Lecția 3 – ACI 1

Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale

înapoi la curs, ACI 1

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Profesorul – poarta spre iluminare

 Vom începe etapele spre iluminare.

Prima etapă – este profesorul, aceasta fiind etapa de bază în  fiecare din învățăturile Mahayana , înțelegând că:

Nu există iluminare fără profesor , este imposibil să se ajungă la  o cunoaștere profundă – fără profesor. El este poarta, Intrarea.

 Subiectul lecției este :

Shenyen Ten Tsul

 Este un subiect foarte mare ce apare în Lam Rim. Pabonka Rinpoche a scris despre acest subiect circa 100 de pagini. În Lam Rim, Je Tsongkapa a scris multe pagini despre rolul și importanța  profesorului.

Acest studiu este foarte larg în MahayanaShenyen Ten Tsul.

Shenyen înseamnă profesor/învățător, In sensul de profesor  spiritual.

 Nyen – înseamnă prieten

 She – este un cuvânt ce indică înrudirea, legătura de familie.

De aceea Shenyen îl vom traduce prietenul cel bun sau prietenul  spiritual, el provine din cuvântul Kalyanamitra în limba sanscrită. Kalyanamitra înseamnă prietenul cel bun, dar Shenyen în tibetană, este mult mai mult,  prietenul este ca o rudă de familie. Profesorul spiritual este cu mult mai aproape decât o legătură de familie.

Tsul  înseamnă mod, drum (cale), sau metodă

Ten – rădăcina cuvântului în tibetană vine de la ceva care este legat de vindecare.

Ce faceți cu medicamentul? Îl folosiți, credeți în el. O parte din aceste sensuri intră aici.

Esența drumului spre iluminare – este comportamentul adecvat  față de profesor.

 Atunci când spunem Shenyen Ten Tsul – ne referim la profesorul spiritual, la modul în care:

  • îl abordăm
  • ne referim la el
  • ne bazăm pe el
  • îl servim
  • ne folosim de el
  • îl ajutăm

Toate aceste înțelesuri legate de profesor intră în acest mic cuvânt Ten.

A te comporta în mod adecvat față de profesorul spiritual este prima etapă pe drumul spiritual și cea mai importantă. Ea este esența drumului.

Legătura strânsă dintre elev și profesor este esențială în practica spirituală, iar ea va decide totul.

 Este foarte important să se creeze încă de la început  relații bune  cu profesorul, să se înceapă cu piciorul drept.

 Se povestește despre Milarepa, care a fost elevul lui Marpa, că în semn de respect față de profesorul lui, i-a dăruit o cană frumoasă, dar goală. Se spune că acest gest i-a creat un mic obstacol în calea lui spirituală, trebuind să muncească din greu pentru a-l depăși.

Există karme subtile, ascunse de ochiul uman. Până când  nu vom înțelege foarte bine karma,  nu vom înțelege de ce ne apar obstacole pe drum.

 Se spune că și această viață și cea care va veni, depind de această legătură. Dacă aceste relații sunt construite corect – ele vor putea  conduce rapid spre iluminare. Acesta este motivul pentru care se pune accent pe acest studiu.

Dacă nu vom reuși să urcăm pe drumul spiritual, cine știe cât timp ne vom învârti prin Samsara. Deja am trăit și am suferit milioane de ere în Samsara. Și împreună cu mine, vor continua să sufere și toți cei cu care am  relații karmice strânse. Ei depind de mine ca să-i scot din Samsara. Putem privi și invers. Cauza pentru care suntem încă în Samsara este că am făcut cu toții aceleași greșeli față de profesorii noștri spirituali pe care i-am avut, pentru că dacă nu le-am fi făcut am fi ieșit demult din Samsara.

Ce este Lama ?

Sensul cuvântului Lama in tibetană este

La Ma

La –  înseamnă înalt

 Ma – cuvânt care se folosește pentru a nega.

Adică nu este mai înalt ca el.

Un alt motiv pentru acest nume este că prima condiție vitală ca cineva să progreseze în mod serios pe drumul spiritual pentru a ajunge la iluminarea sublimă a lui Buddha, de a ieși din suferință și de a ajunge la fericirea eternă, este profesorul.

 

În întreaga istorie umană, nu s-a întâmplat niciodată ca cineva să ajungă la iluminare fără profesor, pentru că noi nu știm cum să ajungem acolo. Dacă am fi știut, am fi fost deja iluminați. Este un loc neștiut. Drumurile de a ajunge acolo, nu sunt drumurile cu care suntem obișnuiți. De aceea profesorul este foarte important. Iar dacă vom putea înțelege acest lucru, vom avansa cu mult mai repede, pentru că vom da respectul și importanță îndrumărilor lui. În sanscrită cuvântul este Guru.

 Guru înseamnă greu. Cineva cu mare greutate, având multă pondere în progresul nostru pe drumul spiritual.

 Fără îndrumările unui profesor, niciodată nu vom putea ajunge la rezultate înalte in budism. Rezultatele nu se pot obține din cărți sau din înregistrări.

Învățăturile trebuie transmise direct, pe linia de descendență,  prin profesori .

Nu veți putea îndeplini visul iluminării, dacă nu veți găsi pe acel prieten bun, pe Shenyen, pe acel lama, profesorul inimii voastre și dacă nu vă veți devota lui și nu-i veți da posibilitatea să vă îndrume pe drumul vostru. Dacă l-ați găsit deja, aceasta este o mare binecuvântare; acest lucru datorându-se numai meritelor voastre (a faptelor bune).

  Deci viitorul vostru se va învârti în a-l găsi pe Shenyen, de a crea cu el legături profunde, acesta este sensul de profesor spiritual. Dacă lama este cu adevărat iluminat, lui nu-i trebuie nimic de la voi, singurul lucru pe care și-l dorește este să vă știe fericiți, să deveniți iluminați.

Şi cine este serios pe drumul iluminării, primul lucru și cel mai important este de a găsi pe Shenyen, profesorul Inimii pentru a-l conduce spre iluminare.

 Întotdeauna au existat profesori spirituali, ne-au însoțit mereu pe drumurile Samsarei – dar noi nu am știut să-i identificăm pentru că nu am fost niciodată suficienți de puri. Problema nu este a lor, ci a noastră, pentru că suntem infestați, scufundați în ignoranță și mai ales pentru că nu ne respectăm legămintele.

Întrebare : Cum ne putem găsi un profesor spiritual?

Răspuns : Dacă ne vom păstra  conduita morală.

 Caracteristicile unui bun lama

 Vom prezenta lista de calități ale unui lama, ce provine din Mahayana Sutra Alamkara (în sanscrită ). Ea este una din sutrele Maestrului Asanga primită de la Maitreya (următorul  Buddha).

După cum se povestește, Maestrul Asanga a ajuns în paradis, iar acolo l-a întâlnit pe Maitreya, acesta  transmițând-i multe scrieri minunate. Timpul în rai trece altfel.

Se spune ca Maestrul Asanga a petrecut în rai doar o singură zi, iar când s-a reîntors a constatat că trecuseră 500 de ani. Se estimează că el ar fi trăit aproximativ în anul 350 BC. Dar nimeni nu știe cu precizie. Deci Maestrul Asanga a primit de la Maitreya zece însușiri (calități), pe care ar trebui să le căutăm la un profesor.

 

  1. Înalte standarde de moralitate

Dulwa

Înseamnă – etică, disciplină, înfrânare. Aceasta este prima calitate a unui profesor. Cineva care își poate înfrâna mintea, și-a disciplinat-o, fiind atent la acțiunile lui. Mintea fiind sub controlul lui și nu invers. Dintre toate trăsăturile, aceasta este cea mai importantă.  Și are legătură directă cu viața morală. Pentru a ajunge la acest nivel de control al minții, la acest nivel de etică, profesorul trebuie să-și păstreze legămintele pe care și le-a luat.

 

Există trei categorii de legăminte (jurăminte):

  1. Legămintele eliberării

 Prima categorie o reprezintă legămintele Pratimoksha

  • să nu ucizi
  • să nu furi
  • comportament sexual adecvat

(acestea sunt trei legăminte legat de corp)

  • să nu minți
  • să nu dezbini
  • să nu vorbești ironic, nepoliticos sau să țipi.
  • să nu vorbești inutil său să flecărești . Să nu-ți pierzi timpul

 (acestea sunt legate de vorbire)

  • lăcomie, aviditate
  • rea voință
  • ignoranță, neînțelegere, vedere sau concepție greșită

 (acestea sunt legate de minte )

Aceasta este prima categorie de jurăminte care se referă la acțiuni  de a evita rănirea celorlalți.

Înainte de toate trebuie învățat de a nu face rău cuiva, de a nu răni, de a evita provocarea suferinței, tot ceea ce afectează liniștea sufletelor noastre.

Acestea sunt legămintele eliberării, legăminte ce trebuie păzite cu foarte multă grijă.

  1. Legămintele Bodhisattva

Este următorul nivel, construit pe cel al legămintelor eliberării și  este foarte divers.

  • dacă legămintele eliberării spun: feriți-vă de asta sau nu faceți asta
  • legămintele Bodhisattva spun cum să aduci binecuvântare celorlalți. Cum poți fi bun cu celălalt. Ele ne instruiesc să devenim Esența lor este cum să devenim o persoană mai bună, cum să facem mult bine în lume. Aceste legăminte sunt mult mai înalte decât primele.
  1. Legămintele secrete

Al treilea nivel de legăminte sunt cele pe care un lama trebuie să le păstreze cu sfințenie. Deoarece ele sunt secrete, nu vi le pot expune dar pot să vă spun că ele grăbesc drumul, permit finalizarea rapidă a drumului. Lama pe care-l căutați va trebui să fie maestru în toate aceste lucruri să le cunoască bine și să le păstreze bine.

 Cum veți putea ști? Când cineva păstrează o etică pură îl puteți simți. Acesta este prima dintre calitățile pe care le căutați. Dacă lama nu duce o viață etică, el nu vă va putea ajuta să ajungeți la iluminare.

Cum arată el ? El poate fi de o 100 de ani, poate fi de zece ani, poate fi călugăr sau nu, poate fi budist sau nu. El poate apărea sub orice formă  Buddha poate apărea în fața voastră în forma care vă este cea mai potrivită. Iar atunci când el va apărea, veți ști în mod sigur.

  1. Un nivel înalt de meditație

Shiwa

Shiwa în sanscrită este Shanti, ceea ce înseamnă calm, liniște,  pace.

Sensul nu este că lama trebuie să fie un om calm ci că el trebuie să  fie foarte avansat în practica meditativă.

  1. Înțelepciunea

Nyer Shiwa

Nyer este un cuvânt care subliniază caracterul, înseamnă foarte,  adică foarte lIniştit.

Sensul este că Lama și-a dobândit abilități în practicarea înțelepciunii. Nu ne referim la faptul că Lama a perceput vacuitatea în mod direct, ci că el are o  înțelegere temeinică și profundă a vacuității.

  1. Înalte calități spirituale

Yunten hlakpa

Yunten înseamnă calități bune

Hlakpa înseamnă în plus, din cale afară, calități excesive.

 Sensul este că profesorul trebuie să aibă calități spirituale înalte pe care să le prețuiți și să le apreciați și pe care le-ați dori să le aveți și voi. Pe scurt, profesorul care să aibă ce să vă învețe. Dacă el nu are aceste calități, el nu va fi un bun profesor.

 Depune efort mare în practica lui și în a-și îndruma elevii

Tsun Che

Tsun Che – înseamnă că face eforturi mari, adică profesorul își dedică  întreaga viață pentru două scopuri : 

–  îndeplinirea necesităților lui,

–  îndeplinirea necesităților celuilalt

Acest profesor își dedică toată viața în scopul de a ajunge la iluminare, de a se scoate pe el însuși și pe celălalt din samsara. Cele două scopuri sunt el însuși și celălalt.

Sensul cuvântului efort nu se referă la munca grea, pentru că nu orice muncă grea duce la iluminare. Sensul este că el face mari eforturi de a ajunge le iluminare, adică își dedică viața pe drumul iluminării. Întreaga lui viață se învârte in jurul celor două  scopuri, pentru el și pentru celălalt, simultan.

  1. Expert in scripturi

Lung Gyi Chuk

Chuk –  inseamnă bogat

Lung – transfer, a transmite.

Sensul este că profesorul are multe cunoștințe sau este bogat în științele scripturilor.

 Cel trei coșuri

 Vom vorbi în mod specific despre Tripitaka – cele trei coşuri.

 Toate învățăturile budiste sunt cuprinse în trei coșuri :

  1. Unul este Vinaya (se ocupă de toate regulile de comportament și legămintele eliberării)
  2. Sutrele lui Buddha (practica concentrării și a meditației)
  3. Abhidharma – studiul înțelepciunii, ce cuprinde Abhidharma Kosha și alte scrieri. Abhidharma Kosha înseamnă Tezaurul marii înțelepciuni.

În tradiția budistă, atunci când ne referim la Lung, ne referim de  fapt la Tripitaka.

Pentru că suntem in Mahayana , mai există și

  1. Prajna Paramita
  2. Pramana
  3. Madhyamika

Cu alte cuvinte, profesorul trebuie să aibă cunoștințe vaste în toate domeniile:

  • etică
  • concentrare şi meditație
  • înțelepciune

Acestea sunt cele trei practici remarcabile (trei antrenamente), pe care un profesor le  cunoaște și le poate preda.

  1. O înțelegere profundă a vacuității

Denyi Rabtu Tokpa

Tokpa – înseamnă înțelegere

Rabtu –  mare, foarte mare

Denyi – în engleză suchness, adică astfel/așa, referirea aici fiind  vacuitatea (adevărata natură a realității)

Unul dintre epitetele date lui Buddha este Tathagata adică cel astfel plecat, cel care a plecat astfel.

 În tibetană 

Deshin Shekpa

 Are sensul Cel plecat astfel

Dewar Shekpa

Înseamnă Cel ajuns la plăcerea supremă

Aici cuvântul Denyi se referă la vacuitate; cel ce are o înaltă înțelegere a vacuității, desigur că este mai de preferat profesorul care a experimentat vacuitatea.

  

Cum putem identifica pe cel care a experimentat vacuitatea?

Cum putem ști cine a perceput vacuitatea?

 

Omul care a perceput în mod direct vacuitatea, nu va poate spune acest lucru pentru că există un legământ de a nu minți în legătură cu realizările spirituale.

Etica budistă spune că nu trebuie să vorbim despre acestea. De aceea trebuie mers pe ocolite.

Nu veți ști cu siguranță, dar vă vor fi de ajuns următoarele semne: 

– verificați felul în care predau învățăturile                  

– oare se contrazic în învățături?

  • oare învățăturile lor contrazic scripturile?
  • oare învățătura lor contrazice percepțiile voastre directe?

Dacă ei se referă la ceva ce este contrar experiențelor voastre – din capul locului nu îi veți crede, nu este așa? Dacă știți că portocala este portocalie, iar ei vor spune că este albastră – desigur că nu veți merge după ei. De aceea veți căuta contradicții; fie că sunt legate de cunoștințele personale, fie de scripturi sau în ceea ce spun.

  • Sau puteți merge indirect. Oare preocupările lor sunt semnificative din punct de vedere spiritual? Își petrec majoritatea timpului în practica spirituală? Acela care a perceput vacuitatea, nu își va pierde vremea preocupându-se de alte lucruri.
  • Uitați-vă dacă înțeleg ce este suferința. Dacă înțeleg primul adevăr al suferinței? Cum știu asta? Acționează ei oare să elimine suferința din lume? Își dedică ei viața pentru a scoate ființele din suferință?
  • Mai există și un alt mijloc de a verifica indirect și acela este de cât sunt ei capabili de a explica cu multă claritate legătura dintre karma și vacuitate.

Dacă profesorul nu va pune accent în explicațiile lui asupra karmei și a vacuității, pe comportamentul etic, înseamnă că nu înțelege vacuitatea.

Dacă înțelegem bine karma și vacuitatea, înțelegem că tot ceea ce se va întoarce asupra noastră va fi în funcție de modul în care ne-am comportat etic său nu.

 Dacă acest profesor este serios pe calea lui pentru a-i scoate pe ceilalți din suferință, atunci el va trebui să fie capabil să explice foarte bine și să pună accentul pe  etică.

Dacă veți auzi pe cineva explicând că nimic nu contează și nu trebuie păstrată etica, fugiți de acolo ca de foc.

Acest lucru este periculos, este nihilism, provoacă suferință, este  un semn de ignoranță crasă, de neînțelegere.

  • Cu cât profesorul are mai multă cunoaștere asupra vacuității, cu atât mai multă compasiune va avea, punând întotdeauna accentul pe etică.
  • Un alt mijloc de verificare este modul în care își păstrează  jurămintele.
  • Dar cum se comportă față de profesorii lui? Aceasta este o indicație dacă ei înțeleg vacuitatea. Atitudinea de desconsiderare sau ofensatoare față de profesorul lui, este încă un indicator al faptului că nu înțelege vacuitatea.
  1. Profesor calificat (competent)

Ma  Ke Den

Ma – înseamnă a spune, a exprima, a preda. În sanscrită Bashika adică a declara, sau a preda

Ke este prescurtarea de la Kepa – înseamnă maestru sau calificat,  o persoană talentată.

Den – ce are

 Deci profesor competent, bun, ce știe să predea.  Despre ce este vorba?

  • Înțelege care sunt posibilitățile elevului. El va preda elevului în funcție de aptitudinile lui, adică va preda Dharma la un nivel mai profund celui care este capabil să înțeleagă și va preda Dharma la un nivel mai simplu celui care încă nu este pregătit.

Profesorul cunoaște bine fiecare elev al său. El este capabil să  predea în funcție de diversele nivele la care se află publicul.

  • El merge în ritmul adecvat elevului, ceea ce este foarte important. Uneori, dacă se predă prea repede, asta ar putea împiedica progresul elevului încă de la început. De exemplu este de prisos să-i oferi legămintele, dacă el nu le va respecta sau nu va aprecia învățăturile, care sunt atât de rare. Elevii trebuie să fie gata să le primească.

 Unul din rolurile profesorului este acela de a împinge elevul înainte, dar nu foarte tare.

În afara abilităților unui profesor de a-și distinge elevii și de a merge în ritmul corespunzător elevului , mai există următoarea calitate:

  1. Abilitatea de a explica clar, de a se folosi de mijloace diferite, de a se folosi de povești, anecdote, de exemple. Pe scurt capacitate didactică și pedagogică.

 

  1. Simbol al iubirii

Tseway Daknyi

 Tsewa – înseamnă iubire, este unul dintre cuvintele pentru iubire.

Împreună înseamnă întruchiparea iubirii în sine sau el este  iubirea întruchipată.  Sensul aici este motivația profesorului.

Care sunt aceste motive ale unui profesor ?

  • El predă pentru plăcerea materială? Bineînțeles că acest lucru nu este un motiv bun.
  • El predă pentru că dorește să fie respectat? Nici aceasta nu este un motiv bun.
  • Predă el pentru a-și câștiga faimă?

 Singurul motiv al unui învățător spiritual, este acela că vă iubește,  dorește să vă vadă că reușiți pe drumul spiritual și că nu vă mai irosiți viață în samsara; de a vă folosi de viețile voastre atât de rare pentru a ajunge cât mai repede și mai ușor la scopul final, absolut.

Dacă este demn de numele lui, el nu are nevoie de considerație, de bani, de faimă. El nu este interesat de problemele materiale, el nu se refugiază în samsara. El nu are nevoie de toate acestea. Singurul lucru care-l motivează este iubirea. Dacă omul va simți  că cineva îl exploatează, va fugi rapid.

  1. Nu obosește

Kyowa Pang

 Sensul cuvântului Kyowa este dispreț, dezgustător.

 Pangabandonare sau renunțare

Deci Kyowa Pang înseamnă a renunța la dispreț.

Înseamnă a nu renunța la elevii care s-au rătăcit pe drum. El nu obosește. Dacă va trebuie să se repete de cinci ori, o va face, dacă trebuie de o sută de ori, el va repeta.  Profesorul nu-și dezvoltă disprețul.

 Profesorul care a parcurs drumul, înțelege unde se află elevul și va avea multa răbdare cu el. El nu va renunța la elev, deși câteodată elevul este încet.

Uneori modul cel mai eficient de a împinge elevul este să i se spună: pleacă! Și asta nu pentru că profesorul are Kyowa, ci pentru că este singurul mod adecvat acelui elev. Sunt cazuri extreme când profesorul va spune elevului: pleacă de aici! Lucru  care provoacă mare durere profesorului.

 Lama vă iubește și tot ceea ce își dorește este să vă aducă la iluminare. El își dedică întreaga viață pentru asta. Nu are nici un alt motiv ca să rămână în samsara, doar să vă aducă la iluminare.

 Cum putem păstra un lama

A întâlni pe Shenyen înseamnă că sunteți genii pe drumul Dharmei, aceasta datorându-se numai binelui enorm pe care l-ați făcut.

 Înainte de a-l întâlni, multe veacuri a mers după voi, v-a urmărit, dar nu l-ați putut observa, identifica. Și dacă l-ați găsit, sunteți genii.

 Și dacă v-ați găsit lama, va trebui să aveți grijă să nu vă  părăsească.

Ne rugăm profesorului: Nu mă părăsi! Continuă să-mi predai!  Vino la mine!
Îl vom păstra în inimă. Rugăciunea noastră ca lama  să rămână cu noi lasă amprentele de a nu-l pierde.

Este foarte important de a le cere in inima noastră să rămână cu  noi, de a le cere învățătură.

Există o poveste celebră în tradiția budistă. Se spune că Buddha era pe cale să părăsească aceasta lume și să treacă în  Paranirvana. Buddha i-a spus unuia dintre discipolii săi că dorește să plece. Acesta îl iubea foarte mult pe Buddha și deveni atât de trist încât  nu-i trecu prin minte să-i ceară lui Buddha să rămână.

 Se spune că există o listă întreagă de mari prostii care s-au făcut în  Dharma, una fiind de a nu cere lamei să rămână cu noi.

Modul cel mai important de a păstra un lama, atunci când l-ați găsit, este să-l apreciați și să-l prețuiți cât puteți. Shenyen este poarta spre iluminare, este cheia, este întregul vostru univers.

Dezvoltarea aprecierii voastre față de lama este în funcție de cât  ați practicat. Este ceva care se va dezvolta treptat, în mod natural, deoarece practica voastră se dezvoltă treptat, realizările voastre,  înțelegerile vin treptat și nu deodată.

 Este foarte important să meditați asupra faptului de cât sunteți de norocoși că ați întâlnit o astfel de persoană. Sentimentul de prețuire, de apreciere și de iubire față de lama – este cheia spre iluminare. Și nu pentru că el însuși este important, ci pentru că el este poarta spre iluminarea voastră. El este un obiect foarte puternic.

  Lama – îngerul vostru

Dharmakirti – un logician strălucit  care a scris multe cărți de logică, a afirmat în cartea Pramana VartikaLama este un înger tantric. Într-o bună zi îl veți întâlni și să nu vă îndoiți că el nu există. El doar așteaptă să-l descoperiți, vă urmărește tot timpul, și numai când ați acumulat destule binefaceri, va apărea.

Profesorul nu trebuie să fie indian, asiatic sau cu ochii oblici. Va  trebui să verificați dacă:

  • știe
  • vă poate sprijini în a progresa
  • aveți încredere
  • vă trage inima să învățați de la el

Nu există nicio indicație de cum trebuie să arate. Vedeți imaginile lui Buddha, Manjushri cu ochii oblici, cu față tibetană. Se pare că a existat o perioadă in care budismul a ajuns și in Siberia  acolo reprezentându-i cu fețe rusești. Nu trebuie să călătoriți în India sau in Tibet pentru a găsi un lama.

Dacă binefacerile voastre sunt enorme, lama vă va bătea la ușă  și nu-l veți putea opri.

 Budismul nu ne face oameni mai buni, ci noi dorim să ajungem la  iluminarea completă a lui Buddha, să percepem vacuitatea. Dorim să ajungem la situația în care să putem învinge moartea.

Sunt destui oameni care ne pot ajuta să depășim obstacolele, dar nu există destui care să ne însoțească tot drumul, deoarece încă nu l-au experimentat. Iluminarea completă a lui Buddha trebuie înțeleasă  iar acest  lucru ia mult timp.

A înțelege ce este Buddha este ceva sublim. 

Numai acea ființă care:

  • este atotcunoscătoare
  • ce deține un trup care nu se degradează
  • care iubește necondiționat toată creația
  • care are o mare compasiune pentru toate ființele
  • care mă iubește și știe exact de ceea ce am nevoie

este cea care mă poate ajuta să ajung la iluminare.

Pe parcursul drumului voi avea nevoie de diverși profesori  iar  aceștia vor apărea în funcție de nivelul la care mă aflu.

Profesorul inimii

Lama poate să se metamorfozeze în momente diferite pe parcursul vieții sau poate că nu. Este ceva individual. Profesorul inimii este acel profesor cu care mă simt conectat(ă), în care mă încred și atunci când voi ști că numai el mă va conduce la iluminare, voi trece prin foc și apă ca să-l urmez.

Chiar dacă unii dintre noi  l-au găsit deja iar alții nu, ei sunt aici, într-o bună zi vom ajunge cu toții la iluminare, dar ca să ajungem acolo vom fi nevoiți să ne găsim profesor. Cu cât vom face mai mult bine în lume și ne vom respecta profesorii care vin să ne predea, cu atât mai repede îi vom identifica pe maeștrii noștri.

Profesorul Inimi, Tseway Lama în tibetană, în engleză Root Lama. În cazul în care mi-am găsit profesorul Inimii, care pentru mine este Buddha și mă bazez pe el, orice alt profesor va fi o reprezentare a lui. Un Lama poate să-și ia orice înfățișare în diversele perioade din viață mea.

Je Tsongkapa când citează in  Lam Rim Chen Mo toate calitățile unui Lama despre care am vorbit, el mai spune: “În generațiile noastre care s-au degenerat, este foarte greu să găsești pe cineva care să aibă toate cele zece calități”.

Trebuie să fim atenți să nu cădem în capcană. De ce? Pentru că dacă vrem să vedem o asemenea calitate nobilă la cineva, va trebui să o avem noi mai întâi  sau să fim aproape de ea.

Dar cum vrem să avem asemenea calități dacă nu ne-am găsit încă un profesor?

De aceea, se prea poate ca profesorul să aibă acele calități, dar noi să nu fim în stare să le distingem. Trebuie înțeles, că dacă nu am făcut încă destul de multe binefaceri, nu vom putea vedea în profesor toate aceste calități nobile sau poate să le vedem parțial.

Ce-i de făcut? Je Tsongkapa spune: „Dacă ați reușit să recunoașteți o persoană ca fiind profesorul vostru, nu mai ezitați, mergeți după el”. Nu există un drum mai frumos decât cel spre iluminare.

Va dau un citat a lui Sakia Pandita, un mare înțelept al curentului Sakia, care a spus: ”nu vă mai atașați de micile plăceri, de cele samsarice, ci mergeți spre starea de beatitudine, spre extazul iluminării”.

Renunțați la preocupările mărunte. Unul dintre obstacolele în a-l găsi pe Shenyen și de a practica calea, este preocuparea pentru lucruri neesențiale, cum ar fi citirea ziarelor, conversațiilor inutile, activități fără rost.

Dacă v-ați găsit Lama, pe Shenyen, nu mai ezitați să-l urmați,  dedicați-vă lui.

Trebuie de știut că în relațiile noastre cu Lama vor apare multe obstacole, deoarece suntem plini de afecțiuni mentale care vor interveni. Să spunem ca ați găsit pe acel Lama și ați decis să-l urmați. Nu după mult timp veți începe să-i găsiți defecte. Garantat.

Acest fenomen este unul cunoscut. La început lama poate apărea ca cineva fermecător, uimitor și dintr-o data să cadă din cerurile în care l-am urcat. Dintr-o dată el nu ne va mai apărea atât de minunat. Acesta este modul în care mintea noastră funcționează.  Atunci ce vom putea face?

Nu există nici o cale spre iluminare fără un Lama. Interesul nostru este să trecem cu vederea acele zile în care nu-l mai vedem atât de sfânt. 

Nu mergeți cu lista neagră după voi. Nu-i căutați defecte. Ele vor apărea singure, pentru că mintea voastră le va proiecta. Atât timp cât mintea voastră nu va fi pură, veți proiecta în permanență defecte.

Sfatul este, ca atunci când veți avea toate motivele să credeți că el este lama al vostru, încetați să-i mai căutați defecte, refuzați în a-i face lista neagră.

 Je Tsongkapa spune:

Sin Tsam – adică păstrează-ți linia

Dacă v-ați găsit lama, mențineți-vă pe linie.  Apărați-vă poziția, apărați-l cu tot sufletul chiar dacă va veni o zi în care nu ni se va părea atât de sfânt. Pentru că dacă nu veți face asta, îl veți pierde.

Dacă ați hotărât ca el va fi lama al vostru, și dacă veți fi serioși în a  urma calea, veți renunța de a-l vedea plin de păcate și defecte. Foarte mulți își pierd lama, pentru că în loc să se mențină pe poziție, sunt copleșiți de îndoieli.  Este singurul loc în care trebuie să vă mențineți pe poziție și să nu renunțați, pentru că fără de lama nu există drum spre iluminare.

Geshe Michael a spus: cum putem ști cât de aproape suntem de iluminare? Pentru că nu știți cât mai aveți de mers. Dacă nu puteți ști în mod direct, veți putea ști în mod indirect, uitați-vă la lama și vedeți cât vi se pare el de iluminat.

Măsura în care profesorul vostru vă pare iluminat, va reflecta  faptul cât sunteți voi de apropiați de iluminare.

Lucrul cel mai de preț în viața unui om este de a-l întâlni pe Shenyen. Acela care este, vă iubește din tot sufletul și își dedică viața ca să vă aducă la iluminare. Nu are nici un alt interes în viață.  Aceasta este prima cale și în același timp și toată calea.

Dacă am înțeles acest lucru, totul va decurge foarte lin.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

Lecția 1 – ACI 1

Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale

înapoi la curs, ACI 1

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții

Lecția 1- prima parte

Seria de cursuri ACI (Asian Classics Institute), în număr de 18, au fost redactate prima oară în limba engleză de către Geshe Michael Roach. El a fost elevul lui Khen Rinpoche.

Eu am primit aceste cursuri de la Gabriela , în limba română, iar ea le-a primit de la Lama Dvora Tzivieli în ebraică. Avem acces la ele şi în limba engleză pe site-ul oficial al lui Geshe Michael, theknowledgebase.com.

Aceste cursuri parcurg toate programele de studii ce se predau în cadrul mânăstirilor tibetane. Ele sunt autentice și s-au dovedit a fi corecte de către generații de practicanți. Cu toții au făcut acest lucru într-un mod care este relevant și aplicabil în fiecare aspect al vieții: acasă, la muncă, în relațiile cu ceilalți şi cel mai important aspect: în profunzimea inimii. Geshe Michael, a reușit să răspândească în toata lumea aceste învățături, într-o formă simplă, accesibilă dar exactă, cu rolul de a le  aduce oamenilor fericirea în viaţă.

Acest material foarte rar și practica lui va lărgi înțelegerea voastră, şi mai mult, vă va transforma viaţa. Veți fi fericiți, iar inimile voastre se vor deschide.

Sunt plin de recunoștință pentru privilegiul de a primi aceste studii de la profesorii mei, pe linia marilor maeștri, studii care îmi schimbă viața.  Am marea onoare de a vi le transmite în limba română, grație muncii depuse de Gabriela Bălan, profesoara noastră.

Fie ca toate aceste învățături să vă transforme viaţa și să elimine orice  suferință din inima voastră și să ajungeți la fericirea veșnică.

Acest curs se bazează pe scrierile marelui înţelept Je Tsongkapa.

Numele lui de călugăr este Lobsang Drakpa.

Lo – înseamnă minte, conștiință
Sangpuritate, bun. O conștiință bună.
Împreună numele Lobsang  înseamnă conștiință nobilă.
Drakpa – înseamnă renumit, faimos , adică o conștiință nobilă renumită

El a fost fondatorul liniei Gelukpa în budismul Tibetan.

Je Tsongkapa a fost un mare om spiritual. Datorită izolării Tibetului, puțini au auzit de numele lui, dar în ultimii ani numărul de oameni care s-au familiarizat cu învățăturile acestui geniu spiritual a crescut tot mai mult. Învățăturile lui erau explicite, aducând la unificarea și clarificarea diverselor părți ale învățăturii lui Buddha, care păreau să se contrazică între ele. El a înlăturat denaturările ce s-au strecurat în învățăturile lui Buddha, timp de sute de ani și a înființat o generație minunată de continuatori ai drumului lui. El nu a venit pentru a înființa linia Gelukpa, dar pentru că a fost un învățător atât de mare, elevii lui au continuat să  meargă pe urmele lui.

Ge –înseamnă binefacere.
Geluk – drumul binefacerii

Descendenții lui Dalai Lama, de ex., merg pe linia Gelukpa  și cuprinde  cele mai mari și mai cunoscute universități monastice. Multe personalități ale curentului Gelukpa au primit numele lui, Lobsang, ce cuprinde și pe lama-ul lui Geshe, anume Khen Rinpoche – numele lui fiind Geshe Lobsang Tharchin si de asemenea pe Gheshe Michael. Numele lui de  călugăr este Lobsang Chunzin.

Je Tsongkapa a trăit intre anii 1357-1419  în Tibet . Datele trebuie ținute minte.

Sursa textului pe care îl vom învăța – Cele trei căi principale

Vom învăța un text specific a lui Je Tsongkapa  pe nume

Lam Tso Nam Sum

Este un text renumit în tradiția budistă.

Lam – înseamnă cale. Calea are cel puțin două sensuri:

  1. Calea de a ajunge dintr-un punct în altul , adică dezvoltare spirituală.
  2. Piatră de drum – sau un anumit stadiu la care se ajunge în procesul spiritual

Tso – principal
Lam Tso – căi principale
Nam – este sufix la plural (căi)
Sum – înseamnă trei
Deci Cele trei căi principale.

Je Tsongkapa a scris foarte mult , pentru toate nivelele elevilor, scrieri  foarte lungi sau scurte. Scrierea de aici este una dintre scrierile scurte pe cale le-a scris.

Profesor și elev

Ngawang Drakpa Tsako Wangpo – este numele de călugăr a unui discipol foarte devotat lui Je Tsongkapa. Je Tsongkapa i-a spus “mergi să construiești 108 mânăstiri  în tot Tibetul “, iar el asta a făcut. Lama i-a cerut  iar el a făcut ceea ce i s-a spus.

Elevului îi era tare dor de lama. Sunt multe povești despre cum elevul vine să locuiască împreună cu lama, pentru că a trai în apropierea Lamei este cea mai bună modalitate de a învăța și de a fi instruit pe drumul spiritual. Dacă lama iți va spune “acum pleci”, atunci va trebui să pleci. Pentru că elevului lui Je Tsongkapa îi era tare dor de lama, îi scria mereu scrisori în care îl întreba “cum voi putea practica? Acum sunt departe de tine, nu sunt în contact cu tine, cum să practic ?”

Textul este răspunsul lamei la scrisorile discipolului sau. Atunci când oamenii s-au uitat pe text , au spus ” Ia uite! , aici se află întreaga cale pe o singură pagină”- acesta este Lam Tso Nam Sum.

Cele trei căi principale

În loc de căi se mai poate spune cele trei cunoașteri principale la care omul trebuie să ajungă în conștiința sa și mai important este ca ele să pătrundă în inima lui.

Conștiința, după tibetani s-ar afla în inimă și nu în cap. Atunci când vorbim de cale, nu vorbim de o cale fizică ci de una mentală, de o înțelegere mentală, o realizare sau o piatră de hotar mentală în dezvoltarea noastră, o stare de spirit.

Fiecare dintre aceste căi este o stare de spirit pe care va trebui să o dezvoltăm pe calea spre iluminare.

  1. Prima cale – renunțarea

Ngen Jung

Nge – a asigura , cu certitudine
Jung – a ieși, a apărea

Se poate spune a ieși cu certitudine, cu siguranță

Ne referim aici la procesul spiritual pe care-l parcurge practicantul pe drumul lui spre iluminare, iar când acest proces ajunge la punctul culminant, practicantul va renunța la această lume, va renunța la viața lui, nu în sensul că se va sinucide, ci va renunța la bunurile lumești, în modul cel mai profund care vine din inimă.

Practicantul va ajunge la acea înțelegere profundă a faptului ca nu există  nimic în lumea materiala care să-l facă veșnic fericit.

Lumea materială

Lumea materială cuprinde: bani, obiecte dar şi laude, reputație, a te simți bine sau nu, sau lipsa reputației –adică lucruri care nu sunt spirituale. Toate acestea, le căutam pentru a ne simți bine , iar când nu reușim să le obținem , ne întristăm sau ne suparăm.

Nu este nimic rău în ele, nu spunem că ele sunt rele, dar în loc să ne canalizăm energiile în dezvoltarea noastră spirituală, le canalizăm în a căuta să le obținem. Ne pierdem timpul atunci când tânjim după ele și căutăm modalități să ajungem la ele. Cel care a ajuns la renunțare în inima lui – nu-l mai interesează să își schimbe mașina la fiecare doi ani. Sau poate este suficient să meargă  o dată pe săptămână la film si nu de cinci ori.

Treptat lucrurile care ne fac plăcere în această lume vor deveni mai puțin interesante si nu pentru că ar fi ceva rău în ele ci pentru că ele, o dată că nu ne ajută cu nimic și a doua oară pentru că ne opresc să ajungem la  acele lucruri cu adevărat esențiale. Întotdeauna vrem mai mult.

Am mers la film, m-am distrat, acum mă plictisesc și mai vreau încă  o dată să merg la film. Există acest aspect, că fiecare lucru după care tânjim și ne străduim să-l obținem, în momentul în care l-am obținut, suntem bucuroși pentru cinci minute, după care vom dori altceva.

Lucrurile își schimba natura

Și mai rău este când m-am săturat de ceva. De ex, mi-am căutat un partener de viață, l-am găsit și după un timp văd că nu mi se mai potrivește sau m-am săturat de el, iar acum mă străduiesc să mă debarasez de el. Și când m-am eliberat de el, voi fi bucuroasă. Pot spune aceeași poveste și pentru jobul pe care îl am. M-am străduit atât de tare să-l obțin iar acum nu-l pot suferi pe șeful meu, si așa este despre orice lucru.

Omul care și-a dezvoltat o dorință profundă de a merge în direcția spirituală, în direcția de a căuta semnificație dincolo de lumea materială, acesta este cel care a atins (a ajuns) renunțarea. Cuvântul renunțare nu se referă la a renunța la viață, ci a ne referi la ea  altfel – nu o renunțare la viață.

Omul va trebui să se hrănească, îi va trebui un serviciu, are o  familie –  el nu trebuie să renunțe la ele, ci să renunțe de a se refugia în ele.

Iar când va face asta, altfel le va înțelege și le va trata.

Renunțarea fizică în comparație cu renunțarea mentală

Este important de știut că renunțarea – nu este numai o stare mentală ci se poate manifesta și în mod fizic. Adică cineva decide să renunțe de a-și mai întemeia propria familie și să se călugărească sau să meargă la retreat, el nu va trebui să aștepte până atunci pentru a renunța.

Omul poate să aibă de toate și în același timp să fie într-o stare de renunțare completă – adică a ieșit cu certitudine.

Un astfel de exemplu este Dalai Lama. În perioada când încă trăia în Tibet, în palatul din Potala, palat cu 400 de camere, el a spus: ” tot ceea ce am este pelerina de călugăr, bolul de mâncare și instrumentele sfinte (cu care practica tantra ), aceasta este tot, restul nu este al meu.” Această abordare este minuna-tă . Chiar și cei care sunt printre noi și au de toate , și se bucură de ele acum, mai devreme sau mai târziu va trebui să se despartă de ele.

Aceasta este o abordare a vieții complet diferită, pentru că există mai puțin atașament, ne agățăm mai puțin de lucruri. Şi când ceva nu va mai merge, puțin probabil va fi că nu ne vom enerva. Acest mod de a privi lucrurile ne eliberează mintea ca să putem merge și să căutăm dezvoltarea spirituală.

Si invers! Poate fi o persoană săracă care încă are atașamente. Poate avea o singură pelerină și ea trebuie să fie așa și nu altfel. Renunțarea este o stare mentală și nu reflectă neapărat o situație externă. O persoană care își dezvoltă renunțarea își va simplifica cu timpul viața și va fi mai puțin interesată de a achiziționa lucruri pentru că înțelege că ele îi răpesc viața.

Dacă te întreb unde ți-ai pus a doua pereche de pantofi,  va trebui să te  gândești “o clipă, la care pereche de pantofi s-a referit ?”

Tot timpul suntem ocupați să le catalogăm, să le păstrăm și să le găsim. Multă energie sufletească se cheltuiește în acest proces. Acesta este un proces gradat.

Toate acestea sună logic dacă ne gândim. Avem legături sufletești profunde, ne identificăm cu lucrurile materiale din viață noastră, ne identificăm cu rolul de familie, cu funcția de la serviciu, cu a fi proprietar și dintr-o dată trebuie să renunți. Acest lucru poate fi foarte șocant, poate fi foarte greu.

Acest proces de renunțare este gradat, ia timp de a se dezvolta și trebuie făcut cu inteligență. De fapt, cine și-a dezvoltat complet renunțarea, a ajuns la una dintre pietrele de hotar principale despre care vorbește Je Tsongkapa.

El a spus că dacă vrem să ajungem departe, să ajungem la iluminare, trebuie să ne dezvoltăm renunțarea, de aceea a stabilit-o ca piatră de hotar pe calea spre iluminare.

  1. A doua cale –Bodhichitta (în sanscrită)

Semkye

Sem- înseamnă minte, conștiință
Kye – cuvânt care are mai multe înțelesuri – a se trezi, a se naște, a  rezulta sau a se crea

Mintea care se trezește – Semkye

Este important de știut că acest cuvânt este prescurtarea lui  Jangchub sem kye – conștiința care se trezește. Conștiința aici are sensul de conștiință care se trezește.

Bodhiluminat sau iluminare
Chitta – înseamnă conștiință sau minte

Conștiința nu are sensul de conștiință a unei ființe iluminate sau a conștiinței  lui Buddha, ci este vorba de o conștiință care aspiră spre iluminare.

Ca și Ngen Jung – adică renunțarea, când aspirația este pe deplin realizată ea va deveni calea, în sensul celor trei căi principale. Bodhichitta  este o realizare spirituală extraordinară.

Ce fel de realizare este aceasta? După ce omul a meditat mult, a reflectat și după ce și-a dezvoltat renunțarea, înțelege că singurul drum de a ieși din suferință și de a-l scoate și pe celălalt din suferință , de a-l ajuta să nu mai sufere este acela de a  ajunge la iluminare. Numai după o practică intensă și îndelungată, omul va ajunge să înțeleagă că singurul drum de a-l ajuta pe cel de alături în modul cel mai profund, nu este de a-l hrăni sau de a trai lângă el mulți ani, ci de a ajunge la iluminare .

Egoismul iluminat

Dacă merg să-i hrănesc pe oameni, pe cei flămânzi, pe câți pot să-i hrănesc? Dacă sunt Maica Thereza, poate mulți, și încă numărul este limitat. Când le-am dat o masă, va trebui să le mai dau încă una, nu este așa? După care iarăși vor fi flămânzi. Adică, dacă îi hrănesc pe alții, nu neapărat îi voi și scoate din sărăcie sau din suferință.

Pot doar să le ușurez suferința pentru un timp și trebuie să fac asta, rolul meu pe drumul iluminării este să fac asta, să ușurez suferința cât pot. Dacă aveți în familie pe cineva care suferă de o boală grea și trebuie să-l îngrijiți, chiar dacă veți face tot ceea ce vă stă în putere ca să-i alinați durerea, nu veți reuși să-i eliminați suferința. Chiar dacă vă îngrijiți de tratamentul lui medical, puteți să stați lângă el, să-l țineți de mână și să-l mângâiați – nu veți putea să-i opriți suferința. Ceea ce puteți este doar să alinați suferința. Iar cel ce privește suferința grea, deja are aversiune față de suferința din aceasta lume.

Maestrul Shantideva ne-a spus “sunt dator să opresc toată suferința care există! De ce? Pentru că semenul meu suferă, exact cum sufăr și eu”.

Cum ne petrecem viața? Fugim de suferință și căutăm plăceri. Cel care înțelege că ceea ce face el însuși și ceilalți fac la fel, va căuta să lichideze toată suferința care există. Același membru de familie, bolnav, care suferă lângă mine, înțeleg  că nu-l pot ajuta cu adevărat pe drumurile convenționale si nici nu-i pot lua suferința.

Dacă nu voi înțelege care este sursa suferinței, de unde vine ea, nu voi  avea nicio șansă de a o lichida, nici pe a mea și nici a celorlalți.

Înțelegând acest lucru voi începe să caut sursa suferinței și modul în care o voi putea lichida.

În aceeași măsură voi căuta să înțeleg și care este sursa fericirii. De unde vine fericirea?  Cum voi putea crea situații în care eu voi fericit (ă) și alții vor fi fericiți, tot timpul, si nu orice fericire ci fericirea supremă. În acest fel, omul știe că nu există nimic în lumea materială care să-l ajute să lichideze suferința. El poate alina suferința si va trebui să o aline pe drumul spre iluminare, dar până nu va ajunge la iluminarea lui Buddha, nu va putea să-l ajute. Va veni timpul când vom înțelege aceste lucruri mai profund. Este nevoie de multă practică meditativă pentru a ne dezvolta această înțelegere. Si pentru acest lucru este nevoie de multă învățătură.

Când această înțelegere este complet dezvoltată – tot ceea ce va dori omul este să ajungă la iluminare. El este plin de aversiune față de suferință – a lui și a celorlalți – și înțelege bine că are oportunitatea de a ajunge la fericirea supremă a lui Buddha și va spune “a ajunge la fericirea veșnică este cel mai important lucru pentru că este unicul mod ce poate aduce binecuvântarea întregului univers.

Această gândire este mai mult decât o gândire rațională, este un sentiment puternic.

Înțelegând suferința, nu vom mai putea să continuăm să ne preocupăm de cele ale noastre. Vom fi forțați să facem ceva pentru cel care suferă. Si când vom simți compasiunea profundă, vom ști care este lucrul cel mai înalt pe care îl putem face pentru el. Aceasta este Bodhichitta.

Bodhichitta este dorința nestăvilită, o tendință nestăvilită de a face tot ceea ce îmi stă în putință pentru a ajunge la iluminare, pentru a-i putea ajuta pe toți ceilalți.

Nu vom putea să devenim Buddha fără Bodhichitta, fără acest sentiment ieșit din comun. Bodhicitta este o realizare spirituală extraordinară. Omul ajuns în acest loc, va acționa numai ca să ajungă la iluminare și numai atunci va putea să-i ajute pe toți.

Pentru a ști de ce suferă omul, va trebui să știm să le citim gândurile. Buddha are posibilitatea de a citi gândurile tuturor simultan, un nivel greu de imaginat. Dar înainte de a ajunge la acest nivel, trebuie bineînțeles să ne dezvoltăm empatia. Trebuie să ne dezvoltăm dorința de a ști ce simt ei, ce gândesc, ce le este necesar, să ne identificăm cu ceea ce li se întâmplă.

Buna înțelegere a suferinței noastre este condiția esențială de a crea empatie și de a înțelege suferința celuilalt și de a dezvolta Bodhichitta – adică aspirația de a ajunge la iluminare pentru a putea ajuta cu  adevărat.

Bodhisattva – războinicul spiritual

Bodhi – înseamnă iluminare
Sattva – entitate

Bodhisattva nu este o entitate iluminată, nu încă

Bodhisattva este un om care are bodhichitta – aspirația de a ajunge la  iluminare pentru toată creația și parcurge calea.

În tibetană Jung Chub Sempa.

Jang chub – este un alt cuvânt pentru iluminare

Sem – minte
Pa – războinic , luptător

Războinic spiritual este acela care se luptă cu spiritul său pentru a  ajunge la iluminare.

Ce înseamnă că se luptă cu spiritul său? El se luptă cu obstacolele lui pe calea iluminării. Ce stă între el și iluminare? Egoul, supărarea, ignoranța, invidia sau orice alt sentiment care ne tulbură, negativ, orice gând ce nu înțelege lumea. Jung cub înseamnă că se războiește cu spiritul lui pentru a ajunge la puritate.

Noțiunea de “luptă” vine de la Buddha, pentru că trebuie să cheltuim multă energie în spatele acestor lucruri, ca să aducem schimbare.

Bodhisattva este o persoană care are bodhichitta în conștiință și are o mare dorință de a deveni Buddha pentru toți ceilalți iar determinarea lui vine din iubirea lui pentru ceilalți.

  1. A treia cale – Concepția corectă

Yang dakpey tawa vedere corectă,  concepție, perspectivă,  percepție.

Ce înseamnă concepție corectă ? Aceasta este antidotul ignoranței.

(Concepție = o viziune corectă a existenței)

Ignoranța

Se spune că una din cauzele principale pentru care suferim este ignoranța din mintea noastră.

Adevărata cauză a suferinței noastre, a faptului că ne aflăm în samsara, este ignoranța pe care o avem în conștiință noastră. Ignoranța – în sensul că nu înțelegem lumea în care trăim, nu înțelegem realitatea ce ne înconjoară, greșim permanent. Oamenii sunt obișnuiți tot timpul să fie cufundați în eroarea profundă și tragica a realității.

Nu înțelegem de unde vin lucrurile, de ce suferim, pentru că dacă am fi înțeles, de mult nu am mai fi suferit, nu este așa ? Dacă aș fi înțeles ce provoacă suferința, demult aș fi acționat să o lichidez și invers, dacă aș fi știut ce-mi aduce fericirea, aș fi fost de mult fericit (ă). Chiar dacă stați aici și nu sunteți flămânzi, nu vă doare nimic, veți continua să îmbătrâniți, stați la curs două ore si cu două ore vă apropiați mai mult de moarte, două ore care nu pot fi aduse înapoi.

Buddha ne spune că un om obișnuit, chiar și cel care a murit în somn – în faza în care este considerat clinic mort, continuă să treacă prin dureri de nesuportat. Şi cu toții am trecut acest proces de nenumărate ori după spusele budismului. Aceste amintiri există in subconștientul nostru, de aceea dacă va veni cineva să vă rănească  – vă veți împotrivi ? Veți face orice ca să-l opriți. Maestrul Shantideva ne dă exemplul hoțului care a fost prins și pedepsit să i se taie mâna. El ne descrie emoțiile hoțului care știe ce i se va întâmpla: ochii măriți, holbați, fața lividă și cuprins de groază. Și nu uitați că este vorba de a pierde doar o mână.

În clipa morții, dintr-o dată veți fi dezrădăcinați, tot ceea ce dețineți  vi se va lua cu forța de către domnul morții. Nu veți mai avea nici un control asupra procesului, iar această clipă va fi foarte dureroasă. Este o durere specifică morții.

Cu toți suntem pe drumul spre moarte și chiar dacă nu ne doare nimic acum, ne va durea mai târziu. Și dacă vom avea o viață lungă, vom avea parte de bolile îmbătrânirii și de greutățile îmbătrânirii. Iar dacă nu vom avea o viață lungă, vom avea parte de boli sau accidente ce aduc multă suferință. În orice caz, ne aflăm într-o realitate cu multă suferință. Acum avem un pic de răgaz – ceea ce este minunat – și datorită acestuia ne aflăm aici. Aceasta este ceea ce caracterizează viața umană – aceste clipe de răgaz și de aceea avem și oportunități,  că avem  antidotul ignoranței.

Antidotul ignoranței

Concepția corectă este antidotul la eroarea pe care o facem când nu înțelegem realitatea noastră și care ne face să suferim. Nu înțelegem de unde vin lucrurile în viața noastră și nu știm cu adevărat de ce avem un corp care îmbătrânește. Buddha ne spune că aceasta este o greșeală.

Faptul că ne aflăm într-un corp care se degradează, se uzează,  îmbătrânește și moare se datorează greșelii din conștiința noastră.

Pentru că am ratat  viața anterioară în care nu am reușit să ajungem la o înțelegere suficient de profundă, am căzut încă o dată în aceeași capcană. În mod repetat ajungem în același loc. Ne naștem și murim mereu și asta doar pentru că nu am reușit să ajungem la concepția corectă  a existenței.

Concepția corectă este exact antidotul care are rolul de a ne scoate din acest loc al ignoranței.

Cu cât vom aprofunda mai mult înțelegerea realității – cu alte cuvinte înțelegerea cauzei și a efectului, cum sunt determinate lucrurile în viața mea – când voi înțelege acest proces, proces ce este o întreagă știință, voi începe să preiau controlul treptat asupra realității mele. Altfel, lucruri mi se întâmplă, realitatea se desfășoară fără control.

În momentul în care voi începe să înțeleg procesul – voi începe să-l direcționez.

 

Lecția 1- a doua parte

Pabongka Rinpoche

Vom învăța textul Lam tso nam sum, dar în special vom învăța înțelesul său și notele făcute asupra lui de către Pabongka Rinpoche.

Cuvântul Rinpoche înseamnă prețios, este un fel de titlu ce i se acordă acelui lama senior sau unui stareț sau celor ce au fost încarnările unor lama în vieți anterioare. Ei de la bun început sunt Rinpoche, din momentul când sunt identificați că ar fi reîncarnarea unui lama. Pabongka Rinpoche a fost reîncarnarea lui Changkya Rinpoche, tutorele împăratului Chinei cu două sute de ani înainte. Datorită ostilităților dintre Tibet și China, nu l-au denumit Changkya Rinpoche ci Pabongka  Rinpoche și a trăit în secolul XX . El a decedat în 1941. Pabongka Rinpoche a avut un nume special Dechen Nying Po .

De –plăcere
Chen – mare
Nyingpo – inimă sau esență

Esența marii plăceri se referă la plăcerea lui Buddha, la plăcerea iluminării. Acela care este inima marii plăceri a iluminării. Pe scurt, se spune că este un iluminat. A fost un mare învățător, un profesor remarcabil. El și-a câștigat renumele în întreg Tibetul, și cu aproape doi ani înaintea morții sale a susținut  o lecție, la care au fost prezenți aproape douăzeci de mii de oameni în Lhasa. Gândiți-vă că nu erau microfoane, se spune că avea acea capacitate de a-și proiecta vocea la mari distanțe.  La acea lecție fusese prezent și Khen Rinpoche. Pe atunci era un tânăr de vreo 18-19 ani care era un mare năzdrăvan și care nu avea prea mare interes să studieze ci doar caută cum să abuzeze pe profesori. Când l-a auzit pe Pabongka Rinpoche “ceva l-a afectat”, l-a afectat atât de mult că a început să învețe cu multă serozitate, devenind în final starețul mânăstirii Sera Mey.

 Trijang Rinpoche

Printre elevii ce stăteau în mânăstire se afla și Trijang Rinpoche, ce fusese elevul lui Pabongka Rinpoche. El a fost tutorele și unul dintre profesorii actualului Dalai Lama, un om extraordinar și un iluminat. Khen Rinpoche a fost elevul lui Trijang Rinpoche. Trijang Rinpoche a fost prezent la această învățătură a lui Pabongka  Rinpoche și a luat notițe, iar după notițele lui, a învățat Khen Rinpoche.

Khen Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin

Khen Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin s-a născut în anul 1921 și a decedat pe 1 decembrie 2004. A intrat în meditație până pe data de 6 decembrie. Pe parcursul a cinci zile a stat în meditație, până când mintea lui a părăsit această lume. Dar data de 1 decembrie rămâne cea oficială.

Khen – este prescurtarea de la khanfu – stareț
Rinpoche înseamnă cel prețios.

Deci Khen Rinpoche înseamnă stareț. Nu a fost tot timpul stareț pentru  ca a părăsit mânăstirea ca să locuiască în New Jersey. Cine era stareț se numea Khensur Rinpoche. Dacă aș fi mers la mânăstirea Sera Mey și aș fi întrebat localnicii de Khensur Rinpoche, ei ar vorbi de actualul stareț, pentru că toți stareții au același nume, de acea ar trebui să-i spun numele lui.

Geshe – este un titlu , care vine de la prescurtarea Gewey Shenyen
Gewey Shenyen – înseamnă cel mai bun prieten.

În tradiția yoghină se spune Kalyanamitra – porecla dată învățătorului.

În mânăstirile tibetane acest nume a devenit un titlu  pentru cei care  terminau toate studiile din programele acestora și care reușeau să treacă cu succes toate dezbaterile publice. Examenul final este unul dintre cele mai grele examene, asemănător cu a susține o teză de doctorat. Întrebările care se pun sunt foarte grele, iar cel examinat trebuie să răspundă corect la ele. Pot fi în ele o singură virgulă, care trebuie descoperită iar în timpul dezbaterii trebuie arătată contradicția din întrebarea pusă, pentru că ei, profesorii intenționat introduc discordanța.

Printre gradele de Geshe, există ceea ce se cheamă “terminat cu distincție” sau “excelență”. În fiecare promoție sunt doi care terminau cu brio studiile, primind numele de Hlarampa Geshe, cea mai înaltă distincție. După studii, ei erau trimiși la palatul Potala unde aveau contact direct cu Dalai Lama. Khen Rinpoche a fost Hlarampa Geshe.

Khen Rinpoche după ce a terminat Hlarampa Geshe, a trecut la Gyu Mey Tantric College, în care a devenit vice președintele colegiului, adică a fost candidat la funcţia de director. De asemenea, a fost candidat pentru a fi conducătorul curentului Gelugkpa, dar cu invazia chinezilor, cariera i s-a întrerupt. Venind în occident, nu a mai încercat să-și reînnoiască candidatura. Era foarte modest și a înțeles că misiunea lui este să predea Dharma în vest. În 1971 a ajuns în New Jersey. A plecat la Washington să învețe puțină engleză la universitate. Mai târziu s-a reîntors la Sera May pentru a fi stareț la rugămintea lui Dalai Lama, unde a rămas un an, dar datorită rugăminții elevilor lui, a revenit din nou în New  Jersey.

Vom trece la numele lui de călugăr.

Lobsang – vine pe linia lui Je Tsongkapa ce fusese Lobsang Drakpa, adică  conștiință nobila.
Tharchin –este numele pe care l-a primit de la profesorul lui, Trijang Rinpoche
Thar – înseamnă puțin sau sfârșit, la capăt
Chin – să mergi

Adică cine a ajuns la capăt. Cel care a parcurs drumul complet (cel care  a desăvârșit calea complet).

Khen Rinpoche Lobsang Tharchin este cel care a scris introducerea acestei  cărți.

Geshe Michael

A fost elevul lui Khen Rinpoche  și a redactat cartea care cuprinde învățăturile primite de la Khen Rinpoche, după însemnările lui Trijang Rinpoche, după conferințele lui Pabonka Rinpoche care sunt de fapt comentarii asupra învățăturii lui Je Tsongkapa.

Geshe Michael a continuat să adauge notițe și comentarii, deoarece Pabonka a vorbit unui public care era la un anumit nivel de cunoaștere, pe când publicul din vest nu este deloc deprins cu astfel de cunoștințe.

Rezumatul „celor trei căi principale”.

  1. Renunțarea

Renunțarea înseamnă dezvoltarea înțelegerii suferinței noastre și a celorlalți, lucru care implică mult studiu și observare. Renunțarea este un proces în care înțelegem  suferința acestei lumi în care trăim,  că nu există nimic care să ne ajute să ieșim din ea, și în același timp ne dezvoltăm aversiunea față de ea.  Nu există nici un  job sau o mașină, partener, prestigiu, carieră, diplomă – nu există nimic pământesc care să mă scoată din suferință.

  1. Aspirația spre iluminare

Dorința de a ajunge la iluminare – este un sentiment esențial care vine din inimă, ce are ca aspect concentrarea tuturor energiilor în canalul central. În acest proces, profund și unic se deschide Chakra inimii, formându-se o altă legătură energetică cu ființele lumii. Iar când acest lucru se întâmplă, omul are sentimentul că din inima deschisă  iese o lumină minunată spre toate ființele, simțind iubire intensă pentru ele. Are puterea de a vedea și de a simți toate ființele din univers în mod simultan ; el va ști că din acel moment, tot ceea ce va face este să-i scoată pe toți din suferință si că viața lui va fi dedicată numai și numai acelui scop.

În urma acestei mari iubiri pentru toți ceilalți – se creează o emoție care îl va domina toată viața, lucru care îl va face să se dedice complet ei.  Orice acțiune sau activitate pe care o va întreprinde în viața lui, va fi dominată de iubire. Din acel moment va face orice pentru a scoate  toate ființele din suferință.

Acesta va deveni un lucru esențial și decisiv ce îl va obliga să meargă pe  făgașul iluminării.

  1. Concepția corectă

Concepția corectă va transforma greșeala tragică și fatală care ne omoară, greșeală în care ne aflăm tot timpul. Această concepție (viziune) ne va ajuta să înțelegem de unde vin lucrurile, să înțelegem cauza și efectul. Care este cauza lucrurilor ? Oare faptul că eu copiez la examen îmi va aduce o notă bună sau nu?

Noi nu spunem că niciun lucru lumesc din viața noastră nu este important, ceea ce se întâmplă este faptul că vom începe să ne raportăm altfel la aceste lucruri. În locul scopului de a fugi după ele, ele vor deveni instrumente pentru a mă ajuta să ajung la iluminare și aceasta este cu adevărat o binecuvântare pentru copiii mei, a șefului meu și a oamenilor din jur.

Lam Rim – Etapele drumului spre iluminare

Je Tsongkapa a scris multe texte și printre ele, acesta este cel mai scurt, deoarece el cuprinde calea într-o formă mai concisă. Există și un alt text  Lam Rim Chen Mo. Este cel mai cunoscut text și a fost tradus în trei volume.

Lam – înseamnă drum , cale
Rim – înseamnă etape
Chen Mo – mare

Adică Marea expunere a etapelor pe drumul spre iluminare.

La tibetani, pentru cartea care predă înțelepciune se folosește sufixul feminin Mo. Înțelepciunea este întotdeauna de gen feminin. Această lucrare cuprinde toate etapele, căi în ordinea corectă, într-un mod foarte detaliat, adică drumul care ne aduce la iluminare, să devenim Buddha.

Atunci când spunem Buddha nu ne referim la Buddha, Gautama Siddhartha ce a trăit în urmă cu 2500 de ani in India , ci ne referim să devenim iluminați.

Există o colecție întreagă de scrieri ce se denumesc Lam Rim. Mulți lama au scris Lam Rim, adică un ghid al diverselor etape pe drumul spre  iluminare.

Primul care a scris a fost Lordul Atisha, care a trăit în jurul anilor 1100-1000. El a fost printre primii care au adus budismul in Tibet. El a fost indian și stareț al unei mânăstiri din India, chemat de tibetani să-i învețe budism. El deja era foarte în vârstă iar călătoria in Himalaia era foarte grea. Mult timp a refuzat să facă această călătorie, chiar și atunci când regele l-a invitat. În cele din urmă, a acceptat invitația și a pornit spre  Tibet. El a fost acela care a început tradiția Lam Rim.

 

Trei nivele ale practicantului – cele trei aspecte

Fiecare Lam Rim este împărțit după trei niveluri de practicanți. Pentru că existau practicanți la niveluri diferite și învățătura era predată în funcție de diversele niveluri ale practicanților. Buddha însuși a predat în funcție de capacitățile diferite ale elevilor.

  1. Primul nivel practicantul cu un scop îngust.

Primul nivel al elevului este acela care a ascultat puțină Dharma, a învățat despre formele de existență ale samsarei și care începe să înțeleagă că viața nu a apărut odată cu nașterea lui și nu se va termina cu dispariția corpului lui. Și dacă viața lui nu se va termina după ce corpul lui va muri, atunci își va pune întrebarea: unde mă voi duce ?

Cum se va întâmpla ? Odată cu aceste întrebări, va începe să analizeze răspunsurile. Răspunsul nu este unul îmbucurător, pentru că majoritatea nu vor merge spre o existenţă bună. De aceea, toate aceste lucruri trebuie învățate și înțelese. Elevul va începe să spună: “nu mai vreau să mai merg în locuri de suferință, în lumile suferinde ale samsarei.” În inima lui, își dezvoltă dorința de a nu se mai naște în lumile inferioare, cum ar fi lumea animalelor, creaturi în infern, ca spirite flămânde – spirite care suferă foarte mult  iar dacă nu vom face ceva, toate șansele noastre sunt să ajungem acolo, iar șansele sunt foarte – foarte mari.

Omul va fi determinat de frica din suflet și de dorința de a fugi de un asemenea destin. Acesta este sensul “practicantului cu un scop îngust“, scopul îngust fiind motivul de a nu mai ajunge la suferința lumilor inferioare. Scopul învățăturilor lui Buddha este acela de a evita această situație, de a evita această cădere sau nașterea in lumile inferioare. Marea majoritate a oamenilor ajung în aceste lumi – de aceea pentru cel care a  învățat  să fugă de ele, este o mare realizare spirituală.

  1. Al doilea nivel – practicantul cu scop mediu.

În al doilea nivel (etapă) practicantul face încă un pas înainte. El continuă să învețe și să înțeleagă: acum că am evitat să mai ajung în acele lumi, acum că sunt om, șansele mele ca să renasc în corp uman în viața următoare sunt în continuare foarte mici. Este adevărat că în această viață am avut oportunitatea să trăiesc ca ființă umană, dar ce va fi după acea? El ajunge să înțeleagă că nu mai vrea să se reincarneze încă o dată ca ființă umană și că vrea să iasă din lumea samsarei, își dorește deja să ajungă la iluminare.

Aceasta este persoana care caută să iasă complet din suferință, să ajungă la Nirvana, să învețe care sunt cauzele suferinței și cum să le stopeze, dar va continua să rămână focalizat pe el însuși. El va spune: “vreau să învăț cum să nu mai sufăr”. Buddha a transmis acestei  categorii de persoane, învățături potrivite. Aceasta este a doua etapă.

  1. Al treilea nivel – practicantul cu scop înalt.

Acesta este nivelul cel mai ridicat. Elevul își spune: ok, am învățat cum să ies din suferință, dar ce va fi cu ceilalți? El va spune: doresc să învăț să ies din suferință dar, să-i scot și pe ceilalți din suferință. Acesta este cu totul alt nivel pe care Buddha l-a predat. De aceea, aceste învățături diferite ale lui Buddha pot produce confuzii, pentru că înțelegerea este una, scopul este altul.

Cel cu scop înalt  va spune: vreau să ies, dar să-i scot și pe ceilalți. Noi spunem că acest drum este unicul de a ajunge la iluminarea completă a lui Buddha. Este adevărat că cei care sunt la al doilea nivel pot atinge Nirvana, dar este practic imposibil de a ajunge la iluminarea lui Buddha.

 

Cele trei probleme ale vasului

Pentru ca Dharma să fie înțeleasă și să aducă binecuvântare, elevul trebuie să fie interesat de ea și să aibă un comportament pe măsură. Dacă nu va fi interesat să studieze, mintea lui nu va fi în clasă.

În tradiția tibetană, există trei probleme care se manifestă la elev, care îi îngreunează înțelegerea. Tibetanii compară elevul cu un vas.  Atunci care sunt problemele vasului ?

  1. Prima problemă a vasului – el este inversat.

Dacă mintea noastră este precum a vasului cu gura în jos, atunci nu va conta cât va vorbi profesorul, nimic nu ne va intra în cap. Când se va întâmpla acest lucru ?

Atunci când elevul vine cu atitudinea “eu deja știu“. La acest lucru sunt câteva aspecte:

– cea mai rea atitudine este să se vină cu “deja știu” deoarece nu va fi nicio șansă ca să intre ceva. Profesorii noștri compară Dharma cu apa curată de zăpadă ce curge din vârful munților. Pentru ca Dharma să ajung la elev, el va trebui să fie scund precum nivelul mării, ghemuit, umil și pregătit să perceapă învățătura. Dacă el va sta așezat pe vârful muntelui, apa nu va putea ajunge la el.

Este foarte, foarte important, să nu veniți cu atitudinea că aveți știința,  nu contează cât ați învățat, va trebui să puneți știința voastră la o parte. Nimeni nu ne va lua știința înapoi, ceea ce știți, știți. Este imposibil ca cineva să vă ia ceea ce știți, dar trebuie să veniți la lecție cu smerenie.

– a doua greșeală pe care o fac oamenii este aceea că fac comparații: în iudaism am auzit una, în creștinism am auzit alta, la profesorul budist am auzit alta. Sunt atât de multe teorii, metode și multe dintre ele extraordinare, dar dacă veniți tot timpul preocupați de a compara, nu veți pricepe mesajul. Este foarte important să nu faceți asta în timpul lecției ci să fiți deschiși pe parcursul ei, după lecție da, se poate investiga.

  1. A doua problemă a vasului – vasul este găurit, are o gaură de scurgere.

Cu alte cuvinte – învățătura intră pe o ureche și iese pe alta. Elevul stă și nu este atent.  Ce provoacă acest fenomen? Alte gânduri, este cu atenția distrasă și, sub influența a toate acestea – nici nu s-a pus întrebarea și deja el are răspuns. Răspunsul este înaintea întrebării. Încă nu există acea dorință de a căuta să iasă din suferință. De multe ori este bine să se înceapă cu o meditație scurtă, cu o conectare la suferință, la moarte, cu sfârșitul nostru și cum vom putea să  folosim această  viață în modul cel bun, iar toate acestea vor duce la atenție.

Vă invit să veniți la lecție și să vă puneți întrebările: care este sensul  vieții mele? Ce caut? De ce sunt aici?

Dharma ne ajuta să ieșim din suferință, ne conduce la fericirea suprem a lui Buddha. Dar dacă nu venim cu dorința inimii, nu vom ajunge la toate acestea.

  1. A treia problemă a vasului – vasul este cu gura în sus, negăurit, dar el nu este curat, este murdar.

Care este sensul acestui fapt? Se vine fără o motivație corectă. Se vine la o lecție de Dharma pentru a găsi un job. O cursantă s-a exprimat că vine să asculte Dharma ca să-și găsească un partener, după care a părăsit cursul.

Cei care învață Dharma, învață să-și rezolve problemele vieții, inclusiv de a-și găsi un partener, inclusiv deficiențele financiare sau tot felul de probleme. Orice problemă este o formă de suferință, de disconfort, de nemulțumire. Buddha a spus că orice problemă poate fi rezolvată și, bineînțeles că ele vor fi rezolvate pe drumul către fericire, dar nu acesta este scopul suprem.

Scopul suprem este de a ajunge la iluminare, de a ajunge în punctul în care să învățăm singuri cum să ne eliminăm suferința, în scopul de a-i învăța același lucru și pe ceilalți, de a-i putea ajuta să ajungă în același loc.

Dacă motivația nu va fi cea corectă, valoarea lecției va fi limitată. Este ca și cum ați plătit 1000 de dolari și ați primit valoarea unui dolar.

Trebuie venit cu motivația corectă, de aceea se și spune în Refugiu și Dorință:

Până la iluminarea mea, mă refugiez

În Buddha, Dharma și Shangha.

Prin puterea faptelor bune pe care le fac

Să ajung la iluminarea completă

Pentru binele fiecărei ființe vii.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții

Ucide Supărarea – Seminar ACI 11

Dezvoltarea răbdării
conform cărții

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
scrisă de către Maestrul Shantideva

 

În acest seminar vom învăța de la marele maestru budist Shantideva cum să aducem la perfecțiune sublima virtute spirituală a răbdării – abilitatea de a nu ne mai supăra când ne confruntăm cu situații dificile, cu ostilități și când apar dificultăți pe calea spirituală.

Dezvoltarea acestei abilități are, de asemenea, un efect binecuvântat asupra mediului și duce treptat la calmarea tuturor acțiunilor de violență din mediul practicantului.

Cursul se bazează pe cartea Bodhisattvacharyaavatara, „Ghidul de viață al războinicului spiritual”, a cunoscutului înțelept budist Maestrul Shantideva (adică Îngerul păcii) și pe comentariile maestrului Prajnakaramati.

Maestrul Shantideva este considerat unul dintre cei mai mari maeștri spirituali din toate timpurile, iar cartea sa este una dintre cele mai cunoscute în cultura budistă Mahayana.

Cartea enumeră diferite metode care au fost aplicate cu succes de multe generații de practicanți.

Lectiile cursului “Ucide Supărarea”. Îndrumător: Gabriela Bălan

 

   

Explicațiile celor 10 jurăminte de eliberare

 

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

 

📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

În tradiția noastră, cei care iau jurămintele de refugiu, le iau și pe cele de eliberare. Vom trece repede peste ele, pentru că vă veți obliga să le păstrați. La fel, dacă luați jurămintele Bodhistattva trebuie să le luați și pe cele de eliberare personală. 

1. A nu ucide. 

A nu ucide nici o ființă vie. Acest jurământ este inclus și în cele de refugiu. A vătăma viața este antiteza refugiului.

 

2. A nu fura.

A nu lua nimic de valoare. În budism, valoarea este considerată ca fiind peste ”un sfert de Karshapana”.

Karshapana se referă la monedele vechi indiene din secolele VII și VI î.Hr., care erau bucăți metalice neimprimate și ștampilate a căror valabilitate depindea de integritatea persoanei care le autentifica.

Poate să fie la noi să zicem 1 leu.

Deci, orice valorează mai mult de un leu, dacă nu vi se dă permisiunea, nu luați. Acest lucru nu se referă numai la lucrurile materiale.

 

3. Comportament sexual neadecvat.

În special adulterul. A nu lua partenerul altuia. Și în general, de a nu trăda.

De asemenea, orice utilizare a sexualității care rănește. Energia sexuală cu care am fost binecuvântați, este o forță extrem de importantă care ne aduce la iluminare.

De aceea, orice lucru care o alterează, o contaminează, o corupe, va crea un imens obstacol pe calea spre iluminare. Și spre părerea noastră de rău, comportamentul sexual inadecvat este foarte răspândit în zilele noastre, pentru că nu există o înțelegere profundă a acesteia.

Deci, sexualitatea nu trebuie folosită niciodată ca o scuză sau ca un mijloc sau ca o cauză care să provoace altora suferință sau să-i rănească.

 

4. A nu minți.

Acest lucru înseamnă a nu lăsa altuia impresie greșită.

Dacă noi avem o anume imagine asupra realității, celălalt o poate înțelege altfel.

Cu alte cuvinte, în discuțiile noastre cu celălalt, atunci când intenționat prezentăm o imagine care nu este în concordanță cu a celuilalt, o imagine care ne favorizează, înseamnă că mințim.

Există multe căi sofisticate și subtile de a minți.

 

5. A nu dezbina.

Dacă atunci când vorbesc cu persoana A despre o altă persoană B, iar rezultatul vorbelor mele l-a făcut pe A să se îndepărteze de persoana B, asta înseamnă că i-am dezbinat pe cei doi, i-am făcut să se îndepărteze unul de celălalt.

Mi-am făcut un selfie pe banda karmică, ca cineva care desparte.

Fapt care îmi va aduce mari necazuri în viitor, deoarece karma se intensifică.

 

6. A nu vorbi dur, necuviincios.

Asta însemnă țipete, mustrări, blesteme.

Orice lucru care nu este spus frumos, amabil, plăcut.

În limba ebraică este o expresie: ”cuvintele înțelepte trebuie auzite în pace”.

 

7. A nu vorbi fără rost, inutil, fără sens.

Orice discuție care ne irosește timpul este de evitat.

Viața noastră este mult prea importantă pentru a ne o risipi pe lucruri fără sens, scopul nostru este de a face lucruri semnificative în viață, de a ajunge la iluminare.

Deci orice risipă de timp, nu numai că diminuează din timpul nostru prețios care și așa nu se mai întoarce, ci și creează lipsă de seriozitate, a faptului că nu suntem în stare să facem calea.

Este nevoie de multă, multă seriozitate pentru a finaliza calea.

 

8. A nu râvni. 

Să nu fim invidioși, să ne bucurăm de succesul celuilalt.

Gândurile de invidie, de pizmă, de ciudă sunt boli pe care le avem cu toți.

De aceea, este foarte important se ne folosim de carnețel pentru a ne putea surprinde când ne vin aceste gânduri și de a le înfrâna repede, pentru că ele produc multă suferință.

Ele sunt total opuse căii spre iluminare.

 

9. A nu avea rea voință, a nu ne bucura de răul celuilalt. 

Este opus numărului 8, pentru că aici ne bucurăm când cineva nu reușește, ne bucurăm de necazul lui.

Cu toții avem astfel de gânduri, fie că sunt față de cei pe care-i cunoaștem, fie că nu.

Avem o minte bolnavă, toți producătorii de știri își câștigă existența de pe urma noastră, difuzând știri despre necazurile și tragediile altora.

De ce trebuie să auzim despre tragediile altora, pe care nici măcar nu-i cunoaștem?

Pentru că oamenilor le place să audă astfel de lucruri. Se bucură – ”ah, ce noroc că mie nu mi sa întâmplat asta!”.

 

10. Concepția greșită.

Ea reprezintă baza pe care stau toate aceste lucruri. Faptul ca tot ceea ce experimentăm vine din semințele proprii. 

Dacă vom reuși să o eliminăm, toate lucrurile despre care am discutat până acum nu vor mai avea loc.

Dar pentru aceasta va trebui să ne aducem mereu aminte de ea, de concepția corectă.

📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

Explicațiile celor 12 jurăminte de refugiu

 

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

 

📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

 

1. Primul jurământ spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Buddha, încetez să mă mai refugiez în obiectele lumești.

În permanență ne refugiem în obiectele lumești, credem că dacă obținem job-ul dorit o să ne fie bine, sau partenerul dorit, sau casa dorită, vom fi satisfăcuți.

Primul jurământ merge și mai departe, el spune: ok, te poți bucura de tot ceea ce este bun în viața ta, dar nu căuta în ele refugiu, pentru că orice obiect care vine din karma va trebui mai devreme sau mai târziu, se degradează, este efemer.

Aceasta este natura karmei, vine și pleacă, urcă sau coboară. Întotdeauna a fost  și va fi așa.

2. Jurământul doi spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Dharma, mă oblig să nu mai rănesc nici o ființă vie.

Diferența dintre acest jurământ și cel din grupa jurămintelor de eliberare este: ”nici o ființă vie”, fie că ființă umană sau nu, deja născut sau încă nenăscut.

De ce? Toată calea pe care o facem este să ieșim din suferință. Este imposibil să ieșim din suferință atâta timp cât rănim alte ființe.

Dacă omorâm țânțarul care ne bâzâie, ne asigurăm de venirea altora asupra noastră. În cazul oamenilor, dacă credem că ne-am eliminat inamicul care ne amenința, și vom trăi liniștiți, este doar o iluzie. Inamicii se vor metamorfoza, vor veni din altă țară și se vor înmulți. De ce? Pentru că semințele de vătămare a vieții încă se mai află în curentul nostru de conștiință și sunt active.

Acest jurământ spune: ”dacă înțelegi că Dharma scoate făpturile din suferință, a face rău oricărei creaturi vii, contrazice complet Dharma.

3. Jurământul trei spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Sangha, voi evita de a mai avea legături strânse cu persoanele care nu cred în cale.

Ce înseamnă că voi evita de a avea legături strânse cu persoanele care nu cred în cale? Asta înseamnă că acum vom divorța? Nu, nu acesta este sensul acestui jurământ! Sensul este de a păzii cu multă grijă proaspăta și fragila concepție asupra vieții pe care a-ti dobândit-o și pe care o începeți să vi-o dezvoltați. Dacă locuiți cu cineva care nu este pe cale și nu a luat jurămintele, bineînțeles că nu o să mergeți să locuiți în altă parte, ci vă veți păzi mintea, adică nu veți permite minții voastre, a concepției voastre să se apropie de a lui.

Nu vă va fi ușor, de aceea este nevoie de grupuri care sprijină și învață împreună. Nu numai mintea noastră este așa cum este, cu toții suntem la fel, iar noi doar acum începem să ieșim din această stare.

Acest jurământ, vine să ne reamintească că trebuie să ne păzim cu multă atenție  mintea, să ne păzim noua concepția care înțelege karma și vacuitatea.

4. Jurământul patru spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Buddha, voi trata orice reprezentare a lui Buddha, indiferent de calitatea artei sau de calitatea materialului, ca pe însuși Buddha.

Dacă vă veți comporta cu lipsă de respect, cu dispreț în mod fizic, cu vorba sau cu gândul față de orice reprezentare lui Buddha, față de această entitate incredibilă care reprezintă iubirea necondiționată, compasiunea infinită, atotcunoașterea și abilitatea de a ajuta orice ființă vie, vă subminați obiectivele, vă deteriorați idealul pe care-l căutați.

Respectul față de orice reprezentare a lui Buddha nu este pentru că statuia sau fotografia este sfântă, ea în sine, ci pentru că ea reprezintă șansa noastră de a ieși din suferință.

De fiecare dată când voi vedea o astfel de reprezentare, indiferent de cine a realizat-o și de calitatea ei, voi fi pioasă față de ea. Și de fiecare dată o voi asocia cu locul la care tind să ajung. Când vom vedea astfel de obiecte, le vom trata cu respectul cuvenit, și nu le vom așeza pe podea, sau le vom arunca la gunoi. Chiar și orice material dharma, nu se lasă pe podea.

5. Jurământul cinci spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Dharma, voi trata orice material scris, începând cu orice literă scrisă, etc., ca Dharma însăși.

Acest jurământ spune, că orice carte de dharma pe care o vedem, chiar și dacă ea este scrisă într-o limbă străină pe care nu o cunoaștem, o vom trata cu respect.

Deci, ne vom referi la orice carte de Dharma ca la o carte sfântă, nu pentru că foile sau cerneala de tipar sunt sfinte, ci pentru că ea reprezintă înțelepciunea pe care dorim să o realizăm în inimile noastre, pentru a numai suferi, și pentru ai învăța și pe alții să nu mai sufere.

6. Jurământul șase spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Sangha, voi trata chiar și o bucată din roba aurită ca pe Sangha însăși.

Comunitatea de călugări budiști reprezintă teoretic Sangha, chiar dacă ea este formată din călugări începători, sau care fac parte dintr-un curent mai jos decât al nostru. Oricine care poartă roba de călugăr reprezintă pentru noi pe cei care au perceput vacuitatea.

Pe cel care poartă robă, îi dăm tot respectul cuvenit, pentru că el reprezintă comunitatea în care se învață înțelepciunea lui Buddha, și pe cei care ne pot îndruma.

Observați că toate aceste jurăminte ne ajută să ne consolidăm cât mai mult posibil imaginile mentale din curentul nostru de conștiință, pentru că întreaga noastră lume este o proiecție din cadrul imaginilor noastre mentale. Toate acestea dorim să le păzim cu strășnicie, pentru că ele ne vor scoate din suferință.

7. Jurământul șapte spune

A merge la refugiu iar și iar, în timp ce-mi reamintesc de înaltele calități ale obiectelor de refugiu.

Despre acest lucru am vorbit deja, acest jurământ spune ca atunci când ne-am întors la treburile noastre zilnice, și se întâmplă ceva neplăcut, ne aducem aminte că situația se datorește semințelor karmice pe care le ați plantat și care acum pocnesc. Cu alte cuvinte, a merge la refugiu, înseamnă a ne aminti de vacuitatea situației.

8. Jurământul opt spune

Pentru a-mi aminti de binefacerile lor, voi oferi obiectelor de refugiu, prima mea înghițitură de mâncare sau băut.

Aici, trecem la comportamentul nostru care să ne întărească imaginile mentale, deci dăruim ofrandă. De fiecare dată când vom începe să mâncăm, vom oferi prima înghițitură lui Buddha, Dharma și Sangha. Este binecuvântarea pe care o facem.

Și din nou ne întoarcem și spunem, că dacă nu înțelegem vacuitatea, toate acestea pot părea ca reguli religioase neclare. Fiecare jurământ vine să întărească dintr-un alt unghi, și din alt unghi aceste imagini mentale, pentru a deveni întruchiparea lor.

Dacă ne aflăm pe calea Dharmei, atunci când vom mânca, nu vom mai gândi că ne hrănim corpul fizic din carne și oase, pentru că și așa o să moară. Mai mult de atât, acest lucru nu justifică uciderea animalelor pentru a le mânca carnea doar ca noi să ne hrănim. Deci, ne vom gândi că singurul motiv pentru care mâncăm este ca să avem forța necesară de a practica, pentru a ajunge la iluminare. Iar dacă mâncăm, este pentru a ajuta ființele să nu mai sufere. Deci, dedicăm mâncarea în acest scop. Mâncarea noastră va deveni acum încă un act care ne întărește calea spre iluminare.

9. Jurământul nouă spune

Să-i încurajez și pe alții să-și ia refugiul.

Ce înseamnă acest lucru? Acest lucru nu înseamnă misionarism, budiști nu sunt de acord cu așa ceva, ci este încurajată învățătura Dharma, de a-i învăța pe alții care sunt pregătiți să audă dharma. Singurul scop în discuțiile simple, este de a ne conecta cu oamenii, ca să vedem dacă îi putem ajuta cu dharma. Și întotdeauna îi putem ajuta, direct sau indirect. Dacă simțiți că oamenii sunt interesați să asculte, învățați-i, și dacă vedeți că după trei fraze ale voastre, celălalt schimbă subiectul, și vorbește de ce veți face mâine seară, opriți-vă, nu încercați de a forța lucrurile. Iar dacă ei nu vor să audă, nu mai spuneți nimic, ci comportați-vă ca un Buddha. Fiți Buddha.

Jack Kornfield (este un autor și profesor american de renume în mișcarea vipassana în budismul american Theravada. Sa antrenat ca, călugăr budist în Thailanda, Birmania și India. El a predat meditația la nivel mondial din 1974 și este unul dintre profesorii importanți care au introdus practica budistă Mindfulness în Occident). Acesta povestește despre o tânără care se întoarse acasă din Tailanda după ce se călugări-se. Părinții nu erau de loc mulțumiți de schimbarea fiicei lor. Tânăra nu mai dorea să se mai uite la televizor, nu mai bea bere. Părinții nu se așteptau la așa ceva. Tânăra povestește :” faptul că am devenit budistă nu era pe placul părinților mei, începură să apară frecușuri în familie. Singurul lucru care le-a plăcut a fost, că sunt un Buddha”. Nimeni nu o să se plângă de faptul că ne purtăm ca un Buddha. Aceasta este calea pe care budiști o încurajează, de a aduce dharma în viața oamenilor, fără a spune un cuvânt.

10. Jurământul zece spune

A merge la refugiu de trei ori dimineața și de trei ori seara , gândindu-mă la binecuvântarea acestuia.

Acest jurământ îl țineți când spuneți: ”până la iluminarea mea, mă refugiez…”, punând accent pe semnificația obiectelor de refugiu. Bineînțeles că nu vom îndruga aiurea cuvintele sfinte, acest lucru este forma cea mai grea a vorbiri inutile. Este ca și când am lua medicamentul ultim și l-am coborî la cel mai jos nivel – la vorbe goale.

Majoritatea dintre cei care practică rugăciunile zilnic, nu prea se mai gândesc la ceea ce spun. Deci, aici ne oprim din a mai spune rugăciunea ca pe niște vorbe goale, și o vom rosti cu intenție. Nu va fi ușor la început, dar merită efortul.

11. Jurământul unsprezece spune

În fiecare activitate făcută, îmi pun toată nădejdea în obiectele de refugiu.

Asta nu înseamnă că acum va veni Buddha și ne va salva din necazurile în care suntem. El nu va veni. A ne pune nădejdea în obiectele de refugiu, înseamnă a ne pune nădejdea în înțelepciunea karmei și a vacuității, și în aplicarea ei în situația noastră actuală.

În orice situație în care ne găsim, plăcută sau nu, trebuie să ne reamintim mereu că întreaga noastră lume este o proiecție din semințele noastre mentale, pe care le-am plantat în urma oricărei acțiuni făcute ( prin faptă, vorbă sau gând, în special cu gândul) și a reacțiilor noastre față de ea.

12. Jurământul doisprezece spune

A nu renunța cu nici un preț la cele Trei Diamante, orice s-ar întâmpla și nici măcar ca gest.

Care este sensul cuvintelor ”Cu nici un preț”? Vine cineva și ne pune pistolul la tâmplă și ne amenință: te împușc dacă nu renunți la cele Trei Diamante! Poate cineva să ne forțeze să renunțăm la cele Trei Diamante? Toate acestea sunt în gândurile noastre și nimeni nu ne poate forța să renunțăm la gândurile noastre.

Deci, acest jurământ vine să accentueze cât de prețioase și de importante sunt acestea pentru noi. El accentuează faptul că cele trei Diamante sunt cu mult mai importante și decât viața noastră actuală, pentru că ea vine din karma și din afecțiunile noastre mentale. Numai încrederea noastră în cele Trei Diamante ne poate scoate din suferință, de aceea ele sunt mai importante decât orice lucru material care ni se pare că ne aduce beneficii în viață.

Dacă cineva vă face plăcere sau vă dă ceva bun, bucurați-vă din toată inima, dar nu vă lăsați înșelați. Bucuria este temporară, trece repede. Aceasta este natura lucrurilor materiale.

Ce înseamnă ” nici măcar ca gest”? Asta înseamnă, a nu face asta nici din glumă, nici ca aluzie. Jurământul spune : ”faceți aceste Trei diamante să fie cele mai importante”.

📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

Lecția 8 – ACI 8

Cursul 8
Moartea și tărâmurile de existență
Nivelul 2 de cunoștințe superioare (Abhidharma)

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
     Lecția 8

Lecția 8

Descrierea timpului și a spațiului, cicluri de eoni

Dacă mai întâi am vorbit despre geografia lumii, acum va fi o lecție de istorie, conform Abhidharmei Kosha. Nu veți primi multe lecții de genul acesta deoarece este un material care nu este întotdeauna predat.

Abhidharma Kosha așa cum a vorbit despre dimensiuni, de la particule sub-atomice, la nebuloase și galaxii pe care le-am atins puțin – vorbește despre eoni, iar asta ne va oferi o perspectivă asupra locului în care ne aflăm și care este soarta noastră.

Cuvântul eon în limba tibetană este:

 

Vom vorbi în continuare despre tipurile de eoni. Când aud spunându-se „Cei din infern trăiesc timp de mulți eoni.” atunci oricine a citit Abhidharma Kosha va zice: „Stai, dar despre ce perioadă vorbești? Pentru că ele sunt diferite. Toate sunt infinit de lungi, dar diferite.”

  1. Eonul distrugerii

Cuvântul lume în limba tibetană este Jik Ten, este baza care se distruge.

    Deci, Jik înseamnă a distruge.

   Jikpay Kalpa înseamnă eonul distrugeri.

Cum este distrusă lumea?

Aceasta este eonul în care lumea este distrusă. Să începem cu: Cum a fost distrusă lumea?
Există o descriere detaliată a modului în care se întâmplă acest lucru, a modului cum lumea va fi distrusă.

Vom da un citat din textul original:

   Jikpay kelpa = eonul distrugerii,
    Nyelwa = infern,
    Sipa  = viață,
    Me    = nu este,
    Ne     = începând de la,
    Nu     = lume,
    Sepa = a încetat.

Asta înseamnă, eonul distrugerii începe în punctul în care nu se mai nasc făpturi în lumea infernului și continuă până la sfârșitul lumii exterioare.

În lecția 6, am descris lumea cu toate formele ei de existență, spunând că există multe astfel de lumi: o galaxie mică, medie, mare. Deci, pe fiecare planetă, în fiecare galaxie există aceste lumi. Pe măsură ce lumea începe să fie distrusă, toate aceste lumi încep treptat să se golească de locuitorii lor. Patru lucruri vor avea loc simultan când o planetă este distrusă:

a. Primul lucru care se întâmplă este că făpturile nu mai ajung în infernul cel mai inferior – la Avich’i. Atunci întrebarea este, unde se vor duce cei care le-a venit timpul să se nască în acest infern? Răspunsul este că ei se vor duce la un alt Avich’i, sau Narme în limba tibetană, dar pe o altă planetă. Acesta este primul lucru.

b. Al doilea lucru care se întâmplă în același timp: oamenii din Dzambuling, adică continentul în care trăiesc oamenii ca noi, la acea vreme, trăiesc aproximativ optzeci de mii de ani. Pe fiecare planetă locuită există un astfel de continent Dzambuling. Nu toate planetele sunt locuite, dar există o mulțime de planete pe care există viață.

c. Al treilea lucru, eonul de continuitate se termină. Pe acesta îl vom descrie în curând.

d. Începe perioada de distrugere. Procesul de distrugere este un eon.

Deci acestea sunt cele patru lucruri care se întâmplă: începe eonul de distrugere, eonul de continuitate se termină, oamenii din Dzambuling trăiesc optzeci de mii de ani, iar Avich’i se golește de locuitorii săi.

Totul începe de jos:

Infernul începe să se golească de la nivelurile inferioare, pornind de la Avich’i și apoi următoarele.

Apoi, spiritele și animalele: celor care li s-a terminat karma se vor naște pe alte planete, iar cele care încă mai au karma de a trăi în astfel de forme de existență, se vor naște tot ca spirite sau animale dar pe alte planete.

Și astfel încet, încet lumea se golește, de jos în sus. De ce de jos în sus? De ce nu începe lumea zeilor să se golească? Pentru că durata de viață în infern este mult mai lungă, și de aceea trebuie să se înceapă de acolo. Oamenii trăiesc mult mai puțin, optzeci de mii de ani, este nimic față de durata vieții din Avich’i. De altfel, nu toată lumea trăiește optzeci de mii de ani, doar oamenii din Dzambuling. O altă cauză posibilă este următoarea: eonul distrugerii începe când rata de viață crește, iar etica morală a oamenilor se îmbunătățește, astfel încât lumile inferioare încep să se diminueze și să se epuizeze de jos.

Ce se întâmplă cu oamenii? Oamenii încep să realizeze primul Samten din lumea formei.

În lumea formei am spus că există patru niveluri, numite Samten. Oamenii încep să mediteze bine și reușesc să atingă primul nivel al tărâmului formei, mor și iau naștere acolo. Astfel treptat, populația de oameni se scurge și [ei toţi] vor merge în lumea formei. Cu alte cuvinte, planeta se golește de oameni. Desigur că acest lucru se întâmplă pe o perioadă foarte lungă de timp.

După care se golește lumea dorințelor, inclusiv tărâmul formei și fără formă.  Oamenii trec treptat la primul Samten, după care și acesta se golește, oamenii trecând la cel de-al doilea Samten și așa mai departe, până când toată planeta s-a golit de toate ființele.

Cât durează acest proces? El durează nouăsprezece ani eoni intermediari.

Eonul intermediar.

Bar kalpa înseamnă eon intermediar.

Și 19 eoni ca aceștia constituie un eon al distrugerii. Cu alte cuvinte eonul de distrugere este foarte lung. De fapt, există 20 de eoni intermediari care alcătuiesc un eon de distrugere. Dar este nevoie de 19 eoni intermediari pentru ca ființele să golească planeta. 

La începutul eonului 20, lumea începe să fie distrusă. Și asta după ce toate ființele au trecut deja pe alte planete.

Prin foc, apă sau vânt …

Există mai multe modalități de a distruge lumea, ea poate fi distrusă de:

  • foc,
  • apă,
  •  sau de vânturi.

Cea mai răspândită descriere este modul în care lumea este distrusă de foc. Focul sfârșitului lumii este considerat un foc imens. Este focul care pune capăt lumii. Când se dorește să fie descris focul imens și cumplit, în literatura budistă, i se spune: „Precum focul de la sfârșitului eonului”.

Focul sfârșitului eonului 

Ce fel de foc este acesta? Dacă lumea va fi distrusă de foc, etapele sunt următoarele:

  • Ploaia se oprește și vegetația se usucă.
  • Apoi, soarele se împarte în doi sori.
  • Ca urmare, este mult mai cald și toate ochiurile de apă, toate mlaștinile și lacurile mai mici se usucă.
  • Apoi apare un al treilea soare și toate râurile se evaporă.
  • Apoi apare un al patrulea soare și toate lacurile uriașe se usucă.
  • Apoi apare un al cincilea soare și se usucă marele ocean.
  • Apoi apare al șaselea soare și Muntele Meru, acest munte imens, este cuprins de fum.
  • Apoi apare un al șaptelea soare și întreaga lume fizică explodează, inclusiv primul nivel al tărâmului cu formă, care se află sus pe Muntele Meru.

Deci, pe scurt, aceasta este descrierea modului în care lumea este distrusă de foc.

Așa cum am spus, există eoni în care lumea este distrusă nu de foc, ci de inundații și apă, iar altele de vânturi puternice. 

Există, de asemenea, eoni de distrugere minoră, unde locuitorii distrug planeta cu arme etc. Oamenii sunt încă acolo și își fac arme și încep să se ucidă reciproc și să se ardă reciproc. Situație care se aseamănă cu cea prin care trecem în zilele noastre.

Se spune că cel de-al doilea și al treilea nivel a tărâmului cu formă, nu sunt niciodată distruse de foc.

  1. Eonul formării.

Chakpay Kalpa este eonul formării. Este eonul în care se formează lumea. Mai întâi am spus cum a fost distrusă, iar acum cum este creată.

    Chakpa = este o prescurtare a Chakpay Kalpa – eonul formării.
    Dangpo = primul.
    Lung = vânt.
    Ne = începând de la.
    Nyelway sipay = viața în infern.
    Bardu = până la.

Asta înseamnă, eonul formării începe cu prima rafală a vântului și continuă până în momentul în care ființele încep să se nască în infern.

Eonul formării continuă pe lungimea a douăzeci de eoni intermediari. În primul eon intermediar, vântul începe să sufle și să se învârtă în cerc. Se formează discul de vânt, apoi discul de aur, apă și așa mai departe (vezi descrierea din lecția 6b ), care durează mult timp. După care încep să se nască în această lume primele ființe.

    Primele ființe

La început, primele ființe se vor naște prin miracol, prin puterea karmei. Ele sunt foarte delicate și foarte frumoase, iar existență lor este ca în paradis. Au un corp care radiază lumină, care strălucește din interior. Pot zbura și sunt foarte fine. 

Solul în sine este mâncarea lor, ele doar ling solul, asta este ceea ce mănâncă. Întreaga planetă este comestibilă. Treptat, încep să facă lucruri rele, iar atunci durata lor de viață se scurtează, corpul lor devine din ce în ce mai grosier.

Mâncarea lor devine tot mai consistentă. Acesta este procesul, dar el durează mult timp.

Se spune că durata acestui eon, a Chakpay Kalpa, este mai mare de zece la puterea treizeci (1030 ) de ani. Acesta este timpul de formare a lumii. 

Pentru a fi distrusă această lume este nevoie de mult timp; aproximativ același timp. Este un proces treptat, foarte lent pentru noi, ca ființe umane.

Primele ființe trăiesc 1030 de ani.

După care durata de viață scade la optzeci de mii de ani.

Eonul de formare se încheie când prima ființă se naște în infernul Avichi. Iar în acel moment durata de viață scade la 80.000 de ani.

       3. Eonul continuității.

Și acest eon are și el douăzeci de eoni intermediari.

Deci avem trei tipuri de eoni:

    – Eonul distrugerii,

    – Eonul formării,

    – Și eonul continuității.

Fiecare dintre ele au douăzeci de eoni intermediari.

În fiecare astfel de eon de continuitate, durata de viață începe să scadă de la optzeci de mii de ani la zece ani. În Abhidharma Kosha este descris acest proces de scurtare a vieții umane și modul în care oamenii învață să fie răi. Cum încep să păcătuiască și să-și acumuleze afecțiuni mentale și așa mai departe – o descriere foarte tristă. Ea mai descrie perturbațiile care se creează în lume, pe măsură ce oamenii încep să producă arme și să-și distrugă propria lume.

Atunci când lumea este creată, durata de viață începe atunci de la 1030 de ani și scade la optzeci de mii – 8×104. Nu este conform cu această scală. Deci, începutul eonului formării, începe cu rata de viață de 1030 de ani, și la sfârșitul eonului formării și începutul eonului continuității rata de viață coboară la 8×104. Nu este aceeași scară.

Așadar, la sfârșitul eonului formării, la mijlocul fiecărui eon intermediar, nr. 2-18, și la începutul eonului distrugerii, rata de viață este de optzeci de mii de ani. Iar atunci începe eonul continuității și rata de viață începe să scadă de la optzeci de mii la zece ani. La sfârșitul fiecărui eon intermediar, cu excepția ultimului, oamenii mor la [vârsta de] zece ani.

Unde ne aflăm noi în toate acestea? Suntem aproape de sfârșitul unui eon?

Unde suntem? Oamenii mor în zilele noastre la vârsta de aproximativ 100 de ani. Deci, am fi aproape de sfârșitul unui eon intermediar, în cadrul unui eon de continuitate. Asta poate dura mult timp. După cum știm, există tot felul de oameni care prezic sfârșitul lumii, dar nu este încă așa, pentru că nu am ajuns încă la o [speranţă de] viață de zece ani. Există războaie, dar nu s-a ajuns încă la un mare dezastru. Va mai dura mult timp.

Întrebarea care se ridică este: Dar în urmă cu o sută de ani, oamenii au trăit doar până la vârsta de treizeci sau patruzeci de ani, și astăzi pragul de vârstă este de aproximativ 100 de ani. Deci vedem o creștere? 

Răspunsul este că în ceea ce privește aceste descrieri, este aceeași ordine de mărime. Ceea ce vedem acum, potrivit acestor descrieri, ar părea că există un mic salt, dar cu ochiul liber nu-l putem vedea, dacă privim dintr-o perspectivă mai largă. În schimb, afecțiunile mentale nu se diminuează, dimpotrivă, se intensifică, iar oamenii inventează arme de distrugere din ce în ce mai sofisticate și așa mai departe. Suntem destul de aproape. S-ar putea să mai avem câteva sute, sau chiar mii de ani în care rata de viață să crească. Acest lucru nu este semnificativ pentru mileniile de pe acestă scală. 

Putem vedea, de exemplu, că fertilitatea este în scădere. Știm asta. La începutul secolului al XX-lea, fertilitatea la fete începea pe la vârsta de șaptesprezece – optsprezece ani. Astăzi este de zece – unsprezece. Vedem că se schimbă, chiar și în secolul trecut. Acesta este indiciu al acestui declin.

Trecerea de la un eon intermediar la altul

Ceea ce se întâmplă în perioada de trecere este că oamenii încep să inventeze arme și să distrugă lumea, și să se distrugă reciproc.

Se spune că unele ființe reușesc să supraviețuiască acestui proces de distrugere provocat de oameni, iar atunci când se întorc din război, îi găsesc pe toți morți. Sunt descrieri foarte emoționante despre cum vin și mângâie și îmbărbătează pe cei care au supraviețuit teribilului dezastru și decid să se oprească din faptele rele. Decid să meargă pe calea cea dreaptă.

Apoi rata de viață începe să urce din nou. Există un proces de creștere destul de rapid de-a lungul eonului. Se ajunge relativ repede la vârful de optzeci de mii și din nou coboară la zece, în eonul următor. Și se continuă așa câțiva eoni, până la eonul de distrugere. Desigur că sunt multe întrebări de pus aici, dar nu există prea multe detalii în Abhidharma despre asta. Deci nu avem de unde să primim răspunsuri. Și să nu uităm că majoritatea textelor care existau înainte de maestrul Vasubhandu erau deja dispărute la acea vreme.

Deci, după cum am menționat, ne aflăm într-o perioadă [cu speranţa de viaţă] de aproximativ 100 de ani de viață. Și suntem întru-unul dintre eonii de continuitate, care are douăzeci de eoni intermediari. Și în care eon intermediar ne aflăm – nu știm, nu scrie în Abhidharma Kosha. Dar va dura câteva miliarde de ani.

           5. Marele eon.

Abhidharma Kosha este scrisă criptic. O modalitate de a citi este următoarea, există:

    – Eonul formării,

    – Eonul distrugerii,

    – La mijloc sunt eonii continuității. Câți eoni ai continuității sunt? Conform acestei versiuni – optzeci.

    – Fiecare dintre ei are douăzeci de eoni intermediari.

Deci Marele Eon este format din toate acestea: eonul formării, eoni continuității, eonul distrugerii. Puteți vedea că este foarte lung. Împreună, se spune că Kalpa Chenpo durează 1060.

Cât durează pentru a se ajunge la iluminare?

De ce sunt toate acestea importante? Ele sunt importante pentru că ne interesează calea spre iluminare. 

Cineva a decis să urce pe calea spre iluminare, dorește să practice și să-și păstreze jurămintele, să-și purifice mintea și să ajungă pe calea Bodhisattva, ceea ce înseamnă că a urcat deja pe calea acumulării, nu? Acum a decis să se purifice.

Cât timp îi va lua până să devină Buddha dacă nu intră în Tantra?

Și iată ce scrie în texte:

    Drangme = infinit, nenumărat,
    Sum            =  trei,
    Sanggye   = Buddha.

Buddha apare ca rezultat al acumulării de binefaceri și înțelepciune pe parcursul a trei „nenumărați” eoni, sensul fiind de trei eoni mari.                                                 

Aceasta este descrierea spusă de Buddha.

Și dacă intră în Tantra? În cel mai bun caz, se ajunge la iluminare în timpul unei singure vieți. Dacă nu, în maxim șaisprezece reîncarnări, care vor fi toate foarte bune.

De ce oamenii decad?

Întrebarea este: de ce oamenii încep să decadă? De ce ființele care trăiau ca în paradis și aveau o viață atât de lungă, erau frumoși, lingeau pământul, se iubeau și erau ca niște licurici strălucitori, de ce au încep ei să decadă?

Răspunsul este că toate aceste ființe nu-și eliminaseră încă semințele suferinței. Ele nu au perceput încă vacuitatea și nu lucraseră cu ea pentru a elimina semințele de a se naște în Samsara. Ele sunt relaxate, au venit dintr-un loc bun și încep să decadă, deoarece aceste semințe rodesc.

A patra lege karmică spune:   karma pe care nu am purificat-o nu va dispărea niciodată singură, până nu o vom purifica. Și poate dura eoni până ea va rodi. Și ceea ce este minunat este faptul că practicând bine Tantra se purifică karma (dacă sunt încălcate jurămintele, nu este bine). Karma mai poate fi purificată și așa cum am învățat la cursuri.

Dacă nu suntem atenți, putem să ne ștergem binefacerile pe care le-am acumulat pe parcursul a nenumărați eoni

Cei dintre noi care tind să fie supărați, să se mânie repede – un moment de mânie față de Bodhisattva (și nu știm cine este Bodhisattva) rade de la rădăcină toate binefacerile pe care le-am dobândit în toate eonurile mari și mici. Dacă am ajutat, am îngrijit, am donat – este de ajuns o singură clipă de mânie pe un Bodhisattva – și am șters totul. Și problema mare este că nu știm cine este Bodhisattva. Și în acest fel ne-am creat din nou cauze pentru a fi aruncați în suferință. 

Și toate aceste lucruri pe care le spunem, au o corespondență cu canalele noastre energetice. De unde se știe acest lucru? Cine a spus acel lucru? Cineva care a practicat mult yoga și meditația și este foarte familiar cu modul în care energia curge prin canale. El vede cum influențează mânia canalele noastre energetice.

  1. Eonul binecuvântat/norocos.

Kalpa = eon,
Sang Po = norocos, bun, binecuvântat.

Ce este un eon binecuvântat? Este eonul în care apare Buddha.

Când apare Buddha?

În diagramă, putem vedea curba ratei de viață care crește destul de repede, de la zece ani la optzeci de mii de ani, și apoi coboară mai încet. Buddha va apărea numai când rata de viață va scădea până la 100 de ani. Buddha nu va apărea atunci când rata de viață este între o 100 de ani și 10 ani, deoarece oamenii nu mai sunt capabili să integreze ceea ce au de învățat. Și nici nu apar atunci când rata de viață este în creștere, deoarece calitatea vieții se îmbunătățește, iar oamenii nu sunt suficient de motivați pentru a practica și de a ieși din Samsara.

Deci, Buddha va veni doar atunci când viața se înrăutățește și oamenii încep să sufere din ce în ce mai mult, iar atunci ei încep să fie mai deschiși să audă învățătură spirituală. 

Oare în eonul de continuitate există eoni mereu binecuvântați? Nu, nu toți sunt binecuvântați. Nu este garantat faptul că perioada în care rata de viață scade, va apărea un Buddha, dar, dacă apare, va fi doar în această perioadă.


Eonul celor 1000 de Buddha.

Se spune că în eonul în care trăim, vor apărea o mie de Buddha. Buddha Shakyamuni a fost numărul patru. În Tantra Kalachakra se vorbește despre 1002 de Buddha care vor apărea în acest eon binecuvântat.

Următorul Buddha va fi Maitreya, care este un Bodhisattva la nivelul zece. El se află acum în paradisul tuturor Bodhisattva. Va mai dura mult timp până să apară, și oricum nu va fi în generația noastră. În text, nu scrie clar dacă eonul celor o mie de Buddha, este în eonul intermediar sau în cel de continuitate, dar este în eonul nostru. Oricum este vorba despre perioada în care viața se scurtează și generațiile se degenerează. 

Și câți dintre Buddha vor transmite Tantra?

Se spune că doar patru din o mie, vor transmite Tantra. Buddha Shakyamuni a predat Tantra. El a apărut ca Vajradhara și apoi a predat Tantra.

Toate aceste ordine de mărime și toate aceste descrieri despre infern și așa mai departe vin să ne ilustreze cât de rară și imposibilă este situația în care ne aflăm acum. Viața noastră este o oportunitate pe care nu ar trebui să o risipim. Acesta este obiectivul tuturor acestor descrieri, si de aceea merită să le dedicăm timp.

Cele cinci degenerări

Iată o descriere a celor cinci de degenerări care se întâmplă în același timp și care există în timpurile noastre:

  1. Viața umană devine foarte fragilă: există multe boli, multe moduri de a muri. Avem SIDA, avem cancer, avem tot felul de alte boli care fac oamenii să moară în masă. S-au inventat antibioticele, apoi a venit SIDA; cancerul care s-a răspândit într-un mod care nu mai fusese înainte.

Încă odată trebuie să ne reamintim că vorbim în termeni de eoni și nu în termeni de câteva secole.

Dacă la început de eon, rata morții era cu mult mai mică decât cea a nașterii, acum este invers.

  1. Al doilea tip de degenerare este faptul că pe lângă bolile fizice, există din ce în ce mai multe afecțiuni mentale; Oameni sunt mai nervoși, mai puțin răbdători, mai geloși, mai aroganți, mai zgârciți, râvnesc la mai mult, urăsc mai mult. Există din ce în ce mai mult astfel de afecțiuni mentale. Chiar și cei care sunt călugări, păstrează mai puțin moralitatea. Este un fenomen al degenerării.
  2. Al treilea tip este că organismul nostru începe să se deterioreze: apar tot felul de deformații fizice; corpurile nu sunt în formă bună, nu sunt coordonate, nu sunt proporționate. Se nasc oameni cu malformații. 
  3. A patra degenerare care apare este că culturile își pierd din calitatea lor hrănitoare: vitaminele scad, valoarea nutritivă a culturilor scade. Și asta este scris în Abhidharma Kosha, înaintea substanțelor chimice care se pulverizează.
  4. A cincea degenerare – concepția oamenilor asupra lumii se degenerează: din ce în ce mai puțini oameni își înțeleg realitatea, au din ce în ce mai puțin interes pentru a fi buni și de a păstra jurăminte. Concepția despre lumea materialistă sau concepția greșită se răspândește. Și sunt din ce în ce mai mulți oameni care uită de calea spirituală sau nu sunt interesați de ea.

Dharma în lume va dispare și ea

Deci, după toate aceste semne, este clar că suntem în această perioadă de degenerare. Rata vieții scade, armele devin tot mai multe.

Din fericire a apărut Buddha și ne-a dăruit Dharma, oferindu-ne la acea vreme o cale de ieșire.

În cursul șase se descrie că în același timp Dharma va dispare din lume. Treptat Dharma va fi pe cale de dispariție. Mai întâi se estompează în inimile oamenilor. Există încă cărți, dar oamenii nu le mai înțeleg și nu le aplică în viața lor. Ei pot spune rugăciuni, dar nu trăiesc neapărat în conformitate cu Dharma. În perioada lui Buddha, oamenii l-au auzit spunând lucruri o singură dată și ei și le aminteau perfect, nici măcar nu-și luau notițe.

Buddha a rostit cele patru adevăruri nobile doar de patru ori, iar oamenii care l-au ascultat au ajuns la iluminare.

Suntem într-o generație degenerată și avem nevoie de multă învățătură. Avem nevoie de optsprezece cursuri pentru a ne pregăti pentru Tantra și alte optsprezece cursuri pentru a finaliza Tantra și trebuie să facem retreat-uri lungi.

Norocul nostru este că avem Tantra

Este destul de trist să auzim toate aceste descrieri. Și când ne gândim la duratele de timp extrem de lungi, atunci ne devine foarte clar că ceea ce avem într-o singură viață nu este nimic, este doar pentru o clipă. Câți ani trăim? O clipită. Dar avem tantra.

Dacă studiați bine Lam Rim -urile, asta este ceea ce se învață la cursurile deschise, calea treptată spre iluminare, și începeți treptat să vă purificați, să vă țineți carnețelul, să vă păstrați jurămintele, să vă curățați mintea,

Începeți să învățați să meditați și să meditați bine și mergeți la retreat-uri, veți acumula karma care vă va împinge să ieșiți din suferință, să ieșiți din toată această poveste pe care am descris-o pe parcursul acestui curs.

Toți eonii, toate infernurile și toate celelalte, nu au fost descrise pentru a scrie cărți de istorie, ci scopul lor este de a le auzi pentru a nu ajunge la ele.

Calea Tantrică este minunată, plină de compasiune, de virtuți, curaj și dăruire

Calea Tantrică este incredibilă, magică, minunată – dar nu este ușoară. Necesită mult curaj și multă putere. Tocmai datorită faptului că este atât de rapidă – și purificarea karmică se întâmplă repede.

Aceasta este calea cea mai scurtă și cea eliberatoare de suferință.

Dacă cineva poate să intre în Tantra, are curajul și își ia angajamentul de a o face, acesta este cel mai bun lucru pe care îl poate face pentru toți cei pe care îi iubește. Este de a-i scoate din orice formă de suferință.

Așa că puteți face asta pe calea Bodhisattva – care va dura trei eoni mari și vă veți purificați așa, sau intrați în Tantra și va merge mult mai rapid.

Tantrica întotdeauna va trebui să aleagă calea cea mai înaltă.

Și atunci când alegeți, majoritatea persoanelor care nu înțeleg moralitatea cea mai înaltă, vă vor judeca. Și trebuie să înțelegeți ceea ce faceți și să fiți atât de plini de compasiune, încât sunteți gata să stați pe poziție singuri, cu curaj. Aceasta este calea, așa este ea.

Și dacă veți fi atrași de ea, și inima voastră va spune că a venit timpul – nu ezitați, pentru că dacă ezitați veți rămâne în urmă. Vor veni unii, și vă vor spune într-un fel, alții în altfel, și veți rămâne în urmă. Dacă vocea inimii vă spune “Du-te!” atunci mergeți pe această cale, pentru că nu întâmplător o auziți. Majoritatea oamenilor nu aud acest apel.

Cu toții avem îndoieli. Până vom ajunge destul de departe pe cale, vom fi afectați de îndoieli. Cât de departe? Până la calea perceperii. Până la perceperea vacuității, fiecare dintre noi va avea îndoieli la un nivel sau altul.

Deci, ce să facem cu aceste îndoieli? Va trebui să avem multă compasiune pentru toate ființele și să acumulăm multe binefaceri.

Karma de a fi bun cu alții acumulează virtuți, iar profesorii vor începe să vină, și ei ne vor ține de mână. Și acolo unde suntem slabi și nu avem încredere în noi și avem îndoieli – dacă vine un profesor și avem karma de a ne deschide spre el și de a avea încredere în el – atunci el ne va lua de mână. Pentru că Buddha apare în fața noastră sub forma învățătorului, iar acesta ne va lua de mână și ne va conduce spre iluminare.

Pentru reușita căii este nevoie de un învățător și de devotament față de el 

Un înțelept indian spunea: “Vrei să ajungi la iluminare? Ştii unde să mergi? Nu ai nici hartă și nici ghid.” Este ca și cum te-ai duce într-o țară necunoscută, pentru prima oară. Deci, poate cineva a creat o hartă, dacă nu există o hartă – există bătrânii din triburi care te pot ghida.

Dar în ceea ce privește iluminarea nici nu știi ce să ceri! Nici nu știi unde vrei să mergi. Nu există nici o hartă. Mergi pe un teritoriu complet necunoscut. Nu avem idee în ce direcție să ne îndreptăm. Pentru că dacă am fi știut, am fi fost deja acolo, nu este așa? Avem nevoie neapărat de un ghid care a parcurs calea cu mult înaintea ta și te poate lua acolo. Trebuie să ai un ghid.

Deci, înțelepciunea este să te dedici și să ai încredere într-o astfel de persoană, și asta este o mare înțelepciune.

Oamenii spun: „Eu nu fac asta … eu sunt independent”. Desigur, că este  nevoie de mult curaj să te dedici persoanei potrivite. Pentru a fi capabil de a face acest lucru este nevoie să acumulezi multe binefaceri. În caz contrar, te vei revolta imediat când învățătorul îți spune ceva incomod și el îți va spune lucruri incomode! De ce? Pentru că ceea ce ai făcut deja ți-a fost foarte comod, și iată-ne din nou în Samsara.

Calea este sinuoasă. Pe ea vor apare obstacole la care nu ne-am fi așteptat. 

Deci, ce aduce o persoană la un astfel de devotament și credință în profesor?   Multe binefaceri.  Trebuie să fim buni.

Finalul este minunat, finalul este uimitor. Chiar și cel mai mic indiciu al gustului finalului este mai uimitor decât orice plăcere samsarică.

Numai compasiunea noastră ne va aduce acolo, înțelegând suferința.


Nu este nimic care să merite să fie făcut în această viață …

Printre altele, acest curs, ilustrează cât de mare este suferința în Samsara și dacă nu vom face nimic, vom cădea din nou în ea. Atâta timp cât avem o viață umană, inteligență, profesori și așa mai departe, de ce să nu facem asta acum?

Toate aceste învățături vin să ne dea puterea de a face această cale incredibilă. Ea este cel mai captivant lucru pe care îl putem face în această viață. Nu este nimic mai minunat. Ce altceva vom face? O altă călătorie în străinătate, și apoi vom cădea? Ce altceva mai putem face în această viață?

Nu știu dacă pot spune asta și mai tare.

Lecția 7 – ACI 8

Cursul 8
          Moartea și tărâmurile de existență
Nivelul 2 de cunoștințe superioare (Abhidharma)

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 7

Lecția 7

 

Infernul

În acestă lecție vom vorbi despre infern. Deci, în Roata Vieții am vorbit despre:

  • Despre animale,
  • Despre spiritele flămânde,
  • Despre oameni. 

iar acum vom vorbi despre infern, care este existența cea mai suferindă din Samasara. 

În desenul de mai jos vedem prezentat infernul care are o parte roșie și una albă.

 

Este împărțit în opt secțiuni. Acestea sunt opt ​​tipuri de infernuri fierbinți și opt tipuri de infernuri reci. Există și alte tipuri pe care le vom enumera imediat. Împreună sunt douăzeci. Majoritatea ființelor care merg în infern, merg în infernul fierbinte.

În seminarul „Moartea și sfârșitul morții” vom vorbi puțin despre cum facem tot timpul lucruri, cu bună credință, fără să știm și trimitem oameni în infern. Fără să știm măcar. Felul în care îi tratăm pe cei care mor – îi trimitem pur și simplu în infern, datorită ignoranței noastre. În primul rând, când o persoană are karma să se nască în infern, ea apare acolo prin naștere miraculoasă. Apare întreagă, adică începe să sufere imediat. Se spune că dacă o ființă umană are karma gravă și moare, de cum închide ochii, în câteva minute sau chiar și câteva secunde, începe deja să sufere. În mintea ei are deja o altă proiecție și începe să sufere.

Deseori se pune întrebarea ce se întâmplă cu cei care trec prin moarte clinică. Răspunsul este că toți aceștia că nu au murit. Doar au experimentat unele procese, dar nu au murit.

Să vorbim acum despre diferitele tipuri de infern.

Aceste descrieri apar în Abhidharma Kosha și sunt cunoscute în literatura budistă. Ele nu sunt secrete. Dar marii Lama tind să nu vorbească despre ele și nici despre spiritele flămânde. Deoarece este greu de dovedit, este neplăcut să auzim despre ele. Este o realitate dură, dar ea există. Și dacă veți progresa suficient în meditație, le veți vedea voi singuri. Deci, toate aceste descrieri sunt date de cei care au văzut și au experimentat aceste lumi. Și este incredibil cât de similare sunt aceste descrieri cu descrierile lui Dante sau cu cele din alte culturi.

Dante Alighieri s-a născut în 1221 într-o familie de înaltă clasă din Florența, Italia. Cea mai mare lucrare a lui Dante este „Divina Comedie” care prezintă călătoria lui Dante prin Infern, Purgatoriu și Paradis.

În desenul de jos apar cele opt infernuri fierbinți, unul peste altul. Şi cu cât se coboară mai jos, [cu atât] suferința este mai mare. Vom vorbi despre tipurile fierbinți, iar peste cele reci vom trece mai repede. Vom începe cu cel de sus, cu cel mai ușor infern.


Opt tipuri diferite de infernuri fierbinți

  1. Primul tip de infern de deasupra se numește:   

 Este numele celui mai ușor infern dintre cele fierbinți.

Sensul cuvântului Yangsu este „înviații”.

Făpturile vii care sunt aici, se bat tot timpul și se atacă reciproc. Își dau lovituri groaznice până la vărsare de sânge, până când unul îl omoară pe celălalt, cu excepția faptului că sunt blestemați să nu poată muri. Deci, ele suferă, sunt bătute și sfâșiate. Iar apoi aud o voce care le spune „Yang-su” și ele reînvie, se ridică și încep din nou.  Ele au o durere și agonie specială de a muri în mod repetat în fiecare zi, fără sfârșit. Dacă în viața noastră simțim durerea morții o singură dată, aceste ființe trăiesc acolo de milioane de ani. Un moment de durere a acestora, este mai mare decât toată durerea pe care am putea-o simți în întreaga noastră viață ca om. Și aceasta este cea mai ușoară dintre infernurile fierbinți. Dacă credeți că este un basm, atunci mergeți prin spitale ca să-i vedeți pe cei care sunt în agonia morții. Sunt oameni care încă nu au murit, care tind să moară și au deja vise de coșmar că sunt loviți. Ei vă vor spune: „Am visat că sunt bătut”.

Sunt oamenii care noapte după noapte se vor reîntoarce la același vis: „Toată noaptea m-au bătut”. Ceea ce este foarte trist pentru că ei deja aud infernul spre care se îndreaptă înainte să moară. Și este prea târziu să schimbe ceva. Îi putem ajuta și vom vorbi despre asta puțin mai târziu. Dar, dacă ei nu au acumulat karma, suntem limitați de a face ceva pentru ei din exterior. Acest infern este ca o cameră imensă, cu diametrul de 150.000 de kilometri. Este o mare confuzie, agitație, făpturile aleargă urlând si urându-se una pe alta.

Ele au karma urii și continuă să-i urască pe toți cei de acolo. Fug să-i atace și la rândul lor sunt atacate. Iar când toată lumea este deja făcută bucăți și căzută la pământ, se aude vocea care le spune: „Ridicați-vă!” și ei încep din nou.

Există o durere numită:

  Nechö, este durerea morții.

  Ne înseamnă punct principal.
  Chua tăia, a reteza.

  Nechö este ca și cum ai reteza viața.

În timp ce viața ne este retezată de Lordul morții, există o durere specială prin care trec toți cei care mor de moarte naturală. Și cu toții am trecut prin această durere, de nenumărate ori, iar pentru că ea este atât de traumatică, o uităm.

Este ca senzația pe care o simte gândacul atunci când îl călcăm în picioare, vă puteți imagina cum se simte? Aceasta este doar o mică parte din acea durere.

  • sau când munții se prăbușesc deodată peste noi într-o secundă, și nu mai avem unde să mai fugim, suntem cu totul prinși sub stânci
  • Sau când ne înecăm într-un ocean uriaș.
  • Sau când suntem brusc arși de vii.

Și asta se întâmplă datorită diferitelor aspecte ale elementelor care se descompun în corp.

Trauma morții este îngrozitoare. Și motivul de a preda aceste lucruri este ca să nu mai fie nevoie să trecem prin asta. Buddha ne-a transmis o modalitate de a ieși din asta. Nu este ușor, necesită muncă. Cu toții cunoaștem această durere în subconștient.

Și faptul că am auzit despre oamenii care au ars de vii în turnurile gemene din New York, este [tot] o proiecție a noastră. Vine din mintea noastră. Brusc ne-a apărut ceva dintr-o experiență prin care am trecut de nenumărate ori. Întreaga practică este de a schimba lumea imaginilor pe care le proiectăm, de a purifica aceste orori din mintea noastră, care provin în întregime din karmă, de la afecțiunile [noastre] mentale și din încălcarea jurămintelor.

În acest infern Yangsu toate făpturile ajung la aceste niveluri de durere Nechö de mai multe ori pe zi. Ele trec ca și când ar muri, dar nu pot muri cu adevărat. Trec printr-o suferință teribilă, dar nu mor. Există un fel de blestem în toate tipurile de infern.

Timpul trece extrem de încet, de o sută de ori mai încet decât timpul nostru. Fiecare secundă de a noastră pare a fi ore întregi pentru cei din infern, în care suferința continuă și continuă. Știm și noi asta, atunci când ne doare chiar și pentru un minut, avem impresia că timpul nu se mai sfârșește. Așa este și în infern, dar durerea lor continuă eoni.

În scrierile budiste scrie că dacă am lua durerea pe care o simte fiecare ființă în întreaga ei viață, dintre miliardele de ființe umane aflate în prezent în lume, și le-am aduna pe toate la un loc – [aceasta] este infimă în comparație cu o singură clipă de suferință în infern. Nu vedem făpturile infernului, nu-i așa? Nu întâmplător. Pentru că nu am putea să suportăm aceste orori teribile și [acest fapt] să nu ne doboare sufletește. Gândiți-vă la cineva care poate veni în contact cu aceste făpturi în meditație și își dezvoltă empatia față de ele, [la] ce forță ar trebui să aibă să nu se prăbușească emoțional sub această empatie. Vă dați seama ce calitate spirituală nobilă ar trebui să aibă pentru a putea rămâne în contact cu o astfel de făptură și să rămână în picioare și plin de compasiune față de ea și să nu fie dărâmat sufletește?

Deci, pentru ca o persoană să le vadă, trebuie să fie cu adevărat foarte puternic sufletește.

  1. Al doilea tip de infern, care este mai sever, se numește:   

 Înseamnă linie neagră.

    Tik   linie,
    Nak = neagră.

     Tiknak este infernul numit „linii negre”.

În toate aceste infernuri există făpturi care sunt „paznicii infernului”. Ei sunt cu mult mai mari decât celelalte făpturi din infern.

Acești „Paznici ai infernului”, pun cu forța ființele jos, pe pământul fierbinte și așează lanțuri fierbinți de oțel sau fier pe tot corpul, acestea lăsând linii negre de arsuri de-a lungul corpului. Iar alți paznici vin și le taie de-a lungul acestor linii.   Fiecare parte tăiată încă simte durere. În infern, conștiința nu se pierde niciodată, iar ființele simt durerea, la nesfârșit. Blestemul lor este că deși făptura a fost tăiată în bucăți și fiecare bucată este în altă parte, ea suferă durerea tuturor părților tăiate. Chinul lor este atât de groaznic, încât nici măcar nu pot leșina vreodată de durere – trebuie să îndure durerea tot timpul. Este blestemul infernului, să nu poată scăpa din durere.

La un moment dat corpul lor se regenerează și [ele] încep din nou chinul. 

 Ce karma conduce în acest infern? 

  •     Este karma de a lovi.
  •     A lovi cu biciul un animal. Nu suntem conștienți de ceea ce facem!
  •     În general omorul, crima.
  •     Și încălcarea severă a jurământului.

Avem un ecou în lumea noastră umană, nu numai persoanele care chinuie pe alții, dar și medicii care trag linii unde ne vor tăia înainte de operație, ați văzut asta? Ei nu vin să ne rănească, ei vin să ne ajute, dar medicul care taie trebui să-l adoarmă pe pacient, pentru că altfel ar fi foarte neplăcut. Deci avem o formă ușoară a acestei suferințe și în existența noastră umană.

      3. Al treilea infern se numește:

    Du   = a colecta, a aduna, a grupa.
    Jom = a zdrobi, a distruge.

    Deci, acest infern se numește „adună și zdrobește”. 

În acest infern „Paznicii infernului” [la fel] ca păstorii unei turme, direcționează făpturile să intre într-un canion.

De ambele părți ale canionului sunt munți ale căror vârfuri iau forme de capete de animale. Paznicii forțează făpturile să intre în canion, după care pereții munților se prăbușesc sau se închid și îi zdrobesc. Apoi munții se deschid și făpturile se regenerează din nou. Pentru că ele nu pot muri acolo, suferința lor este continuă.

După cum am menționat, ceea ce duce la acest infern este omorul – și există tot felul de modalități de a ucide – oameni care au ucis, vânători, iar formele capetelor de animale ar spune: “Dacă ai fost vânător, acestea sunt animalele pe care le-ai vânat”, ele vin după el. Nu doar omorul duce în infern, dar și răutățile mari. Care dintre noi nu a făcut rău? Vă voi spune tot felul de lucruri despre asta în continuare. Munții îi zdrobesc și se deschid din nou, iar acest lucru se repetă tot timpul. Făpturile nu mor și durează veacuri. Când li se termină suferința? Atunci când li s-a terminat karma. Însuși faptul că ele suferă [înseamnă că] își consumă karma.

  1. Al patrulea tip se numește:

Ceea ce înseamnă „țipete”.

Acest nume începe așa cum știm puțin din descrierile despre infern: Pământul este fierbinte. El este din fier fierbinte roșu, iar făpturile sunt goale și aleargă pe acest fier înroșit. Şi nu au unde meargă, nu este acolo nimic altceva. Oriunde privesc, [ele] văd totul, tot pământul fierbinte. Şi pentru că nu au unde să meargă, ele aleargă, deoarece picioarele li se ard.

Tot timpul, picioarele lor sunt arse și se regenerează din nou. Şi din nou sunt arse și din nou regenerate. Şi tot așa în continuu. Ele aleargă în permanență înnebunite ca să scape de acest lucru și nu au unde să se ducă nicăieri în altă parte, asta este tot ce există. Toată această suferință durează foarte mult timp, și cu cât se coboară în infernurile și mai de jos, timpul se mărește și mai mult. În lectura cursului veți putea citi descrieri detaliate, dar acum nu vom intra în ele.

  1. Al cincilea tip se numește:

    Chenpo   = mare,
    Ngumbu = țipete.

    Ngumbu Chenpo ar însemna „țipete mari”.

Este ca și în infernul anterior, dar și mai rău. Pământul este mai fierbinte, și [ele] fug mai mult, mai mult timp. Chinurile sunt mult mai intense.

      6. Al șaselea tip se numește:

Tsawa înseamnă căldură, cald.

 Îl vom numi „fierbinte”.

Cel care ajunge în acest infern este închis într-o temniță de fier cu ușa sigilată. Temnița începe să se încălzească. Făptura este captivă înăuntru fără scăpare și nu poate merge nicăieri. Dacă în infernul anterior numai pământul ardea, acum [ard] și pereții și tavanul. Totul arde. Făptura care se află în această temniță fierbinte, aleargă urlând de durere. Și asta continuă eoni.

       7. Al șaptelea tip

 Rabtu = foarte.

Acest infern se numește „Foarte fierbinte”.

Este mai dureros, [cel] mai fierbinte, dar aici există două camere, iar făptura fuge dintr-o cameră în alta. Ea nu poate atinge pereții, deoarece sunt și ei fierbinți. Camerele de temniță sunt din ceramică cu pereți simpli sau dubli.

       8. Al optulea tip, care este cel mai sever, se numește:

Narme în sanscrită se spune Avichi. Sensul cuvântului este „neîncetat”.

Diferența între opt și șapte: dacă la șapte erau două camere, făptura alerga de la una la alta, așa că avea un pic de răgaz. Aici [în Avichi] făptura este lovită de un jet de foc și devine incandescentă ca filamentul unu bec și arde constant. Ea emite un fel de zgomot care este singurul mod de a fi recunoscut ca ființă. Altfel, ai crede că acolo este doar o coloană de flăcări. Aceasta este cea mai lungă durată de viață care există. Durerea de acolo este mai mare decât toate infernurile adunate la un loc.

Acesta este răspunsul la remarca făcută asupra dispozitivelor care ard țânțarii ==> Aruncați-le! Ardeți-le!.  Nu acesta este modul de a scăpa de țânțari.

Ce aduc oamenii să se nască în Avichi?

Ce provoacă acest lucru? Pentru că aici suferința este cea mai grea, cea mai lungă și cea mai cumplită, ceea ce aduce omul aici sunt faptele cele mai cumplite pe care le face.

Acum, ce înseamnă „cel mai cumplit”? Nu știm. Putem să ne gândim la cineva care a făcut mari păcate.

Ce înseamnă păcatul cel mai mare? De exemplu, în tribunalele noastre sunt judecate omorul din neatenție, de gradul unu, de gradul doi, din mai multă intenție, cu mai puțină intenție. Atunci care este păcatul cel mai mare care duce la Avichi? Am să vă spun:

  • Uciderea tatălui și a mamei.
  • Oricine care a fost aproape de a salva ființele și le-a întors spatele și a decis să aibă grijă de el însuși. Întorcând spatele nu doar la o persoană, a făcut un mare rău.
  • Când cineva moare în spitalele noastre, este băgat imediat în frigider. Omul, când încetează să respire și creierul încetează să mai funcționeze, mintea lui este încă aici. Omul nu este încă mort, mintea lui este încă în inimă. Acest proces durează uneori câteva ore. Dar dacă mintea se află încă în inimă și o băgăm în frigider, atunci [în momentul acela] ce vrea [ea]? Vrea căldură. Așa că îl trimitem [pe om] în infernul fierbinte. Cât de des facem acest lucru?

Lama Dvora Hla povestește: „Când am venit în Statele Unite, am ajuns în Louisiana. Acesta este primul loc în care am trăit. În Louisiana locuiesc Cajunii. Este vorba despre oameni de origine franceză, care au emigrat în America în urmă cu două sute – trei sute de ani din Canada, după care au mers de-a lungul  Mississippi și s-au stabilit în Louisiana. Au o cultură specială. Şi au mâncarea Cajun… Au o cultură foarte frumoasă. Dar unul dintre lucrurile care le place să facă, este de a arunca crabi vii în apă clocotită. Acesta este cauza imediată de a cădea în infernul fierbinte. Dacă ați prăjit de vii vietăți, sau le-ați aruncat în apă clocotită și ați făcut asta în mod conștient, dacă nu ați învățat să purificați – asta face.”

  • Și invers, cine pune crabii sau racii pe gheață, își creează cauza de a cădea în infernul rece.

Așadar, aproape cu toți, acumulăm tot timpul aceste cauze. Toate aceste descrieri nu sunt fără rost. Trebuie să le cunoaștem, trebuie să înțelegem ce ne poate duce în aceste infernuri și să facem contrariul. Și unica modalitate de a ne asigura că nu mergem spre ele, este să ne luăm jurămintele și să le păstrăm. Numai așa. Pentru că nu înțelegem karma deloc. Buddha a venit și ne-a oferit jurămintele care se bazează pe înțelegerea lui asupra karmei și ne-a spus „Nu fă asta”, pentru că la asta va duce [fapta respectivă]. Există modalități de a purifica faptele pe care le-am făcut. În cursul 2 sunt [ele] prezentate. Și există diferite niveluri de purificare. Practica tantrică este o purificare.

Acum poate vom fi mai atenți să nu ucidem furnicile, gândacii sau alte insecte. Dacă munții s-ar prăvăli peste noi în timp ce călcăm pe gândac, vom ridica imediat piciorul. Dar asta se întâmplă mai târziu. Dar dacă cineva iluminat vine și ne spune despre toate aceste lucruri, atunci nu-l vom mai călca în mod conștient, dar se poate întâmpla să mergem pe întuneric și să nu-l vedem și să-l călcăm. Dar este altceva, este o karma mult mai slabă.

Va trebui să învățăm:

a. Să încetăm complet.

b. Să învățăm de a purifica faptele pe care le- am făcut deja. Pentru că dacă nu am fi făcut asta, am fi fost cu toții deja îngeri.

Și cu toate că am făcut deja atât de multe, totuși ne-am născut ca ființă umană și nu în infern, și aceasta este un adevărat miracol. Asta se datorează faptului că în istoria infinită pe care am avut-o, am făcut și lucruri bune pe aici și pe acolo, și toate acum au rodit sub forma existenței [noastre] umane, care este atât de rară în acest vast univers pe care l-am descris.

Iar acum, dacă nu ne folosim de ea, înseamnă că am trăit-o degeaba. Trebuie să o folosim pentru a transcende.

 


    Cele opt tipuri de infernuri reci

În continuare vă vom da lista cu cele opt tipuri de infernuri reci. În limba tibetană:

    Drang  = rece,
    Nyel     = infern,
    Gye       = opt.

    Drang-nyel gye înseamnă cele opt tipuri de infern rece.

 Aici nu vă vom scrie toate numele în limba tibetană – ele apar în lectura acestui curs. În aceste infernuri:

    •   Totul este înghețat, suprafețele sunt gheață.
    •   Făpturile de aici sunt dezbrăcate și fără adăpost.
    •   Vânturi reci și puternice suflă.
    •   Corpul îngheață și pielea începe să se desfacă, să crape.

Numele acestor tipuri diferite de infern sunt nume de flori. Corpul se desface ca petalele de flori; Cu cât se merge mai în jos, cu atât este mai rece și cu atât rănile sunt mai mari.

Iar acest făpturi de acolo scot gemete. Unele dintre denumiri sunt după tipurile de gemete pe care le scot. Numele celor opt sunt: „bășica”, „bășica care plesnește”, „tremurând”, „gemând în frig”, „urlând în frig”, „deschis ca un lotus albastru”, „deschis ca un lotus roșu” și „deschis larg ca un lotus roșu”. 

Deci avem opt și opt. Acum, am spus că împreună sunt douăzeci, nu-i așa? Deci, mai sunt încă patru [infernuri]. Deci, acestea sunt numite:

 

 Cele patru tipuri de infern adiacente

    Nye          = adiacent,
    Korwa    = cerc,
    Nyelwa  = infern,
    Shi            = patru.

     Deci, cele patru tipuri de infern adiacente.

În desenul de jos avem cele opt infernuri fierbinți și opt ​​reci, și în imediata lor sunt infernele adiacente, stând în jurul lor în cerc. De asemenea există deschideri pe patru părți, și una în spate. Atunci când karma de a fi în infern începe să se consume, dar nu este încă complet consumată, atunci făptura poate scăpa prin aceste deschideri și va intra într-un infern adiacent, ce le încercuiește pe celelalte. Încă suferă, dar mai puțin. Karma deja s-a consumat, iar făptura începe să iasă.

 Cele patru infernuri adiacente sunt următoarele:

  1. Primul se numește Tăciunii – cei care ies aici, se vor găsi într-un fel de canal plin de cărbuni încinși. Înainte le era cu mult mai rău, iar brusc se găsesc în fața unei uși și sar în acest canal. Ei tot vor arde, dar mai puțin și nu atât de dureros. Picioarele li se ard, și din nou ele se regenerează. Aceștia vor continua să sufere acolo.
  2. Al doilea este  Corpul putrezit – este ca o mlaștină plină de cadavre. Făptura cade într-o asemenea mlaștină în care este mușcată de alte creaturi.  
  3. Al treilea se numește Calea lamei. Cel care a ieșit aici se va afla pe un drum acoperit cu lame și cuțite ascuțite, și tot timpul se taie. Și nu poate muri.
  4. Al patrulea se numește Pădurea de săbii. Cei care ajung aici se vor găsi printre copaci, doar că frunzele acestor copaci sunt cuțite, iar copacii sunt foarte drepți, așa că trebuie să treacă prin aceste lucruri care îi taie; Pe lângă asta, în pădure sunt și câini cu fălci de fier care aleargă după ei să-i prindă. Făpturile încearcă să scape de câini, urcându-se în copaci, dar copacii îi taie. Și dacă deja reușesc să ajungă în vârf, atunci ciorile vin și le devorează ochii. Un adevărat coșmar, un coșmar înfiorător.

 Infernurile parțiale

 Mai există și infernurile numite: 

Nyi-tsewa  = limitat sau parțial sau aproximativ

Ceea ce înseamnă infernurile parțiale.

Infernul parțial este rodirea unei karme personale. O persoană merge singură în acest infern și nimeni nu știe despre ea. Nu știu dacă asta vă liniștește, dar dacă în unele infernuri erau grupuri întregi, aici ești singur și nimeni nu știe nimic de tine. Acest lucru se poate întâmpla oriunde. Poate fi în orice fel de infern și poate fi chiar în lumea noastră. O persoană poate ajunge într-o situație îngrozitoare: poate fi capturată și torturată sau să se prăbușească și să ardă în deșert. Şi nimeni să nu știe despre ea. Acesta este un infern parțial. 

Cine a creat aceste infernuri?

Ceea ce contează este să știm: Cum de există ele? Cum se ajunge acolo? Cine le-a făcut? Bineînțeles că nu există nicio companie de construcții care să sape în subteran, asta este tot karma noastră.

Este foarte ușor de căzut!

Și vreau să vă las cu impresia, pentru că este real, cât de ușor este să cădeți în ele. Se poate întâmpla să cadă o bombă pe mine acum – dacă am această karma și în câteva secunde să mă găsesc suferind în infern. Datorită faptului că totul este proiecție – atunci când mi se va termina karma, va veni karma următoare.

Trecerea din Turnurile Gemene, la Bardo, și apoi în infern – se întâmplă în câteva secunde. Pentru o clipă am fost o persoană, un om de familie, un funcționar dedicat, într-o companie bună, cu un salariu bun, într-un loc prestigios – și în câteva secunde voi fi în altă parte.

Karma este nemiloasă.

Vă amintiți a doua lege a karmei? Karma se intensifică.

Prima lege este rezultatul este similar cauzei – dintr-o sămânță de lămâie iese un lămâi. 

Așadar, este posibil să fi făcut un lucru negativ nu atât de grav, [iar] timpul a trecut, l-am ignorat, nu l-am curățat, nici nu ne-am cerut iertare, nici nu am mărturisit,  spunând „ce-mi pasă, asta este problema lor” – iar această karma se va intensifica cu trecerea timpului. 

Oare noi avem asemenea lucruri? Cu toții avem, ele au rămas în curentul nostru de conștiință mult timp, din multe vieți anterioare. Deci, poate exista cineva care este virtuos în această viață și să i se întâmple un mare dezastru, pentru că îi rodește karma pe care nu a purificat-o cu mult timp în urmă. Și tot timpul se întâmplă astfel de lucruri. 

Este ușor să ne înșelăm pe noi înșine. Este ușor să ne facem că nu vedem, pentru că vrem să ne simțim bine cu noi înșine. De aceea, spunem că majoritatea ființelor cad în infern, tocmai pentru că este atât de ușor. Și a fost dat ca exemplu, a arunca crabii de vii în apă fiartă. Sunt lucruri la care nici măcar nu ne gândim la rezultatul pe care ele îl produc. Sau avem capacitatea spirituală să ne ridicăm la nivelul următor și renunțăm la această virtute din motive egoiste; Dacă ne luăm jurăminte înalte și suntem aproape de a ajuta la scară largă, și abandonăm această cale din motive egoiste… nu ne dăm seama la ce rezultate duc toate acestea. Și este foarte trist.

Continuăm să sperăm la bine.

Oamenii spun: „O să fie bine!”

Dacă voi sperați că o să fie bine, atunci vă voi întreba de ce? De ce sperați la bine? De ce ar fi bine? Cum va fi bine? Pentru asta, va trebui să plantați semințe pentru a vă fi bine. Dacă semănați semințele de bine, atunci va fi bine, dar de la sine nu există niciun motiv să fie bine. Există o cale de a preveni căderea și ea nu este grea. Dacă nu ar fi existat nicio cale de ieșire, nu ar fi avut nici un rost să stăm aici și să vorbim despre toate aceste lucruri. Motivul pentru care spunem toate acestea este acela că există o cale de a preîntâmpina această cădere.

Principalul lucru:  păstrarea jurămintelor

Dacă păstrați bine cele zece precepte de eliberare, în mod regulat, de-a lungul timpului și veți trăiți astfel tot restul vieții – deja vă asigură ca nașterea voastră următoare să nu fie în infernurile de jos. Și este vorba doar de următoarea naștere. Pentru a ieși din Samsara este nevoie de mult mai mult.

Cele zece precepte de eliberare nu sunt ceva dificil de păstrat. Nu fura, nu ucide, nu comite adulter – nu este ceva greu.

Deci, cea mai bună protecție împotriva căderii este luarea jurămintelor de refugiu. Dacă,

  • Le luați,
  • Învățați despre ele, 
  • Și le păstrați bine – toate acestea vă vor proteja.

Și nici măcar nu costă bani. 

Calea de a scăpa de soarta de a cădea în aceste infernuri groaznice și în lumea spiritelor flămânde, este să luăm jurămintele, să le studiem bine, să le înțelegem sensul și să le păstrăm.

Există o etapă pe calea spirituală în care omul îi este garantat să nu mai cadă niciodată în lumea suferindă.

Odată am vorbit despre această axă cu cele cinci căi:

După cum vedeți între stadiul 2 și stadiul 3 există sub-etape. Cine ajunge la etapa a treia (= chöchock) încă nu a perceput vacuitatea, dar este deja asigurat că nu va mai cădea niciodată, în toate viețile lui viitoare. Poate că el mai are încă semințe, pe care nu și le-a eliminat încă, deoarece nu a perceput vacuitatea.

Pentru ca o sămânță să germineze, îi trebuie apă, soare și umezeală – toate condițiile. Se spune așa: că una dintre condiții întotdeauna se va strica. Asta înseamnă că dacă are un fel de sămânță să cadă în lumile de jos – ceva se va strica în condiții și nu va cădea. Este ceea ce i se va întâmpla unui astfel de om care este atât de „aproape”. Înțelepciunea nu este încă directă, dar ea este deja atât de mare, încât faptul că a dobândit-o, îi purifică karmele negative.

Cine se află în această etapă, nu va mai face prostii, pentru că înțelege deja karma și vacuitatea. Întrebarea este dacă va înainta. Asta depinde dacă are suficiente binefaceri acumulate pentru a putea merge înainte, dar nu va mai merge îndărăt. 

Nu este ceva imposibil de realizat. Se poate ajunge prin practică. Trebuie păstrat carnețelul de șase ori pe zi, trebuie să înțelegem vacuitatea și să medităm bine și corect. Fiecare dintre noi poate. Deja promite că nu vom mai cădea niciodată. Şi nu vom mai suferi vreodată.

În cele din urmă, toată lumea va fi iluminată.

O concluzie a acestei lecții despre infern

Concluzia este că, pentru a nu cădea în infern, va trebui să fim buni cu oamenii, să nu încălcăm cele zece precepte de eliberare, să nu omorâm, să nu furăm, să nu mințim, să nu bârfim, să nu-i despărțim pe alții, să nu ne pierde timpul, să nu-i rănim pe ceilalți. Numai prin faptul că nu-i rănim pe ceilalți, [acest lucru] ne salvează de la a cădea.

Lecția 6 – ACI 8

Cursul 8
 Moartea și tărâmurile de existență
 Nivelul 2 de cunoștințe superioare (Abhidharma)

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
     Lecția 1

Lecția 6

 

Tipurile de subzistență și lumea fizică

În lecția 6 vom vorbi despre tipurile de subzistență. Lucrurile care ne susțin, lucrurile care ne hrănesc. Ceea ce este foarte interesant, că este mai mult decât știm de obicei.

Cuvântul tibetan aici, este:

Se este cuvântul pentru mâncare sau a hrăni sau ceva care ne susține, ne întreține.

Kam este un cuvânt care are multe semnificații. Interpretarea adecvată aici este porții hrănitoare. Ce ne hrănește, lucruri care ne hrănesc.

Printre lucrurile care ne hrănesc, există lucruri la nivel grosier și există lucruri la nivel subtil. De exemplu:

    – Am vorbit despre bardowa și am spus că se hrănesc cu mirosuri.

    – Ființele din lumea dorințelor caută hrană.

Ce este mâncarea? În istoria lumii, ea variază de la o perioadă la alta. Și când spun istorie nu este ceea ce știm din cărțile de istorie, ci ceea ne ce vorbește Abhidharma Kosha la nivel cosmic de eoni și vom vorbi despre cosmologie care  este descrisă și ea în capitolul trei. Vom vedea cum începe lumea, cum se sfârșește, cum este distrusă, cum sunt ființele la începutul lumii, cum sunt ele la sfârșitul lumii, ce se întâmplă cu ele. Pe scurt, va fi foarte, foarte interesant. 

De exemplu, se vorbește despre eoni. Când începe un eon, oamenii încep cu o durată de viață foarte lungă de 80.000 de ani. Oamenii vorbesc. Așadar, când citim despre Metusala sau Matusalem, fiul lui Enoh care potrivit Bibliei, ar fi trăit 969 de ani, și de aici provine expresia vârstă matusalemică, se potrivește perfect descrierilor din Abhidharma Kosha. Doar că ei pornesc de la 80.000, și merg în jos. Noi astăzi ne aflăm într-un proces de declin. Viața devine din ce în ce mai scurtă. Puteți spune: „Datorită medicinei moderne, durata de viață a crescut”. Dacă ne uităm în ultimii cincizeci de ani, sau în ultima sută de ani sau pe scara cosmică de milioane de ani, nu este nimic. Atunci când rata de trai coboară la zece ani, lumea va fi distrusă. Și vom vorbi despre asta.

Cum începe? Când oamenii sunt la început de eon, viața lor este foarte lungă, de 80.000 de ani, ei sunt foarte, foarte puri. Nu mănâncă mâncare ca a noastră. Se hrănesc cu nectar, ceea ce nu lasă prea multe resturi. Zeii de asemenea se hrănesc cu nectar. Asta beau ei. Trăiesc într-o permanentă încântare. 

Apoi este descris procesul în care totul începe încet, încet, să se întineze. Mintea se întinează, cum corpul devine din ce în ce mai dens. Pe măsură ce corpul devine mai dens și cerința de mâncare va deveni mai consistentă. Cineva începe să ia două porții, cineva începe să stocheze, cineva începe să construiască o casă pentru a se diferenția de ceilalți. Și, încet-încet, totul devine din ce în ce mai poluat, încep necazurile și, datorită dorințelor lor, corpul devine mai dens și se întărește și devine din ce în ce mai grosier. Mâncarea fină nu produce deșeurile pe care le produce mâncarea grosieră, și pur și simplu se lasă greu și este absorbită de organism. Acestea sunt descrierile, Kam Gyi Se.

Tipurile de subzistență care ne păstrează în lumea dorințelor

Acum să vorbim despre Kam Gyi Se: care sunt lucrurile care ne subzistă în viață. Și vom vorbi despre patru tipuri de subzistență. Toată descrierea care urmează se referă doar la lumea dorințelor, deoarece în afara lumii dorințelor nu există dorință de mâncare și mirosuri.

1. Deci, primul tip, despre care am vorbit deja, a fost mâncarea. Se referă la lumea pasiunilor. În lumile superioare nu există dorință de mâncare. 

2. Al doilea este:

Ce este Rekpa? Dacă ne uităm în imaginea Roții Vieții, putem vedea un inel interior cu 12 secțiuni. În prima secțiune este reprezentat un orb care reprezintă ignoranța, iar în secțiunea șase putem vedea un bărbat și o femeie împreună. Acesta este Rekpa. Rekpa înseamnă contact.

Cuvântul nu se referă la atingerea sexuală, ci este doar simbolul pe care îl folosim. Contactul are un sens cu mult mai larg. Contactul este o întâlnire. De exemplu, când vorbim despre văz. Ce înseamnă să vedem un anume lucru? Înseamnă că există un obiect, există ochiul care îl vede și există conștientizarea vederi. Pentru că, dacă cineva îmi dă un knockout, ochiul meu poate fi deschis și să continue să primească raze de lumină, iar copacul este încă acolo, dar nu-l conștientizez. Deci, trebuie să fie întrunite trei lucruri ca să existe contactul, adică Rekpa. Deci, contactul este între:

    • obiectul simțurilor,
    • simțul potrivit,
    • conștientizarea acelui simț.

În Abhidharma Kosha există o descriere foarte detaliată a acestor procese, a modului în care funcționează simțurile, dar nu în acest capitol. 

De exemplu, doar [faptul] că vedem mâncarea este ceva care ne subzistă [hrăneşte]. Se spune că nimeni nu moare de foame dacă a văzut mâncare, adică – atâta timp cât vede mâncarea atunci el are speranța că o va obține. Și chiar dacă îi este foarte foame, nu va muri când va vedea mâncarea, va muri doar atunci când și-a pierdut speranța că va primi mâncare. 

Un alt exemplu: Un bărbat moare și în curând soția lui moare și ea după el, pentru că speranța ei a dispărut. Contactul cu acea persoană o susținea.                                                

3. Al treilea lucru se numește:

Sem înseamnă minte. Atunci când spunem Sempa înseamnă mișcarea minții sau gândul. Și asta este practic karma.

În cursul 5, prima frază citată a fost: „Diversitatea lumilor se naște din karma”.

Ce este Karma? „Karma este mișcarea minții (sau gândul) și consecințele ei”.    Deci, karma este de fapt o mișcare a minții, deci gândurile sunt foarte importante. Nu doar faptele, mai ales gândurile.

De ce acest lucru intră pe lista lucrurilor care ne subzistă? Pentru că karma este cea care ne aduce la nașterea următoare. Mintea care părăsește acest corp și karma din interiorul acestei minți ne duc la nașterea următoare. Aceasta este esența karmei, aceasta este mișcarea minții. Mișcarea minții ne susține pentru a ne continua viața. 

4. Al patrulea lucru este:

 Namshe înseamnă conștiință, cunoaștere, cogniție.

Care este diferența dintre conștiință și minte? În acest context, conștiința este unul dintre factorii minți. Mintea are emoții, există discernământ și există conștiința, care s-ar afla ca și cum pe fundal. Totul este cufundat în conștiință care este transparentă și clară. Este starea generală a minții pe care o avem cu toții, care este în permanență acolo, chiar dacă există situații de care suntem mai conștienți sau mai puțin conștienți, dar avem tot timpul un anumit grad de conștientizare.

Fiecare ființă care are o minte are propria conștiință. Și această conștiință trece prin diferite etape și este diferită când dormim de cea când suntem trezi. Ea este diferită când suntem în Bardo de ceea când trăim. Întotdeauna va exista un anumit grad de conștiință, fără de care nu am putea vorbi despre minte. Fără minte, nu ar exista conștiință și, prin urmare, nicio ființă. Mintea susține existența unei ființe.

Acest Namshe este baza pentru Sempa – minte. Sempa se întâmplă în Namshe. El este cufundat în această conștiință, ca și când ar locui acolo.

Așadar, aceștia sunt în general factorii care ne susțin. Niveluri de subzistență merg de la cele grosiere la cele fine. 


Factorii care hrănesc organismul

Vom prezenta încă o listă cu patru factori care ne hrănesc. Dacă mai înainte am vorbit de factorii care ne hrănesc, [factori] care nu neapărat au ținut de corp, acum vorbim despre corp.

Cei patru factori care ne hrănesc organismul se referă la lucruri care ne hrănesc corpul fizic, care cuprinde simțurile noastre, celulele, organele de simț.

Trebuie să ne amintim că Abhidharma Kosha, a fost scrisă de oameni care au meditat mult. Pentru o persoană care face multă meditație, și [care] este foarte serioasă, începe să se experimenteze pe el însuși altfel. El nu experimentează carbon și hidrogen, ci soliditate, curgere, trezie. Și această persoană experimentează și exteriorul și interiorul.

El se cufundă în interior, și experimentează, de exemplu, corpul ca pe un cumul de organe de simț:

    • ochiul,
    • urechea,
    • nasul,
    • gustul,
    • simțul tactil. El experimentează corpul său ca pe un organ tactil, simțind presiune, căldură și așa mai departe.

Deci Abhidharma Kosha vorbește despre corp în limbajul simțurilor, pentru că este experiența noastră. Dacă ne uităm cu adevărat la modul în care ne experimentăm corpul, noi nu simțim ficatul, nu experimentăm stomacul. Este doar despre ceea ce am fost învățaţi despre ficat și stomac și apoi avem o anumită reprezentare a acestora. Dar când ne uităm la ceea ce este în experiența noastră – [aceasta] trece prin simțuri.

Deci, este vorba despre lucruri care hrănesc organele de simț și lucrurile care hrănesc elementele din spatele organelor de simț. Care sunt elementele din spatele organelor de simț? Este vorba despre:

Sa     = pământ,
Chu  = apă,
Me    = foc,
Lung =
aer.
Așadar, acestea sunt cele patru elemente. Alte descrieri conțin cinci sau șase elemente, dar când vine vorba de lumea fizică, de obicei sunt patru. Cel care meditează nu experimentează atomi și molecule. El experimentează soliditatea, curgerea, mișcarea și căldura. El asta experimentează, aceste elemente de după organele de simț.

Acum vom vorbi ce anume hrănește simțurile și elementele. În medicina estică, cu siguranță în medicina tibetană, se spune că sănătatea organismului este rezultatul echilibrului dintre aceste elemente. Iar boala este un indiciu al dezechilibrului dintre ele.

În continuare vom prezenta lista inclusă în Abhidharma Kosha, a lucrurilor care hrănesc organismul:

1. Și primul lucru este:

Cuvântul Se l-am avut înainte.

    Se   = mâncare.
    Ka  = gură.

Deci aici, avem hrana care se bagă în gură – mâncarea. Mâncare adevărată, alimente fizice. Nu trebuie să vorbim prea mult despre asta pentru că știm.

2. Al doilea lucru se numește:

 Lek înseamnă bine, bun.

În Sutra inimii, Buddha spune de trei ori: „lek so, lek so, lek so”. Adică: „Este bine, este bine, este bine”. 

    Ja          = a face.
    Lek Ja 
= înseamnă a face bine corpului nostru.

Adică să ne îngrijim de corpul nostru. Cum ar fi: să facem masaj, băi, să ne dăm cu uleiuri pentru corp, să facem yoga, etc. Yoga este Lek Ja. Acestea sunt lucruri care fac bine corpului nostru.

Lek Ja face parte în lista anterioară din Sempa și Rekpa.

În lectura cursului, există o dezbatere în ceea ce privește lumina. Ea face parte din Lek Ja? Vedem lumina sau simțim căldură, este Lek Ja sau este Rekpa? Nu vom intra în asta.

3. Al treilea lucru este:

   Nyi înseamnă somn, a dormi. Acest lucru este evident, nu trebuie să vorbim prea multe despre asta.

4. Al patrulea lucru este:

Ting Ngen Dzin este concentrarea pe un singur punct.

Concentrarea este bună pentru corp. De fapt, o persoană la care oamenii vin mereu și îi distrage atenția, este mai puțin sănătoasă, și asta nu este bine. Este bine pentru noi să fim concentrați. 

Ting Ngen Dzin, nu este Shamata, dar este un factor care duce la Shamata. Lama Dvora Hla spune: „Este foarte bine pentru sănătatea noastră, în general, și pentru minte, în special. Există oameni care meditează serios, care petrec multe ore meditând și vă pot spune din experiența mea, că atunci când sunt în retreat și meditez multe ore pe zi, sănătatea mintală se îmbunătățește foarte mult, nevoia de somn scade foarte mult, nevoia de hrană este foarte scăzută, pur și simplu meditația este hrănitoare”.

Când oamenii meditează și mai serios, există o practică în care ei pot învăța să trăiască cu fructe de pădure sau foarte puțină mâncare. Și pot trăi așa ani de zile, meditând, și pentru asta au nevoie doar de puțină esență, și trăiesc bine, nu sunt slabi, sunt sănătoși și sunt puternici. Nu începeți să încercați asta acum!

Cu cât vom cultiva mai mult Ting Ngen Dzin, nevoia de lucruri grosiere scade, iar bucuria noastră va crește, înțelepciunea va crește, pacea sufletească se va adânci. Nu există nimic care să se compare cu un retreat. Oare este vorba de concentrarea legată doar de meditație sau de orice fel de activitate de concentrare? Răspunsul este că în general, concentrarea este un lucru bun, dar meditația este una dintre cele mai bune forme de concentrare. Artiștii, de exemplu, care se concentrează foarte mult pe arta lor, trăiesc adesea mulți ani. Arthur Rubinstein, de exemplu, a trăit 95 de ani, a murit în anul 1982.

Concentrarea este foarte bună pentru că ea hrănește. Și dacă avem tendința de a deranja pe cineva care este concentrat, atunci nu îi facem o favoare.

Tot ceea ce hrănește ființele din Samsara este impur.

De ce avem nevoie de mâncare? Mâncarea ne susține în Samsara. Atât timp cât suntem în Samsara, toate aceste lucruri care ne hrănesc sunt impure:

 Sak Che înseamnă impur.

 Sak Me înseamnă pur.

Sak Cheimpur. Sak Mepur.

Deci, ce face mâncarea impură? Ceea ce face ca hrana să fie impură este pentru faptul că ea susține o formă de existență care este impură. Nu hrana în sine, ci datorită faptului că ea susține o formă de existență samsarică, de aceea este impură prin însăși natura sa.

Ce o face să fie impură?  Toate lucrurile care provin din karma sunt impure. Se vor degrada, vor muri, vor dispărea, se vor reîncarna.

Atunci este important să mâncăm alimente ecologice sau nu?

Și ca să rezumăm toată această discuție, putem spune că toate lucrurile care ne susțin și ne fac bine, aparent, în lumea convențională, masajele, băile, tenisul și altele, ne fac să ne simțim confortabil, sunt distractive și, eventual, ne îmbunătățesc și sănătatea. Toate acestea sunt doar aparent, pentru că de fapt ele sunt determinate de karma. Dar ceea ce este important să înțelegem este că ele sunt Sak Che, impure. Putem căuta mâncarea cea mai bună sau cea mai sănătoasă, și asta e bine. Este bine să avem grijă de sănătatea noastră, dar nu să exagerăm. Nu investiți toată energia în ele, deoarece, până la urmă, veți muri. Acest lucru este important până la o anumită limită. 

Mâncarea este mâncare, nu este sănătoasă și nici nesănătoasă, în sine. Ceea ce decide este karma.

Pe de altă parte, toate lucrurile samsarice despre care am vorbit au trăsătura de a ne fura. Exemplul folosit în scrierile budiste este ca toate aceste lucruri sunt ca șerpii care ne încolăcesc strâns și ne trag după ei. A fi preocupați prea mult de corp, de mâncare, de sala de sport și așa mai departe, devenind astfel complet acaparați de ele – nu acesta este obiectivul. Scopul nostru nu este ca celulele noastre să fie mai pure și totul să fie întotdeauna organic. Vom muri cu asta.

Lama Dvora Hla povestește: „A fost o perioadă în care m-am ocupat mult de veganism și vegetarianism, lucru care a fost foarte important pentru mine, și am plecat la Amirim ( Amirim este o așezare vegetariană din nordul Israelului, situată la 650 de metri deasupra nivelului mării, pe un deal cu vedere la Marea Galileii, cuprinde agricultura ecologică și vegetarianism. În 2018 avea o populație de 837 de locuitori). Am fost cazați într-o casă, iar proprietarul ne-a oferit o minunată masă vegetariană – totul era organic și corect. Gazda ne-a spus o poveste despre doi bătrâni care au locuit în Amirim, unul avea optzeci și nouă de ani și celălalt de nouăzeci de ani. Ambii erau prieteni apropiați. Cel de optzeci și nouă de ani a murit. La înmormântarea acestuia a venit și prietenul de nouăsprezece ani și a spus: „I-am spus să nu bea lapte”. 

Deci, lucrurile trebuie făcute cu măsură. Trebuie să menținem acest corp într-un mod sănătos. De ce? Pentru că el este un instrument pentru iluminare. Nimic mai mult. Aceasta este singura valoare pe care o are. În măsura în care grija pentru corp se face în acest scop, este minunat. Dar nu trebuie exagerat, deoarece există și alte lucruri de făcut. Trebuie să medităm, să studiem, să face servici altora, yoga și alte multe lucruri. Totul trebuie mobilizat din compasiunea noastră pentru ființe. Pentru faptul că suntem aici, vom acționa ca un Bodhisattva care dorește să se ilumineze în beneficul tuturor ființelor. Atunci este minunat. Dacă înainte am acționat din egoism – acum vom acționa dintr-o altă motivație, iar astfel vom acumula o karmă cu totul diferită.

Ce urmează

Există și alte aspecte peste care vom trece în continuare, cum ar fi eonii și cosmologia lumii. Vom vorbi despre lumea pe care o oferim în rugăciunea „Mandala”. În lecția 7 vom vorbi despre diverse forme ale infernului, iar în lecția 8 despre tipurile de eoni. 

Ultima parte a cursului va fi seminarul Moartea și sfârșitul morții.

Acest seminar nu vine din Abhidharma Kosha, ci din Lam Rim Chen Mo a lui Je Tsongkapa și alte materiale. Printre altele, vor fi prezentate îndrumările marilor Lama asupra modului de comportament față de cei care mor, cum să ne pregătim pentru moartea noastră, cum să fim cu alții. Subiectele sunt foarte importante.

Cum se raportează toate acestea la practică? Scopul nostru nu este să vă învățăm cum să muriți, ci cum să nu muriți. Dar dacă se întâmplă asta – măcar vă veți crește șansele data viitoare. Și îi ajutați și pe alții.

Așadar, seminarul este foarte, foarte bogat și foarte important pentru oricine se află în calea lor spirituală, nu numai pentru un budist.

Lectia 6b

Vom continua de unde am rămas. Am vorbit în general despre:

    – Formele de existență din Samsara,
    – Am vorbit despre lumea oamenilor,
    – Am vorbit despre lumea spiritelor,
    – Am vorbit despre lumea animalelor,
    – Am vorbit despre ființele care se află între moarte și renaștere, Bardo.
    – Apoi am vorbit puțin despre ceea ce ne susține: formele de hrănire, și am văzut că mâncarea este o mică parte dintr-un șir lung de lucruri.

Vorbim în continuare despre capitolul trei al cărții Abhidharma Kosha, iar capitolul trei are, de asemenea, descrieri incredibile ale cosmosului, ale universului, așa cum le percepe o ființă iluminată.    Veți vedea că descrierile de acolo nu sunt neapărat în conformitate cu ceea ce sunteți obișnuiți din cărțile de știință, dar nu uitați, desigur, că vorbim despre oamenii ale căror perspective sunt complet diferite de ale noastre și de cele ale oamenilor de știință. Și este important să auziți aceste descrieri. Vă voi spune mai târziu de ce.

Lumea: bază perisabilă    

Următoarea descriere vorbește despre lume. Lumea în sanscrită este Loka. În limba tibetană, se spune:

    Prima silabă Jik înseamnă a distruge,
    Ten înseamnă bază.

Așadar, cuvântul „lume” în tibetană este o bază care se distruge, adică lumea este văzută ca ceva care trebuie să se distrugă, ca ceva temporar, efemer. 

Acum suntem în Abhidharma Kosha. Abhidharma este o școală inferioară a budismului. Ea nu este inferioară, ci este o școală de jos a budismului. În această școală nu se vorbește despre vacuitate, ci despre lipsa de sine, ceea ce nu este exact același lucru. În această școală se pune mult accent pe impermanență: tot ceea ce există în această lume este trecător. Orice [lucru] provine din karmă, iar când karma se va schimba și el se va schimba.

Un model al lumii

Abhidharma Kosha ne dă un model de cum a fost creată lumea. Geneza după Abhidharma Kosha. De fapt, există două descrieri ale „modului în care a fost creată lumea” în literatura budistă.

1. Una provine din Abhidharma Kosha, care este foarte cunoscută. După cum am menționat, Abhidharma Kosha este acceptată de către toate curentele budiste, deci toate acceptă această descriere.

2. O altă descriere, care este puțin diferită – există similitudini, dar există și multe diferențe – apare în Tantra Kalachkara. Dalai Lama face inițieri ale acesteia și ea este diferită de toate celelalte Tantre. Această Tantra conține, printre altele, descrieri cosmologice. Sunt descrieri foarte detaliate despre lume, oameni și corpul uman. Toate aceste sunt prezentate în Yoga Tibetană, seria 4.

Astăzi vom vorbi despre descrierea lumii așa cum apare în Abhidharma Kosha.

Este important să o cunoaștem pentru că ea este folosită mai târziu în tot felul de ritualuri. În rugăciunea „Mandala”, care mulțumește liniei marilor Lama, apare muntele în mijloc cu cele patru continente. Ele provin din Abhidharma și fiecare reprezintă o virtute spirituală. Atunci când oferim Mandala va trebui să ne concentrăm asupra acestor lucruri.


Cum a început totul

Deci ei spun: La început a existat un spațiu gol. Și de asemenea, exista o energie a vântului. Vântul a început să sufle în cerc și, treptat, a început să sufle mai tare, iar vârtejul de vânt, a început să se solidifice din ce în ce, formându-se un disc de vânt. Acest disc de vânt se numește:

   Kyil Kor înseamnă disc,
    Lung = vânt.
    Deci un disc de vânt!

Așa cum, așa cum am spus anterior, totul începe încet, pe parcursul a miliarde de ani, vârtejul de vânt se solidifică, iar apoi devine un disc de vânt.

O lume de vânt, aur și apă

Deci, avem un model al lumii pe care îl puteți vedea desenat mai jos.

    – Există un disc de vânt,
    – Deasupra este un disc de aur,
    – Peste el un disc de apă,

Vom vorbi puțin despre dimensiuni. Abhidharma Kosha indică, de asemenea, dimensiunile tuturor discurilor. Ele au fost transpuse în kilometri.

Deci, în Abhidharma Kosha există o măsură numită Sor. Nimeni nu știe exact cât este, dar se estimează că Sor are aproximativ un inci, adică 2,5 cm. Este una dintre dimensiuni. Și merg de la subatomic la galaxii. Există toate aceste unități. 

Sor este cea mai mică unitate, poate două degete. Cea mai mare unitate se numește Yojana =12-15 km.

Ca un tort în trei straturi

Vă puteți imagina un tort? Primul disc este discul de vânt. Deasupra lui se află un strat de aur, iar deasupra aurului există apă.

Acesta este desenul mandalei universului dincolo de percepția noastră normală.

Dimensiuni imense

Vă vom da dimensiunile discurilor. Discul de vânt:

Diametrul său, oamenii au calculat diametrul în funcție de măsura Yojana, și au ajuns la 7×1060 milioane de kilometri. Dimensiune ce o putem compara cu a unei galaxii mari. Înălțimea acestuia este de 11,2 milioane de kilometri. Adică, este foarte plat în comparație cu înălțimea.

Discurile de aur și apă:

Acestea sunt mult mai mici.

Diametrul ambelor, este aproximativ 8,2 milioane de kilometri, înălțimea discului său de aur este aproximativ 2,2 milioane de kilometri, iar înălțimea apei este de aproximativ 5,5 milioane de kilometri. Este un ocean imens, în diametru de 8,2 milioane de kilometri. Multa apă.


Vedere de sus

Vom privi acum lumea de sus.

Acesta este discul apei. Cercul cel mai mare este marele ocean.

În jurul marginii exterioare există un lanț muntos de munți; Este un lanț de munți din fier a căror bază este scufundată în apă. Așadar, acesta este inelul exterior din fier.

Mai există încă 6 inele de munți făcuți din aur, și între lanțuri este apă. Un ocean. În centru se află Muntele Meru, care este în apă. Acesta este muntele la care ne referim în Mandala.

Așadar, acesta este modelul pe care îl avem și, după cum am menționat, este un model pe care ar trebui să-l cunoaștem; Totul are o semnificație simbolică importantă.

În mijloc se află muntele Meru. El are terase. Cu cât se urcăm mai mult, la mari înălțimi se află zeii de la nivele de Samten. Aici trăiesc zeii.

Sus, se află două paradisuri Ogden și Okmin. Fiecare parte a muntelui Meru, este făcută din materiale diferite.


 – Cel orientat spre est este alb, de ce este alb? Pentru că este făcut din argint.

 – Cel orientat spre sud este albastru, pentru că este făcut din piatra prețioasă Lapis.

 – Cel orientat spre vest este roșu și este din rubin.

 – Cel orientat spre nord este galben, deoarece este din aur.

Dimensiunile Muntelui Meru

Mărimea acestui munte: 580.000 de km în apă și alte 580.000 de km deasupra apei. Aceasta este înălțimea lui. Vă puteți imagina, că este ceva uriaș, gigant.

Dimensiunea Samsarei

Ceea vom spune nu vine din Abhidharma Kosha. Cât de mare este Samsara? Cât durează Samsara? Cât timp ne învârtim și suferim în roata vieții? Lama Dvora Hla ne dă o descriere a Samsarei pe care a auzit-o de la Ken Rinpoche. El spunea: Să presupunem că există o pasăre care zboară deasupra Muntelui Meru și ține în cioc o eșarfă delicată de mătase, iar o dată la un secol trece peste munte și eșarfa alunecă, mângâind muntele. Timpul necesar pentru această eșarfă să erodeze muntele, acesta este timpul de când am fost în Samsara, acesta este timpul în care suferim. Foarte mult timp.

Uneori ni se dă și următoarea imagine: Am vorbit despre faptul că oamenii trebuie să-și părăsească corpul și să intre în altul, în continuu. Toate aceste corpuri, pe care le-am avut, pentru fiecare dintre noi, dacă ar fi fost adunate, s-ar forma un munte cu mult mai înalt decât Meru.

 Inelele muntoase și mările

În jurul muntelui Meru există inele muntoase.

   –  Inelul exterior este din fier și alte șase inele muntoase sunt de aur, iar între ele se află apă, există un ocean. 

   –  Muntele Meru este cel mai înalt. Primul lanț muntos imediat de lângă el, este jumătate din înălțimea muntelui Meru, iar fiecare inel care urmează este jumătate din înălțimea celui anterior. Fiecare coboară jumătate din înălțime. 

   –  Oceanul dintre lanțuri este marea interioară care se numește „marea distracției”. Toate apele interioarele, dintre inelele de aur, sunt numite tot în acest fel. 

    – Marea dintre ultimul lanț de aur și cel de fier, se numește „marea exterioară” sau oceanul exterior.

Continente și sub-continente    

În acest ocean exterior, există continente.

Există 4 continente și fiecare continent are 2 sub-continente. 

Fiecare continent are o formă ușor diferită. Cea de la sud are formă trapezoidală și are 2 sub-continente pe părți, la est continentul este semicircular și are de ambele părți sub-continente, iar continentul din nord este dreptunghiular. 

Când spunem „muntele măreț cu cele patru continente”, ne referim la acest munte și la aceste patru continente pe care le facem cu mâinile noastre. Nu vom intra în mai multe detalii.

Aceste continente sunt populate de oameni, dar de tipuri diferite. Oamenii din diferitele continente diferă foarte mult, de exemplu în longevitatea vârstei.

Mărimea lor se schimbă. Vă amintiți de Gulliver în țara piticilor? Este foarte interesant, să găsim aici lucruri similare. Foarte interesant că și în această reprezentare a lumii, există o țară a uriașilor și una a piticilor.     Unde ne aflăm noi? Noi trăim pe continentul sudic – Dzambu.

Vacuitatea direcțiilor

Să vorbim despre vacuitatea direcțiilor. Cum stabilim direcțiile în lumea obișnuită?

De obicei ne orientăm după soare. Soarele răsare la est și apune la vest, ceea ce este adevărat pentru toate țările lumii, nu este așa? Există vreun loc în lume în care soarele să răsară la vest? Nu.

Dar dacă luăm pe cineva care stă în Antarctica și pe cineva care stă la Polul Nord, și ei se uită spre est, se uită în aceeași direcție? Gândiți-vă o clipă la asta.

Dar să lăsăm asta deoparte. Chiar dacă suntem în România și ne uităm spre locul în care răsare soarele, pentru noi este est. Acum, imaginați-vă pentru o clipă, că cel care privește spre est începe să meargă în direcția soarelui. Să zicem că între el și soare ar fi o linie, și să presupunem că depășește soarele. Mai merge el spre est?

Deci perceperea direcțiilor, este proiecția noastră. Trebuie să reflectăm puțin la asta. Este atât de intuitiv pentru noi, pentru că nu am fost niciodată de partea cealaltă a soarelui, dar gândiți-vă, că este cu siguranță posibil, nu este așa? Toată orientarea noastră este în funcție de soare.   Budiștii au rezolvat problema foarte simplu: Deoarece totul este relativ și pentru că totul este o proiecție și pentru că nu putem vorbi despre un astfel de loc absolut care este estul și v-am dat un exemplu! Ei spun: „Ceea ce se îndreaptă spre mine este estul”. Și așa au terminat problema.

Cele patru continente

În continuare vom da numele celor patru continente.

1. Continentul din sud – Dzambuling

Continentul Dzambuling este cel mai important pentru că noi trăim în el.

    Cuvântul Ling înseamnă continent.

Numele acestui continent este Dzambu, deoarece crește aici un copac uriaș a cărui fructe sunt foarte, iar atunci când cad în apă, sună Dzambu. De aceea, el este numită astfel.

Ceea ce caracterizează continentul nostru, este că viața nu este constantă. Se schimba de la persoană la persoană, precum și de la o perioadă la alta. Există alte continente care sunt diferite, în care viața este destul de fixă. Deci, după cum am menționat, acest continent are o formă trapezoidală.

2. Continentul de Est se numeșteCorpul cel mare”. În limba tibetană:

Lu Pak Po înseamnă Corpul cel mare.

3. Continentul de nord – „Sunetul teribil”.

În limba tibetană:

    Dra înseamnă sunet,
    Mi Nyen ceva neplăcut, teribil, ce poate fi intimidant – în funcție de context.
    Deci, Sunetul teribil.

4. Continentul de Vest – „Vaca”.

În limba tibetană:

    Ba lang cho se referă la cirezi și la vaci.

    Ba este vacă, deci cei de pe acest continent folosesc vacile.

Așa cum am spus că fiecare continent are două sub-continente.

Când oferim mandala scurtă, avem mărețul munte cu cele patru continente, împreună sunt cinci lucruri.

Dacă doriți să vă exprimați recunoștința și mai profundă, atunci va trebui făcută ceremonia de oferire a mandalei lungi. În mandala lungă se oferă 73 de lucruri. Ceremonia este foarte frumoasă și este însoțită de o melodie specială. Într-o zi vă voi învăța mandala lungă. Cele două subcontinente de la est se numesc Corpul și Corpul cel mare, cele de nord – Sunetul teribil și Partenera, cele din sud – Evantaiul și Celălalt (traducerea literală a numelui este „coadă de bou”, care era folosită în mod obișnuit ca ventilator), și cele din vest – În mișcare și Calea supremă ( în alt comentariu se numesc Înșelăciunea și Calea cea mare deoarece aspectul său este înșelător, iar cei care merg pe pământul ei se scufundă în ea)

 Galaxiile

Ceea ce am descris până acum este doar o lume. Cât de multe lumi există? Se pare că sunt foarte multe și toate sunt locuite și au aceeași structură.

    • Un cumul de o mie de astfel de lumi formează o galaxie mică. O mică nebuloasă.

    • O mie de galaxii mici, formează o galaxie medie.

    • Și o mie de galaxii medii, este o galaxie uriașă. Există nenumărate galaxii uriașe.

Deci, așa cum am menționat anterior, o galaxie uriașă este un milion de galaxii mici, iar galaxia mică nu este atât de mică. Deci, avem și multe opțiuni de locuri în care ne putem naște. De aceea, ființele Bardo trebuie să zboare foarte repede, în tot universul, pentru a-și găsi tatăl și mama.

Karma decide. Dacă cineva moare, probabilitatea ca el să devină o ființă umană și de asemenea să se nască lumea noastră – după acest model – este foarte mică.

Se spune că Buddha că ar fi vrut să o învețe pe mama sa care a murit și într-o zi și-a părăsit pentru un timp discipolii și s-ar fi dus într-o  galaxie complet diferită, unde mama sa s-a reîncarnat în următoarea ei viață.

Este acesta un model realist?

Maestrul Vasubandhu ne oferă acest tip de model în Abhidharma Kosha și nu uitați că el a fost Arya, iar oamenii care au perceput direct vacuitatea văd lucruri care pentru noi sunt de-a dreptul uluitoare. Ceea ce descrie, el a văzut foarte clar. Nouă poate ni se pare ciudat.

Comentatorii încearcă să explice de unde provine acest model, așa cum și alții încearcă să explice Biblia.

Unii încearcă să compare acest model cu lumea noastră și spun: continentele sunt India și China… Posibil. Dacă ne uităm la formele lor și la hartă, este posibil să găsim o asemănare. Așadar, aceasta este o explicație care descrie de fapt diferite continente din lumea noastră.

Unii spun că însuși Vasubhandu nu ar fi crezut în aceste lucruri, ci ne-a transmis pur și simplu aceste cunoștințe care existau la vremea respectivă. Nu uitați că a el strâns cărți care existau pe vremea lui, și deja trecuseră 800 de ani de la Buddha, iar în acea vreme multe scrieri dispărură. Maestrul Vasubhandu a adunat ceea ce a mai rămas. Apoi, sunt cei care spun că pur și simplu ne-a transmis o cunoaștere pe care a găsit-o, care era parțială, că era incompletă.

Dar toate acestea sunt mai puțin interesante pentru noi. Că este India sau China sau altceva, este mai puțin interesant. Ceea ce este cu mult mai interesant, este explicația vacuității. Faptul că vedem lumea așa cum o vedem, este o proiecție a unei anumite karme care ne rodește în momentul de față, iar când această karma se va termina vom fi proiectați într-o altă lume.

În altă parte a cărții Abhidharma Kosha, sunt descrise elementele noastre. De exemplu, avem elementul de foc, căldura – există lumi care nu au elementul de foc. Ființele acolo suferă groaznic. Nici măcar nu pot supraviețui. Ele se nasc acolo și mor imediat. Pentru că suferința este atât de îngrozitoare.

Cum se poate imagina un astfel de model atât de mare și detaliat?

Toate aceste distanțe enorme care au fost menționate – totul este o proiecție. Există o etapă în care veţi putea reduce distanțele, deoarece ați preluat controlul spațiului și a timpului din canalele voastre.

Lecția 5 – ACI 8

Cursul 8
Moartea și tărâmurile de existență
Nivelul 2 de cunoștințe superioare (Abhidharma)

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
     Lecția 5

Lecția 5

 

Ființele Bardo

                                               

Bardo este lumea de tranziție, dintre moarte și o nouă naștere, iar ființele care trăiesc în Bardo se numesc în tibetană:

Ele mai au încă un nume,

    Dri Sa este practic Tri Sa,
    Tri înseamnă miros.
    Sa = mâncare. Se spune despre aceste ființe că se hrănesc cu mirosuri.

Vom reveni la Abhidharma Kosha și la Primul Dalai Lama, Gyalwa Gendun Drup.

În tradiția budistă tibetană, există diverse curente care tratează diferit subiectul Bardo. Poate ați auzit despre Cartea tibetană a morților , scrisă acum 1000 de ani (nu Cartea tibetană a vieții și a morții, scrisă de Sogyal Rinpoche în 1992, care este o prezentare a învățăturilor budismului tibetan bazate pe Cartea tibetană a morților sau Bardo Thodol) care se referă la experiențele din Bardo. Mari Lama spun despre ea că este denaturată. Vă voi oferi faptele așa cum mi-au fost transmise. Este foarte important să avem cunoștințe exacte despre moarte, pentru că în funcție de ele vom ieși din Samsara sau nu. Și, de asemenea, este foarte important să ne ferim de denaturări.

Atunci când am vorbit despre diferitele forme de naștere, am spus că ființele Bardowa se nasc miraculos. Ele se nasc complete (întregi). Ele apar spontan. Nu au părinți.  Deoarece nu am văzut astfel de ființe, avem îndoieli cu privire la existența lor. Maestrul Vasubandhu și-a dat seama că avem îndoieli și a încercat să ne ajute oferindu-ne aspecte logice pentru a dovedi existența ființelor Bardo în cartea Abhidharma Kosha.

 

Dovezile logice ale ființelor Barowa

În general, există trei tipuri de dovezi:

  1. Primul tip este dacă am experimentat ceva direct, dacă am întâlnit o astfel de ființă, de exemplu, atunci știm deja, nu mai este nevoie să auzim de la altcineva. Deci, dacă am experimentat ceva direct, indiferent de ce va spune altcineva, o cunoaștem deja pentru că avem experiența directă. Dacă există o experiență directă, [atunci ea] este cea mai bună dovadă.

Dacă nu, atunci există alte două tipuri de dovezi folosite în budism:

  1. Al doilea tip este dovada logică. Demonstrațiile logice constituie o ramură care este foarte dezvoltată în budismul tibetan. Ele nu au început la tibetani, dar tibetanii le-au dezvoltat foarte mult, în special în curentul Gelugpa. Aici ne oferă dovezi logice, pe care le voi menționa imediat.
  2. Și cel de-al treilea tip de dovezi, sunt cele care se bazează pe Buddha. A spune „Buddha a spus”, pentru un budist este o dovadă. De obicei, dacă eu vă spun că am văzut o minune ca asta și ca asta, nu veți fi neapărat convinși de ce vă spun, pentru că nu ați văzut cu ochii voștri și nu știți dacă să mă credeți sau nu. Dacă sunteți convinși că fiecare cuvânt al meu este adevărat, atunci acesta este un argument bun. Este de ajuns să vă spun „Am văzut” și voi m-ați crezut cu adevărat. Dar nu este cazul, pentru că avem îndoieli.

De ce ne putem încrede în Buddha?

În schimb, dacă suntem budiști, ne încredem sută la sută în Buddha. De ce? Buddha știa că ne vom îndoi de el, așa că a făcut mari eforturi de a ne câștiga mai întâi încrederea, astfel încât să credem în lucrurile pe care nu le putem vedea cu ochii noștri. Cum ar fi legile karmice, cum funcționează karma și de ce am această culoare a părului și nu alta, și așa mai departe. Toate acestea Buddha le vede direct. Noi nu le vedem direct, atunci de ce să-l credem? De ce am crede pe cineva? El trebuie să ne câștige încrederea pentru ca noi să-l credem.

Ce a făcut Buddha? Când a început să-i învețe pe alții cele patru adevăruri nobile, el a început cu primul adevăr:  adevărul suferinței. Dintre toate adevărurile, acesta este singurul pe care îl putem verifica noi înșine. Celelalte nu le putem vedea, de aceea va trebui să ne încredem în ceea ce spune. Dar atunci când vom parcurge și noi calea, o să le putem vedea. Dar în legătură cu primul adevăr, nu trebuie să facem nimic, doar să ne uităm.

Buddha a vorbit foarte pe larg despre suferință. Toată lecția 4 a fost despre tipurile de suferință cu care ne putem identifica. Cu cât veți aprofunda învățăturile, veți vedea că asemenea descrieri ale suferinței pe care ni le-a dat Buddha, nu le veți găsi nicăieri. Nu există nimeni care să fi făcut descrieri atât de complete și atât de detaliate ca Buddha și nu pentru că suferința este atât de nobilă și sublimă, ci pentru că o experimentăm, iar atunci când auzim descrierea, spunem: „Această persoană spune adevărul. A înțeles. Vorbește din înțelegere.” Pentru că putem verifica că spune adevărul. Putem vedea cu ochii noștri. Dacă avem karma potrivită și conștientizăm toate acestea, și dacă am făcut și multe binefaceri, atunci următorul pas este să ne spunem: „Fiecare cuvânt spus a fost adevărat. Atunci există posibilitatea ca el să spună adevărul și în ceea ce privește lucrurile pe care nu le pot verifica eu însumi direct ”. După care poate vom mai asculta încă un pic, vom mai face încă câțiva pași pe cale și vom începe să verificăm și singuri. 

În ceea ce privește Bardo, este un astfel de exemplu. Maestrul Vasubandhu ne oferă două tipuri de dovezi: (1) logice și (2) cele care se bazează pe Buddha.

Dovada logică trebuie să fie corectă.

Deci, să începem cu cele logice. Țin să subliniez că în ceea ce privește logica budistă, sunt multe de învățat și nu neapărat veți fi convinși atunci când veți auzi o astfel de demonstrație. Pentru ca o astfel de demonstrație să vă convingă, va trebui să pornim din același loc. Trebuie să începem din locul în care sunteți de acord cu mine și apoi am să vă duc pas cu pas, astfel încât să fiți de acord cu fiecare pas, pentru a vă duce la concluzia pe care eu afirm că este adevărată, pe care nu ați văzut-o singuri. Deci, dacă am început din punctul în care sunteți de acord cu mine, dacă logica este corectă şi nu este deformată, atunci concluzia este implicită și veți crede în ea.

Să luăm, de exemplu, pasul a cu care suntem de acord. Eu zic: din a rezultă b. Dacă, de asemenea, sunteți de acord că acestă demonstrație este corectă, înseamnă că sunteți de acord că pasul b este adevărat. Dar ceea ce s-a întâmplat de fapt, a fost că nu ați băgat de seamă că b este adevărat. Nu am făcut în această demonstrație decât să vă dezvălui ceva ce nu ați observat că de fapt credeți în el. Asta înseamnă că demonstrația funcționează.

Nu este ușor să facem aceste demonstrații. Trebuie să găsim exact a-ul corect. Logica trebuie să fie perfectă, fără greșeli. Toate aceste polemici ne șlefuieșc logica.

Demonstrația logică a bardo-ului

Prima demonstrație este demonstrația prin comparație. O sămânță, ca să se transforme într-un copac, necesită stadiul intermediar al unui germen tânăr. Toată lumea este de acord cu acest lucru. Acum, se consideră persoana care moare. Dacă, deja suntem de acord că conștiința se perpetuează, atunci ea va trebui să treacă într-un alt corp.

Cu excepția ființelor fără formă, care sunt o minoritate față de toate celelalte ființe, cu toții vom trebui să ne reîncarnăm. Dacă avem norocul să ne naștem din nou ca ființe umane, va trebui să ne găsim părinții. Va trebui să trecem de la moarte la renaștere, iar această tranziție trebuie făcută cumva. Asta este ceea ce fac Bardowa. În lectura cursului sunt câteva dezbateri în legătură cu acest subiect. În continuare am să vă citez:

 „Cineva din „grupul majoritar” de filozofi ar putea susține că nu există ființe care se află între moarte și viață – ființa care se naște, ea se naște imediat din ființa care moare. Dar să considerăm ființa la naștere. Aceasta nu este rezultatul încheierii vieții în momentul morții, deoarece este un lucru care se desfășoară într-un flux de etape succesive, continuând ca semințele pentru culturile de cereale. [Adică, o sămânță care se transformă într-o plantă complet dezvoltată, trebuie să treacă prin etapa intermediară de germene tânăr. Exact la fel, și ființa care se naște va trebui să treacă prin stări intermediare, pentru a trece de la locul morții la locul nașterii.”
(Această explicație a fost luată din celebrul comentariu al lui Chim Jampay Yang.)

Cineva poate face următoarea obiecție:

Continuitatea nu necesită în mod necesar un intermediar. De exemplu, reflectarea în oglindă a unei imagini este o continuare a aceleiași imagini, dar această continuare este ruptă de imagine.

Vom formula răspunsul nostru în forma clasică a demonstrației logice:

Să considerăm toate lucrurile existente.

Modul în care reflectarea unei imagini într-o oglindă este o continuare a aceleiași imagini, nu este un bun exemplu de a descrie modul în care ființa care se naște este ruptă de cea care moare și cu toate astea este o continuare a celei moarte.

Deoarece reflectarea imaginii într-o oglindă nu există în același mod în care există imaginea originară. Ceea ce este adevărat, deoarece este imposibil ca două lucruri separate, fiecare dintre ele având o formă, să ocupe același loc în spațiu în același timp. 

Și argumentul nostru nu este valabil și pentru un alt motiv? Deoarece nu sunt similare, modul în care imaginea se reflectă în oglindă este continuarea imaginii, și modul în care ființa la naștere este continuarea ființei la moarte? Nu este adevărat că reflecția nu este realmente o continuare a imaginii inițiale? Și nu este adevărat, de asemenea, și faptul că reflectarea imaginii provine din două motive principale – imaginea însăși și o oglindă bună, curată; în timp ce ființa la naștere este ceva care provine din ființa de la moarte, nu dintr-o combinație de două cauze principale diferite?”

Dovezi ale existenței Bardo care se bazează pe cuvintele lui Buddha

Dovada care apare în scripturi, se bazează pe citate de la Buddha. Motivul pentru care aducem aceste dovezi din scripturi este acela că atunci când veți citi aceste lucruri, veți ridica obiecții cu privire la dovezile logice. Și nu pentru că nu sunt adevărate, pentru că nici nu le puteți infirma. Așa cum aveți obiecții cu privire la existența vieții și după moarte, chiar dacă nu puteți infirma acest fapt, tot așa veți avea același fel de obiecții și în legătură cu aceste dovezi. Dar va veni ziua în care toate se vor rezolva și vor fi foarte clare. Dar până atunci, trebuie să ne bazăm pe o autoritate așa cum este cea a lui Buddha.

Prima dovadă

Într-una din sutrele transmise de Buddha, în care a vorbit despre „șapte feluri de existență”, [el] include și Bardo. Deci, Buddha vorbește despre cele șase tipuri [de fiinţe] despre care am vorbit aici și vorbește și despre Bardo. Deci el a vorbit despre Bardo. În budism, acest lucru este considerat un motiv bun pentru a accepta existența Bardo: pentru că Buddha a spus, iar Buddha nu minte. Nu are niciun motiv să mintă și nu a mințit niciodată.

 A doua dovadă

A doua dovadă vine tot dintr-un citat a lui Buddha. Există o altă sutra în care Buddha descrie trei condiții necesare pentru ca o ființă umană să se nască:

1. În primul rând, spune el, trebuie să fie o femeie care să poată concepe – adică, să fie la vârsta în care să fie fertilă. Este prima condiție.

2. A doua condiție: ar trebui să existe un tată și o mamă care au dorință și fac sex.

3. A treia condiție: o ființă bardo trebuie să se afle în imediata apropiere a părinților atunci când fac sex. O să explicăm imediat ce face această ființă acolo.                                                                  

Deci, prin faptul că Buddha menționează Bardo în cele trei condiții, acest lucru este considerat o dovadă dată de Buddha despre existența acestor Bardowa, deoarece vorbește despre ele.

A treia dovadă

Un al treilea citat din Buddha, vine dintr-un alt loc în care Buddha descrie cum se ajunge la Nirvana. El descrie cinci situații diferite în care se poate ajunge la Nirvana, [situaţii] pe care nu le vom enumera aici, dar una dintre ele este Bardo. Putem ajunge la Nirvana în Bardo și chiar și iluminarea completă poate fi atinsă în Bardo. Aceste lucruri se pot întâmpla în condiții foarte neobișnuite, dar este posibil.

Recomandarea profesorilor noștri este să nu ne bazăm pe asta. Trebuie să facem toate eforturile pentru a ajunge la aceste realizări în această viață, deoarece avem nevoie de o minte ieșită din comun, încât să avem suficient control pentru a atinge iluminarea în Bardo. Trebuie să controlăm întregul proces și este foarte rar ca cineva să controleze procesul morții sale. Marii Lama sunt în control. Pentru ei, tot acest proces al morții este altceva. Ei sunt  în meditația de iluminare. Ken Rinpoche, de exemplu, a fost unul dintre aceștia. După ce semnele vieții au încetat, el a meditat timp de cinci zile înainte să apară semnele că mintea a părăsit trupul.

A patra dovadă

Ultimă dovadă care vine de la Buddha, nu este chiar o dovadă, ci o remarcă. Cine a auzit cursul 5 despre karma [cursul ACI 5], știe că s-a vorbit în el despre cele cinci fapte imediate. Sunt numite imediate pentru că dacă o persoană le săvârșește, imediat după această încarnare, cade în infern. Fapta imediată este atât de gravă încât este suficient să fie săvârșită numai una dintre ele în această viață, iar acea persoană îi este garantat infernul, imediat în următoarea viață.

Cuvântul „imediat” este neclar. Comentatorul ne spune: Nu este adevărat că nu trece prin Bardo. Cuvântul „imediat” înseamnă că imediat după această viață, nu va mai exista o altă încarnare între ele (adică între această viață și infern), dar va exista Bardo între ele. Cine se duce în infern, trece rapid prin Bardo.

Cele cinci fapte imediate

Pentru cine nu le cunoaște, le vom enumera în continuare. 

  1. Uciderea mamei.
  2. Uciderea tatălui. Asta înseamnă că uciderea mamei este mai gravă decât uciderea tatălui, dar ambele sunt foarte grave.
  3. Uciderea unui Arhat. Arhat este cel care a ajuns la Nirvana.
  4. Încercarea de a-l răni pe Buddha. Pe un Buddha nu-l putem ucide, dar putem încerca. 
  5. Scindarea în Sangha.

Ce înseamnă scindare în sangha? Este vorba despre fapta care s-a întâmplat pe vremea lui Buddha, când unul dintre discipolii săi, pe nume Devadatta care era vărul și cumnatul lui Gautama Siddhārtha s-a ridicat și a început să incite discipolii împotriva lui Buddha. El le-a spus: „Buddha nu vă învață corect. Veniți cu mine. Vă voi învăța eu corect”. Această faptă este atât de gravă încât imediat după această viață se cade în infern. În zilele noastre, nu putem face acest act, pentru că Buddha nu mai există fizic, dar putem să ne apropiem de ea. Nu este de dorit nici măcar cu gândul să ne apropiem de așa ceva.

Cea mai importantă legătură: elevii și profesorii lor

Ce este o scindare? Este de a lua elevii de la profesorii lor. Este ușor de făcut? Foarte ușor. Cineva stă la o lecție de Dharma și începe să fie mișcat de profesor, dar încă nu este sigur, și trebuie să mai verifice. Acesta este un proces natural. În budism este încurajată perioada de verificare a învățătorului și nu știm ce se întâmplă în mintea tuturor. Cineva se ridică și începe să-l pună la îndoială pe acel profesor, în public. Cursantul care nu și-a format o părere despre profesor și încă nu este hotărât, s-ar putea ca [lucrurile întâmplându-se aşa] acesta să-l respingă pe acel profesor. Acest lucru îi va lua cursantului șansa de iluminare cu acel profesor.

Trebuie înțeles că toți învățătorii noștri provin din partea pură a noastră, care este înfășurat în straturi groase de ignoranță. Motivul pentru care întâlnim pe cineva care ne învață Dharma, sau un profesor spiritual în general, este că puțină lumină începe să străpungă acel zid gros care înconjoară inimile noastre. Când întâlnim pe cineva și începem să spunem: „O, aici, se spun cuvinte de înțelepciune sau cuvinte care au sens”, acest lucru nu este întâmplător. El vine din noi. Karma [noastră bună] a rodit și acum îl proiectăm. El a fost acolo tot timpul.

Care sunt semințele karmice care ne vor reuni împreună cu profesorii noștri? Răspunsul este de a onora profesorii pe care i-am cunoscut deja. Și vom merge înapoi până la profesorul din clasa întâi, la mama și tata. Ei ne-au învățat să vorbim, să ne încheiem bluza, să mâncăm, să ne comportăm în societate. Toate acestea contează, nu este așa? Se ajunge la respectul acordat tatălui și mamei, de aceea infracțiunea de a-i ucide este atât de gravă. Părinții ne-au dat acest corp fără de care, iluminarea nu poate fi atinsă, de aceea ei devin un obiect foarte important.

Părinții biologici ne-au ajutat în această viață. Profesorii de Dharma, profesorii care ne explică calea spre iluminare, nu numai că ne ajută în această viață – ei ne ajută pe calea noastră spirituală.

Legătura care se formează în inima noastră, între noi și profesor, este foarte importantă. În mod garantat nu vom găsi alți învățători dacă începem să defăimăm pe învățătorii pe care i-am cunoscut deja. Dacă îi vom îndepărta pe ceilalți de la profesorii lor, ne-am tras un glonț în picior. Cu alte cuvinte ne-am ucis șansele de a ajunge la iluminare în această viață. Nu vom mai întâlni pe acel profesor pe care ni-l dorim atât de mult. De aceea, tot comportamentul din jurul profesorilor și din jurul Sangha este considerat atât de sever.

Dacă ne întoarcem la cele cinci fapte imediate, ele sunt scrise în Abhidharma Kosha care este [o învăţătură] Hinayana. În Hinayana, se pune mult mai puțin accent pe profesor decât în Mahayana. În Mahayana, există un studiu foarte detaliat asupra importanței profesorului, a atitudinii față de profesor și a modului de a relaționa cu profesorul în gând și în faptă – toate acestea fiind foarte detaliate. În Hinayana, se vorbește cu mult mai puțin despre asta, dar faptul că acest act imediat de scindare în Sangha care este legat de îndepărtarea discipolilor de Buddha, apare în Abhidharma Kosha, indică cât este de critică.

Oamenii nu știu atât de mult despre asta, pentru că profesorii nu prea predau atât de ușor aceste învățături deoarece:

  1. În Occident, este dificil să fie predate datorită condiționărilor noastre foarte diferite. Multă vreme profesorii tibetani nu au dorit să predea budismul în Occident, deoarece nu credeau că vor reuși datorită atitudinii mândre a occidentalilor față de profesori.
    Lama Yeshe a fost unul dintre primii Lama tibetani care a început să facă acest lucru, în anii șaptezeci. Lama Yeshe era considerat Tulku, ceea ce înseamnă întruparea unei entități foarte avansate. La sfârșitul anilor 1960, el a decis să vină să învețe oamenii din Occident. Apoi, nu după multă vreme Kensur Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin a făcut același lucru. Lama Yeshe a crezut că a venit vremea să aducă aceste învățături în Occident, și și-a dedicat întreaga lui viață predând celor din Occident. A studiat engleza şi psihologia occidentală pentru a putea vorbi cu ei pe aceeași limbă. A depus multe eforturi pentru a ajunge la studenți din Occident. El a ridicat o generație de elevi minunați. Lama Zopa a fost elevul lui Lama Yeshe. De asemenea și Lama Zopa este un Lama minunat și iluminat. Până în zilele noastre, în Occident, atitudinea față de profesori necesită multă, multă învățătură și cultivare.
  2. Și pentru că această învățătură pe care o predă fiecare profesor, sună elevilor ca și cum profesorul este interesat de demnitatea lui și așa mai departe, mulți profesori preferă să nu vorbească despre asta.

Geshe Michael, mulți ani, nu a predat aceste lucruri, înțelegând că oamenii pur și simplu nu l-ar înțelege corect. Lama Dvora Hla spunea: „Rezultatul pe care l-am văzut a fost că mulți oameni au făcut multe greșeli în ceea ce privește profesorii lor. Mai târziu, ca și cum un baraj s-ar fi dărâmat deodată, toți profesorii mei au început și ei să predea. Ken Rinpoche, de asemenea Lama Art, au început să transmită și ei aceste învățături. Poate că sosise timpul. Personal, am văzut că oamenii fac greșeli pe care poate nu le-ar fi făcut dacă ar fi primit învățătură.”

De ce nu este suficientă mărturia pentru a dovedi existența lumii Bardo?

Deci, până acum, am fost ocupați cu dovezile venite de la Buddha despre existența lui Bardo. 

Se pune întrebarea: De ce maestrul Vasubandhu care a fost o ființă iluminată, nu vine să ne spună că a văzut Bardo? El nu a spus nicăieri asta. De ce nu a spus: „Ascultați-mă, am văzut Bardo, și îți spun ce am văzut”. De ce nu spune asta? Pentru că nu este o dovadă convingătoare. Până când nu vom fi convinși că este un iluminat, nu-l vom crede. Marii Lama evită acest tip de dovezi, pentru că, dacă vine un Lama și vă spune că a văzut, voi îi veți răspunde: „Bine, bine, ai văzut tu, dar eu nu am văzut”. Deci nu este ceva ce convinge și de aceea sunt evitate astfel de dovezi.

Bardo este reprezentat în Roata Vieții, în inelul central. În el se pot vedea ființe care urcă și altele care coboară. 

             


Descrierea ființelor Bardo

Vom trece acum să descriem ființele Bardo.

  • Cum arată?

Ele au un corp asemănător cu cel al spiritelor, un corp foarte, foarte rafinat, care poate trece prin pereți. În momentul morții, există o așa-numită karmă proiectoare: din toate karmele pe care le avem, una iese la loterie și ne trimite în următoarea noastră existență. Împreună cu această karmă, este deja stabilit și ce fel de corp vom avea în următoarea reîncarnare și, potrivit acestuia va fi corpul din Bardo. Bardowa, are corpul în funcție de viața spre care se îndreaptă.

Deci, de exemplu,

    – Ființele care merg în infern, se spune că culoarea lor este ca lemnul carbonizat.

    – Cele care vor fi animale au culoarea cenușie.

    – Cele care vor fi preta vor fi translucide.

    – Cei care vor fi oameni și zeii – Deva – vor fi aurii. Și vor arăta ca niște copii de cinci ani.

    – Cei care vor merge în lumea formelor, apar ca adulți și sunt îmbrăcați. Ținuta lor indică modestie.

    –  Cei care vor merge în lumea fără formă, nu au în Bardo niciun corp. Ei au o minte a Bardo.

  • Cât timp trăiesc?

Durata de viață a unui bardowa este de maximum șapte zile. După șapte zile bardowa își găsește de obicei următoarea întrupare, dar uneori nu. Uneori durează mai mult de șapte zile și se spune că atunci bardowa moare și va renaște din nou ca bardowa. Adică, pot exista mai multe reîncarnări în Bardo. Acest lucru se întâmplă rar, dar se poate întâmpla. Se spune că această renaștere în Bardo se poate întâmpla maxim de șapte ori. Deci, în total patruzeci și nouă de zile. Cu alte cuvinte timpul maxim în Bardo este de 49 de zile. De asemenea, un bardowa poate exista doar câteva secunde. Ziua morții contează ca prima zi. 

  • Este posibil să ajutăm ființele care sunt în Bardo?

Conform învățăturilor secrete, este posibil să ajutăm pe cineva în timp ce se află în Bardo. Cum îi ajutăm? Prin rugăciuni. Lama Dvora spune că atunci când tatăl ei a decedat, i s-a făcut o ceremonie în cinstea lui în mânăstirea Sera May. Călugării trebuie să facă asta, călugări foarte curați.

  • Îi putem ajuta să-și găsească o reîncarnare de succes?

De obicei, aceasta este deja stabilită în momentul morții. Karma nu poate fi modificată. Vom vorbi mai multe despre asta într-o lecție viitoare.

  • Îi putem vedea?

Răspunsul este da, dar nu este simplu. În Abhidharma Kosha, scrie că pentru asta va trebui ajungem la Hlai Chen, adică „ochiul înțelepciunii”.

Interpretarea literală a acestuia este „ochiul zeului”. Acesta nu este un ochi fizic – se referă la o stare meditativă profundă, în care putem vedea ființele din Bardo. Există unsprezece obstacole clasice pentru a dezvolta această meditație. Dacă meditați și eliminați cele unsprezece obstacole, puteți vedea bardowa. Acestea sunt: (1) îndoiala, (2) incapacitatea de a concentra atenția în mod corespunzător, (3) stări fizice impure, (4) senzație de moleșeală sau somnolență, (5) emoție mentală, (6) efort exagerat, (7) migrarea gândurilor către o stare lipsită de gând, (8) anxietate, (9) prea multe idei diferite, (10) vorbire excesivă și (11) încercarea de a medita prea mult. Deci, dacă suntem prea preocupați, sau mintea noastră este distrasă sau sunt lucruri care interferează cu meditația – toate acestea sunt obstacolele care ne vor împiedica de a le vedea.

Ființele bardowa pot vedea alte bardowa din aceeași clasă sau tărâm. Adică, toți cei care sunt meniți să fie oameni se pot vedea între ei, iar toți cei care vor fi animale se pot vedea între ele.

  • Ele ne pot vedea?

Da. Au o mulțime de puteri miraculoase. Au o mulțime de capacități pe care noi ar trebui să le dezvoltăm prin meditație – ele le au. În mare parte au capacitatea minunată să parcurgă distanțe foarte mari cu o viteză extraordinară. Ele au nevoie de această abilitate pentru a-și găsi perechea de părinții. Bardowa trăiește și se hrănește cu mirosuri.

Ființele Bardowa ne poate vedea, auzi și înțelege. De aceea este bine să ne putem folosi de aceste fapte în avantajul lor. Despre agonie și procesul morții vom vorbi în seminarul „Moartea și sfârșitul morții”.

Oare ființele din Bardo sunt conștiente de Samsara? Răspunsul este că mintea lor este aceeași pe care a avut-o și înainte de moarte, și nu au dintr-o dată o minte iluminată. Dacă nu avem o minte iluminată acum, de ce am avea-o acolo? Cu excepția cazurilor în care marii Lama ajung atunci la iluminare.

  • Existența în Bardo este neplăcută.

Ceea ce îl preocupă pe bardowa este să-și găsească următoarea naștere. Este foarte absorbit de acest lucru. El poate zbura repede. Poate trece prin ziduri și munți, fără probleme. Dar există doar două locuri prin care nu pot trece:

  1. Unul, este Bodh Gaya – locul unde Buddha a ajuns la iluminare. Nu pot trece prin acest loc, se blochează.
  2. Iar celălalt loc prin care nu pot trece, este țesutul pântecelui mamei. Odată ce au intrat în pântec, nu mai pot ieși.
  • Cei care sunt destinați infernului, merg cu capul în jos,

Această călătorie este foarte scurtă. În scurt timp după moarte, ei sunt deja în infern. Sunt unii care aud sunetul iadului chiar înainte de a muri. Este foarte trist, pentru că ele trec prin mari suplicii. Iar cei care sunt destinați să aibă o naștere înaltă merg cu capul în sus. 

  • Au karma de a fi atrași de părinții lor.

Atunci când văd un cuplu care face dragoste, sunt atrași de la mari distanțe de acest loc. Ei interpretează ca fiind un fel de plăcere și se apropie mai mult pentru a se alătura. Au o halucinație în care văd sexul ca pe ceva minunat și glorios și se apropie din ce în ce mai aproape. Apoi intră în pântec unde, din cauza percepțiilor pe care le au acolo, devin prinși și nu pot ieși. Percepția lor se schimbă și văd țesuturi solide prin care nu pot trece.

Desigur, nu trebuie să uităm că totul este o proiecție karmică, potrivit școlii Prasangika. Această atracție față de viitorii părinți, este karma pe care am făcut-o cu acei părinți. Nu am fost neapărat copiii lor, dar într-un fel sau altul aveam o legătură karmică.

Întrebarea este: oare nevoia lor de a căuta un corp este pentru că în timpul vieții lor au fost foarte atașați de corpul lor? Da, desigur. De unde vine dorința atât de puternică să se reîncarneze? Este tocmai din cauza atașamentului față de corp. Această karma vine cu ei.

De ce în lumea noastră există o creștere a populației? Răspunsul este că: lumea noastră este așa cum o proiectăm acum. Populația globului este doar un procent minuscul din tot ceea ce există în univers. Există miliarde de planete locuite. Cele 7,8 miliarde de oameni, este un număr infim față de numărul tuturor ființelor. Aceasta nu indică nimic.


Cum își alege bardowa părinții

Cum își alege bardowa părinții? După cum au karma. Mulți Lama spun că există astăzi destul de mulți bardowa care au deja karma să devină ființe umane și nu-și pot găsi părinți. A nu-ţi găsi părinți – și asta este karma.

Întrebarea este: Există oare vreo legătură între karma copilului și karma părintelui? Da, există o legătură. Noi și copiii noștri avem karma care ne-a reunit. A existat karma care ni i-a adus la noi. Am avut o legătură cu ei cu mult înainte și datorită acesteia, ei au fost atrași să devină copii noștri. Aceasta nu înseamnă că karma nu este individuală. Este ca și cum această legătură ar fi înscrisă în „genele noastre karmice”.

Oare karma părintelui influențează karma copilului? Nu. Karma este individuală, dar în cadrul karmei pot să am karma de a fi influențată de acea persoană. Este înregistrat. Am karma de a fi mai mult în legătură cu o anume persoană și nu cu alta. Lama Dvora povestește că l-a auzit pe Dalai Lama, într-una din prelegerile pe care le-a susținut în India, vorbind despre Bodhichita și despre această dorință de a ajunge la iluminare spre beneficiul tuturor ființelor. El spunea: „Cei care au karma să ajungă la iluminare prin tine, numai tu îi poți aduce. Deci, fiecare trebuie să ajungă la iluminare, pentru că fiecare este indispensabil ființelor care numai prin el pot ajunge la iluminare”. Acesta a fost argumentul lui. Acesta este un mod de a explica. În școlile superioare se vorbește puțin diferit.

Tulku

Să spunem că Dalai Lama moare și se întoarce ca  Tulku, [adică] cineva care este întruparea unei ființe iluminate. Acest lucru durează mai mult de 49 de zile? Răspunsul este că tot ce am spus până acum nu se aplică pe cel care este Tulku.  Aceștia vin la alegerea lor. Nu este un proces de renaștere normal, ci este un proces de emanare – de manifestare. Ei decid să apară ca ființă umană, de exemplu, pentru că vrea să ajute pe cineva sau pe elevii lui. El va face ceea ce este mai bine pentru toată lumea. Deci acest proces poate dura timp, nu este nevoie să dureze 49 de zile și nici nu trebuie să se întoarcă. Ei aleg. Ei dețin controlul.

Dacă Tulku este atât de conștient de nevoia de a-i ajuta pe suferinzi, atunci de îi ia atâta timp să se întoarcă? Răspunsul este că ar putea exista altcineva care are nevoie de el mai mult. Poate că este pe altă planetă. El are mintea lui Buddha și de aceea poate ajuta mai bine în acest fel. De asemenea, el ar putea merge benevol în infern pentru a ajuta ființele de acolo. Asta face un Buddha. El este gata să apară ca ființă a infernului numai ca să ajute pe cei care suferă acolo cumplit.

Lecția 4 – ACI 8

   Cursul 8
                          Moartea și tărâmurile de existență
                Nivelul 2 de cunoștințe superioare (Abhidharma)

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
         traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
     Lecția 1

Lecția 4

  Lumea oamenilor

Această lecție se va ocupa de lumea oamenilor și a zeilor.  

    Primul Panchen Lama 

Materialul acestei lecții a fost preluat dintr-un text scris de Primul Panchen Lama, Lobsang Chuki Gyeltsen.  

Principalul comentator al acestui curs este Primul Dalai Lama, dar acum vorbim de Primul Panchen Lama. Acestea sunt linii paralele. Pe măsură ce Dalai Lama îmbătrânește, Panchen Lama este tânăr. Pentru că aceasta nu este o relație biologică, atunci când Panchen Lama părăsește lumea, până când i se descoperă noua încarnare și până va crește și se va maturiza, în tot acest timp Dalai Lama este cel care este înscăunat. După ce Dalai Lama moare, atunci liderul va fi din linia Panchen Lama, apoi se schimbă din nou. În zilele noastre, chinezii îl țin captiv pe tânărul Panchen Lama, dar așa a fost până acum.

Primul Panchen Lama a fost o persoană remarcabilă. A scris multe, multe texte Lam Rim, Tantra, și de asemenea multe poezii. El a trăit până la vârsta de 92 de ani, între anii 1570 – 1662, o viață foarte lungă pentru tibetani în acea perioadă. Toți discipolii lui au murit înaintea lui. Gândiți-vă ce sentiment a avut acest mare învățător. A scris mult despre asta. A fost un mare poet. Și poate va veni vremea să-i traducem poeziile în română. A scris poezii despre calea spre iluminare. Una dintre poezii a scris-o la vârsta de 14 ani. Un adevărat Buddha. În ultimi ani de viață, a scris poezii foarte triste, despre bătrânețe și viață, punând mai mult accent în ceea ce privește această viață. Poezii de o mare frumusețe. 

Textul de care ne vom folosi acum se numește:

De înseamnă plăcere, dar și ușor.
Lam = cale

    Delam înseamnă Calea plăcută sau Calea ușoară. Deci, Delam este calea spre plăcere.

Textul este Lam Rim. La fel cum este și Lam Rim-ul lui Je Tsongkapa care este prezentat în cursul 1. Aroma lui este foarte tantrică, așa că este nevoie de o anumită pregătire pentru a ajunge la profunzimea lui. De asemenea, ne vom folosi de comentariul asupra Delam, scris de către:

El este un maestru deosebit de important în tradiția noastră, în special în Tantra. A trăit între anii 1772 şi 1851.

Ngulchu înseamnă mercur în limba tibetană și este numele regiunii din care a provenit. Iar Dharma Bhadra este probabil numele lui de călugăr. Acest nume este de fapt un nume în sanscrită și de aceea ortografia lui este ciudată. Comentariul pe care l-a scris asupra lui De Lam, se numește „Cutia comorilor”.

Este un mare privilegiu să învățăm de la acești doi mari înțelepți.

 
    Ne motivează să ieșim din Samsara

Ce este special în acest De Lam, este faptul că Lobsang Chukyi Gyeltsen dorește să ne stimuleze de a ieși din Samsara. De ce suntem încă în Samsara? Pentru că dorința noastră de a ieși din ea nu este suficient de puternică. Numai când vom dori asta foarte mult, numai atunci vom începe să practicăm cum trebuie și să ieșim din ea. Acest lucru nu se va petrece dintr-o dată, pentru că ne-am aflat dintotdeauna în Samsara și asta este tot ce știm să facem. Samsara este ca mlaștina care ne trage în jos tot timpul.

Și, una dintre misiunile marilor Lama este să ne motiveze tot timpul să vrem să ieșim din această lume suferindă, pentru că altfel vom fi târâți de plăcerile lumești și moartea ne va înșfăca înainte de a mai putea face ceva. Așa că el vine și ne spune de ce să dorim să ieșim din Samsara și ne descrie suferința care este în ea.

    Cele șase tipuri de suferință umană

Cuvântul pentru suferință în limba tibetană este:

Așa că vorbește despre așa-numitul:

Ceea ce înseamnă „cele șase tipuri de suferință”.

Veți întâlni acest lucru mult în literatura de specialitate și în cursurile noastre. Într-unul din capitolele cărții Grădina, Geshe Michael descrie foarte frumos aceste suferințe.

    1. În Samsara nu există nimic cert pe care să ne putem baza.

    Ngepa = certitudine,
    Mepa = nu există,  absență, lipsă.

    Așadar, Ngepa mepa înseamnă lipsa de certitudine sau nu există certitudine.

Ce înseamnă că nu există certitudine?

Să ne uităm la relațiile cu cei apropiați sau îndepărtați. Când intrăm într-o relație, intrăm cu multă speranță și afecțiune, și de multe ori ea se dovedește a fi falsă. Fie că este vorba de relația de familie sau de cuplu sau oricare altă relație, speranțele noastre sunt adesea spulberate. De fapt, rar se întâmplă ca speranțele să fie împlinite. Și în general, karma funcționează în detrimentul nostru.

    Și acest lucru nu se întâmplă doar cu relațiile, ci cu tot ce avem:

    – sănătatea se deteriorează, 

    – potența sexuală scade,

    – frumusețea noastră se duce,

    – inteligența noastră scade.    

Aceasta este natura karmei, este natura vieții în lumea noastră:

Karma care este impură. Primele cinci capitole din Abhidharma Kosha se referă la această existență care este complet sub controlul puterilor karmice impure.

Faptul că ne-am născut, va trebui să murim, chiar dacă vom lua toate vitaminele necesare sau ne vom antrena fizic. Orice relație pe care o începem, ea se va și încheia. Bine sau rău – ea se va termina oricum, chiar dacă vom face totul bine. În cele din urmă ne vom pierde soții; dacă nu înainte de moarte, atunci când vine moartea. Orice lucru pe care îl avem, se va uza. Așa este natura karmei, ea se deteriorează. Cu excepția cazului în care percepem vacuitatea și atunci vom ști cum să ne creăm lumea, și asta este cu totul altă poveste. Altfel nu există nimic fix pe care să-l putem păstra. Totul este într-o continuă schimbare. Și în fizică există legea entropiei, care spune că toate sistemele fizice lăsate liber tind să devină dezordonate. Așa este karma. 

Ne vom pierde viața, ne vom pierde corpul pe care-l avem și vom pierde orice lucru bun sau rău din viața noastră. Întrebarea este, cu ce le înlocuim, cu un alt lucru rău, sau cu unul bun?

În viața noastră nu există nicio certitudine. Nu putem spune: „Sunt aranjat în viață.” și să ne culcăm pe o ureche. Nu există așa ceva. Dacă avem noroc, Samsara ne va arăta adevărata ei față înainte să fim prea bătrâni sau senili. Dacă nu, vom continua să îndurăm suferința eoni după eoni. 

Maestrul  Nagarjuna, ne dă parabola broaștei țestoase care trăiește pe fundul oceanului. Ea este foarte bătrână și la fiecare 100 de ani, urcă la suprafața apei să ia puțin aer. Pe apă se află un colac care plutește. Maestrul Nagarjuna compară șansa de a dobândi o viață umană, cu șansa ca broasca să iasă la suprafață odată la 100 de ani și să scoată capul exact prin colacul care plutește. El dorește să ne arate cât de scăzută este probabilitatea.

De ce? Pentru că toată această lume în care trăim – este proiecția noastră. Lumea există și funcționează, dar nu așa cum credem noi. Totul este o proiecție a noastră, iar natura ei este să se deterioreze.

De aceea, îmbătrânim și murim. Mai întâi am avut karma să ne vedem tineri, puternici și frumoși, iar cu timpul karma se deteriorează și ajungem bătrâni și neputincioși. 

Acesta este primul tip de suferință, nimic în viață nu este cert. Nu există nimic samsaric de care să fim siguri. 

Nu există nicio persoană, rudă, soț, copil, părinte, casă, cont bancar, sănătate de care să fim siguri. Nu ne putem baza nici pe propriul nostru corp.

Cine ne va ucide? Corpul nostru. Cel de care ne îngrijim tot timpul. El este cel care ne va trăda. În Samsara nu există nimic sigur. Totul este iluzoriu, dar funcționează. 

Când pășesc pe podea, am siguranța că ea mă sprijină. De ce mă sprijină podeaua? Podeaua nu mă sprijină ea în sine, ci pentru că am karma care rodește în acest fel în prezent. Și când ea se va termina, ce se va întâmpla? Clădirea se va prăbuși.

Abhidharma Kosha descrie ce se va întâmpla cu clădirea. Când karma mea s-a terminat, voi vedea prăbușindu-se podeaua pe care stau. Pentru că podeaua este proiecția mea. Corpul meu se va descompune atunci când karma care susține întregul corp se va termina.

    Singurul refugiu este cel spiritual

Pe ce ne putem sprijini? Pe Buddha, Dharma și Sangha.

Ce este Buddha, Dharma și Sangha? Asigurarea noastră.

Ele se mai numesc și Cele trei diamante.

    Diamantul Buddha

Diamantul Buddha nu este statuia sau fotografia lui Buddha. El nu este nici Gautama Buddha, cel care a trăit în India acum 2500 de ani. El a fost manifestarea lui Buddha, o reprezentare a lui Buddha. Ce este Buddha? Buddha este o entitate iluminată, o ființă care a dobândit înțelepciunea vacuități și care și-a dezvoltat compasiunea la nivel maxim, ajungând la plăcerea sublimă.

    Diamantul Dharma

Diamantul Dharma nu este cartea sau lecția de Dharma și nici cuvinte. El este realizarea învățăturii și a cuvintelor în inima practicantului. Și ce înseamnă această realizare? Este eliminarea afecțiunilor mentale și dobândirea înțelepciunii vacuității. Pot avea încredere în el. De ce? Pentru că dacă voi realiza aceste lucruri, atunci voi ști cum să ies din suferință. Eu însămi voi ști cum să elimin orice suferință și să-mi aduc toată fericirea. 

    Diamantul Sangha

Diamantul Sangha reprezintă pe cei care au perceput vacuitatea. Ei nu sunt încă Buddha, dar sunt Arya, și ne pot îndruma spre această experiență. Ceea ce dorim este ne apropiem de ei, să rămânem în preajma lor, pentru că aceasta este cheia noastră pentru fericire.

Sangha are mai multe sensuri, dar aici ne folosim de această semnificație care este supremă. Sangha este, de asemenea, un grup care studiază Dharma. 

Atunci când ne prosternăm la Buddha, Dharma, Sangha, ne prosternăm la înțelepciunea și compasiunea care ne eliberează din suferință, și pe noi și pe ceilalți. Cu alte cuvinte, ne refugiem în această aspirație de a dobândi înțelepciunea care să ne elibereze.

    Jurămintele de refugiu – angajarea pe calea spirituală

Este o mare diferență între a auzi despre această cale și să ne angajăm la ea. Ce înseamnă să ne angajăm pe această cale? De a lua jurăminte. Acest angajament spune: „Mă angajez de acum înainte să-mi pun toată încrederea pe calea spirituală, pe concepția asupra lumii care mă va elibera din suferință”. Așa că voi căuta să înțeleg această cale, să o învăț, să o aplic și să o practic. Și treptat mă purifică.

Pentru cel care ia un astfel de jurământ, puterea acestor lucruri pe care le aude acum, va deveni cu mult mai intensă.

Când jurământul a fost luat, el rămâne pe fundal. Chiar dacă în prezent spălați vasele și poate nu vă gândiți la aceste lucruri, acesta acționează din fundal tot timpul. Este ca și când mintea ar fi îmbibată de acest angajament. El dă forță oricărui lucru pe care îl facem. Iar în fiecare moment, vom acumula multă karma bună, spre deosebire de cel care nu și-a luat jurământul. Este ca și cum am ieși cu cineva fără să avem vreo obligație, spre deosebire de a ne căsători cu el. Este cu totul alt nivel. Oricine poate lua jurămintele de refugiu. Ele se iau o singură dată în viață.

    2. Niciodată nu suntem satisfăcuți.

Ngom mi-shepa înseamnă nu putem fi satisfăcuți.

A nu fi niciodată satisfăcut este unul dintre blestemele existenței umane. Și dacă credeți că nu aveți asta, înseamnă că nu v-ați uitat suficient de bine. Această formă de suferință are niveluri diferite. Este adevărat, că există oameni care sunt mai tot timpul mulțumiți, iar alții [sunt] mai puțin mulțumiți. Dar, chiar și cei care sunt mulțumiți tot timpul, sunt atinși puternic de această afecțiune mentală.

De ce ne sculăm din pat? De ce mergem să mâncăm? Pentru că nu suntem satisfăcuți. Acum avem nevoie de altceva pentru a ne satisface. Ceea ce avem acum nu este suficient, avem nevoie de altceva. Acesta este motivul pentru care ne mutăm dintr-un loc în altul. De aceea ne și mișcăm în meditație – ne-am așezat să medităm, începem să ne schimbăm poziția, sau ne scărpinăm, sau ne simțim tensionați, și așa mai departe. Suntem în permanență nesatisfăcuți, fie în mod subtil, fie grosier. 

Să vorbim puțin despre modul grosier de insatisfacție:

Vedem ceva care ne place: o persoană, o haină, o casă, sau o mașină. Orice. Ceva în inima noastră ne atrage spre acel obiect și [ca atare] vom încerca să-l obținem. L-am obținut, am primit ce am vrut, ce se va întâmpla după aceea? S-ar putea ca o perioadă de timp să fim mulțumiți de ceea ce am obținut, după care nu va mai fi suficient sau nu mai avem nevoie de el.

    Lucrul pe care ni-l dorim ne va provoca suferință

Ceea doresc să spun, este să aduc faptul la absurd. 

Acel lucru pe care îl caut ca să-mi aducă satisfacție este sursa suferinței mele. Aceeași casă pe care o renovăm acum, după un an de zile nu vom mai fi mulțumiți de ea. Aceeași masă cu care ne-am delectat la un restaurant de lux, după câteva ore avem nevoie din nou să mâncăm. Același lucru care cred că mă va satisface pe deplin, este sursă de nemulțumire.

Putem vedea că în Samsara nu există un lucru care să nu fie suferință, inclusiv lucrurile care ne fac plăcere. Nu există ceva în Samsara despre care să spunem: „Întotdeauna îmi va fi bine cu el”. Așa ceva nu există. 

    
    Suferința este cea care ne urcă pe cale

Și acesta este motivul pentru care existența umană este ideală pentru a ieși din ea spre iluminare. Pentru că numai ea are această combinație între momente de satisfacție și insatisfacție. Și mai mult de atât, ca cineva să urce cu seriozitate pe cale, aproape întotdeauna este necesar să i se întâmple un dezastru personal.

Rodirea karmei este grea, dureroasă. Pierdem pe cineva drag sau ne pierdem sănătatea, și începem să întrebăm: Ce s-a întâmplat aici? Dacă înainte am crezut că suntem la control, atunci când ni se întâmplă ceva de genul acesta, ne trezește: “Ai crezut că deții controlul? Ai greșit, nu ai control, karma deține controlul. Doamna Karma te controlează pe deplin.”

Dacă mai înainte am spus că lucrul care îmi aduce satisfacție în cele urmă îmi va provoca insatisfacție, un dezastru, el poate fi o mare binecuvântare, deoarece mă va stimula să pornesc pe cale.

Se spune despre Ken Rinpoche, elevul lui Pabongka Rinpoche, că de mic copil se ținea de șotii și făcea tot felul de farse profesorilor lui din mănăstire, până când l-a auzit pe Pabongka Rinpoche vorbind despre aceste lucruri, după care și-a spus: ” Stai așa, poate a venit vremea să fac ceva “. Datorită acestor povești, a început să învețe serios, devenind un maestru inegalabil.


Cele patru adevăruri nobile ale lui Buddha

Nu este vina noastră. Acesta este procesul, aceasta este legea karmei, aceasta este natura conștiinței noastre, aceasta este natura conștiinței unei persoane din Samsara. Dar, deoarece lucrurile sunt goale, ele sunt așa doar în acest moment. Și acesta este motivul pentru care suntem aici și pentru care există calea budistă. Vă mai amintiți de cele patru adevăruri nobile ale lui Buddha?

   – Primul adevăr este adevărul suferinței. Este adevărul pe care îl descriem aici, cele șase tipuri de suferință.
    – Al doilea adevăr spune: există cauze pentru suferință.
    – Al treilea adevăr spune: suferința are sfârșit.
    – Și al patrulea adevăr spune: există o cale de a pune capăt suferinței.

Acestea sunt cele patru adevăruri ale lui Buddha. În prezent suferim, există cauze pentru care suferim, dar există sfârșit la suferință. Am suferit mereu, dar nu vom suferi pentru totdeauna. Va veni momentul în care ea se va opri.

    Cele cinci căi pe calea spre iluminare

Atunci când vorbim despre cariera noastră spirituală, fiecare dintre noi va trebui să parcurgă cinci etape/căi pe calea spirituală. Ele sunt:

    – Calea „acumulării”,
    – Calea „pregătirii”,
    – Calea „perceperii”,
    – Calea „practicii”,
    – Calea „nimic nu mai este de învățat”. Aceasta este iluminarea. Este Buddha.

 

Mai întâi va trebui să urcăm pe calea acumulării. Când am urcat pe cale, ne dăm seama că totul ține de noi, și începem să acumulăm binefaceri. Dar pentru asta trebuie să înțelegem ce înseamnă să acumulăm binefaceri. Deci, începem:

    – să căutăm profesori,
    – să-i servim,
    – să permitem desfășurarea lecțiilor de Dharma,
    – să învățăm mult,
    – și să învățăm să medităm.

Dar până nu ajungem aici, nu vom putea să medităm corespunzător pentru că suntem preocupați de multe lucruri. De ce suntem atât de preocupați? Pentru că prioritățile noastre sunt dictate de Samsara, și nu înțelegem asta. Nu înțelegem urâțenia Samsarei.

Lama Zopa, care are moduri de exprimare foarte puternice, spunea: „Chiar și o secundă de Samsara, este o oroare care nu poate fi tolerată”. „Nu trebuie tolerată”. Chiar dacă o singură ființă se află și pentru o secundă în Samsara, trebuie să ne dedicăm toată energia pentru ca aceasta să nu i se mai întâmple.

Problema noastră este că nu vedem și [că] nici nu ne dăm seama măcar de cât de adânc suntem cufundați în mocirlă. Nu știm unde suntem, nu cunoaștem cealaltă parte. Dacă nu ajungem pe calea percepției vacuității, în mod garantat vom cădea din nou în Samsara. Perceperea vacuității ne asigură ieșirea din suferință.

    3. Suntem nevoiți să trecem prin moarte din nou și din nou.

Al treilea tip de suferință se numește:

   Yang Yang = din nou și din nou.
    Lu = corp.
    Dorwa = a lepăda, a se debarasa.

     Yang yang lu ndorwa înseamnă să ne lepădăm de trup din nou și din nou.                                                

Este posibil ca acest fapt să nu vă impresioneze atât de mult, pentru că nu sunteți convinși de continuitatea conștiinței și a reîncarnărilor.

Într-o lecție anterioară, ne-am referit puțin la diferența uriașă dintre minte și corp și cât de naiv este să credem că ele merg împreună. Ele merg împreună doar pentru moment scurt, iar apoi conștiința continuă în alt corp, din nou și din nou. 

Se spune că dacă am aduna toate trupurile pe care le-am lepădat, mormanul format va fi mai înalt decât muntele Meru. Vom vorbi despre el mai târziu.

    Suferința morții

Întregul proces al morții este o mare suferință. Nu cunoaștem durerea implicată în aceste tranziții, deoarece tranzițiile sunt atât de traumatizante încât le uităm. Dar atunci când suntem în perioada de trecere a morții și a bardo-ului, suferința este îngrozitoare și vom vorbi despre asta. Chiar înainte de acest proces , dacă aveți pe cineva bătrân în familie sau oameni bolnavi, atunci poți vedea cât de mare este suferința separării de corp. Și nu despre ei este vorba, ci despre noi.

În Statele Unite există o piatră de mormânt, pe care stă scris următorul vers:

Nu uita, prietene, ce treci pe lângă mine,
Așa cum ești acum, am fost și eu
Și unde sunt eu astăzi, la fel și tu vei fi,
Pregătește-te prietene, ca pe urmele mele să vi.

Avem obiceiul să ne îngrijim de trupul nostru: mergem la sala de sport, la cosmetician, la coafor, la nutriționist, la medic, etc. Dar ceea ce ne va ucide este exact corpul nostru. El este cel care ne va trăda și va pune capăt zilelor noastre. Este ceea ce credem că suntem, până ajungem la calea perceperii. Și ce facem în tot acest timp? Ne preocupăm de noi înșine și nu-i ajutăm pe ceilalți.

Ne îngrijim de acest corp care ne va ucide, și nu ne ocupăm exact de ceea ce ne reînvie, de ceea ce ne aduce la iluminare, și anume de a avea grijă de ceilalți.

Și nici nu putem lua acest corp cu noi. Bineînțeles că nu spunem să nu ne îngrijim de corpul nostru, ci vorbim doar despre greșeala care însoțește îngrijirea corpului. Când această greșeală va deveni clară, veți face ceea ce trebuie cu corpul și nu cu ceea ce nu trebuie.

Desigur că avem nevoie de corpul nostru pentru a ajunge la iluminare, de aceea  ne îngrijim de sănătatea lui. El este instrumentul nostru pentru iluminare. Iar dacă mergem pe această cale, îngrijirea lui va fi cu totul altceva. 

Și paradoxul este, cu cât petrecem mai mult timp având grijă de noi înșine, cu atât acumulăm mai multă karma negativă, pentru că, atunci când ne concentrăm toată atenția pe noi înșine, ne identificăm din ce în ce mai mult cu cel ce nu suntem noi. Deci, cu cât ne îngrijim de noi înșine mai mult, cu atât ne afundăm mai mult în Samsara. Am mers la sala de sport două ore – am ieșit cu două ore mai bătrâni. Și acum vedeți unde este greșeala.

    Câteva versete ale maestrului Shantideva despre moarte

Vă voi citi câteva din versetele maestrului Shantideva, din cartea „Ghidul de viață a luptătorului spiritual”, capitolul 2: 

34.
Va trebui să pierd totul deodată!
Prin faptul că nu am înțeles toate acestea,
Am comis nenumărate tipuri de păcate,
De dragul prietenilor și dușmanilor mei.

35.
Toți dușmanii mei vor înceta să mai fie,
Prietenii mei și ei vor înceta să mai fie,
Și mie îmi va veni, de asemenea, sfârșitul,
La fel și toate celelalte lucruri.

36.
La fel sunt și toate fenomenele ce există:
Precum experiența trăită într-un vis,
Îndată, ea doar o amintire va rămâne,
Și tot ce a trecut – nu se mai întoarce.

37.
Chiar și în această scurtă viață,
Au trecut deja mulți prieteni și dușmani,
Dar relele cumplite comise pentru ei
Înaintea mea rămân.


Toate răutățile vor rămâne înaintea mea. Pentru a-l câștiga pe cel dorit, am mers și am trădat pe altcineva, am făcut tot felul de lucruri urâte. Acești oameni față de care am făcut faptele, de mult au trecut din lumea mea, și eu am trecut din această lume, dar răutatea este aici și asta este karma. Și ea îmi va dicta realitatea mea viitoare. Un exemplu frumos este pisica din povestea Alice în Țara Minunilor, care șade pe un copac și zâmbește, pisica dispare și rămâne doar zâmbetul – asta este.

38.
Dintr-o dată, fără să bag de seamă,
Fiind sub influența otrăvii ignoranței,
A dorinței și a urii,
Am comis atâta rău.

60.
Orice lucru ce m-a făcut fericit în trecut,
S-a terminat, nimic nu a mai rămas din el!
Dar, datorită atașamentului meu față de acele lucruri,
Am acționat contrar sfaturilor maeștrilor mei spirituali.

Adică, am acționat ca și când ar exista ceva în afară pe care trebuia să-l obțin sau să-l dau la o parte, am reacționat din ignoranță, și acum trăiesc cu karma pe care am acumulat-o. Aceste lucruri s-au risipit de mult, deoarece aceasta este natura lucrurilor din Samsara. Ele sunt doar apariții, sunt o iluzie pe care o proiectăm. Dar karma va rămâne între timp cu mine. El spune:

61.
Corpul tău, și tot ce ai în viața ta acum
Nevoit vei fi să le pierzi, prieteni și rude,
Și singur vei pleca – cine știe unde?
La ce-ți folosește să-ți faci prieteni și dușmani?


Ne spune oare maestrul Shantideva că este rău să avem prieteni? Nu, nu spune asta. Când este rău? Atunci când nu înțelegem de unde vin ei, și acționăm ca și cum aceștia ar avea o existență proprie de sine. Doresc să le fac un bine și, între timp, încalc un jurământ pentru a obține ceva pentru ei. Iar acum rămân cu rezultatul.

    Jurămintele și situațiile de încercare

Când ar trebui să fie încălcat un jurământ? Răspunsul este, niciodată. Niciodată nu vom încălca jurământul de dragul cuiva.

Există uneori un jurământ cu mult mai înalt și pare să vină în contradicție cu alt jurământ. Dacă înțelegem profund jurămintele vom vedea că nu există nicio contradicție. Trebuie înțeles că nu încălcăm de fapt jurământul, ci îl păstrăm pe cel inferior într-o formă mult mai înaltă.

Există legenda despre Robin Hood care fură de la cei bogați pentru a da celor săraci. În Dharma se spune că aceasta este o mare greșeală. Nu putem face bine cuiva prin a face altuia rău. Dacă dorea să-i ajute este minunat. Dar în măsura în care încalcă jurământul de a nu fura – asta este mai rău.

Pentru cine facem astfel de lucruri? Pentru nimeni. Nici măcar pentru Lama. Dacă Lama vă spune să faceți ceva, iar voi credeți că acest lucru este o încălcare de jurământ, va trebui să-i spuneți Lamei: „Îmi pare rău, m-ai învățat altfel” sau „M-ai învățat altfel – te rog explică-mi de ce îmi ceri asta”.


  Suspendarea jurisdicției

Întrebarea este, cum Buddha a putut să ucidă pe cineva pentru a salva cinci sute de oameni?

Răspunsul este că în acea situație Buddha a mers după un jurământ cu mult mai înalt. Dar pentru asta avem nevoie de mintea lui Buddha. Uneori există situații care, în ochii noștri dintr-un trup de carne și oase, pot părea fărădelegi. Nu trebuie să judecăm niciodată pe cel care săvârșește astfel de lucruri, pentru că nu știm cine este el și de ce face asta. Noi vedem doar ceea ce percepem din mica noastră perspectivă.

Deci, ce trebuie să facem atunci când cineva face o faptă rea? Va trebui să facem tot posibilul pentru a împiedica fapta rea, altfel, vom acumula karma negativă. Dar, în nici un caz nu-i judecăm pe cei care fac rău. Nu știm cine sunt și nu știm care este motivul lor ultim. Este posibil să avem o perspectivă de jumătate de minut, iar ei pot avea cinci secole înainte. Nu știm cine sunt. De aceea nu-i vom judeca niciodată. Îi vom iubi întotdeauna în inimile noastre. Și vom face tot posibilul pentru a preveni infracțiunile.

Este foarte important să înțelegem că un om care a făcut deja o cale lungă, perspectiva lui este cu totul diferită de a noastră, ca exemplul cu Buddha. Datorită faptului că Buddha a putut să citească mintea criminalului și a știut că intenționează să ucidă pe toți cei de pe vas, i-a luat-o înainte și l-a omorât. De ce? Pentru a-l salva pe criminal de o karmă cumplită.

Cine are voie să facă așa ceva? Numai cei care sunt capabili să-l ducă pe ucigaș după moartea lui într-o lume mai bună, în loc să cadă în infern ca urmare a uciderii celor de pe vas. Dacă nu aveți această capacitate, nu încercați să faceți asta.

Dacă nu putem citi mințile oamenilor, în niciun caz nu trebuie să-i judecăm pentru ceea ce fac. Iar dacă vedem pe cineva că face ceva rău va trebui să-l oprim pe cât putem noi mai bine.

    Cu toți sunt mama mea

Ceea ce ne ajută cu adevărat, este înțelegerea că fiecare ființă a fost cândva mama noastră. Datorită faptului că ne-am încarnat de un milion de eoni, asta înseamnă că fiecare ființă din viața noastră a fost deja mama noastră.

Dacă mama voastră în această viață, ar face o fărădelege, ce ați face? Ați încerca s-o opriți. Dar n-ați judeca-o și n-ați bate-o și n-ați chinui-o.

Atunci când vin oamenii și spun „Uite, a ucis! Este un terorist!”, ce vei face? Dacă mama ta ar fi făcut aceste acte, ce ai face cu ea? A-i împiedica-o de la faptă, tocmai datorită compasiunii față de ea, dar în niciun caz nu o judeci în inima ta, și nici nu o condamni. Inima va rămâne deschisă. Orice ai face, inima va trebui să rămână deschisă, iubitoare, cu compasiune și fără judecată.

    Noi suntem cei care ne creăm lumea, cu binele și cu răul din ea

Cineva întreabă: „Cum pot eu să iert un act cum ar fi dărâmarea Turnurilor Gemene? Cum pot să mă gândesc că Bin Laden a fost mama mea? Am o problemă cu asta”. 

Există o parte a conștiinței noastre de care nu suntem conștienți. Este nevoie de mult timp să ajungem la o vedere înaltă, la înțelegerea că numai noi suntem cei care am proiectat toată această lume din canalele noastre energetice: turnurile gemene, criminalii și pe Maica Tereza. Toate acestea vin de la noi. Și când înțelegem asta, începem să ne controlăm karma, pentru că atunci înțelegem cum i-am creat, iar apoi vom începe să o creăm pe Maica Tereza și nu pe teroriștii.

Dar ce vom face între timp, până când vom vedea asta? Pentru că tot ceea ce am vorbit despre proiecții, ele încă nu sunt reale pentru noi. Lucrurile ni se par că apar din exterior, fără să aibă vreo legătură cu noi. Cu toate că nu am experimentat în mod direct faptul că percepțiile vin din noi, vom lucra în prezent la nivel intelectual și ne abținem de la reacția noastră obișnuită de a judeca, și atunci vom începe să urcăm pe spirala care ne va duce la perceperea directă.

Ce se întâmplă dacă auzim pe cineva care plănuiește un sabotaj? Dacă ne stă în putere să facem ceva ca să-l oprim, vom face asta. Dacă trebuie să chemăm poliția pentru a-l aresta, ca să nu poată comite fapta, o vom face. Dar ceea ce contează este să nu ne închidem inima, și nici să-l condamnăm. La nivelul convențional vom spune: „Nu știu cine este el.”, iar la nivelul înalt – „A venit din mine.”, din cea mai profundă înțelegere a vacuității.

    Purificarea noastră și a întregii lumi

Cum putem să evităm de fapt toate aceste orori din lumea noastră? Doar prin a ne purifica mintea, pentru că de acolo au venit. Cu cât aprofundăm această înțelegere, cu atât ne va stimula să practicăm și să ne purificăm. În prezent, nu putem face nimic semnificativ pentru a schimba situația, decât să plantăm semințele pentru viitor.

Mintea tuturor produce același adevăr? Da, karma poate fi comună pentru un grup de persoane. Faptul că ne aflăm, de exemplu, în această lecție, dobândind înțelepciune împreună, înseamnă că odată am adus o mare binecuvântare altora ca grup. Cu toți experimentăm aceeași țară sau aceeași cameră. Fiecare are propria sa karmă, dar karmele se poate întâlni. Dacă acționăm împreună, atunci această karma va rodi pentru noi toți. Și totuși, karma este individuală.

    Karma de a auzi aceste lucruri

Toate aceste lucruri pe care le auzim sunt dificile. Și este firesc să fie așa. Încă nu cunoaștem aceste lucruri și ne opunem. De aceea, încă suferim.

Dar faptul că le auzim este deja o karmă minunată. A auzi despre această concepție asupra lumii, chiar dacă nu am adoptat-o ​​sau încă nu am interiorizat-o, deoarece acest proces necesită timp și depinde de noi, cât de repede vrem să ieșim din suferință, este o karmă extraordinară care ne-a rodit. Vine din noi.

Credeți că eu vi le spun? Nu, voi vi le spuneți. Eu doar scot decibeli. Sensul cuvintelor le dați numai voi. Eu nu pot să vă pun sensul în conștiința voastră. Nu am această abilitate. Sensul vine din karma voastră, din faptul că ați făcut multe fapte bune. Faptul că legați literele în cuvinte, apoi într-o propoziție, îi dați un sens și înțelegeți ceea ce încerc să vă transmit – sunteți numai voi, aceasta este karma voastră. Eu sunt complet goală de orice natură și cuvintele mele de asemenea sunt complet goale.

Aceleași cuvinte, le pot spune unui grup de oameni, după care unii vin și îmi spun „mulțumesc”, iar alții îmi spun: „Lucrurile ce le-ai spus nu mi se par …”

De asemenea, și cuvintele lui Buddha sunt goale. În măsura în care găsim înțelepciune în ele și ne aduce la iluminare – asta este tot karma noastră.

Onoarea că ați venit la aceste lecții este a voastră. Ceea ce v-a adus aici și [faptul] că ați înțeles sensul lucrurilor – este karma voastră minunată. Și asta pentru că ați făcut multe binefaceri, mult timp. Într-o zi veți vedea asta direct. Când veți medita mult, veți ajunge să vedeți că absolut totul vine din voi, fără excepție.

Cineva poate spune: Să zicem că Robin Hood s-a gândit astfel: „Bine, fac ceva rău. Sunt dispus să iau rezultatele karmice asupra mea. Am făcut asta ca să ajut pe ceilalți”. Răspunsul este că în principiu, legea karmică spune că dintr-un lucru rău nu poate ieși un lucru bun. Din sămânța de lămâie nu va ieși un curmal.

    4. Suntem nevoiți să ne naștem iar și iar într-o viață de suferință.

Yang yang = iar și iar,
 Nying tsam jorwa = a renaște
.

    Traversăm linia din nou și din nou.

Ce linie? Linia dintre moarte și renaștere. Dacă suferința numărul trei a fost că ne lepădăm trupul din nou și din nou, aici vorbim despre trecerea liniei dintre moarte și renaștere, în viața următoare.

Energia care ne duce din această viață la următoarea viață este o energie defectă; Este o energie care este guvernată de legile karmice. Deci, până când nu ne vom elibera de această energie, vom continua să suferim, indiferent în ce viață vom cădea. Deoarece acum:

    – aceeași energie care ne aduce sănătate, este exact aceeași energie care ne va aduce boala.
    – aceeași energie care ne aduce tinerețea, este exact aceeași energie care ne va aduce bătrânețea.
    – iar cea care ne dă viață, este cea care ne aduce moartea. Și este inevitabil.

Există o istorioară bine cunoscută în literatura budistă despre un rege care trăia într-un mare regat, iar consilierii săi vin și îi spun că s-a întâmplat un mare dezastru, și anume s-a descoperit că ceva otrăvește apa în regiunile îndepărtate de capitală, iar oricine bea apă înnebunește. Apa continuă să curgă, toxinele se apropie de capitală, iar oamenii înnebunesc.

Regele trimite oamenii să strângă multă apă, dar știe el câtă apă poate stoca? Va veni otrava. Așa că spune: „Voi desena un X pe frunte, și atunci când voi bea din apa otrăvită și voi înnebuni, voi vedea X-ul în oglindă și îmi voi aminti că sunt nebun”. Și ce se întâmplă? El desenează X-ul, bea apa otrăvită și nu-și mai poate aminti. E nebun, și-a pierdut mințile.

Asta ni se întâmplă și nouă, suntem nebuni în acest sens. Suntem cufundați adânc în ignoranță, într-o concepție asupra lumii care nu înțelege. De fiecare dată când trecem linia dintre moarte și renaștere, uităm. În literatura evreiască se spune că vine un înger și ne plesnește ușor peste nas, motiv pentru care avem această adâncitură sub nas și de aceea am uitat.

Deci, a treia suferință se referă la lepădarea trupului fizic, iar patru se referă la trecerea în următorul corp. Pasajul în sine, are multe suferințe în el. Vom vorbi despre el.

Amintiți-vă cine ne oferă aceste descrieri – Primul Panchen Lama, o ființă iluminată. El a devenit iluminat deja în viața anterioară și a ajuns iluminat în această viață. La vârsta de 14 ani el descris iluminarea completă. O astfel de persoană are atotcunoașterea. “Cum vă pot ajuta? Hai să vă descriu. Nici măcar nu știți unde sunteți.” Asta ne spune el.

5. După urcuș vine coborâș.

   Yang yang = iar și iar.
    To = urcuș, în sus.
    Men = coborâș, în jos.

    To Men Du = ar însemna sus, jos.

    Gyurwa = este verbul care face Tomen în sus și în jos.

Deci, a cincea suferință spune că tot timpul urcăm și coborâm. Suntem în continuu când sus, când jos.  Karma este energia care vine mereu în valuri. Karma urcă și coboară:

    – De fiecare dată când ajungem la o funcție înaltă, vom cădea din ea. Nu avem cum să o menținem.
    – În orice relație există o ascensiune, după care va veni declinul.
    – Viața însăși ne va duce la moarte.

Panchen Lama nu ne învață degeaba aceste lucruri. El spune: “Cum să vă fac să vă mișcați mai repede? Pentru că nu există timp”. Este important să vă gândiți la aceste lucruri, să vă gândiți la exemple din viața voastră. Viața însăși este cea care ne duce spre moarte, iar întreaga noastră problemă este să ieșim din ea.

    6. Întotdeauna singur.

  Drok = prieten, însoțitor, tovarăș de companie.
  Drok Mepa
înseamnă fără prieten, fără tovarăș.

Ce înseamnă asta? Că suntem întotdeauna singuri. Nu putem să acumulăm karma pentru alții, iar alții nu pot acumula karma pentru noi. Nu le putem da propria noastră karma, și nici ei pe-a lor. Suntem karma noastră și nu o putem împărtăși cu alții. Și așa este pentru totdeauna, chiar dacă suntem pentru o clipă însoțiți de cineva. Iar această karma de a fi însoțiți este una frumoasă. Karma este individuală. Când întâlnim pe cineva va fi temporar, pentru că drumurile noastre se vor despărți din nou.

La cinci secunde după ce închidem ochii, nu ne vom mai aminti cine am fost. Sunt persoane care chiar înainte de a muri, uită de membrii familiei lor, nu-i mai recunosc de fel. Lama Dvora Hla povestește că mama dânsei nu a mai recunoscut-o când se afla pe patul de moarte. Nimeni nu poate veni cu noi în momentul morții.


    Concepția asupra vieții

Și dacă revenim asupra încălcării jurământului: Pentru cine încălcăm un jurământ? Nu există nimeni ca să încălcăm un jurământ pentru el, pentru că nu există nimeni acolo. Nu în modul suprem. El apare separat de noi, funcționează separat de noi, dar el este proiecția noastră. Și când învățăm să înțelegem acest lucru, nu ne vom mai supăra pe el, pentru că el suntem noi. Atunci pe cine ne mai supărăm?

Când există o înțelegere profundă, ce va rămâne în locul mâniei și a criticii? Doar regretul. Cum de am făcut așa ceva? Cum am putut crea o astfel de lume și nici măcar nu știu? Și asta este o forță motrică, pentru că spune: „Trebuie să îmi dau seama cum să nu mai fac asta, pentru că oamenii suferă”.

Nu avem ce să remediem la ceilalți. Dacă cel mai bun prieten al meu mă învinuie de ceva, ce voi face? Îl învinui și eu, sau merg să iau prânzul cu el? Ce voi face? Nu contează. Pot lua prânzul cu el dacă vreau să-l onorez, dar nu pentru a-l corecta. Dacă el mă învinuiește de ceva, înseamnă că eu am făcut la fel altora, și karma mi se întoarce asupra mea. 

Iată legea budistă: Dacă vedeți că cineva face ceva bun, respectați-l și bucurați-vă pentru el. Dacă vedeți pe cineva că face un lucru rău, ce veți face? Îngrijiți-vă de interiorul vostru.

Dacă vă puteți aminti de o singură propoziție pe care am spus-o aici, luați-o în considerare. Vă va schimba viața.

    Karma și iluminarea 

Întrebarea este: karma este în minte? Da. Există niveluri ale minții.

    – Există mintea grosieră, și asta include mintea care cunoaște matematica și înțelege muzica fină. 

    – Există o minte subtilă și există o minte și mai subtilă. Ceea ce merge cu noi în viața următoare este mintea cea mai subtilă, și aici stă karma. De obicei, în viața de zi cu zi nu avem niciun contact cu ea. Ea rămâne închisă în ceea ce numim: Mi Shikpe Tigle. O picătură care se află în chakra inimii, iar aici se află mintea cea mai subtilă și nu avem acces la ea, deoarece canalul nostru principal este blocat.

Atunci când murim, acest loc se deschide, mintea părăsește trupul și pleacă într-o altă lume. Toată înțelepciunea este să învățăm să deschidem acest loc înainte de moarte, iar atunci am învins moartea, nu vom mai muri. Nu este un proces ușor de a-l deschide. Și chiar și după ce se deschide, dacă nu deținem controlul asupra situației, forțele karmice ne târăsc după ele în suferință. Și vom continua așa dacă nu vom ajunge să deținem controlul. 

Acesta este scopul studiilor și al Tantrei. Aceste lucruri se fac de fapt în etapele avansate ale Tantrei. Iar pentru asta este nevoie de multă pregătire pentru a reuși. Nu putem sări direct în aceste etape.

Pentru asta învățăm toate aceste lucruri: ca să ajungem la această minte foarte subtilă înainte de moarte. Cu toții vom ajunge la ea în momentul morții, dar atunci vom fi neputincioși să facem ceva cu ea, deoarece nu avem niciun control și karma ne ia după ea. Dacă reușim să ajungem acolo înainte de moarte – și toată practica noastră este de a ajunge acolo, am învins moartea și atunci vom deține puterea și [astfel] îi vom putea ajuta pe ceilalți.

Unde se află semințele? Tot acolo.