Explicațiile celor 10 jurăminte de eliberare

 

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

 

În tradiția noastră, cei care iau jurămintele de refugiu, le iau și pe cele de eliberare. Vom trece repede peste ele, pentru că vă veți obliga să le păstrați. La fel, dacă luați jurămintele Bodhistattva trebuie să le luați și pe cele de eliberare personală. 

1. A nu ucide. 

A nu ucide nici o ființă vie. Acest jurământ este inclus și în cele de refugiu. A vătăma viața este antiteza refugiului.

 

2. A nu fura.

A nu lua nimic de valoare. În budism, valoarea este considerată ca fiind peste ”un sfert de Karshapana”.

Karshapana se referă la monedele vechi indiene din secolele VII și VI î.Hr., care erau bucăți metalice neimprimate și ștampilate a căror valabilitate depindea de integritatea persoanei care le autentifica.

Poate să fie la noi să zicem 1 leu.

Deci, orice valorează mai mult de un leu, dacă nu vi se dă permisiunea, nu luați. Acest lucru nu se referă numai la lucrurile materiale.

 

3. Comportament sexual neadecvat.

În special adulterul. A nu lua partenerul altuia. Și în general, de a nu trăda.

De asemenea, orice utilizare a sexualității care rănește. Energia sexuală cu care am fost binecuvântați, este o forță extrem de importantă care ne aduce la iluminare.

De aceea, orice lucru care o alterează, o contaminează, o corupe, va crea un imens obstacol pe calea spre iluminare. Și spre părerea noastră de rău, comportamentul sexual inadecvat este foarte răspândit în zilele noastre, pentru că nu există o înțelegere profundă a acesteia.

Deci, sexualitatea nu trebuie folosită niciodată ca o scuză sau ca un mijloc sau ca o cauză care să provoace altora suferință sau să-i rănească.

 

4. A nu minți.

Acest lucru înseamnă a nu lăsa altuia impresie greșită.

Dacă noi avem o anume imagine asupra realității, celălalt o poate înțelege altfel.

Cu alte cuvinte, în discuțiile noastre cu celălalt, atunci când intenționat prezentăm o imagine care nu este în concordanță cu a celuilalt, o imagine care ne favorizează, înseamnă că mințim.

Există multe căi sofisticate și subtile de a minți.

 

5. A nu dezbina.

Dacă atunci când vorbesc cu persoana A despre o altă persoană B, iar rezultatul vorbelor mele l-a făcut pe A să se îndepărteze de persoana B, asta înseamnă că i-am dezbinat pe cei doi, i-am făcut să se îndepărteze unul de celălalt.

Mi-am făcut un selfie pe banda karmică, ca cineva care desparte.

Fapt care îmi va aduce mari necazuri în viitor, deoarece karma se intensifică.

 

6. A nu vorbi dur, necuviincios.

Asta însemnă țipete, mustrări, blesteme.

Orice lucru care nu este spus frumos, amabil, plăcut.

În limba ebraică este o expresie: ”cuvintele înțelepte trebuie auzite în pace”.

 

7. A nu vorbi fără rost, inutil, fără sens.

Orice discuție care ne irosește timpul este de evitat.

Viața noastră este mult prea importantă pentru a ne o risipi pe lucruri fără sens, scopul nostru este de a face lucruri semnificative în viață, de a ajunge la iluminare.

Deci orice risipă de timp, nu numai că diminuează din timpul nostru prețios care și așa nu se mai întoarce, ci și creează lipsă de seriozitate, a faptului că nu suntem în stare să facem calea.

Este nevoie de multă, multă seriozitate pentru a finaliza calea.

 

8. A nu râvni. 

Să nu fim invidioși, să ne bucurăm de succesul celuilalt.

Gândurile de invidie, de pizmă, de ciudă sunt boli pe care le avem cu toți.

De aceea, este foarte important se ne folosim de carnețel pentru a ne putea surprinde când ne vin aceste gânduri și de a le înfrâna repede, pentru că ele produc multă suferință.

Ele sunt total opuse căii spre iluminare.

 

9. A nu avea rea voință, a nu ne bucura de răul celuilalt. 

Este opus numărului 8, pentru că aici ne bucurăm când cineva nu reușește, ne bucurăm de necazul lui.

Cu toții avem astfel de gânduri, fie că sunt față de cei pe care-i cunoaștem, fie că nu.

Avem o minte bolnavă, toți producătorii de știri își câștigă existența de pe urma noastră, difuzând știri despre necazurile și tragediile altora.

De ce trebuie să auzim despre tragediile altora, pe care nici măcar nu-i cunoaștem?

Pentru că oamenilor le place să audă astfel de lucruri. Se bucură – ”ah, ce noroc că mie nu mi sa întâmplat asta!”.

 

10. Concepția greșită.

Ea reprezintă baza pe care stau toate aceste lucruri. Faptul ca tot ceea ce experimentăm vine din semințele proprii. 

Dacă vom reuși să o eliminăm, toate lucrurile despre care am discutat până acum nu vor mai avea loc.

Dar pentru aceasta va trebui să ne aducem mereu aminte de ea, de concepția corectă.

Explicațiile celor 12 jurăminte de refugiu

 

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

 

 

1. Primul jurământ spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Buddha, încetez să mă mai refugiez în obiectele lumești.

În permanență ne refugiem în obiectele lumești, credem că dacă obținem job-ul dorit o să ne fie bine, sau partenerul dorit, sau casa dorită, vom fi satisfăcuți.

Primul jurământ merge și mai departe, el spune: ok, te poți bucura de tot ceea ce este bun în viața ta, dar nu căuta în ele refugiu, pentru că orice obiect care vine din karma va trebui mai devreme sau mai târziu, se degradează, este efemer.

Aceasta este natura karmei, vine și pleacă, urcă sau coboară. Întotdeauna a fost  și va fi așa.

 

2. Jurământul doi spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Dharma, mă oblig să nu mai rănesc nici o ființă vie.

Diferența dintre acest jurământ și cel din grupa jurămintelor de eliberare este: ”nici o ființă vie”, fie că ființă umană sau nu, deja născut sau încă nenăscut.

De ce? Toată calea pe care o facem este să ieșim din suferință. Este imposibil să ieșim din suferință atâta timp cât rănim alte ființe.

Dacă omorâm țânțarul care ne bâzâie, ne asigurăm de venirea altora asupra noastră. În cazul oamenilor, dacă credem că ne-am eliminat inamicul care ne amenința, și vom trăi liniștiți, este doar o iluzie. Inamicii se vor metamorfoza, vor veni din altă țară și se vor înmulți. De ce? Pentru că semințele de vătămare a vieții încă se mai află în curentul nostru de conștiință și sunt active.

Acest jurământ spune: ”dacă înțelegi că Dharma scoate făpturile din suferință, a face rău oricărei creaturi vii, contrazice complet Dharma.

 

3. Jurământul trei spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Sangha, voi evita de a mai avea legături strânse cu persoanele care nu cred în cale.

Ce înseamnă că voi evita de a avea legături strânse cu persoanele care nu cred în cale? Asta înseamnă că acum vom divorța? Nu, nu acesta este sensul acestui jurământ! Sensul este de a păzii cu multă grijă proaspăta și fragila concepție asupra vieții pe care a-ti dobândit-o și pe care o începeți să vi-o dezvoltați. Dacă locuiți cu cineva care nu este pe cale și nu a luat jurămintele, bineînțeles că nu o să mergeți să locuiți în altă parte, ci vă veți păzi mintea, adică nu veți permite minții voastre, a concepției voastre să se apropie de a lui.

Nu vă va fi ușor, de aceea este nevoie de grupuri care sprijină și învață împreună. Nu numai mintea noastră este așa cum este, cu toții suntem la fel, iar noi doar acum începem să ieșim din această stare.

Acest jurământ, vine să ne reamintească că trebuie să ne păzim cu multă atenție  mintea, să ne păzim noua concepția care înțelege karma și vacuitatea.

 

4. Jurământul patru spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Buddha, voi trata orice reprezentare a lui Buddha, indiferent de calitatea artei sau de calitatea materialului, ca pe însuși Buddha.

Dacă vă veți comporta cu lipsă de respect, cu dispreț în mod fizic, cu vorba sau cu gândul față de orice reprezentare lui Buddha, față de această entitate incredibilă care reprezintă iubirea necondiționată, compasiunea infinită, atotcunoașterea și abilitatea de a ajuta orice ființă vie, vă subminați obiectivele, vă deteriorați idealul pe care-l căutați.

Respectul față de orice reprezentare a lui Buddha nu este pentru că statuia sau fotografia este sfântă, ea în sine, ci pentru că ea reprezintă șansa noastră de a ieși din suferință.

De fiecare dată când voi vedea o astfel de reprezentare, indiferent de cine a realizat-o și de calitatea ei, voi fi pioasă față de ea. Și de fiecare dată o voi asocia cu locul la care tind să ajung. Când vom vedea astfel de obiecte, le vom trata cu respectul cuvenit, și nu le vom așeza pe podea, sau le vom arunca la gunoi. Chiar și orice material dharma, nu se lasă pe podea.

 

5. Jurământul cinci spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Dharma, voi trata orice material scris, începând cu orice literă scrisă, etc., ca Dharma însăși.

Acest jurământ spune, că orice carte de dharma pe care o vedem, chiar și dacă ea este scrisă într-o limbă străină pe care nu o cunoaștem, o vom trata cu respect.

Deci, ne vom referi la orice carte de Dharma ca la o carte sfântă, nu pentru că foile sau cerneala de tipar sunt sfinte, ci pentru că ea reprezintă înțelepciunea pe care dorim să o realizăm în inimile noastre, pentru a numai suferi, și pentru ai învăța și pe alții să nu mai sufere.

 

6. Jurământul șase spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Sangha, voi trata chiar și o bucată din roba aurită ca pe Sangha însăși.

Comunitatea de călugări budiști reprezintă teoretic Sangha, chiar dacă ea este formată din călugări începători, sau care fac parte dintr-un curent mai jos decât al nostru. Oricine care poartă roba de călugăr reprezintă pentru noi pe cei care au perceput vacuitatea.

Pe cel care poartă robă, îi dăm tot respectul cuvenit, pentru că el reprezintă comunitatea în care se învață înțelepciunea lui Buddha, și pe cei care ne pot îndruma.

Observați că toate aceste jurăminte ne ajută să ne consolidăm cât mai mult posibil imaginile mentale din curentul nostru de conștiință, pentru că întreaga noastră lume este o proiecție din cadrul imaginilor noastre mentale. Toate acestea dorim să le păzim cu strășnicie, pentru că ele ne vor scoate din suferință.

 

7. Jurământul șapte spune

A merge la refugiu iar și iar, în timp ce-mi reamintesc de înaltele calități ale obiectelor de refugiu.

Despre acest lucru am vorbit deja, acest jurământ spune ca atunci când ne-am întors la treburile noastre zilnice, și se întâmplă ceva neplăcut, ne aducem aminte că situația se datorește semințelor karmice pe care le ați plantat și care acum pocnesc. Cu alte cuvinte, a merge la refugiu, înseamnă a ne aminti de vacuitatea situației.

 

8. Jurământul opt spune

Pentru a-mi aminti de binefacerile lor, voi oferi obiectelor de refugiu, prima mea înghițitură de mâncare sau băut.

Aici, trecem la comportamentul nostru care să ne întărească imaginile mentale, deci dăruim ofrandă. De fiecare dată când vom începe să mâncăm, vom oferi prima înghițitură lui Buddha, Dharma și Sangha. Este binecuvântarea pe care o facem.

Și din nou ne întoarcem și spunem, că dacă nu înțelegem vacuitatea, toate acestea pot părea ca reguli religioase neclare. Fiecare jurământ vine să întărească dintr-un alt unghi, și din alt unghi aceste imagini mentale, pentru a deveni întruchiparea lor.

Dacă ne aflăm pe calea Dharmei, atunci când vom mânca, nu vom mai gândi că ne hrănim corpul fizic din carne și oase, pentru că și așa o să moară. Mai mult de atât, acest lucru nu justifică uciderea animalelor pentru a le mânca carnea doar ca noi să ne hrănim. Deci, ne vom gândi că singurul motiv pentru care mâncăm este ca să avem forța necesară de a practica, pentru a ajunge la iluminare. Iar dacă mâncăm, este pentru a ajuta ființele să nu mai sufere. Deci, dedicăm mâncarea în acest scop. Mâncarea noastră va deveni acum încă un act care ne întărește calea spre iluminare.

 

9. Jurământul nouă spune

Să-i încurajez și pe alții să-și ia refugiul.

Ce înseamnă acest lucru? Acest lucru nu înseamnă misionarism, budiști nu sunt de acord cu așa ceva, ci este încurajată învățătura Dharma, de a-i învăța pe alții care sunt pregătiți să audă dharma. Singurul scop în discuțiile simple, este de a ne conecta cu oamenii, ca să vedem dacă îi putem ajuta cu dharma. Și întotdeauna îi putem ajuta, direct sau indirect. Dacă simțiți că oamenii sunt interesați să asculte, învățați-i, și dacă vedeți că după trei fraze ale voastre, celălalt schimbă subiectul, și vorbește de ce veți face mâine seară, opriți-vă, nu încercați de a forța lucrurile. Iar dacă ei nu vor să audă, nu mai spuneți nimic, ci comportați-vă ca un Buddha. Fiți Buddha.

Jack Kornfield (este un autor și profesor american de renume în mișcarea vipassana în budismul american Theravada. Sa antrenat ca, călugăr budist în Thailanda, Birmania și India. El a predat meditația la nivel mondial din 1974 și este unul dintre profesorii importanți care au introdus practica budistă Mindfulness în Occident). Acesta povestește despre o tânără care se întoarse acasă din Tailanda după ce se călugări-se. Părinții nu erau de loc mulțumiți de schimbarea fiicei lor. Tânăra nu mai dorea să se mai uite la televizor, nu mai bea bere. Părinții nu se așteptau la așa ceva. Tânăra povestește :” faptul că am devenit budistă nu era pe placul părinților mei, începură să apară frecușuri în familie. Singurul lucru care le-a plăcut a fost, că sunt un Buddha”. Nimeni nu o să se plângă de faptul că ne purtăm ca un Buddha. Aceasta este calea pe care budiști o încurajează, de a aduce dharma în viața oamenilor, fără a spune un cuvânt.

 

10. Jurământul zece spune

A merge la refugiu de trei ori dimineața și de trei ori seara , gândindu-mă la binecuvântarea acestuia.

Acest jurământ îl țineți când spuneți: ”până la iluminarea mea, mă refugiez…”, punând accent pe semnificația obiectelor de refugiu. Bineînțeles că nu vom îndruga aiurea cuvintele sfinte, acest lucru este forma cea mai grea a vorbiri inutile. Este ca și când am lua medicamentul ultim și l-am coborî la cel mai jos nivel – la vorbe goale.

Majoritatea dintre cei care practică rugăciunile zilnic, nu prea se mai gândesc la ceea ce spun. Deci, aici ne oprim din a mai spune rugăciunea ca pe niște vorbe goale, și o vom rosti cu intenție. Nu va fi ușor la început, dar merită efortul.

 

11. Jurământul unsprezece spune

În fiecare activitate făcută, îmi pun toată nădejdea în obiectele de refugiu.

Asta nu înseamnă că acum va veni Buddha și ne va salva din necazurile în care suntem. El nu va veni. A ne pune nădejdea în obiectele de refugiu, înseamnă a ne pune nădejdea în înțelepciunea karmei și a vacuității, și în aplicarea ei în situația noastră actuală.

În orice situație în care ne găsim, plăcută sau nu, trebuie să ne reamintim mereu că întreaga noastră lume este o proiecție din semințele noastre mentale, pe care le-am plantat în urma oricărei acțiuni făcute ( prin faptă, vorbă sau gând, în special cu gândul) și a reacțiilor noastre față de ea.

 

12. Jurământul doisprezece spune

A nu renunța cu nici un preț la cele Trei Diamante, orice s-ar întâmpla și nici măcar ca gest.

Care este sensul cuvintelor ”Cu nici un preț”? Vine cineva și ne pune pistolul la tâmplă și ne amenință: te împușc dacă nu renunți la cele Trei Diamante! Poate cineva să ne forțeze să renunțăm la cele Trei Diamante? Toate acestea sunt în gândurile noastre și nimeni nu ne poate forța să renunțăm la gândurile noastre.

Deci, acest jurământ vine să accentueze cât de prețioase și de importante sunt acestea pentru noi. El accentuează faptul că cele trei Diamante sunt cu mult mai importante și decât viața noastră actuală, pentru că ea vine din karma și din afecțiunile noastre mentale. Numai încrederea noastră în cele Trei Diamante ne poate scoate din suferință, de aceea ele sunt mai importante decât orice lucru material care ni se pare că ne aduce beneficii în viață.

Dacă cineva vă face plăcere sau vă dă ceva bun, bucurați-vă din toată inima, dar nu vă lăsați înșelați. Bucuria este temporară, trece repede. Aceasta este natura lucrurilor materiale.

Ce înseamnă ” nici măcar ca gest”? Asta înseamnă, a nu face asta nici din glumă, nici ca aluzie. Jurământul spune : ”faceți aceste Trei diamante să fie cele mai importante”.

Lecția 4 – ACI 8

   Cursul 8
                          Moartea și tărâmurile de existență
                Nivelul 2 de cunoștințe superioare (Abhidharma)

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
         traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
     Lecția 1

Lecția 4

  Lumea oamenilor

    Această lecție se va ocupa de lumea oamenilor și a zeilor.  

    Primul Panchen Lama 

    Materialul acestei lecții a fost preluat dintr-un text scris de Primul Panchen Lama, Lobsang Chuki Gyeltsen.  

 Principalul comentator al acestui curs este Primul Dalai Lama, dar acum vorbim de Primul Panchen Lama. Acestea sunt linii paralele. Pe măsură ce Dalai Lama îmbătrânește, Panchen Lama este tânăr. Pentru că aceasta nu este o relație biologică, atunci când Panchen Lama părăsește lumea, până când i se descoperă noua încarnare și până va crește și se va maturiza, în tot acest timp Dalai Lama este cel care este înscăunat. După ce Dalai Lama moare, atunci liderul va fi din linia Panchen Lama, apoi se schimbă din nou. În zilele noastre, chinezii îl țin captiv pe tânărul Panchen Lama, dar așa a fost până acum.

    Primul Panchen Lama a fost un o persoană remarcabilă. A scris multe, multe texte Lam Rim, Tantra, și de asemenea multe poezii. El a trăit până la vârsta de 92 de ani, între anii 1570 – 1662, o viață foarte lungă pentru tibetani în acea perioadă. Toți discipolii lui au murit înaintea lui. Gândiți-vă ce sentiment a avut acest mare învățător. A scris mult despre asta. A fost un mare poet. Și poate va veni vremea să-i traducem poeziile în română. A scris poezii despre calea spre iluminare. Una dintre poezii a scris-o la vârsta de 14 ani. Un adevărat Buddha. În ultimi ani de viață, a scris poezii foarte triste, despre bătrânețe și viață, punând mai mult accent în privește această viață. Poezii de o mare frumusețe. 

    Textul de care ne vom folosi acum se numește:

De înseamnă plăcere, dar și ușor.
Lamcale

    Delam înseamnă Calea plăcută sau Calea ușoară. Deci, Delam este calea spre plăcere.

    Textul este Lam Rim. La fel cum este și Lam Rim-ul lui Je Tsongkapa care este prezentat în cursul 1. Aroma lui este foarte tantrică, așa că este nevoie de o anumită pregătire pentru a ajunge la profunzimea lui. De asemenea, ne vom folosi de comentariul asupra Delam, scris de către:

   El este un maestru deosebit de important în tradiția noastră, în special în Tantra. A trăit între anii 1772 până în 1851.

   Ngulchu – înseamnă mercur în limba tibetană și este numele regiunii din care a provenit. Iar Dharma Bhadra este probabil numele lui de călugăr. Acest nume este de fapt un nume în sanscrită, și de aceea ortografia lui este ciudată. Comentariul pe care l-a scris asupra lui De Lam, se numește „Cutia comorilor”.

   Este un mare privilegiu să învățăm de la acești doi mari înțelepți.

 
    Ne motivează să ieșim din Samsara

    Ce este special în acest De Lam, este faptul că Lobsang Chukyi Gyeltsen dorește să ne stimuleze de a ieși din Samsara. De ce suntem încă în Samsara? Pentru că dorința noastră de a ieși din ea nu este suficient de puternică. Numai când vom dori asta foarte mult, numai atunci vom începe să practicăm cum trebuie și să ieșim din ea. Acest lucru nu se va petrece dintr-o dată, pentru că ne-am aflat dintotdeauna în Samsara, și asta este tot ce știm să facem. Samsara este ca mlaștina care ne trage în jos tot timpul.

   Și una dintre misiunile marilor Lama, este să ne motiveze tot timpul să vrem să ieșim din această lume suferindă, pentru că altfel vom fi târâți de plăcerile lumești și moartea ne va înșfăca înainte de a mai putea face ceva. Așa că el vine și ne spune de ce să dorim să ieșim din Samsara și ne descrie suferința care este în ea.

    Cele șase tipuri de suferință umană

    Cuvântul pentru suferință în limba tibetană este:

    Așa că vorbește despre așa-numitul:

 Ceea ce înseamnă „cele șase tipuri de suferință”.

    Veți întâlni acest lucru mult în literatura de specialitate și în cursurile noastre. Întru-unul din capitolele cărții „Grădina”, Geshe Michael descrie foarte frumos aceste suferințe.

    1. În Samsara nu există nimic cert pe care să ne putem baza.

Ngepa – certitudine,
    Mepa – nu există, absența, lipsă.

    Așadar, Ngepa mepa înseamnă lipsa de certitudine sau nu există certitudine.

    Ce înseamnă că nu există certitudine?

    Să ne uităm la relațiile cu cei apropiați sau îndepărtați. Când intrăm într-o relație, intrăm cu multă speranță și afecțiune, și de multe ori ea se dovedește a fi falsă. Fie că este vorba de relația de familie sau de cuplu sau oricare altă relație, speranțele noastre sunt adesea spulberate. De fapt, rar se întâmplă ca speranțele să fie împlinite. Și în general, karma funcționează în detrimentul nostru.

    Și acest lucru nu se întâmplă doar cu relațiile, ci cu tot ce avem:

    – sănătatea se deteriorează, 

    – potența sexuală scade,

    – frumusețea noastră se duce,

    – inteligența noastră scade.    Aceasta este natura karmei, este natura vieții în lumea:

 Karma care este impură. Primele cinci capitole din Abhidharma Kosha se referă la această existență care este complet sub controlul puterilor karmice impure.

    Faptul că ne-am născut, va trebui să murim, chiar dacă vom lua toate vitaminele necesare sau ne vom antrena fizic. Orice relație pe care o începem, ea se va și încheia. Bine sau rău – ea se va termina oricum, chiar dacă vom face totul bine. În cele din urmă ne vom pierde soții; dacă nu înainte de moarte, atunci când vine moartea. Orice lucru pe care îl avem, se va uza. Așa este natura karmei, ea se deteriorează. Cu excepția cazului în care percepem vacuitatea și atunci vom ști cum să ne creăm lumea, și asta este cu totul altă poveste. Altfel nu există nimic fix pe care să-l putem păstra. Totul este într-o continuă schimbare. Și în fizică există legea entropiei, care spune că toate sistemele fizice lăsate liber tind să devină dezordonate. Așa este karma. 

    Ne vom pierde viața, ne vom pierde corpul pe care-l avem și vom pierde orice lucru bun sau rău din viața noastră. Întrebarea este, cu ce le înlocuim, cu un alt lucru rău, sau cu unul bun?

    În viața noastră nu există nicio certitudine. Nu putem spune: „Sunt aranjat în viața”, și ne culcăm pe o ureche. Nu există așa ceva. Dacă avem noroc, Samsara ne va arăta adevărata ei față înainte să fim prea bătrâni sau senili. Dacă nu, vom continua să îndurăm suferința eoni după eoni. 

    Maestrul  Nagarjuna, ne dă parabola broaștei țestoase care trăiește pe fundul oceanului. El este foarte bătrân și la fiecare 100 de ani, urcă la suprafața apei să ia puțin aer. Pe apă se află un colac care plutește. Maestrul Nagarjuna compară șansa de a dobândi o viață umană, cu șansa ca broasca să iasă la suprafață odată la 100 de ani și să scoată capul exact prin colacul care plutește. El dorește să ne arate cât de scăzută este probabilitatea.

    De ce? Pentru că toată această lume în care trăim – este proiecția noastră. Lumea există și funcționează, dar nu așa cum credem noi. Totul este o proiecție a noastră, iar natura ei este să se deterioreze.

    De aceea, îmbătrânim și murim. Mai întâi am avut karma să ne vedem tineri, puternici și frumoși, iar cu timpul karma se deteriorează și ajungem bătrâni și neputincioși. 

    Acesta este primul tip de suferință, nimic în viață nu este cert. Nu există nimic samsaric de care să fim siguri. 

    Nu există nicio persoană, rudă, soț, copil, părinte, casă, cont bancar, sănătate de care să fim siguri. Nu ne putem baza nici pe propriul nostru corp.

    Cine ne va ucide? Corpul nostru. Cel de care ne îngrijim tot timpul. El este cel care ne va trăda. În Samsara nu există nimic sigur. Totul este iluzoriu, dar funcționează. 

    Când pășesc pe podea, am siguranța că ea mă sprijină. De ce mă sprijină podeaua? Podeaua nu mă sprijină ea în sine, ci pentru că am karma care rodește în acest fel în prezent. Și când ea se va termina, ce se va întâmpla? Clădirea se va prăbuși.

    Abhidharma Kosha descrie ce se va întâmpla cu clădirea. Când karma mea s-a terminat, voi vedea podea pe care stau, prăbușindu-se. Pentru că podeaua este proiecția mea. Corpul meu se va descompune atunci când karma care susține întregul corp se va termina.

    Singurul refugiu este cel spiritual

    Pe ce ne putem sprijini? Pe Buddha, Dharma și Sangha.

    Ce este Buddha, Dharma și Sangha? Asigurarea noastră.

    Ele se mai numesc și Cele trei diamante.

    Diamantul Buddha

    Diamantul Buddha nu este statuia sau fotografia lui Buddha. El nu este nici Gautama Buddha, cel care a trăit în India acum 2500 de ani – el a fost manifestarea lui Buddha, o reprezentare a lui Buddha. Ce este Buddha? Buddha este o entitate iluminată, o ființă care a dobândit înțelepciunea vacuități și care și-a dezvoltat compasiunea la nivel maxim, ajungând la plăcerea sublimă.

    Diamantul Dharma

    Diamantul Dharma nu este cartea sau lecția de Dharma și nici cuvinte. El este realizarea învățăturii și a cuvintelor în inima practicantului. Și ce înseamnă această realizare? Este eliminarea afecțiunilor mentale și dobândirea înțelepciunii vacuității. Pot avea încredere în el. De ce? Pentru că dacă voi realiza aceste lucruri, atunci voi ști cum să ies din suferință. Eu însămi voi ști cum să elimin orice suferință și să-mi aduc toată fericirea. 

    Diamantul Sangha

    Diamantul Sangha reprezintă pe cei care au perceput vacuitatea. Ei nu sunt încă Buddha, dar sunt Arya, și ne pot îndruma spre această experiență. Ceea ce dorim este ne apropiem de ei, să rămânem în preajma lor, pentru că aceasta este cheia noastră pentru fericire.

    Sangha are mai multe sensuri, dar aici ne folosim de această semnificație care este supremă. Sangha este, de asemenea, un grup care studiază Dharma. 

    Atunci când ne prosternăm la Buddha, Dharma, Sangha, ne prosternăm la înțelepciunea și compasiunea care ne eliberează din suferința, și pe noi și pe ceilalți. Cu alte cuvinte, ne refugiem în această aspirație de a dobândi înțelepciunea care să ne elibereze.

    Jurămintele de refugiu – angajarea pe calea spirituală

    Este o mare diferență între a auzi despre această cale și să ne angajăm la ea. Ce înseamnă să ne angajăm pe această cale? De a lua jurăminte. Acest angajament spune: „Mă angajez de acum înainte să-mi pun toată încrederea pe calea spirituală, pe concepția asupra lumii care mă va elibera din suferință”. Așa că voi căuta să înțeleg această cale, să o învăț, să o aplic și să o practic. Și treptat mă purifică.

    Pentru cel care ia un astfel de jurământ, puterea acestor lucruri pe care le aude acum, va deveni cu mult mai intensă.

    Când jurământul, a fost luat el rămâne pe fundal. Chiar dacă în prezent spălați vasele și poate nu vă gândiți la aceste lucruri, acesta acționează din fundal tot timpul. Este ca și când mintea ar fi îmbibată de acest angajament. El dă forță oricărui lucru pe care le facem. Iar în fiecare moment, vom acumula multă karma bună, spre deosebire de cel care nu și-a luat jurământul. Este ca și cum am ieși cu cineva fără să avem vreo obligație, spre deosebire de a ne căsători cu el. Este cu totul alt nivel. Oricine poate lua jurămintele de refugiu. Ele se iau o singură dată în viață.

    2. Niciodată nu suntem satisfăcuți.

Ngom mi-shepa înseamnă nu putem fi satisfăcuți.

    A nu fi niciodată satisfăcut este unul dintre blestemele existenței umane. Și dacă credeți că nu aveți asta, înseamnă că nu v-ați uitat suficient de bine. Această formă de suferință are niveluri diferite. Este adevărat, că există oameni care sunt mai tot timpul mulțumiți și alții mai puțin mulțumiți. Dar, chiar și cei care sunt mulțumiți tot timpul, sunt atinși puternic de această afecțiune mentală.

    De ce ne sculăm din pat? De ce mergem să mâncăm? Pentru că nu suntem satisfăcuți. Acum avem nevoie de altceva pentru a ne satisface. Ceea ce avem acum nu este suficient, avem nevoie de altceva. Acesta este motivul pentru care ne mutăm dintr-un loc în altul. De aceea ne și mișcăm în meditație; Ne-am așezat să medităm, începem să ne schimbăm poziția, sau ne scărpinăm, sau ne simțim tensionați, și așa mai departe. Suntem în permanență nesatisfăcuți, fie în mod subtil, fie grosier. 

    Să vorbim puțin despre modul grosier de insatisfacție:

    Vedem ceva care ne place: o persoană, o haină, o casă, sau o mașină – orice. Ceva în inima noastră ne atrage spre acel obiect și vom încerca să-l obținem. L-am obținut, am primit ce am vrut, ce se va întâmpla după aceea? S-ar putea ca o perioadă de timp să fim mulțumiți de ceea ce am obținut, după care nu va mai fi suficient sau nu mai avem nevoie de el.

    Lucrul pe care ni-l dorim ne va provoca suferință

    Ceea doresc să spun, este să aduc faptul la absurd. 

    Acel lucru pe care îl caut ca să-mi aducă satisfacție este sursa suferinței mele. Aceeași casă pe care o renovăm acum, după un an de zile nu vom mai fi mulțumiți de ea. Aceeași masă cu care ne-am delectat la un restaurant de lux, după câteva ore avem nevoie din nou să mâncăm. Același lucru care cred că mă va satisface pe deplin, este sursă de nemulțumire.

    Putem vedea că în Samsara nu există un lucru care să nu fie suferință, inclusiv lucrurile care ne fac plăcere. Nu există ceva în Samsara despre care să spunem: „Întotdeauna îmi va fi bine cu el”. Așa ceva nu există. 

    
    Suferința este cea care ne urcă pe cale

    Și acesta este motivul pentru care existența umană este ideală pentru a ieși din ea spre iluminare. Pentru că numai ea are această combinație între momente de satisfacție și insatisfacție. Și mai mult de atât, ca cineva să urce cu seriozitate pe cale, aproape întotdeauna este necesar să i se întâmple un dezastru personal.

    Rodirea karmei este grea, dureroasă. Pierdem pe cineva drag sau ne pierdem sănătatea, și începem să întrebăm: Ce s-a întâmplat aici? Dacă înainte am crezut că suntem la control, atunci când ni se întâmplă ceva de genul acesta, ne trezește: “Ai crezut că deții controlul? Ai greșit, nu ai control, karma deține controlul. Doamna Karma te controlează pe deplin.”

    Dacă mai înainte am spus că lucrul care îmi aduce satisfacție în cele urmă îmi va provoca insatisfacție, un dezastru, el poate fi o  mare binecuvântare, deoarece mă va stimula să pornesc pe cale.

    Se spune despre Ken Rinpoche, elevul lui Pabongka Rinpoche, că de mic copil se ținea de șotii și făcea tot felul de farse profesorilor lui din mănăstire, până când l-a auzit pe Pabongka Rinpoche vorbind despre aceste lucruri, după care și-a spus: ” Stai așa, poate a venit vremea să fac ceva “. Datorită acestor povești, a început să învețe serios, devenind un maestru inegalabil.


Cele patru adevăruri nobile ale lui Buddha

    Nu este vina noastră. Acesta este procesul, aceasta este legea karmei, aceasta este natura conștiinței noastre, aceasta este natura conștiinței unei persoane din Samsara. Dar, deoarece lucrurile sunt goale, ele sunt așa doar în acest moment. Și acesta este motivul pentru care suntem aici și pentru care există calea budistă. Vă mai amintiți de cele patru adevăruri nobile ale lui Buddha?

   – Primul adevăr este adevărul suferinței. Este adevărul pe care îl descriem aici, cele șase tipuri de suferință.
    – Al doilea adevăr spune: există cauze pentru suferință.
    – Al treilea adevăr spune: suferința are sfârșit.
    – Și al patrulea adevăr spune: există o cale de a pune capăt suferinței.

    Acestea sunt cele patru adevăruri ale lui Buddha. În prezent suferim, există cauze pentru care suferim, dar există sfârșit la suferință. Am suferit mereu, dar nu vom suferi pentru totdeauna. Va veni momentul în care ea se va opri.

    Cele cinci căi pe calea spre iluminare

    Atunci când vorbim despre cariera noastră spirituală, fiecare dintre noi va trebui să parcurgă cinci etape/căi pe calea spirituală. Ele sunt:

    – Calea „acumulării”,
    – Calea „pregătirii”,
    – Calea „perceperii”,
    – Calea „practicii”,
    – Cale „nimic nu mai este de învățat”. Aceasta este iluminarea. Este Buddha

 

   Mai întâi va trebui să urcăm pe calea acumulării. Când am urcat pe cale, ne dăm seama că totul ține de noi, și începem să acumulăm binefaceri. Dar pentru asta trebuie să înțelegem ce înseamnă să acumulăm binefaceri. Deci, începem:

    – să căutăm profesori,
    – să-i servim,
    – să permitem desfășurarea lecțiilor de Dharma,
    – să învățăm mult,
    – și să învățăm să medităm.

     Dar până nu ajungem aici, nu vom putea să medităm corespunzător pentru că suntem preocupați de multe lucruri. De ce suntem atât de preocupați? Pentru că prioritățile noastre sunt dictate de Samsara, și nu înțelegem asta. Nu înțelegem urâțenia Samsarei.

    Lama Zopa, care are moduri de exprimare foarte puternice, spunea: „Chiar și o secundă de Samsara, este o oroare care nu poate fi tolerată”. „Nu trebuie tolerată”. Chiar dacă o singură ființă se află și pentru o secundă în Samsara, trebuie să ne dedicăm toată energia pentru ca aceasta să nu i se mai întâmple.

    Problema noastră este că nu vedem, și nici nu ne dăm seama măcar de cât de adânc suntem cufundați în mocirlă. Nu știm unde suntem, nu cunoaștem cealaltă parte. Dacă nu ajungem pe calea percepției vacuității, în mod garantat vom cădea din nou în Samsara. Perceperea vacuității ne asigură ieșirea din suferință.

    3. Suntem nevoiți să trecem prin moarte din nou și din nou.

    Al treilea tip de suferință se numește:

 Yang Yang – din nou și din nou.
    Lu – corp.
    Dorwa – a lepăda, a se debarasa.

     Yang yang lu ndorwa înseamnă să ne lepădăm de trup din nou și din nou.                                                

    Este posibil ca acest fapt să nu vă impresioneze atât de mult, pentru că nu sunteți convinși de continuitatea conștiinței și a reîncarnărilor.

     Într-o lecție anterioară, ne-am referit puțin la diferența uriașă dintre minte și corp și cât de naiv este să credem că ele merg împreună. Ele merg împreună doar pentru moment scurt, iar apoi conștiința continuă în alt corp, din nou și din nou. 

    Se spune că dacă am aduna toate trupurile pe care le-am lepădat, mormanul format va fi mai înalt decât muntele Meru. Vom vorbi despre el mai târziu.

    Suferința morții

    Întregul proces al morții este o mare suferință. Nu cunoaștem durerea implicată în aceste tranziții, deoarece tranzițiile sunt atât de traumatizante încât le uităm. Dar atunci când suntem în perioada de trecere a morții și a bardo-ului, suferința este îngrozitoare și vom vorbi despre asta. Chiar înainte de acest proces , dacă aveți pe cineva bătrân în familie sau oameni bolnavi, atunci poți vedea cât de mare este suferința separării de corp. Și nu despre ei este vorba, ci despre noi.

    În Statele Unite există o piatră de mormânt, pe care stă scris următorul vers:
Nu uita, prietene, ce treci pe lângă mine,
Așa cum ești acum, am fost și eu
Și unde sunt eu astăzi, la fel și tu vei fi,
Pregătește-te prietene, ca pe urmele mele sa vii.

    Avem obiceiul să ne îngrijim de trupul nostru; mergem la sala de sport, la cosmetician, la coafor, la nutriționist, la medic, etc. Dar ceea ce ne va ucide este exact corpul nostru. El este cel care ne va trăda și va pune capăt zilelor noastre. Este ceea ce credem că suntem, până ajungem la calea perceperii. Și ce facem în tot acest timp? Ne preocupăm de noi înșine și nu-i ajutăm pe ceilalți.

    Ne îngrijim de acest corp care ne va ucide, și nu ne ocupăm exact de ceea ce ne reînvie, de ceea ce ne aduce la iluminare, și anume de a avea grijă de ceilalți.

    Și nici nu putem lua acest corp cu noi. Bineînțeles, că nu spunem să nu ne îngrijim de corpul nostru, ci vorbim doar despre greșeala care însoțește îngrijirea corpului. Când această greșeală va deveni clară, veți face ceea ce trebuie cu corpul și nu cu ceea ce nu trebuie.

    Desigur că avem nevoie de corpul nostru pentru a ajunge la iluminare, de aceea  ne îngrijim de sănătatea lui. El este instrumentul nostru pentru iluminare. Iar dacă mergem pe această cale, îngrijirea lui va fi cu totul altceva. 

    Și paradoxul este, cu cât petrecem mai mult timp având grijă de noi înșine, cu atât acumulăm mai multă karma negativă, pentru că, atunci când ne concentrăm toată atenția pe noi înșine, ne identificăm din ce în ce mai mult cu cel ce nu suntem noi. Deci, cu cât ne îngrijim de noi înșine mai mult, cu atât ne afundăm mai mult în Samsara. Am mers la sala de sport două ore – am ieșit cu două ore mai bătrâni. Și acum vedeți unde este greșeala.

    Câteva versete ale maestrului Shantideva despre moarte

Vă voi citi câteva din versetele maestrului Shantideva, din cartea „Ghidul de viață a luptătorului spiritual”, capitolul 2: 

34.
Va trebui să pierd totul deodată!
Prin faptul că nu am înțeles toate acestea,
Am comis nenumărate tipuri de păcate,
De dragul prietenilor și dușmanilor mei.

35.

Toți dușmanii mei vor înceta să mai fie,
Prietenii mei și ei vor înceta să mai fie,
Și mie îmi va veni, de asemenea, sfârșitul,
La fel și toate celelalte lucruri.

36.

La fel sunt și toate fenomenele ce există:
Precum experiența trăită într-un vis,
Îndată, ea doar o amintire va rămâne,
Și tot ce a trecut – nu se mai întoarce.

37.

Chiar și în această scurtă viață,
Au trecut deja mulți prieteni și dușmani,
Dar relele cumplite comise pentru ei
Înaintea mea rămân.


    Toate răutățile vor rămâne înaintea mea. Pentru a-l câștiga pe cel dorit, am mers și am trădat pe altcineva, am făcut tot felul de lucruri urâte. Acești oameni față de care am făcut faptele, de mult au trecut din lumea mea, și eu am trecut din această lume, dar răutatea este aici și asta este karma. Și ea îmi va dicta realitatea mea viitoare. Un exemplu frumos este pisica din povestea Alice în Țara Minunilor, care șade pe un copac și zâmbește, pisica dispare și rămâne doar zâmbetul – asta este.

38.

Dintr-o dată, fără să bag de seamă,
Fiind sub influența otrăvii ignoranței,
A dorinței și a urii,
Am comis atâta rău.

60.

Orice lucru ce m-a făcut fericit în trecut,
S-a terminat, nimic nu a mai rămas din el!
Dar, datorită atașamentului meu față de acele lucruri,
Am acționat contrar sfaturilor maeștrilor mei spirituali.

    Adică, am acționat ca și când ar exista ceva în afară pe care trebuia să-l obțin sau să-l dau la o parte, am reacționat din ignoranță, și acum trăiesc cu karma pe care am acumulat-o. Aceste lucruri s-au risipit de mult, deoarece aceasta este natura lucrurilor din Samsara. Ele sunt doar apariții, sunt o iluzie pe care o proiectăm. Dar karma va rămâne între timp cu mine. El spune:

61.

Corpul tău, și tot ce ai în viața ta acum
Nevoit vei fi să le pierzi, prieteni și rude,
Și singur vei pleca – cine știe unde?
La ce-ți folosește să-ți faci prieteni și dușmani?


    Ne spune oare maestrul Shantideva că este rău să avem prieteni? Nu, nu spune asta. Când este rău? Atunci când nu înțelegem de unde vin ei, și acționăm ca și cum aceștia ar avea o existență proprie de sine. Doresc să le fac un bine și, între timp, încalc un jurământ pentru a obține ceva pentru ei. Iar acum rămân cu rezultatul.

    Jurămintele și situațiile de încercare

    Când ar trebui să fie încălcat un jurământ? Răspunsul este, niciodată. Niciodată, nu vom încălca jurământul de dragul cuiva.

    Există uneori un jurământ cu mult mai înalt, și pare să vină în contradicție cu alt jurământ. Dacă înțelegem profund jurămintele vom vedea că nu există nicio contradicție. Trebuie înțeles că nu încălcăm de fapt jurământul, ci îl păstrăm pe cel inferior într-o formă mult mai înaltă.

    Există legenda despre Robin Hood care fură de la cei bogați pentru a da celor săraci. În Dharma se spune că aceasta este o mare greșeală. Nu putem face bine cuiva prin a face altuia rău. Dacă dorea să-i ajute este minunat. Dar în măsura în care încalcă jurământul de a nu fura – asta este mai rău.

    Pentru cine facem astfel de lucruri? Pentru nimeni. Nici măcar pentru Lama. Dacă Lama vă spune să faceți ceva, iar voi credeți că acest lucru este o încălcare de jurământ, va trebui să-i spuneți Lamei: „Îmi pare rău, m-ai învățat altfel” sau „M-ai învățat altfel – te rog explică-mi de ce îmi ceri asta”.


  Suspendarea jurisdicției

    Întrebarea este, cum Buddha a putut să ucidă pe cineva pentru a salva cinci sute de oameni?

    Răspunsul este că în acea situație Buddha a mers după un jurământ cu mult mai înalt. Dar pentru asta avem nevoie de mintea lui Buddha. Uneori există situații care, în ochii noștri dintr-un trup de carne și oase, pot părea fărădelegi. Nu trebuie să judecăm niciodată pe cel care săvârșește astfel de lucruri, pentru că nu știm cine este el și de ce face asta. Noi vedem doar ceea ce percepem din mica noastră perspectivă.

    Deci, ce trebuie să facem atunci când cineva face o faptă rea? Va trebui să facem tot posibilul pentru a împiedica fapta rea, altfel, vom acumula karma negativă. Dar, în nici un caz nu-i judecăm pe cei care fac rău. Nu știm cine sunt și nu știm care este motivul lor ultim. Este posibil să avem o perspectivă de jumătate de minut, iar ei pot avea cinci secole înainte. Nu știm cine sunt. De aceea nu-i vom judeca niciodată; Îi vom iubi întotdeauna în inimile noastre. Și vom face tot posibilul pentru a preveni infracțiunile.

    Este foarte important să înțelegem că un om care a făcut deja o cale lungă, perspectiva lui este cu totul diferită de a noastră, ca exemplul cu Buddha. Datorită faptului că Buddha a putut să citească mintea criminalului și a știut că intenționează să ucidă pe toți cei de pe vas, i-a luat-o înainte și l-a omorât. De ce? Pentru a-l salva pe criminal de o karmă cumplită.

    Cine are voie să facă așa ceva? Numai cei care sunt capabili să-l ducă pe ucigaș după moartea lui într-o lume mai bună, în loc să cadă în infern ca urmare a uciderii celor de pe vas. Dacă nu aveți această capacitate, nu încercați să faceți asta.

    Dacă nu putem citi mințile oamenilor, în niciun caz nu trebuie să-i judecăm pentru ceea ce fac. Iar dacă vedem pe cineva că face ceva rău – va trebui să-l oprim pe cât putem noi mai bine.

    Cu toți sunt mama mea

    Ceea ce ne ajută cu adevărat, este înțelegerea că fiecare ființă a fost cândva mama noastră. Datorită faptului că ne-am încarnat de un milion de eoni, asta înseamnă că fiecare ființă din viața noastră a fost deja mama noastră.

    Dacă mama voastră în această viață, ar face o fărădelege, ce ați face? Ați încerca s-o opriți. Dar n-ați judeca-o și n-ați bate-o și n-ați chinui-o.

    Atunci când vin oamenii și spun: „Uite, a ucis, este un terorist!”, Ce vei face? Dacă mama ta ar fi făcut aceste acte, ce ai face cu ea? A-i împiedica-o de la faptă, tocmai datorită compasiunii față de ea, dar în niciun caz nu o judeci în inima ta, și nici nu o condamni. Inima va rămâne deschisă. Orice ai face, inima va trebui să rămână deschisă, iubitoare și cu compasiune, și fără judecată.

    Noi suntem cei care ne creăm lumea, cu binele și cu răul din ea

    Cineva întreabă: „Cum pot eu să iert un act cum ar fi dărâmarea Turnurilor Gemene? Cum pot să mă gândesc că Bin Laden a fost mama mea? Am o problemă cu asta”. 

    Există o parte a conștiinței noastre de care nu suntem conștienți. Este nevoie de mult timp să ajungem la o vedere înaltă, la înțelegerea că numai noi suntem cei care am proiectat toată această lume din canalele noastre energetice: turnurile gemene, criminalii, și pe Maica Tereza. Toate acestea vin de la noi. Și când înțelegem asta, începem să ne controlăm karma, pentru că atunci înțelegem cum i-am creat, iar apoi vom începe să o creăm pe Maica Tereza și nu pe teroriștii.

    Dar ce vom face între timp, până când vom vedea asta? Pentru că tot ceea ce am vorbit despre proiecții, ele încă nu sunt reale pentru noi. Lucrurile ni se par că apar din exterior, fără să aibă vreo legătură cu noi. Cu toate că nu am experimentat în mod direct faptul că percepțiile vin din noi, vom lucra în prezent la nivel intelectual, și ne abținem de la reacția noastră obișnuită de a judeca, și atunci vom începe să urcăm pe spirala care ne va duce la perceperea directă.

    Ce se întâmplă dacă auzim pe cineva care plănuiește un sabotaj? Dacă ne stă în putere să facem ceva ca să-l oprim, vom face asta. Dacă trebuie să chemăm poliția pentru a-l aresta, ca să nu poată comite fapta, o vom face. Dar ceea ce contează este să nu ne închidem inima, și nici să-l condamnăm. La nivelul convențional vom spune: „Nu știu cine este el”, iar la nivelul înalt – „a venit din mine”, din cea mai profundă înțelegere a vacuității.

    Purificarea noastră și a întregii lumi

     Cum putem să evităm, de fapt toate aceste orori din lumea noastră? Doar prin a ne purifica mintea, pentru că de acolo au venit. Cu cât aprofundăm această înțelegere, cu atât ne va stimula să practicăm și să ne purificăm. În prezent, nu putem face nimic semnificativ pentru a schimba situația, decât să plantăm semințele pentru viitor.

    Mintea tuturor produce același adevăr? Da, karma poate fi comună pentru un grup de persoane. Faptul că ne aflăm, de exemplu, în această lecție, dobândind înțelepciune împreună, înseamnă că odată am adus o mare binecuvântare altora ca grup. Cu toți experimentăm aceeași țară sau aceeași cameră. Fiecare are propria sa karma, dar karmele se poate întâlni. Dacă acționăm împreună, atunci această karma va rodi pentru noi toți. Și totuși, karma este individuală.

    Karma de a auzi aceste lucruri

    Toate aceste lucruri pe care le auzim sunt dificile. Și este firesc să fie așa. Încă nu cunoaștem aceste lucruri și ne opunem. De aceea, încă suferim.

    Dar faptul că le auzim este deja karma minunată. A auzi despre această concepție asupra lumii, chiar dacă nu am adoptat-o ​​sau încă nu am interiorizat-o, deoarece acest proces necesită timp și depinde de noi, cât de repede vrem să ieșim din suferință, este o karma extraordinară care ne-a rodit. Vine din noi.

    Credeți că eu vi le spun? Nu, voi vi le spuneți. Eu doar scot decibeli. Sensul cuvintelor le dați numai voi. Eu nu pot să vă pun sensul în conștiința voastră. Nu am această abilitate. Sensul vine din karma voastră, din faptul că ați făcut multe fapte bune. Faptul că legați literele în cuvinte, apoi într-o propoziție, îi dați un sens și înțelegeți ceea ce încerc să vă transmit – sunteți numai voi, aceasta este karma voastră. Eu sunt complet goală de orice natură și cuvintele mele de asemenea sunt complet goale.

    Aceleași cuvinte, le pot spune unui grup de oameni, după care unii vin și îmi spun „mulțumesc”, iar alții îmi spun: „Lucrurile ce le-ai spus nu mi se par …”

    De asemenea și cuvintele lui Buddha sunt goale. În măsura în care găsim înțelepciune în ele și ne aduce la iluminare – asta este tot karma noastră.

    Onoarea că ați venit la aceste lecții este a voastră. Ceea ce va adus aici și că ați înțeles sensul lucrurilor – este karma voastră minunată. Și asta pentru că ați făcut multe binefaceri, mult timp. Într-o zi veți vedea asta direct. Când veți medita mult, veți ajunge să vedeți că absolut totul vine din voi, fără excepție.

    Cineva poate spune: Să zicem că Robin Hood s-a gândit astfel: „Bine, fac ceva rău. Sunt dispus să iau rezultatele karmice asupra mea. Am făcut asta ca să ajut pe ceilalți”. Răspunsul este că în principiu, legea karmică spune că dintr-un lucru rău nu poate ieși un lucru bun. Din sămânța de lămâie nu va ieși un curmal.

    4. Suntem nevoiți să ne naștem iar și iar într-o viață de suferință.

Yang yang – iar și iar,
 Nying tsam jorwa – a renaște
.

    Traversăm linia din nou și din nou.

    Ce linie? Linia dintre moarte și renaștere. Dacă suferința numărul trei a fost că ne lepădăm trupul din nou și din nou, aici vorbim despre trecerea liniei dintre moarte și renaștere, în viața următoare.

    Energia care ne duce din această viață la următoarea viață este o energie defectă; Este o energie care este guvernată de legile karmice. Deci, până când nu ne vom elibera de această energie, vom continua să suferim, indiferent în ce viață vom cădea. Deoarece acum:

    – aceeași energie care ne aduce sănătate, este exact aceeași energie care ne va aduce boala.
    – aceeași energie care ne aduce tinerețea, este exact aceeași energie care ne va aduce bătrânețea.
    – iar cea care ne dă viață, este cea care ne aduce moartea. Și este inevitabil.

    Există o istorioară bine cunoscută în literatura budistă despre un rege care trăia într-un mare regat, iar consilierii săi vin și îi spun că s-a întâmplat un mare dezastru, și anume s-a descoperit că ceva otrăvește apa în regiunile îndepărtate de capitală, iar oricine bea apă înnebunește. Apa continuă să curgă, toxinele se apropie de capitală, iar oamenii înnebunesc.

    Regele trimite oamenii să strângă multă apă, dar știe el câtă apă poate stoca? Va veni otrava. Așa că spune: „Voi desena un X pe frunte, și atunci când voi bea din apa otrăvită și voi înnebuni, voi vedea X-ul în oglindă și îmi voi aminti că sunt nebun”. Și ce se întâmplă? El desenează X-ul, bea apa otrăvită și nu-și mai poate aminti. E nebun, și-a pierdut mințile.

   Asta ni se întâmplă și nouă, suntem nebuni în acest sens. Suntem cufundați adânc în ignoranță, într-o concepție asupra lumii care nu înțelege. De fiecare dată când trecem linia dintre moarte și renaștere, uităm. În literatura evreiască se spune că vine un înger și ne plesnește ușor peste nas, motiv pentru care avem această adâncitură sub nas și de aceea am uitat.

    Deci, a treia suferință se referă la lepădarea trupului fizic, iar patru se referă la trecerea în următorul corp. Pasajul în sine, are multe suferințe în el. Vom vorbi despre el.

    Amintiți-vă cine ne oferă aceste descrieri – Primul Panchen Lama, o ființă iluminată. El a devenit iluminat deja în viața anterioară și a ajuns iluminat în această viață. La vârsta de 14 ani el descris iluminarea completă. O astfel de persoană are atotcunoașterea. “Cum vă pot ajuta? Hai să vă descriu. Nici măcar nu știți unde sunteți.” Asta ne spune el.

5. După urcuș vine coborâș.

 Yang yang – iar și iar.
    To – urcuș, în sus.
    Men – coborâș, în jos.

    To Men Du – ar însemna sus, jos.

    Gyurwa – este verbul care face Tomen în sus și în jos.

    Deci, a cincea suferință spune că tot timpul urcăm și coborâm. Suntem în continuu când sus, când jos.  Karma este energia care vine mereu în valuri. Karma urcă și coboară:

    – De fiecare dată când ajungem la o funcție înaltă, vom cădea din ea. Nu avem cum să o menținem.
    – În orice relație există o ascensiune, după care va veni declinul.
    – Viața însăși ne va duce la moarte.

     Panchen Lama nu ne învață degeaba aceste lucruri . El spune: “Cum să vă fac să vă mișcați mai repede? Pentru că nu există timp”. Este important să vă gândiți la aceste lucruri, să vă gândiți la exemple din viața voastră. Viața însăși este cea care ne duce spre moarte, iar întreaga noastră problemă este să ieșim din ea.

    6. Întotdeauna singur.

  Drok – prieten, însoțitor, tovarăș de companie.
  Drok Mepa
înseamnă fără prieten, fără tovarăș.

    Ce înseamnă asta? Că suntem întotdeauna singuri. Nu putem să acumulăm karma pentru alții, iar alții nu pot acumula karma pentru noi. Nu le putem da propria noastră karma, și nici ei pe-a lor. Suntem karma noastră și nu o putem împărtăși cu alții. Și așa este pentru totdeauna, chiar dacă suntem pentru o clipă însoțiți de cineva. Iar această karma de a fi însoțiți este una frumoasă. Karma este individuală. Când întâlnim pe cineva va fi temporar, pentru că drumurile noastre se vor despărți din nou.

    La cinci secunde după ce închidem ochii, nu ne vom mai aminti cine am fost. Sunt persoane care chiar înainte de a muri, uită de membrii familiei lor, nu-i mai recunosc de fel. Lama Dvora Hla povestește că mama dânsei nu a mai recunoscut-o când se afla pe patul de moarte. Nimeni nu poate veni cu noi în momentul morții.


    Concepția asupra vieții

    Și dacă revenim asupra încălcării jurământului: Pentru cine încălcăm un jurământ? Nu există nimeni ca să încălcăm un jurământ pentru el, pentru că nu există nimeni acolo. Nu în modul suprem. El apare separat de noi, funcționează separat de noi, dar el este proiecția noastră. Și când învățăm să înțelegem acest lucru, nu ne vom mai supăra pe el, pentru că el suntem noi. Atunci pe cine ne mai supărăm?

    Când există o înțelegere profundă, ce va rămâne în locul mâniei și a criticii? Doar regretul. Cum de am făcut așa ceva? Cum am putut crea o astfel de lume și nici măcar nu știu? Și asta este o forță motrică, pentru că spune: „Trebuie să îmi dau seama cum să nu mai fac asta, pentru că oamenii suferă”.

    Nu avem ce să remediem la ceilalți. Dacă cel mai bun prieten al meu mă învinuie de ceva, ce voi face? Îl învinui și eu, sau merg să iau prânzul cu el? Ce voi face? Nu contează. Pot lua prânzul cu el dacă vreau să-l onorez, dar nu pentru a-l corecta. Dacă el mă învinuiește de ceva, înseamnă că eu am făcut la fel altora, și karma mi se întoarce asupra mea. 

    Iată legea budistă: Dacă vedeți că cineva face ceva bun, respectați-l și bucurați-vă pentru el. Dacă vedeți pe cineva că face un lucru rău, ce veți face? Îngrijiți-vă de interiorul vostru.

   Dacă vă puteți aminti de o singură propoziție pe care am spus-o aici, luați-o în considerare. Vă va schimba viața.

    Karma și iluminarea 

    Întrebarea este: karma este în minte? Da. Există niveluri ale minții.

    – Există mintea grosieră, și asta include mintea care cunoaște matematica și înțelege muzica fină. 

    – Există o minte subtilă și există o minte și mai subtilă. Ceea ce merge cu noi în viața următoare este mintea cea mai subtilă, și aici stă karma. De obicei, în viața de zi cu zi nu avem niciun contact cu ea. Ea rămâne închisă în ceea ce numim: Mi Shikpe Tigle. O picătură care se află în chakra inimii, iar aici se află mintea cea mai subtilă și nu avem acces la ea, deoarece canalul nostru principal este blocat.

    Atunci când murim, acest loc se deschide, mintea părăsește trupul și pleacă într-o altă lume. Toată înțelepciunea este să învățăm să deschidem acest loc înainte de moarte, iar atunci am învins moartea, nu vom mai muri. Nu este un proces ușor de a-l deschide. Și chiar și după ce se deschide, dacă nu deținem controlul asupra situației, forțele karmice ne târăsc după ele în suferință. Și vom continua așa dacă nu vom ajunge să deținem controlul. 

    Acesta este scopul studiilor și al Tantrei. Aceste lucruri se fac de fapt în etapele avansate ale Tantrei. Iar pentru asta este nevoie de multă pregătire pentru a reuși. Nu putem sări direct în aceste etape.

    Pentru asta învățăm toate aceste lucruri, ca să ajungem la această minte foarte subtilă înainte de moarte. Cu toții vom ajunge la ea în momentul morții, dar atunci vom fi neputincioși să facem ceva cu ea, deoarece nu avem niciun control și karma ne ia după ea. Dacă reușim să ajungem acolo înainte de moarte – și toată practica noastră este de a ajunge acolo, am învins moartea și atunci vom deține puterea și îi vom putea ajuta pe ceilalți.

    Unde se află semințele? Tot acolo.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lecția 3 – ACI 8

   Cursul 8
                          Moartea și tărâmurile de existență
                Nivelul 2 de cunoștințe superioare (Abhidharma)

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
         traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
     Lecția 1

Lecția 3a

Un rezumat al lecțiilor anterioare

După cum am menționat, cursul 8 se bazează pe capitolul 3 din Abhidharma Kosha. Al doilea curs pe care îl facem în seria de cursuri ACI, care și el se bazează pe Abhidharma Kosha, este cursul 5. Am văzut că primele cinci capitole sunt despre lumea impură, lumea în care ne aflăm, o lume supusă legilor karmice, o lume în care suntem guvernați de karma.

Există descrieri despre ce este omul, despre psihologia omului. Capitolul 4 este despre karma. Capitolul 3 se ocupă de tărâmurile de existență, tranzițiile între lumile, și prezintă un model al lumi.

Modelele acestor lumi sunt modelele ființelor iluminate, care au văzut în meditațiile lor aceste lumi, și așa ar trebui să fie considerate.

Este bine să ne amintim mereu că aceste lucruri au fost spuse de către cei care au perceput vacuitatea și care au o perspectivă complet diferită a lumii decât cei care nu au perceput-o. Ei înțeleg și văd aceste lumi, înțeleg cauzalitatea lor într-un mod complet diferit.

Este un alt adevăr care există în permanență, și suntem cufundați în el tot timpul. Fiecare părticică din ființa noastră este cufundată în acest adevăr, numit  „adevărul absolut” sau „adevărul vacuității”. Noi nu-l vedem. Este complet transparent pentru noi. Arya care percepe pentru prima oară vacuitatea, va fi în contact direct cu acest adevăr absolut, și nu prin intelect, ci prin experiența directă. După care va începe să lucreze cu acest adevăr pentru a-și purifica treptat lumea. Toate acestea țin de ultimele două capitole ale Abhidharmei Kosha, despre care nu vom discuta aici.

Scopul studiului acestui capitol, este de fapt să învățăm cum să ieșim din aceste tărâmuri de existență.

În prezent, cu toții ne învârtim în roata vieții și a morții, trecând de la o lume la alta, fără nicio posibilitate de alegere. Am vorbit despre conservarea minții, și despre faptul că ea are o natură și proprietăți complet diferite față de corpul fizic. Am văzut de asemenea că nu există niciun motiv să presupunem că mintea se termină odată cu corpul. Cu toate că ele sunt două lucruri complet diferite, în prezent sunt conectate între ele. Atâta timp cât corpul fizic există, mintea este conectată de acest corp, iar prin moartea corpului, această legătură se întrerupe.  

După moarte, mintea va fi supusă karmelor pe care le-am acumulat de pe urma faptelor pe care le-am făcut.  


Textele acestui studiu

În prima lecție am vorbit despre cartea pe care se bazează acest curs, numită „Abhidharma Kosha” care înseamnă Tezaurul înaltei înțelepciuni. Comentariul asupra acestei cărți numit – Tarlam Selje – „Lumina pe calea spre eliberare” a fost scrisă de Primul Dalai Lama, care a fost și discipolul lui Je Tsongkapa. Abhidharma Kosha este de fapt o colecție de texte. După cum am spus, maestrul Vasubandhu (în jurul anului 350 e.n.) a adunat textele care au existat în timpul său și le-a organizat într-o lucrare nouă numită Abhidharma Kosha.  


Cele trei tărâmuri de existență din Samsara

Am spus că în Samsara sau Roata vieții, există în general trei lumi sau tărâmuri de existență:

  1. Prima este „lumea dorințelor” unde ne aflăm acum. Toate lumile inferioare – animalele, făpturile infernului, spiritele flămânde și ființele umane –  toate se află în lumea dorințelor. În această lume dorințele principale sunt mâncarea și sexul, iar ele ne modelează mai mult sau mai puțin viețile. Acesta este motivul pentru care această lume a primit denumirea de lumea dorințelor. 

Aceste dorințe, mai ales după mâncare și sex, ne modelează conștiința, ne modelează gândirea, ne modelează emoțiile. Viața noastră ne este dictată de aceste dorințe.

  1. A doua lume este numită „lumea formei” –  „lumea zeilor”, unde forma a ajuns la desăvârșire. Tot ce există în această lume este minunat, iar viața este lungă și plăcută. Zeii sunt muritori. Ei se mai numesc și „ființele plăcerii”, datorită acestui trai extrem de plăcut. Dar, când li se apropie ceasul morții, pierd tot ceea cea au avut mai frumos. Forma lor, dintr-o dată, se deteriorează și îmbătrânesc. Ei încep să emane un miros urât, iar toți ceilalți se vor îndepărta pentru că este atât de neobișnuit. Se spune că viețile lor sunt foarte plăcute până aproape o săptămână înainte de moartea lor, iar în momentul morții suferința lor este îngrozitoare. 

Deoarece și-au consumat toată karma bună în această existență a plăcerii, și nu au știut să acumuleze o karmă nouă, ei cad într-o existență inferioară unde suferința este foarte mare. 

  1. Mai sus de această existență se află „lumea fără formă” care se află încă în Samsara. Această lume nu este reprezentată în Roata vieții, deoarece ființele de aici nu au corp ci doar minte. 


Diferite moduri de a enumera formele de existență din Samsara

În lecția 2, am vorbit despre diferitele forme de existență și am spus că ele sunt în număr de douăzeci.

  • Zece forme rele, 
  • Și zece forme bune.

Opt tipuri de infern, ceea ce nu este exact, deoarece când spunem „opt” – ne referim la infernul fierbinte.

Vom descrie mai târziu aceste tipuri. Aceasta este o lecție foarte importantă, și nu pentru că va trebui să știți pe dinafară numele tuturor tipurilor de infern, ci pentru că ne oferă un stimulent uriaș în practica noastră.

Și am mai spus că mulți profesori evită să vorbească despre asta pentru că este greu. Pe de o parte, nu vă putem dovedi aceste lucruri, iar pe de alta oamenii nu țin să audă atât de mult despre aceste lucruri neplăcute. Problema este că dacă nu le auzim aici și dacă nu facem tot ceea ce putem, karma ne va duce spre ele fără să avem prea mult de ales. 

  • Sunt opt tipuri de infern cald.  (8)
  • Lumea spiritelor flămânde. (1)
  • Animalele. (1)
  • Oameni. Există patru tipuri de oameni în patru continente. (4)
  • Zeii. Există șase tipuri de zei, pe care nu i-am denumit încă. (6)

Deci, în total sunt douăzeci: zece forme de existență inferioară și zece forme de existență înaltă.

Ce caracterizează toate ființele din Samsara? Ele sunt muritoare și sunt pline de afecțiuni mentale. Mintea lor este impură. Pe măsură ce urcăm pe scara lumilor mintea se purifică tot mai mult. Dar chiar și cei din lumea fără formă, au mintea încă impură. Sunt atașați de mintea lor. Au o identitate. Se identifică cu mintea lor, și prin urmare, nu sunt puri.

Lumea formei este peste lumea dorințelor, ceea ce înseamnă că afecțiunile mentale ale ființelor sunt ușor diferite de ale noastre și mai puține. De exemplu, nu au dorință pentru mâncare și sex ca noi. Altfel, ar fi fost aici. Și asta nu pentru faptul că ele nu mănâncă. Vom vorbi mai târziu despre mâncare.

Oare plantele sunt considerate conștiente? Nu, plantele nu sunt considerate conștiente, în sensul că ele nu pot atinge iluminarea. Asta nu înseamnă că nu există viață în ele sau că nu simt, dar nu sunt ființe care pot stoca karma bună, să purifice karma negativă și să atingă iluminarea. De aceea, budismul nu se preocupă de ele. Budismul vine să scoată pe cei care posedă conștiință din suferință, iar plantele nu intră în această categorie.

Lumea cu formă și fără formă

Am vorbit despre lumea formelor și am spus despre ea că are șaptesprezece diviziuni; Există patru mari diviziuni, pe care le-am numit Samten. Primele trei au fiecare trei subdiviziuni și cea de a patra are opt diviziuni. Deci, în total 17. 

Lumea fără formă are și ea patru diviziuni, ultima dintre ele s-a numit:  

Ceea ce înseamnă vârful existenței.

De ce se numește vârful existenței? El se numește așa, nu pentru că viața este cea mai bună, ci pentru că mintea este cea mai pură care se mai află încă în Samsara.

Aici se află paradisul pe care l-am numit „Okmin”. În literatura budistă, acest nume creează puțină confuzie. De fapt, există două paradisuri care au același nume Okmin. Un paradis este pentru Buddha, pentru cei iluminați, iar celălalt este pentru cei care nu au ajuns încă la iluminare și care se află în acest Si Tse.

Cu unele ființe putem intra în contact – adică cu oamenii și animalele, dar nu și cu celelalte ființe. Puțini oameni pot vedea spiritele, dar, în general, persoanele care nu sunt avansate în practica meditației, nu întâlnesc aceste făpturi.

În finalul acestei discuții, este important să înțelegem de ce este posibil ca toate acestea să fie adevărate. Și nu pentru că spune „Abhidharma Kosha”, ci pentru că Prasangika Madhyamika ne spune că toate aceste descrieri ale tuturor lumilor, inclusiv existența actuală pe care o avem, sunt proiecții mentale.

Tot ceea ce experimentăm este o proiecție care vine din conștiința noastră, din mintea noastră. Ea depinde de karma noastră, depinde de modul în care am acționat în trecut. Și dacă putem proiecta lumea în care trăim acum, nu există niciun motiv să nu putem proiecta altceva atunci când o altă karma se va activa.

Este important să înțelegem karma pe care o purtăm după noi, și că este foarte posibil ca la sfârșitul acestei vieți, karma care se va activa nu va fi bună, pentru că majoritatea ei este extrem de dificilă. Datorită karmei bune pe care am acumulat-o pe parcursul multor eoni, avem acum o viață umană. Iar norocul nostru este că viața noastră este un amestec de suferință și plăcere, că avem o minte capabilă să înțeleagă, că trăim într-o lume în care există Dharma, într-o lume în care sunt profesori de Dharma, într-o lume care ne permite să părăsim acest loc.

Această combinație de oportunități este incredibil de rară și, dacă nu o înțelegem, nu ne vom da seama că pericolul este mare. Pericolul este foarte mare, iar ceea ce facem în această viață este critic. Je Tsongkapa a depus mari eforturi să descrie calea și ce este de cealaltă parte, pentru cei care nu văd momentan.

Cei iluminați vin și ne spun: „Stai puțin! Nu-ți irosi viața, pentru că nu vei mai primi alta la fel. Este un cadou care nu se mai întoarce, pentru că nu ști să-ți creezi karma pentru asta. Ea nu se mai întoarce!”. 

Nu există un loc anume pentru cei fără formă 

Unde se află lumea fără formă?

Nu există pentru ea un loc anume, pentru că în ea nu există forme, culoare și simțuri. Ea este peste tot.

Daunele cauzate de o meditație greșită

Am mai spus că în lumea cu formă se ajunge prin meditații care sunt greșite. 

Aici vorbim despre meditația asupra respirației sau meditația asupra gândurilor care ne trec prin minte, pe timp îndelungat. Și, din nou doresc să subliniez, ca să nu înțelegeți greșit, că aceste meditații, au o utilitate deosebită și ocupă un loc important în practica noastră.

Ceea ce este dăunător nu este meditația în sine, ci practicarea exclusivă a acesteia, multe ore pe zi, timp îndelungat, ani întregi. Omul care stă și le face mult timp, nu acumulează karma negativă. Iar dacă le face și mulți ani, afecțiunile mentale se diminuează. Ele nu dispar, dar nu se mai manifestă, astfel încât viața devine din ce în ce mai liniștită. Mintea se calmează, iar pe măsură ce afecțiunile mentale se diminuează, plăcerea apare pur și simplu. De ce? Deoarece singura cauză pentru care nu simțim plăcerea perfectă sunt afecțiunile noastre mentale. De aceea, oamenii sunt atrași de aceste meditații pentru că ele sunt foarte plăcute, și de aici și ispita.

Problema este că, aceste meditații nu ne eliberează de suferință. Semințele suferinței încă există în curentul nostru de conștiință, întru cât nu pot fi arse decât cu înțelegerea vacuității. Acel maestru în meditație despre care Lama Dvora Hla povestea spunea: „Este ca și cum am lua heroină. Nu ne eliberează”.

Pe cale, va trebui să ajungem la primul Samten, iar de aici va trebui să învățăm mult despre vacuitate și să medităm asupra ei, astfel încât să percepem direct vacuitatea. Și atunci vom fi siguri că ieșim din Samsara. Nu imediat. Mai este nevoie de muncă. În literatura de specialitate, se spune: „Dacă ai experimentat direct vacuitatea, ești asigurat că ajungi la iluminarea completă”. Va dura ceva timp. Dar în tot acest timp, ne vom folosi de această experiență pentru a ne arde toate afecțiunile mentale și astfel vom ajunge la iluminare completă. Se pare că există un mod de a pierde calea, și acesta este prin a disprețui învățătorul. Dacă ceva se întâmplă și persoana începe să nu-și mai respecte profesorul, ceea ce este puțin probabil ca să se întâmple în acest moment, dar dacă se întâmplă, ea își va pierde calea. Profesorul este un obiect foarte puternic pentru elev, deci este foarte important. 


Formele de existență în Samsara

    Apoi am enumerat numele tuturor formelor de existență inferioare și înalte din  Samsara:

    1. Făpturile infernului.

    2. Spiritele flămânde.

    3. Animalele.

    4. Oamenii.

    5. Zeii sau Deva.

    6. Semizeii. Deci sunt deja cinci sau șase, și asta depinde dacă socotim semizeii separat sau împreună cu zeii. 

    7. Ființele Bardowa, din lumea tranzitorie, lumea dintre moarte și renaștere  numită Bardo. Ele sunt reprezentate în cercul din mijlocul Roții vieții.


Patru moduri de naștere

Există patru moduri de naștere, și anume nașterea din:

  • ou
  • uter
  • căldură și umiditate
  • și nașterea numită „miraculoasă”.

Ordinea de mai sus a fost stabilită în funcție de câtă durere provoacă fiecare naștere și nu după rezultatul ei. Așadar, nașterea miraculoasă nu dăunează nimănui, prin urmare, ea este considerată bună. Dar am văzut, că prin naștere miraculoasă se poate ajunge în infern, deci rezultatul ei nu este bun. Pe scurt: 

  • nașterea miraculoasă nu provoacă durere nimănui.
  • în nașterea din căldură și umiditate, doar cel ce se naște suferă puțin.
  • Nașterea din pântece – și mama și cel ce se naște suferă.
  • Cel născut din ou – provoacă durere mamei de două ori: o dată când depune oul, a doua oară când trebuie să-l incubeze.

Conștientizarea la naștere

Apoi am vorbit despre conștientizarea în timpul procesului de naștere, spunând că atunci când Buddha decide să vină pe lume, asta înseamnă că este conștient atunci când: intră în pântec, când este în pântec și când iese din pântece. Și aceasta este cea mai înaltă conștientizare și am enumerat și alte grade de conștientizare.

Dacă nu am experimentat-o, este valabilă și pentru noi? Da.

Întrebare: Dacă lumea este o proiecție a noastră, și infernul nici măcar nu există în lumea noastră, de ce trebuie să studiem toate acestea, ca să proiectăm aceste lucruri?

Răspunsul este, că dacă am proiecta tot ceea ce învățăm – atunci ar fi fost bine. Asta ar însemna că dacă învățăm despre iluminare, suntem iluminați! Dar lucrurile nu merg atât de ușor.

    a. A învăța despre asta nu este suficient. Este un început și este necesar, dar nu este suficient. Numai studiul în sine nu ne dă suficientă putere pentru merge în direcția pe care o dorim, și nici nu ne oferă puterea de a ne elibera de lucrurile pe care nu ni le dorim.

    b. Dar pe de altă parte, dacă nu învățăm și nu devenim conștienți de aceste lucruri, este ca și cum nu v-aș spune că dacă atingeți cuptorul încins vă veți arde rău, și atunci vă veți arde.

Mulți nu înțeleg acest subiect. Mulți spun: „Dacă nu știu despre asta, înseamnă că nu este în lumea mea, așa că nu trebuie să-mi fac griji”. Nu este corect să spunem asta.

Pruncul nu știe despre gravitație, și dacă se va rostogoli de la înălțime, va cădea și se va lovi rău. Faptul că nu știm, nu ne scutește de ea.

Chiar și legile noastre spun: „A nu cunoaște legea, nu ne scutește de pedeapsă”. Nu este pedeapsa karmei. Aceasta este legea ei. Faptul că nu o cunoaștem, este ceea ce aduce atâta suferință.

Toată ideea este să cunoaștem legile și ce se ascunde în mintea noastră. Mintea noastră este imensă. Ceea ce experimentăm în viața noastră în acest moment este doar o părticică a minții noastre, pe când cealaltă parte a ei aproape că nu o cunoaștem. Câteodată visăm ceva care ne surprinde, sau auzim despre oameni care au experimentat ieșirea din corp. Unii iau LSD, drog cu un puternic efect halucinogen și se întâlnesc pe ei înșiși într-un mod diferit, dar, în general, nu avem nici o idee despre majoritatea minții noastre. Numai atunci când conexiunea dintre corp și minte s-a întrerupt, ea va prelua controlul, cu excepția cazului în care învățând și practicând vom începe să o purificăm. Acum este timpul să facem asta! Când moartea va veni, nu vom mai avea nicio șansă, va fi prea târziu.

Cu toții purtăm semințele suferinței

Cu toții purtăm în noi semințele acestor lumi. Conștiința noastră a existat dintotdeauna. Mintea, după cum am spus nu este tot una cu corpul. Faptul că corpul este perisabil nu înseamnă că și mintea este la fel. Mintea nu a început atunci când acest corp a început. De veacuri fără sfârșit ne-am perindat prin Samsara și am fost deja în toate lumile ei. De nenumărate ori am fost în fiecare din toate aceste locuri. Și încă suntem în ea și suferim.

Buddha, care este o entitate atotcunoscătoare, nu are niciun motiv să ne mintă despre toate aceste lucruri. El a vorbit timp de cincizeci de ani și nimeni nu l-a prins spunând minciuni, atunci de ce ar minți despre asta? El spune că aproape toți dintre noi mergem în infern. Așa spune el.

Călugării au venit și l-au întrebat: „Ce șansă are cineva care este astăzi o ființă umană, să rămână o ființă umană și în următoarea viață?” Ce-a făcut Buddha? El răzui pământul cu unghia, ia sub unghia lui rămase puțin pământ. Apropo, unul dintre semnele lui Buddha, sunt unghiile foarte lungi. El spuse: ‘Oh! dacă socotim numărul particulelor de pământ de sub unghia mea și le comparăm cu numărul de particule ale pământului din întreaga lume. Care număr este mai mare? Călugării începură să compare și ajung la concluzia că nu pot compara.

Buddha le spuse: „În felul acesta, dacă luăm proporția dintre cele două, așa va fi și șansa celui care este astăzi om, să continue să fie om și în viața următoare”; și toți ceilalți vor merge spre tărâmurile inferioare. Cu cât se coboară mai în jos, cu atât mai mare este numărul de făpturi de acolo.

  • Deci, următoarea lume inferioară de cea a oamenilor, este lumea animalelor.
  • Sub ea este lumea spiritelor flămânde.
  • Și sub ea, este infernul.

În meditații profunde, oamenii le pot vedea. Nu trebuie să fim Buddha pentru a le vedea.

Meditațiile care nu ne eliberează

Întrebarea care se ridică este următoarea: în budismul tibetan au fost mari maeștri, precum Milarepa sau Marpa, care au făcut aceste meditații asupra respirației, de ce ele nu sunt bune? 

Răspunsul este că ne formăm păreri bazate pe fapte aparente.

    a. Aceste meditații sunt de mare ajutor. Le practică mulți, inclusiv profesorii noștri.

    b. Al doilea fapt vine de la oameni, precum maestrul Kamalashila, toți Dalai Lama, Je Tsongkapa, Milarpa și Marpa – care au ajuns la iluminare prin Tantra. Etapa finală trebuie făcută în Tantra. Tantra nu are nicio șansă de reușită dacă nu va exista înțelegerea profundă a vacuității. Și nu mă refer la perceperea directă a vacuității, pentru că ea va veni în tantra, ci la înțelegerea ei profundă. Toți marii învățători din Mahayana, și cu siguranță din budismul tibetan, vor spune că nu se poate ajunge la iluminare fără să percepem înainte vacuitatea.

Dacă facem aceste meditații, adică observarea respirației, cu adevărat vom progresa mult în direcția perceperii vacuității. Dar cine le face în exclusivitate, nu sunt suficient de puternice. Făcând aceste meditații, putem ajunge foarte departe, și viața noastră se poate schimba foarte mult chiar acum. Dar ele nu duc la perceperea vacuității. Altceva trebuie făcut.

Există astfel de persoane care meditează multe ore pe zi, mulți ani, atât în ​​budism, cât și în afara budismului. O astfel de persoană are toate șansele să moară în timpul unei astfel de meditații, și apoi unde se  va duce? El va merge în lumea cu formă sau fără formă, în funcție de cât este mintea lui de rafinată. Plăcerea pe care o simte este imensă. De aceea va putea crede că a ajuns în Nirvana, chiar înainte de a părăsi corpul, datorită acestei plăceri imense. Și aceasta este o greșeală, deoarece nu există nici o eliberare. Cu toții am fost acolo și iată-ne din nou aici, într-o lume în care există războaie și suferință. Și acesta este motivul pentru care toți înțelepții – Kamalashila și Shantarakshita ne avertizează de acest lucru.

Faimoasa dezbatere dintre Kamalashila și Hashang este legată tocmai de asta, deoarece existau pe atunci școli budiste care aveau o astfel de gândire. De aceea profesorii noștri care ne învață cum să ajungem la iluminare, spun: „Dacă faci numai aceste meditații, este o greșeală gravă, pentru că nu te vor scoate din suferință și te vor duce într-un loc unde vei simți o mare plăcere și vei crede că ai ieșit – dar nu ai ieșit”.

Atunci ce trebuie făcut? Va trebui să ne dezvoltăm meditația Shine, să ajungem la acest nivel, iar de aici să continuăm la primul Samten – primul nivel al lumii cu formă. Iar când vom ajunge aici, meditația va trebui să fie direcționată spre perceperea vacuității. Aceasta este calea unui Bodhisattva.

Un Bodhisattva nu face calea în interesul lui propriu, ci pentru ai elibera pe toți ceilalți. Și pentru asta va trebui să dobândească înțelepciunea care îl eliberează din suferință. Datorită iubirii lui imense față de toate ființele, el nu va continua spre nivelele în care plăcerea se intensifică din ce în ce, ci va continua spre înțelegerea vacuității.

Aceste meditații sunt extrem de dificile, pentru că ele necesită o analiză care nu este deloc simplă. Dar atunci când va avea și forța meditației Shine – Shamata – a „liniștii meditative”, va putea percepe vacuitatea. De aici, Bodhisattva va trebui să meargă la toate nivele Jhana, pentru că și aici se află făpturi pe care trebuie să le elibereze. El trebuie să le cunoască, să știe cum trăiesc și cum suferă ele acolo. Numai așa le va putea elibera. Vom vorbi despre asta mai târziu.

Acel mare maestru în meditație, ajuns la acel stadiu de meditație în care trecea prin toate nivelurile Jhana, spunea despre cei care nu practică așa: „Este ca și cum ai lua heroină. Îți aduce o imensă plăcere, dar nu te eliberează.” 

Poate că povestea nu va convins. De aceea, ar trebui să experimentați personal. 

 Lipsa de respect față de profesor

Întrebarea este: dacă cineva după ce a perceput vacuitatea, nu-și mai respectă profesorul, cu toate că înțelege bine că profesorul este o proiecție a lui, poate să-și piardă calea? 

Este puțin probabil ca cineva după o astfel de experiență să nu mai aibă respect față de profesor, îl citez pe Lama Zopa: „Dacă Doamne ferește, se întâmplă cuiva acest lucru, nu contează la ce nivel a ajuns – el își poate pierde chiar și această realizare”. 

Cineva care a perceput direct vacuitatea, nu s-a încă eliberat de toate afecțiunile lui mentale. Acum înțelege amploarea pagubelor, amploarea dezastrului, și are în mâinile lui un instrument foarte puternic pentru a începe să se purifice. Este posibil să fi perceput vacuitatea, dar când iese din ea se va afla   încă aici ca și noi. El doar înțelege cu mult mai mult decât noi greșeala. Și se prea poate ca afecțiune mentală să pună stăpânire pe el și să se enerveze pe profesor. De acest lucru ne avertizează Lama Zopa. Teoretic, se poate întâmpla

Dar pentru a percepe vacuitatea, în primul rând, este nevoie de o atitudine de mare respect față de profesorii care ne învață despre vacuitate, pentru că de aici provine. Realizarea vacuității va veni prin învățare și prin intermediul profesorului. Profesorul vine din iluminarea mea. Dacă resping acest profesor, îmi închid calea de a întâlni și alți profesori, și nu doar pe acesta. În acel moment m-am omorât și pe mine și toate ființele, pentru că atunci nu le mai pot ajuta.

Importanța profesorului este imensă. Și dacă se întâmplă să ne schimbăm profesorul, acest lucru nu va trebui niciodată să fie însoțit de aversiune, de critică sau de gândire negativă față de acel profesor, și asta nu din cauza profesorului – ci din cauza elevului. În caz contrar, elevul își sfârșește propriul drum. Toate acestea au fost spuse de Lama Zopa.

 Existența acestor lumi nu sunt palpabile pentru mine…

Cineva poate spune: „toate descrierile acestor lumi sunt interesante, dar nu mă pot relaționa cu ele, nu sunt palpabile pentru mine”. Și acesta este și motivul pentru care mulți profesori se rețin de a preda acest material. În primul rând, profesorul nu poate dovedi toate acestea, și în al doilea rând oamenii sunt foarte sceptici. 

De aceea acest studiu este foarte, foarte rar. Există un motiv important pentru al da și altora, și anume fiecare cuvânt de aici este adevărat, pentru că a fost rostit de ființe iluminate. Este adevărat că momentan nu putem verifica singuri și vom avea îndoieli. Dar, ceea ce contează este înțelegerea că același proces care ne-a adus la această existență, ne poate duce și în aceste lumi diferite.

  • De ce ne aflăm astăzi într-o lume în care este război, foamete, bătrânețe și moarte? De ce ne aflăm într-o astfel de lume?
  • De ce avem un corp care se deteriorează? 
  • De ce ne aflăm într-un loc în care relațiile de dragoste devin relații de ură? 
  • De ce pierdem tot ceea ce ne este drag? 

Va trebui să înțelegem asta, pentru că ceea ce ne-a adus în această lume, ne poate duce în altă lume, și ne-ar putea scoate de aici. Accentul care se pune în tot ceea ce auzim aici, este mecanismul de funcționare și nu diferitele detalii pe care oricum nu le putem verifica.  

Ceea ce este foarte important, este să înțelegem cum provin toate acestea din mintea noastră, cum de am creat toate acestea fără să știm. Probabil că știm că există oameni săraci în India, dar până când nu vom merge să ne întâlnim cu ei față în față, ei nu sunt palpabili pentru noi.

Samsara este groaznică. Noi nu înțelegem asta. Spunem: „Cerul este frumos. Sunt lucruri frumoase”. Dar nu suntem în contact cu grozăvia Samsarei. Ochii noștri sunt acoperiți de văluri groase de ignoranță. Treptat, acest studiu va îndepărta aceste văluri. Și nu pentru că cineva a spus, ci pentru că începeți să vedeți singuri. 

„Un singur lucru bun există în Samsara” – spunea Ken Rinpoche – „mai devreme sau mai târziu își va arăta adevărata ei față”. Și când vom simți asta, nu vom mai putea suporta să mai rămânem în ea. Și abia atunci am urcat cu seriozitate pe cale. Până atunci, încă mai avem iluzia că va fi bine. Vom lua vitamine și vom face exerciții fizice, yoga, Tai Chi, ne vom ocupa de puțină spiritualitate, vom face drumeții, ne ocupăm de familie, facem ceva terapii și totul va fi bine! Credem că deținem controlul asupra lucrurilor, că lucrurile se vor calma cu timpul și până la urmă va fi bine.Marea problemă este că nu știm când vine sfârșitul. El poate veni chiar acum și întotdeauna va veni când suntem în mijlocul a ceva. O astfel de persoană moare cu un regret teribil de irosire, deoarece această ocazie nu se mai întoarce niciodată. Această viață este rară.

 

Lectia 3b

Lumea spiritelor

În această lecție vom vorbi de lumea spiritelor.

  Yidak – spirite flămânde.

    Sursa acestui studiu despre spirite

    Studiul acestui subiect se va face după o altă carte, și nu după Abhidharma Kosha. Vom sări câteva sute de ani înainte, la un text tibetan numit:

 Chen – mare,
    Ten – învățătură/studiu.
    Și mai avem

 Lam Rim Chenmo înseamnă „Marea carte a etapelor căii spre iluminare”, iar Tenrim Chenmo înseamnă Marea carte a etapelor învățăturii căii spre iluminare.  În această carte găsim o descriere foarte detaliată despre Yidak, despre aceste spirite flămânde. Geshe Michael a găsit acest text care era ascuns și s-a îngrijit să-l facă public. Este unul dintre textele foarte importante ale tradiției tibetane. Se știa despre el, numai că nu se putea da de el. El a fost scris de către:

    El a trăit în jurul anilor 1100 e.n.

    Drolungpa înseamnă cel din Drolung. Pa înseamnă om, persoană, bărbatul din…
    De asemenea, mai este cunoscut și sub numele de:

  Prietenul cel bun

    Cuvântul „Geshe” este un titlu acordat celui care a terminat toate studiile monastice, și a susținut un examen public, un fel de doctorat. În acele vremuri nu exista un astfel de titlu, și nici nu exista curentul Gelugpa. Pe atunci exista curentul:

   Ceea ce înseamnă „păstrătorii cuvântului” sau „îndrumare sfântă”.

      Cuvântul Geshe este prescurtarea lui Gewey Shenyen. Au luat Ge din Gewey și She din Shenyen și au făcut Geshe. 

 Gewey înseamnă prieten,
    Shenyen – spiritual.

    Deci, vom spune prietenul cel bun sau prietenul spiritual. Prietenul cel bun este pseudonim pentru profesor.  

    Gewey Shenyen – profesorul spiritual = prietenul cel bun.

    De ce îi spunem profesorului că este prietenul cel bun? Pentru că ne aduce binecuvântare, ne scoate din suferință. În limba sanscrită se spune kalyana mitra. Mult mai târziu cuvântul Geshe a devenit un titlu.

    Geshe Drolongpa a fost un Kadampa. Curentul Kadampa a fost primul curent budist din Tibet. Budismul a ajuns în Tibet destul de târziu, în jurul anilor 1000 e.n. și a înflorit datorită sprijinului regilor, a izolării Tibetului și a întregii ierarhii a mănăstirilor.

    Cauzele nașterii ca spirit flămând

    Ceea ce ne interesează pe noi este să știm care sunt cauzele nașterii ca spirit flămând, pentru că nu vrem să ne naștem ca spirite. Lumea spiritelor este o lume de mare suferință.

    Așadar, există patru cauze: unul general și trei specifice.

    1. Cauza generală este legată de ceea ce numim „jurămintele Pratimoksha” sau „cele zece fapte bune”.

 Migefaptă rea, infracțiune,
    Chupo – zece,
    Dring – mediu,
    Che – a săvârși, a efectua, a executa, a face.
    Mige chupo dringche înseamnă „a săvârși una dintre cele zece fapte rele cu intensitate medie”.

    Cu alte cuvinte, intensitatea cu care comitem aceste infracțiuni, va determina severitatea infracțiunii:

    – Dacă săvârșim o crimă cu premeditare, din ură, din furie, ea ne va duce în infern.

    – Dacă săvârșim această faptă moderat, dar în mod repetat, ne va duce în lumea spiritelor. 

    Așadar, cauza generală se referă la încălcarea jurămintelor într-un mod moderat, dar repetat. De exemplu, mințim în mod repetat sau ne comportăm sexual inadecvat în mod repetat. Cu alte cuvinte, fapta nu este foarte gravă, dar repetând-o, menținem karma ei. 

    Cele zece fapte rele

    Pentru cine nu le cunoaște, voi trece pe scurt asupra lor. 

    a. Trei sunt legate de corp.
    b. Patru de vorbire.
    c. Și trei sunt legate de minte.

 a. Cele trei legate de corp sunt:

    1. Uciderea.

    2. Furtul.

    3. Comportament sexual inadecvat.

b. Cele patru legate de vorbire:

    4. Minciuna.

    5. Vorba care dezbină: cum ar fi bârfele, vorbele care despart oamenii. Uneori poate fi o aluzie ușoară – și este deja suficient pentru a planta karma. Iar dacă cineva bârfește și dezbină oamenii mereu, nu este bine. Cineva poate spune, de exemplu: „O, ce frumos, el știe mereu ce să spună” și eu zic: „Da …”pe ton ironic, și este suficient să-i zdruncin părerea frumoasă pe care o avea. Eu am fost prezent când am spus, și va fi înregistrat exact ceea ce am făcut. Nici nu trebuie să spun ceva, limbajul trupului, gesturile, expresia feței pot la fel de bine să dezbine. Doamna Karma își amintește de toate, chiar dacă noi am uitat între timp.

    6. Vorba nepoliticoasă/dură/ aspră: a țipa, a blestema, a înjura. 

    7. Vorba inutilă: pălăvrăgeala, discuții aiurea despre politică, sport.

    Oare discuția despre politică este negativă? Nu. Dar atunci când vorbim și vorbim și nu avem nici o putere de a face ceva, ce-am realizat? Nimic.

    Rezultatul karmic al faptului că nu suntem luați în serios, este neîncrederea de sine. De ce ar trebui să fim luați în serios dacă noi înșine nu ne luăm în serios? Dacă ne petrecem timpul inutil, rezultatul va fi că nu vom fi luați în serios.  

c. Trei fapte legate de minte:

    8. A râvni la ceea ce au alții.

    9. Rea voința, care este o combinație între gelozie, a dori cuiva răul și a nu ne bucura de reușita altuia. 

    10. Concepția greșită. A crede, de exemplu, că a copia la examen vom primi notă bună. 

    În concluzie, dacă aceste infracțiuni sunt săvârșite cu intensitate medie, dar repetat, pot duce la nașterea în lumea Yidak – a spiritelor. Dacă săvârșirea lor va fi însoțită de motivație și emoție negativă intensă, va duce la nașterea în infern.

    Există și trei cauze specifice, și ele sunt următoarele:

    2. Prima cauză specifică, este:

   Jinpaa da, a dărui, a oferi sau generozitate,
    Nam – face cuvântul dinainte să fie la plural,
    Sum – trei,
    Ma – jinpa – a nu da.

    Adică, a nu da cele trei tipuri de dăruire.

    Care sunt cele trei tipuri de dăruire?

    • Primul tip de dăruire – a dărui lucruri materiale: bani și lucruri. Dacă avem ocazia să dăm cuiva un lucru de care are nevoie, și nu i-l dăm, și facem mereu asta, plantăm semințele de a ne naște ca spirite. De aceea, trebuie să știm despre aceste lucruri pentru a evita o astfel de naștere. În limba tibetană se spune:

 

  Adică, a dărui lucruri materiale.

    Ce facem în cazul în care dăm bani unui cerșetor și el se duce și se îmbată? 

    Dacă nu știm asta – îi dăm. Dacă știi că se va îmbăta, atunci îi vom da pâine sau haine sau orice credem că are el nevoie, dar nu-i dăm bani. De multe ori ne spunem: „nu-i dau bani că poate se va îmbăta”, dar nu știm dacă este cu adevărat așa. Această atitudine ascunde zgârcenia. 

    • Al doilea tip de dăruire este:

 Jikpa – frică,
    Minjikpa – protecție împotriva fricii,
    Minjikpay jinpa înseamnă a oferi protecție împotriva fricii. Asta mai înseamnă să oferim protecție împotriva pericolelor, vătămărilor sau să oferim adăpost. 

   • Al treilea tip de dăruire este:

  Chu Dharma.
    Chu Kyi Jinpa înseamnă a dărui Dharma.

    A dărui Dharma, este cel mai înalt tip de dăruire.

     De ce este cel mai înalt tip de dăruire? Este ca și pescarul și peștele, în loc să-i dăm pescarului un pește, îl învățăm să pescuiască singur. Învățând pe cineva Dharma, îl învățăm cum să-și creeze singur fericirea și cum să-și oprească suferința. În loc de a mai hrăni pe cineva cu o felie de pâine, îl învățăm cum să-și facă toată pâinea de care are nevoie. De aceea, ea este cea mai înaltă dăruire, care se va întoarce la noi cel mai repede și este ceea ce ne va aduce iluminare.

    Acesta este și motivul pentru care vi se spune să vă faceți temele cum trebuie, pentru a-i putea învăța și pe alții. Nu există o generozitate mai mare decât asta. Iar roadele le veți culege exponențial. Pentru că dacă învățăm pe cineva și el va învăța, la rândul lui pe altcineva, și așa mai departe, ca o „rețea de marketing”, atunci generații după generații vor continua să transmită Dharma. Iar toată această generozitate se va întoarce la noi și la ei, și nimănui nu o să-i mai lipsească ceva, și ne vom bucura cu toții.

    Deci, dacă întâlnim pe cineva care are nevoie de ceva, lucru pe care noi îl avem și nu i-l dăm – ne-am creat cauza de a ne naște în Yidak.

    Pe de altă, în cursul 7 – jurămintele Bodhisattva, sunt prezentate motivele pentru care nu dăm. Nu dăm:

    – datorită lenei,

    – sau datorită resentimentelor pe care le avem față de celălalt,

    – Sau datorită avariției – ceea ce este cel mai grav. Avem bani și nu dăm celui care are nevoie pentru că nu dorim să reducem contul nostru bancar. Este cel mai grav motiv de a nu dărui.

    Așadar, prima cauză specifică este: să nu dăm cele trei tipuri de dăruire.

    3. A treia cauză sau a doua cauză specifică de a ne naște în lumea Yidak, se numește:

   Serna înseamnă zgârcenie/avariție.    

4. A patra cauză și a treia specifică se numește:

  Tradok înseamnă gelozie.

    Dacă avem un astfel de obicei, acesta ne poate duce în lumea spiritelor.

    Bineînțeles că ne este greu să vedem această legătură dintre gelozie și nașterea în lume spiritelor. Nu putem vedea nici măcar Yidak, dar să mai vedem și nașterea în ea și cum duce unul la celălalt. Și cum bine știm, nici karma nu o putem vedea.

    În cursul 4 am vorbit despre faptul că există trei tipuri de realități/cunoaștere:

    – cunoașterea evidentă, 

    – cunoașterea ascunsă, care înseamnă înțelegerea vacuității. Dar chiar și înainte de a o percepe direct, o putem înțelege prin logică.

    – cunoașterea complet ascunsă. În tibetană se spune Shintu kok gyur, ceea ce înseamnă complet ascuns. Este cunoașterea mecanismului karmic. Despre acest mecanism va trebui să învățăm de la Buddha, pentru că nu putem ajunge la el nici măcar cu ajutorul logicii.

    Și chiar dacă ne vom folosi de logică, tot nu vom putea vedea legătura dintre a fi zgârcit și nașterea în lumea spiritelor. Dar, în general, este vorba de a nu da, de a păstra pentru noi.

    Există și alte cauze de a ne naște în lumea spiritelor, de exemplu: a fi lacom, vorace. A mânca exagera de-a lungul anilor și asta este foarte periculos.


    Cum funcționează karma?

    Așa cum am spus, cu toate că mecanismul karmic shintu kok gyur este complet ascuns, există lucruri despre karma pe care le putem ști, și pe care ni le-a transmis Buddha. Cursul 5, despre karma se bazează pe capitolul patru din Abhidharma Kosha.

    Ideea este, că după ce actul de a spune, face sau gândi s-a încheiat, va rămâne o amprentă în mintea noastră. Conștiința noastră înregistrează tot, fără să uite nimic. Și chiar dacă am uitat ce am spus acum un an, la zece dimineața – mintea nu uită. Această cameră video și audio este perfect exactă. De asemenea, ea își amintește nu numai fapta ci și intenția din spatele ei. Dacă am dat cuiva ceva,
i-am dat ca să-i fac bine sau să-i fac rău? Totul este înregistrat.

    Ceea ce trebuie să reținem despre karma este că:

    a. Totul se înregistrează, mintea noastră nu uită nimic.

    b. Ritmul de înregistrare este de 65 dintr-o singură pocnitură de degete,

    c. De asemenea este înregistrată și intenția exactă cu care a fost făcută fapta. 

    d. Ceea ce a fost înregistrat, intră în subconștient, ca într-un incubator, timp în care se dezvoltă, se maturizează.

    e. Și când s-a maturizat, va da rezultat. 

    f. Iar rezultatul va fi întotdeauna sub forma a ceva care pare că vine din afara noastră.

    Cel care înțelege vacuitatea și modul de funcționare a karmei, își dă seama că ceea ce vine spre el din afară, este mintea care îi întoarce lucrurile. Atunci pe cine se mai supără? Nu mai are pe cine să fie supărat, ci este doar trist de ignoranța pe care a avut-o. Trebuie să fim triști și să regretăm – și funcționează!

    Dintre toate emoțiile negative, regretul este sentimentul negativ pozitiv care există în budism. Pentru că este un antidot. Dacă regretăm cu toată sinceritatea comportamentul care ne-a adus la un astfel de rezultat neplăcut și decidem de a ne opri dintr-un astfel de comportament – va fi un antidot la această karma, o va slăbi și în cele din urmă o va purifica. Și acesta este modul de a purifica karma.

    Există patru legi karmice, care sunt descrise în cursul 1, și peste care vom trecere acum repede.

    Legile karmice

    1. Rezultatul va fi similar cauzei – din sămânța de lămâi iese un lămâi, din sămânța de curmal iese un curmal, din ghindă iese stejar, nu există niciodată vreo greșeală. Dacă rezultatul este dureros, este pentru că am rănit pe altcineva în trecut. Se poate ca cineva să facă ceva, și pentru mine va fi neplăcut și pentru altul plăcut – același act. Și asta se datorește faptului că mie mi-a încolțit lămâia și celuilalt ia încolțit curmalul. Cu alte cuvinte, ceea ce experimentez este karma pe care o am, și nu ceea ce a făcut celălalt. Celălalt, în sine, nu face nimic care este bine sau rău. Lucrurile nu vin niciodată din afara mea.

    2. Karma se intensifică. Putem avea un mic gând de a nu ne bucura de bucuria altuia, iar el ni se va întoarce asupra noastră înzecit. Mai ales dacă devenim profesori de Dharma. Orice infracțiune pe care o comitem se va întoarce aprig asupra noastră.

    3. Dacă nu am semănat, nu avem ce culege. De ce este important să știm asta? Pentru că dorim anumite rezultate. Și dacă dorim anumite rezultate, va trebui să începem să plantăm semințele.

    Lama Ken Rinpoche, avea obiceiul să întrebe: „Ce sămânță ați plantat astăzi?”.

    Ce ați făcut astăzi ca să aveți un viitor bun? Uitați-vă la ceea ce ați făcut! Cu cât vom înțelege mai mult karma și vacuitatea, cu atât vom fi mai atenți la ceea ce facem în fiecare moment. Pentru că exact asta ne va determina viitorul.

    4. Karma făcută nu va dispare de la sine. Ceea ce s-a înregistrat, rămâne înregistrat. Dacă nu o purificăm, ea va da rezultat. Putem scăpa de karma negativă pe două căi, pe calea ușoară sau mai grea:

    – ori o purificăm înainte ca ea să dea rezultat,

    – ori va da rezultat, și va dispare de la sine. La fel ca sămânța din natură, când germinează, sămânța dispare. Dar între timp, doare.

    Dar, ce legătură au toate acestea cu Yidak?

    Dacă avem karma de a nu da sau avem tendința de a nu da, rezultatul karmic va fi lipsa. Oricine suferă de lipsuri sau de sărăcie în această viață, este rezultatul karmic de a nu da altuia. Și dacă acest lucru este adevărat, ce ar trebui să facă această persoană? Este să dăruiască. Este exact invers de ceea ce credem. Vom spune: „Chiar dacă am puțin, voi dărui ceea ce am?”

    Dacă avem puțin, vom da, dar acest lucru va trebui să fie însoțit înțelegerea  karmei și a vacuității. De ce avem puțin acum? Pentru că nu am dat în trecut. Care este singura cale de a ieși din această situație? Ea este generozitatea. A da cu înțelegere. Femeia care dă din toată inima și ultimul ei bănuț, va acumula cu mult mai multă karma pozitivă, decât cel înstărit care dă doar un sfert din ceea ce deține. 

     Când vorbim de plantat semințe, este foarte posibil ca în mintea noastră să avem intenția ca să ne fie nouă bine, să fim fericiți, și nu ceilalți, oare aici nu este o problemă?

   Dalai Lama numește acest lucru „egoismul iluminat”. Aceasta este înțelepciunea care realizează că nu îmi va fi bine fără să le fie bine celorlalți, și nu le va fi bine celorlalți fără să-mi fie mie bine. Ideea de eu și ceilalți, este de fapt  invenția noastră. Deci, singura modalitate de a ne fi bine, este ca celorlalți să le fie bine, iar dacă altora le este bine, atunci și nouă ne va fi bine. Și așa se ajunge la iluminare.

    Karma de a nu dărui rămâne în mintea noastră tot timpul, ceea ce va avea ca rezultat penuria, sărăcia, și insatisfacția. În cazul în care nu suntem satisfăcuți, este rezultatul lipsei de generozitate. Chiar dacă nu suntem încă Yidak, și suntem tot timpul nemulțumiți, se datorește faptului că nu am dăruit din toată inima. Iar karma se intensifică, rezultatul este de un milion de ori mai mare decât cauza. Și trebuie să ne amintim de acest lucru – karma se intensifică; Dacă nu ne-am purificat și am lăsat această karmă să se incubeze mult timp – o mică ne dărnicie, poate să ne ducă în Yidak.

    Scopul acestui studiu despre Yidak și infern, este ca fiecare dintre noi să-și  dezvolte înțelegerea că toate acestea i se pot întâmpla, și că această carte nu a fost scrisă aiurea. Iar dacă vom cădea în aceste lumi, va fi un obstacol major în calea iluminării noastre. Suferința va fi mare și va dura mult timp, până când această karma va fi purificată. Și, între timp, nu vom putea face nimic util.

    Scopul nu este să vă spunem mituri sau povești.


    Diferite tipuri de spirite flămânde

     În textul Ten Rim Chen Mo sunt date numele a 63 de tipuri de spirite și ele apar în lectura cursului. Să trecem repede peste ele: (1) burți mari, (2) gâturi de ac, (3) mâncători de fecale, (4) arată totul (5) mâncători de miros, (6) mâncători de lucruri, (7) mâncători de ofrande, (8) băutori de apă, (9) cei care trăiesc din gânduri, (10) mâncători de scuipat, (11) mâncători de mărgele, (12) băutori de sânge, (13) mâncători de carne, (14) mâncători de fum, (15) sălbaticii, (16) profitori de oportunități, (17) subteranii, (18) spiritele puterii, (19) strălucitori în noapte, (20) cei ce ademenesc oamenii, (21) seducătorii, (22) cei care rămân în jurul insulelor, (23) ucigașii Lordului Morții, (24) mâncătorii de bebelușii, (25) vrăjitoarele Brahma, (26) mâncătorii de coji, (27) mâncătorii de scrum, (28) cei care pândesc pe drumuri bine călătorite, (29) cei nesățioși, (30) mâncătorii de flăcări, (31) mâncătorii de otravă, (32) spiritele care stau în mănăstiri, (33) spiritele care stau în cimitire , (34) spiritele care stau în copaci, (35) spiritele care stau la răscruce și (36) legiunile diavolului.

    În general, există trei mari tipuri de spirite:

   1. Primul tip – spirite care au obstacole exterioare.

 Chiy – exterior,
    Drippa – obstacol,
    Chen – are.

    Adică, spirite care au obstacole exterioare.

    Despre ce e vorba?

    – Aceste spirite se simt mereu flămânde și însetate cronic, și nu pot găsi de mâncare și de băut. Ele caută în permanență de mâncare și băut și nu găsesc niciodată, și astfel își petrec viața ca Preta, ca spirit flămând. Sunt permanent torturate de foame și sete. Ele aleargă tot timpul din loc în loc unde li se pare că ar fi de mâncare. 

    Toate acestea au ecou și în viața noastră. Putem înțelege aceste lucruri, pentru că le cunoaștem și în existența umană, dar nu la același ordin de mărime. Marii Lama spun că, cea mai mare suferință din existența umană este nimic față de suferința ființelor din aceste lumi. Putem cunoaște mireasma acesteia, dar nu și intensitatea ei. Și adevărul este, că noi cunoaștem această suferință pentru că am fost acolo, dar am uitat. Spre norocul nostru, șocul morții ne-a făcut să uităm toate aceste grozăvii, altfel nu am fi putut funcționa.

     – Toate aceste spirite fug tot timpul. Văd miraje, au impresia că acolo departe este apă și când ajung nu găsesc nimic. 

    – Sau cred că este apă și ea devine sânge și puroi. Ceva oribil. Cu alte cuvinte, au impresia că au găsit ceva bun, iar când ajung la el, devine ceva dezgustător.

     Trăiesc într-un fel de blestem, și de unde vine? Cine i-a blestemat? Karma. Datorită a ceea ce au făcut în trecut, lipsa de generozitate, zgârcenia, lăcomia și încălcarea jurămintelor.

    Dacă cineva are karma să fie ființă umană și este zgârcit, consumă din cardul karmic de credit. Când legătura dintre conștiință și corp se va întrerupe, dacă zgârcenia lui a fost cronică, ar putea să-l aducă în lumea spiritelor, cu excepția cazului în care are o altă karma mai severă îl va coborî spre lumile de mai jos. Lipsa de generozitate se va manifesta sub forma acestei suferințe groaznice a lipsurilor.

    2. Al doilea tip – ființele care au obstacole interioare.

 Nang – interior.

    Nang gi drippa chen cei care au obstacole interioare.

    În cadrul fiecărui tip există mai multe feluri de spirite, dar nu vom intra în amănunte.

    Spiritele care au obstacole interioare sunt descrise cu o burtă uriașă și o gură mică cât un ac. Și atunci când găsesc deja de mâncare, ea nu este niciodată suficientă și nici nu pot mânca pe săturate datorită burții lor mari. 

    Dacă spiritele anterioare trăiesc sentimentul de „a nu găsi”, aceste spirite au permanent sentimentul de „insuficient”. Diferența dintre ceea ce găsesc și ceea ce-și doresc, este incomparabil de mare. Și aceasta este o suferință cumplită, care provine din avariție, din dezvoltarea evolutivă a avariției. Este real? Momentan, pentru noi ca ființe umane nu este real. În viața noastră putem experimenta sărăcia și lipsurile altor persoane, dar nu și cea ale spiritelor. Și cu toate acestea ambele situații sunt reale, pentru că ele sunt o proiecție a karmei. Ambele sunt rezultatul actelor pe care le-am făcut în trecut și care rodesc acum.

   Cum se poate ieși din această existență suferindă? Foarte greu.

    Toată karma este perisabilă, inclusiv karma negativă. Câtă suferință va mai provoca și cât va dura, asta nu putem ști.

    Toate lumile suferinde din primele cinci capitole ale Abhidharmei Kosha sunt controlate de karma care urcă și coboară mereu, și care se dezintegrează.

    O asemenea rodire karmică a avariției, în lumea spiritelor, până la urmă se va dezintegra. Întrebarea este, ce va rămâne după ce s-a dezintegrat? Să spunem că este o singură sămânță bună care rodește ca ființă umană. Să presupunem, că am dobândit din nou o viață umană, ceea ce este foarte rar, deci, ce voi face cu ea? O voi valorifica să ies din suferință sau Doamne ferește voi cădea din nou în ea? 

    3. Al treilea tip – spirite care au obstacole legate de mâncare și băutură.

 Se – mâncare,
    Kom – băutură sau sete.

    Spirite care au obstacole legate de mâncare și băutură.

    Ele sunt diferite de spiritele anterioare, prin faptul că găsesc deja mâncare și băutură, dar mâncarea și băutura le ard pe dinăuntru. Au un astfel de blestem, să poată mânca, și mâncarea să le provoace o asemenea suferință. 


    Descrierea spiritelor  

    Acest spirite au descrieri diferite. Ele au corpul subtil, cu o gamă întreagă de forme și dimensiuni. Ele pot trece prin pereți. Sunt oameni care le pot vedea. De multe ori pot fi văzute noaptea. 

    –  În ceea ce privește durata lor de viață, se spune că cel de al treilea tip de spirite, pot trăi doar 500 de zile, dar fiecare zi este cât o lună la noi. Timp de aproape patruzeci de ani, totul le arde în stomac. Gândiți-vă prin ce suferință groaznică trec. 

    –  Unde locuiesc aceste spirite? Sunt spirite care trăiesc sub pământ, sau se perindă printre noi. 

    – Datorită faptului că multe dintre suferințele acestor spirite sunt asociate cu mâncarea și băutura, în practica budistă se obișnuiește să li se ofere spiritelor ofrande. Bineînțeles că ele nu le mănâncă așa cum mâncăm noi, ci iau doar esența mâncării. Și aceasta este o practică foarte importantă. 

     Cum se iese din lumea spiritelor? Fie karma se dezintegrează, fie au norocul să primească binecuvântare, dar în general este foarte dificil de ieșit. 

    Oare ofrandele pe care le oferim, le pot scurta timpul de suferință a spiritelor? Răspunsul este da, dar nu așa cum credem noi. Nu în mod direct.

    Momentan, nu putem face nimic în legătură cu karma care le rodește. Dar de unde vin spiritele? Vin din noi. Noi suntem cei care am proiectat întreaga lume, prin faptul că nu am acționat într-un mod pur în toate viețile trecute. De aceea trăim într-o lume în care se află spirite. Pentru asta, un Bodhisattva se obligă să ajute toate ființele din Samsara până când Samsara se va termina. Cum le va ajuta? El va continua să se purifice până când ele nu vor mai fi.

    Și, când facem acest lucru, plantăm semințe karmice în conștiința noastră, iar când vor rodi, lumea noastră va fi mai bună și ele vor suferi mai puțin. Acesta este singurul mod în care putem să le ajutăm.

     Atunci când încercăm să vindecăm pe cineva, noi nu putem să-i suprimăm karma pe loc, dar tratamentul pe care i-l facem, actul de a-l îngriji sau de al iubi, plantează semințele care ne vor determina să nu mai vedem pe cineva că suferă.

    De aceea spunem „să ajung la iluminare de dragul tuturor ființelor”. Așa îi putem ajuta pe ceilalți, muncind și practicând. Aceasta este unica modalitate de a-i ajuta în modul suprem. În mod convențional, pare că îi ungem cu o cremă și ei se simt puțin mai bine. Poate. Uneori da, alteori nu, în funcție de karma lor. Dacă au karma să se simtă mai bine acum, atunci unguentul meu, va fi modul în care se manifestă această karma. Și dacă nu au karma să se simtă mai bine, atunci unguentul nostru nu-i va ajuta. Și asta este valabil pentru orice medicament sau orice altceva.

    Din tot ceea ce vă învăț, aceasta este cea mai importantă învățătură. Ceea ce dorim este să învățăm de a lucra la nivelul semințelor karmice, la nivelul betonului umed și moale, înainte de a se întări. Prezentul, este deja betonul întărit. Cu el nu prea avem ce face, decât să-l folosim de a planta semințe.

    Deci, dacă cineva suferă lângă noi, va trebui să-l ajutăm, de ce? Pentru că altfel, nu vom vedea niciodată o lume mai bună și lumea va continua să sufere. Iar motivul pentru care suferă este pentru că am provocat suferință în trecut. Dacă am provocat suferință în trecut, și am karma imediată, atunci eu însumi sufăr. Dacă aceasta este o karma ceva mai îndepărtată sau mai slabă, voi vedea pe alții suferind.

    Nu există altă modalitate de a ne scoate și pe noi și pe ceilalți din suferință, decât lucrând cu betonul umed, la nivelul semințelor karmice. Putem influența lumea doar la nivelul semințelor karmice pe care le semănăm. Și nu există altă cale de a-i ajuta pe ceilalți.

    Dar pentru a ajunge la acest nivel, trebuie să înțelegem vacuitatea. Iar atunci când o vom înțelegem, vom înțelege imediat cum împreună cu karma ne creează lumea în care trăim.

    Lumea este goală de orice natură proprie de sine. O creăm prin karma noastră. Proiectăm lumea pe un ecran complet gol, iar această proiecție, este în întregime determinată de semințele noastre karmice care rodesc.

    Chiar și pentru cel care a perceput vacuitatea, karma va continua să rodească. Și cu toate că lucrurile care apar în viața lui pot fi încă neplăcute, el înțelege că ele vin din karma lui veche și încetează să mai planteze semințe noi care să-i aducă suferință în viitor. Ultimele trei capitole ale cărții Abhidharma Kosha, prezintă procesul de cum trebuie să ne purificăm lumea, cum să ne creăm o lume care să fie cu adevărat un paradis și pentru noi și pentru ceilalți.

    Și cum facem asta? Prin ceilalți. Ajutându-i pe ceilalți, plantăm semințe pentru noi. Și dacă este așa, atunci ceilalți vor fi foarte prețioși pentru noi. Am nevoie de ei, pentru că fără ei nu putem ajunge la iluminare. Deci, câmpul în care ne semănăm semințele este celălalt.

    Maestrul Shantideva în capitolul despre răbdare ne spune: „Cine mă va ajuta să ajung la iluminare? Trebuie ca cineva să mă învețe calea. Am nevoie de Buddha, am nevoie de profesori, am nevoie de Arya, am nevoie de Dharma. Și după ce
m-au învățat, trebuie să practic, nu este așa? Cum voi aplica învățătura? Voi începe să fac bine în lume, am nevoie de lume pentru a mă ilumina. 

    Și el spune: „Cine este mai important? Toți Buddha sau cei suferinzi?” Cu toții sunt la fel de importanți. Lumea suferindă este câmpul meu de semănat. Iar când semințele vor da rod, acest câmp va deveni un paradis populat de ființe iluminate. Acesta este modul în care un Bodhisattva se scoate și pe el și pe ceilalți din suferință. 

    Revenind la spirite, oare ele interacționează cu noi? Da, absolut. Sunt spirite care ne protejează, ne păzesc. Iar altele caută să ne dăuneze. Există spirite care se învârt în jurul nostru și caută să ne sâcâie, datorită faptului că în trecut le-am făcut rău și au cont deschis cu noi.

    Lumea animalelor

    Vom trece în continuare să vorbim despre animale. În cultura noastră, animalele sunt adesea înfățișate ca fiind drăguțe.

    Când copilul este mic, mama îi cumpără cărți care are poze cu câini, pisici, iepurași și așa mai departe. Dar Geshe Drolungpa în cartea sa Ten Rim Chen Mo spune că toate animalele trăiesc o viață plină de suferință.

    Cauzele nașterii în lumea animalelor

    Înainte de a intra în descrierea ei, vom vorbi despre cauzele care ne conduc în această lume. Există o cauză generală și două specifice. 

    Cauza generală este – încălcarea jurămintelor de eliberare în mică măsură, dar în mod regulat.

    Dacă în lumea spiritelor se ajunge încălcând jurămintele de eliberare într-o măsură moderată, în lumea animalelor care suferă mai puțin în comparație cu spiritele se ajunge încălcând mai puțin, dar în mod regulat jurămintele. Ca de exemplu, a spune mici minciuni mereu, sau fim puțin zgârciți, dar într-una. 

    Cel mai bun exemplu este minciuna. Și de ce minciuna? Pentru că ceea ce caracterizează animalele este frica constantă de cine le pândește pentru a le devora. Când omul minte, plantează în inima sa frica, ca nu cumva să fie prins cu minciuna. Pe de altă parte, nici nu-și amintește ce a spus și cui a spus, așa că trăiește într- o stare de neliniște de a nu fi prins. Geshe Michael compară acest lucru cu radiațiile radioactive de intensitate mică; Dacă ele sunt intense, ne omoară pe loc, dar dacă sunt de intensitate mică, ele se acumulează și ne omoară în timp. Așadar, acest obicei de încălca puțin jurământul, dar tot timpul – acumulează  karma care ne poate arunca în existența animalelor.

     Cauzele specifice:

    1. Prima cauză este încălcarea constantă a regulilor minore.

    2. Și a doua cauză este lipsa de respect față de ceilalți, disprețul

    De îndată ce le vom descrie, veți înțelege mai bine aceste cauze. În textul Ten Rim Chen Mo, sunt date și alte cauze, care sunt studiate și în altă locuri, cu siguranță în Tantra.

    Geshe Drolongpa ne avertizează să nu avem impresia că viața animalelor este plăcută. De fapt, majoritatea animalelor, cu excepția unui număr mic de animale domestice, trăiesc în mare teroare. 


    Exploatarea animalelor de către oameni

    Există și un alt tip de animale, care suferă suplimentar, iar acestea sunt cele exploatate de oameni; Ele sunt folosite pentru carnea lor, pentru pielea lor. Oamenii le chinuiesc în nenumărate moduri, provocându-le mari suferințe: sunt călărite, se pun poveri grele pe ele, li se pun belciuge în nas, trag greutăți, sunt folosite în laborator. Gâștele sunt îndopate pentru ficatul lor, se aruncă pesticide. Facem lucruri oribile. 

    Să ne gândim puțin la exploatarea vacilor sau a taurilor care muncesc din greu pe câmp, de exemplu. Ce karma le-a adus în această situație? Abuzul, exploatarea. Dacă cineva face aceste lucruri în această viață, ceea ce i se va întoarce în viața următoare va fi exploatarea lui cruntă de către alții. 

    Este bine să medităm asupra acestor lucruri, pentru a ne putea dezvolta compasiunea pentru toate ființele și abilitatea de a le ajuta. Nu vom putea ajunge la iluminare dacă nu ne dezvoltăm empatia pentru suferința lor, și iubirea față de ele. Și să nu uităm că ele au fost mamele noastre în viețile anterioare și le suntem datori.

    Unde trăiesc?

    Marea majoritate a animalelor trăiesc în oceane. Chiar și ele trăiesc cu frica că vor fi mâncate de un pește mai mare. Celelalte animale sunt împrăștiate în aer și pe uscat. Potrivit scripturilor, numai în corpul uman, trăiesc 80.000 de specii de vietăți și există 360 de milioane de specii pe întreaga planetă.

     Ce facem cu gândacii din casă?

    Lama Dvora Hla povestește: „Odată în templul nostru din Howell a fost o invazie de gândaci. Timp de opt luni Ken Rinpoche a strâns unul câte unul, și i-a scos afară. Și ei nu s-au mai întors. Dacă îi tratăm cu compasiune, cauza karmică de a ne deranja va dispărea. Mai am și o altă poveste drăguță despre Lama Ken Rinpoche. Când a venit în Statele Unite, elevii lui i-au închiriat o casă. În grădina casei se afla un copac care era bolnav și, desigur, fiind budist, nu era pentru stropirea lui cu insecticide. Vecinilor nu le-a plăcut acest lucru pentru că le era teamă ca boala să nu se răspândească și la copacii lor. Așa că l-au implorat, să stropească copacul, dar Ken Rinpoche își iubea și vecini! Așa că le spuse: „Bine, bine”, dar nu a făcut nimic. Așa că, după un timp vecinii s-au săturat de treaba asta și s-au dus să cheme primăria. Primăria bineînțeles că a venit, a stropit acel copac și ia dat factura de plată, iar Ken Rinpoche a plătit factura.”

    În Yoga Sutra este scris un verset minunat de maestrul Patanjali:

    „Orice conflict se liniștește – în prezența celui care și-a eliminat din inima lui orice agresivitate”.

    Când cineva și-a eliminat toate semințele de violență și agresiune din inima sa, orice conflict în viața sa a încetat. Așa funcționează karma. Proiectăm lumea din semințele noastre karmice. Ele stau în chakra inimii, nu în inima fizică, și de aici ne proiectăm lumea.

    În măsura în care există violență în lumea mea – înseamnă că încă nu am eliminat violența. Dacă locuiesc într-o țară în care există multă violență – asta e treaba mea. Dacă trăiesc lângă oameni agresivi – asta e treaba mea. Ei îmi spun ce trebuie să fac. Ei îmi spun: „Ști de ce suntem aici? Pentru că nu ai învățat încă să-ți elimini agresivitatea. Pentru că dacă studiez toate acestea, ei vor dispărea din viața mea. Ori se vor muta în altă țară, ori mă mut eu în altă țară, ori se vor schimba. Așa funcționează lucrurile.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lecția 2 – ACI 8

   Cursul 8
                          Moartea și tărâmurile de existență
                Nivelul 2 de cunoștințe superioare (Abhidharma)

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
         traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
   

Lecția 2

   

  În cursul nr. 6 am învățat despre Sutra tăietorul de diamant. Citind această Sutra am văzut că există foarte multe repetări și totuși spunem că Buddha nu a irosit niciodată vreun cuvânt.

    Se spune despre Buddha că după ce a ieșit din meditația iluminării, timp de șase-șapte săptămâni el nu a predat nimic. Oamenii l-au văzut strălucind și cu o aură în jurul lui. Ei s-au îndreptat către Buddha și l-au rugat să-i învețe. Buddha și-a spus atunci: „Acest adevăr al suferinței este atât de profund și de radical, încât ei nu vor înțelege”.

    Apoi i-a întâlnit pe cei cinci discipoli ai săi, care fuseseră într-o viață trecută tigroaica cu patru pui. În acea viață, tigroaica și puii erau foarte flămânzi, și cum Buddha pe atunci era un mare Bodhisattva, i-a hrănit cu propria lui carne. Se povestește că femela era atât de flămândă, încât nu mai avea puterea să-și hrănească puii, așa că, Buddha din marea lui compasiune pentru ea, și-a întins brațul pentru ca ea să-l mănânce. Dar tigroaica ea era prea slăbită pentru a face asta, așa că Buddha a luat un băț și și-a rănit brațul pentru a curge sânge, iar mirosul să stârnească instinctele animalului. Se spune că în acest fel s-a creat legătura karmică între Buddha și ea.

    (Și asta fac toți Bodhisattva, își creează permanent legături karmice cu făpturile. Atunci când dăruiește o monedă unui cerșetor, Bodhisattva își zice: „Tu vei fi discipolul meu și te voi aduce la iluminare.” Sau când aruncă boabe de orez la păsărele, el spune: În viitor vă voi aduce la iluminare. Acum că v-am dat de mâncare, dați-mi voie să vă duc spre iluminare. ”Așa face un Bodhisattva, vânează făpturi și le scoate din Samsara.)

    Deci povestea spune că Buddha s-a întâlnit cu cei care au fost cândva tigroaica și puii ei, care au devenit apoi discipolii lui. Buddha își spuse: „Oh, pe ei îi voi învăța, pentru că am legături karmice cu ei și vor pricepe ceea ce le voi spune”. Și așa se spune că Buddha le-a transmis cele patru adevăruri nobile. El doar le-a spus:

    1. Adevărul suferinței.

    2. Adevărul originii suferinței.

    3. Adevărul încetării suferinței.

    4. Și adevărul despre calea de încetare a suferinței.

    Buddha le-a repetat de patru ori. Deci Buddha se repetă? Buddha irosește cuvinte? Nu! Povestea spune că:

    • Atunci când a rostit prima oară, discipolul care fusese odată tigroaica a perceput vacuitatea, iar ceilalți (care fuseseră puii ei) au ajuns pe calea acumulării1

    Atunci când a rostit a doua oară, primul discipol a ajuns pe calea practicii, iar ceilalți patru au continuat pe calea pregătirii.

    • Și tot așa, până când a terminat de lucrat cu ei.

    De aceea Buddha a trebuit să repete de mai multe ori.

    Nici un cuvânt nu este spus aiurea de către învățători. Este nevoie de ceva timp pentru a realiza că unicul lor scop este să ne aducă la iluminare. Ei nu fac altceva în viața lor decât să ne aducă la iluminare. Fiecare respirație a lor este să ne aducă la iluminare.

    Desigur, elevul trebuie să fie deschis spre aceste lucruri, altfel este ca și cum ar sta în umbra muntelui și nu vede soarele. Elevul trebuie să meargă în partea luminată de soare. Soarele strălucește tot timpul. De aceea fiecare părticică a acestor învățături, inclusiv acest curs, nimic nu este de prisos.


    Lumea este goală de orice natură

    Este important să nu uităm că lumea este goală de orice natură.

______________________________________________________
1 Calea acumulării este prima dintre cele cinci căii spre iluminare: acumularea, pregătirea, perceperea, practica, iluminarea (sau nu mai este nimic de învățat). Un studiu detaliat al acestora poate fi găsit în seminarul Sutra Inimii.

    Orice lucru, fără excepție, la care ne putem gândi, nu are nici natură proprie de sine, și nici vreo existență proprie de sine. 

    Asta înseamnă că nu putem spune despre cineva care țipă la noi că este un idiot, pentru că el nu poate fi un idiot în sine. Dacă țipă cineva la noi, este doar karma care se întoarce asupra noastră, prin faptul că noi este am țipat la alții în trecut. Nu putem culege decât ceea ce am semănat.

    De aceea, orice experimentăm în lumea noastră, este rezultatul modului în care ne-am purtat față de alții. Și este întotdeauna va fi față de alții. Tot ceea ce se întoarce asupra noastră, este cât de buni sau răi am fost față de ceilalți. În cazul în care se abate asupra noastră o neplăcere, se datorează faptului că în trecut am creat altora neplăceri. Și se poate să nu fi fost față de aceeași persoană. Iar dacă o boală gravă vine peste noi astăzi, asta nu înseamnă că le-am periclitat sănătatea altora în această viață, dar cu siguranță am făcut asta în trecut. De aceea avem nevoie de timp pentru a învăța aceste lucruri, de a le înțelege, de a le integra, de a le experimenta și de a ne convinge de ele. 

    Așa cum am spus, nu există nimic care să aibă o natură proprie de sine, inclusiv lumea în care trăim. Datorită karmei pe care o avem, experimentăm acum o lume cu o anumită geografie. Pentru alții, lumea lor poate fi diferită de cea a noastră. Și tocmai datorită faptului, că lumea este diferită pentru alții, asta înseamnă că în circumstanțe diferite, având o minte diferită, avem șansa să ajungem la iluminare.  

    Dacă nu ar fi fost așa, totul ar fi fost deja hotărât, și nu am mai putea schimba nimic. 

    Deci, faptul că ceea ce apare în viața noastră este în funcție de karma pe care o avem, asta înseamnă că putem învăța să lucrăm cu ea, iar lucrurile vor trebui să se schimbe. Și pentru că nu avem nicio natură proprie de sine, putem ajunge la iluminare.

    Vacuitatea pe care o avem se numește natura lui Buddha. Iar acest lucru ne asigură că putem ajunge la iluminare. Acest lucru ne asigură că ne putem schimba total mintea de cum este ea astăzi. Iar după câțiva ani, când vom privi înapoi, ne vom da seama că mintea noastră nu mai este la fel cu ceea ce a fost. Și în același timp, și lumea din jurul nostru se va schimba, pentru că ele merg împreună.

    Și aceasta este o muncă serioasă. Sunt multe de făcut. Mulți au făcut aceste lucruri și au reușit, așa că nu există niciun motiv pentru care nu vom reuși. Și mai mult de atât, avem și marea oportunitate să întâlnim profesorii pe care îi avem în prezent în Occident. 

    Ce ne face să ne implicăm într-o asemenea muncă? Ce ne va face să preferăm meditația în locul vizionării de filme? Compasiunea. Este realizarea faptului că nu-i putem ajuta pe toți ceilalți, dacă nu lucrăm pe noi înșine. Iar munca asupra noastră include și ajutorul pe care îl dăm în lumea exterioară. Această combinație dintre munca interioară și exterioară este extrem de importantă. Ele nu funcționează una fără alta. Putem medita mult și bine, dar dacă nu avem karma bună, meditația nu va funcționa pentru noi.

    – Ca meditația să reușească, va trebui să facem multe lucruri bune în lume.

    – Iar pentru a face bine în lume, trebuie să medităm.

      De ce spunem toate acestea?

    a. Pentru că vom vorbi despre o reprezentare mitologică a lumii. Vom vorbi despre munți, continente și alte ființe, care nu se potrivesc cu geografia globului nostru pământesc pe care o cunoaștem astăzi. Asta înseamnă că nu este adevărat? Nu, nu înseamnă că nu este adevărat. Tocmai datorită faptului că lumea este goală, entități care au karme diferite, văd lumea în moduri diferite, și cu siguranță o ființă iluminată vede o lume în alte dimensiuni. 

    b. Este foarte important să înțelegem ce fel de lumi există. Sunt mulți care le-au văzut, le-au experimentat și noi le-am văzut și le-am experimentat dar le-am uitat. Nu vrem să mai coborâm în ele. 

    Cum se trece dintr-o lume în alta?

    Este ca și cum aș conduce mașina pe șosea, ascult muzică la radio, mă simt bine și boom, dintr-o dată un camion intră în mine și sunt cuprinsă de flăcări! De unde a venit lovitura? De unde au venit flăcările? Din karma.

    Ceea ce ne face să trecem într-o clipă de la o formă de existență la alta, este doar o mișcare mentală.

    Dacă înainte conduceam mașina liniștită, bucurându-mă de drum, acum îmi rodește o altă karma, și sunt cuprinsă de flăcări. Ceea ce se întâmplă este doar o maturare karmică mentală.

    Cu toții am provocat altora suferință în trecut, altfel nu ne-am fi aflat într-o lumea care suferă. Modul în care ne relaționăm cu ceea ce ne apare, felul în care reacționăm, plantează semințele pentru următoarea lume. Cu toții suntem aici pentru că am păcătuit în trecut. Și Buddha, care a ajuns deja la iluminare, a început exact din același loc în care și noi am început. Și el a păcătuit în trecut, dar s-a purificat și a făcut calea până la capăt.

    Și numai așa se poate ajunge la iluminare. Paradisul nu este un loc în care se ajunge cu racheta, și nici nu există vreun tren care să ne coboare în infern.

   Unde este acest paradis? Unde este infernul? Nu există astfel de locuri. Totul este mental.

     Și nu vreau să uitați că vom vorbi despre cosmologie, mitologie. Iar acest lucru este important. De ce este important? Deoarece având această reprezentare a oamenilor iluminați, putem ajunge la iluminare, așa cum și ei au ajuns.

    Care sunt formele de existență în Samsara?

    1. Infernul. Există opt tipuri de infern.

 Nyel wa înseamnă infern.

    2. Spiritele flămânde – preta.

  Yi dak înseamnă spirite flămânde. În limba sanscrită se spune preta.

    3. Animalele/viețuitoarele.

   Dro – înseamnă a merge.
    Du – înseamnă aplecat. Așadar, cuvântul pentru animale, în tibetană, este cel care merge aplecat.

     Lumea animalelor este foarte suferindă. Ele se tem permanent că vor fi devorate. De aceea, se sperie foarte repede și fug. Mintea este plină de frică. 

  1. Oamenii. 

5. Zeii.

 În limba sanscrită – Deva.

    Cuvântul Hla sau Deva este folosit pentru ambele tipuri de zei, adică zeii și semizeii. Pe de altă același cuvânt Hla este folosit și pentru cei iluminați și pentru cei care se află încă în Samsara, în lumea cu formă sau fără formă.

  1. Cei care sunt complet iluminați, se numesc tot Hla. Toți Buddha sunt și Hla. Ei sunt deja în afara Samsarei, nu mai au nevoie de ajutor, vin să dea ajutor.
  2. Cei care nu sunt încă iluminați, care își petrec timpul în plăceri, dar moartea lor este îngrozitoare. Gândiți-vă, că cel care și-a petrecut tot timpul în modul cel mai plăcut, pe măsură ce moartea se apropie începe să decadă, iar suferința lui este îngrozitoare.
  3. Semizeii.

Hla sau Deva – zeu.

    Hla Ma Yin – înseamnă în limba tibetană „ nu este Deva”. Cuvântul nu înseamnă cine nu este un Deva, ci că este pe jumătate Deva. Deci semizeii, sunt un fel de zei inferiori.

    Când vorbim despre lumea cu formă și fără formă, ceea ce le diferențiază este rafinarea minții. Pe măsură ce mintea devine mai rafinată, atașamentul față de Samsara scade din ce în ce. 

    Și toți cei care sunteți la curs, înseamnă că sunteți într-o oarecare măsură interesați de calea spirituală. Asta înseamnă că ați renunțat puțin la lumea materială. Poate un pic, deoarece ați preferat să veniți la curs în loc să luați cina în altă parte. Pe măsură ce atașamentul față de lucrurile materiale scade, mintea voastră va deveni mai rafinată, mai subtilă. 

    Cele patru nivele din lumea formei

    În continuare, vom trece la lumea formei. În această lume există patru Samten:

    1. Primul nivel se numește:

  Samten dangpo înseamnă primul Samten.

    Primul Samten are trei niveluri. După cum am menționat, pentru a percepe vacuitatea va trebui să ajungem la acest prim nivel. El are și un alt sub-nivel, dar nu vom intra în detalii. Dacă am ajuns la acest nivel, nu vom merge la următorul până nu vom percepe vacuitatea. 

    2. Al doilea nivel se numește:

    Nyipa înseamnă al doilea. Și al doilea Samten are trei niveluri.

    3. Al treilea nivel:

 Sum – trei.
 Sumpa – al treilea.

    Și acest Samten are trei niveluri.

    4. Al patrulea se numește:

 Are 8 niveluri. Deci cele 4 Samten au în total 3×3 +8=17 niveluri.

    După cum am spus anterior, acesta este rezultatul unei meditații greșite.  Oamenii pot ajunge la aceste niveluri? Da. Nu este ușor, dar este mult mai ușor decât să percepem vacuitatea. Oamenii pot ajunge la aceste niveluri și fără să fie budiști. Mulți practicanți hinduși ajung la aceste niveluri, și cred că sunt deja în Nirvana, datorită plăcerii intense pe care o simt, dar ei nu sunt. Iar într-un târziu, ei vor cădea din aceste stadii. Este imposibil să ne eliberăm din Samsara până nu percepem vacuitatea. Și nu putem să ne eliberăm dacă nu înțelegem karma, iar fără înțelegerea karmei nu putem înțelege vacuitatea, pentru că ele merg împreună.

    Aceste Samten, sunt primele patru niveluri Dhyana în sanscrită sau Jhana în pali. Jhana este o meditație foarte rafinată, în care concentrarea este foarte intensă, iar cel care meditează este cufundat complet în meditație. Există opt niveluri de Jhana. Lama Dvora Hla spune că a întâlnit câteva persoane, practicanți vipassana, care știau să treacă prin toate etapele Dhyana. Lama Dvora Hla povestește: „Unul dintre ei era un mare maestru al meditației și unul dintre profesorii mei în Arizona. Când am plecat în India la un studiu ținut de Dalai Lama, a călătorit cu noi și am petrecut mult timp în compania sa. Era minunat să fii lângă el. El mi-a spus: „Este ca și cum ai lua heroină”. “Dacă nu ai perceput vacuitatea – meditațiile Dhyana este ca și cum ai lua heroină. Este foarte plăcut, dar nu te lasă să pleci.” Apoi el continuă: „Când ajungi la primul Samten, mergi să percepi vacuitatea, dacă nu ai perceput-o încă”. Nu este ușor, să întâlnești un astfel de maestru, este ceva rar. Și totuși asemenea maeștri există. O asemenea persoană nu mai are afecțiuni mentale, motiv pentru care este atât de minunat să fii alături de el. Mintea lui era foarte clară, limpede și plin de bunătate.

    De unde vine plăcerea în meditație? Pe măsură ce afecțiunile mentale dispar, plăcerea apare automat. Este ca și cum norii de pe cer au fost îndepărtați. Nu mai trebuie făcut nimic, plăcerea există deja. Motivul pentru care nu simțim această plăcere incredibilă în prezent, este că suntem plini de afecțiuni mentale. 

    Afecțiunile mentale nu pot fi eliminate complet fără perceperea vacuității, dar prin meditație le putem reprima, astfel încât să nu se mai manifeste. Cu toate că semințele lor sunt încă în curentul de conștiință, mintea este atât de puternică, încât le prinde din fașă. Cu alte cuvine, de îndată ce afecțiunea mentală doar a mijit, am și eliminat-o. Cel ajuns în asemenea stadii este complet în pace.  

    Cei care ajung la aceste Jhana, cred că sunt în Nirvana. Dar ei nu sunt. Trupul lor se degradează și sunt blocați în continuare în suferință. Ei nu și-au eliminat încă semințele suferinței. De aceea este atât de important să depunem tot efortul să percepem vacuitatea.

    Dacă nu ajungem la perceperea vacuității sau aproape de ea, am putea pierde tot ceea ce am realizat. În viața următoare nu ne vom mai aminti de nimic. Nu ne vom mai aminti de matematica pe care o știm acum, sau de limbile străine pe care le vorbim. Mintea noastră nu este suficient de puternică, este mult prea superficială, iar odată cu moartea o vom pierde.

    Pentru a scăpa din ghearele morții și a ne duce spre iluminare, va trebui să dobândim o înțelegere foarte profundă a vacuității. De aceea această etapă este atât de critică și toate studiile ne direcționează spre acest lucru.

    Ființele din Samten au atins culmea perfecțiunii formei. Au un corp extraordinar de frumos, mediul în care trăiesc este încântător. Dacă ele se gândesc la ceva care să le facă plăcere, însuși gândul la ceva încântător le aduce imediat ce își doresc. Cei care meditează le pot vedea în meditațiile lor.

    Lumea celor fără forme

    În budism, cei din lumea fără formă sunt de asemenea considerați ca persoane. 

                                                               Kang Sak

     Kang sak înseamnă persoană.

    Același cuvânt este folosit și pentru „om”. Deci toate aceste creaturi sunt ființe umane. Aceste ființe, nu au corp, ci au o minte. Și sunt atașate de mintea lor. Și acest lucru este o formă foarte subtilă de afecțiune mentală. Noi avem acest atașament cu mult mai grosier.

    Și aici există patru niveluri. Deci, sunt 8 Jhana. Patru în lumea cu formă și încă patru în lumea fără formă. Ceea ce le diferențiază este gradul din ce în ce mai rafinat al minții. Nivelurile lumii fără formă sunt:    1. Primul nivel se numește:

Namka – cer sau spațiu deschis, spațiu gol.
  Taye – nelimitat, infinit, nesfârșit, sau spațiu nelimitat.

    Este numele acestui nivel al minții, care reflectă probabil senzația de spațiu nelimitat a celui care meditează.

    2. Al doilea nivel se numește:

    Namsheconștiință sau conștientizare.
    Namshe Taye ar însemna conștientizare / conștiință nelimitată.

    3. Al treilea nivel:

    Chiyang menimic sau absolut nimic.

    După cum am spus, vorbim despre faptul că mintea devine din ce în ce mai rafinată. În acest stadiu, senzația spațiului pentru cel care meditează este grosieră. 

    4. Al patrulea nivel se numește:

Si este o prescurtare a cuvântului Sipa, care înseamnă viață.
    Tsevârf, punct sau apogeu.

    Deci, Si Tse este vârful/apogeul/culmea existenței (suferinței).

    De ce se numește vârful/apogeul existenței? Pentru că acesta este cel mai înalt nivel care se află încă în Samsara. 

   • În lumea dorinței, am numit cinci forme de existență: ființele infernului, spiritele flămânde, animalele, oamenii și ființele plăcerii din lumea dorinței.

    • Apoi am vorbit despre patru Samten din lumea cu formă,

    • Și încă patru Samten din lumea fără formă.

    Dincolo de ele este iluminarea.

    În acestă etapă, nu mai există simțuri. Nu mai există „nici o formă”. Mintea este foarte, foarte rafinată/subtilă. Dacă o persoană face astfel de meditații, și ajunge  în acest stadiu va muri, și va trece întru-unul din aceste Samten. 

        Ideea importantă în tot ceea ce am prezentat este că orice existență începând de la infernul cel mai de jos până la vârful existenței, Si Tse – este suferință. Dacă vom percepe vacuitatea, vom fi în siguranță și ne vom folosi de ea pentru a ieși din suferință. Dacă nu o vom percepe, vom pierde totul. Din vârf cădem direct în jos. Pentru că pe măsură ce urcam mai sus fără înțelepciune, vom cădea mai adânc. Aceasta este partea cea mai importantă a tuturor acestor nume.

    Puritate și impuritate

    Din totdeauna ne-am perindat prin Samsara, acumulând karma permanent, într-un ritm de 65 dintr-o singură pocnitură de degete. Într-un singur minut am acumulat multe semințe. Avem miliarde de semințe. Câte semințe din această enormă cantitate sunt bune? Foarte puține. Cea mai mare parte a existenței noastre samsarice am trăit-o în ignoranță, am încălcat jurăminte și i-am rănit pe alții. Iar aceste semințe le purtăm cu noi.

    Faptul că în ​​prezent nu suferim de dureri și suntem capabili să auzim Dharma, se datorează faptului că ardem micul procent de karma bună pe care îl avem. La fel și cei din lumea plăcerilor se folosesc de karma lor cea mai bună.

    Pentru a produce karma care să ne scoată din acest loc, avem nevoie de înțelepciune. Orice karma care nu este însoțită de înțelepciune, atunci când mintea este plină de ignoranță, are foarte puțină putere. În cursul 5 am vorbit despre:

  ceea ce înseamnă pur și impur.

    Cu toții visăm să fim la fel ca și maica Teresa în lume – dar dacă faptele noastre nu sunt însoțite de înțelepciune – ele au prea puțină putere. Este foarte trist să auzim despre acest fapt. Până nu vom înțelege vacuitatea

    – celui care face bine,

    – cui îi face bine,

    – și ce înseamnă să facă bine,

 chiar dacă facem ceea ce a făcut maica Tereza, în raport cu ceea ce este nevoie de a ajunge la iluminare, nu are forță. Asta nu înseamnă să nu facem binefaceri la fel ca și maica Tereza, pentru că, tocmai aceste fapte bune ne fac să întâlnim Dharma. 

     Faptul că suntem aici și auzim aceste lucruri înseamnă că am fost ca maica Tereza. Nu puteam auzi despre calea de ieșire din suferință, fără toate binefacerile pe care le-am făcut. În schimb, vestea proastă este că stând acum aici, auzind Dharma, ne ardem această karma bună.

    Acum că auzim aceste lucruri, începem să le aplicăm și le trimitem altora, începem să construim ceva nou. Și cu cât înțelegem mai mult vacuitatea lucrurilor, cu atât mai rapid și mai puternic va fi construcția.

    Ce se întâmplă la început? La început suntem lipsiți de puteri. Și chiar dacă ne dorim cu adevărat să facem bine, „mușchii binefacerilor” sunt foarte slabi, pentru că suntem atașați de noi înșine. Dacă ne uităm la majoritatea gândurilor noastre, cu ce se ocupă ele toată ziua? De noi înșine. Cele mai multe gânduri sunt de genul: acum trebuie să mă ridic, acum trebuie să fac baie, acum să mănânc, acum trebuie să mă tund, acum trebuie să cumpăr . Eu, eu, eu. Și dacă nu este „eu”, atunci este „al meu”. Câte dintre gândurile noastre sunt îndreptate spre a face bine cuiva? Puține, foarte puține. Chiar și cele bune pe care ni le amintim, sunt puține și împrăștiate și până nu înțelegem vacuitatea, ele nu au forță suficientă.

    Avem nevoie de ajutor

    Deci ce vom face? Cum ieșim din această mlaștină? Trebuie să acumulăm o mulțime de binefaceri. Suntem slabi în acest moment. Nu o putem face singuri. Trebuie să ne agățăm de un copac înalt. Cine este copacul înalt? Profesorul nostru.

    Cel care vine la noi și ne învață această cale, este un obiect foarte puternic pentru noi. Este ca și mama noastră care ne-a dăruit acest corp. Datorită ei putem face această cale. Și mama, și tatăl nostru sunt obiecte foarte importante pentru noi, deoarece fără ei nu am fi avut acest corp uman cu care să ajungem la iluminare. 

    Profesorul care vine și ne explică calea, ne face o mare favoare. Un astfel de profesor plantează sămânța care ne transformă întreaga noastră „carieră”. Iar când această sămânță se va maturiza într-o zi, vom ieși din suferință. Un astfel de profesor, care ne poate transmite aceste cunoștințe, devine un obiect foarte puternic pentru noi. Datoria karmică pe care o avem față de el este foarte mare și, cel mai bun lucru pe care îl putem face, dacă vrem să fim Supermanul care îi ajută pe toți cei suferinzi, este să-l respectăm profund pe cel care ne arată calea. Și nu contează dacă el greșește.

    Dacă îl vedem greșind, se datorește minții noastre impure. Încă nu putem să-l vedem pe Buddha în toată gloria sa, ci doar sub forma unei ființe umane care greșește.

    Dacă înțelegem toate acestea, suntem serioși, avem compasiune pentru ființele care suferă și pe care numai noi le putem scoate de aici, atunci care este cea mai mare binefacere pe care o putem face acum? Este cea față de învățătorii noștri. Prin ei ne vor întări mușchii binefacerilor. După ei, urmează părinții, cei suferinzi și deprimați, și abia după aceea vin cei care nu suferă acum.

    Lumea de tranziție

    Am vorbit mai înainte de formele de existență din roata vieții: făpturile infernului, spiritele, animalele, oamenii, semizeii și zeii.

    7. Mai există și un alt tip de făpturi numite:

  Acestea sunt ființele din Bardo, ființe intermediare. Bardo este o stare de existență intermediară, tranzitorie între moarte și renaștere. 

    Maestrul Asanga, fratele său Vasubhandu, spun că ele fac parte din lumea zeilor, ființe ale plăceri. De fapt, ele nu sunt toate ființe ale plăcerii, și au existență destul de stresantă. Ființa Bardowa își face griji pentru următoarea naștere, este stresată de faptul că trebuie să-și găsească o naștere bună. Fiecare dintre noi trece după moarte prin bardo. Dar sunt și excepții. Vom vorbi despre ele mai târziu.

    Cum se nasc ființele: patru moduri de naștere

    Vom vorbi acum despre formele de naștere, ce fel de ființe putem fi. Putem fi ceea ce am numit mai înainte: ființă a infernului, preta, animal, om, deva sau semi-deva sau Bardowa. Deci, în ce lume ne putem naște.

    Acum vom vorbi despre modul de naștere dintr-un unghi diferit: cum ajungem în aceste lumi, cum ne naștem. Există patru tipuri de naștere. Deci, să nu ne încurcăm, mai întâi am vorbit despre locul în care ne putem naște, iar acum vorbim despre cum ne naștem? Și acesta este un subiect tot din Abhidharma Kosha. 

    1. Nașterea miraculoasă.

 Nașterea miraculoasă înseamnă a ne naște complet, cu un corp matur. Nu ne naștem din părinți, apărem pur și simplu. 

    Ca Isus, ca Padmasambhava. Se spune despre Padmasambhava că ar fi a apărut dintr-un lotus și că ar fi avut deja opt ani când s-a născut.

    O naștere miraculoasă nu este neapărat o naștere bună. Toate făpturile infernului au o astfel de naștere. Nu au părinți, copilărie și școală. Ele apar în infern și suferă.

     Lama Zopa vorbește cu astfel de ființe. El spune că: „în lumea noastră ne este frică de cancer, de SIDA, de incendii, ne este frică de lucruri oribile, dar dacă am lua cel mai mare dezastru, cea mai mare durere sau cea mai grea suferință din lumea noastră aici, și am lua suferința de la cel mai ușor nivel al infernului – toată suferința noastră aici este ca o alinare în comparație cu suferința din infern. Comparativ cu infernul, este un paradis “.

    Deci acesta este Dzu Kye. Cine se mai naște Dzu Kye? Și zeii se nasc miraculos. În Dzu Kye nu există suferință pentru mama, care trece prin naștere.

    Se spune despre Buddha că atunci când a decis să vină pe lume, ar fi ieșit dintr-o coastă a mamei ca să nu o rănească. 

    2. Nașterea din căldură și umiditate.

    Ca insectele care apar când plouă vara. Ele apar ca și când s-ar naște din căldură și umiditate. 

    3. Nașterea din pântec.

   4. Nașterea din ou.

 Care naștere este mai bună?

    Ordinea de mai sus a fost stabilită în funcție de cât de bună este forma nașterii, și nu după rezultat. Cu alte cuvinte nașterea miraculoasă este mai bună decât doi, care este mai bună decât trei și care este mai bună decât patru. De ce?

    • La nașterea din pântece, atât mama suferă, cât și copilul suferă.

    • La naștere din ou, mama suferă de două ori, când depune oul și îl clocește. Și este considerată cea mai grea formă de naștere.

    • Nașterea miraculoasă nu face pe nimeni să sufere. 

    • Nașterea din căldură și umiditate, mama nu suferă, dar suferă cel care se naște.

    Toate acestea se spun în Abhidharma Kosha.

    De ce este important să învățăm aceste lucruri?

    Lama Dvora Hla povestește: „Am fost odată la o prelegere a lui Dalai Lama. De mic copil ia plăcut știința, și când a avut 14 ani a primit în dar un telescop.

    Așa cum stătea el în palatul din Lhasa, începu să se uite prin telescop la lună și văzu umbre pe ea, datorită munților de acolo. El își spuse: “Ah! Dacă există umbre asta înseamnă că lumina nu vine de la lună, ci luna reflectă lumina de la soare.” Și a ajuns singur la aceste concluzii, fără să citească. Dalai Lama a spus „Deci nu este adevărat ce scrie în Abhidharma Kosha, pentru că în Abhidharma Kosha scrie că luna se luminează pe ea însăși.” Și asta a spus-o în fața a 10.000 de oameni.”

    Cineva a întrebat-o pe Lama Dvora: Atunci de ce să învățăm asta? Lama Dvora a răspuns: „Pentru că ea a fost scrisă de entități iluminate, și nu știi niciodată când vei avea nevoie de ea și de asemenea nu știi ce ființă va trebui să ajuți. Și uneori trebuie să ajuți cunoscând tu însuți modul în care te naști. Buddha apare în fața noastră așa cum avem noi nevoie, pentru a ne ajuta. Și uneori se naște din coasta mamei, iar alteori ne face să ne doară, în funcție de ceea ce ne ajută. Și trebuie să știm toate lucrurile acestea. Buddha este omniscient.

    Cum și când te vei folosi de toate acestea când vei fi Buddha, nu știu. Dar dacă el a ales să scrie versiunea atât de condensată a Abhidharmei, atunci este important. Dalai Lama a ales să spună asta în fața unui public de zece mii de oameni, pe Stadionul California. El nu le-ar spune călugărilor tibetani din mânăstiri. Pentru că ei înțeleg, că o ființă iluminată vede lumea dintr-un loc complet diferit de al nostru, pentru el rodesc alte semințe. Și acolo putem vorbi despre Mandala, paradis și de palatul de cristal, ceea ce este absolut adevărat. Deci, Dalai Lama vorbește într-un fel unui anume public, și altfel unui alt public. Ceea ce se potrivește publicului. La fel și Buddha.”


    Cele patru tipuri de conștientizare în timp ce ne naștem

    La sfârșitul celui de-al treilea capitol a cărții Abhidharma Kosha, se vorbește despre patru tipuri de conștientizare pe care le avem în timp ce ne naștem. Ceea ce este foarte interesant. Ne mai aducem noi aminte când am intrat în pântecele mamei? Când eram în pântece? Când am ieșit din pântece? Majoritatea dintre noi nu-și amintesc aceste lucruri. Este posibil să ne amintim aceste situații? Se pare că da, și asta face diferența între ființele de la diferite niveluri de dezvoltare spirituală:

    1. Există cel ce se numește regele roții. Regele roții este o figură din mitologia budistă, care este regele întregii lumi. Întreaga lume vine și îl roagă: „Fii regele nostru”. El nu este un Buddha, dar are o karma foarte bună, aproape ca a lui Buddha.

    – Dacă avem karma, ca acestui rege, toată lumea va veni să ne roage să fim regele lor.

    – Dacă karma este mai puțin bună, atunci vom trebui să fim aleși ca rege, președinte sau conducător.

    – Dacă karma este și mai puțin bună, vom trebui să ne luptăm cu alții pentru monarhie.

    Deci, acestea sunt diferite niveluri de karma. Conform legendei, regele este denumit „Regele roții”, deoarece are o farfurie zburătoare uriașă, având diametrul de câțiva kilometri. El are armată și elefanți, și zboară cu această farfurie pentru a da ajutor în diverse locuri din lume. Acești regi, au acest tip de conștientizare în timp ce intră în pântece. 

    2. Al doilea tip de conștientizare, este mai înalt decât primul, este al unui Arhat. Un Arhat nu este încă un Buddha, dar a ajuns la Nirvana. Aceștia își pot direcționa nașterea și sunt conștienți, și când sunt în pântece, și când intră în el.

    3. Buddha – El este conștient, de asemenea, și când părăsește pântecele. O conștiință perfectă.

    4. Oamenii născuți din ou – nu sunt conștienți nici când intră în pântece, nici când stau acolo și nici când ies.

    După cum am menționat, sunt lucruri în lumea noastră pe care le privim cu suspiciune, de aceea mulți profesori nici nu predau aceste lucruri. Dar noi, de dragul perfecțiunii, le vom învăța. De ce Buddha se naște în pântece dacă o poate răni pe mamă? Buddha nu va face rău niciodată mamei sale, și nici unei alte ființe. El doar joacă acest rol pentru a ne învăța calea. El a fost un Buddha cu mult timp în urmă.

    Care este sensul faptului că Buddha sau Arhat își amintesc de intrare, de ședere și de ieșire din pântecele mamei? Acest lucru ne arată nivelurile lor de atotcunoaștere. Cu cât știu mai mult, cu atât sunt mai aproape de iluminare. Cu cât avem mai multă cunoaștere, cu atât putem ajuta mai multe ființe.

Lecția 1 – ACI 8

   Cursul 8
                          Moartea și tărâmurile de existență
                Nivelul 2 de cunoștințe superioare (Abhidharma)

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
         traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
     Lecția 1

Lecția 1

 

   Introducere: Rugăciunile pe care le facem

    Tot ceea ce facem, fie că este vorba de rugăciuni, fie că este vorba de lecții, fie că este vorba de cursuri, fie de meditații, fie de teme – este să ne dezvoltăm virtuțile sublime ale unei ființe iluminate. Nu suntem o organizație care are membrii, nu avem taxe de membru, nu suntem o instituție, nu suntem niciunul dintre aceste lucruri.

    Nu avem templu, practica se face acasă, fiecare o face singur în propria casă. Totul este un antrenament al minții, un antrenament al inimii. Uneori, este folosit și corpul, și toate au un scop unic.

    Înainte de a începe fiecare lecție, facem prosternări și spunem rugăciuni. Rolul rugăciunilor și a prosternărilor este să ne deschidem inimile și mințile; Să trecem de la profan la sacru.

 

    Rugăciunea Mandala

    Prima rugăciune pe care o spunem se numește rugăciunea mandala, care este o rugăciune de mulțumire. Prin ea ne exprimăm atât aprecierea, cât și recunoștința față de marii maeștrii care ne-au oferit aceste învățături. În trecut, în tradiția budistă se obișnuia ca elevul să vină la profesor pentru a-i cere învățături, iar pentru asta el trebuia să strângă aur în greutatea corpului său și să-l ofere profesorului în schimbul învățăturilor. Elevul își dorea atât de mult iluminarea și învățăturile care duc la iluminare – încât era greu să se pună vreun preț pe ele. Scopul învățătorului era să verifice dacă elevul venea cu intenții serioase spre învățături. Motivul este că dacă învățătura nu este dorită cu adevărat, și nu este tratată cum se cuvine, ea nu funcționează. De aceea profesorul aștepta ca elevul să vină cu aurul, după care arunca aurul în mare. Deoarece învățătorul care avea prestigiu moral și spiritual, nu avea nevoie de aurul acestui elev. În schimb, elevul era cel care avea nevoie să dăruiască acest aur pentru a-și crea intenții serioase.

    În zilele noastre facem asta ieftin, oferim mandala. Atunci când oferim mandala, vom face mudra reprezentată mai jos.

 Oferim învățătorilor tot ce există: toate continentele, cerul, florile, tot ceea ce este mai frumos și mai bun în viața noastră, toate faptele bune pe care le-am făcut. Și le mulțumim pentru învățătura pe care o primim, pentru că aceste învățături plantează semințele care ne pot scoate pe fiecare dintre noi din orice suferință. Deci, ce preț au? Cât putem plăti pentru așa ceva?

Mandala

Aici este marele Pământ
Plin de miros de tămâie
Și de o pătură de flori acoperit.

Mărețul munte
Cu cele patru continente
Purtând  Soarele și Luna
Ca bijuterie .

În mintea mea mi le imaginez
Paradisul lui Buddha
Și le ofer în dar pe toate ție .

Datorită acestei fapte,
Fie ca toate ființele vii
Într-o lume plină de puritate
Să trăiască.

Idam guru ratna mandalakam niryatayami

Refugiul și dorința

    Următoarea rugăciune pe care o facem este „Refugiul și dorința”. Cel care vine să audă Dharma, să audă învățăturile despre iluminare, își spune: „Mă refugiez pe calea spirituală. M-am săturat de calea materială care nu-mi aduce satisfacții. Ele pot fi temporare, într-o oarecare măsură, dar nu și supreme.” Și cu toții cunoaștem oameni care au de toate și nu sunt fericiți și invers; care nu au nimic și sunt fericiți.

    Lucrurile materiale vin și pleacă. Siguranța noastră este în calea spirituală. Și acesta este sensul cuvintelor pe care le spunem. Și nu facem toate acestea numai pentru noi înșine, ci și pentru binele tuturor celorlalți. A merge pe calea spirituală, înseamnă să ne deschidem inimile, astfel încât, să-i putem ajuta și pe ceilalți. Deci acesta este sensul acestei rugăciuni, pe care o spunem de trei ori.

Până la iluminarea mea
Mă refugiez
În Budha, Dharma și Sangha.

Prin puterea faptelor bune pe care le fac
Să ajung la iluminarea completă
Pentru binele fiecărei ființe vii.


    Meditație: Generarea motivației
  

    Așezați-vă comod și închideți ochii. Este important ca spatele să fie drept.

    Încercați să vă concentrați asupra respirației și pentru câteva minute încercați să lăsați de-o parte toate lucrurile care vă preocupă chiar acum.

    Concentrați-vă pe ieșirea și intrarea aerului prin nări. Fixați-vă pe un punct mic la intrarea în nări și simțiți trecerea aerului.

    Numărați acum zece respirații, concentrându-vă pe acel punct. Numărătoarea va începe pe expirație. De regulă numărătoarea începe pe inspirație, dar există un motiv important pentru care facem asta invers. Deci expirăm – unu, inspirăm, apoi expirăm – doi si inspirăm, și așa mai departe. Încercați să ajungeți până la zece. Dacă v-ați încurcat numărați de la capăt. 

    Gândiți-vă o clipă la motivele care v-au adus aici. Ce v-a determinat să decideți ca să veniți astăzi aici? Poate ați auzit de la un prieten sau ați văzut un anunț sau ați primit un e-mail? Dar există un motiv mai important care v-a adus aici, pentru că mulți oameni au primit e-mailuri și nu toată lumea a venit. Care este cel mai important și mai semnificativ motiv care v-a adus aici?

    Amintiți-vă acum de o persoană pe care o cunoașteți, un prieten apropiat sau o rudă care suferă fizic sau mintal, și pe care ați dori foarte mult să-l ajutați, dar sunteți incapabili de a-l ajuta. Poate ați încercat asta, dar el încă suferă.

    Vedeți că această persoană pe care o cunoașteți, care este aproape de inima voastră și suferă, într-un fel care ne este de neînțeles, vine din noi. Acești oameni și suferința lor au venit din noi, ei provin din conștiința noastră. Nu înțelegem cum se întâmplă acest lucru, și cu siguranță nu intenționam să le provocăm suferință, dar iată că ei sunt aici și suferă, și nu-i putem ajuta cu nimic.

    Vedeți că nu puteți face cu adevărat nimic în lumea exterioară pentru a le ușura suferința și singura șansă de a-i ajuta cu adevărat este schimbarea conștiinței voastre.

    Gândiți-vă cât de puțin înțelegem aceste lucruri. Cât de puțin înțelegem legătura dintre conștiința noastră și suferința din jurul nostru, și câtă muncă spirituală trebuie să facem.

    Încercați acum să vă folosiți puțin de imaginația voastră. Închipuiți-vă cum vă aprofundați înțelepciunea și înțelegerea, compasiunea și iubirea, iar ca urmare a iubiri mari pe care o aveți pentru acea persoană care suferă, sunteți dispuși să depuneți orice efort pentru a vă dezvolta spiritual, astfel încât să o puteți ajuta, deoarece singura ei șansă sunteți voi, ea vine din voi.

   Chiar dacă acum lucrurile vă sunt neclare și confuze, datorită iubirii voastre pentru ei, decideți în inima voastră să faceți tot efortul în studiul spiritual și munca spirituală, astfel încât să vă puteți dezvolta capacitatea de a-i scoate cu adevărat pe ceilalți din suferința lor.

    Și înainte de a încheia meditația, vă rog pe fiecare dintre voi, să-l păstrați în inima voastră pe cel suferind, pe cel la care v-ați gândit în această meditație și să vă amintiți de el pe tot parcursul acestui curs. Și tot ceea ce veți auziți, tot efortul pe care îl veți face pentru a înțelege, toată concentrarea și timpul pe care îl veți petrece aici, le veți dedica lui, pentru a-i aduce alinare suferinței lui.

Acum puteți deschide încet ochii.

    Motivația compasiunii

     După cum ați văzut am făcut aici o mică meditație pentru a ne genera compasiunea.

     Toți maeștri spirituali spun că inima nu se poate deschide fără compasiune. Înțelepciunea nu poate fi dezvoltată cu adevărat fără compasiune. Înțelepciunea va fi limitată fără compasiune.

    De ce este așa? Pentru că compasiunea ne face să dorim să-i ajutăm pe ceilalți. Pentru asta va trebui să știm ce le trebuie. Pentru asta va trebui să ne relaționăm cu ei, să ne îndreptăm antenele noastre spre ei pentru a primi cât mai multe cunoștințe. De aceea, cu cât ne vom concentra mai mult asupra lor, cu atât înțelepciunea noastră va crește.

    Și, de fapt, dacă ne uităm la filmele de succes, Superman și Batman și altele similare, vedem personaje cu abilități extraordinare care vin să salveze pe ceilalți. 

    Și de ce aceste filme sunt atât de reușite? De ce producătorii continuă să producă acest gen de filme? Pentru că acesta este visul fiecăruia dintre noi. Visul ascuns din inimile noastre este să fim Supermanul sau Femeia Minune, sau o persoană care să poată ajuta în cele din urmă pe suferinzi. Este dorința noastră cea mai profundă, și nu vom fi împliniți fără ea, nu ne vom putea găsi fericirea fără ea. Nu putem fi fericiți când există atâta suferință în jurul nostru. 

    Și fără să ne deschidem cu adevărat inimile, nu putem fi cu adevărat fericiți.

    Lama Dvora Hla compară toate acestea cu  „Catch22”. ( Catch-22 este o situație paradoxală în care o persoană nu are ieșire datorită regulilor sau limitărilor contradictorii. Termenul a fost inventat de Joseph Heller, care l-a folosit în romanul său din 1961 Catch-22. Un exemplu este: „Am nevoie de experiență pentru a obține un loc de muncă … “Cum pot obține experiență dacă nu obțin un loc de muncă care să-mi ofere acea experiență?” – Brantley Foster în Secretul succesului meu.

    Catch-22-urile rezultă adesea din reguli, reglementări sau proceduri la care este supus un individ, dar nu are control asupra lor. Iar pentru a lupta cu regula înseamnă a o accepta. Un alt exemplu este singura modalitate de a beneficia de un împrumut este de a demonstra băncii că nu ai nevoie de împrumut ). O conotație a termenului este că creatorii situației „catch-22” au creat reguli arbitrare pentru a justifica și ascunde propriul abuz de putere.)

      Acesta este visul nostru secret. Toate studiile noastre, cursurile, și meditațiile, au ca scop realizarea acestui vis.

    Ce este o persoană iluminată? Ea este o persoană care și-a dezvoltat înțelepciunea, compasiunea și abilitățile la cote maximale, încât poate sta pe miliarde de planete simultan și poate ajuta toate ființele de acolo. Acesta este Buddha. Shakyamuni (Gautama Siddartha) care a trăit în India în urmă cu 2500 de ani, și el a fost un Buddha, și a apărut pentru o clipă în această lume ca să ne învețe. O ființă iluminată, un Buddha, este un înger atotștiutor, plin de compasiune infinită și dragoste nesfârșită, care cunoaște nevoile fiecărei ființe vii și este capabil să le ajute.

    Acesta este Buddha. Acesta este visul. O umbră palidă a lui Buddha o vedem în Superman. De aceea venim aici.

    Introducere la cursul 8

    În cursul nr. 1, am vorbit despre materiile pe care le studiază călugării tibetani în mănăstiri pentru a-și dezvolta calea spre iluminare. În acest curs, vă prezentăm doar o parte a întregi căii.

    Cursul 8 nu este un curs tipic pentru începători. El nu este greu de înțeles. Dar ceea ce poate cauza probleme oamenilor este întrebarea: De ce am nevoie să știu toate  acestea? Contextul poate lipsi pentru un începător. De aceea recomandăm începătorilor să audieze cursul 1 care se află pe site-ul nostru. Este un curs minunat, care prezintă succint toate etapele iluminării. 

    Toate aceste cursuri au fost redactate de către Geshe Michael. Geshe Michael Roach este primul american care a terminat programul de studii într-o mănăstire tibetană și a ajuns la așa-numitul grad de Geshe. El a studiat, de asemenea, și la Universitatea Princeton, așa că a ajuns să cunoască bine mintea occidentală. Și în acest sens a reușit să creeze o minunată legătură între înțelepciunea și misticismul budismului tibetan și oamenii din Occident. Pe baza studiilor tibetane, Geshe Michael a redactat 18 de cursuri, cursurile ACI. ACI înseamnă Asian Classics Institute. Să nu credeți că dacă auziți „institut”, este vorba despre o școală sau instituție. ACI nu este așa ceva. ACI are un site web în care sunt expuse toate aceste cursuri, pe care oamenii din întreaga lume le pot audia.

    Acest curs face parte din seria celor 18. El poate fi auzit chiar dacă nu ați făcut cursurile anterioare. Singurul lucru care poate fi un pic dificil pentru voi, este că poate nu înțelegeți de ce este nevoie să-l faceți în acest moment, iar pentru asta veți avea nevoie de încredere în profesorii voștri că știu ceea ce fac. Nimic nu este inutil în aceste cursuri, și avem nevoie de toate aceste etape pentru a completa calea.

    Textul de bază și autorul său

     Geshe Michael povestește despre experiența neplăcută pe care a avut-o într-o zi când se afla într-o gară în India. Împreună cu el se aflau și câțiva dintre profesorii săi de la mănăstire. Exact atunci sosi și cineva din anturajul lui Dalai Lama. Foarte fericit, Geshe Michael se duse și îi spuse cu entuziasm: „Și eu studiez în mănăstire”, iar celălalt îl întreabă: „Păi și ce studiezi acum? Geshe Hla nu a știut ce să răspundă. Profesorii din spatele lui încercau să-i șoptească, dar Gheshe Hla era prea entuziasmat și a început să se încurce. Celălalt îi spuse lui Geshe Michael: „Dacă mâine ai să-l întâlnești pe Dalai Lama și el te va întreba ce ai învățat la curs, ar trebui să știi”.

    De aceea, întotdeauna începem prima lecție cu numele textelor, autorii lor și perioadele în care au trăit . Nu vă alarmați, nu este o lecție de istorie, dar dacă îl veți întâlniți pe Dalai Lama îi veți putea răspunde cum trebuie.

    Acest curs se bazează pe o carte bine cunoscută în budism, și în toate curentele budiste, nu numai în Tibet dar și în Sri Lanka, în Thailanda. Cartea se numește Abhidharma Kosha.

     Vom scrie și în limba tibetană, și asta pentru ca să înțelegeți că tot ceea ce învățați provine dintr-o sursă autentică, dar și dorim, de asemenea, să învățați un pic termenii în tibetană. Motivul pentru care este bine să învățați noțiunile și în limba tibetană este că într-o bună zi veți fi voi cei care veți traduce textele din tibetană în română. Este adevărat că există multe texte traduse în engleză, dar ele sunt doar o mică parte din ceea ce există. Și pe măsură ce veți progresa pe cale, veți vedea că este nevoie de mai mult. În plus, este bine să vă obișnuiți cu acești termeni, pentru că îi veți auzi în tot felul de locuri. Deoarece Dharma ne-a fost transmisă prin limba tibetană, face ca această limbă să fie importantă și sfântă.

    În limba sanscrită textul se numește după cum am spus Abhidharma Kosha, iar în limba tibetană el se numește:

  Dharma înseamnă învățătura lui Buddha. Cuvântul Dharma în sanscrită înseamnă și fenomene, lucruri.

    Abhispre sau până la Dharma.
    Koshatezaur.

    În Tibetană:

    Cho – înseamnă Dharma.
    Ngunpa – este traducerea lui Abhi adică „spre”.
    Dzotezaur.

    În limba română vom spune Tezaurul înaltei înțelepciuni.

    În budism există multe școli și curente. Unele sunt mai vechi, altele mai noi, dar toate se bazează pe învățăturile transmise de Buddha. Ceea ce le diferențiază, în afară de vremuri și istorie, este înțelegerea lor asupra vacuității. În acest curs nu vom intra prea mult în ele. Școala Abhidharma Kosha este cea mai veche școală și cea mai de jos. Când spunem „cea mai de jos” asta nu înseamnă că ea este inferioară. Ea este foarte avansată.

    Cine dobândește înțelepciunea Abhidharma Kosha este foarte avansat spiritual. Cu ea se poate ajunge la Nirvana. Dar noi spunem că se poate obține mult mai mult decât Nirvana și de aceea a fost nevoie de școlile superioare.

    Abhidharma Kosha a fost scrisă de maestrul Vasubhandu, în jurul anului 350 e.n.    Numele lui în tibetană este:

 Lopun înseamnă maestru. El este prefixul de onoare care precedă întotdeauna numele marilor Lama.

    Puțină istorie

    Când a trăit Buddha? Acum 2500 de ani, iar această carte apărut 800 de ani după Buddha, cu mult după Buddha. Ea este una dintre cele mai vechi cărți antice pe care le avem, în afară de Sutrele lui Buddha. Buddha nu a scris nimic. El doar a vorbit discipolilor lui. Discipolii săi au fost extrem de inteligenți. Auzeau o singură dată învățătura lui Buddha și deja o știau pe de rost.

    Poate sunteți surprinși de aceste abilități pe care le aveau, dar ele nu sunt imposibil de realizat. Cu toate că mintea noastră sa degenerat, prin meditație putem ajunge la performanțe. Chiar și astăzi putem întâlni persoane care au ajuns la Shine – Shamata, și au aceste abilități extraordinare. Mintea devine sclipitoare. Deci, în mod sigur, în perioada lui Buddha, elevii au fost sclipitori de inteligenți dacă au cunoscut un astfel de profesor atât de extraordinar. Așa că ei au fost cei care scris învățăturile lui Buddha în sutre. Cu trecerea anilor, au apărut generații de înțelepți care le-au aranjat și organizat în funcție de tematica lor, de public, de școli. Buddha a transmis foarte multă învățătură, care cuprindea o varietate largă de subiecte.

    Toate școlile diferite care se bazează pe înțelegerea vacuității în budism – tot Buddha le-a predat. Toate sunt corecte, dar nu complet corecte. Doar una dintre aceste școli este complet corectă. Buddha a predat intenționat diferit, unui public diferit, deoarece înțelepciunea supremă nu este accesibilă oricărui public.

    Pe parcursul timpului, denaturările încep să se strecoare în învățături

    Așa cum, așa cum am spus anterior, au existat generații de oameni care au scris, au adunat învățăturile și au scris cărți. Dar cu trecerea a câtorva secole, lucrurile încep să se denatureze. Oamenii încep să preda altora, să mai adauge un pic de la sine și treptat lucrurile încep să se denatureze. Apoi, la câteva sute de ani, apare un geniu care adună, organizează și curăță învățăturile de distorsiuni. La fiecare câteva secole, acest lucru se repetă din nou. Cel puțin în budism și cred că și în alte tradiții există un astfel de proces.

    Maestrul Vasubandhu și maestrul Asanga au fost frați vitregi. Se spune că au avut aceeași mamă dar tați diferiți. Mama lor, înainte ca ei să se nască, fusese călugăriță. Se spune că ar fi avut o viziune cum că dacă ar renunța la călugărie ar avea doi copii, care vor deveni mari maeștri. Și asta a și făcut. Ea a avut într-adevăr doi fii, unul cu un rege și celălalt cu un Brahman. Cei doi maeștri, Vasubandhu și Asgna, au fost scris multe texte importante, care sunt studiate până în ziua de astăzi.

    Așadar, după cum am spus maestrul Vasubandhu a adunat textele care au existat în timpul său și le-a organizat într-o lucrare nouă numită Abhidharma Kosha. Și de aceea este numită tezaur/ comoară – o comoară de înțelepciune. Toate scrierile pe care s-a bazat maestrul Vasubandhu sunt deja dispărute, dar noi avem rezumatul lui despre acele învățături.

    Comentariul

    În acestui curs, veți vedea câteva pasaje din Abhidharma Kosha. Ele sunt greu de înțeles, pentru că aceste învățături au fost scrise de oameni iluminați pentru o audiență foarte avansată și de aceea avem nevoie de cineva  care să ni le explice. Pentru a înțelege toate aceste învățături, avem nevoie de comentatori care să ni le interpreteze. Fără ajutor lor, nu le putem înțelege.

    În cazul nostru comentatorul este Primul Dalai Lama. Pentru că el a fost tibetan, nu mai are nume în sanscrită.

  Gyalwa Gendun Drup – a devenit ulterior primul Dalai Lama. El a fost cel care a început dinastia Dalai Lama. De asemenea, a fost discipolul lui Je Tsongkapa.

    Je Tsongkapa a fost unul dintre cei mai mari înțelepți tibetani care a trăit vreodată. Se spune că va fi unul dintre următorii Buddha. Într-o altă întrupare, va veni ca Buddha. Je Tsongkapa a avut mai mulți discipoli, fiecare dintre ei a fost uimitor, iar unul dintre aceștia a fost Gyalwa Gendun Drup care a devenit primul Dalai Lama. El a trăit între anii 1391 la 1474. 

    Comentariul se numește „Iluminarea căii spre libertate”. Este numele lucrării scrise de primul Dalai Lama  care oferă o explicație a Abhidharmei Kosha. În acest curs vom învăța doar câteva fragmente din capitolul trei al acestei cărți.    În limba tibetană se numește:

  Adică, Iluminarea căii spre libertate

   (Apropo, în cadrul tradiției tibetane există de fapt două cărți cu același nume, „Lumina pe calea spre eliberare”, Cea de a doua a fost scrisă de Gyaltsab Je și este o carte despre logica budistă) 

    Tar – este prima silabă a cuvântului Tarpa: Tarpa care înseamnă este libertate, eliberare. Eliberare din ce? Eliberarea din lanțurile karmei.

    Toată suferința noastră provine din karma, iar karma vine din afecțiunile mentale, din mintea impură.

    Lam – cale,
    Sel – clar, luminos, lumină, a elimina obstacolele, iluminare.
    Je – a face.

    Așadar, traducerea ar fi A ilumina calea spre eliberare, spre libertate.


    Capitolele cărții Abhidharma Kosha 

    Câteva cuvinte despre Abhidharma Kosha:

    Abhidharma Kosha se bazează pe șapte cărți care au existat în timpul maestrului Vasubandhu numite „Cele șapte diamante” sau „Nestemate” sau „Pietre prețioase”. Abhidharma Kosha prezintă esența budismului. 

    Ea face parte din școala Hinayana, iar în cadrul ei se află o altă școală numită – Vaibashika. Aceasta este cea mai timpurie școală budistă.

    Abidharma Kosha are opt capitole:

    1. Primul capitol vorbește despre om: Cine suntem? Ce aspecte are conștiința noastră? Deci omul și mintea lui. 

    2. Capitolul doi vorbește despre energiile din noi. Adică energiile care ne mișcă.

    3. Capitolul trei vorbește despre univers, timp, spațiu, galaxii. În acest capitol sunt prezentate cunoștințele incredibile care existau în acea vreme, de la nivel subatomic la galaxii. 

    4. Capitolul patru vorbește despre karma. De unde vine totul. Primul verset al acestui capitol este: le le jikten natsok kye.

    Le înseamnă karma, al doilea Le înseamnă din karma

    Jikten – lume,
    Natsok – diversitate,
    Kye – creat, născut.

    Deci Le Le Jikten Natsok Kye – înseamnă Diversitatea lumilor se naște  din karma. După ce a terminat de vorbit despre toate lumile și universurile și așa mai departe, el spune: De unde provin toate? Din karma. Apoi ne oferă un întreg capitol despre modul în care funcționează karma. Despre cum funcționează karma am învățat în cursul 5. Cei care nu au auzit încă acest curs, îl recomandăm cu multă căldură și el se află pe site-ul nostru.

    Despre ce lume vorbim? Este ea oare ea o lume iluminată? Nu. Deci, de unde a venit? Din karma, din afecțiunile mentale.

    5. Capitolul cinci se ocupă de psihologia budistă – el prezintă afecțiunile mentale, astfel încât să începem să le cunoaștem și să le purificăm.

    6. Capitolul șase este un capitol despre meditație. De ce să medităm? Pentru că așa începem să ne purificăm de afecțiunile mentale și, prin urmare, ne curățăm karma și ne purificăm lumea noastră. Și aici începe calea, începe practica prin care vom suferi transformări și prin urmare, lumea noastră se va transforma, deoarece toată această lume, de la galaxii și până la particulele subatomice – provine din acțiunile noastre, acțiuni care sunt determinate de o conștiință impură.

    7-8. Capitolele șapte și opt, ne prezintă modul în care ne putem elibera, cum putem ieși din lumea impură spre lumea pură.

    Deci, acesta este cuprinsul cărții.


    Capitolul 3: Universul și diferitele tărâmuri de existență

    După cum știm trăim în lumea umană, având o minte umană. În zilele noastre există pe întreaga noastră planetă 7,8 miliarde de oameni. Dar, vom afla că acesta este un număr infim față de numărul tuturor ființelor din univers. Acest capitol ne va ajuta să ne extindem puțin perspectiva, și spre alte lumi existente în realitatea noastră.

    Dacă vrem să devenim prințul care salvează toate prințesele, trebuie să știm unde sunt prințesele? În ce turnuri sunt închise? Trebuie să știm pe cine vom ajuta, și asta include nu numai oamenii din lumea pe care o cunoaștem, dar și toate ființele care există și multe alte lumi. Va trebui să cunoaștem toate acestea pentru a putea crea cauzele, karmele de a le purifica. Deci, în primul rând, acest capitol ne extinde perspectiva. Dacă până acum ne uitam la o minusculă parte a realității noastre, acest capitol ne ajută să vedem mai mult din ea.

    Perspectiva unei ființe iluminate

    Ceea ce ni se mai spune în acest capitol, este ce percepe o ființă iluminată. Multe lucruri o să vi se pară ciudate și vor fi în contradicție cu abordările științifice. Dar, dacă veți auzi ceva diferit de ceea ce gândește știința astăzi, este bine să vă lăsați mintea deschisă, pentru că și știința de acum două sau trei de ani a crezut că Pământul este plat și nu rotund. Iar oamenii de știință de atunci erau gata să omoare pe cel care spunea că pământul era rotund, nu?

    Înțelegerea științei asupra realității noastre se schimbă neîncetat, și cine știe ce vor mai gândi oamenii peste două sute de ani? Pe de altă parte, avem aici aspectul lumii din perspectiva unei ființe iluminate și nu avem niciun motiv să presupunem că lumea așa cum o percepem acum, va rămâne la fel ca și atunci când vom deveni iluminați. Și, cu adevărat sperăm ca lumea noastră să nu rămână la fel, de aceea și practicăm pentru asta. Nu vrem să fim într-o lume în care există foamete, războaie și suferință. De aceea vă rugăm să rămâneți deschiși spre idei care sunt diferite de ceea ce știm.

    De ce să învățăm despre alte tărâmuri de existență?

    Motivul pentru care învățăm acest lucru este:

    a. Ne lărgește perspectiva. Să înțelegem

    – Care sunt aceste universuri,

    – Cum trecem de la un univers la altul,

    – De ce acest lucru este posibil, și este posibil, ca în 30 de secunde fim într-un astfel de univers.

    – Spre ce dorim să ne îndreptăm și spre ce nu.

    Deci, în primul rând ne dezvoltăm această cunoaștere.

    b. Să le transmitem și altora.

    c. Dacă vrem să ajutăm ființele din toate aceste universuri, trebuie să știm cine sunt.

    Acest studiu este rar și foarte important

    Veți constata cu surprindere că aceste studii aproape că nu sunt predate în Occident.

    Acest capitol este predat foarte puțin. El ne vorbește, de exemplu, despre tipurile de infern care există. Oamenilor nu le place să audă despre infern, este neplăcut. Vor fi destui care vor spune: “Nu am văzut infernul, de unde știu eu că ceea ce spui este adevărat?” Și dacă în infern este o adevărată tragedie, de ce ar trebui să auzim despre așa ceva dacă nici nu știm că este adevărat? 

    De aceea, marii Lama evită să predea despre asemenea lucruri. Și nu pentru că ar fi incorecte.

    Cei aflați în meditație profundă pot vedea toate aceste lucruri. Le pot vedea și experimenta în mod direct. Cel care se află într-un retreat lung poate ajunge să experimenteze aceste tărâmuri. Oameni care nu fac asta, nu le pot experimenta și nu este bine, pentru că nu sunt conștienți de faptul că mai există și o altă parte importantă în lumea lor pe care nu o văd.

    Și dacă nu suntem conștienți de pericol, nu vom aplica antidotul pentru a preveni căderea în aceste lumi de mare suferință. De fapt, budismul spune că aproape toate ființele umane vor ajunge într-o existență inferioară după această viață. Conform înțelepților budiști, existența actuală pe care o avem ca ființe umane, fără excepție, este un eveniment foarte rar în univers.

    A ne naște ca om este foarte rar. Raportul dintre numărul de oameni și numărul celorlalte ființe este aproape zero. A ne naște ca ființă umană, sănătos la trup și minte, este rar. Dar să și avem condiții economice, să auzim și să înțelegem astfel de lucruri, este și mai rar, deoarece majoritatea oamenilor din lumea noastră nu pot face aceste lucru. Mai mult de atât, să avem oportunitatea să întâlnim învățători care să ne învețe, și să fim și interesați să auzim ceea ce ei spun, este și mai rar. 

  
    Îndoieli, karma și eliberarea

    Așa cum am menționat, marii Lama evită să predea aceste învățături, deoarece se lovesc de acest zid de scepticism din partea oamenilor. Și scepticismul care spune: „nu văd, deci nu cred” este legitim. Problema este, că nepermițând această abordare, pentru faptul că nu vedem cu adevărat, asta nu înseamnă nu ni se poate întâmpla.

    Nu este adevărat, că este suficient să nu vrem un accident de mașină, și atunci nu vom avea un accident de mașină. Nimeni nu vrea un accident de mașină, dar accidentele se întâmplă tot timpul. Nu este adevărat că dacă decid
să-mi fie mie bine, este exact ceea ce mi se va întâmpla, întrucât în prezent sunt complet controlată de karma mea și n-am nici cea mai mică idee de ce-mi va aduce ziua de mâine.

    Și acesta este scopul acestui curs – să ne ofere o idee despre ce altceva mai există, spre ce dorim să ne îndreptăm și spre ce nu, și ce putem face acum. Pentru că atunci când mașina ne lovește, este prea târziu – karma ne luat de aici. Când bomba a lovit turnurile gemene din New York, s-a întâmplat în funcție de karma. În acea zi au pierit sute de oameni minunați, care nu au făcut rău nimănui în această viață. Lucrurile nu merg în funcție de cât suntem de drăguți în această viață, ci în funcție de câte poveri purtăm cu noi. Și ce putem face cu aceste poveri? Noi spunem că avem ce face, altfel ar fi o pierdere de timp să stăm aici. Dar pentru asta va trebui să înțelegem mecanismul karmic, și cum să curățăm.

    Când se vorbește în budism: „Vrem să ajungem la Nirvana, la eliberare”, oamenii nu înțeleg și spun: „Cum adică trebuie să mă eliberez? Păi ce, sunt în închisoare? Budiști spun că da, suntem prizonierii karmei. Această eliberare înseamnă eliberarea din karma.

    Iar pentru asta va trebui să muncim, deoarece tot ceea ce există în realitatea noastră în acest moment este un rezultat al karmei. Fiecare lucru mărunt pe care-l experimentăm în acest moment, corpul nostru, înțelegerea noastră, această cameră, oamenii din jurul nostru, indiferent dacă sunt fericiți sau triști, dacă ne iubesc sau nu, este o rodire a karmei. Iar ea se petrece, fără ca noi să o putem direcționa cumva.    Dar, pe măsură ce începem să înțelegem cum funcționează mecanismul, atunci vom fi în stare să o direcționăm. 

Lectia 1b

  Viața și moartea    După cum am menționat, unul dintre principalele subiecte ale acest curs sunt tărâmurile de existență și vom vorbi acum despre lumea Samsarei. Ce este Samsara? Este roata vieții și a morții în care ne învârtim. Iată roata:

   Această imagine reprezintă roata vieții și a morții. Monstrul care reprezintă moartea, ține în fălcile și ghearele lui toate ființele.

    Ne-am învârtit în această roată deja de nenumărate veacuri

    Atunci când vorbim de aceste tărâmuri, vorbim despre ființe care se nasc și mor, ființe care nu sunt nemuritoare, și nici iluminate. Și cine sunt cei care se nasc și mor?

    Pentru noi toate acestea sunt în prezent doar povestiri. Sunt povestiri pe care ni le spune maestrul Vasubhandu după spusele lui Buddha, dar pe care noi nu le experimentăm direct. Experimentăm doar viața noastră ca ființă umană și poate cea a câinelui nostru. Cu alte cuvinte înțelegem că există un câine care are o viață și conștiință diferită de mintea noastră. Dar în curând vom vedea în curs că există multe, multe alte ființe în lume, pe care nu le putem vedea în mod direct în acest moment.

    Și cu toții am fost în toate aceste tărâmuri de existență, și dacă nu suntem atenți și dacă nu vom practica, putem ajunge din nou în ele.  Deci este important să vorbim puțin despre ce înseamnă să fim în aceste locuri, și de ce nu ne amintim de ele. 

    Lama Dvora Hla povestește că a participat la un studiu susținut de Gyume Khensur Rinpoche, Lama tibetan, care a fost conducătorul uneia dintre două mari universități tantrice din Tibet. Aceste universități au fost reconstruite în India. La aceeași universitate tantrică a învățat și Ken Rinpoche. 

    Un student l-a întrebat pe Lama: “De ce nu ne amintim?” Khensur  Rinpoche a răspuns că acest lucru se datorează șocului morții. Moartea normală este groaznică. După cum știm o persoană traumatizată, de multe ori ajunge să fie dezechilibrată emoțional foarte mult timp.

    Aceste traume ale morții prin care am trecut ne-au perturbat sufletește atât de mult, încât dacă ni le-am aminti nu am mai fi în stare să funcționăm. Faptul că uităm aceste traume ale morții, este un fel de binecuvântare pentru noi.

    Sunt persoane care își aduc aminte de viețile trecute. În meditații profunde, fiecare dintre noi își poate aminti aceste lucruri și le poate vedea. 

    Lama Dvora povestește despre un alt mare Lama, Lama Zopa Rinpoche, de asemenea, un maestru iluminat, care este în permanență în contact cu insectele și cu făpturile din infern. Odată, o elevă ia oferit flori. Lama Zopa s-a bucurat pentru flori și ia mulțumit, și imediat văzu micile insecte care se aflau pe flori și începu să le binecuvânteze. Lama Zopa este extrem de atent la toate ființele care se află în diferite forme de existență.

    Lama Dvora Hla povestește că în acea prelegere, Lama Zopa le-a vorbit foarte mult despre insectele care se lovesc de parbrizul mașinii în timp ce conducem. El nu ia nici un dumicat fără să nu o dedice tuturor acestor ființe, pentru că este în contact cu ele permanent.

    Trei tărâmuri ale existenței suferințe

    Atunci când vorbim de lumea suferindă, ea este formată din trei părți. În toate aceste trei tărâmuri fiecare ființa și fiecare obiect suferă. 

    1. Lumea dorinței

     Do înseamnă a dori, a râvni.
    Kam – în acest context înseamnă univers sau lume.

    Deci, Do Kam – înseamnă lumea dorințelor.

    Și aici trăiesc majoritatea ființelor și viețuitoarelor din Samsara. Samsara este roata vieții și a morții sau roata suferinței. De ce se numește lumea dorințelor? Pentru că dorim tot timpul. Care sunt cele mai mari dorințe ale noastre? Mâncarea și sexul. Deci, dorința este ceea ce caracterizează lumea dorințelor și cea mai mare parte a creaturilor se află în această lume, cu excepția a două lumi, a zeilor și a semizeilor. 

  1. Lumea cu formă.

 Suk – înseamnă formă. În budism când spunem cuvântul formă, de cele mai multe ori are sensul de corp. Ființa cu formă, înseamnă că ea are un corp.

    Deci, Suk Kam – vom spune lumea formelor sau tărâmul formelor.

   

     3. Lumea fără formă.

 Suk Me Kamlumea fără formă. Și aceasta este lumea zeilor, o lume în care existența este foarte plăcută. Zeii aparțin ambelor lumi, cu formă și fără formă. Adică, zeii din lumea cu formă au corp și zeii din a treia lume nu au corp. Ei au o existență fără trup, o conștiință fără trup. Zeii care au un corp, sunt zeii în sens mitologic, ca cei din mitologia greacă sau hindusă. Ființe foarte frumoase, care duc o viață încântătoare. Vom vorbi despre ei în detaliu mai târziu.

    Unul dintre motivele pentru care este numită lumea formei, nu este pentru că alții nu au nicio formă, ci pentru că în lumea formei, forma a ajuns la desăvârșire.    Adică, totul este frumos, toate simțurile sunt minunate – până li se apropie ziua morții. Ei sunt muritori. Cu toate că viața acestor ființe este cu mult mai plăcută decât a noastră, vom vedea mai târziu că nu ne dorim neapărat să mergem acolo.

    De ce nu este de dorit? Lama Dvora Hla povestește: „Când merg uneori în California, am impresia că este lumea zeilor. Vremea este întotdeauna perfectă, poți fi mereu afară; Nu este nici prea cald, nici prea rece, nici prea umed, nici prea uscat. Mâncare organică fină, toate obiectivele turistice sunt frumoase, oamenii au tot ceea ce este mai bun. Ați mers vreodată la Sonoma? Valea Nappa? O adevărată lume a zeilor.”

    Deci, ce este rău? Care este problema atunci? Dacă ne uităm la oamenii de acolo nu au nici o dorință de a practica. Sunt complet cufundați în plăcerea lor, și de unde le vine plăcerea? Din același loc din care vine și suferința, adică din karma. Iar karma are o natură perisabilă.

    Ce se întâmplă dacă cineva trăiește atât de bine și nu înțelege pe deplin sensul acestei vieți? Toată karma lui bună se termină. Și ce-i rămâne? Karma care îl va determina să cadă.

    Combinația de elemente pe care o avem ca ființă umană este combinația perfectă pentru a ne ilumina.

  • Pentru că, pe de o parte, suferința ne trezește la faptul că Samsara nu este un loc bun, și asta ne motivează.
  • Pe de altă parte, cu toate că suferim, avem și timp liber. Și pentru că nu trăim în durere tot timpul, putem face o muncă spirituală.

    Există și excepții. Se spune că cei ajunși Bodhisattva se pot naște în aceste lumi pline de plăcere datorită imenselor lor binefaceri și se roagă să coboare de acolo în lumea umană. Și asta datorită faptului că ei nu pot atinge iluminarea în aceste lumi, ci doar având corp uman.

    După cum am spus, a fi în locuri atât de minunate și pline de plăceri, arde multă karma bună. Toate făpturile care trăiesc în asemenea locuri, nu sunt încă iluminate, și nici nu știu cum să-și umple depozitele karmice. Pentru că cel care nu a perceput vacuitatea, nu știe să cum să-și creeze karma bună suficient de repede. Deci, pe de o parte își consumă foarte repede karma bună, pe de alta nu știe cum să-și umple depozitele karmice, și în acest fel va cădea în lumile suferinde.

    Există meditații care nu sunt de dorit

    Cum se ajunge, în general, în lumile cu formă și fără formă? Există o singură modalitate de a ajunge în aceste lumi, prin a face meditație greșită. Deși există zei care trăiesc bine milioane de ani, în iad vor trăi cu mult mai mult și suferința va fi extrem de grea. Și dacă există o cale de ieșire, de ce să mergem spre aceste locuri? Viața în ele este temporară și nu ajută pe nimeni.

     Modul de a ajunge în aceste lumi ale plăcerii, și nu la o existență umană care permite iluminarea, sunt meditațiile greșite. De exemplu, meditația pe respirație sau pe gândurile care ne trec prin minte sau pe senzațiile din corp sunt foarte utile în dezvoltarea concentrării meditative. Nu este nimic negativ în privința lor și în momente diferite ale practicii pot fi foarte utile.

    Acum, când cineva stă într-o astfel de meditație și este foarte concentrat, nu face păcate, nu acumulează karma negativă. Nu minte pe nimeni, nu fură – stă în meditație. Și dacă face asta mulți ani, își purifică suficient mintea.

    Cu cât progresează în aceste meditații, omul va ajunge să simtă multă plăcere, și vom vorbi despre asta mai târziu. Ele se numesc Samtens, sau Dianas. Există șaptesprezece niveluri diferite și le vom enumera în curând.

    Pentru cel care ajunge la asemenea stadii, plăcerea poate fi atât de mare, încât acesta poate crede că este în Nirvana – dar nu este, pentru că nu se poate ajunge la Nirvana înainte de a percepe direct vacuitatea. Plăcerea și concentrarea sunt atât de mari, încât, persoana este tentată să continue să mediteze.

    Dar dacă cineva perseverează în aceste meditații ani de zile, își poate consuma karma acestei vieți. Și atunci dacă el părăsește această lume în această stare de meditație, unde se va duce mintea? Ea va merge spre una dintre cele șaptesprezece niveluri, în funcție de nivelul de rafinament al meditației. De aceea, a face exclusiv aceste meditații nu sunt de dorit. 

    Subliniem din nou faptul, că nu spunem că aceste meditații nu sunt bune, deoarece Buddha a fost cel care ne-a învățat și a avut motive pentru a face asta. Dar dacă facem numai aceste meditații și nu depunem efort pentru a înțelege vacuitatea, atunci vom ajunge la Suk Kam sau Suk Me Kam, iar de acolo vom cădea din nou și nu am realizat nimic.

    Un alt motiv pentru care nu este de dorit de a ajunge în lumile cu formă sau fără formă, este că un Bodhisattva care a  perceput deja vacuitatea, va aspira spre iluminare pentru binele întregii creații, de aceea va dori să elibereze și ființele care aparțin acestor lumi, pentru că și ele suferă. Compasiunea lui este foarte mare și se străduiește să devină Buddha a cărui compasiune este infinită față de toate ființele. Chiar dacă ele poate că nu suferă în acest moment, potențialul suferinței este în ele. Mai mult de atât, aceste ființe sunt într-un proces accelerat de suferință, deoarece își ard karma bună, așa că și ele au nevoie de ajutor ca oricare altă ființă. În acest sens un Bodhisattva, vrea să știe cine sunt aceste ființe și cum ar putea să le ajute.

    Toți Lama tibetani ne spun că nu este de dorit să practicăm ani de zile meditații numai asupra respirației sau asupra senzațiilor din corp sau asupra gândurilor care ne trec prin minte. Nu numai că nu este de dorit, dar este și periculos. Ei spun cu toții, că am fost deja de nenumărate ori în aceste lumi.

    Despre continuitatea conștiinței

    Corpul fizic și mintea sunt două lucruri complet diferite. Dacă va exploda o bombă atomică lângă mine, instantaneu mă voi evapora, dar mintea mea rămâne neatinsă.  Mintea și corpul au proprietăți total diferite:

  • Mintea nu are trăsături fizice,
  • Nu este limitată în spațiu,
  • Nu este limitată în timp.

    În mintea noastră , putem merge în Statele Unite chiar acum, sau ne putem gândi la alte perioade din istorie.

  • Mintea nu poate fi cântărită,
  • Nu o putem tăia,
  • Nu poate fi arsă.

    Deci, a presupune că atunci când corpul moare, și mintea dispare odată cu el, nu are sens; Este o presupunere neîntemeiată.

    Când ne uităm la o persoană care stă să moară, vedem că încetează să mai funcționeze așa cum a făcut-o înainte. Așadar, dacă înainte mintea sa exprimat prin corp, acum nu mai se manifestă prin corp; Corpul se descompune, moare. Dar nu avem nicio dovadă că și mintea a murit, pur și simplu ea nu se mai exprimă prin acest corp.

    De fapt, nici nu se poate dovedi că mintea moare odată cu corpul fizic.

    Dar, chiar dacă avem îndoieli, să zicem, că nu știm despre viețile trecute sau viitoare, să ne gândim o clipă:

    – În cultura noastră tindem să credem că ceea ce vedem, este tot ce există.

    – În alte culturi, cum ar fi Tibetul, se crede în reîncarnări.

     Nici uni și nici alții nu au dovezi! Și totuși sunt oameni care își amintesc de viețile anterioare.

    Cei care sunt foarte avansați în practica meditației, pot vedea în trecut sau în viitor. De aceea, cei care nu văd, nu au același grad de certitudine ca și cei care văd. Până nu vom vedea noi înșine aceste vieți, vom avea mereu îndoieli. În schimb, nu trebuie să ne transformăm îndoiala în certitudine, și să spunem: „Dacă eu nu văd, înseamnă că nu există”. Această afirmație este incorectă. Dacă noi nu putem încă vedea aceste vieți anterioare sau viitoare, asta nu înseamnă că ele nu există. 

    După moarte, mintea va continua în alt corp

    Așadar, dacă este adevărat că atunci când corpul moare, mintea nu moare odată cu el, asta înseamnă că mintea va continua.

    Dacă mintea mea a existat un moment înaintea existenței mele actuale, înainte de momentul concepției, înseamnă că ea a fost în altă parte. Înseamnă că mintea a avut o altă formă de expresie. Și dacă este adevărat că a existat un moment anterior momentului de concepție, atunci au fost nenumărate momente anterioare.

    Ceea ce spunem, este faptul că mintea nu a avut niciodată un început. Corpul a început în momentul concepției, dar nu și mintea. Și, de fapt, ne-am reîncarnat deja de nenumărate ori, și așa cum spunea Lama Khensur Rinpoche, șocul morții ni le-a șters din memorie. Am fost de nenumărate ori în Kam, Suk Kam, Suk Me Kam. Și iată-ne din nou aici, suferind în continuare. 

    Până când nu vom deveni un Bodhisattva care a perceput vacuitatea, în mod intenționat vom evita să mergem spre aceste lumi. Obiectivul nostru este de a urca pe calea spre eliberara, să ieșim din roata suferinței, din toate aceste Kam-uri, pentru că numai atunci putem fi Superman care poate ajuta toate ființele. 

    Nivelurile subtile

    După cum am spus, există așa-numitele niveluri Samten:

  • care sunt în interiorul Suk Kam-ului. Există patru diviziuni, fiecare având alte 3 diviziuni -profund, foarte profund și extrem de profund. Există în total de 17 niveluri ale tărâmului formei – 17 locuri fizice în care ne putem naște, pe care le vom detalia imediat.
  • de asemenea, același nume este folosit pentru diferitele niveluri de meditație care duc acolo. Adică, dacă o persoană a ajuns la acest nivel de meditație, atunci va trece la nivelul de existență corespunzător din Suk Kam.

    Meditația devine un factor karmic pentru a trece la această formă de existență. Dacă cineva moare atunci când s-a aflat la un anume nivel al meditației, atunci se va renaște la nivelul corespunzător de existență. Iar acest lucru nu este de dorit, așa cum am spus. Și cu toate acestea, va trebui să ajungem la primul Samten în meditația noastră, deoarece numai de aici putem percepe vacuitatea.

    Există patru Samten în Suk Kam. Ceea ce le diferențiază este nivelul de meditație din ce în ce mai rafinat/mai profund. Faptul că suntem deja în Suk Kam înseamnă că am părăsit Do Kam, adică nu ne mai interesează obiectele care ne încântă simțurile. Toate aceste obiecte vor părea minții grosiere și neatractive.  

    Meditația pe care ne străduim să o dezvoltăm

    Ceea ce dorim este să ajungem în meditație la primul nivel Samten, la un subnivel al primului nivel, care se numește:

 Sensul numelui acestui nivel este „nu se poate fără el”. Ce înseamnă că nu se poate fără el? Înseamnă că nu putem percepe vacuitatea fără el.

    Nu vom putea percepe vacuitatea atât timp cât mințile noastre sunt ocupate de plăcerile lumești, deoarece ele ne fură mințile și nu vom putea întâlni înțelepciunea care ne eliberează.

    De aceea, este nevoie de a ne dezvolta meditația, să ajungem la Shine sau Shamata, ceea ce înseamnă meditația perfectă. Iar odată cu ea să trecem la nivelul de deasupra lumii dorințelor. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că pe toată durata meditației , omul se află încă în corpul fizic, dar mintea lui nu mai este în lumea dorințelor. Pe toată durata meditației, el este detașat de simțuri; Mintea lui este atrasă spre interior și nu mai este preocupată de lucrurile simțurilor.

    În budism se spune: „Ușile simțurilor”, ca și cum ele ar fi ușile prin care fuge mintea: „Oh, ce frumos, ce muzică frumoasă”. Mintea ne scapă prin simțuri. Și unul dintre lucrurile pe care le învățăm despre meditație, este să ne aducem mintea spre interior. Iar pentru asta, va trebui să intrăm în retreat-uri, pentru că numai atunci putem întâlni înțelepciunea care eliberează. Deci, ceea ce dorim este să ajungem la nivelul Mi Chok Me, „nu se poate fără el”, care este după ce am atins Shine.

    De ce am primit o viață umană?

    Dacă ne amintim de Superman, spunem că am venit aici pentru a realiza visul Superman-ului, și pentru că avem ocazia să ne îndreptăm către o existență iluminată, o existență cu mult mai plăcută decât existența umană. Nu există nicio asemănare între plăcerea lui Buddha și plăcerea ființelor umane. Cea mai intensă plăcere pe care am avut-o vreodată este nimic în comparație cu plăcerea lui Buddha.

    Cu toți căutăm în permanență plăcerea și fugim de durere; dar acest lucru nu este ceva rău. Pentru că și Buddha face același lucru. Buddha urăște durerea și caută plăcerea. Când acest lucru va deveni obstacol? Atunci când ne atașăm de plăcerile care nu ne eliberează, care de fapt ne leagă.

    Buddha știe să-și creeze plăcerea tot timpul. El nu mai este controlat de karma.

    Suntem aici pentru a învăța cum să ajungem la acea existență iluminată și pentru a-i învăța și pe alții cum să ajungă. Da, în existența noastră umană există plăceri, dar există și multă suferință. Credem că deținem controlul, dar nu-l avem. Lama Ken Rinpoche spunea: „Un singur lucru bun are Samsara, mai devreme sau mai târziu, își va arăta adevărata față.”

     Se poate să ne fie bine o lungă perioadă de timp, să credem că suntem călare pe situație: ne-am aranjat afacerile bancare, ne-am aranjat treburile casnice, familia și copii sunt bine situați – viața este bună! Dar mai devreme sau mai târziu, Samsara își va arăta adevărata față. Pentru că în Samsara: ori suferim acum, ori suntem pe cale de a suferi.

    Dacă suntem serioși în a ne îndeplini visul, de a deveni îngerul capabil să salveze toate ființele, atunci vom pune în mișcare toate lucrurile pe care le avem în viața umană și toate energiile descrise în primele capitole ale cărții Abhidharma Kosha pentru a putea ajunge într-un loc cu mult mai înalt și mai încântător, și pentru noi, și pentru alții.

    Noi nu spunem că lucrurile sunt rele în sine. Când devin obstacol? Atunci când ne bucurăm de ele și nu folosim de karma care ni le-a adus pentru a crea o lume mai bună. Această karma se va termină, lăsând în urma ei doar suferință. Este o roată care urcă și coboară.

    Și mai mult de atât, nu știm nici cum să menținem ceea ce avem bun în viață, și nici cum să-l reînnoim, pentru că nu avem niciun control asupra lui. Iar bătrânețea și moartea vor veni peste noi și ni-l va lua cu forța. 

    Este nevoie de mult studiu îndelungat

    Ceea ce vrem să spunem este că pentru a interioriza toate acestea este nevoie de mult timp. De ce? Pentru că avem straturi groase de ignoranță. Auzim, înțelegem ceea ce ni se spune, iar când ajungem acasă facem exact invers.

    Cu toate că pricepem toate aceste învățături, până nu le vom trece prin toate straturile de ignoranță, pentru a ajunge la decizia: „Bine, acum nu voi mai reacționa așa cum am făcut înainte, pentru că și așa tot nu funcționează. Îmi voi schimba prioritățile, pentru că ceea ce am făcut până acum oricum nu a mers”, ia foarte mult timp. Și dacă nu ajungem la acest nivel , înseamnă că nu le-am înțeles. 

    Gandhi spunea: „Astăzi sunt foarte ocupat, așa că astăzi îmi voi dubla timpul de meditație”. 

    Ken Rinpoche spunea că ar trebui să auzim aceste lucruri de 7000 de ori. Timp de 30 de ani cât a predat, a văzut cât de mult le-a lua studenților săi să integreze și să implementeze învățăturile în viața lor, datorită staturilor groase de ignoranță.

    Motivul acestui studiu

    După cum am spus, în lumea formelor există  șaptesprezece niveluri, iar în lumea dorințelor există cinci sau șase niveluri, în funcție de cum le numărăm. Vom vorbi despre ele în detaliu în lecțiile următoare. După cum am menționat, nu putem vedea aceste locuri și nu vă pot dovedi în mod direct existența lor, cu excepția celor pe care le vedem, lumea animalelor și lumea oamenilor.

    Pe de altă parte, logica ne spune că, dacă conștiința a existat dintotdeauna, tot așa ea va continua să existe întotdeauna. Conștiința noastră nu poate fi distrusă și este legată doar temporar de acest corp, iar când acest corp va muri, ea va merge în altă parte. Așadar, există șanse mari, ca noi toți să fi fost și să fim și în alte lumi.

    În prezent, avem karma care ne leagă conștiința de acest corp, corp care are o existență umană. Când corpul moare, această legătură se rupe. Ce înseamnă asta? Înseamnă că în momentul rupturii, conștiința noastră va fi supusă forțelor karmice.

     În momentul de față, cea mai mare parte a karmei pe care o purtăm este letargică, nu se manifestă, pentru că avem o existență umană. Deci, karma pe care o avem deja și care ne poate trimite în infern, nu se manifestă în acest moment. Și cu toții avem această karmă pe care am acumulat-o din multe, multe vieți anterioare și, de asemenea, și din această viață.

    Cu alte cuvinte, ne bucurăm acum de karma care a rodit de a fi o ființă umană. Iar când moartea va veni și conexiunea se va rupe, forțele karmice ne vor târî după ele, fără sa avem nici cel mai mic control asupra lor. Ca și frunza în bătaia vântului.

    Motivul acestui studiu, legat de diversele tipuri de universuri, de procesul morții și de modul în care să medităm asupra morții, este să ne recâștigăm controlul. Să ne eliberăm din controlul forțelor karmice și să ajungem la plăcerea sublimă a lui Buddha. 

    Încă un detaliu despre tărâmurile de existență din Roata Vieții

    – Am vorbit puțin despre lumea zeilor și a semizeilor care se află în lumea formei, reprezentată în roata vieții. Există, de asemenea și zei fără formă, care nu sunt reprezentați în această roată, pentru că ei nu au nicio formă.

    Zeii sunt uneori numiți și Ființele plăcerii. Semizeii au cu mult mai puține afecțiuni mentale decât noi și duc o viață extrem de plăcută. Dar cu toate acestea, semizeii sunt invidioși permanent pe zei. Ei sunt înfățișați pregătiți de război, îndreptându-și săgețile către zei. 

    Semizeii și-au curățat deja o parte din afecțiunile mentale, dar nu și-au curățat gelozia și ignoranța. Și acesta este motivul pentru care ei încă se mai află în Samasara. În lecția următoare vom vorbi despre ei mai în detaliu.

    – În lumea dorințelor se află: oamenii, animalele, făpturile infernului și spiritele flămânde. Toate aceste lumi sunt forme inferioare de existență, în care suferința este mare.

 

   –  Mai există și alte ființe numite ființele bardo:

Aceste făpturi se află între moarte și nașterea viitoare. Cel care moare, înainte de a se întrupa în viața următoare, va trece printr-o perioadă de tranziție/intermediară numită Bardo, în limba tibetană. Aceste ființe sunt reprezentate în inelul central din roata vieții. 




    În jumătatea neagră a inelului, ființele sunt reprezentate cu capul în jos, ceea ce înseamnă că sunt târâte spre infern sau spre tărâmurile inferioare. În jumătatea luminoasă, se află Bodhisattva care încep să urce, sunt pe calea de ieșire din Samsara. Se poate vedea un fir alb care șerpuiește și îi scoate afară din Samsara spre paradis.

  Roata vieții are 20 de forme de existență

    Lumea dorinței are 20 de forme de existență: zece bune și zece rele.

    • Care sunt cele zece rele?

    – Există opt nivele de infern.

Tsa – cald, fierbinte.
    Nyel – infern,
    Gye – opt.
    Tsa-nyel gye înseamnă opt tipuri de infern fierbinte.

    – Există lumea spiritelor flămânde.

 – Lumea animalelor/viețuitoarelor.

  Deci, avem în total 10 lumi.

        • care sunt cele zece existențe bune? 

    – există 4 tipuri de lumi ale oamenilor. 

    Noi cunoaștem doar un singur tip. Dar, potrivit mitologiei budiste, există patru continente în lumea mitologică, acelea pe care le oferim învățătorului în rugăciunea Mandala.     Noi ne aflăm pe continentul de sud care se numește Dzambuling.

  Ling – continent,
    Shyi – patru,
    Mi – oameni.
    Ligshy mi4 tipuri de oameni în 4 continente.

    – există 6 tipuri de zei.

 Dudorință, având sensul de lumea dorințelor,
    Hla – zeu,
    Druk – șase.

    Există șase tipuri de zei care sunt încă în lumea dorințelor.

    Deci, avem încă zece lumi, și împreună douăzeci.

    Cel mai înalt loc din Samsara     Cel mai înalt loc care se află, se numește în limba tibetană Ok Min:

Okmin – înseamnă „nimic mai înalt ca el”. El este cel mai înalt nivel al tărâmului formei, care se află încă în Samsara. Aici se ajunge prin meditație și practică. 

       Deci, Okmin este un fel de paradis, în care ființele din el nu sunt încă iluminate, ci foarte aproape de iluminare.

    Paradisul din afara Samsarei

    În budism există două tipuri de Okmin:

    – Unul se află în Samsara, și el este numărul șaptesprezece dintre cel 17 niveluri pe care le-am dat.

    – iar al doilea se află în afara Samsarei, și se numește:

  Deci, avem două tipuri de paradis Okmin, unul în care stă Buddha și este în afara Samsarei, iar celălalt se află în Samsara, considerat a fi cel mai înalt nivel de existență. 

Toți Bodhisattva de la nivele foarte înalte, dar care nu sunt încă iluminați, dar sunt aproape de iluminare se află în paradisul Okmin din Samsara. Se spune despre Maitreya că stă în Okmin. El este considerat un Bodhisattva la nivelul zece și că el va fi următorul Buddha. Potrivit Sutrei, Maitreya este un Bodhisattva la nivelul zece, pe când în Tantra el considerat ca iluminat. 

                                                                          ******        
   

 Câteva cuvinte despre temele de casă

    Motivul pentru care învățăm toate aceste lucruri, este să le transmitem mai departe. Ceea ce veți descoperi foarte repede pe cale, este că nu veți putea progresa cu adevărat, dacă faceți aceste lucruri numai pentru voi înșivă. Mai devreme sau mai târziu, ele își pierde din farmec iar Samsara vă va trage înăuntru. Nu veți reuși pe această cale, decât dacă aveți dorința de a învăța pentru ceilalți, pentru că aceste învățături îi scot din suferință. Iar reușita voastră stă în a face aceste teme. Trebuie să cunoașteți bine învățătura și să o transmiteți mai departe cu exactitate – pentru că nu dorim să denaturăm Dharma. Toate lecțiile, temele, răspunsurile la teme, testele și testul final, sunt toate deja pe internet. Unicul lor scop este ca să asimilați aceste materiale și să le puteți transmite mai departe.

    Dedicarea

    Atunci când lecția se încheie, spunem rugăciunea Mandala și Dedicația.

    Datorită faptului că ați stat și auzit aceste învățături, ați acumulat o minunată karma, care contribuie la iluminare. Fiecare sămânță mică plantată poate da un rod uimitor. Acum, ce se va întâmpla? Veți ieși de la ora de dharma, și ori veți fi atrași în discuții fără rost, ori cineva vă va enerva – iar karma va fi ștearsă imediat. De aceea vrem să evităm asta. Așa că, înainte de a ieși de la oră, înainte de a merge să faceți altceva, veți depune karma acumulată în contul vostru bancar karmic, adică o dedicați iluminării. Și cum veți ajunge la iluminare? Străduindu-vă să ajutați toate ființele, să vă dezvoltați dezvoltăm Bodhichita, această dorință altruistă de a fi Supermanul care salvează întreaga lume.

    Cum veți depune karma în bancă? Prin a o dărui tuturora. Banca karmică a iluminării voastre este toată creația. Deci, Mandala și Dedicația vă va ajuta să depuneți karma bună acumulată în această bancă a iluminării. 

ACI 8 – Moartea și Tărâmurile Existenței

 

Ce se întamplă cu mine după moarte? Unde voi ajunge? Cum este posibilă renașterea?

 

ACI 8, lectia 1 – Moartea și Tărâmurile Existenței Acest curs se bazează în cea mai mare parte pe vechea carte numită „Tezaurul înaltei înțelepciuni” (Abhidharma Kosha) scrisă de către Maestrul Vasubandhu (350 d.Hr.), împreună cu comentariile Primului Dalai Lama, precum și secțiuni din „Marea carte a etapelor căii spre iluminare”(Lamrim Chenmo) de Je Tsongkapa (1357-1419).

Cele trei tărâmuri principale ale existenței; cele 17 niveluri ale tărâmului formei; cele șase tipuri de ființe ale tărâmului dorinței; cele patru niveluri ale tărâmului fără formă; modalitățile de naștere; toate tărâmurile de existență și ființele care le locuiesc; explicații despre: starea intermediară (bardo), nivelurile infernului, despre spirite flămânde, animale, oameni, ființele de plăcere și ființele fără formă; cauzele renașterii în fiecare târam; modul în care se trece de la un tărâm în altul; modurile de renaștere; cum și de ce are loc renașterea; condițiile necesare de a ne naște ca ființă umană; natura ființelor intermediare (bardo); modul în care se formează, evoluează și sunt distruse lumile; o descriere a diferitelor tipuri de eoni; cele patru principii ale karmei; cele șase suferințe prezente întotdeauna; cele cinci degenerări ale epocii noastre

Lectiile cursului ACI 8 – Cosmologia lui Buddha , Îndrumător: Gabriela Bălan

 

Lectiile in format HTML

  1. Lectia 1 – Despre tarâmurile existenței
  2. Lectia 2 – Despre formele de existență din Sansara
  3. Lectia 3 – Despre lumea spiritelor
  4. Lectia 4 – Despre lumea oamenilor

 

 
 
 

Lista tuturor jurămintelor pentru practicanții Mahayana – ACI 7

 

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

I. Jurămintele de refugiu

[1] Nu căuta refugiul în obiectele lumești și zeități, odată ce te-ai refugiat în Buddha.

[2] Nu răni nicio ființă vie odată ce te-ai refugiat în Dharma.

[3] Evită legătura strânsă cu persoanele care nu cred în cale, odată ce te-ai refugiat în Sangha.

[4] Tratează orice reprezentare a lui Buddha, indiferent de calitatea artistică sau de calitatea materialului, ca și cum ar fi Buddha însuși, odată ce te-ai refugiat în Buddha.

[5] Tratează orice material scris, chiar și o singură literă, ca și cum ar fi Dharma însăși, odată ce te-ai refugiat în Dharma.

[6] Tratează chiar și o bucată din roba aurie ca fiind însăși Sangha, odată ce te-ai refugiat în Sangha.

[7] Ia-ți refugiul din nou și din nou, în timp ce îți amintești de calități înalte ale obiectelor de refugiu.

[8] Pentru a-ți aminti de bunătatea lor, oferă obiectelor de refugiu, prima înghițitură din ceea ce mănânci sau bei.

[9] Încurajează-i și pe alții să-și ia refugiul.

[10] Ia-ți refugiul de trei ori dimineața și de trei ori seara, în timp ce te gândești la beneficiile acestui act.

[11] Puneți toată încrederea în obiectele de refugiu în orice activitate în care te implici.

[12] Nurenunța la cele Trei Diamante, chiar și cu prețul vieți tale, în nici o situație și nici măcar în glumă.

II. Jurămintele de eliberare 

Evită să faci următoarele acțiuni:

[13] A omorî.

[14] A fura.

[15] Comportament sexual inadecvat.

[16] A minți.

[17] Vorba care dezbină.

[18] Vorba dură, necuviincioasă.

[19] Discuțiile inutile.

[20] A râvni.

[21] Rea voința, bucuria de răul altuia, invidie.

[22] Concepția greșită.

III. Jurămintele pe viață a laicului

(Aceste jurăminte sunt pentru cei care nu sunt călugări( persoanele laice). Cei care au luat aceste jurăminte vor urmări în carnețel câte unul în fiecare zi.)

Evită următoarele:

[23] A nu omorî un om sau un făt uman.

[24] A nu fura un lucru valoros.

[25] A nu comite adulter cu cineva care se află într-o altă relație de cuplu.

[26] A nu minți despre realizările spirituale.

[27] A nu consuma alcool sau droguri și nici să le oferim altcuiva.

IV. Jurămintele Bodhisattva

A. Jurămintele de bază

28. A te lăuda, pentru a obține un câștig personal sau onoare;

29. A critica sau condamna pe ceilalți, pentru a obține un câștig personal sau onoare;

30. A nu dărui Dharma, din dorința de posesivitate;

31. A nu dărui lucruri materiale, din dorința de posesivitate;

32. A nu accepta scuzele altuia;

33. A lovi o altă persoană;

34. A abandona calea Mahayana negând faptul că scrierile ei au fost date de către Buddha;

35. A preda Dharma falsă;

36. A fura de la Diamantul Buddha;

37. A fura de la Diamantul Dharma;

38. A fura de la Diamantul Sangha;

39. A renunța la cea mai înaltă Dharma, prin desconsiderarea scripturilor Căii ascultătorilor;

40. A renunța la cea mai înaltă Dharma, prin desconsiderarea scripturilor Căii celor deveniți singuri Buddha;

41. A renunța la cea mai înaltă Dharma, prin desconsiderarea scripturilor Mahayana;

42. A lua robele aurii, a bate sau a întemnița un călugăr sau o călugăriță;

43. A revoca cuiva statutul de călugăr sau călugăriță;

44. Fapta imediată a uciderii tatălui tău;

45. Fapta imediată a uciderii mamei tale;

46. Fapta imediată a uciderii unui Arhat;

47. Fapta imediată de a crea scindare în Sangha;

48. Fapta imediată de a face intenționat rău lui Buddha;

49. Concepția greșită;

50. Distrugerea orășelelor;

51. Distrugerea marilor orașe;

52. Distrugerea de zone întregi;

53. Distrugerea țărilor întregi;

54. A preda vacuitatea cuiva care nu este încă pregătit mental;

55. A îndepărta pe cineva de la aspirația spre iluminarea completă;

56. A determina pe cineva să-și abandoneze jurămintele de eliberare personală;

57. A critica calea ascultătorilor, spunând: această cale nu poate elimina dorința și restul;

58. A critica sau condamna pe cineva, pentru a câștiga admirația celorlalți;

59. A înșela cu privire la înțelepciunea profundă, prin falsa declarație că am perceput direct vacuitatea;

60. A primi ceea ce aparține celor trei Diamante, a comunității Sangha sau a unui călugăr sau călugărițe, atunci când cineva ni le dă;

61. A respinge practica de pace meditativă, prin legi care favorizează persoanele care practică mai ales studiul sau rugăciunea;

62. A renunța la aspirația spre iluminare.

B. Jurămintele secundare

(Jurămintele secundare 63-69 sunt legate de perfecțiunea generozității)

63. A nu oferi ofrandă zilnică celor trei diamante cu corpul, vorba și mintea.

64. A permite gândurilor de dorință sau aversiune față de lucruri să continue.

65. A nu respecta pe cei care au luat jurămintele Bodhisattva înaintea ta.

66. A nu răspunde la o întrebare sinceră, din furie sau lene.

67.A nu accepta o invitație, din mândrie, din dorința de a răni, din supărare sau lene.

68.A nu accepta bani sau lucruri materiale de la un donator, din dorința de a-l răni sau din lene sau resentimente.

69.A nu le preda Dharma celor care o cer cu sinceritate, din dorința de a-i răni, din lene, resentimente sau invidie.

(Jurămintele secundare 70-82  sunt legate de perfecțiunea moralității)

70. A respinge pe cineva care ni se pare lipsit de etică morală, din dorința de a-l răni, din supărare sau lene.

71. A nu păstra jurămintele de eliberare personală, ceea ce îi ajută pe ceilalți să-și dezvolte credința.

72. A săvârși fapte care aduc mai puține beneficii celorlalți.

73.A refuza de a încălca una dintre primele șapte jurăminte de eliberare, din compasiune, atunci când a venit momentul să faci acest lucru. [Există cerințe excepționale pentru cei cărora li se permite să acționeze în acest fel, iar acestea trebuie învățate serios cu un Lama calificat înainte de a întreprinde astfel de acțiuni.]

74.Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin prefăcătorie.

75.Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin comportament nesăbuit.

76. Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin aluzii.

77. Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin folosirea forței.

78. Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin folosirea ispitei.

79. Să uităm de noi și să acționăm într-un mod nesăbuit, sau să îi facem și pe ceilalți să se comporte la fel;

80. A crede că pentru a-i ajuta pe ceilalți trebuie să amânăm plecarea noastră din Samsara;

81. A nu a acționa pentru a opri zvonurile care ne defăimează.

82. A nu corecta pe cineva, când trebuie făcut acest lucru într-o manieră negativă.

(Jurămintele 83-89 sunt legate de perfecțiunea răbdării)

83. A răspunde cu aceeași monedă când cineva țipă la noi;

84. A răspunde cu aceeași monedă când cineva este furios pe noi;

85. A răspunde cu aceeași monedă când cineva este violent față de noi;

86. A răspunde cu aceeași monedă când cineva ne critică;

87. A ignora o persoană supărată pe noi, fără să încercăm să-i explicăm comportamentul nostru, din dorința de a-l răni, din mândrie sau lene;

88. A refuza să iertăm o altă persoană, atunci când ne cere scuze pentru că ne-a făcut un rău, din dorința de a-l răni, din răutate sau pur și simplu pentru că nu simțim nevoia să facem asta.

89.A permite gândurilor de furie să continue.

(Jurămintele 90-92 sunt legate de perfecțiunea bucuriei efortului)

90.A aduna un grup de discipoli, din dorința de a câștiga demnitate, servicii sau oferte materiale;

91. A nu lupta cu lenea, sau cu obiceiuri similare;

92. A petrece timpul pălăvrăgind, sau a te implica în activități inutile doar de dragul plăcerii;


(Jurămintele 93-99 sunt legate de perfecțiunea meditației)

93. A nu depune efort susținut pentru atingerea concentrării meditative, din dorința de a răni pe cineva sau din lene;

94. A nu ne strădui să depășim neliniștea sau dorul după ceva sau cineva, ca obstacole în atingerea concentrări meditative;

95. A nu ne strădui să depășim gândurile răutăcioase, ca obstacole în atingerea concentrări meditative;

96. A nu ne strădui să depășim somnolența sau moleșeala, ca obstacole în atingerea concentrări meditative;

97. A nu ne strădui să depășim atracția față de obiectele simțurilor, ca obstacole în atingerea concentrări meditative;

98. A nu ne strădui să depășim îndoielile nerezolvate, ca obstacole în atingerea concentrări meditative;

99. A considera senzația de plăcere obținută prin concentrare meditativă ca fiind o realizare spirituală importantă.

(Jurămintele 100-111 sunt legate de perfecțiunea înțelepciunii)

100. A respinge calea ascultătorilor, și a crede că bodhisattva nu trebuie să o învețe, sau să o practice – mai ales preceptele de eliberare personală, și să-o declare și altora;

101. A depune efort pentru a studia colecția de scripturi ale ascultătorilor, în timp ce colecția de scripturi Mahayana ne sunt accesibile, având și capacitatea mentală de a le studia;

102. A investi efort în studierea materialelor non-budiste atunci când nu este necesar;

103. A fi atras sau entuziasmat de textele non-budiste, chiar și atunci când există un motiv care justifică preocuparea pentru ele;

104. A respinge calea Mahayana, atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Această parte nu este atât de importantă”;

105. A respinge calea Mahayana, atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Această redactare este inferioară”;

106. A respinge calea Mahayana, atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Autorul acestei părți nu este atât de bun”;

107. A respinge calea Mahayana, atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Această parte nu contribuie la bunăstarea ființelor vii”;

108. A ne lăuda pe noi înșine, din mândrie sau mânie;

109. A condamna sau critica pe ceilalți, din mândrie sau mânie;

110. A nu merge de a asculta Dharma, din mândrie sau mânie;

111. A te concentra pe ulcior, dar și nu pe ceea ce este în el: a te concentra pe profesor și nu pe ceea ce predă.

(Jurămintele 112-136 sunt legate de capacitatea de a-i ajuta pe ceilalți)

112. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor în îndeplinirea unei sarcini importante;

113. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor să ajungă undeva;

114. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor pentru a învăța o limbă străină;

115. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor pentru dobândirea unei meseri (cu condiția să nu fie ceva dăunător);

116. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor în a-și proteja bunurile;

117. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor în a-i apropia pe cei despărțiți;

118. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor în planificarea unui eveniment de binefaceri;

119. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor să întreprindă în general o binefacere;

120. A nu îngriji pe cei bolnavii, din furie sau lene;

121. A nu încerca să le ușurăm suferința celor orbi, din furie sau lene;

122. A nu încerca să le ușurăm suferința celor surzi, din furie sau lene;

123. A nu încerca să le ușurăm suferința celor handicapați, din furie sau lene,;

124. A nu încerca, să le ușurăm suferința celor obosiți după o călătorie, din furie sau lene;

125. A nu încerca, din furie sau lene, să le ușurăm suferința celor care sunt chinuiți de unul dintre cele cinci obstacole mentale;

126. A nu încerca, din furie sau lene, să le ușurăm suferința celor bântuiți de gânduri precum răutatea față de cineva;

127. A nu încerca, din furie sau lene, să le ușurăm suferința celor care au suferit o înfrângere de pe urma cuiva;

128. A nu încerca, din furie sau lene, să dăm argumentele potrivite celui care acționează într-un mod periculos;

129. A nu răsplăti pe cei care ne-au ajutat, din furie sau lene;

130. A nu ușura durerea unei persoane aflată în necaz sau doliu, din dorința de a răni pe cineva sau din lene;

131. A nu da bani sau lucruri materiale celor care le doresc, din dorința de a răni pe cineva sau din lene;

 132. A nu ne îngriji de nevoile elevilor noștri, din dorința de a răni pe cineva sau din lene;

133. A nu găsi o cale de a ne înțelege cu cineva, din dorința de a răni pe cineva sau din lene;

134. A nu lăuda calitățile bune ale cuiva, din dorința de a răni pe cineva sau din lene;

135. A nu lua măsuri drastice pentru a-i opri și disciplina pe ceilalți atunci când este necesar, din afecțiune mentală sau lene;

136. A nu ne folosi de puterile noastre supranaturale atunci când este necesar.

C. Încălcările secundare împotriva aspirației spre iluminare

137. A nu sprijini cu Dharma pe cei potriviți să fie susținuți;

138. A nu sprijini cu lucruri materiale pe cei potriviți să fie susținuți;

139. A nu renunța la resentimente față de cineva care ne-a rănit;

140. A discrimina între oameni plăcând pe unii și neplăcând pe alții;

141. A nu ne duce la sfântul Lama;

142. A renunța la studiul permanent al cunoștințelor spirituale;

143. A renunța să examinăm și să contemplăm asupra a ceea ce am învățat;

144. A nu păstra în inimile noastre dorința de a-i ajuta pe ceilalți în timp ce ne bucurăm de mâncare sau îmbrăcăminte, etc .;

145. A ne implica într-o activitate virtuoasă fără a păstra în mintea noastră dorința de a ajunge la iluminare de dragul tuturor ființelor vii.

Faptele albe și negre

146. Fapta neagră de a înșela în mod intenționat Lama, mințindu-l;

147. Fapta albă este de a nu minți niciodată intenționat, nici măcar în glumă, nicio ființă vie;

148. Fapta neagră de a determina pe cineva să regrete fapta bună pe care a
făcut-o;

149. Fapta albă de a aduce pe cineva pe care îl instruim, să aspire la iluminarea completă, mai degrabă decât să-l aducem să practice Calea inferioară;

150. Fapta neagră de a spune ceva neplăcut unui Bodhisattva, din mânie;

151. Fapta albă de a încerca să vedem fiecare ființă vie ca pe Buddha însuși, să le vedem ca fiind complet pure;

152. Fapta neagră de a ne comporta cu viclenie față de cineva, fără a ne asuma responsabilitatea personală pentru iluminarea lui;

153. Fapta albă de a menține o atitudine complet onestă față de orice ființă vie, fără nici o înșelăciune.

Tabelul de urmărire

Jurămintele se repetă într-un ciclu de 25 de zile.

În fiecare zi, urmați jurămintele din dreapta acelei zile.

Jurăminte 1 2 3 4 5 6 7
Ziua 1    1   26  51  76  101 126  
 Ziua 2    2   27  52  77  102 127  
 Ziua 3    3   28  53  78  103 128  
 Ziua 4    4   29  54  79  104 129  
 Ziua 5    5   30  55  80  105 130  
 Ziua 6    6   31  56  81  106 131  
 Ziua 7    7   32  57  82  107 132  
 Ziua 8    8   33  58  83  108 133  
 Ziua 9    9   34  59  84  109 134  
 Ziua 10   10   35  60  85  110  135  
 Ziua 11   11   36  61  86  111  136  
 Ziua 12   12   37  62  87  112  137  
 Ziua 13   13   38  63  88  113  138  
 Ziua 14   14   39  64  89  114  139  
 Ziua 15   15   40  65  90  115  140  
 Ziua 16   16   41  66  91  116  141  
 Ziua 17   17   42  67  92  117  142  
 Ziua 18   18   43  68  93  118  143  
 Ziua 19   19   44  69  94  119  144  
 Ziua 20   20   45  70  95  120  145  
 Ziua 21   21   46  71  96  121  146  
 Ziua 22   22   47  72  97  122  147  
 Ziua 23   23   48  73  98  123  148  149
 Ziua 24   24   49  74  99  124  150 151
 Ziua 25   25   50   75  100  125  152 153

Lecția 10 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 10

 Lecția 10 se va ocupa despre:

                                 Cum să ne păstrăm jurămintele.


    În toate aceste lecții am vorbit despre jurăminte,

  • Despre sursele jurămintelor,
  • Despre binecuvântarea lor – am vorbit în primele lecții despre utilitățile lor. 
  • Cum încălcăm jurămintele,
  • Am vorbit despre cum se desfășoară ceremonia de conferire a jurămintelor,
  • Apoi, am trecut prin fiecare jurământ,
  • Iar în lecția 9 am descris anexele la lista de jurăminte, faptele albe și negre.

      În această lecție vom vorbi despre modul de păstrare a jurămintelor. Există cinci puncte sau pași sau cinci aspecte despre păstrarea lor.
  1. A respecta jurămintele ca fiind cuvântul lui Buddha.

    Sung la – cuvântul lui Buddha,
    Gupa – a respecta.
    Și aici este vorba de respectarea cuvintelor lui Buddha.

– Conform maestrului Asanga și Je Tsongkapa, primul pas care permite să ne păstrăm bine jurămintele este de a vedea în ele ca fiind cuvintele rostite de Buddha.

    Buddha a vorbit despre toate aceste jurăminte în momente și locuri diferite, după care ele au fost adunate de către maestrul Asanga. După cum știm maestrul Asanga a primit îndrumări directe de la Manjushri, de la o ființă iluminată.

    Deci, le vom vedea ca fiind spuse de entități iluminate al căror unic scop este să ne aducă la iluminare. Și este bine să le vedem ca și când entitățile iluminate ni le-au dat în mod direct. Buddha ni le-a spus personal, pentru că a știut care ne sunt nevoile și mintea noastră. Ele sunt cadoul nostru personal de la o ființă iluminată. El ne vede pe fiecare dintre noi, acum și peste cinci sute de ani, și peste o mie de ani de acum înainte. El ne vede mintea, ne vede gândurile și acesta este darul pe care ni-l oferă.
    – Ființele iluminate știu că, dacă păstrăm jurămintele, putem ajunge la iluminare și să ieșim din orice suferință. Și că nu există altă cale de a realiza iluminarea completă. Fără dezvoltarea Bodhicittei, nu există cale de a ajunge la iluminare.

    Scopul acestor jurăminte, este de a practica cele șase perfecțiuni, de a dezvolta Bodhichitta și de a deveni Bodhisattva. Iar motivul pentru care toate aceste lucruri funcționează este că totul este gol de orice natură și că ele sunt rodiri karmice. Și dacă cu ajutorul jurămintelor plantăm semințe de binefaceri, atunci karma mai devreme sau mai târziu va trebui să dea rod, și dacă învățăm și cum să accelerăm procesul karmic, vom culege roadele lor chiar în această viață. Și asta ne va forța să ne vedem pe noi înșine iluminați. Nu vom mai avea de ales, vom fi îngerii iluminați în paradis.

    Iar cei care sunt sceptici, cel mai bun mod este de a păstra carnețelul, și de a urmări consecvent jurămintele câteva luni sau un an, iar viața se va schimba. Va trebui să se schimbe.

    Și dacă le păstrăm bine, vom fi pregătiți pentru Tantra, care la rândul ei, va aduce experiențe incredibile. Primele vor fi temporare și în cele din urmă vor fi supreme, și veșnice. Fericirea veșnică, Ananda.

    Așadar, acesta este primul aspect care ne ajută să ne păstrăm jurământul.

    2. Cele trei intenții

    Al doilea aspect este:

   Sumtrei, 

  Sampaintenție, gând.

    Adică, cele trei intenții.

A. Prima intenție este de a ne păstra jurămintele după ce ne-am încredințat că ele au fost spuse de o entitate iluminată, care a găsit calea de a le aduce la noi. Buddha a găsit modalitatea de a ni le aduce în conștiința noastră. Iar motivul pentru care Buddha a găsit acest mod este să ne aducă personal la iluminare. Deci aceasta este prima intenție sau primul gând.

    B. A doua intenție este să gândim măreț, să aspirăm la iluminare. De a deveni Buddha, o entitate extraordinară care poate ajuta toate ființele de pe toate planetele din univers. Buddha este un înger uimitor care își poate trimite replicile care să-i ajute pe toți ceilalți așa cum doresc. Și așa vom fi și noi. Așadar, nu vă îndoiați nici o clipă că nu aveți această abilitate, pentru că o aveți. Toată lumea are tot ce-i trebuie pentru a face calea.

 Karma pe care o avem este complet extraordinară. Îmbinarea dintre condițiile exterioare, modul nostru de viață și așa mai departe, întâlnirea cu acești profesori speciali, cu această tradiție specifică, este ceva fără precedent. Oportunitatea de a face calea de la început și până la sfârșit, există. Fapt care este uimitor.

    C. A treia intenție este de a ne stabili ca obiectiv dorința de a ajuta toate ființele. Când spunem „Toate ființele”, acest obiectiv este infinit, iar noi vom fi cei care le vom oferi tuturora ce au nevoie. Acesta este Buddha. El este capabil de a ajuta fiecare făptură în orice aspect de care are nevoie.

    Aceste trei intenții la un loc, spun: „Pot să ajung la iluminare în această viață și să aduc lumii întregi această binecuvântare.”

    Ce semnificație mai înaltă are această viață dincolo de asta? Ce poate depăși acest lucru în prioritățile mele? Eu una, nu mă pot gândi la nimic.

    Așadar, acesta este pasul doi – gândirea măreață/înaltă. Asta înseamnă să nu ne minimalizăm, pentru că fiecare dintre noi are acest potențial.

  Și acel Bodhisattva care percepe direct vacuitatea, percepe această strălucire în fiecare dintre noi. Oricine dintre noi poate ajunge acolo.

    3. Datorită credinței și dorinței de iluminare, ne luăm jurămintele.

  Dom pa lang

      Dom pa lang înseamnă a lua jurămintele.

    Ca rezultat al primilor doi pași, înțelegem că jurămintele provin de la o entitate iluminată, atotștiutoare, care ne vede, și care ne oferă acum o cale de a ne ilumina. Drept urmare, ne dezvoltăm încrederea în puterile noastre de a ajunge la iluminare și dorința de iluminare, din compasiune față de toate ființele, și deci venim să ne luăm jurămintele. Acesta este cel de-al treilea pas.

    4. Respectul pentru jurăminte este cel mai înalt lucru din viața noastră.

Choktu gupa

    Chok – înalt, sublim.
    Gupa – respect. 

    Choktu gupa înseamnă a respecta jurămintele ca pe cel mai înalt lucru. Ele sunt cel mai prețios lucru din viața noastră, pentru că este „trenul” nostru spre iluminare. Ne urcăm în tren și ne bucurăm de ele.

    Bucurați-vă de faptul că v-ați luat jurămintele. Vă va face să fiți unul la un milion – sau la zeci de milioane, care se antrenează pe calea Bodhisattva de a ajunge la iluminare și care se angajează de a face calea.

   
    Aurul, diamantul și fragmentul de diamant

    Arya Nagarjuna compară un Bodhisattva care și-a creat aspirația spre iluminare sub forma dorinței, cu un Arhat adică cel care a ajuns la Nirvana, dar nu este pe calea Mahayana. El spune: „Ei sunt aur versus diamant”. Deși un Bodhisattva nu a ajuns încă la realizări similare ca ale unui Arhat, această dorință de a face calea pentru toate ființele, spune el este ca diamantul în comparație cu aurul.

    – Dar, spune el: „Dacă ne uităm la cei care și-au creat aspirația spre iluminare sub formă dorinței, în comparație cu cei care și-au creat aspirația spre iluminare, sub forma angajamentului de a acționa ca un Bodhisattva”, adică de a practica jurămintele, numită în Sursa binefacerilor mele: „a ne educa pe aceleași căi ca și ale copiilor celor victorioși”, sunt ca fragmentul de diamant față de cel întreg. Și totuși această aspirație sub formă de dorință este cu mult mai valoroasă, este ca diamantul față de aur.

   – Dar cel care practică cele șase perfecțiuni și se angajează pe această cale prin jurăminte, spune el, este ca un diamant.

    Deoarece karma plantată de toate acestea, va trebui să ne aducă mai devreme sau mai târziu la iluminare. Așa că trebuie să fim extrem de bucuroși. Ele ne fac să fim unici. Jurămintele sunt cheia paradisului. 

    Sub nicio formă, jurămintele nu trebuie considerate ca o pedeapsă, sau ca ceva limitativ, pentru că strică toată karma. Ele sunt un cadou minunat, sunt prietenul nostru cel bun.

    5. A evita de a acționa împotriva jurămintelor.


 Mi’n’gal wa


    Mi – cuvânt de negație,
    Gal wa – contradicție.
    Mi’n’gal wa
înseamnă a nu acționa contrar jurământului.

Maeștrii Asanga și Je Tsongkapa ne spun deopotrivă: „Toate cele cinci aspecte trebuie să fie complete, astfel încât să putem păstra jurămintele”.

    Dacă lipsește unul dintre aspecte, înseamnă că nu le păstrăm bine.

                                Restaurarea jurămintelor deteriorate

    Următorul subiect este cum restaurăm jurămintele pe care le-am încălcat.
Într-una din lecțiile anterioare am vorbit despre faptul că în caz de încălcare putem să ne confesăm. În continuare ne vom referi la ce se întâmplă dacă le-am încălcat.

    Confesiunea și resaturarea jurămintelor se aplică numai încălcărilor secundare. De ce? Pentru că dacă am încălcat un jurământ de bază – am pierdut complet toate jurămintele. Este suficient să încălcăm un singur jurământ de bază cu toate cele patru lanțuri, și am pierdut toate jurămintele. Dar ele se pot lua din nou.

    După cum am spus,
    – jurământul de bază este încălcat grav dacă există toate cele patru lanțuri,

    – sau încălcarea jurământului de bază este secundară dacă a existat cel puțin unul dintre cele patru lanțuri, cu excepția jurământului nouă și optsprezece.

    Avem deci două categorii de încălcări: una gravă și alta secundară/minoră.

    1. Infracțiunea neînsoțită de o afecțiune mentală.

    În cazul în care am comis o infracțiune neînsoțită de afecțiune mentală, adică din lene sau din necunoașterea jurământului, jurământul va fi restaurat dacă decidem să nu mai repetăm ​​din nou actul.

    2. Infracțiunea însoțită de o afecțiune mentală 

    Încălcarea însoțită de o afecțiune mentală trebuie mărturisită. Ne referim aici la încălcările secundare și la orice încălcare secundară a jurământului de bază, dar care nu este completă.

    Je Tsongkapa nu este de acord cu acest lucru, și el spune că trebuie să mărturisim unei ființe umane orice încălcare pe care o facem, fie că este ea însoțită de o afecțiune mentală, fie că nu.

    Confesiunea

    – Cel mai bine este să ne confesăm unui călugăr sau călugăriță, dar nu este obligatoriu.

    – Persoana în fața căreia ne confesăm trebuie să înțeleagă ceea ce-i spunem. Adică pentru ca actul să fie cu adevărat o confesiune, trebuie să vorbim pe aceeași limbă cu celălalt, iar el trebuie să audă și să înțeleagă ceea ce-i spunem.

    – În confesiune, intervine clar elementul de jenă, de stânjeneală. Este jenant să mărturisim și acest lucru este și un factor care ne va descuraja din a mai încălca  din nou jurămintele.

    – Geshe Michael, care este călugăr de mulți ani, spunea: „A te confesa este o adevărată artă”. La început ne va fi greu să facem asta, pentru că ne este jenă și ne place să ne vedem pe noi înșine în roz. Dar asta ne și purifică. Geshe Michael spune: „Trebuie să învățați cum să faceți asta bine”.

    – Foarte util este să avem un partener bun, cineva în care să avem încredere, și fiecare va fi preotul de spovedanie a celuilalt. Sub nicio formă nu trebuie să ținem în noi fapta. Ne vom deschide și facem Shakpa.

    – Există, de asemenea, ritualuri standard de purificare pe care le putem face. 

    Când am încălcat un jurământ și simțim nevoia să-l curățăm se poate face ritualul de purificare. Sau se pot stabili perioade în care facem purificarea. Călugării fac asta din două în două săptămâni, și se numește: Sojong. So vine din Sotar, Sosor, adică jurăminte personale.

Și Jong înseamnă a purifica.

    Călugării fac Sojong o dată la două săptămâni. De două ori pe an au Sojong Chenmo, adică Marele Sojong o ceremonie mare de confesiune. 

    Faptul că actul de confesiune este jenant, chiar asta o face să funcționeze. În ceremonia oficială – toată lumea citează textul împreună, și nu este neapărat atât de stânjenitor. 

    Deci, ceea ce este important în acest act de confesiune este să avem încredere în persoana căruia ne confesăm, să înțeleagă ceea ce-i spunem, să înțeleagă ceea ce facem și să dorească să ne sprijine. Cineva care nu va merge și va spune la toată lumea. Confesiunea va trebui făcută cu toată sinceritatea și cu intenția de a nu mai încălca jurământul.

    Este foarte bine ca mărturisirea să fie însoțită de cele patru puteri. Chiar înainte de a deschide gura, va trebui să ne gândim în prealabil la vacuitate și la karma. Să ne gândim că fapta se va întoarce la noi și ne va face să suferim din nou. Iar când venim să mărturisim, venim deja cu regretul și înțelegerea prostiei faptei.


      Cinci factori care determină severitatea încălcării

    1. Tipul de jurământ pe care l-am încălcat.

Ngowo nyi

Ngowo nyi  – înseamnă natura actului. Cu alte cuvinte dacă este un jurământ de bază/primar sau secundar.

    Deci, primul factor care determină severitatea încălcării este dacă jurământul este primar sau secundar.

    2. Ce a provocat infracțiunea sau instigatorul.

    Al doilea factor este:

 

Jepa

    Jepa înseamnă ce ne-a instigat să facem infracțiunea.

     Jepa este agentul. Je înseamnă a face, a efectua.

    Există fapta și agentul. Deci Jepa este factorul/agentul care ne-a determinat să facem fapta sau ne-a instigat s-o facem.

    Și care este motivul?

A. Necunoașterea jurămintelor.

    – Asta înseamnă că, ori nu cunoaștem jurămintele, ori nu le-am învățat bine
    – sau am uitat că le-am luat, sau mintea noastră este distrasă.

    Antidotul

    Cum depășim această problemă?

    I. Studiem jurămintele, și ținem carnețelul, și

    II. ce vom face cu distragerea atenției și a uitării? Ne vom dezvolta Sheshin și Drenpa – vigilența și aducerea aminte. Cum le dezvoltăm?

  • Prin păstrarea jurământului.
  • Și prin meditație. Meditația ajută foarte mult la dezvoltarea acestora.

     Pe de altă parte păstrarea jurămintelor ajută foarte mult la progresul meditației, deoarece aceștia sunt factorii pe care îi dezvoltăm atât în ​​cadrul meditației, cât și în afara acesteia.

    B. Atacul unei afecțiuni mentale. 

    Mintea noastră este dominată de o afecțiune mentală. 

    C. Lipsa de respect față de jurămintele luate

    Cunoaștem jurămintele, dar nu le considerăm importante sau le desconsiderăm și le încălcăm cu bună știință.

    Care este factorul cel mai grav care ne determină să le încălcăm? Lipsa de respect.

    3. Prezența celor trei otrăvuri.

    Al treilea factor care determină gravitatea infracțiunii este:

Duk sum


    Duk – otravă,
    Sum – trei.

    Deci, cele trei otrăvuri sau „Cei trei generali”.

    În ce măsură „cei trei generali” sunt prezenți în conștiința noastră în momentul săvârșirii faptei. Și cine sunt „cei trei generali”?

    A. În cap de listă se află ignoranța, apoi

    B. Dorința alimentată de ignoranță,

    C. Aversiunea sau ura alimentată de ignoranță.

    Spunem că severitatea faptei este determinată de gradul de prezență a celor trei în conștiința noastră.

    Când nu sunt ele în conștiința noastră?

 Le avem tot timpul. Până când vom percepe vacuitatea, ele vor alerga fără astâmpăr în mintea noastră, producând karma, și astfel ne determină să rămânem în continuare în Samsara.

    Antidotul

    Care este antidotul la toate acestea? Este păstrarea jurămintelor și dobândirea înțelepciunii.

    Păstrarea jurămintelor este scutul nostru de apărare, care ne protejează de otrăvurile din interiorul nostru, care sunt absorbite în conștiința noastră.

    În cele din urmă, înțelepciunea le va elimina, pentru că toate provin din ignoranță. Și odată ce am făcut antidot la ignoranță, ne-am vindecat. Deci, Dharma este medicamentul suprem care ne vindecă de cele trei otrăvuri.

    Așadar măsura în care ele ne motivează actul, gradul de ură sau  gradul de dorință determină gravitatea faptei. Și acest lucru numai noi îl putem ști, și nimeni altcineva. Este doar între noi și doamna Karma.

    4. Față de cine a fost comisă infracțiunea.

   Shi înseamnă obiect și, de asemenea, bază.

    Aici ne referim la jurămintele Vinaya, la jurămintele de eliberare. Je Tsongkapa le-a luat de aici. Nivelul obiectului determină severitatea faptei. Și este întotdeauna adevărat din punct de vedere karmic.

    – Infracțiunea contra unui animal, este mai mică decât față de om.

    – Infracțiunea contra unei persoane oarecare, este mai mică decât față de o persoană care suferă, de exemplu, și care are nevoie de noi.

    – Infracțiunea contra unui părinte este mult mai gravă decât cea față de o persoană oarecare.

    – Și infracțiunea contra unui profesor spiritual este cel mai rău lucru pe care îl putem face.

    De ce? Sogyal Rinpoche a scris că această infracțiune distruge calea spre iluminare.

    Așadar, severitatea faptei este determinată de obiect. Și aici avem clasificarea în funcție de gradul de severitate a infracțiunii:

    • Dacă este un animal, severitatea infracțiunii este mai mică, deoarece animalul nu poate ajunge la iluminare în această viață.

    • Rănirea fetusului uman sau a omului, este o infracțiune de nivel mediu.

    • Uciderea părinților sau a învățătorului este o infracțiune extrem de grea.

    Desigur, că emoția care însoțește fapta este un alt factor care determină gradul de severitate. Dacă nu există sentimentul de ură, karma acumulată de pe urma faptei nu este la fel cu karma acumulată de o faptă săvârșită cu ură. Chiar și uciderea accidentală a unui obiect puternic este o karma foarte grea.

    5. Întinderea încălcării

 Sokpa înseamnă acumulare.

       Sokpa se referă la numărul de încălcări pe care le-am acumulat.

    • Dacă am acumulat până la cinci infracțiuni minore, nu este foarte grav.

    • Dacă am acumulat un număr mare, dar pe care îl putem număra, severitatea este medie.

    • Și dacă nu le putem număra, atunci este foarte grav.

     Și acum ultima listă:

    Patru cauze care ne determină încălcăm jurământul:

    Trebuie să le știm pentru că ele sunt importante. 

    1. Necunoașterea jurământului

  Shepa înseamnă cunoaștere,
    Mi Shepanecunoaștere.

    Mi Shepa înseamnă că nu cunoaștem jurămintele deloc.

     Antidotul

      Care este antidotul?

    Tungwa – înseamnă cădere, în sensul de a încălca jurământul.
    La – cuvânt de legătură,
    Kepa – expert.
    Tungwa la kepa înseamnă să devenim experți, să devenim un maestru al jurămintelor.

Am văzut cât este de învățat. Nu le putem învăța pe toate deodată. De aceea va trebui să învățăm un pic în fiecare zi, iar zilnic ținem carnețelul pentru a lucra cu ele.

    2. Lipsa de conștientizare sau lipsa de atenție.

Ce este Bak mepa? Este lipsa de conștientizare sau neatenția.

     Asta înseamnă că nu suntem atenți la ceea ce facem. Nu suntem conștienți, facem lucrurile automat.

    Cuvântul pentru mireasă în tibetană este Bakyo, deoarece este în permanență foarte precaută cu soacra ei.

    Bak mepa înseamnă că nu suntem deloc atenți. Nu observăm ce se întâmplă cu noi, suntem împrăștiați, mintea noastră este permanent distrasă, acționăm automat și în acest fel proastele noastre obiceiuri ne vor târî după ele.

     Antidotul

    Deci care este antidotul?

  Dren She este o prescurtare a cuvintelor Drenpa și Sheshin – adică aducerea aminte și vigilența.
    Ten înseamnă – a cultiva.
    Drenshe ten are sensul de a ne cultiva atenția și aducerea aminte.


    3. Atacul unei afecțiuni mentale.

    Al treilea factor:


    Nyomong – afecțiune mentală.
    Mangwa – multe.

    Afecțiunile mentale pun stăpânire pe noi.

    Antidotul

    Ce vom face ca antidot?

 Nyun – este o prescurtare a cuvântului nyonmong care înseamnă afecțiune mentală.
    She chewa – cel mai mare sau principal.
    Nyen po – antidot.

    Va trebui să învățăm să ne identificăm cea mai mare afecțiune mentală și să începem să lucrăm la ea.

    Și aici este o capcană. Când îi vom spune cuiva: „Recunoaște-ți cea mai mare afecțiune mentală ”, el se va strădui, va căuta și în cel mai bun caz va identifica pe cea de a doua. Deoarece afecțiunea principală este atât de mare încât n-o poate observa. El este practic cufundat complet în ea. De aceea este nevoie de Lama sau de soț.

    4. Lipsa de respect față de jurăminte.


    Ma gupalipsa de respect față de jurăminte.

    Antidotul

    Și antidotul este:

Gupa – respect.
    Antidotul este de a ne dezvolta respectul și aprecierea față de Buddha și față de jurămintele pe care ni le-a oferit.

    Și într-adevăr, dacă începem să-l respectăm pe Buddha și practicăm jurămintele o perioadă, vom avea foloase de pe urma lor.

    Este cu adevărat greu să ne dezvoltăm respectul până când nu vom începe să vedem binecuvântarea lor în mod personal. Înainte de a face asta, este doar teorie pentru noi. Dacă începem să le practicăm, va veni și binecuvântarea. Poate dura ceva timp, dar atunci când le vom vedea beneficiile, nu ne vom mai putea opri, deoarece știm că funcționează. Și atunci cu siguranță vom începe să le respectăm.

    Cum urmărim jurămintele în carnețel. 

    Cum le urmărim? Desigur, va trebui să le introducem în carnețel.

    În primul rând, ne pregătim un carnețel și lista cu toate jurămintele. 

    Lista noastră cuprinde toate jurămintele: de refugiu, Pratimoksha, cele cinci jurăminte pe viață, și Bodhisattva,

    Așadar, să zicem că am ajuns la 120 și facem șase pe zi. Deci o sută douăzeci este un număr bun pentru că se împarte la șase, le împărțim la șase, și iese douăzeci. Deci avem un modul de 20. 

    Pe pagina carnețelului trebuie să fie șase jurăminte. Aici va fi numărul 1, aici va fi numărul 21, aici va fi numărul 41,  … Adăugăm douăzeci, 61, 81, 111. Cele pe care le urmărim în prima zi. În a doua zi, atunci ai 2, 22, 42, 62 și așa mai departe

 Toate această împărțire este pentru a nu fi cu un singur set de jurăminte într-o singură zi. Pentru că vrem să practicăm o gamă cât mai largă de jurăminte. Într-o zi nu vom avea jurămintele legate de toate perfecțiunile.

    Dacă numărul nu se împarte la șase, vom avea un rest pe care îl vom aranja la final. După ce am terminat un ciclu, repetăm de la început.

    În cazul că dorim să insistăm mai mult pe un anume jurământ, putem să-l trecem în contul altuia. Metoda nu este bătută în cuie, și este o sugestie.

    La „minus” putem scrie că nu am fost conștienți în acea zi de subiect, sau că am evitat să facem ceva pozitiv și nu trebuie neapărat să fie o infracțiune. Va veni ziua când nu vom mai face toate acestea. Lama Atisha spunea: „Jurămintele de călugăr nu le încalc niciodată, jurămintele Bodhisattva foarte rar, dar pe cele tantrice le rup în continuare”. Și va veni ziua când nici pe acestea nu le vom încălca, iar atunci vom fi ca și iluminați, dacă nu chiar iluminați.

    Două niveluri de practică a Bodhichitei

     1. Nivelul dorinței

    În Sursa binefacerilor mele, există un verset în care se cere binecuvântarea Lamei.

Am ajuns să alunec în marea suferință a vieții.
Binecuvântează-mă să văd că fiecare ființă vie,
Ca și mama mea fiind,
În marea durere și agonie, ca și mine, a căzut .
Permite-mi să practic înalta dorință
De a atinge iluminarea, pentru a o scoate din suferință.


    Acesta este versetul care exprimă Bodhichitta dorinței. Bodhisattva cere Lamei să-l binecuvânteze pentru a-și genera în inima sa dorința de a se ilumina. Tot ceea ce vrea să facă în viața lui este de a se putea conecta la suferința tuturor ființelor și de a dori să le ajute.

    2. Nivelul de acțiune

    Un alt nivel al Bodhicittei este:

Binecuvântează-mă să văd clar
Că numai aspirația în sine nu este suficientă.
Nici calea spre iluminare singur nu o pot finaliza
Fără o practică temeinică a celor trei moralități .
Dă-mi dorința fermă de a mă educa 
Pe aceleași căi ca și ale copiilor celor victorioși.

    Faptul că stăm și ne rugăm este minunat, dar nu este suficient. Acum trebuie să începem să ne schimbăm lumea și pentru asta va trebui să ne schimbăm conștiința, deoarece lumea întreagă este numai proiecția noastră. Deci, va trebui să ne purificăm conștiința, să ne schimbăm modul nostru de comportare.

    Acesta este cel de-al doilea nivel: ne angajăm să ne schimbăm, să ne purificăm. 


    Ambele niveluri de jurământ sunt incluse în ceremonie

    Cei care vor lua jurămintele, este important ca mai înainte să-și finalizeze toate temele, testele și examenul final.

    Toată lumea face aceeași ceremonie. Va exista o etapă în care se spune „eu vreau”, și în acest moment, fiecare va decide în sinea lui nivelul pe care și-l ia:

    1. Persoana poate lua jurămintele sub forma de dorință. Asta înseamnă că trebuie să gândească ca un Bodhisattva. Adică, intenționează să aducă binecuvântare tuturor ființelor, dar el nu intenționează încă să acționeze ca un Bodhisattva.

    Acesta este primul nivel de generare a Bodhichitei. Deci, după ce am vorbit împreună despre jurăminte, și voi v-ați lămurit despre ele, în sinea voastră vă veți angaja să vă dezvoltați Bodhichita sub forma de dorință,

    2. Sau, dacă sunteți mai îndrăzneți și doriți cu adevărat să vă accelerați calea, atunci veți putea să vă luați jurămintele sub formă de acțiune, să vă angajați să acționați ca un Bodhisattva, pentru a vă antrena mintea.

    Răbdarea pe calea spirituală

    Acesta este scopul jurămintelor. Jurămintele sunt pentru cei care doresc să devină un Bodhisattva, pentru cei care vor să se purifice și, în același timp, să facă tot efortul pentru a ajuta toate ființele, și să reziste în față greutăților.

    Un element important pe calea spirituală este disponibilitatea de a face față dificultăților căii.

    O cale spirituală demnă de numele ei, ne va provoca. Ea ne va pune în situația de a ne confrunta cu alegeri care nu vor fi ușoare, deoarece mintea noastră nu este pură. O cale autentică ne va împinge spre o direcție pură și ne vom confrunta cu dificultăți.

    Dacă vă amintiți când am vorbit despre perfecțiunea răbdării, am spus că există trei niveluri de răbdare.

    1. Primul nivel, este răbdarea când ne rănește cineva. Cineva face ceva și ne rănește, iar noi ne antrenăm să nu reacționăm furios, să nu-l rănim înapoi, să ne asumăm responsabilitatea pentru această karma care a rodit și astfel punem capăt acestei karme.

    2. Al doilea nivel este când au loc dezastre naturale și nu avem pe cine să ne supărăm. Și cu toate acestea tot ne plângem sau ne simțim victime și așa mai departe. La acest nivel, va trebui să nu ne mai plângem, să nu mai acuzăm și să nu ne mai credem victime, ci doar ne asumăm responsabilitatea pentru această karma.

    3. Al treilea nivel, și poate cel mai important în practica bodhisattva, este dezvoltarea răbdării pe calea spirituală. În sensul de a nu ne lăsa descurajați de diferitele obstacole care apar pe calea spirituală, sau de calea pe care o facem. Ideea de a lua jurămintele este de a ne angaja să acționăm într-un mod care să ne purifice și să purifice lumea, de dragul întregii creații. A spune că nu avem timp să medităm, sau nu avem bani să venim la cursuri, sau că nu prea avem chef, acestea sunt obstacole spirituale

    Pe măsură ce progresăm pe calea spirituală, vor apărea dificultăți. Și se întâmplă în paralel. Pe de o parte suntem mai mulțumiți, mai fericiți, mai calmi, iar pe de altă parte, va trebui să ne confruntăm cu provocări mult mai mari. Așa cum prințul din poveste se îndreaptă călare spre castelul unde prințesa viselor sale este închisă, pentru a o salva, pe drum va trebui să se lupte cu balauri și mai mari. Așa se întâmplă și pe calea spirituală.

    Responsabilitatea personală

    Răbdarea de nivelul al treilea este de genul în care Bodhisattva își spune: „Orice s-ar întâmpla, eu nu renunț la această cale. Mi-am luat un angajament. Toate ființele mă așteaptă, ele depind de mine”. 

  A ne asuma responsabilitatea personală.

    Noi suntem personal răspunzători de lumea pe care am creat-o. Și acesta este un nivel de moralitate foarte ridicat, moralitatea Bodhisattva este un nivel foarte ridicat. Depășește cu mult jurămintele călugărilor și nici nu trebuie să fim călugări pentru asta. Este un nivel foarte înalt de moralitate în care o persoană își asumă responsabilitatea pentru această lume și acest lucru se reflectă în dorința sa de a practica.

    Care este karma care ne aduce să cunoaștem aceste jurăminte? Ea este dorința noastră obsesivă de a-i ajuta pe cei ce suferă. Această dorință creează karma atotcunoașterii. În cursul 4 se spune că ceea ce creează karma atotcunoașterii este dorința de a ajuta toate ființele. Nu știm cum să-i ajutăm pe toți, dar „dorim atât de mult” să-i ajutăm pentru că durerea lor este și durerea noastră. Și din această dorință, sunt plantate semințele care ne vor aduce răspunsurile, atotcunoașterea. Buddha nu a devenit peste noapte atotcunoscător. El a plantat multă karma pentru a ajunge la ea. Iar karma este această dorință de a ajuta toate ființele. 


    Jurămintele sunt antidot la egoism

    Care este karma recunoștinței?

    Un Bodhisattva își spune: „Voi face tot ceea ce este necesar pentru a ajuta toate ființele, chiar și dacă nimeni nu mă ajută și nimeni nu apreciază ceea ce fac”. Necondiționat. Este un nivel foarte ridicat.

    Dacă nu simțim că suntem la acest nivel – nu trebuie să ne îngrijorăm. De aceea studiem jurămintele, de aceea le luăm, pentru că ele ne ridică la acest nivel. Așadar, a spune „încă nu sunt la acest nivel, așa că nu pot să le iau”, este o prostie. Pentru că tocmai asta este calea de a ne ridica la acest nivel.

    Aceste jurăminte vin să ne combată egoismul, care ne provoacă toată suferința noastră. Deci, aceste jurăminte sunt exact modul în care, prin ai ajuta pe alții, ne scoatem pe noi înșine din suferință.

    La fel ca și Tong Len, același principiu.

    Dacă în prezent vedem oameni suferinzi în jurul nostru, pe măsură ce cultivăm  perfecțiunile, aceștia se vor schimba automat, pentru că ei sunt oricum proiecțiile noastre. Nu trebuie să educăm pe nimeni, ci doar pe noi înșine.

    Jurămintele ne ajută, de asemenea, să ne eliberăm de atașamentul față de cele opt gânduri lumești

    Vă amintiți de cele opt gânduri lumești? Ce fac eu de obicei și toți oamenii din jurul meu?

    1. Vreau bani și bunuri

    2. Nu-mi place să fiu în deficit.

    3. Caut să mă simt bine,

    4. Urăsc să mă simt rău.

    5. Caut reputație,

    6. Nu-mi place să fiu criticat.

    7. Vreau să fiu lăudat,

    8. Nu-mi place contrariul.

    Dacă ne uităm la tot ceea ce facem în viața de zi cu zi – putem vedea că acționăm pe una dintre din aceste opt direcții. Orice lucru pe care-l facem intră în aceste categorii. Ele se numesc „Opt gânduri lumești” și sunt discutate în Lo Jong 1 și în cursul 1. 

    Așa se exprimă egoismul în viața noastră. Căutăm să ne fie bine, să fim fericiți și să nu ne lipsească nimic. Și suntem gata să facem o mulțime de lucruri pentru asta. Dar ele sunt exact ceea ce ne blochează în Samsara.

    Așadar, jurămintele Bodhisattva în mod clar ne scot din această stare de spirit în care acționăm și gândim. Aceasta este o schimbare uriașă. Este un antidot al egoismului, pe care Primul Panchen Lama în textul „Ofrandă Lamei”, l-a numit „imensul dăunător”. Cel mai mare dăunător este prețuirea de sine. Este sursa suferinței noastre. Și ea este o condiționare foarte adâncă în ființa noastră. Suntem condiționați să avem grijă de noi înșine, și am făcut-o de milioane de ani.

    Rezultatul este întotdeauna invers. Avem o idee despre „eu” în care credem, îl apărăm tot timpul și acționăm în numele lui. Acest „eu” care nu a existat, nu există și nici nu va exista vreodată ne provoacă toată suferința.

    Jurămintele Bodhisattva vin să inverseze acest lucru. Ele generează cu totul iluminarea pentru noi. Ele deschid calea spre iluminare. Nu există iluminare în interiorul eului. Nu există așa ceva. Sunt două lucruri total opuse.

     Trebuie să scăpăm de ego-ul nostru pe calea spre iluminare, iar jurămintele Bodhisattva ne ajută în această privință. De aceea, la început jurămintele ni se par incomode, pentru că ele merg împotriva condiționărilor noastre.

    Și nu suntem diferiți de alții. Diferența este doar prin faptul că am cântărit cu seriozitate să ne angajăm pe această cale.

    Și cu adevărat calea este minunată pentru că, în același timp, ne ajută să încetăm suferința și îi ajută și pe ceilalți să nu mai sufere.

    Binecuvântarea care vine din buna păstrare a jurămintelor

    Deci, dacă luăm jurămintele și le păstrăm cum trebuie și vom începe să vedem  binecuvântarea lor – aprecierea noastră se va adânci. 

    – Și în cele din urmă, ne vor aduce la iluminare.

    – Se spune că Buddha ne va vedea ca pe propriul lui copil și ne va susține în progresul nostru pe calea spirituală.

     Între timp, calea ne va aduce multe beneficii. Chiar înainte de iluminare există multă binecuvântare.

    – În primul rând, vom fi cu mult mai satisfăcuți.

    – Afecțiunile mentale se vor diminua.

    – De asemenea, vom acumula multe binefaceri.

    – Iar moralitatea noastră se va îmbunătăți

     Dacă se întâmplă să murim înainte de a ajunge la iluminare,

    – Vom muri bine. Vom muri fericiți, vom avea sentimentul că viața noastră a avut sens, că am făcut tot ceea ce am putut mai bine în această viață.

    Va activa o karma foarte bună pentru viața următoare.

    – Va face ca viața următoare să fie bună,

    – Vom avea multe oportunități de a practica, pentru că jurămintele Bodhisattva vor merge după noi, și automat ne vor crea un mediu în care să putem continua să practicăm pentru a ajunge la iluminare.

    – În viața următoare vom deveni automat maeștri în menținerea moralității.

    Și cel mai important lucru – este să o facem pentru ceilalți.


    Mulțumiri 

    Vom trimite mulțumirile noastre lui Geshe Michael, care a făcut pentru noi acest material atât de frumos, și ne-a permis să ne bucurăm de marea binecuvântarea a acestor lucruri.

    Și dacă vă luați jurămintele, vă doresc să le păstrați cât mai bine pentru a ajunge cât mai repede la iluminare, chiar în această viață.

    Și acum vom trimite tuturor ființelor binecuvântarea noastră. Și fie ca toate faptele noastre să aducă binecuvântare întregii lumii.

Lecția 9 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 9

 

Motivele pentru care încălcăm jurămintele secundare

    Există două modalități de încălcare a jurămintelor secundare: cu afecțiune mentală și fără afecțiune mentală.

A. Modul în care încălcăm jurământul secundar atunci când există o afecțiune mentală.

  1. Prima modalitate este atunci când apare un sentiment de răutate.

2. A doua modalitate:

    Ceea ce înseamnă supărare sau resentiment.

   Ca urmare a atitudinii ostile sau a resentimentelor pe care le avem față de cineva, evităm să-l ajutăm.

   Acestea sunt situațiile în care sunteți afectați de kleshas sau de afecțiuni mentale și, prin urmare, suferim.

    B. Apoi, există posibilitatea să comitem infracțiunea fără a să fie însoțită de o afecțiune mentală:

    1. Lenea

Lelo înseamnă lene.
    Nu ne vine să-l ajutăm pe celălalt. Nu-l urâm, nu suntem supărați pe el, doar ne este lene.

    2. Nyomle

 Nyomle – este situația în care nu ne bucurăm să facem lucruri bune. Nu avem bucuria efortului. Nu suntem atrași să facem bine. Ne este greu să ne imaginăm o astfel de situație, dar majoritatea oamenilor sunt așa, și de aceea ei nu se află aici.

    Fără a ne păstra jurămintele; fără să le mărturisim pe cele încălcate; fără să le reparăm pe cele rupte; fără a face efortul de a nu le încălca; dacă nu le-am luat – toate lucrurile minunate pe care această cale le promite nu se vor întâmpla.

    Doar ascultând lecțiile – nu se vor întâmpla prea multe. Lucrurile se întâmplă ca urmare a practicii, pe măsură ce mintea noastră este supusă transformării, iar juramintele sunt un mijloc de a ne antrena. Este ca antrenamentul în sport – fără să facem exerciții pentru dezvoltarea condiției fizice – nu vom avea condiție fizică bună.

    Dacă practicăm, putem întâlni îngeri și să devenim și noi înger – asta promite această cale.

    Am trecut deja peste toate perfecțiunile. Dar ne-au mai rămas încă 12 jurăminte.

         Alte două categorii suplimentare de jurăminte generale

    În lista jurămintelor secundare mai există încă câteva jurăminte care în mod direct nu aparțin de nicio perfecțiune. Ele sunt mai generale, și sunt împărțite în două categorii:

    1. Există infracțiuni pe care le facem împotriva moralității de a acționa pentru toată creația.

    2. Și apoi mai există și un alt set de infracțiuni numite „fapte negre și fapte albe”.

     Infracțiuni împotriva moralității de a acționa pentru toată creația.

     35. A nu ajuta pe cei care au nevoie de ajutor.

    Așadar, încălcarea treizeci și cinci este atunci când evităm să ajutăm pe cineva nevoiaș sau care are necazuri – și asta nu neapărat când cineva este în necaz, ci el are nevoie de ajutor și nu-l ajutăm.

     Opt situații în care trebuie să ajutăm

    În continuare vom prezenta cazurile în care ar trebui să ajutăm atunci când cineva are nevoie de ajutor. Există opt cazuri:

     1. Și primul spune: Cineva își asumă o anumită sarcină și noi ar trebui să-l ajutăm. Bodhisattva întotdeauna va căuta cum să ajute oamenii.

     Cineva vrea să publice o carte – noi îl ajutăm, sau cineva vrea să traducă o carte – noi îl ajutăm.

    Întrebare: El trebuie să ne ceară sau nu? Răspunsul este că în general, dacă știm că cineva are nevoie de ajutor și noi avem capacitatea și posibilitatea de a-l ajuta, îl ajutăm.

    Ideea este de a dezvolta o minte care caută să ajute. Dacă suntem un Bodhisattva serios, atunci vom căuta cele mai puternice obiective karmice, și ne vom concentra pe ele toate eforturile. Dar în general, mintea unui Bodhisattva este o minte care încearcă să ajute oamenii.

    2. Cineva încearcă să ajungă undeva – așa că îl ajutăm să ajungă acolo unde are el nevoie; îl vom îndruma dacă este cazul sau îl ajutăm în aranjamentele de călătorie și așa mai departe.

    3. Cineva încearcă să învețe o limbă străină – îl ajutăm. Nu este nevoie ca noi să cunoaștem limba pentru a-l ajuta. Îl ajutăm să-și găsească un profesor, sau să-și găsească o sală de clasă sau îl ajutăm să-și plătească școlarizarea și așa mai departe.

    Ce face Buddha? El ne învață, nu este așa? Dar pentru asta este nevoie de un limbaj.

    Învățarea cuiva a acestei limbi îi va permite ulterior să învețe Dharma.

    Fără să vorbim o limbă anume, nu putem învăța Dharma. Așadar, a preda limbi străine înseamnă a crește calitatea vorbirii lui Buddha. Buddha are o calitate a minții, o calitate a vorbirii și o calitate a corpului. În acest fel plantăm semințele , care atunci când vor rodi, vom avea mai multă capacitate de a preda Dharma, limbajul nostru va fi cu mult mai bogat pentru a ajunge la oameni. Deci este o mare binecuvântare de a preda limbi străine.

    4. Cineva încearcă să învețe unele abilități, să dobândească o profesie sau o meserie pentru a-și câștiga traiul, cu condiția să nu fie ceva dăunător; Dacă vrea să învețe arta războiului sau să fie măcelar – nu-l vom ajuta.

    5. Cineva încearcă să-și protejeze bunurile – îl ajutăm.

    6. Cineva încearcă să aproprie oamenii, încearcă să împace oamenii între ei, sau să împace dușmanii – atunci vom fi extrem de fericiți să-i ajutăm.

    7. Cineva încearcă să facă o binefacere sau să organizeze un eveniment de caritate; De exemplu, strângerea de fonduri pentru scopuri bune – îl ajutăm.

    8. Cineva încearcă în general să facă o binefacere – îl ajutăm. Dacă vedem că vrea să facă ceva bun – ne dă ocazia să-l ajutăm.

    Punctul șapte se referă la un eveniment specific; un eveniment anume, o lecție sau o vizită sau o călătorie a unui profesor. Iar punctul opt se referă la orice binefacere.

    Când încălcăm jurământul?

    Dacă evităm să ajutăm în aceste cazuri, atunci când motivația noastră este furia sau lenea. 

    Când suntem scutiți de a da ajutor?

    • Dacă suntem bolnavi.

    • Dacă ne-am obligat să fim în altă parte în acea perioadă.

    • Dacă facem ceva mai important.

    • Dacă găsim pe altcineva care poate să ajute cu mult mai bine decât noi.

    • Sau dacă nu suntem capabili de a ajuta.

    • Sau dacă credem că nu avem posibilitatea de a finaliza sarcina pe care el o dorește să o îndeplinească. El poate nu caută în locul potrivit.

    • Dacă el are un alt ajutor.

    • Dacă vrem să-i dăm o lecție. Lama Dvora Hla spune: „Aici atrag întotdeauna atenția: „Fiți cu băgare de seamă, pentru că răzbunarea se poate strecura ușor aici”.

• Dacă ajutorul nostru creează mai multe probleme decât să ajute.

    36. A nu ajuta pe cei bolnavii.

    Încălcarea jurământului 36 este atunci când nu ajutăm bolnavii. Cineva este bolnav, îl putem ajuta dar nu-l ajutăm, datorită resentimentelor pe care le avem față de el sau pentru că suntem leneși.

    Cazurile de excepție sunt aceleași cu cele anterioare (a jurământului 35).

    37. A nu ajuta în general pe cei care suferă.

    Când cineva suferă – nu încercăm să-i ușurăm suferința.

    Cum ar fi suferința care rezultă:

    – din orbire,

    – sau asuzire,

    – sau un handicap,

    – sau suferință care provine din epuizare,

    – sau cineva s-a întors dintr-o călătorie lungă,

    – sau cineva este chinuit de ură față de cineva – acesta este genul de suferință pe care noi ca Bodhisattva căutăm să o ușurăm,

    – sau cineva care a fost doborât de altcineva și este trist, sau este concediat, sau ceva de acest gen și trebuie să îl ajutăm. Iar dacă nu facem efort pentru a-l ajuta, atunci am încălcat jurământul treizeci și șapte.

    Din nou, situațiile de excepție pentru acest jurământ sunt același cu cele pe care le-am menționat anterior.

    38. A nu încerca să oprim pe cineva care acționează în mod periculos.

    Dacă suntem Bodhisattva, și am învățat despre toate jurămintele, despre karma, înțelegem că orice acțiune are un rezultat și vedem pe cineva că acționează într-un mod periculos, acumulând astfel o karmă grea – în această situație va trebui să-i vorbim, să-l atenționăm. Chiar dacă nu vom reuși întotdeauna, va trebui să încercăm să-l descurajăm din acțiunea lui, să-l aducem pe calea cea bună și să-l împiedicăm să acumuleze karma negativă.


    Situații de excepție

    A. Dacă nu suntem în stare să-i schimbăm intențiile. Dacă el nu dă greutate vorbelor pe care i le spunem, de exemplu. Dacă nu ne apreciază, atunci nu vom putea să-l ajutăm. De aceea, este important să ne comportăm într-un mod în care să ne aprecieze sau putem să-l îndreptăm spre altcineva care ar putea să-l ajute mai bine decât noi.

    B. Dacă considerăm că prin a-i acorda ceva timp, acesta își va da singur seama de situație, ceea ce uneori este cel mai bine. Câteodată este mult mai bine pentru el să învețe din eroarea lui și apoi să nu o mai repete. Este mai eficient așa decât să-l corecteze altcineva.

    C. O a treia situație în care suntem scutiți de a opri pe cineva, este dacă credem că Lama lui o va face asta. Dacă el are un Lama – atunci Lama va avea grijă de el, iar atunci vom fi eliberați din această îndatorire.

    D. Dacă credem că intervenția noastră îl va determina să ne urăscă, deci nu prea i-am fost de folos.

    E. Dacă știm că nu ne va asculta.

    F. Sau dacă vrem să-l învățăm minte.

    Așadar, acestea sunt toate cazurile în care nu trebuie să intervenim, dar dacă există o modalitate prin care putem interveni astfel încât să ajutăm pe cineva, atunci va trebui să ne implicăm.

    39. A nu răsplăti pe cel care ne-a ajutat. 

    Treizeci și nouă este foarte important pentru un Bodhisattva. Jurământul este încălcat atunci când nu întoarcem binele pe care ni l-a făcut cineva. 

    De ce oamenii nu fac asta? De ce oamenii nu răsplătesc pe cel care le-a făcut un bine?

    • Ori ei nu se gândesc la asta deloc; Ori nici nu au observat că li s-a făcut un bine; ori nu au obiceiul de a da înapoi. Așadar, va trebui să începem să ne dezvoltăm această conștientizare. Un Bodhisattva privește cu multă atenție la acest lucru.

    • Sau, uneori, ne gândim: “Oh! Binele pe care mi l-a făcut este atât de mare încât niciodată nu voi putea să-i răsplătesc pentru asta.” Cu atât mai mult va trebui să ne străduim să-l recompensăm, chiar dacă în prezent nu ne este clar cum vom putea face asta.

    Datoria noastră față de lume este enormă

    Dacă este adevărat că am avut nenumărate vieți și dacă este adevărat că toată lumea a fost mama noastră, înseamnă că fiecare ființă ne-a făcut de nenumărate ori un mare bine. Și de aceea suntem datori întregii lumi. Fiecare dintre noi are o mare datorie față de lume, ceea ce este absolut adevărat. 

    Chiar și dacă ne uităm doar la această viață pe care o trăim, fiecare avem un acoperiș, avem mâncare, avem medici, avem membri de familie care ne iubesc și le pasă de noi – există cineva care deține un magazin alimentar pentru noi de unde putem cumpăra mâncare, există cineva care conduce o companie de telefonie și stă la ședințe lungi, pentru a putea să ne ofere un serviciu telefonic.

    Această lume ne servește constant pentru a ne crea nouă condițiile de a ne ilumina.

    Credeți că exagerez? Această lume întreagă există în jurul meu, pentru a putea ajunge la iluminare. Am o mare datorie față de această lume. Sunt datoare fiecăruia care există în lumea mea.

    Un Lama a spus odată că până nu vom rambursa toată această datorie, nu vom putea ajunge la iluminare. Așadar, trebuie să răsplătim multora pentru bunătatea făcută. Așa că acest jurământ începe să lichideze aceste datorii. Bodhisattva va căuta cu siguranță să se recompenseze față de toți cei care i-au făcut bine.

    Ar trebui să-l vedeți pe Geshe Michael cum se comportă când vine un profesor de-al lui în vizită, chiar dacă l-a învățat și o virgulă. De câteva ori, învățătorii mănăstirii au venit să-l viziteze sau profesorul lui de yoga, el îi întîmpină cu atâta bucurie, le dăruiește multe flori și se prosternează în fața lor, pentru că înțelege ce este un profesor. El înțelege generozitatea enormă pe care au făcut-o profesorii cu el. Este impresionant să vezi la Geshe Michael atâta recunoștință față de profesorii lui.

    Când Ofer, fostul șef a lui Geshe Michael, de la societatea de diamante, vine să-l viziteze, Geshe Michael se comportă față de el ca și față de un profesor, deoarece datorită lui a învățat tot ceea ce a scris apoi în cartea Diamond Cutter. El se referă la el ca la un Lama. 

    Însușirea unui Bodhisattva – este să fie plin de recunoștință și să răsplăteasă binele făcut.

    Când suntem scutiți?

    • Atunci când așteptăm la o ocazie și mai bună pentru a-l răsplăti. Așteptăm oportunitatea potrivită.

    • Sau dacă cel pe care vrem să-l răsplătim se simte jenat sau stânjenit și poate că ar prefera să nu facem asta, atunci va trebui să ținem cont de sensibilitatea lui.

    • Sau – dacă vrem să-i dăm o lecție persoanei care poate ne-a făcut un bine, și asta putem face numai cu condiția să fim un mare mare Bodhisattva (să-l iubim și interesul lui să fie în inima noastră) nu uităm de bunătatea lui, și doar căutăm modalitatea și momentul potrivit pentru a o face.

    40. A nu ajuta pe cel care jelește pierderea a cuiva drag

     Patruzeci – este atunci când cineva în jurul nostru se află în doliu sau într-un mare necaz care l-a lovit. Rolul unui Bodhisattva este să încerce să le aline suferința și să-i ajute în suferința lor.

    Cazurile de excepție sunt similare cu cele ale jurământului 35.

    41. A nu da bani sau lucruri materiale celor care le doresc.

    Patruzeci și unu – este atunci când nu dăm bani sau lucruri materiale cuiva care le vrea. Cineva ne roagă să-i dăm ceva și nu vrem să-i dăm.

    Am vorbit despre această situație în jurământul de bază. Diferența dintre ele este motivația. Motivația aici este că vrem să-i facem rău, sau din lene. 

    Cazurile de excepție sunt: ori nu avem ceea ce vor ei, ori ceea ce vor ei este dăunător.


    42. Nu ne îngrijim de nevoile elevilor noștri.

    Patruzeci și doi – încălcăm acest jurământ atunci când suntem Bodhisattva și profesor și nu ne îngrijim de elevii noștri. Adică, nu le dăm sfaturi spirituale, după cum au nevoie.

    La mănăstire, copiii sunt aduși de mici, iar fiecare primește un îndrumător, un educator care trebuie să aibă grijă de nevoile lui fizice. Îndrumătorul trebuie să se asigure că cel mic are mâncare și un loc unde să stea și așa mai departe. Deci trebuie să avem grijă de elevii noștri, să primească ceea ce au nevoie.


    Situații de excepție

    • Dacă noi înșine suntem prea bolnavi de a face acest lucru.

    • Sau dacă dorim să-l învățăm minte. Uneori, un profesor poate să abandoneze elevul pentru a-i da o lecție.

    • Sau dacă suntem călugăr și este contrar jurămintelor pe care ni le-am luat.

    • Sau dacă credem că elevii sunt capabili să se descurce și singuri. Și atunci este de preferat ca ei să se descurce singuri.

    • Sau dacă le dăm sfaturi, și ei nu merg niciodată înainte, atunci vom evita să le mai dăm prea multe sfaturi. Și uneori vom face asta intenționat.

    43. A nu face efort să ne înțelegem cu ceilalți.

    Patruzeci și trei – încălcarea jurământului se face atunci când nu ne înțelegem cu ceilalți. Dacă, datorită resentimentelor pe care le avem, a urii sau supărării, față de cineva de care nu ne place sau a faptului că suntem leneși, nu facem niciun efort pentru a îndrepta lucrurile, am încălcat jurământul.

        Situații de excepție

    • Dacă știm că eforturile noastre au fost sortite eșecului încă de la început.

    • Sau dacă va înrăutăți și mai mult lucrurile.

    • Sau dacă știm că nu vor coopera.

    • Sau, dacă știm că ei predau Dharma greșit. Nu trebuie să le dăm satisfacție.

    • Sau dacă încercăm să le facem pe plac, îi putem răni pe alții, atunci este, de asemenea, o situație în care trebuie să cântărim lucrurile.

    Regula călăuzitoare: Ca bodhisattva, dorim să apropriem oamenii între ei, dorim să ajutăm toate ființele, dorim să creștem armonia în lume. Acesta este rolul unui Bodhisattva. Și vom face întotdeauna ceea ce funcționează, și nu ceea ce nu funcționează.

    44. A nu lăuda calitățile bune ale celorlalți sau faptele lor bune.

    Faptul că evităm să lăudăm calitățile bune ale cuiva, sau fapta bună pe care cineva a făcut-o, încălcăm jurământul. Ca Bodhisattva va trebui le întărim părțile  pozitive.

    Când suntem scutiți?

    • Dacă suntem bolnavi.

    • Dacă se simt stânjeniți.

    • Dacă așteptăm la o oportunitate mai bună să facem asta. Poate nu-i spunem acum, dar mai târziu îi vom da mult respect în public.

    • Sau dacă credem că îi mărim ego-ul, atunci vom găsi o modalitate să nu îi umfle ego-ul.

    • Sau dacă predă greșit. Chiar dacă, să spunem că el este un profesor bun și este un bun orator – dacă modul în care predă este greșit, nu-l vom lăuda.

    45. A evita să luăm măsuri drastice pentru a infrâna pe cineva.

    Patruzeci și cinci – este invers. Dacă jurământul 44 spune să lăudăm calitățile bune ale cuiva sau faptele bune pe care le face, jurământul 45 spune să-l oprim pe cel care face ceva inadecvat. Uneori trebuie să fim tăioși cu el, alteori este nevoie de o măsură mai drastică. Dacă evităm să luăm măsuri drastice, indiferent dacă facem asta ca urmare a unei afecțiuni mentale sau a lenei, am încălcat jurământul. 

    Uneori cineva trebuie pedepsit, alteori cineva trebuie îndepărtat. Dacă a venit momentul să facem asta, o vom face, și va fi greu. Și ca Lama, va veni timpul, când elevul va fi încercat, ceea ce va fi greu. 

    De exemplu, dacă cineva vine la o lecție de Dharma și deranjează lecția, sau este rău intenționat, iar alte mijloace nu ajută – atunci este momentul să ne purtăm tăios cu el, sau să-l scoatem din clasă sau nu-i răspundem la întrebări.    Lama Dvora Hla povestește că odată a fost la o lecție cu Geshe Michael, în Manhattan: „ Un bărbat a venit de pe stradă și s-a așezat la lecție și nu l-a lăsat pe Geshe Michael să vorbească. Cum deschidea Geshe Michael gura să spună ceva, bărbatul venea cu observații. Și atunci am văzut abilitățile Lamei de a acționa. Nu a răspuns, l-a ignorat, deși există un jurământ care spune că trebuie să răspundem la întrebare. Dar întrebările bărbatului nu veneau din bună credință, de aceea Geshe Hla nu i-a răspuns”.

     De ce este considerată o încălcare? Este atunci când nu acționăm din cauza unei afecțiuni mentale sau a lenei; ne este neplăcut sau ne este greu de făcut. Este foarte greu să spui cuiva: „Nu mai veni la lecție”. Este foarte greu pentru un Lama să facă asta, inima lui se frânge cu totul. Dar evitând să facem asta putem provoca și mai multe daune, și în primul rând persoanei respective. De aceea este nevoie să ne dezvoltăm abilitățile de a acționa.

    46. A nu ne folosi de puterile supranaturale pentru a împiedica pe cineva de la o faptă rea.

     Jurământul patruzeci și șase spune că dacă avem superputeri și nu le folosim pentru a descuraja pe cineva să facă ceva rău – atunci am comis o infracțiune.

    De ce există o astfel de regulă?

    Deoarece există și alte reguli care spun că nu ar trebui să ne arătăm superputerile decât dacă ajută pe cineva. Uneori, cei care au astfel de puteri merg prea departe și nu le arată deloc, și câteodată chiar merită să fie folosite, dacă ajută pe cineva.

     Exemplu

    Se povestește că un tânăr călugăr l-a auzit pe Buddha vorbind. El a fost atât de impresionat încât a decis să vină să studieze cu Buddha. Se pare că tânărul era foarte avansat, și reușit, iar Buddha ia dat multe șanse să se ilumineze. La scurt timp călugărul începu să-i fie dor de fosta lui soție. Se spune că își părăsise tânăra soție și deveni călugăr. Iar acum era incapabil să se concentreze asupra studiilor. Buddha având puteri supranaturale l-a luat la o plimbare prin infern. Când s-au întors, călugărului nu-i mai era dor de soția sa.


    Dilemele unui Bodhisattva

    Întrebarea este: Oare faptul că ne despărțim de o persoană, se potrivește cu toate valorile de aici?

    Vă voi da un exemplu. În filmul „Pacientul englez”, către sfârșitul filmului eroina Katherine este rănită mortal, în mijlocul deșertului, iar prietenul ei o trage într-o peșteră și stă lângă ea, iar acum are de ales: sau stă și așteaptă ca ea să moară, să fie cu ea și să nu o părăsească, sau să încerce să obțină ajutor atunci când șansele erau foarte mici.

    Ce vom face într-o astfel de situație? Dacă credem că există vreo șansă de a obține ajutor și de a-i salva viața, atunci este posibil să o abandonăm pentru a-i salva viața.

    Aceste dileme apar tot timpul. Iar pe măsură ce progresăm pe cale, vor apărea și mai multe.

    Dacă suntem un practicant avansat și avem șansa ca în scurt timp să ne realizăm scopul, în acest caz poate este bine să trecem de la binele mic pe care îl putem face la altul mai mare. Ca Bodhisattva, ni se pretinde întotdeauna să alegem fapta care va aduce cea mai multă binecuvântare pentru majoritatea oamenilor.

    Buddha și-a părăsit casa și a ajuns la iluminare în viața acea. El a mai spus: „Omoară-ți tatăl și mama.” Bineînțeles că nu sa referit la a ucide tata și mama. Ce a vrut să spună? Să ne eliberăm de atașamente. Mai există și o altă interpretare a spuselor lui și anume: „Dacă nu poți practica bine acasă, pleacă de acasă”. În Asia, fiul trebuia să aibă grijă de părinții lui, și totuși Buddha a spus: „Dacă nu poți practica bine acasă, pleacă de acasă”. Acest lucru se face numai cu condiția dacă suntem un practicant serios, întâlnim profesori serioși, avem șanse de reușită și nu aveți condiții pentru a practica acasă. 

    Fiecare trebuie să ia în considerare care este binele cel mai mare pe care-l poate face în această viață, care se va termina în curând. Viața este scurtă, rară și ireversibilă.

    Și ca răspuns la întrebarea pusă: va trebui să ne rugăm pentru a primi sfaturi bune, să avem înțelepciune, să avem o bună judecată. Ne putem consulta cu profesorii, ne putem ruga să primim sfatul profesorului nostru, chiar dacă nu este acolo. Să ne ascultăm inima. Și nu va fi întotdeauna ușor. Există tot felul de situații.

    Dacă putem practica Tantra – și ar trebui să practicăm Tantra, deoarece ea ne va aduce cu mult mai repede la iluminare decât dacă am practica ceva inferior, dacă ne este disponibilă Tantra pură care duce la iluminarea deplină, atunci nu există nimic altceva mai înalt ca ea pe care să-l facem în această viață.


        Șapte infracțiuni care sunt împotriva aspirației spre iluminare

    Există o altă serie de încălcări care nu se află pe lista jurămintelor secundare Bodhisattva.

    Deci, când am spus șaizeci și patru, nu am spus corect. Există mai multe, și ele sunt incluse în carnețelul de jurăminte și va trebui să le urmărim.

    Iată lista:

     1. A nu sprijini pe cei potiviți să fie susținuți, cu Dharma sau cu lucruri materiale.

    Dacă evităm să sprijinim persoanele care sunt potrivite de a fi susținuțe, cu Dharma sau lucruri materiale, am încălcat jurământul. Aici nu este vorba neapărat doar de cei nevoiași, sau care vin să ceară, ci atunci când este potrivit să le oferim sprijin; să le fie de folos sprijinul nostru. Așadar, a sprijini oamenii cu Dharma sau cu lucruri materiale.

    2. Resentimente

    Cineva ne rănește și rămânem cu resentimente. Bodhisattva nu ține ranchiună.

    3. A discrimina între oameni.

    Asta înseamnă să-i iubim pe unii mai mult și pe alții mai puțin. Vrem să ajutăm pe unii, și pe alții mai puțin. Așa ceva nu există la un Bodhisattva.

    Un Bodhisattva ajută toate ființele fără nicio discriminare.

    Un exemplu excelent în acest sens a fost Ken Rinpoche. Era impresionant să-l vezi cum își ajuta câinele la fel de mult ca și pe cel mai bun elev al său. A ajutat o femeie înapoiată mental la fel ca și pe studentul său genial. El a ajutat un student care a încercat să-l calce. Bodhisattva nu face nicio discriminare, ci ajută toate ființele.

    4. A evita să ne ducem la Lama.

    Comitem infracțiunea numărul patru atunci cînd avem un Lama care ne este disponibil și nu ne ducem la el. Nu venim la Lama să studiem cu el.

    5. A nu depune efort de a studia și reflecta asupra Dharmei.

    Dacă nu depunem eforturi pentru a studia și a reflecta asupra Dharmei – atunci am comis infracțiunea numărul cinci.

    Un Bodhisattva depune mari eforturi pentru a studia Dharma și a reflecta asupra ei.

     6. A acționa fără să păstrăm în inimile noastre binecuvântarea tuturor ființelor.

    Atunci când facem lucrurile zilnice, cum ar fi mâncatul, îmbrăcatul, sau orice altă plăcere, fără a păstra binecuvântarea tuturor ființelor pe fundal. Adică, fără să facem aceste lucruri, pentru a fi o binecuvântare pentru întreaga creație.

    De ce această regulă?

    Pentru că atunci când ne bucurăm de ceva bun, de mâncare sau îmbrăcăminte sau de un acoperiș deasupra capului, ardem karma, nu este așa? Trebuie să reîncărcăm bateriile, altfel nu vom avea suficiente binefaceri pentru a ajunge la iluminare.

    Cum vom acumula binefaceri?

    Mobilizăm toate ființele. Facem toate acestea pentru a putea ajunge la iluminare pentru ei. Ne menținem corpul sănătos, pentru ei și așa mai departe. Deci, un Bodhisattva mobilizează această dorință permanent, de a ajuta toate ființele în tot ceea ce face, în fiecare acțiune pe care o întreprinde de-a lungul zilei.

    Ne gândim în sinea noastră: „Fie ca această salată pe care o mănânc acum, să-mi aducă sănătate, ca să mă pot folosi de acest corp pentru a mă ilumina, pentru a putea aduce binecuvântare tuturor ființelor”. Și asta ne va schimba din a fi un consumator a ceva bun, în ceva care produce binecuvântare, deoarece aspirația este o sămânță foarte puternică. Mobilizarea tuturor ființelor – este o sămânță nesfârșită; Aspirația spre iluminare este foarte puternică, deoarece ea este pentru toate ființele. Are o putere infinită.

    7. A face fapte bune fără a ne gîndi că ele sunt în beneficiul tuturor ființelor

    Comitem infracțiunea atunci când facem o faptă bună, fără să ne amintim că ea este în beneficiul tuturor ființelor vii. 

    Deci aceasta este lista suplimentară.

    Întrebarea este: dacă dorim să vorbim cu cineva drag despre Dharma, cineva care nu are habar de budism, are opinii diferite, cât de mult le putem expune Dharma?  

    Deoarece Buddha a vorbit fiecăruia exact așa cum avea nevoie, când a avut nevoie și în modul corect, va trebui să ne străduim să ne apropiem de această abilitate uimitoare. Uneori, un cuvânt în locul potrivit și la momentul potrivit poate deschide ochii cuiva. Uneori, o lecție Dharma este potrivită, alteori o lecție Dharma nu este potrivită, ci mai degrabă este potrivit exemplul personal. Nu dorim să intrăm într-o discuție lungă dacă persoana nu este deschisă la o asemenea discuție. Dacă nu ne-a întrebat, de multe ori prin exemplele noastre personale putem să-l aducem să fie interesat să întrebe. Văzând o schimbare în noi, atunci poate va fi interesat.

                  Cele patru fapte negre și cele patru fapte albe

    1. A înșela Lama în mod intenționat sau a ascunde de el.

    Prima faptă neagră este și cea mai gravă, pentru că ea dăunează capacității noastre de a obține Bodhicitta atât acum, cât și în viața următoare – și această faptă este de a înșela Lama în mod intenționat și cu bună știință, sau de a ascunde lucrurile de el.

    Fapta are mai multe nuanțe. 

    • Dacă înșelăm în mod conștient Lama – este îngrozitor.

    • Nu-l înșelăm în mod explicit, dar ascundem ceva de Lama, nu-i spunem ceva sau omitem o parte.

    • Sau Lama ne roagă ceva, și nu intenționăm să facem ceea ce ne-a rugat și nu-i spunem nimic.

    • Sau nu ne-a ieșit să facem ce ne-a rugat, și nu am mers să-i explicăm Lamei  de ce nu ne-a ieșit să facem asta.

    Ori de câte ori nu suntem o carte complet deschisă – ne vom crea probleme pentru a ne ilumina.

    De ce este așa?

    Voi da un citat din Cartea tibetană a vieții și a morții, de Sogyal Rinpoche .

    El spune astfel:

    “În natura noastră de Buddha, există un aspect activ care este învățătorul nostru interior. Din momentul în care conștiința noastră s-a întunecat, profesorul nostru interior a lucrat neobosit pentru noi, străduindu-se permanent să ne readucă la strălucirea și măreția adevăratei noastre esențe.

    După ce ne-am rugat, și am fost înfometați după adevăr mult timp, pe parcursul a nenumăratelor vieți și după ce karma noastră a fost suficient de purificată, se întâmplă un fel de miracol, iar acest miracol, dacă este înțeles corect, poate duce la eradicarea finală a ignoranței. Profesorul interior, care a fost mereu alături de noi, apare sub forma unui profesor exterior, pe care îl întâlnim de fapt, ca printr-o magie. Acest învățător sau învățătoare nu este altceva decât chipul uman al absolutului. El sau ea este cristalizarea înțelepciunii tuturor Buddha, și realizarea întregii lor compasiuni, îndreptate către noi. Profesorii mei au fost manifestarea adevărului viu, un semn incontestabil că iluminarea se poate realiza în acest corp, în această viață, în această lume, chiar și aici și acum. O inspirație supremă pentru practica, munca, viața și călătoria mea spre eliberare. “

    Cele patru fapte albe și negre au ca scop să prevină comportamentul care ar putea afecta capacitatea noastră de a primi binecuvântarea acestui profesor, a profesorului interior și exterior. Așadar, când un profesor apare în viața noastră, și începem să ne jucăm cu el, ne săpăm singuri groapa. Deoarece vremuri îndelungate l-am așteptat să apară, iar acum nu-i acordăm importanța cuvenită. Dacă înțelegem karma, înțelegem cât de stupid este acest lucru.

    Deci fapta neagră – este de a înșela intenționat profesorul sau de a-i ascunde în mod conștient lucrurile.

     Antidotul – este fapta albă de a evita orice minciună.

    În limba tibetană se spune:

  Kun la – față de fiecare persoană,
    Dzun –  minciună,
    Mi la – a nu minți.
    Kun la dzun mi ma înseamnă a nu minți pe nimeni.

    Deci, pentru a nu înșela Lama vreodată – va trebui să evităm de a mai minți pe cineva. Ne abținem de la orice minciună, și nu vom face asta nici în râs și nici în glumă. Dacă vom face asta, am stopat fapta neagră. 

    2. A determina pe cineva să regrete fapta bună pe care a făcut-o.

    A doua faptă neagră este de a face pe cineva să regrete binefacerile pe care le-a făcut. De exemplu, dacă îi spunem cuiva: „E bine ce ai făcut, dar nu poți să continui în acest ritm”. Sau dacă cineva încearcă să practice Renunțarea, și încearcă să nu mai fie târât de plăcerile deșarte lumești, iar noi îi spunem: „Nu poți continua așa”. În acest fel îl facem să se îndoiască de faptele lui. Iar aici este problema. Cineva începe să facă ceva bun în viață și noi le subminăm încrederea. Chiar dacă nu el regretă ceea ce face, faptul că noi am încercat să-l descurajăm, am acumulat karma neagră.

    Antidotul – Ne obligăm de a aduce toate ființele vii spre iluminarea completă, nu doar la Nirvana.

    Antidotul este:

 Dzok Jang – iluminare completă,
    Gu – a aduce.

    Este fapta albă – de a-i încuraja pe ceilalți să ajungă la iluminarea completă, și nu la Nirvana.

    Pe listă, fapta albă este numărul patru.
    Asta înseamnă că:

    A. Ne asumăm responsabilitatea de a aduce ființele la iluminare, le încurajăm să urce pe Calea Mahayana și le încurajăm entuziasmul pentru Calea Mahayana. În text scrie că trebuie să facem toate acestea cât putem noi mai bine.

    B. De asemenea, această faptă albă include și faptul – că dacă ne bucurăm în mod conștient de faptele bune pe care le fac alții, nu vom mai fi invidioși pe ei. Dacă îi vedem pe alții făcând fapte bune din dorința de a se ilumina, ar trebui să ne bucurăm de asta, și nu să-i invidiem.

    C. Iar a treia parte a faptei albe- este să ne cultivăm iubirea și compasiunea în tot ceea ce facem.

    Dacă facem ceea ce este scris la A, B și C nu vom mai face fapta neagră numărul doi. 

    3. A spune ceva neplăcut unui Bodhisattva din furie.

    Fapta neagră numărul trei – este să-i spunem ceva neplăcut unui Bodhisattva din furie. Această faptă este foarte grea. Cei care au fost la cursul despre karma, știu că această faptă taie de la rădăcină toate binefacerile. Maestrul Shantideva spune:

Binefacerile de mii de veacuri acumulate
Într-un singur moment de furie vor fi nimicite.

    Un singur moment de furie îndreptat către un Bodhisattva, tăiem de la rădăcină toate binefacerile pe care le-am acumulat. Și nu știm dacă este un Bodhisattva sau nu. Nu exită nicio cale de a ști asta. Iar ei nu ne vor spune. Chiar dacă vedem pe un Bodhisattva făcând ceva rău, credem că face ceva rău, și țipăm la el, am acumulat această karma neagră.

    Antidotul – să vedem totul ca fiind pur.    

În limba tibetană se spune:



    Dak – înseamnă pur,

    Nangceea ce apare,
    Jorwa – a aduce, a alătura.

Înseamnă să vedem totul ca fiind pur. Să vedem toți oamenii ca fiind puri, să vedem în ei profesorii noștri. Să credem că există un motiv în spatele a ceea ce fac ei. Oamenii nu spun lucruri aiurea și, dacă spun lucruri care nu ne plac, poate ei sunt un Buddha deghizat care vine să ne ajute, să ne împingă puțin pe cale, și ei chiar vor să ne aducă fericirea.

    Acest gând prealabil ne va împiedica să cădem în capcana de a-l răni pe Bodhisattva. Scrie aici: „Evitați să-l criticați pe Bodhisattva”, dar noi nu știm cine este Bodhisattva, așa că va trebui să ne abținem de a mai critica oamenii, și să-i vedem pe toți ca fiind Bodhisattva și Buddha. Dacă ne însușim o astfel de abordare, vom ieși repede din Samsara.

    Marea responsabilitate a unui Bodhisattva

    Dacă suntem Bodhisattva trebuie să fim foarte atenți în a ne înțelege cu toată lumea, și pentru a-i proteja. Și asta este o mare responsabilitate.

    Chiar și când predăm, devenim un obiect foarte important pentru elevii noștri. Și orice lucru care-l vor face împotriva noastră, ei își acumulează karma și la bine și la rău, iar asta ne va determina la și mai multă responsabilitate. Se spune că elevul și profesorul sunt ca doi boi, înhămați la o singură căruță.

    4. A fii viclean și necinstit cu cineva.

    A patra faptă neagră este de a fi viclean, șiret, necinstit, față de orice persoană. A ne comporta într-un mod necinstit și viclean cu orice persoană, din motivație negativă.

    Antidotul – să fim complet sinceri cu toți cei pe care îi întâlnim.

    În limba tibetană:


    Kun la – față de toată lumea,
    Yo – necinstit,
    Gyu – înșelăciune,
    Me – nu,
cuvânt de negație.

    Fapta albă este de a evita să ne comportăm necinstit sau cu viclenie, față de orice persoană, sau să lăsăm intenționat orice fel de impresie falsă.

    Va trebui să fim complet sinceri cu fiecare persoană pe care o întâlnim. Desigur că nu putem controla dacă ei greșesc, dar vom face tot posibilul pentru ca gândurile și acțiunile noastre să fie în concordanță cu gândurile noastre.