Lecția 6 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 6
 
 
 
În acest seminar ne ocupăm de tradiția Lo Jong, ceea ce înseamnă antrenament al minții.
 
În lecțiile trecute am discutat despre modalitățile de comportament și despre cum să evităm daunele și cum să ne înfrânăm instinctele care ne produc suferință.
 
Versetul 8:
 
8.             Fie ca toate acestea să nu mai fie niciodată pătate
                 De cele opt gânduri lumești
                 Și fie ca totul ca o iluzie să îl percep
                 Și, de lanțurile atașamentului, eu însumi să mă eliberez.
 
Ultimul cuvânt Shok care apare în verset înseamnă ”fie”. În limba tibetană se pune la sfârșit de frază.
 
După ce autorul ne-a descris toate practicile destinate de a ne deschide inima și a ne elimina semințele grele al căror rod ne produce numai suferință, în versetul 8 el ajunge la esență.
 
 
Lanțurile
 
Vom începe cu sfârșitul versetului. Ce sunt aceste lanțuri care ne leagă? Sunt lanțurile care ne leagă de Samsara. Ele ne înlănțuie de o existență suferindă. Cauza care ne determină să trăim în Samsara sunt afecțiunile noastre mentale și karma.
 
Afecțiunile mentale sunt cele care ne aduc necazuri. Se spune că există 84.000 de variante diferite ale acestora, cele principale fiind supărarea, ura, gelozia, ignoranța, dorința care nu înțelege de unde provin lucrurile în lumea noastră.
 
Dorința este o afecțiune mentală pentru că ne agită mintea.
 
Deci, aceste lanțuri sunt afecțiunile mentale care ne controlează și karmele pe care le-am acumulat în trecut, prin comportament, gândire și vorbire.
 
Ele ne leagă de Samsara până când vom învăța să ne desprindem de ea. Ele sunt lanțuri puternice care ne leagă strâns de Samsara. Cum știm asta? Pentru că încă ne mai aflăm aici în căutarea fericirii.
 
Nu este ușor să ne eliberăm de ele, iar pentru acest lucru este nevoie de multă învățătură. Este nevoie de a ne crea condiții de meditație ca să le vedem în profunzime și să le distrugem.
 
Pentru acest lucru va trebui să ne dezvoltăm abilitățile meditative pentru a ajunge la concentrare maximă. De aceea, este nevoie de retreaturi, pentru că în viața zilnică nu ne putem concentra bine.
 
Bineînțeles că va trebui să medităm zilnic, poate o jumătate de oră, chiar și un sfert de oră este mai mult decât nimic.
 
Pentru a tăia rădăcina Samsarei este nevoie o lungă perioadă de concentrare profundă. Acesta este și motivul pentru care se merge pe perioade atât de lungi în retragere.
 
Oamenii care au fost în retreat spun că fiecare reclamă pe care au auzit-o vreodată apare în minte, lucru care deranjează foarte mult meditația.
 
Așa că va trebui să ne gândim de două ori la anunțurile pe care le ascultăm pentru că ele vor deveni factori de perturbare a meditației.
 
Este foarte important să fim atenți la ce ne expunem mintea, pentru că totul se înregistrează, totul rămâne în minte.
 
Pentru a ne elimina karma negativă nu este nevoie să ne amintim exact ceea ce am făcut. Deci, cum putem să ne lichidăm karma dacă nu ne amintim ce s-a întâmplat? Ea va apărea în viața noastră.
 
Cum? Sub forma aceluia care ne atacă sau ne rănește sau ne insultă, pentru că el vine din karma pe care am făcut-o.
 
Deci, se prea poate să nu știm ce l-a adus la noi, pentru că această percepție a modului de funcționare a mecanismului karmic este rezervată lui Buddha. Există multe persoane avansate care pot vedea acest mecanism.
 
Pe măsură ce meditați, veți începe să înțelegeți din ce în ce mai mult conexiunile dintre cauză și efect. Și, chiar dacă încă nu înțelegem, faptul că ni se întâmplă lucruri neplăcute, acestea ne arată ce fel de karmă avem.
 
Dacă vine cineva și ne insultă, el ne spune: ”M-ai insultat! Încetează de a mai insulta!”.
 
Dacă cineva vine și ne rănește, el ne spune: ”Ai rănit ființele! Nu ai păzit viața! Oprește-te de a mai face rău altora! Nu mai omorî!
 
Lumea ne învață în permanență și mai ales ne învață prin situațiile grele prin care trecem. Iar când ni se întâmplă lucruri neplăcute, în loc de a mai reacționa în modul nostru obișnuit: ”ah, uite ce mi-au făcut!”, să ne spunem: ”ah, asta trebuie să curăț, cu acest lucru trebuie să lucrez!
 
În limba engleză există o expresie frumoasă ”Grist for the mill”, adică grâul de moară. Lumea ne oferă în permanență grânele pe care să le zdrobim și de a ne crea iluminarea. Dacă în loc de a ne gândi că lucrurile există independent de noi, ne vom spune acum: “ah, s-a întors la mine!, este exact de ceea ce am nevoie!”, atunci fiecare situație va fi pentru noi o oportunitate și toată lumea va deveni un învățător.
 
Cel mai rapid mod de a progresa este de a înțelege că totul este o oportunitate și că fiecare este un învățător.
 
Ce înseamnă iluzia la care se referă versetul? Ea este gândul că lucrurile au o existență proprie de sine și neînțelegerea de unde vin lucrurile.
 
Iluzia este de a crede că mașina care ne lovește nu are nicio legătură cu noi.
 
Până când nu vom tăia lanțurile iluziei, lucrurile vor continua să ni se întâmple.
 
 
Cele opt gânduri lumești
 
În limba tibetană, cele opt gânduri lumești se spune:
 
འཇིག་རྟེན་ཆོས་བརྒྱད
Jikten chu gye
 
Jikten = lume. Aici are sensul de lumesc.
Chu = lucruri, în acest context înseamnă gânduri.
Gye = opt.
Deci, cele opt gânduri lumești. Dacă stăm să ne gândim bine, acestea rezumă tot ce facem și ne preocupă în Samsara.
 
 
Primul gând lumesc
 
Cu toți căutăm fericirea și fugim de suferință, nu este așa? Căutam să ne fie bine și nu dorim să ne fie rău. În aceste privințe, suntem cu toți egali.
 
Vrem cu toți să avem bani, mijloace de trai, lucruri, bunuri. Deci, primul gând lumesc este gândul de a obține lucruri: bani sau alte bunuri.
 
རྙེད་བཀུར་བྱུང་ན་དགའ།
Nyekur jung na ga
 
Ga = a fi bucuros,
Nyekur = lucruri materiale,
Jung na = dacă le obții.
Adică dacă obțin lucruri materiale atunci sunt mulțumit. Sau sunt bucuros dacă obțin ceva.
 
Această frază exprimă preocuparea noastră de a fugi după lucruri materiale.
 
Este important să înțelegem că nu scrie aici că este interzis să ne bucurăm de bunuri materiale. Ceea ce se spune este că ne petrecem timpul în căutarea acestor lucruri și credem că fericirea noastră depinde de ele, deoarece nu înțelegem de unde provin.
 
Pe când, toate acestea provin din ignoranță. Credem că vom avea mai mulți bani dacă furăm, de exemplu.
 
Atât timp cât nu vom înțelege de unde provin lucrurile noastre, de unde vin banii, acest fapt este primul din cele opt gânduri lumești care ne provoacă suferință.
 
Din cauza neînțelegerii provenienței bunurilor, vom comite fraude: poate vom fura, poate vom înșela, iar toate aceste ne vor aduce numai necazuri în viitor.
 
Deci, nu ne este interzis să ne bucurăm. Cel care a dobândit înțelepciunea înțelege de unde provin lucrurile și știe cum să planteze semințele abundenței, atunci când va apărea ceva în viață, atunci plăcerea lui va fi completă.
 
El va spune: “Oh, mi-a apărut acest lucru pentru că am fost darnic în trecut. Acesta este rodul generozității mele”.
 
El vede karma în acțiune și se bucură de mecanismul ei. Știe că deține control. Dacă el va fi în continuare generos va putea produce tot ceea ce își dorește.
 
Când înțelegem cum ajunge mâncarea în viața noastră, numai atunci ne vom bucura pe deplin de ea. Dalai Lama când ascultă muzică, este complet cufundat în ea sau când mănâncă se bucură de fiecare înghițitură și o savurează, pentru că nu mai este atașat de mâncare.
 
El nu mai gândește: ”cât este de gustoasă prăjitura, mai vreau una!”.
 
Dalai Lama înțelege că lucrurile bune se datorează generozității. Semințele plantate au rodit, iar acum se poate bucura de rod.
 
Și dacă înțelegeți bine aceste lucruri, atunci când veți primi ceva, oferiți-l altuia. În acest fel vă veți asigura să primiți mai târziu două lucruri similare cu primul.
 
Din punct de vedere karmic, nu există niciun ban în univers care să nu vină din generozitate și dăruire. Abundența vine numai din generozitate.
 
Banii nu garantează abundența. Puteți avea un sac plin de bani și să fiți în mijlocul deșertului și să nu existe niciun magazin din care să puteți cumpăra ceva.
 
În societatea noastră se perindă ideea că trebuie să muncim din greu pentru a obține cele necesare. Întrebarea este: oare munca grea aduce abundență?
 
Răspunsul este că dacă ar fi adevărat acest lucru, atunci toți cei care lucrează la pavatul drumurilor, ar fi fost plini de bani.
 
Dar, după cum știm, lucrurile nu stau așa. Oare abundența vine din faptul că suntem educați, că avem studii superioare? Dacă învățământul superior ar fi adus abundența, atunci oricine cu o asemenea educație ar fi plin de bani. După cum știm, sunt destui educați și trăiesc în lipsuri mari.
 
Ați auzit vreodată că sunt persoane care stau acasă și nu fac nimic, dar în schimb au mulți bani? Și sunt destui.
 
Deci, primul gând lumesc este gândul care caută abundența materială fără să înțeleagă de unde provine abundența materială. Garantat, va eșua, mai devreme sau mai târziu.
 
Ce se întâmplă dacă înșelăm și nu suntem prinși? Oare avem mai mulți bani acum pentru că am înșelat?
 
Acest lucru nu se poate întâmpla! Karma produce doar rezultate similare, nu este așa? Rodul va fi întotdeauna similar seminței karmice plantate în urma unui act făcut.
 
Care este rezultatul înșelătoriei? În viitor, vom fi noi înșelați sau vom trăi într-o lume în care oamenii se înșală unii pe alții sau nu putem avea încredere în nimeni.
 
Deci, dacă am primit bani, ei au venit numai din generozitate.
 
 
Al doilea gând lumesc
 
མ་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Majung na miga
 
Acest lucru înseamnă sunt supărat dacă nu obțin ceva.
 
Deci, primul gând lumesc este mulțumirea, bucuria pentru bunurile obținute. De exemplu, cineva este mulțumit de mașina lui nouă. Este ceva rău să avem o mașină nouă și să ne bucurăm de ea? Bineînțeles că nu.
 
Ce este greșit în acest gând? Faptul că nu înțelegem de unde ea vine, iar acest lucru creează Samsara. Și invers, dacă ne dorim o mașină sport roșie și nu avem bani să o cumpărăm, vom fi nemulțumiți și triști. Deci, primul gând este bucuria când obținem ceva, iar al doilea este nemulțumirea sau tristețea când nu putem obține ceea ce vrem.
 
 
Răbdarea care vine din înțelegere
 
Dacă până acum am făcut lucrurile așa cum ne-am obișnuit, învârtindu-ne mereu prin Samsara, de-abia acum începem să facem primii pași pentru a descifra secretul.
 
Ceva începe să se schimbe în înțelegerea noastră. Lucrurile vor începe să se miște puțin.
 
Deoarece cu toții avem miliarde de karme acumulate de-a lungul vremurilor, vom trăi perioade de tranziție, perioade în care încă ni se va părea că ”Cei drepți suferă și cei răi prosperă ”.
 
Deci, cel care se află pe află pe cale încă va mai avea eșecuri. El nu se va demoraliza în fața obstacolelor dacă înțelege învățătura.
 
El își spune: “Bine, bine, se întâmplă acum, este lecția pe care trebuie să o învăț”. El nu sare de bucurie când îi vine mașina roșie și nici nu se plânge că nu are o mașină roșie. El înțelege cum ajung lucrurile în viața lui și continuă să le creeze.
 
Sfatul este ca atunci când se întâmplă lucrurile, atunci când karma dă rezultate, să vă continuați calea.
 
Tot ceea ce trebuie făcut este să spuneți întotdeauna adevărul, să nu înșelați, să fiți amabili, să vă păstrați generozitatea, să vă păstrați comportamentul sexual corespunzător, să nu vorbiți aiurea, să nu vorbiți pe ton ridicat sau dur, să nu dezbinați și așa mai departe.
 
Păzirea jurămintelor este ceea ce creează viitorul.
 
Ceea ce vă rodește acum sunt semințele din trecut pe care le-ați plantat și pe care nu le-ți purificat. Karma s-a terminat. Iar acum veți continua să creați o lume nouă.
 
 
Al treilea și al patrulea gând lumesc
 
བདེ་བ་བྱུང་ན་དགའ།
Dewa jung na ga
 
 
མ་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Majung na miga
 
Dewa = plăcere sau bucurie.
Dewa jung na ga înseamnă sunt bucuros dacă mă simt bine.
Majung na miga înseamnă sunt supărat dacă nu mă simt bine.
 
Cu toții căutăm să ne simțim bine. Dacă ne simțim bine, atunci totul e bine. Dacă nu ne simțim bine, vom fi sarcastici și iritați, nu vom vorbi frumos și așa mai departe.
 
Cine înțelege învățătura, că îi este bine sau rău, își păzește cu strictețe jurămintele.
 
De multe ori oamenii când sunt obosiți sau se simt rău se folosesc de această situație drept justificare, în sensul că își spun: “astăzi îmi este permis să mă supăr, să țip, să fiu urâcios sau să insult.
 
Cine le-a aprobat un asemenea comportament? Doamna karmă notează tot. Dacă sunt furioși și supărați, acestea se vor întoarce din nou asupra lor prin persoane care se vor comporta la fel ca și ei.
 
Cine înțelege mecanismul karmic, se simte bine sau rău, nu se lasă târât de sentimente și își păstrează un comportamentul adecvat, moral, integru, își menține o atitudine corectă față de ceilalți.
 
El își păzește mintea de a nu fi perturbată de sentimente grele, precum gelozia, ura, furia și așa mai departe.
 
Tot ceea ce trebuie este să ne reamintim de cauzalitatea corectă, de faptul că toate lucrurile sunt goale de orice natură și că tot ceea ce trăim este în funcție de ceea ce am semănat.
 
Indiferent că ne simțim bine sau rău, ne continuăm calea, ne continuăm practica. Nu vom mai spune: “Astăzi mă simt rău, nu pot să meditez”. Nu meditați, nu veți culege nici roadele meditației.
 
Dacă sunteți cu adevărat pe calea dharmei, datorită iubirii și a compasiunii față de ceilalți, atitudinea față de ceilalți nu ar trebui să fie deloc afectată de modul în care vă simțiți.
 
 
Al cincilea și al șaselea gând lumesc
 
སྙན་གྲགས་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Nyendrak jung na ga
 
 
མ་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Majung na miga
 
Nyendrak = reputație sau faimă.
Nyedrak jung na ga înseamnă sunt bucuros dacă am reputație bună.
Majung na miga înseamnă sunt supărat dacă nu am reputație bună.
 
Ce facem în Samsara, din punct de vedere pozitiv?
– primul lucru pe care-l facem este să căutăm bunuri, bani.
– al doilea lucru este să ne simțim bine.
– al treilea lucru este să ne preocupăm de reputația noastră, numele nostru să fie bun.
 
Deci, dacă alții gândesc bine despre noi, avem un nume bun, atunci suntem mulțumiți. Iar dacă suntem criticați sau vorbiți de rău, suntem triști.
 
Aceste este modul nostru de a ne petrece majoritatea timpului.
 
În literatura budistă există o frumoasă poveste despre Sakya Pandita, unul dintre liderii spirituali ai curentului Sakya.
 
Pandita înseamnă în limba sanscrită înțelept. Sachia Pandita a fost considerat ca fiind unul dintre cei mai mari înțelepți budiști. Se spune că a avut foarte mulți discipoli. Nepotul lui a ajuns în Mongolia, convertindu-l pe Khan la budism.
Cineva a întrebat: “De ce Sakya Pandita a avut atâta faimă?” Vreți să știți motivul karmic, cum să obțineți reputație și faimă?
Iată motivul karmic: Sakya Pandita a avut de tânăr un Lama. Povestea spune că Lama s-a îmbolnăvit, ajungând în situația când nu-și mai putea controla nevoile.
Datorită iubirii și a devotamentului necondiționat față de Lama, Sakya Pandita îi strângea și îi curăța fecalele cu propriile lui mâini, fără nici cel mai mic dezgust.
Datorită faptului că pentru el, Lama era o persoană sfântă, era Buddha, vedea în nevoile lui nectar divin. Acesta a fost motivul karmic care i-a adus faimă lui Sakya Pandita.
 
Problema noastră este că nu vedem cum funcționează karma, nu putem face legătura corectă între lucruri. Dacă avem faimă, înseamnă că am plantat semințele care trebuiau. Dar dacă nu, înseamnă că a venit vremea să înțelegem de unde vine ea și să începem să plantăm corect.
 
În concluzie, nu avem de ce ne bucura când avem faimă sau a ne întrista când nu o avem, pentru că ceea ce există în viața noastră este rezultatul trecutului. Nu mai avem ce face. Ceea ce putem face acum este doar să plantăm.
 
Ne întoarcem din nou la maestrul Shantideva, versetul 90:
 
                 Numele bun, lauda, chiar și gloria
                 Meritul meu nu mi-l cresc,
                 Nu-mi aduc nici un câștig, nu previn boala,
                 Nu-mi vor mări puterea și nici viața nu mi-o prelungesc.
 
De ce lauda, gloria sau numele bun nu pot face toate aceste? Pentru că ele sunt doar roadele karmice, sunt rezultate. Dacă dorim să beneficiem de ele, va trebui să le plantăm acum.
 
În versetul 92 se spune:
 
                 Sunt unii care pentru reputație
                 Își sacrifică averea și chiar se sinucid!
                 Ce mai pot face atunci cuvintele de laudă?
                 Cui le mai aduc plăcere, odată ce-au murit?
 
Oamenii care nu înțeleg cauzalitatea sunt dispuși să facă orice pentru reputație.
 
El spune: Ce putem face cu cuvintele de laudă? Dacă moartea va veni , cui le mai aduc plăcere?
 
Maestrul Shantideva vine să ne taie pofta de a mai fugi după aceste lucruri. Versetul 95:
 
                 Dacă lauda spre mine sau altcineva este îndreptată,
                 Cum pot beneficia de bucuria celui ce laudă?
                 Din moment ce bucuria este numai a lui,
                 Nicio fărâmă din ea nu va fi a mea!
 
El spune: ”Bucuria aparține celui ce laudă”. Cel ce laudă se bucură de faptul că vine și mă prețuiește, pentru că semănă semințele ca el să fie respectat. C u alte cuvinte, prin faptul că el mă prețuiește pe mine va fi el prețuit. Sunt atât de mulțumită că sunt respectată! Dar cu ce mă ajută?
 
Dacă sunt acum lăudată, înseamnă că a rodit sămânță și cu asta s-a terminat. Karma s-a dezintegrat. Acum trebuie să-mi creez una nouă.
 
Deci cel care trebuie să se bucure este cel care mă laudă, pentru că el își plantează semințele pentru noi laude.
 
 
Al șaptelea și al optulea gând lumesc
 
Ultima pereche de gânduri lumești este asemănătoare celei anterioare.
 
Tura tongken jung na ga înseamnă sunt bucuros când sunt lăudat sau sunt bucuros dacă se vorbește frumos de mine.
Mera jeken jung na miga înseamnă sunt supărat când nu sunt lăudat sau sunt supărat dacă nu se vorbește frumos de mine.
 
Iar el ne spune:
 
De ce trebuie să vă impresioneze ceea ce spun ei?
Dacă aveți sămânța karmică potrivită, atunci ei vor vorbi frumos despre voi.
Și, dacă ei vor vorbi frumos va fi numai în funcție de karma pe care ați semănat-o.
 
Versetul 98:
 
                 Laudele și altele la fel atenția mi-o distrag,
                 La deziluzia celor lumești mă înfrânează să ajung;
                 Gelozia mi-o stârnește pe cei cu nobile virtuți
                 Și tot ceea ce-i mai bun în viață ele distrug.
 
Maestrul Shantideva dorește să ne strice goana după laude. El spune: Să spunem că vine cineva și ne laudă mult.
 
Acest lucru ne distrage atenția, începem să ne înfoiem în pene, să devenim aroganți și, ca urmare, spune el, ne înfrânează să ajungem la deziluzia lucrurilor lumești. Scopul nostru este să înțelegem că nu este nimic bun în Samsara.
 
Oamenii spun astăzi ceva, mâine altceva. În Samsara nu există niciun câștig. Trebuie să ieșim din ea.
 
Dacă acum avem un lucru bun, nu trebuie să ne agățăm de el. Nu există nicio garanție că mâine va fi totul la fel. Lucrurile se schimbă în permanență. Oamenii se ridică și coboară tot timpul.
 
                 ”Gelozia mi-o stârnește pe cei cu nobile virtuți.”
 
Dacă vom căuta să fim tot timpul lăudați, atunci când altcineva începe să fie lăudat, ne va stârni gelozia.
 
Versetul 99:
 
                 Și dacă da, oare cel care pune la cale
                 Să nu fiu lăudat,
                 Nu este, de fapt, cel ce mă protejează să nu cad
                 În suferința tărâmurilor inferioare?
 
Mulți sunt cei care spun: ”Am muncit din greu, am făcut multe eforturi, hai acum, spune și tu ceva bun!”.
 
Ce spune maestrul Shantideva în continuare?
 
Versetul 101:
 
                 Cei ce calea îmi blochează
                 Ca spre tărâmul suferinței să nu mă îndrept
                 Sunt ca și Buddha ce binecuvântează.
                 Atunci, de ce să-mi revărs mânia pe ei?
 
Ne străduim tot timpul să fim lăudați, să fim apreciați, iar ceilalți nu ne laudă. Ce ne oferă aceștia prin faptul nu ne apreciază?
 
Ne dau o lecție bună. Maestrul Shantideva ne spune că cel de la care așteptăm să primim laude sau să ne spună un cuvânt bun este ca Buddha însuși care stă acolo și ne blochează calea de a nu cădea în infern.
 
În concluzie, omul trebuie să facă exact invers decât este obișnuit, adică în loc să aștepte să primească laude, va trebui să laude el pe alții, pentru că numai așa își va produce mereu binele.
 
 
Cele opt ale lui Arya Nagarjuna
 
Există o altă interpretare a “celor opt gânduri lumești“, subiect în care nu vom intra.
 
Arya Nagarjuna enumeră alte opt lucruri care indică un alt mod de a exprima neînțelegerea vacuității și sunt mult mai profunde.
 
Iată lista celor opt:
 
སྐྱེ་བ།
Kyewa
A începe
 
Lucrurile nu încep de la sine.
 
De exemplu, când începeți să plătiți chiria cu bani numerar, numai datorită karmei similare pe care o aveți atât voi cât și proprietarul de la care închiriați, veți fi determinați să considerați hârtia acestei convenții ca fiind valoroasă.
 
Hârtia în sine nu are valoare, dar faptul că ați avut grijă de alții în trecut vă permite să vedeți mormanul de hârtie acceptat în schimbul unui loc de ședere.
 
Deci, niciun obiect bun din viața voastră nu va începe niciodată fără vreun motiv, cu excepția faptului că ați făcut un lucru asemănător față de altcineva în trecut.
 
འག་པ།
Gakpa
A opri
 
 
Lucrurile nu se opresc de la sine.
 
Singurul motiv pentru care migrena se oprește este că ați avut grijă de durerea altcuiva.
 
Aspirina poate fi modul în care durerea de cap se oprește, dar nu explică și de ce se oprește.
 
Motivul pentru care durerea se oprește este că ați creat o karma bună atunci când ați avut grijă de cineva în trecut; karma rămâne cu voi ca o impresie lăsată în mintea voastră în trecut, după care se manifestă prin faptul că vă simți bine.
 
 
རྟག་པ།
Takpa
Invariabilitatea sau permanența
 
Lucrurile sunt invariabile.
 
Când veți ajunge în paradisul lui Buddha, fiecare detaliu din această lume vă va aduce fericirea totală.
 
Dacă lucrurile ar exista în sine, ele nu s-ar putea schimba niciodată.
 
Takpa este o consecință a gândirii că lucrurile există în sine. Dacă lucrurile ar fi avut o existență proprie de sine, Nirvana ar fi imposibilă.
 
 
ཆད་པ།
Chepa
A înceta
 
Nimic nu există, nimic nu contează. Înseamnă a gândi că, dacă nimic nu are o natură proprie în sine, atunci nimic nu contează.
 
འགྲོ་བ།
Drowa
A merge ( în sensul că sămânța merge sau germinează)
 
A crede că lucrurile merg, adică ”a merge din starea de cauza sau sămânța spre a deveni rezultat”.
 
Acest lucru înseamnă “în creștere”. Cu alte cuvinte, a merge înseamnă că sămânța devine lăstar.
 
 
གཅིག།
Chik
Unul (un singur lucru)
 
 
ཐ་དད།
Tade
Diferit (lucruri diferite)
 
Unul sau multe (diferite). Niciun obiect nu este un singur lucru sau multe lucruri, în sine.
 
Niciun lucru în sine nu apare independent de proiecțiile noastre create de karma pe care am acumulat-o în trecut.
 
 
འོང་བ།
Ongwa
A veni
 
A crede că lucrurile vin înseamnă că lucrurile se termină sau se opresc. Germenele răsare în timp se sămânța dispare sau este distrusă.
 
A spune că ” nu vine sau pleacă”, înseamnă că nu există cauză și efect așa cum credem.
 
Modul de a opri pe cei care se ceartă cu noi la serviciu este de a ne asuma vina pentru problemele lor și nu de a ne justifica sau a-i judeca pe alții.
 
Orice se întâmplă la locul de muncă este o iluzie: ceea ce ni se întâmplă nu se datorează lucrurilor care ne apar și pe care le credem că ar fi cauza imediată, ci a faptului că, cu mult timp în urmă, am lăsat o amprentă în conștiința noastră.
 
——–
 
În cursul 12, toate acestea sunt prezentate pe larg. Vom discuta puțin despre ce înseamnă ”lucrurile nu încep”.
 
După cum știm, orice lucru care apare în lumea noastră vine dintr-o cauză. Noi spunem: cauza dă un rezultat, rezultatul va deveni cauza viitoare și așa mai departe și așa încep lucrurile.
 
Ce este un lucru? Un lucru este ceva care are un început, mijloc și sfârșit. El a început cândva, va dura atâta timp cât există și într-o bună zi se va sfârși. Toate lucrurile, toate plăcerile și toată viața sunt supuse neîncetat schimbărilor.
 
Să începem să ne uităm mai îndeaproape. Oare lucrurile încep?
 
Este adevărat să spunem că fiecare lucru are un început? De fiecare dată este pusă întrebarea: cum a început Buddha? Cine l-a învățat?
 
Începem să căutăm începutul, deoarece mintea noastră samsarică dorește ca lucrurile să înceapă. Ni se pare că lucrurile încep, după care ele durează o perioadă de timp până ce se sfârșesc.
 
În Sutra inimii scrie: ” Și astfel putem spune, Shari Putra, că orice lucru existent este gol; lipsit de orice natură. Nimic nu începe și nimic nu se sfârșește. Nimic nu este impur și nimic nu devine pur. Nimic nu se împuținează și nimic nu se înmulțește”.
 
Ceea ce înseamnă ”nu încep și nu se termină”.
 
Ce înseamnă că lucrurile nu încep? Următorul exercițiu este de ilustra eroarea pe care o face mintea noastră.
 
Voi lua o bucată de plastilină și voi crea ceva, iar voi uitați-vă la ceea ce fac. Întrebați-vă ce vreau să fac, ce doresc să creez.
 
Să presupunem că am aici o bilă de plastilină:
 
Ce am acum aici? O cană.
 
Cine sunt eu? Cea care creează o cană.
 
Iar acum ce am făcut? Un covrig.
 
Cine sunt eu acum? Eu sunt cea care creează covrigul sau sunt un covrigar.
 
Când vom decide cine sunt eu? Vom decide în funcție de ceea ce creez.
 
Dacă olarul face o cană, când am decis că el este olar sau că el face o cană?
Decidem după activitatea pe care o face.
 
Ce a precedat? Cana sau olarul?
 
După cum vedeți mintea noastră ne spune: mai întâi trebuie să existe olarul și numai apoi va face cana. Dacă olarul primește lut, el va face cana. Dar el nu va fi olar, până nu va exista cana! Când a început olarul să fie olar? Și când a început cana?
 
Oare această formă este începutul cănii? Nu neapărat, pentru că ea poate deveni un covrig.
 
Atunci, când a început cana?
 
Nu există olar, fără să existe cana. Mintea noastră fabrică povestea după rezultat.
 
 
Totul este un joc al iluziei
 
Am ajuns aici la partea doua a versetului 8:
 
                 ”Și fie ca totul ca o iluzie să percep
                 Și de lanțurile atașamentului eu însumi să mă eliberez”.
 
Permanent, mintea noastră ne spune povești despre realitate noastră. Ea fabrică poveștile dintr-un flux de rezultate karmice care se întâmplă tot timpul. Acest proces se petrece extrem de rapid, șaizeci și cinci pe secundă.
 
Pe baza fluxului de rodire karmică, inventăm o poveste. Ea este invenția noastră. Ea este în totalitate o proiecție a minții noastre asupra unui grup de date brute, date care sunt complet goale de orice natură.
 
Deci, nu putem spune că eu sunt olar, pentru că dintr-o singură mișcare pot fi covrigar. Acest lucru se întâmplă cu fiecare lucru din viața noastră.
 
Maestrul Nagarjuna ne spune că lucrurile nu încep. Iar dacă nici cana nu a început, cum poate ea să se termine? Deci, dacă nimic nu a început vreodată, cum ar putea el să se termine?
 
Toate acestea sunt subiecte de meditații foarte importante.
 
Ele ne ajută să înțelegem vacuitatea lucrurilor și să vedem că cel pe care ne-am supărat sau nu ne-a dat ceea ce am vrut sau nu ne-a lăudat nu a existat niciodată, ci a fost doar o invenție a noastră de la început până la sfârșit.
 
Când începem să înțelegem că nu avem pe cine să ne supărăm, automat și afecțiunile noastre mentale vor scădea. Nu există decât un curent de rezultate karmice și nimic mai mult.
 
– Lumea este goală de orice semnificație externă, cu excepția aceleia pe care o proiectăm,
– ea vine din semințe karmice pe care numai noi le plantăm,
– semințe care au fost plantate în urma a cât de buni am fost cu ceilalți.
 
 
A ne elibera din lanțurile celor trei adicții
 
Versetul nostru vorbește despre “a ne elibera de lanțurile atașamentului”. Changkya Rinpoche, Ngawang Lobsang Chunden, ce a fost reîncarnarea anterioară a lui Pabongka Rinpoche ne explică faptul că acest atașament este atașamentul de gândirea extremă că lucrurile există în sine (acest lucru însemnând că ele sunt invariabile și nu pot fi schimbate) și de gândirea că dacă lucrurile nu sunt așa cum par, atunci ele nu există deloc.
 
Acest citat este:
 
Shenpay chingwa le drol = eliberarea de lanțurile atașamentului,
Shenpa = atașament, adicție.
Chingwa = lanțuri.
Drol = eliberare.
Ngowo = esență sau natură.
Druppey = există, în sensul că există în sine.
Tak ta = extrema permanenței sau extrema existenței de sine.
Tenne mepay = permanența.
Che ta = extrema încetării sau nihilism.
 
Cu alte cuvinte, Changkya Rinpoche spune că ”eliberarea din lanțurile atașamentului” înseamnă de fapt eliberarea de cele două extreme: extrema existenței sau a permanenței și extrema inexistenței/nihilism.
 
Atunci când se spune că durerea samsarică este un bluf, aceasta nu înseamnă că nu ne doare.
 
Nu putem trece strada fără să nu fim atenți la mașinile care trec. Dacă cineva ne lovește și ne doare, această durere este un rezultat karmic provenit dintr-o acțiune trecută când noi am lovit pe alții, iar acum karma ne forțează să inventăm o poveste despre durere pe o colecție de date brute care sunt goale de orice natură.
 
Datorită vacuității, datorită faptului că totul este o proiecție și totul este un bluf, putem să ne creăm un alt bluf. Este ceea ce face Buddha.
 
Este modul de a ajunge la iluminare. Învățăm cum funcționează patentul și ne creăm paradisul. Și el va fi un bluf, dar cel puțin va fi cu mult mai plăcut și va fi la fel de real ca încăperea în care ne aflăm.
 
Vom încheia cu două versuri care trimit tuturor ființelor binecuvântarea noastră:
 
                 Mi-aș dori ca toate ființele
                 În orice loc se vor găsi,
                 Libere și fericite să poată fi.
 
                 Toate gândurile mele,
                 Toate vorbele
                 Și toate faptele pe care le fac,
                 A lor suferință, să înceteze.
 

 

Lecția 5 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 5
 
 
 În acest seminar ne ocupăm de tradiția Lo Jong, ceea ce înseamnă antrenament al minții.
 
Această tradiție străveche a ajuns la noi prin cei din curentul Kadampa la începutul mileniului al doilea în Tibet.
 
Există o colecție întreagă de Lo Jong care conțin versuri pentru pregătirea conștiinței. Unele texte sunt mai lungi, altele mai scurte. Textul pe care îl învățăm face parte din cele scurte și este cel mai cunoscut.
 
După cum am văzut, versetele merg împotriva instinctelor noastre. Instinctele noastre spun, dacă cineva ne fură, îl dăm în judecată sau dacă cineva este nedrept cu noi, vom căuta dreptatea.
 
De aceea practica ce ni se oferă în acest text este greu de făcut. De aceea, este nevoie de timp.
 
 
Cu susul în jos
 
Să trecem la versetul 6.
 
Shenyen înseamnă învățător spiritual.
Nyen = prieten,
She = foarte aproape, un fel de rudă apropiată.
 
Învățătorul spiritual este cineva foarte apropiat ca o rudă apropiată. Se spune că un învățător spiritual ne însoțește în această viață și, dacă relațiile noastre cu el sunt corespunzătoare, atunci el ne va însoți și în toate celelalte vieți viitoare până când vom ajunge la iluminare.
 
Prin urmare, aceste legături sunt foarte importante. Este esențial să nu facem lucruri care să afecteze aceste relații pentru că ele nu vor influența numai această viață. Desigur că este vorba despre cineva pe care ați ales să-l vedeți ca profesor spiritual. Acesta este Shenyen.
 
De ce apare Shenyen în acest verset?
 
6.              Atunci când spre prietenul meu mă îndrept
                  Cu speranța ca la necaz să mă ajute
                  Și, în loc de asta un mare prejudiciu îmi va aduce,
                  Fie ca să-l pot vedea ca pe un sfânt îndrumător.
 
Care este ideea aici? Să spunem că avem probleme. Avem nevoie de ajutor. Ne îndreptăm spre cineva pentru ajutor și ce face el? Ne bagă cuțitul în spate. Cum vom reacționa instinctiv la o astfel de situație?
 
În mod instinctiv ne supărăm, îl judecăm, ne plângem, devenim deprimați, căutăm dreptate, demonstrăm tuturor că noi avem dreptate și că el nu are dreptate. Îl micșorăm în fața altora.
 
Ce ne spune versetul ca de obicei? Atunci când suntem răniți, ni s-a făcut o nedreptate și sângele clocotește în noi de supărare, chiar în această situație fiind, să mergem împotriva acestor instincte.
 
Autorul spune că aceste moduri de reacție ne chinuie, ne fac viața nefericită și nu ne vor aduce dreptate. Într-o astfel de situație, când s-a întâmplat exact invers mersului firesc al lucrurilor, versetul spune:
 
                  ”Fie ca să-l pot vedea ca pe un sfânt îndrumător.”
 
Un astfel de om trebuie să-l vedem ca pe un învățător sfânt. Este atât de neobișnuit, atât de contrar gândirii noastre normale.
 
În acest verset se merge mult mai departe, nu numai că el ne rănește datorită geloziei lui, sau ne acuză pe nedrept în public, sau că nu ne ajută, ci ne și lovește acolo unde ne doare mai rău, ne rănește când suntem deja la necaz, când suntem împinși cu spatele la perete.
 
Căutăm ajutor, iar el ne lovește și mai tare.
 
 
Din cauza faptelor noastre trecute!
 
Ce ne-a spus maestrul Shantideva în versetul 68?
 
                  Din cauza acțiunilor mele trecute,
                  Alții vin și mă rănesc acum!
                  Și din moment ce totul depinde de aceste acțiuni,
                  Ce rost are să mă mai supăr pe lucrurile ce mi se întâmplă acum?
 
De ce vine cineva să ne facă rău? Pentru că i-am rănit pe alții în trecut.
 
Fiindcă a venit vorba, se spune că cel care ne face rău nu este același cu cel pe care l-am rănit în trecut. Poate fi altă persoană, într-un loc complet diferit, în circumstanțe complet diferite, dar ce ni se întâmplă acum este similar cu ceea ce am făcut cândva ori în această viață, ori într-una anterioară.
 
Și poate că actul pe care l-am făcut a fost, de asemenea, cu mult mai mic decât ceea ce ni se întoarce înapoi. Se spune că la sfârșitul fiecărei acțiuni, vorbă și gând lasă în mintea noastră o amprentă, după care vor merge în subconștient. Uităm de ea.
 
Această amprentă rămâne acolo pentru luni sau ani sau vieți, timp în care acumulează energie. Cu cât stă mai mult timp în subconștient, cu atât mai multă energie acumulează, aceasta în cazul în care nu am purificat-o. Iar când sunt create condițiile necesare, ea va da rezultat, în sensul că într-o bună zi va veni cineva și ne va răni. Și ce ne spune maestrul Shantideva?
 
Totul se întâmplă din cauza a ceea ce am făcut. Și dacă este așa, atunci motivul pentru ceea ce se întâmplă nu este persoana care ne rănește, ci suntem noi. Noi am plantat semințele.
 
Persoana este cum ni se întâmplă. Iar dacă nu ar fi fost el, ar fi fost altcineva. Mai devreme sau mai târziu, sămânța va trebui să dea rod.
 
 
Mânia în sine este obiectul mâniei tale!
 
La ce să mă supăr pe el? De ce să mă supăr că mi s-a întâmplat acest lucru? Versetul 41 al maestrului Shantideva spune:
 
                  Bățul sau altceva direct mă lovește,
                  Spre cel ce dă în mine, furia mi-o îndrept.
                  Dacă vrei să-ți îndrepți mânia spre cel ce-o pricinuiește,
                  Mânia în sine este obiectul mâniei tale!
 
Cineva vine și mă lovește cu bățul. Mă doare. Mă enervez. Mă enervez pe cel care mă bate. Pe cine mă voi supăra? Pe băț, mă voi supăra? Nu. Nimeni nu se înfurie pe un băț. Bățul nu are păreri, este doar un instrument în mâinile celui ce lovește.
Bățul nu are intenția să mă bată. Cel care ridică bățul este cel care mă lovește, așa că mă voi supăra pe el. Maestrul Shantideva spune: “stai așa, dar cel care ridică bățul la tine, de ce vrea să te lovească?”
 
Pentru că este supărat, fierbe de supărare. Deci, el este condus de mânia lui. Dacă nu ar fi fost supărat, nu ar fi ridicat bățul să lovească.
 
Dar nici pe el nu trebuie să te superi. Furia lui îl manevrează ca pe marioneta cu sfori. El este o marionetă. El nu a învățat să-și controleze mânia, nu-și înțelege mânia, nu înțelege ce-l împinge să acționeze și acționează automat.
 
Dacă nu ai motiv să te superi pe băț, atunci nici pe cel ce-l manevrează nu ai de ce să te superi.
 
Deci, cel ce provoacă daune este numai mânia. Atunci, hai să fim supărați pe mânie! Și dacă sunteți supărați pe mânie, de ce trebuie să fiți supărați pe mânia lui?
 
Fiți supărați pe mânia voastră! Dacă nu vreți să suferiți, distrugeți-vă mânia! Învățați cum să o distrugeți!
 
Dacă în acest verset ne spune pe scurt: Nu are rost să fii supărat pe cel care lovește, pentru că el este ca și bățul.
 
Nu are nicio părere proprie, pentru că este manevrat de mânia lui. Versetul 41, spune:
 
                  Bățul sau altceva, direct mă lovește,
                  Spre cel ce dă în mine, furia mi-o îndrept.
                  Dacă vrei să-ți îndrepți mânia spre cel ce-o pricinuiește,
                  Mânia în sine este obiectul mâniei tale!
 
Întrebarea care se ridică în acest verset este: dacă așa stă situația, de ce cel ce mă lovește își îndreaptă furia spre mine?
 
De ce nu-l lovește pe vecinul meu, de ce tocmai pe mine?
 
Răspunsul la această întrebare este dat în versetul 68:
 
                  Datorită acțiunilor mele trecute
                  Alții vin și mă rănesc acum!
                  Și din moment ce totul depinde de aceste acțiuni,
                  Ce rost mai are să mă supăr pe lucrurile ce mi se întâmplă acum?
 
Pentru că acum karma mea rodește. Este karma care s-a acumulat atunci când am lovit eu pe alții în trecut. Această energie se îndreaptă spre mine. Vecinului meu încă nu i-a rodit o astfel de karma. Nu în acest moment. Aceasta nu înseamnă că nu are semințe ale violenței.
 
Diferența dintre cei care suferă și cei care nu suferă acum este doar o chestiune de timp, pentru că cu toți am acumulat o astfel de karmă. Ei nu sunt mai buni decât noi și noi nu suntem mai răi decât ei. Dacă acum sunt lovit sau sufăr sau sunt dat în judecată sau orice altceva, diferența dintre mine și vecinul meu care nu suferă în momentul de față de aceste probleme este doar o chestiune de timp.
 
Ceea ce contează cu adevărat aici este cât de mult înțeleg mecanismul karmic. Dacă nu-l înțeleg, atunci nu contează dacă mi se întâmplă acum sau mi se va întâmpla mai târziu. E același lucru. Este garantat. Într-o zi, bomba va exploda, atât timp cât nu înțeleg de unde provine ea.
 
 
Botezul cu foc al unui Bodhisattva
 
Acest verset ne spune că, dacă dorim o modalitate mai bună de a învăța, să aplicăm în viață cele ce se spun în acest verset, să mergem și să lucrăm în companii financiare, locuri unde sunt rulați mulți bani, unde prețurile de cost sunt foarte ridicate și există multă putere.
 
Locuri în care se află toate emoțiile, toată invidia, competitivitatea, furia. Oamenii își înfig unul altuia cuțitele în spate, punând piedici celorlalți tot timpul. Nu există o mai bună educație ca asta. Acesta este botezul cu foc.
 
Deci, acești Bodhisattva, luptătorii spirituali a căror ambiție și scop este să se antreneze pentru a fi o binecuvântare pentru alții, trebuie mai întâi să-și elimine afecțiunile mentale.
 
De aceea, unii dintre ei, în mod deliberat merg să lucreze în companii financiare sau alte societăți care sunt fel de focar samsaric, ca să-i ajute să se elibereze de aceste lucruri.
 
 
Mintea suferinței
 
Când vorbim despre Samsara, ne referim la viețile noastre. Suntem în Samsara. Suntem într-un corp care este predispus la degradare, la boli, îmbătrânire și dezintegrare și pe drum mai avem parte și de necazuri.
 
Dacă nu ați ajuns încă în aceste situații, nu vă faceți griji că vor veni. În Samsara, mintea noastră prin natura ei este neștiutoare și nesatisfăcută.
 
În mintea samsarică există un curent permanent, de intensitate mai mică sau mai mare numit Dukha, ceea ce înseamnă suferință.
 
Mintea noastră este tot timpul condusă de dorințe, pofte, pasiuni, preferințe. Ea spune : asta îmi place, asta nu-mi place, este plăcut, este neplăcut, asta vreau, asta nu vreau și așa mai departe.
 
Ne mutăm în mod constant dintr-un loc în altul pentru că vrem să ne simțim bine. Ne sculăm dimineața din pat pentru că ne-a fost de ajuns cât am stat în pat. Mâncăm pentru că ne este foame.
 
Am terminat de mâncat, iar acum ne ridicăm de la masă pentru că am mâncat suficient. Căutăm permanent următorul lucru, următoarea satisfacție la un nivel sau altul, chiar și la nivelul existențial obișnuit, în activitățile zilnice obișnuite.
 
Avem o minte care nu poate fi satisfăcută, iar cu o asemenea minte am ajuns în Samsara.
 
Asta nu înseamnă că nu suntem în ordine. Cu toți am venit cu o asemenea minte în Samsara.
 
Acest curent care funcționează în mintea noastră și ne împiedică să fim satisfăcuți există în permanență, chiar și când suntem în perioade de calm.
 
Nici măcar nu știm ce este satisfacția. O putem compara cu situația în care ne-am afla pe un vârf de munte, la mare altitudine, unde aerul este curat și foarte clar, iar când privim în jos vedem norul de poluare care învăluie orașele de jos. Și numai atunci când ne aflăm sus, ne dăm seama în ce loc contaminat trăim.
 
Prin acest exemplu am dorit să ilustrăm problema minții samsarice, a faptului că născându-ne în Samsara, într-un corp uman, nu știm ce este fericirea. Acesta este adevărul suferinței.
 
 
De unde vine suferința?
 
Noi spunem că suferința este cauzată de afecțiunile noastre mentale și a karmei negative pe care am acumulat-o, atunci când am făcut lucruri negative în trecut, iar acum ele ne controlează, ne manevrează.
 
Cele mai mari dintre acestea sunt considerate ca fiind trei otrăvuri: ignoranța, dorința și aversiunea ce sunt reprezentate în Roata vieții prin porc, șarpe și porumbel.
                  – Când ne place ceva, ne dorim să-l obținem și acționăm în acest sens.
                  – Când nu ne place ceva, ne străduim să ne îndepărtăm de el sau să scăpăm de el.
                  – Pe drum, încălcăm jurămintele.
                  – După care, lucrurile se întorc cu putere asupra noastră.
                  – Toate acestea le-am făcut vreme de veacuri, neputând să asociem între lucruri, întrucât procesul de maturizare a karmei necesită timp.
 
De unde vin toate acestea? Maestrul Shantideva ne spune: Totul vine de la voi. Totul este determinat de acțiunile noastre.
 
Deci, pe cine să ne supărăm? Noi ne-am creat Samsara. Nu ne-a aruncat nimeni în Samsara. Nu poate exista cineva care să ne arunce în Samsara.
 
 
Numai noi ne putem scoate din Samsara
 
Nimeni nu ne poate scoate din ea. Dacă ar fi existat o ființă atât de milostivă, ne-ar fi scos de mult din Samsara.
 
Buddha nu ne poate scoate din ea. Nu ne poate scoate nimeni din Samsara, cu excepția noastră. Singurul lucru pe care aceste ființe îl pot face pentru noi este să ne învețe cum să ieșim. Să ne arate calea.
 
Aceste ființe care au ajuns la iluminare au parcurs calea. Ele s-au aflat exact în locul în care ne aflăm și noi. Buddha a pornit din același loc ca și noi, a făcut calea și a ieșit definitiv din Samsara.
 
De aceea, compasiunea lui este atât de mare față de noi, pentru că el înțelege unde suntem.
 
Aceste ființe cunosc exact tot mecanismul și ne arată calea. Este tot ceea ce pot face. Ele vin la noi prin Dharma, prin învățători, iar noi îi numim “învârtirea roții”, adică învârt roata Dharmei din inima lor spre inima noastră.
 
Pe de altă parte, nu ne putem salva, doar auzind sau citind aceste lucruri, până când nu vom începe să le punem în aplicare.
 
Numai atunci când vom începe să le punem în aplicare, valurile vor scădea încet și vor începe să se întâmple lucruri în viața noastră lucruri interesante.
 
 
Suferința ne va deschide inima
 
Când oamenii încep să aplice învățăturile, în mintea lor se creează un spațiu liber, este mai deschisă, se eliberează, deoarece în mod obișnuit ea este plină de preocupările personale și nu are timp să-i ajute pe alții, de exemplu.
 
Sau are de încheiat socoteli cu altcineva, în timp ce este preocupată de a fi supărată, de a căuta dreptate sau de a se simți o victimă și așa mai departe, toate acestea consumând energie.
 
Iar, în aceste situații, omul cu greu se poate îndrepta spre altcineva să-i aducă binecuvântarea.
 
Dalai Lama spune: “Când cineva este sub controlul unei afecțiuni mentale, el nu poate vedea clar, nu vede ce se întâmplă, iar deciziile lui nu sunt corecte pentru că nu vede clar”.
 
Când mintea începe să devină mai liberă, ea se limpezește și va deveni mai fericită, lucru ce ne încurajează să facem calea.
 
 
Meditație
 
Închideți ochii.
 
Să începem cu relaxarea minții. Concentrați-vă pe respirație.
 
Observați curentul de aer care trece prin nări și senzația pe care o aveți. Încercați ușor să vă concentrați numai asupra acestui punct.
 
Dacă simțiți că mintea voastră este distrasă de multe gânduri care vă împiedică să vă concentrați, imaginați-vă că mintea este ca un lac limpede, iar gândurile sunt ca niște frunze care plutesc pe apă și lăsați-le să se scufunde ușor pe fundul lacului.
 
Încercați să ajungeți la această tăcere a minții. O minte clară și calmă.
 
Răsfoiți-vă acum amintirile voastre și găsiți un caz dificil care vi s-a întâmplat. Poate că a fost o boală gravă, poate un accident, poate că vi s-a făcut o mare nedreptate, poate ați pierdut pe cineva foarte drag. Poate ați fost dezamăgiți că nu ați promovat în muncă și a fost promovat altcineva. Ceva de genul acesta, o situație care v-a șocat puternic.
 
Încercați să vă amintiți evenimentul, să îl vedeți cât mai clar posibil, cât mai viu. Concentrați-vă mai ales asupra sentimentului vostru când s-a întâmplat acest eveniment. Cum ați reacționat față de ceea ce vi s-a întâmplat?
 
Conectați-vă la durerea sau suferința voastră în acele momente. Ea poate fi durere fizică sau mentală sau poate fi un sentiment profund de injustiție, de resentimente sau amărăciune. Poate că o mare supărare a pus stăpânire pe voi. Poate că aveți dușmănie împotriva celui care v-a rănit.
 
Încercați pentru câteva momente să vă scufundați în această situație dificilă, negativă și dureroasă care vă arde.
 
Observați-vă conștiința voastră. Este calmă și liniștită când se întâmplă aceste lucruri sau este furtunoasă, agitată sau neliniștită? Încercați să vă vedeți mintea cum este în acel moment.
 
Puteți asculta muzică în acele momente, de exemplu? Este loc pentru așa ceva în mintea voastră? Există vreun spațiu în minte atunci când se întâmplă aceste lucruri?
 
Mai mult ca sigur că nu. Această situație dificilă va pune complet stăpânire pe voi și vă va perturba gândirea. Precum un val imens pe lacul clar al minții voastre. O vâltoare care vă trage după ea și vă înghite, nemailăsând loc în minte și pentru altceva.
 
Aceasta este Samsara.
 
Timpul a trecut și iată-vă aici. Este foarte probabil ca acea vâltoare să mai existe încă, dar nu atât de puternică. Examinați-vă modul în care mintea voastră s-a comportat atunci când toate acestea s-au întâmplat în comparație cu modul în care este acum. Încercați să evaluați diferența.
 
Se poate ca persoana aceea să nu mai fie de mult prezentă în viața voastră. Poate că a plecat sau poate că nu ați mai văzut-o vreodată, dar învolburarea mai este încă acolo, încă mai suferiți de pe urma ei. Aceste sentimente grele, ard, sunt ca focul care pârjolește. Ele sunt precum cărbunii încinși pe care îi țineți în mâini și nu le dați drumul. Încercați să conștientizați această suferința care provine dintr-o minte chinuită de sentimente grele și cât de mult vă chinuie și vă fac viața amară.
 
Gândiți-vă la faptul că ceea ce vi s-a întâmplat vouă s-a întâmplat și altora. Poate că sunt oameni în lume care trec prin aceste suferințe chiar acum sau poate au trecut cândva. Nu sunteți singurii. Cu toți sunteți în Samsara. Și din moment ce incidentul vi s-a întâmplat, deja știți cum se simt și alții de pe urmele acestor situații.
 
Toate acestea vă ajută acum să dezvoltați o reală empatie pentru suferința lor. Poate că ați auzit și înainte despre aceste lucruri și probabil că ați dat numai din cap, dar acum înțelegeți bine ce înseamnă ca cineva să treacă prin aceste lucruri care vi s-au întâmplat.
 
Înțelegeți cum suferă oamenii în situații similare cu ale voastre, chiar dacă nu sunteți în pielea lor; chiar dacă nu sunteți în mintea lor. Numai datorită suferinței voastre personale puteți acum să înțelegeți și să vă dezvoltați compasiunea pentru ceilalți.
 
Cazurile dificile care se întâmplă în viața voastră vă oferă o ocazie de a-i înțelege pe alții, de a înțelege suferința celorlalte ființe din Samsara.
 
Atâtea cazuri dificile se întâmplă în această lume. Iar noi poate că nici nu le-am observat. Am fost orbi la suferința altora sau poate le-am văzut, dar nu le-am dat atenția cuvenită.
 
Acum începem să le observăm. Ochii se deschid. Ochii inimii noastre se deschid. Inima se deschide și înțelege suferința celorlalți. Puteți să vă dezvoltați empatia. Vedeți acum că există atâția pe această lume care suferă exact așa cum suferiți sau ați suferit.
 
Lăsați-vă inima să se deschidă față de ei. Lăsați-vă inima să iasă din cuibul ”eu-lui”, din acel ”eu sufăr, numai pe mine mă doare” și să meargă spre ”Oh, dar ei sunt la fel ca și mine, și ei suferă, suntem cu toții în aceeași barcă. Așa cum eu sufăr și vreau să scap de această durere, tot așa și ei suferă; și ei vor să scape de suferința lor”.
 
Cazul dureros prin care ați trecut vă oferă posibilitatea de a-i ajuta pe alții, deoarece îi înțelegeți cu mult mai bine decât altcineva care nu a trecut prin așa ceva, pentru că l-ați trăit personal. Lăsați-vă umpluți de această compasiune pentru ei. Lăsați-vă inima să se deschidă față de ei.
 
Decideți de a utiliza cazul care vi s-a întâmplat pentru a vă dezvolta compasiunea ca ea să crească ca urmare a acestui fapt. Ieșiți din limitarea pe care o creează eul vostru, din interesul vostru constant față de voi înșivă, ca să-i puteți vedea pe ceilalți.
 
Luați acum decizia ca suferința voastră să nu fie în zadar. Și, în măsura în care puteți, hotărâți-vă să mai faceți un pas și anume să fiți voi ispășirea lor.
 
Rugați-vă: ”Fie ca datorită suferinței mele, să nu mai sufere nimeni altcineva . Eu sunt ispășirea lor. Fie ca durerea mea să ia durerea tuturor, astfel încât ei să nu mai sufere vreodată”. Această rugăciune va da multă semnificație dorinței voastre.
 
Faceți Tong Len. Luați durerea de la ceilalți prin durerea voastră.
 
Meditați puțin asupra acestor gânduri. Concentrați-vă pe cei care suferă și doriți-vă să puteți lua durerea lor prin durerea voastră.
 
Dacă reușiți și chiar pentru câteva momente să vă conectați cu aceste lucruri, este ceva extraordinar.
 
Încercați să vedeți cum vă simțiți acum. Ce s-a întâmplat suferinței voastre ca urmare a acestui gând? Mintea este la fel de chinuită, a mai scăzut din intensitate sau a dispărut complet? Oare sentimentele dureroase s-au mai schimbat la gândurile de milă față de suferințele altora și la hotărârea să le împiedicați să mai sufere?
 
Meditați câteva momente asupra acestor lucruri.
 
Deschideți încet ochii.
 
—————————-
 
 
Cheia pentru Nirvana
 
Ceea ce vă dă această meditație este cheia pentru Nirvana.
 
Cheia de a ieși din Samsara. Cu toți suferim în Samsara. Natura Samsarei este suferința.
 
Există o cale de ieșire din ea, iar aceasta este cheia. Dacă luăm decizia pentru a lua suferința tuturor ființelor, atunci tot ceea ce ni se va întâmpla pe cale va fi un mijloc de a face acest lucru, iar toate lucrurile dificile care ni se vor întâmpla în orice domeniu, vor deveni învățătorii noștri.
 
 
Toți cei care ne-au rănit sunt marii noștri învățători
 
Cum ne putem dezvolta compasiunea? Nu ne putem dezvolta compasiunea dacă nu suferim, deoarece nu înțelegem suferința altora. Când totul este bine pentru noi, nu avem cum să înțelegem suferința.
 
Oamenii pot să se zvârcolească de dureri lângă noi și nici măcar nu putem pricepe ce se întâmplă cu ei. Deci nu ne putem dezvolta compasiunea dacă nu le înțelegem durerea.
 
Toate aceste experiențe dificile pe care le trăim ne învață multe lucruri. Noi nu le invităm, nu-i așa? Și cu toate acestea ele se întâmplă cu noi, chiar dacă nu le dorim.
 
– ele ne învață compasiunea și dacă nu ne dezvoltăm compasiunea, vom continua să suferim.
– aceste situații ne demonstrează că nu avem niciun control. Lucru care va scădea puțin din mândrie.
 
Dacă înainte am crezut că suntem omnipotenți și totul merge după cum vrem noi, dintr-o dată ni se întâmplă ceva dureros care ne spune: ”ești în Samsara, ai uitat aceasta!”
 
 
Samsara are un singur merit
 
Cu toate că descriem Samsara în culori sumbre, ea are un singur merit. Ken Rinpoche amintea de multe ori: “Mai devreme sau mai târziu Samsara își va arăta adevărata ei față“.
 
Ea vine prin aceste lucruri dificile. Și dacă nu vi s-a întâmplat până acum ceva, se va întâmpla.
 
Iar aceste cazuri ne deschid inimile, ne dezvoltă compasiunea, ne scad mândria, ne scad aroganța și ne determină să auzim cum să ieșim din ea.
 
Înainte, nici măcar nu am fost deschiși să auzim cum să ieșim din suferință, pentru că totul era bine.
 
Cei cărora le merg bine sunt reprezentați în Roata vieții. Ei trăiesc în lumea zeilor și chiar și în planul ființelor umane există oameni cărora le este bine.
 
Dar mai devreme sau mai târziu, Samsara își va arăta adevărata ei față. Uneori spunem că este mai bine să se întâmple mai devreme, la o vârstă fragedă, având apoi încă câțiva ani buni de a practica și astfel să ieșim.
 
Iar când vine năpasta, versetul spune:
 
                  “Fie să-l pot vedea ca pe un sfânt îndrumător.”
 
Pentru că, fără el, ne tăvălim în noroiul din băltoacă și nici nu știu că dincolo este un ocean frumos și clar. Deci, în acest sens, aceste cazuri sunt învățători uimitori, deoarece ne împing să căutăm răspunsuri la întrebările: de ce ni se întâmplă aceste lucruri, de unde au venit?
 
Și de a căuta ajutor, de a căuta învățături. Au fost oameni care au trăit în aceeași baltă ca noi, au făcut calea și ne-au învățat. Și acesta este Buddha.
 
 
Ne face să fim fericiți
 
Fiecare dintre noi caută să fie fericit toată ziua. Ne sculăm din pat dimineața ca să ne simțim bine. Luăm micul dejun ca să ne simțim bine. Căutăm zilnic să fim fericiți și iată că se întâmplă aceste incidente teribile.
 
De ce așa? Pentru că nu știm ce produce fericirea, altfel am fi fost fericiți pentru că tot timpul căutăm fericirea. Este ceva care nu funcționează logic.
 
Cineva care a făcut drumul spune: încercați să meditați un minut pe zi, dar în mod constant, și dacă puteți două minute, va fi mai rapid.
 
Karma se efectuează în principal cu gândul, pentru că mai mult gândim decât vorbim sau acționăm. În mintea noastră sunt în permanență gânduri.
 
Dacă vom direcționa gândurile noastre pe această linie, ele va trebui să dea roade. Cu cât veți pune mai multă intenție în această meditație, cu atât mai repede va da roade.
 
Oamenii care fac acest lucru mult timp nu mai știu să fie triști. Nu li se mai întâmplă lucruri dificile, deoarece aceste karme nu mai sunt semănate.
 
Ceea ce va rodi este doar ceea ce am semănat, indiferent dacă ne mai amintim ce a fost sau nu. Ceea ce a fost a fost, acum această sămânță a dispărut.
 
Dacă vom înceta să mai plantăm altele noi și începem să producem în mod deliberat semințe pentru a-i ajuta pe alții și pentru a aduce binecuvântare altora, mai devreme sau mai târziu ele vor da roade, noi vom fi cei care vom dirija procesul, în loc de a-l mai lăsa să se desfășoare automat.
 
Este minunat să facem aceste lucruri mai ales atunci când suferim. Mai ales în timpul unei bolii. În aceste situații, din cauza durerii, mintea noastră este închisă. Ne închistăm.
 
Ne mișcăm in jurul acestei dureri, fie că este ea durere fizică, mentală sau psihică. Suntem preocupați foarte mult de ea. Suntem măcinați de gânduri și ne întrebăm mereu: ”cum de mi s-a întâmplat aceasta, cât de rău îmi este, de ce așa?
 
Această învățătură spune: folosiți-vă de această situație ca de o pârghie, folosiți-o pentru a ieși din această coajă dură a acestui “abces suferind“, așa cum o denumește Maestrul Shantideva, în versetul 44:
 
                  Dacă din atașamentul meu orb, mă agăț
                  De acest abces suferind sub formă umană
                  Ce nu suportă să fie atins,
                  Pe cine să mă supăr când este rănit?
 
Cu toți suntem într-un astfel de abces suferind. Folosiți-vă de boală pentru a sparge abcesul și de a ieși din el, de a vă dezvolta compasiunea pentru toți care suferă. Și din moment ce tot suferiți, încercați să luați asupra voastră și suferința lor.
 
Sunt persoane care au practicat această meditație și le-au revenit complet vederea.
 
Lama Dvora Hla povestește despre un elev al unui alt Lama care suferea de cancer, era în faza terminală. Doctorii nu au mai avut ce să-i mai facă. Acest elev a făcut această meditație timp de un an și nu a mai existat niciun semn al bolii.
 
El a revenit la Lama și Lama l-a întrebat: “Ai făcut această meditație?” El a spus: “Da“. ”Cât timp? ” l-a întrebat Lama și el a răspuns- în medie de patru minute pe zi. Patru minute pe zi de gânduri pline de compasiune, pot vindeca un cancerul în stadiu terminal?
 
Aceasta înseamnă că această meditație este un instrument uimitor și minunat.
 
Și dacă vi se întâmplă ceva, înseamnă că sunteți într-o poziție mai bună. Aveți materiale cu care să lucrați. Cei care nu au trecut prin situații grele nu au niciun motiv de a practica. Versetul 6 spune:
 
                  ”Fie ca să-l pot vedea ca pe un sfânt îndrumător.”
 
Cel care ne aduce prejudicii este cel mai sfânt învățător. De ce este atât de sfânt? Ce-l face să fie un sfânt?
 
Pentru că ne arată calea de ieșire din suferință. Dacă ne vom învăța să înțelegem mecanismul, el cu adevărat ne arată calea de ieșire.
 
Pe orice cale, cu modestie…
 
Să trecem la versetul 7.
 
7.               Pe scurt, fie ca pe orice cale să pot dărui
                  Tuturor mamelor mele, tot ajutorul și bucuria
                  Și în secret, cu modestie, asupra mea să pot lua
                  Toată suferința și durerea lor.
 
După cum am putut vedea, nivelul de dificultate a punerii în practică a instrucțiunilor din acest text (care sunt total contrare instinctelor și a obișnuințelor noastre), a crescut de la un verset la altul. În versetul 7, autorul rezumă tot ceea ce ne-a spus în versetele anterioare.
 
Cine sunt “mamele mele“? Toate ființele.
 
Dacă suntem de acord că am trăit nenumărate vieți, aceasta înseamnă că am avut nenumărate mame și, pe măsură ce am trecut dintr-o viață în alta, și ele au trecut dintr-o viață în alta.
 
Deci, este foarte probabil ca oricine pe care îl întâlnim să fi fost cândva, într-o altă viață, mama noastră. Dacă ne gândim la mama care ne-a născut, ea nu va înceta să fie mama noastră nici chiar dacă nu mai trăiește.
 
Ea va rămâne mereu pentru noi mamă. Deci, mamele noastre din viețile trecute, sunt încă mamele noastre. Ele sunt încă aici, iar ele sunt toate aceste ființe.
 
Așa că vom merge la toate mame și vom căuta să le facem bine, să le facem fericite și să le luăm orice suferință, la fel ca și mama noastră din această viață.
 
                  Pe scurt, fie ca pe orice cale să pot dărui
                  Tuturor mamelor mele, tot ajutorul și bucuria.
 
Nu trebuie să așteptați să apară vreun eveniment dificil pentru a le elimina suferința. Puteți face Tong Len. În acest verset se pune accentul pe discreție și pe modestie.
 
                  Și în secret, cu modestie, asupra mea să pot lua
                  Toată suferința și durerea lor.
 
Acest lucru înseamnă de a medita în liniște. Nu trebuie să spunem nimănui asupra cui medităm. Nici măcar nu trebuie să stăm pe perna de meditație.
 
Putem merge pe stradă și dacă vedem un copil care merge cu mama lui de mână, plângând și nefericit, îi putem lua durerea din gândul lui sau vedem un om în vârstă care ține sacoșele în mâini și este iritat și împins de alții, putem să-i luăm și de la el suferința.
 
Luarea durerii creează compasiune. Indirect, acest lucru este exact antidotul la durerea noastră. Este posibil să nu se întâmple în acel moment, dar indirect este un antidot.
 
Durerea vine pentru că ne-am comportat într-un mod care contrazice moralitatea, iar acest lucru se întoarce asupra noastră. Dar când începem să ne direcționăm gândurile spre compasiune, cauzele durerii se vor diminua. Indirect se întâmplă.
 
Toate acestea le vom face cu modestie. Nimeni nu trebuie să știe. Încercați pentru o vreme. Uneori se întâmplă într-o zi. Uneori, acest lucru se întâmplă în termen de patru luni. Uneori, cancerul terminal se termină într-un an. Trebuie încercat.
 
 
Înțelepciunea radicală
 
Aceste versete sunt pe cât de simple, pe atât de radicale. Ele ne arată cum să creăm fericirea, într-un mod contrar instinctelor noastre.
 
Și pentru că sunt atât de radicale, marii Lama le-au ținut în secret mult timp, pentru că știau că dacă oamenii ar auzi aceste învățături nu le-ar primi bine și le-ar putea subestima și disprețui.
 
Ei ar putea spune: ”acestea sunt prostii! Dacă cineva îmi face rău, merg să mă răzbun!
 
Iar acest lucru este exact ceea ce va produce următoarea lovitură. Dacă ne vom răzbuna sau chiar dacă nu vom face ceva, dar în mod constant avem gânduri de răzbunare sau de resentimente, acestea vor produce suferință.
 
Aceste gânduri sunt un generator de suferință.
 
Cui provoacă suferința? Nouă! Nu lor!
 
Dacă purtăm cu noi aceste gânduri de răzbunare, de violență, ele ne vor chinui, ne vor perturba mintea, ne vor mânca sănătatea, ne vor mânca viața, ne vor îmbătrâni și ne vor închide inimile.
 
Tocmai de aceea îmbătrânim și murim. De aceea, cancerul s-a vindecat pentru că a fost administrat antidotul exact la ceea ce ne omoară. Aveți aici un leac extraordinar pentru toate bolile voastre și contrar intuiției noastre.
 
Meditația pe care am făcut-o acum a fost o meditație în care am luat durerea de la celălalt.
 
Am făcut partea Len – adică a lua din Tong Len. Există și Tong – de a da. Deci pasul următor este să le oferim tot ceea ce este mai bun. Nu numai că “vrem să le luăm suferința”, dar și “le vom trimite numai bine”.
 
Trimiteți-le mult bine, un cer acoperit cu lucruri minunate. Imaginați-vă că umpleți cerul cu tot ceea ce este mai bun și cu tot ceea ce își doresc și trimiteți-le.
 
Karma are și un alt rezultat: dacă practicăm să iubim, vom iubi și mai mult și vom deveni persoane mai iubitoare. Karma funcționează exponențial.
 
Atunci când ne deviem puțin obiceiul de gândire, în mod deliberat, prin meditație vom deveni o persoană mai plăcută.
 
Pe neobservate, devenim persoane mai agreabile, vom întâlni persoane zâmbitoare, iar totul va merge într-o spirală care urcă în permanență, în locul spiralei teribile care ne trage în jos care ne îmbătrânește și ne ucide.
 
La început abilitatea noastră de a simți compasiune și iubire este mică. În mod deliberat în meditație, încercăm să o mai mărim puțin și, de fiecare dată ne va fi mai ușor, iar mai devreme sau mai târziu vom ajunge în paradis.
 
Dacă ne vom folosi de durerea pe care ne-a creat-o cel care ne-a lovit ca pe o pârghie așa cum a fost descrisă în meditație, atunci ea va fi cauza directă a fericirii voastre. Această meditație ne va face fericiți.
 
 
Direct și indirect
 
În verset mai scrie : “pe orice cale”. Aceasta înseamnă pe orice cale directă sau indirectă. Ce ni se spune? Ni se spune să dăruim tuturor ființelor ajutorul și bucuria și să le luăm durerea.
 
Acest lucru înseamnă – ori să le ajutăm în mod direct dacă putem, ori în cazurile în care nu le putem ajuta cu adevărat în mod direct, să medităm discret și să ne imaginam că facem asta și că funcționează.
 
Nu avem nimic de pierdut, cu excepția unui minut pe zi.
 
 
Pe patul de moarte
 
A face această meditație pe patul de moarte este extraordinar. Cu toți vom ajunge aici într-o bună zi. Dacă o vom practica acum, atunci există șansa ca atunci când vom ajunge acolo, să fim disponibili.
 
Dacă nu vom practica acum, în acea situație ne va fi prea greu se ne mai amintim să mai facem ceva.
 
Când cineva se află pe patul de moarte și se gândește: “Sunt în pragul morții, îmi voi pierde acum viața, fie să fiu eu ispășirea tuturor. Fie ca nimeni altcineva să nu mai treacă prin ceea ce trec eu acum”.
 
Dacă cel care se află pe moarte și-ar putea umple mintea cu astfel de gânduri și nu s-ar mai gândi la durerea proprie sau la supărările pe care le are, dacă gândurile lui ar fi pline de compasiune este ceea ce-l va trimite direct în paradis.
 
În seminarul Tong Len s-a pomenit despre Geshe Chekawa, un mare lama care a trăit în jurul anului 1200, e.n. El a fost unul dintre cei mai mari maeștri ai tradiției Kadampa.
 
Se povestește despre acest mare maestru că se afla pe patul de moarte, fiind înconjurat de discipolii lui devotați care-l priveau cu multă mâhnire în suflet.
 
Ei cunoșteau regulile tradiției de a nu-l deranja în aceste momente. Datorită marii lui compasiuni și a iubirii pentru elevii lui, Geshe Chekawa voia să le descrie momentele prin care trecea, să le descrie procesul morții care în mod normal nu se poate relata.
 
El se străduia pe cât putea să descrie cât mai bine acele clipe în care trecea într-o alta lume și spunea: nu pot, nu pot! Discipolii îl întrebau: ce nu poți? Și el spunea: „încerc să cobor în infern pentru a ajuta ființele de acolo și tot ceea ce văd în jurul meu sunt numai îngeri.”
 
Numai așa se poate ajunge în paradis, în a îndrepta toate energiile spre inimă și numai atunci inima se va deschide.
 

 

Lecția 4 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 4
 
 
 
Cum să practicăm cele opt versete
 
Fiecare verset este cu mult mai greu de practicat decât cel precedent. Deci, recomandarea este să se practice fiecare unul câte unul.
 
– Practicați primul verset o lună sau două. Adică, fiecare persoană pe care o întâlniți este cea mai prețioasă pentru voi.
 
– După care veți merge la cel de-al doilea verset în care veți activa antidotul împotriva mândriei – fiecare persoană este profesorul vostru.
 
– Versetul al treilea ne spune să ne observăm mintea și să începem să descurcăm încâlcitura gândurilor care zburdă de colo- colo pentru a le putea prinde pe cele negative și de a le opri.
 
Succesul aceste practici este în funcție de cât de mult meditați și, bineînțeles, de cât de motivați sunteți să depuneți acest efort.
 
 
Profesori rari
 
4.             Rareori, de oameni răi când mă lovesc,
                 Chinuiți de fapte rele și durere,
                 Fie ca în inima mea să învăț să-i prețuiesc
                Căci rari sunt ei și greu de găsit, ca o mină de aur.
 
Acest verset spune: atunci când întâlnim pe cineva rău sau face ceva rău, acesta va fi cel mai drag inimilor voastre. Pe acesta va trebui să-l prețuiți, deoarece este foarte rar. El este chiar mai rar decât acea perlă care îndeplinește orice dorință sau rar ca o mină de aur.
 
De ce el este atât de rar? S-ar putea ca acum, cei care ne fac rău să nu fie chiar atât de rari. Poate că acum suntem înconjurați de dușmani.
 
Poate că nu sunt așa de rari în momentul de față, dar, dacă este adevărat că lumea este goală de orice calitate de sine, înseamnă că dacă vedem dușmani, atunci ei sunt o reflexie a karmei negative din mintea noastră, o reflexie a karmei noastre în oglinda vacuității.
 
Iar această oglindire ni se prezintă sub formă de dușmani care ne înconjoară.
 
Dacă acest fapt este adevărat, atunci când:
                 – începem să parcurgem calea,
                – începem să fim conștienți de ceea ce facem,
                 – ne comportăm moral,
                 – nu-i rănim pe ceilalți,
                 – începem să ținem carnețelul și să fim atenți la ceea ce ne trece prin minte, treptat, începem să ne purificăm conștiința. Ne oprim din semănarea semințelor care vor aduce suferință în viața noastră.
 
Maestrul Shantideva ne spune: Strângeți-vă toți vrăjmașii, băgați-i într-o cameră, îmbrățișați-i, sărutați-i și spuneți-le “la revedere”. Pentru că ei vor dispărea. Este unica modalitatea de a-i elimina.
 
Calea de a elimina inamicii nu este de a-i împușca, pentru că atâta timp cât karma este activă încă în noi, atunci ei vor continua să apară. Mult timp vor continua să apară.
 
Avem nevoie de semințe pentru a-i elimina, după care vor înceta automat să mai vină.
 
Ce înseamnă că ei se opresc să apară?
 
– mă voi muta din zona în care ei se află
– sau ei se vor muta în altă parte
– ori se vor schimba brusc
– ori se vor încheia tratate de pace.
 
Se va întâmpla ceva pentru că nu vom mai putea să-i mai proiectăm. Aceasta este calea cea mai singură de a elimina pe toți cei care abuzează, ucid, rănesc, atacă, trag, insultă sau se poartă neplăcut.
 
Toate acestea sunt în funcție de modul în care ne-am păstrat jurămintele de moralitate și cât de mult am înțeles vacuitatea. Cu cât înțelegem mai mult vacuitatea, cu atât vom fi mai atenți de a nu răni nici cea mai mică furnică.
 
Dacă înțelegem bine că fiecare boală, toate problemele de securitate cu care ne confruntăm, toate accidentele rutiere din lumea noastră, toate acestea provin din nerespectarea vieții, atunci vom începe să păzim cu strictețe preceptele.
 
Maestrul Nagarjuna spunea: “Dacă am călca pe un gândac și în același timp plămânii mei s-ar strivi, imediat am ridica piciorul, nu-i așa?”
 
Dar noi nu facem această legătură, tocmai datorită decalajului de timp dintre cauză și efect. Karma are nevoie de timp pentru a se maturiza, de aceea nu asociem. Avem ignoranță. Nu legăm cauza și efectul, iar apoi avem probleme în viața noastră.
 
Maestrul Nagarjuna continuă să ne spună: ”Cei care vin și vă rănesc vă oferă o șansă. Ei vă spun ce trebuie să faceți și ce ar mai trebui să faceți, de aceea ei sunt cei mai mari învățători ai voștri, pentru că vă ajută să vă purificați lumea”.
 
Avem nevoie de ei pentru a ne reflecta acele afecțiuni asupra cărora să lucrăm. Ei fac munca murdară pentru noi. Cu cât ne vom păzi mai mult moralitatea, ei vor fi din ce în ce mai rari.
 
Dacă vedeți pe cei care au parcurs calea, ei sunt foarte fericiți.
 
Lama Dvora Hla povestește cât de impresionată a fost în momentele în care și-a întâlnit învățătorii; pe Geshe Michael. Nu mai văzuse pe nimeni atât de fericit. Radia de bucurie.
 
Nimic nu mai poate tulbura această bucurie. Lama Dvora a studiat cu el multă vreme, l-a cunoscut ani de zile.
 
 
Lucrurile sunt “neutre”
 
Lucrurile sunt împărțite în general, în:
                – plăcute,
                – neplăcute
                – și neutre
 
Cele mai multe sunt neutre. Faptul că ne-a mâncat nasul și ne-am scărpinat, nu este ceva deosebit, este neutru.
 
Ceea ce ne interesează pe noi, sunt lucrurile neplăcute de care vrem să scăpăm și cele plăcute pe care ni le dorim atât de mult. Cele neutre sunt mai puțin interesante pentru noi.
 
După cum știm, nimic nu este întâmplător. Lucrurile neutre sunt adesea o indicație a ignoranței. Ele sunt o indicație a stării de adormire a minții noastre. Dacă se întâmplă lucruri ocazionale, este un indiciu că nu suntem treji.
 
Pentru Buddha nu există lucruri neclare, neutre. Pentru Buddha, totul este o plăcere supremă. Fiecare mișcare din univers este o plăcere supremă. Nu există alte fenomene în existența lui, pentru că el știe cum să producă karma în stil mare.
 
Emoțiile negative au o singură virtute. Dacă luăm supărarea, de exemplu, cu toate că ea este dăunătoare, ne rănește, singura ei virtute este că ne trezește, ne motivează.
 
O persoană supărată este plină de energie. Dacă vom învăța cum să ne folosim de această energie pentru a nu mai răni, ar putea fi un lucru minunat. Dar este periculos. Nu vă recomand să faceți acest lucru, deoarece trebuie să știți cum trebuie făcut.
 
Același lucru se întâmplă și cu atracția. Ea este cea care ne motivează, ne scoate din pat, pentru că dacă suntem atrași de ceva, nu vom deveni deprimați. Deci, acestea sunt lucrurile care ne activează deocamdată și ne dau ocazia să practicăm.
 
Deoarece emoțiile neutre nu ne motivează, ele sunt mai puțin importante în acest moment. Nu prea avem ce face cu ele. Dar, va veni ziua când ele nu vor mai fi neutre, totul va fi beatitudine. Nici măcar nu știți, de ce stați uneori lângă cineva care face ceva pentru voi fără importanță? Buddha cunoaște fiecare detaliu.
 
El știe exact de ce aveți pistrui în partea stângă și de ce aveți o asemenea culoare a părului. Nimic nu este întâmplător, fiecare lucru, chiar și cel mai mic, are o cauză karmică. Nu există nimic care să nu vină din karma.
 
Tragedia noastră este că nu cunoaștem mecanismul subtil al karmei. Cunoaștem legile karmice pe care ni le-a transmis Buddha și pe care le putem verifica, dar pentru a putea ști în cel mai mici detalii, ar trebui să fim iluminați. De aceea trebuie să ne bazăm pe ființe iluminate.
 
 
Modul secret de a ne elimina inamicii
 
Maestrul Shantideva ne spune că dacă întâlnim pe cineva dificil, pe cineva care este abuziv sau crud față de noi, va trebui să-l vedem ca pe un învățător. De ce el este un învățător pentru noi? Pentru că ne arată exact cine suntem.
 
Deoarece karma are întotdeauna nevoie de timp să se maturizeze, acest lucru explică faptul că dacă ne întâlnim acum cu cineva care se comportă abuziv față de noi, înseamnă că am făcut același lucru cu mult timp în urmă.
 
El ne atrage atenția asupra a ceea ce trebuie să corectăm, să curățăm în noi.
 
Deci, va trebui să ne uităm la tipul de suferință pe care mi-l aduc. Dacă el este crud față de noi, atunci va trebui să fim atenți pentru a ne elimina cruzimea din noi. Dacă ne înșală, trebuie să fim cinstiți.
 
Ne uităm la ce ne face. El doar ne reflectă ce încă mai trebuie să facem. De aceea se spune în versetul 4:
 
                 ”Să învăț să-i prețuiesc
                 Căci rari sunt ei și greu de găsit, ca o mină de aur.”
 
Acesta este modul secret de a ne elimina inamicii.
 
Cine a fost mai întâi, Lo Jong sau Maestrul Shantideva?
 
Răspunsul este că primul a fost maestrul Shantideva care a trăit în secolul al VIII-lea, pe când Lo Jong sa dezvoltat în secolul al XI – lea. Maestrul Shantideva a fost bine cunoscut în tradiția Lo Jong.
 
În budism, se folosesc adesea termenii ”a elimina”, ” a ucide”. Printre cursurile ACI, există seminarul ” A ucide supărarea”.
 
Motivul pentru care se utilizează aceste cuvinte este că atunci când intenționăm să “ucidem supărarea“, dorim să exprimăm atitudinea de a acționa prin forță față de afecțiunile mentale. Ele sunt cele care ne-au hărțuit mult timp, iar acum noi le hărțuim, pentru că nu mai jucăm cu ele.
 
Afecțiunile mentale din conștiința noastră: furia, ură, supărarea, ignoranța sunt dușmanii care ne-au ucis vremuri îndelungate.
 
Ne-au ținut captivi în Samsara.
 
Deci, acum când începem să înțelegem, avem nevoie de curaj ca să recunoaștem că aceste lucruri stau în mintea noastră și că a trecut vremea de a ne mai juca cu ele.
 
Trebuie să fim neînfricați în lupta împotriva afecțiunilor mentale, pentru că dacă vom fi conciliatori, vom pierde bătălia, pentru că ele sunt puternice.
 
Un alt motiv pentru care se folosesc cuvinte dure față de afecțiunile mentale este că ele ne provoacă multă suferință și nu le mai dorim în viața noastră. Vrem să eliminăm complet din lumea noastră pe aceia care sunt cruzi, care fură, care fac abuzuri. Nu fizic.
 
Nu vrem să-i eliminăm fizic. Pentru că nu ajută. Eliminarea fizică va acumula karma care ni-i va aduce înapoi. Ceea ce dorim este de a elimina existența acestor experiențe negative din viața noastră.
 
Înțelegerea vacuității este modul de a-i elimina. Ei vor fi lichidați pentru că sunt goi de orice natură. Sunt tigri din hârtie. Sunt proiecția mea, așa cum este și visul. Sunt proiecția mea în oglinda vacuității, pe un ecran complet gol. Numai atunci când vom scăpa de semințe, ei nu vor mai putea apărea, sunt lichidați.
 
 
Transformarea lor în flori
 
Vă voi spune o poveste frumoasă și scurtă despre Buddha.
 
Se spune că Buddha stătea așezat în meditație sub un copac pentru a ajunge la iluminare. Toate forțele malefice simțindu-se amenințate vin să-l hărțuiască. În această scenă, forțele apar ca o oaste, călărind pe cai cu arcuri și săgeți și trag în Buddha care stătea sub copac. Dar săgețile, în zborul lor prin aer, deveneau flori, iar Buddha stătea într-o ploaie de flori.
 
Așa cum stă în meditația lui, Buddha le ucide cu înțelepciunea lui. El le transformă. În viața lui Buddha nu mai există săgeți. Când primești o floare, nu vezi o săgeată, nu-i așa? Deci, nu mai sunt săgeți, sunt doar flori.
 
 
Meditație
 
Așezați-vă cât mai comod.
 
Concentrați-vă pe respirație. Fiți atenți la fluxului aerului care trece prin nări.
 
Imaginați-vă acum că vi se întâmplă ceva dificil, neplăcut care vă provoacă suferință.
 
Aduceți-vă aminte de ceva care vi s-a întâmplat cu adevărat. Poate ați pierdut pe cineva drag, poate ați trecut printr-un necaz sau ați văzut pe altcineva în necaz. Poate că v-ați îmbolnăvit de o boală grea sau poate ați pierdut o sumă mare de bani sau orice altceva care v-a produs durere sau vreo suferință de orice fel.
 
Dacă vă apar multe situații de acest fel, alegeți- o pe cel care este cea mai intensă din punctul vostru de vedere.
 
Încercați să vă vedeți în această situație. Experimentați-vă durerea și reacționați în modul vostru obișnuit. Încercați să veniți în contact cu suferința, cu durerea voastră.
 
Și acum încercați să faceți ca această suferință să facă parte din calea voastră spirituală. Utilizați-o ca o pârghie pentru creșterea spirituală.
 
Primul mod în care puteți să faceți ca suferința să devină parte a căii voastre spirituale este să o priviți ca pe un eveniment de purificare a karmei negative. Prin faptul că lucrurile s-au întâmplat așa cum s-au întâmplat, karma negativă din conștiința voastră s-a dezintegrat.
 
Și când învățați Dharma și chiar mai mult de atât, când sunteți și sub supravegherea învățătorului vostru, acest lucru vă va permite să depășiți evenimentul cu înțelepciune, înțelepciunea care înțelege karma și vacuitatea și relațiile dintre ele.
 
Observați că daunele evenimentului sunt incomparabil mai mici decât dacă ați fi fost într-o altă formă de existență. Această karmă care rodește omului, cu toată durerea din ea, nu se compară cu durerea făpturilor din planurile de existență inferioare, cu durerea animalelor sau a spiritelor flămânde sau a celor din infern.
 
Durerea lor este imensă. Și, din acest punct de vedere, puteți spune că sunteți norocoși că vi se întâmplă aceasta acum. Acest lucru împiedică o suferință cu mult mai mare.
 
Al doilea mod în care puteți transforma cazul dureros sau traumatic să devină parte a căii spirituale este de a face Tong Len. Iar Tong Len îl faceți așa:
 
“Fie ca, datorită suferinței mele de acum, nimeni pe lume să nu mai sufere vreodată durerea prin care trec”.
 
“Fie ca suferința mea să fie ispășirea lor”.
 
“Fie ca, odată cu suferința sau necazul prin care trec, să iau asupra mea toată suferința sau necazurile tuturor celorlalți care pot fi în aceeași situație”.
 
Al treilea mod este să înțelegeți că evenimentul care vi s-a întâmplat și suferința prin care ați trecut vă trezesc să vedeți suferința, să o cunoașteți în mod personal. Să deveniți conștienți de faptul că nenumărați oameni au trecut prin aceleași situații. Poate că ei au fost singuri și nu a fost nimeni care să-i ajute în necazurile lor. Iar acum, când trăiți în mod personal această experiență dureroasă, ea vă dezvoltă în voi compasiunea pentru toate ființele care se află într-o situație similară.
 
O a patra modalitate în care puteți transforma cazul dureros sau traumatic să devină parte a căii spirituale este să-l folosiți ca o pârghie pentru a aprofunda înțelegerea voastră asupra vacuității. Așadar, gândiți-vă la vacuitatea situației. În măsura în care puteți, încercați să vedeți vacuitatea tuturor factorilor implicați în această situație, adică vacuitatea voastră, a persoanei implicate și vacuitatea experienței voastre care se datorează unui necaz sau pierderii a cuiva drag . Încercați să vedeți goliciunea acestor trei factori.
 
Încercați să vedeți ce înseamnă să treceți printr-un asemenea eveniment dureros sau enervant. De unde vine suferința?
 
Vine de la evenimentul în sine?
 
Oare în situații diferite sau în circumstanțe diferite, ați simțit-o exact în același mod?
 
Încercați să vedeți vacuitatea celor trei sfere implicate în eveniment și să vedeți clar și cât mai precis diferitele aspecte ale acesteia.
 
Acum încercați să vedeți persoana pe care ați pierdut-o sau cea care v-a necăjit sau poate boala prin care ați trecut ca fiind propriii voștri învățători spirituali. Vedeți ce doresc ei să vă învețe.
 
Nu întotdeauna este ușor de văzut, mai ales când sunt implicate emoții puternice în această problemă. Dar întotdeauna există învățături în aceste situații. S-ar putea să nu le sesizați astăzi. Continuați să meditați și acasă și va veni ziua în care veți înțelege învățătura dată.
 
Dedicați acum binecuvântarea acestei meditații acelei persoane care a venit în viața voastră pentru a vă învăța aceste lucruri.
 
Și chiar dacă vă este greu să-l iertați, va veni ziua în care veți înțelege învățătura pe care v-au dat-o. Mulțumiți-i că ați învățat.
 
Puteți dedica această meditație și pentru creșterea înțelegerii realității, astfel încât schimbările să înceapă să apară în viața voastră.
 
Deschideți încet ochii.
 
—————————————
 
 
A lua pierderea asupra noastră
 
Versetul 5 spune:
 
5.             Când cel cu inima plină de gelozie
                 Mă rănește și insultă,
                 Fie să pierd eu
                Și el să fie în câștig.
 
Dacă înainte am încercat să-l considerăm pe cel care ne face necazuri ca pe un învățător care vine să ne învețe ceva, în versetul 5, Dorje Sangee spune: Acum cineva vine și vă acuză degeaba sau vă vorbește de rău, vă denigrează, el este nedrept. În mod clar este nedrept.
 
Și cu toate că nu ați făcut toate lucrurile de care vă învinuiește și poate are propriile lui motive sau este gelos sau orice altceva, el vine și vă rănește. Care este reacția voastră obișnuită? Să ne facem dreptate.
 
El spune: ”Fie să ai puterea, înțelepciunea și iubirea în inima ta ca să iei pierderile asupra ta și lasă-l pe el să câștige. Lasă-l să profite. Lasă-l să iasă el în față bine”.
 
Este ușor de făcut toate acestea? Bineînțeles că nu este deloc ușor.
 
Întrebarea este: “Dar, dacă vom ceda în fața unor astfel de oameni, nu acumulează karma negativă”?
 
Îi este greu minții noastre să renunțe în fața acestor situații. Mintea noastră va găsi o mie de motive pentru care să nu cedeze.
 
Când cineva ne învinuiește de ceva ce nu am făcut, imediat ieșim în apărarea noastră și suntem gata de a lua orice măsură împotriva acestuia.
 
Dacă vă voi întreba: De ce vine cineva și, din gelozie, mă rănește? Pentru că am făcut exact același lucru în trecut. De ce vine cineva să profite de mine? Pentru că am profitat de ceilalți.
 
Care este modul cel mai bun de a împiedica pe cineva să mai vină și să mă exploateze sau să mă acuze? Să-l las să câștige.
 
Bineînțeles că ne va fi greu să facem acest lucru în situația când suntem acuzați pe nedrept, deoarece sentimentele noastre sunt intense, egoul se manifestă puternic.
 
Cu toate că dorim să prevenim daunele produse de oameni, va trebui să observăm cu ce motivație facem acest lucru- ori suntem împinși de dorința de a ieși noi în față bine, ori de a ajuta în mod sincer.
 
Acestea sunt două lucruri diferite și ne este greu. Eul nostru este puternic și ne mințim în legătură cu motivele pe care le avem.
 
De aceea, din pricina îndoielii și din cauza karmei implicate el ne spune: ”Dă-i lui avantajul. Să fie el în avantaj”. Încet, oamenii care vă folosesc sau fac astfel de lucruri vor dispărea din viața voastră .
 
Ceea ce contează este motivația pe care o avem. Doamna Karma înregistrează totul. Atunci când copilul vostru întrece măsura va trebui să-l învățați, să-i explicați, dar când faceți acest lucru copilului vostru o faceți din multă dragoste.
 
Dacă ceea ce vă motivează este iubirea față de acea persoană și dorința de a o ajuta, atunci tot ceea ce veți spune va merge bine. Și, dacă sunteți porniți pe el pentru că v-a enervat, vă veți crea numai probleme.
 
Care este soluția? Să-i iubiți. Să-i vedeți ca și pe copilul vostru. Cu toți sunt copiii voștri.
 
Ei vin să vă învețe ceva ce nu știți încă, iar, dacă ei continuă să apară în viața voastră, este pentru că nu știți încă cum să nu mai semănați această karma.
 
Dacă situația este dificilă, uneori este oportun să ne îndepărtăm. Uneori emoțiile sunt atât de puternice încât, dacă spunem acum ceva, vom face mai mult rău decât bine.
 
De multe ori, la început de drum cel puțin, este mai bine să tăcem din gură. Sau cum spunem ”să încremenim pe loc”. Sau uneori este bine să plecăm. Uneori acesta este cel mai bun lucru de făcut în aceste situații.
 
 
Justiția perfectă
 
Versetul 42, al maestrului Shantideva, spune:
 
                 Eu însumi mult rău am făcut
                 Altora, în trecut,
                De aceea este drept, ca fiind cel care a rănit,
                Să fiu eu acum cel lovit.
 
Ce ne spune ? Ne spune că există o justiție perfectă. Dacă suntem acuzați pe nedrept, este pentru că am făcut exact același lucru în trecut. Dreptatea este perfectă. Karma se echilibrează acum. Maestrul Shantideva ne spune: ”Lăsați karma să rodească! Nu ripostați! Karma s-a terminat. Dacă veți ieși acum la război, un alt război va veni înapoi la voi”.
 
Întrebarea care se ridică este: dacă ne dă cineva în judecată, nu trebuie să ne apărăm?
 
Răspunsul este cât de mult înțelegem karma. Dacă înțelegem că acum karma a rodit în această formă și în acest fel poate a împiedicat o altă suferință și mai mare, dacă s-ar fi întâmplat într-o altă formă de existență, atunci vom spune: Tu ești cel mai prețios dintre învățătorii mei, mulțumesc foarte mult.
 
Bineînțeles că nu spunem că nu trebuie să facem nimic, deoarece în același timp va trebui să-i ajutăm pe alții.
 
Dacă vedem pe cineva care provoacă daune, atunci va trebui să-l împiedicăm să mai dăuneze, dar motivul pentru care facem asta va trebui să fie pentru el. Deoarece egoul nostru este implicat, pentru că suntem lezați, este periculos.
 
Să luăm cazul în care cineva vă acuză pe nedrept, este gelos pe voi, de exemplu, șeful de la serviciu. Șeful țipă la voi față de ceilalți că nu i-ați dat raportul la timp, vă umilește în public, cu toate că i-ați făcut raportul cerut, dar șeful nu a verificat ce hârtii are pe birou. Ce veți face acum? O posibilitate ar fi să ripostați: ”dar ți-am dat raportul!“, iar toți ceilalți vor auzi și vor înțelege că ați fost în ordine.
 
O altă posibilitate ar fi să spuneți: “Îmi pare rău, regret că l-am pus într-un loc nu suficient de vizibil“.
 
Ceea ce trebuie să facem este să luăm vina asupra noastră și să-l lăsăm pe celălalt să fie văzut bine.
 
Motivul pentru care nu suntem văzuți bine de către ceilalți este pentru că în mod constant nu ne-am deranjat să facem contrariul.
 
 
Mintea noastră se împotrivește!
 
Cu cât avansăm mai mult în versurile noastre, cu atât ne va fi mai greu, pentru că mintea noastră se împotrivește.
 
Ne este greu să facem ceea ce versurile ne învață, deoarece este opusul a ceea ce ne împinge egoul nostru să facem. Acesta este și motivul pentru care încă mai întâlnim oameni care ne acuză. Foarte simplu.
 
Întrebarea care ar trebui pusă este: “De ce ni se întâmplă acest lucru?” Și nu “cine are dreptate?” Ca practicant spiritual nu trebuie să ne întrebăm cine are dreptate, pentru că este irelevant.
 
Ceea ce ni se întâmplă nu este din cauza a ceea ce se petrece acum. Karma nu rodește niciodată în prezent. Cu toate că astăzi am pus raportul pe biroul șefului, el nu s-a uitat.
 
Întrebarea este: de ce nu a acordat atenție raportului pe care l-am prezentat și acum țipă la mine și mă acuză în public? Acest lucru este din cauză că ceva s-a întâmplat în trecut.
 
Aceasta este întrebarea corectă, de ce se întâmplă acest lucru și nu cine are dreptate. “Cine are dreptate” nu vine dintr-un loc bun.
 
Dacă suntem acuzați, este pentru că am acuzat pe alții.
 
Dacă suntem invidiați, este pentru că am invidiat pe alții.
 
Oglinda este goală și în ea se reflectă karma.
 
Dacă vrem să avem o imagine bună în fața altora, va trebui să-i facem pe alții să aibă o imagine bună. Nu există altă cale de a fi văzut bine în ochii celorlalți.
 
Nimic nu este întâmplător și nimic nu se întâmplă “din nimic”. Doar dacă am semănat karma.
 
Șeful mă acuză pe nedrept. Eu știu că acuzațiile lui sunt nefondate, dar toată lumea crede că are dreptate.
 
Dacă voi riposta și îi știrbesc imaginea pe care o are și voi striga: ”nu știi despre ce vorbești” sau ”nu vezi că minți”, deja l-am umilit în fața celorlalți. Dacă eu mă arăt că sunt cea corectă, el va ieși cel nedrept. Iar acum eu sunt cea care-l acuză în public.
 
Acest lucru nu face decât să mă asigure că în viitor el sau altcineva vor veni și mă vor umili din nou.
 
Deci, sub nicio formă, nu voi umili pe altul.
 
Care îmi sunt opțiunile? Ori demonstrez în fața celorlalți câtă dreptate am, lucru care se va întoarce din nou asupra mea într-un viitor, sau o să închei lucrurile aici.
 
Nu este o practică ușoară, pentru că ea este împotriva instinctelor noastre.
 
 
Purificarea karmică
 
Dacă am ripostat, acuzându-ne șeful în public , iar acum ne dăm seama că ceea ce am făcut se va întoarce asupra mea, pentru a ne purifica karma negativă pe care am acumulat-o, ne vom folosi de cele patru puteri.
 
Prima putere este de a ne refugia pe calea spirituală, de a ne pune speranțele în a dobândi înțelepciunea în inimile noastre.
 
A doua putere este exprimarea regretului. Este părerea de rău profundă, cinstită și înțeleaptă. Ea se bazează pe înțelegerea implicațiilor karmice a ceea ce am făcut, spre deosebire de sentimentele de vinovăție care nu înțeleg nimic. Regretăm fapta, fără a ne învinui.
 
Acest regret pe care îl exprimăm acum are o mare forță karmică pentru că va îngrădi în viitor acest comportament prostesc. Deoarece afecțiunile mentale sunt dușmanii puternici, ele încă ne vor mai ataca ceva timp până vom reuși să ne oprim de a mai acționa negativ.
 
A treia putere este înfrânarea. Decidem să nu mai facem asta. Dar să nu spuneți “niciodată nu mai fac așa ceva”, deoarece aveți toate șansele să le repetați.
 
Deci acordați-vă o perioadă de timp în care să puteți să vă țineți de promisiunea luată. Puteți să va luați termene mici, o oră, o zi, o săptămână, sau orice perioadă vă convine. Dar în momentul în care v-ați decis, străduiți-vă să stați pe poziție.
 
Și a patra putere care purifică faptele este puterea antidotului, a contramăsurilor, a ispășirii. Deci, dacă am insultat pe cineva în public, în mod deliberat ne vom asigura că alții vor ieși de la noi cu un sentiment bun.
 
Chiar dacă vom exagera puțin și chiar dacă nu suntem chiar obișnuiți să o facem. În mod intenționat, vom face pe oricine să se simtă bine. Îl vom lăuda în public dacă este cazul.
 
Bineînțeles fără să mințim. Faptul că facem acest efort este ispășirea noastră. Ispășirea este de fapt proporțională cu fapta. În cazurile grave, ispășirea va dura uneori ani, uneori toată viața.
 
Putem face și un alt pas- să mergem și să-i servim exact pe aceiași care ne fac probleme.
 
De ce să-i servim tocmai pe ei? Pentru că ei au devenit acum învățătorii noștri. De fapt, ei vin și ne fac lucruri neplăcute pentru a ne arăta asupra căror afecțiuni mentale să lucrăm, astfel încât să ne îmbunătățim lumea în care trăim și experiențele pe care le avem.
 
Ei se sacrifică pentru noi, deoarece în momentul în care acum țipă la noi, acumulează karma și vor suferi. Mergeți și serviți-i! Dăruiți-le ofrande!
 
 
Acesta este calea înțelepciunii
 
Sunt destui care se vor opune acestor idei. În măsura în care vă opuneți ideilor înseamnă că nu ați înțeles încă cum funcționează karma.
 
Dacă vreți să obțineți ceea ce doriți, mai întâi va trebui să dăruiți altora. Acesta este modul de funcționare a karmei.
 
Vreți să fiți văzuți bine de alții, va trebui să-i ajutați pe ceilalți, fără excepție, să fie ei văzuți bine.
 
La noi se spune: “Ce ție nu-ţi place, altuia nu-i face“. Vom întoarce fraza în sensul următor: ”dă tu mai întâi dacă vrei să obții ceea ce vrei”. Aceasta este legea karmei.
 
Dacă veți continua să oferiți altora avantajul, oamenii care vor profita de voi vor dispărea din viața voastră; mai mult de atât, vi se va întâmpla exact opusul: oamenii vor veni și vă vor dărui lucruri tot timpul, vă vor răsfăța și vă vor face să aveți o imagine bună în fața celorlalți.
 
a. Este important să faceți cu bucurie ceea ce vă spune versetul și asta nu “pentru că a spus învățătorul”, ci cu o înțelegere a ceea ce faceți. Pentru că acum începeți să vă creați lumea voastră.
 
Acum aveți ocazia să terminați această karma și să începeți să creați ceva nou. De aceea, este important să faceți acest lucru cu bucurie.
 
b. Nu regretați. V-ați hotărât să le oferiți avantajul, nu veniți acasă mai târziu și spuneți: “Ah, ce am făcut?” pentru că ați stricat totul. Mintea vine de la ego și ea se va îndoi de tot ceea ce faceți.
 
Ea va spune: “Ai înnebunit? L-ai lăsat să plece de aici și nu ai spus nimic?”.
 
Ignorați această minte. Spuneți-i: “Îți mulțumesc foarte mult. Acum îmi creez lumea”.
 
Și dacă veți putea face toate acestea cu bucurie și fără regrete, atunci binefacerile voastre vor crește, vor deveni mai puternice și veți ajunge foarte departe.
 
Nu există altă cale, pentru că dacă ar fi existat atunci acești oameni nu ar mai fi apărut în viața noastră. Mult timp încercăm să ne facem dreptate, căutăm dreptatea.
 
Calea de a căuta dreptatea pentru noi nu funcționează. Dacă ar fi fost așa nu ni s-ar mai fi întâmplat lucruri groaznice. A căuta dreptatea pentru ceilalți este altceva.
 
 
Această cale este și cea a unui Bodhisattva
 
Bodhisattva este o persoană care aspiră la iluminare pentru toate ființele.
 
Un astfel de Bodhisattva care aspiră la iluminare pentru toate creaturile, de fapt, s-a vândut pe sine pentru a-i sluji pe toți ceilalți.
 
Un Bodhisattva spune: “ochii mei acum sunt și ai voștri. Mă uit la ceea ce vă va face fericiți și o voi face”. Bodhisattva urmărește să aducă binecuvântarea altora. El îi slujește pe ceilalți.
 
În mod sigur, a căuta dreptatea pentru mine este o antiteză a căii unui Bodhisattva. Bodhisattva încearcă să ajungă la iluminare. Nu poate ajunge acolo având “grijă de el însuși”.
 
El trebuie să aibă grijă de alții sau să-i includă pe toți ceilalți în ceea ce el numește “el însuși”. El nu va merge niciodată împotriva celorlalți. Acest lucru niciodată nu a funcționat, altfel nu am fi suferit.
– dacă vrem bogăție, va trebui să oferim altora bani.
– dacă dorim sănătate, va trebui să protejăm viața.
– dacă vrem ca bunurile noastre să nu fie știrbite, va trebui să protejăm proprietatea celorlalți.
– dacă vrem renume, va trebui să ne asigurăm că alții au renume.
– dacă vrem reputație, va trebui să ne asigurăm că reputația altora este bună.
 
Aceasta este calea unui Bodhisattva. Aceasta este practica unui Bodhisattva. Și este modul în care lucrează karma.
 
Și din nou, când vedem pe cineva care se rănește pe el însuși sau pe alții, dacă motivul nostru este de a preveni nedreptatea, atunci va trebui să acționăm.
 
Dacă motivul nostru este ca noi să avem dreptate, va trebui să fim foarte atenți. Cum vom ști? Este nevoie de o conștiință foarte înaltă, iar pentru acest lucru este nevoie de a medita mult.
 

 

Lecția 3 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 3
 
 
 Un rezumat
 
Textul pe care îl învățăm se numește:
 
བློ་སྦྱོང་ཚིག་བརྒྱད་མ།
Lo Jong Tsik Gyema
 
Lo Jong = transformarea minții,
Tsik = vers, verset,
Gyema = opt,
Ma = sufix pentru feminin.
Deci, cele opt versete de antrenare a minții.
 
Numele autorului este:
 
རྡོ་རྗེ་སེང་གེས།
Dorje Senge
 
Cunoscut și sub numele de:
 
གླང་རི་ཐང་པ།
Lang ri tangpa
 
De cele mai multe ori, marii maeștri au cel puțin două nume. Numele cu care s-au născut, numele de călugăr și câteodată au și nume secret. Dorje Sangee a fost un foarte mare învățat budist, considerat iluminat. El a trăit în secolul al unsprezecelea, în perioada curentului Kadampa.
 
 
སཀའ་གདམས་པ།
Ka Dampa
 
Cei care aparțineau curentului Kadmpa practicau cuvântul sacru, adică budismul. Ei au fost pionierii budismului din Tibet și au scris o întreagă literatură Lo Jong. Dorje Sangee este considerat ca fiind unul dintre cei mai cunoscuți scriitori ai curentului Lo Jong.
 
Scopul acestor scrieri este transformarea conștiinței. Dacă vom practica în mod curent și așa cum ni se spune în această învățătură, rezultatul va fi schimbarea minții. Ea va deveni mai inteligentă, mai iubitoare, mai relaxată, mai liniștită, mai mulțumită și cu mai multă compasiune. Reflectarea acestei transformări va fi schimbarea lumii în care trăim. Lumea va fi cu totul alta.
 
Nu pentru că ea este diferită, ci pentru ca va fi diferită pentru noi.
 
Lumea noastră este așa cum este acum, nu pentru că ea în sine este așa, ci pentru că noi o experimentăm diferit în funcție de karma noastră. Fiecare dintre noi percepe în alt fel lumea în care trăiește. Iar, atunci când trecem prin această schimbare, lumea noastră va părea diferită.
 
Revenim din nou la versetul al treilea:
 
3.             Fie ca pe tot parcursul zilei să fiu atent
                 La orice gând negativ sau răutăcios ce în minte se ivește
                 Şi cu toată puterea, pe loc, să-l stăvilesc,
                 Fiindcă el mă rănește și pe mine, dar și pe cel de lângă mine.
 
Am vorbit în lecția trecută despre porcul care simbolizează ignoranța și am spus că ignoranța este neînțelegere modului de funcționare a realității, a continuității conștiinței și în special a legăturii dintre cauză și efect.
 
 
Ignoranța înnăscută și ignoranța dobândită
 
Atunci când venim în această lume, venim cu ignoranță înnăscută. Ne-am născut cu ea din vieți anterioare. Ea se întărește pe parcursul acestei vieți. Sunt lucruri cu care venim odată cu nașterea și sunt lucruri pe care le învățăm de la societatea în care trăim. Tot ceea ce ne învață societatea este incorect, deoarece nu înțelege realitatea, iar noi le adoptăm cu timpul.
 
De exemplu, copilul vine acasă de la școală și spune: “Mamă, copiii m-au lovit”. Mama îi spune: “Data viitoare, lovește-i și tu pe ei”.
 
Acesta este doar unul dintre multele exemple de lucruri pe care le învățăm din mediul înconjurător care mai târziu ne vor provoca mari necazuri. Iar acest lucru se întâmplă din cauza faptului că cei care ne învață nici ei nu le înțeleg. Profesorii și părinții noștri care ne-au învățat nu cunosc mecanismul karmic.
 
Lucrurile pe care le asimilăm se datorează adoptării diverselor concepții asupra lumii și a sistemelor diferite de valori ale culturii în care creștem. Cultura stipulează principii care sunt corecte, cum ar fi: ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, dar majoritatea lor sunt incorecte, deoarece ele au o înțelegere falsă a realității, iar, în momentul în care le adoptăm, începem să acționăm în conformitate cu aceste valori.
 
Cu toți deținem un sistem întreg de convingeri profunde, indiferent dacă îl denumim religie sau nu, nu contează. Iar adevărul este că acționăm în baza acestor credințe, a acestor stipulări, lucru care determină lumea noastră. Și multe dintre necazurile noastre vin de aici.
 
Când cineva începe să urmeze calea spirituală și începe să facă această schimbare în conștiința sa, după părerea dvs., care este nivelul cel mai ușor de eliminat? Înnăscut sau dobândit?
 
Bineînțeles că cel mai ușor este să scăpăm de cel dobândit, pentru că rădăcinile sale sunt mai puțin adânci în conștiință. Pe când, de ignoranța înnăscută, este foarte greu să scăpăm. Chiar și după ce am dobândit înțelegerea intelectuală a vacuității, încă mai avem de-a face cu ignoranța înnăscută, pentru că ea este literalmente “impregnată în noi”. Aproape fiecare gând pe care îl avem este îmbibat în ignoranță, cu excepția celor în care vrem să-i ajutăm pe alții.
 
Aproape orice alt gând este plin de ignoranță. Și chiar și cei care vor să-i ajute pe alții dețin o componentă a ignoranței, deoarece ei nu înțeleg cine sunt ei și cine sunt ceilalți pe care îi ajută. Nu ne înțelegem nici natura noastră și nici pe a celorlalți.
 
Deci, avem destule probleme. Avem nevoie de mult ajutor și una dintre cele mai frumoase practici pe care ni le-au oferit străvechii budiști din Tibet este acest text. După cum am văzut, chiar din primele versete, îndrumările sunt foarte, foarte simple, dar nu atât de ușor de implementat.
 
De exemplu, practica de a vedea fiecare persoană pe care o întâlniți ca fiind mai importantă decât perla ce îndeplinește orice dorință, nu este atât de ușoară. Mai ales dacă este ea este și o persoană enervantă.
 
 
Mecanismul ignoranței
 
Ca rezultat al acestei ignoranțe, începem să ne dorim lucruri sau să scăpăm de ele.
– Venim cu ignoranță în lume. Ignoranța crește pe măsură ce copilul crește. Cu timpul, sunt adăugate și alte straturi de ignoranță. Nu avem scăpare. Cu toți trebuie să creștem. Cu toți trebuie să învățăm să nu trecem strada când vin mașinile. Cu toți trebuie să trecem prin această etapă.
– Ca urmare a acestor semințe ale ignoranței din inima noastră, ni se pare că toate fenomenele ce apar în realitatea noastră vin singure, fără nicio legătură cu noi.
– Când apare un fenomen, instinctiv, îl apreciem imediat ca plăcut sau neplăcut. Deoarece acest proces se produce rapid, în marea majoritate a cazurilor, omul nici nu este conștient că face aceste deosebiri, excepție făcând cei care meditează mult.
– Imediat după aceea, vine următoarea etapă în care reacționăm. Ori ne simțim atrași de ceea ce este plăcut, ori căutăm să ne debarasăm de ceea ce este neplăcut. Atunci când credem că un anume lucru ne va aduce plăcere sau ne va provoca suferință sau disconfort, acest fapt ne conduce la un anume mod de reacție.
– Problema acestor forme de reacție este că ele se bazează pe ignoranță, pe neînțelegerea obiectului. De cele mai multe ori, pentru a obține obiectul pe care ni-l dorim sau pentru a scăpa de ceva nedorit, vom încălca moralitatea, lucru care ne va crea multă suferință în viitor.
– Și, în acest fel, continuăm să învârtim roata Samsarei, deoarece fiecare dintre acțiunile noastre se va înregistra în conștiința noastră, iar când acestea vor da rezultate, ele vor avea aceeași natură cu a cauzelor care le-au provocat, rămânând în continuare în ignoranță.
 
În posterul ce reprezintă roata vieții, există un inel împărțit în 12 secțiuni care descrie mecanismul samsaric.
 
Prima este ignoranța simbolizată de către o femeie oarbă care merge cu un baston. Această ignoranță cu care venim ne determină întreaga lume.
 
Deci, ceea ce este interesant, desigur, este modul în care oprim această roată, modul în care putem ieși din această situație disperată, pentru că ea este cu adevărat disperată.
 
În opinia budismului, am trăit în Samsara de veacuri sub toate formele de existență, în toate cele șase lumi reprezentate în Roata vieții. Și suntem încă aici. Suntem încă într-o lume plină de suferințe și trecem clipă de clipă, ori prin evenimente moderate în care nu suferim, ori dramatice.
 
 
Nivelurile diferite de suferință ale Samsarei
 
Cuvântul “suferință” din budismul Pali este “Dukka”. În tibetană, se spune Dukngel.
 
སྡུག་བསྔལ།
Duk ngel
 
Cuvântul simbolizează nu numai suferința grea, atunci când ne rupem un picior sau când vine un cutremur, ci suferința la nivel foarte, foarte subtil, nivelul zilnic, când suntem expuși constant lucrurilor. Tot timpul avem nevoie de ceva. Trebuie să mergem în diverse locuri, să mâncăm tot timpul, să ne golim tot timpul. Toate aceste schimbări, clipă de clipă, produc suferință la nivel subtil.
 
Când oamenii devin conștienți în meditații, încep să vadă dukka în acțiune. Ea este mereu acolo. Nemulțumirea există permanent în mintea noastră. Chiar și aceia dintre noi care sunt relativ mulțumiți de viață, chiar și faptul că suntem ființe umane și ne aflăm în Samsara, suntem profund afectați de sentimentul de insatisfacție, acesta fiind și motivul pentru care facem tot timpul ceva. În mod constant ne simțim neîmpliniți. De aceea ne sculăm dimineața din pat. Există în noi o stare profundă și permanentă de nemulțumire.
 
 
Antidotul
 
Așa cum am spus, pentru a opri roata, va trebui să-i neutralizăm cumva pe cei trei generali, pentru că ei sunt motorul. Rezultatul este revenirea în Samsara. Trebuie să-l neutralizăm pe Lordul morții.
 
Acest lucru înseamnă că trebuie să ne neutralizăm afecțiunile mentale, pe toate cele optzeci și patru de mii care există. Bineînțeles că nu vom lucra cu fiecare din cele 84.000 în parte, nu de la început.
 
La început vom lucra la diminuarea celor trei afecțiuni mentale principale ce se află în centrul roții. Să le înțelegem, să le cunoaștem. Să cunoaștem modul lor de funcționare, astfel încât să le oprim acțiunile.
 
Fiecare dintre ele are un antidot. De exemplu, care este antidotul pentru porc, pentru ignoranță? Înțelepciunea.
 
Antidotul ignoranței este înțelepciunea. Este înțelegerea modului de formare a realității noastre, a legăturii dintre lucrurile care apar în viața noastră și conștiința noastră. Ceea ce spunem este că tot ce apare în realitatea noastră este de fapt o proiecție din conștiința noastră.
 
Cu toate că am vorbit despre asta, ne vom întoarce și vom repeta mereu aceste lucruri, pentru că ele trebuie auzite și de șapte mii de ori. Nu pentru că este atât de greu de înțeles intelectual, dar este atât de greu să acționăm sub această înțelegere, să o asimilăm.
 
Și chiar după ani, după ce ați auzit aceste lucruri, când va veni cineva și va face ceva, veți spune: “ești un idiot”. Este nevoie de timp pentru a realiza că dacă întâlnim un idiot, el reflectă ceva în noi.
 
El ne dă șansa de a elimina acel aspect negativ care se află în noi. Este nevoie de mult timp pentru a ne asuma întreaga responsabilitate pentru tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
 
 
Cine parcurge calea
 
Cine a parcurs această cale cu adevărat, va avea o viață incredibilă. Viața lui va fi nobilă. O viață în care nu mai are de ce să se plângă, nu mai are ce să reclame și, mai mult de atât, nu mai are pe cine să dea vina.
 
Nu mai există vreun guvern de care să se plângă, vreun polițist de care să se plângă, nici drumuri de care să se plângă. De ce? Pentru că înțelege profund că totul vine din el.
 
În dharma se povestește adesea despre barcă.
 
Odată un bărbat se plimba cu barca pe lac. Deodată văzu o ambarcațiune cu motor care se apropia cu viteză spre el. Barca lui fiind înceată, înțelese că cele două bărci stau să se ciocnească. Și își spune: “Ce face pilotul? Nu vede? O să mă lovească în curând!” În timp ce își spunea aceste lucruri, inima lui se umplea de frică și de îngrijorare și poate chiar de furie pe cel care pilota barca. Ambarcațiunea ajunge lângă el și vede că este goală. Nu există niciun pilot. Toată mânia, toată această energie s-a îndreptat spre ce? Nimeni nu era acolo.
 
Această istorioară vine să ilustreze puțin experiența cuiva care trăiește cu sentimentul de supărare. Barca este goală.
 
Înțelegerea vacuității duce la această conștientizare atât de profundă, că nu există nimeni spre care să ne îndreptăm emoțiile negative, ele sunt ca tigrul de hârtie. Iar când ajungem la această conștientizare, toate aceste sentimente vor dispărea.
 
Va trebui să muncim din greu pentru a înțelege aceste lucruri. Toate aceste sentimente negative nu au nicio putere în sine, decât cea pe care noi le-o conferim.
 
Budismul este plin de mijloace de a scăpa de afecțiunile mentale. Este nevoie de multă muncă și de mult timp pentru a scăpa complet de ele. Dar mai întâi va trebui să le domolim, pentru că atât timp cât ele ne cântă cu intensitate în conștiința noastră, ne vor tulbura, ne vor face să ne pierdem cumpătul. Ele ne întunecă mintea și nu putem vedea ce se întâmplă.
 
Deci, există multe mijloace în budism, dar în primul rând ele trebuie calmate și numai după aceea eliminate treptat- treptat.
 
 
Înțelepciunea eliberatoare
 
Așa cum am spus, antidotul împotriva ignoranței este înțelepciunea. Adică a înțelege faptul că lucrurile nu au o existență proprie de sine.
 
Nu numai că nu au nicio existență proprie de sine, dar nu au nici calități proprii de sine. În Sutra inimii scrie: lucrurile nu au început, nici sfârșit și nici calități. Necesită mult timp pentru a vedea toate acestea.
 
Ce înseamnă că lucrurile nu au o existență proprie de sine și sunt lipsite de orice calitate proprie de sine? Cel mai important lucru pentru noi este că o persoană nu este nici bună și nici rea în sine.
 
O persoană nu este nici dușman și nici prieten, el în sine. În mod sigur ați auzit de situații în care prietenii au devenit dușmani. Se poate întâmpla în orice moment sau treptat.
 
Dacă ei, în sine, ar fi fost prietenii noștri, atunci ar fi fost mereu prietenii noștri. Dar oamenii își pierd prietenii, nu-i așa? Sau prietenii devin dușmani. Și se întâmplă și contrariul. Pentru că ei nu sunt nici dușmani în sine și nici prieteni în sine. Nu sunt nici buni și nici răi.
 
Dacă credeți că cineva este un om bun, în sine, atunci toată lumea l-ar vedea ca pe un om bun. Dar, întotdeauna se va găsi cineva care să creadă altfel despre el.
 
Lama Dvora Hla povestește despre un caz petrecut în Statele Unite. Un anume Johnny care a comis o crimă. La emisiunea TV, a lui Barbara Walters este invitată mama lui Johnny pentru ai se lua un interviu. Ea spunea: “Johnny este un băiat bun. Întotdeauna a fost un băiat cuminte”. Acest caz demonstrează din nou, că persoana în sine nu este nici bună și nici rea.
 
Bineînțeles că nu negăm lucrurile pe care le-a făcut. De asemenea, nu venim să negăm experiența pe care o avem. Pentru că, dacă vedem pe cineva care se poartă cu cruzime față de noi, în acele momente pentru noi el este un om crud. Noi nu venim să ne negăm acest fapt.
 
Noi nu infirmăm experiența prin care trecem, pentru că în acele momente suferim.
 
Ceea ce este important este să ne amintim că totul fără excepție, inclusiv acest lucru, este un rezultat karmic, o proiecție karmică pe un ecran gol – o proiecție rezultată prin plantarea seminței în care ne-am comportat cu cruzime față de alții.
 
Este posibil ca, atunci când am plantat, împrejurările să fi fost diferite, actul să fi fost diferit, persoana să fi fost diferită și intensitatea faptei să fi fost diferită. Se prea poate ca vorbele pe care le-am spus să fi fost nemiloase.
 
I-am spus cuiva ceva care l-a rănit, iar acum acest fapt se întoarce asupra noastră sub forma unei persoane care ne abuzează fizic.
 
Este foarte posibil. Este aceeași energie care se întoarce asupra noastră și întotdeauna ea se va întoarce amplificată.
 
Dacă nu ne mai amintim de ceea ce am făcut, aceasta nu înseamnă că acum nu suntem abuzați. Acum sunt agresați, dar nu e nimeni de vină! Nu avem pe cine învinui. Este energia pe care am semănat-o, iar acum se manifestă.
 
Celui care nu a ajuns să conștientizeze profund aceste lucruri, atunci când abuzul este mare, îi va fi foarte greu să-și mențină liniștea minții în aceste situații dificile.
 
Dar cel care a ajuns la aceste înțelegeri adânc în inima lui va continuă să-l iubească pe agresor. Abuzul este încă acolo, durerea este acolo, dar mintea nu este de loc tulburată.
 
Mintea rămâne la fel de liniștită ca lacul. Mintea are înțelepciunea care spune: “Culeg acum ceea ce am semănat”.
 
În momentul în care mintea este complet tăcută și inima este deschisă și iubitoare, totul se termină. Karma a rodit, s-a dezintegrat, s-a terminat. Lacul se calmează. Și încet, o astfel de persoană își elimină toate suferințele din viața lui până la ultima.
 
Dacă acesta și învață să purifice, el poate, de asemenea, să curețe preventiv karma, astfel încât să nu mai rodească deloc. Nu trebuie așteptat ca totul să rodească. Se poate purifica anticipat.
 
În acest context, vreau să vă dau un exemplu. În perioada în care chinezii au cucerit Tibetul, au prins și au închis mulți mari Lama. Se spune despre un Lama că ar fi petrecut optsprezece ani în închisoarea chineză din Tibet.
 
El spunea: “Aproape am pierdut-o, aproape că am pierdut-o.”, ca și cum ar fi spus: “Aproape că am eșuat”. În ce a eșuat? Să nu dea vina pe cei care l-au întemnițat.
 
În optsprezece ani, spunea el, de trei sau patru ori s-a aflat pe marginea prăpastiei, la limita în care și-ar fi pierdut iubirea față de ei.
 
Gândiți-vă – să stea optsprezece ani în tortură și inima lui să rămână deschisă. Gândiți-vă ce practică înaltă a făcut. Cei care au ieșit sunt ca perlele strălucitoare. Sunt incredibili.
 
 
Cele trei sfere ale vacuității
 
După cum am mai spus înțelegerea vacuității este antidot împotriva afecțiunilor mentale. Este înțelegerea că nu numai persoana care mă abuzează sau mă hărțuiește este goală de orice natură, dar și eu sunt goală de orice natură.
 
Această practică de aprofundare a acestor cunoașteri, nu o vom face astăzi, dar întotdeauna vor fi binevenite retreaturile în care veți putea medita și în care treptat- treptat veți ajunge la conștientizări profunde.
 
Ce înseamnă cele trei sfere ale vacuității? Eu sunt gol. Actul este gol și celălalt este gol. Fapta pe care am făcut-o este goală și sentimentul care vine în minte este, de asemenea, gol. Totul este gol.
 
În curând vom medita pentru a ilustra acest lucru pentru voi. Iar trucul este să rămâneți în acest loc. Dacă ați reușit să vă îndepliniți misiunea până la sfârșit, de a înțelege vacuitatea voastră, a emoției și a faptei – ceea ce noi numim vacuitatea celor trei sfere – ați reușit să faceți o breșă de ieșire din Samsara. De ce? Pentru că ați ucis porcul.
 
Făcând aceasta, ați întrerupt prima secțiune din cele 12. Fără prima secțiune care înseamnă ignoranța, toate cele 11 nu vor mai exista. Întreaga roată dințată se oprește, datorită faptului că fiecare secțiune nu o mai poate sprijini pe următoarea.
 
 
Dorința
 
Nu vom medita direct asupra ignoranței, ci asupra uneia dintre celelalte afecțiuni, și anume asupra porumbelului din centru, care înseamnă dorința. Dorința pentru acele lucruri pe care le găsim atractive și le dorim pentru noi înșine.
 
Eistă uneori impresia că budismul ne învață să nu ne dorim nimic, să nu fim adverși față de nimic, adică să devenim apatici – lucru care nu este de loc adevărat.
 
Bineînțeles că nu vrem să stingem focul care arde în noi, pasiunea pe care dorim să o păstrăm. Avem nevoie de pasiune pentru a ne face treaba, de a efectua practica și studiul.
 
Pentru toate acestea este nevoie să ne dedicăm. Trebuie sa depunem mari eforturi pentru a ne finaliza calea. Ea ar trebui să fie însoțită de pasiune. Pasiunea pentru iluminare este minunată.
 
În aceeași măsură și dezgustul pentru Samsara este minunat. Dezgustul față de Samsara este necesar, pentru a ne face calea.
 
De asemenea, pe de o parte, ar trebui să urâm această situație în care suferim și noi și toți ceilalți, iar, pe de alta, să fim entuziasmați de situația iluminării în care ne putem elimina suferința și în care am putea să-i ajutăm și pe ceilalți să-și oprească suferința.
 
Acestea sunt stările pe care dorim să le păstrăm.
 
Deci nu orice dorință și aversiune sunt neacceptate.
 
Care sunt cele neacceptate? Sunt acele dorințe și aversiuni care nu înțeleg de unde vin lucrurile plăcute sau neplăcute în viața noastră. Aceasta sunt cele care ies din gura porcului și sunt impregnate de ignoranță.
 
Ele sunt foarte dăunătoare. Ele sunt răspunzătoare de suferința ce ne-o provoacă. În limba engleză se spune ignorant liking sau plăcerea ignorantă.
 
 
Meditația asupra vacuității celor trei sfere,
asupra dorinței care își are originea în ignoranță
 
Așezați-vă confortabil.
 
Este important ca în meditație să vă țineți spatele drept.
 
Începeți să vă concentrați asupra respirației. Concentrați-vă pe acel punct în care aerul intră și iese prin nări. Fiți atenți la senzația pe care o aveți în acest punct.
 
Încercați acum să vă amintiți de ceva care vă încântă unul dintre simțurile voastre. Poate fi un obiect frumos sau o muzică care vă face plăcere sau o mâncare care vă place mult. Ceva de care sunteți foarte atrași. Poate fi și atingerea cuiva de care vă place.
 
Observați că atunci când vă amintiți de acest lucru, cum îl și clasificați imediat ca fiind plăcut. De cum începeți să vă gândiți la acest obiect, veți avea imediat sentimentul de “plăcere”. Și acest lucru se întâmplă aproape instantaneu când vă gândiți la acest obiect.
 
Încercați acum să identificați locul în care se află această plăcere. Oare obiectul aduce cu el plăcerea?
 
Să luăm prăjitura care vă place. Oare este prăjitura gustoasă, ea în sine? Se află oare acest ”deliciu” în prăjitură?
 
În cazul în care “deliciul” ar fi fost în prăjitură, atunci toată lumea care a venit în contact cu ea ar fi tânjit după ea. Cu toți știm că lucrurile nu stau așa. Nu tuturor le place această prăjitură. Deci ea în sine nu poate fi delicioasă. Și dacă este adevărat, atunci ce-o face atât de plăcută sau atractivă pentru voi? Unde se află plăcerea? Dacă ea nu vine de la prăjitură sau de la obiectul asupra căruia meditați, atunci de unde vine?
 
Și dacă spuneți că vine de la voi, pentru că nu există prea multe opțiuni, atunci căutați unde este acest “plăcut”. Unde se află acest loc “plăcut”? Să spunem că ne concentrăm pe simțul gustativ, este el pe limbă? Pe ce parte a limbii?
 
Sau să luăm un obiect care este frumos pentru ochi. Stă oare acest “plăcut” în ochi, sau în nas sau în ureche? Îl puteți găsi întru-unul din simțurile voastre? Unde se află?
 
Este ceva fizic? Este o senzație fizică sau este în mintea voastră? Încercați să găsiți unde se află.
 
Poate că acest ”plăcut” se află în contactul dintre organul de simț și obiect? Dacă da, unde este exact? Încercați să-l localizați. Unde se află? Unde este deliciul? Unde este atractivitatea? Unde este plăcerea?
 
Am văzut până acum că prăjitura ce reprezintă obiectul vostru atrăgător, nu este delicioasă în sine, deoarece nu toți o văd ca atare, deci ea este goală de calitatea de a fi delicioasă, în sine. Și am văzut, de asemenea, că și sentimentul de plăcere pe care ni-l dă prăjitura, este tot gol. Și, dacă îl veți căuta în continuare, nu-l veți putea găsi, pentru că nu are o existență proprie de sine. Este imposibil de găsit.
 
Ce se întâmplă cu voi?
 
Uitați-vă la voi când sunteți atrași de obiect sau de prăjitură. Ce se întâmplă cu voi în momentul în care apare dorința pentru un obiect sau pentru o persoană? Ce se întâmplă în mintea voastră, ce se întâmplă exact atunci când vreți obiectul sau o ființă umană?
 
Încercați să vă conectați la sentimentul pe care îl aveți.
 
Se poate să vă fie greu în aceste momente să urmăriți aceste lucruri. Mintea poate să fie distrasă sau neconcentrată, este ok. Decideți să faceți această meditație în viitor.
 
Fiți atenți acum la mintea voastră. Ce s-a întâmplat în mintea voastră de îndată ce vi s-a trezit dorința?
 
Poate că există dorința de a ține obiectul sau persoana. Poate că există o dorință pentru mai mult sau poate că există dorința de a nu renunța la ele, să le păstrați mereu cu voi.
 
Observați ce însoțește dorința. În măsura în care doriți să dețineți obiectul sau să nu renunțați la el sau vreți mai mult, acest lucru indică faptul că sunteți convinși că obiectul este cel care vă aduce plăcerea, credeți că plăcerea vine de la obiect sau de la persoană.
 
Dacă este așa, căutați-o din nou acolo. Duceți-vă din nou la obiect. Unde se află, în obiect, în prăjitură, în omul iubit sau în muzica plăcută? Unde este exact acest atribut de a fi plăcut? Ce ingredient al prăjiturii este plăcut ? Unde se află exact?
 
Dacă v-ați ales o persoană pe care o considerați plăcută și de care sunteți atrași, unde stă atracția? În chipul lui poate? Și unde mai exact în chipul lui? Nasul este atractiv? El este elementul care vă face plăcere? Poate sprâncenele lui? Căutați exact unde este atracția.
 
Este oare posibil să fiți atrași de această persoană fără să vă agățați de ea? Este posibil așa ceva? Încercați să vedeți cum este să vă doriți acest lucru și să-l țineți, spre deosebire de dorința de a face acest lucru fără a vrea să-l țineți. Există așa ceva?
 
Poate atracția să fie pură prin faptul că nu vreți să țineți acest lucru? Este oare posibil așa ceva? Sau este o antilogie, că nu există deloc așa ceva ? Verificați.
 
De multe ori ne dorim lucruri pe care nu le-am experimentat niciodată. Nu le știm nici măcar gustul. De multe ori ne dorim lucruri pe care nici nu le vom experimenta vreodată. Aceasta este meditația de contemplare atunci când apare dorința și aproape orice dorință care apare în noi se află adânc înrădăcinată în ignoranță. Faptul că există în noi dorința pentru un obiect indică faptul că noi credem că plăcerea vine de la el sau de la persoană.
 
Să presupunem că ați obținut ceea ce v-ați dorit. Ce se va întâmpla după aceea? Verificați. Vi s-a stins dorința sau apetitul pentru mai mult a crescut? Poate nu acum, ci poate o altă dată.
 
Și de unde a apărut această dorință? Poate vine de la faptul că v-ați dorit în trecut astfel de lucruri și această reminiscență se mai află încă în voi?
 
Se spune că cu cât ne dorim mai mult, cu atât dorința va crește și mai mult. Este ca și cum am bea apă sărată care nu ne poate sătura niciodată.
 
Deci, verificați dacă toate acestea sunt corecte pentru voi.
 
Încercați să vă concentrați gândul pe concluzia pe care o trageți din toate aceste observații. Iar dacă ați ajuns la o concluzie, la o conștientizare sau ați avut o experiență reală, încercați să rămâneți concentrați asupra ei.
 
Deschideți ochii încet.
 
—————————
 
Această meditație este un exemplu de meditație analitică, o meditație care observă și încearcă să examineze îndeaproape. Și, desigur că cu cât concentrația este mai bună, cu atât mai mult veți putea privi mai atent și veți afla mai multe și veți înțelege mai mult cum vă lucrează mintea.
 
Și, treptat, acești mari demoni ai afecțiunilor mentale, își vor pierde puterea. Atunci când vă veți uita la ei, se vor evapora pentru că ei sunt doar ca tigrii de hârtie. Ei sunt piloții care nu există în barcă, dar ne plimbă mereu.
 
 
Rezultatele afecțiunilor din sufletele noastre
 
Ne întoarcem la versetul trei. În acest verset ne rugăm ca pe tot parcursul zilei, în viața de zi cu zi, să ne uităm continuu la ceea ce ne trece prin minte și atunci când va apărea un gând negativ sau rău intenționat, să încercăm să-l oprim pentru că el ne face rău și îi rănește și pe alții.
 
Fiecare astfel de gând are un efect profund asupra vieții noastre. Am vorbit despre banda karmică ce imprimă orice gând, faptă sau vorbă și despre faptul că aceste înregistrări rămân o perioadă de timp în conștiința noastră, având aceeași nuanță cu a faptelor făcute, fie bune sau rele, cu ele rămânând și intențiile cu care au fost făcute.
 
Fiecare acțiune are mai multe consecințe și efecte asupra vieții noastre.
 
a. Primul rezultat se numește ” experiență corespunzătoare”. Un efect va fi că atunci când sămânța karmică rodește, se va întâmpla ceva în viața noastră care are aceeași nuanță, este de aceeași culoare.
 
Cu alte cuvinte, efectul va fi corespunzător faptei. De exemplu, dacă am fost generoși și alții vor fi generoși față de noi și ne vor ajuta când vom avea mai mare nevoie. Dacă am fost zgârciți, nu am dat atunci când am avut ce să dăruim, în viitor vom fi și noi puși în situația să nu primim atunci când vom avea nevoie mare de ceva.
 
Zgârcenia se va întoarce asupra noastră. Deci, acesta este ceea ce se numește un rezultat corespunzător. Rezultatul este, de fapt, compatibil cu fapta.
 
b. Există un al doilea tip de rezultat numit rezultat maturizat care determină următoarea încarnare. Nu orice act determină următoarea încarnare, dar există unele lucruri pe care le-am făcut în viețile noastre, care sunt în mod special dominante, cum ar fi fapte față de obiecte care sunt deosebit de importante pentru noi, oameni care ne-au făcut mult bine și față de care am acționat, fie cu multă iubire, fie cu ură. Oricum.
 
Deci persoana față de care acționăm determină intensitatea amprentei. Și sunt fapte care sunt atât de importante încât ele vor determina următoarea încarnare, și bună și rea. Deci, acesta este un rezultat maturizat.
 
c. Există întotdeauna un rezultat al obiceiului. Rezultatul ”obiceiul corespondent”. Adică dacă am mințit, atunci ne mărim tendința de a minți. Data viitoare ne va fi mai cu mult mai ușor să mințim și în cele din urmă vom deveni mincinoși patologici.
 
Fiecare act crește tendința de a continua să acționăm după același tipar. Cu alte cuvinte, obiceiurile creează pur și simplu noi tipare de comportament.
 
d. Cel de-al patrulea tip de rezultat este rezultatul de mediu. Și mediul în care trăim este afectat. Toate acestea sunt prezentate pe larg în cursurile ACI nr. 4 și 9.
 
În cursul 5 am vorbit despre faptul că dacă mă aflu într-o zonă dificil de trecut; gropi sau găuri sau pietre ascuțite sau sticlă spartă sau alte lucruri de acest gen, acesta este complet legat de obiceiurile mele de vorbire.
 
Dacă mă folosesc, de exemplu, de un limbaj aspru, dur, pe ton ridicat și nepoliticos cu oamenii, mă voi afla într-un loc unde sunt spini, cioburi, lucruri ascuțite și, probabil, scorpioni sau insecte care înțeapă.
 
Deci folosirea unui limbaj dur se va întoarce asupra mea, afectându-mi și mediul meu înconjurător.
 
Alte rezultate compatibile, dar la nivel de mediu pot fi- drumul se termină brusc, din cauza inundațiilor sau a căderilor de teren, sau a prăpăstiilor care ne apar în cale.
 
Aceste situații se datorează vorbelor dezbinătorii, a discuțiilor care au scopul să distanțeze oamenii unul de celălalt. Când ne referim la aceste lucruri ne referim la obiceiurile adânci de a face astfel de lucruri.
 
Ele ne creează realitatea și invers. Fiecare aspect al realității pe care îl trăim vine de la un astfel de obicei în trecut. Deci, este foarte important să le învățăm. Nu pentru a ne învinui pe noi înșine, ci pentru a ne uita la ceea ce există și să-l corectăm. Fiecare afecțiune mentală are un antidot.
 
 
Anatomia dorinței
 
Să luăm dorința pentru o ceașcă de cafea bună.
 
Întrebare: Oare vrea acest studiu să ne învețe să renunțăm la înghețată, să renunțăm la o masă bună, la o ceașcă de cafea sau să renunțăm la viață și să ajungem să ne mulțumim și cu o bucată de pâine?
 
Răspuns: De ce ne place să bem dimineața, de exemplu, cafea? Poate pentru că are gust bun, poate că este gustoasă, poate că este relaxantă sau excitantă sau orice altceva. Deci, se presupune că toate acestea vin de la cafea sau cafeaua în sine deține cumva aceste calități, aceste plăceri.
 
Este exact ceea ce am făcut în meditație, am încercat să găsim unde se află aceste calități în cafea. Unde se află relaxarea sau excitarea ce o încercăm să o obținem, în cafea?
 
Dacă veți căuta aceste lucruri în cafea, nu le veți găsi niciodată, pentru că dacă ar fi așa, atunci întregii lumi i-ar plăcea aceeași cafea și ar beneficia de aceste calități.
 
Și nu este adevărat, pentru că unora cafeaua le provoacă palpitații sau neliniști. Deci, putem împărți oamenii în două categorii, cei cărora le place cafeaua și cei care nu o agreează, de exemplu.
 
Observați cum am trecut de la cafea la om. Deja calitățile nu mai depind de cafea, ci depind de la persoană la persoană.
 
Deci, vom căuta să căutăm, în meditație, unde se află acestea în om. Iar dacă vom medita asupra acestor lucruri, vom vedea că nu le vom găsi nici în om.
 
După cum vedeți, nu se neagă realitatea convențională. În mod convențional dorim ceașca cu cafea.
 
Dar până nu vom înțelege vacuitatea noastră, vacuitatea dorinței pentru cafea și vacuitatea cafelei, atunci când nu vom primi o ceașcă de cafea, ne vom simți mizerabil sau nu ne va fi bine.
 
De ce? Pentru că noi dăm putere lucrurilor care nu au putere. Nu au deținut niciodată puterea. Acest lucru este imposibil.
 
Să spunem mai mult decât atât. Dacă dorim o ceașcă de cafea, cafeaua poate să ne stimuleze, să ne trezească sau nu.
 
Uneori acest lucru funcționează și alteori nu. Uneori suntem nervoși și vrem să ne relaxăm, iar când ne bem cafeaua devenim și mai tensionați! Ceea ce indică faptul că relaxarea sau plăcerea nu vin din ea.
 
 
Cum funcționează lucrurile?
 
Deoarece cauza relaxării nu este cafeaua.
 
Este cum ea funcționează. Cafeaua poate să ne învioreze dacă avem karma să ne învioreze, dacă nu avem karma, ea nu ne va înviora.
 
Toate lucrurile convenționale lucrează la nivelul de cum. Este cum funcționează lucrurile sau cum nu funcționează. Nu este niciodată de ce.
 
Atunci când începem să medităm asupra vacuității lucrurilor, putem să ne schimbăm obiceiurile și ele se schimbă, mai ales dacă sunt negative, dacă sunt dăunătoare.
 
Este o modalitate excelentă de a scăpa de ele, iar oamenii ajung la situația în care nu mai au nevoie de cafea și/ sau mănâncă extrem de puțin în retreat.
 
Când mintea devine foarte curată, aproape că nu vom mai avea nevoie de nimic. Această “nevoie” se datorează impurității minții. Acest trup nu are nevoie de lucruri, el produce gunoi și așa mai departe. El nu este pur.
 
În schimb, corpul lui Buddha este făcut din lumină, un trup care nu mai are nevoi. Acesta este creat de binefacerile făcute și produce permanent binefaceri. El nu are nevoie de nimic din exterior.
 
Toate legile pe care le cunoaștem, toate legile economice se bazează pe neînțelegere. Atât de mult este studiată economia și încă există în lume sărăcie.
 
De ce? Pentru că oamenii încă nu au înțeles ce produce abundența. Nu este adevărat că resursele sunt limitate și dacă eu am mai mult, atunci tu vei avea mai puțin.
 
Dacă înțelegem legile karmice, putem produce abundență pentru toată lumea. Putem avea și noi și ceilalți în aceeași măsură. Este o vorbă: a mânca prăjitura și ea să rămână mereu întreagă.
 
Toate obiceiurile noastre sunt un set de credințe în care credem și acționăm în conformitate cu ele. Reacționăm greșit și luăm decizii greșite, pentru că așa ne-am obișnuit și asta numai din cauza faptului că nu înțelegem karma și vacuitatea.
 
 
Nu orice act făcut din ignoranță este negativ
 
Să spunem că o persoană are pasiunea de a studia medicina și de a deveni medic, iar alta are pasiunea de a învăța muzică. Întrebarea este: și pasiunile vin din ignoranță?
 
Răspunsul este că deși lucrurile provin din ignoranță, nu neapărat le și respingem. Cuvântul ignoranță are într-adevăr o conotație negativă. Este adevărat că majoritatea dintre noi acționează din ignoranță, pentru că nu înțeleg karma și vacuitatea, dar aceasta nu înseamnă că tot ce fac este negativ.
 
A bea o ceașcă de cafea sau a vrea să studiem medicina nu este ceva rău. Depinde de ceea ce ne motivează.
 
În general, se poate spune că, dacă acest act aduce binecuvântare altora, atunci este o faptă bună, chiar dacă este făcut din ignoranță.
 
Persoana care dorește să meargă la facultatea de medicină și este motivată de dorința de a-i vindeca pe cei bolnavi, să-i ajute pe cei care sunt în durere, este minunată.
 
Dar ignoranța încă există pentru că nu înțelege cine este ea, nu înțelege cine este pacientul și nici nu înțelege de unde provine ajutorul.
 
Puteți spune că omul se vindecă datorită medicamentelor sau a tratamentelor primite, dar fiecare medic vă poate descrie situații în care a fost administrat același tratament la doi bolnavi suferinzi de aceeași boală, iar tratamentul să-l vindece pe unul și pe celălalt nu.
 
De ce? Pentru că totul este în funcție de karma persoanei respective. Cu cât doctorul va înțelege aceste mai bine, cu atât va deveni un doctor și mai bun. Pentru că nu este în “cum”, ci este în “karmă”.
 
 
Înțelepciunea maestrului Shantideva
 
Vom trece acum la câteva din versetele maestrului Shantideva.
 
 
Agresorul și victima
 
Versetul 67 din capitolul despre răbdare, capitol din cartea ”Ghidul de viață a unui Bodhisattva” scris de maestrul Shantideva.
 
                 Dacă cineva din ignoranță face ceva greșit
                Și celălalt îi răspunde supărat.
                Care dintre cei doi este vinovat?
                 Amândoi se comportă greșit!
 
Acest este un verset se referă la agresor și victimă.
 
Agresorul vine și atacă. El acționează greșit, de ce? Pentru că face rău altuia. Această karmă pe care a acumulat-o se va întoarce asupra lui în viitor sub formă de suferință. Deci, își provoacă singur probleme.
 
El crede că se salvează de o suferință imediată apărută în viața lui, dar în acest fel și-a creat o altă nenorocire care se va năpusti asupra lui în viitor. Karma are nevoie de timp pentru a se maturiza.
 
Fiecare acțiune de atac, se va întoarce ca atac. Acesta este sensul a face ceva greșit.
 
Cum rămâne cu victima sau cu cineva ce stă de-o parte și vede scena? Victima reacționează cu supărare, judecă agresorul și își închide inima. Și el acționează din greșeală.
 
De ce? Pentru că nu înțelege de unde provine acest agresor. El nu înțelege că semințele lui dau roade. El vede agresorul ca având o existență proprie de sine, că vine din exteriorul lui, reacționând prin ură.
 
Nu își asumă responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă. Și ura este și o formă de agresiune. Ea este un sentiment, un gând care ne garantează întoarcerea agresivității asupra noastră. Deci, ambii acționează în mod eronat.
 
Deci, dacă A abuzează de B, care este diferența dintre A și B? Este doar o chestiune de timp. A este abuziv, deci va suferi în viitor. B suferă acum pentru că a abuzat în trecut. De aceea va trebui să avem milă față de ei. Amândoi sunt în Samsara și amândoi își creează suferință în viitor.
 
Versetul 68
 
                 Din cauza acțiunilor mele trecute,
                Alții vin și mă rănesc acum!
                 Și din moment ce totul depinde de aceste acțiuni,
                 Ce rost are să mă mai supăr pe lucrurile ce mi se întâmplă acum?
 
Ne putem referi aici din nou la barca goală. Din cauza ignoranței, am acționat în trecut greșit, iar din cauza acestui fapt, necazurile se întorc asupra noastră.
 
Deci, dacă totul depinde de ceea ce am făcut, atunci pe cine ne vom supăra acum? Este ca și când cineva ar merge pe acoperiș și cade, iar el se supără pe gravitație. Pe cine se supără? Pe forța de gravitație?
 
La aceste lucruri se referă versetul de față.
 
Versetul 69
 
                 După cum am constatat, un singur lucru mi-a mai rămas:
                 Să fac orice lucru merituos,
                În a acționa să intensific iubirea
                 Și să apropii unul de celălalt.
 
Dacă înțelegem bine vacuitatea și înțelegem reflexia karmei în oglinda goală, ce altceva mai putem face? Ce am făcut, din greșeală sau din neatenție sau deliberat, a rămas făcut.
 
Acum s- a întors, asupra noastră. S-a terminat. Dacă înțelegem acest lucru, ceea ce ne va rămâne de făcut, este doar să iubim oamenii și să-i apropiem unii de alții și să facem fapte merituoase.
 
Numai în acest fel ne creăm viitorul. Prezentul l-am creat cu propriile noastre mâini, în trecut, prin fapte, vorbe și gânduri. Cu prezentul nu mai avem ce face. Singurul lucru pe care-l putem face în prezent este de a reacționa cu înțelepciune.
 
Dacă vom reacționa cu înțelepciune, vom începe să ne creăm propriul nostru paradis. Și versetul 89 face parte și din această chestiune:
 
                Acest pescar îngrozitor, afecțiunile mentale,
                 Cârligul ascuțit și dureros în mine l-a înfipt.
                 Gardienilor iadului, acum mă va vinde
                Și în cazanele lor voi fi gătit.
 
Afecțiunile mentale sunt printre altele: furia, supărarea, ura, judecata, critica. El ne spune: acestea sunt precum un pescar îngrozitor care își înfige cârligul în noi.
 
Noi suntem peștele pe care l-a prins și acum ne va vinde paznicilor iadului ce vor face din noi mâncare. Numai din cauza lor vom fi aruncați în infern. Fapt care este foarte adevărat.
 

 

Lecția 2 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 2
 
Vom deschide această lecție cu o scurtă meditație în care vom privi dintr-un alt unghi aspectul de a ne considera inferiori față de ceilalți.
 
 
Meditația: Cu toții se află în răspunderea mea
 
Așezați-vă confortabil și încercați să nu vă mișcați pe perioada acestei meditații, ca să nu-i deranjați pe cei din jurul vostru. Acum închideți ochii.
 
Spatele să fie drept, fața relaxată, gura să fie ușor închisă, umerii să fie echilibrați, bărbia nici prea ridicată și nici prea coborâtă. Așezați-vă mâinile în poală, astfel încât mâna dreaptă să fie peste cea stângă.
 
Concentrați-vă acum pe respirație. Concentrați-vă pe punctul de intrare a aerului în nări.
 
Nu încercați să vă controlați respirația, și nici să-i schimbați ritmul. Fiți doar atenți la ea. Fiți atenți la senzația trecerii aerului prin nări.
 
Dacă ceva v-a distras atenția, întoarceți-vă din nou la punctul de intrare a nărilor.
 
Gândiți-vă acum la cineva pe care-l percepeți că este mai bun decât voi dintr-un anume aspect. Poate viața lui este mai bună sau poate a reușit în viață mai mult decât voi, poate are mai multe lucruri decât aveți voi sau poate că relațiile lui de familie sunt mai bune decât ale voastre sau sunt cu mult mai avansați spiritual. În ce măsură credeți că el este mai reușit decât voi?
 
Încercați să vă analizați atitudinea obișnuită pe care o aveți față de el. Cum vă relaționați față de el, după părerea voastră, atunci când îl întâlniți?
 
Conectați-vă la sentimentul care apare în voi atunci când vă vedeți.
 
Vă gândiți oare să ajutați o astfel de persoană sau poate credeți că el nu are nevoie de ajutorul vostru, pentru că și așa este mai bun decât voi?
 
Gândiți-vă acum la faptul că și el se află în Samsara ca și voi. Chiar și dacă ar fi președintele țării, suferă la fel ca și voi.
 
Faptul că acest fel de persoane apar așa cum apar în viața voastră care se află și suferă în Samsara, este doar o proiecție a voastră. Dacă ei vă apar așa cum apar, este rezultat al modului vostru de a acționa în lume.
 
Vom face acum un contract nou cu acesta. Dacă până acum el ni s-a părut cu mult mai reușit sau cu mult mai avansat decât noi și nu ne-am asumat responsabilitatea față de el, acum vom deveni răspunzători de el.
 
Mai mult decât atât, conștientizați faptul că el a fost mama voastră într-una din viețile trecute și, de aceea, el este încă mama voastră.
 
Și chiar dacă credeți că vă este greu să vedeți acest lucru, încercați să vă prefaceți că simțiți că el este mama voastră. Această mamă a voastră suferă încă în Samsara. Ea nu s-a eliberat și încă mai are nevoie de voi.
 
Dacă voi sunteți fiul sau fiica lui va trebui să-l ajutați. El depinde de voi. Conectați-vă la recunoștința pe care o aveți față de mama voastră și decideți în inima voastră să-i puteți oferi tot ajutorul de care are nevoie.
 
Cu această persoană pe care ați adus-o în fața voastră, faceți un nou contract. Ea va intra acum în cercul ființelor de care veți avea grijă. Vă veți extinde cercul vostru de persoane, introducând în el și pe această mamă care are nevoie de voi.
 
Vedeți-o cum se află în Samsara, semn că nu cunoaște cum să iasă din ea și de aceea are nevoie de îndrumare.
 
Decideți că voi veți fi cei care o vor ajuta. Dar, ca să o puteți ajuta cu adevărat va trebui să faceți calea. Va trebui să învățați ceea ce trebuie, să vă transformați mintea și să practicați așa cum trebuie, pentru a ajunge în acea situație în care să o puteți ajuta.
 
Promiteți-i acum că veți face tot ce vă stă în putere ca să o puteți ajuta.
 
Ea devine mică precum copilul vostru. Ea este acum copilul vostru de care sunteți responsabili. Ea vine la voi să o adăpostiți și să o ajutați.
 
Deschideți încet ochii…
 
——————————–
 
Rezultatul acestor gânduri va fi progresul vostru. Această meditație este răspunsul la întrebarea: Oamenii încearcă tot timpul să-și ridice aprecierea de sine, această practică nu ne coboară valoarea de sine? Răspunsul acestei meditații este exact opusul.
 
 
Al treilea verset
 
3.           Fie ca pe tot parcursul zilei să fiu atent
               La orice gând negativ sau răutăcios ce în minte se ivește
               Și, cu toată puterea, pe loc, să-l stăvilesc,
              Fiindcă el mă rănește și pe mine, dar și pe cel de lângă mine.
 
Sfatul este ca fiecare strofă să fie practică două luni. Prima strofă ne-a învățat să considerăm pe oricine care vine în calea noastră ca fiind de mare preț, a doua ne spune să ne uităm la ce ne învață cel pe care-l întâlnim.
 
Venim spre el cu smerenie, ne coborâm și ne întrebăm: Ce mă învață acesta? Dacă și copilul debil mintal are ce să-și învețe mama, atunci oricine are ce să ne învețe.
 
 
Afecțiunile mentale
 
Vom vorbi puțin despre “gând negativ sau răutăcios”. Sensul aici este de afecțiune mentală. Există 84.000 de afecțiuni mentale. În centrul picturii ce reprezintă Roata vieții este un cerc cu trei animale: un porc, un porumbel și un șarpe. Din gura lui ies porumbelul și șarpele.
 
Acestea reprezintă cele mai mari afecțiuni mentale. Câteodată se mai numesc și cei trei generali, pentru că ei sunt cei care comandă forțelor răului să vină să ne hărțuiască. Ei nu vin din afara noastră, ci dinăuntrul nostru.
 
Ei sunt ca niște paraziți în conștiința noastră pe care trebuie să-i eliminăm.
 
Porcul simbolizează ignoranța. Ce este ignoranța? Este o stare a minții care nu înțelege de ce există boală, de unde vine agresiunea și nici de ce suntem în Samsara. Nu înțelege că ea este în Samsara.
 
 
Mașina Samsarică
 
De îndată ce apare un lucru înaintea noastră trecem prin următorul proces:
– în primul rând, ca rezultat al ignoranței, nu înțelegem de unde a venit,
– îl vedem apărând din afara noastră, fără să aibă vreo legătura cu noi, adică cu o existență proprie de sine. Aceasta este ignoranța înnăscută. Ne-am născut cu această stare de ignoranță care nu înțelege realitatea.
– în momentul în care obiectul a apărut, în mod automat – într-o fracțiune de secundă, deja decidem:
              plăcut sau neplăcut.
Imediat adjudecăm, la nivel de emoție: plăcut sau neplăcut.
– a doua reacție este:
               dorit sau nedorit,
               atrăgător sau neatrăgător.
Deci, când întâlnim ceva sau pe cineva, imediat îl însemnăm cu plus sau cu minus sau neutru.
– ceea ce se întâmplă după aceea hotărâm imediat: dacă persoana este plăcută vom fi atrași de ea, iar dacă este neplăcută vom căuta să ne debarasăm cât mai repede de ea.
 
Deci, ceva apare în fața noastră. Din cauza ignoranței înnăscute, nu înțelegem de unde a venit acesta. Apoi, reacționăm ca și când nu am avea nicio legătură cu el, ca și când a venit din afara noastră. Imediat îl și catalogăm: plăcut, neplăcut sau neutru.
 
Și, în final, reacționăm:
– ori cu pasiune, dorință, reprezentată prin porumbel.
– ori cu aversiune, reprezentată de șarpe. În situații extreme, poate fi ură, iar în cele subtile este îndepărtarea, adică ” acum sunt politicoasă, aștept să se termine evenimentul și nu vreau să-l mai întâlnesc vreodată”.
 
Această reacție este o funcție a ignoranței. Deoarece nu înțelegem de unde vin lucrurile, spunem: ”Cât de mult îmi place lucrul ăsta! Îl vreau! ” Sau, ”cât de mult îmi place o mașină mai mare! Voi munci din greu și nu voi mai petrece timpul liber cu copiii mei, ca să-mi obțin mașina” sau ”voi trage pe sfoară afacerea ca să obțin mașina pe care o vreau”.
 
– credem că lucrul dorit este exterior.
– nu putem face legătura, nu înțelegem de unde vine în viața noastră
– suntem gata să acționăm pentru a-l obține sau să ne debarasăm de acel ceva sau cineva de care nu ne place.
– iar pe drum, pe nesimțite, încălcăm preceptele morale.
 
De exemplu, văd un bărbat care îmi place, dar el stă de braț cu o doamnă. Voi încerca ușor să-i despart. Poate le sugerez ceva care să-i despartă. Între timp, deja mi-am plantat semințele dezbinării.
 
Sămânța este depozitată în conștiința mea, iar, în viitor când ea va rodi, mă voi găsi singură. Oamenii mă vor părăsi, pentru că am rupt relațiile dintre oameni, am dezbinat.
 
Apariția unui bărbat atractiv sau a lucrurilor plăcute în viața mea se datorează numai faptului că, în trecut, am făcut plăcere altora, am făcut lucruri plăcute pentru ceilalți. Am plantat semințe, iar acum când rodesc mă determină să am parte de lucrurile dorite.
 
Și invers, dacă am produs altora neplăceri sau dacă i-am rănit, rezultatul în prezent va fi că voi avea parte de lucruri pe care nu mi le doresc.
 
Marea problemă a noastră este că nu facem legătura între ceea ce am făcut în trecut și ceea ce se întâmplă în prezent și aceasta din cauza faptului că, ceea ce am făcut, a fost demult, iar acum nu ne mai aducem aminte.
 
De aceea, nu putem face legătura dintre evenimente. Aceasta este ignoranța.
 
Ignoranța nu vede legătura, nu înțelege cauzalitatea (relația dintre cauză și efect). Ignoranța crede că persoana în sine este plăcută sau neplăcută și aceasta este calitatea ei.
 
Iar datorită acestui fapt mă voi simți atrasă de ea sau voi căuta să mă debarasez de ea.
 
Adevărul este că nu există nimic care să aibă calități proprii. Omul poate să ni se pară plăcut sau neplăcut, reușit sau nereușit în funcție de ceea ce am făcut altora în trecut.
 
Din cauza faptului că nu înțelegem aceste lucruri vom reacționa din ignoranță, fapt ce ne vor crea multe probleme în viitor.
 
 
Cauzalitatea corectă și cauzalitatea aparentă
 
Orice acțiune pe care o facem lasă o amprentă karmică în conștiință. Semănăm karma. Karmei îi ia timp până va rodi. Întotdeauna va exista o perioadă de timp în care karma se coace, acumulează energie. Efectul nu va fi niciodată imediat cauzei.
 
Cauzalitatea pe care o vedem zilnic este aparentă, deoarece niciodată ea nu funcționează în prezent.
 
De exemplu, vreau să ajung astăzi într-un loc și mi se termină benzina. Fapt care mă determină să nu ajung unde trebuia. Ce cred în mod normal?
 
Consider că motivul pentru care nu am ajuns la destinație este că mi s-a terminat benzina. Acest lucru nu este niciodată adevărat. Faptul că mi s-a terminat benzina și nu am reușit să ajung la destinație este cum de nu am ajuns la întâlnire.
 
Dar, de ce nu am ajuns la întâlnire la timp, este complet legat de karma acumulată în trecut.
 
Întotdeauna va exista un decalaj de timp între cauză și efect, perioadă în care karma se coace.
 
Noi facem mereu legătura dintre evenimente în prezent sau într-un interval scurt de timp, iar karma nu funcționează așa. Și aceasta este tragedia noastră. Reacționăm în funcție de logica noastră care nu înțelege adevăratele cauze, iar pe baza acestor lucruri reacționăm în mod greșit și de aceea nu putem ieși din Samsara. Semănăm semințele care ne produc suferință.
 
Întrebarea este: Cât timp îi ia karmei până să se coacă?
 
Răspunsul este că perioada de coacere depinde de nivelul practicantului și de înțelegerea vacuității. La cel care a perceput vacuitatea, procesul de rodire este cu mult mai rapid, putând să vadă rezultate chiar și după câteva minute.
 
Bineînțeles că majoritatea dintre noi nu suntem în această situație și de aceea rezultatele pot apărea după diverse perioade de timp.
 
După cum am discutat în cursul nr. 5, timpul de rodire karmic depinde de calea karmică completă care cuprinde: motivația cu care a fost făcută fapta, finalizarea acțiunii, emoția care a însoțit-o, însușirea faptei. Rezultatele pot apărea, după luni, ani sau în viețile viitoare.
 
Dacă nu ne-am purificat karma ea poate să rămână și milioane de ani în curentul de conștiință. Una dintre legile karmice spune că, în cazul în care karma nu a fost purificată, este imposibil să o eliminăm din curentul nostru de conștiință și, când va veni momentul, ea va da roade.
 
 
Ce legătură este între toate acestea și verset?
 
Ziua trece, suntem cuprinși de emoții și reacționăm la evenimentele care se ivesc. De cele mai multe ori reacționăm negativ.
 
Acest verset se referă la sentimentele negative care apar în urma faptului că atribuim lucrurilor calități neplăcute, nedorite, reacționând față de ele cu aversiune, critică, supărare, ură sau gelozie.
 
Reacția noastră se datorează convingerii noastre că lucrurile în sine sunt bune sau rele, pe când noi spunem că ele nu au nicio calitate proprie de sine.
 
Faptul care demonstrează acest lucru este atunci când cineva ni se pare ca fiind dezagreabil, mama lui își vede fiul ca foarte plăcut, iar pentru a terța persoană el să apară ca neutru. Deci, dacă acest cineva ar fi fost el în sine o ființă neplăcută, atunci toate făpturile din întregul univers ar fi fugit de el dacă l-ar fi întâlni. Lucru care nu se întâmplă.
 
Chiar și cel mai rău om din lume este iubit de toți Buddha. Nu este adevărat faptul că oamenii sunt buni sau răi, ei în sine. Ei apar ca buni sau răi, pentru că noi îi proiectăm așa. Ei vin din noi.
 
Aceste calități nu le aparțin, pentru că, dacă ar fi fost așa, fiecare ar fi reacționat față de ei în același mod, lucru care nu se întâmplă.
 
 
Afecțiunile mentale ne amărăsc și pe noi și pe cei din jurul nostru
 
Atunci când reacționăm în modul nostru obișnuit apare un sentiment negativ. Acesta ne rănește, ne face să suferim. Dar, mai întâi de toate, ne provoacă suferința. Supărarea, de exemplu, influențează corpul fizic.
 
Ne produce neliniște, ne chinuie, ne amărăște. Și mai mult de atât, supărarea îi face nefericiți și pe cei din jurul nostru. Cine vrea să stea lângă un om supărat? Fiecare fuge de el, pentru că nu este plăcut. Energia lui este grea și dăunătoare și pentru noi și pentru ceilalți.
 
Deci, în acest verset Dorje Sangee se roagă: ”fie ca pe tot parcursul zilei, oriunde voi merge, oriunde mă voi îndrepta, să fiu cât mai atent la sentimentul negativ care se ridică și să-l retez încă din fașă, înainte de mă răni și pe mine și pe celălalt de lângă mine”.
 
Bineînțeles că, pentru a surprinde repede aceste sentimente dăunătoare, va trebui să ne dezvoltăm conștiința.
 
Și majoritatea dintre noi ne dăm seama de ceea ce s-a întâmplat doar a doua zi. ”Vai, ce-am spus, cum m-am comportat?”
 
Câteodată este suficient să spunem doar câteva cuvinte la timpul nepotrivit și să stricăm o relație de ani de zile. Cu toți cunoaștem aceste lucruri.
 
Una dintre cele mai bune căi de a ne dezvolta conștientizarea este meditația. A sta în meditație înseamnă să stăm liniștiți și să ne dezvoltăm concentrarea.
 
Atunci când atenția ne-a fost distrasă de la obiect va trebui să ne surprindem că am deviat și să revenim din nou asupra obiectului de meditație.
 
Acest act de a ne surprinde si de a reveni la obiect este un act al atenției. Este ca și când o parte a minții noastre supraveghează ce se întâmplă în restul minții și încearcă să o verifice în ce loc se află: este cu obiectul sau s-a îndepărtat de el?
 
 
Atenția și reamintirea
 
Atunci când ne antrenăm mintea în acest mod, adică a fi atenți la ceea ce se întâmplă cu ea, după care îi spunem: ”acum întoarce-te să-ți observi respirația”, ne folosim de doi factori pe care i-am denumit: atenția și reamintirea. Atenția care observă devierea și reamintirea care spune: Acum întoarce-te!
 
Dacă veți învăța să vă dezvoltați meditația, să vă antrenați zilnic, atunci în orice loc vă veți găsi: la muncă, acasă, veți fi din ce în ce mai atenți la sentimentele negative care apar în voi.
 
Un om care este avansat în practica meditativă, își surprinde sentimentul negativ care stă să apară doar într-o fracțiune de secundă, putând astfel să-l lichideze.
 
Un maestru în arta meditației nu se mai enervează, pentru că nu mai este sub controlul sentimentelor dăunătoare. Este extrem de plăcut să fii în preajma unei astfel de persoane.
 
Dacă ne vom antrena bine, ne vom putea controla din ce în ce mai mult mintea, atât în meditație, cât și în afara ei. În felul acesta, veți prinde din zbor sentimentele negative, înainte de a vă face rău și vouă și celorlalți.
 
 
Lucrurile nu sunt așa cum le percepem
 
Cel mai bun antidot la sentimentele dăunătoare care ne produc și nouă și celorlalți mari necazuri în viață este înțelegerea.
 
Înțelegerea este antidot împotriva ignoranței- reprezentată de porcul din centrul Roții vieții, deoarece toate necazurile noastre sunt cauzate de ea. În momentul în care ne-am eliminat ignoranța nu vom mai reacționa greșit, deoarece nu vom mai atribui lucrurilor:
               – calități proprii de sine,
               – o existență proprie de sine,
               – și acea natură solidă, ca și când ele ar fi așa cum le percepem.
 
Dacă, pe de o parte, lucrurile nu sunt așa cum le percepem și nu sunt ceea ce credem că sunt, pe altă parte, nu înseamnă că dacă cineva vine și țipă la noi, nu vom experimenta ceva neplăcut.
 
Noi nu mergem pe direcția de a nega această experiență, ci dorim să o eliminăm din viața noastră.
 
Și cum o putem elimina? Aici intră înțelepciunea.
 
Nu putem trage în cel care ne enervează. Poate că l-am eliminat din viața noastră, dar karma rămâne în continuare cu noi, virusul este încă activ.
 
Nu va trece mult și altcineva va veni să țipe la noi. Intre timp am acumulat karma ce ne va aduce în viitor alte necazuri. Deci, nu acesta este modul de a trata lucrurile.
 
Până nu vom lichida factorul care duce la apariția acestor situații, ele vor continua să vină. Putem să ne creăm un sistem de securitate, să ne formăm o întreagă armată care să tragă în dușmani, vor venii alții noi.
 
Dușmanii vor continua să ne atace, atât timp cât încă nu ne-am eliminat violența din inimile noastre.
 
Violența apare în viața noastră, din cauza faptului că nu ne-am eliminat semințele violenței pe care le-am plantat noi înșine, atunci când am acționat agresiv față de alții. Acțiunile pot fi sub forma vorbelor aspre, a actelor de violență și chiar a gândurilor agresive.
 
Chiar și un gând de critică pe care îl avem și care se repetă mereu se va întoarce asupra noastră sub forma inamicului în carne și oase, datorită intensificării karmei. Aceasta este încă o tragedie a noastră.
 
Dacă vom înțelege legile karmice, le vom putea utiliza în folosul nostru.
 
Dacă nu vom face nimic, nu încercăm să înțelegem aceste lucruri, atunci ceea ce am semănat negativ se va intensifica în conștiința noastră și se va întoarce ca un bumerang asupra noastră, sub forma dezastrelor, a nenorocirilor. Și nici nu vom ști cum de au căzut pe capul nostru.
 
 
Fără sămânță, pomul nu crește
 
Care este antidotul împotriva ignoranței? El este înțelepciunea, care înțelege de unde vin lucrurile.
 
Lucrurile nu vor apărea niciodată în viața noastră fără plantarea semințelor pentru aceste lucruri prin comportamentul nostru trecut. Pomul nu poate crește dacă sămânța lui nu există. Fără sămânță, copacul nu există.
 
Ignoranța înseamnă că nu suntem capabili să facem legătura dintre lucruri. Nu înțelegem de unde vin lucrurile, deoarece cauzele lor pot fi în viețile anterioare. Faptul că nu le vedem, nu înseamnă ca acestea nu există.
 
Cu cât vom dobândi mai multă înțelepciune, cu atât rodirea karmică va fi mai rapidă. Cei care sunt foarte avansați pe cale știu cu exactitate când și cui au făcut ceva negativ. Ei pot vedea cauza adevărată.
 
 
Medicamentul suprem
 
Cel care a dobândit o astfel de înțelepciune, este cel care a perceput vacuitatea în mod direct. Ca rezultat al meditațiilor și al studiilor intensive se poate ajunge la perceperea naturii goale a lucrurilor, a lipsei existenței de sine a lucrurilor, a faptului că lucrurile nu au nicio natură, în afara celei pe care o proiectăm din mintea noastră.
 
Cel care a perceput vacuitatea va avea în mâinile lui o unealtă extraordinară, de a reteza de la rădăcină toate aceste sentimente dăunătoare ce sunt rezultat al ignoranței.
 
Înțelepciunea acumulată în inimile noastre, ca urmare a practicii, a studiilor intensive și a comportamentului moral, este antidotul suprem împotriva Samsarei și a tuturor necazurilor noastre samsarice.
 
 
Determinarea în practică
 
Un alt aspect ce apare în verset:
               ”cu toată puterea, pe loc, să-l stăvilesc”
 
Cuvintele pe loc, înseamnă imediat sau a acționa cu fermitate. Sensul acestor cuvinte este că nu ne jucăm cu sentimentul negativ care ne apare, nu-i dăm voie nici măcar să apuce să respire, ci îl stăvilim cu multă fermitate. Dacă, de exemplu, mă surprind că invidiez pe cineva îmi voi spune imediat: încetează cu acest lucru, acum!
 
Ideea este că în aceste situații nu trebuie să fim răbdători, ci să acționăm cu fermitate în a ne mobiliza și a stăvili sentimentele negative.
 
 
Cel mai mare dușman al nostru
 
Afecțiunile mentale ne-au omorât de un infinit număr de ori. Eră după eră. Ne-am învârtit în Samsara veacuri după veacuri și aceasta nu pentru că s-a tras în noi.
 
Aceia care au tras în noi ne-au omorât doar corpul fizic din acele vieți. Sentimentele dăunătoare pe care le-am luat după noi și karmele care s-au strâns viață după viață sunt cele care ne-au omorât de o infinitate de ori. Ele sunt dușmanii noștri cei mai mari și cei mai puternici.
 
De ce sunt puternici? Pentru că noi i-am întărit. Noi suntem cei care i-am întărit prin faptul că nu ne-am împotrivit lor, pentru că nu am făcut ceea ce suntem sfătuiți în verset.
 
Autorul ne spune: în clipa când prinzi unul, retează-i capul!. Nu ne jucăm cu sentimentele dăunătoare.
 
Apare în noi gelozia, imediat ne vom spune: ”destul cu asta, termină cu acest sentiment!, persoana vrea să mă învețe ceva”.
 
Ne vine supărarea, ne spunem: ”termină, de ajuns!, nu-mi folosește nici mie și nici celuilalt”. Mă fac singur să sufăr și îl fac și pe celălalt să sufere”.
 
 
Vor fi înfrângeri, dar nu vom renunța
 
Maestrul Shantideva ne spune că în lupta noastră contra sentimentelor vom suferi destule înfrângeri dăunătoare. În acest război, vor fi duse multe bătălii. La început, suntem slabi și afecțiunile mentale puternice.
 
Acestea pot fi comparate cu demoni uriași care ne-au asuprit vremi îndelungate.
 
Cu toate că, la început, vom suferi înfrângeri și eșecuri, efortul nostru de a le surprinde și de a ne lupta contra lor, va da rezultate. Faptul că ne amintim, chiar și a doua zi că am făcut o prostie, duce la formarea antidotului. Încet- încet ne vom dezvolta atenția și ne vom surprinde afecțiunile mentale și mai repede.
 
Dușmanul își va pierde cu timpul din forță, se va micșora, încercând încă să ne provoace, dar în final va fi terminat. Chiar și frecvența aparițiilor afecțiunilor mentale se va diminua, intensitatea cu care apar se va micșora. În tot acest proces, noi creștem și ne întărim.
 
După cum am mai spus, arma principală pe care o acționam în această luptă este înțelepciunea.
 
 
A acționa cu putere
 
Se spune că, în India, pisicile și câinii hoinăresc pe străzi, nimeni nu-i îngrijește și sunt plini de purici. Lumea nu-i iubește, iar oricine îi vede aruncă cu pietre în ei ca să-i izgonească.
 
Această imagine apare și în comentariile budiste, așa cum izgonim un câine vagabond sau hoțul care a intrat în casă, așa vom izgoni și afecțiunile noastre mentale. Față de ele trebuie acționat cu multă putere.
 
Întrebarea care se ridică este: Ce se întâmplă cu copiii când le apar astfel de afecțiuni mentale?
 
Răspunsul este că și karma copiilor funcționează exact ca a adulților. Și ei acumulează karma, chiar și furnicile acumulează karma, deci fiecare suportă consecințele faptelor lor.
 
Dar, deoarece gradul de conștientizare și intenția afectează foarte mult karma, la un copil ele sunt cu mult mai scăzute, deci și rezultatele karmice vor fi mai slabe în intensitate.
 
Dar, fără nicio îndoială, și copiii acumulează karma. Copiii au nevoie de noi pentru a-i învăța să se stăpânească, să-i respecte pe ceilalți. Dar, mai întâi de toate, noi înșine vom trebui să fim pentru ei un model, un exemplu personal.
 
Nu trebuie uitat faptul că oricine din viața noastră care este supărat, indiferent dacă este copil sau adult, el este doar o proiecție, deoarece nu există nimic care să aibă o existență proprie de sine.
 
Nu există nimic care să vină din exterior și să fie independent de noi. De aceea, cel care apare în fața noastră având un temperament dur, denotă faptul că acest virus încă este activ în noi, oferindu-ne în acest fel oportunitatea să-l conștientizăm și să-l eliminăm din conștiința noastră.
 
În acest sens el este învățătorul nostru. De aceea va trebui să-l prețuim și desigur să-l ajutăm, pentru că el nu știe să se ajute singur. El depinde de noi. Deoarece își acumulează karmă negativă, rolul nostru este să-l împiedicăm de a mai suferi.
 
 
 
Amprentele mentale
 
Revin din nou asupra ultimelor două rânduri ale versetului 3:
 
               ”Și cu toată puterea, pe loc, să-l stăvilesc,
               Fiindcă el mă rănește și pe mine, dar și pe cel de lângă mine.”
 
Doresc să detaliez modul în care suntem răniți.
 
Există trei forme de comportament: gând, vorbă și faptă. Vom numi toate acestea ca fiind fapte. La sfârșitul fiecărei fapte, rămâne o amprentă în conștiința noastră.
 
Banda karmică infinită funcționează în permanență, înregistrând totul.
 
Această bandă karmică înregistrează nu numai fapta care în sine este neutră, dar și intenția cu care a fost făcută. Putem înfige cuțitul într-un corp ori cu intenția de a ucide, ori cu intenția de a scote o tumoare dacă avem această abilitate.
 
Deci, actul în sine nu este nici bun și nici rău. Ceea ce se înregistrează este:
              – intenția pe care o avem.
               – mobilul care ne determină să facem ceea ce facem.
               – intensitatea emoției care însoțește fapta. Ea poate fi făcută din ură sau din iubire intensă.
 
Toate acestea sunt înregistrate. Acestea sunt ceea ce numim ”semințe karmice”. Ele nu pot fi șterse niciodată, rămânând în subconștientul nostru.
 
Conștiința noastră este enormă, cea mai mare parte a ei fiind inconștientă. Ea este compusă din toate aceste lucruri pe care le-am acumulat în nenumărate vieți. Semințele karmice stau ca avioanele pe pista de decolare, iar când condițiile de decolare s-au realizat, ele își iau zborul sau germinează.
 
Ce înseamnă că sămânța karmică germinează? Karma se întoarce, ceva se întâmplă în viața noastră care are aceeași nuanță cu amprenta lăsată în conștiința noastră.
 
De exemplu: am dat cuiva din dorința de a-l ajuta. Ceea ce mi se întoarce este de a fi eu ajutat când am mai mare nevoie. Deci dacă cineva mă ajută sau nu mă ajută este numai în funcție de sămânța plantată.
 
Noi suntem cei care ne creăm viitorul prin modul nostru de comportament.
 
Când înțelegem acest mecanism, atunci putem să începem în mod deliberat să ne creăm viitorul, pentru că ceea ce am făcut în trecut va da oricum roade, dar acum că înțelegem mecanismul, nu vom mai planta semințe care să ne aducă suferință, ci le vom planta intenționat pe cele corecte.
 
Ce legătură au toate acestea cu versetul? Să spunem că ne supărăm pe cineva. Amprenta lăsată va fi sub forma: ”el nu s-a purtat cum trebuie, am tot dreptul să mă supăr!”. Ce se petrece în tot acest timp în care ne enervăm?
 
– Mai întâi de toate, supărarea va acționa asupra întregului nostru sistem fizic: tensiune, probleme de inimă, mintea confuză.
 
– Pe lângă toate acestea, l-am amărât pe celălalt, i-am făcut viața mizeră. După cum știm, este foarte neplăcut pentru cineva să fie în preajma unui om supărat.
 
– După ce supărarea s-a potolit, va fi plantată sămânța.
 
Care este rezultatul acesteia? În viitor vom întâlni oameni supărăcioși, irascibili.
 
Dar cum karma se intensifică pe perioada de incubare, ceea ce se va întoarce asupra noastră, pot fi acte de violență grave. De aceea, autorul ne spune să ne oprim pe loc sentimentul de supărare. Să-l stăvilim cu toată puterea în clipa ce apare. Nu vrem să lăsăm acest sentiment să ia amploare.
 
Nu este adevărat că este bine să ne enervăm. Este exact ceea ce ne va crea suferința viitoare.  
 

 

Lecția 1 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 1
 
 
Sensul și tradiția studiului Lo Jong
 
བློ་སྦྱང།
 
Lo Jong
 
Lo este unul dintre cuvintele pe care tibetanii le folosesc pentru minte.
 
Jong are câteva sensuri, unul fiind cel de practică sau antrenament. Alt sens al acestui cuvânt este de purificare.
 
Deci, traducerea cuvântului Lo Jong este “antrenamentul minții” sau “transformarea conștiinței“. Îmbinarea dintre practică și purificare este cea care determină transformarea minții.
 
Lo Jong este o întreagă tradiție în cadrul budismului tibetan, iar acest text pe care îl vom învăța nu este unicul. Există multe texte Lo Jong care fac parte din aceeași tradiție. Din această tradiție se trage și Tong Len. De fapt, Tong Len este parte integrală a tradiției Lo Jong.
 
Acest text este printre cele mai scurte. Există altele și mai scurte.
 
Scopul lui Lo Jong este să ne schimbe mintea, să ne modifice comportamentul pentru totdeauna. Aceasta înseamnă că, dacă îl vom practica corect și cu multă atenție o perioadă de timp, ne va schimba în bine.
 
Acest studiu a fost conceput pentru a fi aplicat în viața zilnică și destinat să fie pus în practică la locul de muncă, în familie, cu soțul, cu soția, cu copiii și cu fiecare persoană pe care o întâlnim.
 
Această învățătură implică o anumită concepție asupra lumii și în acest sens putem spune că ea este un fel de filozofie, dar cu mult mai grea, nu din cauza principiilor sale, ci a aplicării lui în viață, după cum veți vedea puțin mai târziu.
 
A pune în aplicare aceste învățături în viața de zi cu zi, nu este ceva trivial și nici nu ne putem aștepta să ne fie ușor dacă vrem să se producă în noi transformări.
 
 
Scopul – deschiderea inimii
 
Ideea este să ne transformăm conștiința în situații în care viața noastră este pusă în pericol, nu atunci când suntem pe moarte, ci când se creează starea de conflict armat. Sirenele sună, se transmit mesaje la radio și la televiziune, mesaje despre amenințarea securității noastre.
 
Oamenii încep să simtă că viața lor poate fi în pericol și moartea poate să-i surprindă oricând. Toate neînțelegerile dintre oameni care existau într-o situație normală își pierd brusc din amploare.
 
Lama Dvora Hla povestește că s-a aflat în Statele Unite atunci când au avut loc atentatele din 11 septembrie, când s-au prăbușit Turnurile Gemene din World Trade Center (New York).
 
Lama Dvora locuise pe atunci într-o zonă vecină cu Union Square. Ea povestește că această piață se transformase într-un loc de întâlnire pentru cei care voiau să-și exprime sentimentele față de evenimente.
 
Imaginea locuitorilor New York-ului care veneau și aduceau sticle de apa și cutii pline de sandviciuri pe care le distribuiau trecătorilor era incredibilă. În acele zile, spiritul de omenie și solidaritate se trezise în inimile oamenilor. Lama Dvora povestește cum un necunoscut a oprit-o pe stradă să-i ofere flori. A fost un fel de revărsare a compasiunii, inima lor se deschise.
 
Oamenii stăteau în grupuri, discutând despre sensul vieții, pentru că moartea bătuse la ușă. Au fost șocați de incident, dar șocul a dat rezultate uimitoare până în prezent. Orașul nu mai este același.
 
Orașul este mai blând, mai plin de compasiune, mai iubitor. Ca urmare a acestei întâlniri cu moartea, oamenii s-au transformat. Moartea a devenit tangibilă și această conștientizare le-a deschis inimile, le-a dezvoltat compasiunea.
 
Care este scopul acestei povești? Scopul ei este similar scopului învățăturii Lo Jong, adică de a ne aduce în starea de deschidere permanentă a inimii, iar rezultatul va fi transformarea întregii noastre vieți. Nu numai din punctul de vedere al fericirii noastre, ci și din cel al mediului înconjurător, al modului lui de reacție față de noi. Toți ceilalți vor începe să ne vadă diferit.
 
Moartea este iminentă. Este doar o chestiune de timp. Numai atunci când ne apropiem de ea, ne amintim că ea există. Cu toții stăm la coadă ca să ne vină rândul de a muri și, de fiecare dată când cineva moare, este ca și cum ne-am apropia încă puțin de ea.
 
 
O chestiune de practică
 
Deci, dacă este așa, de ce să nu trăim bine? Acesta este scopul învățăturii. Cuvântul “Jong”, despre care am spus, înseamnă “practică”.
 
Ceea ce definește această învățătură este aspectul practicii. Maestrul Shantideva ne spune: “Totul este doar o chestiune de practică”.
 
Lo Jong ne învață că lucrând cu mintea, putem să o transformăm. Oricine poate ajunge într-un loc cu mult mai bun decât în cel care se află.
 
 
Textul și autorul lui
 
Textul pe care îl vom învăța se numește:
 
བློ་སྦྱོང་ཚིག་བརྒྱད་མ།
Lo Jong Tsik Gyema
 
Lo Jong = transformarea minții,
Tsik = vers, verset,
Gyema = opt,
Ma = sufix pentru feminin.
Deci, cele opt versete de antrenare a minții.
 
Deoarece, la tibetani, înțelepciunea este considerată de genul feminin, diferitele cărți de înțelepciune primesc sufix pentru feminin.
 
Numele autorului este:
 
རྡོ་རྗེ་སེང་གེས།
Dorje Sengge
 
El mai este cunoscut și sub numele de:
 
གླང་རི་ཐང་པ།
Lang ri tangpa
 
Dorje Sengge a trăit între anii 1054 – 1123.
 
Care sunt motivele pentru care sunt menționate numele lucrărilor și ale autorilor?
          a. Pentru a putea transmite mai departe învățăturile,
          b. Datorită respectului față de această tradiție,
          c. Și datorită respectului față de învățătorii noștri.
 
Odată când Geshe Michael era tânăr, se afla în India și aștepta trenul în gară. Cum aștepta el așa, auzi zvonul că tutorele lui Dalai Lama se afla și el în aceeași gară.
 
Geshe Michael cu mult entuziasm se apropie de acesta, spunându-i că a început să studieze într-o mănăstire tibetană. Mentorul lui Dalai Lama i-a zâmbit frumos și l-a întrebat: “Da, și ce carte studiezi?”
 
Geshe Hla nu și-a amintit de niciun titlu. De acea, va trebui să fiți atenți la numele textelor pe care le învățați, ca atunci când vă veți întâlni cu mentorul lui Dalai Lama să nu vă faceți de rușine în cazul în care veți fi întrebați.
 
Deci ce învățăm? Lo Jong Tsik Gyema, de Dorje Sengge. Cele opt versete de antrenare a minții.
 
Primul Changkya Rinpoche, Ngawang Lobsang Chunden, a fost încarnarea anterioară a lui Pabongka Rinpoche. Changkya Rinpoche a trăit între anii 1642-1714 și a servit ca Lama împăratului Chinei din acea vreme. De aici și numele său “chinezul”, deși el fusese de fapt tibetan. Pabongka Rinpoche (1878–1941) a fost învățătorul lui Ken Rinpoche.
 
Changkya Rinpoche se referă la Lo Jong-ul din opt versete ca “sfaturi pentru dezvoltarea minții iluminate” sau, cu alte cuvinte, “sfaturi pentru dezvoltarea inimii bune”. Iată citatul lui Changkya Rinpoche:
 
sempa chenpo langri tangpa dorje sengge dzepay jangchub semjong gi dampa tsikgye mar drakpa
 
Sempa chenpo = marele Bodhisattva,
Langri Tangpa Dorje Sengge = numele autorului,
Dzepay = scris /compus de către,
Jangchub = iluminare,
Semjong = antrenarea minții,
Sem un alt cuvânt pentru minte.
Dampa = sfaturi,
Tsikgey ma = opt versete,
Drakpa = cunoscut sub numele,
Cu alte cuvinte, se referă la “ceea ce este cunoscut sub numele de cele opt versete, sfaturi pentru dezvoltarea minții iluminate, compus de către marele Bodhisattva, Langri Tangpa Dorje Sengge”.
 
Motivul pentru care este adus acest citat este de a sublinia atitudinea sa față de Lo Jong ca o modalitate de a dezvolta inima bună, inima care aspiră să ajungă la iluminare pentru binele tuturor ființelor.
 
După ani în care a trăit Dorje Sengge, se poate vedea că ei coincid cu perioada în care budismul a intrat în Tibet. Budismul a ajuns în Tibet în câteva rânduri, acesta fiind primul dintre ele. Înainte de a ajunge budismul în Tibet, au existat cîteva religii și ritualuri.
 
Dacă Buddha a trăit acum 2500 de ani, budismul a intrat destul de târziu în Tibet, acum aproximativ 1000 de ani. Deci, putem spune că Dorje Sengge a fost unul dintre pionierii budismului în Tibet.
 
Deoarece Dharma a ajuns nu de mult și la noi, putem să ne considerăm pionierii budismului în România.
 
Primii care au învățat budismul în Tibet s-au numit:
 
སཀའ་གདམས་པ།
Ka Dampa
 
Este o mare onoare să fim numiți Kadampa. Noi suntem Kadampa.
 
Ka = cuvânt,
Dampa înseamnă îndrumări sfinte sau învățătura unui material sfânt.
 
Deci, semnificația cuvântului Kadampa este de cuvânt sfânt sau instrucțiune sau îndrumare.
 
Primii Kadampa au văzut învățătura ajunsă la ei ca pe o îndrumare personală și aici este cheia. Ei nu au considerat-o ca ceva banal, ci ca pe un ghid personal, ceva de practicat, ceva care le transformă conștiința.
 
Atunci când o persoană începe să meargă pe calea spirituală și avansează frumos, va veni etapa în care tot ceea ce va ajunge spre el va fi instruire și îndrumare. Va veni vremea în care va începe să vadă că toată lumea ce-l înconjoară îl învață.
 
Nu va mai fi doar un profesor care să-l învețe, ci fiecare va deveni profesorul lui. Acesta este și scopul acestei practici, de a aduce conștiința noastră în acest loc. Rolul versetelor acestui text este de a ne aduce să ne trăim viața relaționându-ne în mod egal față de oameni și cu multă compasiune.
 
Dorje Sengge a fost printre primii cu titlul de Geshe. În zilele noastre, acest titlu are o altă semnificație decât cea din trecut.
 
Astăzi, el este un titlu care se obține într-o mănăstire tibetană, după terminarea studiilor care durează 20-25 de ani și a programelor de dezbateri. La finalul acestora sunt susținute examene orale în fața unui public numeros și în fața învățătorilor.
 
Cuvântul Geshe este prescurtarea a două cuvinte:
 
དགེ་བའི་བཤེས་གཉེན།
Gewe Shenyen
 
Gewe = virtute, bunătate,
Shenyen = prieten.
 
Gewe Shenyen înseamnă prieten virtuos sau prietenul cel bun sau prietenul spiritual.
 
În perioada lui Dorje Sengge, numele de geshe nu era încă un titlu în mănăstire, ci era acordat în semn de respect față de cineva înțelept și considerat a fi un mare învățat al scripturilor.
 
Interpretarea literală a numelui lui Dorje Sengge este:
 
Senge = leu,
Dorje = diamant.
Adică, leul diamant.
 
Așa cum am menționat anterior, acest Lo Jong face parte dintr-un grup întreg de Lo Jong-uri.
Numele volumului care le cuprinde pe toate este:
 
བློ་སྦྱོང་བརྒྱ་རྩ།
Lo Jong Gyatsa
 
Gyatso înseamnă ocean. Este și numele monastic al lui Dalai Lama- Tenzin Gyatso.
Lo Jong Gyatsa înseamnă Oceanul tuturor Lo Jong-urilor sau Compendiul textelor Lo Jong.
 
Numele celui care le-a adunat este:
མུས་ཆེན་དཀོན་མཆོག་རྒྱལ་མཚན།
Munchen Kunchok Gyaltsen
 
În introducerea acestui compendiu de texte autorul povestește despre modul în care a practicat Dharma mulți ani, ajungând la rezultate mediocre și ajunsese să devină puțin frustrat de practica sa. Într-o zi, când se afla în piață, văzu trecând pe lângă el două femei.
 
Una era îmbrăcată în roșu, iar cealaltă în verde. Femeile trecură prin fața lui, privind din când în când în urma lor. Mersul lor era atât de ușor, încât lui Munchen Kunchok Gyaltsen i se păru că ele plutesc. El merse după ele și le ceru să-l învețe.
 
Se spune că acest lucru l-a ajutat să progreseze în practica sa.
 
Vom trece acum la textul nostru.
Vă voi citi textul în limba tibetană, iar voi veți repeta după mine. Acest lucru este o binecuvân-tare datorită faptului că de-a lungul anilor aceste cuvinte au primit o notă de sfințenie.
 
 
Primul verset: Mai mult decât perla ce îndeplinește orice dorință
 
          dak ni semchen tamche la
          yi shin norbu le hlak pey
          dun chok druppey sampa yi
          tak tu che war dzin par shok
 
În limba română:
 
1.           Fie să învăț a prețui orice ființă vie
               Mai mult decât perla ce îndeplinește orice dorință
               Și în inima mea cu drag să o păstrez
               Pe calea împlinirii țelului meu suprem.
 
În acest verset se vorbește despre perla care îndeplinește orice dorință. Ce este o perlă care îndeplinește orice dorință?
 
Legendele spun că pe fundul oceanului s-ar afla o nestemată, pe care dacă am găsi-o, am curăța-o, am pune-o într-o soluție specială de plante, după care am așeza-o pe un trepied, aceasta ne va îndeplini tot ce ne-am dori.
 
               Fie să învăț a prețui orice ființă vie
               Mai mult decât perla ce îndeplinește orice dorință.
 
Desigur, se pune întrebarea: De ce celălalt este mai mult decât perla ce îndeplinește orice dorință?
 
 
Ascunsă în noroi
 
Piatra se găsește pe fundul oceanului sau pe fundul unei mlaștini, deci într-un loc noroios, la care se ajunge foarte greu.
 
În budismul tibetan este adesea folosită imaginea lotusului. Lotusul este o plantă care crește numai în mlaștină. Floarea lui este deosebit de frumoasă. Ea se înalță maiestuos deasupra mocirlei și, de asemenea, se ajunge cu greu la ea.
 
Deci, în acest verset, această perlă ce îndeplinește orice dorință care poate fi găsită doar într-un loc murdar, fiind nevoie de mult curaj pentru a merge si a o scoate, este comparată cu ceilalți. Cine sunt acești ceilalți? Toate făpturile din Samsara.
 
 
Noroiul Samsarei
 
Ce este Samsara? Samsara este roata tuturor formelor de existență ale ființelor vii. În roata vieții sunt reprezentate șase forme de existență:
               – Ființele umane
               – Animalele
               – Infernul
               – Spiritele flămânde. Ele suferă în permanență de foame și de sete și niciodată nu pot fi satisfăcute.
               – Zeii, făpturi care trăiesc în mare plăcere. Ei sunt ca zeii din mitologia greacă. Nu sunt nemuritori. Viața lor este foarte bună și plină de plăceri.
 
Conform budismului, toate ființele vii care trăiesc în aceste locuri se învârt mereu în această roată a Samsarei.
 
Conform budismului, conștiința continuă și după moarte. Unde se duce ea? Conștiința ajunge din nou într-unul din acele locuri, continuând să se învârtă până când va ieși din Samsara, până când va ajunge la Nirvana.
 
Această roată se numește Samsara sau Roata Vieții. Puteți să o numiți și “roata morții”, pentru că este același lucru.
 
Aceasta este roata tuturor ființelor care se află în ghearele Lordului Morții. El este cel care ține în ghearele lui toată roata. El nu este un demon pictat de cineva sau un demon exterior – ci el este o condiție cu care ne-am născut, el trăiește în noi.
 
El ne însoțește din momentul în care ne-am născut, măcinându-ne până când viața noastră se va termina.
 
Deci, cu toți ne aflăm în ghearele sale, precum și toate făpturile pe care le vedem, și cele pe care nu le putem vedea în condiții normale. Cei care ajung în meditații profunde pot vedea toate aceste forme de existență.
 
Toate aceste creaturi care apar în versetul nostru ca fiind toți ceilalți se află în această mlaștină unde trebuie să se nască din nou și din nou, să se îmbolnăvească, să îmbătrânească, să moară și din nou să se nască, să îmbătrânească, să se îmbolnăvească, să moară
. … dacă reușesc să îmbătrânească.
 
Acesta este motivul pentru care roata vieții se mai numește și “roata durerii” sau “roata suferinței”. Această revenire neîncetată în roata suferinței este impusă de către karma.
 
Nimeni nu caută suferință și, totuși, în ciuda voinței noastre, suntem forțați să ne naștem într-un trup impur care trebuie să se uzeze, să îmbătrânească și să moară.
 
Deci, în acest sens, cu toți trăim în această mlaștină unde se află acea perlă, iar treaba noastră este să îi scoatem de acolo. Versetul ne spune că oamenii sunt de fapt, mai prețioși decât această perlă ce poate îndeplini orice dorință.
 
De ce?
 
În continuare vom vorbi despre unele aspecte privind acest subiect.
 
Primul aspect este că aproape nicio ființă nu este capabilă să iasă singură din această condiție a suferinței, din această existență samsarică – de a fi in ghearele Lordului Morții.
 
Ele nu au această abilitate. Dar acela care va începe să le instruiască și să le îndrume de a ieși din suferință, va acumula multiple binefaceri.
 
Dorința de a ne perfecționa și de a ne transforma pentru a-i putea ajuta pe ceilalți, acumulează enorm de multe binefaceri, acumulează mai multe binefaceri decât am putea cere de la această perlă.
 
Și ce ne putem dori de la această perlă? O altă casă? Ea ne va fi luată într-o bună zi. Nu o putem ține. O altă mașină? Ea se va învechi sau ne va ucide. Atunci ce dorință de împlinit îi vom cere perlei?
 
Majoritatea dintre noi nici măcar nu știe ce să-i ceară! Orice credeți că vreți sau căutați în această viață, să presupunem că perla vă va putea îndeplini, binecuvântarea pe care o poate aduce nu se poate compara cu cea de a ajuta toate ființele de a ieși din suferință. Este incomparabilă.
 
Toți ceilalți ne permit, de fapt, să acumulăm binefaceri care să ne aducă în locul de a-i putea ajuta. Ei sunt un mijloc pentru noi.
 
Datorită lor, prin acțiunile noastre de a-i ajuta, acumulăm binefaceri care ne vor scoate dincolo de mlaștină, ne vor scoate din Samsara și, pe calea ce o facem, îi ajutăm și pe ei. Toate acestea se petrec împreună.
 
Un al doilea aspect despre care am început să vorbim este că nu am ști ce să cerem, cu excepția lucrurilor lumești pe care le dorim. Nici măcar nu știm ce înseamnă să nu fim în Samsara.
 
Nu avem nicio idee cum să cerem acest lucru. Nu cunoaștem plăcerea iluminării. Plăcerea uimitoare de a fi în afara Samsarei este de a avea:
 
               – un corp de lumină care nu mai suferă, nu se îmbolnăvește și nu se mai degradează. El este perfect în toate virtuțile. El este numit “corpul de diamant”. Nu întâmplător numele lui este Dorje
               – diamant. Corpul de diamant este corpul lui Buddha.
               – și o minte atotcunoscătoare, binecuvântată de o compasiune infinită, de iubire necondiționată pentru toate ființele. Această minte nu cunoaște cuvântul “suferință” și este în mod constant într-o imensă plăcere, plăcere care nu se poate descrie. Încercați să luați cel mai încântător moment pe care l-ați avut vreodată în viața voastră, multiplicați-l de un miliard de ori și tot nu veți ajunge la extazul iluminării. Nu există asemănare.
 
Mai mult de atât, nu avem idee ce înseamnă să fim în Paradisul Tantric. Deci, nici măcar nu știm ce să cerem.
 
 
Calea de a ajunge în paradis trece prin ceilalți
 
Nu putem ajunge în Paradisul tantric fără ceilalți. Și orice lucru care ne poate aduce în acel paradis, dacă este așa, este mai bun decât această perlă.
 
Învățătura ne spune că nu există nicio modalitate de a ajunge acolo dacă nu știm cum să ne relaționăm cu oamenii din jurul nostru, fără a învăța cum să ne transformăm relația față de tot ceea ce este în jurul nostru, și mai ales față de cei dificili.
 
Cel dificil poate fi:
– șeful care ne constrânge sau nu se uită la noi cu ochi buni,
– poate fi soțul sau soția cu care nu ne împăcăm și ne certăm,
– sau copilul nostru adolescent cu care ne este greu,
– sau hoțul care vine să ne fure bunurile,
– sau cineva care vine să ne hărțuiască,
– sau vrășmașul care vine să ne atace. Mai ales pe aceștia.
 
Învățătura ne spune că ei sunt biletul nostru de intrare în paradis. Avem nevoie de ei ca să ne putem ridica deasupra mlaștinii. Trebuie să învățăm cum să ne transformăm relațiile dintre noi, cum să-i transformăm pe acești oameni dificili din viața noastră, în altceva.
 
 
Cum îi transformăm? Lucrând în interiorul nostru
 
Lucrând în interiorul nostru, ei se vor transforma. Și aceasta este frumusețea acestei practici.
 
Nu este nevoie să-i schimbăm pe cei din jurul nostru. Ei se vor schimba datorită muncii pe care o facem în interior.
 
Munca noastră va trebui să fie cu toți cei care ne creează dificultăți, fie că aceste dificultăți sunt emoționale, financiare, sau orice altceva. Munca cu ei este exact ceea ce ne trebuie pentru a ne putea transforma conștiința.
 
Aceste dificultăți sunt obstacolele ridicate între noi și acest paradis despre care vorbim. Cei “dificili” ne dau ocazia să ne eliminăm obstacolele. Dacă nu ar fi existat nicio dificultate, nu am fi avut niciun obstacol. Oamenii nu ne-ar fi apărut ca fiind dificili daca am fi fost puri.
 
Buddha nu întâlnește oameni dificili. Nu există așa ceva în lumea lui. Cuvântul “om dificil” nu apare în dicționarul lui Buddha.
 
Dacă aceștia apar în viața noastră este pentru că ne oferă o șansă să purificăm această parte a conștiinței noastre. Treptat -treptat, această practică Lo Jong ne va conduce spre locuri mai înalte și în cele din urmă la iluminarea lui Buddha.
 
Maestrul Shantideva a scris versuri foarte frumoase pe această temă. El face o comparație între Buddha și ființele vii.
 
El spune: “Vreau să ajung la iluminare, vreau să ajung în paradisul lui Buddha, să fiu eu însumi Buddha“. Ei bine, am nevoie de cineva care să-mi arate drumul. Cine îmi va arăta calea? Cineva care a sosit deja la iluminare. Cineva care a făcut deja drumul. Cine a făcut drumul? Buddha sau toți Buddha.
 
Nu vorbim despre istoricul Buddha Shakyamuni, ci despre toate ființele iluminate. Gautama Buddha a fost doar unul dintre ele. El a fost întruchiparea unei astfel de entități iluminate. Cu toate că istoricul Buddha nu mai este aici, învățătura lui a rămas cu noi și împreună cu ea și întruchipările lui. El a spus că, odată ce va dispărea din această lume, el va continua să apară sub diverse forme, ca de exemplu sub forma învățătorilor Dharma.
 
Maestrul Shantideva spunea că avem nevoie de Buddha pentru a ne arăta calea spre acest minunat loc. Dar, ca să ajungem acolo va trebui să curățăm orice părticică impură din conștiința noastră.
 
Cum vom curăța? Va trebui să ne dezvoltăm răbdarea. Cum ne vom dezvolta răbdarea? Va trebui să ne întâlnim cu aceia care să ne testeze răbdarea. Ei trebuie să fie oameni enervanți, nu-i așa?
 
Pentru că nu ne putem antrena răbdarea cu cei care sunt plăcuți. Așa că avem nevoie de ei. Ei sunt perla noastră. Numai ei ne dau tot ceea ce dorim. La fel ca și Buddha.
 
Și, în acest sens ei sunt complet egali cu Buddha. Ei nu sunt egali cu Buddha în ceea ce privește modul în care gândesc, a cunoștințelor lor, a binefacerilor lor și așa mai departe.
 
 
Dar din punctul de vedere al binecuvântării pe care ne-o aduc, ei sunt egali cu Buddha. Toți Buddha ne arată calea și îi invită în mod special pe acești tipi dificili să lucrăm cu ei pe cale. Poate că ei sunt înșiși Buddha care ne apar în acest mod, ajutându-ne să ne înălțăm. Poate.
 
De aceea avem nevoie de ei. Practicantul serios va începe să-i prețuiască. În verset scrie:
 
               Fie să învăț a prețui orice ființă vie.
 
Cuvântul “a învăța“, este folosit în sensul de a observa în sfârșit că cel care îmi ridică un obstacol în calea mea, îmi oferă oportunitatea de a-mi transforma conștiința.
 
Versetul continuă:
 
               Și în inima mea cu drag să o păstrez
               Pe calea împlinirii țelului meu suprem.
 
Pe ei îi vom păstra cu drag în inimile noastre. Ei devin pentru noi foarte scumpi, pentru că nu ne putem lipsi de ei. Am nevoie de ei. Atât timp cât nu ne-am dezvoltat răbdarea la maximum, am nevoie ca ei să vină și să ne testeze.
 
Nu am avea cum să practicăm în alt fel. De aceea, orice ființă va deveni dragă inimii noastre.
 
 
O a doua modalitate de a traduce versetul
 
Ultimele două rânduri pot fi citite puțin diferit atunci când ne uităm la limba tibetană.
 
O a doua modalitate de a traduce este că ceea ce păstrăm prețios în inimile noastre este conștiința care ne duce la iluminare.
 
Cu alte cuvinte, această conștiință care ne duce spre iluminare este cu mult mai prețioasă decât perla ce îndeplinește orice dorință. Și care este această conștiință care duce spre iluminare? Ea este compasiunea supremă.
 
Starea în care compasiunea noastră este dezvoltată la maximum este cu mult mai valoroasă decât acea perlă, deoarece numai ea ne aduce iluminarea.
 
 
A treia modalitate de a traduce versetul
 
A treia modalitate este că ceea ce păstrăm prețios în inimile noastre este iluminarea însăși.
 
Se ridică întrebarea: dacă învățătura spune că trebuie să învățăm a prețui în inima noastră pe oricine care este dificil, mai mult decât acea perlă, ce se poate face în cazul în care persoana este violentă față de noi?
 
Răspunsul este: în situația în care cineva este violent va trebui să acționăm pe cât se poate pentru a preveni violența. În cazul în care cel violent nu poate fi înfrânat sau împiedicat cel mai bine este să ne îndepărtăm de violență.
 
Dacă nu suntem de acord cu acțiunile sale și dacă considerăm că acesta este dăunător va trebui să facem tot ceea ce ne stă în putință de a preveni fapta.
 
Indiferent de ceea ce vom face, inima noastră va continua să-l prețuiască mai mult decât perla dorită. Sub nicio formă nu ne vom închide nici inima față de el și nici nu-l vom judeca sau condamna. Inima noastră va rămâne în compasiune, pentru că acum el își provoacă multe probleme și suferință.
 
De unde a venit o astfel de persoană violentă? În mod sigur el vine dintr-o sămânță de violență pe care am plantat-o în trecut, ori în această viață, ori într-una anterioară, când am rănit pe alții.
 
Ca urmare a faptului că le-am făcut rău altora va rămâne o înregistrare în conștiința mea. Noi o numim “sămânță” sau “sămânță karmică”. Această sămânță va rămâne în incubator ani și chiar reîncarnări, acumulând energie.
 
Iar atunci când se va maturiza se va manifesta sub forma unei experiențe de confruntare cu cineva violent sau cu cineva agresiv sau de a fi răniți de cineva.
 
Deci, când ne apare o astfel de persoană, ce face el pentru mine? El îmi dezvăluie această sămânță de care nici măcar nu am știut că există și îmi oferă acum șansa de a o curăța.
 
Cum o voi curăța? Oare ar trebui să rămânem pe loc și să-i întoarcem și celălalt obraz? Uneori este bine să facem acest lucru. În cazul în care suntem destul de puternici și cineva vine să ne lovească, putem să-i spunem: “Bine, acum, aici!”. Acest lucru poate să-l trezească.
 
De cele mai multe ori, aceștia nici nu sunt conștienți de ceea ce fac. Dar nu, orice situație justifică un astfel de răspuns. Uneori va trebui să ne îndepărtăm de el, iar alteori va trebui să-l înfrânăm sau să-l oprim. Deci, faceți ceea ce este potrivit situației și folosiți ocazia.
 
În nici un caz nu vom răspunde violent, nici cu fapta și nici cu gândul, mai ales cu gândul. Nu-l vom critica, nu-l vom discredita, nu vom fi adverși față de el, pentru că toate acestea sunt tot forme de violență.
 
Dacă vom evita reacția obișnuită împotriva agresiunii sau a rănirii și vom rămâne deschiși, inima noastră se va transforma. Cu toate că vechea karmă va continua să se manifeste, noi nu vom mai planta semințe noi de violență.
 
Deoarece totul vine din ceea ce am semănat în trecutul nostru, cu trecutul nu mai avem ce face. El a apărut acum, iar acum ne poate învăța.
 
El este dovada a ceea ce am îngropat în mod inconștient în mintea noastră. Iar acum se ridică la suprafață, dându-ne șansa să reacționăm cu înțelepciune și cu dragoste. Nu întoarcem lovitura prin lovitură sau cum se spune “ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”.
 
Înțelegem că totul vine din trecutul nostru, din karma noastră. Și sub nicio formă nu ne vom închide inima. Iar prin faptul că nu mai reacționăm, începem deja să stricăm mecanismul acestei roți. Această roată are un mecanism. Deoarece reacția noastră obișnuită la agresiune va fi din nou agresiune, învârtim din nou roata.
 
Reacționând cu o lovitură la o lovitură sau ochi pentru ochi, nu facem altceva decât să invităm următoarea lovitură. Pentru că, lovind pe cineva, vom lăsa o nouă amprentă în conștiința noastră care se va întoarce din nou la noi.
 
Când începem să ne folosim de această înțelegere, vom începe să stricăm acest mecanism. Cu timpul, roata va înceta să mai funcționeze și noi vom putea ieși din ea.
 
Acesta este primul antrenament. Acest prim verset poate fi practicat câteva luni bune înainte de a trece la următorul verset. Pe oricine pe care îl vom întâlni și în special pe cel dificil îl vom prețui mai mult decât perla ce îndeplinește orice dorință. Încercați să vă trăiți viața în acest fel! Nu va fi ușor.
 
Al doilea verset: Eu sunt cel inferior.
 
Să trecem acum la cel de-l doilea verset:
“Kang du su dang drok pey tse dak nyi kun le men ta shing shen la sampa
takpa yi chok tu che par dzin par shok ”
 
 
2.           Cu oricine voi fi și în orice loc mă voi găsi
               Fie să pot, din toată inima mea,
               Să mă văd pe mine însumi inferior
               Și pe celălalt superior.
 
După ce versetul precedent ne-a spus să-i prețuim pe toți mai mult decât perla ce îndeplinește orice dorință, vom face un nou pas, un antidot la unul dintre cele mai mari obstacole pe calea spirituală. Care este acesta? Mândria. Mândria și aroganța.
 
Majoritatea dintre noi este afectată de aroganță și mândrie. Chiar și aceia dintre noi care nu ne gândim la noi înșine. Cu toate că măsura de aroganță și de mândrie este diferită de la persoană la persoană, cu toții le avem, fapt ce reprezintă un mare obstacol pe calea spirituală.
 
Mândria vine din egoul nostru. Este imposibil de ajuns la iluminare cu mândria. Nu putem lua cu noi în Paradisul lui Buddha nici măcar un strop de mândrie. Scopul practicii acestui verset este de a ne ajuta să ajungem la iluminare prin eliminarea treptată a mândriei noastre.
 
Dorje Sengge ne spune: Cu toată lumea pe care o întâlniți, cu oricine vă întâlniți, fără excepție, vă veți vedea inferiori față de ei, vă veți obișnui să vă vedeți ca inferior.
 
Este foarte normal să vă întrebați: “De ce sunt inferior? Cel puțin vom fi egali. Este democrație, nu? De ce să fiu inferior celuilalt?
 
Pentru că am nevoie de antidot la mândria noastră.
 
Când ne întâlnim cu oameni facem în mod automat unul din cele trei lucruri. Îi clasificăm imediat pe aceștia:
               – mai sus ca mine,
               – egal cu mine,
               – mai jos ca mine.
 
Acest lucru se întâmplă în orice sferă de preocupări. În sfera finanțelor, a succesului, a frumuseții, a bogăției, a inteligenței și așa mai departe. Ne trasăm o axă pe care măsurăm: este mai frumoasă decât mine, este mai puțin frumoasă decât mine; este mai bogat ca mine sau mai puțin bogat decât mine. Are mai mult succes, mai puțin reușit. De cum am întâlnit pe cineva, în mod automat, începem să comparăm. Îl vedem ori mai sus ca noi ori mai jos.
 
Autorul ne spune: În această practică, în mod conștient și deliberat vă veți vedea ca fiind inferior. Chiar dacă nu sunteți, arătați-vă inferior. Încercați să tratați lumea prin această prismă.
 
Încercați să vă vedeți inferiori față de oricine pe care-l întâlniți, față de cerșetorul de pe stradă sau persoana înapoiată sau inamicul agresiv oricine este el.
 
Ce însemnă a fi să inferior? A fi inferior înseamnă că avem ceva de învățat de la acea persoană. Ea vine să ne învețe ceva.
 
Poate că nu suntem de acord cu opiniile lui sau nu suntem de acord cu comportamentul său sau orice altceva, el nu a apărut întâmplător în viața mea. Nu există nimeni care să apară în viața noastră și să nu avem nimic de învățat de la el și acesta este adevărul.
 
În măsura în care nu îl vedeți în acest fel, este indiciu a cât de multă mândrie aveți în voi. Dacă veți spune “nu am nimic de învățat de la el/ea“, denotă mândria din voi.
 
Dorje Sangge ne spune: “practică invers, adică în mod deliberat pune-te într-o poziție inferioară”.
 
 
Apele zăpezii curg din vârful munților spre ocean
 
Profesorii de Dharma folosesc adesea următoarea metaforă: Dharma este ca apa pură de zăpadă. Soarele dezgheață zăpada de pe vârfurile munților, iar ea începe să curgă de pe povârnișuri. Pentru a putea să savurăm această apă curată, va trebui să fim la fel de jos ca oceanul.
 
Toată apa curge spre ocean. Dacă ne punem la același nivel cu oceanul, vom primi roadele Dharmei. Vom fi răsplătiți cu rodul studiului, cu acest fruct pur. Dacă mergem semeți și aroganți, nu vom putea învăța nimic.
 
Acesta este și motivul pentru care una dintre instrucțiunile de a veni la o lecție de Dharma este de a ne comporta respectuos.
 
Studentul alege în mod deliberat să vină cu smerenie, să vină de jos, pentru a putea fi deschis Dharmei, altfel Dharma nu va ajunge la el. Apa nu urcă, ci doar coboară. Aceasta este pilda. Care este morala? Dacă ne vom plasa pe poziție de inferioritate față de toate celelalte ființe, atunci ne vom putea bucura de frumusețea lor, de învățătură lor și de binele pe care ni le conferă, pentru că fiecare are ceva bun și frumos să ne ofere.
 
Gândiți-vă pentru o clipă, ce ar fi dacă v-ați plimba prin lume și fiecare persoană pe care o întâlniți vă oferă ceva bun. Fiecare persoană pe care o întâlniți vă întâmpină cu ceva frumos.
 
Ce ar fi pentru o asemenea persoană?
 
Uneori putem vedea oameni cu credință foarte profundă, așa merg ei. Iar, dacă veți privi in ochii lor, veți vedea că strălucesc de lumină și bucurie. Ei sunt foarte fericiți.
 
Întrebarea care se ridică este: oamenii încearcă tot timpul să-și ridice stima de sine, această practică nu ne-o coboară?
 
Răspunsul este: a ne considera inferiori față de ceilalți nu înseamnă să nu ne apreciem la justa valoare. Este exact opusul.
 
Dacă Buddha a venit să ne învețe ceva, este semn că el știe bine, că avem puterea de a face față situației. Buddha vine să ne sporească înțelepciunea și compasiunea.
 
Acum avem o șansă să putem face față acestei dificultăți cu care înainte nu ne-am putut măsura. Altfel, nu ar fi apărut ca o dificultate în viața noastră. Deci, acum ne ridicăm mai sus, astfel încât să putem reacționa cu înțelepciune în fața situației ivite.
 
De exemplu, când cineva devine manager pentru prima oară va trebui să se ocupe de un nou set de probleme pe care înainte nu știa cum să îl trateze. Deci, ce va face cu acei lucrătorii leneși cu care trebuie să lucreze acum?
 
Prin prisma acestei înțelepciuni, el se va folosi de ei, în sensul că își va spune. “O.k., ei sunt profesorii mei. Au venit să mă învețe ceva. Ce pot învăța acum de la ei? Este exact opusul.
 
Se spune că toți Buddha trăiesc în termeni de milioane de ani și sunt atotcunoscători. Ei cunosc exact ce are nevoie fiecare dintre noi în orice moment. Totul este deja planificat. Iluminarea voastră este bine planificată. Trebuie doar să vă faceți treaba și să vă relaxați. Buddha vă pândesc de după colț deja cu milioane de ani în urmă.
 
Ei vă determină să vă întâlniți cu aceia care vă dau ocazia pentru această transformare. Voi nu știți care dintre ei sunt iluminați și care nu. De obicei, aceștia nu vor apărea într-un mod plăcut, pentru că în cazul în care totul este plăcut, veți deveni leneși.
 
Dacă vă simțiți comod și totul este bine nu veți ajunge nicăieri.
 
Pentru cei care trăiesc în lumea zeilor totul este plăcut și încântător, muzica este fermecătoare, mirosurile sunt plăcute și toată lumea arată extrem de frumos. Dar, atunci când unui zeu îi vine vremea să moară, începe să piardă toate aceste lucruri minunate.
 
Când deja și-a consumat timpul de rămas în această lume, atunci când karma lui bună s-a epuizat, va trebui să cadă. Zeii nu se străduiesc să iasă din roată. Ei ajung să trăiască într-o lume plină de plăceri, datorită multelor binefaceri pe care le-au acumulat, după care cad in lumile inferioare.
 
Datorită faptului că ființele umane au un amestec de plăcere și suferință, Buddha le oferă oportunități prin oamenii dificili care le apar în viață, pentru a-i ajuta să crească spiritual și să înceapă să practice.
 
De exemplu, când mergem la petrecere și spunem: “Oh, toți acești oameni nu sunt spirituali. Ei sunt doar interesați să mănânce, să bea și să chefuiască. ” Dar, ei sunt profesorii noștri.
 
Nu știm care dintre ei este un Buddha care a venit în așa fel încât să ne distrugă mândria din noi. În acest mod trebuie trăită viața.”
 
Acest verset este, de fapt, unul dintre învățăturile mai înalte care spune: Mergi în lume cu paranoia inversă. Nu spune: “Toată lumea mă suspectează, toată lumea îmi vrea răul”, ci spune “Cu toți sunt Buddha, eu sunt singurul care nu am plecat de aici”. “Toți sunt Buddha, hai să văd ce încearcă ei să mă învețe de care nu mi-am dat seama încă.”  
 

 

Lecția 10 – ACI 5

Cursul 5 – Cum funcționează karma

înapoi la curs, ACI 5

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 10

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 
După cum știm, pentru a ieși din samsara avem nevoie de cantități imense de karmă bună și pentru că nu ne-au mai rămas prea mulți ani pentru a o acumula, avem nevoie să învățăm metode care să ne permită să o strângem cât mai repede. Scopul acestei lecții este de a învăța cum să facem karma să fie mai puternică.
 
La începutul lecturii cursului 5, partea a zecea, sunt prezentate diverse tipuri de a dărui. În general, nu orice tip de a dărui strânge karmă pozitivă.
 
Pentru a acumula karmă pozitivă, este foarte importantă motivația implicată în actul de dăruire.
 
Actul dăruirii va fi extrem de pozitiv și intens :
 
dacă motivația este de a dărui unui obiect înalt, celor trei diamante.
 
Dacă cineva va veni și vă va amenința cu pistolul să-i dați toți banii, bineînțeles că îi veți da de frică. Acest lucru nu strânge karma dăruirii.
 
Desigur că nu spunem să nu-i dați banii, pentru că viața voastră este foarte importantă, dar acesta este un exemplu de a da cuiva din frică, care nu acumulează karma de care avem nevoie.
 
Un alt tip de dăruire, care de asemenea, nu ne aduce karmă bună este de a da ceva în speranța că vom primi în schimb altceva.
 
 
Care sunt acele tipuri de dăruire care acumulează karmă puternică?
 
Este important să amintim faptul că actul de a dărui, nu se face numai cu corpul, ci și prin vorba care implică gândul ce însoțește fapta.
 
Atât în Abhidharmakosha cât și în alte scrieri budiste, se spune că actul de dăruire făcut într-un mod corect și complet, aduce multă abundență și bunăstare. În finalul acestei lecții veți ști tot ceea ce trebuie ca să deveniți bogați.
 
Problema abundenței materiale pe care o acumulăm, este că atunci când karma ei s-a terminat, şi abundența s-a terminat. Toate acestea le vom pierde pentru că nu știm cum să le păstrăm. Nu avem știința să ne menținem banii și bogăția materială.
 
 
Cele patru tipuri de dăruire
pe care le denumește Abhidharmakosha
 
1. A dărui pentru propriul beneficiu.
 
བདག་གི་དོན་ཕྱིར་སྦྱིཔ།
Dak gi dun chir jinpa
 
Dak = eu
Dak gi = al meu
Dun chir = pentru binele meu, în propriul beneficiu,
Jinpa = dăruire
Traducerea fiind a dărui pentru propriul beneficiu.
 
Ce înseamnă a dărui pentru propriul beneficiu?
– acest tip de dăruire este făcut de cineva care nu este Arya, care încă nu a perceput vacuitatea, care se află încă în samsara, și mai mult, el se află în lumea dorințelor. Atunci când dăruiește ofrande lamei sau în templu, o face din dorința de a se elibera din samsara.
– iar obiectul oferit este în afara samsarei, adică cele trei diamante.
 
În acest caz, obiectul care primește nu are nevoie de ceea ce i se oferă. Buddha, Dharma, Sangha nu au nevoie de lucrurile care li se oferă, dar cel care le dăruiește face acest lucru din dorința de a se elibera din samsara.
 
În concluzie, actul de dăruire este făcut de acela care se mai află încă în lumea dorințelor, aspirând să iasă din această lume, iar el dăruiește obiectului care este în afara samsarei.
 
Ce îl va elibera pe om din samsara?
– perceperea vacuității în mod direct, şi pentru că ne aflăm în lumea Abhidharmakosha, vorbim de realizarea de sine.
– dezvoltarea abilităților meditative la nivele din ce în ce mai profunde.
– dezvoltarea renunțării sau întoarcerea spre lumea spirituală.
– dezvoltarea înțelegerii faptului că drumul lumesc întotdeauna va dezamăgi.
 
Nu contează cât avem sau cât de bine ne este acum, de toate acestea vom fi nevoiți să ne despărțim. Chiar dacă trăim fericiți şi avem de toate în această lume materială, nu putem păstra nimic, pentru că aceste rezultate sunt efemere.
 
Această înțelegere va determina omul să dăruiască ofrande prin corp, vorbă și gând celor trei diamante.
 
Cu corpul = a dărui în mod fizic un cadou sau o ofrandă altarului, sau unui obiect sfânt.
Cu vorba = a merge le refugiu, de exemplu: a spune rugăciuni.
Cu gândul = a intenționa de a spune rugăciuni în gând.
 
Dacă facem aceste lucruri din profundă înțelegere, rezultatul va fi ieșirea din samsara. Şi cu toate acestea, rezultatul este considerat ca fiind inferior, pentru că el va scoate din samsara pe acela care atunci când face actul de dăruire este concentrat numai pe el însuși. Acesta este considerat ca aparținând scopului îngust.
 
2. A dărui în beneficiul celorlalți
གཞན་གྱི་དོན་ཕྱིར་སྦྱིན་པ།
Shen gyi dun chir jinpa
 
Shen = ceilalți,
Deci a dărui în beneficiul celorlalți
 
Ceea ce caracterizează acest tip de dăruire este faptul că cel care dăruiește nu are nici un beneficiu.
 
Și de ce asta?
 
Pentru că cel care face actul de dăruire este un Arya și mai mult de atât, a experimentat în mod direct vacuitatea. El nu mai are nevoie să beneficieze de pe urma actului de dăruire, iar tot ceea ce va face va fi să dea celorlalți. Cu alte cuvinte el dăruiește pentru ca toți ceilalți să ajungă la iluminare. Dacă cel care oferă, nu mai este interesat de a mai primi ceva, în schimb cel care primește nu este un Arya, iar el încă mai are nevoie sa primească.
 
Și asta se datorează faptului că un Arya nu mai are nici o dorință pentru lucrurile lumești, dar în schimb cel care primește nu și-a pierdut încă năzuințele pentru ele. Și cu toate că un Arya nu mai este atras de lucrurile materiale, el le dă cu intenția de a-i ajuta pe ceilalți să ajungă la iluminare.
 
3. A dărui în favoarea ambelor părți.
 
གཉིས་ཀའི་དདོན་ཕྱིར་སྦྱིན་པ།
Nyikay dun chir jinpa
 
Nyi înseamnă doi,
Deci Nyikay dun chir jinpa înseamnă a dărui în favoarea ambelor părți, în favoarea şi celui care dă şi celui care primește.
 
Sensul aici este că și cel care dă și cel care primește, se află în samsara, și mai mult în lumea dorințelor. În această situație, ori unul dintre ei, ori amândoi pot fi Arya, dar nu Arhat.
 
Țin să amintesc că Arhat este cel care a ajuns la Nirvana inferioară, dar nu și la atotcunoaștere. Când ne referim aici la Arya, ne referim la faptul că el încă nu s-a eliberat din samsara, se află în fazele incipiente ale căii spre iluminare, mai precis în faza a patra, cea a practicii, și se mai poate naște încă o dată.
 
4. Actul de dăruire nu este în folosul nici uneia dintre părți.
 
གཉིས་ཀའི་དོན་དུ་སིན་པའི་ཕྱིར་སྦྱིན་པ།
Nyikay dun du min pa chir jinpa
 
Acest lucru înseamnă, că un Buddha dăruiește altui Buddha, pentru a-l onora.
 
Buddha nu are nevoie de nimic. El a realizat tot ceea ce trebuie realizat și în această lume și în afara ei. În schimb Buddha continuă să ofere în mod constant, iar când se întâlnește cu alți Buddha, le dă respect, oferindu-le obiecte care să le facă multă plăcere.
 
Karma de a-i face multă plăcere unui obiect sfânt, este foarte puternică.
 
Cu toate că Buddha nu mai are nevoie de karma puternică, el continuă să dăruiască, acesta fiind și motivul care-l menține în starea de iluminare, neputând să mai cadă în Nirvana.
 
 
Actul de a dărui care conduce la iluminare
 
O dată un Lama s-a exprimat: “Dacă ești un elev serios în dharma, șansa ta de a te îmbogăți este foarte mică. Este puțin probabil să ți se întâmple așa ceva”.
 
De ce? Pentru că dacă ești un elev serios în dharma, îți vei îndrepta generozitatea spre a ajunge la iluminare și nu spre scopuri materiale. De aceea, fructele karmei bune pe care am strâns-o, ne vor scoate din samsara, dar nu neapărat ne va aduce abundență materială.
 
Este ceva greșit în privința bogăției materiale?
Nu, nu este nimic în neregulă cu asta.
 
Ceea ce îi determină calitatea bogăției materiale pentru noi, este:
– ce vom face cu ceea ce avem,
– cum ne vom relaționa față de ea,
– în ce măsură am reușit să asimilăm cele 8 gânduri lumești, despre care am învățat în cursul 1,
– și în ce măsură ne folosim de ceea ce avem pentru bunăstarea celorlalți.
 
Banii, în sine, nu sunt nici buni, nici răi. Este posibil să ne îmbogățim în această viață ca rezultat al faptului că am fost generoși în trecut.
 
Nu putem ști de ce. Și este foarte posibil ca împreună cu această karmă bună care s-a realizat, să se realizeze și o altă karmă negativă, pentru că de multe ori auzim despre oameni înstăriți și care suferă.
 
Tot așa se poate întâmpla, să vă găsiți în deșert, cu buzunarele pline de bani și apa din sticlă să se termine și să rămâneți fără un strop de apă, iar atunci nici un ban nu vă va mai putea salva.
 
Pot fi situații în care omul poate avea un cont mare bancar şi în același timp să fie inflație, scăzând puterea de cumpărare a banilor.
 
Banii în sine, sunt rezultatul generozității din trecut, și în măsura în care nu acționăm să ieșim din samsara, karma generozității se va termina.
 
Trebuie înțeles faptul, că toți cei care au bani sau nu au bani, suferă.
 
Cei săraci, trăiesc în lipsuri datorită karmei ce provine din vătămarea vieții. Ceea ce rodește în viața lor este sămânța karmică de a face rău altuia, iar rezultatul ei este un trai în lipsuri, un trai în care omul trebuie să se lupte pentru a avea cele necesare.
 
Sunt cazuri, în care cei nevoiași pentru a obține ceea ce își doresc, pot face rău altora, acumulând din nou karma care-i va menține în samsara.
 
Pot fi cazuri în care cei care s-au născut într-o familie înstărită sau au strâns mulți bani, își pot dezvolta o atitudine arogantă, spunând: „Mie mi se cuvine totul!” sau „Am muncit din greu pentru a strânge bani!”.
 
Ca rezultat al acestei atitudini, nu fac de îndeajuns pentru ceilalți, nu dăruiesc nimic, nu fac ceea ce este necesar pentru a-și păstra karma bunăstării, și într-un târziu vor pierde și tot ceea ce au avut.
 
Deci, fie că există lipsuri sau abundență, atâta timp cât acestea sunt samsarice, lumești, și nu sunt însoțite de înțelegere, de înțelepciune și de o concepție corectă, ambele sunt suferință. Esența lor este suferință.
 
Cum putem face ca fapta noastră de a dărui altora să fie mai bună? Aceia dintre voi, care deja practicați generozitatea și dăruirea, deja ați înțeles că există o mulțime de obiecte (ființe) cărora le puteți da, și există diverse forme în care puteți dărui.
 
Și cu toate că am ajuns în acel punct, în care ne bucurăm nespus când dăruim, suntem încă limitați de cât putem să facem şi de cât putem oferi. Chiar și timpul nostru pe care îl putem dedica dăruirii şi ajutorului celorlalți, este limitat.
 
Atunci, ce putem face mai întâi? Sunt atât de mulți nevoiași în lume! Pe cine să ajutăm mai întâi?
 
Putem să le dăm la câțiva de mâncare sau un loc de dormit. Și cu toate acestea, încă vor mai rămâne nenumărați oameni săraci și flămânzi.
 
Şi, pentru că, timpul nostru este limitat, ceea ce ne rămâne de făcut este să găsim cele mai puternice căi, care să ne permită să ne dezvoltăm cât mai repede, să putem acumula karma cea mai puternică pentru a-i putea ajuta pe ceilalți cât mai mult posibil.
 
 
Ce anume dă forță karmei?
 
Toate aceste lucruri ne conduc la ordinea de prioritate. Va trebui să decidem care este ordinea de prioritate a generozității noastre.
 
Această ordine este stabilită de trei elemente:
A) prima listă va fi despre elementul: cel care dă,
B) al doilea element este legat de lucrurile care sunt oferite. Şi aici este o altă listă
C) iar al treilea element, este despre cel care primește. Tot așa aici este o listă.
 
Fiecare dintre cele trei elemente are un număr de aspecte care intensifică karma.
 
A) Prima listă este legată de cel care dă.
 
Cele șapte avuții ale unui Arya
འཕགས་པའི་་ནོར་བདུན
Pakpay nor dun
 
Pakpa înseamnă Arya, cel care a perceput în mod direct vacuitatea.
Nor înseamnă abundență, avuție
Dun = șapte
Deci cele șapte avuții ale unui Arya.
 
Atunci când ne referim la avuțiile unui Arya, nu ne referim la ceva material, pentru că el nu mai este interesat să strângă avuții, ci ne referim la cele șapte aspecte care vă vor creste capacitatea de a da, care vă va îmbunătăți altruismul, vă va îmbunătăți karma dăruirii pentru a putea ieși din samsara, din suferință.
 
Vom discuta în continuare despre calitățile pe care trebuie să le dezvolte cel care dă, în vederea creșterii karmei de a dărui. Impactul karmic va fi complet diferit pentru cel care posedă aceste calități și pentru cel care nu le posedă.
 
1. Credința
དད་པ།
Depa
 
Când vorbim despre Depa, despre credință, în budism ea are o semnificație puțin diferită față de cea cu care suntem obișnuiți. Cuvântul poate fi așezat între credință şi admirație. Atunci când privim un obiect sfânt, privim de fapt la calitățile lui înalte.
 
De exemplu, când îl privim pe Buddha, ne uităm la compasiunea lui infinită, suntem plini de admirație față de ea, și suntem dornici să ajungem și noi la această stare. Deci sensul cuvântului Depa, este admirația pentru calitățile sublime, dar și credința față de obiectul sfânt care reprezintă aceste calități.
 
Deci, când ne referim la credință, ne referim la credința bazată pe înțelegere, bazată pe admirație, pe aprecierea virtuților, pe care și noi am dori să ni le dezvoltăm.
 
De exemplu, atunci când admirăm calitățile înalte a le lui Dalai Lama, și dorim să ajungem și noi la ele, acest lucru ne întărește mai mult credința în această persoană.
 
Și nu este neapărat nevoie să fie Dalai Lama, ci poate fi oricine din jurul nostru. Dacă întâlniți pe cineva pe care îl apreciați sau îi admirați calitățile pe care le are și pe care le-ați dori să vi le dezvoltați – înseamnă că acesta este profesorul vostru. În acest scop, el vă este profesor.
 
În cazul în care veți întâlni pe cineva şi simțiți că poate să vă promoveze pe drumul spiritual și v-ați decis că acesta va fi profesorul vostru, sfatul este să vă concentrați numai pe calitățile lui bune și pe cât posibil, să ignorați calitățile negative, deoarece dacă veți fi preocupați de ele, veți diminua Depa.
 
Depa este o calitate spirituală care întărește foarte mult karma pe care o acumulați, atunci când acționați față de această persoană. Cu cât Depa este mai profundă, cu atât karma este mai intensă.
 
De aceea, este necesară consolidarea credinței. Dacă aveți relații cu un Lama şi sunteți gata să faceți tot ceea ce el vă spune, karma acumulată este incredibilă. Dar pentru acest lucru va trebui să vă dezvoltați profund credința.
 
În toate scrierile budiste, se dă următorul sfat: în cazul în care ați decis deja că cineva este demn de a fi Lama pentru voi, ignorați calitățile lui negative și focalizați-vă numai pe cele pozitive, şi începeți să vă dezvoltați puternic Depa.
 
Ce legătură este între Depa şi generozitate? Dacă Depa se dezvoltă foarte mult la persoana care dăruiește, actul lui de a da, va fi foarte puternic.
 
2. Moralitatea
ཚུལ་ཁྲིམས།
Tsultrim
 
Ce înseamnă moralitate? Moralitatea înseamnă un comportament etic, iar aici are sensul de evitarea faptelor negative. De exemplu, a evita încălcarea celor zece precepte.
 
Ce legătură este între etică şi dăruire? Atunci când vorbim de calitățile celui care dă, în cazul în care etica lui este înaltă și [el] evită să încalce cele zece precepte, actul lui de a dărui acumulează o karmă extrem de puternică.
 
3. Generozitatea
གཏོང་བ།
Tongwa
 
Tong vine de la tong len, iar Tongwa înseamnă generozitate.
 
Ce înseamnă că cel care dă este generos? Înseamnă că cel care dă, face asta cu multă generozitate. El nu dă resturi, nu dă ceva care nu-i trebuie. Omul generos este acela care dăruiește mult şi tot ceea ce este mai frumos. Reamintesc că nu vorbim aici despre actul de a da, ci despre calitatea generozității din inima celui care dă.
 
4. A învăța
ཐོས་པ།
Tupa
 
Sensul cuvântului Tupa este de a asculta, a auzi.
În acest context, are sensul de a învăța.
 
Semnificația în acest caz, este că cel care dăruiește, a petrecut mult timp învățând dharma. A petrecut mult timp cu Lama, a învățat mult. Cu cât cineva aude mai mult învățăturile şi explicațiile care i se dau, cu atât va asimila mai mult, va aprofunda mai mult. De fiecare dată când auzim învățăturile la un nivel din ce în ce mai ridicat, cu atât vor intra şi mai adânc în conștiința noastră.
 
Atunci când Khen Rinpoche preda, erau persoane care veneau de treizeci de ani și ascultau aceleași învățături. Încă odată Lo jong, încă odată Lam rim. Şi de fiecare dată, învățătura pătrunde şi mai adânc.
 
De aceea cu cât veți fi expuși mai mult învățăturilor, înțelegerea a ceea ce faceți, a modului în care acționează karma, se aprofundează. Şi cu cât înțelegerea este mai profundă, [cu atât] și karma va fi mai puternică. De aceea este nevoie să ajungem la un nivel foarte, foarte ridicat de înțelegere astfel încât karma să fie suficient de intensă.
 
5. Prețuirea respectului de sine
ངོ་ཚ་ཤེས་པ།
Ngo tsa shepa
 
Ngo tsa este acel factor din mintea noastră care ne determină să ne păstrăm jurămintele din demnitate față de noi înșine.
 
De exemplu, spunem: nu-mi pot permite să încalc jurământul pe care l-am luat, pentru că îmi este rușine şi pentru că m-am obligat să-l respect.
 
Datorită rușinii sau a jenei pe care o am față de mine, nu-mi permit să încalc ceva la care m-am obligat. Aceasta este prețuirea respectului de sine.
 
Dacă cel care dă şi-a dezvoltat această calitate de conștiinciozitate, a respectului de sine, a respectului față de dorința de a ajunge la iluminare pentru întreaga creație, karma dăruirii va fi foarte puternică.
 
6. Prețuirea considerației față de ceilalți
. ཁྲེལ་ཡོད་པ།
Trel yupa
 
Trel yupa nu înseamnă rușine ci considerație față de ceilalți.
 
Cu alte cuvinte, a evita de a face abateri din considerație față de ceilalți.
 
De exemplu, când servim masa, nu ne vom repezi la mâncare, pentru că știm că ceilalți cunosc faptul că suntem practicanți dharma. Dacă ei ne vor vedea că ne repezim și ne îndopăm, nu vor respecta dharma. Deci, dacă îi respectăm și vom lua în considerare nevoile lor, vom acționa cu reținere.
 
Dacă primul factor a fost evitarea încălcării unui jurământ/precept datorită conștiinței mele, al doilea factor este îndreptat către ceilalți, iar asta datorită considerației mele față de ei.
 
Călugării şi călugărițele muncesc foarte mult pentru a-şi dezvolta aceste calități. Ei sunt foarte atenți la felul în care ceilalți le interpretează comportamentul. Oare felul în care se comportă denotă respectul lor față de dharma?
 
Bineînțeles că nu este nevoie să fim călugări pentru a respecta dharma şi pe ceilalți, dar dacă ne dezvoltă şi mai mult aceste calități, karma acumulată de pe urma faptelor noastre de dărnicie, va fi şi mai puternică. Și mai mult de atât, colecția noastră de binefaceri se va mări.
 
7. Înțelepciunea
ཤེས་རབ།
Sherab
 
Sherab înseamnă înțelepciune, cunoaștere. Bineînțeles că atunci când vorbim în budism despre înțelepciune, ne referim la înțelegerea realității, a vacuității. Cu cât această cunoaștere este mai profundă şi karma acumulată va fi mai intensă.
 
De aceea, cel care a devenit Arya, datorită înțelepciunii profunde pe care a dobândit-o în urma experimentării vacuității, îi este garantată ieșirea din samsara. Karma acumulată în urma unui act săvârșit de un Arya, este cu mult mai puternică decât cea pe care o acumulează cineva care nu a perceput vacuitatea.
 
Acesta este și motivul numelui „Cele şapte avuții ale unui Arya”, pentru că tot ceea ce face un Arya are multă forță, fapt care îi grăbește ieșirea din samsara.
 
Este de dorit să meditați asupra fiecărei calități, în funcție de nivelul la care vă aflați, şi să încercați să vi le dezvoltați.
 
B) Aspectele actului de dăruire.
 
1. Primul aspect al actului de a dărui este să fie făcut cu respect, într-o formă respectuoasă, iar ținuta corpului să denote stimă.
 
În budism, există obiceiul ca atunci când cineva oferă Lamei un cadou, va trebui să se aplece în fața Lamei și să ofere cu ambele mâini. Acest mod de a dărui exprimă prețuirea pe care o avem față de cel căruia îi dăm.
 
Vorba trebuie și ea să fi respectuoasă. Fapta trebuie să fie însoțită de cuvinte de considerație, iar gândurile vor trebui să respecte persoana care primește.
 
Cel care primește nu trebuie să fie neapărat un Lama. Toate aceste elemente implicate în actul de dăruire. Gândul, vorba și fapta trebuie să vină numai din respect față de cel căruia i se oferă.
 
Deci, este important nu numai ceea ce dăm, ci și cum dăm.
 
Chiar și aspectul obiectului oferit trebuie să fie plăcut, împachetat estetic. Dacă dăruiți bani cuiva, puneți-i într-un plic frumos. Sau când oferiți mâncare musafirilor, farfuriile să fie atrăgătoare, iar mâncarea pusă în farfurii [astfel încât] să încânte ochii.
 
Toate aceste lucruri influențează foarte mult karma pe care o acumulăm atunci când facem acte de generozitate. În lectura cursului 5, se spune că dacă veți dărui lucruri care au aspect plăcut, acumulați karma care, în viitor vă va conferi frumusețe fizică.
 
2. Al doilea aspect al actului de a dărui este de a da celui nevoiaș, celui care are nevoie cu adevărat, şi în momentul în care are nevoie.
 
Este plăcut să faci cadou celui care are, dar nu este aceeași karmă atunci când dai pâine unui om flămând. A da cuiva când are nevoie și la momentul potrivit, adică să fi atent la nevoile celuilalt, acumulează mult mai multă karmă pozitivă.
 
Una dintre virtuțile lui Buddha este de a ni se înfățișa la momentul potrivit și sub forma de care avem mai mare nevoie.
 
3. Al treilea aspect este că ceea ce dați să nu afecteze pe cel care primește.
 
De exemplu,
• nu aducem vaca la măcelar, pentru că, în conformitate cu budismului acesta va acumula multă karmă negativă.
• nu aducem băutură unui alcoolic, pentru că îi va deteriora sănătatea.
• nu servim mâncare care nu este sănătoasă. Mai mult de atât, dacă mai și știm că ea dăunează sănătății, nu o vom servi altuia.
• budistul, când știe că ceva este dăunător, nu-l va da altcuiva.
• dacă cineva vrea să dea ceva ce nu are și merge să fure de la cel bogat ca să-l dea celui sărac, în budism se spune că este un act care acumulează karmă negativă.
 
Nu se dăruiește un lucru furat. Ne este bine cunoscută povestea lui Robin Hood, care fura de la cei bogați pentru a da celor săraci. Cu toate că intențiile implicate erau bune, jaful nu acumulează karmă pozitivă, de aceea se spune că nu este bine să dăruiești un lucru furat.
 
Bineînțeles că putem spune că noi nu facem asta, dar foarte ușor putem cădea în capcană. De exemplu, oamenii doresc să cumpere stupa, deoarece acest obiect este rar și scump, ei apelează la serviciile de pe internet.
 
Pe internet într-adevăr se vinde stupa ieftin, dar când ne uităm la produs, constatăm că el provine din China. Cum de a ajuns stupa în China? Când chinezii au invadat Tibetul, ei au jefuit mănăstirile budiste iar acum vând obiecte sfinte pe internet.
 
Deoarece aceste obiecte sunt furate, nu le putem cumpăra și dărui altuia ca sa-i aducă binecuvântare. Toate aceste situații trebuie evitate. În cazul în care cineva dorește să cumpere un obiect sfânt, este bine să se adreseze producătorilor din Nepal sau Tibet.
 
C) Aspectele legate de cel care primește, obiectul acțiunii noastre
 
Cel care primește, obiectul actului nostru de generozitate, are patru aspecte:
1. Cui îi dăm
Dro
 
Dro înseamnă a merge, iar Drowa înseamnă cei ce merg.
 
Cine sunt cei ce merg? Cei ce merg, sunt cei care se află în samsara. De ce li se spun “cei ce merg”? Pentru că ei pribegesc prin samsara.
 
Motivul pentru care prezentăm aceste liste, este că dorim să strângem o karmă cât mai puternică pentru a ajunge la iluminare, de aceea este foarte important să știm cui dăruim.
 
Dacă suntem puși în situația de a dărui unei persoane sau unui animal, bineînțeles că vom dărui omului, karma fiind mult mai puternică. Şi de ce așa?
 
Pentru că potențialul omului de a ajunge la iluminare este cu mult mai mare decât al animalului, şi mai mult decât atât, în această viață un animal nu poate ajunge la iluminare.
 
Cu cât veți dărui unui obiect cu potențial de a ajunge la iluminare, cu atât generozitatea este mai puternică.
 
2. După gradul de suferință.
Duk Ngel Wa
 
ceea ce înseamnă cine suferă.
 
Cu cât persoana se folosește mai mult de obiectul care i-a fost dat, cu atât karma celui care a oferit este mai puternică. Cu cât ajutorul dat va ajuta pe cineva să ajungă la iluminare cu atât și karma va fi mai intensă.
 
Care sunt acele lucruri pe care le putem oferi?
• lucruri materiale, precum mâncare, bani, produse, haine şi așa mai departe.
• protecție, refugiu,
• iubire, atenție,
• dharma, a preda dharma.
 
Care este lucrul cel mai înalt de dăruit? A preda dharma este cel mai înalt lucru pe care-l putem oferi altora, deoarece acest lucru ne ajută și pe noi și pe cei pe care îi învățăm, să avanseze mult mai repede spre iluminare.
 
Bineînțeles că dacă cineva este flămând sau însetat, nu o să-l învățăm dharma, ci îi vom da ceea ce el are nevoie în acel moment.
 
3. În funcție de cât ne-au ajutat
 
Pen Dokpa
 
ceea ce înseamnă ajutor, adică a dărui celui care ne-a ajutat, cum ar fi părinții.
 
Se povestește că odată un chinez avea o familie mare. Tatăl lui era bolnav şi bătrân și nu era nimeni care să-l poată îngriji. Băiatul neavând posibilitatea să-şi întrețină toată familia, strivit de poverile duse, decise să se descotorosească de tatăl său. Făcu o ladă din lemn pe care o puse într-o căruță trasă de măgar.
 
Ceru tatălui său să intre în ladă, după care plecă cu căruța spre vârful muntelui, cu gândul să arunce lada în prăpastie. Cum mergea el pe drum, începu să audă ciocănituri ce veneau din interiorul lăzii.
 
Băiatul întrebă: Ce vrei, tată?
 
Iar tatăl răspunse:Înțeleg problema pe care o ai.Dacă vrei să te debarasezi de mine, înțeleg perfect, dar te rog să păstrezi lada.
 
Băiatul îl întrebă: Păi de ce, tată?
 
Iar tatăl îi răspunse: Pentru că mai târziu copiii tăi vor avea nevoie de ladă.
 
Asta, apropo de karma pe care o acumulăm față de părinți. Fără părinți nu există iluminare.
 
Ajutorul dat celor care ne dezvoltă din punct de vedere spiritual, acumulează şi mai multă karmă pozitivă și puternică.
 
Marii Lama îi respectă pe toți cei care i-au învățat și fac toate eforturile pentru a-i răsplăti. Orice profesor care ne-a învățat ceva, de exemplu: să scriem și să citim, matematică sau orice altceva, n-a făcut altceva decât să ne ajute să progresăm.
 
De aceea, orice profesor, trebuie respectat. Și invers, cei care deranjează orele de studii acumulează karmă negativă.
 
4. Mari calități spirituale.
 
Yunten
 
Înseamnă înalte calități spirituale.
 
Țin să reamintesc că vorbim aici despre calitățile celui care primește, obiectul acțiunii noastre de generozitate. Cu cât obiectul are calități spirituale mai înalte, cu atât karma celui care dă este mai puternică.
 
Înainte am vorbit despre două tipuri de dăruire:
– a da în scopul de a ajuta,
– și de a da în scopul de a respecta.
 
Numărul 4 se referă la actul de dăruire, în scopul de a da respect celui ce primește (obiectul actului nostru de generozitate). Deci, cu cât persoana căreia îi dăruim ceva, este mai sus pe scara spirituală, cu atât karma este mai puternică. Și invers, orice vătămare a unei astfel de persoane, este o karmă foarte grea.
 
Întrebarea care se ridică este: Cui dăruim mai întâi, Lamei sau celui suferind?
 
Răspunsul este că trebuie dăruit ambilor. Cel care dă unui Lama nu este scutit de a dărui celui suferind. Este foarte important de dăruit și unuia și celuilalt.
 
În Tibet, această calitate a celui care primește, este foarte dezvoltată, în sensul că se dă mult respect și ofrande Lamei și templelor, dar pe de altă parte se acordă prea puțin ajutor săracilor. Tibetanilor le-a fost străin obiceiul de a întemeia spitale pentru cei săraci și bolnavi.
 
Numai după ce au fost izgoniți din Tibet și au ajuns în India, au început să vadă ce făceau creștinii pentru aceștia. Acest aspect de a ajuta pe cei nevoiași, nu era îndeajuns de dezvoltat în Tibet. În vest lucrurile stau altfel, latura de a ajuta pe cei nevoiași este cu mult mai dezvoltată decât a dărui dharmei sau Lamei. De aceea este nevoie de ambele aspecte.
 
Geshe Michael spunea că cine nu înțelege că trebuie ajutați săracii și bolnavii, nu înțelege dharma cu adevărat.
 
Dacă cineva aduce ofrande altarului şi nu se îngrijește şi de cei nevoiași, sau invers, [dacă] cineva spune: „Nu dau ofrandă altarului, pentru că şi așa mă îngrijesc de săraci.”, în ambele cazuri dharma nu este înțeleasă bine, nu sunt suficient de bine înțelese aspectele profunde ale realității.
 
Cu alte cuvinte, datorită faptului că actul de a dărui este însoțit de ignoranță, karma acumulată nu este puternică. De aceea trebuie dezvoltate ambele aspecte.
 
Se pune întrebarea: Dacă am la dispoziție numai o oră pe zi, oră în care, ori merg benevol să ajut pe cei săraci ori să practic tantra, ce voi alege să fac?
 
Deoarece practica tantrică este o practică foarte avansată, care îmi dă șansa să ajung mai repede la iluminare, atunci dintre cele două situații o voi alege pe a doua.
 
Practica tantrică este o practică care îmi mărește capacitatea de a aduce binecuvântare multora. Și cu toate acestea, ar fi bine să evităm să fim prinși în acest conflict, și să ne organizăm în așa fel viața încât să putem face și una și alta.
 
 
Un scurt rezumat
 
Prima listă pe care am dat-o se referă la calitățile spirituale pe care le-a dezvoltat cel care dăruiește. Dacă şi-a dezvoltat suficient Depa, adică credința şi admirația pentru calitățile spirituale celui căruia îi oferă. În schimb, ea nu se referă la modul în care acesta dăruiește, adică dacă dăruiește cu bucurie sau cu iubire.
 
Deci, lista pune accentul pe acele calități pe care și le-a dezvoltat cel care face actul de dăruire înainte de a dărui.
• prima listă enumeră calitățile celui care oferă
• a doua listă se referă la modul în care se oferă,
• iar a treia se referă la obiectul căruia i se oferă, sau care este obiectul faţă de care actul de dăruire este cel mai puternic.
 
 
Acțiunea săvârșită până la capăt
 
Următoarea listă este legată de calea karmică completă
 
 ལས་བྱས་བསགས་པ།
Le je sakpa
 
Le înseamnă karma
Je = săvârșită, făcută sau executată,
Sakpa = acumulată, colectată.
Traducerea este karma săvârșită şi colectată.
 
Le je sakpa se referă la aspectele despre care am vorbit în lecțiile trecute, legate de calea karmică completă, aspecte care fac o acțiune să devină completă.
 
După cum știm deja, după ce fapta s-a încheiat, în curentul nostru de conștiință va rămâne sădită o sămânță. Ceea ce dorim să știm este ce anume poate face ca sămânța rămasă să fie completă, puternică, stabilă şi bine înrădăcinată în conștiința noastră.
 
Vom prezenta în continuare cele șase lucruri care fac karma să fie săvârșită şi colectată (colectată înseamnă că sămânța karmică, bakchak, rămâne în curentul nostru de conștiință).
 
1. Intenția
Sam shindu
 
Sam înseamnă gând, intenție
Sam shindu înseamnă cu intenție.
 
Dacă înainte am discutat despre cel care dă, despre fapta în sine și despre cel care primește, vom vorbi acum despre modul în care trebuie să acționăm astfel încât să acumulăm karmă completă și puternică.
 
Deci primul lucru pe care trebuie să-l facem este să acționăm în mod intenționat, pe baza înțelegerii depline a rezultatelor faptei săvârșite. Înțelegerea rezultatelor înseamnă înțelegerea karmei şi a vacuității.
 
2. Calea completă a karmei
Le kyi yenlak dzokpa
 
Le = karma
Dzokpa = complet,
Yenlak = paragrafe, componente.
 
Le kyi yenlak dzokpa se traduce karma completă, cu toate componentele.
 
În lecția 7 am discutat despre cele patru componente care fac karma să fie completă, și anume:
          – obiectul – Shi
          – intenția – Sampa
          – executarea – Jorwa
          – finalizarea – Tartuk.
 
A doua componentă, intenția, are sensul de motivație, pe când intenția despre care am vorbit la punctul 1 de aici, mai înainte puțin, are sensul de înțelegere a rezultatelor, intenție care vine din înțelepciune.
 
3. Fără regrete
Mi gyupa
 
Gyupa = regret
Mi gyiupa = fără regret
 
Acest aspect spune că dacă ați dat ceva, să nu începeți să regretați, pentru că alterează karma. Dacă nu sunteți dispuși să dați, atunci nu dați. Este mult mai bine să nu dați decât să regretați ceea ce ați dat.
 
De aceea, dacă doriți să vă dezvoltați dăruirea, sfatul este să începeți să dați la început mai puțin şi să dați fără regrete, după care vor veni momentele în care veți dărui mai mult.
 
 
A te bucura de binele făcut
 
Dacă vom extinde actul de a dărui și anume nu numai că nu vom regreta ci și ne vom bucura de ceea ce am făcut, acest lucru va intensifica foarte mult karma. A te bucura de faptele făcute este un laitmotiv frecvent în dharma.
 
Una dintre practicile budiste este ca dimineața, înainte de a ne scula din pat, să ne gândim la lucrurile bune care sunt în viața noastră și să ne bucurăm pentru ele. Să ne bucurăm de ceea ce avem şi noi, şi ceilalți. Bucuria nu are limite. Și dacă nu aveți pentru ce vă bucura, bucurați-vă pentru ceea ce are vecinul.
 
Deci al treilea factor care intensifică karma este de a dărui cu plăcere și bucurie.
 
Se ridică întrebarea: A dărui în mod anonim este inferior actului de a dărui în văzul lumii?
 
Răspunsul este: a dărui în mod anonim este un act cu mult mai înalt decât acela de a face acest lucru în mod public, pentru că anonimatul este mai puțin lumesc, și nu este făcut pentru publicitate şi beneficii, ci pentru a acumula karma care să ducă la iluminare.
 
Un Bodhisattva care are ego-ul mic şi o conștiință foarte înaltă, își asumă pe deplin responsabilitatea pentru ceea ce face, în liniște şi fără prea mult tam tam. Este foarte important ca cel care dă, să dea cu înțelepciune, pentru a nu cădea în capcana ego-ului.
 
4. Fără antidot
Nyenpo mepa
 
Nyenpo = antidot
Mepa = nu este, fără
Deci fără antidot.
 
Acest punct se referă la evitarea săvârșirii altor lucruri care să dăuneze actului de dăruire.
 
Ce poate să dăuneze actului de dăruire?
• regretul
• ignoranța. O minte plină de ignoranță dăunează karmei acumulate în urma actului de dăruire. Nu în sensul de a o anula, ci de a micșora foarte mult.
• a nu te destăinui.
 
Un alt exemplu de antidot la karma dăruirii, este acela în care am făcut ceva rău și nu am destăinuit nimănui acest lucru, nu am purificat, iar acum se află în curentul nostru de conștiință, radiindu-și karma în toate direcțiile, mintea noastră fiind deja infestată în momentul în care dăruim ceva. Şi acest lucru dăunează mult karmei dăruirii.
 
5. Actul de a dărui împreună cu factorii însoțitori
Kor dang chepa
 
Kor = roată, cerc,
Dang chepa = împreună.
 
Împreună cu cercul, în sensul de împreună cu factorii însoțitori, cu alte cuvinte actul de a dărui trebuie să fie însoțit de anumiți factori.
 
Care sunt acești factori?
– a ne bucura de ceea ce am făcut. Lam Rim vorbește din nou despre acest subiect, adăugându-l la punctul 5.
– executarea faptei. Cu alte cuvinte actul de a dărui trebuie executat și nu lăsat la nivel de intenție.
– finalizarea faptei, în sensul de a ne asuma răspunderea asupra actului de a dărui.
 
A spune: „Cu adevărat am dat.” Acest lucru va face ca actul să fie foarte clar în conștiința noastră. Atunci când spunem fără antidot, ne referim la situația în care am dăruit ceva și nu ne-am ostenit să ne asumăm răspunderea pentru ceea ce am făcut, lucru care strică karma.
 
Atunci când spunem: du fapta până la capăt, din toată inima, cu bucurie, cu conștiința împăcată și ia-ti răspunderea, toate acestea fac ca sămânța sădită în curentul nostru de conștiință să fie puternică.
 
6. Rezultat karmic cert
Nammin nyong nge
Nge = cert, cu siguranță,
Nammin = rodire, rezultat
 
Expresia înseamnă rezultat karmic cert.
 
Cu alte cuvinte dacă karma acumulată este și plantată adânc, rezultatul ei va fi cert.
 
Punctul șase rezumă de fapt, toate punctele anterioare. Deci, dacă primele cinci sunt prezente şi bine executate, sămânța plantată va fi completă, puternică și stabilă, iar fructul ei va fi cert şi ne va duce spre iluminare.
 
Mi-aș dori ca toate ființele
În orice loc se vor găsi,
Libere și fericite să poată fi.
 
Toate gândurile mele,
Toate vorbele
Și toate faptele pe care le fac,
A lor suferință să o înceteze.

 

Lecția 9 – ACI 5

Cursul 5 – Cum funcționează karma

înapoi la curs, ACI 5

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 9

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 
Prima parte 
 
 
Cele cinci fapte imediate, deosebit de grave
 
Această lecție se ocupă de cele cinci fapte imediate care sunt menționate de Abhidharmakosha, şi acceptate de către toate curentele budiste. Aceste fapte sunt considerate a fi cele mai grave.
 
1. Prima şi a doua faptă sunt:
མ་གསོད་པ།
Ma supa
şi
ཕ་གསོད་པཔ།
Pa supa
 
Ma înseamnă mama,
Pa = tata
Supa = a omorî
împreună înseamnă a omorî părinții.
 
Acestea sunt cele mai grave pe care le poate face un om.
 
Se spune că va merge în infern în viaţa imediat următoare.
 
 
Cine este considerată a fi mama?
 
În Abhidharmakosha se pune următoarea întrebare (nu uitați că ea a fost scrisă acum 1600 de ani): În cazul în care ovulul fertilizat din uterul unei femei este transferat în corpul alteia, cine este mama? În cazul când unul dintre părinți este omorât, cu alte cuvinte în cazul în care fiul ucide pe una dintre cele două femei sau pe amândouă, se pune întrebarea: Cine va fi considerată ca fiind mama?
 
Răspunsul, în acest caz, este că mama biologică este cea care a dat ovulul.
 
Această situație ne indică faptul că tentativa de omor a părinților este considerată a fi foarte gravă, nu pentru că părinții au fost buni sau răi, ci pentru că ei sunt cei care ne-au dăruit acest corp pentru a ajunge la iluminare.
 
Numai prin el putem ajunge la iluminare. De aceea a vătăma sursa din care a provenit acest corp dăunează iluminării noastre.
 
A face rău învățătorilor care ne pot duce spre iluminare sau persoanelor care sunt aproape de iluminare sau de dharma, acest fapt acumulează o karmă extrem de grea.
 
Trebuie să fim foarte atenți să nu cădem în păcat, mai ales în cazurile în care avem părinți bătrâni și foarte bolnavi, îngrijirea lor putând uneori să ne îngreuneze într-atât viața încât să începem să gândim: “De aș scăpa odată de el/ ea!”.
 
Deci primele două fapte grave sunt:
1. A omorî mama,
2. A omorî tata.
3. A treia faptă este de a omorî un Arhat.
དགྲ་བཅོམ་གསོད་པ།
Drachom supa
 
Supa înseamnă a omorî.
Dra = dușman/vrăjmaș, și
chom înseamnă a distruge.
Împreună drachom înseamnă cel care şi-a distrus duşmanul.
 
Cine este dușmanul? Dușmanul îl reprezintă afecțiunile noastre mentale. Deci drachom este cel care şi-a distrus/eliminat propriile afecțiuni mentale, adică a devenit un Arhat. Deci Arhat este denumirea celui care a învins samsara şi a ajuns la Nirvana.
 
A omorî un Arhat este o faptă atât de severă încât cel care o înfăptuiește va ajunge direct în infern în viața imediat următoare.
 
4. A patra faptă este:
དགེ་འདུན་གྱི་དབྱེན་བྱེད་པ།
Gendun gyi yen jepa
 
Prima silabă ge vine din cuvântul gewa ce înseamnă binefacere.
gendun = este un alt nume pentru Sangha.
Gyi = cuvânt de legătură
Yen înseamnă a scinda/ a divide,
Jepa înseamnă a face/ a săvârși.
Traducerea este a scinda Sangha.
 
5. A cincea faptă este:
དེ་བཞིན་གཤེགས་པཻའི་སྐུ་ལ་ངན་སེམས་ཀྱིས་ཁྲག་འབྱིན་པ།
Deshin shekpay ku la ngensem kyi trak Jinpa
 
Ku = corpul lui Buddha,
Lu este cuvântul pentru corpul unei ființe umane.
Nying înseamnă inima omului, iar
Tuk este inima lui Buddha.
La = cuvânt de legătură.
Sem = minte, iar
ngen înseamnă negativ sau rău, adică o minte plină de intenții negative sau rău intenționată.
Kyi = cuvânt de legătură
Trak = sânge
Jinpa = a vărsa.
Fraza se traduce tentativă de vărsare a sângelui lui Buddha cu rea intenție sau a omorî un Buddha din răutate.
 
Dacă primele fapte au fost legate de uciderea părinților sau a unui Arhat, punctul cinci nu se referă la a-l omorî pe Buddha ci la a încerca să-i facem rău.
 
De ce așa? Pentru că este practic imposibil de a omorî un Buddha.
 
În Abhidharma sunt aduse adeseori citate legate de diverse aspecte istorice din perioada lui Buddha.
 
Se povestește că Buddha a avut un frate vitreg pe nume Devadata. Acesta, pe lângă faptul că era elevul lui Buddha, își ura învățătorul atât de mult încât ajunse în situația să-și dorească să-i facă rău lui Buddha.
Într-o zi Devadata aruncă cu piatra în Buddha și reuși să-i rănească piciorul.
 
În concluzie, a omorî un Buddha este imposibil, dar tentativa de omor este atât de gravă încât rezultatul ei este căderea în infern în viața imediat următoare.
 
În infern există diverse stadii de suferință, printre care, cea mai grea se numește:
མནར་མེད
Narme
 
Narme înseamnă neîncetat, în continuu, și este nivelul cel mai de jos al infernului. Denumirea spune că aici suferința este continuă/ neîncetată. Dacă la alte nivele ale infernului suferința este intermitentă, în Narme ea este permanentă şi foarte grea. Se spune că încă înainte de răcirea completă a corpului inert, mintea este deja în infern.
 
Care este fapta cea mai gravă care determină coborârea în infern?
Răspunsul este: scindarea comunității Sangha.
 
Ce înseamnă Sangha? Sangha are câteva înțelesuri şi anume:
          1. Sangha este grupul celor care au perceput vacuitatea în direct. Ei sunt considerați a fi diamantul Sangha pentru că datorită experienței lor ne pot ajuta să ajungem la perceperea vacuității.
          2. De multe ori denumirea de Sangha este dată grupurilor de călugări sau călugărițe. 3. Într-un sens mai larg al cuvântului, orice comunitate în care se învață dharma este denumită Sangha.
 
 
Cine poate scinda Sangha?
 
Întâi de toate putem sta liniștiți, pentru că fapta de scindare poate fi înfăptuită numai în vremea lui Buddha. Deci noi nu putem face acest lucru în această viață.
 
În Abhidharmakosha sunt descrise trăsăturile distinctive ale celui care ar putea să săvârșească o astfel de faptă:
          – acesta va trebui să fie călugăr complet hirotonisit, spre deosebire de călugărul junior.
         – poate fi o persoană care păstrează cu sfințenie jurămintele monastice,
          – sau o persoană extrem de inteligentă.
          – poate fi o persoană carismatică, având abilitatea să atragă multă lume după el,
          – felul prin care o astfel de persoană poate să creeze o scindare în Sangha este minciuna.
 
Aceasta poate să propună o cale alternativă de a ajunge la iluminare, la Nirvana, și nu calea lui Buddha. În lectura cursului 5 sunt date mai multe detalii în privința acestui subiect.
 
O astfel de persoană poate folosi anumite practici care să nu aibă nici o legătură cu iluminarea sau a ajunge la iluminare, cum ar fi: a nu mânca lactate sau carne, sau a purta anumite haine, cu alte cuvinte folosirea de lucruri marginale, nefondate, care nu au nici o legătură cu atingerea iluminării.
 
 
Când se poate întâmpla o scindare în Sangha?
 
O scindare în Sangha se poate întâmpla în timpul vieții lui Buddha.
În continuare vom prezenta condițiile în care scindarea nu se poate întâmpla:
 
1. Scindarea nu se poate întâmpla imediat după ce Buddha a început să predea, pentru că oamenii erau prea fascinați de învățăturile lui și deci nu puteau să existe tendințe de scindare.
ཆོས་འཁོར་་བསྐོར་བའི་ཐོག་མ་ལ།
Chunkor korway tokma la
 
Chunkor înseamnă roata dharmei,
Korway = a învârti,
Tokma la înseamnă la început.
Adică o scindare nu se poate produce la începutul perioadei când Buddha învârtea roata dharmei.
 
În tradiția budistă sensul expresiei „a învârti roata” este „a preda dharma”. Ca şi cum roata dharmei începe să se învârtă în inima învățătorului, iar învățătura învârte o roată similară în inima discipolului. Cu alte cuvinte, cunoașterea ajunge la elev.
 
2. Scindarea nu se poate întâmpla în primii 12 ani, după ce Buddha a început să predea, deoarece impresia puternică pe care dharma a lăsat-o oamenilor era încă profundă, iar concepția dharmică era încă vie în inimile lor.
བསྟན་པ་ལ་ལྟ་བ་དང་ཚུལ་ཁྲིམས་ཀྱི་སྐྱོན་མབྱུང་བར།
Tenpa la tawa dang tsultrim kyi kyun majung war
 
Tenpa = învăţătura
Tawa = a vedea
Tenpa la tawa înseamnă modul în care oamenii văd învăţătura
Dang = şi Tsultrim = moralitate
Kyi = cuvânt de legătură
Kyon = deficienţa
Majung war înseamnă care încă nu au fost descoperite sau care nu au apărut încă.
Deci fapta de scindare nu se poate produce în perioada în care încă nu au apărut deficiențe în modul în care elevii dharmei văd învățătura și moralitatea lor.
 
3. Scindarea nu se poate produce nici sfârșitul vieții lui Buddha, deoarece oamenii erau triști pentru faptul că Buddha stătea să-i părăsească.
མཐར་ཡོངས་སུ་མྱ་ངན་ལས་འདས་པའི་ཚེ།
Tar yongsu nya-ngen le depay tse
 
Tar înseamnă în final,
Yongsu = complet,
Nya-ngen le depay înseamnă a trece la Nirvana,
Tse = timp.
Adică, scindarea nu se va putea produce la sfârșitul vieții lui Buddha, când acesta stă să treacă la Nirvana.
 
4. Desigur că acest lucru nu se va putea întâmpla nici după ce Buddha a părăsit această lume.
ཐུབ་པ་མྱ་ངན་ལས་འདས་པའི་འོགཏུ།
Tuppa nya-ngen le depay oktu
 
Tuppa = cel virtuos, este un alt nume a lui Buddha,
Nya-ngen le depay înseamnă a trece în Nirvana,
Ok tu = după.
 
Odată cu plecarea celui virtuos spre Nirvana, oamenii erau triști, astfel că nici în acest caz scindarea nu se putea întâmpla.
 
Este adevărat că toate acestea oglindesc situații istorice care s-au petrecut cu adevărat în perioada lui Buddha, dar ceea ce se dorește a fi subliniat este că scindarea unei comunități Sangha se mai poate repeta și în perioada în care viitorul Buddha va veni și va trăi.
 
5. Mai mult, scindarea nu se poate săvârși dacă nu sunt prezenți unul dintre cei doi discipoli ai lui Buddha: Shariputra şi Maudgalyayana sau amândoi. Ei sunt denumiți și “perechea sublimă”.
མཆོག་གཟུང་གཅིག་གི་སྔ་རོལ་དུ།
Chok sung chik gi ngarul du
 
Chok = nobil, sublim,
Sung = pereche,
Chik gi = unul dintre ei
Ngarul du = înainte
 
Deci fapta nu se poate întâmpla înainte de apariția a cel puțin unuia din perechea sublimă. Cel puțin unul dintre ei trebuie să fie prezent ca să restabilească pacea în Sangha. În 24 de ore ruptura este stabilită.
 
6. De asemenea scindarea în comunitatea Sangha nu se poate întâmpla nici înainte de înființarea mănăstirilor separate.
མཚམས་ཆེ་ཆུང་མ་བཅད་པ་དགཏུ།
Tsam che chung machepa dak tu
 
Tsam = linie despărţitoare,
Che = mare
Chung = mic
Machepa dak tu = separate
 
Adică atâta timp cât nu există mănăstiri separate unele de altele, încercarea de diviziune a comunității de călugări din aceeași mănăstire nu este considerată ca fiind scindare a comunității Sangha.
 
Controversele din cadrul unei mănăstiri, cu toate că sunt considerate ca fiind acte grave, practic, ele nu sunt definite ca fiind scindare a Sangha.
 
Actul de scindare nu se poate întâmpla în prezența imediată a lui Buddha. Cu alte cuvinte fapta nu este considerată ca scindare în situația în care Buddha este prezent în acea Sangha în momentul în care se petrece fapta.
 
Această parte a învățăturilor va trebui să le aplicăm și în timpurile noastre, pentru că, și noi suntem expuși dharmei, suntem impresionați şi influențați de ea, de aceea va trebui să le introducem în viața de zi cu zi, să le aplicăm şi să le practicăm.
 
Dacă vom rămâne doar la nivelul de studiu și nu vom practica, există pericolul ca după un timp să devenim inflexibili și să nu progresăm.
 
Mai mult, există și o formă mai subtilă a acestei infracțiuni, în care putem aluneca cu toții.
 
În centrele unde se studiază dharma, se întâmplă destul de des ca după un timp în care se învață împreună să apară scindări între oameni. De multe ori, cel care provoacă discordia se simte cu totul îndreptățit să separe oamenii.
 
O astfel de persoană nu va veni să spună: „Acum voi scinda Sangha!”. El va considera că este complet legitim să acționeze atunci când ceva i s-a părut că este în neregulă sau că cineva s-a comportat imoral.
 
Armonia și consensul într-o comunitate Sangha sunt cu mult mai importante decât orice idee preconcepută pe care o avem.
 
Cu toate că scindarea într-o grupă Sangha nu este considerată ca a fi o faptă imediată, așa cum ne descrie Abhidharmakosha, ea totuși este gravă. Un astfel de act se numește a rupe roata dharmei.
 
Ce înseamnă roata dharmei? Sensul cel mai profund al roții dharmei este înțelegerea lipsei de sine. Pentru că ne aflăm în școala Abhidharma, nu vom vorbi despre vacuitate ci despre lipsa de sine.
 
 
24 de ore îngrozitoare
 
Dacă ne întoarcem din nou la fapta imediată de scindare a comunității Sangha din timpul vieții lui Buddha, timp de 24 de ore după săvârșirea faptei, întreaga lume este grav perturbată:
– nici o persoană nu poate ajunge la realizarea lipsei de sine, la cunoașterea profundă spirituală,
– este practic imposibil să se intre în meditație profundă,
– întreaga planetă este în stare de șoc la nivel spiritual.
 
După cum am mai spus, la baza infracțiuni de scindare a comunității Sangha stă minciuna. Cel care creează scindarea este atât de convins că are dreptate, încât nu-și dă seama că minte, de aceea poate să facă cu multă ușurință ceva nepermis dar și periculos.
 
 
Două aspecte legate de vătămarea unui obiect
 
Există două aspecte legate de vătămarea părinților sau a unui Arhat:
          a) primul aspect este aversiunea. Cu alte cuvinte înainte de a-i răni sau de a-i omorî în mintea noastră deja îi respingem. A respinge pe cei care ne-au dăruit acest corp cu care putem ajunge la iluminare este ca şi când ne-am respinge propria noastră iluminare.
         b) al doilea aspect este eliminarea lor prin omor.
 
De ce aceste fapte sunt denumite imediate?
 
Există două aspecte care fac ca faptele să fie imediate, și anume:
 
1. Primul se numește obiectul de ajutor:
ཕན་པའི་གཞི།
penpay shi
 
Pen înseamnă a ajuta,
Shi = obiect
adică obiectul de ajutor.
 
Ce înseamnă acest lucru? Un astfel de obiect este considerat părintele.
Deoarece datorită părinților am dobândit un corp prin care putem ajunge la iluminare, ei vor deveni obiecte extrem de importante, de aceea vătămarea lor este considerată o faptă imediată.
 
2. Al doilea aspect este:
ཨོན་ཏན་གཞི།
yunten shi
 
Shi = obiect,
Yunten = virtuţi spirituale
deci Yunten shi înseamnă obiect cu virtuţi spirituale.
 
Obiectul cu virtuți spirituale este considerat a fi un Arhat, Sangha sau Buddha. Ele sunt considerate sfinte pentru că numai datorită lor ne putem dezvolta și noi virtuți nobile.
 
Dacă vă aduceți aminte, într-una din lecții am vorbit despre karmă, calea karmică și cele patru componente care fac calea karmică să fie completă. Cele patru componente fiind: obiectul, motivația, săvârșirea și finalizarea faptei.
 
Buddha, Dharma, Sangha, Arhat, sunt obiecte atât de puternice încât vătămarea lor sau tentativa de a-i răni, chiar și dacă nu am parcurs complet calea karmică, este extrem de gravă.
 
 
Scindarea comunității Sangha în zilele noastre
 
Chiar și în zilele noastre, există diverse forme de scindare. Deoarece, în ziua de astăzi există multe grupuri în care se învață dharma, în care oamenii se strâng în jurul unui profesor, pericolul scindării încă există.
 
Sunt destule situații în care cineva ne poate enerva sau deranja, și [astfel să] începem să-l criticăm. Este foarte important să depășim aceste neînțelegeri și să restabilim legăturile dintre noi pentru ca să nu dăm acestor situații [ocazia] să iasă de sub control.
 
Printre jurămintele unui Bodhisattva există următorul jurământ: a evita cele cinci fapte imediate. De aceea riscul de a cădea în această situație a celui care este sub jurământul Bodhisattva este cu mult mai mic.
 
Încercați să nu-i criticați pe cei care se află cu voi în Sangha şi mai mult, nu faceți ca opiniile voastre să fie mai importante decât unitatea şi armonia din Sangha.
 
Cercurile concentrice ale unei infracțiuni
 
Învățătorii propun să încercăm să vedem faptele concentrice care sunt în jurul unei infracțiuni. Să luăm de pildă adulterul.
 
Adulterul este de fapt punctul culminant al unei succesiuni de acțiuni premergătoare.
 
Înaintea adulterului, a existat un plan, înainte de planificarea faptei a existat flirtul, înaintea lui au fost poate discuții prelungite, înaintea lor poate au fost priviri lungi, iar înaintea privirilor poate a existat vreun gând asupra cuiva.
 
Cercurile concentrice în situația infracțiunii de adulter
 
 
Infracțiunea de adulter se află în mijlocul cercului, iar fiecare inel reprezintă faptele care conduc spre el. Bineînțeles că sfatul este să nu vă apropiați de cercul exterior, nici măcar să nu vă gândiți la așa ceva.
 
Lama Dvora povestește că pe străzile New York-ului este foarte greu de găsit parcare şi în foarte multe locuri sunt pancarte scrise „Parcarea interzisă!” sau “Nici să nu vă gândiți să parcați aici!”.
 
Iar aici stă sfatul: “Nici măcar să nu vă gândiți în acea direcție, să nu vă permiteți așa ceva”.
 
În situația când un asemenea gând legat de o fraudă începe să se strecoare în minte, eliminați-l din start.
 
De aceea este atât de important să ne folosim de carnețel, pentru că nu suntem încă pe deplin conștienți de toate gândurile care ne umblă prin minte. El ne ajută să ne obișnuim de a ne testa în mod sistematic gândurile pe care le-am avut sau faptele pe care le-am făcut în ultimele două ore.
 
 
Cele mai grave infracțiuni sunt cele ce sunt comise în gândire
 
Atunci când am vorbit despre calea karmică, am subliniat faptul ca încălcarea ultimelor trei percepte legate de minte: a râvni, reaua voință şi concepția greșită sau ignoranța, sunt cele mai grave.
 
Yi kyi le sum
 
Yi = minte
Kyi = al
Sum = trei
adică cele trei încălcări ale minții.
 
Cu toate că faptele sunt mentale, fiecare dintre ele este o cale karmică completă, de aceea ceea ce se petrece în gând este foarte grav. Deci cel mai important lucru este să ne reorganizăm sistemul de gândire şi să ne curățăm mintea.
 
 
 
A doua parte 
 
 
Ordinea faptelor imediate în funcție de severitatea lor
 
Să ne întoarcem la cele cinci fapte imediate şi să vedem pe ce scală se află în funcție de severitatea lor.
 
1. După cum am văzut, fapta cea mai gravă este deteriorarea integralității grupului Sangha.
 
Deoarece Sangha este considerată ca fiind Dharmakaya, corpul mental a lui Buddha, scindarea ei reprezintă vătămarea corpului Dharmakaya, şi în cele din urmă va constitui pentru noi un mare obstacol de a ajunge la iluminare.
 
Vă voi povesti puțin despre Lama Zopa, maestrul spiritual al organizației FPMT, adică Fundația de prezervare a tradiției Mahayana.
 
Lama Zopa a avut mari probleme de sănătate. Elevii lui care îl iubeau şi îl îngrijeau şi nu știau ce să mai facă ca să-l ajute. La acea vreme ei au mers să se sfătuiască şi cu Geshe Michael în privința sănătății maestrului lor.
 
Geshe hla le-a spus că cel mai important pas pe care ei ar trebui să-l facă, este să înceteze orice dispută și ceartă din cadrul centrelor lor și să evite scindările și disensiunile dintre ei, pentru că toate acestea sunt exact cele care dăunează sănătății Lamei. În întreaga lume, există peste o sută de centre FPMT, iar fiecare este condus de către două persoane. Cei doi sunt aleși din cadrul aceluiași centru și sunt exact aceia care nu se împacă unul cu celălalt, fiind nevoiți să lucreze împreună.
 
Datorită angajamentului lor față de dharma şi față de maestrul lor, ei se pun în mod voit în situația în care vor trebui să facă față celor mai dificile situații. Angajamentul şi relația lor cu Lama, îi pun în fața problemelor imediate din viața lor, pe calea spre iluminare. Este foarte interesant de văzut, modul în care aceștia, în pofida greutăților care apar, reușesc să le depășească și să transforme neînțelegerile dintre ei într-o colaborare perfectă.
 
2. Următoarea faptă este tentativa de omor a lui Buddha.
 
3. A omorî un Arhat.
 
4. A omorî mama
 
5. A omorî tata.
 
Faptele care sunt apropiate de faptele imediate
 
Vom vorbi în continuare despre acele fapte care nu sunt considerate imediate dar foarte aproape de ele.
 
1. Fapta care este apropiată de actul de omor a părinților sau a unui Arhat, este violul unei mame care este şi Arhat.
 
2. Fapta care este foarte apropiată de cea imediată, este tentativa de omor a unui Bodhisattva dar care nu a devenit încă un Arhat. Acesta este denumit si “un Bodhisattva cert”, pentru că în mod cert va ajunge la iluminare, dar asta numai peste încă 100 de eoni. Un eon este considerat ca fiind de ani.
 
Într-unul din capitolele cărții Abhidharmakosha este descrisă istoria lumii şi formarea ei.
 
Se spune că primii oameni au trăit 80.000 de ani pe această planetă. La început ei au fost foarte puri, neavând gânduri negative şi duceau o viață de paradis.
 
Încet, încet gândurile rele au început să se strecoare în mintea lor, decăzând spiritual din ce în ce mai mult. Durata de viață a început să se scurteze, iar calitatea ei se deteriora pe timp ce trecea.
 
Dacă durata noastră medie de viață este de 70, 80 de ani, vă puteți imagina unde ne aflăm pe scala care a început de la 80.000 de ani. Din punct de vedere spiritual suntem în declin.
 
Capacitatea noastră de a ajunge la iluminare este mult deteriorată şi de aceea este nevoie de o muncă asiduă pentru a putea parcurge drumul spiritual.
 
În Abhidharmakosha se spune că la capătul acestui proces, oamenii ajung la o medie de viață de 10 ani, trăind într-o mare suferință. După care, vine momentul în care oamenii decid că nu mai pot să continue așa și încep să trăiască vieți virtuoase, durata de viață începând din nou să crească.
 
Un astfel de ciclu al vieții care începe cu o durată de viață de 10 ani, crescând la 80.000 de ani și coboară iarăși la 10 ani se numește kalpa, în limba sanscrită sau eon. Se spune că, din momentul în care Buddha şi-a dezvoltat Bodhicitta şi a devenit un Bodhisattva, au mai trecut încă 220 sau 230 de kalpa ca să ajungă la iluminare.
 
Deci atunci, când ne referim la un Bodhisattva căruia i-au mai rămas încă 100 de eoni până la iluminare, asta înseamnă că deja a parcurs aproape două treimi din drum, de aceea este și denumit “un Bodhisattva cert”.
 
3. O altă faptă care este aproape de una imediată este aceea de a omorî unul dintre cei 7 discipoli principali ai lui Buddha.
 
4. A fura din bunurile Sangha, este aproape de o faptă imediată. A lua [bunuri] dintr-un centru dharma, este un act grav. Și invers, a dărui unui astfel de centru este o faptă extrem de bună.
 
5. Deoarece nu mai putem atenta la viața lui Buddha pentru că el nu mai trăiește în zilele noastre, o faptă apropiată de aceasta este distrugerea imaginilor lui Buddha, statui, tablouri sau desene.
 
Rezultatul acestor fapte va fi nașterea în infern, dar nu la nivelele cele mai grele.
 
 
Câteva probleme legate de faptele imediate
 
În lectura cursului 5 sunt discutate câteva probleme legate de faptele imediate:
 
Cineva întreabă: Ne-ați numit acum cele cinci fapte imediate ca fiind cele mai grave, dar în lecțiile trecute, nu s-a discutat despre faptul că Buddha a spus că faptele mentale sunt cele mai grave, gândurile rele sunt cele mai grave?
 
Răspunsul este să nu începem a confunda lucrurile. Când ne referim la faptul că actele mentale sunt cele mai grave, ne referim la faptul că ele sunt cele mai grave dintre cele zece fapte rele, care constituie o încălcare a celor zece precepte de eliberare, acestea fiind cele trei acte legate de infracțiunile mentale: râvnirea, reaua voință şi ignoranța. Deci în acest clasament ele sunt considerate, cu adevărat, ca fiind cele mai grave.
 
Cineva spune: „Nu ne-ai spus că cea mai gravă faptă este concepția greșită, actul ignorant, actul de a nega legile karmice?”
 
Răspunsul dat celui care a întrebat este următorul: „Da, ai dreptate. El este într-adevăr grav, dar în comparație cu ce? Despre ce clasificare vorbim?” Răspunsul este că acest act este cel mai grav dintre cele cinci concepții greșite, concepții pe care le vom enumera în continuare.
 
 
Cele cinci concepții greșite
 
1. Prima concepție greșită este concepția extremistă. În cursul nr. 1 am discutat despre două asemenea concepții, şi anume:
a. Una care consideră că lucrurile au o existență proprie de sine. Aproape toți cei care nu învață dharma cad în această extremă. Aproape orice persoană care nu învață dharma, consideră că lucrurile au o existență proprie de sine, [că ele] apar în afara lui.
b. A doua concepție extremistă este concepția nihilistă pe care o dezvoltă cei care au învățat dharma, dar care nu au primit o învățătură corectă a vacuității. Cu alte cuvinte, aceștia au auzit că lucrurile nu există așa cum li se pare și deja trag concluzia: ”Păi dacă lucrurile nu sunt așa cum le vedem, atunci ele nu există, totul este doar o iluzie, deci nimic nu este important”. Atunci când ne referim la calea de mijloc, la Madhyamika, ne referim la faptul că trebuie să mergem cu multă atenție pe calea de mijloc, calea dintre cele două concepții extremiste, ca să nu alunecăm într-una din ele.
 
2. A doua concepție greșită este concepția perisabilă.
 
Aceasta este concepția pe care o deține omul, atunci când se uită la lucrurile pe care le are și le vede ca existând în sine. Sau cu alte cuvinte, el se vede şi pe el şi [pe] pârțile lui ca având o existență proprie de sine.
 
Această concepție are două părți:
 
a. Prima, este atunci când omul se percepe pe sine însuși ca având o existență proprie de sine.
 
Atunci când ne referim la “eu”, ne referim la “eu”-ul convențional, prin care funcționăm. În existența convențională ne exprimăm: asta este bluza mea, casa mea, gândul meu.
 
Aceasta este vederea convențională a eu-lui și nu este nimic rău în asta, pentru că avem nevoie să acționăm, să funcționăm.
 
În textele budiste scrie că atunci când Buddha mergea prin sat cu bolul pentru a primi de mâncare, el spunea “Acesta este bolul meu”. Acesta este un aspect al adevărului convențional care nu provoacă suferință.
 
Ceea ce ne determină suferința, este concepția de a ne vedea pe noi înșine ca având o existență proprie de sine.
 
Dacă ne vom așeza să analizăm unde este acest eu, oare el este mâna noastră?
 
Este piciorul nostru? Este corpul nostru? Este mintea noastră? Este oare mintea şi corpul împreună? Nu-l vom găsi. Și cu toate acestea trăim ca și când acest “eu” ar exista.
 
Cum știm că el există? Ne simțim ofensați atunci când cineva ne jignește. Cel ofensat este exact „eu-l” de care suntem atașați, un „eu” fals care nu există cu adevărat şi care ne menține în samsara.
 
b. A doua parte este a fi lipit (atașat) de părțile noastre, adică de corpul nostru, mintea noastră și așa mai departe.
 
Întrebarea este: De ce nu este de ajuns să ne eliminăm numai concepția greșită despre existența proprie de sine și trebuie să lucrăm și asupra părților noastre?
 
Răspunsul este că trebuie eliminată atât concepția existenței de sine cât şi existența proprie de sine a lucrurilor care se află în afara noastră. Atunci când trecem la corpul nostru energetic, la sistemul de canale energetice şi chakre, care sunt părțile noastre şi ele [chakrele] trebuie curățate.
 
3. A treia concepție greșită este concepția că cel ce practică diferite forme de penitență poate ajunge la iluminare.
 
În lectura cursului 5 se dă un exemplu al unei astfel de concepții care exista pe vremea lui Buddha. În India antică au existat învățători care spuneau că dacă cineva şi-ar dezvolta abilitățile de concentrare şi reușește să ajungă la un nivel foarte înalt de meditație, după care se va arunca de pe o stâncă înaltă, și va cădea peste o furcă triunghiulară, astfel încât cei trei dinți ai furcii vor pătrunde exact prin trei puncte specifice ale corpului său, acesta va ajunge la iluminare.
 
4. A patra concepție greșită este concepția pe care o are cineva, care nu este corectă dar de care este foarte mândru.
 
Aceasta este concepția celui care spune: “Nu există vieți anterioare, nici viitoare. Nu există legi karmice, deci fiecare poate să facă ce vrea”. Mai mult de atât, el este arogant și se mândrește cu ea.
 
5. A cincea concepție este cea clasică Lokta, cea care neagă legile karmice.
Deci dintre toate aceste concepții greșite, a cincea este considerată cea mai gravă.
 
În lectura cursului cinci, se ridică întrebarea: Ce se întâmplă aurei când cineva face două fapte imediate?
 
După cum am mai spus, conform școlii Abhidharmakosha, unul dintre rezultatele unei acțiuni este formarea aurei în jurul persoanei, care poate fi pozitivă dacă, de exemplu, a primit jurăminte de moralitate sau negativă dacă a hotărât să devină mercenar.
 
Această supoziție, după cum am văzut nu este acceptată şi de celelalte scoli.
 
Deci cei care țin de școala Vaibhashika, întreabă ce se petrece cu această aură în cazul când sunt săvârșite două fapte imediate? Răspunsul este că în acest caz aura este dublă în intensitate.
 
O altă întrebare pusă, este dacă cel care a săvârșit o faptă imediată, în viața imediat următoare se va naște în infern, deci cum va fi pedepsit în cazul în care a săvârșit două fapte imediate? Va putea oare să cadă de două ori în infern?
 
Se spune că una dintre formele îngrozitoare de suferință din infern, este atunci când omul stă culcat, paznicii infernului desenează linii pe corpul lui după care îl taie de-a lungul liniilor, sau părțile corpului sunt arse.
 
În această școală sunt unii care vor spune:
1. Rezultatul săvârșirii a două fapte imediate, va fi următorul: corpul celui căzut în infern va fi dublu ca mărime.
Iar alții vor spune:
2. Nu, nu este așa, astea sunt prostii, ceea ce se întâmplă cu adevărat, este căderea în infern de două ori, dar una după alta.
 
 
Ce vom lua cu noi din lecție în această viață?
 
Ceea ce este important de a lua în considerare în această viață este:
– problema scindării grupului Sangha,
– respectul imens pentru părinți şi să-i răsplătim pentru meritul lor că ne-au dăruit viața,
– să-i răsplătim pe profesori, pe marii Lama pentru binefacerile pe care le fac cu noi. A dărui ce este mai bun dharmei sau celui care promovează dharma.
 
 
De ce este important să purificăm karma albă?
 
În lecția nr. 7 am discutat despre:
karma neagră, ceea ce înseamnă fapta negativă săvârșită de cineva care se află în samsara, adică lumea dorințelor.
karma albă, adică fapta pozitivă săvârșită de către o ființă care nu se mai află în lumea dorințelor și care nu suferă în timp ce o face.
karma mixtă, este binefacerea făcută de omul care se află în lumea dorințelor.
• şi karma pură, care are rolul de a purifica karmele albe şi negre.
 
Tot în lecția 7 s-a pus întrebarea: De ce este nevoie să purificăm karma albă?
Răspunsul la această întrebare îl vom da în continuare.
Cum se poate ajunge la tărâmul formelor şi la tărâmul fără forme? Aceste tărâmuri sau forme de existență se află încă în samsara, dar în afara lumii dorințelor.
 
Samsara este împărțită în trei lumi:
– lumea dorințelor
– lumea formelor sau tărâmul formelor
– și lumea fără formă sau tărâmul fără formă.
 
Cei care reușesc să ajungă în lumea formelor sau fără formă, sunt cei care se află în stări meditative foarte profunde. Și cu toate că aceștia se află în aceste stări de meditații avansate, nu s-au eliberat în totalitate de dorința pentru samsara, lucru care îi menține legați de ea. (despre aceste stadii de meditație vorbim în ACI 3).
 
Ceea ce ne menține în samsara, este dorința de a rămâne în ea.
 
În cursul despre Lam Rim, ACI 1, am vorbit despre:
– practicantul cu scopul îngust, care practică dharma pentru a nu ajunge în lumile inferioare,
– practicantul cu scopul mediu, care practică pentru a ieși din samsara,
– şi despre practicantul cu scopul înalt , care dorește nu numai să iasă din samsara ci să-i scoată şi pe ceilalți din ea.
 
Ne vom concentra în continuare pe practicantul cu scopul mediu, care dorește să iasă din cele trei lumi descrise mai sus.
 
Celui care se află în lumea formelor sau în lumea fără formă îi este greu să sesizeze că se mai află încă în samsara deoarece gradul lui de conștiință este foarte pur.
 
La aceste nivele de practică, omul și-a eliminat aproape complet dorințele. El nu mai este interesat de lumea materială sau de lumea simțurilor. De aceea se spune că se află în afara lumii dorințelor.
 
Cel care ajunge pe tărâmul fără formă, nu mai este interesat de nici un lucru material. Deoarece și-a pierdut orice poftă sau dorință pentru formă, acesta va ajunge într-un loc în care mintea continuă să existe, dar nu și forma.
 
Aceste ființe nu mai posedă corp fizic, ci o minte fără corp, de aceea acestea nu mai sunt considerate a fi oameni ci [sunt considerate ca fiind] zei.
 
După cum am mai spus, karma albă o acumulează cel ce se află în aceste forme de existență pe care le-am descris mai sus.
 
Deoarece aceste forme de existență încă se mai află în samsara, karma albă îi va aduce suferință, chiar dacă acesta nu suferă în momentul când execută karma.
 
Karma albă îi va provoca suferință pentru că în cele din urmă el va trebui să cadă din starea în care se află. Atâta timp cât ființa se mai află în samsara nu există nici o certitudine unde va ajunge. Atunci când karma de a fi în lumea pură, fără de formă, se va termina, el va cădea din nou în lumea dorințelor.
 
Pabongka Rinpoche spunea că toți cei care practică dharma, chiar și aceia care au învățat puțin, se roagă să iasă din samsara, dar aproape oricărui practicant care nu mai dorește să rămână în samsara, îi mai rămâne încă o urmă de dorință pentru existență samsarică.
 
Şi exact această reminiscență este cea care îl menține în samsara. Această ultimă rămășiță a dorinței este foarte greu de eliminat, este foarte greu de depășit. Ființa ajunsă la acest nivel înalt meditativ, se află într-o continuă stare de plăcere, de plăcere supremă, încât o confundă cu starea de iluminare.
 
 
Cum putem depăși dorința pentru samsara?
 
Conform Abhidharmakosha, există două moduri de a depăși dorința pentru samsara:
a. Primul mod se numește calea lumească.
 
Pe calea lumească, omul își dezvoltă capacitatea de a medita, putând ajunge la nivele foarte înalte. Mintea lui va deveni cu timpul mai rafinată, mai concentrată, plăcerea se intensifică, astfel încât plăcerile de la nivelul anterior meditativ să i se pară ca fiind grosolane.
 
În aceste stări meditative, omul nu mai este interesat nici de mâncare și nici de sex, plăcerile pe care le experimentează depășind cu mult pe acelea care vin din mâncare și sex. Fiecare nivel de concentrare va fi o cauză karmică, care va determina ridicarea la următorul nivel. Se poate urca pe scala concentrării, dar nu se iese din samsara.
 
Aceasta este calea lumească, un drum periculos deoarece putem crede că am ajuns la iluminare, în timp ce suntem încă prinși în samsara, diferența fiind doar că ne aflăm în stări meditative foarte înalte. Iar când karma se va termina, vom fi nevoiți să cădem din nou în lumea dorințelor.
 
b. Există o singură posibilitate de a învinge gravitația samsarei, aceea de a percepe vacuitatea în mod direct.
 
Pentru a percepe vacuitatea, nu este nevoie să se ajungă la nivelele cele mai înalte de meditație, ci la un anume nivel, numit primul Samten (vorbim în ACI 3 despre stadiile meditației).
 
În acest caz nu ne referim la calea lumească, ci la drumul de percepție a vacuității.
 
La nivelul de meditație, numit primul samten, concentrarea este foarte mare, există samadhi (concentrarea focalizată) iar mintea este de o mare claritate.
 
În aceste momente, omul trebuie să se folosească de ceea ce a învățat despre vacuitate. Scopul tuturor studiilor, este de a ajunge la acest nivel de meditație, în care să ne putem focaliza concentrarea, ca raza de laser, asupra concepției greșite, asupra atașamentului de eu-l nostru, şi de a le analiza.
 
Această etapă se numește în limba sanscrită Vipashyana, sau Vipassana în limba pali.
 
Vipashyana este un nivel mai înalt decât samadhi, în care se face meditația analitică asupra vacuității, asupra gakja. Iar definiția termenului de Gakja este: acel lucru care nu există, dar credem în existența lui și de care ne atașăm, iar de aici provin toate necazurile noastre.
 
Aceasta este calea pe care dacă o parcurgem vom ieși în mod cert din samsara.
 
Răspunsul la întrebarea „De ce este important să purificăm karmele albe?” este „Pentru că nici ele nu ne pot scoate din samsara.”
 
 
Cel mai important lucru este să ajungem pe calea care duce spre perceperea vacuității în mod direct
 
La nivelele mai înalte de meditație denumite samten sau dyana, apare o stare denumită “nimic”, o stare în care mintea s-a eliberat de orice gând.
 
Noi spunem că această situație nu poate fi posibilă cu adevărat, dar poate să existe o stare foarte apropiată de aceasta.
 
Dacă cineva practică meditația care se numește: a-ţi goli mintea de gânduri, adică meditația în care se încearcă a nu se gândi la nimic, acesta poate ajunge la acea stare pe care am denumit-o „nimic”.
 
La acest nivel al meditației omul rămâne în continuare în samsara, în suferință. Şi cu toate că spunem că la acest nivel nu mai există gânduri, ele continuă să apară sub forme ușoare.
 
Aceste metode de meditație nu sunt recomandate, sunt periculoase, pentru că ele conduc spre calea lumească, despre care am vorbit şi nu ne scot din samsara.
 
Care este alternativa?
 
Alternativa este să ne dezvoltăm capacitatea de concentrare asupra unui obiect sfânt. De exemplu, dacă ne dezvoltăm concentrarea asupra imaginii lui Buddha, datorită sfințeniei acestui obiect, vom ajunge destul de repede la starea în care vom putea percepe vacuitatea.
 
De aceea, în tradiția tibetană se pune atât de mult accent pe meditația asupra obiectelor sacre. Cu cât ne putem dezvolta vederea clară și concentrată asupra obiectelor sfinte, cu atât ne vom mări șansele de a ajunge la perceperea vacuității în mod direct.
 
 
Este important să ne organizăm în așa fel viața ca ea să ne susțină pe drumul spiritual
 
Pentru a ajunge în acest loc, nu este suficient să stăm numai pe perna de meditație, ci să ne facem viața în așa fel încât să ne sprijine în practica spirituală.
– să ne facem viața cât mai liniștită, fără prea multe preocupări,
– să ne dezvoltăm renunțarea, să nu mai fugim după lucrurile materiale, pentru a ne putea concentra mai mult pe practică,
– să ne menținem la un nivel înalt moral, astfel încât să nu avem conștiința încărcată, lucru care ne va împiedica să ne dezvoltăm concentrarea,
– să facem multe acte de binefaceri, să adunăm o colecție imensă de merite și înțelepciune,
– iar calea cea mai eficientă de a face toate aceste lucruri, este de a spune multe rugăciuni adresate Lamei.
– a lua jurămintele și a le păstra,
– a ţine carnețelul, a învăța, a practica, a acționa.
 
În felul acesta plantăm semințele karmice care ne vor ajuta să ajungem în situația de a percepe vacuitatea.
 
Întrebarea care se ridică este: Oare poate un om obișnuit să ajungă la percepția vacuității?
 
Răspunsul este că cel care face toate aceste lucruri nu poate fi un om obișnuit. Acela care cu adevărat își dedică întreaga lui viață pentru a practica dharma, pentru a-și purifica faptele și gândurile, pentru a învăța, pentru a medita, pentru a se devota Lamei și dharmei, deja nu mai este un om obișnuit.
 
Și dacă acesta va parcurge etapele căii și dacă își va crea condițiile karmice pentru a experimenta vacuitatea, va ajunge cu siguranță!
 
Va putea el ajunge în această viață? Acest lucru este greu de știut.
 
Dar șansele lui vor crește dacă va merge cu precizie conform celor învățate.
 
Exemplul care se dă de obicei este a celui care decide să devină un pianist virtuos. Pentru a ajunge la nivele înalte de măiestrie sunt necesare antrenamente riguroase şi profesori de înaltă clasă. Și dacă practicantul va învăța în aceste condiții, șansele lui să ajungă un mare pianist sunt foarte ridicate.
 
În textul Sursa binefacerilor mele, din seminarul Pregătire pentru tantra, sunt prezentate toate etapele căii, iar dacă le vom urma şi dacă ne vom devota Lamei, vom ajunge la perceperea vacuității.
 
Trebuie să avem multă grijă să nu dăm voie îndoielilor noastre să ne domine şi să ne descurajeze. Până vom ajunge la experimentarea vacuității, îndoielile vor fi mereu prezente. Ele sunt ca niște demoni care apar să ne descurajeze de a merge spre iluminare. Rolul lor este de a ne face să spunem: „Nu am nici o șansă. Eu nu pot face asta!”
 
Aceste gânduri sunt primejdioase. Dacă o astfel de îndoială va apare, spuneți-i: “Mulțumesc că ai venit. Acum du-te și lasă-mă în pace”.
 
Există multe statui ale lui Buddha, iar unele dintre ele îl reprezintă cu mâna dreaptă atingând pământul. În scrierile budiste, este descrisă scena în care Buddha stă așezat sub un pom și încearcă să ajungă la iluminare. Forțele întunecate, Mara vin și-l atacă pe Buddha, sub formă de ispite, de îndoieli, pentru a-l opri de a ajunge la iluminare. Încercările prin care trece Buddha sunt foarte grele. El atinge pământul cu mâna dreaptă, chemându-l și îi spuse: Fi martor la faptul că stau aici sub acest copac și voi ajunge la iluminare în pofida tuturor încercărilor grele prin care trec.
 
Deci, nu dați voie îndoielilor să pună stăpânire pe voi și continuați-vă practica pentru a ajunge la iluminare.

 

Lecția 8 – ACI 5

Cursul 5 – Cum funcționează karma

înapoi la curs, ACI 5

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 8

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

Prima parte 
 
Subiectele acestei lecții sunt:
(1) modul de distrugere al karmei,
(2) proiectarea karmei.
 
În această lecție vom fi în Abhidharmakosha, Vaibhasika.
 
Rugăciunea pe care o spunem în finalul lecției se numește Dedicație.
 
          Datorită faptei mele bune
          Pe care am făcut-o chiar acum,
 
          Fie ca toate ființele Să-și desăvârșească
          Colecția de merite și înțelepciune.
          Și astfel, să dobândească,
 
          Cele două corpuri sublime
          Ce numai din cele două se înfăptuiesc.
 
Pentru a înțelege ce înseamnă în această rugăciune colecția de merite şi înțelepciune, vom vorbi despre cele șase perfecțiuni.
 
Atunci când spunem că un Bodhisattva se antrenează pe calea spre iluminare, ne referim la faptul că el practică cele șase perfecțiuni, şi anume:
1. Perfecțiunea generozității,
2. Perfecțiunea moralității,
3. Perfecțiunea răbdării, abilitatea de a nu ne mai enerva sau supăra în fața situațiilor neplăcute.
 
Asta nu înseamnă să nu ne mai supărăm, ci mai mult de atât, să nu mai reacționăm în nici un fel în fața supărării.
 
Şi cum am putea să ne stăpânim reacțiile? Ne vom putea înfrâna supărarea numai atunci când vom înțelege karma și vacuitatea. Când vom înțelege că un șef supărat este gol de orice natură şi că el provine numai din semințele noastre plantate în trecut în curentul nostru de conștiință, numai atunci vom începe să ne suprimăm reacțiile față de el. Dezvoltarea răbdării este una dintre cele mai grele practici pe calea spirituală.
 
Practica celor șase pași ai lui Maytreia
 
Să trecem din nou pe scurt peste cei șase pași:
          1. Atunci când ne naștem, avem deja în noi semințele karmice (bakchak) ale celor două tendințe de a vedea lucrurile existând în sine (a ne vedea pe noi înșine şi toate părțile noastre ca existând în sine) semințe care au fost plantate în viețile noastre trecute.
         2. Datorită acestor semințe, începem să ne întărim aceste tendințe de a vedea lucrurile de sine stătătoare.
          3. Începem să vedem lucrurile în mod greșit; unele vor apare ca fiind agreabile și altele ca fiind respingătoare, în sine.
          4. Bazându-ne pe percepția eronată a lucrurilor, vom începe să simțim atracție față de anumite obiecte şi repulsie față de altele, care provin din ignoranță.
         5. Datorită sentimentelor de atracție sau repulsie vom face, vom spune sau vom gândi lucruri negative, care vor acumula karmă.
          6. Iar această karmă ne va menține în roata suferinței.
 
Pentru o mai bună înțelegere a funcționării acestui proces, haideți să luăm cazul șefului supărat și să analizăm acești pași.
 
– Apare șeful supărat. Nu ne este deloc plăcut. Suntem în pasul trei.
– Vom merge înapoi de la trei la doi. De ce ne apare în viața noastră șeful supărat? Deoarece conform pasului doi, îl vedem ca existând în sine.
– Ne întoarcem un pas înapoi. Pasul unu spune că am venit în această viață cu tendința de a vedea lucrurile ca având o existență proprie de sine.
– Ne întoarcem încă un pas înapoi, adică am ajuns la pasul șase. Pasul șase ne spune că datorită faptului că am învârtit roata suferinței, am ajuns în această viață cu aceste tendințe.
– Mergem înapoi la pasul cinci. Pasul cinci ne spune, că în trecut am țipat la cineva.
– Ajungem la pasul patru. Pasul patru ne spune că motivul pentru care am țipat este că am fost dominați de sentimente negative. Cercul s-a închis.
 
Dacă am făcut acest exercițiu înapoi, să-l facem acum înainte.
– Începem de la pasul patru. Am fost dominați de sentimente neplăcute.
– Pasul cinci spune: am țipat la cineva.
– Pasul șase: am închis cercul
– Pasul unu: am venit în această viață cu cele două tendințe.
– Pasul doi: apare șeful ca existând în sine.
– Pasul trei: el nu este plăcut.
 
Acest proces ne spune că unica modalitate ca să ne apară în viitor un șef țipând este dacă vom țipa acum la el. Dacă vom țipa acum la el, nu înseamnă că deja mâine va veni cineva să țipe la noi.
 
Semințele plantate după o astfel de faptă au nevoie de un timp îndelungat de incubație, dând roade cu mult mai târziu. Chiar dacă am întrerupt ciclul reacțiilor, va trebui să treacă încă destul timp până când lucrurile se vor așeza, calma.
 
Deci, există o perioadă de tranziție în care lucrurile vor continua să apară în exterior ca fiind neschimbate, dar în interiorul nostru semănăm deja alte semințe, semințele schimbării.
 
Pasul cinci este pasul reacțiilor. Dacă îl vom întrerupe, vom înceta să mai acumulăm karmă negativă.
 
Cu toate că vom mai avea încă dorințe, pofte, repulsii, atașamente, tocmai datorită înțelegerii intelectuale a acestui proces de creare a karmei, vom refuza să mai criticăm sau să mai reacționăm agresiv față de celălalt.
 
Unica modalitate de a-i elimina pe șefii supărați este de a refuza de a mai reacționa în fața lor, reacții care ni se par atât de “normale” și “naturale”.
 
Și mai grav este atunci când punem deseori întrebarea: cine are dreptate? Această întrebare nu face decât să ne mențină în suferință.
 
A spune: “Aaah, el spune despre mine numai minciuni, nu are dreptate.“ sau „Se folosește de mine pentru scopurile lui, pentru interesele lui. Trebuie să-l pun la punct.”
 
Întrebarea pe care o pune un budist este „De ce întâlnesc un astfel de om?” sau „De ce mi se întâmplă acest lucru?” Aceasta este întrebarea corectă.
 
Întrebarea “Are el dreptate sau nu are el dreptate?” nu este de loc relevantă. A fi drept sau nu, este [despre] cum ne apar lucrurile neplăcute în viața noastră.
 
Cu acest cum nu prea avem ce face în prezent, este deja rodul [seminţei], stejarul din grădină. Ceea ce putem face este să coborâm la nivelul ghindei, la nivelul cauzelor şi nu la cel al rezultatelor. Numai la acest nivel putem fi eficienți.
 
Iar pentru a putea fi eficienți va trebui să ne concentrăm pe întrebarea: „De unde apare persoana neplăcută în viața mea?”. Tot scopul acestor învățături este pe de o parte de a ne întreba „De ce îl întâlnesc ? Cum prevenim apariția lui în viitor?” Și pe de alta să înființăm o lume mai bună.
 
Ar fi foarte util practicii voastre să desenați un cerc cu cei șase pași, iar atunci când se întâmplă ceva neplăcut, chiar și când aveți probleme de trafic, de exemplu, să mergeți înainte și înapoi ca să vă puteți obișnui cu acest proces. Cu cât veți practica mai mult, sunt toate șansele ca reacțiile voastre în fața situațiilor neplăcute să se diminueze.
 
 
4. Perfecțiunea efortului sau bucuria efortului.
5. Perfecțiunea concentrării meditative.
6. Perfecțiunea înțelepciunii.
 
Colecția de merite și înțelepciune
 
Primele patru perfecțiuni împreună se numesc colecția de merite sau [colecţia de] virtuți. În limba tibetană se spune:
 
Sunam kyi tsok
བསོད་ནམས་ཀྱི་ཚོགས།
 
 
Sunam kyi tsok se referă la totalitatea faptelor bune (cele patru perfecțiuni) pe care le face un Bodhisattva.
 
Yeshe kyi tsok
ཡེ་ཤེས་ཀྱི་ཚོགས།
 
Yeshe = înţelepciune
Tsok = colecţie, ansamblu
Yeshe kyi tsok înseamnă colecția de înțelepciune, ce cuprinde: abilitățile de concentrare meditative şi înțelegerea profundă a vacuității.
 
Pe drumul spre iluminare ne dezvoltăm generozitatea, comportamentul moral, răbdarea și tenacitatea, bucuria efortului ce formează colecția de merite, și de asemenea, ne dezvoltăm capacitatea noastră de a medita și de a înțelege vacuitatea.
 
Când vom termina de strâns aceste două colecții, vom ajunge la iluminare.
 
Buddha ne povestește că lui i-au trebuit 228 de kalpa ca sa ajungă la iluminare.
O kalpa înseamnă de ani.
 
Rezultatul fiecărei colecții este diferit, și anume:
– rezultatul colecției de merite este corpul lui Buddha.
– rezultatul colecției de înțelepciune este mintea lui Buddha, adică Dharmakaya.
 
Datorită faptului că acumularea și completarea celor două colecții durează atâta timp, Buddha a transmis discipolilor săi o cale mai scurtă ce se numește calea tantrică.
 
A tăia rădăcina binefacerii
 
Cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla este să ne distrugem întreaga colecție de binefaceri, mai ales după ce am muncit și am depus atâtea eforturi ca să o completăm. Când ne referim la colecție, ne referim de fapt la cele două colecții: colecția de merite sau virtuți şi colecția de înțelepciune.
 
Întrebarea pe care o punem este: Ce le distruge?
 
În limba tibetană, rădăcina binefacerii sau a virtuții se spune:
Ge tsa
 
 
Ge este prima silabă a cuvântului gewa, adică binefacere.
Tsa este prima silabă a cuvântului tsawa, adică rădăcină.
Deci ge-tsa înseamnă rădăcina binefacerii sau a virtuţii.
 
Ceea ce dorim este să învățăm ce anume distruge această rădăcină a binefacerii.
 
Ge-tsa chupa
དགེ་རྩེ་གཅོད་པ།
 
Chupa înseamnă a tăia, a reteza.
Ge-tsa chupa înseamnă a tăia rădăcina binefacerii.
 
Conform Abhidharmakosha, o binefacere poate fi una pe care am acumulat-o de-a lungul miilor de reîncarnări. Și există cazuri în care dacă nu vom fi atenți, vom putea reteza rădăcina ei.
 
1. Primul lucru care poate reteza rădăcina binefacerii este:
 
Lokta
ལོག་ལྟ།
 
Lo = diametral opus
Ta înseamnă concepție.
 
Lokta înseamnă concepție diametral opusă sau concepție greșită. Se mai poate spune ignoranță.
 
Atunci când ne referim la Lokta, ne referim de fapt la negarea legilor karmice, adică la a afirma că nu există nici o legătură între ceea ce facem acum şi ceea ce ni se va întâmpla după aceea, sau că ceea ce se întâmplă este complet aleatoriu şi nu are nimic de a face cu ceea ce facem acum.
 
O altă opinie mai poate fi: indiferent dacă ne plătim datoriile sau nu, bunăstarea noastră nu depinde de acest lucru.
 
Cea mai grea Lokta este negarea legilor karmice, deoarece cel care adoptă o astfel de concepție, el neagă în acest fel binele şi răul în sensul budist, însemnând că sunt fapte care duc la suferințe şi altele care duc la bucurii.
 
Cel care adoptă o astfel de concepție şi crede în ea cu multă tărie, își distruge sursa bunăstării lui în viață, retează rădăcina binefacerii, adică își șterge toate colecțiile de binefaceri pe care le-a acumulat pe parcursul a miilor de vieți anterioare.
 
Ceea ce este mai trist este că acest lucru se poate întâmpla chiar :i unui practicant dharma: ceva i se întâmplă în viață (și asta datorită nerespectării jurămintelor luate) și îl face să devieze de la drum. El poate să spună: „Aah, toate sunt prostii, nu funcționează”. Într-o etapă mai târzie, nu numai că neagă legile karmice, mai mult, adoptă concepția diametral opusă cu cea a budismului.
 
Trebuie să subliniem faptul că nu vorbim despre cineva care are îndoieli dacă legile karmice sunt corecte sau nu, ci despre persoana care neagă total aceste legi. Nu îndoiala duce la Lokta, ci ea vine din negarea completă. Iar acest lucru retează rădăcina binefacerii.
 
În budism se spune că a da afară embrionul uman din momentul concepției, intră în categoria de a omorî o ființă umană. Există destule persoane care spun că nu este clar dacă embrionul are deja conștiință sau dacă suferința mamei nu este mai importantă decât suferința pruncului care își pierde viața, şi așa mai departe.
 
Nu vă transformați îndoiala într-o concepție greșită.
 
Atunci când avem îndoieli asta nu înseamnă că avem Lokta. Este foarte important atunci când avem îndoieli să căutăm să le clarificăm.
 
Dar până când vă veți lămuri în privința învățăturilor şi logicii jurămintelor, va trebui să vă puneți la o parte îndoielile şi să vă spuneți: ”Încă nu înțeleg destul de bine învățătura, sunt încă lucruri care îmi sunt greu să le accept, trebuie să mai învăț ca să mă pot convinge”. Este bine deci să gândim în felul acesta.
 
Nu refuzați din capul locului să verificați corectitudinea învățăturilor şi să spuneți de exemplu: „Opiniile mele sunt diferite. Ce se spune în aceste învățături nu este corect”.
 
Acest mod de a privi lucrurile este ca și cum ați merge pe marginea prăpastiei și ați putea cădea adânc în ea, pentru că Lokta va reteza rădăcina binelui din viața voastră.
 
2. Supărarea îndreptată spre un Bodhisattva
 
Al doilea mod de a reteza rădăcina binefacerii este:
Kong tru
ཁོང་ཁྲོས།
 
ceea ce înseamnă supărare, furie.
 
Acest mod este prezentat în Abhidharmakosha, ci în Mahayana. În literatura Mahayana există foarte multe referințe despre acest factor.
 
Mari maeștri, precum Shantideva şi Chandrakirti au scris pe larg despre ravagiile supărării.
 
Maestrul Chandrakirti a scris o carte care cuprinde șase capitole, fiecare prezentând una dintre cele șase perfecțiuni. Circa 90% din carte este consacrat capitolului șase, adică capitolului despre înțelepciune.
 
Motivul pentru care am amintit toate acestea a fost subiectul legat de cele șase perfecțiuni. A treia perfecțiune după cum am spus este perfecțiunea răbdării.
 
Răbdarea este abilitatea pe care o dezvoltă un Bodhisattva pe drumul lui spre iluminare, de a nu reacționa cu furie, de a nu se supăra în fața evenimentelor neplăcute care i se întâmplă în viață, pentru că înțelege de ce acestea apar şi înțelege vacuitatea lor.
 
Calea unui Bodhisattva are zece etape, care se numesc bhumi. Primele cinci etape corespund primelor cinci perfecțiuni, iar următoarele cinci corespund nivelelor de înțelepciune. Termenul sanscrit bhumi înseamnă sol sau fundație.
 
Fiecare etapă reprezintă un anume
nivel de realizare şi servește drept bază pentru următorul.
 
Povestea lui Arya Nagarjuna
 
Povestea lui Nagarjuna este despre fiul de rege care dorea să fie rege. Nagarjuna este considerat unul dintre cei mai importanți filosofi Mahayana și de asemenea ca fiind al doilea Buddha. El a trăit între anii 150 – 250 e.n în India.
 
Se povestește că odată un fiu de rege își dorea tare mult să domnească, dar datorită faptului că tatăl lui încă trăia, el nu putea să devină rege. Mama care-l iubea foarte mult îl sfătui să-i grăbească moartea tatălui şi astfel să-i poată lua locul.
 
Ea îi spuse fiului ei următoarele: „Tatăl tău este un mare admirator a lui Nagarjuna şi ar muri de durere dacă va ști că Nagarjuna a murit. Deci, ce-ţi rămâne de făcut este să-i provoci moartea lui Nagarjuna. Iar acest lucru este foarte ușor de făcut, pentru că Nagarjuna este un mare Bodhisattva şi se știe că dacă te-ai duce să-i ceri să-ţi dea capul lui, el nu va refuza şi îţi va da ceea ce-i ceri”.
 
Băiatul merge să-l caute pe Nagarjuna, iar când îl găsi îi ceru capul. Bineînțeles că acesta nu-l refuză şi acceptă să fie omorât. Soldații încercară să-l decapiteze dar nici o sabie nu putea să reteze gâtul lui Nagarjuna.
 
Lui Nagarjuna i se făcuse milă de băiat, văzându-l cum stă şi așteaptă să primească capul lui, iar toate încercările de decapitare eșuează.
 
Nagarjuna spune: „Îți voi spune cum pot fi omorât. Există o singură cale de a mă omorî dar nu cu sabia. Ceea ce mă va omorî este un fir de iarbă. Trece firul de iarbă pe gâtul meu, și asta mă va decapita pe loc.”
 
Și de ce toate acestea? Pentru că în trecut, cu câteva vieți mai înainte, nu am fost atent și am călcat pe o lăcustă care stătea pe un fir de iarbă. Această karmă nu s-a neutralizat și mai este încă activă, de aceea ea mă poate omorî. Şi așa s-a şi întâmplat.
 
Această poveste ne spune cum și-a găsit moartea Nagarjuna. Dar asta numai în aparentă, pentru că moartea pentru Nagarjuna, care fusese un mare Bodhisattva, nu era moarte ci cu totul altceva.
 
Povestea lui Nagarjuna, este povestea dăruirii ajunsă la cotele maximale, până într-atât încât nu mai poate refuza să dăruiască propriul cap. Acest nivel de dăruire se numește nivelul în care omul devine o sursă de lumină.
 
Cel care ajunge la nivelul în care nu mai are nici reacție de supărare, devine o sursă de lumină. Supărarea este ceea care distruge orice sursă de bine, sau orice sursă de merite în viața lui.
 
În literatura Mahayana, nu orice tip de supărare poate să taie de la rădăcina binefacerile, ci supărarea pe un Bodhisattva.
 
Dacă ne înfuriem şi reacționăm cu ură sau cu dușmănie împotriva unui Bodhisattva, ne vom tăia sursa meritelor noastre.
 
Întrebarea este cum putem ști cine este un Bodhisattva?
 
Maestrul Chandrakirti ne spune că nu putem ști.
 
Nu există nici un semn exterior, vizibil care să ne spună dacă o anume persoană este un Bodhisattva. El poate apărea sub orice formă, de aceea este atât de important să ne dezvoltăm răbdarea față de toți și să nu ne supărăm pe nimeni.
 
În scrierile budiste se spune în mod explicit: chiar dacă știu că cineva este un Bodhisattva sau dacă nu știu, atunci când mă voi supăra pe el, nu voi fi scutit de a suporta consecințele faptei.
 
Argumentul care ni se dă este că purtăm cu toții o hartă a legilor karmice. În adâncul nostru, în subconștient noi deja le cunoaștem. Ceea ce este mai grav este că literatura budistă ne vorbește despre relațiile cantitative, adică fiecare clipă de supărare pe un Bodhisattva lichidează un eon sau kalpa în limba sanscrită (egal cu de ani ) de binefaceri.
 
Motivul este faptul că Bodhisattva este unul dintre cele mai înalte obiecte spirituale. El este un om sfânt, capabil să aducă multă binecuvântare oamenilor şi ființelor din alte lumi. Deci oricine care l-ar răni, chiar şi cu gândul își acumulează karmă extrem de grea.
 
Întrebarea care se ridică este: Cum de a putut Nagarjuna să-l transforme pe băiatul regelui într-un criminal?
 
Bineînțeles că un Bodhisattva nu dorește ca cineva să-şi adune karmă negativă, dar din locul în care ne aflăm, nu putem înțelege care i-au fost motivele și nici nu putem să-i citim gândurile. Se prea poate ca acesta să fi văzut cinzeci de pași înainte cum se vor întâmpla lucrurile ca rezultat al acestei fapte.
 
În culegerea de povestiri Jakata (Descrieri despre viețile anterioare ale lui Buddha) există o poveste în care se spune că, odată Buddha ar fi călătorit pe un vas împreună cu 500 de oameni. Printre aceștia se afla un bărbat care uneltea să-i omoare pe toți care erau în acea ambarcațiune.
 
Cum Buddha putea să-i citească gândurile acestuia, îi înțelese intențiile, se ridică şi-l omorî. Motivul lui Buddha nu a fost ca să salveze pe cei aflați pe vas, ci ca să-l salveze pe cel care uneltea crima de karma negativă enormă care ar fi acumulat-o de pe urma faptei.
 
Numai un Buddha care poate să citească mintea cuiva, poate să vadă cu mult mai înainte ce i se poate întâmpla acestuia.
 
Atâta timp cât nu suntem în stare să citim gândurile altcuiva, nu suntem în măsură să-l judecăm pe Nagarjuna şi faptele lui, pentru că numai el putea să vadă viitorul moștenitorului regal.
 
Cine poate să cadă în capcana concepției greșite?
 
Vom trece pe scurt asupra caracterului celui care poate să alunece pe panta concepției greșite (lokta), concepție care îl poate determina să reteze rădăcina meritelor.
 
1. Ființa din infern nu poate să-și dezvolte o astfel de concepție. De asemenea, cea care trăiește în permanentă plăcere în lumea zeilor, nici ea nu poate să-și dezvolte o asemenea concepție.
Deci ființa umană este singura creatură care poate avea o astfel de concepție.
 
2. A doua caracteristică este ca ființa umană să fie feminină sau masculină. Capitolul doi din Abhidharmakosha sunt descrise tipurile de puteri pe care le deține omul, printre ele fiind puterile simțurilor şi puterea de a fi feminin sau masculin. Acest lucru se pare că este o componentă importantă a capacității noastre spirituale.
 
În Abhidharmakosha se fac multe referințe la hermafrodiți. Capacitatea spirituală a celui care are ambele sexe este foarte redusă. De asemenea referitor la cei care sunt castrați: şi ei au capacități spirituale reduse. Acest lucru se reflectă prin faptul că sunt mai puțin stabili în punctele lor de vedere. Se pare că sexul ființei umane este o forță care contribuie la stabilitatea gândirii lui.
 
Pentru a putea dezvolta Lokta, gândirea trebuie să fie stabilă, deliberată și logică, să fie o gândire care spune: ”M-am gândit bine şi am ajuns la concluzia că nu există legi karmice!”. Cel care este slab din punct de vedere al constituției lui sexuale, capacitatea lui de a fi stabil într-o astfel de gândire este defectuoasă şi, prin urmare, nu poate ajunge la Lokta.
 
Această slăbiciune poate să meargă în două direcții: pe de o parte, nu se poate dezvolta lokta și prin urmare sursa de binefaceri nu poate fi deteriorată, și pe de altă parte omul nu poate fi suficient de stabil chiar și atunci când are o concepție corectă. De aceea o astfel de persoană cu greu va putea ajunge la iluminare în acea viață. De aceea este foarte important să ne respectăm sexualitatea.
 
3. A treia caracteristică. În Abhidharmakosha se face distincție între tipuri diferite de persoane, între persoane care sunt mai senzuale sau care răspund mai mult la stimulii senzoriali și persoane care sunt intelectuali sau cu mult mai raționali.
 
Pentru a dezvolta lokta, persoana trebuie să fie rațională.
 
În mod ironic, exact cei care au gândire strălucitoare, a căror intelect este ieșit din comun, dar care nu au ajuns la înțelepciunea spirituală, sunt predispuși să cadă în capcana lokta. Ei pot veni cu raționamente şi argumente logice dar care să meargă în direcții total greșite.
 
Care sunt binefacerile pe care le putem pierde?
 
Pentru că în Abhidharmakosha scrie: “…binefacerile cu care am venit în această lume…”, primul Dalai Lama pune întrebarea: Ce binefacere putem să pierdem?
 
El începe să facă distincție între binefacerile cu care am venit în această viață şi cele pe care le acumulăm.
 
1. El spune că în momentul în care începe să se dezvolte lokta, chiar dacă încă ea nu este suficient de puternică, binefacerile pe care le-am acumulat în această viață se vor pierde.
2. Atunci când lokta este complet dezvoltată, ea va șterge binefacerile cu care am venit în această lume, binefaceri acumulate pe parcursul vieților anterioare.
 
Întrebarea este dacă aceste binefaceri se vor șterge toate deodată sau treptat?
 
Răspunsul primului Dalai Lama este că aceste binefaceri se șterg treptat.
 
A doua parte 
 
Etapa în care nu ne vom mai pierde binefacerile
 
Cel ce practică calea spirituală, care înțelege vacuitatea în mod profund, chiar dacă încă nu a perceput-o direct, nu va mai avea cum să-şi dezvolte lokta, deci nici să-şi piardă binefacerile. Despre astfel de persoană se spune că mai mult ca sigur va ajunge la iluminare.
 
Cele Cinci Căi
 
Fiecare dintre noi, fie că învață dharma sau nu, pe parcursul carierei lui spirituale, care poate dura vieți după vieți, va trebui să treacă cinci pietre de hotar [să parcurgă cinci etape] care se numesc cele cinci căi. În budism cuvântul cale are și sensul de realizare spirituală.
 
Cele cinci căi sunt următoarele:
 
– calea acumulării,
– calea pregătirii,
– calea percepției directe,
– calea practicii
– calea în care învățătura s-a încheiat sau sfârșitul învățăturii.
 
Fiecare dintre noi va trebui să parcurgă toate cele cinci pentru a ajunge la iluminare.
 
Ce înseamnă a urca pe calea acumulării? A urca pe calea acumulării înseamnă a începe să ne dezvoltăm renunțarea, în sensul de a renunța la credința că lumea materială ne va aduce fericirea veșnică şi de a căuta semnificația vieții dincolo de această lume materială. Când renunțarea a ajuns la stadiile finale, înseamnă că am finalizat calea acumulării.
 
Când vom ști că am finalizat calea pregătirii? Atunci când am ajuns la o înțelegere intelectuală deplină a vacuității.
 
A treia cale este de fapt perceperea vacuității în mod direct. Ea este foarte scurtă pentru că durează aproximativ o zi.
 
A patra cale, cea a practicii, se poate finaliza în această viață sau în următoarele vieți. Se spune că nu vor fi mai mult de șapte vieți viitoare. Cine se află pe această cale, practică ceea ce a perceput în experiența vacuității, după care va ajunge la iluminare.
 
A cincea cale este de fapt iluminarea.
 
Etapa de vârf
 
Pe calea pregătirii, se dezvoltă înțelegerea intelectuală a vacuității, prin învățătură, reflecții, meditații.
 
Această cale are mai multe etape, iar penultima se numește etapa de vârf. Cel care a ajuns la această etapă, se spune că are o profundă înțelegere a vacuității și de aceea nu va mai putea să-şi dezvolte lokta şi în mod sigur va ajunge la iluminare.
 
Chiar dacă rădăcina binefacerii s-a deteriorat, ea poate fi restabilită
 
Am vorbit mai înainte de retezarea rădăcinii meritelor/binefacerilor. Întrebarea este dacă ea poate fi restabilită?
 
Dacă în Abhidharma se folosesc cuvintele de a tăia, de a reteza rădăcina binefacerii, în Mahayana se spune că rădăcina a fost serios deteriorată.
 
Lokta sau supărarea pe un Bodhisattva pot produce serioase deteriorări rădăcinii binefacerilor pe care le-am acumulat până acum.
 
În Mahayana nu se spune că semințele binefacerilor pe care le-am acumulat până acum nu vor mai rodi deloc sau vor rodi într-o măsură mai mică, ci capacitatea lor de a da rezultate a fost afectată grav.
 
Cu toate că Abhidharma spune că semințele au fost șterse, ea susține faptul că există căi de a le aduce înapoi.
 
Dacă revenim la Mahayana, aceasta susține faptul că așa cum putem deteriora puterea unei semințe bune de a da roade, tot așa putem să deteriorăm puterea seminței rele de a da fruct. Deci putem deteriora atât sămânța bună cât și pe cea rea. A deteriora sămânța rea se numește purificare.
 
Două moduri de reconstituire a rădăcinii tăiate a binefacerilor
 
Vom vorbi în continuare despre cele două moduri pe care ni le dă Abhidharma de a reconstitui rădăcina tăiată a binefacerilor
 
1. Primul mod este:
Te tsom
ཐེ་ཚོམ།
 
Te tsom înseamnă îndoială.
 
La ce fel de îndoială ne referim? Să luăm ca exemplu pe cineva care este tânăr, sănătos, cu un intelect bun care ajunge la concluzia că nu există nici o legătură între faptele pe care le face și rezultatele pe care le experimentează, că poate înșela fără ca acest lucru să afecteze starea contului lui bancar, pe scurt că nu există legi karmice şi [prin urmare] poate face ceea ce vrea.
 
Timpul trece, tânărul îmbătrânește, corpul nu mai este în putere, este atras mai puțin de plăcerile lumești şi atunci începe să se strecoare îndoiala.
 
Cum se va strecura? Prin a-și pune întrebări, cum ar fi: „Oare există vreo legătură între fapta făcută şi ceea ce mi se întâmplă acum? Poate că totuși există legi karmice”. Îndoiala în lokta începe să se furișeze în conștient.
 
Conform Abhidharmakosha, dacă această îndoială va deveni suficient de puternică, ea va putea să reconstituie parțial sursa de binefaceri.
 
2. Al doilea mod este:
Nge pa
ངེས་པ།
 
care înseamnă identificare corectă sau cu certitudine.  Adică a avea certitudinea că lokta este greșită, corectarea acesteia.
 
De exemplu, cel care a avut lokta, a trecut de etapa îndoielii și a ajuns să-şi spună: „Da, este adevărat că există bine și rău, că efectul este legat de cauză şi că există legătură între ceea ce fac și rezultatul pe care-l simt”. Abhidharmakosha spune că această certitudine readuce rădăcina în situația inițială.
 
Karma proiectoare şi karma care finisează sau completează
 
Următoarea categorie de karmă vorbește despre karma proiectoare și karma care finisează sau completează.
 
1. Karma proiectoare:
Penje kyi le
འཕེན་བྱེད་ཀྱི་ལས།
 
Ce este această karmă? Aceasta este karma care ne proiectează sau ne trimite în viața următoare. Acest tip de karmă va alege pentru noi noua formă de existență în care vom trăi în viața următoare.
 
Conform budismului, există o karmă în această viață care este cea mai puternică, care ne va trimite la următoarea formă de existență.
 
Această abordare descrisă în Abhidharmakosha nu este acceptată de școlile mai înalte.
 
Școlile înalte spun că de fapt karma proiectoare va fi stabilită de către toate obiceiurile și acțiunile noastre din această viață.
 
Dacă Abhidharmakosha spune în mod explicit că numai o singură faptă mare și puternică este cea care ne va trimite în viața următoare, Mahayana vorbește despre importanța crucială a momentului morții, pentru că ceea ce se întâmplă în acest moment va influenta direcția în care mergem.
 
2. Karma care finisează sau completează:
Dzokje kyi le
ཛོགས་བྱེད་ཀྱི་ལས།
 
Dacă karma proiectoare ne aruncă în viața următoare, karma care finisează sau completează este karma care va decide detaliile vieții următoare.
 
Abhidharmakosha ne da ca exemplu un maestru în arta picturii care învață un grup de ucenici. Karma proiectoare este comparată cu schița tabloului desenată de pictor, iar karma care completează este comparată cu ucenicii care completează detaliile și culorile tabloului.
 
Abhidharmakosha spune: karma proiectoare este determinată doar de una dintre faptele importante pe care le-am făcut în această viață, iar totalitatea acțiunilor și a obiceiurilor pe care le-am dezvoltat, precum și totalitatea binefacerilor şi a nedreptăților pe care le-am acumulat în această viață, vor decide detaliile existenței viitoare. Deosebirea dintre karma proiectoare și karma ce finisează este prin intensitatea karmei.
 
Din nou subliniez faptul că această abordare nu este acceptată de școlile mai înalte, care susțin faptul că totalitatea faptelor noastre din această viață şi din viețile anterioare vor influenta existenta viitoare.
 
Momentul morții
 
Mahayana atribuie multă importanță momentului morții. Există diverse curente care predau cartea tibetană a morților. Se spune că dacă i se citește muribundului cartea tibetană a morților, poate fi îndrumat spre o viață viitoare mai bună, dacă ar fi studiat-o mai înainte.
 
Tradiția din care facem parte, susține că această carte nu este corectă în totalitate. În tradiția Gelukpa există texte care sunt oarecum similare cărții tibetane a morților, care sunt corecte, dar [aceste texte] nu sunt incluse în cadrul învățăturilor deschise.
 
Motivul pentru care este atins acest subiect, este că momentele morții sunt extrem de dificile, cele mai dificile din întreaga viață.
 
Se spune că procesul morții este însoțit de dureri intense, chiar și pentru cei care mor în somn. Există o durere specifică a morții care se manifestă după ce persoana a fost declarată ca fiind moartă din punct de vedere clinic. În procesul morții, simțurile sunt total bulversate, mintea încetează de a mai funcționa, încep să apară halucinații.
 
În aceste momente, șansa de a putea avea un gând clar care să ne conducă la o viață viitoare mai bună este zero, asta dacă nu am practicat intens și foarte serios pe parcursul vieții.
 
De aceea, maeștrii nu se concentrează pe astfel de lucruri cum ar fi cartea morților pentru că nu este necesar.
 
Unicul mod este de a acumula karma necesară, de a învăța, de a ne dezvolta obiceiuri suficient de adânci în conștiință noastră, ca să ne putem folosi de ceea ce am învățat în aceste clipe ale morții. Pentru aceste lucruri este nevoie de o pregătire temeinică.
 
Este important de știut că există două aspecte ale momentului morții:
1. Așa cum am spus, clipa morții este extrem de grea. Corpul, creierul, mintea sunt supuse unor procese dificile.
2. Dar pe de altă parte, clipa morții este o ocazie ieșită din comun, pentru că încep să se deschidă canalele care sunt în mod normal complet închise de-a lungul vieții noastre.
 
Și acesta este momentul în care se poate percepe cu adevărat vacuitatea şi se poate ajunge la iluminare, cu condiția să fi practicat foarte serios pe parcursul vieții noastre.
 
Fără o practică serioasă nu vom avea control în clipele morții, iar karma acumulată va decide spre ce viață ne vom îndrepta. În Tantra se practică foarte serios pentru a învinge acest moment.
 
Întrebarea este ”Care este acea faptă puternică, conform Abhidharmakosha care ne va decide viața noastră viitoare?”
 
În lecțiile trecute am vorbit despre componentele care fac să fie completă karma:
– identificarea corectă a obiectului,
– gândul ce însoțește fapta,
– executarea faptei,
– finalizarea faptei.
 
Cu cât motivația şi emoțiile care însoțesc fapta sunt mai puternice, cu atât karma va deveni completă. Conform Abhidharmakosha, una dintre astfel de karma, cea mai puternică ne va proiecta în viața următoare.
 
Școlile budiste mai înalte susțin că de fapt totalitatea faptelor noastre, a obiceiurilor, a intențiilor cele mai profunde, a faptelor pe care le facem tot timpul, va stabili existența noastră viitoare.
 
Cele patru combinații ale karmei proiectoare şi ale karmei de finisare
 
Ce înseamnă o naștere reușită şi ce înseamnă una nereușită? Se spune că există trei tipuri de vieți bune şi trei care nu sunt bune. Viețile bune sunt considerate a fi:
1. Ale ființei umane,
2. Ale zeului,
3. Ale semizeului.
 
Viețile considerate ca nefiind bune sunt:
1. Ale animalului
2. Ale spiritului flămând,
3. Ale ființei din infern.
 
Deci, trebuie să evităm nașterea în aceste lumi inferioare. Conform budismului, a lua şi a păstra cu sfințenie jurămintele, adică jurămintele de refugiu, ne protejează de căderea în aceste lumii [inferioare].
 
Atunci când luăm aceste jurăminte, singura obligație este de a le respecta zilnic. A lua jurămintele înseamnă a oferi respect lui Buddha, Dharma şi Sangha pentru că ele reprezintă înțelepciunea, acea înțelepciune pe care o folosim ca să nu ne mai enervăm atunci când apare în fața noastră șeful supărat.
 
Ceremonia de luare a jurămintelor de refugiu se face o singură dată în viață, jurămintele luate rămânând cu noi până la moarte, asta în cazul în care nu le-am respectat.
 
Ca să le încălcăm, va trebui să avem Lokta foarte puternică, de aceea se spune că jurămintele de refugiu sunt greu de încălcat. Mai mult, ele consolidează formarea colecției noastre de binefaceri.
 
Datorită faptului că energiile karmice vin cu multă intensitate, aceste jurăminte ne protejează de a cădea în lumile inferioare. Ele lasă pe banda karmică amprente foarte adânci. Există și alte jurăminte care se pot lua de mai multe ori.
 
Vom vorbi în continuare despre:
Mu shi
མུ་བཞི
 
Mu = combinații
Shi = patru
 
Adică cele patru combinații dintre karma proiectoare și karma de finisare.
 
a. karma proiectoare bună atașată de o karmă de finisare care nu este bună. Un exemplu al unei astfel de combinații este: nașterea ca ființă umană care trăiește o viață mizeră. Dacă nașterea ca om este considerată a fi o karmă proiectoare bună, viața mizeră este o karmă de finisare neplăcută.
 
Un alt exemplu: ne-am născut ca ființă umană, dar suntem bolnăvicioși, sau trăim în lipsuri, sau suntem infirmi şi așa mai departe.
 
b. karma proiectoare negativă și karma de finisare pozitivă.
De exemplu: câinele care trăiește în sânul unei familii care îl îngrijește, îl protejează și îl iubește. Deci a fi câine sau orice alt animal este o karmă proiectoare rea, iar dacă el duce și o viață bună, înseamnă că el are o karmă de finisare pozitivă.
 
c. karma proiectoare este rea și karma de finisare este rea.
Exemplul care se dă este: nașterea în infern dar în infernul cel mai de jos, care se numește în limba sanscrită avici. Sensul cuvântului este locul în care chinul nu se oprește niciodată, nu există nici o clipă de răgaz în tortura chinurilor. Durerile sunt maxime și pot dura milioane de ani.
 
d. karma proiectoare este bună şi karma de finisare este bună.
De exemplu: nașterea ca ființă umană și a ajunge la iluminare.

 

Lecția 7 – ACI 5

Cursul 5 – Cum funcționează karma

înapoi la curs, ACI 5

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

Prima parte 
 
Răspunsurile la întrebările din tema de casă aferentă lecţiei 6
 
Prima întrebare: Maytreia, în lucrarea sa intitulată Înalta tradiţie, Uttratantra descrie șase pași diferiți al unui proces în care tendința de a fi atașat de o anumită natură de sine, creează karma şi prin urmare o lume a suferinței. Descrieți acești pași.
Răspuns:
Primul pas, semințele cu care ne naștem în această viață, care au venit cu noi dintr-o viață anterioară, când încep să rodească ne vor determina să vedem lucrurile ca având o existență proprie de sine.
Acest pas ne conduce la al doilea care spune că începem să ne dezvoltăm tendința de a-l vedea pe eu şi pe al meu, adică corpul meu, gândurile mele, emoțiile mele, lucrurile mele ca existând în sine.
Pasul al treilea, datorită acestor semințe care ne fac să vedem lucrurile ca existând în sine, lucrurile ne vor apărea ca plăcute sau neplăcute sau neutre, având tendința de a crede că sunt frumoase/atractive sau respingătoare, ele în sine.
Pasul al patrulea este reacția pe care o avem față de ele. Pe baza înțelegerii greșite a lucrurilor, vom începe să simțim atracție sau repulsie față de ele.
Pasul al cincilea, datorită emoțiilor de a place sau displace, vom începe să facem, să spunem, să gândim lucruri negative,  care colectează karma.
Ultimul pas, al șaselea spune că datorită karmei pe care am strâns-o, vom rămâne în continuare în roata suferinței.
 
A doua întrebare: Atunci când cele trei tipuri diferite de ființe stau împreună şi privesc paharul plin de lichid, ele văd trei lucruri diferite. Oare înseamnă acest lucru că nu exista nimic într-o formă sau alta?
 
Răspuns:
Răspunsul care ni-l dă maestrul Chandrakirti se află în lectura cursului 5.
 
El spune: Faptul că fiecare dintre ființe vede altceva, nu înseamnă că ele nu pot ști ce este corect sau incorect. Maestrul Chandrakirti ne dă următorul exemplu: Putem ști oare dacă un profesor ne spune adevărul şi altul nu? Putem ști oare dacă Buddha ne-a spus adevărul?
 
Maestrul Chandrakirti ne citează din spusele cuiva care a devenit discipolul lui Buddha: „acum îmi dau seama că îndrumarea ta este corectă”. Acest discipol fusese înainte oponentul lui Buddha, şi în urma unei dezbateri înțelese adevărul spuselor lui Buddha.
 
Dar nu aceasta este ideea. Ideea este că acest discipol văzuse că ceva este corect, spre deosebire de altceva care era incorect. Deci, faptul că ființe diferite experimentează paharul în moduri diferite, nu înseamnă că din punctul meu de vedere nu pot decide ce este corect sau ce este incorect! Ce este un act de bunătate sau ce nu este un act de bunătate.
 
Iar aici stă marele pericol, și acesta a fost și motivul acestei întrebări. Deoarece cineva ar putea să spună: “dacă nu știu ce este bine și ce nu, atunci nimic nu contează pentru că oricum nu pot ști”.
 
Aceasta este o interpretare total greșită a situației din faţa noastră.
 
Este bine de știut ce vede fiecare, dar din punctul meu de vedere, am karma mea care mă forțează să percep paharul într-un anume mod și să vad realitatea într-un fel anume. Din punctul în care mă aflu în această realitate, din cunoașterea pe care o am, pot spune ceea ce este bine şi ceea ce este rău.
 
Deci să nu confundăm lucrurile, şi să ne agățam de ideea că fiecare vede altceva decât ceea ce vedem noi, ca justificare la atitudinea nihilistă.
 
Răspunsul pe scurt este ca lucrurile sunt într-un fel sau altul, pentru ca le percepem într-un fel sau altul, datorita karmei acumulate în trecut care ne forțează sa le vedem așa cum le vedem.
 
A treia întrebare: este oare posibil ca cele trei ființe sa aibă trei percepții care sunt toate corecte, şi cu toate acestea sa tragă concluzii contradictorii despre același obiect?
 
Răspuns:
Răspunsul are două părți.
 
           a. Putem afirma că percepția fiecăreia dintre cele trei ființe este corectă? Răspunsul este: da, fiecare vede în lumea ei lucrurile corect. Adică:
                     – omul care vede apă în lumea lui, vede apa și nu vin. El nu se înșală în identificarea obiectului.
                     – preta în lumea lui, acolo unde este sânge el vede sânge. Deci în lumea lui, el distinge corect.
                    – în lumea lui zeul, acolo unde este ambrozie, el va vedea ambrozie.
Deci identificarea din punct de vedere al fiecăreia este corectă.
 
           b. Vom trece la a doua parte a răspunsului. Dacă fiecare din cele trei ființe percepe corect, este oare posibil ca ele sa tragă trei concluzii corecte si in același timp contradictorii, față de același obiect?
 
Da, toate cele trei concluzii sunt corecte si da sunt contradictorii, dar nu față de același obiect. Si aici este punctul sensibil. Atunci când spunem același obiect, presupunem ca există undeva, în afara noastră, un loc in care exista un spectator care înțelege exact ceea ce se întâmplă și vede ca in pahar este apă, si mai vede și pe alții care și ei se uită la pahar și îl percep într-un fel sau altul.
 
Această situație nu poate să existe.
 
Trebuie sa fim atenți în acest caz, să spunem că “același obiect” la care se uita cele trei ființe, este un lichid și nu apă, pentru ca apa este doar ceea ce vede omul.
 
De fapt, este imposibil să vorbim despre un obiect unic pe care ele le observă, deoarece nu exista nici o autoritate externă, în afara scenei descrise care să decidă ce fel de obiect este.
 
A patra întrebare: Descrieți modul in care secțiunea Consecință a scolii Caii de Mijloc explică ce se întâmplă în acest caz, folosind conceptul celor trei părți, cauzele materiale și cei trei factori contribuitori.
 
Răspuns:
Mai întâi va trebui sa înțelegem ce înseamnă cauza materială sau principală.
 
Orice fenomen care ni se întâmplă in viață este determinat de o cauză materială/princi-pală și de factori contribuitori.
 
Am dat ca exemplu ghinda și stejarul. Am vorbit despre ghinda ca fiind cauza materială / principală a stejarului, iar soarele, apa, pământul, mediul prielnic ca fiind factorii contribuitori.
 
Cum putem distinge cauza principala de condițiile de sprijin?
 
Cauza principală este cea care devine copac, adică ghinda din care iese răsadul, care apoi va crește și va deveni stejar, proces in care ghinda va dispare. Deci cauza materială este acea energie ce se transforma dintr-o formă în alta.
 
Mai mult de atât, trebuie să existe similitudine între cauza materială și rezultat. Ghinda este similară stejarului, pentru că din ea nu va răsări un lămâi. Aceasta lege este o lege karmică, care spune ca rezultatul este similar cauzei. Deci stejarul nu va fi similar soarelui, soarele fiind doar un factor de sprijin.
 
Să ne întoarcem acum la întrebarea noastră. Cele trei ființe se uita la pahar si vad lucruri diferite datorită karmei lor, care în cazul nostru este un factor contribuitor, care îi forțează sa vadă lucruri diferite.
 
După cum am spus, atunci când creaturile se uită la obiect, pentru fiecare dintre ele obiectul este altul. Adică lichidul din pahar este ori apă pentru om, ori ambrozie pentru zeu ori sânge pentru preta.
 
Cauza principală pentru care omul vede apa este apa din momentul anterior. El continua să privească, apa pe care a văzut-o în momentul anterior va deveni apa din momentul actual. La fel și in cazul zeului, el vede acum nectar pentru că cu o clipă în urma a văzut nectar. Acestea sunt cele trei cauze principale.
 
Maestrul Chandrakirti spune: lichidul din pahar are părți diferite in funcție de numărul observatorilor.
 
Dacă vor veni patru ființe si se vor uita la lichid, el va avea atunci patru părți. Toate aceste ființe nu se uită la același obiect, fiecare dintre ele se uită de fapt la cauza lui principală, iar cauza principală este parte a lichidului.
 
Răspunsul prezentat în tema de casă este următorul:
 
Cele trei obiecte pe care le percep cele trei ființe (puroi, apă sau nectar) pot fi descrise ca fiind cele trei părți ale obiectul de bază (lichidul). Lichidul furnizează „cauza principală” – materia sau lucrul care devine fiecare dintre aceste obiecte – în fiecare caz.
 
Cele trei tipuri diferite de karma din conștiința celor trei ființe ii forțează sa vadă obiectul de baza așa cum îl văd, constituie in acest caz “factorul de sprijin”.
 
A cincea întrebare: Ce se întâmplă cu cele trei părți, atunci când preta încearcă să bea din pahar?
 
Răspuns:
Poate preta sa vadă cele trei părți? Nu, preta va vedea numai partea lui, va vedea puroi si sânge. Si este singurul lucru pe care-l poate vedea și asta datorita karmei lui care-l forțează sa vadă ceea ce vede. Si atunci când va încerca să bea – toate celelalte părți vor fi inexistente. Fiecare ființă în parte nu poate vedea și celelalte părți ale lichidului.
 
A șasea întrebare: Puroiul si sângele pe care le vede preta in pahar sunt cu adevărat puroi și sânge? De ce da sau de ce nu?
Răspuns:
Puroiul și sângele din pahar sunt reale; faptul ca ele sunt o percepție impusă spiritului flămând, nu diminuează în nici un fel realitatea lor. La fel ca și apa pe care o vede omul, și acum si întotdeauna va fi doar o percepție.
 
Se ridică întrebarea: Dacă nu există nimic cu o existență proprie de sine, de ce este atât de important ceea ce facem?
 
Răspunsul este, că tocmai datorită faptului ca nimic nu are o existență proprie de sine, tot ceea ce facem este extrem de important, pentru ca viața reală pe care o trăim este rezultatul direct a ceea ce am făcut in trecut.
 
Rezultatul a ceea ce facem acum, îl vom experimenta în viitor, pentru ca nimic nu există în afara noastră cu o existență proprie de sine. Tot ceea ce experimentăm în momentul de față sunt doar roadele semințelor karmice pe care le-am plantat, de aceea este atât de important să fim atenți la ceea ce sădim acum in conștiința noastră, pentru ca in funcție de ceea ce sădim așa va arăta și viitorul nostru.
 
Numai datorită faptului că lucrurile sunt complet goale de orice existență proprie de sine, se poate ajunge la iluminare. Când aceasta înțelegere se va adânci, nu ne vom mai permite să sustragem nici cel mai mic obiect de la birou; nu ne vom mai permite de a mai face nici cele mai mici prostii. Aceasta înțelegere va duce la transformări.
 
A doua parte 
 
În această lecție ne întoarcem din nou la Abhidharmakosha, și vom vorbi despre ce înseamnă karma albă si neagră.
 
1. Karma neagră
 
În limba tibetană karma neagră se traduce:
Nakpoy le
Nakpoy le
 
Nak înseamnă negru
Le = karma
Nakpoy le înseamnă karma neagră.
 
Ce înseamnă karma neagră?
 
Cu toții ne aflăm în lumea dorințelor, lume care face parte din samsara.
Samsara este lumea dorințelor? Nu, pentru că samsara este împărțită în:
                   – lumea dorințelor
                  – lumea formelor
                  – lumea fără formă.
 
Lumea dorințelor este tărâmul inferior al samsarei, și este lumea cea mai suferindă. De ce se numește lumea noastră, lumea dorințelor? Pentru că ceea ce o caracterizează este pasiunea, mai ales pentru mâncare și sex.
 
Există și alte forme de existență care aparțin de samsara, cum ar fi lumea zeilor, care la rândul ei este împărțită între lumea dorințelor și încă alte două lumi. Pentru că nu acesta este subiectul nostru de astăzi, nu vom intra acum în el.
 
Ființele din lumea formelor și cele din lumea fără formă se află în meditație foarte profundă, dar nu au perceput vacuitatea.
 
Acestea nu acumulează karmă negativă, dar pentru că încă nu si-au eliminat karmele negative din viețile trecute, ele trăiesc în continuare în samsara.
 
Ca rezultat al acestui fapt, atunci când li se va termina karma de a mai trăi în aceste lumi, ele vor cădea direct în infern, deoarece forțele karmelor negative se intensifică.
 
Pentru a avea suficientă putere de a depăși forța de gravitație a karmelor negative va trebui să percepem vacuitatea în direct. Mintea noastră va trebui să fie amestecată cu înțelepciunea, și nu să rămână dominată de ignoranță.
 
Dar când vom ajunge în această situație, toate karmele bune pe care le vom acumula nu vor fi suficient de puternice.
 
Deci, în aceste lumi ființele nu acumulează karma negativă, ci karma pozitivă. Pe de altă parte atunci când noi facem o faptă negativă, o faptă rea, karma pe care o strângem este neagră.
 
De ce i se spune neagră? Deoarece esența ei este neagră, în sensul că fapta rea ne va aduce în viitor suferință. Karma neagră este karma care se acumulează numai în lumea dorințelor.
 
2. Karma albă
 
Karma albă în limba tibetană este:
Karpoy le
 
Karpoy = alb
Le = karma
 
Bineînțeles ca o faptă bună ar trebui să fie o faptă albă. Dar nu este așa. Binefacerile pe care le facem nu sunt karma albă.
 
Ca sa fie karma albă, ființa care o colectează trebuie să fie în afara lumii dorințelor. Numai ființele din lumea formelor și din lumea fără formă pot să acumuleze karma albă, faptele lor sunt albe.
 
Rezultatul karmei albe este plăcerea. Esența karmei albe este albă deoarece cel care o strânge, nu suferă în momentul când face fapta. Și cu toate astea într-un târziu aceste ființe vor trebui să moară.
 
Atunci când noi facem un act bun suferim pentru că însăși existența noastră este suferință. Cu fiecare clipă corpul nostru îmbătrânește, se slăbește, suntem mai puțini sănătoși. Energiile care ne-au adus în această lume sunt în continuă degradare. Chiar și atunci când înfăptuim ceva bun, suferim.
 
3. Karma mixtă
 
Al treilea tip de karma este karma mixtă:
Karnak drepa
 
Kar înseamnă alb
Nak înseamnă negru
Drepa = mixt/amestecată
 
Ce înseamnă karma mixtă? Karma mixtă este karma acumulată atunci când facem o faptă bună.
           – latura albă a karmei provine din faptul că actul bun a fost făcut cu motivație pură. Motivația de a ajuta pe celălalt, de exemplu.
          – latura neagră a karmei provine din faptul că mintea noastră este plină de ignoranță, datorită faptului că trăim în lumea suferinței.
 
Rezultatul acestei karme este alb, adică plăcerea. Esența ei este neagră datorită faptului că mintea și corpul suferă în timpul efectuării faptei.
 
În lumea dorințelor, karma acumulată este ori mixtă ori neagră.
 
Karma pură
 
Mai există o noțiune, și anume:
Sak me kyi le
ཟག་མེད་ཀྱི་ལས།
 
ceea ce înseamnă karma pură.
 
Ea este diferită de tipurile de karma despre care am vorbit pentru că ea are rolul de a curăța karmele negre şi albe.
 
Dacă vă mai aduceți aminte de nammin, ceea ce înseamnă rodirea, acest tip de karma nu are acest aspect de nammin, de rodire.
 
În textul lecturii cursului 5 scrie, karma pură înlătură karma neagră și karma albă. Iar aici se ridică întrebarea: de ce vrem să înlăturăm karma albă? După cum știm, karma albă ne aduce numai rezultate bune. Care este problema karmelor albe? Răspunsul la aceste întrebări vor fi date în următoarele lecții.
 
Calea karmică
 
Vom vorbi în continuare despre calea karmică sau calea de acțiune.
 
Calea karmică în limba tibetană este:
Le kyi lam
ལས་ཀྱི་ལམ།
 
Pentru că o cale karmică să fie completă ea va trebui să aibă patru componente. Toate aceste detalii vin de la Maytreia prin maestrul Asanga.
 
Cele patru componente care fac karma să fie completă:
 
1.Prima componentă este obiectul implicat, el se numește bază
 
Shi
གཞི།
 
Shi înseamnă bază.
 
Ce înseamnă baza unei acțiuni karmice? De exemplu, în cazul unui act de crimă, obiectul este persoana ucisă. Orice acțiune are un obiect.
 
Într-o lecție trecută am vorbit de importanța obiectului.
– părinții sunt obiecte karmice foarte importante,
– Lama, învățătorii, sunt obiecte karmice foarte importante. Orice profesor spiritual este foarte important.
 
Motivul pentru care se pune atât de mult accent pe obiect, se datorează karmei care este extrem de puternică atunci când acțiunea este față de un obiect important.
 
Când am vorbit despre generozitate, am spus că generozitatea față de un Lama nu este aceeași cu generozitatea față de cineva care nu este Lama.
 
A da cuiva care suferă, este cu mult mai intens din punct de vedere karmic decât a da cuiva care nu suferă. A fi darnic față de o ființă umană este mai puternic decât a da unui animal.
 
2. A doua componentă a căii karmice sau a acțiunii karmice este:
Sampa
བསམས་པ།
 
ceea ce înseamnă gând, adică gândul implicat într-o acțiune. Această noțiune include și alte elemente cum ar fi intenția sau motivația.
 
3. A treia componentă este:
Jorwa
སྦྱོར་བ།
 
ceea ce înseamnă a săvârși fapta. De exemplu, intenționez să omor pe cineva, voi lua cuțitul și merg să-l omor. Aceasta înseamnă a executa. Și asta și la bine și la rău. În ebraică se spune: „calea spre infern este pavată cu intenții bune”, adică chiar dacă avem intenții bune nu este același lucru cu a face cu adevărat fapta, nu este aceeași karmă. A gândi de a omorî pe cineva este mai puțin grav decât acțiunea de a merge și de a-l răni.
 
4. A patra componentă a căii karmice este:
Tartuk
མཐར་ཐུག།
 
ceea ce înseamnă finalizarea faptei.
 
Dacă am mers să omor pe cineva, să spunem l-am înjunghiat cu cuțitul, dar nu am reușit să-l omor, asta înseamnă ca nu mi-am finalizat fapta, acțiunea. Aceasta este o karmă un pic mai puțin severă decât karma când l-am omorât cu adevărat. Se spune că acțiunea este finalizată atunci când omul este mort.
 
Gândurile din spatele acțiunii
 
În continuare vom vorbi mai pe larg despre sempa, adică despre gând.
 
 
Sempa are trei elemente:
 
a. identificarea corectă a obiectului.
Ma trul ma
མ་འགུལ་བ།
 
Exemplul pe care îl voi da apare în lectura cursului 5. Dacă am intenționat să-l omor pe Ion şi l-am omorât pe Costel, asta înseamnă că am greșit în identificarea persoanei.
 
Karma acestei fapte este mai puțin gravă decât karma în care am intenționat să omor și am dus fapta până la capăt.
 
Și invers, dacă am făcut cuiva un serviciu dar nu am știut că el este un mare Bodhisattva sau un mare Lama, deci nu l-am identificat corect, karma pe care o acumulam este pozitivă dar nu la fel de puternică ca si karma acumulată față de un obiect identificat corect.
 
b. gânduri rele/ afecțiuni mentale.
Nyun mong
ཉོན་མོངས།
 
înseamnă afecțiune mentală sau gând dăunător, gând rău. Cu alte cuvine ce se petrece în mintea noastră în timp ce acționăm. În limba sanscrită se spune klesha.
 
Când merg și ucid pe cineva din ură sau furie, karma pe care o acumulez este cu mult mai puternică decât cea pe care a acumulat-o când a omorât de dragul sportului.
 
Cu cât vom fi mai intens implicați emoțional într-o acțiune, cu atât afectează mai mult karma.
 
La fel se petrece și atunci când este vorba de fapte pozitive. De exemplu, serviciul pe care îl fac unui Lama, cu mult devotament si iubire, karma faptei este foarte puternică.
 
c. Motivaţia
 
Al treilea element foarte important este:
Kun long
ཀུན་སློང།
 
ceea ce înseamnă motivație.
 
Cele trei otrăvuri
 
Ce ne motivează sau ce ne determină să facem ceva negativ?
Dacă vă aduceți aminte, am vorbit într-o lecție trecută despre cele trei otrăvuri, care sunt:
          1. Dorința, pofta, pasiunea, ce provin din ignoranță.
          2. Aversiunea.
          3. Ignoranța, din care provin primele două.
 
În lectura cursului 5, se discută pe tema celor zece precepte și care este otrava care se activează în momentul sunt încălcate.
 
De exemplu, în cazul furtului, otrava care se activează este dorința ignorantă. Atunci când doresc un lucru care aparține altcuiva, din lipsa neînțelegerii de ce acela are un lucru bun și eu nu am, mă va determina să fur.
 
Sunt fapte care sunt motivate de dorință, sunt fapte motivate de aversiune, ignoranța participând în toate. Sunt, de asemenea fapte motivate de toate cele trei otrăvuri.
 
Karma cetățeanului care sprijină o acțiune militară
 
În Abhidharmakosha, sunt prezentate câteodată discuții legate de situații etice, cum ar fi: dacă vreau să elimin pe cineva, și știu că este ceva rău să omori, voi plăti pe cineva care să-l omoare în locul meu. Am finalizat calea karmică făcând acest lucru?
 
Abhidharmakosha se referă la acest punct în contextul unei acțiuni militare.
 
Se întreabă așa: Ce se întâmplă dacă eu trăiesc într-un stat care deține armată, iar aceasta acționează violent împotriva altei populații sau se luptă cu altă armată?
 
Eu nu fac parte din cadrul militar dar sunt de acord ca armata să meargă “să facă ordine”. Și în consecință, ea merge și face ordine, dar și ucide oameni. Am acumulat karma negativă? Abhidharmakosha răspunde că da. Și mai mult, spune următoarele:
 
Mak lasokpar dun chik chir tamche jepapo shin den
 
Mak înseamnă război,
La sok par = şi aşa mai departe,
Dun chik = lege
Chir = deoarece
Tamche = toţi
Je pa po = execută
Shin den = ei sunt că
 
În caz de război sau orice altă activitate, legea este aceeași și pentru cei ce sprijină cât și pentru cel ce execută.
 
Dacă sprijin o acțiune, am acumulat exact aceeași karma negativă pe care o acumulează cel care apasă pe trăgaci.
 
A te opune dar fără violență
 
Se ridică întrebarea dacă este bine să ne împotrivim acțiunilor violente. Răspunsul este da, este de datoria noastră să ne opunem unor acțiuni violente.
 
Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne răzvrătim sau să nu mai plătim taxe statului – va trebui să facem tot ce putem pentru a ne asigura că intenția noastră este clară, numai prin mijloace pașnice se poate evita războiul.
 
Revoltele sau acțiunile agresive nu sunt bune. În măsura posibilităților noaste, ne vom folosi de mijloace pașnice pentru a preveni actele de violență.
 
Bineînțeles că vom reuși sau nu, acest lucru depinzând de karma pe care o avem, dar asta nu înseamnă că trebuie să stăm și să nu facem nimic. Ceea ce trebuie făcut este să ne exprimăm intenția și opinia în mod direct și explicit.
 
Prețul karmic al mâncărurilor gurmét
 
Există restaurante în care se servesc homari sau raci, și pentru ca să fie proaspeți îi păstrează vii în acvarii. Când sunt comandați homari de către clienți, încă de vii, ei sunt puși pe gheață, și apoi aruncați în apă clocotită, pentru ca să-și păstreze gustul bun.
 
Khen Rinpoche s-a referit la gravitatea acestor situații, spunând că oamenii condamnă acele creaturi la infernul rece sau cald încă de vii.
 
Cei răspunzători de aceste masacre, vor suferi enorm după moartea lor. Ei vor coborî direct în infernul rece sau cald. De ce este relevantă această situație?
 
Pentru că se pune întrebarea ce se întâmplă dacă eu voi merge la un asemenea restaurant și voi comanda să mi se aducă o porție de raci? Răspunsul este exact la fel ca și în fraza pe care am v-am dat-o. Dacă voi comanda mâncare într-un astfel de restaurant, voi fi părtașă la aceste fapte, de aceea voi acumula exact aceeași karmă grea pe care o acumulează și bucătarul.
 
De ce karma celui care ucide din furie, este mai grea decât a celui care ucide cu sânge rece?
 
Răspunsul este următorul: cu toate că cel care ucide cu sânge rece nu are emoții puternice, fapta lui denotă ignoranță crasă și nerespectarea legilor karmice. Nerespectarea legilor karmice lasă amprente extrem de puternice în conștiință. În ambele cazuri se acumulează karma negativă puternică.
 
Revenind la emoția care însoțește fapta, amprenta pe care o lasă pe banda de imprimare karmică, este cu mult mai adâncă; energia ei fiind cu mult mai intensă. De aceea, se spune despre karma care se acumulează în urma unui act care este însoțit de sentimente puternice că este foarte intensă.
 
Psihologii, cei care fac reclame, cunosc acest lucru. Cel care vrea ca reclama lui să aibă succes, va încerca să afecteze nivelul emoțional al clientului, să-i stârnească cât mai multe emoții intense. Cu cât sentimentul este mai intens cu atât amprenta va fi mai adâncă.
 
Deosebirea dintre karmă și calea karmică
 
Să vedem acum care este deosebirea dintre karma şi acțiunea karmică. Există trei situații:
           1. Lucruri care sunt karmă și nu sunt cale karmică,
           2. Lucruri care sunt cale karmică dar nu karmă,
          3. Lucruri care sunt și karmă și cale karmică.
 
1. Ce poate fi acel lucru care este karma dar nu și cale karmică?
 
Un exemplu este gândul, un simplu gând care poate fi unul și neutru. Gândul în sensul că decid să fac ceva. Acesta este karma și nu cale karmică pentru că nu are cele patru componente pe care le-am denumit, ale căii karmice.
 
Pot aici să apară mici confuzii, adică să se creadă că dacă nu am trecut prin toate etapele unei acțiuni karmice, adică identificarea corectă a obiectului, motivația, executarea și finalizarea ei, aceasta nu este karma. Da, gândul este karma care se înregistrează pe banda karmică, dar nu și cale karmică.
 
Ca și radiațiile de mică intensitate care acumulează dezastre
 
Cu toate că nu facem fapte grave, ucidem sau furăm, tragedia este ca mintea noastră este plină de gânduri necurate. Și chiar dacă nu facem ceva concret, aceste gânduri sunt ca radiația radioactivă de mică intensitate care se acumulează în timp.
 
Dacă avem, de exemplu gânduri de gelozie, chiar dacă nu am făcut sau spus ceva în această direcție, orice astfel de gând este karma care se adună. Dacă avem în mod frecvent gânduri de gelozie, ele vor intra în obișnuința noastră, fapt care va crea o amprentă foarte puternică.
 
Dacă această amprentă va ajunge să fie dominantă în mintea noastră, ne poate determina să ne naștem în viața următoare în lumea spiritelor. Deci chiar dacă nu am finalizat calea karmică, aceste lucruri acumulează karma.
 
2. Ce poate fi acel lucru care este karma și calea karmică?
 
Karma care este și cale karmică sunt considerate a fi încălcările primelor șapte precepte.
Lu – ngak dun
Lu – ngak dun
 
Lu înseamnă corp
Ngak = vorbire
Dun = şapte
 
Adică cele șapte legate de corp și de vorbire: crima , furtul, comportamentul sexual neadecvat, minciuna, vorbirea dezbinătoare, vorbirea dură, vorbirea inutilă.
 
La aceste fapte participă gândul (o mișcare a minții adică karma), care mă motivează să fac lucruri, pe care, într-adevăr le fac fie prin vorbă sau faptă (deci acțiune karmică).
 
3. Ce poate fi acel lucru care este cale karmică dar nu este karma?
 
Acest punct este puțin mai dificil. Încălcările ultimelor trei precepte intră în această categorie.
 
Yi kyi sum
Yi kyi sum
 
Yi = minte
Kyi = al
Sum = trei
adică cele trei încălcări ale minții.
 
Al zecelea precept este ignoranța. Ignoranța se află în mintea noastră în permanență, fie că există o mișcare a minții fie că nu.
 
Este mediul în care se găsește tot ceea ce fac și spun. Este ca și oceanul în care înoată peștii. Toate cele patru etape ale căii karmice sunt incluse în el. Deci ignoranța este o cale karmică fără să fie karma în sensul de mișcare a minții.
 
Dacă am obiceiul să râvnesc la bunurile altuia – chiar dacă momentan calea karmică nu este activă: vreau rochia ei – dacă există acest mediu de lăcomie, aceasta este cale karmică fără să fie karma.
 
Atunci când cineva se află în ignoranță, el nu a ales în mod intenționat să fie așa. Este o stare de spirit, în care există permanent.
 
Starea de a râvni, a te bucura de răul altuia sau a fi rău voit, sunt considerate ca fiind niște stări de spirit, care nu sunt neapărat conștiente, care stau în culisele minții.
 
Ele sunt considerate a fi cale karmică deoarece determină mintea să se miște, ceea ce înseamnă karma.
 
Când ne referim la cele trei precepte ca fiind cale karmică si nu karma, ne referim la starea de spirit care le însoțește și nu la partea lor activă.
 
Toate acestea sunt importante pentru a ne completa colecția de binefaceri
 
Scopul acestor studii, de a cunoaște cele patru componente ale căii karmice este de a înțelege ce anume determină karma să fie completă.
 
Cine face lucruri rele și nu-i pasă de karma, pentru el oricum nu este important să știe. Dar este important pentru noi. Dacă dorim să ieșim din lumea suferinței avem nevoie să acumulăm enorm de multe binefaceri.
 
De aceea este foarte important să știm cum să acționăm astfel încât faptele să fie puternice și complete. Este important ca:
          – ele să fie îndreptate spre obiectul corect,
          – să existe o motivație corectă, o gândire bună
          – execuția și finalizarea lor să fie completă.
 
Care este finalizarea unei donații pe care am decis să o ofer Lamei?
 
Finalizarea este bucuria de a face o faptă bună. În budism, este obiceiul de a se spune: „recunosc că am făcut o faptă bună, știu că ea îmi acumulează karma pozitivă și ca să pot să-mi sporesc această karmă, o voi dedica bunăstării mele și bunăstării celuilalt și mă voi bucura de ceea ce am făcut”.
 
Toate aceste vorbe semnifică înțelegerea legilor karmice și a vacuității, înțelegerea ca această faptă îmi va aduce în viitor un rezultat bun, și sunt bucuros că am acționat așa.
 
Dacă vom începe să spunem: “ah, cât de bun sunt, cât sunt de talentat, cât sunt de deștept, deja am căzut în capcana egoului”. Este modul în care ne întărim egoul.