Lectia 4 – Tong Len

Tong Len: a da şi a lua

 Conform învăţăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferinţelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecţia 4

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Versurile pe care le învăţăm sunt luate din poezia Ofrandă Lamei.

Ultima strofă spune:

Ajută-mă să găsesc iubirea și compasiunea, cât și răspunderea personală,
Cu macaraua de a da şi a lua, ce pe vânt călăresc.
Binecuvântează-mă să mă dedic învățării aspirării spre iluminare
Și de toate acestea să mă pot folosi de a salva orice ființă din marea suferință a roţii.

Ce înseamnă marea suferinţă a roţii? Roata este roata vieţii şi a morţii, ce se învârte în continuu. Uneori ea este denumită şi „roata vieţii” sau „roata durerii” datorită suferinţei prin care trecem. Chiar dacă momentan nu suferim acut, suferinţa se apropie şi dacă nu va veni înaintea morţii, ea va veni în momentul morţii.

 

Iubirea, compasiunea şi răspunderea personală

 Panchen Lama spune: Ajută-mă să găsesc iubirea i compasiunea. El se referea la iubirea şi compasiunea ce se dezvoltă prin această meditaţie. El merge mai departe şi spune: cât și răspunderea personală.

Ce înseamnă răspunderea personală?

În limba tibetană, se spune:

Hlaksam namdak

Dacă vă mai amintiţi, am vorbit despre două modalităţi de a dezvolta Bodhicitta.

Prima modalitate este de a ne pune în locul celuilalt, constituită din trei etape, iar a doua este Metoda celor şapte paşi.

 

Metoda celor șapte pași de dezvoltare a Bodhicittei.

Această metodă este prezentată în cursul ACI-1. În acest curs am vorbit despre mamele noastre şi că fiecare dintre ele a fost mama mea într-una din vieţile trecute.

1. Primul pas în această metodă, a fost să învăţăm să recunoaştem toate fiinţele din viaţa noastră ca fiind mamele noastre. Acest pas este ceva neobişnuit pentru noi şi mai ales în situațiile când ele nu se manifestă în mod plăcut.

0. Există o etapă preliminară acesteia şi anume acea de a învăţa să vedem toţi oamenii ca fiind egali, iar apoi să-i vedem ca pe cei care au fost mamele noastre sau că acum ei sunt mama mea.

2. Şi dacă ele sunt mama mea, înseamnă că s-a purtat cu noi cu multă bunătate.

3. Şi dacă este aşa, înseamnă că va trebui să o răsplătim pentru ceea ce a făcut pentru noi.

4. Ne vom dezvolta o mare iubire pentru ea,

5. Şi de asemenea compasiunea faţă de ea, astfel încât să dorim a-i lua orice suferinţă.

Dacă ne uităm numai la primul pas înţelegem cât este de avansat şi în acelaşi timp cât de greu este de făcut. Această meditaţie poate dura uneori ani până când cineva va ajunge să-l trăiască în interiorul lui. Nu există o altă metodă care să deschidă inima atât de mult şi fiecare fiinţă să fie tratată ca pe o mamă.

Oamenii pot spune: „Ce vrei să zici, că dacă va veni cineva să mă atace, eu să nu-i răspund violenţei, să nu-l trântesc de pământ?”

Iar eu întreb: „Ce vei face dacă mama ta te va ataca? O vei omorî?” În general aceste persoane vor răspunde: „Cu mama este altceva.”

Ceea ce învăţăm este de a lua relaţia faţă de mamă şi de a o generaliza la toţi ceilalţi. Ei sunt cu toţii mama mea şi sunt demni de compasiunea mea. Cu toţii suntem în acelaşi avion care stă să aterizeze forţat. Aceasta este practica, primul pas care ne ajută să ne eliminăm suferinţa.

6. Cu al şaselea pas ajungem la răspunderea personală – Hlaksam Namdak. Acest stadiu este foarte avansat. În această etapă înţelegem suferinţa      noastră şi a celorlalte fiinţe, iar atunci vom spune: „voi merge să le ajut,        chiar dacă nimeni altcineva nu va veni să mă ajute”, chiar dacă mă vor critica sau vor râde de mine sau vor spune că sunt un ciudat şi chiar dacă     nimeni nu va veni să mă sprijine.

Chiar şi când cei mai apropiați ne vor pune piedici, vom continua să spunem: nu contează, mă ajută, bine, nu mă ajută iarăşi bine.

Ken Rinpoche, a fost un Buddha uimitor. El a venit din Tibet, prin India şi a ajuns în New Jersey. Şi nimeni nu a ştiut că locuieşte acolo unul dintre cei mai mari maeştrii, de neegalat la nivel mondial. Nimeni nu ştia cine era şi nici nu a ştiut cum să-l aprecieze. La început Ken Rinpoche nu cunoștea limba engleză.

Puţini elevi care au început să vină le el, au şimţit că stau în faţa unui mare sfânt. La început numai Geshe Michael şi Lama Art au stat cu Ken Rinponche. Deoarece Lama Art avea familie, de multe ori numai Geshe Hla stătea cu Ken Rinpoche. Duminica veneau câţiva studenţi să înveţe cu Ken Rinponche, după care Ken Rinponche trebuia să facă curat după ei, să spele wc, pentru că cei ce veneau nu ştiau cum trebuie să servească pe un mare Lama. Iar el niciodată nu a spus ceva. Câteodată, când studenţii deschideau frigiderul, el era gol, pentru că nu erau bani şi pentru că nu ştiau că ei trebuiau să sprijine un astfel de Lama.

Ken Rinponche a fost un mare Bodhisattva şi a făcut tot ceea ce a fost nevoie pentru binele tuturor, chiar dacă nimeni nu l-a ajutat. El nu s-a simţit niciodată vrednic de milă, ci din contra era bucuros de efortul făcut. Niciodată nu s-a gândit că lucrurile nu sunt cum trebuie şi a înţeles că cei ce veneau vor progresa treptat.

Aceasta este răspunderea personală, adică a acţiona chiar dacă nimeni nu vă ajută. Acest pas este preliminar Bodhicittei.

7. În momentul în care cineva a ajuns la acest nivel de compasiune, şi face tot ceea ce-i va sta în putinţă de a ajuta, chiar dacă nimeni altcineva nu-i   va da o mână de ajutor, se vă trezi în el Bodhicitta adevărată. Bodhicitta este o stare mentală rară şi uimitoare, în care iubirea pentru ceilalţi devine parte a fiecărei celule din corpul lui. Iubirea este atât de mare   încât ea va devenii genele şi cromozomii lui.

Cineva ajuns la acest nivel vă spune: Ok, acum că am decis să ajut toate fiinţele, va trebui să învăţ cum să fac asta!

Datorită acestei dorinţe omul poate ajunge la iluminare. Uneori va trebui să facă lucruri grele, şi cu siguranţă ele vor veni, altfel de mult am fi fost iluminaţi.

De unde izvorăşte această putere de a ne confrunta cu greutăţile şi în acelaşi timp să acţionăm cu bucurie şi cu multă iubire? Puterea izvorăşte din Bodhicitta care precede Hlaksam Namdak – răspunderea personală. Despre asta ne vorbeşte Panchen Lama în rugăciunea lui.

Şi acest lucru este valabil astăzi şi pentru noi, cei care trăim în România, unde dharma este într-o fază incipientă. Noi nu avem o cultură dharmică aşa cum au tibetani deja de o mie de ani, cu toate practicile ei. Tibetanii, chiar şi atunci când nu au fost învăţaţi cum să se comporte faţă de un profesor, ei pot vedea pe alţii şi astfel știau cum să se poarte. Noi suntem o generaţie de pionierat.

Şi în special, când oamenii încep să formeze grupuri de studii, să-i sprijine pe alţii, ei vor trebui să stea în faţa unei societăţi căreia îi este străină această cultură, și va fi nevoie de foarte multă răspundere personală. Cine va intra în dharma va trebui să se obişnuiască cu gândul că va părea un ciudat în societate şi în acelaşi timp va trebui să nu mai piardă nici o clipă din viaţă lui ocupându-se de lucruri nesemnificative. Compasiunea lui este atât de mare încât nu va mai putea face nimic altceva.

 

Macaraua

 În rugăciune Panchen Lama spune:

Macaraua de a da şi a lua.

 El compară Tong Len cu o macara de ridicat. Când el se referea aici la macara, de fapt el se referea la metoda celor şapte paşi despre care am vorbit mai înainte, metoda care începe cu a recunoaște pe toţi că fiind mama mea, după care dorim să o răsplătim pentru bunătatea ei, ne dezvoltăm iubirea şi compasiunea pentru ea până ajungem la răspunderea personală. Cei şapte paşi sunt ca o macara. Este progresul pas cu pas până se ajunge la Bodhicitta.

Vom trece la câteva din strofele scrise de marele maestru Shantideva, ce a trăit în India, în secolul al optulea. El a scris cartea cunoscută sub numele “Ghidul modului de viaţă a unui Bodhisattva” sau “Viaţa unui Bodhisattva”. În limba sanscrită se numeşte Bodhisattvacharyavatara ce înseamnă “Intrarea în stilul de viaţă al unui Bodhisattva”.

Bodhisattva se numesc cei care au atins bodhicitta. Ei sunt permanent motivaţi de o imensă iubire şi compasiune să acţioneze pentru binele tuturor fiinţelor.

Adeseori maestrul Shantideva mai este denumit şi Prințul bodhisattva-şilor. El scrie:

Atât de mică şi firavă este binefacerea mea,
Ce altă virtute mai nobilă voi putea găsi,
Ca forța imensă a răului să o poată birui,
Dacă nu aspiraţia spre iluminare?

 El spune: Cum ar putea cineva care nu şi-a dezvoltat încă aspiraţia spre iluminare, adică bodhicitta, a cărui minte nu este plină de compasiune, să stârpească nedreptatea din lume? Este atâta rău în lume încât este nevoie de forţe enorme, pentru a-l elimina. Maestrul Shantideva se întreabă: Cum voi putea face asta fără bodhicitta?

 

Fericirea care nu suferă comparaţie

 În strofa următoare, el scrie:

Multe veacuri, toți Buddha
Au contemplat şi au văzut
Că atingerea rapidă a fericirii supreme
Benefică este ea ființelor nenumărate.

 Ce ne spune maestrul Shantideva? Că cel ce şi-a dezvoltat bodhicitta, va fi fericit. Tot timpul cât va fi mânat de dorinţa de a-i mântui pe toţi, este într-o permanentă stare de fericire, deoarece compasiunea pentru ceilalţi îi va crea un sentiment de plăcere şi fericire copleşitoare.

Aceia ce doresc să distrugă multiplele
Forme de suferință din existenţa condiționată, (adică samsara)
Durerea din inimă a tot ce-i viu să o îndepărteze
Şi de a le aduce lor fericirea sub orice fel şi chip –
Dorinţa de iluminare nu o vor abandona niciodată.

 Chiar dacă cel care a atins bodhicitta trăieşte încă în samsara şi încă nu s-a eliberat, este însufleţit de dorinţa de a elimina orice suferinţă şi de a aduce fericirea fiecărei fiinţe.

 

Mici Buddha

Şi chiar dacă ei sunt încă deprimați, şi
În continuare, în al vieții ciclu încătușați,
Aceia care în inimile lor, dorul de iluminare şi-au intensificat,
Pe dată, vor deveni copiii celor iluminați
Şi de toți îngerii şi locuitorii lumii, vor fi venerați.

 Cei iluminați sunt cu toţi Buddha, iar ei îi vor trata ca pe copiii lor pe toţi cei care şi-au dezvoltat bodhicitta, pentru că sunt deja pe drumul iluminării. Ei sunt atât de puri în aspiraţia lor spre iluminare, încât vor fi veneraţi de toţi îngerii şi locuitorii lumii.

Maestrul Shantideva nu se referea la o clipă de compasiune, ci la faptul că mintea în permanenţă este cufundată în ea. Dacă veţi avea un moment de compasiune, agățați-vă de el şi meditaţi asupra lui, până când va deveni realitate. Este bine să ne prefacem la început, în meditaţie, iar cu timpul va deveni realitate.

 

Aurul alchimistului

Păstrează ferm în inima ta „dorința de iluminare”
Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul
Pentru că transformă corpul tău necurat, pe care l-ai luat
În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.

 Cel care a ajuns să aspire spre iluminare, chiar dacă aspirarea lui este aparentă (artificială), maestrul Shantideva spune:

Păstrează ferm în inimă ta „dorința de iluminare”
Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul,

 Cu alte cuvinte, acela va fi precum un alchimist ce transformă orice metal în aur.

Pentru că transformă corpul tău necurat, pe care l-ai luat

 Adică corpul care se uzează, se îmbolnăveşte, îmbătrâneşte şi moare.

În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.

 

 

Copacul veşnic verde (peren)

Toate celelalte virtuţi ca planta musa sunt
După ce dă roade, ele se vestejesc şi cad.
Numai dorința de iluminare este un copac peren
Ce înflorește şi dă fructe permanent
Şi mai mult de atât – el creşte neîncetat.

Toate celelalte virtuţi ca planta musa sunt
După ce dă roade, ele se vestejesc şi cad.

De ce aşa? Pentru că karma rodeşte şi se degradează. Aceasta este natura ei. Fiecare faptă bună, noi nu o facem din dorinţa spre iluminare. Am făcut un bine, acest lucru va da roade într-un târziu şi cu asta s-a terminat. Am dat ceva – şi am primit înapoi.

Numai dorinţa de iluminare este un copac peren
Ce înfloreşte şi dă fructe permanent
Şi mai mult – el creşte neîncetat.

Dorinţa de iluminare este ceva care vă va da din ce în ce mai multe fructe, pentru că focalizarea este în mod permanent pe toate fiinţele.

Trecem acum la ultima strofă:

La fel ca şi focul de la sfârşitul lumii,
Ea pârjoleşte instantaneu orice mare rău.
Avantajele nenumărate ale acestei aspiraţii
Discipolului Sudhana au fost predate, de către înţeleptul Lord Maitreya.

 Am vorbit despre faptul că acumulăm permanent karmă negativă şi că toate seminţele rămân în curentul nostru de conştiinţă. Dar cel care a atins bodhicitta, acea imensă dorinţă de a aduce pe toţi ceilalţi la iluminare şi de a elimina orice suferinţă, purifică orice afecţiune mentală, orice păcate, chiar şi fapta cea mai grea. Aceasta imensă compasiune purifică totul.

Avantajele nenumărate ale acestei aspiraţii
Discipolului Sudhana au fost predate, de către înţeleptul Lord Maitreya.

Aceste două rânduri se referă la una dintre sutrele lui Buddha.

 

Călărind pe vânt

Ne întoarcem acum la strofa lui Panchen Lama.

Ajută-mă să găsesc iubirea și compasiunea, cât și răspunderea personală,
Cu macaraua de a da şi a lua, ce pe vânt călăresc.
Binecuvântează-mă să mă dedic învățării aspirării spre iluminare
Și astfel, de toate acestea să mă pot folosi de a salva orice ființă din marea  suferință a roţii.

Ce înseamnă a călări pe vânt?

Vântul aici se referă la respiraţia noastră, pe care o folosim în meditaţia Tong Len.

sem lung jukpa chikpar

Sem            – gând.
Lung           – vânt.
Jukpa        – legaţi.
Chikpar    – împreună.

Traducerea este gândul şi vântul sunt legate unul de altul. (sunt legate împreună)

După cum am mai spus practica Tong Len a fost ţinută în secret şi doar în urmă cu 800 de ani, datorită imensei compasiuni a Lamei, ea a fost făcută public. Sunt numeroși Lama care nu au introdus respiraţia în procesul de învăţare, pentru că practica este foarte avansată şi acţionează asupra corpului interior.

Fiecare dintre noi are un corp energetic interior format din numeroase canale energetice. Există un canal central şi canale laterale.

Mintea noastră obişnuită, samsarică care

– nu înţelege legea cauzei şi a efectului,
– care crede că dacă eu țip acum la celălalt care m-a jignit, îl voi reduce la tăcere,
– care face distincţie între “eu” şi „ceilalţi” şi între „al meu” şi „al tău”,
această minte merge împreună cu energia care curge prin canalele laterale. Dar mintea care înţelege înţelepciunea, care este plină de compasiune şi iubire va merge împreună cu energia din canalul central.

Sensul cuvintelor Sem lung jukpa chikpar  este mintea şi vântul merg împreună.

Când spunem vântul nu ne referim numai la respiraţie ci şi la energia care curge prin canalele energetice ale corpului. Yoghinii care sunt foarte avansaţi, cunosc foarte bine aceste canale. Cei care fac retreat îndelungat, încep să-şi cunoască nu numai corpul fizic ci şi întregul sistem de canale energetice, cum arată el şi cum se aude. Ei lucrează în mod direct cu aceste energii. Numai aşa se poate ajunge la iluminare.

Conectarea la aceste energii ne va influența gândirea. Cu cât vom reuși să ne concentrăm mai mult energiile în canalul principal, cu atâta vom avea, mai multă înţelepciune, mai multă compasiune şi iubire şi mai puţin ego. Toate acestea se vor petrece automat.

Şi invers, cu cât ne vom dezvolta mai mult compasiunea şi iubirea în meditație, aşa cum facem în Tong Len, gândurile noastre vor aduce mai multă prana în canalul central.

Macaraua de a da şi a lua” este macaraua Tong Len. Ea călăreşte pe vântul interior şi pe respiraţie, respiraţia fiind legată de prana, de energiile înterioare. Panchen Lama face aici aluzie la secretul Tong Len, atâta timp cât nu vom învăţa să ne direcţionăm energiile spre canalul central, vom continua să îmbătrânim, să ne uzăm, să ne îmbolnăvim şi să murim.

 

A învinge moartea

 Yoghinul care a învăţat aceste lucruri se numeşte în limba sanscrită:

Jivanmukti

Cuvântul înseamnă cel ce s-a eliberat în timpul vieţii.

El nu a aşteptat moartea, încă din timpul vieţii a învăţat să fie în control, să-şi controleze viaţa şi moartea. El nu mai trebuie să moară şi îşi poate folosi corpul după necesităţile fiinţelor vii. Acesta este scopul a tot ceea ce învăţăm şi a meditaţiei Tong Len. Este ceea ce Buddha a venit să ne înveţe.

În Sutra inimii, Buddha spune:

          Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranţei, şi tot aşa până la lipsa  îmbătrânirii şi a morții, şi a lipsei eliminării bătrâneţii şi a morţii.

La ce se referea Buddha aici? El spune: „Am venit să vă învăţ cum să vă eliminaţi bătrâneţea şi moartea, pentru că ele, în sine nu există. Ele sunt doar o proiecție ce vine dintr-o gândire greşită, o gândire care nu înţelege”. Altfel spus bătrânețea şi moartea sunt cauzate de curgerea energiei în locurile care nu trebuie. Buddha mai spune că nici eliminarea lor nu există, pentru că ele sunt goale de orice natură. Ele nu există în mod absolut, ci doar convenţional.

Noi nu spunem că bătrânețea şi moartea nu există în viaţa noastră. Ele există şi funcţionează în mod convenţional, dar nu într-un mod absolut. În mod absolut, ele sunt goale de orice natură proprie de sine. Chiar şi faptul de a le elimina este gol de orice natură. Iar acest lucru ne oferă posibilitatea de a acţiona şi de a acumula acea karmă care să ne aducă în starea de nu mai îmbătrâni şi a mai muri şi de a exista într-o extază veşnică. De a exista într-un corp de înger luminos, cu o minte omniscientă, având o compasiune infinită şi având putință de a ajuta simultan toate ființele şi a le aduce pe toate la fericirea extatică.

Ce încă ne mai putem dori?

Este ceea ce Buddha a predat. El nu a venit să ne înveţe să facem meditaţie ca să ne reducem stresul şi tensiunea. Nu acesta a fost scopul pentru care el a predat 50 de ani. Scopul lui a fost unul radical şi anume acela de a nu mai îmbătrâni şi muri. Este acel vis pe care l-am avut poate în copilărie, atunci când întrebam „De ce bunica trebuie să moară?”.

Acesta este răspunsul pe care l-a dat Buddha. Practica Tong Len este o parte a drumului, un drum încântător. Însuși faptul că ne dezvoltăm iubirea şi compasiunea la cote maximale, ne fortifică canalul central, iar înțelepciunea se va intensifica în mod automat.

Înțelegerea modului în care lucrurile se întâmplă va veni de la sine. În mod automat veţi înţelege de ce un lucru cauzează un altul.

Se spune că de fapt canalele energetice laterale sugrumă canalul central.

Atâta timp cât vom fi egoişti, plini de ignoranță, de resentimente, de gelozie, de neînţelegere şi altele, ne sugrumăm canalul central care este canalul iubirii, al compasiunii şi al înţelepciunii.

Şi viceversa: cu cât ne mărim compasiunea, iubirea şi înțelepciunea, cu atât vor fi mai puține sentimente negative, mai puține afecțiuni mentale, iar fiecare merge pe contul altuia. Deoarece invidia şi iubirea de a dărui celuilalt tot ceea ce este mai bun, iubirea necondiționată, nu pot conviețui împreună în mintea noastră. Ele nu pot exista simultan.

 

Meditația Tong Len funcționează pe mai multe nivele

Ce înţelegem prin asta? Înţelegem că dacă vom practica această meditaţie atât de simplă, cum este Tong Len, practică care este îndreptată spre iubirea de a dărui celuilalt tot ceea ce este mai bun – în mod automat ignoranţa noastră se va micşora şi ne vom consolida înţelepciunea, pentru că ne concentrăm energiile în canalul principal.

Acesta este motivul pentru care această meditaţie este uimitoare. De fiecare dată când avem un gând pur, canalul central se deschide iar cele laterale se sfrijesc. În Tantra se lucrează în mod direct cu aceste canale. Bineînțeles că acest proces necesită multe pregătiri şi trebuie făcut sub supravegherea şi autoritatea unui profesor calificat, un maestru.

(Dacă sunteţi mai avansaţi, aţi putea să mai adăugaţi încă un element în practica voastră, şi anume acela de a vă imagina respiraţia ca pe o macaroană transparentă ce iese din voi după care se reîntoarce şi pătrunde adânc în voi. De fiecare dată când iese este mai lungă. Prima dată ea este de jumătate de metru şi pătrunde în voi jumătate de metru, apoi iese de un metru se reîntoarce şi pătrunde un metru.)

 

Puteți practica oriunde

Cineva a întrebat: Ce facem când nu avem timp să facem această meditaţie pentru că este prea lungă?

Răspunsul este că se poate face această meditaţie şi atunci când asteptăm autobuzul în staţie. O putem face în 5 minute, reducând etapele preliminare la una singură: de a ne chema Lama şi a-i cere binecuvântarea. Dacă auziţi plânsul unui copil, faceţi Tong Len. Îi aspiraţi durerea şi îi dăruiţi bucuria.

În orice situaţie în care vă găsiţi puteţi face meditaţia Tong Len, fie că sunteţi în autobuz, sau aşteptaţi în staţie, sau vă aşteptaţi rândul la policlinică. Dacă aţi văzut pe cineva obosit după o zi de muncă, îi faceţi Tong Len. Aţi văzut pe cineva care urcă cu greu în autobuz, îi faceţi Tong Len. Nu contează cine este persoana. Fiecare persoană este un mijloc de a vă dezvolta iubirea şi compasiunea voastră. Ei sunt câmpul vostru de acţiune în care ne plantăm seminţele şi, atunci când vor da roade, veţi fi şi voi şi ei fericiţi. Fericirea noastră este numai datorită lor.

 

Meditația Tong Len asupra sinelui viitor

Vom face acum meditaţia Tong Len pe noi înşine.

Încercaţi să vă găsiți o poziție în care să puteţi sta mult timp fără să vă mişcaţi.

Când faceţi acasă meditaţia, este bine să învestiţi puţin timp în a vedea cât de confortabil puteți sta. Cât trebuie să fie perna de înaltă? Poate aveţi nevoie să vă sprijiniţi genunchii. Poate că aveţi nevoie de un sprijin la șale. Mulţi preferă ca perna de meditaţie să fie puţin mai înaltă în spate.

Meditaţia va da rezultate dacă o veţi face în mod constant. Această practică a minţii nu va funcționa numai din auzite. Ea trebuie practicată zilnic şi pentru acest lucru merită să verificaţi cum vă este mai comod să staţi aşezaţi. Va trebui să vă găsiţi un loc retras şi liniştit. Să cădeţi de comun acord cu familia să nu fiţi deranjaţi pe perioada în care meditaţi. Este foarte important să faceţi toate aceste lucruri pentru că dacă veţi fi întrerupţi nu veţi putea să duceţi până la capăt practica. Şi ceea ce semănaţi veţi şi culege.

 

Aşezaţi-vă cât mai confortabil. Ţineţi-vă spatele drept. Bărbia să nu fie nici coborâtă şi nici ridicată. Umerii să fie echilibraţi, faţa relaxată. Gura să fie închisă, ochii închişi sau pe jumătate închişi. Când sunteţi acasă, este bine să vă puneţi la glezne ceva moale pentru că va fi greu de stat pe o perioadă lungă.

Concentraţi-vă pe respiraţie şi număraţi până la zece.

Mergeţi la refugiu. Puteţi face asta prin intermediul celor trei diamante: Buddha, Dharma şi Sangha sau la ceea ce ele reprezintă, adică compasiunea şi înţelepciunea pe care doriţi să le dezvoltați în inimile voastre. Ele sunt singurele lucruri care vă pot proteja de suferinţă.

Generaţi-vă motivaţia Bodhicittei, a compasiuni, a dorinţei de a scoate orice fiinţă din suferinţă, fără excepţie.

Invitaţi să vină în faţa voastră acea figură care este pentru voi sfântă, fie că este Lama sau un alt învăţător. Imaginaţi-vă această entitate pe care aţi ales-o că radiază lumină. Prosternaţi-vă în faţa ei în semn de admiraţie pentru una dintre calitățile ei sublime.

Oferiţii o ofrandă: o faptă frumosă pe care aţi făcut-o sau aţi spus-o sau aţi gândit-o. Puteţi să-i oferiţi un lucru frumos pe care îl aveţi sau un apus de soare sau un peisaj frumos. Puteţi să-i oferiţi ceva de care sunteţi foarte legaţi şi încercaţi să renunţaţi la acesta dăruindu-l Lamei.

Destăinuiţi-vă Lamei, despre un gând negativ pe care l-aţi avut sau despre o faptă nu prea bună pe care aţi făcut-o sau orice altceva care ar putea să vă perturbe meditaţia. Fiți complet liniștiți şi mărturisiți-i Lamei ceea ce aveţi pe suflet, pentru că el vă iubeşte la nesfârşit şi nu vă va judeca în nici un fel. Şi el a pornit din acelaşi loc ca şi voi.

Bucuraţi-vă acum de ceva frumos pe care l-aţi făcut sau aţi spus sau la care v-aţi gândit. Puteţi să vă bucuraţi de fapta bună pe care a făcut-o alcineva sau să vă bucuraţi de ceea aţi văzut că fac marii maeştrii sau marii Lama. Bucuraţi-vă de toate actele de binefacere pe care ei le fac pentru că veţi primi 10% din energia pozitivă.

Rugaţi-l să vă dăruiască învăţătura. Rugaţi-l să vă ajute să acumulaţi cunoaşterea, să înţelegeti ceea ce nu aţi înteles până acum. Rugaţi-vă în inima voastră să trăiască mulţi ani, să continuie să apară în vieţile voastre pentru a vă binecuvânta şi a vă învăţa să ajungeţi la cunoaşterea interioară.

Gândiţi-vă acum la o problemă care vă deranjează şi aţi dori să scăpaţi de ea.

A face Tong Len asupra voastră nu este ceva egoist pentru că suferinţa voastră este aceeaşi ca şi a celorlalţi. Cu cât veţi suferi mai puţin cu atât veţi fi mai în măsură să-i ajutaţi pe ceilalți.

Puteţi să vă gândiţi la vreo problemă care poate să apară mâine sau peste o săptămână şi chiar peste o lună, sau la vreo situaţie neplăcută în care puteţi fi atraşi. Gândiţi-vă la voi în viitor, la eventualele situaţii neplăcute care se pot ivi sau la problemele pe care le purtaţi cu voi de mult timp.

Imaginaţi-vă că staţi acum aici, iar cel din faţa voastră este sinele vostru viitor. Uitaţi-vă la el/ea. Unde se află? Cum este locul, camera sau împrejurimile în care stă? Ce expresie a feţei are? Cum este îmbrăcată? În ce situaţie se află?

Încercaţi să vedeţi cât mai multe amănunte.

Ne vom folosi din nou de aceeași tehnică de respiraţie. Ne vom imagina că problema care deranjează sinele vostru viitor apare ca o materie neagră extinsă în tot corpul. Gândiţi-vă la dorinţa voastră de a o lua de la voi.

Imaginaţi-vă că înspiraţia voastră acţionează ca o pompa care aspiră şi adună această materie în centrul pieptului sinelui vostru viitor. Respiraţi de câteva ori până când veţi termina de curăţat. Începeţi acum să aspiraţi materia care s-a adunat în centrul pieptului, scoţînd-o afară din corpul sinelui vitor, concentrând-o în spaţiul din faţa voastră.

Imaginaţi-vă cum aceasta se prelinge şi iese prin căile respiratorii şi apoi prin nasul sinelui vostru viitor şi se concentrează în faţa voastră ca un nor negru.

Când vă voi spune Acum! inspiraţi acest nor şi distrugeţi-l complet cu ajutorul flăcării care arde în inimile voastre, flacără ce simbolizează egoismul şi ignoranța voastră. Deci când vă voi spune Acum! , printr-o singură inspiraţie, aduceţi toată materia în voi şi lăsați flacăra să o ardă complet până când vă rămâne un fum subţire care şi el se va dispersa. În cele din urmă nu va mai rămâne nimic în afară de lumină.

 

Acum!

 

Lumina vă inundă şi vă binecuvântează în interior. Ea continuă să radieze prin porii pielii şi să se extindă, înconjurându-vă şi pe voi dar şi pe sinele vostru viitor, conferindu-i toate nevoile lui/ei spirituale, emoţionale şi mentale. Eu-l vostru viitor inspiră şi se umple de lumină şi îi sunt de asemenea satisfăcute şi necesităţile lui fizice. Încercaţi să vă gândiţi la ceva specific pe care şi l-ar dori eu-l vostru viitor şi dăruiții împreună cu lumina. Asigurați-vă că a primit ceea ce îşi dorea.

Îndreptaţi-vă acum atenţia spre Lama din faţa voastră şi rugaţi-o să vină la voi.

Lama răspunde cu bucurie la dorinţa voastră, se ridică în aer, se micşorează, se roteşte având faţa îndreptată pe aceeaşi direcţie în care este îndreptată şi faţa voastră şi începe să coboare lin şi să se aşeze pe tronul regesc din flori şi raze de lumină din inima voastră, însoţindu-vă mereu cu multă iubire şi înţelepciune pe tot parcursul drumului vostru.

Dedicaţi această karmă iluminării voastre, de a ajunge la fericirea sublimă a lui Buddha.

Deschideţi ochii încet, încet …

 

Asupra cui facem meditaţia Tong Len?

Până cum am făcut meditaţia asupra cuiva pe care îl iubim şi asupra noastră. În continuare vom extinde cercul nostru. Cum vom face acest lucru:

– puteţi porni cu voi înşivă: să faceţi meditaţia asupra sinelui vostru viitor. Poate fi sinele vostru peste o oră sau peste o lună sau peste un an. Dacă credeţi că veţi avea greutăţi în viitor, le puteţi elimina anticipat, făcând această meditaţie. Funcţionează. De ce? Din cauza seminţelor karmice. Vom descrie mai târziu modul de funcţionare…

Este bine să faceţi o perioadă de timp meditaţie asupra voastră, iar asta este şi       mult mai uşor pentru că vă iubiţi pe voi înşivă.

– următoarea etapă este de a face meditaţia asupra cuiva pe care îl îndrăgiţi.

– după aceea vom alege pe cineva neutru, cineva pe care nici nu-l iubim dar nici nu-l agreăm. Poate un vecin, cu care singurele relaţii pe care le avem cu el sunt de a-i spune Bună ziua! . Chiar şi acesta are greutăţi în viaţă, chiar dacă nu le cunoaştem. Ştim că şi el va muri mai devreme sau mai târziu. Poate să i se întâmple ceva într-o zi, deci îi veți lua suferința.

– vom continua cu cei pe care nu ne plac sau pe care îi iubim mai puţin.

– nu ne vom opri aici şi vom continua spre cei pe care nu-i iubim de loc. Acest lucru este cu mult mai greu de făcut, în schimb beneficiile sunt cu mult mai mari.   Energia noastră este blocată la acest nivel şi de aceea suferim. Suferinţa apare    atunci când ţinem în noi supărarea sau resentimentul pentru cineva. Ele ne închid        inima şi nu ne permit să realizăm acel potențial imens al

La început veţi face cu greu aceste meditaţii, dar cu timpul vor deveni mai uşoare, veţi vedea că aceia pe care nu-i iubiți vor dispărea din viața voastră. Meditaţia însăşi este un antidot la aceste situații şi dacă veţi continua să o faceţi, o să vedeţi de-a lungul timpului că ele se vor schimba.

Sfatul învăţătorilor noştri este să nu aşteptaţi jumătate de an până când vom ajunge la duşmanii noştrii. Ci odată pe săptămână să meditaţi asupra cuiva pe care nu-l iubiţi, pentru că aici stă marea binecuvântare. De ce să o amânăm? Încă de la început, începeţi să lucraţi pe aceste persoane, pentru că aceste situaţii de a ajuta exact pe cei de care nu ne plac sunt foarte rare. În general, noi nu le dorim binele, iar aceasta meditaţie ne spune : fă invers de ceea ce eşti obişnuit, invers obiceiului convenţional!

 

Orice început este dificil

Am vorbit despre modul în care practicăm meditaţia Tong Len, în sensul de a începe cu noi înşine şi cu cineva pe care-l iubim. După ce ne-am familiarizat cu meditaţia, vom trece să practicăm asupra cuiva care nu ne place. La început motivaţia noastră va fi mică, dar cu timpul ea se vă mări. Practicând mereu ne vom obişnui.

Fiţi pregătiţi că la început o să vă fie dificil să luaţi asupra voastră suferinţa aceluia pe care nu-l iubiţi, pentru că nu vreţi să faceţi acest lucru pentru el. Cu timpul nu va mai fi nici o problemă. Cei pe care nu-i iubiţi se vor schimba, după care veţi ajunge să doriţi a le lua suferinţa, pentru că vor fi din ce în ce mai puţini.

Se spune despre toţi Buddha şi Bodhisattva că şi-au dezvoltat generozitatea la nivele incredibile. La început vom dărui ceea ce putem. Maestrul Shantideva ne spune să începem cu un cartof şi un morcov. Dacă astăzi vom dărui un morcov. Mâine vom da doi morcovi. Treptat capacitatea voastră va creşte şi va trebui să crească pentru că orice lucru pe care îl practicăm devine o obișnuință. Nu începeți să daţi ceea ce încă nu sunteţi dispuşi să daţi. Acest lucru va crea multe necazuri deoarece dacă veţi regreta, vă veţi distruge toata karma pozitivă. De aceea va trebui să fiţi sinceri cu voi înşivă şi să dăruiţi ceea ce vi se potriveşte, iar cu timpul veţi dărui din ce în ce mai mult. Acesta este şi răspunsul la cât sunteţi de pregătiți de a face aceste lucruri. Cu timpul abilitatea voastră de a dărui va creşte.

Vor fi momente când veţi ezita să luaţi durerea altcuiva, ceea ce este un lucru bun. Încercaţi să rămâneţi în meditaţie şi să depaşiţi aceste momente. Şi chiar ar fi bine, să mai întârziaţi puţin asupra acestor clipe pentru că o să vă puteţi cunoaşte acest sentiment, o să cunoaşteţi modul în care egoul vostru acţionează şi să-l depăşiţi. De asemenea veţi observa şi cum activaţi antidotul şi este foarte important să vă faceţi un obicei din asta.

 

Meditaţia voastră îi va schimba

Maestrul Shantideva spunea: “Strânge-ţi toţi duşmanii, pe toţi cei care te enervează, pe toţi cei care nu-ţi plac, bagă-i într-o încăpere, îmbrăţişează-i, sărută-i şi spune-le la revedere. Pentru că dacă vei face acest lucru, prin îmbrăţişare, ei vor începe să dispară din viaţa ta”.

Ei cu adevărat vor dispărea. Ori se vor muta în alt loc ori se vor schimba. Motivul pentru care încep să se schimbe nu se datorează faptului că ei se schimbă ci pentru că voi faceţi Tong Len. Dar pentru voi ei vor părea schimbaţi.

Dacă vă aduceţi aminte, am vorbit că noi toţi suntem Tsur Tong, adică noi vedem realitatea cum ne vine din exterior. Noi suntem cei care ne-am creat acea karmă să-i vedem aşa cum îi vedem, dar făcând meditaţia de compasiune şi dragoste faţă de ei, vom distruge acele seminţe karmice care ne determină să experimentăm acest lucru, le vom steriliza ca să nu mai dea roade.

Cu cât vom înţelege mai bine procesul în care karma şi vacuitatea merg împreună, aşa şi Tong Len va funcţiona mai repede şi mai intens.

Noi nu schimbăm pe nimeni, ci ne schimbăm doar karma noastră şi atunci ei vor apărea ca şi când ei s-ar fi schimbat în sine. Noi nu putem să schimbăm pe cineva, şi dacă aţi încercat, deja ştiţi asta. Singurul lucru pe care-l putem schimba este numai karma. Şi numai atunci ei se vor schimba.

 

Noi ne proiectăm lumea în funcţie de karma noastră

Mai mult ca sigur că atunci când karma noastră se va schimba, îi vom vedea pe ceilalţi că sunt mulţumiţi. Se prea poate că percepţia lor, percepţie impusă de către karma lor, să fie cu totul alta decât percepţia noastră. Este foarte posibil ca cineva să-l vadă pe semenul lui ca pe un înger sau să se vadă pe el însuşi ca un înger, iar celalat să-l vadă pe acesta cu totul altfel.

Când îl privim pe Dalai Lama, el pare un bărbat tibetan care îmbătrâneşte. Nu avem nici un motiv să credem că acesta este felul în care se vede pe el însuşi.

Tibetanii spun că el este materializarea (manifestarea) lui Avalochitesvara, în limba tibetană

Chenresik.

Chenresik este considerat zeul compasiunii. Compasiunea care a luat înfățișarea unui zeu sau înger. Cercul alb pe care-l vedeţi în poză, se datorează celor 1000 de braţe pe care le are, deoarece doreşte să ajute toate fiinţele. În fiecare palmă se află câte un ochi.

Avalochitesvara ar putea să apară lângă mine şi pentru că nu am karma care trebuie, am să-l văd ca pe un bătrân tibetan. Asta nu înseamna că şi ceilalţi văd la fel ca mine şi mai mult ca sigur că aceasta nu este şi impresia pe care o are Dalai Lama faţă de el însuşi.

Dacă Buddha mi-ar fi putut lua suferinţa ar fi făcut-o încă de mult. Şi asta denotă faptul că oamenii suferă. Buddha este atotștiutor dar nu omnipotent.

Suferința noastră este o dovadă a acestui lucru. Fiecare dintre noi trebuie să-şi facă munca singur şi numai atunci karma ne va forţa să ne vedem ca pe nişte îngeri. Asta nu înseamnă că şi ceilalţi ne vor vedea ca nişte îngeri şi asta după cum le este karma.

Se prea poate ca cineva pur să vină la noi, cineva care are intențiile cele mare curate să ne înveţe, iar noi să proiectăm pe el lucruri necurate, imorale. Acesta este modul în care vedeţi, uneori, învăţători care îşi încalcă jurămintele. Asta înseamnă că ei şi-au încălcat jurămintele? Nu, nu ei, nu ei în sine, pentru că ei sunt goi de orice natură.

Este deosebit de important să ne aducem aminte de aceste lucruri în cazul învăţătorilor noștri spirituali.

Aproape întotdeauna se întâmplă cazul, în care întâlnim un profesor care la început ne împresionează, iar la scurt timp să-i vedem defecte. Acest lucru se datorează karmei care ne constrânge să-l vedem apărând în carne şi oase şi nu într-o înfăţisare divină. Deoarece carnea şi oasele au defecte, asta este ceea ce vom vedea.

Asta înseamnă că profesorul în carne şi oase are defecte? Nu, este doar ceea ce noi proiectăm. Cine înțelege acest lucru, atunci când va vedea ceva în neregulă, îşi va spune: a venit momentul de a practica! Profesorul este doar o oglindire a minții mele. El este o oglindă curată pentru că îmi reflectă înțelepciunea. Eu va trebui să lucrez asupra mea cu ceea ce văd în oglindă.

Acesta este modul în care profesorii ne ajută. Ei în mod spontan ne reflectă pe noi. Ei reflectă lucruri diferite pentru oameni diferiţi. De aceea există persoane care văd cusururi şi alții nu. Unii văd anumite defecte şi alţii, alte defecte. De aceea spunem că profesorii sunt goi de orice natură. Ei au venit din karma uimitoare pe care am strâns-o, karma ce proiectează pe cei care vin să ne înveţe, iar dorința noastră este să ne consolidăm drumul spiritual.

Dacă le vom vedea lipsurile va trebui să înţelegem că ele sunt doar proiecţiile noastre şi să lucrăm cu ele. Dar sub nici o formă să nu credem că ele sunt ale lor în sine. Pentru că dacă vom face asta ne vom distruge toate șansele de a continua să mai vedem profesori. Orice profesor pe care îl vom întâlni este o proiecţie care vine din acelaşi loc din noi, adică din puritatea noastră. Unul dintre cele mai triste situaţii este când cineva întâlneşte un profesor şi apoi dintr-o dată se lasă furat de ceea ce vede, uitând de karmă şi vacuitate. El îşi va spune: „Oooh! Astea sigur provin de la el”.

Aşa cum ne apare aici un perete şi suntem convinşi că el este perete sau suntem convinşi că aici este podeaua, în acelaşi mod suntem convinşi şi de defectele unui profesor. Dar înţelepciunea vacuităţii şi a karmei ne spune că singura modalitate de a vedea un perete se datorează numai şi numai karmei pe care o avem. Pentru că există creaturi care pot trece prin zid şi sunt situaţii în care podeaua se poate prăbuşi. Atunci când karma se va termina să fim susţinuţi de podea, ea se vă prabuşi, şi acesta este singurul mod în care se poate prăbuşi.

Poate că vi se pare exagerat dar cu cât veţi înţelege mai bine aceste lucruri şi mai ales relaţiile cu un profesor spiritual cu atât şi drumul vostru va fi mai lin. Cu cât veţi fi mai aproape de un învăţător cu atât acesta vă va reflecta mai mult deficienţele voastre. Va trebuii să aveţi mult curaj.

Există numeroase poveşti despre mahaside şi marii sfinţi care au ajuns la iluminare, luptându-se şi biruind monștri mentali. Pentru a le testa înţelegerea şi credinţa, învăţătorii lor şi-au luat infinite înfățișări dezgustătoare şi impure pentru a-i învăţa să biruie aceşti monştri.

 

Nu se practică Tong Len pe profesor

Profesorul nu trebuie să fie obiectul meditaţiei Tong Len. De ce?

Pentru că profesorul vostru nu are probleme. Profesorul vostru este Buddha.
Buddha s-a materializat în învăţătorul vostru.

Deci nu aveţi ce lua de la un profesor. Dacă veţi face asta, îl veţi coborî la nivel de persoană obişnuită, iar atunci el nu va mai putea să vă conducă la iluminare. El nu va putea acţiona pentru voi pentru că el este o proiecţie a voastră.

Dar în schimb puteţi să-i dăruiți felicitări, cadouri. Tot ceea ce îi veți dărui, îi va face plăcere. Dar în nici un caz nu luaţi nimic de la el, pentru că dacă veţi face asta, în sufletul vostru l-aţi micşorat, şi mai mult vă veţi răni pe voi înşivă. Aşa stă scris în scripturi. Lama este Buddha care vine la noi să ne înveţe, de aceea nu îl vom coborî la nivelul nostru, ci din contra, noi vrem să ne ridicăm la nivelul lui.

Acest lucru este greu de făcut deoarece vederea noastră este învăluită de ignoranţă şi de aceea îi vedem deficienţele.

Ngulchu  Dharmabhadra  a fost un mare înţelept ce a trăit în Tibet între anii 1777- 1851. Mulţi dintre elevii lui îl întrebau:  Cum pot să-mi ajut învăţătorul?

Iar el răspundea: „În nici o scriptură nu există vreun citat care să spună că învăţătorul tău ar avea vreo problemă pe care tu trebuie să o iei. El nu are nevoie de nici un ajutor de la tine. Dacă vezi vreo problemă la el, aceasta este numai o proiecţie care vine din karma ta”.

 

Ce trebuie făcut când vedem vreo problemă la profesorul nostru?

Aceasta este o învățătură foarte importantă. Voi trece peste ea pe scurt.

Este adevărat că toţi Buddha vin prin profesorii nostri. De aceea profesorii noştri sunt perfecţi şi ne vor ajuta arătându-ne exact de ceea ce avem nevoie.

Este foarte important să nu-i punem la îndoială pentru că le luăm din forţa lor, iar forţa profesorului vine de la elev pentru că numai elevul îl proiectează. Dacă nu-i învestim cu putere, ei nu ne vor putea ajuta.

Ei nu au nici o putere şi nici sfinţenie, în sine. Totul vine din noi. Nu contează dacă aceştia sunt tibetani sau Dalai Lama. Ei sunt cu toţii goi de orice natură. Forţa lor vine numai de la elev. Şi dacă le vedem deficienţe, va trebui să ne aşezăm şi să medităm asupra lor. De ce vedem defecte? Şi de ce tocmai pe acestea şi nu altele? Ce legătură am eu cu ele? Ce este în karma mea de mă face să văd aceste deficienţe la profesorul meu?

 

Învățătorii noştri sunt perfecţi.

Aţi văzut că în meditaţie ne învităm Lama şi ni-l imaginăm că este perfect şi fizic şi moral. Aşa este el. Şi dacă nu-l vedem aşa, asta nu este din cauza lor, ci a noastră. Tot ceea ce face sau spune Lama va fi pentru noi un test. Chiar şi atunci când ne va spune uneori lucruri ciudate, el ne examinează să vadă cât de bine înţelegem karma, vacuitatea, jurămintele, moralitatea. Totul este un test.

Există nenumărate poveşti. Odată un Lama şi-a trimis elevii să jefuiască o bancă. Acest Lama avea cinci elevi deosebit de loiali şi devotaţi. Patru dintre ei s-au dus să jefuiască banca, dar al cincilea a spus : Nu! Tu Lama m-ai învăţat să nu fur. Iar Lama i-a raspuns:  Tu esti cel mai bun elev al meu. Un Lama ne pune la încercare în mod constant prin modul în care el îşi manifestă defectele. Sunt greu de înţeles toate aceste lucruri, de aceea este nevoie să stăm şi să reflectăm asupra lor.

Este foarte firesc ca elevii aceluiaşi profesor să aibă percepţii complet diferite faţă de profesorul lor, denotând vacuitatea profesorului, faptul că acesta este gol de orice natură. Un învăţător nu este nici într-un fel, nici într-altul, el în sine. El este exact aşa cum fiecare elev îl proiectează.

Se povesteşte că un tânăr se pregătea să plece într-o călătorie în India. Înainte de plecare îşi luă rămas bun de la mama lui. Aceasta îl rugă să-i aducă când se va întoarce din călătorie o relicvă a unui om sfânt din India. Ce este o relicvă? Atunci când o persoană iluminată moare, de multe ori în cenuşa rezultată din corpul incinerat rămân tot felul de obiecte neobișnuite. Câteodată rămân tot felul de cristale speciale care strălucesc permanent. Se spune că marii Lama lasă în urma lor lucruri cu totul şi cu totul ieşite din comun. De multe ori oamenii consideră acestea ca fiind sacre.

Băiatul călătoreşte în India şi uită de cererea mamei lui. Când tocmai era pe picior să se întoarcă acasă, îşi aduse aminte că nu a luat o relicvă pentru mama lui. Cum mergea el pe drum, văzu un căine mort, îi scoase un dinte şi îl luă cu el. Când ajunse acasă îi dădu dintele mamei şi îi spuse: “Uite, ţi-am adus dintele unui om sfânt”.

Mama lui nu se îndoi de spusele fiului ei, luă dintele şi îl puse pe altar. Se spune că datorită marii ei credinţe şi a rugăciunilor la această relicvă, ajunse la iluminare.

Ce indică acest fapt? Că obiectul este gol de a fi sfânt în sine. Numai credinţa ei a condus-o spre iluminare.

 

Anexa nr. 1:

Textul Tong Len din  Ofranda Lamei scrisă de către Primul Panchen Lama.

 

Nimeni nu-și dorește nici cea mai mică suferință,
Nimeni nu s-a săturat de prea multă fericire.
Binecuvântează-mă să văd, că între mine și alți nu există nici o diferență –
Învăță-mă să mă bucur de a lor fericire.

Ajuta-mă să învăț că prețuirea de sine, această boală fatală
Este sursa tuturor suferințelor mele, sursă pe care vreau s-o înlătur.
Binecuvântează-mă, să identific în mod clar cine este vinovatul ca să învăț a-l nesocoti.
Și, în cele din urmă , să distrug pe acest imens dăunător – pe acela ce percepe        lucrurile ce au o natură proprie de sine.

Ajută-mă să văd că prețuind mamele, gândul de a le face fericite,
Este o poartă pentru mine de a-mi dezvolta acele calități înalte, nelimitate.
Binecuvântează-mă de a prețui toate ființele mai mult decât propria-mi viață.
Chiar și atunci când fiecare dintre ele, va veni ca dușman să mă atace.

Pe scurt: copiii urmăresc să se îngrijească numai de ei înșiși,
Pe când cei nobili, cei cu calități înalte, acționează spre binele celorlalți;
Binecuvântează-mă să realizez daunele și beneficiile ce izvorăsc din acțiunile lor,
Și, astfel să învăț a mă vedea pe mine și pe ceilalți ca fiind egali, și apoi să mă substitui lor.

Prețuirea de sine, poartă spre orice necaz, ea este.
Prețuirea mamelor mele – poartă spre orice calitate spirituală.
Te rog, să mă binecuvântezi cu practica de a mă pune în locul celuilalt
Inima vieții mele spirituale, să devină.

Și acum, sfântul și înaltul meu Lama, plin de compasiune,
Dă-mi te rog binecuvântarea ta, fă ca durerile ființelor, ce sunt mamele mele,
Faptele rele și obstacolele lor să rodească toate la mine,
Și lor să le pot dărui, tot binele și fericirea mea,
Și astfel, să mă asigur că fiecare dintre ele, să aibă parte de toată fericirea.

Chiar dacă lumea din jurul meu şi tot ceea ce o populează se revărsă din fructele păcatelor pe care le-am făcut odată
Şi ploaia durerii, a lucrurilor pe care le urăsc peste mine cade,
Binecuvântează-mă, te rog să văd în toate acestea ca sfârşit a tuturor rezultatelor           păcatelor mele
Şi circumstanţele negative să le transform în cale.

Pe scurt, ajută-mă să iau tot ceea ce-mi apare în viaţa mea, rău sau bine
Şi de practica celor cinci puteri diferite să mă folosesc
Ca să transform toate acestea într-o cale de creştere a celor două forme de           aspirare spre iluminare.
Dă-mi, te rog, binecuvântarea ta, să simt numai bucurie.

Ajută-mă să găsesc abilitățile adecvate, cu cele patru aplicații,
Să includ imediat pe calea mea tot ceea ce mi se va întâmplă.
Binecuvântează-mă, să-mi menţin practica minţii şi jurămintele luate
Şi diversele reguli ce dau sens acestor vieţi, pline de timp liber și abundență.

Ajută-mă să găsesc iubirea și compasiunea, cât și răspunderea personală,
Cu macaraua de a da şi a lua, ce pe vânt călăresc.
Binecuvântează-mă să mă dedic învățării aspirării spre iluminare
Și de toate acestea să mă pot folosi de a salva orice ființă din marea suferință a roţii.

 

Anexa nr. 2

Aspiraţia spre iluminare

Din primul capitolul al scrierii Ghidul războinicului spiritual

de maestrul Shantideva

 

6.
Atât de mică şi firavă este binefacerea mea,
Ce altă virtute mai nobilă voi putea găsi,
Ca forța imensă a răului să o poată birui,
Dacă nu aspiraţia spre iluminare?

 

7.
Multe veacuri, toți Buddha
Au contemplat şi au văzut
Că atingerea rapidă a fericirii supreme.
Benefică este ea ființelor nenumărate.

 

8.
Aceia ce doresc să distrugă multiplele
Forme de suferință din existenţa condiționată, (adică samsara)
Şi durerea din inimă a tot ce-i viu să o îndepărteze,
Şi de a le aduce lor, fericirea sub orice fel şi chip –
Dorinţa de iluminare nu o vor abandona niciodată.


9.
Şi chiar dacă ei sunt încă deprimați, şi
În continuare, în al vieții ciclu încătușați,
Aceia care în inimile lor, dorul de iluminare şi-au intensificat,
Pe dată, vor deveni copii celor iluminați.

 

10.
Păstrează ferm în inima ta “dorința de iluminare”
Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul
Pentru că transformă corpul tău necurat, pe care l-ai luat
În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.

  

11.
Păstrează ferm în inima ta “dorința de iluminare”.
Căpitanul lumii, a cărui minte este nelimitată
A cercetat profund şi a constatat cât de preţioşi
Sunt cei ce doresc din pribegie să se elibereze.

 

12.
Toate celelalte virtuţi ca planta musă sunt
După ce dă roade, ele se veştejesc şi cad.
Numai dorinţa de iluminare este un copac peren
Ce înfloreşte şi dă fructe permanent
Şi mai mult de atât – el creşte neîncetat.

 

13.
La fel ca şi cel ce se bizuie pe eroul luptător, când tremura de frică
Sau cel care fapte extrem de rele a comis,
Pe dată va fi slavat, dacă pe dorinţa de iluminare s-a bazat.
Dacă această înţelegere este în inima ta, ce te împiedică să te sprijini pe ea?

 

14.
La fel ca şi focul de la sfârşitul lumii,
Ea pârjoleşte instantaneu orice mare rău.
Avantajele nenumărate ale acestei aspiraţii
Discipolului Sudhana au fost predate, de către înţeleptul Lord Maitreya.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lectia 5, partea A – Tong Len

Tong Len: a da şi a lua

 Conform învăţăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferinţelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecţia 5, partea A

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

O scurtă recapitulare

Până acum am practicat câteva versiuni ale meditației Tong Len și anume:

– prima meditație am făcut-o asupra unei persoane pe care o iubim și care are o anume problemă pe care dorim să i-o preluăm și să o anihilăm în noi.

– a doua versiune a fost meditația asupra sinelui nostru viitor atunci când ne confruntăm cu vreo problemă. Să zicem că mâine am o întâlnire cu cineva cu care am frecușuri și știu că mă voi enerva. În meditație voi prelua și o voi anihila această situație din viitor, în care știu că voi reacționa într-un mod neplăcut.

Această versiune o putem folosi asupra sinelui meu de peste o oră sau de peste o săptămână sau lună.

 

Cum funcționează Tong Len?

Întrebarea este cum funcționează Tong Len? Pot eu oare să iau suferința cuiva doar stând pe perna de meditație și imaginându-mi că fac asta?

Vă voi citi acum un fragment din cartea Grădina scrisă de Geshe Michael Roach.

Protagonistul este un tânăr care a întâlnit o fată și de care s-a îndrăgostit. La un moment dat, drumurile lor se despart, el mergând să studieze la Academie.

Acțiunea se petrece într-un loc și timp nedefinit. Din când în când, tânărul se întoarce în vacanțe acasă și își caută prietena. Deoarece cei doi aveau obiceiul să se întâlnească într-o grădină, de fiecare dată când se întorcea acasă mergea în grădină sperând să o găsească pe tânăra fată. În scurtă perioada în care fuseseră împreună, tânărul învață multe de la ea și îi era tare dor să mai învețe, dar fata dispăruse cu totul.

Eroul nostru stătea și își aștepta prietena în grădină, întotdeauna în orele târzii ale nopți și în diverse perioade ale anotimpurilor. De fiecare dată când se afla singur în grădină, apare cineva. Fiecare dintre personajele care-l vizitează în parc este un mare înțelept budist care îi transmite învățături. În acest fragment, oaspetele este marele maestru Asanga. El a trăit în jurul secolului al 4-lea, fiind fratele maestrului Vasubhandu care a scris Abhidharma Kosha – Tezaur al înțelepciunii perfecte. Se spune despre maestrul Asanga că ar fi primit învățături în mod direct de la Maitreya, viitorul Buddha. Maestrul Asanga și maestrul Vasubhandu au fost jumătate frați, adică au avut aceeași mama, dar tați diferiți. Mama lor fusese călugăriță. Într-o zi ea a avut o viziune și anume că dacă ea își vă da jos roba va avea doi copii care vor fi mari învățători spirituali. Asta și făcu, ea a avut un fiu cu un rege și celălalt fiu cu un brahman. Cu adevărat cei doi fii au ajuns mari maeștrii.

În acest fragment maestrul Asanga îl învață pe eroul nostru meditația Tong Len. Mama lui murise de cancer la sân și cum tânărul fusese foarte legat de mama sa, era chinuit mereu de gândul de ce a trebuit să i se întâmple ei acest lucru? Fusese atât de bună toată viața și niciodată nu rănise pe cineva. Unde este ea acum?

Cum ar putea să o ajute? Băiatul își iubise enorm mama și îi era tare dor de ea. Pe acest fond, vine maestrul Asanga și îl învață meditația Tong Len.

Fragmentul pe care vi-l voi citi este după meditație, când cei doi încep să discute.

…Se uită la mine cu o privire plină de compasiune, cu ochii scânteind şi spuse uşor : „Ascultă cu atenție, pentru că îți aduc vești îmbucurătoare, dar nu de genul cărora te-ai putea aștepta. Lasă-mă să îţi pun mai întâi câteva întrebări simple. Crezi în existența Celor Iluminați ?”

„Da.”, am spus. „Poate nu pot să-i văd acum, dar mai important este că înţeleg cum aceştia pot exista şi chiar înţeleg cum aş putea şi eu să devin unul. În afară de toate acestea, am un instinct – deşi trebuie să admit că instinctele trebuie privite, în general, cu băgare de seamă, pe când pe cunoaștere te poți întotdeauna baza – pe care l-am avut pe parcursul întregii mele vieți; acest instinct mă informează de existența Celor Iluminaţi.”

„Îţi poţi imagina”, spuse, „că Un Iluminat este conştient de suferinţele fiinţelor care nu sunt încă iluminate ?”.

„Cu siguranță că da, pentru că aceștia cunosc toate lucrurile, iar suferinţa noastră reprezin-tă doar unul dintre acestea.”

„Crezi că Cei Iluminaţi sunt plini de compasiune? Când văd pe cineva suferind, crezi că le pasă?”

„Sigur că le pasă, le pasă de suferința noastră chiar mai mult decât ne pasă nouă înşine.”

„Dacă ar exista vreun mod prin care aceștia ar fi putut înlătura o singură fărâmă din suferința noastră, să spunem făcând această meditație, nu crezi că ar fi făcut deja acest lucru, cu mult timp înainte?”

Am rămas tăcut, paralizat de acel gând.

„Nu putem spune că suferința noastră reprezintă o dovadă că durerea nu poate fi înlăturată prin simpla dorință a unei persoane de înlăturare a acesteia, fie că acea persoană suntem noi înşine, fie că este oricare altă fiinţă din univers ?”

Liniştea mea absolută a confirmat adevărul cuvintelor maestrului Asanga.

„Şi atunci, la ce folos ?” am strigat răspicat. „La ce este de folos practicarea acestei meditaţii sau a oricărui alt lucru dacă nu poate înlătura durerea cuiva sau oferi fericire cuiva ? De ce să mai încercăm măcar ?”

Îmi aruncă o privire severă. „Te întreb pe tine”, spuse pe un ton liniştit, „din ce cauză am început noi această meditație, mai devreme, astăzi după-amiază ?”.

„Te-am întrebat dacă există un mod prin care se poate învăța compasiunea; dacă există o metodă prin care să pot învăţa să ţin la alţii cu aceeaşi intensitate cu care ţin la mine însumi.”

„Înţelegi de ce inima ta, inima fiecărei fiinţe vii, nutreşte după această apă sfântă ? Înţelegi de ce eşti însetat atât de tare după această abilitate, abilitatea de a putea avea dragoste egală ?”

„Nu pot să spun asta în niciun fel de cuvinte, simt doar că este real, cred că noi toţi simţim că este adevărat.”

„Adevăratul motiv”, răspunse în mod sincer, „este că având acest fel de dragoste, putem să facem şi să fim toate lucrurile. Există o parte a minţii noastre care realizează acest fapt, deşi suntem prea slabi ca să acţionăm în mod potrivit în această direcție. Pe scurt, această compasiune reprezintă calitatea unică ce te poate transforma într-un Luptător spiritual. Este singura emoţie care te poate împinge către cea mai înaltă culme a activităţii umane, care constă în serviciul absolut şi fără prejudiciu faţă de toţi cei din jurul nostru, care se află în orice fel de nevoie.”

„Astfel, această meditaţie nu poate, de fapt, să o ajute pe mama sau pe altcineva în niciun fel”, am deliberat, aproape fără să-i aud cuvintele.

Maestrul Asanga îmi cuprinse umerii în mod complet şi, pentru prima dată, îşi arătă tăria, puterea copleşitoare atât a corpului cât şi a intelectului său. Mă zdruncină o dată cu putere şi spuse: „Priveşte în ochii mei! Acum!”

Am privit.

„Gândeşte!”

Am încercat, eram obosit, începusem să-mi pierd ideile.

„Care ar fi rezultatul logic al unei meditaţii în care încerci, chiar dacă numai mental, să îndepărtezi suferinţele tuturor vietăţilor din univers şi să le împlineşti fiecare dorinţă a inimii lor, de la fericirea măruntă a existenţei noastre nenorocite pe care o trăim acum, până la cel mai înalt extaz al iluminării totale ?”

Am gândit mai clar pentru un moment, sub presiunea intensă ce izvora din braţele şi mâinile sale de fier. „Ca toate gândurile”, am început şovăind, „va planta o sămânţă sau o amprentă mentală în mintea mea. Nu îmi pot imagina nicio intenţie mai pură şi nici vreun gând care ar putea concepe un obiect mai semnificativ, dat fiind faptul că am dori fericirea supremă nu doar pentru noi înşine sau celor câţiva care ne sunt dragi, ci pentru toate formele de viaţă din întregul univers.”

Atunci îmi pică fisa. „Dacă ar fi să aleg acea acţiune care ar crea în viitor o lume perfectă, dacă ar trebui să aleg un lucru care ar putea lăsa o amprentă care m-ar face să văd fiecare detaliu şi persoană din lume ca fiind de o perfecţiune totală, de o puritate ca a luminii, atunci ar fi exact această meditaţie pe care o facem în noaptea aceasta.”

Încuviinţă şi continuă să-mi fixeze faţa cu privirea, aşteptând mai mult.

„Dar la ce este bună o lume perfectă pe care am creat-o doar pentru mine dacă mama mea nu o poate vedea? La ce bun este o grădină perfectă dacă este suficient de mare doar pentru o singură persoană egoistă?”

„Ascultă acum”, îmi comandă din nou. „Ce-ţi spune logica? Ce poate găsi mintea ta ca să-ţi răspundă la întrebare? Gândeşte-te! De asta ai venit aici, din cauza asta însăşi Grădina există, din cauza asta ai vorbit cu noi, cu mine.”

„Când mama ta era bolnavă, când cancerul a început să-i consume pieptul, apoi a migrat către mâinile şi burta ei şi în final şi-a croit drum către inima sa, pe care i-a sfâşiat-o, lăsând-o într-o baltă roşie de sânge, acolo pe duşumeaua casei, a fost oare cineva care ar fi putut veni şi înlătura boala ei doar fluturându-şi mâna.”

„Nu, nimeni, nici pentru ea, nici pentru oricine altcineva, de când există umanitatea.”

„Şi ce anume i-a cauzat boala?”

„Prin prisma tuturor celor discutate de noi, a fost datorită faptului că ea însăşi a neglijat la un moment dat, în trecut, să respecte viaţa.”

„De ce a neglijat să respecte viaţa?”

„Ei bine, pentru că şi ea a fost la fel ca noi, şi ea a fost ca întreaga masă a umanităţii, care îşi trăieşte existenţa  şi suferă oribil în această existenţă, care nu cunoaşte un sfârşit al acestei suferinţe, care nici măcar nu înţelege că suferinţa va continua şi după moarte, care adesea nici măcar nu este conştientă că suferă, ci continuă să meargă înainte precum oile către abator, de fapt precum nişte oi care ar putea lua singure un cuţit cu care să îşi taie gâtul – căci suferim pentru că am cauzat suferinţă altora şi avem o ignoranţă completă a faptului că acest lucru ne creează propria suferinţă, iar în final pentru că în căutarea noastră de a ne proteja propriile interese răspundem la rău cu un nou rău, asigurând astfel asupra noastră răul de mai târziu.”

„Cum se face de ai ajuns la acest adevăr?” spuse simplu.

„Este bunătatea”, am spus izbucnind în lacrimi, „bunătatea ta şi bunătatea tuturor maeștrilor care au venit în această Grădină pentru a-mi arăta că sursa reală a tuturor durerilor este durerea pe care noi o cauzăm altora.”

„De ce a trebuit să-ţi arătăm asta ? De ce a trebuit să vorbim, să descriem, să raţionăm cu tine, să te facem să te gândeşti şi să te aducem la o adevărată înţelegere ? Nu ar fi fost mai simplu dacă am fi putut să luăm tot ceea ce ştim şi să punem în mintea ta în mod miraculos, fără aceste ore de discuţii sincere şi reflecţii ?”

„Nu, nu cred că este posibil.”

„De ce nu ?”

„Dacă ţineţi minte, aţi fi făcut acest lucru cu mult înainte; nu aş fi avut vreun motiv să vin în Grădină, aş fi ştiut deja totul, pus şi simplu pentru că vroiaţi ca eu să ştiu.”

„Crezi că noi cunoaştem doar datorită faptului că înţelegem sau crezi, mai degrabă, că la un moment dat, în trecut, şi noi am fost exact ca tine, nu am ştiut nimic despre Cale şi apoi am avut marea binecuvântare de a întâlni ghizi spirituali ?”

„Mă gândesc că trebuie să fi fost la un moment dat, în trecut, exact ca şi mine. Apoi aţi întâlnit ghizi spirituali, ați ajuns să înţelegeţi ceea ce v-au învăţat şi astfel aţi atins obiectivele supreme ale acelei învățături.”

„Şi aşa ajungi la punctul esențial. Te rog să-ți imaginezi o lume fără niciun ghid spiritual. Gândește-te la această Grădină ca la un loc gol şi rece, fără niciun fel de lumină de genul căreia ai văzut aici, când Ea a avut bunătatea să-ţi ofere posibilitatea de a intra în acest loc sacru.”

Nu am putut suporta gândul. Am dezaprobat din cap cu vehemență şi am început să mă retrag din apăsarea mâinilor sale de pe umerii mei.

„Astfel te întreb: care este cel mai bun şi, în fapt, unicul mod de a o ajuta pe mama ta ? Crezi că îi vei trimite o casă în care să locuiască, un pat în care să doarmă, o bucată de pâine sau un fruct ? Crezi că asta o va ajuta, acolo unde este ea acum ? Crezi că asta este ceea ce are nevoie ? Nu ştii că, în scurtul timp cât a fost în această lume, a avut o casă, a dormit într-un pat, a consumat un munte de mâncare pe parcursul întregii vieţi ? Lucrurile acestea au oprit, oare, cancerul ?”

„Nu, nu!” am suspinat.

„Deci, ce vei trimite către ea ? Lumina albă din inima ta ?”

„Lumina, o lampă, o lampă aparte care să o ghideze către un loc fără suferinţă, o lampă a înţelegerii lucrurilor pe care mi le-ai explicat mie.”

„Şi cine poate fi lampa ei ? Cine o poate învăţa întreaga Cale, de la început până la sfârşit ? Cine îi vede întregul ei trecut, întregul ei viitor şi întreaga ei minte: cine ştie exact de ce cunoaştere are nevoie şi care sunt paşii pe care trebuie să îi urmeze ?”

„Doar un Iluminat”, am replicat cu tărie.

„Ce anume creează un Iluminat ?” întreabă.

„Același proces care creează toate lucrurile: acțiunile minții, acțiunile vorbirii, acțiunile corpului –  dar pentru a crea un Iluminat, acțiunile respective trebuie să fie total pure, trebuie să plantăm în conștiință acele amprente mentale care ne vor face să ne vedem pe noi înșine devenind Iluminați”, am spus de urgență.

„Și care meditație este cea care plantează acele amprente mentale în modul cel mai adecvat, perfect ?”

„Nu mă pot gândi la nimic altceva mai potrivit, perfect şi complet decât cea pe care tocmai mi-ai explicat-o”, am replicat calmându-mă în interior, „deoarece aceasta reprezintă însăși Calea compasiunii, compasiune care este dragostea pentru toți ceilalți ca pentru noi înșine, mai mult decât pentru noi înșine.”

„Explică-mi tu acum”, spuse dându-mi drumul la umeri şi privind în jos liniștit, „poți tu, oare, pur şi simplu prin puterea meditației să înlături suferinţele mamei mele şi să-i împlineşti orice dorinţă, dorințele ei fundamentale, de perfectă fericire şi de existenţă angelică ?”

„Dacă această meditaţie mă face Iluminat, îmi dă abilitatea de a mă putea duce la ea şi de a o putea învăţa această Cale în mod perfect, atunci”, am spus cu un sentiment brusc de bucurie deplină, „Da.”

„Atunci trimite-i lumina albă”, spuse maestrul Asanga în timp ce se ridica de pe bancă, „trimite-i lampa, fii tu lampa. Trimite apă celor însetați, transformă-te în paharul cu apă. Trimite-le un prieten celor care sunt singuri, transformă-te în acel prieten. Fii un iubit pentru cine are nevoie de un iubit, fii un copil pentru cei care îşi doresc un copil, fii un arbore pentru cei ce doresc să se așeze şi să se odihnească, fii un trandafir pentru cei care caută frumuseţea, fii toate lucrurile pentru toată lumea, dacă le poţi aduce fericire într-un fel. Trimite totul pe lumina albă, în exterior, odată cu respirația ta.”

 

În acest fragment ni se explică modul în care funcționează Tong Len.

Maestrul Asanga ne dă câteva sfaturi:

– fii un iubit pentru cine are nevoie de un iubit;

– fii un copil pentru cei care își doresc un copil.

Fii tu acela. Folosește-te de corpul tău, de mintea ta, de tot ceea ce este mai bun în viața ta, de binefacerile acumulate și dăruiește-le lor. Motivul pentru care ceilalți există este ca să le dăruim.

Această poveste încearcă să ne ajute să ne extindem compasiunea noastră, nu numai pentru noi înșine sau pentru cei pe care îi iubim, ci și pentru cei care ne sunt indiferenți sau pentru dușmanii noștri. O modalitate de a medita este de a extinde cercurile din jurul nostru.

  În centru sunt eu, pot face meditație asupra mea. Și este bine când se începe această practică să pornim de la noi înșine, pentru că este important să ne conectăm la emoțiile corecte. De asemenea este foarte important să ne dezvoltăm un sentiment puternic de compasiune, dorința de a lua durerea.

Uneori este dificil să facem acest lucru cu alții și este mai ușor cu noi înșine pentru că ne prețuim și iubim. Deci este bine să începem cu noi înșine și să ne dezvoltăm la maximum dorința de a ne prelua suferința sinelui nostru viitor de peste o săptămână când ne vom întâlni cu șeful care ne va critica sau va țipa la noi.

– Următorul cerc este al celor apropiați de noi și pe care îi iubim.

– Următorul este cercul celor pe care nu prea îi iubim sau ne sunt neutri.

– Ajungem la cercul celor pe care nu-i iubim.

– Iar în final vom ajunge la cercul celor pe care îi urâm sau care poate sunt dușmanii noștri.

Pentru a ne dezvolta compasiunea, va trebui să ajungem la cercurile îndepărtate, la acele persoane pe care le detestăm. Bineînțeles că nu vă fi deloc ușor la început să facem meditație asupra lor, pentru că nu ne place să le dorim binele. Dar puterea meditației vine din aceste cazuri, vine tocmai din voința noastră de a le lua suferința și de a anihila-o în noi.

Cu cât vom practica mai mult:

a. ei se vor schimba sau vor dispărea din viața noastră

b. capacitatea noastră de a iubi va crește, plăcerea în viața ne va creste incomensurabil. Întreaga lume se va schimba.

Treptat în viața noastră vor înceta să mai apară oameni pe care nu-i putem suferi. Ori se vor muta într-un alt loc ori se vor schimba. Ce li s-a întâmplat? Nimic. Schimbarea   s-a petrecut în inimile noastre, pentru că ei vin din inimile noastre.

Exact ca și pixul.

 

Noi ne creăm lumea prin propriile noastre fapte

Întrebarea este dacă cineva suferă, suferința lui este și a mea?

Dacă am rănit pe cineva, făcând această faptă din ură față de el, karma în acest caz este foarte intensă. Efectul ei va fi ori că eu voi suferi, ori voi avea o sănătate șubredă ori voi locui într-o zonă în care viața este în pericol permanent. Dacă karma nu are o intensitate mare, atunci oamenii din jurul meu vor fi bolnavi sau dacă este război voi fi în afara zonelor de luptă.

Toate aceste lucruri vin, fără nici cea mai mică îndoială, numai și numai din noi.

Și cu toate că noi le proiectăm, nu avem nici cel mai mic control asupra lor. Cu toții trăim cu impresia că ele exista în afara noastră. Această practică ne da posibilitatea să le readucem la noi și să dobândim controlul asupra karmei.

Această întrebare este mereu pusă.

Da, este adevărat că noi proiectam lucrurile, este adevărat că ele apar datorită a ceea ce am făcut în trecut. Asta nu înseamna că ele nu există. Asta nu înseamnă că nu există niciun pix. Este foarte adevărat că eu văd acest obiect că e pix, iar câinele îl vede ca pe un os de ros. El nu este un pix în sine, și ca să devină pix este necesara prezența mea. Eu sunt cel care proiectez pixul și fără mine el nu exista. Și totuși el are rolul de pix, exact la fel ca și înainte de această analiză. Lucrurile există și funcționează așa cum au existat și funcționat și anterior. Numai că acum îmi dau seama că lucrurile nu există în sine. Cu toate că le proiectez în afara mea, că proiectez suferința pe semenii mei, asta nu înseamna că ei nu suferă. În lumea mea ei într-adevăr suferă, iar eu sunt obligat să-i ajut și acesta este unicul mod de a eradica suferința.

Oare pot eu să-i ajut în momentul prezent? Nu, nu-i pot ajuta, dar pot încerca să-i ajut. Tot ceea ce pot, este să plantez semințe în mintea mea, prin modul în care acționez, vorbesc și gândesc. Atunci când am ajutat pe cineva, nu fac altceva decât să sădesc în inima mea semințe karmice adică intenția mea de a ajuta. Iar atunci când vor da roade în lumea mea va fi mai puțină suferință și eu însămi nu voi mai suferi atât de mult.

Dacă încerc să ajut pe cineva, voi și reuși? Reușita este cu totul dependentă de karma lui. Atunci când încerc să ajut, uneori voi reuși și alte ori nu. Reușita nu are nici o legătură cu prezentul și nici cu mine. Totul depinde numai de karma lui.

Medicii vă pot spune același lucru. Sunt pacienți care vin cu aceleași simptome și primesc tratamente similare. Pe unii îi ajuta și pe alții nu. Totul depinde de karma lor.

 

Marea greșeală

Datorită acestei mari greșeli, nu înțelegem realitatea. Niciodată nu funcționează în prezent. Karma are nevoie de timp ca să se coacă, iar marea noastră greșeală sunt legăturile pe care le facem între cauză și efect în lumea noastră convențională.

Maestrul Patanjali denumește acest lucru “denaturarea minții”. În Yoga Sutra  el spune:

Vom ajunge la desăvârșire atunci când mintea vă înceta să denatureze.

El ne vorbește de distorsiunea pe care o facem în minte atunci când nu înțelegem de unde vin lucrurile.

 

Exemplu: reușita la examen

Exemplul este următorul: Eu cred că dacă voi copia la examen voi obține o notă bună.

Să spunem că am copiat, nu m-a prins nimeni și am luat nota 10. Întrebarea este oare am luat nota 10 pentru că am copiat? Noi spunem că nu există așa ceva.

De ce? Deoarece fiecare faptă, gând sau vorbă lasă amprente în conștiința noastră. Împreună cu fapta este înregistrată și intenția cu care a fost făcută, intensitatea și multe altele. Vom vorbi despre asta în lecția 5.

Atunci când copiez fac un act de fraudă. Ceea ce se va înregistra în curentul meu de conștiința este “fraudă”. Când sămânța plantată va da roade și întotdeauna va fi nevoie de timp până să se coacă, ceea ce mi se vă întâmpla va fi că voi fi înșelat în mod direct, într-o formă cu mult mai mare decât copiatul la examen, deoarece karma se intensifică și mai depinde și de forța intenției cu care a fost făcută fapta. În concluzie efectul poate fi ori să mă găsesc într-un loc de muncă unde oamenii sunt necinstiți sau se înșală unul pe altul, ori să trăiesc într-un mediu în care nu există sinceritate.

 

Dacă am obținut nota 10, acest lucru fiind ceva plăcut pentru mine, se datorează faptului că în trecut am ajutat pe alții în studiile lor. Numai în acest fel voi obține rezultatul dorit. Numai dacă îi voi ajuta pe alții să obțină tot ceea ce ei își doresc voi putea obține ceea ce eu îmi doresc.

Pretinsa legătură de cauzalitate între fapta de a copia și nota bună este imposibilă.

Această legătură nu poate exista, pentru că niciodată dintr-un act de fraudă nu va ieși un rezultat bun. Este imposibil ca dintr-o sămânță de lămâie să crească un palmier.

Și dacă va creste un palmier înseamnă că am plantat un palmier, iar dacă acum am plantat o sămânță de lămâie, în viitor voi avea un lămâi. Această pretinsă legătură dintre fraudă și un rezultat bun este denaturarea pe care o creează mintea noastră. Marii înțelepți și maeștri, cu toții vorbesc de această greșeală fatală pe care o facem. În această concepție greșită asupra lumii, ne trăim cu toții viața.

În această greșeală suntem afundați tot timpul și datorită ei suferim.

Neînțelegând de unde vin lucrurile, reacționăm greșit față de lume și în acest fel continuăm să învârtim roata samsarei.

În această roată se învârt cei ce nu înțeleg, pentru că ei continuă să planteze semințe karmice care-i determină să se nască din nou și din nou într-una din cele șase forme de existență din samsara. Dar cei care încep să realizeze aceste lucruri sunt pe drumul de ieșire.

 

Întrebarea “cum” față de „de ce”

Se pune întrebarea, ce rost mai are să învăț la un examen? După cum știm sunt destule cazuri în care am învățat și nu am luat 10 sau în care nu am învățat și am luat 10.

Vom vorbi despre diferența dintre cum și de ce.

Să luăm mitul care spune “dacă vreau să mă aranjez în viața va trebui să muncesc din greu”. În societatea noastră se perindă această idee cum că munca grea duce la siguranță financiară. Este așa sau nu?

Dacă ne gândim la muncitorii care pavează drumurile, ei muncesc foarte greu și cu toate acestea nu câștigă îndeajuns pentru a-și cumpăra cele necesare.

Dacă munca grea ne-ar da siguranță financiară, atunci toți cei care ar lucra din greu ar fi asigurați financiar. Dar acest lucru nu este adevărat pentru că există persoane care nu muncesc deloc și au securitate economică. Dacă lucrurile stau așa, atunci motivul pentru securitate economică nu stă în munca grea.

Asta înseamnă că nu trebuie să ne străduim? Nu, nu spunem asta. Spunem că lucrurile vin uneori prin mare efort și alteori nu.

Dacă nu avem karma de a reuși la un examen, nu contează cât efort depunem pentru a învăța, nu vom reuși. Ceea ce va stabili reușita este modul de comportament față de ceilalți, de cât de buni am fost cu ceilalți.

Este foarte important să deosebim între cum și de ce, pentru că este complet invers de modul în care suntem obișnuiți să gândim, iar mintea noastră va încerca să se împotrivească acestor lucruri.

 

Karma are nevoie de timp ca să dea roade

Cu ceea ce îmi apare în prezent ca rezultat karmic nu mai am ce face. Singurul lucru pe care pot să-l fac, în cazul când rezultatul este unul neplăcut, este să regret modul în care am acționat în trecut, iar în cazul în care el este plăcut să mă bucur și să continui tot așa. Atunci când îmi apare un lămâi și eu mi-am dorit un palmier, înțeleg că nu mai am ce face și în acest caz voi regreta că am sădit ceea ce nu trebuia. Înțeleg că am acționat din ignoranță, iar acum voi face contrariul, voi înceta să mai plantez astfel de semințe și voi sădi altele. Există moduri de a purifica semințele deja plantate, dar nu vom intra în acest subiect acum.

De fiecare dată când vom lua o decizie în viață, decizie luată din neînțelegerea cauzei și a efectului, vom semăna în permanență semințele samsarei.

 

Ca să ne dezvoltăm compasiunea este nevoie de înțelegere

Subiectul meditației Tong Len este compasiunea. Compasiunea noastră nu va putea trece dincolo de un anumit nivel dacă nu vom înțelege vacuitatea noastră și a tuturor ființelor. Cu alte cuvinte până nu vom înțelege că ele nu au nicio natură de a suferi în sine, așa cum și noi nu avem natura de a fi suferinzi în sine. Suferința se datorează numai și numai semințelor pe care le-am semănat în această viață și în nenumăratele vieți anterioare. În momentul când vom putea opri distorsiunile minții, numai atunci vom putea să ne salvăm din samsara.

Cel care este plin de compasiune nu mai poate suporta suferința ființelor, pentru că ele sunt mai prețioase decât el însuși. Acesta a șters linia despărțitoare dintre el și ceilalți.

Maestrul Asanga spunea: dacă cei iluminați ar fi putut să ne ia suferința, nu ar fi făcut-o deja? Cu siguranta ar fi făcut-o, deoarece compasiunea lor pentru noi toți este fără margini. Dar ei nu pot face asta. Singurul lucru pe care-l pot face este să vină să ne învețe să punem X pe legătura pe care suntem obișnuiți să o facem între a copia și a lua o nota bună. Ei încearcă foarte mult să ne ajute și câteodată vă trebui să ne lovim cu capul de pragul de sus sau să trecem prin încercări grele că să ne deschidem și să ajungem la toate aceste învățături. Și cei mai mulți dintre noi nu sunt aici. În București locuiesc aproape un milion 800 de mii de oameni, câți dintre ei sunt prezenți la acest curs?

 

Cum urcăm pe un drum spiritual?

Drumul spiritual este următorul:

Datorita multelor binefaceri pe care le-am făcut în nenumăratele vieți anterioare, karma dă roade și datorită ei ne aflăm aici, ascultând aceste învățături care ne coboară din ego, din aroganță, din ideea preconcepută că ținem lucrurile sub control.

De multe ori, în urma unui dezastru sau a pierderii celui drag, omul începe să se întrebe de ce se întâmplă aceste lucruri? El începe să caute răspunsuri. Și în acest fel el începe să urce pe un drum spiritual.

Cât timp îi ia omului să facă asta? Nenumărate vieți anterioare. Această etapă în care omul începe să se ridice spiritual se numește “calea acumulării”. Iar când acest lucru se va întâmpla, va începe să facă bine altora și să caute diverse modalități pentru a ajuta. În acest fel el va acumula multe binefaceri, pe care karma le va înregistra fără să piardă nimic. Când cumulul de binefaceri va fi suficient de mare, va veni timpul când ochiul înțelepciunii se va deschide puțin, puterea de concentrare și cunoașterea lui se va dezvolta, iar condițiile exterioare îi vor permite să înceapă explorarea naturii realității – de unde vine suferința. Nu numai că el nu va mai fi o victimă a suferinței, dar va avea suficientă karmă, capacitate de înțelegere și înțelepciune ca să descifreze enigma. Până va ajunge la iluminarea completa a lui Buddha, va mai trebui să treacă peste câteva pietre de drum. Pe calea iluminării există cinci pietre de drum principale și multe, multe alte diviziuni secundare.

 

Calea percepției

Calea percepției se află la mijloc de drum și ea împarte oamenii în două categorii, între așa numiții Tsur Tong și Pakpa.

Tsur Tong

Pak Pa

Tsur Tong sunt aceia care captează, care cred că lucrurile vin spre ei din exterior. Oamenii vin, mașinile vin, dezastrele vin, fericirea vine. Toate lucrurile se întâmplă, iar ei le captează în mod pasiv.

În schimb toți Pakpa care au trecut de piatra percepției, adică au experimentat în mod direct vacuitatea în meditație profundă, au realizat că tot ceea ce există în viață nu sunt decât proiecții ale minții lor, ce vin din semințele lor karmice. Ei înțeleg pe deplin natura goală a lumii în care trăiesc. Vacuitatea lumii nu înseamnă că lumea nu există și nu funcționează, ea – da, există – și funcționează exact ca și înainte de meditație, dar ei înțeleg de unde vine ea, adică vine din proiecțiile lor.

Ei încă mai trebuie să învețe cum să-și recapete controlul asupra lor înșiși. În continuare lucrurile se vor desfășura ca și mai înainte, dar ei au deja o cunoaștere profundă. Pentru că „programarea” lor s-a schimbat, ei înțeleg și vor reacționa în mod diferit față de lume, creându-și condițiile de a evada din samsara. Acesta este modul din care se iese din samsara.

Programarea în acest context nu înseamnă că cineva de sus ne programează, ci ea este karma care se bazează pe ignoranță și neînțelegere. În reprezentarea Roții vieții, ea se află în cercul din mijloc. În acest cerc sunt desenate trei animale, un porc, un șarpe și un porumbel. Porcul simbolizează ignoranța, șarpele reprezintă aversiunea, iar porumbelul reprezintă patima, pasiunea. Ignoranța este mama tuturor relelor, pentru că totul vine de la ea. Deoarece nu avem înțelegerea necesară, ni se întâmplă toate necazurile.

 

Calea percepției este un proces uimitor ce durează aproximativ jumătate de oră, după care timp de 24 de ore, înțelegerile profunde încep să vină una după alta ca și pop-cornul. Toate aceste înțelegeri împreună sunt denumite cele patru adevăruri nobile.

Pakapa înțelege:

    • suferința. El poate citi gândurile oamenilor și le poate vedea suferința, inclusiv pe a lui.
    • înțelege care este sursa suferinței, de unde vine ea.
    • înțelege că suferința are un sfârșit.
    • de asemenea, poate vedea în mod direct cum va putea pune capăt suferinței.

În experienta lui, Pakpa poate vedea clar cum va ajunge la iluminare, cât timp va dura, cum se va întâmpla și va ști că totul va fi bine. Cel ajuns în acest stadiu, nu va mai avea nici un motiv de îngrijorare. Încă va mai trece prin mici situații neplăcute pentru că încă se mai află în samsara. Se spune că în cel mult șapte reîncarnări va ajunge la iluminare, care este nimic în comparație cu numărul de trai, va duce un trai bun și va avea profesori desăvârșiți.

Cel care a trecut de calea percepției vă continua să meargă pe calea practicii, practică care poate dura de la una până la șapte vieți, timp în care va trebui să ajungă la iluminare. Karma va da roadele necesare pentru el. Dar chiar și atunci când va ajunge la iluminare totul va fi gol de orice natura și nu va exista nimic în sine, dar el a devenit maestru în a-și crea propria lui plăcere și plăcere altora. El va deveni un mare maestru și va veni să-i învețe și pe ceilalți cum să facă.

 

Există de asemenea calea pregătirii, în care trebuie depusă multa muncă. Va trebui practicat mult meditația Tong Len, yoga. Vor trebui făcute și multe alte lucruri pe această cale, pentru că această situație nu se poate întâmpla de la sine. Va trebui acumulată karma ca să se întâmple. Dar totul are sens. Și ceea ce este uimitor este că aceste experiențe mistice la care suntem expuși, sunt rezultatele complet logice ale acestui mecanism.

Cei care au perceput vacuitatea în mod direct povestesc că în această experiență că este ca și când văd fața lui Dumnezeu. Perceperea vacuității este o experiență mistică profundă, iar ea este în întregime rezultatul unui drum clar și logic, drum ce se bazează pe înțelegere și multa meditație.

Pakpa sunt precum magicienii, nu în sensul că fac ca lucrurile să apară dintr-o pocnitură din degete, ci pocnitura lor din degete este înțelepciunea, înțelegerea funcționarii karmei. Ei plantează semințele și așteptă să rodească ca apoi să se bucure de roade.

Asta este tot.

Numai așa se poate ajunge la iluminare.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lectia 5, partea B – Tong Len

Tong Len: a da şi a lua

 Conform învăţăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferinţelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecţia 5, partea B

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Am discutat în lecțiile trecute despre felul în care practicăm meditația Tong Len și cum să extindem cercul pentru a ne dezvolta compasiunea noastră până la maximum.

  1. Primul mod a fost să începem cu noi înșine și am continuat în a include cât mai multe persoane în cercul nostru de compasiune.
  2. În cazul în care doriți să rămâneți în lumea ființelor umane, al doilea mod este de a merge geografic. Puteți să începeți cu cei din cartierul vostru, cu cei din orașul vostru, din țara voastră, de pe continentul vostru, de pe planeta noastră, din galaxia noastră.
  3. Al treilea mod este de a merge după diferitele forme de existență. Cercul compasiunii va trebui să fie în cele din urmă infinit și să cuprindă toate făpturile. Vom include animalele, spiritele flămânde – preta, ființele din infern și zeii.

 

Diversele lumi ale samsarei

Vom vorbi în continuare pe scurt despre Roata vieții. Imaginea Roții vieții este una dintre cele mai faimoase în budismul tibetan. În fiecare mănăstire tibetană ea este expusă lângă ușă. În această imagine este reprezentat Domnul morții – Yama. El este cel ce ține în ghearele lui samsara și este reprezentat cu chip de taur, cu colți, gheare, cu coadă și încununat de o coroană de cranii omenești. Dacă va uitați mai bine veți vedea flăcări care ies din diverse locuri. El este cel care ne tine pe toți în labele și fălcile lui. Yama să află în noi toți, deoarece din clipa în care ne-am născut purtăm cu noi condiția de a muri. El vine cu noi din clipa în care ne-am născut. Nu există nici un loc în care să scăpăm de el.

Această roată conține universuri diferite în care trăiesc creaturi vii. Ceea ce noi cunoaștem, mai mult sau mai puțin, este existența umană de pe planeta noastră. În această imagine este reprezentată lumea animalelor. Din experiența noastră față de ele, știm că sunt diferite de noi și că înțelegerea lor este alta decât a noastră.

Această formă a existenței noastre suferinde care se degradează, și în care totul vine din karma, se numește Samsara în limba sanscrită. Tot ceea ce există în samsara vine din forțele karmice care se ridică și coboară, care aduc lucruri și iau lucruri.

În samsara sunt și alte forme de existență pe care nu le putem vedea. Cei care sunt în meditație adâncă pot să le vadă. În această imagine a Roții, lumile sunt reprezentate în diverse sectoare. Motivul pentru care vom intra puțin în această cunoaștere este pentru a le include în meditația noastră.

 

Infernul

În partea de jos a roții este reprezentat infernul. În budismul tibetan există descrieri foarte exacte ale infernului, tipurile de infern, cine va ajunge acolo, modurile de suferință, cât timp vor suferi acolo. Aceste descrieri incredibile sunt foarte asemănătoare infernului descris de Dante. Asta înseamnă că au existat destui oameni spirituali care s-au cufundat în meditație adâncă și au văzut aceleași lucruri, indiferent de religia lor. Se spune că există două tipuri de infern, cel cald și cel rece.

 

Spiritele flămânde

O altă lume reprezentată în imaginea Roții vieții este cea a spiritelor flămânde sau Preta. Acestea au fost oamenii care toată viață au fost zgârciți, care și-au păstrat lucrurile numai pentru ei fără să dea și altora.

Această minte, preocupată toată viață de a strânge multe lucruri, de a nu da altora, de a consuma în exces, de a cheltui mult, în momentul în care va părăsi corpul va trece în această lume a prete-lor/spiritelor. Societatea în care trăim astăzi este o societate mare de consum, risipind resursele într-o forma exagerată, aducând zgârcenia și risipa la cote maximale.

Lumea spiritelor este o lume plina de suferință. Acestea au corp și pot trece prin ziduri. Sunt ca fantomele. Uneori se pot vedea noaptea. Și câteodată și copii le pot sesiza. Există diverse tipuri de preta, dar ceea ce le caracterizează pe toate este suferința mare prin care trec. Trăiesc în mari lipsuri și sunt în permanență chinuite de foame sau de sete.

Se spune că această suferință a spiritelor este mai redusă decât cea din infern.

Dar chiar și așa suferința lor este mare. Prete-le sunt condamnate să trăiască o viață lungă în lipsuri și foame teribilă. Suferința lor poate fi comparată cu cea prin care trec cei ce mor de foame, numai ca ele nu pot muri așa de repede. Spiritele pot trăi înfometate chiar și o mie de ani.

Unele spirite sunt descrise ca având o gura mica cât un vârf de ac și o burta mare care nu poate fi umplută.

Sunt alte spirite care cred că văd de departe mâncare sau băutură, iar când se apropie își dau seama că a fost doar un miraj sau că mâncarea este dezgustătoare și nu o pot mânca. Sunt altele care atunci când mănâncă, mâncarea le arde pe dinăuntru.

Ele trăiesc o viață de blestem care se datorează unei vieți anterioare de risipă, de avariție, de a nu dărui.

 

Animalele

Există printre noi persoane care dețin animale. În majoritatea cazurilor, acestea duc o viață bună pentru că sunt îngrijite și protejate de pericole. Dar acestea sunt o minoritate față de numărul acelora care trăiesc liber.

Majoritatea animalelor, cum ar fi cele ce trăiesc în păduri, în deșerturi, peștii, insectele, diversele târâtoare – trăiesc într-o continuă frică. Experiența lor nu este ca cea a dulcii Bambi, pentru că dacă cineva se apropie, ele fug. De ce fug? Pentru că sunt sperioase. Viață lor este plină de primejdii, stau mereu la pândă. Fiecare clipă pe care o trăiesc este în teroarea primejdiei de moarte.

În plus animalele au și o doză mare de prostie. Ele nu pot să stea și să înțeleagă aceste lucruri și sunt condamnate să se reîncarneze de nenumărate ori în această lume.

O parte din ele sunt exploatate brutal de către oameni, pentru carnea, pielea lor și altele. O suferință în plus pentru ele.

 

Zeii sau ființe ale plăcerii

În reprezentarea samsarei sunt două secțiuni care reprezintă două lumii în care trăiesc așa zisele ființe ale plăcerii. Viața lor este foarte lungă și plină de desfătare, o viață asemănătoare zeilor din mitologia greacă sau indiană. Ele sunt descrise ca având un aspect foarte frumos, ducându-și viața într-un mediu splendid: totul miroase bine, mâncarea este ca și nectarul zeilor, muzica este minunată. Totul este perfect din toate punctele de vedere.

Care este problema lor? Ele nu sunt nemuritoare. Viața lor poate dura mii de ani, dar în cele din urmă ea se va termina. Acest fel de viață este determinată de karma ieșită din comun, acumulată pe parcursul a mii și mii de ere. Toată această karmă s-a concentrat și a făcut posibilă nașterea în această lume de desfătare.

Deoarece viața lor este în permanentă încântare, nu au nici un motiv și nici vreo dorință să caute un drum spiritual. Și mai mult, nu au nici această îmbinare între durere și plăcere.

 

Oamenii

În imaginea roții vieții există o secțiune care reprezintă existența umană.

Oamenii nu suferă tot timpul, dar nici nu trăiesc în permanentă plăcere. Cu toții suntem predispuși la boli, îmbătrânim și murim și, bineînțeles, trecem prin multe necazuri și provocări ale vieții. De aceea suntem motivați de dorința de a căuta să ieșim din samsara. Deoarece zeii trăiesc într-o continuă desfătare, nu au niciun motiv să facă vreun efort de a ieși din acest ciclu al morții și al vieții. Pe de altă parte, atunci când karma lor bună se va termina, vor fi nevoiți să cadă în tărâmurile inferioare.

Cu toții avem o karmă grea, ce am acumulat-o în nenumăratele vieți pe care le-am avut. Am trăit în toate formele de existență. De multe ori am fost animale carnivore, adunând karma care ne face să suferim.

 

Bardo

Inelul care înconjoară cercul central reprezintă bardo – lumea dintre moarte și nașterea în viața următoare. În tradiția evreiască se spune că după moarte faptele sunt cântărite. De cine? De către doamna Karma. Doamna Karma stă și cântărește ce direcție o va lua conștiința. Se pot vedea în acest inel, pe fondul negru câteva făpturi cu susul în jos, care sunt târâte înapoi spre existențele inferioare suferinde și altele desenate pe un fond alb, care au acumulat karma buna se înalță pe nori pe drumul de ieșire din samsara.

 

Buddha

În colțul de sus din partea stângă, stă Buddha, care este în afara samsarei și arată cu degetul spre luna din partea dreaptă. În acest colț se află paradisul lui.

Buddha a spus: “Eu nu am venit ca să vă povestesc despre lumi și universuri”.

Obiectivul lui Buddha nu a fost să ne sperie, ci să ne arate că există o cale de ieșire. Nu a avut niciun interes să ne descrie o teorie cosmologică și care să fie de preferat în locul alteia. El a spus: „scopul meu este să vă învăț cum să ieșiți complet din suferință”.

Un iluminat este atotcunoscător, are o imensă compasiune pentru toate ființele, vede absolut totul, este neînfricat și nu ezită să declare toate acestea.

De ce este neînfricat?  Pentru că deja el este afară, nu mai are de ce să se teamă.

El spune: “am eliminat tot ceea ce a fost negativ în mine și am venit să vă arat calea de ieșire. Unul dintre cele mai mari obstacole pe cale este să credeți că acest lucru este imposibil de făcut”.

Cine a creat infernul? Infernul este creat numai de mintea noastră.

Cum poate cineva să fie în infern? Exact așa cum mă aflu eu în această încăpere. În acest moment rodul karmei mele este să fiu ființă umană. Eu stau aici, podeaua este sub mine, tavanul deasupra mea, înconjurată de ziduri și sunt împreună cu persoane care ascultă ceea ce spun. Toate acestea sunt rezultatele karmei mele.

Ce este podeaua?  Ceva care mă susține.

De ce există podeaua care mă susține?  După cum știm, nu există o podea care să existe în sine, exact la fel cum nici pixul nu există în sine. Asta înseamnă că rezultatul karmei mele în momentul de față este această podea care mă susține. Și dacă, Doamne ferește, karma mea s-ar termina, atunci podeaua s-ar prăbuși. Numai în acest fel podelele se prăbușesc. Cauza prăbușirii podelelor este lipsă de protecție și de susținere a celorlalți în trecut.

Și dacă am podea sub picioare este numai în funcție de cum m-am comportat cu ceilalți în trecut: dacă le-am dat adăpost, dacă i-am protejat sau sprijinit. Dacă am sprijinit, am podea sub picioare și dacă nu am dat sprijin, ea se va prăbuși.

Pentru moment, încă mai am podea sub picioare. Ea îmi apare ca ceva foarte real și cu o existență proprie de sine.

Ce legătură am eu cu podeaua? Noi spunem că podeaua este rodul karmei mele, iar dacă nu am karma necesară, podeaua se va prăbuși.

Și acum să trecem din nou la tema infernului. Așa cum rezultatul karmei mele acum, este podeaua, exact în același fel va apărea și infernul. Pentru ființele care au, ca rezultat karmic să sufere acum în infern, infernul va fi la fel de real așa cum sunt la fel de reale pentru mine corpul meu și podeaua.

Unde se pot întâmpla toate acestea? Unde se află aceste ființe? Ele pot fi chiar aici, numai că realitatea lor este complet diferită de a noastră.

O astfel de karma, dar în miniatură, poate să dea roade și în existența umană. Un astfel de exemplu poate fi dat în cazul atacului de pe 11 septembrie 2001 în New York. Omul pleacă dimineața să lucreze în biroul său luxos din World Trade Center și în câteva clipe este cuprins de flăcări cumplite. Această karma s-a terminat și va urma alta. Karma se poate schimba în câteva secunde și poate fi nemiloasă. Ea este ca forța de gravitație. Când ne aruncăm de pe acoperiș, cădem.

 

Cine a construit paradisul lui Buddha?

Cine a făcut paradisul? La fel ca și infernul. Paradisul este și el un rezultat karmic. Atunci când karma începe să dea roade, este imposibil să stopezi procesul. Așa cum au fost imposibil de oprit flăcările care au izbucnit în clădirile World Trade Center.

Dacă am făcut binefaceri imense, vom fi în paradis și va fi imposibil să evităm acest lucru să se întâmple.

Fiecare faptă, vorbă și gând lasă amprente pe banda video care înregistrează în permanență. Fiecare dintre acestea este o cauză și în același timp și un rezultat. Fiecare gând pe care îl avem în acest moment este rezultatul unei semințe care a încolțit, sămânța a unui gând ce l-am avut în trecut. Fiecare asemenea gând este rezultatul trecutului, iar acum el va deveni cauză pentru ceea ce va urma în viitor. Tot acest proces este ca un flux infinit.

 

Meditația: a dărui ființelor din infern

Vom trece la meditația care va extinde cercul nostru de compasiune, ca să putem cuprinde și ființele pe care nu le putem vedea.

 

Așezați-vă comod și fiți atenți la poziția corpului.

Este foarte important să vă mențineți spatele drept. Cu toții deținem un canal energetic central care trece prin zona genitală și prin coccis, urcă în spirală spre creștetul capului, după care coboară în punctul dintre sprâncene, puțin spre interiorul capului. El este cel mai important canal energetic pe care îl avem.

Motivul pentru care spatele trebuie ținut drept este ca să aducem cu ajutorul gândurilor noastre energiile în acest canal central.

Fiți atenți la poziția bărbiei, să nu fie nici prea ridicată, nici prea coborâtă. Umerii să fie echilibrați. Așezați-vă palmele în poală astfel încât palma dreaptă să fie peste cea stângă și degetele mari să se atingă ușor. Dacă vă este cald, îndepărtați-vă puțin coatele de lângă corp.

Relaxați-vă fruntea, obrajii, ochii. Gura să fie închisă, dar nu strânsă. Ochii închiși. Limba să atingă ușor, locul de întâlnire dintre dinții de sus și cerul gurii. Acest lucru activează anumite canale care ne vor ajuta în meditație. Dacă puteți sta în poziția lotus ar fi foarte bine, dacă nu sunteți obișnuiți cu această poziție, puteți sta și cu picioarele încrucișate.

Și acum concentrați-vă pe respirație. Îndreptați-vă atenția spre un punct mic la intrarea în nări și la contactul cu aerul în acest punct. Începeți să numărați 10 respirații, numărătoarea începând cu expirarea.

Vom începe mai întâi să parcurgem etapele preliminarii care ne aduc energie bună.

La început vom invita o figura sfântă înzestrată cu calități nobile sau Lama. Imaginați-vă că el stă în aerul din față voastră și încercați să vedeți cât mai multe detalii ale înfățișării acestuia. Imaginea lui să fie tridimensională. Simțiți-i căldura corpului, parfumul care emană din trupul lui, iar expresia chipului să fie plină de farmec. Faceți ca această entitate să fie tânără, plină de viață, strălucitoare și de o frumusețe rară.

Prosternați-vă la picioarele lui, admirându-i calitățile nobile.

Oferiți-i o ofrandă, ceva frumos din viața voastră sau un lucru de care sunteți atașați și care vă împiedică să evoluați pe drumul spiritual. Dacă ați făcut o faptă remarcabilă sau ați avut un gând frumos, imaginați-vă toate acestea ca pe o perlă strălucitoare. Puneți perla într-o cutie frumoasă, plecați-vă în față Lamei și oferiți-i darul vostru. Mai puteți să-i oferiți meditația pe care o faceți, încercările voastre de a fi buni și de a-i iubi pe ceilalți.

Căutați-vă refugiul în el. O cale de a vă refugia, este acea de a vedea în el toate calitățile minunate, de compasiune și înțelepciune ale lui Buddha; înțelepciunea manifestată prin Dharma și pe care o are Sangha.  Sangha este formată din cei care au perceput direct vacuitatea.

Deoarece figura Lamei din fața voastră poate să întrunească toate cele trei locuri de refugiu, acest lucru fiind uneori un mod mai simplu de a vă refugia, este de ajuns să vă refugiați la maestrul vostru spiritual sau Lama și de a-l vedea ca fiind întruchiparea acelor virtuți pe care doriți atât de mult să le dezvoltați în voi.

Gândiți-vă la motivația voastră de a ajunge la bodhicitta, de a vă dezvolta acea mare compasiune care aspiră să ajute toate ființele oriunde s-ar afla ele, de a ajuta toate formele de existență, pe acelea pe care le cunoașteți și le vedeți, dar și pe cele pe care nu le cunoașteți și nu le vedeți. Chiar și în lumea noastră există atâtea persoane care suferă și de care nu știm. Deci încercați să vă amplificați intenția de a le ajuta și de a vă extinde cercul de compasiune astfel încât să cuprindă cât mai multe ființe.

Dacă aveți ceva care vă apasă sufletul, v-ați certat cu cineva sau ați avut un gând nu prea bun sau ați spus cuiva ceva neplăcut, îndreptați-vă spre Lama și destăinuiți-vă lui. El nu vă judecă și nu vă va critica niciodată, pentru că iubirea lui pentru voi este nesfârșită. Fiți cu încredere în el și mărturisiți-i tot ceea ce aveți pe suflet. Faptul că vă deschideți inima și că vă destăinuiți, vă eliberează de aceste energii și nu vă vor mai deranja din meditație.

Dacă ați făcut fapte frumoase sau faptul că sunteți aici și învățați cum să vă dezvoltați compasiunea în inimile voastre, bucurați-vă din tot sufletul. Bucurați-vă de faptul că aveți posibilitatea de a practica.

Cereți-i Lamei să vă binecuvânteze. Puteți cere binecuvântarea tuturor Lama pe care îi cunoașteți sau de la cei care credeți că au bodhicitta, marea compasiune de a ajuta toată creația. Cereți-le să vă ajute să vă dezvoltați compasiunea.

Rugați-vă în inimile voastre ca învățăturile să nu dispară din lume și să ajungă în locurile și la toți oamenii la care ele încă nu au ajuns. Rugați-vă ca toți aceia care vă învață toate aceste lucruri să rămână mereu cu voi.

Și acum, imaginați-vă că sunteți o pasăre care zboară și care privește în jos. Când veți privi în jos, veți vedea o suprafață imensă de pământ de culoare maronie și un soare fierbinte ce strălucește intens. Așa cum priviți de sus, veți observa că pământul începe să se încingă într-atât, încât va deveni ca oțelul roșu fierbinte, iar din loc în loc izbucnesc limbi de foc. Cum vă uitați așa în jos, veți vedea oameni alergând încoace și încolo, îngroziți și țipând de durere. Deja ați înțeles că cei pe care îi vedeți se află într-una din zonele infernului. Toți aceștia sunt într-o continuă suferință. Ei aleargă pe pământul cuprins de flăcări, încercând să scape, dar nu există nicio scăpare pentru ei. Totul arde, picioarele lor ard, sunt blestemați să trăiască în infern și nici nu pot muri. Ei sunt forțați să îndure din nou și din nou aceeași suferință eoni în șir, iar timpul pentru ei curge extrem de încet.

Încercați să aveți multă milă în inimile voastre pentru aceste ființe și să doriți să vă folosiți de tot ceea ce este necesar pentru a le ajuta, pentru că durerea lor este înfiorătoare.

Așa cum plutiți sus în aer, deschideți-vă mâinile și picioarele. Datorită marii voastre compasiuni și datorită dorinței voastre de a-i ajuta brațele, picioarele și tot trupul vostru se vor răspândi și se vor umfla, transformându-se într-un imens nor de ploaie. Ploaia începe să curgă în șiroaie peste pământul incandescent.

Treptat, treptat pământul începe să se răcească, limbile de foc încep să dispară, iar ființele încep încet-încet să se liniștească. Din pământ începe să răsară iarbă și să crească pomi, devenind totul verde.

Și acum datorită marii voastre compasiuni și dorinței voastre enorme de a vă sacrifica pentru ei, transformați-vă corpul în haine moi și mătăsoase și îmbrăcați-i. În continuare întoarceți-vă și înălțați-vă din nou, transformându-vă într-un imens șopron care îi va adăposti de soarele arzător. Priviți-i cum stau la umbră sub șopron, liniștiți și relaxați. Continuați apoi să produceți alimentele și băuturile necesare nevoilor lor fizice.

Încercați să vedeți cum faceți toate aceste lucruri în cele mai mici detalii și uitați-vă la ei cât de mulțumiți sunt de ceea ce le-ați dăruit și cât de relaxați sunt.

Coborați jos și stați acum printre aceste ființe. Ele vă înconjoară, iar voi începeți să le învățați de exemplu Tong Len, să le învățați cum să-și dezvolte compasiunea pentru ca ele să nu mai trebuiască să sufere așa cum au suferit. Vizualizați cum stau ele așezate în jurul vostru și cum le învățați.

În continuare vom face actul adevărului. Ne vom folosi de puterea adevărului al intenției noastre astfel încât ea să se poată realiza. Acest lucru este un fel de jurământ pe care ni-l luăm. Vom spune așa: “Dacă este adevărat că numai și pentru o clipă am simțit dorința de a ajuta, dacă este adevărat că am reușit, chiar și pentru un singur moment, să am un sentiment adevărat de compasiune și dorința de a ajuta, fie ca datorită adevărului acestei emoții pe care am experimentat-o, toate acestea să se întâmple cu adevărat.”

Îndreptați-vă, acum atenția spre Lama din față voastră. El radiază de fericire văzându-vă cum vă umpleți de compasiune. Este cel mai frumos cadou pe care i-l puteți oferi și, în plus, un mod minunat de a-i mulțumi pentru învățăturile pe care le primiți de la el.

Invitați-l pe Lama să vină la voi. Priviți-l cât este de strălucitor, trupul lui este făcut numai din lumină și este ușor ca un fulg. El se ridică în aer, se micșorează și aterizează cu delicatețe pe creștetul capului vostru, îndreptat în aceeași direcție cu cea în care priviți, după care va aluneca ușor spre tronul splendid din inima voastră. El va rămâne cu voi, iubindu-vă la nesfârșit.

Cereți-i să rămână cu voi. Numai atunci când veți cere, vă veți crea karma care să vi-l aducă la voi.

Dedicați tuturor ființelor binefacerea acestei meditații, a momentelor de compasiune și iubire pe care le-ați simțit ca ele să nu mai treacă prin nicio altă formă de suferință.

Încet-încet, deschideți ochii.

 

În această meditație ne-am axat pe ființele care trăiesc în infern, ființe despre care știm foarte puțin. Este bine să învățăm despre formele de existență din samsara ca să ne putem extinde cercul nostru de compasiune și să includem în el și pe acele ființe pe care nu le vedem în mod direct.

Dacă veți dori să meditați asupra animalelor, va trebui mai întâi să știți cum suferă ca să puteți să le luați suferința.

Am vorbit de asemenea și despre spiritele flămânde, care trăiesc într-o stare continuă de nemulțumire și lipsuri. Și ele merită compasiunea noastră.

Acesta este un mod de a merge spre celelalte forme de existență.

Tong Len este o cale de a ieși din suferință.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Lectia 6 – Tong Len

Tong Len: a da şi a lua

 Conform învăţăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferinţelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecţia 6

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Această lecție începe cu întrebarea clasică: adică cum, să nu mă simt jignită dacă cineva mă jignește? Mă doare când sunt jignită. Pot face din asta ceva care să nu mă doară?

Răspunsul este: karma nu funcționează niciodată în prezent. Cineva care vine și mă insultă este numai un rezultat karmic care provine din faptul că am jignit pe alții în trecut. Și chiar dacă înțeleg acest lucru și va veni acum cineva și mă va insulta, nu o să mă simt jignită?  Sigur că mă voi simți jignită.  Și acest lucru este un rezultat karmic.

Dacă o mașină dă peste mine și mă calcă pe picioare, acest fapt este rezultatul karmic a ceea ce am făcut în trecut și cu toate acestea îmi va zdrobi picioarele în prezent – iar în prezent nu mai ce face, nu mai am de ales.

Lucrurile apar, există, funcționează exact la fel ca și mai înainte de a auzi aceste explicații. Ne vor durea, ne vor jignii, ne vor răni. Toate acestea se petrec cu adevărat, datorită semințelor karmice. Asta nu înseamnă că nu ne vom ofensa. Problema este cum voi reacționa și cu câtă înțelepciune vin în momentul prezent. Lucrurile neplăcute vor continua să vină și cu toate că înțeleg lucrurile acum, încă vor continua să nu-mi placă când se țipă la mine sau cineva mă înșală.

Dar când înțelegem acest mecanism karmic, reacția noastră în fața unei situații neplăcute va fi: „ Aaa! Așa m-am comportat eu în trecut. Ce prostie am făcut! Regret foarte mult pentru ceea ce am făcut. Nu vreau să mai sădesc asemenea semințe. Nu-mi place când cineva țipă la mine, știu că eu am fost acela care l-am adus în viața mea”.

Dacă înțeleg acum de unde vine această persoană în viața mea, voi înceta să-l mai aduc.

Sigur că nu este ușor, pentru că la început când auzim insultele, vom reacționa în același mod în care suntem obișnuiți, adică îl vom insulta și noi pe el. Și când ne vom întoarce acasă și ne vom liniști, poate ne vom aduce aminte de explicațiile primite. Data viitoare, poate ne vom aminti mai repede de aceste învățături, şi cu timpul diferenţa dintre înţelegerea noastră şi, respectiv, reacţia noastră se va micşora. Şi va veni acea zi în care nu vom mai reacţiona deloc, cu toate că încă ne va mai durea.

Cu cât vom înţelege mai mult, cu cât vom asimila mai mult, cu cât vom medita mai mult, timpul reacției se va scurta, abilitatea noastră de a activa antidotul la reacția instinctivă, ceea ce noi o denumim ca fiind “naturală”, va crește.

Noi spunem că reacţia nu este naturală, ci ca ea vine din obişnuinţă, din obicei.

În cele din urmă, obiceiurile noastre vor începe să se schimbe, pentru că am încetat de a mai planta seminţe, iar aceste situaţii neplăcute vor înceta să mai apară.

Acest proces este un proces treptat, în urma căruia lumea noastră se va schimba. Din ce în ce mai mult vom fi înconjurați de oameni frumoși şi spirituali, care se vor ajuta unii pe alții. Acesta va fi modul în care lumea din jurul nostru se va schimba. Şi asta nu pentru faptul că în această lume s-a schimbat ceva în sine, ci se datoreşte faptului că începem să proiectam o altă realitate. Noua realitate vine numai şi numai din noi.

 

Şi până atunci va trebui să fim răbdători

Budismul nu spune că atunci când ne doare să pretindem că nu ne doare. El nu vine să ne învețe aceste lucruri. Nu aşa funcționează lucrurile. Ci cu câtă înțelepciune veniți în prezent pentru ca viitorul vostru să fie diferit.

În continuare vom discuta de încă două subiecte.

 

Roadele imediate ale karmei

Până acum am vorbit, despre modul de funcţionare a karmei şi despre decalajele de timp dintre cauză şi efect. În general, karmei îi ia destul de mult timp până să dea roade. Ţin să subliniez faptul că: cu cât vom înţelege mai bine vacuitatea şi ne vom consolida înţelepciunea, cu atât timpul de rodire se va scurta, adică timpul care se scurge dintre sămânţă şi rodul ei va fi din ce în ce mai scurt.

Arya, după ce a perceput vacuitatea în direct, va continua să planteze seminţe, dar atunci când le sădeşte, le sădeşte în mod intenţionat pe acelea care îi vor aduce anumite rezultate. El îşi dă seama că rezultatele nu vor veni în mod magic, ci ele vor veni din magia faptelor lui. Arya atunci când seamănă seminţe, datorită înţelepciunii lui, acestea vor germina cu mult mai repede, adică vor conduce la rezultatele dorite numai în câteva zile sau săptămâni, ceea ce pentru mulţi dintre noi ar lua vieţi, după vieţi. În concluzie, karmei îi ia mult timp până să dea roade.

Meditaţia Tong Len este extraordinară în ceea ce v-am spus acum. Karma meditației, cum este această meditație direcționată în vederea dezvoltării compasiunii, rodeşte foarte repede. Este unul dintre lucrurile imediate pe care le poate face cineva.

Chiar dacă nu s-a întâmplat nimic în lumea exterioară, de multe ori se poate întâmpla la nivel emoțional. De exemplu, aveți sentimente proaste, deprimante de invidie şi veţi face această meditaţie, numai în câteva minute starea voastră sufletească se va schimba. Cinci minute după această meditaţie vă veţi simți cu totul altfel. De aceea aceasta meditaţie este extraordinară, ea este pur şi simplu un mijloc de a ieşi din stările mentale neplăcute şi a ne dezvolta compasiunea.

 

Canalele energetice şi chakrele

V-am vorbit puţin despre canalele energetice şi am vorbit despre faptul că deţinem cu toţii un canal energetic central, care începe din ochiul al treilea, care se află cam doi centimentri în interiorul frunţii, el apoi urcă spre creştetul capului , după care coboară în paralel cu coloana vertebrală, cam un centimetru în faţa coloanei ajungând în partea de jos al corpului.

În ambele părţi ale acestui canal se află canale laterale care se numesc Ha şi Tha, adică soarele şi luna (sau Ida şi Pingala). Hatha yoga conţine ha şi tha. Canalul drept este soarele şi cel stâng luna. Canalul drept este căldura, egoismul, supărarea. Canalul stâng este partea rece, este luna, dorinţele, pasiunile. (acestă teorie se poate schimba de la text la text şi, câteodată, ordinea este inversată)

Canalul principal este întru-totul compasiune şi iubire, înţelepciune şi înţelegere. Canalele laterale se înfăşoară în jurul canalului central, în punctele în care se află chakrele, mergând în jos. În jurul inimii, ele se răsucesc de trei ori.

sem lung jukpa chikpar

Lung înseamnă vânt sau energie.
Sem înseamnă gând.
Jukpa chikpar înseamnă ele merg mereu împreună

În limba tibetană se spune Ta dang ta pa, ceea ce înseamnă cal și călăreț.

Ta dang ta pa

Cu alte cuvinte gândul călărește pe vânt.

Gândul de compasiune introduce multă energie în canalul central. Exercițiile Yoga de asemenea ajută în direcționarea energiei spre canalul central, acesta fiind şi motivul pentru care oamenii ies mulțumiți după o oră de yoga.

Şi invers, atunci când avem un gând negativ de invidie, gelozie sau de supărare, canalul drept se va umple de energie (negativă). Gândiți-vă la acest canal ca fiind un balon subțire care începe să se umfle, sugrumând canalul central.

Locurile în care canalele se înfășoară şi sugrumă canalul central sunt aşa numitele chakre. Pe internet şi în cărți le vedeți deseori desenate şi colorate frumos. Vestea proastă este că chakrele sunt plasate în locurile în care canalele laterale sufocă pe cel central. Cu cât suntem mai egoiști, mai lipsiți de iubire şi compasiune, neînțelegând legea cauzei şi a efectului cu atât va fi mai mult aer în canalele laterale, ștrangulând canalul central, mai ales în locul chakrei inimii. Spre deosebire de celelalte chakre, în chakra inimii există trei înfășurări în loc de două.

 

În interior şi în exterior

Puteţi influenţa aceste lucruri din două direcţii:

a. făcând yoga, ca atunci când o ţeavă este astupată, şi încercaţi să o desfundaţi lovind-o din exterior.

b. sau prin a-l curăţa din interior, adică turnând soluţii pe teavă sau introducând un cablu spiralat.

Deci ori acționăm din exterior ori acționăm din interior cu ajutorul gândurilor.

Deoarece gândurile şi energiile corpului merg împreună, atunci când meditaţi veţi influența corpul şi aceste canale interioare. Legătura dintre corp şi gânduri, este făcută de către aceste canale. Idea este de a combina yoga cu meditația, pentru că progresul spiritual va fi cu mult mai rapid.

 

Puterea secretă a Tong Len

Printre meditațiile care dezvoltă compasiunea, Tong Len este una dintre cele mai importante. Datorită folosirii respirației în această practică, Tong Len este foarte puternică, respirația fiind cu totul legată de prana care trece prin canalele energetice. Versiunea Tong Len în care se lucrează cu respirația este cu mult mai intensă decât cea care nu o utilizează. Gândul şi respirația împreună activează prana, de aceea efectul acestei meditații este atât de rapid, mai rapid decât efectul unei simple fapte bune făcută în lume şi asta, pentru faptul că lucrați asupra canalelor energetice.

 

Tong Len în momentul morții

De aceste cunoștințe ne putem folosi şi în pragul morții. În momentele morții, mintea se separă de corp, iar karma care am acumulat-o pe parcursul acestei vieți şi a nenumăra-telor vieți anterioare, miliardele de semințe karmice care stau în chakra inimii sunt eliberate din protecția pe care corpul le-a oferit. Ca şi la extragerea bilelor la loterie, în funcție de ceea ce am acumulat, una va urca şi ne va trimite la următoarea existență într-unul din tărâmurile samsarei.

Dacă am practicat foarte, foarte mult Tong Len înainte de moarte, atunci în pragul morții vom putea practica Tong Len şi am putea încerca să luăm suferința tuturor ființelor din univers.

Cel care se află pe patul de moarte şi care nu a practicat mult această meditație, nu va putea să facă Tong Len, datorită suferinței intense ce o provoacă procesul morții. Dar cel care a exersat mult Tong Len, va putea în clipele morții să fie în control şi să practice Tong Len, să poată avea gânduri de compasiune pentru ființele suferinde, așa cum am procedat în ultima meditație cu ființele din infern. Se spune că acesta va ajunge automat în paradis. Cel mai uimitor lucru pe care-l putem face este să ne putem direcționa conștiința în momentul morții. Toți marii Lama fac acest lucru.

Am vorbit într-o lecție trecută despre faptul că Tong Len face parte din tradiția budistă Lo Jong – transformarea conștiinței.

Lo Jong

Primii care au început să învețe budismul în Tibet s-au numit Kadampa – ceea ce înseamnă cuvânt sfânt sau îndrumare/instrucțiune, formându-se tradiția kadampa.

Geshe Chekawa, a fost un mare lama care a trăit în jurul anului 1200, e.n. El a fost unul dintre cei mai mari maeștri ai tradiției Kadampa.

Se povestește despre acest mare maestru că se afla pe patul de moarte, fiind înconjurat de discipolii lui devotați, care-l priveau cu multă mâhnire în suflet. Ei cunoșteau regulile tradiției de a nu-l deranja în aceste momente. Datorită marii lui compasiuni şi a iubirii pentru elevii lui, Geshe Chekawa voia să le descrie momentele prin care trecea, să le descrie procesul morții, care în mod normal nu se poate relata.

El se străduia pe cât putea să descrie cât mai bine acele clipe în care trecea într-o alta lume şi spunea: „Nu pot, nu pot!”. Discipolii îl întrebară: „Ce nu poți?”. Și el spune: „Încerc să cobor în infern pentru a ajuta ființele de acolo și tot ceea ce văd în jurul meu sunt numai îngeri”.

Numai așa se poate ajunge în paradis, la a îndrepta toate energiile în inimă şi numai atunci inima se va deschide.

 

Ce se întâmplă când se deschide chakra inimii?

Cel care percepe vacuitatea în mod direct, proces meditativ care durează doar câteva minute, chakra inimii lui se va deschide dar numai temporar.

Chakra inimii noastre, majoritatea timpului este blocată de nodurile strânse pe care le creează canalele energetice şi asta datorită faptului că suntem plini de patimi, de egoism, de aversiuni, de critici, invidie, neînțelegere şi altele.

Cel căruia i s-a deschis chakra inimii pentru câteva minute:

    • va ajunge la o înțelegere profundă a vacuității, şi asta nu datorită logicii, ci datorită experienței directe pe care o are. El va vedea Dharmakaya – corpul de înțelepciune a lui Buddha și se va contopi cu el.
    • al doilea lucru care i se va întâmpla şi nu se întâmplă oricui, ci doar aceluia care se află pe calea Mahayana, datorită marii lui compasiuni şi iubiri: el va experimenta în mod direct Bodhicitta.
    • în același timp se va întâlni cu toate ființele universului. El le va vedea cu ochiul al treilea – ochiul înțelepciunii şi nu cu ochii fizici.

Din acel moment va şti că ceea ce îi va rămâne de făcut este doar să servească pe ceilalți. Înțelege că motivul pentru care a venit în această lume este de a învăța să servească toate ființele din lume şi de a ajunge la acel nivel pentru a le scoate din suferință. Calea pe care va merge va fi calea practicii după care va ajunge la iluminare. Şi când va ajunge la iluminare va dobândi capacitatea de a fi în același timp pe milioane de planete și va fi îngerul care îi va ajuta pe toți, ca şi Superman, despre care am vorbit la început.

 

Scopul vieţii

Dacă vă întrebaţi de ce aţi venit în această lume, motivul este cel despre care am vorbit mai înainte.

Nu am venit să mâncăm, să avem o carieră, să facem copii şi apoi să murim. Toate acestea pot fi frumoase, dar nu acesta este soarta noastră. Scopul nostru este de a deveni iluminați, de a dezvolta în noi acest potențial, acea natură buddhică cu care am venit în această lume şi care există în fiecare ființă umană. Acesta este motivul venirii noastre. Buddha a spus: nu vă mulțumiți cu mai puțin, cu mai puțin de atât, vă va omorî, în mod sigur. Suntem deja spre moarte.

Dacă îi privim pe cei din jurul nostru, fiecare pare că ar fi într-o mașină de curse.

Viața noastră este o mașină de curse care stă să se izbească de parapet, adică moartea.

Fiecare are câte un parapet în fața lui, situat la distanțe diferite. Cu cât îi vom da mașinii mai multă benzină, cu atât vom accelera spre parapet. Suntem cu toții într-o cursă nebună spre moarte, pentru că în permanență nu înțelegem realitatea noastră în care trăim şi suntem plini de sentimente negative, de critică şi așa mai departe.

 

Există o cale de scăpare din cursa nebună spre moarte

Există o cale de ieşire. Calea este dezvoltarea compasiunii. Aceasta este direcția. Acesta este mesajul marilor maeștri, mesajul lui Buddha.

Sensul vieții noastre este de a dezvolta acest potențial la nivele uimitoare, potențial care există în fiecare dintre noi.

Avem norocul să trăim într-o generație în care există învățători care ne învață cum să procedăm. Şi nu oricine are acest noroc.

Oportunitățile :

    • de a avea un corp uman
    • de a trăi într-o lume în care există dharma
    • şi în care sunt profesori
    • de a fi inteligenți
    • de a avea capacitatea de a asculta
    • de a avea un corp care nu se zvârcolește acum în dureri

nu se mai întorc !

Ele sunt atât de rare în samsara. Cine ştie când le vom mai avea încă odată. Iar pe altă parte, potențialul pe care îl avem de a-i ajuta şi servii pe toți ceilalți este incredibil.

Chiar şi faptul de a vorbi despre aceste lucruri este ceva foarte rar.

 

A transforma orice problemă într-o oportunitate

Vă mai aduceți aminte de acel australian care şi-a pierdut vederea? Atunci când a practicat Tong Len, el a practicat un Tong Len special. El spunea aşa: datorită faptului că mi-am pierdut vederea acum, fie ca nici măcar o singură fiinţă să nu mai treacă prin suferinţa morţii.

Există o durere specifică a morţii, în limba tibetană este numită Ney Chu, prin care trece toată lumea, o suferință imensă pe care nimeni nu o poate relata şi aceasta se întâmplă atunci când au încetat semnele de viaţă. Mintea încă se mai află în corpul care a devenit inert. În această stare nimeni nu mai poate relata ceva. Noi nu vorbim despre cei în moarte clinică ci despre cei care se află în stadiile avansate de deces.

Este ceea ce denumim în Lo jong, a transforma orice problemă într-o oportunitate. Acel australian, știind că are o problemă serioasă, de pe urma căreia orbise, în meditația Tong Len spunea: datorită acestui fapt, fie ca nimeni să nu mai treacă prin suferința morţii. Acest lucru a fost exact ceea ce la scos din orbire. El s-a folosit de forța adevărului şi de forța intenției lui, iar acestea l-au scos din orbire.

 

Meditaţia trandafirului şi a diamantului

Vom face acum ultima variantă a meditației Tong Len, meditația trandafirului și a diamantului. Meditația este puțin diferită de meditațiile anterioare şi în ea ne vom folosi de cunoașterea canalelor energetice.

 

Așezați-vă comod. Fiți atenți cum stați așezați astfel încât spatele să fie drept şi în același timp să stați şi confortabil.

Îndreptați-vă atenția spre respirație.

Invitați-vă profesorul, Shenyen Ten Tsul, în limba tibetană care înseamnă prietenul cel bun sau prietenul spiritual, să vină să vă însoțească în această meditație.

Priviți-i frumusețea lui interioară şi exterioară. El este înconjurat de o aură luminoasă, aura înțelepciunii şi a iubirii lui pure şi vă privește cu o iubire imensă. Uitați-vă cum el este întruchiparea a tot ceea ce ați dori voi să fiți.

Refugiați-vă acum în aceste lucruri minunate pe care profesorul le întruchipează pentru voi, în virtuțile lui sublime şi cereți-i să vă ajute să vă dezvoltați bodhicitta, aceasta iubire necondiționată, incontrolabilă, față de toate ființele simțitoare.

Şi acum uitați-vă la corpul vostru şi goliți-l de tot ceea ce este în interior. Goliți-l de carne, de oase, de toate organele interne şi de sânge. Corpul să rămână complet gol. Singurul lucru care să rămână să fie doar conturul exterior al trupului vostru. Vizualizați că tot interiorul acestuia este numai lumină, lumină de culoarea cerului senin.

Verificați că ați golit totul, că nu a mai rămas nimic în vârful degetelor de la mâini, de la picioare, din lobul urechilor. Totul, absolut totul, să fie plin de lumină.

În locul în care se află coloana vertebrală, va trece acum canalul central, numit Sushumna. El arată ca paiul de băut, dar transparent ca un cristal. Nu există nimic care să-l blocheze. El începe de la coccis, ajunge în creștetul capului și de acolo se curbează şi coboară spre punctul dintre sprâncene, cam doi centimetri în interior. Acest punct se numește Ajna Chakra.

În capătul Ajna chakra imaginați-vă un diamant mic, care strălucește intens, răspândind o lumină orbitoare, de o frumusețe fără seamăn.

Concentrați-vă pe acest diamant. El reprezintă înțelepciunea voastră.

Focalizarea în acest punct vă va ajuta să vedeți cu claritate lucrurile.

Şi acum, vizualizați în canalul principal, în dreptul locului unde s-a aflat inima voastră un trandafir superb, mic şi roșu. Petalele lui sunt catifelate, emanând un miros suav, minunat. El simbolizează compasiunea voastră. Încercați să-l mirosiți, să-i simțiți finețea petalelor lui şi bucurați-vă de frumusețea lui.

Imaginați-vă cum diamantul din Ajna chakra începe să urce prin canalul central spre creștetul capului. Faceți acest lucru încet. Lumina care o răspândește urcă şi ea, ca un punct luminos ce se ridică prin acest canal. După ce a ajuns în creștetul capului, diamantul va începe să alunece în jos, încet, încet, radiind lumină verde așezându-se ușor pe trandafir. Uitați-vă la diamantul care este aşezat pe trandafir.

Diamantul luminează trandafirul care radiază frumusețea şi care emană miros plăcut. Împreună ele simbolizează deschiderea chakrei inimii şi împlinirea compasiunii şi a înţelepciunii voastre.

Această întâlnire dintre înțelepciune şi compasiune, va crea o lumină intensă, lumină ce simbolizează compasiunea uriașă şi înțelepciunea profundă. Această împreunare va deveni cauza formării corpului vostru de lumină şi a unei minți atotștiutoare şi plină de compasiune, devenirea într-o ființă iluminată.

Uitați-vă cum micul trandafir şi diamantul radiază puternic lumină. Lumina vă umple tot trupul, vă umple cu toată fericirea care poate să existe şi vă curăță de orice suferință prin care aţi trecut, nerămânând nici urmă de ea.

Lumina izbucnește din corpul vostru extinzându-se în tot universul, în toate ființele. Ea umple mai întâi această cameră, pe oamenii din jurul vostru, se extinde şi umple toată clădirea în care sunteți şi pe toți cei din ea, apoi se extinde şi umple tot orașul, toată țara, tot globul pământesc şi tot universul.

Lumina binecuvântează orice ființă pe care o găsește în cale, satisfăcând toate dorințele acesteia şi poate şi mai mult de cât şi-a dorit. Încercați atât cât vă permite imaginația să mergeți dincolo de această lume, spre alte lumi şi să vă vedeți cum deveniți o sursă de binecuvântare pentru orice ființă din univers.

Îndreptați-vă atenția acum spre Lama şi invitați-l să vină la voi. Lama vine şi se așează pe locul unde se află trandafirul şi diamantul. Rugați-l să rămână cu voi şi să continue să vă ajute în a vă dezvolta compasiunea oriunde ați fi.

Dedicați binecuvântarea acestei meditații ca nici o ființă simțitoare să nu mai cunoască suferința şi să aibă cu toate parte de fericirea sublimă a lui Buddha.

Încet, încet deschideți ochii.

 

Vom încheia această lecție cu următoarea poezie:

Mi-aș dori ca toate ființele       
În orice loc se vor găsi,
Libere și fericite să poată fi.

Toate gândurile mele,
Toate vorbele
Și toate faptele pe care le fac,
A lor suferință să o înceteze.

 

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lectia 3, partea B – Tong Len

Tong Len: a da şi a lua

 Conform învăţăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferinţelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecţia 3, partea B

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Această meditaţie cultivă sentimente de iubire şi compasiune pentru celălalt.

Dacă o perioadă de timp veţi face această meditaţie în mod intenţionat pe cineva pe care nu-l agreaţi, vi se va dezvolta un alt sentiment pentru acesta, iar el se va schimba.

Cum se poate ca acesta să se schimbe? Ce i s-a întâmplat? Nimic. Doar mintea voastră s-a schimbat.

Lui nu ii s-a întâmplat nimic, el nu a făcut nimic. Doar mintea voastră vi s-a schimbat. Dacă înainte mintea l-a proiectat ca fiind neagreabil, prin faptul că aţi meditat asupra lui, mintea voastră s-a schimbat. Puteţi spune: „el s-a schimbat, este mai politicos, mai plăcut”. Singura modalitate de a-l schimba este prin muncă interioară. Nu există nici o cale exterioară de a-l schimba. Şi niciodată nu funcţionează în prezent. Îl puteţi invita la o cafea, îi puteţi explica tot ceea ce nu este în ordine la el. Încercaţi! Încercați să vedeţi dacă într-adevăr acest lucru funcţionează. Dacă el funcţionează, este numai datorită proiecţiei voastre care-l schimbă şi care dă acum roade. Iar dacă nu aveţi o astfel de proiecţie, nu contează câte cafele îi veţi oferi, acesta va continua să se comporte exact la fel ca şi mai înainte, pentru că nimic nu funcţionează din exterior.

Schimbarea vine din proiecţia minţii prin felul în care ne schimbăm seminţele karmice, iar acest proces este treptat.

 

Pentru a reuşi avem nevoie de ajutorul învăţătorilor noştrii.

Şi pentru a reuşi, avem nevoie de ajutorul învăţătorilor noştrii.

În această meditaţie ne rugăm ca învăţătorul nostru să aibă parte de viaţă lungă. Acesta este singurul mod prin care ne atragem în viaţa noastră profesori care să trăiască mult.

Se povesteşte despre Buddha că atunci când era pe cale să părăsească această lume, aşa numita trecere spre Parinirvana (aceasta este părăsirea corpului celuia care a atins Nirvana, cu alte cuvinte care şi-a eliminat orice suferinţă şi orice cauză care să-i mai provoace suferinţă în viaţa lui, spre deosebire de greşeala destul de răspândită de a spune “dispariţia conştiinţei”, pentru că ea de fapt se transformă într-o altă formă care nu mai suferă), se spune că ar fi făcut câteva aluzii discipolului cel mai apropiat cum că ar sta să părăsească aceasta lume. Acest discipol pe nume Ananda, povesti şi altor discipoli şi cu toţii se întristară foarte mult de faptul că învăţătorul lor cel mai iubit va pleca dintre ei, dar nu se gândiră nici o clipă să-i ceară acestuia să rămână. Aşa stă scris în scripturi, motivul pentru care Buddha a părăsit această lume a fost că nu i s-a cerut să rămână.

 

Chiar şi profesorii sunt proiecţii ale minţii noastre

Profesorul nu vine din exterior. El este gol de orice natură, este gol de a fi un profesor în sine, este gol de a fi o fiinţă sacră în sine, exact aşa cum este şi cel care ne insultă, el este gol de a fi un om rău în sine. Ei, adică profesorul, persoana rea şi toţi ceilalţi, sunt doar proiecţiile noastre.

Multe ziduri groase de ignoranţă ne înconjoară mintea şi inima noastră. Şi numai datorită actelor de binefacere pe care le facem, vor începe să se crape, iar profesorul/profesoara va apărea. Dacă începem să înţelegem vacuitatea şi procesul karmic, vom căuta să ne aprofundăm cunoaşterea lor. De aceea ne vom ruga lui şi îi vom oferi ofrande. Şi nu pentru că el ar avea nevoie, el nu are nevoie de nimic. Noi avem nevoie de el. Va trebui să ne creăm karma ca el să vină şi să rămână lângă noi. Numai aşa îl atragem spre noi. De aceea ne rugăm în meditaţie, ca el să rămână mereu cu noi.

 

Totul este doar un joc al karmei şi al vacuităţii

Toate etapele din aceasta meditaţie, de la A la Z, se bazează pe înţelegerea acestui joc karmic, pe seminţele karmice pe care le plantăm prin gândurile, vorbele şi faptele noaste şi se bazează pe faptul că lucrurile bune sau rele, sunt goale de orice sens, că nu au nici o natură de sine stătătoare.

Buddha, învăţătorii, şefii furioşi, teroriştii, cu toţii, fără excepţie sunt goi de orice natură, în afară de cea pe care noi o proiectăm pe ei. Mai mult, toată realitatea o proiectăm pe un ecran complet gol, total neutru. Un potenţial pur. Acest ecran este un potenţial pur pe care noi îl umplem cu toate sensurile şi semnificaţiile.

Şi cum facem asta? Prin felul în care ne comportăm cu alţii şi cât de mult acţionăm spre binele lor absolut. Toate aceste proiecţii vor fi întotdeauna legate de ceilalţi.

Dacă doriţi să verificaţi dacă toate aceste lucruri sunt corecte, începeţi să vă folosiţi de carneţel de şase ori pe zi, să urmăriţi seria de precepte morale, chiar dacă nu le-aţi luat sub jurământ. Începeţi să vă urmariţi mintea în lumina acestor reguli.

 

Cele zece precepte de eliberare

Există zece precepte pe care le vom denumi precepte de eliberare. Acestea se aplică tuturor. Ele sunt ca şi cele zece porunci din Biblie. Conform budismului, fiecare dintre noi deţine 84 de mii de afecţiuni mentale. Zece dintre ele sunt cele mai proeminente pentru că se regăsesc în fiecare dintre noi, altfel nu s-ar fi vorbit despre ele. Acestea sunt legate de corpul fizic, vorbire şi gândire.

Cele legate de corp sunt: a nu omorî nici o fiinţă vie, a nu fura de la nimeni nimic. Bineînţeles că există aspectul pozitiv şi negativ al acestor precepte. Dacă aspectul negativ este a nu ucide, aspectul pozitiv este de a proteja viaţa, de a o susţine, adică a ne îngriji de bolnavi, sau a ne asigura că maşina cu care circulăm este în bună funcţionare, şi altele.

Cele zece precepte :

– trei sunt legate de comportament
– patru sunt legate de vorbire
– și trei sunt legate de gând.

Când vom începe să ne analizăm mintea de şase ori pe zi (câte una pe zi), în lumina acestor precepte, schimbarea în mod obligatoriu va veni, pentru că vom începe să fim atenţi în special la gândurile noastre. Sincer vorbind, câţi oameni omorâm pe zi? Probabil că nu facem aşa ceva, dar poate că există gânduri de a dori răul cuiva – poate.

Dacă vom începe să ne urmărim gândurile, fără să ne criticăm, pur şi simplu să le observăm, schimbările vor începe să apară. Acest exerciţiu ţine de observare şi conştientizare.

De exemplu, pe tema de sănătate, dacă cineva are probleme de sănătate şi începe să fie atent la faptul de a nu dăuna vieţii ci din contră ar sprijini-o, cu timpul, sănătatea lui se va ameliora pentru că se va schimba karma. Motivul pentru care cineva este bolnav este rezultatul karmic ce vine din vătămarea vieţii, a oamenilor sau a animalelor.

Dacă cineva trăieşte în lipsuri, este numai datorită rodirii karmei ce este legată de furt. Şi furtul nu întotdeauna se exprimă prin a lua ceva ce nu-mi aparţine, ci poate să fie şi sub forma de a nu respecta proprietatea cuiva. Furt, poate fi şi atunci când mergeţi la toaletă şi o lăsaţi murdară, pentru că furaţi din timpul celui care va trebui să o cureţe după voi pentru ca alţii să o poată utiliza. Putem ajunge în acest fel şi la alte situaţii, cum ar fi: cât respect timpul altcuiva, proprietatea altcuiva, drepturile de autor şi aşa mai departe.

Am discutat în lecţia trecută despre karmă şi despre modul în care ea rodeşte şi am spus că rodul karmei are aceeaşi trăsătură cu fapta pe care am făcut-o şi, mai mult, aşa cum se întâmplă în natură, ea se amplifică (sporeşte). Rezultatul (efectul) este cu mult mai mare decât cauza pe care am plantat-o.

De exemplu, poate am descărcat de pe internet o melodie care avea drept de autor, preluând-o în mod ilegal. De mult, am şi uitat de ea. Poate că această faptă este minoră, dar dacă eu obişnuiesc să fac asta, într-o buna zi se va întoarce asupra mea sub formă de dificultăţi financiare. Mi-am însuşit ceva ce aparţinea altcuiva, nu am respectat drepturile de autor. Rezultatul faptei va fi că, atunci când voi avea nevoie de ceva, nu voi primi ce am nevoie.

Orice idee care susţine că lucrurile se schimbă dacă facem acum ceva, înseamnă că nu înţelege relaţia dintre cauză şi efect, în lumina celor învăţate despre karmă şi vacuitate.

Karma va acţiona întotdeauna astfel: pe ecranul gol va apare exact ceea ce am semănat, dar pentru asta este nevoie de timp pentru maturizare, iar ceea ce nu a fost însămânţat, nu va rodi niciodată.

 

Nu pot culege niciodată ceea ce n-am sădit

Oamenii se exprimă de obicei: „Eh, o să fi bine!” Iar noi spunem: „Cum poate fi bine?” Ca să fie bine, va trebui să plantez, nu pot culege ceea ce nu am semănat! Este atât de simplu, de logic.

Dacă doresc să-mi îmbunătățesc căile mele spirituale sau să întâlnesc oameni iubitori sau care să se intereseze de mine, ce va trebui să fac? Va trebui ca eu să mă interesez de ei, să-i iubesc. Dacă veţi practica meditaţia Tong Len, treptat viaţa voastră se va schimba. Ceilalţi vor trebui să se schimbe pentru că proiecţiile noastre s-au schimbat.

În acelaşi mod în care karma nu poate rodi dacă nu am sădit, la fel şi karma care a fost sădită nu poate fi ştearsă. Ceea ce am făcut rămâne înregistrat – în afară de cazul în care vom învăţa să curăţăm înregistrările nepotrivite. Dar până când vom învăţa să le purificăm şi să punem în practică ceea ce am învăţat, ele rămân în incubator, timp în care energia lor se amplifică şi, într-o bună zi, ele vor da rezultate şi nici nu vom şti cum au căzut pe capul nostru. Dar când ni se întâmplă ceva, va fi întotdeauna rodul a ceea ce am plantat odată.

Un copac nu poate exista dacă nu a fost sădită sămânţa din care să iasă.

 

Karma extraordinară a meditaţiei Tong Len

Aşa cum am mai spus scopul meditaţiei Tong Len este de a dezvolta în inimile noastre iubirea şi compasiunea. Maeştri budişti susţin că această meditaţie ne ajută să avansăm spre iluminare, pentru că ea ne micșorează suferinţa şi măreşte tot ceea ce este mai bun, ne mărește fericirea iar în cele din urmă când aceasta va ajunge la cele mai înalte culmi, vom ajunge la iluminare.

La această culme vom ajunge treptat. Vasul se va umple încet, încet, picătură cu picatură, iar atunci când va fi plin într-o bună zi, vom deveni noi înşine un înger luminos în paradisul lui Buddha, înconjuraţi de îngeri.

 

Învățătura care vine de la Buddha

Noi spunem că fiecare învăţătură este un act a lui Buddha. El vine şi ne învaţă prin oameni. Datorită impurităţii minţii noastre noi nu-l putem întâlni deocamdată pe Buddha. Gândirea noastră este inferioară, pe frecvenţe joase. Toţi Buddha şi toţi îngerii funcţionează pe frecvenţe cu mult mai subtile, de aceea nu le putem vedea formele divine. Ei vin să ne înveţe pentru că sunt plini de compasiune pentru noi. De aceea noi spunem că această învăţătură pe care o primiţi şi care ne dezvoltă iubirea, compasiunea şi înţelepciunea este un act a lui Buddha. Şi cu cât vom progresa mai mult pe drumul spiritual, în etapele lui cele mai avansate, vor începe să apară profesorii noştri ca întrupări ale lui Buddha.

 

Înainte de toate se ia

Se pune întrebarea, ce facem mai întâi în meditaţie, luăm sau dăm?

Când am efectuat meditaţia, înainte am luat şi apoi am dat. Şi am făcut asta pentru că aşa se obişnuieşte în general. Dar există situaţii când se predă invers. Motivul pentru care întâi se ia şi după aceea se dă, este ca în cazul în care un copil este bolnav, cu febră mare şi are dureri stomacale şi dacă îi vom da jucării, acestea nu-l vor bucura în acele momente pentru că suferinţa lui este prea mare. De aceea, este nevoie ca în primul rând să-i alinăm suferinţa şi după aceea să-l înveselim. Aceasta este ideea.

Când cineva are probleme, nu poate absorbi binele pe care vrem să îl dăruim.

Este ca şi când cineva este în doliu şi noi îi oferim prăjituri. Pe el nu-l mai interesează nimic, pentru că trece printr-o mare suferinţă. De aceea mai întâi de toate îi îndepărtăm durerea şi după ce l-am curăţat şi a devenit curat şi pur, îl umplem cu tot ceea ce este mai bun.

 

A lucra cu energiile

În stadiile avansate ale practicii budiste, când omul este aproape de iluminare, el lucrează cu canalele de energie ale corpului său. Studiile legate de această practică sunt deosebit de frumoase, ele se predau şi în cadrul studiilor yoga şi în cadrul studiilor tantrice budiste. Studiile tantrice sunt secrete, pe când în tradiţia yogină sunt publice.

În ultimele etape pe calea iluminării, va trebui adunată şi introdusă toată energia în canalul energetic central în scopul de a obţine corpul de lumină, îngeresc, mintea atotştiutoare şi abilitatea de a trimite copii fiecăruia ce are nevoie de ajutor.

Fiecare dintre noi are un canal de energie central care începe de la ochiul al treilea, urcă în sus spre creştetul capului şi apoi coboară pe lângă coloana vertebrală spre coccis şi apoi spre organul sexual. Atunci când faceţi Tong Len, vă pregătiţi de fapt pentru practica finală. Înainte de a face această învăţătură publică, marii Lama s-au consultat mult, asupra modului în care trebuie să practicăm pentru a putea progresa. Iar acest mod implică folosirea respiraţiei în meditaţie. Poate că vi se pare această practică ca fiind naivă. Ea nu este deloc aşa, este foarte avansată.

Aşa cum am spus, scopul este de a atrage toată energia în canalul principal, de aceea sunt Lama care predau invers, adică mai întâi se dă şi apoi se ia. Şi asta în vederea pregătirii noastre de a ajunge la etapele avansate. Există deci argumente şi pentru o metodă şi pentru alta.

 

Nu vă faceți griji: dacă vom practica aşa cum trebuie nu ne putem face rău

Întrebarea este dacă practica poate să dăuneze?

Aşa cum am spus, modul în care se predă Tong Len în scripturi, este de a nu lăsa materia neagră şi lipicioasă în noi, ci o ardem, o distrugem cu ajutorul flăcării poziţionate în inimă, distrugând în acelaşi timp şi egoismul care este sursă a tuturor relelor noastre.

Am mai spus că este foarte important să fiţi dispuşi să introduceţi această materie în voi. Cu toate că există dorinţa de a ajuta, de multe ori, există în noi şi reticenţă. Chiar dacă reticenţa există, este foarte bine să continuaţi procesul pentru că este exact ceea ce vă va amplifica compasiunea, ceea ce vă va schimba viaţa.

Reticenţa de a lua la voi această materie murdară vine din ego-ul vostru. El se luptă aprig. Vor veni gânduri cum ar fi : „Dar cu mine cum rămâne? Poate mă va durea! Poate nu sunt pregatită pentru aşa ceva! ”. Ego-ul se va lupta pentru existenţa lui. El face asta de foarte mult timp. Ego-ul ne-a însoţit dintotdeauna. Ne indentificăm cu el. Credem în ceva care de fapt este inexistent. De aceea trăim într-un corp care se uzează şi moare. Acesta este singurul motiv.

 

Perioada de tranziţie

Nu vă panicați dacă nu veţi vedea imediat rezultate, este nevoie de timp. Va fi o perioadă de tranziţie în care veţi lucra cu seminţele karmice. Veţi începe să urmăriţi lucrurile. Veţi lucra cu carneţelul, iar lucrurile vor începe să se mişte din interior. Desigur că va fi nevoie de timp astfel încât să se manifeste şi în exterior: aceasta este perioada de incubare (de maturizare). Între timp, cu toate că acţionaţi acum diferit de cum aţi acţionat înainte, karmele vechi vor continua să rodească, unele neplăcute, altele plăcute. De aceea, fiţi răbdători pentru că sunteţi deja pe calea cea bună. Aceasta este purificarea.

Dacă folosiţi carneţelul, el va fi instrumentul vostru de a ieşi din suferinţă. Şi când ceva ne ajută să ieşim din suferinţă acesta va deveni ceva sfânt. De aceea carneţelul va deveni pentru noi un lucru scump. Îl vom păstra cu sfinţenie, îl vom împături într-o pânză frumoasă, vom avea grijă să nu-l pierdem, îl vom purta cu noi oriunde. Este bine ca el să fie mic astfel încât să intre într-un buzunar.

 

Eliminarea fricii

Cel care a dobândit înţelepciunea prin perceperea vacuităţii în mod direct şi-a eliminat şi orice frică. El nu se mai teme de nimic pe lumea asta, deoarece a înţeles cum poate să controleze lucrurile. Nu-i mai rămâne de făcut decât să practice în continuare şi să aplice cunoaşterea. În tot acest timp de practică asiduă încă se mai pot ivi lucruri mărunte şi neplăcute, dar el deja a văzut ce drum mai are de parcurs şi cum să iasă din suferinţă. Este asigurat de ieşire.

În Sutra Inimii, sutra lui Buddha, este scris :

“ Pentru că nimic nu mai există de atins, toţi bodhisattva pot practica perfecţiunea înţelepciunii şi rămân în această perfecţiune a înţelepciunii. ”

Perfecţiunea înţelepciunii este înţelegerea karmei şi a vacuităţii şi în acelaşi timp este plină de compasiune. Aceasta este înţelepciunea perfectă, înţelepciunea care înţelege modul în care realitatea se formează pe un ecran gol, datorită karmei pe care o acumulăm, iar mintea care înţelege acest lucru este impregnată de compasiune.

“Pentru că nimic nu mai există de atins, toţi bodhisattva pot practica perfecţiunea înţelepciunii şi rămân în această perfecţiune a înţelepciunii. Acest lucru îi eliberează de orice obstacol din mintea lor şi de orice teamă.”

Toţi aceşti oameni sunt complet lipsiţi de teamă/frică. Nu-i puteţi face de râs, nu-i puteţi ameninţa, nu le puteţi face absolut nimic, pentru că ei deja sunt pe drumul de ieşire. Ei se numesc “învingătorii”. Adesea, toţi buddha sunt denumiţi şi “ învingătorii”.

Ce au învins? Ei şi-au învins afecţiunile mentale, toată karma negativă care ne ţine legaţi de samsara.

 

Cum funcționează meditația cu adevărat

Întrebarea este, într-adevăr le luăm suferinţa? Să spunem că medităm astăzi asupra cuiva bolnav. Oare se recuperează el în aceeaşi zi? Nu. Asta înseamnă că meditaţia nu funcţionează? Sigur că funcţionează, dar efectul meditaţiei nu va fi în prezent. Foarte rar se pot vedea efectele meditaţiei în aceeaşi zi şi asta depinzând de intenţia cu care se face şi de câtă înţelepciune avem.

În general, ea nu acţionează în prezent, ci doar sădeşte seminţele în mintea noastră. Iar când acestea vor da roade, vom începe să vedem o altă lume.

Aceasta este ceea ce noi denumim concepţie corectă. Condiţionarea determinată de jocul karmei şi al vacuităţii.

 

Păreri greşite despre vacuitate

La ce ne referim când vorbim despre vacuitate? Există multe neînţelegeri cu privire la acest subiect. De aceea vom vorbi în continuare pe această temă.

Vacuitatea nu înseamnă :

— că lucrurile sunt spaţii goale şi negre;
— nu înseamnă că atunci când medităm, totul se evaporă şi vedem totul gol;
— nu înseamnă să ne eliminăm toate gândurile din cap şi vom fi deja în vacuitate.

Vacuitatea înseamnă că lucrurile sunt lipsite de o natură proprie de sine.

De obicei când explicăm acest lucru ne folosim de pix. Şi chiar dacă aţi mai auzit aceste explicaţii şi înainte, este bine să le auziţi de multe ori, pentru că este nevoie de mult timp până când ele vor pătrunde adânc în noi. Şi asta datorită straturilor groase de ignoranţă pe care le avem.

Ce ţin în mână? Un pix.

De unde ştiu eu că obiectul acesta este un pix? Pentru că pot scrie cu el. Este un instrument de scris.

Deci el este un pix pentru că are funcţia de a scrie.

Dar dacă va veni un câine, ce va vedea el în acest obiect? El va vedea ori o jucărie ori ceva de ros.

Întrebarea este: ce este acest obiect? Un pix sau o jucărie? Cine are dreptate? Eu sau câinele?

Dacă vom da drepturi egale câinilor, atunci nu veţi putea spune că acest obiect este un pix în sine. Pentru că dacă el ar fi fost un pix în sine, la fel şi câinele l-ar fi văzut ca instrument de scris. Dar el nu poate să vadă acest lucru ca pix, deoarece nu are noţiunea de scris în minte sau, în karma lui nu există ideea de scriere.

Atunci cine are dreptate? Nu putem spune cine are dreptate, nu este aşa?

Eu văd un pix iar câinele vede ceva de ros. Acest exemplu simplu nu face altceva decât să ne indice faptul că obiectul pe care îl ţin în mână nu este el în sine un pix. Vom spune că vacuitatea pixului este lipsa oricărei naturi proprii de sine, el este gol de a fi un pix în sine. Pixul nu deţine scrierea în el.

 

Totul apare ca o proiecție

Dacă vă întreb de unde aţi venit, o să-mi răspundeţi că aţi venit de la casele voastre. Dar dacă vom folosi noţiunea de karmă şi vacuitate, eu voi spune că sunteţi cu toţii doar o proiecţie, că aţi venit din seminţele mele karmice care au dat roade, impunându-mi să proiectez pe acest grup de molecule, pe această combinaţie de forme şi culori, figuri omeneşti. Dacă nu ar fi existat aceste proiecţii, voi nu aţi fi fost oameni în sine.

Aşa şi pixul, până când nu voi aduce cu mine conceptul de a scrie, el nu va fi un pix, pentru că nu-l voi putea proiecta ca pix.

Ce este el în sine? Este gol. Este gol de orice natură proprie de sine. Orice fiinţă care-l priveşte, va proiecta pe acest obiect ceea ce karma ei îi impune.

 

Proiecţiile ne sunt impuse de karmă

Proiecţia mi-a fost impusă. Nu voi începe să rod pixul, pentru că am karma să fiu o fiinţă umană. Câinele nu va începe să scrie, pentru că nu are karma de a fi om. Ceea ce ne indică faptul că suntem constrânşi de karmă. Datorită cărui fapt ea ne constrânge? Datorită acţiunilor mele făcute în trecut.

Proiecţia îmi este impusă de către karma mea, karmă ce este determinată cu precizie şi în mod absolut de ceea ce am făcut în trecut.

Nu există nici un pix, în afară de ceea ce eu proiectez.

Altfel fiecare creatură ar vedea în el un pix. Lucru care nu se întâmplă.

Toate acestea sunt valabile pentru orice lucru care există în viaţa noastră, fără exceptie, indiferent că este bun sau rău.

 

Nimeni nu doreşte să sufere

Ceea ce ne interesează este răul care ni se întâmplă, pentru că nu dorim să suferim. Dar constatăm că suferinţa vine singură, fără să o invităm. Noi spunem că până nu vom înţelege vacuitatea suferinţei, nu vom înţelege niciodată de unde vine ea şi nici nu vom putea schimba ceva.

Şi mai mult, chiar dacă aş avea în karma mea concepţia de scris, nu voi putea să proiectez un instrument de scris în momentul în care aş avea nevoie să scriu, dacă n-aş fi ajutat pe alţii în trecut în momentele în care ei au avut nevoie. Cred că aţi trecut prin situaţii când aţi avut nevoie să vă notaţi ceva urgent şi mina de pix s-a terminat sau nu aţi avut la îndemână ceva cu care să scrieţi.

Cu cât vom avansa mai repede spre interiorul sanctuarul înţelepciunii, proiecţiile karmice negative şi purificarea noastră se va intensifica, iar ritmul lor de apariţie va fi cu mult mai alert.

 

Vacuitatea nu înseamnă că nu există

Noi spunem că totul este gol, dar asta nu înseamnă că nu funcţionează. Cu toate că spunem că lucrurile sunt goale, nu înseamnă că ele nu există şi nu funcţionează. Această precizare în dezbaterea noastră este foarte importantă.

Faptul că lucrurile sunt goale de o existenţă proprie de sine sau de orice natură de sine, nu înseamnă că ele nu sunt active. Iar ele vor continua să existe în mod convenţional, aşa cum le ştim, dar ele sunt numai şi numai proiecţii ale karmei noastre.

 

Forța adevărului

Ceea ce intensifică înţelegerea noastră este ceea ce denumim Den Top.

Den Top

Den înseamnă adevăr în limba tibetană, el este o prescurtare a cuvântului Denpa.
Top – înseamnă forță

Împreună înseamnă forţa adevărului.  În limba engleză se mai spune actul adevărului.

Este ca şi când am jura. Se spune aşa:

Dacă este adevărat că mă folosesc de carneţel aşa cum trebuie, că meditez aşa cum trebuie şi dacă este adevărat că doresc să ajut toate fiinţele, atunci prin forţa acestui adevăr, acest lucru se va întâmpla, ea se va însănătoşi.

Iau adevărul intenţiei mele şi-l direcţionez.

Acest lucru funcţionează? Depinde de cât de multă onestitate există în ceea ce fac şi spun şi cât de mult mobilizez ceva adevărat. Ca să funcţioneze, lucrul pe care l-am mobilizat trebuie să fie adevărat. Şi dacă aşa ceva există, are o forţă care nimic nu-i va mai sta în cale.

Lama Dvora dă ca exemplu o scenă din filmul Gandhi. Acţiunea filmului se petrece în Africa de Sud, în care indienii sunt forţaţi să deţină un buletin de identitate de tip B, aşa cum aveau şi negrii. Indienii aprind un foc mare şi încep să-şi arunce buletinele în el. Gandhi pe atunci era un avocat tânăr venit cu educaţie engleză. Poliţiştii vin şi încep să-i ameninţe pe indieni. Gandhi, fiind de faţă, îşi mobilizează forţa adevărului. El înţelege că intenţia lui este de a nu face rău la nimeni ci de a face bine, adică să elimine situaţiile de discriminare împotriva oamenilor din Africa de Sud. Stând împreună cu ceilalţi indieni, îşi aruncă şi el buletinul. Un poliţist vine şi îl snopeşte din bătaie, iar Gandhi nu se opune.

Lui Gandhi nu ia fost frică, pentru că ştia ce o să i se întâmple. Ofiţerul îl avertizase de consecinţe. El şi-a mobilizat adevărul intenţiei sale pure, fiind complet determinat să stea în spatele acestui adevăr, lucru care i-a dat putere. Numai în acest fel a reuşit să elibereze India, prin forţa adevărului. Lupta de eliberare a durat aproximativ 50 de ani. Ce i-a dat putere lui Ghandi să continue? Exact această forţă a adevărului, adevărul intenţiilor sale pure şi a dreptăţii lor.

Cu cât veţi face mai multe binefaceri şi vă veţi mobiliza această forţă a adevărului în faza în care dedicaţi meditaţia cu atât această forţă va face ca meditaţia să aibă efecte.

Dacă iubiţi cu adevărat persoana asupra căruia meditaţi, mobilizaţi-vă forţa adevărului. În scripturi scrie că dacă acest adevăr este suficient de intens, până şi fluviul Gange va începe să curgă îndărăt.

În Yoga Sutra scrie:

Cine spune numai adevărul, tot ceea ce va spune se va adeveri. ”

La început Gandhi a făcut multe promisiuni şi de fiecare dată s-a ţinut de ele, până când a venit ziua când puterea adevărului s-a amplificat într-atât de mult încât ceea ce a el spus a devenit realitate. Şi numai atunci şi-a putut crea propria lui lume.

Există multă forţă în acţiunea de face lucrurile în mod corect chiar şi atunci când nu vedem imediat vreun rezultat. Mulţi dintre voi faceţi lucruri practice şi, dacă veţi continua să faceţi o perioadă de timp ceea ce este corect, fără a ţine cont de beneficiile imediate, conştiinţa voastră se va transforma şi veţi avea răspuns la toate întrebările.

Care va fi rezultatul? Veţi deveni puternici.

Cu timpul veţi înceta să mai faceţi acele lucruri numai pentru că cineva aşteaptă să le faceţi şi din ce în ce mai mult le veţi face pe cele pe care le consideraţi a fi corecte. Şi în acest fel puterea creatoare va fi în mâinile voastre, puterea de a vă realiza realitatea pe care o doriţi.

Veţi deveni forţe spirituale şi cu timpul veţi ajunge să fiţi lipsiţi de orice frică, pentru că ştiţi că faceţi ceea ce este corect. Este foarte probabil ca în scurt timp să vedeţi şi rezultate.

Vor fi situaţii când veţi evita anumite situaţii neplăcute folosindu-vă de minciuni albe. Dacă veţi evita în mod constant minciuna albă, chiar dacă între timp vă veţi mai lovi de lucruri neplăcute, puterea voastră va creşte iar în cele din urmă, fericirea se va dezvolta în interior, fericirea necondiţionată. Iar atunci veţi fi pe deplin conştienţi de lucrurile bune pe care le veţi întreprinde.

Se poate ca la început de drum să nu ştiţi care este acel lucru corect de făcut, nu înţelegeţi bine karma. Karma este greu de înţeles. Numai Buddha o poate înţelege cu adevărat. De aceea la început nu veţi ştii întotdeauna care este lucrul cel bun de făcut şi veţi face multe greşeli. Şi cu toate acestea merită încercat, chiar dacă greşiti puteţi să corectaţi, pentru că dacă nu veţi acţiona, nu veţi putea învăţa. Încet, încet, veţi greşi mai puţin şi chiar dacă se va întâmpla să nu fi făcut ceva bine şi va apare un rezultat negativ care vă pocneşte în faţă, sculaţi-vă şi mergeţi înainte.

 

Calea cea rapidă

Va veni momentul înţelepciunii în care veţi şti ce este bine de făcut, iar greşelile se vor epuiza. Între timp, chiar dacă veţi fi loviţi de rezultatele faptelor trecute, mergeţi mai departe.

Desigur că în final va trebui să ajungeţi pe calea care are suficientă forţă şi aceasta este tantra. Tantra mobilizează toate energiile din noi pentru a dezvolta compasiunea şi înţelepciunea. Bineînţeles că această cale trebuie făcută treptat, în mod corect şi sub îndrumarea Lamei. Ea este calea supremă. Pentru faptul că tantra este lucrul cel mai rapid pe care-l puteţi face pentru a ajunge la iluminare, sunt necesare multe pregătiri.

Ce fel de pregătiri?

    1. Renunţarea
    2. Compasiunea
    3. Concepţia corectă, înţelepciunea.

Acesta este procesul de maturizare spirituală, prin care trebuie să treceţi, pentru că altfel nu veţi putea reuşi în tantra. Fără aceste pregătiri nici un maestru nu vă va putea preda, pentru că veţi putea eşua, lucru care este foarte trist. Toţi profesorii doresc ca voi să reuşiţi. Tantra este uimitoare. Ea este calea cea mai rapidă ce vă va duce la iluminare pe parcursul unei singure vieţi, dacă o practicaţi aşa cum trebuie. Ea necesită multă pregătire.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

Lectia 3, partea A – Tong Len

Tong Len: a da şi a lua

 Conform învăţăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferinţelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecţia 3, partea A

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Meditaţia a da şi a lua

Aşezaţi-vă într-o poziţie cât mai comodă astfel încât să nu vă mişcaţi cât timp veţi medita.

Fiţi atenţi ca spatele să fie drept, bărbia să nu o ţineţi nici prea sus, nici prea jos.  Faţa să fie relaxată, gura închisă şi ţineţi ochii uşor închişi.

Aşezaţi-vă mâinile în poală, mâna dreaptă peste cea stângă. Limba atinge uşor cerul gurii.

Fiţi atenţi la respiraţie, fixaţi-vă pe un punct de intrare în nări şi concentraţi-vă pe intrarea şi ieşirea aerului în acest punct. Începeţi să număraţi 10 respiraţii, numărătoarea începând pe expiraţie. Dacă v-aţi încurcat luaţi-o de la capăt şi număraţi din nou.

Dacă faţa sau fruntea vă este tensionată, relaxaţi-vă.

Vom începe meditaţia cu etapele preliminarii, a căror scop este de a aduna energie pozitivă care să ne ajute în meditaţie şi de a înlătura energia negativă care ne-ar putea perturba liniştea.

Prima etapă este de a merge la refugiu.

Acest lucru îl vom face prin a ne gândi la faptul că a ne baza pe drumul spiritual şi pe cel care ne îndrumă, ne va ajuta să ne intensificăm compasiunea şi înţelepciunea din inima noastră şi la a renunţa a ne mai baza pe lucrurile materiale, lumeşti, reputaţie şi aşa mai departe care nu ne dau nici o siguranţă. Ele sunt ca stuful în bătaia vântului. Numai compasiunea şi înţelepciunea din inimă sunt cu adevărat protecţia noastră. Nu există altă protecţie.

Gândiţi-vă acum la o persoană pe care o cunoaşteţi şi despre care ştiţi că suferă şi, de asemenea, gândiţi-vă la intenţia voastră de a o ajuta. Acest lucru va intensifica energia compasiunii şi motivaţia voastră.

Invitaţi să vină în faţa voastră pe acel sfânt învăţător/învăţătoare care să vă ajute şi să vă dea puterea necesară în această practică spirituală. Începeţi cu o imagine a lui (a ei) care vă este familiară, dar încercați să-l faceţi să apară tânăr, strălucitor, perfect din toate punctele de vedere, şi exterior şi interior.

Această figură va trebui să fie cea mai minunată şi sfântă pe care v-o puteţi imagina. Imaginaţi-vă că ea pluteşte în faţa voastră, plină de lumină.

Fixaţi-vă pe trăsăturile sublime ale acestei figuri sfinte şi alegeţi una dintre ele pe care o admiraţi cel mai mult, fie că este iubirea ei necondiţionată, fie compasiunea enormă pentru toate fiinţele, fie înţelegerea profundă a realităţii, fie dorinţa ei nesfârşită de a ne ajuta să ieşim din suferinţă. Dacă aţi ales una dintre aceste calităţi, fixaţi-vă pe ea şi admiraţi-o din tot sufletul.

Această etapă o denumim prosternare mentală.

Următorul pas este să-i oferim ofrandă. Gândiţi-vă la cel mai minunat lucru din viaţa voastră, un obiect splendid şi dăruiţi-i cu mult respect, recunoştinţă, cu multă iubire şi din smerenie. Rugaţi-o mult să vină şi să vă ajute pe drumul pe care îl faceţi.

Încercaţi acum să vă amintiţi dacă aveţi ceva pe conştiinţă, adică aţi spus, făcut sau aţi găndit ceva, în ultimile 24 de ore, lucruri de care nu sunteţi mândri şi confesaţi-vă în faţa Lamei din faţa voastră. Lama înseamnă de fapt învăţător.

Eliminaţi fapta din sistemul vostru.

În continuare, gândiţi-vă la un lucru bun pe care l-aţi făcut, gândit sau spus cuiva în ultimile 24 de ore şi bucuraţi-vă pentru asta. Gândiţi-vă că tot ceea ce faceţi bun este încă o picătură adunată într-o căldare, care atunci când se va umple veţi ajunge la iluminare, veţi fi deja în paradisul lui Buddha.

Îndreptaţi-vă atenţia la învăţătorul din faţa voastră şi rugaţi-l să vă îndrume pe calea spre iluminare.

Fiţi conştienţi de faptul că învăţătura poate veni şi sub o formă neplăcută, putând să atingă locurile dureroase sau să provoace critici. Uneori, Buddha poate să vă înveţe şi în acest mod, de aceea va trebui să-i fiţi recunoscători şi să-i cereţi să vă înveţe sub orice formă.

Rugaţi-vă în inima voastră ca profesorii care vin să vă înveţe, să aibă parte de viaţă lungă. La tibetani, profesorii spirituali sunt denumiţi „prietenii cei buni”. De aceea cereţi-le “prietenilor cei buni” să continue să apară în viaţa voastră şi să curgă o ploaie de învăţături peste voi, pentru că aveţi nevoie de ele.

Întorceţi-vă gândurile spre acea persoană suferindă sau care are probleme financiare, fizice sau mentale, pe care aţi ales-o să o ajutaţi. Ea poate fi altă persoană decât cea cu care aţi lucrat ieri.

Gândiţi-vă la situaţia în care se află: în ce loc stă, cum este camera. Încercaţi să vedeţi cât mai multe detalii. Uitaţi-vă la expresia feţei lor, la mişcările corpului lor…

Şi acum, imaginaţi-vă că staţi în faţa lui, invizibili, ca un înger nevăzut.

Concentraţi-vă din nou pe dorinţa şi intenţia voastră de a-l ajuta. Pentru acest lucru vă veţi folosi de respiraţia voastră. Imaginaţi-vă că problema de care suferă este ca o materie neagră ce-i umple tot corpul, chiar şi dacă suferinţa lui este mentală.

Respiraţia voastră va lucra ca o pompă care va aspira încet-încet materia neagră din corpul lui şi pe care o va concentra în faţa pieptului lui sub forma unei mingi mici şi negre. Tot acest proces poate să dureze cam 10 respiraţii. Începeţi acum să respiraţi şi uitaţi-vă la ce se întâmplă cu el.

Uitaţi-vă cum se strânge această murdărie neagră în pieptul lui. Puteţi să adunaţi acolo orice altă problemă care-l frământă sau de care suferă, chiar şi karma care nu a dat încă roade, suferinţa potenţială. Totul se va strânge în acea minge neagră.

Continuaţi să respiraţi de încă 10 sau 15 ori, aspirând de această dată tot conţinutul acestei mingi, ca un fir fluid şi negru, prin traheea lui, apoi prin nasul lui, scoțându-l afară în dreptul pieptului lui, între el şi voi. Materia scoasă va fi ca un norişor negru ce va pluti fără să vă atingă pe nici unul dintre voi.

Concentraţi-vă acum pe centrul pieptului vostru. Aici, exact în centru, în direcţia spatelui, dar în faţa coloanei vertebrale, se află un mic compartiment iar în interior o flacără, ca flacăra lumânării. Aceasta simbolizează egoismul şi dependența de „eu” şi de „al meu”. Ea este rădăcina tuturor relelor şi a suferințelor a oricăruia dintre noi.

Gândiţi-vă cât de mult acest egoism vă mănâncă viaţa, cât timp vă fură din viaţă preocupările pentru eu-ul vostru şi pentru proprietăţile voastre.

Concentraţi-vă pe această flacără şi gândiţi-vă la semnificaţia ei. Înnoiți-vă dorinţa de a lua toată suferinţa celui care stă în faţa voastră. Intensificaţi-vă motivaţia de a-l elibera din orice formă de suferinţă: fizică, psihică, emoţională, financiară. Suferinţa determinată de relaţiile proaste cu partenerul de viaţă, sau de relaţiile în muncă, de ameninţarea stării lui de siguranţă, de boli şi aşa mai departe.

Când vă voi spune „acum”, printr-o singură respiraţie lungă veţi aspira în voi tot norişorul negru, pe care îl veţi comprima sub forma unei mingi mici care pluteşte deasupra flăcării din centrul pieptului vostru şi apoi aruncaţi dintr-o dată mingea în flacără. Urmăriţi cum totul a ars, flacăra s-a stins, rămânând puţin fum alb care şi el va dispare.

Acum!

În acest moment aţi distrus complet tot ce-l deranja pe celălalt şi în acelaşi timp şi tot ceea ce vă împiedică să progresaţi. Un sentiment plăcut vă inundă pieptul, un sentiment de uşurare. Priviţi-l acum pe cel din faţa voastră şi vedeţi cum se simte fără toate problemele care-l împovărau. Cum l-a influenţat această meditaţie? Care este expresia feţei lui? Cum este starea lui fizică?

Este povara de ani pe care o poartă pe umerii lui.

Creaţi-vă intenţia de a-i oferi toată fericirea şi de a-l umple cu tot ceea ce este mai bun: fizic, mintal, stare bună de sănătate, abundenţă, compasiune, înţelepciune, o viaţă împlinită, mulţi prieteni, tot ceea ce îşi doreşte, şi chiar mai mult decât ar fi visat. Decideţi să-i oferiţi toate acestea. Această etapă este etapa generozităţii, a dăruirii.

Umpleţi-vă inima cu tot ceea ce este mai bun, sub forma unei lumini aurii. Din centrul pieptului vostru izbucnesc nenumărate raze aurii, calde, plăcute, strălucitoare. Acestea țâșnesc cu intensitate, din abundenţă şi vă umplu corpul. Aţi devenit acum plini de lumină.

Această lumină conține toată fericirea ce există. Ea radiază cu putere prin toți porii pielii voastre şi vă învăluie. Atunci când lumina vă va umple complet, toate nevoile voastre fizice vă vor fi satisfăcute. Iar când ea vă va învălui din exterior, toate celelalte nevoi: mentale, emoţionale şi spirituale vor fi de asemenea împlinite.

Lăsaţi lumina să-l cuprindă şi pe cel din faţa voastră.

Vizualizaţi cum fiecare respiraţie a voastră trimite tot mai multă lumină spre el, iar el începe să o aspire în interiorul lui, până când acesta va fi complet umplut de lumină – şi în exterior şi în interior. Şi voi şi el sunteţi complet scufundaţi în lumină. Dăruiţi-i tot ceea ce este mai bun pe lume, tot ceea ce îşi doreşte, şi mai mult decât îşi doreşte.

Vizualizaţi-vă că nici vouă nu vă lipseşte nimic.

În finalul acestei meditaţii, ne vom îndrepta atenţia din nou spre Lama care stă în faţa noastră, acea figură sfântă pe care am invitat-o la începutul meditaţiei, care ne ajută şi ne protejează. Vizualizaţi cum Lama este plin de farmec, strălucitor, corpul lui este numai lumină. Cereţi-i să rămână cu voi şi să vă însoţească pe drumul spiritual. Vedeţi-l cum este întru totul de acord cu cererea voastră, pentru că el vă iubeşte la nesfârşit.

El începe să se ridice, plutind în aerul din faţa voastră. Încetul, cu încetul figura lui se micşorează ajungând de mărimea unui deget atunci când va ateriza pe creştetul capului vostru. Faţa lui este îndreptată în aceeaşi direcţie în care este îndreptată şi faţa voastră. Făuriţi-i în inima voastră, un tron regesc din raze de lumină şi petale de flori şi vedeţi cum el alunecă uşor în jos, asezându-se pe tron.

El stă acolo mic, strălucitor şi radiind lumină, plin de înţelepciune şi iubire.

Aceasta este natura fiinţelor iluminate: de îndată ce vă gândiţi la ele, ele sunt deja acolo.

Gândiţi-vă la ceea ce aţi făcut acum în această meditaţie. Gândul la dorinţa de a aduce binecuvântare cuiva, este atât de rar. Şi cu toate că aţi făcut acest exerciţiu numai în imaginaţia voastră şi aţi conferit doar câteva minute acestui gând – karma pe care aţi acumulat-o este uimitoare şi ieşită din comun. De aceea dorim să o pastrăm şi să o intensificăm pentru a putea parcurge calea noastră spirituală. Cum o putem spori? O vom dedica celorlalţi. Dedicaţi-i această karmă celui cu care aţi lucrat în această meditaţie.

Acum încet-încet deschideţi ochii.

 

Cu cât veţi practica mai mult, în mod constant şi zilnic, cu atât vă veţi perfecţiona. Fiecare lucru pe care-l practicăm, yoga, sportul sau a învăţa a cânta la instrumentele muzicale, cu timpul veţi ajunge la performanţe, inclusiv această meditaţie.

În această meditaţie am lucrat cu respiraţia. Unii profesori predau la început meditaţia fără să folosească această tehnică a respiraţiei, adică numai în gând şi cu mult mai târziu adaugă respiraţia. Ceea ce primiţi acum este versiunea completă a meditaţiei. Nu încercaţi să vă controlaţi respiraţia, ea trebuie să fie naturală, liniştită. Încercați numai, dacă puteţi, să vă egalaţi inspiraţia şi expiraţia, adică amândouă să aibă lungime egală.

Cum le putem măsura lungimea? Sunt practicanţi ai meditaţiei care se folosesc de bătăile inimii: ei ascultă, în timp ce meditează ritmul bătăilor, numărând câte bătăi de inimă sunt pe respiraţie. Puteţi număra: unu, doi, trei, patru pe inspiraţie. Unu, doi, trei, patru pe expiraţie. Dacă puteţi să ajungeţi la patru, cinci, este foarte bine.

 

Baza meditaţiei – afecţiunile mentale

Meditaţia se bazează pe ideea despre care am vorbit, şi anume că orice lucru din viaţa noastră este doar o proiecţie a minţii. Proiecţie ce se datorează rodirii seminţelor karmice pe care le-am plantat atunci când am gândit, spus sau vorbit.

Orice lucru, fără excepţie.

Totul este înregistrat într-un ritm de 64 semințe dintr-o singură pocnitură de degete.

Ele trec apoi în subconştient rămânând o perioadă de timp. Ele stau la rând precum avioanele la decolare pe aeroport. Când le vine momentul îşi iau zborul. Noi numim acest moment rodire karmică sau rezultat karmic. Sămânţa a încolţit, începând să dea roade. Rodul unei astfel de seminţe înseamnă că în viaţa noastră se întâmplă ceva, iar ceea ce se întâmplă va fi întotdeauna similar naturii seminţei din care a ieşit rodul.

Deoarece, odată cu înregistrarea se imprimă şi caracteristica faptei, adică intenţia cu care a fost făcută, intensitatea emoţiei care a însoţit-o. Am mers până la capăt? Fac asta permanent?

De exemplu, dacă doresc să-mi cultiv generozitatea, oare dăruiesc în mod regulat sau o dată pe an?

Bineînțeles că este bine de a da constant, donaţii mai mici sau mai mari.

Gândiţi-vă bine la ele, puneţi-vă cele mai bune intenţii în ele şi apoi dăruiţi. Este foarte important să faceţi asta pentru că la urma urmei, toată realitatea pe care o veţi întâlni este numai proiecţia voastră.

Am vorbit despre Tsur Tong, cei care percep realitatea ca venind din afara lor.

Noi toţi suntem Tsur Tong. De exemplu de multe ori spunem: mi-au dispărut cheile! Spunem asta ca şi când, ele însele, au plecat singure la plimbare.

Putem observa numai din propriul nostru limbaj concepţia noastră total greşită.

Am vorbit de asemenea despre Pak Pa sau Arya, acele fiinţe care au perceput vacuitatea în mod direct. Ceea ce ele percep în meditaţie profundă, sau putem spune, experimentează în mod direct, este exact opusul. Ele văd vacuitatea lumii lor, lume care nu are nici o existenţă proprie de sine, singura lume care există este numai cea pe care ele le proiectează.

Cel care înţelege în mod intelectual vacuitatea lucrurilor, chiar dacă nu a perceput-o în mod direct şi lucrează cu această idee, realitatea lui va începe treptat să se schimbe.

Dacă veţi folosi în mod fidel carneţelul, de şase ori pe zi, pe o perioadă de timp, mintea voastră se va schimba. Veţi începe să observaţi ceea ce vă trece prin minte, pentru că faceţi asta de şase ori pe zi. Treptat, treptat veţi începe să plantaţi alte seminţe şi veţi înceta să le mai plantaţi pe cele nedorite. Iar lumea va începe să se transforme încet, încet.

Acest proces durează şi trebuie să dăm timp lucrurilor să se schimbe. Acest remediu funcţionează 100%, dar ia timp, nu este instantaneu. Nu este ca şi când luaţi o pastilă şi vă trece migrena. De exemplu: dacă aveţi dureri, va trebui să vă îngrijiţi de altcineva care este bolnav, în mod constant şi numai atunci vor apărea schimbări în voi.

Puteţi verifica cele spuse, daca veţi începe să practicaţi. Veţi vedea cum la început lucrurile se vor schimba puţin: schimbări posibile, logice. Aţi putea spune “şi fără să ţin carneţelul lucrurile tot s-ar fi întâmplat”, noi spunem, poate să fie şi aşa, dar dovada este că ele nu s-au întâmplat înainte, ci acum.

    • dacă vom continua să practicăm cu seriozitate, vor veni schimbări mai mult decât rezonabile, deja vor fi foarte mari, iar ele vor continua pentru că nu mai există nici o oprelişte.
    • schimbările vor deveni uimitoare şi
    • vor fi atât de mari încât o să vi se pară că vor fi supranaturale. Bineînţeles că ele nu sunt supranaturale, ci sunt doar proiecţiile voastre karmice, pentru că aţi început să deţineţi deja controlul.

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lectia 2 – Tong Len

Tong Len: a da şi a lua

 Conform învăţăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferinţelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecţia 2

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Beneficiile acestei practici

 De ce merită să ne dedicăm timpul acestei practici?

După cum am spus, există în noi o dorinţă adâncă de a îi ajuta pe ceilalţi, dovadă fiind filmele cu super eroi, Superman sau Tarzan, ce îşi folosesc abilitățile ieşite din comun pentru a salva fiinţele şi omenirea. Toate aceste filme sunt super producţii, bucurându-se de un succes extraordinar. Producătorii de filme continuă să realizeze astfel de filme pentru că ele sunt o sursă sigură de succes.

Şi de ce este aşa? Pentru că fiecare dintre noi are un vis ascuns, un vis adânc îngropat în noi. Încă din copilărie am fost descurajaţi de el, pentru că părea nepractic, naiv, imposibil de realizat şi nici nu ştiam cum am putea face asta. Aşa că i-am lăsat preocuparea asta lui Superman în film. Fără îndoială că fiecare dintre noi s-a născut cu dorinţa de a-i ajuta pe ceilalţi, iar cei care au ajuns la iluminare şi-au dezvoltat această abilitate, ducând-o la perfecţiune.

Doar stând pe perna de meditaţie, concentraţi pe problema cuiva şi dorind să-l ajutaţi, veţi descoperi că abilitatea şi puterea voastră de conştientizare se vor dezvolta foarte mult, iar viaţa voastră se va schimba. Numai prin simplu fapt că vă folosiţi imaginaţia în meditaţie, viaţa vi se va schimba. (Este foarte important să nu începeţi să generalizaţi).

Alegeţi o persoană pe care o cunoaşteţi şi care se confruntă cu o problemă anume şi începeţi să faceţi meditaţie zilnică asupra lui. Dacă veţi persista în această practică, ea vă va schimba lumea.

Nu contează asupra cui meditaţi, dacă o faceţi asupra aceleiaşi persoane sau asupra alteia, ceea ce este important este gradul de compasiune care creşte din ce în ce.

Noi spunem că toata lumea care ne înconjoară, cu tot ceea ce este în ea, este o proiecţie care vine din inima noastră. Acesta este aspectul înţelepciunii. Cu cât inima noastră va trece prin această transformare şi ne vom dezvolta compasiunea, cu atât lumea pe care o vom percepe va deveni mai bună. Această lume pe care o proiectăm acum, în măsura în care ne vom deschide inimile şi vom acumula înţelepciune, ea va suferi transformări.

Atunci când eu mă voi schimba, şi lumea mea se va schimba. Acest proces de transformare este un proces treptat. Dacă omul va practica continuu această meditaţie, atunci când se va uita un an în urmă, va constata că lumea lui va fi complet diferită.

Un înţelept budist a spus: Dacă cineva va fi în stare să simtă numai pentru un minut iubirea profundă, adevărată, ea va valora cât 300.000 de boluri de ofrande.

Este foarte rar să simţim un moment de iubire pură, necondiţionată, care nu cere nimic în schimb şi care nu depinde de nimic. Este o imensă binecuvântare. Un singur moment de astfel de iubire va lăsa amprente în conştiinţa noastră iar când acestea vor da rezultate, va aduce multă binecuvântare în viaţa noastră.

Una dintre dintre cele mai grele karme pe care o putem acumula, este aceea de a invidia pe cineva sau a dori răul cuiva sau a râvni la lucrurile altcuiva. Ele sunt cele mai grele din mintea noastră, chiar dacă nu am făcut sau nu am spus nimic, numai simplul fapt că ne-am gândit la ele, totul s-a înregistrat, iar când aceste lucruri se vor întoarce asupra noastră, ne vor aduce numai suferinţă.

Şi invers, față de karma iubirii.

Karma iubirii ne va aduce o lume care ne iubeşte, o lume care ne zâmbeşte tot timpul.

Arya Nagarjuna, un mare înţelept care se spune că ar fi trăit 800 de ani, între secolul al doilea şi al zecelea e.n. şi că ar fi fost iluminat, a scris foarte multe texte profunde despre vacuitate. El a spus că dacă vom face această meditaţie a compasiunii, atunci:

a) Vom fi fericiţi tot timpul. Cel care practică mereu nu are de ce să fie trist, pentru că toate amprentele care rămân în conştiinţa lui sunt legate de iubire şi compasiune. Va fi exact ceea ce se va întoarce asupra lui pentru că şi gândurile în sine sunt rezultate karmice ale altor fapte făcute în trecut. Chiar şi atunci când practicăm cu ochii închişi, când nimeni nu ne vede şi aude, amprentele ne vor determina buna noastră dispoziţie. Nagarjuna spune că vom fi tot timpul fericiţi.

b) Toate spiritele rele care ar putea veni, tot felul de influenţe negative sau diverşi factori mentali ce ne deranjează, vor dispărea.

c) El mai spune ca toţi buddha, toţi bodhisattva şi toate fiinţele iluminate vor veni şi vor ajuta persoana suferindă. Bodhisattva este cel care şi-a dezvoltat bodhicitta şi este pe cale de a deveni Buddha. Toate fiinţele iluminate, se spune că sunt atrase de dulceaţa iubirii şi a compasiunii precum albinele de Ele vor apărea din ce în ce mai mult în viaţa noastră şi vom auzi din ce în mai multă învăţătură profundă.

d) Mediul nostru înconjurător se va schimba. Lumea va fi mai iubitoare.

 

Vom trece acum la textul “Ofrandă Lamei”.

Ofrandă Lamei” provine dintr-un text mai lung, care face parte dintr-o ceremonie care are loc o dată la două săptămâni în mânăstirile budiste. El a fost scris de către primul Panchen Lama, unul dintre cei mai mari poeţi ai Tibetului. Prima strofă a acestui text este adesea citat de Dalai Lama.

Nimeni nu-și dorește nici cea mai mică suferință.
Nimeni nu s-a săturat de prea multă fericire.
Binecuvântează-mă să văd, că între mine și alți nu există nici o diferență.
Învață-mă să mă bucur de a lor fericire.

Panchen Lama ne spune în acest text că suntem cu toţii egali în faţa dorinţei de a fi fericiţi şi în aversiunea noastră faţă de suferinţă. Ce ne mai spune? El ne spune: „Învaţă să te bucuri de fericirea lor”. Trebuie să învăţăm acest lucru, pentru că suntem prea ocupaţi de treburile noastre zilnice, de noi înşine. El ne spune că de câte ori vom vedea că cineva şi-a realizat ceea ce şi-a dorit, să ne bucurăm pentru el.

În general, nu suntem obişnuiţi să-i sprijinim sau să-i încurajăm pe ceilalţi. Panchen Lama ne spune că dacă vrem să fim fericiţi, va trebui să învăţăm să-i sprijinim şi să ne bucurăm de reuşita lor. Faceţi din asta o practică, adică, de câte ori cineva va avea ceea ce îşi doreşte, bucuraţi-vă pentru el.

Acest lucru va deveni un antidot contra lăcomiei noastre, care este adânc înrădăcinată în noi. Cât la sută din viaţa noastră ne-o petrecem nefericiţi, regretând sau ducând dorul după ceva, trăind în lipsuri şi necazuri, purtând cu noi durerea şi jalea?

Şi aşa 99% din viaţa lor ei suferă… Şi, în sfârşit, cineva a primit ceea ce a vrut, şi nu sunt mulţi ca el… Panchen Lama ne spune: săriţi în sus de bucurie pentru fiecare dintre ei.

Dacă vom lucra numai cu această strofă, în mod constant, viaţa noastră se va schimba. Bineînțeles că transformarea nu va veni imediat, pentru că minţii noastre îi trebuie mult timp ca să se schimbe.

A doua strofă spune:

Ajută-mă să învăț că prețuirea de sine, această boală fatală
Este sursa tuturor suferințelor mele, sursa pe care vreau s-o înlătur.
Binecuvântează-mă să identific în mod clar cine este vinovatul
Ca să învăț a-l nesocoti.
Și, în cele din urmă, să distrug pe acest imens dăunător –
Pe acela ce percepe lucrurile ce au o natură proprie de sine.

Această strofă este foarte profundă.

Cui ne adresăm, atunci când spunem: binecuvânteză-mă,  învaţă-mă  ?

El se adresează învăţătorului. Dacă vă aduceţi aminte, în meditaţia Tong Len am trecut prin câteva etape preliminare, în care am invitat învăţătorul sau acea entitate care ne inspira să rămână cu noi şi să ne ajute în meditaţie. Acelaşi lucru face şi Panchen Lama în această strofă.

De ce ne invităm profesorul? Pentru că forţele noastre sunt slabe. Şi de ce e aşa? Pentru că nu am acumulat destulă înţelepciune, pentru că nu înţelegem de unde vine realitatea şi pentru că se întâmplă lucruri care nu depind de controlul nostru. Acesta este un semn că încă nu înţelegem ce cauzează lucrurile şi cum să acţionăm. În schimb învăţătorii noştri au înţeles toate acestea şi avem nevoie de forţa lor. Atât timp cât nu înţelegem şi fapta cea mai bună pe care o facem, puterea ei este slabă.

Din punct de vedere karmic diferenţa dintre bodhicitta, fapta însoţită de înţelepciune şi simpla compasiune sau faptă bună, este imensă.

Bodhicitta are puterea de a ne îndepărta de suferinţă. Şi până când vom ajunge departe pe drumul nostru spiritual, vom fi forţaţi să rămânem în ignoranţă şi în neînţelegerea realităţii pe care o trăim. De aceea va trebui să recrutăm puterea celor sfinţi, a acelor care au înţeles înţelepciunea. Acesta este motivul pentru care invităm în meditaţie învăţătorul care să ne înveţe calea de eliberare.

Panchen Lama vorbește în această strofă de un lucru radical:

Ajuta-mă să învăț că prețuirea de sine, această boală fatală
Este sursa tuturor suferințelor mele, sursa pe care vreau s-o înlătur.

El spune că toată suferinţa mea, fără excepţie, se datorează preţuirii mele de sine. Această preţuire de sine este boala fatală, rădăcina răului. Dacă o vom identifica şi o vom elimina, vom evita orice suferinţă în viaţă. Acest lucru nu este uşor de făcut pentru că suntem condiţionaţi de ea de când ne-am născut. Toata suferinţa vine din această preţuire de sine.

Poate că spuneţi: adică cum, şeful furios sau inamicul vine datorită preţuirii mele de sine? Panchen Lama spune: da, atât timp cât nu veţi înţelege de un vin ei, veţi reacţiona cu violenţă sau îi veţi ataca. Puteţi lua 1000 de măsuri de reprimare contra lor, iar ei vor continua să vină, să se înmulţească. Vor apare sub diverse forme, pseudonime, partide diferite. Şi asta pentru că nu am dobândit înţelepciunea care înţelege realitatea corectă.

Binecuvântează-mă, să identific în mod clar cine este vinovatul
Ca să învăț a-l nesocoti.
Și, în cele din urmă, să distrug pe acest imens dăunător…

Cine este acest imens dăunător? El nu este cineva exterior. Panchen Lama spune că marele dăunător este cel ce percepe lucrurile ca având natură proprie de sine. Aici Panchen Lama ne introduce în înţelepciune.

Cineva vine şi mă insultă, mă acuză pe nedrept de ceva ce nu am făcut niciodată şi, mai mult, mă acuză şi în public. Care este prima mea reacţie? Să mă apăr, să mă lupt, să-l lovesc înapoi pentru ca toată lumea să ştie că m-a insultat fără nici un fundament.

Panchen Lama spune că motivul suferinţei mele când cineva mă rănește nu este acolo, ci se datorează faptului că eu atribui acelei persoane o natură proprie de sine, ca şi când insulta ar veni de la el. El continuă să afirme că nu se poate întâmpla aşa ceva. Nu poate ca cineva să vină şi să mă insulte sau să mă rănească, el în sine. Acest mod în care percepem lucrurile, oamenii sau fenomenele ca existând în sine, ca venind din afară noastră, se datorează numai acestui imens dăunător, adică a preţuirii noastre de sine. Iar aceasta este ignoranţa.

 

Două tipuri de oameni

Tsur Tong

Pak Pa

Tong – înseamnă a vedea.
Tsur – ceva care vine spre mine.

Le vom spune acestora – cei care captează. Cei care văd realitatea aşa cum au învăţat la lecţia de fizică. Realitatea vine spre ei. Eu sunt aici şi cu ajutorul ochiului şi a creierului captez razele de lumină care vin de la obiecte.

Obiectele sunt undeva acolo, fără nici o legătură cu mine. Ele au apărut în faţa mea, razele de lumină lovesc retina şi ea le captează. Toate acestea stau acolo, în afara mea, cu proprietăţile, avantajele şi dezavantajele lor.

Cine sunt cei care văd astfel lumea? Noi toţi. Lumea există fără nici o legătură cu noi. Eu şi voi ne-am întâlnit întâmplător. Marea majoritate a oamenilor sunt de tip Tsur Tong.

Numai o mică minoritate sunt ceea ce se cheamă Pak Pa.

Pak Pa

 

Pak Pa este denumirea în limba latină, iar Arya în limba sanscrită. Arya este acelaşi cuvânt pe care naziştii l-au folosit pentru rasa ariană. Numai că ei au distorsionat sensul cuvântului. Adevăratul sens al cuvântului Arya, este de om superior spiritual.

Există oameni superiori din punct de vedere spiritual, care au practicat foarte mult, au ajuns la nivele înalte de înţelepciune şi de măiestrie în arta meditaţiei şi care au putut să perceapă în mod direct modul în care îşi proiectează propria lor realitate şi modul în care fiecare fiinţă provine din ei.

Nu există nici un alt loc din care să provină. Faptul că voi aţi venit de la casele voastre, este numai modul în care voi apăreţi (sau cum voi apăreţi) şi nu de ce sunteţi aici. Voi sunteţi aici cu mine pentru că eu v-am proiectat din karma mea. Totul se datorează karmei care a dat roade ca să vă întâlnesc eu astăzi. Există şi alte persoane care nu au venit aici şi asta se datorează karmei care nu a dat roade ca să-i întâlnesc – pentru că ei nu vin din exteriorul meu ci numai din mine.

 

Afecţiunile mentale

Întrebarea este: care este sensul acestor lucruri? Tot ceea ce gândesc, spun şi fac lasă amprente în curentul meu de conştiinţă. Curentul de conştiinţă este ca şi o cameră video care înregistrează în permanenţă, fără să piardă nici un detaliu. Chiar şi dacă am uitat ceea ce am făcut la ora opt dimineaţă, camera video nu a uitat. Este înregistrat absolut totul. La sfârşitul fiecărei acţiuni, în care am făcut, spus sau gândit ceva, în conştiinta mea a rămas amprenta acesteia.

Câte amprente sunt? Conform scripturilor, se spune că sunt înregistrate 64 dintr-o pocnitură de degete. La fel ca şi cu un film, numai că sunt 64 pe secundă. Totul se derulează foarte repede, de aceea avem un număr imens de amprente. Şi mai mult, o dată cu ele sunt înregistrate şi nuanţele lor.

 

Dacă spun cuiva ceva din dorinţa de a-l bucura, intenția mea rămâne în conştiinţă.

Toate aceste lucruri rămân pe banda video, după care merg în subconştient. De marea majoritate a amprentelor nici nu-mi amintesc. În mod conştient, am uitat, dar subconştientul meu nu uită.

Se spune că ele pătrund într-un fel de incubator, rămân acolo, acumulând energie. Exact ca şi seminţele unui copac, care cad pe pământ şi aşteptă condiţiile lor de germinare: să fie soare, umiditatea corectă, lumina necesară şi aşa mai departe. Când toate condiţiile sunt îndeplinite, seminţele încep să încolţească.

Ce înseamnă că seminţele karmice încolţesc? Că ceva se întâmplă în viaţa mea, în realitatea mea. Că voi avea o anumită experienţă.

 

Rezultatul va fi întotdeauna similar cauzei.

Adică, la fel cum sămânţa va determina tipul de pom. Dintr-o sămânţă de lămâie va ieşi un lămâi şi nu un curmal. Deci rodul va fi complet similar seminţei din care a provenit.

 

Între însămânţare şi germinare există întotdeauna un interval de timp.

Aşa cum în natură, între sămânţa şi pomul ieşit există un interval de timp, şi între sămânţa karmică şi rodul ei există o stare latentă.

 

Şi aceasta este tragedia noastră: nu suntem conştienţi de decalajul de timp şi nu legăm rezultatul de sămânţa lui.

De aceea nu înţelegem de ce vine şeful şi ţipă la noi. Noi spunem că dacă vine cineva şi urlă la mine sau mă jigneşte în faţa celorlalţi este pentru că eu am sădit exact aceaşi sămânţă în trecut, adică m-am comportat  la fel, în trecut. Poate că scena s-a petrecut în altă parte, în alte circumstante, faţă de alţi oameni, în alte timpuri sau într-o altă viaţă. Este necesară sămânţa ca să apară fructul, iar cea ce culeg este exact ceea ce am semănat.

Noi nu suntem conştienţi de aceste lucruri şi datorită ignoranţei noastre nu înţelegem acest proces. Persoana care mă insultă, îi atribui însuşiri, ca şi când aceasta ar fi de sine stătătoare (absolute). Acest fapt se întâmplă şi cu însuşirile sau calităţile bune ale unei persoane sau orice alt lucru.

Binecuvântează-mă, să identific în mod clar cine este vinovatul
Ca să învăț a-l nesocoti.
Și, în cele din urmă , să distrug pe acest imens dăunător –
Pe acela ce percepe lucrurile ce au o natură proprie de sine.

Panchen Lama spune: faptul că eu atribui lucrurilor o existenţă proprie de sine şi tot felul de trăsături, este originea tuturor suferinţelor mele, deoarece totul vine din mine. Este exact ceea ce percepe Pak Pa în meditaţie profundă. Totul provine din seminţele plantate, de care nici nu îmi mai aduc aminte. Cu trecerea timpului, când condiţiile necesare sunt create şi s-a acumulat suficientă energie, ele încep să dea roade, culegând exact ceea ce am semănat.

Persoana care mă răneşte nu are nici o natură proprie de sine, nu are natură de răufăcător. Dovada este că mama lui nu va crede că el poate răni pe cineva sau poate există cineva care nu mă place şi care atunci când va auzi insultele lui va spune “Bine face că-i spune în sfârşit ceea ce merită”.

El, în sine nu are nici o natură, numai eu îl aud că mă insultă pentru că, culeg ceea ce am semănat. Chiar dacă şi alte persoane aud insultele lui, acest lucru nu-i va da lui o existenţă proprie de sine.

Aceasta este înţelepciunea de care vorbim. Aceasta este concepţia pe care dorim să o dezvoltăm, pentru că dacă o vom înţelege profund atunci şi relaţiile noastre faţă de o anumită situaţie se vor schimba.

Pentru că dacă voi reacţiona insultându-l înapoi sau jignindu-l, chiar şi atunci când nu voi spune ceva dar voi continua să-l critic în mintea mea, am plantat din nou seminţe care îmi vor aduce aceeași situaţie în viitor. Dacă înţeleg că cel care mă răneşte nu are nici o existenţă proprie de sine, că eu îl proiectez din ansamblul meu de seminţe karmice, ce voi face acum? Nu voi reacţiona în nici un fel, voi tăcea, nu-i voi răspunde înapoi. Este minimum pe care-l pot face. Îmi voi închide gura şi nu mă voi enerva. Din contră: el mă ajută să-mi distrug această karmă. S-a terminat, karma nu mai există. Dacă nu-l voi insulta, lumea mea încet, încet se va purifica.

Pakpa înţelege aceste lucruri într-un mod foarte profund, mod la care noi încă nu am ajuns. Şi cu toate că auzim aceste lucruri, continuăm să reacţionăm instinctiv, cu totul invers faţă de ce ni se spune, reacţie care ne aduce suferinţă.

Pakpa ajunge la aceste profunzimi datorită meditaţiei intense, în care mintea este ascuţită ca o lamă. Cunoașterea la care ajunge, va deveni un instrument cu care va putea eradica toată suferinţa, pentru că reacţiile lui vor fi cu totul altele.

Şi cu toate că Pakpa a perceput în mod profund aceste lucruri el va trebui să treacă în continuare printr-o perioadă de tranziţie, perioade neplăcute pentru că vechile karme continuă să dea roade. El va binecuvânta fiecare situaţie neplăcută care va continua să apară, pentru că deja ştie că :

    1. toate acestea se vor epuiza într-un sfârşit
    2. şi că el nu va mai sădi seminţe noi care să-i aducă suferinţă.

Şi nu numai că nu mai plantează seminţe de acest fel, el va planta cu totul alte seminţe, tocmai pentru faptul că a înţeles mecanismul karmic.

El își va spune:

    • dacă vreau ca să fiu iubit, ce am să fac? Îi voi iubi eu pe toţi ceilalţi, simplu
    • dacă am nevoie să fiu ajutat la necaz, ce voi face? Îi voi ajuta pe alţii când sunt în necaz
    • dacă vreau să trăiesc în abundență? Va trebui să fiu generos, să dau altora şi aşa mai departe.

Şi aceasta este înţelepciunea, iar acum va trebui să o aplicăm.

Dacă vă întreb unde este limita acestor lucruri?

Dacă doresc să fiu iubită cu adevărat, atunci eu va trebui să iubesc pe alţii cu adevărat. Unde este limita iubirii?

Cât bine poate să existe? Mai mult decât putem noi realiza. Aceasta este iluminarea lui Buddha. Acest lucru depăşeşte cu mult, tot ceea ce putem noi realiza acum în imaginaţia noastră şi asta se datorează faptului că am venit în această lume în condiţii grele.

Toată practica Tong Len are scopul de a inversa roata samsarei, de a neutraliza exact acele lucruri pe care le urâm, care nu ne plac. Nu ne place să fim în necaz, nu ne place când nu suntem ajutaţi atunci când avem mai mare nevoie, nu ne place să trăim în lipsuri sau nu ne place să fim bolnavi. Tong Len este unul dintre instrumentele cu care putem să inversăm roata samsarei.

A lua suferinţa altora, suferinţa care nu ne place să o îndurăm şi a le dărui lor, tot ceea ce ei îşi doresc, este cu totul invers instinctelor noastre. Iar acesta este tot secretul. Este atât de trivial şi (totuşi) complet de-a-ndoaselea instinctelor noastre.

Noi spunem: vai, mă simt rău, mă duc să-mi fac un ceai… Conform înţelepciunii, dacă nu mă simt bine acum, ce va trebui să fac? Să pregătesc un ceai aceluia căruia îi este rău.

Panchen Lama spune:

Ajută-mă să învăț că prețuirea de sine, această boală fatală
Este sursa tuturor suferințelor mele, sursa pe care vreau s-o înlătur.

Mamele

A treia strofă spune:

Ajută-mă să văd că prețuind mamele, gândul de a le face fericite,
Este o poartă pentru mine de a-mi dezvolta acele calități înalte, nelimitate.
Binecuvântează-mă de a prețui toate ființele mai mult decât propria-mi viață.
Chiar și atunci când fiecare dintre ele, va veni ca dușman să mă atace.

Cine sunt aceste mame?

În budism se spune că atunci când corpul nostru moare, conştiinţa nu moare. În vest oamenii pun la îndoială aceste lucruri şi, dacă sunteţi neîncrezători, poate este momentul să dezamorsăm puţin aceste îndoieli.

Gândiţi-vă ce ar putea fi conştiinţa, în raport cu acest corp. Corpul meu este limitat în timp, în spaţiu, îl putem tăia sau arde, deci are proprietăţi fizice.

Ce este conştiinţa? Ea nu este limitată în timp, în spaţiu, şi nu are absolut nici o proprietate fizică. Conştiinţa mea poate merge acum la frigider, sau în Evul Mediu. Dacă explodează o bombă atomică, corpul meu se va evapora dar nu şi conştiinţa mea. Explozia nu poate să-mi atingă conştiinţa. Nu există nimic similar între corp şi minte.

Ce se întâmplă în timpul morţii? Corpul încetează să mai funcţioneze. Undele cerebrale se opresc. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că, conştiinţa nu se mai poate exprima prin acest corp. Cu toate că acest corp nu mai funcţionează, asta nu dovedeşte că nu există conștiință. Presupunerea celor din Occident, şi a multora dintre noi, că atunci când corpul moare şi conştiinţa moare, nu are nici un fundament. Ea nu spune nimic despre ce se întâmplă cu conştiinţa noastră după moarte. Dacă voi credeţi că ea nu mai există, am să vă spun: dovediţi-mi!

Este foarte greu de demonstrat acest lucru, aşa-i? Chiar şi cei care cred în faptul că conştiinţa rămâne după moarte, le este greu să dovedească acest lucru. Dacă credem într-un fel sau altul, în ambele cazuri nu avem nici un element pe care să ne sprijinim.

Şi cu toate acestea, există destule mărturii precum: conştiinţa continuă şi după moartea corpului. Ceea ce am spus până acum a fost doar ca să începeţi să reflectaţi asupra acestui subiect. Există persoane care îşi amintesc de vieţile trecute. Marii Lama sau marii maeştrii în arta meditaţiei, îşi pot percepe şi vieţile trecute şi pe cele viitoare.

Deoarece nu am trecut prin astfel de experienţe, bineînțeles că avem îndoieli. Dar sigur este faptul că nu avem nici o certitudine că ea (conştiinţa) rămâne şi după moarte.

Dacă presupunem că atunci când corpul moare, conştiinţa noastră continuă, atunci în mod logic, va exista o clipă a minţii şi după clipa morţii. Ce se va întâmpla cu mintea după aceea? Va percepe o altă formă de viaţă, diferită de cea pe care a avut-o.

Şi dacă este corect înainte, va fi corect şi înapoi. Ceea ce înseamnă că atunci când conştiinţa s-a legat de corp în momentul procreării, ea a existat şi în momentul precedent când nu a fost legată de corp. A existat o viaţă anterioară, o altă formă de viaţă. Şi dacă este aşa, atunci când nu am existat?

Înaintea fiecărui moment, a existat un moment de conştiinţă care l-a precedat. Deci dacă a existat chiar şi o clipă înainte de existenţa mea actuală, înseamnă că au existat un infinit număr de clipe. Pentru că înaintea fiecăreia, prin inducţie, a mai fost încă una şi încă una… Şi asa la minus infinit.

Şi dacă presupunem că toate acestea sunt corecte, înseamnă că am trăit din cele mai vechi timpuri. Şi dacă este aşa, atunci de fiecare dată am avut o mamă.

Unde sunt ele?

Fiecare fiinţă pe care o întâlnim este foarte probabil ca ea să fi fost mama noastră cândva.

Poate ele au fost şi taţii noştrii? Se poate, numai că Buddha le-a ales ca mame pentru că ele au un statut special. Tibetanii se simt cu mult mai obligaţi faţă de mame şi caută să le răsplătească la bătrâneţe.

Ei spun: nu este vorba numai de mama noastră din această viaţa, ci de fiecare fiinţă pe care o întâlnim. Ea trebuie trată la fel, pentru că dacă este adevărat că am trăit dintotdeauna, înseamnă că toate fiinţele au fost mamele noastre şi, nu numai o dată ci de nenumărate ori.

Panchen Lama spune:

Ajută-mă să văd că prețuind mamele – (adică toate ființele), gândul de a le face fericite,
Este o poartă pentru mine de a-mi dezvolta acele calități înalte, nelimitate.

El spune că iubirea – Jampa -, intenţia de a face fericite toate fiinţele, care toate au fost mamele mele, îmi va dezvolta calităţi înalte, nelimitate. De ce? Deoarece dorinţa de a le face fericite, orice clipă a unui astfel de gând, lasă amprente în conştiinţa mea, şi atunci când vor da rezultate, voi culege iubire. Rodul este similar seminţei. Rezultatul va fi capacitatea mea de a iubi şi mai mult, şi mai mult. Această practică amplifică calităţile, ridicându-le la cele mai înalte nivele, nivele incomensurabile.

Am vorbit despre două legi karmice.

Prima lege: Rezultatul va fi întotdeauna similar cauzei,

iar a doua: Între însămânțare şi germinare există întotdeauna un interval de timp.

A treia lege karmică spune: Rezultatul este cu mult mai mare decât cauza. Ca şi sămânţa din natură, rodul ei este cu mult mai mare.

Acelaşi lucru se petrece şi cu înregistrările karmice. Ele rămân în subconştientul nostru, ca într-un incubator, acumulând energie. Cu cât rămân mai mult cu atât acumulează mai multă energie. Toate aceste seminţe vor da rezultate fără planificarea noastră. Dar cu cât vom practica, vom medita mai mult, roadele vor căpăta o altă natură.

Adesea vedem oameni generoşi care dau în permanenţă altora şi alţii zgârciţi. În ignoranţa noastră spunem că aşa este natura lor. Noi spunem: nu, nu aşa stau lucrurile! Acela care este generos, a practicat mult generozitatea, pe parcursul multor vieţi, iar acum are calitatea de a fi generos. Nu există nici o calitate, nu există nici o natură pe care s-o aibă el, în sine. El nu este generos în sine. El este rezultatul practicii lui. Nu există nimic misterios în asta, acesta este tot principiul. Se poate practica şi dezvolta compasiunea fără sfârşit, iar acest lucru va conduce la realizarea acelor calităţi infinit superioare, exact aceleaşi calităţi care ne place să le vedem la învăţătorii noştri desăvârşiţi.

Se spune că atunci când întâlnim un învăţător desăvârşit care ne învăţă şi care este un model pentru noi, se datorează faptului că deja începem să dobândim aceste calităţi.

Când îşi va întâlni cineva profesorul? Va fi atunci când a practicat şi împlinit în inima lui aceste lucruri nobile. Se spune că profesorul este atras de elevul lui ca şi albina la miere. Ce înseamnă că profesorul este atras de elev? Atunci când elevul îşi va vedea profesorul acolo unde înainte nu la văzut. Se prea poate, ca profesorul să fi fost tot timpul chiar lângă el, şi elevul să nu-l fi văzut, pentru că nu a avut karma necesară. Karma nu a rodit.

Profesorul trebuie să vină din Tibet sau America? Nu, el vine aşa cum vine, iar dacă îl vedem ca învăţător sau nu, este numai în funcţie de cât de mult bine am făcut şi de seminţele plantate. Problema noastră este că nu facem legătura între materializarea lui ca profesor în viaţa noastră şi ceea ce am facut în trecut, şi asta tocmai datorită diferenţei de timp dintre cauză şi efect. Nu suntem conştienţi de acest proces.

Panchen Lama merge mai departe şi spune:

Binecuvântează-mă de a prețui toate ființele mai mult decât propria-mi viață.
Chiar și atunci când fiecare dintre ele, va veni ca dușman să mă atace.

În această strofă el îşi roagă Lama să-i dea înţelepciunea şi puterea de-ai preţui chiar şi pe cei mai mari duşmani, mai mult decât îşi preţuieşte propria lui viaţă. De ce? Pentru că toţi acei duşmani, vin cu toţii din el. Ei doar îi arată ce trebuie să mai purifice. În limba tibetană se spune Mi Si Pa, adică nu se poate. Copacul nu poate fi copac fără sămânţă. Dacă în inima mea nu mai există nici o sămânţă activă, nici un virus activ al violenţei, nimeni nu va putea să vină să mă atace, să mă agreseze.

În Yoga Sutra, unul dintre cele mai vechi manuscrise din tradiţia yoghină, scris în urma cu 2000 de ani de catre maestrul Patanjali, se spune:

 

Orice conflict se liniștește în prezenţa celui 
care şi-a eliminat din inima lui orice agresivitate.

În prezenţa unei astfel de persoane, nu mai pot exista conflicte deoarece în curentul lui de conştiinţă nu mai există seminţele violenţei care să-l constrângă să proiecteze violenţa în lumea lui. Şi le-a eliminat complet. De ce să-i preţuiesc pe cei care mă atacă mai mult decât propria mea viaţă? Pentru că am nevoie de ei. Va trebui să mă întâlnesc cu aceste lucruri care există în subconștientul meu şi care mă constrâng să le proiectez în viaţa mea.

Noi credem că suntem atât de curaţi şi puri şi numai ceilalţi sunt răi şi violenţi. În general, ori ignorăm aceste lucruri ori nu suntem conştienţi de ele. De aceea vom trebui să începem să schimbăm seminţele, să le neutralizăm pe cele vechi şi să sădim altele noi.

Nu vom putea ajunge la iluminarea lui Buddha fără toate aceste fiinţe. Ele vor continua să ne oglindească mintea, până când vom ajunge la un nivel profund de înţelepciune ca să putem prelua controlul asupra acestor procese. Între timp, vom avea nevoie de toate fiinţele existente cu toate însuşirile lor. Şi ceea ce este foarte important, este să înţelegem că toate trăsăturile lor, bune sau rele, fără excepţie, vin numai din noi.

    • dacă le văd ca fiind drăguţe, este datorită karmei care a rodit.
    • dacă le văd pline de defecte, şi acest lucru se datoreşte karmei care a rodit.

 

Chiar și învăţătorii noştri sunt goi de orice natură.

Când începem să întâlnim profesori spirituali, aceasta se datoreşte numai acelei karme minunate care a început să dea roade. La scurt timp după aceea începem să le găsim defecte. Profesorii spirituali reprezintă cele mai pure şi mai curate oglinzi pe care le putem găsi pentru că i-am proiectat deja ca înţelepţi.

Ca orice alt lucru care este gol de orice proprietate şi profesorul spiritual nu este înţelept în sine. Dar noi îl definim ca profesor, de aceea pentru noi va fi ca o oglindă curată, iar atunci când le găsim defecte, care este ultimul lucru pe care îl vom face? Vom merge şi îl vom critica. Dacă înţelegem această înţelepciune, va trebui să o şi folosim. Despre acest lucru ne vorbeşte Panchen Lama.

 

Perioada intermediară de purificare.

În legătură cu cei care vin să ne atace, Panchen Lama ne vorbeşte de perioada de tranziţie dintre momentul în care am înţeles principiul până când îl aplicăm în mod substanţial. Deci există o perioadă intermediară, în care vechea karmă va continua să rodească, dar în acelaşi timp ea este şi o perioadă de purificare.

Ce înseamnă această purificare? Karma veche se distruge şi în acelaşi timp nu mai sădim seminţe noi negative. Cu cât ne adâncim mai mult înţelepciunea, înţelepciune ce este complet legată de abilitatea de a medita, purificarea va fi mai rapidă. Cu ajutorul meditaţiei Tong Len putem să ne purificăm karma.

Următoarea strofă:

Pe scurt: copii urmăresc să se îngrijească numai de ei înșiși,
Pe când cei nobili, cei cu calități înalte, acționează spre binele celorlalți;    
Binecuvântează-mă să realizez daunele și beneficiile ce izvorăsc din acțiunile lor,
Și, astfel să învăț a mă vedea pe mine și pe ceilalți ca fiind egali, și apoi să mă substitui lor.

Cine sunt aceşti copii? Suntem noi, cei care nu înţelegem înţelepciunea. Lucrurile par că vin din afara noastră, reacţionăm faţă de ele ca şi când nu am avea nici o legătură cu ele şi astfel continuăm să plantăm seminţele suferinţei noastre.

Ce fac copii? Panchen Lama spune că ei caută să se îngrijească numai de ei.

De ce suferim? Pentru că ne îngrijim numai de noi. Câţi ani am făcut deja asta?

Şi iată-ne din nou aici, continuând să trăim într-un corp care se uzează, se îmbolnăveşte şi îmbătrâneşte.

El ne spune: Poate faceţi ceva incorect? Cei nobili, acei Arya cu calităţi înalte au înţeles principiul şi acţionează numai spre binele celuilalt. Trebuie să înţelegem că avem nevoie de toate fiinţele, pentru că ele sunt câmpul nostru de acţiune unde ne plantăm seminţele. Numai în acest câmp putem să plantăm seminţele iluminării noastre, câmpul întregii creaţii.

El continuă să spună:

Binecuvântează-mă să realizez daunele și beneficiile ce izvorăsc din acțiunile lor.

Cu alte cuvinte dauna ce vine din grija de sine şi beneficiul din grija pentru alţii.

În continuare el spune:

Să învăț a mă vedea pe mine și pe ceilalți ca fiind egali,
și apoi să mă substitui lor.

A practica înseamnă să mă substitui lor, să-i prefer pe ei înaintea mea.

De ce să-i prefer pe ei şi nu pe mine? Ei sunt mai importanţi ca mine? Nu! Ci pentru că ei sunt unica mea cale ca să-mi fie mie bine.

 

Unica cale ca să-mi fie mie bine,
este să mă îngrijesc să le fie celorlalţi bine.

Dacă acum mă simt bine şi nu am făcut toate aceste lucruri, acesta este rodul unei karme trecute când am ajutat pe alţii. Nu poate fi altfel. Eu nu fac legătura dintre cauză şi efect, de aceea mă îngrijesc numai de mine. Şi poate îmi voi prepara un ceai şi voi crede că datorită ceaiului mă voi simţi şi mai bine.

Panchen Lama spune: Nu! Nu datorită ceaiului te simţi bine, ci datorită faptului că te-ai îngrijit de altcineva în trecut, cu mult timp în urmă. Şi dacă acum, îţi faci un ceai şi nu te vei uita în jurul tău să vezi dacă şi altcineva mai doreşte un ceai, în viitor vei suferi încă o dată.

 

            Întotdeauna va exista o diferenţă de timp între cauză şi efect.

Este cea mai mare greşeală pe care o facem când vom spune: “…acum îmi fac un ceai şi tot acum mă voi simţi mai bine…”. Adică starea de bine va veni de la ceaşca de ceai, iar acest lucru este o mare eroare.

 

            Niciodată o acţiune făcută în prezent nu are efect în prezent.

Între acţiune şi efectul ei va trebui întotdeauna să treacă un timp.

Următoarea strofă:

Prețuirea de sine, poartă spre orice necaz, ea este.
Prețuirea mamelor mele -poartă spre orice calitate spirituală.
Te rog, să mă binecuvântezi ca practica de a mă pune în locul celuilalt
Inima vieții mele spirituale, să devină.

Autorul revine în primele două versuri asupra acelorași lucruri despre care am vorbit mai înainte. În următoarele două:

Te rog, să mă binecuvântezi ca practica de a mă pune în locul celuilalt
Inima vieții mele spirituale, să devină.

ne vorbește de inima vieții spirituale. Inima este cea care îmbină compasiunea cu înţelepciunea. Ele sunt cele două aripi cu care bodhisattva se înalţă spre iluminare.

În strofa următoare ne spune:

Și acum, sfântul și înaltul meu Lama, plin de compasiune,
Dă-mi te rog binecuvântarea ta, ca durerile ființelor, ce sunt mamele mele,
Faptele rele și obstacolele lor să rodească toate la mine,
Și, lor să le pot dărui, tot binele și fericirea mea,
Și astfel, să mă asigur că fiecare dintre ele, să aibă parte de toată fericirea.

La tibetani, se obişnuieşte ca strofele să fie formate din patru versuri. Această strofă este formată din cinci versuri. Învăţăturile ne spun că primul rând nu a fost scris de către Panchen Lama ci el a fost adăugat de către discipolul lui. Panchen Lama a dăruit această rugăciune ca învăţătură elevilor lui. Această rugăciune era de fapt adresată învăţătorului lui Panchen Lama. Elevul impresionat şi încântat de această rugăciune se duse la Panchen Lama şi îi spuse: “Eu sunt lama (Panchen) şi mă rog ţie (lamei lui)! dar lama nu se poate adresa lui însuşi ”. Acesta îl rugă să-i permită să scrie rugăciunea ca fiind adresată direct lui Panchen Lama. Acesta îi spuse că da, de aceea, apare al cincilea vers în care elevul se adresează lui Panchen Lama.

Și acum, sfântul și înaltul meu Lama, plin de compasiune,
Dă-mi te rog binecuvântarea ta….

În această strofă omul este gata să ia asupra lui toată suferinţa celorlalţi, ca ei să nu mai sufere.

Și, lor să le pot dărui, tot binele și fericirea mea,
Și astfel, să mă asigur ca fiecare dintre ele, să aibă parte de toată fericirea.

Această strofă este una dintre cele mai desăvârşite din toată literatura budistă, spune Lama Dvora. Ea este esenţa învăţăturii Tong Len, adică de a fi gata să iau asupra mea durerea tuturor fiinţelor, numai pentru ca ele să nu mai sufere.

 

Puterea se află în dorinţa de a le prelua durerea lor.

În meditaţie, aducem suferinţa în noi şi o distrugem. Dar a existat un moment înainte de a o distruge, moment în care, poate unii dintre voi nu v-aţi simţit în largul vostru să o preluaţi asupra voastră. Acest lucru este un semn bun şi asta înseamnă că lucraţi împotriva instinctului vostru, acest mare dăunător, aşa cum este descris în această poezie. Este normal să nu ne simţim bine când facem acest lucru pentru că este opus obiceiurilor noastre. Suntem obişnuiţi să ne ferim de suferinţă şi să ne dorim fericirea. Acesta este cu totul invers. Voi spune: „sunt gata să-i preiau durerea, numai ca el sau ea să nu mai sufere”. Nu este deloc, uşor de făcut.

Atunci când veţi trece peste acest disconfort şi veţi prelua în interiorul vostru durerea celuilalt, veţi doborî zidurile preţuirii de sine din jurul inimii, făcând inima să simtă compasiune. Iar când aceasta se va deschide compasiunii pentru celalalt, se va deschide şi înţelepciunii care ne va dezvolta empatia şi abilitatea de a cunoaşte ce nevoie au ceilalţi . Aceasta este cheia porţii spre atotcunoaştere şi spre toată fericirea.

 

Dedicație

Ascultând aceste învăţături aţi acumultat o karmă minunată, aţi plantat acele seminţe care pot să vă aducă la iluminare. Ceea ce dorim este să nu risipim această karmă şi să o păstrăm în banca noastră de seminţe. Pentru a le intensifica forţa, vom dedica această karmă aceluia pe care l-aţi ales să-l ajutaţi. Acest lucru îl vom face cu ajutorul rugăciunii: Dedicaţie.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lectia 1, partea B – Tong Len

Tong Len: a da şi a lua

 Conform învăţăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferinţelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecţia 1, partea B

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Metode de dezvoltare a bodhicittei

În literatura budistă există două metode de dezvoltare a bodhicittei.

1. Prima metodă se numeşte metoda celor şapte paşi
2. A doua metodă este înlocuirea de sine cu celălalt (sau mă pun în locul celuilalt).

Tong Len ţine de cea dea doua metodă. Vom vorbi puţin despre a doua metodă. Metoda înlocuirea de sine cu celălalt are trei etape de substituire.

Atunci când spunem că dorim să ne dezvoltăm compasiunea, empatia faţă de celălalt, ne referim de a le practica.

 

1. Prima etapă în această practică este de a ne folosi de ochii celorlalţi.

Dacă vreau să mă antrenez în a-mi dezvolta compasiunea, va trebui să le dau oamenilor ceea ce-şi doresc, ca să le fie lor bine. Dar mai întâi va trebui să ştiu ce îşi doresc.
Majoritatea oamenilor privesc la ceea ce ei vor. Dacă ei vor mâncare, le vom oferi mâncare, dacă vor apă le vom oferi apă. Deci prima etapă de antrenament este să ne punem în locul celorlalţi, adică să le urmărim privirile. Dacă privirile lor se opresc la mâncarea de pe masă, atunci o vom oferi-o lor. Dacă se opresc pe alt lucru, atunci îl vom oferi pe acela. Cu alte cuvinte ne vom lăsa conduşi de privirile lor.
Lama Dvora povestește despre un călugar pe nume Jinpa, ceea ce înseamna iubire, care servea în templul din New Jersey. El fusese antrenat în această tehnică de către maeștrii lui. Dacă veneau oameni noi la templu, Jinpa observa mai întâi cum îşi beau ei ceaiul: cu zahăr, fără zahăr, cu lapte sau fără, în cană mare sau mică, fierbinte sau cald. El învăţa toate acestea pe de rost. Lama Dvora spune că veneau mulţi la templu. Jinpa ştia după prima dată, cum îi plăcea fiecăruia să-şi bea ceaiul, iar când aceştia soseau în următoarea dată el le oferea ceaiul exact aşa cum le plăcea.

Bineînţeles că la început această tehnică va fi artificială, dar dacă o vom practica, va deveni foarte firească. Jinpa era extrem de modest şi dacă nu părea un înger, chiar era un înger.

Aceasta este prima metodă, adică a învăţa ce îşi doresc alţii, urmărindu-le privirile. Dacă dansaţi în grup şi vedeţi pe cineva stând deoparte, dorind şi el să danseze, fiind poate ruşinos sau poate ceva îl opreşte, vă veţi duce la el şi îl veţi invita la dans.

Poate vi se pare că această tehnică este mediocră, dar ea este foarte avansată datorită nivelului ridicat de a dărui, de a investi în practica generozităţii.

 

2. A doua etapă, care este ceva mai avansată, este de a mă pune în locul celuilalt.

În această etapă nu căutăm să înţelegem ceea ce vor ceilalţi şi să le dăruim, ci să preferăm ceea ce ei preferă.

De exemplu, dacă trebuie pusă muzică şi eu am muzica mea preferată, dar ştiu că ceilalţi doresc să asculte alte melodii, voi pune ceea ce ei preferă. Cel ce practică, va pune în mod deliberat muzica pe care o preferă ceilalţi. Dacă îmi place să fie geamul deschis iar celuilalt îi place să fie închis, îi voi da lui întâietate.

Cu cât vom practica mai mult compasiunea, ea va creşte şi va deveni o a doua natură a noastră şi, astfel, vom fi cu mult mai fericiţi.

În această etapă, care este mai avansată decât prima, am dat prioritate dorinţei celuilalt faţă de dorinţa noastră. Va trebui să ne antrenăm din ce în ce mai mult astfel încât acestă îndeletnicire să devină firească. Cel ce practică această metodă este deja un sfânt.

La acest nivel, încă mai există diferenţă între mine şi celălalt, ceea ce îmi place mie şi ce le place celorlalţi. Încă mai există ideea că eu sunt aici şi el este acolo. În momentul în care mă voi pune în locul celuilalt, voi prefera numai ceea ce va vrea el.

 

3. A treia etapă, pe care au predat-o marii Lama, cea mai avansată dintre cele trei, este de a estompa linia despărțitoare dintre mine şi celălalt şi apoi de o a şterge complet.

Diferențierea pe care o fac în mintea mea între mine şi celălalt este artificială. Mi se pare firesc să văd ceva ca fiind al meu iar că celălalt nu sunt eu şi nu este al meu. Este normal să fie aşa, pentru că de cum am deschis ochii în această lume am fost crescuţi în acest fel.

Noi spunem că ne-am născut cu această percepţie în această viaţă datorită nenumăratelor vieţi anterioare. Întotdeauna am trăit aşa, de aceea suntem obişnuiţi să vedem lucrurile separate. Cauza acestui obicei este adânc înrădăcinată în subconștiința noastră. Dar tocmai pentru că acest obicei este înrădăcinat, putem să-l smulgem din rădăcină şi să sădim alt obicei.

De ce trebuie să smulgem acest obicei din rădăcina lui? Deoarece toată suferinţa noastră provine de la el. Deoarece toată suferinţa noastră se datorează ataşamentului nostru faţă de „eu” şi de „al meu”.

Singura modalitate de a pune capăt suferinţei noastre este de a învăţa să vedem falsitatea acestor diferenţieri, lucru care nu este uşor de făcut. De aceea trebuie multă practică.

Un alt mod de a spune aceste lucruri este: în loc de a estompa linia despărţitoare între mine şi ei, să-i introducem într-un cerc. Ca şi când mi-aş imagina un cerc în jurul meu şi i-aș introduce pe toţi în el. Acest mod poate fi mai uşor de făcut, pentru că oamenii sunt ataşaţi de ego-ul lor. De aceea spunem că nu este nici o problemă să rămânem cu ego-ul nostru, doar să-l umflam într-un mod pozitiv, adică să-i introducem pe toţi în el.

Părinţii fac acest lucru în mod natural cu copii mici. Mamele în permanenţă fac acest lucru cu pruncii lor. Ele învaţă să asculte ce doreşte copilul şi ,astfel, să-i satisfacă necesităţile. Mamele de multe ori preferă ceea ce copilul vrea, cu toate că ele şi-ar dori poate cu totul altceva – nu ies să danseze, de exemplu, ca să rămână acasă cu bebeluşul. Toate acestea par fireşti, ca venind din instinct. Şi animalele fac la fel.

Înţelepciunea este de a nu reduce metoda la copiii noştri biologici sau ceea ce definesc ca fiind „al meu”, pentru că atâta timp cât voi continua să definesc lucrurile ca “al meu”, voi rămâne blocată în această paradigmă care îmi aduce numai suferinţă.

Învăţaturile budiste spun că această diferenţiere între “eu” şi „nu eu” este complet artificială. Cu cât vom intra mai adânc în ele vom vedea adevărul lor. Vom vedea cum compasiunea şi înţelepciunea merg   mână în mână, ca o spirală care urcă.

Atunci când vorbim de compasiune, ne referim la două componente:

Nying Je

Jampa

Nying Je  – înseamnă compasiune.
Nying        – înseamnă inimă.
Je                – rege.

Adică compasiunea în limba tibetană înseamnă regina inimii.

Compasiunea este văzută, ca un sentiment sublim şi exaltant ce domină inimile noastre, ea este regina sentimentelor din inima noastră.

Jam Pa înseamnă iubire. Se mai poate pronunţa şi Jimpa.

În budism, atunci când se face referire la iubire, se face diferenţiere între iubirea dintre soţi şi iubirea părinţilor faţă de copii sau iubirea dintre prieteni.

Jimpa nu este nici una dintre cele enumerate mai sus, ea este iubirea necondiţionată.

Jimpa este starea în care dorim să dăruim celorlalţi tot ceea ce îşi doresc şi chiar mai mult decât îşi pot imagina şi fără a ţine cont dacă ei ne iubesc sau ne respectă.

Jimpa este iubirea necondiţionată, aceea iubire imensă pentru fiecare, fără excepţie. Încercaţi, numai pentru o clipă să vă conectaţi la acest sentiment sublim. Dacă practicaţi Jimpa, atunci când vă este bine sau poate nu, staţi în linişte câteva minute şi spuneţi cuvintele următoarele: “doresc ca fiecare să aibă parte de tot ceea ce este mai bun”. Numai pentru câteva minute dacă veţi avea aceste gânduri, starea voastră de spirit se va schimba, indiferent de cât de mult suferiţi sau de ce anume suferiţi. În mod categoric se va schimba, pentru că din punct de       vedere energetic, energia iubirii curge prin canalul central. Acesta este Jam Pa.

– Deci Jam Pa este acel sentiment de a dărui celuilalt, tot ceea ce este mai bun şi          în mod necondiţionat. În el nu există ego-ul.

Nying Je, compasiunea, este opusul. Adică ea este dorinţa de a lua toată          suferinţa şi toate cauzele ce vor determina suferinţele viitoare a tuturor          fiinţelor.

În meditaţia Tong Len vom lucra cu Jam Pa şi cu Nying Je, folosindu-ne de respiraţie. Acesta este trucul pe care l-au conceput marii Lama, pentru a ne pregăti pentru practicile viitoare mai avansate, care îmbină corpul, conştiinţa, respiraţia şi prana. Meditaţia poate să pară la început simplistă, dar ea este foarte puternică şi are ca scop să ne introducă în practica înaltă.

 

          Meditaţia: a lua suferinţa

Aşezaţi-vă cât mai comod. Este foarte important să staţi aşezaţi într-o poziţie confortabilă ca să nu trebuiască să vă mişcaţi în timpul meditaţiei, pentru că îi veţi deranja şi pe cei de lângă voi şi pe voi înşivă. Indiferent de cum stați, pe scaun sau pe perna de meditaţie este important ca spatele să fie drept şi în poziţie verticală. Este important ca spatele să stea drept deoarece scopul nostru este de a lucra cu canelele energetice interioare.

Bărbia să fie în unghi drept cu gâtul, nici ridicată şi nici coborâtă. Fiţi atenţi ca umerii voştri să fie relaxaţi şi în echilibru.

Aşezaţi-vă mâinile în poală. Gura să fie închisă, dar nu strânsă, ci relaxată. Ochii trebuie să fie închişi sau pe jumătate închişi. Dacă îi ţineţi pe jumătate închişi, nu încercaţi să vă concentraţi pe ceva sau să priviţi la ceva. Relaxaţi-vă fruntea şi fața, dacă sunt tensionate.

În tradiţia budistă, atunci când începem să facem meditaţie, mai întâi se vor executa câteva etape preliminare. Vom începe de a ne concentra pe respiraţie, lucru care ne va ajuta să ne focalizăm atenţia.

Alegeţi-vă un punct de intrare în nări. Axaţi-vă atenţia pe intrarea şi ieşirea aerului din nări şi începeţi să număraţi zece respiraţii.

Numărătoarea va începe întotdeauna cu expiraţia. Expirăm, unu, inspirăm. Expirăm, doi, inspirăm. Încercaţi acum să ajungeţi la zece inspiraţii. Dacă atenţia v-a fost distrasă, începeţi să număraţi din nou, de la început.

Prima etapă este de a ne refugia, în sensul de a ne refugia în practica spirituală şi de a nu ne mai baza pe lucrurile materiale. Deci, primul gând este de a ne refugia la entităţile iluminate, care şi-au dezvoltat la maximum compasiunea şi înţelepciunea şi care pot să ne îndrume.

Următorul gând este motivaţia compasiunii, acest lucru îl puteţi face cu cineva pe care îl cunoaşteţi şi care stiţi că se confruntă cu greutăti. Poate are vreo problemă de care ştiţi şi aţi dori să-l ajutaţi. Poate că are o problemă de sănătate, psihică, financiară sau orice altă dificultate prin care trece. Cineva care vă este drag şi pe care aţi dori să-l ajutaţi. Dacă cunoaşteţi mai mulţi, alegeţi numai unul dintre ei. Gândiţi-vă la intenţia voastră de a-l ajuta.

Şi acum, pentru ca meditaţia să fie puternică, ne vom folosi de o entitate care este pentru noi sfântă. O entitate cu calităţi înalte spirituale, care să fie plină de compasiune sau înţeleaptă sau care iubeşte necondiţionat. Poate fi cineva din tradiţia budistă sau cineva pe care îl ştiţi sau de care aţi auzit sau poate fi cineva imaginar. Puteţi chiar s-o şi inventaţi. Nu este neapărat nevoie ca ea sa fie cineva care trăieşte acum printre noi. Poate fi bărbat sau femeie.

Atunci când aţi ales pe cineva, imaginaţi-vă că el/ea indiferent de vârsta pe care o are, este tânăr şi frumos. Făceţi-l să arate perfect şi în interior şi în exterior şi alegeţi una din calităţile frumoase pe care le are şi pe care le admiraţi şi în semn de profund respect, plecaţi-vă până la pământ în faţa lui.

Oferiţi-i o ofrandă. Un lucru frumos pe care îl dăruiţi cum ar fi: un buchet frumos de flori sau o faptă bună pe care aţi făcut-o cuiva, o vorbă bună pe care aţi spus-o sau un gând pe care l-aţi avut de a ajuta pe cineva. Imaginaţi-vă aceste lucruri ca pe un giuvaer superb pe care i-l dăruiţi.

Aceste acţiuni mentale ne ajută să acumulăm energie pozitivă care vor da intensitate meditaţiei.

Uneori există energii negative care pot interfera cu meditaţia. De exemplu aţi făcut o faptă de care nu sunteţi mândri, sau poate v-aţi adresat cuiva nu prea frumos sau aţi criticat pe cineva. Toate acestea trebuiesc eliminate pentru ca ele să nu vă stingherească în meditaţie. Un mod de a le elimina este de a vă destăinui în faţa entităţii sfinte pe care aţi ales-o.

Eliminaţi-le acum din gândurile voastre.

În continuare vom face invers, gândiţi-vă la ceva foarte frumos pe care l-aţi făcut sau aţi spus sau la care v-aţi gândit, să spunem în ultimele 24 de ore, şi bucuraţi-vă. Chiar şi decizia de a veni şi asculta toate aceste lucruri este foarte rară. De asemenea este foarte rar ca cineva să meargă şi să se dezvolte spiritual, deci bucuraţi-vă de asta.

Acum adresați-vă învățătorului/învățătoarei spirituale din faţa voastră şi cereţi-i să vă transmită învățăturile, să continue să vă îndrume pe drumul vostru spiritual, doriţi-i să trăiască mult, să rămână cu voi şi să vă confere puterile necesare de a progresa spiritual.

Pentru o mai bună concentrare, începeţi din nou să expiraţi şi să inspirați numărând până la zece.

Întorceţi-vă la persoana care trece prin dificultăţi şi pe care doriţi să o ajutaţi.

Încercaţi să vedeţi cât mai multe detalii la bărbatul, femeia sau copilul pe care l-aţi ales. Faceţi-i plini de viaţă. Încercaţi să vedeţi în ce loc se află  persoana: Stă  în  camera  lui?  Stă  întins  în  pat?  

Imaginaţi-vă că staţi în faţa lui, invizibili. El nu vă poate vedea, în schimb voi da.

Urmăriţi detaliile camerei, mobila, lumina din ea. Cu ce este îmbrăcată persoana, care este expresia feţei lui, limbajul trupului… Încercaţi să vedeţi cum se reflectă problema cu care se confruntă în expresia feţei şi a corpului lui. Cu cât vedeţi mai multe detalii cu atât va fi mai bine.

Imaginaţi-vă acum că problema cu care se confruntă este ca un lichid negru, ca o smoală lipicioasă răspândită în tot corpul lui. Chiar dacă problema lui nu este fizică ci mentală, ne-o vom imagina în același fel, ca fiind o materie neagră care-i umple tot corpul.

Decideţi acum să-i luaţi durerea, să-i luaţi suferinţa.

În continuare, ne vom folosi de respiraţie ca de o pompă de aspirat. De fiecare dată când inspiraţi aerul, imaginaţi-vă că aspiraţi materia neagră din corpul lui, materie pe care o veţi aduce încet, încet spre inima lui şi o veţi acumula în centrul pieptului.

Respiraţi adânc de câteva ori şi începeţi acest proces. Cu fiecare inhalare, substanţa neagră părăseşte suprafaţa corpului şi se concentrează în centrul pieptului. Asiguraţi-vă că nu rămâne nimic din materia neagră în extremităţile corpului, în vârful degetelor, în interiorul urechilor. Curățați totul. Aduceţi totul în centrul pieptului lui. Concentraţi totul sub forma unei măsline mici şi negre în centrul pieptului, iar tot restul corpului să rămână curat.

Vom continua să ne folosim de inspiraţie ca de o pompă de aspirat, numai că de data aceasta vom aspira măslina neagră din centrul toracelui, prin trahee, apoi prin nasul lui şi apoi o vom scoate afară. Toată această materie neagră concentrată se va deplasa dinspre torace în sus şi va ieși prin nas în afara corpului, transformându-se într-un nor  negru care va pluti înaintea feţei lui.

Până când veţi scoate toată această materie din corpul lui şi o veţi concentra în faţa toracelui lui, vă va lua cam 10 sau 15 respiraţii.

Îndreptaţi-vă atenţia acum spre pieptul vostru. În continuare sunteţi aşezaţi unul în faţa celuilat. Toată materia neagră pe care aţi scos-o din el, stă suspendată ca un nor între voi.

Focalizaţi-vă atenţia spre pieptul vostru şi încercaţi să vedeţi un compartiment mic, iar în interiorul lui o flacără cam de doi centimetri. Flacăra de culoare roşie portocalie simbolizează egoismul şi grija faţă de voi înşivă şi de tot ceea ce vă aparţine, sursa tuturor suferinţelor voastre.

De asemenea, ea mai reprezintă ignoranţa voastră, neînţelegerea realităţii în care trăiţi, neînţelegerea de unde vin lucrurile pe care nu le dorim. În acestă fază a meditaţiei este bine să vă concentraţi asupra egoismului vostru şi să căutaţi exemple din viaţa voastră proprie în care v-aţi purtat egoist, atunci când v-aţi preferat pe voi înşivă în faţa altora. Gândiţi-vă la cazurile când dorința sau opinia voastră a fost mult mai importantă decât a altora sau când v-aţi gândit la lucrurile care vă aparţin vouă şi nu altora. Este bine să faceţi aceste situaţii să fie cât mai concrete.

Reveniţi din  nou  la decizia de a lua la voi durerea celui suferind. Nu faceţi asta decât atunci când vă voi spune eu acum. Ce veţi face atunci?

Cu ajutorul unei singure respiraţii lungi, veţi aspira tot norul negru din faţa voastră prin nas, apoi prin trahee până când totul a intrat în voi, norul devenind o minge mică şi neagră suspendată deasupra flăcării. După care veţi lăsa mingea să cadă în flacară. Toată materia va arde şi se va dezintegra, flacăra se va stinge şi va ieşi un fum subţire şi alb care va dispărea repede. Toate acestea le veţi face folosind doar o singură respiraţie.

Acum!

Toată materia a fost arsă, flacăra s-a stins. Nu lăsaţi  în voi nici o fărâma din ea. Egoismul vostru şi durerea celuilalt au fost mistuite de foc. Inima voastră se umple acum de o lumină aurie, caldă şi plăcută, ce vă dă o stare de bine. Bucuraţi-vă de ea.

Uitaţi-vă acum la persoana din faţa voastră pe care aţi lucrat şi veţi vedea că dintr-o dată se va simţi bine. Durerea de care suferea de mult timp a fost îndepărtată. Priviţi cum i-a fost influenţat corpul şi cum i s-a schimbat expresia feţei. Poate zâmbeşte, respiră mai uşor, corpul i s-a îndreptat, s-a eliberat.

Priviţi-vă cât de bucuroşi şi multumiţi sunteţi de ceea ce aţi facut pentru el.

Îndreptaţi-vă privirile spre entitatea pe care aţi invitat-o la început ca să vă însoţească în acestă meditaţie, acea entitate divină, de o frumuseţe fără de seamăn, perfectă şi sfântă. Cereţi-i să continue să vă îndrume şi să rămână cu voi.

Imaginaţi-vă că ea radiază lumină, corpul ei este uşor ca un puf şi răspunde cu plăcere invitaţiei voastre. Ea devine mică de mărimea  unui deget, se ridică în aer şi se aşează pe creştetul vostru, cu faţa îndreptată în aceeaşi direcţie în care priviţi şi voi.

În inima voastră, în acel mic compartiment, aşezaţi un tron superb, ornat de flori frumoase şi cu perne catifelate.

Urmăriţi cum ea alunecă uşor şi se aşează cu gingăşie pe perne. Entitatea este plină de bucurie şi vă iubeşte la nesfârşit. Priviţi-o cum radiază lumină strălucitoare, emană miresme parfumate, pregătită să vă acorde tot sprijinul necesar.

Fiţi conştienţi de faptul că această meditaţie, acest exerciţiu mental a lăsat foarte multe amprente mentale în conștiința voastră, iar când vor da rezultate, acestea vă vor aduce multă, multă binecuvântare, mai mult decât vă puteţi acum imagina. Va fi ca şi atunci când seminţele vor încolţi, pomul rezultat va fi frumos şi falnic.

Pentru a da mai multă forţă acestei binecuvântări, este bine să o dedicaţi celui care stă în faţa voastră.

Şi acum deschideţi ochii, încet, încet.

 

Meditaţia pe care tocmai am făcut-o este o parte a meditaţiei Tong Len, este ceea ce numim ”a lua”. Adică a lua durerea celuilalt şi a o distruge: pentru că în acelaşi timp am distrus ceea ce ne înfrânează, ignoranţa şi egoismul nostru, lipsa noastră de compasiune. Puteţi repeta această meditaţie pe aceaşi persoană sau pe o alta.

Vom învăţa în continuare şi alte versiuni ale acestei meditaţii Tong Len.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lectia 1, partea A – Tong Len

Tong Len: a da şi a lua

 Conform învăţăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferinţelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecţia 1, partea A

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Sursele învăţăturilor Tong Len

Scopul acestor lecţii este de a învăţa meditaţia Tong Len, una dintre cele mai frumoase şi mai puternice meditaţii care există în învăţăturile budiste, învăţături ce sunt accesibile tuturor.

Tong Len este cea mai cunoscută meditaţie în tradiția tibetană budistă, deşi multe amănunte despre ea nu sunt ştiute. Numai în cadrul mânăstirilor budiste exista studii detaliate despre ea.

Una din muncile de o viaţă a lui Geshe Michael a fost să strângă scrierile budiste pe cale de dispariţie sau pe cele care putrezeau în diverse mânăstiri. O mare parte dintre ele au fost distruse de invazia chineză. Mânăstiri şi numeroase biblioteci tibetane au fost arse în acea perioadă. Viziunea lui a fost să salveze toate aceste scrieri. Una dintre lucrările pe care le-a făcut, a fost să înființeze centre în care scrierile erau introduse pe calculator de către echipe formate din tibetani refugiaţi în India pe care i-a instruit în vederea acestei munci, creându-se astfel o baza de date care să permită o căutare uşoară şi rapidă a textelor antice. Această muncă a durat timp de treizeci de ani şi astăzi este condusă  de altcineva în Ladak, în Nepal.

Acest domeniu nu se mai limitează doar la scrierile tibetane ci cuprinde şi manuscrise din tradiţia yogină.

Ca rezultat al acestei munci imense, Geshe Michael se foloseşte astăzi de această comoară de înţelepciune predând în toată lumea.

În aceste lecţii, veţi primi un studiu rar, un workshop complet despre meditaţia Tong Len, cuprinzând tot ceea ce se ştie despre ea în literatura budismului tibetan.

 

A da şi a lua

Scopul acestui atelier este ca în paralel să vă şi informăm şi să vă şi instruim în această meditaţie, astfel încât, în finalul acestui atelier să deveniţi profesionşti în Tong Len. Veţi vedea că această meditaţie este pe cât de uşoară pe atât de incredibile sunt rezultatele ei.

Doresc să încep a vă povesti despre diverse cazuri documentate în literatură, adevărate minuni ce s-au întâmplat anumitor persoane care au practicat în mod regulat această meditație chiar şi cinci minute pe zi. Lama Dvora povestește că a cunoscut în mod personal un australian care s-a infectat cu un virus rar şi ca urmare a unui tratament medical – singurul care se știa atunci pentru tratarea acestui tip de virus – orbise.

El a trimis o scrisoare unui Lama în care îi cerea să-l ajute, iar Lama i-a dat această variantă a meditației, pe care o vom învăța în continuare, variantă care o practică şi cei ce se află în pragul morții. Lama Dvora povestește că datorită acestei practici meditative, acesta şi-a recăpătat complet vederea.

Meditația Tong Len este pe cât de ușoară, pe atât de puternică.

Câteodată lucrurile cele mai minunate sunt atât de simple, încât le trecem ușor cu vederea sau avem tendința de a le subestima sau a le neglija.

Numele meditației este Tong Len:

Tong Len

Tong – înseamnă a da, a dărui
Len    – a lua, a prelua
Adică a da şi a lua.

În practică, ordinea este însă inversă. Mai întâi vom lua şi numai apoi vom da.

Ce luăm? Luăm durerea oamenilor, a ființelor. Se preia orice formă de suferință: durere fizică, suferință sufletească sau suferința provenită în urma unor dificultăți economice de orice fel.

Ce vom dărui? Dăruim tot ceea ce este mai bun.

Pe parcursul acestor lecții vom face câteva versiuni diferite, în funcție de etapele meditației. În prima etapă a acesteia, vom lua durerea unei persoane pe care o cunoașteți şi care ori trece printr-o suferință, ori se luptă cu unele dificultăți, fizice, mentale, spirituale sau financiare. Durerea mai poate fi legată de o despărțire de cineva sau legată de ruptura unor relații sau de pierderea unei persoane dragi. De asemenea vom învăța să executăm această meditație şi asupra noastră.

Deoarece învățăm să luăm mai întâi durerea celuilalt, în multe cazuri, reacția normală a oamenilor este de reticență, adică îşi spun “Nu am şi asa destule necazuri? Ce mai îmi trebuie şi ale altora?

În această tradiție, nu vom lua durerile altora ca să le purtăm cu noi, ci le vom distruge.

Vom vorbi despre ce înseamnă să luăm durerea, şi dacă într-adevăr se poate lua durerea şi cum funcționează acest mecanism, pentru că el funcționează uimitor de bine. Deci nu vă faceți griji.

Dimpotrivă, dacă o veți practica, ea vă va aduce numai binecuvântare. Tong Len are un enorm potențial de a vă aduce şi vouă şi celorlalți multă binecuvântare.

 

Tradiția Tong Len

 Actualul Dalai Lama, Dalai Lama al 14-lea este reîncarnarea lui Dalai Lama al 13-lea. Aceasta este linia marilor Dalai Lama. Fiecare este considerat ca fiind reîncarnarea celui anterior. Cu toții au fost călugări, neavând nici unul copii biologici. O conștiință ce se reîncarnează mereu.

După ce un Dalai Lama părăsește lumea fizică, încep căutările noii lui reîncarnări. În toată această perioadă în care este identificat acel copil ca fiind noul Dalai Lama reîncarnat, este crescut şi instruit, tradiţia va fi continuată de către Panchen Lama. Deci atunci când Dalai Lama este tânăr, Panchen Lama este în toată puterea şi invers.

În zilele noastre, lucrurile s-au cam încurcat, deoarece chinezii l-au capturat pe cel de-al 11-lea Panchen Lama.

Deoarece vom vorbi de scrierile primului Panchen Lama, am menționat puțin linia lui Panchen Lama. Deci, primul Panchen Lama a fost unul dintre cei mai vestiți maeștri ai tradiției Tong Len. El a trăit între anii 1570 – 1662. Se spune că ar fi ajuns la iluminare în viața lui anterioară. A scris foarte mult, scrierile lui fiind deosebit de importante în tradiția budistă tibetană. A fost şi mare poet. A scris poezii pe care numai un iluminat ar putea să le scrie.

În acest studiu veți primi o parte din lunga lui creație.

Mai întâi vom vorbi despre tradiția budistă ce se numește Lam Rim.

Lam Rim

Lam – cale
Rim – etapă sau paşi

Adică Calea treptată spre iluminare.

Tibetanii au dezvoltat nenumărate căi care să transforme omul pas cu pas, în mod sistematic, într-o ființă iluminată. Bineînțeles că toate aceste căi se bazează pe învățăturile lui Buddha şi a marilor înțelepți care au urmat. Dar ceea, ce este deosebit în Lam Rim este faptul că sunt prezentate toate etapele spre iluminare în ordinea corectă şi fără ca vreuna să lipsească.

Noi știm bine că dacă dorim să mergem cu maşina, aceasta trebuie să aibă toate componentele necesare: motor, roți, volan, frâne şi așa mai departe. Iar toate acestea trebuie să fie în ordinea şi structura corectă.

Multe învățături spirituale conțin componente preluate din Lam Rim, dar ceea ce este unic la Lam Rim este faptul că el conține toate etapele, în ordinea corectă, de la început până la sfârșit.

Exista multe Lam Rim, lungi, medii şi scurte.

 

1. Renunțarea

Pe orice cale spirituală există o primă etapă, pe care noi o numim renunțarea.

În viaţa noastră, avem parte deseori de necazuri, de nenorociri, intrăm în diverse crize sau ajungem în situații când înțelegem că lumea materială nu ne poate salva.

Toți care sunteți prezenți la această lecție, mai mult sau mai puțin vă este bine în viață. Chiar şi cei care au un trai îmbelșugat, vor ajunge în punctul în care se vor întreba: „Mă pot eu baza pe abundență şi pe oportunitățile pe care lumea materială mi le oferă?

Adevărul este că nu, deoarece nu există nimic lumesc, precum:

– familia
– relațiile
– bunăstarea financiară
– sănătatea
– cariera

care să nu se termine la un moment dat.

Poate ați trecut printr-o astfel de criză, poate ați experimentat ceva neplăcut, după care poate ați înțeles că nu se poate conta pe lumea de astăzi. şi dacă nu ați trecut printr-o astfel de criză, ea va veni. și dacă nu va veni înaintea morții, ea va veni în momentul morții, în mod garantat.

Prin însăși natura lor, lucrurile vin din energii care se degradează. Aceeași energie ce îmi aduce soțul iubit, tot ea mi-l va lua. Aceeași energie care mi-a adus abundența, tot ea mi-o va lua înapoi. La fel cu sănătatea şi cu toate celelalte lucruri.

Faptul că ne-am născut, este de ajuns ca să și murim. Chiar şi dacă vom lua vitaminele necesare, vom merge la săli de sport sau vom practica yoga, de murit tot vom muri.

Noi spunem că până nu vom deschide ochii şi nu vom înțelege că aceste energii sunt defecte, vom fi în permanență sub controlul lor. Chiar şi celor care le este bine momentan, mai devreme sau mai târziu va veni pe neașteptate ceva care le va lua iluzia că ei dețin controlul.

Deseori auzim despre cazuri în care oamenii au pierdut pe cei dragi, şi care au început să meargă pe la biserici. Ceva se deschide în ei și încep să o pornească pe drumul spiritual.

Renunțarea este acel pas pe care îl face omul pe drumul spiritual, de a nu se mai baza pe lucrurile materiale: să nu mai spere că încă o excursie, încă un titlu academic sau cariera şi altele, o să-i aducă fericirea. Toate acestea pot fi plăcute un timp, dar nici una dintre ele nu-l pot salva de îmbătrânire și, în cele din urmă, de moarte. Cu toții am pierdut membri de familie dragi și vedem cum vine suferința odată cu bătrânețea și moartea.

În Statele Unite exista o piatră de mormânt, pe care stă scris următorul vers:

Nu uita, prietene, ce treci pe lângă mine,
Așa cum ești acum, am fost și eu.
Şi unde sunt eu astăzi şi tu la fel vei fi,
Pregătește-te prietene, ca pe urmele mele să vii.

 Cu cât înțelegerea că odată și odată toate lucrurile se vor termina, îi va pătrunde mai adânc în suflet, cu atât mai puternic va fi împins omul pe calea spirituală.

Pe orice cale spirituală pe care veți păși, indiferent de cum s-ar numi aceasta, ea va trebui să conțină elementul care să încurajeze această înțelegere. Fără ea, calea spirituală nu există. Budiștii spun că până când renunțarea nu a ajuns la un anumit prag, nu se poate spune că am urcat pe calea spirituală.

 

2. Compasiunea

A  doua  etapă  pe  drumul  spiritual,  o  vom  denumi  compasiunea.  A doua etapă spune că aceleași lucruri prin care trecem noi, adică faptul că îmbătrânim, ne îmbolnăvim, îi pierdem pe cei dragi, neavând nici un control asupra faptului de cum se întâmplă şi când se întâmplă, trec și toți ceilalți. Cu toții suntem în aceeași barcă. Toți cei din jurul nostru:

– cei cărora le este mai puțin bine decât nouă sau mai bine decât noi
– cei care sunt mai inteligenți decât noi sau mai puțin inteligenți
– cei  care  sunt   mai   bogați   ca   noi   sau   mai   puțin   bogați   fie că suferă
acum sau vor suferi în viitor, suntem cu toții în aceeași situație, în aceeași barcă.

Acest aspect care spune : “nu mi se întâmplă numai mie ci şi celorlalți”, atunci când el va fi suficient de profund, va crea aversiune față de această situație.
Cu toții am trecut prin asta când am fost copii. Copilul își întreabă mama: „De ce bunica a murit? De ce trebuie ea să moară?”. Iar mama nu a știut să-i răspundă. Copilul neprimind răspunsuri încetează să mai întrebe. El știe în mod instinctiv că ceva nu este în regulă cu acesta situație.

Budiștii spun că energia vieții care ne susține este în neregulă, de aceea se și deteriorează.

Este ceea ce Buddha ne-a învățat. El a vorbit mai întâi, pe larg, despre toate formele de suferință pentru a ne capta atenția, şi știind că noi putem verifica spusele lui.

El ne-a spus: “Nu este adevărat că acesta trebuie să fie cursul lumii. Așa va fi lumea până când vom înțelege de unde vine ea. Există o sursă a suferinței, există o cauză a suferinței, iar când vom înțelege mecanismul de creare a lumii, numai atunci o vom putea transforma.”

De multe ori budismul lasă impresia că totul este legat de suferință. Din contră, budismul este cu totul pentru ieșirea din suferință, de a ajunge la fericirea sublimă a iluminării, fericire pe care nici nu ne-o putem imagina. Ea este ca și când am lua acea clipă în care ne-am simţit extraordinar de fericiți, am multiplica-o de un bilion de ori şi chiar şi atunci ea este departe de plăcerea sublimă a lui Buddha.

Acesta este obiectivul budismului.

Dar, pentru a ieşi din suferinţă, mai întâi va trebui să o înţelegem bine şi în acest fel să ne putem amplifica aversiunea față de această stare deficientă în care ne aflăm şi să dorim să facem acea practică care să ne scoată din ea.

Aceeaşi aversiune pe care ne-o dezvoltăm faţă de suferinţă, se va dezvolta şi atunci când ne vom deschide ochii şi vom deveni empatici faţă de ceilalţi, atunci când înţelegem că, toţi împreună suntem în aceeaşi barcă.

Eu nu doresc să sufăr şi nici nu doresc ca altcineva să sufere. Eu îmi doresc fericirea aşa cum şi ceilalţi îşi doresc fericirea. Ei au acelaşi drept ca şi mine de a fi fericiţi, de aceea este datoria mea de a acţiona pentru ei.

Practica Tong Len este o practică autentică, ce vine pe o linie tradiţională veche. Ea a fost păstrată în secret timp de sute de ani în Tibet, deoarece marii Lama au considerat că oamenii nu o vor înţelege sau o vor subestima, deoarece ea este cu totul opusă instinctelor naturale omeneşti. Din punct de vedere karmic a desconsidera această meditaţie nu este deloc bine.

Învăţătura Tong Len este o învăţătură sacră pentru că ea are calitatea de a scoate oamenii din suferinţă.

Definiţia a ceva sacru este: acel lucru care poate să scoată fiinţele din suferinţă şi să le aducă binecuvântare.

A desconsidera sau a subestima o învăţătura sacră, creează karmă negativă ce poate provoca dispariţia acestei învăţături din lume.

În tot acest timp în care învăţătura a fost păstrată în secret, ea a fost transmisă numai discipolilor vrednici.

Se spune că într-o bună zi, un mare Lama află că cineva s-ar fi însănătoşit complet dintr-o boală terminală, practicând această meditaţie. Datorită imensei lui compasiuni a decis să facă cunoscută această învăţătură publicului larg. Acest lucru s-a întâmplat în urmă cu 800 de ani şi de atunci practica Tong Len a rămas accesibilă tuturor.

Meditaţia Tong Len ţine de tradiţia budistă ce se numeşte Lo Jong.

 

Transformarea conştiinţei – Lo Jong

Lo Jong

Lo     minte, conştiinţă
Jong – a antrena

Lo jong înseamnă antrenarea minţii.  Îl vom denumi transformarea conştiinţei.

Lo Jong este numele dat anumitor învăţături care s-au dezvoltat aproximativ între anii 800 şi 1200-1300. În această perioadă, budismul a intrat pentru prima oară în Tibet, dezvoltându-se tradiţia Lo Jong.

Pe parcursul acestor lecţii vă veţi da seama de ce învăţăturile au fost ţinute în secret.

Această meditaţie se bazează pe respiraţie, lucru care conferă o forţă specială practicii. În tradiţia yoghină, tehnicile de respiraţie sunt învăţate în mod deschis, pe când tibetanii păstrează tehnicile numai pentru cei avansaţi în practica tantra şi numai cu permisiune specială.

Deoarece învăţătura Lo Jong este o învăţătură deosebită, aceste tehnici au fost introduse încă de la început. Şi asta pentru că influenţează corpul nostru fizic şi vom putea ajunge la iluminare. Prin intermediul respiraţiei, această practică contribuie în mod direct la dezvoltarea noastră spirituală, a conștiinței şi a corpului.

Practica Lo Jong dezvoltă compasiunea, de aceea ne-am referit la ea.

 

3. Înțelepciunea

 Înţelepciunea este a treia etapă ce trebuie să fie parte a oricărui drum spiritual adecvat. În tradiţia budistă, înţelepciunea este denumită “concepţie corectă”. Nu vom discuta despre ea acum pentru că în lecţiile următoare vom intra în acest subiect.

Înţelepciunea nu înseamnă a acumula cât mai multe informaţii, adică să devenim o enciclopedie ambulantă, ci a înţelege de ce există suferinţă şi de ce există fericire? Care sunt cauzele şi la una şi la alta şi cum putem să ne controlăm realitatea în loc ca ea să ne controleze ea pe noi?

Cum putem înceta de a mai fi victimele circumstanțelor şi a dezastrelor naturale şi a condiţiilor fizice şi să preluăm controlul asupra lor?

Singurul mod de a ieşi din această situaţie impusă, este dacă am începe să deţinem noi controlul.

Am primit un corp fizic, ne-am născut într-un anume loc, vorbind o limbă maternă specifică, având anumiţi părinţi, cu o anume capacitate mintală. O stare ca şi când ar fi trebuit să intrăm în ea. Noi spunem că ea nu este întâmplătoare şi că este determinată de cauze. Dacă am înţelege cauzele care ne-au adus într-un corp care se îmbolnăveşte, îmbătrâneşte, se degradează şi moare, atunci vom putea să inversăm acest lucru.

Aceasta este înţelepciunea. Când ne referim aici la înţelepciune, ne referim de fapt la înţelegerea realităţii şi înţelegerea corectă a cauzei şi a efectului.

Cu toţii credem că înţelegem ce cauzează una sau alta, dar faptul că îmbătrânim şi murim dovedeşte că nu înţelegem nicidecum aceste lucruri. Buddha a spus că fiecare dintre noi trăieşte permanent dintr-o greşeală fatală, de care nu suntem conştienţi.

Deci al treilea aspect este legat de înţelegerea cauzei şi a efectului. Iar cine va progresa pe drumul spiritual, înţelegerea lui se va aprofunda. Ceea ce este extraordinar în aceste studii, este faptul că ele sunt explicite, elaborate în cele mai mici detalii şi logice, lucru care permite dobândirea acestor cunoașteri şi a ajunge la experienţe mistice.

Acestea sunt cele ”trei căi”. Sfatul nostru este ca atunci când auziţi despre un drum spiritual, să-l verificaţi, pentru că timpul vostru este scurt şi nici nu veţi putea verifica orice drum spiritual pe care profesorii vi-l recomandă. De aceea, înainte de a vă investi timpul şi energiile voastre, verificaţi dacă cele trei aspecte despre care am vorbit sunt incluse în calea pe care o alegeţi.

Tong Len este o practică de dezvoltare a compasiunii. Noi susţinem că aceasta este nu numai un aspect vital pe calea spre iluminare dar şi de mare importanță în viața noastră.

Cel mai înalt nivel de compasiune se numeşte în limba sanscrită Bodhicitta.

Bodhicitta

Bodhi – iluminare
Citta   – minte

Traducerea cuvânt cu cuvânt ar fi minte iluminată, dar nu acesta este sensul.

Adevăratul sens este mintea ce aspiră la iluminare.

Bodhicitta este nivelul cel mai înalt al compasiunii care conduce la iluminare.

Cel care a ajuns la acest nivel va fi însoţit de un puternic sentiment de aversiune faţă de suferinţa lui şi a celorlalţi. Mai mult de atât, îi percepe pe toţi ceilalţi ca fiind foarte apropiaţi de el datorită importanţei ieşirii lor din suferinţă.

Aşa cum eu nu vreau să sufăr, nici ei nu îşi doresc să sufere. De aceea ei sunt exact ca si mine. O astfel de persoană se întreabă: cum pot eu sa ajut o lume întreagă care suferă?

Cu toţii simţim adânc în sufletul nostru această dorinţă de a ajuta, dar încă de la vârstă fragedă am fost descurajaţi de întrebarea: cum pot eu să rezolv problemele foamei şi a războiului din întreaga lume?  De aceea am continuat să ne mulţumim de a ne îngriji numai pe noi înşine.

Bodhisattva, cel care are bodhichitta, inversează procesul. El îşi va spune: “Eu nu numai că voi aspira ca toţi ceilalţi să nu mai sufere ci voi învăţa tot ceea ce este necesar şi voi face ceea ce este nevoie, chiar dacă îmi va fi greu şi nimeni nu mă va sprijini, şi mai mult, chiar şi dacă toată lumea va râde de mine.”

Compasiunea lui este atât de mare, încât va depune toate eforturile ca să ajungă la starea de iluminare ca să poată să ajute cu adevărat toate fiinţele.

Deseori întâlnim oameni buni care ajută pe ceilalţi, lucru care este cu adevărat de apreciat şi absolut necesar. Bineînţeles că este esenţial de a face acte de caritate. Dar nu aceasta este bodhicitta. Este o mare diferenţă între compasiune, adică dorinţa de a ajuta la cel mai înalt nivel şi bodhicitta.

Bodhicitta este compasiunea şi iubirea ajunse la stadii atât de înalte, pe care noi nu le cunoaştem.

Cel care are bodhicitta:

–  nu numai că-i hrăneşte pe alţii
–  îi protejează pe toţi ceilalţi
– îi consolează şi în acelaşi timp practică înţelepciunea pentru a înţelege de       unde vin toate aceste lucruri, toate formele de suferință.

Această îmbinare între compasiune şi înţelepciune, îi va dezvolta abilităţi extraordi- nare de a fi în serviciul celorlalţi şi nu se va opri până când nu va fi capabil să-i ajute pe ceilalţi. El nu se va clinti din calea lui. Acesta este un nivel de angajament imens faţă de toate fiinţele.

Cel care a ajuns la bodhicitta va spune: “Nu ştiu deocamdată cum să-i ajut pe ceilalţi, dar voi merge să învăţ cum să fac acest lucru”. El nu se va opri şi nu va lăsa în urmă nici o fiinţă. Iar pentru a face acest lucru, va trebui să-şi dezvolte atotcunoaşterea, să înţeleagă de ce toţi suferă, ce suferinţe au şi de ce au nevoie.

El va trebui să-şi dezvolte compasiunea la cote maximale, înţelepciunea la cote maximale, capacitatea de a învăţa la cote maximale, iubirea la cote maximale – adică a fi un Buddha.

Această persoană va spune: „Trebuie să ajung la iluminare, pentru că dacă nu voi ajunge acolo, toate fiinţele vor continua să sufere iar eu nu ştiu cum să le ajut.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lectia 5b – Lo Jong 4 – ACI 14

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  5,b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Îngerul care vine să ajute

Astfel maestrul Dharma Rakshita, și-a dat seama că toată suferința lui vine din atașamentul de sine, din Dak Dzin care este un dușman ascuns, atât de subversiv. El s-a așezat în inima noastră și a rămas mereu acolo. Noi nu-l sesizăm.

Nici măcar nu știm că este acolo și că suntem în permanență sub controlul lui. Tot timpul acest Dak Dzin ne face să reacționăm greșit și să aruncăm bumeranguri. Deci avem nevoie de mult ajutor.

Maestrul cheamă în ajutor pe demonul Yamari.

O, rege al cunoașterii secrete,
Și a mantrelor care îi torturează
Pe toți dușmanii mei!
Ce stai ferm pe picioarele îndepărtate,
Picioarele celor două adevăruri,

Cu ochii arzând ai metodei și înțelepciunii,
Deschideți fălcile și scoate-ți colții
Celor patru puteri9 ai confesiunii –
Și înfige-i în carnea dușmanului meu!
Întoarce asupra lui, cu toată mânia
Roata cuțitelor,
Roata karmei de trei ori!

El descrie cum va veni. El stă ferm pe picioarele îndepărtate. Ține în mâini cuțite și tot felul de arme și are ochii arzând. El ia roata cuțitelor și-o aruncă pe inamic, pe Dak Dzin-ul meu.

Picioarele lui sunt cele două adevăruri

Yamari stă pe picioarele celor două adevăruri.

Denpa Nyi

sau pe scurt

Den nyi

 

Denpa înseamnă adevăr sau realitate,
Nyi – doi.

Care sunt cele două adevăruri?

Kundzob Denpa

Dundam Denpa

Kundzob înseamnă relativ, convențional, înșelător, fals.

Deci, Kundzob Denpa înseamnă adevărul convențional, fals.

Se spune adevăr fals sau o realitate falsă. Ce este falsa realitate?

 

Falsa realitate

Tot ceea ce apare în viața noastră, fiecare fenomen care apare în viața noastră, inclusiv noi înșine; Fiecare persoană, fiecare obiect, fiecare idee, fiecare lucru. Toate acestea se numesc Kundzob Denpa, realitate falsă.

De ce se numește falsă? Pentru că ne înșală. În meditație am văzut cum suntem permanent ținuți captivi de această concepție greșită. În versetul din a treia parte scrie: „Un șarlatan care se înșală pe sine și apoi mă înșală și pe mine”.

Acesta este Kundzob Denpa – adevărul fals.

Este falsă pentru că ne înșală tot timpul. Mai ales când emoția pune stăpânire pe noi, când insultele sunt suficient de puternice, și nu-l înțelegem pe șef.

Nu înțelegem cine țipă la noi. Nu vedem acolo bumerangul sau o roată de cuțitelor care s-au întors asupra noastră; Uităm că acest șef este proiecția noastră; că el nu poate apărea în viața noastră dacă noi nu am fi aruncat mai întâi bumerangul; dacă noi nu am fi plantat semințele atunci când i-am rănit pe alții.

Nu mai ținem minte când am făcut asta, nu știm când am făcut-o, am făcut-o inconștient. Avem ignoranță, nu înțelegem. Și apoi îl transformăm ca având existență proprie de sine. Deci îl avem pe Dak Dzin. Și de aceea credem că este un șef rău în sine. Și reacționăm la șeful rău, ca și cum așa s-ar fi născut, pe când el nu există.

Așa că această realitate în care trăim, totul ni se pare foarte real: aceste pagini sunt reale, corpul meu este real, totul ni se pare foarte, foarte real și de aceea spunem că este falsă, pentru că ele nu sunt așa. Pentru că nu înțelegem de unde au venit.

În cursul numărul 1, există frumosul „Lam Rim” scris de Je Tsongkhapa în care el spune:

Cu timpul fermitatea apariției o vei contesta și va dispărea.
Atunci vei ști că pe drumul ce-i face plăcere lui Buddha, tu pășești.

Je Tsongkhapa spune: După ce o persoană studiază și practică mult vacuitatea, încetul cu încetul fermitatea lucrurilor, fermitatea fenomenelor, această convingere în existența proprie de sine a lucrurilor începe să se topească, iar lucrurile nu mai apărea cu propria lor existență de sine. Încep să iau în considerație faptul că eu am aruncat bumerangul spre tot ce este bun sau rău în viața mea.

Deci acesta este Kundzob Denpa și este important să înțelegem că, Kundzob Denpa este tot ceea ce apare în viața noastră. Fiecare fenomen este Kundzob Denpa. Înotăm în ea și trăim tot timpul în ea.

 

Realitatea supremă

Dar există o altă realitate și este: Dundam Denpa.

Deci, din nou, Denpa înseamnă realitate sau adevăr.

Dundam înseamnă suprem, ultim, absolut.

Realitatea supremă sau adevărul ultim sau absolut, spune că nu există nimic în lume care să nu fie proiecția mea. Există o negare dublă: Nu există nimic în lumea mea care să nu fie proiecția mea, care să nu vină de la mine. Putem spune că aceasta este vacuitatea lucrurilor. Acesta este sensul vacuității lucrurilor conform celei mai înalte concepții din budism.

Semnificația vacuității lucrurilor conform acestei concepții înseamnă că tot ce apare în lumea mea, apare din proiecțiile mele și nu există nimic în lumea mea care să nu apară din proiecțiile mele.

Deci aici am spus de fapt două lucruri. Am spus:

Nu există nimic în lumea mea care să nu apară din proiecția mea, este vacuitatea lucrurilor.

Și formularea pozitivă a fost:

Orice lucru din în lumea mea apare din proiecțiile mele.

Deci acesta este adevărul suprem/ultim. Acesta este adevărul pe care Bodhisattva îl vede când ajunge pe Calea perceperii, adică perceperea directă a vacuității. Această experiență se petrece în meditație profundă și durează între 5 sau 20 de minute. Și pentru ea trebuie să muncim mulți ani.

Cel care a ieșit din această meditație asupra vacuității, începe să vadă bumerangurile. Începe să înțeleagă că totul este o reflecție din mintea lui. Că totul provine din semințe mentale, amprente mentale care au rodit. Și despre asta vorbește maestrul aici.

Acest demon pe care îl cheamă în ajutor stă pe două picioare, nu pe unul singur. Numai minciuna stă pe un singur picior.

Până când nu vom percepe direct vacuitatea, vom sta mereu pe un singur picior și ne înecăm în minciuni. Dar cel care a dobândit cunoștințele despre „perfecțiunea înțelepciunii” stă acum ferm pe două picioare.

Demonul nostru este o ființă iluminată: stă pe două picioare, unul este adevărul fals și celălalt adevărul suprem.

Dundam Denpa, și ea este tot timpul aici. Suntem scufundați în ea tot timpul. Dar nu o putem observa decât dacă vom ajunge la un nivel spiritual foarte, foarte înalt.

Și diferența dintre cele două adevăruri este că unul este fals și celălalt nu.

– cel fals: lucrurile ni se par ca și cum vin de la sine, pe când ele nu vin așa. Lucrurile nu sunt așa cum par. Aceasta este realitatea falsă.

– cel suprem: totul se potrivește perfect.

Maestrul cheamă acest demon care stă pe ambele picioare ale realității supreme și a celei false, să-l ajute să scape de această roată a cuțitelor.

De fapt, el cheamă conștientizările spirituale înalte, pentru că dacă le va realiza, dacă va înțelege vacuitatea, nu va mai trebui să sufere de această roată îngrozitoare. El va putea scăpa de cei doi dușmani ai săi: Rang Chen dzin și Dak Dzin.

Cum va scăpa de amândoi? Perceperea directă a vacuității îl scapă de Dak Dzin, de numărul doi, care este mai ascuns și mult mai greu de eliminat. Iar apoi Rang Chen dzin va dispărea de la sine.

Dacă înțeleg că eu nu am existență proprie de sine, atunci pe cine mai prețuiesc? Nu pot prețui ceva care nu există.

Deci, dacă îmi dau seama că lucrul pe care îl prețuiesc atât de mult nu există, atunci prețuirea de sine va dispărea automat, și nu voi mai arunca bumeranguri.

 

Cu ochii arzând de metodă și înțelepciune

Apoi maestrul spune despre demon că are „ochii arzând de metodă și înțelepciune”. Ei ard pentru a învinge inamicul concepției greșite. Ard de metodă și înțelepciune. Ce este metoda și înțelepciunea?


Tap                                          și                                            Sherab

Metodă                                                                               Înțelepciune

 

Uneori, tibetanii unesc primele silabe ale fiecărui cuvânt și spun:

Tab she

Metoda – Tap

Tapmetoda se mai poate traduce ca aptitudini sau abilități. Acestea sunt lucrurile pe care le dorim să ni le dezvoltăm. În meditație, îl rugăm pe Lama să ne ajute să le realizăm printre altele. Este capacitate de a iubi oamenii, capacitatea de a ne deschide inima și de a acționa din această iubire. Când acționăm din iubire, ne dezvoltăm aptitudini.

Suntem încă în falsa realitate. Încă tratăm oamenii ca și cum ar veni din afara noastră, dar

– cu ei ne facem munca, față de ei facem munca,

– pentru ei acționăm înțelepciunea,

– pentru ei acționăm iubirea,

– ei ne ajută să dezvoltăm generozitatea venind și pare ca cineva care are nevoie de dărnicia noastră,

– ei ne ajută să ne dezvoltăm moralitatea, pentru că față de ei vom acționa moral prin a nu-i răni sau a-i ajuta,

– ei ne ajută să ne dezvoltăm perfecțiunea răbdări, prin faptul că vin să ne enerveze. Ei vin să ne supere ca să învățăm să nu ne mai supărăm. Ca să învățăm să nu ne enervăm, avem nevoie de greutăți ca la o sală de sport, ei sunt greutățile, vin și ne enervează.

Avem nevoie de ființele vii. Numai față de ele ne dezvoltăm abilitățile. Acesta este Tap.  Așa învățăm să acumulăm multe binefaceri. Învățăm să le facem cu bucurie, cu bucuria efortului. Căutăm oportunități de a face bine în lume și de a face asta cu bucurie, neobosiți, chiar dacă ne este greu o facem. Acest Tap ne conferă corpul fizic al lui Buddha. Când ajungem la iluminare, karma de a primi un corp de lumină fabulos, indestructibil și care nu suferă, este karma acestor binefaceri, a iubirii și a compasiunii față de toate ființele.

 

Înțelepciunea – Sherab

Sherab înseamnă înțelepciune, este înțelegerea că lucrurile nu au o existență de sine, că ele vin din amprentele pe care le-am lăsat în mintea noastră în urma faptelor noastre. Este înțelepciunea care înțelege vacuitatea șefului, care înțelege că șeful nu poate să apară în fața mea supărat, rău sau nemilos, dacă nu am semănat exact astfel de semințe, și nu neapărat față de el, poate față de altcineva.

Sherab este responsabil de realizarea minții lui Buddha.

Deci avem acest monstru, acest demon.

– Are două picioare – două adevăruri.
– Are Tap și Sherab, pe care le-a adus la perfecțiune.

El, în esență este o ființă iluminată. El și-a dezvoltat înțelepciunea și desăvârșit cele șase perfecțiuni ale unui Bodhisattva, și toate acestea l-au ajutat să-și elimine concepția greșită.

 

Colții celor patru puteri ai confesiunii

Demonul mai are ceva.

– Are fălci cu colți ale celor patru puteri.

Top  =  puteri,
Shi   =  patru.

Acestea sunt cele patru puteri de purificare ale karmei negative.

Maestrul îl invită pe demon să-și înfigă colții în carnea dușmanului lui. Cine este acest dușman? Este atașamentul de sine.

Ce înseamnă „înfige-i în carnea dușmanului meu”? Să-i sfâșie atașamentul de sine.

 

Dușmanul: Karma și afecțiunile mentale

Ce ne ține în Samsara? Ce ne face să suferim?

Maestrul ne spune: Karma și afecțiunile mentale.

– afecțiunile mentale – toate emoțiile negative, inclusiv ignoranța, care este considerată o emoție negativă,

– Karma – amprentele/semințele pe care le acumulăm ca urmare a concepției noastre impure. Prin faptul că reacționăm față de lucruri ca și cum ar fi impure, învârtim roata suferinței.

Deci, dacă vrem să eliminăm bumerangurile și să ne eliminăm suferința, putem face doar trei lucruri:

  • De a dobândi metoda și înțelepciunea. Dacă le-am dobândit, atunci nu vom mai planta semințe karmice, nu vom mai arunca bumeranguri. Înțelegem de unde vin lucrurile, acționăm din compasiune și iubire, și în acest fel nu vom mai avea parte de necazuri în viitor. Încetăm de a mai arunca bumeranguri. Ne îngrijim de Karma noastră viitoare.
  • De a dobândi ambele adevăruri. Ele ne ajută să-l înțelegem pe șef și să nu reacționăm cu furie față de el în acel moment, să-i înțelegem vacuitatea. Acest lucru ne eliberează de afecțiunile mentale.

Deci „metoda și înțelepciunea” ne ajută la eliminarea Karmei rele; Iar înțelegerea celor două adevăruri ne ajută la eliminarea afecțiunilor mentale; Dar mai este încă ceva de făcut.

  • A ne curăța de Karma pe care o purtăm cu noi din trecut. Și pentru asta avem nevoie de cei patru colți, pentru a o purifica. Pentru că și ea poate rodi și să ne facă rău. Această Karmă a fost plantată deja. Deci acestea sunt cele patru puteri de purificare.

Acest demon este desăvârșit. El se îngrijește de trecut, viitor și prezent. El are picioare, ochii și fălcile cu colții, iar maestrul îl invită să sfâșie carnea dușmanului.

 

Distrugerea dușmanului

Următorul verset spune:

Vino, dușman mânios al Lordului morții,
Și prinde-l, prinde-l imediat!
Lovește-l, lovește-l acum!
Lovește-i inima dușmanului meu!
Vino mugind și zdrobește-i capul
Concepției greșite care îmi fură viața!
Trimite moartea
În inima acestui călău,
Cel mai mare dușman al meu.

Maestrul se folosește de un refren recurent:

Vino mugind și zdrobește-i capul
Concepției greșite care îmi fură viața!
Trimite moartea
În inima acestui călău,
Cel mai mare dușman al meu.

Cine este călăul? Atașamentul de sine. La cine apelează maestrul? Lui Yamari, să-l ajute să-i străpungă inima cu săgeata pentru a-l ucide.

Acest refren folosește o imagine foarte frumoasă și puternică de a distruge  dușmanul care ne provoacă toată suferința.

Apoi spune:

Hung, Hung!
Înger măreț, arată-ți puterea mistică.
Dza dza!
Supune dușmanul care mă împiedică
Să-mi respect jurămintele.
Phet phet!
Te implor să mă eliberezi de toate lanțurile.
Rupe și distruge!
Taie atașamentele ce mă înlănțuie în suferință.

Ce atașamente? Atașamentul de sine însuși și atașamentul față de independența de sine a lucrurilor. De independența de sine a șefului care țipă la mine.

Practic, el se îndreaptă spre înțelepciune, metodă, compasiune și spre toate celelalte, și spune: „Învârte această roată îngrozitoare a karmei și arunc-o în Tokpaconcepția greșită”.

Vino la mine, Înger al mâniei,
Dușman al Lordului morții;
Ia acest sac jalnic plin cu cinci otrăvuri,
Și afundă-l adânc în mocirla Samsarei
Prin forța karmei și a afecțiunilor mentale.
Vino, te implor, vino imediat,
Și rupe sacul în bucăți.

El spune: În loc să învârți roata și să mă rănească, acum învârte-o să distrugă afecțiunile mentale și karma. Să distrugă Tokpa. El spune în versetul următor:

El este cel ce mă conduce
Spre teroarea celor trei tărâmuri inferioare
10;
Datorită ignoranței mele nu mi-e frică de ele,
Dar, în schimb, mă ocup de toate lucrurile
Care mă conduc direct la ele.

Vino mugind și zdrobește-i capul
Concepției greșite care îmi fură viața!
Trimite moartea
În inima acestui călău,
Cel mai mare dușman al meu.

El spune: „Există ceva de care trebuie să-ți fie frică. Există lumi mult mai suferinde decât a noastră. Ai avut Karma care te-a adus la existență umană, dar chiar și în lumea umană există oameni care suferă mult mai mult decât noi.

Și există lumi în care suferința este cu mult mai mare decât a oamenilor din lumea noastră. Și există lumi care suferă mai puțin decât lumea umană. Suntem doar o mică parte din marele spectru al existenței, datorită proiecțiilor karmice.

Așa că el spune: Există locuri de care trebuie să ne temem și mai mult, iar Karma ne va conduce spre ele. El spune: Motivul pentru care nu ne temem este ignoranța noastră. Pentru că nu vedem întreg spectrul. În loc să-mi fie frică de aceste locuri și să încep să-mi purific faptele și Karma, în schimb mă ocup de toate lucrurile care mă conduc exact spre lumile suferinde.

 

Îngerul nu este o metaforă

Este această figură o metaforă? Pentru mintea noastră el poate fi așa.

L-ați întâlnit? Probabil că nu l-ați întâlnit. Nu ați întâlnit un munte de om, înalt de trei metri și lat de patru metri, ținând în atâtea mâini arme de luptă și gata să le bage în Dak Dzin-ul vostru.

Cu toate că nu-l întâlniți, el nu este o metaforă. Ca orice fenomen, el este o proiecție din mintea voastră. Și când mintea voastră va fi suficient de pură, veți putea proiecta astfel de îngeri și îi veți folosi atunci când veți avea nevoie. Și poate veți deveni voi înșivă un înger, dacă va ajuta pe cineva.

Și nu toți îngerii arată atât de fioroși. Îi vedeți în imagini pe Buddha, frumoasa și divina Tara. Și dacă mintea voastră va fi pură, este ceea ce veți proiecta.

Astăzi, mintea voastră actuală, proiectează o lume în care are există toate corelațiile. Ea proiectează șefii furioși. Dacă ajungem la conștientizări spirituale profunde, aceste lucruri nu vor mai fi metafore. Vom trăi într-o lume a îngerilor pentru că ei sunt făcuți din conștientizările noastre.

Noi suntem cei care producem fiecare lucru neplăcut în viața noastră. Și când ea se va schimba, va trece prin Lo jong, proiecțiile vor trebui să se schimbe odată cu ea, pentru că totul vine de la noi.

Această transformare va fi durabilă. Dacă acum suntem forțați de Karmă și de afecțiunile mentale să proiectăm lumea așa cum este ea acum, când mintea se va transforma, în același mod vom fi forțați să proiectăm o lume pură, și nici măcar nu ne vom mai aminti de lumea anterioară.

 

A fi un înger

A fi un înger nu înseamnă că mă gândesc o clipă că sunt un înger, ci înseamnă să fiu cu adevărat înger și să fiu înconjurat de îngeri. Aici trebuie să ducă practica pe care o facem.

Printr-o practică intensă și serioasă, lucrurile vor începe să se schimbe treptat, vor merge spre această direcție și în cele din urmă se vor schimba pentru totdeauna.

Și pentru a depăși acest atașament de sine, care este atât de distructiv și ne face să suferim atât de mult, trebuie să devenim ca acest demon. Trebuie să fim foarte, foarte înverșunați. Demonul arată fioros

– față de concepția greșită, și
– față de afecțiunile noastre mentale.

Dorința de a le elimina trebuie să fie înfricoșătoare și amenințătoare. Va trebui să avem extrem de mult curaj de a le învinge, pentru că ne-au amărât viața de eoni și, de fapt, ne-au ucis de fiecare dată.

Maestrul spune aici: zdrobește-i capul, adică Tokpa, concepția greșită, care crede că lucrurile vin de la sine, care crede în realitatea falsă.

 

Rechizitoriul

Acum vine rechizitoriul. Maestrul începe să ne descrie ce cauzează concepția greșită. El ne descrie cum arată oamenii care au o percepție greșită.

Citiți versetele și vedeți dacă vi se potrivesc, și fiți sinceri cu voi înșivă. El descrie ceea ce fac oamenii care nu-și înțeleg lumea, și o tratează ca venind de la sine, din afara lor.

Lucrurile sunt goale și, prin urmare, le putem transforma

Tocmai pentru faptul că lucrurile, nu au o existență de sine, acesta este norocul nostru. Șeful nu este rău, el în sine. Îl putem transforma. Dacă vom începe să ne schimbăm reacțiile și comportamentul, îl vom elimina. Pentru că nu poate veni, fără să-l fi creat eu. Deci, dacă înțeleg cum l-am creat și eliminat lucrurile care îl produc, el nu mai poate veni!

Cum l-am eliminat? Ori se va îndepărta fizic de mine, ori va fi drăguț și amabil cu mine. Dar principalul lucru este că experiența mea a unui șef neplăcut, dispare.

 

Este nevoie de curaj!

Față de acest dușman atât de groaznic, nu ne putem comporta cu blândețea. Nu merge  să-l mângâiem și să-i cerem politicos să plece, pentru că nu va pleca. Trebuie să fim curajoși și să mergem în forță. Va trebui să avem forța, ca în cele mai dificile momente, așa cum au fost pentru Livia care dorea să reacționeze cu impertinență față de șef, să ne înfrânăm și să ne amintim de unde a venit. Și acesta este cel mai greu lucru de făcut. Și acesta este curajul.

Și pentru asta am nevoie de:

– cele două adevăruri,
– metodă și înțelepciunea, și de
– colți – cele patru puteri de purificare.

De aceea am nevoie de toate acestea, pentru ca atunci când va apărea emoția negativă în noi, să o putem zdrobi. Această emoție nu ar exista, dacă concepția noastră greșită nu ar exista. Datorită ei îmbătrânim și murim. Toate acestea provin din această Karmă.

 

Trebuie să începem acum!

Această muncă trebuie făcută bine și temeinic, și trebuie să o începeți chiar acum. Începeți să o faceți deja cu șefii, cu vecinii, cu membrii familiei, cu copiii, cu toată lumea.

Pe de o parte deschideți-vă inima, și pe alta încercați să înțelegeți vacuitatea lor. Să înțelegeți de unde au venit, cu tot ce au bun sau rău în ei. Toate acestea vin de la voi. Și acum cum veți reacționa când vă dați seama de vacuitatea lor?

Pentru a zdrobi capul acestui inamic teribil, va trebui să întâlnim direct realitatea supremă. Să percepem direct vacuitatea. Pentru asta este nevoie de multă practică în viața noastră de zi cu zi. Mult studiu. Și pentru asta sunt toate aceste cursuri. Este nevoie de multă meditație. Este nevoie de păstrarea carnețelului, de respectarea moralității, să verificăm ce ne trece prin minte, pentru că aruncăm bumeranguri chiar și cu gândurile, fără să ne dăm seama, și ele se întorc asupra noastră cu și mai multă putere.

 

Și în cele din urmă trebuie practicat în retreat

Pentru o practică mai intensă, este nevoie de a ne izola de lumea exterioară, când va veni vremea.

De aceea avem nevoie de un loc în România, un centru spiritual în care oameni care sunt pregătiți să intre într-o practică profundă, să poată zdrobi capul inamicului, să vină la noi cu  inima deschisă și cu înțelepciune, să ne ajute să ajungem și noi în acest loc.

Un centru în care să fie predate studii foarte serioase al acestor cunoștințe, studii aprofundate, studiul tantric.

Acea figură despre care am vorbit este tantrică, este un înger tantric. Vrem să învățăm să întâlnim îngeri și să devenim noi înșine astfel de ființe, care au dobândit înțelepciunea, cunoașterea, iubirea și compasiunea infinită și să-i putem ajuta pe ceilalți. Pentru asta este nevoie de a intra într-un retreat profund, iar acesta este unul dintre obiective.

Doresc foarte mult să vă conectați la această viziune:

– pentru fiecare dintre noi,
– pentru copiii noștri, generațiile următoare, ca să aibă și ei șansa de a se dezvolta și de a ajunge la niveluri spirituale înalte,
– și, de asemenea, să fie un loc pentru diferite curente benefice oamenilor.

Oamenii au tendințe diferite, sunt alte lucruri care li se potrivesc mai bine și vrem să permitem asta, la nivel serios.

– dorim un centru serios, cu profesori serioși, care au cunoștințe autentice,
– și dorim să fie deschis tuturor. Vrem ca învățătura să fie gratuită și, desigur, trebuie să stabilim locul pentru asta. Deci, dacă aveți câteva cuvinte de adăugat, vă rugăm să veniți să le spuneți.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.