morții suferința lor este îngrozitoare. 

Deoarece și-au consumat toată karma bună în această existență a plăcerii, și nu au știut să acumuleze o karmă nouă, ei cad într-o existență inferioară unde suferința este foarte mare. 

  1. Mai sus de această existență se află „lumea fără formă” care se află încă în Samsara. Această lume nu este reprezentată în Roata vieții, deoarece ființele de aici nu au corp ci doar minte. 


Diferite moduri de a enumera formele de existență din Samsara

În lecția 2, am vorbit despre diferitele forme de existență și am spus că ele sunt în număr de douăzeci.

  • Zece forme rele, 
  • Și zece forme bune.

Opt tipuri de infern, ceea ce nu este exact, deoarece când spunem „opt” – ne referim la infernul fierbinte.

Vom descrie mai târziu aceste tipuri. Aceasta este o lecție foarte importantă, și nu pentru că va trebui să știți pe dinafară numele tuturor tipurilor de infern, ci pentru că ne oferă un stimulent uriaș în practica noastră.

Și am mai spus că mulți profesori evită să vorbească despre asta pentru că este greu. Pe de o parte, nu vă putem dovedi aceste lucruri, iar pe de alta oamenii nu țin să audă atât de mult despre aceste lucruri neplăcute. Problema este că dacă nu le auzim aici și dacă nu facem tot ceea ce putem, karma ne va duce spre ele fără să avem prea mult de ales. 

  • Sunt opt tipuri de infern cald.  (8)
  • Lumea spiritelor flămânde. (1)
  • Animalele. (1)
  • Oameni. Există patru tipuri de oameni în patru continente. (4)
  • Zeii. Există șase tipuri de zei, pe care nu i-am denumit încă. (6)

Deci, în total sunt douăzeci: zece forme de existență inferioară și zece forme de existență înaltă.

Ce caracterizează toate ființele din Samsara? Ele sunt muritoare și sunt pline de afecțiuni mentale. Mintea lor este impură. Pe măsură ce urcăm pe scara lumilor mintea se purifică tot mai mult. Dar chiar și cei din lumea fără formă, au mintea încă impură. Sunt atașați de mintea lor. Au o identitate. Se identifică cu mintea lor, și prin urmare, nu sunt puri.

Lumea formei este peste lumea dorințelor, ceea ce înseamnă că afecțiunile mentale ale ființelor sunt ușor diferite de ale noastre și mai puține. De exemplu, nu au dorință pentru mâncare și sex ca noi. Altfel, ar fi fost aici. Și asta nu pentru faptul că ele nu mănâncă. Vom vorbi mai târziu despre mâncare.

Oare plantele sunt considerate conștiente? Nu, plantele nu sunt considerate conștiente, în sensul că ele nu pot atinge iluminarea. Asta nu înseamnă că nu există viață în ele sau că nu simt, dar nu sunt ființe care pot stoca karma bună, să purifice karma negativă și să atingă iluminarea. De aceea, budismul nu se preocupă de ele. Budismul vine să scoată pe cei care posedă conștiință din suferință, iar plantele nu intră în această categorie.

Lumea cu formă și fără formă

Am vorbit despre lumea formelor și am spus despre ea că are șaptesprezece diviziuni; Există patru mari diviziuni, pe care le-am numit Samten. Primele trei au fiecare trei subdiviziuni și cea de a patra are opt diviziuni. Deci, în total 17. 

Lumea fără formă are și ea patru diviziuni, ultima dintre ele s-a numit:  

Ceea ce înseamnă vârful existenței.

De ce se numește vârful existenței? El se numește așa, nu pentru că viața este cea mai bună, ci pentru că mintea este cea mai pură care se mai află încă în Samsara.

Aici se află paradisul pe care l-am numit „Okmin”. În literatura budistă, acest nume creează puțină confuzie. De fapt, există două paradisuri care au același nume Okmin. Un paradis este pentru Buddha, pentru cei iluminați, iar celălalt este pentru cei care nu au ajuns încă la iluminare și care se află în acest Si Tse.

Cu unele ființe putem intra în contact – adică cu oamenii și animalele, dar nu și cu celelalte ființe. Puțini oameni pot vedea spiritele, dar, în general, persoanele care nu sunt avansate în practica meditației, nu întâlnesc aceste făpturi.

În finalul acestei discuții, este important să înțelegem de ce este posibil ca toate acestea să fie adevărate. Și nu pentru că spune „Abhidharma Kosha”, ci pentru că Prasangika Madhyamika ne spune că toate aceste descrieri ale tuturor lumilor, inclusiv existența actuală pe care o avem, sunt proiecții mentale.

Tot ceea ce experimentăm este o proiecție care vine din conștiința noastră, din mintea noastră. Ea depinde de karma noastră, depinde de modul în care am acționat în trecut. Și dacă putem proiecta lumea în care trăim acum, nu există niciun motiv să nu putem proiecta altceva atunci când o altă karma se va activa.

Este important să înțelegem karma pe care o purtăm după noi, și că este foarte posibil ca la sfârșitul acestei vieți, karma care se va activa nu va fi bună, pentru că majoritatea ei este extrem de dificilă. Datorită karmei bune pe care am acumulat-o pe parcursul multor eoni, avem acum o viață umană. Iar norocul nostru este că viața noastră este un amestec de suferință și plăcere, că avem o minte capabilă să înțeleagă, că trăim într-o lume în care există Dharma, într-o lume în care sunt profesori de Dharma, într-o lume care ne permite să părăsim acest loc.

Această combinație de oportunități este incredibil de rară și, dacă nu o înțelegem, nu ne vom da seama că pericolul este mare. Pericolul este foarte mare, iar ceea ce facem în această viață este critic. Je Tsongkapa a depus mari eforturi să descrie calea și ce este de cealaltă parte, pentru cei care nu văd momentan.

Cei iluminați vin și ne spun: „Stai puțin! Nu-ți irosi viața, pentru că nu vei mai primi alta la fel. Este un cadou care nu se mai întoarce, pentru că nu ști să-ți creezi karma pentru asta. Ea nu se mai întoarce!”. 

Nu există un loc anume pentru cei fără formă 

Unde se află lumea fără formă?

Nu există pentru ea un loc anume, pentru că în ea nu există forme, culoare și simțuri. Ea este peste tot.

Daunele cauzate de o meditație greșită

Am mai spus că în lumea cu formă se ajunge prin meditații care sunt greșite. 

Aici vorbim despre meditația asupra respirației sau meditația asupra gândurilor care ne trec prin minte, pe timp îndelungat. Și, din nou doresc să subliniez, ca să nu înțelegeți greșit, că aceste meditații, au o utilitate deosebită și ocupă un loc important în practica noastră.

Ceea ce este dăunător nu este meditația în sine, ci practicarea exclusivă a acesteia, multe ore pe zi, timp îndelungat, ani întregi. Omul care stă și le face mult timp, nu acumulează karma negativă. Iar dacă le face și mulți ani, afecțiunile mentale se diminuează. Ele nu dispar, dar nu se mai manifestă, astfel încât viața devine din ce în ce mai liniștită. Mintea se calmează, iar pe măsură ce afecțiunile mentale se diminuează, plăcerea apare pur și simplu. De ce? Deoarece singura cauză pentru care nu simțim plăcerea perfectă sunt afecțiunile noastre mentale. De aceea, oamenii sunt atrași de aceste meditații pentru că ele sunt foarte plăcute, și de aici și ispita.

Problema este că, aceste meditații nu ne eliberează de suferință. Semințele suferinței încă există în curentul nostru de conștiință, întru cât nu pot fi arse decât cu înțelegerea vacuității. Acel maestru în meditație despre care Lama Dvora Hla povestea spunea: „Este ca și cum am lua heroină. Nu ne eliberează”.

Pe cale, va trebui să ajungem la primul Samten, iar de aici va trebui să învățăm mult despre vacuitate și să medităm asupra ei, astfel încât să percepem direct vacuitatea. Și atunci vom fi siguri că ieșim din Samsara. Nu imediat. Mai este nevoie de muncă. În literatura de specialitate, se spune: „Dacă ai experimentat direct vacuitatea, ești asigurat că ajungi la iluminarea completă”. Va dura ceva timp. Dar în tot acest timp, ne vom folosi de această experiență pentru a ne arde toate afecțiunile mentale și astfel vom ajunge la iluminare completă. Se pare că există un mod de a pierde calea, și acesta este prin a disprețui învățătorul. Dacă ceva se întâmplă și persoana începe să nu-și mai respecte profesorul, ceea ce este puțin probabil ca să se întâmple în acest moment, dar dacă se întâmplă, ea își va pierde calea. Profesorul este un obiect foarte puternic pentru elev, deci este foarte important. 


Formele de existență în Samsara

    Apoi am enumerat numele tuturor formelor de existență inferioare și înalte din  Samsara:

    1. Făpturile infernului.

    2. Spiritele flămânde.

    3. Animalele.

    4. Oamenii.

    5. Zeii sau Deva.

    6. Semizeii. Deci sunt deja cinci sau șase, și asta depinde dacă socotim semizeii separat sau împreună cu zeii. 

    7. Ființele Bardowa, din lumea tranzitorie, lumea dintre moarte și renaștere  numită Bardo. Ele sunt reprezentate în cercul din mijlocul Roții vieții.


Patru moduri de naștere

Există patru moduri de naștere, și anume nașterea din:

  • ou
  • uter
  • căldură și umiditate
  • și nașterea numită „miraculoasă”.

Ordinea de mai sus a fost stabilită în funcție de câtă durere provoacă fiecare naștere și nu după rezultatul ei. Așadar, nașterea miraculoasă nu dăunează nimănui, prin urmare, ea este considerată bună. Dar am văzut, că prin naștere miraculoasă se poate ajunge în infern, deci rezultatul ei nu este bun. Pe scurt: 

  • nașterea miraculoasă nu provoacă durere nimănui.
  • în nașterea din căldură și umiditate, doar cel ce se naște suferă puțin.
  • Nașterea din pântece – și mama și cel ce se naște suferă.
  • Cel născut din ou – provoacă durere mamei de două ori: o dată când depune oul, a doua oară când trebuie să-l incubeze.

Conștientizarea la naștere

Apoi am vorbit despre conștientizarea în timpul procesului de naștere, spunând că atunci când Buddha decide să vină pe lume, asta înseamnă că este conștient atunci când: intră în pântec, când este în pântec și când iese din pântece. Și aceasta este cea mai înaltă conștientizare și am enumerat și alte grade de conștientizare.

Dacă nu am experimentat-o, este valabilă și pentru noi? Da.

Întrebare: Dacă lumea este o proiecție a noastră, și infernul nici măcar nu există în lumea noastră, de ce trebuie să studiem toate acestea, ca să proiectăm aceste lucruri?

Răspunsul este, că dacă am proiecta tot ceea ce învățăm – atunci ar fi fost bine. Asta ar însemna că dacă învățăm despre iluminare, suntem iluminați! Dar lucrurile nu merg atât de ușor.

    a. A învăța despre asta nu este suficient. Este un început și este necesar, dar nu este suficient. Numai studiul în sine nu ne dă suficientă putere pentru merge în direcția pe care o dorim, și nici nu ne oferă puterea de a ne elibera de lucrurile pe care nu ni le dorim.

    b. Dar pe de altă parte, dacă nu învățăm și nu devenim conștienți de aceste lucruri, este ca și cum nu v-aș spune că dacă atingeți cuptorul încins vă veți arde rău, și atunci vă veți arde.

Mulți nu înțeleg acest subiect. Mulți spun: „Dacă nu știu despre asta, înseamnă că nu este în lumea mea, așa că nu trebuie să-mi fac griji”. Nu este corect să spunem asta.

Pruncul nu știe despre gravitație, și dacă se va rostogoli de la înălțime, va cădea și se va lovi rău. Faptul că nu știm, nu ne scutește de ea.

Chiar și legile noastre spun: „A nu cunoaște legea, nu ne scutește de pedeapsă”. Nu este pedeapsa karmei. Aceasta este legea ei. Faptul că nu o cunoaștem, este ceea ce aduce atâta suferință.

Toată ideea este să cunoaștem legile și ce se ascunde în mintea noastră. Mintea noastră este imensă. Ceea ce experimentăm în viața noastră în acest moment este doar o părticică a minții noastre, pe când cealaltă parte a ei aproape că nu o cunoaștem. Câteodată visăm ceva care ne surprinde, sau auzim despre oameni care au experimentat ieșirea din corp. Unii iau LSD, drog cu un puternic efect halucinogen și se întâlnesc pe ei înșiși într-un mod diferit, dar, în general, nu avem nici o idee despre majoritatea minții noastre. Numai atunci când conexiunea dintre corp și minte s-a întrerupt, ea va prelua controlul, cu excepția cazului în care învățând și practicând vom începe să o purificăm. Acum este timpul să facem asta! Când moartea va veni, nu vom mai avea nicio șansă, va fi prea târziu.

Cu toții purtăm semințele suferinței

Cu toții purtăm în noi semințele acestor lumi. Conștiința noastră a existat dintotdeauna. Mintea, după cum am spus nu este tot una cu corpul. Faptul că corpul este perisabil nu înseamnă că și mintea este la fel. Mintea nu a început atunci când acest corp a început. De veacuri fără sfârșit ne-am perindat prin Samsara și am fost deja în toate lumile ei. De nenumărate ori am fost în fiecare din toate aceste locuri. Și încă suntem în ea și suferim.

Buddha, care este o entitate atotcunoscătoare, nu are niciun motiv să ne mintă despre toate aceste lucruri. El a vorbit timp de cincizeci de ani și nimeni nu l-a prins spunând minciuni, atunci de ce ar minți despre asta? El spune că aproape toți dintre noi mergem în infern. Așa spune el.

Călugării au venit și l-au întrebat: „Ce șansă are cineva care este astăzi o ființă umană, să rămână o ființă umană și în următoarea viață?” Ce-a făcut Buddha? El răzui pământul cu unghia, ia sub unghia lui rămase puțin pământ. Apropo, unul dintre semnele lui Buddha, sunt unghiile foarte lungi. El spuse: ‘Oh! dacă socotim numărul particulelor de pământ de sub unghia mea și le comparăm cu numărul de particule ale pământului din întreaga lume. Care număr este mai mare? Călugării începură să compare și ajung la concluzia că nu pot compara.

Buddha le spuse: „În felul acesta, dacă luăm proporția dintre cele două, așa va fi și șansa celui care este astăzi om, să continue să fie om și în viața următoare”; și toți ceilalți vor merge spre tărâmurile inferioare. Cu cât se coboară mai în jos, cu atât mai mare este numărul de făpturi de acolo.

  • Deci, următoarea lume inferioară de cea a oamenilor, este lumea animalelor.
  • Sub ea este lumea spiritelor flămânde.
  • Și sub ea, este infernul.

În meditații profunde, oamenii le pot vedea. Nu trebuie să fim Buddha pentru a le vedea.

Meditațiile care nu ne eliberează

Întrebarea care se ridică este următoarea: în budismul tibetan au fost mari maeștri, precum Milarepa sau Marpa, care au făcut aceste meditații asupra respirației, de ce ele nu sunt bune? 

Răspunsul este că ne formăm păreri bazate pe fapte aparente.

    a. Aceste meditații sunt de mare ajutor. Le practică mulți, inclusiv profesorii noștri.

    b. Al doilea fapt vine de la oameni, precum maestrul Kamalashila, toți Dalai Lama, Je Tsongkapa, Milarpa și Marpa – care au ajuns la iluminare prin Tantra. Etapa finală trebuie făcută în Tantra. Tantra nu are nicio șansă de reușită dacă nu va exista înțelegerea profundă a vacuității. Și nu mă refer la perceperea directă a vacuității, pentru că ea va veni în tantra, ci la înțelegerea ei profundă. Toți marii învățători din Mahayana, și cu siguranță din budismul tibetan, vor spune că nu se poate ajunge la iluminare fără să percepem înainte vacuitatea.

Dacă facem aceste meditații, adică observarea respirației, cu adevărat vom progresa mult în direcția perceperii vacuității. Dar cine le face în exclusivitate, nu sunt suficient de puternice. Făcând aceste meditații, putem ajunge foarte departe, și viața noastră se poate schimba foarte mult chiar acum. Dar ele nu duc la perceperea vacuității. Altceva trebuie făcut.

Există astfel de persoane care meditează multe ore pe zi, mulți ani, atât în ​​budism, cât și în afara budismului. O astfel de persoană are toate șansele să moară în timpul unei astfel de meditații, și apoi unde se  va duce? El va merge în lumea cu formă sau fără formă, în funcție de cât este mintea lui de rafinată. Plăcerea pe care o simte este imensă. De aceea va putea crede că a ajuns în Nirvana, chiar înainte de a părăsi corpul, datorită acestei plăceri imense. Și aceasta este o greșeală, deoarece nu există nici o eliberare. Cu toții am fost acolo și iată-ne din nou aici, într-o lume în care există războaie și suferință. Și acesta este motivul pentru care toți înțelepții – Kamalashila și Shantarakshita ne avertizează de acest lucru.

Faimoasa dezbatere dintre Kamalashila și Hashang este legată tocmai de asta, deoarece existau pe atunci școli budiste care aveau o astfel de gândire. De aceea profesorii noștri care ne învață cum să ajungem la iluminare, spun: „Dacă faci numai aceste meditații, este o greșeală gravă, pentru că nu te vor scoate din suferință și te vor duce într-un loc unde vei simți o mare plăcere și vei crede că ai ieșit – dar nu ai ieșit”.

Atunci ce trebuie făcut? Va trebui să ne dezvoltăm meditația Shine, să ajungem la acest nivel, iar de aici să continuăm la primul Samten – primul nivel al lumii cu formă. Iar când vom ajunge aici, meditația va trebui să fie direcționată spre perceperea vacuității. Aceasta este calea unui Bodhisattva.

Un Bodhisattva nu face calea în interesul lui propriu, ci pentru ai elibera pe toți ceilalți. Și pentru asta va trebui să dobândească înțelepciunea care îl eliberează din suferință. Datorită iubirii lui imense față de toate ființele, el nu va continua spre nivelele în care plăcerea se intensifică din ce în ce, ci va continua spre înțelegerea vacuității.

Aceste meditații sunt extrem de dificile, pentru că ele necesită o analiză care nu este deloc simplă. Dar atunci când va avea și forța meditației Shine – Shamata – a „liniștii meditative”, va putea percepe vacuitatea. De aici, Bodhisattva va trebui să meargă la toate nivele Jhana, pentru că și aici se află făpturi pe care trebuie să le elibereze. El trebuie să le cunoască, să știe cum trăiesc și cum suferă ele acolo. Numai așa le va putea elibera. Vom vorbi despre asta mai târziu.

Acel mare maestru în meditație, ajuns la acel stadiu de meditație în care trecea prin toate nivelurile Jhana, spunea despre cei care nu practică așa: „Este ca și cum ai lua heroină. Îți aduce o imensă plăcere, dar nu te eliberează.” 

Poate că povestea nu va convins. De aceea, ar trebui să experimentați personal. 

 Lipsa de respect față de profesor

Întrebarea este: dacă cineva după ce a perceput vacuitatea, nu-și mai respectă profesorul, cu toate că înțelege bine că profesorul este o proiecție a lui, poate să-și piardă calea? 

Este puțin probabil ca cineva după o astfel de experiență să nu mai aibă respect față de profesor, îl citez pe Lama Zopa: „Dacă Doamne ferește, se întâmplă cuiva acest lucru, nu contează la ce nivel a ajuns – el își poate pierde chiar și această realizare”. 

Cineva care a perceput direct vacuitatea, nu s-a încă eliberat de toate afecțiunile lui mentale. Acum înțelege amploarea pagubelor, amploarea dezastrului, și are în mâinile lui un instrument foarte puternic pentru a începe să se purifice. Este posibil să fi perceput vacuitatea, dar când iese din ea se va afla   încă aici ca și noi. El doar înțelege cu mult mai mult decât noi greșeala. Și se prea poate ca afecțiune mentală să pună stăpânire pe el și să se enerveze pe profesor. De acest lucru ne avertizează Lama Zopa. Teoretic, se poate întâmpla

Dar pentru a percepe vacuitatea, în primul rând, este nevoie de o atitudine de mare respect față de profesorii care ne învață despre vacuitate, pentru că de aici provine. Realizarea vacuității va veni prin învățare și prin intermediul profesorului. Profesorul vine din iluminarea mea. Dacă resping acest profesor, îmi închid calea de a întâlni și alți profesori, și nu doar pe acesta. În acel moment m-am omorât și pe mine și toate ființele, pentru că atunci nu le mai pot ajuta.

Importanța profesorului este imensă. Și dacă se întâmplă să ne schimbăm profesorul, acest lucru nu va trebui niciodată să fie însoțit de aversiune, de critică sau de gândire negativă față de acel profesor, și asta nu din cauza profesorului – ci din cauza elevului. În caz contrar, elevul își sfârșește propriul drum. Toate acestea au fost spuse de Lama Zopa.

 Existența acestor lumi nu sunt palpabile pentru mine…

Cineva poate spune: „toate descrierile acestor lumi sunt interesante, dar nu mă pot relaționa cu ele, nu sunt palpabile pentru mine”. Și acesta este și motivul pentru care mulți profesori se rețin de a preda acest material. În primul rând, profesorul nu poate dovedi toate acestea, și în al doilea rând oamenii sunt foarte sceptici. 

De aceea acest studiu este foarte, foarte rar. Există un motiv important pentru al da și altora, și anume fiecare cuvânt de aici este adevărat, pentru că a fost rostit de ființe iluminate. Este adevărat că momentan nu putem verifica singuri și vom avea îndoieli. Dar, ceea ce contează este înțelegerea că același proces care ne-a adus la această existență, ne poate duce și în aceste lumi diferite.

  • De ce ne aflăm astăzi într-o lume în care este război, foamete, bătrânețe și moarte? De ce ne aflăm într-o astfel de lume?
  • De ce avem un corp care se deteriorează?
  • De ce ne aflăm într-un loc în care relațiile de dragoste devin relații de ură?
  • De ce pierdem tot ceea ce ne este drag? 

Va trebui să înțelegem asta, pentru că ceea ce ne-a adus în această lume, ne poate duce în altă lume, și ne-ar putea scoate de aici. Accentul care se pune în tot ceea ce auzim aici, este mecanismul de funcționare și nu diferitele detalii pe care oricum nu le putem verifica.  

Ceea ce este foarte important, este să înțelegem cum provin toate acestea din mintea noastră, cum de am creat toate acestea fără să știm. Probabil că știm că există oameni săraci în India, dar până când nu vom merge să ne întâlnim cu ei față în față, ei nu sunt palpabili pentru noi.

Samsara este groaznică. Noi nu înțelegem asta. Spunem: „Cerul este frumos. Sunt lucruri frumoase”. Dar nu suntem în contact cu grozăvia Samsarei. Ochii noștri sunt acoperiți de văluri groase de ignoranță. Treptat, acest studiu va îndepărta aceste văluri. Și nu pentru că cineva a spus, ci pentru că începeți să vedeți singuri. 

„Un singur lucru bun există în Samsara” – spunea Ken Rinpoche – „mai devreme sau mai târziu își va arăta adevărata ei față”. Și când vom simți asta, nu vom mai putea suporta să mai rămânem în ea. Și abia atunci am urcat cu seriozitate pe cale. Până atunci, încă mai avem iluzia că va fi bine. Vom lua vitamine și vom face exerciții fizice, yoga, Tai Chi, ne vom ocupa de puțină spiritualitate, vom face drumeții, ne ocupăm de familie, facem ceva terapii și totul va fi bine! Credem că deținem controlul asupra lucrurilor, că lucrurile se vor calma cu timpul și până la urmă va fi bine.Marea problemă este că nu știm când vine sfârșitul. El poate veni chiar acum și întotdeauna va veni când suntem în mijlocul a ceva. O astfel de persoană moare cu un regret teribil de irosire, deoarece această ocazie nu se mai întoarce niciodată. Această viață este rară.

 

Lectia 3b

Lumea spiritelor

În această lecție vom vorbi de lumea spiritelor.

  Yidak – spirite flămânde.

    Sursa acestui studiu despre spirite

    Studiul acestui subiect se va face după o altă carte, și nu după Abhidharma Kosha. Vom sări câteva sute de ani înainte, la un text tibetan numit:

 Chen – mare,
    Ten – învățătură/studiu.
    Și mai avem

 Lam Rim Chenmo înseamnă „Marea carte a etapelor căii spre iluminare”, iar Tenrim Chenmo înseamnă Marea carte a etapelor învățăturii căii spre iluminare.  În această carte găsim o descriere foarte detaliată despre Yidak, despre aceste spirite flămânde. Geshe Michael a găsit acest text care era ascuns și s-a îngrijit să-l facă public. Este unul dintre textele foarte importante ale tradiției tibetane. Se știa despre el, numai că nu se putea da de el. El a fost scris de către:

    El a trăit în jurul anilor 1100 e.n.

    Drolungpa înseamnă cel din Drolung. Pa înseamnă om, persoană, bărbatul din…
    De asemenea, mai este cunoscut și sub numele de:

  Prietenul cel bun

    Cuvântul „Geshe” este un titlu acordat celui care a terminat toate studiile monastice, și a susținut un examen public, un fel de doctorat. În acele vremuri nu exista un astfel de titlu, și nici nu exista curentul Gelugpa. Pe atunci exista curentul:

   Ceea ce înseamnă „păstrătorii cuvântului” sau „îndrumare sfântă”.

      Cuvântul Geshe este prescurtarea lui Gewey Shenyen. Au luat Ge din Gewey și She din Shenyen și au făcut Geshe. 

 Gewey înseamnă prieten,
    Shenyen – spiritual.

    Deci, vom spune prietenul cel bun sau prietenul spiritual. Prietenul cel bun este pseudonim pentru profesor.  

    Gewey Shenyen – profesorul spiritual = prietenul cel bun.

    De ce îi spunem profesorului că este prietenul cel bun? Pentru că ne aduce binecuvântare, ne scoate din suferință. În limba sanscrită se spune kalyana mitra. Mult mai târziu cuvântul Geshe a devenit un titlu.

    Geshe Drolongpa a fost un Kadampa. Curentul Kadampa a fost primul curent budist din Tibet. Budismul a ajuns în Tibet destul de târziu, în jurul anilor 1000 e.n. și a înflorit datorită sprijinului regilor, a izolării Tibetului și a întregii ierarhii a mănăstirilor.

    Cauzele nașterii ca spirit flămând

    Ceea ce ne interesează pe noi este să știm care sunt cauzele nașterii ca spirit flămând, pentru că nu vrem să ne naștem ca spirite. Lumea spiritelor este o lume de mare suferință.

    Așadar, există patru cauze: unul general și trei specifice.

    1. Cauza generală este legată de ceea ce numim „jurămintele Pratimoksha” sau „cele zece fapte bune”.

 Migefaptă rea, infracțiune,
    Chupo – zece,
    Dring – mediu,
    Che – a săvârși, a efectua, a executa, a face.
    Mige chupo dringche înseamnă „a săvârși una dintre cele zece fapte rele cu intensitate medie”.

    Cu alte cuvinte, intensitatea cu care comitem aceste infracțiuni, va determina severitatea infracțiunii:

    – Dacă săvârșim o crimă cu premeditare, din ură, din furie, ea ne va duce în infern.

    – Dacă săvârșim această faptă moderat, dar în mod repetat, ne va duce în lumea spiritelor. 

    Așadar, cauza generală se referă la încălcarea jurămintelor într-un mod moderat, dar repetat. De exemplu, mințim în mod repetat sau ne comportăm sexual inadecvat în mod repetat. Cu alte cuvinte, fapta nu este foarte gravă, dar repetând-o, menținem karma ei. 

    Cele zece fapte rele

    Pentru cine nu le cunoaște, voi trece pe scurt asupra lor. 

    a. Trei sunt legate de corp.
    b. Patru de vorbire.
    c. Și trei sunt legate de minte.

 a. Cele trei legate de corp sunt:

    1. Uciderea.

    2. Furtul.

    3. Comportament sexual inadecvat.

b. Cele patru legate de vorbire:

    4. Minciuna.

    5. Vorba care dezbină: cum ar fi bârfele, vorbele care despart oamenii. Uneori poate fi o aluzie ușoară – și este deja suficient pentru a planta karma. Iar dacă cineva bârfește și dezbină oamenii mereu, nu este bine. Cineva poate spune, de exemplu: „O, ce frumos, el știe mereu ce să spună” și eu zic: „Da …”pe ton ironic, și este suficient să-i zdruncin părerea frumoasă pe care o avea. Eu am fost prezent când am spus, și va fi înregistrat exact ceea ce am făcut. Nici nu trebuie să spun ceva, limbajul trupului, gesturile, expresia feței pot la fel de bine să dezbine. Doamna Karma își amintește de toate, chiar dacă noi am uitat între timp.

    6. Vorba nepoliticoasă/dură/ aspră: a țipa, a blestema, a înjura. 

    7. Vorba inutilă: pălăvrăgeala, discuții aiurea despre politică, sport.

    Oare discuția despre politică este negativă? Nu. Dar atunci când vorbim și vorbim și nu avem nici o putere de a face ceva, ce-am realizat? Nimic.

    Rezultatul karmic al faptului că nu suntem luați în serios, este neîncrederea de sine. De ce ar trebui să fim luați în serios dacă noi înșine nu ne luăm în serios? Dacă ne petrecem timpul inutil, rezultatul va fi că nu vom fi luați în serios.  

c. Trei fapte legate de minte:

    8. A râvni la ceea ce au alții.

    9. Rea voința, care este o combinație între gelozie, a dori cuiva răul și a nu ne bucura de reușita altuia. 

    10. Concepția greșită. A crede, de exemplu, că a copia la examen vom primi notă bună. 

    În concluzie, dacă aceste infracțiuni sunt săvârșite cu intensitate medie, dar repetat, pot duce la nașterea în lumea Yidak – a spiritelor. Dacă săvârșirea lor va fi însoțită de motivație și emoție negativă intensă, va duce la nașterea în infern.

    Există și trei cauze specifice, și ele sunt următoarele:

    2. Prima cauză specifică, este:

   Jinpaa da, a dărui, a oferi sau generozitate,
    Nam – face cuvântul dinainte să fie la plural,
    Sum – trei,
    Ma – jinpa – a nu da.

    Adică, a nu da cele trei tipuri de dăruire.

    Care sunt cele trei tipuri de dăruire?

    • Primul tip de dăruire – a dărui lucruri materiale: bani și lucruri. Dacă avem ocazia să dăm cuiva un lucru de care are nevoie, și nu i-l dăm, și facem mereu asta, plantăm semințele de a ne naște ca spirite. De aceea, trebuie să știm despre aceste lucruri pentru a evita o astfel de naștere. În limba tibetană se spune:

 

  Adică, a dărui lucruri materiale.

    Ce facem în cazul în care dăm bani unui cerșetor și el se duce și se îmbată? 

    Dacă nu știm asta – îi dăm. Dacă știi că se va îmbăta, atunci îi vom da pâine sau haine sau orice credem că are el nevoie, dar nu-i dăm bani. De multe ori ne spunem: „nu-i dau bani că poate se va îmbăta”, dar nu știm dacă este cu adevărat așa. Această atitudine ascunde zgârcenia. 

    • Al doilea tip de dăruire este:

 Jikpa – frică,
    Minjikpa – protecție împotriva fricii,
    Minjikpay jinpa înseamnă a oferi protecție împotriva fricii. Asta mai înseamnă să oferim protecție împotriva pericolelor, vătămărilor sau să oferim adăpost. 

   • Al treilea tip de dăruire este:

  Chu Dharma.
    Chu Kyi Jinpa înseamnă a dărui Dharma.

    A dărui Dharma, este cel mai înalt tip de dăruire.

     De ce este cel mai înalt tip de dăruire? Este ca și pescarul și peștele, în loc să-i dăm pescarului un pește, îl învățăm să pescuiască singur. Învățând pe cineva Dharma, îl învățăm cum să-și creeze singur fericirea și cum să-și oprească suferința. În loc de a mai hrăni pe cineva cu o felie de pâine, îl învățăm cum să-și facă toată pâinea de care are nevoie. De aceea, ea este cea mai înaltă dăruire, care se va întoarce la noi cel mai repede și este ceea ce ne va aduce iluminare.

    Acesta este și motivul pentru care vi se spune să vă faceți temele cum trebuie, pentru a-i putea învăța și pe alții. Nu există o generozitate mai mare decât asta. Iar roadele le veți culege exponențial. Pentru că dacă învățăm pe cineva și el va învăța, la rândul lui pe altcineva, și așa mai departe, ca o „rețea de marketing”, atunci generații după generații vor continua să transmită Dharma. Iar toată această generozitate se va întoarce la noi și la ei, și nimănui nu o să-i mai lipsească ceva, și ne vom bucura cu toții.

    Deci, dacă întâlnim pe cineva care are nevoie de ceva, lucru pe care noi îl avem și nu i-l dăm – ne-am creat cauza de a ne naște în Yidak.

    Pe de altă, în cursul 7 – jurămintele Bodhisattva, sunt prezentate motivele pentru care nu dăm. Nu dăm:

    – datorită lenei,

    – sau datorită resentimentelor pe care le avem față de celălalt,

    – Sau datorită avariției – ceea ce este cel mai grav. Avem bani și nu dăm celui care are nevoie pentru că nu dorim să reducem contul nostru bancar. Este cel mai grav motiv de a nu dărui.

    Așadar, prima cauză specifică este: să nu dăm cele trei tipuri de dăruire.

    3. A treia cauză sau a doua cauză specifică de a ne naște în lumea Yidak, se numește:

   Serna înseamnă zgârcenie/avariție.    

4. A patra cauză și a treia specifică se numește:

  Tradok înseamnă gelozie.

    Dacă avem un astfel de obicei, acesta ne poate duce în lumea spiritelor.

    Bineînțeles că ne este greu să vedem această legătură dintre gelozie și nașterea în lume spiritelor. Nu putem vedea nici măcar Yidak, dar să mai vedem și nașterea în ea și cum duce unul la celălalt. Și cum bine știm, nici karma nu o putem vedea.

    În cursul 4 am vorbit despre faptul că există trei tipuri de realități/cunoaștere:

    – cunoașterea evidentă, 

    – cunoașterea ascunsă, care înseamnă înțelegerea vacuității. Dar chiar și înainte de a o percepe direct, o putem înțelege prin logică.

    – cunoașterea complet ascunsă. În tibetană se spune Shintu kok gyur, ceea ce înseamnă complet ascuns. Este cunoașterea mecanismului karmic. Despre acest mecanism va trebui să învățăm de la Buddha, pentru că nu putem ajunge la el nici măcar cu ajutorul logicii.

    Și chiar dacă ne vom folosi de logică, tot nu vom putea vedea legătura dintre a fi zgârcit și nașterea în lumea spiritelor. Dar, în general, este vorba de a nu da, de a păstra pentru noi.

    Există și alte cauze de a ne naște în lumea spiritelor, de exemplu: a fi lacom, vorace. A mânca exagera de-a lungul anilor și asta este foarte periculos.


    Cum funcționează karma?

    Așa cum am spus, cu toate că mecanismul karmic shintu kok gyur este complet ascuns, există lucruri despre karma pe care le putem ști, și pe care ni le-a transmis Buddha. Cursul 5, despre karma se bazează pe capitolul patru din Abhidharma Kosha.

    Ideea este, că după ce actul de a spune, face sau gândi s-a încheiat, va rămâne o amprentă în mintea noastră. Conștiința noastră înregistrează tot, fără să uite nimic. Și chiar dacă am uitat ce am spus acum un an, la zece dimineața – mintea nu uită. Această cameră video și audio este perfect exactă. De asemenea, ea își amintește nu numai fapta ci și intenția din spatele ei. Dacă am dat cuiva ceva,
i-am dat ca să-i fac bine sau să-i fac rău? Totul este înregistrat.

    Ceea ce trebuie să reținem despre karma este că:

    a. Totul se înregistrează, mintea noastră nu uită nimic.

    b. Ritmul de înregistrare este de 65 dintr-o singură pocnitură de degete,

    c. De asemenea este înregistrată și intenția exactă cu care a fost făcută fapta. 

    d. Ceea ce a fost înregistrat, intră în subconștient, ca într-un incubator, timp în care se dezvoltă, se maturizează.

    e. Și când s-a maturizat, va da rezultat. 

    f. Iar rezultatul va fi întotdeauna sub forma a ceva care pare că vine din afara noastră.

    Cel care înțelege vacuitatea și modul de funcționare a karmei, își dă seama că ceea ce vine spre el din afară, este mintea care îi întoarce lucrurile. Atunci pe cine se mai supără? Nu mai are pe cine să fie supărat, ci este doar trist de ignoranța pe care a avut-o. Trebuie să fim triști și să regretăm – și funcționează!

    Dintre toate emoțiile negative, regretul este sentimentul negativ pozitiv care există în budism. Pentru că este un antidot. Dacă regretăm cu toată sinceritatea comportamentul care ne-a adus la un astfel de rezultat neplăcut și decidem de a ne opri dintr-un astfel de comportament – va fi un antidot la această karma, o va slăbi și în cele din urmă o va purifica. Și acesta este modul de a purifica karma.

    Există patru legi karmice, care sunt descrise în cursul 1, și peste care vom trecere acum repede.

    Legile karmice

    1. Rezultatul va fi similar cauzei – din sămânța de lămâi iese un lămâi, din sămânța de curmal iese un curmal, din ghindă iese stejar, nu există niciodată vreo greșeală. Dacă rezultatul este dureros, este pentru că am rănit pe altcineva în trecut. Se poate ca cineva să facă ceva, și pentru mine va fi neplăcut și pentru altul plăcut – același act. Și asta se datorește faptului că mie mi-a încolțit lămâia și celuilalt ia încolțit curmalul. Cu alte cuvinte, ceea ce experimentez este karma pe care o am, și nu ceea ce a făcut celălalt. Celălalt, în sine, nu face nimic care este bine sau rău. Lucrurile nu vin niciodată din afara mea.

    2. Karma se intensifică. Putem avea un mic gând de a nu ne bucura de bucuria altuia, iar el ni se va întoarce asupra noastră înzecit. Mai ales dacă devenim profesori de Dharma. Orice infracțiune pe care o comitem se va întoarce aprig asupra noastră.

    3. Dacă nu am semănat, nu avem ce culege. De ce este important să știm asta? Pentru că dorim anumite rezultate. Și dacă dorim anumite rezultate, va trebui să începem să plantăm semințele.

    Lama Ken Rinpoche, avea obiceiul să întrebe: „Ce sămânță ați plantat astăzi?”.

    Ce ați făcut astăzi ca să aveți un viitor bun? Uitați-vă la ceea ce ați făcut! Cu cât vom înțelege mai mult karma și vacuitatea, cu atât vom fi mai atenți la ceea ce facem în fiecare moment. Pentru că exact asta ne va determina viitorul.

    4. Karma făcută nu va dispare de la sine. Ceea ce s-a înregistrat, rămâne înregistrat. Dacă nu o purificăm, ea va da rezultat. Putem scăpa de karma negativă pe două căi, pe calea ușoară sau mai grea:

    – ori o purificăm înainte ca ea să dea rezultat,

    – ori va da rezultat, și va dispare de la sine. La fel ca sămânța din natură, când germinează, sămânța dispare. Dar între timp, doare.

    Dar, ce legătură au toate acestea cu Yidak?

    Dacă avem karma de a nu da sau avem tendința de a nu da, rezultatul karmic va fi lipsa. Oricine suferă de lipsuri sau de sărăcie în această viață, este rezultatul karmic de a nu da altuia. Și dacă acest lucru este adevărat, ce ar trebui să facă această persoană? Este să dăruiască. Este exact invers de ceea ce credem. Vom spune: „Chiar dacă am puțin, voi dărui ceea ce am?”

    Dacă avem puțin, vom da, dar acest lucru va trebui să fie însoțit înțelegerea  karmei și a vacuității. De ce avem puțin acum? Pentru că nu am dat în trecut. Care este singura cale de a ieși din această situație? Ea este generozitatea. A da cu înțelegere. Femeia care dă din toată inima și ultimul ei bănuț, va acumula cu mult mai multă karma pozitivă, decât cel înstărit care dă doar un sfert din ceea ce deține. 

     Când vorbim de plantat semințe, este foarte posibil ca în mintea noastră să avem intenția ca să ne fie nouă bine, să fim fericiți, și nu ceilalți, oare aici nu este o problemă?

   Dalai Lama numește acest lucru „egoismul iluminat”. Aceasta este înțelepciunea care realizează că nu îmi va fi bine fără să le fie bine celorlalți, și nu le va fi bine celorlalți fără să-mi fie mie bine. Ideea de eu și ceilalți, este de fapt  invenția noastră. Deci, singura modalitate de a ne fi bine, este ca celorlalți să le fie bine, iar dacă altora le este bine, atunci și nouă ne va fi bine. Și așa se ajunge la iluminare.

    Karma de a nu dărui rămâne în mintea noastră tot timpul, ceea ce va avea ca rezultat penuria, sărăcia, și insatisfacția. În cazul în care nu suntem satisfăcuți, este rezultatul lipsei de generozitate. Chiar dacă nu suntem încă Yidak, și suntem tot timpul nemulțumiți, se datorește faptului că nu am dăruit din toată inima. Iar karma se intensifică, rezultatul este de un milion de ori mai mare decât cauza. Și trebuie să ne amintim de acest lucru – karma se intensifică; Dacă nu ne-am purificat și am lăsat această karmă să se incubeze mult timp – o mică ne dărnicie, poate să ne ducă în Yidak.

    Scopul acestui studiu despre Yidak și infern, este ca fiecare dintre noi să-și  dezvolte înțelegerea că toate acestea i se pot întâmpla, și că această carte nu a fost scrisă aiurea. Iar dacă vom cădea în aceste lumi, va fi un obstacol major în calea iluminării noastre. Suferința va fi mare și va dura mult timp, până când această karma va fi purificată. Și, între timp, nu vom putea face nimic util.

    Scopul nu este să vă spunem mituri sau povești.


    Diferite tipuri de spirite flămânde

     În textul Ten Rim Chen Mo sunt date numele a 63 de tipuri de spirite și ele apar în lectura cursului. Să trecem repede peste ele: (1) burți mari, (2) gâturi de ac, (3) mâncători de fecale, (4) arată totul (5) mâncători de miros, (6) mâncători de lucruri, (7) mâncători de ofrande, (8) băutori de apă, (9) cei care trăiesc din gânduri, (10) mâncători de scuipat, (11) mâncători de mărgele, (12) băutori de sânge, (13) mâncători de carne, (14) mâncători de fum, (15) sălbaticii, (16) profitori de oportunități, (17) subteranii, (18) spiritele puterii, (19) strălucitori în noapte, (20) cei ce ademenesc oamenii, (21) seducătorii, (22) cei care rămân în jurul insulelor, (23) ucigașii Lordului Morții, (24) mâncătorii de bebelușii, (25) vrăjitoarele Brahma, (26) mâncătorii de coji, (27) mâncătorii de scrum, (28) cei care pândesc pe drumuri bine călătorite, (29) cei nesățioși, (30) mâncătorii de flăcări, (31) mâncătorii de otravă, (32) spiritele care stau în mănăstiri, (33) spiritele care stau în cimitire , (34) spiritele care stau în copaci, (35) spiritele care stau la răscruce și (36) legiunile diavolului.

    În general, există trei mari tipuri de spirite:

   1. Primul tip – spirite care au obstacole exterioare.

 Chiy – exterior,
    Drippa – obstacol,
    Chen – are.

    Adică, spirite care au obstacole exterioare.

    Despre ce e vorba?

    – Aceste spirite se simt mereu flămânde și însetate cronic, și nu pot găsi de mâncare și de băut. Ele caută în permanență de mâncare și băut și nu găsesc niciodată, și astfel își petrec viața ca Preta, ca spirit flămând. Sunt permanent torturate de foame și sete. Ele aleargă tot timpul din loc în loc unde li se pare că ar fi de mâncare. 

    Toate acestea au ecou și în viața noastră. Putem înțelege aceste lucruri, pentru că le cunoaștem și în existența umană, dar nu la același ordin de mărime. Marii Lama spun că, cea mai mare suferință din existența umană este nimic față de suferința ființelor din aceste lumi. Putem cunoaște mireasma acesteia, dar nu și intensitatea ei. Și adevărul este, că noi cunoaștem această suferință pentru că am fost acolo, dar am uitat. Spre norocul nostru, șocul morții ne-a făcut să uităm toate aceste grozăvii, altfel nu am fi putut funcționa.

     – Toate aceste spirite fug tot timpul. Văd miraje, au impresia că acolo departe este apă și când ajung nu găsesc nimic. 

    – Sau cred că este apă și ea devine sânge și puroi. Ceva oribil. Cu alte cuvinte, au impresia că au găsit ceva bun, iar când ajung la el, devine ceva dezgustător.

     Trăiesc într-un fel de blestem, și de unde vine? Cine i-a blestemat? Karma. Datorită a ceea ce au făcut în trecut, lipsa de generozitate, zgârcenia, lăcomia și încălcarea jurămintelor.

    Dacă cineva are karma să fie ființă umană și este zgârcit, consumă din cardul karmic de credit. Când legătura dintre conștiință și corp se va întrerupe, dacă zgârcenia lui a fost cronică, ar putea să-l aducă în lumea spiritelor, cu excepția cazului în care are o altă karma mai severă îl va coborî spre lumile de mai jos. Lipsa de generozitate se va manifesta sub forma acestei suferințe groaznice a lipsurilor.

    2. Al doilea tip – ființele care au obstacole interioare.

 Nang – interior.

    Nang gi drippa chen cei care au obstacole interioare.

    În cadrul fiecărui tip există mai multe feluri de spirite, dar nu vom intra în amănunte.

    Spiritele care au obstacole interioare sunt descrise cu o burtă uriașă și o gură mică cât un ac. Și atunci când găsesc deja de mâncare, ea nu este niciodată suficientă și nici nu pot mânca pe săturate datorită burții lor mari. 

    Dacă spiritele anterioare trăiesc sentimentul de „a nu găsi”, aceste spirite au permanent sentimentul de „insuficient”. Diferența dintre ceea ce găsesc și ceea ce-și doresc, este incomparabil de mare. Și aceasta este o suferință cumplită, care provine din avariție, din dezvoltarea evolutivă a avariției. Este real? Momentan, pentru noi ca ființe umane nu este real. În viața noastră putem experimenta sărăcia și lipsurile altor persoane, dar nu și cea ale spiritelor. Și cu toate acestea ambele situații sunt reale, pentru că ele sunt o proiecție a karmei. Ambele sunt rezultatul actelor pe care le-am făcut în trecut și care rodesc acum.

   Cum se poate ieși din această existență suferindă? Foarte greu.

    Toată karma este perisabilă, inclusiv karma negativă. Câtă suferință va mai provoca și cât va dura, asta nu putem ști.

    Toate lumile suferinde din primele cinci capitole ale Abhidharmei Kosha sunt controlate de karma care urcă și coboară mereu, și care se dezintegrează.

    O asemenea rodire karmică a avariției, în lumea spiritelor, până la urmă se va dezintegra. Întrebarea este, ce va rămâne după ce s-a dezintegrat? Să spunem că este o singură sămânță bună care rodește ca ființă umană. Să presupunem, că am dobândit din nou o viață umană, ceea ce este foarte rar, deci, ce voi face cu ea? O voi valorifica să ies din suferință sau Doamne ferește voi cădea din nou în ea? 

    3. Al treilea tip – spirite care au obstacole legate de mâncare și băutură.

 Se – mâncare,
    Kom – băutură sau sete.

    Spirite care au obstacole legate de mâncare și băutură.

    Ele sunt diferite de spiritele anterioare, prin faptul că găsesc deja mâncare și băutură, dar mâncarea și băutura le ard pe dinăuntru. Au un astfel de blestem, să poată mânca, și mâncarea să le provoace o asemenea suferință. 


    Descrierea spiritelor  

    Acest spirite au descrieri diferite. Ele au corpul subtil, cu o gamă întreagă de forme și dimensiuni. Ele pot trece prin pereți. Sunt oameni care le pot vedea. De multe ori pot fi văzute noaptea. 

    –  În ceea ce privește durata lor de viață, se spune că cel de al treilea tip de spirite, pot trăi doar 500 de zile, dar fiecare zi este cât o lună la noi. Timp de aproape patruzeci de ani, totul le arde în stomac. Gândiți-vă prin ce suferință groaznică trec. 

    –  Unde locuiesc aceste spirite? Sunt spirite care trăiesc sub pământ, sau se perindă printre noi. 

    – Datorită faptului că multe dintre suferințele acestor spirite sunt asociate cu mâncarea și băutura, în practica budistă se obișnuiește să li se ofere spiritelor ofrande. Bineînțeles că ele nu le mănâncă așa cum mâncăm noi, ci iau doar esența mâncării. Și aceasta este o practică foarte importantă. 

     Cum se iese din lumea spiritelor? Fie karma se dezintegrează, fie au norocul să primească binecuvântare, dar în general este foarte dificil de ieșit. 

    Oare ofrandele pe care le oferim, le pot scurta timpul de suferință a spiritelor? Răspunsul este da, dar nu așa cum credem noi. Nu în mod direct.

    Momentan, nu putem face nimic în legătură cu karma care le rodește. Dar de unde vin spiritele? Vin din noi. Noi suntem cei care am proiectat întreaga lume, prin faptul că nu am acționat într-un mod pur în toate viețile trecute. De aceea trăim într-o lume în care se află spirite. Pentru asta, un Bodhisattva se obligă să ajute toate ființele din Samsara până când Samsara se va termina. Cum le va ajuta? El va continua să se purifice până când ele nu vor mai fi.

    Și, când facem acest lucru, plantăm semințe karmice în conștiința noastră, iar când vor rodi, lumea noastră va fi mai bună și ele vor suferi mai puțin. Acesta este singurul mod în care putem să le ajutăm.

     Atunci când încercăm să vindecăm pe cineva, noi nu putem să-i suprimăm karma pe loc, dar tratamentul pe care i-l facem, actul de a-l îngriji sau de al iubi, plantează semințele care ne vor determina să nu mai vedem pe cineva că suferă.

    De aceea spunem „să ajung la iluminare de dragul tuturor ființelor”. Așa îi putem ajuta pe ceilalți, muncind și practicând. Aceasta este unica modalitate de a-i ajuta în modul suprem. În mod convențional, pare că îi ungem cu o cremă și ei se simt puțin mai bine. Poate. Uneori da, alteori nu, în funcție de karma lor. Dacă au karma să se simtă mai bine acum, atunci unguentul meu, va fi modul în care se manifestă această karma. Și dacă nu au karma să se simtă mai bine, atunci unguentul nostru nu-i va ajuta. Și asta este valabil pentru orice medicament sau orice altceva.

    Din tot ceea ce vă învăț, aceasta este cea mai importantă învățătură. Ceea ce dorim este să învățăm de a lucra la nivelul semințelor karmice, la nivelul betonului umed și moale, înainte de a se întări. Prezentul, este deja betonul întărit. Cu el nu prea avem ce face, decât să-l folosim de a planta semințe.

    Deci, dacă cineva suferă lângă noi, va trebui să-l ajutăm, de ce? Pentru că altfel, nu vom vedea niciodată o lume mai bună și lumea va continua să sufere. Iar motivul pentru care suferă este pentru că am provocat suferință în trecut. Dacă am provocat suferință în trecut, și am karma imediată, atunci eu însumi sufăr. Dacă aceasta este o karma ceva mai îndepărtată sau mai slabă, voi vedea pe alții suferind.

    Nu există altă modalitate de a ne scoate și pe noi și pe ceilalți din suferință, decât lucrând cu betonul umed, la nivelul semințelor karmice. Putem influența lumea doar la nivelul semințelor karmice pe care le semănăm. Și nu există altă cale de a-i ajuta pe ceilalți.

    Dar pentru a ajunge la acest nivel, trebuie să înțelegem vacuitatea. Iar atunci când o vom înțelegem, vom înțelege imediat cum împreună cu karma ne creează lumea în care trăim.

    Lumea este goală de orice natură proprie de sine. O creăm prin karma noastră. Proiectăm lumea pe un ecran complet gol, iar această proiecție, este în întregime determinată de semințele noastre karmice care rodesc.

    Chiar și pentru cel care a perceput vacuitatea, karma va continua să rodească. Și cu toate că lucrurile care apar în viața lui pot fi încă neplăcute, el înțelege că ele vin din karma lui veche și încetează să mai planteze semințe noi care să-i aducă suferință în viitor. Ultimele trei capitole ale cărții Abhidharma Kosha, prezintă procesul de cum trebuie să ne purificăm lumea, cum să ne creăm o lume care să fie cu adevărat un paradis și pentru noi și pentru ceilalți.

    Și cum facem asta? Prin ceilalți. Ajutându-i pe ceilalți, plantăm semințe pentru noi. Și dacă este așa, atunci ceilalți vor fi foarte prețioși pentru noi. Am nevoie de ei, pentru că fără ei nu putem ajunge la iluminare. Deci, câmpul în care ne semănăm semințele este celălalt.

    Maestrul Shantideva în capitolul despre răbdare ne spune: „Cine mă va ajuta să ajung la iluminare? Trebuie ca cineva să mă învețe calea. Am nevoie de Buddha, am nevoie de profesori, am nevoie de Arya, am nevoie de Dharma. Și după ce
m-au învățat, trebuie să practic, nu este așa? Cum voi aplica învățătura? Voi începe să fac bine în lume, am nevoie de lume pentru a mă ilumina. 

    Și el spune: „Cine este mai important? Toți Buddha sau cei suferinzi?” Cu toții sunt la fel de importanți. Lumea suferindă este câmpul meu de semănat. Iar când semințele vor da rod, acest câmp va deveni un paradis populat de ființe iluminate. Acesta este modul în care un Bodhisattva se scoate și pe el și pe ceilalți din suferință. 

    Revenind la spirite, oare ele interacționează cu noi? Da, absolut. Sunt spirite care ne protejează, ne păzesc. Iar altele caută să ne dăuneze. Există spirite care se învârt în jurul nostru și caută să ne sâcâie, datorită faptului că în trecut le-am făcut rău și au cont deschis cu noi.

    Lumea animalelor

    Vom trece în continuare să vorbim despre animale. În cultura noastră, animalele sunt adesea înfățișate ca fiind drăguțe.

    Când copilul este mic, mama îi cumpără cărți care are poze cu câini, pisici, iepurași și așa mai departe. Dar Geshe Drolungpa în cartea sa Ten Rim Chen Mo spune că toate animalele trăiesc o viață plină de suferință.

    Cauzele nașterii în lumea animalelor

    Înainte de a intra în descrierea ei, vom vorbi despre cauzele care ne conduc în această lume. Există o cauză generală și două specifice. 

    Cauza generală este – încălcarea jurămintelor de eliberare în mică măsură, dar în mod regulat.

    Dacă în lumea spiritelor se ajunge încălcând jurămintele de eliberare într-o măsură moderată, în lumea animalelor care suferă mai puțin în comparație cu spiritele se ajunge încălcând mai puțin, dar în mod regulat jurămintele. Ca de exemplu, a spune mici minciuni mereu, sau fim puțin zgârciți, dar într-una. 

    Cel mai bun exemplu este minciuna. Și de ce minciuna? Pentru că ceea ce caracterizează animalele este frica constantă de cine le pândește pentru a le devora. Când omul minte, plantează în inima sa frica, ca nu cumva să fie prins cu minciuna. Pe de altă parte, nici nu-și amintește ce a spus și cui a spus, așa că trăiește într- o stare de neliniște de a nu fi prins. Geshe Michael compară acest lucru cu radiațiile radioactive de intensitate mică; Dacă ele sunt intense, ne omoară pe loc, dar dacă sunt de intensitate mică, ele se acumulează și ne omoară în timp. Așadar, acest obicei de încălca puțin jurământul, dar tot timpul – acumulează  karma care ne poate arunca în existența animalelor.

     Cauzele specifice:

    1. Prima cauză este încălcarea constantă a regulilor minore.

    2. Și a doua cauză este lipsa de respect față de ceilalți, disprețul

    De îndată ce le vom descrie, veți înțelege mai bine aceste cauze. În textul Ten Rim Chen Mo, sunt date și alte cauze, care sunt studiate și în altă locuri, cu siguranță în Tantra.

    Geshe Drolongpa ne avertizează să nu avem impresia că viața animalelor este plăcută. De fapt, majoritatea animalelor, cu excepția unui număr mic de animale domestice, trăiesc în mare teroare. 


    Exploatarea animalelor de către oameni

    Există și un alt tip de animale, care suferă suplimentar, iar acestea sunt cele exploatate de oameni; Ele sunt folosite pentru carnea lor, pentru pielea lor. Oamenii le chinuiesc în nenumărate moduri, provocându-le mari suferințe: sunt călărite, se pun poveri grele pe ele, li se pun belciuge în nas, trag greutăți, sunt folosite în laborator. Gâștele sunt îndopate pentru ficatul lor, se aruncă pesticide. Facem lucruri oribile. 

    Să ne gândim puțin la exploatarea vacilor sau a taurilor care muncesc din greu pe câmp, de exemplu. Ce karma le-a adus în această situație? Abuzul, exploatarea. Dacă cineva face aceste lucruri în această viață, ceea ce i se va întoarce în viața următoare va fi exploatarea lui cruntă de către alții. 

    Este bine să medităm asupra acestor lucruri, pentru a ne putea dezvolta compasiunea pentru toate ființele și abilitatea de a le ajuta. Nu vom putea ajunge la iluminare dacă nu ne dezvoltăm empatia pentru suferința lor, și iubirea față de ele. Și să nu uităm că ele au fost mamele noastre în viețile anterioare și le suntem datori.

    Unde trăiesc?

    Marea majoritate a animalelor trăiesc în oceane. Chiar și ele trăiesc cu frica că vor fi mâncate de un pește mai mare. Celelalte animale sunt împrăștiate în aer și pe uscat. Potrivit scripturilor, numai în corpul uman, trăiesc 80.000 de specii de vietăți și există 360 de milioane de specii pe întreaga planetă.

     Ce facem cu gândacii din casă?

    Lama Dvora Hla povestește: „Odată în templul nostru din Howell a fost o invazie de gândaci. Timp de opt luni Ken Rinpoche a strâns unul câte unul, și i-a scos afară. Și ei nu s-au mai întors. Dacă îi tratăm cu compasiune, cauza karmică de a ne deranja va dispărea. Mai am și o altă poveste drăguță despre Lama Ken Rinpoche. Când a venit în Statele Unite, elevii lui i-au închiriat o casă. În grădina casei se afla un copac care era bolnav și, desigur, fiind budist, nu era pentru stropirea lui cu insecticide. Vecinilor nu le-a plăcut acest lucru pentru că le era teamă ca boala să nu se răspândească și la copacii lor. Așa că l-au implorat, să stropească copacul, dar Ken Rinpoche își iubea și vecini! Așa că le spuse: „Bine, bine”, dar nu a făcut nimic. Așa că, după un timp vecinii s-au săturat de treaba asta și s-au dus să cheme primăria. Primăria bineînțeles că a venit, a stropit acel copac și ia dat factura de plată, iar Ken Rinpoche a plătit factura.”

    În Yoga Sutra este scris un verset minunat de maestrul Patanjali:

    „Orice conflict se liniștește – în prezența celui care și-a eliminat din inima lui orice agresivitate”.

    Când cineva și-a eliminat toate semințele de violență și agresiune din inima sa, orice conflict în viața sa a încetat. Așa funcționează karma. Proiectăm lumea din semințele noastre karmice. Ele stau în chakra inimii, nu în inima fizică, și de aici ne proiectăm lumea.

    În măsura în care există violență în lumea mea – înseamnă că încă nu am eliminat violența. Dacă locuiesc într-o țară în care există multă violență – asta e treaba mea. Dacă trăiesc lângă oameni agresivi – asta e treaba mea. Ei îmi spun ce trebuie să fac. Ei îmi spun: „Ști de ce suntem aici? Pentru că nu ai învățat încă să-ți elimini agresivitatea. Pentru că dacă studiez toate acestea, ei vor dispărea din viața mea. Ori se vor muta în altă țară, ori mă mut eu în altă țară, ori se vor schimba. Așa funcționează lucrurile.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lecția 2 – ACI 8

   Cursul 8
                          Moartea și tărâmurile de existență
                Nivelul 2 de cunoștințe superioare (Abhidharma)

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
         traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
   

Lecția 2

   

  În cursul nr. 6 am învățat despre Sutra tăietorul de diamant. Citind această Sutra am văzut că există foarte multe repetări și totuși spunem că Buddha nu a irosit niciodată vreun cuvânt.

    Se spune despre Buddha că după ce a ieșit din meditația iluminării, timp de șase-șapte săptămâni el nu a predat nimic. Oamenii l-au văzut strălucind și cu o aură în jurul lui. Ei s-au îndreptat către Buddha și l-au rugat să-i învețe. Buddha și-a spus atunci: „Acest adevăr al suferinței este atât de profund și de radical, încât ei nu vor înțelege”.

    Apoi i-a întâlnit pe cei cinci discipoli ai săi, care fuseseră într-o viață trecută tigroaica cu patru pui. În acea viață, tigroaica și puii erau foarte flămânzi, și cum Buddha pe atunci era un mare Bodhisattva, i-a hrănit cu propria lui carne. Se povestește că femela era atât de flămândă, încât nu mai avea puterea să-și hrănească puii, așa că, Buddha din marea lui compasiune pentru ea, și-a întins brațul pentru ca ea să-l mănânce. Dar tigroaica ea era prea slăbită pentru a face asta, așa că Buddha a luat un băț și și-a rănit brațul pentru a curge sânge, iar mirosul să stârnească instinctele animalului. Se spune că în acest fel s-a creat legătura karmică între Buddha și ea.

    (Și asta fac toți Bodhisattva, își creează permanent legături karmice cu făpturile. Atunci când dăruiește o monedă unui cerșetor, Bodhisattva își zice: „Tu vei fi discipolul meu și te voi aduce la iluminare.” Sau când aruncă boabe de orez la păsărele, el spune: În viitor vă voi aduce la iluminare. Acum că v-am dat de mâncare, dați-mi voie să vă duc spre iluminare. ”Așa face un Bodhisattva, vânează făpturi și le scoate din Samsara.)

    Deci povestea spune că Buddha s-a întâlnit cu cei care au fost cândva tigroaica și puii ei, care au devenit apoi discipolii lui. Buddha își spuse: „Oh, pe ei îi voi învăța, pentru că am legături karmice cu ei și vor pricepe ceea ce le voi spune”. Și așa se spune că Buddha le-a transmis cele patru adevăruri nobile. El doar le-a spus:

    1. Adevărul suferinței.

    2. Adevărul originii suferinței.

    3. Adevărul încetării suferinței.

    4. Și adevărul despre calea de încetare a suferinței.

    Buddha le-a repetat de patru ori. Deci Buddha se repetă? Buddha irosește cuvinte? Nu! Povestea spune că:

    • Atunci când a rostit prima oară, discipolul care fusese odată tigroaica a perceput vacuitatea, iar ceilalți (care fuseseră puii ei) au ajuns pe calea acumulării1

    Atunci când a rostit a doua oară, primul discipol a ajuns pe calea practicii, iar ceilalți patru au continuat pe calea pregătirii.

    • Și tot așa, până când a terminat de lucrat cu ei.

    De aceea Buddha a trebuit să repete de mai multe ori.

    Nici un cuvânt nu este spus aiurea de către învățători. Este nevoie de ceva timp pentru a realiza că unicul lor scop este să ne aducă la iluminare. Ei nu fac altceva în viața lor decât să ne aducă la iluminare. Fiecare respirație a lor este să ne aducă la iluminare.

    Desigur, elevul trebuie să fie deschis spre aceste lucruri, altfel este ca și cum ar sta în umbra muntelui și nu vede soarele. Elevul trebuie să meargă în partea luminată de soare. Soarele strălucește tot timpul. De aceea fiecare părticică a acestor învățături, inclusiv acest curs, nimic nu este de prisos.


    Lumea este goală de orice natură

    Este important să nu uităm că lumea este goală de orice natură.

______________________________________________________
1 Calea acumulării este prima dintre cele cinci căii spre iluminare: acumularea, pregătirea, perceperea, practica, iluminarea (sau nu mai este nimic de învățat). Un studiu detaliat al acestora poate fi găsit în seminarul Sutra Inimii.

    Orice lucru, fără excepție, la care ne putem gândi, nu are nici natură proprie de sine, și nici vreo existență proprie de sine. 

    Asta înseamnă că nu putem spune despre cineva care țipă la noi că este un idiot, pentru că el nu poate fi un idiot în sine. Dacă țipă cineva la noi, este doar karma care se întoarce asupra noastră, prin faptul că noi este am țipat la alții în trecut. Nu putem culege decât ceea ce am semănat.

    De aceea, orice experimentăm în lumea noastră, este rezultatul modului în care ne-am purtat față de alții. Și este întotdeauna va fi față de alții. Tot ceea ce se întoarce asupra noastră, este cât de buni sau răi am fost față de ceilalți. În cazul în care se abate asupra noastră o neplăcere, se datorează faptului că în trecut am creat altora neplăceri. Și se poate să nu fi fost față de aceeași persoană. Iar dacă o boală gravă vine peste noi astăzi, asta nu înseamnă că le-am periclitat sănătatea altora în această viață, dar cu siguranță am făcut asta în trecut. De aceea avem nevoie de timp pentru a învăța aceste lucruri, de a le înțelege, de a le integra, de a le experimenta și de a ne convinge de ele. 

    Așa cum am spus, nu există nimic care să aibă o natură proprie de sine, inclusiv lumea în care trăim. Datorită karmei pe care o avem, experimentăm acum o lume cu o anumită geografie. Pentru alții, lumea lor poate fi diferită de cea a noastră. Și tocmai datorită faptului, că lumea este diferită pentru alții, asta înseamnă că în circumstanțe diferite, având o minte diferită, avem șansa să ajungem la iluminare.  

    Dacă nu ar fi fost așa, totul ar fi fost deja hotărât, și nu am mai putea schimba nimic. 

    Deci, faptul că ceea ce apare în viața noastră este în funcție de karma pe care o avem, asta înseamnă că putem învăța să lucrăm cu ea, iar lucrurile vor trebui să se schimbe. Și pentru că nu avem nicio natură proprie de sine, putem ajunge la iluminare.

    Vacuitatea pe care o avem se numește natura lui Buddha. Iar acest lucru ne asigură că putem ajunge la iluminare. Acest lucru ne asigură că ne putem schimba total mintea de cum este ea astăzi. Iar după câțiva ani, când vom privi înapoi, ne vom da seama că mintea noastră nu mai este la fel cu ceea ce a fost. Și în același timp, și lumea din jurul nostru se va schimba, pentru că ele merg împreună.

    Și aceasta este o muncă serioasă. Sunt multe de făcut. Mulți au făcut aceste lucruri și au reușit, așa că nu există niciun motiv pentru care nu vom reuși. Și mai mult de atât, avem și marea oportunitate să întâlnim profesorii pe care îi avem în prezent în Occident. 

    Ce ne face să ne implicăm într-o asemenea muncă? Ce ne va face să preferăm meditația în locul vizionării de filme? Compasiunea. Este realizarea faptului că nu-i putem ajuta pe toți ceilalți, dacă nu lucrăm pe noi înșine. Iar munca asupra noastră include și ajutorul pe care îl dăm în lumea exterioară. Această combinație dintre munca interioară și exterioară este extrem de importantă. Ele nu funcționează una fără alta. Putem medita mult și bine, dar dacă nu avem karma bună, meditația nu va funcționa pentru noi.

    – Ca meditația să reușească, va trebui să facem multe lucruri bune în lume.

    – Iar pentru a face bine în lume, trebuie să medităm.

      De ce spunem toate acestea?

    a. Pentru că vom vorbi despre o reprezentare mitologică a lumii. Vom vorbi despre munți, continente și alte ființe, care nu se potrivesc cu geografia globului nostru pământesc pe care o cunoaștem astăzi. Asta înseamnă că nu este adevărat? Nu, nu înseamnă că nu este adevărat. Tocmai datorită faptului că lumea este goală, entități care au karme diferite, văd lumea în moduri diferite, și cu siguranță o ființă iluminată vede o lume în alte dimensiuni. 

    b. Este foarte important să înțelegem ce fel de lumi există. Sunt mulți care le-au văzut, le-au experimentat și noi le-am văzut și le-am experimentat dar le-am uitat. Nu vrem să mai coborâm în ele. 

    Cum se trece dintr-o lume în alta?

    Este ca și cum aș conduce mașina pe șosea, ascult muzică la radio, mă simt bine și boom, dintr-o dată un camion intră în mine și sunt cuprinsă de flăcări! De unde a venit lovitura? De unde au venit flăcările? Din karma.

    Ceea ce ne face să trecem într-o clipă de la o formă de existență la alta, este doar o mișcare mentală.

    Dacă înainte conduceam mașina liniștită, bucurându-mă de drum, acum îmi rodește o altă karma, și sunt cuprinsă de flăcări. Ceea ce se întâmplă este doar o maturare karmică mentală.

    Cu toții am provocat altora suferință în trecut, altfel nu ne-am fi aflat într-o lumea care suferă. Modul în care ne relaționăm cu ceea ce ne apare, felul în care reacționăm, plantează semințele pentru următoarea lume. Cu toții suntem aici pentru că am păcătuit în trecut. Și Buddha, care a ajuns deja la iluminare, a început exact din același loc în care și noi am început. Și el a păcătuit în trecut, dar s-a purificat și a făcut calea până la capăt.

    Și numai așa se poate ajunge la iluminare. Paradisul nu este un loc în care se ajunge cu racheta, și nici nu există vreun tren care să ne coboare în infern.

   Unde este acest paradis? Unde este infernul? Nu există astfel de locuri. Totul este mental.

     Și nu vreau să uitați că vom vorbi despre cosmologie, mitologie. Iar acest lucru este important. De ce este important? Deoarece având această reprezentare a oamenilor iluminați, putem ajunge la iluminare, așa cum și ei au ajuns.

    Care sunt formele de existență în Samsara?

    1. Infernul. Există opt tipuri de infern.

 Nyel wa înseamnă infern.

    2. Spiritele flămânde – preta.

  Yi dak înseamnă spirite flămânde. În limba sanscrită se spune preta.

    3. Animalele/viețuitoarele.

   Dro – înseamnă a merge.
    Du – înseamnă aplecat. Așadar, cuvântul pentru animale, în tibetană, este cel care merge aplecat.

     Lumea animalelor este foarte suferindă. Ele se tem permanent că vor fi devorate. De aceea, se sperie foarte repede și fug. Mintea este plină de frică. 

  1. Oamenii. 

5. Zeii.

 În limba sanscrită – Deva.

    Cuvântul Hla sau Deva este folosit pentru ambele tipuri de zei, adică zeii și semizeii. Pe de altă același cuvânt Hla este folosit și pentru cei iluminați și pentru cei care se află încă în Samsara, în lumea cu formă sau fără formă.

  1. Cei care sunt complet iluminați, se numesc tot Hla. Toți Buddha sunt și Hla. Ei sunt deja în afara Samsarei, nu mai au nevoie de ajutor, vin să dea ajutor.
  2. Cei care nu sunt încă iluminați, care își petrec timpul în plăceri, dar moartea lor este îngrozitoare. Gândiți-vă, că cel care și-a petrecut tot timpul în modul cel mai plăcut, pe măsură ce moartea se apropie începe să decadă, iar suferința lui este îngrozitoare.
  3. Semizeii.

Hla sau Deva – zeu.

    Hla Ma Yin – înseamnă în limba tibetană „ nu este Deva”. Cuvântul nu înseamnă cine nu este un Deva, ci că este pe jumătate Deva. Deci semizeii, sunt un fel de zei inferiori.

    Când vorbim despre lumea cu formă și fără formă, ceea ce le diferențiază este rafinarea minții. Pe măsură ce mintea devine mai rafinată, atașamentul față de Samsara scade din ce în ce. 

    Și toți cei care sunteți la curs, înseamnă că sunteți într-o oarecare măsură interesați de calea spirituală. Asta înseamnă că ați renunțat puțin la lumea materială. Poate un pic, deoarece ați preferat să veniți la curs în loc să luați cina în altă parte. Pe măsură ce atașamentul față de lucrurile materiale scade, mintea voastră va deveni mai rafinată, mai subtilă. 

    Cele patru nivele din lumea formei

    În continuare, vom trece la lumea formei. În această lume există patru Samten:

    1. Primul nivel se numește:

  Samten dangpo înseamnă primul Samten.

    Primul Samten are trei niveluri. După cum am menționat, pentru a percepe vacuitatea va trebui să ajungem la acest prim nivel. El are și un alt sub-nivel, dar nu vom intra în detalii. Dacă am ajuns la acest nivel, nu vom merge la următorul până nu vom percepe vacuitatea. 

    2. Al doilea nivel se numește:

    Nyipa înseamnă al doilea. Și al doilea Samten are trei niveluri.

    3. Al treilea nivel:

 Sum – trei.
 Sumpa – al treilea.

    Și acest Samten are trei niveluri.

    4. Al patrulea se numește:

 Are 8 niveluri. Deci cele 4 Samten au în total 3×3 +8=17 niveluri.

    După cum am spus anterior, acesta este rezultatul unei meditații greșite.  Oamenii pot ajunge la aceste niveluri? Da. Nu este ușor, dar este mult mai ușor decât să percepem vacuitatea. Oamenii pot ajunge la aceste niveluri și fără să fie budiști. Mulți practicanți hinduși ajung la aceste niveluri, și cred că sunt deja în Nirvana, datorită plăcerii intense pe care o simt, dar ei nu sunt. Iar într-un târziu, ei vor cădea din aceste stadii. Este imposibil să ne eliberăm din Samsara până nu percepem vacuitatea. Și nu putem să ne eliberăm dacă nu înțelegem karma, iar fără înțelegerea karmei nu putem înțelege vacuitatea, pentru că ele merg împreună.

    Aceste Samten, sunt primele patru niveluri Dhyana în sanscrită sau Jhana în pali. Jhana este o meditație foarte rafinată, în care concentrarea este foarte intensă, iar cel care meditează este cufundat complet în meditație. Există opt niveluri de Jhana. Lama Dvora Hla spune că a întâlnit câteva persoane, practicanți vipassana, care știau să treacă prin toate etapele Dhyana. Lama Dvora Hla povestește: „Unul dintre ei era un mare maestru al meditației și unul dintre profesorii mei în Arizona. Când am plecat în India la un studiu ținut de Dalai Lama, a călătorit cu noi și am petrecut mult timp în compania sa. Era minunat să fii lângă el. El mi-a spus: „Este ca și cum ai lua heroină”. “Dacă nu ai perceput vacuitatea – meditațiile Dhyana este ca și cum ai lua heroină. Este foarte plăcut, dar nu te lasă să pleci.” Apoi el continuă: „Când ajungi la primul Samten, mergi să percepi vacuitatea, dacă nu ai perceput-o încă”. Nu este ușor, să întâlnești un astfel de maestru, este ceva rar. Și totuși asemenea maeștri există. O asemenea persoană nu mai are afecțiuni mentale, motiv pentru care este atât de minunat să fii alături de el. Mintea lui era foarte clară, limpede și plin de bunătate.

    De unde vine plăcerea în meditație? Pe măsură ce afecțiunile mentale dispar, plăcerea apare automat. Este ca și cum norii de pe cer au fost îndepărtați. Nu mai trebuie făcut nimic, plăcerea există deja. Motivul pentru care nu simțim această plăcere incredibilă în prezent, este că suntem plini de afecțiuni mentale. 

    Afecțiunile mentale nu pot fi eliminate complet fără perceperea vacuității, dar prin meditație le putem reprima, astfel încât să nu se mai manifeste. Cu toate că semințele lor sunt încă în curentul de conștiință, mintea este atât de puternică, încât le prinde din fașă. Cu alte cuvine, de îndată ce afecțiunea mentală doar a mijit, am și eliminat-o. Cel ajuns în asemenea stadii este complet în pace.  

    Cei care ajung la aceste Jhana, cred că sunt în Nirvana. Dar ei nu sunt. Trupul lor se degradează și sunt blocați în continuare în suferință. Ei nu și-au eliminat încă semințele suferinței. De aceea este atât de important să depunem tot efortul să percepem vacuitatea.

    Dacă nu ajungem la perceperea vacuității sau aproape de ea, am putea pierde tot ceea ce am realizat. În viața următoare nu ne vom mai aminti de nimic. Nu ne vom mai aminti de matematica pe care o știm acum, sau de limbile străine pe care le vorbim. Mintea noastră nu este suficient de puternică, este mult prea superficială, iar odată cu moartea o vom pierde.

    Pentru a scăpa din ghearele morții și a ne duce spre iluminare, va trebui să dobândim o înțelegere foarte profundă a vacuității. De aceea această etapă este atât de critică și toate studiile ne direcționează spre acest lucru.

    Ființele din Samten au atins culmea perfecțiunii formei. Au un corp extraordinar de frumos, mediul în care trăiesc este încântător. Dacă ele se gândesc la ceva care să le facă plăcere, însuși gândul la ceva încântător le aduce imediat ce își doresc. Cei care meditează le pot vedea în meditațiile lor.

    Lumea celor fără forme

    În budism, cei din lumea fără formă sunt de asemenea considerați ca persoane. 

                                                               Kang Sak

     Kang sak înseamnă persoană.

    Același cuvânt este folosit și pentru „om”. Deci toate aceste creaturi sunt ființe umane. Aceste ființe, nu au corp, ci au o minte. Și sunt atașate de mintea lor. Și acest lucru este o formă foarte subtilă de afecțiune mentală. Noi avem acest atașament cu mult mai grosier.

    Și aici există patru niveluri. Deci, sunt 8 Jhana. Patru în lumea cu formă și încă patru în lumea fără formă. Ceea ce le diferențiază este gradul din ce în ce mai rafinat al minții. Nivelurile lumii fără formă sunt:    1. Primul nivel se numește:

Namka – cer sau spațiu deschis, spațiu gol.
  Taye – nelimitat, infinit, nesfârșit, sau spațiu nelimitat.

    Este numele acestui nivel al minții, care reflectă probabil senzația de spațiu nelimitat a celui care meditează.

    2. Al doilea nivel se numește:

    Namsheconștiință sau conștientizare.
    Namshe Taye ar însemna conștientizare / conștiință nelimitată.

    3. Al treilea nivel:

    Chiyang menimic sau absolut nimic.

    După cum am spus, vorbim despre faptul că mintea devine din ce în ce mai rafinată. În acest stadiu, senzația spațiului pentru cel care meditează este grosieră. 

    4. Al patrulea nivel se numește:

Si este o prescurtare a cuvântului Sipa, care înseamnă viață.
    Tsevârf, punct sau apogeu.

    Deci, Si Tse este vârful/apogeul/culmea existenței (suferinței).

    De ce se numește vârful/apogeul existenței? Pentru că acesta este cel mai înalt nivel care se află încă în Samsara. 

   • În lumea dorinței, am numit cinci forme de existență: ființele infernului, spiritele flămânde, animalele, oamenii și ființele plăcerii din lumea dorinței.

    • Apoi am vorbit despre patru Samten din lumea cu formă,

    • Și încă patru Samten din lumea fără formă.

    Dincolo de ele este iluminarea.

    În acestă etapă, nu mai există simțuri. Nu mai există „nici o formă”. Mintea este foarte, foarte rafinată/subtilă. Dacă o persoană face astfel de meditații, și ajunge  în acest stadiu va muri, și va trece întru-unul din aceste Samten. 

        Ideea importantă în tot ceea ce am prezentat este că orice existență începând de la infernul cel mai de jos până la vârful existenței, Si Tse – este suferință. Dacă vom percepe vacuitatea, vom fi în siguranță și ne vom folosi de ea pentru a ieși din suferință. Dacă nu o vom percepe, vom pierde totul. Din vârf cădem direct în jos. Pentru că pe măsură ce urcam mai sus fără înțelepciune, vom cădea mai adânc. Aceasta este partea cea mai importantă a tuturor acestor nume.

    Puritate și impuritate

    Din totdeauna ne-am perindat prin Samsara, acumulând karma permanent, într-un ritm de 65 dintr-o singură pocnitură de degete. Într-un singur minut am acumulat multe semințe. Avem miliarde de semințe. Câte semințe din această enormă cantitate sunt bune? Foarte puține. Cea mai mare parte a existenței noastre samsarice am trăit-o în ignoranță, am încălcat jurăminte și i-am rănit pe alții. Iar aceste semințe le purtăm cu noi.

    Faptul că în ​​prezent nu suferim de dureri și suntem capabili să auzim Dharma, se datorează faptului că ardem micul procent de karma bună pe care îl avem. La fel și cei din lumea plăcerilor se folosesc de karma lor cea mai bună.

    Pentru a produce karma care să ne scoată din acest loc, avem nevoie de înțelepciune. Orice karma care nu este însoțită de înțelepciune, atunci când mintea este plină de ignoranță, are foarte puțină putere. În cursul 5 am vorbit despre:

  ceea ce înseamnă pur și impur.

    Cu toții visăm să fim la fel ca și maica Teresa în lume – dar dacă faptele noastre nu sunt însoțite de înțelepciune – ele au prea puțină putere. Este foarte trist să auzim despre acest fapt. Până nu vom înțelege vacuitatea

    – celui care face bine,

    – cui îi face bine,

    – și ce înseamnă să facă bine,

 chiar dacă facem ceea ce a făcut maica Tereza, în raport cu ceea ce este nevoie de a ajunge la iluminare, nu are forță. Asta nu înseamnă să nu facem binefaceri la fel ca și maica Tereza, pentru că, tocmai aceste fapte bune ne fac să întâlnim Dharma. 

     Faptul că suntem aici și auzim aceste lucruri înseamnă că am fost ca maica Tereza. Nu puteam auzi despre calea de ieșire din suferință, fără toate binefacerile pe care le-am făcut. În schimb, vestea proastă este că stând acum aici, auzind Dharma, ne ardem această karma bună.

    Acum că auzim aceste lucruri, începem să le aplicăm și le trimitem altora, începem să construim ceva nou. Și cu cât înțelegem mai mult vacuitatea lucrurilor, cu atât mai rapid și mai puternic va fi construcția.

    Ce se întâmplă la început? La început suntem lipsiți de puteri. Și chiar dacă ne dorim cu adevărat să facem bine, „mușchii binefacerilor” sunt foarte slabi, pentru că suntem atașați de noi înșine. Dacă ne uităm la majoritatea gândurilor noastre, cu ce se ocupă ele toată ziua? De noi înșine. Cele mai multe gânduri sunt de genul: acum trebuie să mă ridic, acum trebuie să fac baie, acum să mănânc, acum trebuie să mă tund, acum trebuie să cumpăr . Eu, eu, eu. Și dacă nu este „eu”, atunci este „al meu”. Câte dintre gândurile noastre sunt îndreptate spre a face bine cuiva? Puține, foarte puține. Chiar și cele bune pe care ni le amintim, sunt puține și împrăștiate și până nu înțelegem vacuitatea, ele nu au forță suficientă.

    Avem nevoie de ajutor

    Deci ce vom face? Cum ieșim din această mlaștină? Trebuie să acumulăm o mulțime de binefaceri. Suntem slabi în acest moment. Nu o putem face singuri. Trebuie să ne agățăm de un copac înalt. Cine este copacul înalt? Profesorul nostru.

    Cel care vine la noi și ne învață această cale, este un obiect foarte puternic pentru noi. Este ca și mama noastră care ne-a dăruit acest corp. Datorită ei putem face această cale. Și mama, și tatăl nostru sunt obiecte foarte importante pentru noi, deoarece fără ei nu am fi avut acest corp uman cu care să ajungem la iluminare. 

    Profesorul care vine și ne explică calea, ne face o mare favoare. Un astfel de profesor plantează sămânța care ne transformă întreaga noastră „carieră”. Iar când această sămânță se va maturiza într-o zi, vom ieși din suferință. Un astfel de profesor, care ne poate transmite aceste cunoștințe, devine un obiect foarte puternic pentru noi. Datoria karmică pe care o avem față de el este foarte mare și, cel mai bun lucru pe care îl putem face, dacă vrem să fim Supermanul care îi ajută pe toți cei suferinzi, este să-l respectăm profund pe cel care ne arată calea. Și nu contează dacă el greșește.

    Dacă îl vedem greșind, se datorește minții noastre impure. Încă nu putem să-l vedem pe Buddha în toată gloria sa, ci doar sub forma unei ființe umane care greșește.

    Dacă înțelegem toate acestea, suntem serioși, avem compasiune pentru ființele care suferă și pe care numai noi le putem scoate de aici, atunci care este cea mai mare binefacere pe care o putem face acum? Este cea față de învățătorii noștri. Prin ei ne vor întări mușchii binefacerilor. După ei, urmează părinții, cei suferinzi și deprimați, și abia după aceea vin cei care nu suferă acum.

    Lumea de tranziție

    Am vorbit mai înainte de formele de existență din roata vieții: făpturile infernului, spiritele, animalele, oamenii, semizeii și zeii.

    7. Mai există și un alt tip de făpturi numite:

  Acestea sunt ființele din Bardo, ființe intermediare. Bardo este o stare de existență intermediară, tranzitorie între moarte și renaștere. 

    Maestrul Asanga, fratele său Vasubhandu, spun că ele fac parte din lumea zeilor, ființe ale plăceri. De fapt, ele nu sunt toate ființe ale plăcerii, și au existență destul de stresantă. Ființa Bardowa își face griji pentru următoarea naștere, este stresată de faptul că trebuie să-și găsească o naștere bună. Fiecare dintre noi trece după moarte prin bardo. Dar sunt și excepții. Vom vorbi despre ele mai târziu.

    Cum se nasc ființele: patru moduri de naștere

    Vom vorbi acum despre formele de naștere, ce fel de ființe putem fi. Putem fi ceea ce am numit mai înainte: ființă a infernului, preta, animal, om, deva sau semi-deva sau Bardowa. Deci, în ce lume ne putem naște.

    Acum vom vorbi despre modul de naștere dintr-un unghi diferit: cum ajungem în aceste lumi, cum ne naștem. Există patru tipuri de naștere. Deci, să nu ne încurcăm, mai întâi am vorbit despre locul în care ne putem naște, iar acum vorbim despre cum ne naștem? Și acesta este un subiect tot din Abhidharma Kosha. 

    1. Nașterea miraculoasă.

 Nașterea miraculoasă înseamnă a ne naște complet, cu un corp matur. Nu ne naștem din părinți, apărem pur și simplu. 

    Ca Isus, ca Padmasambhava. Se spune despre Padmasambhava că ar fi a apărut dintr-un lotus și că ar fi avut deja opt ani când s-a născut.

    O naștere miraculoasă nu este neapărat o naștere bună. Toate făpturile infernului au o astfel de naștere. Nu au părinți, copilărie și școală. Ele apar în infern și suferă.

     Lama Zopa vorbește cu astfel de ființe. El spune că: „în lumea noastră ne este frică de cancer, de SIDA, de incendii, ne este frică de lucruri oribile, dar dacă am lua cel mai mare dezastru, cea mai mare durere sau cea mai grea suferință din lumea noastră aici, și am lua suferința de la cel mai ușor nivel al infernului – toată suferința noastră aici este ca o alinare în comparație cu suferința din infern. Comparativ cu infernul, este un paradis “.

    Deci acesta este Dzu Kye. Cine se mai naște Dzu Kye? Și zeii se nasc miraculos. În Dzu Kye nu există suferință pentru mama, care trece prin naștere.

    Se spune despre Buddha că atunci când a decis să vină pe lume, ar fi ieșit dintr-o coastă a mamei ca să nu o rănească. 

    2. Nașterea din căldură și umiditate.

    Ca insectele care apar când plouă vara. Ele apar ca și când s-ar naște din căldură și umiditate. 

    3. Nașterea din pântec.

   4. Nașterea din ou.

 Care naștere este mai bună?

    Ordinea de mai sus a fost stabilită în funcție de cât de bună este forma nașterii, și nu după rezultat. Cu alte cuvinte nașterea miraculoasă este mai bună decât doi, care este mai bună decât trei și care este mai bună decât patru. De ce?

    • La nașterea din pântece, atât mama suferă, cât și copilul suferă.

    • La naștere din ou, mama suferă de două ori, când depune oul și îl clocește. Și este considerată cea mai grea formă de naștere.

    • Nașterea miraculoasă nu face pe nimeni să sufere. 

    • Nașterea din căldură și umiditate, mama nu suferă, dar suferă cel care se naște.

    Toate acestea se spun în Abhidharma Kosha.

    De ce este important să învățăm aceste lucruri?

    Lama Dvora Hla povestește: „Am fost odată la o prelegere a lui Dalai Lama. De mic copil ia plăcut știința, și când a avut 14 ani a primit în dar un telescop.

    Așa cum stătea el în palatul din Lhasa, începu să se uite prin telescop la lună și văzu umbre pe ea, datorită munților de acolo. El își spuse: “Ah! Dacă există umbre asta înseamnă că lumina nu vine de la lună, ci luna reflectă lumina de la soare.” Și a ajuns singur la aceste concluzii, fără să citească. Dalai Lama a spus „Deci nu este adevărat ce scrie în Abhidharma Kosha, pentru că în Abhidharma Kosha scrie că luna se luminează pe ea însăși.” Și asta a spus-o în fața a 10.000 de oameni.”

    Cineva a întrebat-o pe Lama Dvora: Atunci de ce să învățăm asta? Lama Dvora a răspuns: „Pentru că ea a fost scrisă de entități iluminate, și nu știi niciodată când vei avea nevoie de ea și de asemenea nu știi ce ființă va trebui să ajuți. Și uneori trebuie să ajuți cunoscând tu însuți modul în care te naști. Buddha apare în fața noastră așa cum avem noi nevoie, pentru a ne ajuta. Și uneori se naște din coasta mamei, iar alteori ne face să ne doară, în funcție de ceea ce ne ajută. Și trebuie să știm toate lucrurile acestea. Buddha este omniscient.

    Cum și când te vei folosi de toate acestea când vei fi Buddha, nu știu. Dar dacă el a ales să scrie versiunea atât de condensată a Abhidharmei, atunci este important. Dalai Lama a ales să spună asta în fața unui public de zece mii de oameni, pe Stadionul California. El nu le-ar spune călugărilor tibetani din mânăstiri. Pentru că ei înțeleg, că o ființă iluminată vede lumea dintr-un loc complet diferit de al nostru, pentru el rodesc alte semințe. Și acolo putem vorbi despre Mandala, paradis și de palatul de cristal, ceea ce este absolut adevărat. Deci, Dalai Lama vorbește într-un fel unui anume public, și altfel unui alt public. Ceea ce se potrivește publicului. La fel și Buddha.”


    Cele patru tipuri de conștientizare în timp ce ne naștem

    La sfârșitul celui de-al treilea capitol a cărții Abhidharma Kosha, se vorbește despre patru tipuri de conștientizare pe care le avem în timp ce ne naștem. Ceea ce este foarte interesant. Ne mai aducem noi aminte când am intrat în pântecele mamei? Când eram în pântece? Când am ieșit din pântece? Majoritatea dintre noi nu-și amintesc aceste lucruri. Este posibil să ne amintim aceste situații? Se pare că da, și asta face diferența între ființele de la diferite niveluri de dezvoltare spirituală:

    1. Există cel ce se numește regele roții. Regele roții este o figură din mitologia budistă, care este regele întregii lumi. Întreaga lume vine și îl roagă: „Fii regele nostru”. El nu este un Buddha, dar are o karma foarte bună, aproape ca a lui Buddha.

    – Dacă avem karma, ca acestui rege, toată lumea va veni să ne roage să fim regele lor.

    – Dacă karma este mai puțin bună, atunci vom trebui să fim aleși ca rege, președinte sau conducător.

    – Dacă karma este și mai puțin bună, vom trebui să ne luptăm cu alții pentru monarhie.

    Deci, acestea sunt diferite niveluri de karma. Conform legendei, regele este denumit „Regele roții”, deoarece are o farfurie zburătoare uriașă, având diametrul de câțiva kilometri. El are armată și elefanți, și zboară cu această farfurie pentru a da ajutor în diverse locuri din lume. Acești regi, au acest tip de conștientizare în timp ce intră în pântece. 

    2. Al doilea tip de conștientizare, este mai înalt decât primul, este al unui Arhat. Un Arhat nu este încă un Buddha, dar a ajuns la Nirvana. Aceștia își pot direcționa nașterea și sunt conștienți, și când sunt în pântece, și când intră în el.

    3. Buddha – El este conștient, de asemenea, și când părăsește pântecele. O conștiință perfectă.

    4. Oamenii născuți din ou – nu sunt conștienți nici când intră în pântece, nici când stau acolo și nici când ies.

    După cum am menționat, sunt lucruri în lumea noastră pe care le privim cu suspiciune, de aceea mulți profesori nici nu predau aceste lucruri. Dar noi, de dragul perfecțiunii, le vom învăța. De ce Buddha se naște în pântece dacă o poate răni pe mamă? Buddha nu va face rău niciodată mamei sale, și nici unei alte ființe. El doar joacă acest rol pentru a ne învăța calea. El a fost un Buddha cu mult timp în urmă.

    Care este sensul faptului că Buddha sau Arhat își amintesc de intrare, de ședere și de ieșire din pântecele mamei? Acest lucru ne arată nivelurile lor de atotcunoaștere. Cu cât știu mai mult, cu atât sunt mai aproape de iluminare. Cu cât avem mai multă cunoaștere, cu atât putem ajuta mai multe ființe.