Lecția 1 – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Introducere

Vom începe cursul 13, un curs despre arta logicii sau arta  raționamentului logic.

Aceasta este una dintre cele cinci mari cărți studiate într-o mănăstire  tibetană, un subiect foarte, foarte important.

În cadrul acest curs vom îmbina trei elemente:

• • Se va face un studiu formal al subiectelor de logică, al subiectelor asupra cărora se concentrează în mănăstiri.
  • În plus, vom vorbi despre structura formală a dezbaterii budiste,
  • Și despre modul în care se desfășoară dezbaterea.

Pentru a stăpâni cu adevărat subiectul este nevoie de cincisprezece ani de dezbateri. Este nevoie de mult timp pentru a dobândi o adevărată măiestrie în arta raționamentului și a dezbaterii. Desigur că nu vom ajunge la această măiestrie în acest curs. Aceasta nu va fi ambiția noastră în acest curs, nu o vom putea finaliza. Pentru a ajunge la măiestrie trebuie să trecem printr-un antrenament intensiv pe terenul de dezbateri.

Dar nici cantitatea de material studiată nu este de neglijat. Vom depune eforturi pentru a vă transmite teoria. Veți primi instrumentele despre cum se desfășoară o dezbatere și vom ilustra puțin. Deci, nu vă așteptați să plecați de aici și să credeți că veți putea conduce o dezbatere cu un Geshe, pentru că vă va învinge chiar din primul minut. Un Geshe este profesionist în arta dezbaterii.

Unul dintre lucrurile pe care un Geshe le învață în mănăstire este această artă a dezbaterii, și devine foarte ascuțit la minte. De aceea nici nu merită să intrați în discuții contradictorii cu el, pentru că nu aveți nicio șansă dacă nu ați trecut prin acest proces.

În acest curs vom avea multă tibetană; Este important să cunoaștem conceptele tibetane. Le vom traduce cât mai bine în limba română, dar veți vedea că vor fi locuri în care vom face un mic efort să le traducem, pentru că nu merge exact unul la unul.

 

De ce este important să studiem logica budistă?

De ce este foarte important să studiem logica budistă?
Să începem cu Gyaltsab Je. El a fost unul dintre cei doi discipoli principali a lui Je Tsongkapa. Cel de-al doilea a fost Khedrup Je.

Gyel înseamnă rege,
Tsab – înseamnă  adjunct.
Gyaltsab înseamnă regent.

Acesta este sensul numelui său. Cine este regele? El este Je Tsongkapa. Gyaltsab Je este succesorul lui Je Tsongkapa în ceea ce privește statutul său în Dharma. El a fost cel mai faimos logician din Tibet, chiar înainte să-l întâlnească pe Je Tsongkapa.

Mai târziu el a auzit de Je Tsongkapa.
Je Tsongkapa a ajuns în capitala Lhasa. Gyeltsab Je (care nu se numea așa pe atunci) auzi de tânărul geniu care sosise în capitală și dori să dezbată cu Je Tsongkapa pentru a-și dovedi superioritatea.

Je Tsongkapa provenea din estul Tibetului și era cunoscut sub numele de „Nas Mare”, Na chen. Probabil pentru că avea nasul mare, și cei care îl invidiau i-au dat porecla de Na chen. Se spune că Gyaltsab Je îl caută pe Je Tsongkapa dar nu-l găsește.

Povestea spune că el îl caută pe Je Tsongkapa și întâlnește o fată ce mâna o turmă de vaci.
Gyaltsab Je o întreabă: „Unde este „nasul mare”, unde îl găsesc?”
Fata îi răspunde: „Nu știu, dar tu nu ești Gyaltsab Je?”
„Sunt Gyaltsab Je, da, da”, spune el.
Tânăra continuă: „Am auzit de tine, că ești un mare logician” .
„Da, sunt un logician binecunoscut”
 „Am o întrebare logică pentru tine acum că te-am cunoscut. Când vaca face o balegă și cade pe pământ, care este partea superioară? Pentru că balega iese așa și cade așa? Care este partea dedeasupra și care este dedesubt?”

Deodată se uită la ea și vede o zeiță luminoasă, și ea îi spune: „Ah, îl cauți pe Je Tsongkapa, care este fără egal? El stă acolo!”

Aceasta este povestea. Ce învățăm din ea? Să nu judecăm. Nu știm cine este celălalt. Cel care mână vacile poate fi cu siguranță cel mai important profesor din viața voastră, dacă așa vă permite karma.

Și acesta este unul dintre scopurile principale pentru a studia logica, ca să înțelegem că nu putem judeca pe nimeni.

 

Textele de studiu și autorii

Studiul logicii budiste a început de la însuși Buddha Shakyamuni.

Tradiția nu a început de la Buddha, a început înaintea lui. În tradiția hindusă era dezvoltată teoria dezbaterii. În acele vremuri se țineau multe dezbateri între diferite școli, între filozofi în scopul de a clarifica adevărul. Tradiția era pe-atunci, ca cel învins în dezbatere să treacă la școala învingătorului.

Se spune despre însuși Buddha, că a reușit să doboare opiniile greșite ale oamenilor prin dezbateri logice. Deci, pentru noi, ca budiști, dezbaterea budistă a început de la Buddha. Mai târziu, au apărut mari înțelepți care au adunat toate învățăturile lui Buddha despre logică și le-au concentrat în comentarii speciale.

Cel mai important comentariu se numește:

Tsema namdrel

În sanscrită se numește Pramana Varttika.
Pramana este Tsema, care înseamnă percepție validă.
Varttika este Namdrel.

Deci, „Comentariu asupra percepției valide”.
Varttika este un termen sanscrit definit fie ca o singură remarcă, fie ca o întreagă lucrare care oferă un comentariu detaliat asupra unui text sau a unei învățături.

Acest comentariu a fost scris în jurul anului 650 (e.n.) mai mult de o mie de ani după Buddha, de marele înțelept indian Dharmakirti, care a trăit în secolul al VII-lea. În poza postată în flaierul cursului maestrul apare în ipostaza de dezbatere. El a fost un yoghin care nu se conforma regulilor și convențiilor.

Tibetanii traduc de obicei numele literal, așa că numele lui în tibetană este:

Loppun Chukyi Drakpa

Loppun – învățător, maestru,
Chu – Dharma,
Drakpa – renumit, faimos. În sanscrită kirti.

Deci, tibetanii au tradus numele Dharmakirti, Chukyi Drakpa la care au adăugat titlul onorific Loppun, adică maestru.

El este considerat fondatorul tradiției logicii budiste așa cum este cunoscută astăzi. Comentariul maestrului Dharmakirti este de fapt un comentariu a unui text cu mult mai vechi, scris de un alt mare maestru pe nume Maestrul Dignaga.

Numele lucrării maestrului Dignaga:

Tsema kuntu

Tsema Kuntu care este o culegere de scrieri despre Pramana, despre Tsema.

Deci, când spunem doar Tsema ne referim la scrierea lui Dignaga, când spunem Tsema namdrel ne referim la scrierea lui Dharmakirti, care este un comentariu al textului scris de Dignaga și este mult mai detaliat. Textul lui Diganga este scris foarte laconic și este foarte greu de citit, așa că a fost nevoie de comentariu.

Chiar și comentariul lui Dharmakirti, este greu de înțeles și necesită explicații. Apoi Gyaltsab Je a scris comentariul asupra comentariului lui Dharmakirti, care și el necesită explicații.

În cursul 2, lecția 1 am prezentat foile de ceapă al scrierilor pe măsură ce au venit la noi. La începutul budismului, învățătura era laconică, codificată, pentru că oamenii aveau abilități mentale uimitoare, și le era suficient cuvântul cheie și deja știau despre ce este vorba. Noi avem nevoie de mai mult decât de cuvinte cheie. Și pe măsură ce timpul trece, generația decade și avem nevoie de explicații mult mai ample și mai detaliate.

Deci, nu vom merge direct la textul lui Gyaltsab Je, care este greu de înțeles, ci la un comentariu ulterior care se numește:

Riklam trulgyi deumik

Deumik înseamnă cheie,
Lam – cale,
Rik – logic,
Riklam – calea logică,
Trul – mașină.

Yoga tibetană este numită „mașina corpului”.

Deci, Riklam trulgyi deumik, înseamnă „cheia mașinii logice”, sau cheia de pornire a mașinii logicii.

Acesta este numele textului care se învață în mănăstirile Sera Mey și Sera Jey despre logica budistă. (Cele mai mari mănăstiri din tradiția Gelugpa care au fost ridicate în India).

Motivul este, după cum am menționat, că deși textul lui Gyaltsab Je este într-adevăr remarcabil și exact,  nu a fost scris cu intenția de a fi folosit ca bază pentru dezbateri. Autorul scrierii „cheia mașinii logice”a făcut din textul lui Gyaltsab Je, un text care să poată fi folosit ca bază pentru dezbateri.

Numele autorului este:

Purbuchok Jampa Tsultrim Gyatso

El a trăit în secolul al XIX-lea, între anii 1825-1901, și a fost tutorele celui de-al treisprezecelea Dalai Lama, cel care l-a precedat pe actualul Dalai Lama. Și pentru a fi profesorul lui Dalai Lama, asta înseamnă că trebuie să fii unul dintre cei mai străluciți ai generației tale. Textul lui este folosit în cele două mari mănăstiri, Sera Jey și Sera Mey, ca bază pentru studiul logicii.
Și de acest text ne vom folosi în acest curs.

După cum am spus Gyalsab Je îl găsește pe Je Tsongkapa după indicațiile tinerei fete. El ajunge în locul unde preda Je Tsongkapa cu gândul de a-și demonstra superioritatea și abilitățile sale în dezbateri. Dar întâlnirea cu Je Tsongkapa îl schimbă foarte repede și devine discipolul lui Je Tsongkapa.

 El recunoscu măreția lui Je Tsongkapa, se prosternă cu smerenie la picioarele lui și deveni discipolul său foarte devotat.

 Povestea spune cum s-a întâmplat acest lucru: la început Gyaltsab Je intră impetuos în locul unde preda Je Tsongkapa, se așează pe podium și îl provoacă obraznic pe maestru. Je Tsongkapa rămase calm, modest, amabil și plăcut. Încetul cu încetul îndrăzneala lui scade, și în sfârșit Gyaltsab Je coborî de pe podium, se prosternă și deveni discipolul lui Je Tsongkapa.

 

Cuvintele lui Gyaltsab Je despre importanța studierii logicii

 Gyaltsab Je și-a trăit toată viața alături de Je Tsongkapa, de la care a învățat totul – pentru că Je Tsongkapa a predat totul. El a predat toate scripturile deschise, întregul Lam Rim și toate Tantrele. La bătrânețe, Gyaltsab Je a spus:

„Din toate lucrurile pe care le-am învățat de la scumpul meu învățător Je Tsongkapa, cel mai bun lucru pe care l-a făcut vreodată pentru mine a fost să mă învețe logica budistă”.

 

Studiul logicii este un declanșator pentru perceperea directă a vacuității

După cum veți vedea, puțin mai târziu – vom intra în definiții, vor fi multe noțiuni în tibetană, și va fi puțin mai greu. Dar Gyaltsab Je ne spune că această învățătură este cea mai importantă.

De ce este atât de importantă? Pentru că dacă sunteți pregătiți, studiul logicii vă declanșează capacitatea intelectuală și vă dă puterea să percepeți vacuitatea în mod direct. Iar calea nu poate fi finalizată fără perceperea directă a vacuității. Și nu este deloc ușor să percepem vacuitatea.

Perceperea directă a vacuității este un nivel complet diferit de acela a înțelegerii pixului, pentru că ea este trăită în inimă. A-mi vedea proiecția și a o transforma și a-mi transforma lumea, este cu totul alt nivel decât a înțelege: „Bine, câinele vede ceva diferit decât mine”.

Pentru asta este nevoie de un antrenament lung și serios. Puteți realiza acest lucru pe parcursul acestei vieți, dacă sunteți în tantra, ați întâlnit profesorii potriviți, și aveți karma să desăvârșiți calea.
Dacă karma voastră este coaptă, studiul logicii budiste poate declanșa perceperea directă a vacuității. Și în special studiul imaginilor mentale, care va fi lecția 3.

 

Două categorii de oameni care sunt atrași de studiul Dharmei

În această primă lecție vom vorbi puțin de unde vine învățătura și de ce ea este importantă și asta pentru a vă motiva.  Și iată un citat din Sakya Pandita. Dacă vă aduceți aminte am vorbit despre el în Lo Jong 3 – Eliberarea de cele patru atașamente.

Sakya Pandita Kunga Gyeltsen

Sakya Pandita a fost un mare înțelept al tradiției Sakya care a trăit între anii 1251 – 1182. Numele lui era și Kunga Gyeltsen.

El s-a întâlnit direct cu Maitreya și îl citează pe Maitreya: „Toți cei care sunt atrași de Dharma și vin să studieze budismul pot fi împărțiți în două categorii”.

1. Cei mânați de credință

Wang tul depay je’n’drang

Depa înseamnă credință,
Je’n’drang – cei care urmează o anume doctrină, sau cei atrași în cazul nostru spre budism,
Wang – putere. Aici ne referim la capacitate mentală sau inteligență.
Tul – înseamnă greoi, cei care abilitatea lor mentală nu este prea bună.

Deci, aceasta este prima categorie: cei care sunt atrași de Dharma pentru că au credință. Au aspirație spirituală, dar nu sunt atât de ageri intelectual.
Nu este bine să spunem „Sunt budist” fără să examinăm lucrurile pe care le predăm. Buddha a încurajat mereu oamenii să examineze lucrurile bine și logic. El spunea: „Nu credeți orbește, credința oarbă nu are suficientă putere”.

Avem nevoie de credință, și este foarte importantă pe cale. Înainte să ajungeți aici, ați crezut în ceva ce nu ați învățat încă! Acesta este rezultatul karmei din trecut, datorită binefacerilor pe care le-ați făcut. De fapt, Arya Nagarjuna a pus credința pe primul loc pe lista bogățiilor  unui Arya.
Despre ce credință vorbim? De credința bazată pe convingere. Dacă nu este întemeiată pe convingere nu este suficient de puternică. Ea este instabilă, și a urma un profesor pentru că este atractiv sau interesant este o prostie.

Pentru a ne convinge, avem nevoie să ne dezvoltăm mașina logică, capacitatea noastră de a ne convinge pe noi înșine.

2. Cei conduși de intelect

A doua categorie de oameni:

Wang nun rikpay je’n’drang

Wang – capacitatea mentală.
Nun – ascuțit, abilitate mentală ascuțită sau agerime intelectuală sau minte ascuțită,
Rikpa – logic, capacitatea de a raționa logic.

Deci, Wang nun rikpay je’n’drang înseamnă cei care ajung la Dharma cu abilități mentale înalte și urmând raționamentul logic.

 

De ce este important să dezvoltăm arta raționamentului logic?

• • Pentru că este cel mai bun mod de a păstra Dharma în lume, ajutându-ne astfel și pe noi și pe alții să ajungem la iluminare

Și asta a spus Buddha: “Nu accepta ce ți-am spus doar pentru că crezi în mine. Trebuie să examinezi cu logica ta, trebuie să lucrezi cu logica ta și cu mașina ta logică.” Deci, textul pe care îl studiem vine să ne ascută mașina logică.

Sakya Pandita Kunga Gyeltsen, a spus că pe lângă faptul că această cunoaștere ne ajută să realizăm perceperea vacuității, există un alt motiv pentru care este foarte important să studiem logica budistă. Avem aici un verset cu patru rânduri:

Deta drup dang sunjin gyi
Rikpay shungluk gang gi she
Kepa deni dzokpa yi
Sanggye kyi ni tenpa ‘dzin

O persoană care cunoaște tradiția scrisă
A raționamentul logic,
Această artă de a dovedi sau de a infirma lucrurile.
Un astfel de maestru păstrează în siguranță
Învățăturile lui Buddha total iluminați aici, în lume.

Acesta este citatul care vine de la Sakya Pandita. El spune că învățătura lui Buddha este perfectă, în sensul că:

• • nu-i lipsește nimic,
  • este toată în ordinea corectă,
  • în detaliul corect,
  • nu trebuie corectată,
  • nu trebuie perfecționată,
  • nu trebuie ajustată,
  • este perfectă!

Pentru ca această învățătură perfectă să rămână în lume și să continue să-i aducă pe oameni la iluminare, este nevoie de înțelepți care să stăpânească arta logicii și să fie capabili să o transmită mai departe, să-și învețe elevii să-și perfecționeze logica și să o înțeleagă din convingere și nu din credință oarbă. Pentru că fără o înțelegere profundă și abilitatea de a raționa logic lucrurile, învățătura va dispărea din lume. Oamenii o vor înțelege din ce în ce mai puțin și va dispărea, și nu vor mai putea ajunge la iluminare, rămânând în suferință.

Deci, dacă suntem pe calea unui bodhisattva și dacă vrem să-i ajutăm pe alții să scape de suferință, trebuie să învățăm singuri

• • pentru a percepe direct vacuitatea și să ieșim din suferință,
  • și, de asemenea, de a-i putea ajuta pe ceilalți.

Deci nu avem de ales acum, nu-i așa?

Această cunoaștere ne face o persoană care contribuie la păstrarea Dharmei în lume și aceasta este o karmă incredibilă. Și aceasta este karma de care avem nevoie de fapt pentru a ajunge la iluminare. Trebuie să aducem Dharma oamenilor într-un mod eficient.

Dacă nu pot dovedi ceea ce eu cred, nu prea pot ajuta oamenii. Pentru că oamenii au îndoieli; aud lucruri și vin cu îndoieli și vin cu întrebări. Și dacă nu-i pot ajuta să-și clarifice îndoielile, prin raționament logic sau dezbat cu ei într-un mod care să-i ajute să-și rezolve singuri îndoiala, nu-i pot ajuta cu adevărat. Pentru că până la urmă îndoielile îi vor domina și vor părăsi calea. Și atunci vor continua să sufere.

Și fiecare dintre voi care sunteți în prezent pe poziția de elev, într-o zi veți fi pe poziția de profesor și elevii vor veni să studieze cu voi. Și vor dori să audă: „Uite mi s-a întâmplat așa și așa, cum să ies din această suferință, ce o provoacă?”

Pentru ca ei să dorească să vă audă, trebuie să fie convinși că știți despre ce vorbiți. Ei vă vor verifica, vă vor testa cu întrebări, pentru că au îndoieli. Vor testa: ești un profesor adecvat, știi despre ce vorbești?

Pentru a-i putea convinge, trebuie să vă dezvoltați această mașină logică. Deci, scopul logicii budiste este

• • de a ne aduce la iluminare,
  • și, de asemenea, ne ajută să-i ajutăm și pe ceilalți să ajungă la iluminare.

Fără asta, budismul nu va putea fi păstrat în lume într-o formă pură, ar putea fi distorsionat. Și nu va acționa pentru a ne elimina moartea.

• • Nu vom acumula karma gravă prin judecarea altora după înfățișarea lor.

Un alt motiv pentru care este important să studiem logica, foarte celebru, vine din scripturi.

ng’am dang drawe gangsak gi tsu zung gi, gangsak gyi
gangsak gyi tsu misung te, nyampar gyur tare

Acesta este Buddha care vorbește. El spune: „Numai eu, sau cineva ca mine, putem judeca pe alții, dar nici o altă persoană nu ar trebui să judece pe altul, pentru că va cădea cu siguranță.

De ce poate Buddha să judece oamenii? Pentru că le poate citi gândurile. Cel care va judeca, cu siguranță va cădea. Unde va cădea? Într-unul dintre tărâmurile inferioare.

Dacă judecăm pe alții fără să înțelegem, vom începe să reacționăm, vom începe să acumulăm karma gravă care ne va face să cădem în suferință.
Și asta facem tot timpul.

Deci, scopul studierii logicii budiste este să ne ajute să ne oprim critica neîncetată care o avem față de ceilalți.

Cum se va întâmpla asta? Prin logică ne vom dovedi nouă înșine că habar n-avem cine sunt ceilalți. Nu știm pe cine criticăm, pe tânăra care mână vacile sau pe zeița luminoasă. Nu știm. Până nu vom putea citi gândurile altora, nu avem de ce să-i criticăm.

 

Și dacă vedem fapte rele?

Vedem o mulțime de lucruri care se întâmplă în lume care nu ni se par în ordine, și chiar și în jurul nostru, atunci ce vom face? Fraza lui Buddha spune, că nu putem judeca niciodată oamenii care fac lucruri rele, pentru că nu avem idee cine sunt ei și de ce fac asta, și unde vor duce rezultatele acțiunilor lor. Ar putea fi începutul unui șir de lucruri, iar noi nu avem perspectiva să vedem unde ne duce, pe noi sau pe ceilalți.

În același timp, dacă înțelegem puțin karma și vacuitatea, și vedem un act care ne rănește, pe noi sau pe alții, este de datoria noastră să-l împiedicăm.

Este de datoria noastră să facem tot ceea ce putem pentru a-i proteja pe alții, dar niciodată nu-l vom judeca pe făptaș – pentru că habar n-avem cine este el.

Ram Dass a fost un profesor spiritual foarte popular în Statele Unite și un lector foarte talentat. El nu a fost budist, dar avea multe cunoștințe despre budism. În 1967, a călătorit în India și a devenit discipolul guru-ului hindus Neem Karoli Baba, care i-a dat numele Ram Dass, adică „Slujitorul lui Ram”. Și el a spus următoarea poveste:

Povestea este despre un fermier care avea cai. Într-o zi un cal de al său fugi de la fermă.

Vecinul vine și îi spuse: „Ce păcat, ți-a fugit calul cel mai bun”.

Fermierul îi răspunde: „Nu poți ști asta niciodată”.

Și într-adevăr, după trei zile, calul se întoarse la fermă împreună cu alți trei cai sălbatici. Așa că vecinul îl vizită din nou pe fermier, stau și beau o ceașcă de ceai și îi spune: „Ce norocos ești, calul tău s-a întors cu alți trei. Acum ai patru.”

Fermierul îi răspunde: „Nu poți ști asta niciodată”.

Într-o zi, băiatul fermierului încercă să îmblânzească caii sălbatici și unul dintre cai îl aruncă de pe șea și își rupse piciorul.

Vecinul veni din nou la o ceașcă de ceai și spuse: „Ce ghinion, să-și rupă piciorul fiul tău” .

Fermierul îi răspunde: „Nu poți ști asta niciodată”.

După două săptămâni au venit soldații să recruteze toți tinerii fermieri la război, să fie carne de tun, dar fiul fermierului nu a fost recrutat pentru că avea piciorul rupt.

 Din nou veni vecinul și spuse: „ Fiul tău a avut noroc”. Iar fermierul îi răspunse: „Nu poți ști asta niciodată”.

 Deci nu putem ști unde duc lucrurile. Poate că fapta pe care o face cineva mă rănește sau este neplăcută sau nedorită, dar rezultatele ei îmi permit să ajung la următorul nivel spiritual, la care nu a-și fi ajuns altfel. Și îngerii vin în diferite forme. Așa că nu trebuie să-i judecăm și să-i criticăm pe alții, pentru că nu știm cine sunt.

Vă voi spune o altă povestioară de la Buddha. Sutra originală care o conținea nu a mai fost găsită. Dar ea este citată în scrierile Lordului Atisha care a trăit în jurul anului o mie e.n. El este cel care a adus budismul în Tibet. Și citează o sutră a lui Buddha, care, așa cum am spus, este dispărută.

El povestește despre un Buddha anterior lui Buddha Shakyamuni. Și acest Buddha înainte de a părăsi lumea numește un succesor ca profesor. În același timp, un alt călugăr se duce și ridică o mănăstire și un grup de călugări se adună în jurul lui și cu toți studiază Dharma în tradiția Hinayana. Ei studiază și meditează bine, respectând Vinaya, codul moral al călugărilor și așa mai departe.

Acel succesor ajunge la acea mănăstire însoțit de grupul său de discipoli, și devine parte din obștea mănăstirii, el și discipolii săi.
În acele vremuri, exista regula ca mănăstirile să fie întotdeauna înființate în afara orașelor pentru a le permite călugărilor să fie departe de viața lumească – dar oamenii din orașul din apropiere îl invită pe succesorul lui Buddha să vină să-i învețe Dharma. Pe atunci, cei care nu erau călugări nu puteau fi învățați.

Deci, orășenii vin și cer să fie învățați, iar succesorul lui Buddha răspunde rugăminților lor și se duse să-i învețe, din compasiune pentru ei, pentru că dacă îi învăța Dharma aveau șansa să iasă din suferință.

Dar călugărul, care întemeiase mănăstirea și sprijinea Hinayana, credea că este greșit de a-i învăța pe orășeni. Și începu să răspândească zvonuri rele despre succesor și să stârnească îndoiala cu privire la motivația succesorului. El spunea: „Sigur ai vrut bani, și în special faimă”.
Pe scurt, datorită calomniilor pe care le răspândise călugărul, succesorul lui Buddha a trebuit să înceteze de a mai predea, și el și elevii său au fost nevoiți să părăsească locul.

El se duse în alt oraș și îi învăță pe oamenii de acolo. Apoi treptat învățătura se răspândi în toată țara și întreaga țară progresă spiritual.

Povestea spune că acel călugăr invidios, care ridicase mănăstirea, s-a născut mai târziu în infern și a rămas acolo mulți eoni. După ce suferința infernului s-a terminat, el se renăscu din nou călugăr, dar a fost forțat să-și dea jos roba de călugăr. Asta spune povestea.

Concluzia este să nu judecăm pe alții. Călugărul din Hinayana era sigur că are dreptate și că Dharma trebuie predată doar călugărilor. Era sigur că așa se procedează. Motivația lui a fost curată.

Dar povestea ne spune: „ Nu judeca practica altora, nu știi cine sunt,
Nu știi care sunt intențiile lor”.

Povestea spune că bunul călugăr după ce a învățat pe toți oamenii țării, a atins iluminarea la scurt timp după aceea. Iar Buddha spune „Și acest călugăr am fost eu într-o viață anterioară”, iar călugărul cel „rău” – „Am fost tot eu”.

Aceasta a fost introducerea noastră.

 

Structura formală a logicii budiste

Trecem la a doua parte a lecției, structura formală a logicii budiste.

Ce este argumentul?

Orice demonstrație logică are trei părți:

• • Subiectul,
  • Afirmația,
  • Argumentul

Pe parcursul celor zece lecții ale acestui curs, vă vom prezenta diferite aspecte ale modului în care se desfășoară o dezbatere.
În această lecție vom vorbi despre ce este un argument. În tibetană:

Tak

Tibetanii uneori nu pronunță pe k, ei spun Ta.
Deci, Tak înseamnă argument.

Când intrăm într-o dezbatere, și vrem să demonstrăm ceva, va trebui să aducem argumente.

Deci întrebarea este, ce este un argument. Ce argument este permis pentru ca discuția să fie o discuție logică?

tak su kupa,                   tak kyi tsennyi

Tak – argument.
Kyi este o prepoziție, al.
Tsennyi – definiție.

Deci, Tak kyi tsennyi înseamnă definiția argumentului.
Iar Tak su kupa înseamnă orice dă ceva ca argument este un argument.
Deci, ce este un argument? Orice. Oricine alege ceva ca argument este un argument. Aceasta este definiția argumentului.

Într-o dezbatere este permis orice argument. Chiar dacă el nu este neapărat întemeiat sau convingător, dar dacă mă ajută, de exemplu să trag de timp într-o dezbatere, pot face asta. Apoi celălalt va trebui să mă pună la punct și să ceară să fiu precisă.

 

Cum se desfășoară o dezbatere?

Vom vorbi în continuare de motivația corectă pentru dezbatere.

În primul rând, dezbaterea este puțin complicată, pentru că se folosește de mândria noastră. Când dezbatem, vrem să câștigăm. Întotdeauna există cineva care câștigă și cineva care pierde și noi vrem să fim cei care câștigăm, nu-i așa? De fiecare dată când facem ceva în scopul de a ne lăuda, de a câștiga, de a ne crește mândria, este ceva negativ. Este ceva care ne întărește mândria, considerată ca afecțiune mentală principală și ne va determina să suferim mai târziu. Atunci, de ce avem nevoie de dezbatere?

Asta se numește abilitate. Ne folosim de tendința negativă pe care o avem pentru a o valorifica în vederea dezvoltării noastre spirituale. Ne folosim mândria pentru a ne aprofunda cunoștințele. Din moment ce vrem să câștigăm, atunci suntem dispuși să facem efort. Suntem gata să pătrundem mai adânc și în acest fel să putem descoperi adevărul.

Pentru că avem tendința de a fi leneși. Orice lucru la care ne este greu să ne gândim și este complicat, îl lăsăm baltă. Dar dacă numele meu în dezbatere este în joc, atunci mă voi strădui să intru în profunzime.

Dar înainte de a începe dezbaterea, va trebui să-mi stabilesc intenția, pentru că nu vreau să-mi dezvolt mândria, nu vreau să-mi adâncesc afecțiunile mentale. Așa că înainte de dezbatere îmi propun ca tot ceea ce fac să fie în beneficiul adevărului, să înțeleg mai bine învățătura.

În mânăstire, călugării petrec cam patru ore pe terenul de dezbateri. Dar mai înainte de dezbatere fac aproximativ douăzeci de minute de rugăciuni, ca să le amintească de ce dezbat. Scopul este iluminarea, progresul spiritual. După ce fac toate rugăciunile, merg pe terenul de dezbateri sau curtea de dezbateri, unde încep să dezbată cu entuziasm în cercetarea adevărului.

 

Cum se desfășoară dezbaterea?

Dezbaterea începe cu un gong. Cineva lovește un gong și spune: „A venit timpul să ne strângem pentru dezbatere, acum începe dezbaterea”.

După care se spun rugăciunile. Cui ne rugăm?
Ne rugăm ființelor iluminate să ne ajute să ne generăm motivația corectă. Pentru că, în dezbatere ne mobilizăm instinctul de competiție. Ne folosim literalmente de natura competitivă. Dar, în mod clar, vrem să ne distrugem instinctul de concurență, pentru că dorim să devenim iluminați. Deci avem nevoie de motivația potrivită pentru asta, și pentru asta sunt rugăciunile.

 

Scopul: să ajungem împreună la adevăr

Scopul cu care venim la dezbatere este să investigăm realitatea împreună cu cei cu care dezbatem. Ei și cu mine suntem parteneri în căutarea adevărului, de a găsi adevărul împreună. La dezbatere trebuie să venim cu un subiect pe care nu l-am înțeles pe deplin, ceva care nu ne este în totalitate clar. Și vom căuta un adversar mai bun ca noi în dezbateri, astfel încât să ne ajute să clarificăm subiectul.

Uneori ceva nu ne este clar, și atunci începem cu un argument incorect astfel încât adversarul să ne învingă. Dar noi vom lupta. Pentru că tocmai asta ne va ajuta să ne găsim punctul slab. Așa că vom face tot posibilul să apărăm o poziție care nu este neapărat corectă, pentru ca celălalt să învingă, ca să nu mai avem o părere greșită.

Deci, scopul este ca cei doi care dezbat împreună, să scoată adevărul la lumină, pentru a ajunge la iluminare, pentru a obține corpul unei ființe iluminate, ca să nu mai fie nevoiți să moară.

 

Îndoielile care ne împiedică calea

Ideea este că dezbaterea grăbește procesul de a ne depăși îndoielile și de a fi clari pe cale.

Când veniți aici fără prea mult entuziasm, uneori veniți, alteori nu, uneori ordinea priorităților este într-un fel, alteori alt fel – este un indiciu că mai aveți multe îndoieli. Nu vă este clar cât de puternică este această cale care vă scoate din ghearele morții. Dacă ați înțelege că ea este leacul pentru orice boală pe care o are omenirea și toate ființele, atunci ce altceva ar fi mai important?

Dar avem multe îndoieli, de aceea dăm prioritate altor lucruri. Deci, pentru a reuși pe cale, trebuie să ne formulăm mai întâi îndoielile și apoi să le clarificăm. Uneori venim la dezbatere și nici nu știm ce să întrebăm.

Pe de altă parte, dezbaterea este utilă nu numai pentru cei doi adversari și pentru întregul public care o urmărește. Publicul vine  mai ales dacă cei care dezbat sunt foarte buni. Lumea începe să-și clarifice gândirea, îndoielile, lucrurile pe care le au în minte și care le împiedică calea.

Buddha i-a încurajat pe discipoli să pună întrebări, și să nu accepte nimic doar pentru că a fost spus de cineva iluminat sau respectat. Dar dacă punem întrebarea și rămânem pe loc, acest lucru este considerat o afecțiune mentală. Este ceva care ne va opri de pe calea noastră spirituală.

Deci, scopul nu este de a crea îndoiala. Scopul este de a pune întrebarea și de a căuta răspunsul.

Dacă rămânem doar cu întrebarea, acest lucru este de obicei considerat o greșeală și ceva care ne oprește pe cale. Dar dacă punem întrebarea și ne lămurim noi înșine, cu ajutorul dezbaterii, vom progresa mai repede pe cale și progresul nostru va fi mult mai stabil.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.