Lecția 10b – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 10b

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Structura formală a logicii budiste

Trei tipuri de argumente incorecte pe care le dăm în dezbatere.

Dacă vă amintiți am dat exemplul ulciorului de apă.

considerăm Bumpa.

El este un lucru schimbător,

Pentru că este un lucru existent.

Și am spus argumentul pe care l-am dat este problematic, pentru că am luat un grup prea mare. Argumentul este prea mare pentru a demonstra schimbarea.

Vom intra acum în tipuri de demonstrații care nu sunt exacte. Se numește în tibetană:

Tak yangdak kyi lok chok ten tsik

Tak yangdak – argument corect,

Lok chok – invers,

Ten tsik – demonstrație. Acesta este un alt cuvânt pentru demonstrație.

Dacă înainte am vorbit despre argumente corecte, acum vorbim despre argumente care nu sunt corecte.

Tipuri de argumente incorecte care pot fi date într-o dezbatere

  1. Argumentul care contrazice afirmația


                       De drup kyi gelway tentsik

Tentsik – demonstrație,

De drup kyi – într-o demonstrație anume,

Drup înseamnă, de asemenea, demonstrație,

Deci, De Drup kyi gelway tentsik înseamnă, a da un argument care contrazice într-o demonstrație anume.

Cu alte cuvinte, De drup dyi gelway tentsik înseamnă a da un argument care de fapt contrazice ceea ce vrem să arătăm.

Exemplu

Să considerăm sunetul,

El este un lucru neschimbător,

Pentru că a fost produs.

Să zicem că vreau să demonstrez că sunetul nu se schimbă. Sunt printre vechii hinduși, și vreau să arăt că el nu se schimbă.

Și dau drept argument: „pentru că a fost produs”. Dar argumentul contrazice ceea ce vreau să demonstrez.

Deci, acesta este primul tip de argument incorect, care este contradictoriu.

  1. Argumentul care nu demonstrează cert afirmația

   De drup kyi ma-ngepay tentsik

De drup kyi într-o demonstrație anume,

Ngepay – cert, definitiv,

Ma-ngepay – nu este suficient de clar.

Tentsik – argument.

Adică, argumentul  care nu demonstrează cert ceea ce am vrut să demonstrez.

 Exemplu

 Să considerăm sunetul,

El este un lucru schimbător,

Pentru că el există.

 Argumentul pe care l-am dat este prea larg. Nu definește suficient lucrurile schimbătoare. Și printre lucrurile existente, sunt lucruri care nu se schimbă. Deci, acesta este un argument care nu definește suficient de bine, este prea larg.

  1. Argumentul dat este inexact

               De drup kyi madrupay tentsik

Aici există șapte tipuri.

Șapte tipuri de argumente inexacte:

a. Argumentul este inexistent

Să-l considerăm pe John,

El acum suferă,

Pentru că a fost înțepat de cornul iepurelui.

Deci, argumentul este despre ceva care nu există.

b. Subiectul este inexistent

 Începem argumentul nostru logic și spunem:

Să considerăm coarnele unui iepure.

 Acum putem demonstra ce vrem, nu are sens.

c. Argumentul este identic cu afirmația

Demonstrația este inexactă atunci când dăm drept argument lucrul pe care dorim de fapt să-l demonstrăm

Să considerăm sunetul,

El este un lucru schimbător,

Pentru că el se schimbă.

d.Argumentul este același cu subiectul

Să considerăm sunetul,

El este un lucru schimbător,

Pentru că este sunet

e. Subiectul este același cu afirmația pe care dorim să o demonstrăm

Să considerăm sunetul,

El este un sunet,

Pentru că se schimb.

f.Argumentul nu se aplică subiectului

Este atunci când Chok Chu nu are loc.

 Să considerăm sunetul,

El este un lucru schimbător,

Pentru că îl poți vedea cu ochii.

Bineînțeles că nu putem vedea sunetele cu ochii, deci argumentul nu se aplică subiectului.

g. O parte din argument nu este corect

Să considerăm copacii,
Ei au minte,

Pentru că noaptea ei se culcă și frunzele lor se închid.

Argumentul conține o parte neadevărată – copacii nu se culcă noaptea.

Dacă adversarul nostru în dezbatere se îndoiește chiar și de o parte a argumentului – atunci el nu este un argument bun.

  1. Argumentul care nu se potrivește cu convingerile adversarului

Ultimul tip de argument incorect este cel care nu se potrivește cu sistemul de credințe al adversarului.

De exemplu, să presupunem că următoarea dezbatere are loc între un jainist și un budist (dezbateri care au avut loc de multe ori în trecut). Jainistul spune:

Să considerăm copacul,

El are minte,

Pentru că moare atunci când îi decojim scoarța.

Budiștii nu cred că un copac „moare”, ci cred că el pur și simplu se usucă. Deci jainistul nu i-a demonstrat budistului nimic.

Acesta este un exemplu deosebit de relevant pentru noi, pentru că vom întâlni oameni ale căror convingeri sunt diferite de ale noastre. Dacă vrem să-i ajutăm, este important ca în discuția cu ei să nu aducem argumente care le contrazic convingerile  – acest lucru va realiza opusul a ceea ce ne dorim, și îi putem îndepărta de budism.

Ca budiști, putem salva viețile oamenilor.

Dacă studiem bine materialul din aceste cursuri, practicăm, medităm și ne păstrăm carnețelul, putem ajunge la o altă existență, în care să nu mai fim nevoiți să murim, și să suferim.

Corpul întinerește, și îi putem iubi și ajuta pe toți pe care îi întâlnim. Și acesta este scopul acestor cursuri și de aceea budismul există. Ele vă pregătesc pentru studiul tantric, ceea ce vă va permite să finalizați calea.

Dacă nu prezentăm ideile budiste într-un mod logic și convingător astfel încât ceilalți să le accepte, le-am distrus șansele de a evita moartea.

Acesta este de fapt scopul acestui curs – de aceea este bine să ne antrenăm în dezbateri pentru că putem salva viețile oamenilor dacă le prezentăm budismul în mod logic.

Oamenii care ne înconjoară sunt infestați de concepții greșite asupra lumii care nu funcționează și care le provoacă moartea. Și aceasta este marea tragedie. Prin urmare, este important să ne dezvoltăm sensibilitatea și să nu aducem argumente incorecte, precum ultimul pe care l-am menționat.
*******

Recomandări pentru a practica după curs

În temele de casă, există câteva meditații foarte bune pe care să le faceți.

1. Una dintre ele este despre schimbarea de la o clipă la alta. Vedem mereu în viața noastră schimbări, cineva moare, cineva se naște, dar nu vedem schimbările de la o clipă la alta.

Pentru a medita asupra impermanenței subtile a acestora, este bine să ne concentrăm pe întrebarea: „Este adevărat că dacă un lucru este creat este cauza sfârșitului lui?” Nașterea copilului este cauza morții lui, fără să fie nevoie de alte forțe externe. Crearea unui lucru distruge acel lucru fără a fi nevoie de alți factori de intervenție. Deci, acesta este un subiect bun la care să vă gândiți în meditația analitică.

2. Un al doilea subiect foarte important de meditat asupra calităților și caracteristicilor, sau asupra categoriilor și caracteristicilor generale. Asupra lui Rik chi, Dun chi și Chi Jedrak.

Să medităm asupra diferenței dintre conceptul de mașină, mașina, și o anume mașină, care este relația dintre ele, cum percepem aceste lucruri.

Observarea acestor lucruri creează cauzele karmice pentru a percepe direct existența condiționată, care este ultima etapă înainte de a percepe direct vacuitatea. De ce folosim arhetipuri sau imagini mentale (dun-chi) pentru a percepe lucrurile? Prin ele privim realitatea.

Cum se întâmplă acest proces? Când percepem ceva, îl interpretăm, ne formăm o părere, avem un sentiment anume. Care este prototipul care ne gestionează acum? Ce este acolo care ne determină să experimentăm ceea ce experimentăm acum. Trebuie să mergem înapoi cu analiza.

3.Un alt subiect la care este bine să ne gândim în meditația analitică:

De ce acest pix are un început, un mijloc și un sfârșit, se schimbă de la o clipă la alta, în timp ce vacuitatea lui este neschimbătoare? Ea apare cand pixul apare și dispare când  pixul dispare, dar la mijloc, nu se schimbă.

Pixul este un lucru care se schimbă (mitakpa), dar vacuitatea pixului este un lucru neschimbător (takpa) și putem spune doar că ia ființă și iese din ființă, dar nu începe și nici nu se termină. Când distrugem pixul, vacuitatea lui dispare, dar nu se termină.Trebuie să medităm la asta.

Am vorbit despre ce este Tsema. Școala de logică definește percepția validă ca o percepție proaspătă și infailibilă. Percepțiile valide sunt împărțite în percepții directe și percepții conceptuale. Erau Ngunsum Tsema și Jepak Tsema.  Este important să ne dăm seama că percepțiile conceptuale sunt la fel de valide ca și percepțiile directe.

În viața noastră, noi care trăim în Occident avem tendința să ne concentrăm doar pe ceea ce poate fi văzut, atins și cumpărat, și nu credem în ceea ce nu percepem prin simțurile noastre – cum ar fi viețile viitoare și diferitele tărâmuri de existență. Dar iluminarea noastră depinde de percepția vacuității, care nu poate fi percepută prin simțuri. De aceea Jepak tsema are un rol foarte important.

  • Chiar dacă în acest moment nu putem percepe direct vacuitatea, dar o putem percepe prin logică. Logica ne poate conduce la golul lucrurilor.
  • Logica ne poate conduce să înțelegem că există o viață trecută și o viață viitoare,
  • Și prin urmare, este importantă respectarea moralității.
  • Mai ales când ajungem la Tantra. Toate aceste studii ne pregătesc pentru Tantra. Pentru că învățăturile secrete, funcționează în totalitate în afara logicii. Toată Tantra, chiar dacă vorbim despre lucruri mistice, este construită pe logică.

De fapt, este imposibil să reușim în Tantra dacă nu ne dezvoltăm bine logica.

Pentru că dacă cădem în condiționarea culturală că trebuie să respingem tot ceea ce nu putem experimenta direct prin simțuri, nu avem nicio șansă în Tantra. Pentru că lucrăm acolo cu lucruri pe care în prezent nu le experimentăm prin simțuri.

Și dacă nu am dezvoltat suficient gândirea logică și nu am confirmat aceste lucruri prin Jepak tsema, prin percepția indirectă, nu vom avea suficientă încredere de a lucra cu Tantra, de a o realiza.

Trebuie să ne dăm seama de adevărul, care este ascuns în prezent.

Adevărul suprem al vacuității tuturor lucrurilor, realitatea absolută –  trebuie stabilită prin logică.

Forțele care au creat această lume și ne creează moartea sunt invizibile. Moartea mea se apropie, și este foarte reală în viața mea.

Îmi văd corpul îmbătrânind. Și aceste forțe nu sunt vizibile prin simțuri.

Nu le pot vedea decât prin logică.

De aceea trebuie să înțelegem toate acestea și nu prea avem timp.

Sfârșitul samsarei

 Vom face o ultimă dezbatere: Are Samsara sfârșit?

Atacantul: Pentru că ciclul suferinței are un sfârșit 

 Apărătorul: Tak madrup – nu este adevărat.

Atacatul: Vrei să-mi spui că ciclul suferinței nu are sfârșit?

Apărătorul: Da.

 Atacantul: De ce spui asta? Chi chir?

 Apărătorul: Pentru că nu are început.

Pentru că Samsara, nu are început. Ea nu a început niciodată.

 Atacantul: Deci asta înseamnă că nu poate avea un sfârșit? Vrei să-mi spui că ciclul suferinței nu are un sfârșit?

 Apărătorul: Da. 

 Atacantul: Vrei să-mi spui că pentru că nu a început, nu se poate termina? 

 Apărătorul: Da.

 Atacantul: Deci nu există un antidot împotriva suferinței?

 Apărătorul: Nu este adevărat.

 Atacantul: Ah, deci există un antidot împotriva suferinței?

 Apărătorul: Da.

Atacantul: Deci, există un sfârșit al suferinței?

Apărătorul: Da.

Deci, ceea ce spunem este că roata suferinței are un sfârșit. Există un sfârșit. Deși nu a început, se poate termina. De ce? Pentru că există un antidot împotriva suferinței.

Există un antidot foarte puternic împotriva suferinței, și aceasta este percepția directă a vacuității, iar acest antidot va elimina tendința noastră de a vedea lucrurile ca existând în sine. Dacă eliminăm tendința de a vedea lucrurile ca existând în sine, putem spulbera orice suferință.

Deci, pentru că există un antidot pentru samsara, samsara trebuie să se sfârșească.

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 10a – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 10a

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Temele…

Am ajuns la lecția a zecea, și vreau să vă reamintesc că la acest curs aveți teme și teste și un examen final, iar intenția este să vă faceți temele.

 Este adevărat că am trecut în zbor peste mult material, dar este foarte important să plantăm aceste semințe și aveți de asemenea meditații foarte interesante în teme.

… și condițiile pentru continuarea învățăturii 

Și dacă vreți să mergeți mai departe, va trebui să-mi arătați diplomele.

Vorbesc foarte serios. Aveți nevoie de 33 de diplome pentru a ajunge în paradis. Și va trebui să mi le arătați.

Puteți să vă corectați unii pe alții, și să vă dați note bune.

 Conceptul de timp. Cele trei timpuri

Studiul și originea lui

Subiectul acestei lecții în tibetană este:

                           

                    Du sum nam shak

Du – timp,

Sum – trei.

Du sum – trei timpuri: trecut, prezent, viitor.

Nam shak – prezentare.

Du sum nam shak înseamnă „prezentarea celor trei timpuri”.

Diferitele școli indiene, și mai ales Madhyamika Prasangika, au opinii foarte diferite asupra naturii timpului.

Vom începe cu Școala Sutriștilor, pentru că este școala Paramanavarttika, în care a predat Dharmakirti, unde a predat Dignaga. Vom începe cu ei, iar la sfârșit vom vorbi puțin despre concepția asupra lumii a Școlii Madhyamika.

Iar problema nu este doar filozofică. Vom ajunge mai târziu pe parcursul lecției să discutăm despre vacuitatea timpului, astfel încât să aplicăm discuția pe natura vacuității.

Începem cu:                   

 Do depa

Do – sutra,

Do depa – Sutriștii sau Școala Sutriștilor sau de logică, care folosește sutrele pentru a demonstra lucrurile.

Aceasta este școala cea mai înaltă dintre cele două școli Hinayana.

Printre Sutriști înșiși există mai multe sub-școli, iar prezentarea pe care o vom aduce în această lecție se bazează pe grupul numit:

Rikpay je’n’drang

Rikpa – logica,

Je’n’drang – adepți.

Rikpay je’n’drang înseamnă cei care urmează logica. Aceasta este Școala de logică și face parte din Școala Sutriștilor.

Școala de logică se bazează mai mult pe logică, în timp ce Școala Sutriștilor se bazează mai mult pe sutre.

Acest grup are convingeri foarte specifice, care sunt diferite de ale altor școli budiste. Sunt foarte logici și, fără o examinare atentă, v-am spus că de fapt nu le acceptăm poziția, pe care probabil că majoritatea dintre noi am accepta-o.

În texte, există dezbateri extinse despre natura timpului, care apar în capitolul al treilea al cărții Abhidharma Kosha, cât și în literatura Madhyamika Prasangika. În această lecție, cu siguranță nu vom epuiza subiectul și sunteți invitați mai târziu, acasă, să reflectați mai mult asupra naturii timpului.

Acest curs este doar o trecere în revistă asupra acestui subiect.

Care sunt numele celor trei timpuri:

                                                      Depa                                  datawa                                   ma ongpa

Asta înseamnă: trecut, prezent, viitor.

Ma – nu

Ong – a veni.

Ma onga înseamnă „încă nu a venit”, adică viitorul.

Depa – trecutul,

Datawa – prezentul.

Definiția generală a trecutului și viitorului conform Școlii de logică

Discuția oamenilor din școala de logică asupra celor trei timpuri începe cu definirea timpului trecut și a timpului viitor.

Iată definiția noastră:

                                                                                         Depa dang maongpa mepe

Depa – trecut,

Dang – și,

Maongpa – viitor.

Mepe – nici unul.

     Dey tsennyi me

Tsennyi me – nicio definiție.

Aceasta este definiția Școlii Sutriștilor a trecutului și viitorului. Ea spune: „Ele nu există”. Unde este trecutul? Unde este viitorul? Nu le putem defini pentru că ele nu există.

Nu există trecut, nu există viitor, putem merge liniștiți acasă.

Sunt unii care spun: există doar clipa de față, vom trăi doar clipa prezentă și ne vom elibera. Încercați, au fost unii care au încercat asta mult timp.

Această școală spune: „Nu există o astfel de definiție, pentru că aceste lucruri nu există. Nu are sens să vorbim despre ce este în viitor, care nici măcar nu este aici, atunci despre ce vorbim? Nici trecutul nu este aici, așa că n-avem despre ce discuta.

Școala spune: „În sens absolut, trecutul a dispărut, iar viitorul nu a venit încă, așa că, în termeni generali, ele nu există și deci nu pot fi definite. Dar, dacă vorbim în raport cu un obiect specific care există acum – atunci avem despre ce să vorbim. Relativ la un moment specific al unui obiect, putem vorbi despre acesta care a avut un trecut și poate avea un viitor.

Definiția trecutului, în raport cu un ulcior de apă

 Sunt necesare două cerințe pentru a defini trecutul. Trecutul poate fi definit doar în raport cu un obiect specific care există în momentul prezent, cum ar fi ulciorul de apă actual

Începem cu sfârșitul            

                                                                                            Bumpay dusu depay tsenny

Bumpa – ulciorul de apă,

Bumpay – al ulciorului,

Dusu – relativ la ulcior,

Depa – trecut.

Depay – trecutului,

Tsennyi – definiție.

Definiția trecutului relativ la ulciorul de apă.

A doua parte a definiției este:

                                                                                   Bumpay dusu kye sinpa yang in

Bumpay dusu – relativ la ulcior.

Kye – început sau ceva creat.

Sinpa – deja.

Adică, relativ la momentul actual al ulciorului de apă, trecutul a început deja.

   Bumpay du su gak sin pa

Gak – s-a terminat.

Bumpay dusu – relativ la ulcior,

Sinpa – deja.

 Adică, relativ la momentul actual al ulciorului de apă, trecutul lui s-a terminat deja.

Momentul prezent, sau un moment dat al ulciorului, este un punct de referință: față de acest punct, trecutul a început deja și s-a terminat deja.

                                                                                      yang yinpay shitunpa

Yang este un cuvânt de legătură, care aici înseamnă „și”.

Yang yin – a lega, înseamnă că mai există un alt lucru care vine după el.

Toată fraza spune că ambele lucruri sunt adevărate.

  • Relativ față de pixul din acest moment, trecutul lui a început deja,
  • Și s-a terminat deja.

Definiția trecutului, relativ la timpul unui ulcior de apă, este timpul care a început deja până la momentul actual în care există ulciorul de apă și care s-a terminat deja până la momentul prezent al ulciorului de apă.

 Cu alte cuvinte, dacă în prezent, țin un obiect și spun: „trecutul lui a început deja și a s-a terminat deja”, definesc trecutul obiectului.

Aceasta este definiția trecutului, relativ la Bumpa, în momentul prezent, trecutul a început deja și s-a terminat deja.

Deci, în această școală nu există o definiție a trecutului și viitorului, în general, ci doar relativ la un anumit obiect. Nu putem vorbi despre trecut în general. Deci trecutul este ceva care

  1. A început deja, şi
  2. S-a terminat deja.

Relativ la Bumpa chiar acum.

Definiția prezentului, relativ la un ulcior de apă

Și aici există două condiții și întotdeauna legate de un anumit obiect.

Când vorbim despre prezent, vorbim relativ la Bumpay dusu, el conține două condiții care trebuie îndeplinite.

a. Prima condiție
                                                                                          Bumpa’i du su drup sinpa                              

Drup – s-a întâmplat,

Sinpa – deja.

Drup sinpa înseamnă ar fi trebuit deja să se întâmple.

Deci, până la momentul actual al ulciorului de apă, prezentul ar fi trebuit deja să se întâmple.

b. A doua condiție

     bumpa dang du su nyam pa

Bumpa – ulcior de apă,

Dang – cu,

Dusu – relativ

Nyampa – egal.

Adică, se întâmplă simultan cu Bumpa din acest moment.

Până la momentul ulciorului de apă, ar trebui să se întâmple simultan cu ulciorul de apă.

Definiția prezentului, relativ la timpul unui ulcior de apă este: momentul prezent, relativ la timpul lui Bumpa, ar fi trebuit deja să se întâmple și se întâmplă simultan cu Bumpa din acest moment.

Definiția viitorului, relativ la un ulcior de apă

Definiția viitorului, relativ la Bumpa, conține, de asemenea, două condiție

a. Prima condiție                                                                                                                                  Bumpay dusu ma kyepa

Ma kyepa – nu a început încă.

Relativ la timpul lui Bumpa, încă nu a început.

Sau, până la momentul ulciorului de apă,  viitorul nu s-a întâmplat încă.

b. A doua condiție

Bumpay dusu kye shinpa

Kye shinpa – în proces de formare

Adică, viitorul, relativ la momentul actual a lui Bumpa, nu a început încă, dar cauzele lui sunt deja aici.

Sau, până la momentul actual al ulciorului de apă, viitorul este în curs de formare.

Definiția viitorului, relativ la timpul unui ulcior de apă, este acel timp care este în proces de formare, dar nu s-a întâmplat încă relativ la prezentul ulciorului de apă.

Practica cu definițiile

Vom avea o listă de lucruri, iar fiecare dintre ele va trebui să-l asociem uneia dintre următoarele trei opțiuni:

  1. Cauza ulciorului de apă,
  2. Rezultatul ulciorului cu apă,
  3. Lucrul care funcționează.

Nu întotdeauna va fi ușor de lucrat cu aceste definiții și vom începe cu cele mai ușoare.

  1. Ceva care există de la clipă la alta

 Kechikma

Căruia dintre cele trei aparține Kechikma? Desigur, cea mai potrivită alegere este „lucrul care funcționează”. Dar de fapt acestea sunt sinonime. Un lucru care funcționează este un lucru schimbător, un lucru care se schimbă de la clipă la alta – putem spune chiar și că se degradează de la o clipă la alta.

  1. Un lucru care este în proces de formare


     Kye shinpa

Un lucru care se află în proces de formare – probabil că l-ați asociat cu (b) – rezultatul ulciorului de apă. Dar în această școală, rezultatul ulciorului de apă nu există în general, decât dacă i se dă un punct de referință. Deci, practic, răspunsul aici este – „nu există”.

  1. Ceva care nu s-a întâmplat încă, relativ la ulciorul cu apă


       

      Bumpa la to te ma ongpa


Ceva care încă nu s-a întâmplat, relativ la ulciorul de apă – acesta este (b) – rezultatul ulciorului de apă. În momentul în care am adăugat condiția de  restricționare „relativ la ulciorul de apă” – devine rezultatul ulciorului de apă.

4. Ceea ce este trecutul relativ la ulciorul de apă                                                                                                                Bumpa la to te depa

Ceea ce este trecutul, relativ la ulciorul de apă – acesta este (a) cauza ulciorului de apă. În momentul ulciorului de apă, cauza deja a trecut.

  1. Ulciorul de apă viitor

Bumpa ma ongpa

Ulciorul de apă viitor – Textul Abhidharma Kosha spune clar că aceasta este cauza ulciorului de apă.

 Este puțin cam greu de înțeles. Când este studiată Abhidharma există sentimentul de relativitate: Viitorul este ceva care nu a venit încă spre care ne îndreptăm? Sau viitorul este ceva prin care ne mișcăm și, în acest sens, deja există și apoi devine trecut? Așa că trebuie să ne ocupăm puțin de aceste idei. Textul spune că cel mai potrivit aici este „cauza ulciorului de apă”.

În Madhyamika – nu în Prasangika – vor spune că ulciorul viitor este cauza cauzei ulciorului. Acest lucru se datorează faptului că nu putem numi ceva „cauza ulciorului” până când ulciorul nu a apărut. În acest sens, nu există nicio cauză pentru ulciorul de apă până când ulciorul de apă nu a apărut deja.

Oricum, trebuie așteptat până când ulciorul va apare înainte de a putea fi „cauza ulciorului”. La asta s-a referit școala? Probabil ca nu.

Dacă ne întoarcem la școala de logică, ne va fi mai ușor să înțelegem dacă ne amintim că în tibetană „ulciorul de apă viitor” este „ulciorul de apă care nu este încă aici”. Care dintre cele trei lucruri a, b, c reprezintă ulciorul de apă care nu este încă aici? Este (a) – cauza ulciorului de apă.

  1. Ulciorul de apă care a trecut                                      

    Bumpa depa

Ulciorul de apă care a trecut. Care dintre cele trei lucruri se potrivește ulciorului de apă? Este rezultatul ulciorului de apă. El este o modalitate bună de a descrie această situație.

  1. Ceea ce este în curs de a fi distrus                                             

     Jik shinpa

Ceea ce este în curs de a fi distrus – descrie un lucru în momentul prezent, descrie pixul în acest moment, de exemplu. Acesta este un lucru care funcționează, și ca oricare lucru care funcționează este în curs de a fi distrus. Se apropie din ce în ce mai mult de sfârșitul lui.

Concepția despre timp a celor patru școli budiste

Vom vorbi acum despre diferitele concepții pe care le au școlile budiste despre timp. Viitorul este ceva care vine spre noi sau este ceva spre care ne îndreptăm?

  • Abhidharma față de Madhyamika

 Care este cauza pixului viitor? A pixului în clipa următoare?

Abhidharma spune: „Cauza pixului din clipa următoare este pixul din acest moment”.

Dar Madhyamika va spune: „Despre ce vorbești?”

Trebuie să fim atenți la faptul că atunci când spunem: „Cauza pixului din clipa următoare”, nu ne referim la cauză în general, ci la o cauză specifică.

Pixul din clipa următoare nu s-a întâmplat încă, așa că este lipsit de sens să vorbim despre cauza unui lucru care nu există.

Aceasta este capcana în care cădem datorită modului în care gândim. Suntem siguri că acest pix este permanent, neschimbător, există de la sine, și că el va fi acolo și în clipa următoare. Și datorită acestui fapt vom spune: „Ah, cauza pentru momentul următor este momentul prezent”.

Noi deja ne-am creat un pix pentru noi înșine și vorbim cu un pix imaginar pe care l-am creat în minte, care nu există. Ca să vorbesc despre cauza pixului în viitor, deja mă gândesc la un pix viitor. Deja am imaginea pixului în minte, dar el încă nu există.

  • Alte școli în comparație cu Madhyamika

Ce este pixul? Alte școli vor spune: „Oh, toate aceste părți împreună, va fi un pix”.

Hai să considerăm pentru o clipă această explicație: o colecție de piese pe care proiectăm un pix.

Dar în viitor – despre ce colecție de piese vorbesc? Adică, pe ce proiectez?

Dacă spunem: cauza pixului din clipa următoare este pixul din momentul prezent, Madhyamika va răspunde că acest lucru este lipsit de sens.

Noi putem proiecta doar acum. În acest moment proiectăm un pix.

Karma, conform diferitelor școli budiste

 Dacă fac un act negativ astăzi, dacă mint astăzi, mă va afecta pe viitor? Da. Deci întreaga discuție despre trecut, prezent, viitor, este complet orientată spre karma. Karma este cea care conduce toată această discuție.

Există școli în Abhidharma care vor spune: „Nu există trecut, și nici viitor. Dar există karma trecutului și există karma viitorului. Așa vorbesc ele.

Școala „Numai conștiință”, spune că fiecare acțiune a noastră lasă o sămânță karmică/o amprentă karmică. Toate aceste semințe, merg după noi și atunci când vor rodi, ne vor crea lumea.

Unde stau aceste semințe? Școala „Numai conștiință” va spune: „Ele stau într-un loc numit Kunshi, conștiința de bază. Kunshi, în această școală este o parte a conștiinței. Ea este parte din mintea noastră care poartă toate aceste semințe. Oriunde mergem, ele vin cu noi și sunt în această parte a minții. Este un fel de parte care are existență de sine și vine cu noi peste tot.

Și școala Abhidharma Kosha, vorbește despre semințe karmice și karma. Unde rămân aceste semințe karmice? Ea spune  că ele rămân în cele cinci agregate ale noastre, dintre care patru sunt mentale. Ea spune: „Acolo rămân semințele, în partea mentală a agregatelor noastre”.

Prasangika nu este de acord cu această descriere. Și aceasta este marea dezbatere cu școala „Numai conștiință”. Ambele școli sunt total de acord că fiecare acțiune lasă o amprentă și că există semințe karmice.  Întrebarea este unde sunt aceste semințe. Cine ține contul lor?

Datorită faptului că Prasasangika ne învață că nimic nu are existență de sine, inclusiv mintea nu are existență de sine, atunci nu poate exista o parte a minții care să aibă dintr-o dată o existență independentă de sine.

Ea spune că atâta timp cât credem așa, nu ne vom putea elibera, pentru că trebuie să ajungem la înțelegerea vacuității tuturor fenomenelor. Dar ea nu neagă problema semințelor karmice.

Ea spune că lumea noastră este dictată de înregistrările noastre karmice și că acestea sunt purtate în persoană ca proiecție, în persoana proiectată . Adică, există o „Gabriela” pe care o proiectez afară, din karma mea, și „Gabriela” pe care o proiectez afară, care există doar ca o proiecție din karma mea, poartă semințele karmice cu ea.

Proiecția în sine poartă semințele cu ea. Atunci când proiectez pe „Gabriela” în clipa următoare, o proiectez cu toate semințele karmice. Clipă după clipă actuala „Gabriela” proiectează următoarea „Gabriela”, iar karma, în sine, este cea care îmi impune să fac acest proces.

Semințele karmice ale „Gabrielei” sunt deținute de conceptul de „Gabriela”. Conceptul meu de „Gabriela” deține în el tot trecutul meu, toată karma mea.

În acest moment, port cu mine toate semințele din trecutul meu, în cadrul proiecției mele actuale.

Și în acest fel nu mă pot despărți de karma trecutului. „Eu”-l, conform școlii Prasangika, este suma totală a karmelor mele.

Când cineva vine și spune: „Cum de Buddha nu-mi ia suferința?” Întrebarea nu este bine formulată.

Pentru că, conform școlii Prasangika, ce înseamnă să-mi fie luată suferința? Adică să mi se ia karma. Dar acesta este „eu-l”!

Buddha nu poate lua karma și să lase „eu-l”.  Acesta sunt eu, eu sunt karma mea.

Asta înseamnă că școala Prasangika nu este de acord cu abordarea școlii  Abhidharma, despre trecut, prezent, viitor și unde se află semințele karmice.

Concepția timpului în școala Prasangika

 Potrivit școlii Prasangika, toate cele trei timpuri sunt lucruri care funcționează.

Sutriștii spun: „Nu există trecut și viitor”. Dar cei din Prasangika nu vorbesc despre timp, ci că toate cele trei timpuri funcționează. Ei vorbesc despre obiect. Deci, hai să vorbim despre asta.

Viitorul este un lucru care funcționează

Să ne uităm la pix și să mergem în timp clipă de clipă , până în momentul în care acest pix se va distruge.

Am putea spune că există cauze care să ducă la distrugerea acestui pix? Da, pentru că distrugerea este un lucru care funcționează, un lucru în schimbare, un lucru care are cauze, un lucru care a fost produs – deci există cauze pentru distrugerea acestui pix.

Actul de distrugere al acestui pix produce pixul trecutului. Pixul care s-a terminat. Pixul care s-a terminat este creat prin actul distrugerii.

Acum fiți atenți, că am inversat puțin cauza și efectul.

În loc de cuvântul „trecut”, am să folosesc cuvântul „terminat”. Pixul care s-a terminat.

Ce a creat pixul care sa terminat? Distrugerea pixului.

Cum pot vorbi despre un „pix care s-a terminat”? Nu pot vorbi despre pixul care s-a terminat, până nu se va întâmpla momentul distrugerii. Până atunci, pixul,

nu s-a terminat. Deci, pixul este terminat prin distrugere. Deci, distrugerea pixului va determina pixul din trecut.

  • Deci există cauze pentru distrugere. Pixul din trecut.
  • Și distrugerea a determinat pixul din trecut.

Oare pot spune că nu există nicio cauză pentru pixul din trecut?

Nu are sens. Există cauze pentru distrugere. Distrugerea mi-a creat un pix care s-a terminat.

Deci pot spune că nu există nicio cauză pentru pixul care s-a terminat?

Deci distrugerea viitoare funcționează pentru a produce pixul trecutului. Deci, viitorul acestui pix este un lucru care funcționează. A spune că această distrugere nu funcționează este ca și cum am spune că există cauze pentru nașterea unui lucru, dar că nu există cauze pentru lucrul în sine

Trecutul este, de asemenea, un lucru care funcționează

 Acesta este argumentul pe care îl are Madhyamika cu privire la timp, că timpurile sunt lucruri care funcționează. Și asta datorită înțelegerii karmei. A faptului că ceea ce am făcut în trecut s-a terminat, nu mai este aici – am mințit acum un an, nu mai este aici. Nu mai spun aceste lucruri în acest moment, persoana care le-a auzit nu este nici el aici în acest moment – dar karma continuă să funcționeze; Această karma continuă să-mi creeze viitorul. Aceasta înseamnă că trecutul este un lucru care funcționează, el creează. Și, am făcut asta în exemplul cu viitorul.

Deci avem două aspecte:

  • Un aspect este cel despre care am vorbit, despre distrugere și creație,
  • Iar al doilea aspect pe care îl învață Madhyamika, este faptul că, karma îmi produce viitorul prin Bakchak-uri, prin semințele karmice.

Madhyamika spune: faptul că alte școli nu acceptă trecutul ca fiind un lucru care funcționează, un Ngupo, este o eroare la fel de mare cu incapacitatea lor de a accepta că nu este nimic care să existe de la sine.

Aceeași greșeală care există și în celelalte școli, care dau o anume existență de sine lumii – și asta variază de la școală la școală – le determină să nu înțeleagă practic funcția karmei.

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 9b – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 9b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Structura formală a logicii budiste

Vom trece acum la logica formală.

A patra etapă în dezbaterea logică – exemplul

În celebra dezbatere legată de sunete există patru etape.

1. Subiectul

Dra chu chen

Adică, să considerăm sunetul.

2. Afirmația

Mitak te

El este un lucru schimbător.

3. Argumentul

Jepay chir

Chir – pentru că.
Pentru că este un lucru produs.

4. Exemplul

Al patrulea pas este un exemplu. El ne ajută și pe mine și pe adversarul meu să fim pe un teren comun. Așa el spune:

Perna bumpa shin

Perna – de exemplu.
Bumpa – ulcior,
Shin – ca.
Bunpa shin – este ca ulciorul. Este un lucru produs ca și ulciorul. Așa cum olarul produce ulciorul.

Perna bumpa shin înseamnă „este, de exemplu, ca ulciorul de apă”.

Elementele unui enunț logic

Vom avea o listă cu paisprezece elemente. Pe unele le cunoașteți deja, iar pe altele le vom defini.

1. Subiectul

Dra,                         Chu chen

Dra – sunetul
Chu chen – subiectul dezbateri.

Subiectul: sunetul.

2. Afirmația pe care vrem să o demonstrăm.

 Dra mitakpa,                     Drupja

Ce este Dra mitakpa? Sunetul este un lucru schimbător.
Drupja – afirmație.

Afirmația pe care dorim să o demonstrăm este că sunetele sunt lucruri schimbătoare.

Afirmația: sunetul este un lucru schimbător

3. Argumentul principal

Mitakpa,                         Drupjay chu

Mitakpa înseamnă schimbător. Face parte din Drupja, partea principală pe care vrem să o demonstrăm. Vrem să demonstrăm că sunetul este un lucru schimbător. Deci principalul lucru pe care vrem să-l demonstrăm este schimbarea.

Drupjay – a demonstra,
Chu – lucru.

Afirmația de demonstrat: a fi un lucru schimbător

4. Lucrul pe care vrem să-l demonstrăm direct

Mitakpa,                     Ngu kyi drupjay chu

Mitakpa – a fi schimbător.
Ngu – direct sau explicit,
Drup jay – a demonstra.

Lucrul pe care vrem să-l demonstrăm direct.

Lucrul pe care vrem să-l demonstrăm direct: să fie un lucru schimbător.

5. Lucru pe care îl demonstrăm indirect

Kechikma,                              Shuk kyi drupjay chu

Kechikma înseamnă momentan, instantaneu. Ceva care se schimbă de la o clipă la alta sau ceva care se schimbă instantaneu.
Shukindirect sau implicit.
Shuk kyi drupjay chu este calitatea indirectă pe care vrem să o demonstrăm.

Deci, calitatea directă pe care o demonstrăm este schimbarea sunetului. Lucrul pe care îl demonstrăm indirect este schimbarea de la o clipă la alta.
De ce vorbim iar de Kechikma?
Vorbeam mai înainte de pix, că într-o zi va ajunge la sfârșit, iar din punctul de vedere al sfârșitului său, el se schimbă din clipă în clipă, și cu fiecare clipă este mai aproape de sfârșitul lui.

Dacă cineva tocmai iese de pe stradă și nu a auzit niciodată astfel de discuții și spune: „De ce spui că se schimbă de la un moment la altul, după o clipă arată la fel?” – Adevărul este că ne este greu să vedem „schimbarea” cu certitudine, fără să avem Tsema – percepția validă a „schimbării”. Nu avem Tsema schimbării deocamdată, de aceea trebuie să ne gândim la ea puțin, să mergem până la sfârșit și să ne întoarcem.

Și adevărul este că, pentru a putea spune, cu certitudine, despre ceva care se schimbă, trebuie să experimentez direct Kechikma, această schimbare instantanee. De fapt, se spune că o persoană care are  percepția directă a schimbării de moment a fenomenelor este foarte aproape de percepția directă a vacuității. Este foarte aproape.

Aceasta este o școală inferioară a vacuității. Școala Abhidharma vorbește despre schimbarea de la o clipă la alta. Și sunt oameni care spun: „Aceasta este vacuitatea, pentru că se schimbă de la o clipă la alta”. Dar nu aceasta este vacuitatea, dar cel care are percepția directă a schimbării instantanee, este foarte aproape de percepția vacuității.

Lucrul pe care vrem să-l demonstrăm indirect: să fie ceva care se schimbă de la o clipă la alta

6. Lucrul pe care vrem să-l infirmăm

Dra takpa,                      Gakja

Dra takpa – sunetul este neschimbător

Acest lucru nu este adevărat, deci este Gakja. Gakja este lucrul pe care îl negăm.

Vrem să negăm faptul că sunetul este un lucru neschimbător. Motivul pentru care această dezbatere, este mereu dată ca exemplu în cărțile de logică, este datorită pre-budiștilor, care susțineau că „Om” este sunetul primordial, care nu a fost creat și nu se schimbă, și există întotdeauna acolo în univers. Și budiștii spun: despre ce vorbiți?
Sunetul este un lucru în schimbare, pentru că este creat. El nu poate fi imuabil. Deci, acesta este Gakja pe care vrem să-l demonstrăm, că sunetul este neschimbător.

Lucrul pe care vrem să-l infirmăm: că sunetul ar putea fi un lucru neschimbător

7. Principalul lucru pe care vrem să-l negăm

Takpa,                                 Gakjay chu

Principalul lucru din acest Gakja, este Takpa, adică neschimbător.
Gakjay chu, înseamnă lucrul pe care îl negăm. Acesta este esența lui Gakja.
Principalul lucru despre Gakja este: să negăm faptul că sunetul este lucru neschimbător.

Principalul lucru pe care vrem să-l negăm: să fie ceva neschimbător

8. Grupul de lucruri similare

Mitakpay chu,                        Tunchok

Mitakpay Chu sunt lucrurile schimbătoare.

Dacă am vorbit mai întâi  despre sunet care este un lucru schimbător, acum vorbim despre un grup de lucruri schimbătoare.

Tunchok – grup de lucruri similare.

În dezbateri dorim să demonstrăm schimbarea. Deci, dacă vrem să căutăm exemple, va trebui să le căutam printre Tunchok al sunetului. Care este Tunchok al sunetului în acest context? Toate lucrurile schimbătoare. Este grupul de lucruri similare.

Grupul de lucruri similare: toate lucrurile schimbătoare

9. Grupul de lucruri care nu sunt similare

Takpay chu,                                Mitunchok

Takpay chu – sunt lucruri neschimbătoare.
Chu – lucruri,
Mitunchok – grupul de lucruri care nu sunt similare.

În raport cu sunetul, vom lua exemple din grupul lucrurilor similare.

Grupul de lucruri care nu sunt similare: toate lucrurile neschimbătoare

10. Argumentul

Jepa,                            Tak

Jepa înseamnă produs/creat.

În dezbatere am spus „De ce se schimbă sunetul? Pentru că a fost produs. Deci, Jepa este argumentul pe care îl dăm.

11. Relația dintre argument și subiect

Dra jepa,                          Chokchu

Dra Jepa – sunetul este produs.

Ce facem aici? Facem legătura dintre sunet și faptul că este produs. Sunetul este subiectul nostru, și acum l-am legat de raționament – Jepa.

Ce este Chokchu? Dacă vă amintiți am făcut 3 teste pentru argument, pentru a vedea dacă este corect? Acesta este primul test din cele trei: să existe o legătură între argument și subiect. Deci, acesta este Chokchu, Există vreo legătură între cauză și subiect? Da. Sunetul este un lucru produs.

Relația dintre subiect și argument: sunetul este un lucru produs

12.  Relația necesară pozitivă

Je na mitakpe kyab,                                              Jekyab

Cuvântul na separă cele două părți ale propoziției: dacă este asta, atunci este și cealaltă. Asta face na.

Je na mitakpe kyab – dacă este produs, atunci Kyabtrebuie, să fie schimbător. Asta scrie aici. Dacă este produs, rezultă că este schimbător.
Dacă ne aducem aminte de cele trei teste, aici din 3 rezultă 2. Dacă argumentul este corect în mod necesar și afirmația va fi corectă. Acest lucru l-am numit Jekyab – dacă 3 atunci 2.

Relația necesară pozitivă dintre argument și ceea ce vrem să demonstrăm: dacă un lucru este produs, el trebuie să fie un lucru schimbător.

13. Relația necesară negativă

Mitak na ma jepe kyab,                                Dok kyab

Mitak na – dacă nu este schimbător,
Majepe kyab – dacă nu este schimbător, rezultă că nu este un lucru produs.
Dok kyab – dacă nu 2 rezultă nu 3.

Aceasta este relația necesară negativă – Dok kyab. Am spus că dacă există relația necesar pozitiva între 3 și 2, automat există și relația necesară negativă între 2 și 3.

Relația necesară negativă dintre afirmație și argument: dacă ceva nu este un lucru schimbător, el nu poate fi un lucru produs

14. Exemplu armonios cu argumentul

Bumpa,                          Tunpe

Bumpa, era a patra etapă a dezbaterii, în care se dă un exemplu.

Tunpe – exemplu armonios.

Exemplul trebuie să fie în armonie sau în concordanță cu afirmația noastră.

Tun – a fi în armonie,
Pe – exemplu.

Deci Bumpa, este exemplul care este în armonie cu demonstrația noastră – care vrea să arate că sunetul este schimbător.

Un exemplu de lucru similar: ulciorul de apă

Vreau să vă felicit că nu ați adormit încă. Majoritatea oamenilor adorm, sau nu vin.
Karma de a fi interesat de aceste lucruri, karma de a fi interesat de legătura dintre imaginile mentale și fenomenele din realitatea noastră, karma de a dori să înțelegem care este sursa imaginilor noastre mentale care ne conduc lumea noastră, este ceea ce ne apropie de perceperea directe a vacuității. Karma de a vă măsura cu dificultatea lucrurilor, de a le examina este exact karma de care aveți nevoie pentru a vă apropia de percepția supremă a realității. Deci e minunat.

Argumentul care include prea mult

Vreau să mai adaug încă aici. Dacă ar fi să schimbăm puțin dezbaterea și am spune:

Să considerăm sunetul.
El este schimbător,
Pentru că există.

Care este răspunsul? Kyappa majung, adică nu rezultă.
Dacă ceva există nu rezultă în mod necesar că el este schimbător.

De ce? Pentru că am luat un grup prea mare. Tunchok – grupul lucrurilor similare, adică toate lucrurile care există.

Două argumente principale pentru a cultiva logica

O altă clasificare a argumentelor bune, corecte. În lectura cursului se prezintă în detaliu argumentele corecte pe care nu le vom aduce aici. Vom aduce doar ceea ce se numește: „Clasificarea argumentelor corecte în funcție de adversar”.

1. Argumentul corect folosit în contextul propriu.

Rangdun kab kyi tak yangdak

2. Argumentul corect folosit în contextul altora

Shendun kab kyi tak yangdak

Vorbim aici din nou despre argumentele corecte – Tak yangdak.

Trebuie să ne amintim că există două motive pentru care dorim să argumentăm corect în dezbateri.

1. Primul motiv este că budismul este de fapt un lucru privat, este de fapt încercarea mea de a-mi înțelege realitatea, de a înțelege cine sunt, de ce există suferință în viața mea, cum îmi creez fericirea. Perceperea directă a vacuității este o experiență personală. Numai când stau în meditație se poate întâmpla acest lucru.

Această cunoaștere a logicii, ne permite să învățăm să nu-i judecăm pe alții, pentru că nu știm cu adevărat ce este în mintea lor și ce îi motivează.

Acesta este Rangdun kab kyi takyangdak, de a folosi argumentul corect, pentru mine, ca să înțeleg singur lucrurile.

2. Shendun kab kyi tak yangdak este de dragul celorlalți. Este folosirea argumentului corect, astfel încât să îi pot ajuta pe alții, să-și construiască o concepție asupra lumii pentru ei înșiși, care să-i apropie de fericire.

Deci, acestea sunt două aspecte care ne îndreaptă spre bodhicitta, în cadrul logicii.

 

Practica dezbaterii budiste

Alegeți-vă partenerul de dezbatere, iar cel care atacă alege un exemplu de dezbatere din lista de mai jos. În fiecare dintre cazuri, atacantul începe, apărătorul răspunde, și atacantul continuă. Dacă mai aveți timp, puteți continua să dezvoltați dezbaterile care nu sunt terminate.

 

I.      1. Să considerăm ulciorul, este neschimbător, pentru că el există.
Argumentul este greșit (Tak madrup)

2. Deci, vrei să-mi spui că ulciorul nu există?
Da

  1. Să considerăm ulciorul, el există pentru că este perceput de o
    percepție validă
    Corect (Du)
  1. Să considerăm ulciorul, este neschimbător, pentru că el există.
    Nu rezultă din argument (Kyappa majungsau Ma kyab)

5. Deci, îmi spui că ceva ar putea exista și se poate schimba?
Da

  1. Dă-mi un exemplu (Sho)
    Ulciorul de apă
  1. De ce spui asta? (Chi chir))
    Pentru că atunci când ulciorul cade se va sparge
    Corect

 

II.      1. Să considerăm ulciorul, este schimbător, pentru că este ceva care există doar de la o clipă la alta
Argumentul este greșit (Tak madrup)

2. Deci vrei să-mi spui că o ulciorul nu este ceva care există doar de la o clipă la alta?
Da

3. Să considerăm ulciorul, el există doar de la o clipă la alta, pentru că este ceva care funcționează
Argumentul este greșit (Tak madrup)

4. Vrei să-mi spui că ulciorul nu funcționează?
Da

5. Să considerăm ulciorul, el funcționează, pentru că se poate umple cu apă
Corect

  1. Să considerăm ulciorul de apă, există doar de la o clipă
    la alta, o clipă, pentru că este ceva care funcționează
    Corect
  1. Să considerăm ulciorul de apă, el este schimbător, pentru că
    este ceva care există doar o clipă
    Nu rezultă din argument (Kyappa majungsau Ma kyab)

8. Vrei să-mi spui că ceva poate exista doar de la o clipă la alta, dar este neschimbător?
Da

9. Să considerăm definiția a unui lucru schimbător. Nu o ști
Nu este adevărat

10. Arată-mi (Sho)
Un lucru schimbător este ceva care există doar de la o clipă la alta

 

III.        1. Să considerăm ulciorul, el este schimbător, pentru că este ceva ce există doar de la o clipă la alta
Argumentul este greșit (Tak madrup)

2. Vrei să spui că ulciorul nu este ceva care există doar de la o clipă  la alta?
Da

3. Să considerăm ulciorul, el există doar de la o clipă la alta, pentru că este ceva care funcționează
Argumentul este greșit (Tak madrup)

4. Vrei să spui că ulciorul nu funcționează?
Da

5. Să considerăm ulciorul, el funcționează, pentru că se poate umple cu apa
Corect

6. Să considerăm ulciorul, el există doar de la o clipă la al alta, pentru că este ceva care funcționează
Corect

7. Să considerăm ulciorul, el este schimbător, pentru că este ceva care există doar de la o clipă la alta
Nu rezultă din argument (Kyappa majung sau Ma kyab)

8. Vrei să spui că este ceva care există doar de la o clipă la alta și nu se schimbă?
Da

9. Dă-mi un exemplu (Sho)
Vacuitatea, pentru că vacuitatea este legată de obiect, iar obiectul există doar de la o clipă la alta, la fel va fi și vacuitatea. De aceea vacuitatea există de la o clipă la alta.

 

IV.      1. Să considerăm vacuitatea. Ea este un lucru care funcționează, pentru că este un lucru care există
Argumentul este greșit (Tak madrup)

2. Vrei să spui că vacuitatea este un lucru care nu există?
Da

3. Deci, Buddha greșește?
De ce spui asta? (Chi chir)

4. Pentru că în Sutra inimii, Buddha a spus că vacuitatea există
Corect

5. Să luăm vacuitatea. Este un lucru care funcționează, pentru că este un lucru care există
Nu rezultă (Kyappa majungsau Ma kyab)

6. Vrei să spui un lucru existent nu funcționează?
Da

7. Dă-mi un exemplu
Vacuitatea sau spațiul gol

 

V.              1. Să considerăm vacuitatea, este un lucru care nu funcționează, pentru că este un lucru care nu există

VI.            1. Să considerăm vacuitatea, este un lucru care nu funcționează. Pentru că ea este un lucru care există

VII.          1. Să considerăm ulciorul de apă, este ceva ce poate fi cunoscut, pentru că există

VIII.        1. Mă consider pe mine însumi, sunt un lucru care există, pentru că sunt gol.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

 

 

Lecția 9a – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 9a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Excluderea

Subiectul primei părți a aceste lecții este:

Shensel

Shen – altul,
Sel – eliminare.

A exclude ceea ce nu este acel lucru.

Acesta este un subiect foarte important pe calea pentru înțelegerea vacuității.

Aceste excluderi, despre care vom vorbi încă puțin și în detaliu, sunt o încercare a școlii Sutriștilor de a explica vacuitatea. Excluderile nu sunt vacuitatea. Ele exprimă percepții greșite despre vacuitate, și, prin urmare, nu vor fi acceptate de școlile superioare, în special de Prasangika Madhiyamika.

Este oare posibil ca Buddha să fi dat o învățătură despre vacuitate care este incompletă?

Ea a fost predată de Buddha?
Da, el a predat-o.
Aceasta învățătură este corectă și exactă despre vacuitate?
Nu, această învățătură este parțială și inexactă a vacuității.
Deci, Buddha a mințit?
Nu, Buddha nu minte, Buddha nu minte niciodată.
Deci, tot ce spune el este corect?
Da.
Atunci ce este cu acest Shensel?
Dacă tot ceea ce spune Buddha este corect, și noi spunem că Shensel nu este corect, atunci cu siguranță, Buddha nu a predat-o.
Buddha da, a predat-o.

Am făcut o mică dezbatere cu mine însumi.
Acesta a fost Kordhi kor sum. Un argument circular.

Deci Buddha minte? Nu, Buddha nu minte. El a avut un motiv să-i învețe pe ceilalți, să-i ajute să ajungă la conceptul corect de vacuitate.
Prin urmare, este important pentru noi să trecem prin învățături.

Au existat școli în budism, cum ar fi școala despre care discutăm, școala de logică, care au prezentat vacuitatea așa cum o vom prezenta în curând și știm astăzi că acest concept nu este complet corect

a. De multe ori, avem idei greșite despre vacuitate și de aceea trebuie să învățăm să le excludem. Este foarte important să nu rămânem blocați în asemenea idei.

b. Pe de altă parte vom întâlni și alți oameni, care au astfel de opinii greșite despre vacuitate, iar noi trebuie să învățăm să-i ajutăm să-și elimine și ei aceste idei greșite despre vacuitate.

Veți vedea că există o potrivire cu lucrurile pe care le-am spus deja, iar acum le vom prezenta din nou, dar într-un context puțin diferit.

Atunci când am vorbit despre opusul a tot ceea ce nu este un sunet – era o formă de Shensel, negăm ceva. Conform școlii Sutriștilor, așa percepem lucrurile. Cum percepem pixul? Ea spune: „Opusul a tot ceea ce nu este pix, va fi pix”. Deci este un dublu negativ. Tot ceea ce nu este pix, nu este pix.

Trei tipuri de Shensel

Există trei tipuri de Shensel, trei tipuri de excluderi.

1. Excluderea unui lucru (la un moment dat)

Dun rangtsen gyi shensel

Rangtsen este un moment specific al ceva. Deci, dacă iau un obiect, Rangtsen este momentul prezent al acestui obiect. Un moment specific a ceva, nu de-a lungul istoriei, ci în această clipă. Și când spun „moment” mă refer la instantaneu. Este o imagine instantanee a unui obiect.

Dun – obiectivare.

Deci vorbim despre o excludere care este obiectivarea unui instantaneu specific a unui lucru.
Deci, aici, excludem obiectivarea momentului specific al unui obiect, sau a unui instantaneu specific a unui obiect sau starea specifică de moment al unui obiect.

Și acesta este un ecou al modului în care anumite școli obișnuiau să gândească la vacuitate. Ele au crezut că vacuitatea pixului trebuie să fie opusul a ceea ce nu este. Vacuitatea pixului în acest moment, este opusul a tot ceea ce nu este. Acest lucru nu este adevărat, dar au existat școli budiste care s-au referit la vacuitate în acest fel.

Deci, vorbim despre opusul opusului și asta ne cere să facem un proces de excludere în mintea noastră, a exclude ceea ce este opusul a ceea ce este; adică, vom considera acest pix ca fiind opusul a ceea ce nu este.

„Instantaneu specific” înseamnă aici un singur pix, spre deosebire de generalitatea unui pix.

Această excludere, se aplică doar la Ngupo, doar lucrurilor care funcționează.

După cum vedeți pare complicat, și de ce să ne complicăm dacă putem face totul mai simplu? Motivul pentru care este definit astfel, este pentru că Sautrantika și școlile inferioare ale budismului nu înțeleg cu adevărat cum poate fi un lucru care funcționează să fie gol

În lecția 8, am vorbit de Dze yu și Tak yu. Școala de logică a separat lucrurile materiale de lucrurile conceptuale. Nu este exact aceeași împărțire, dar este un ecou al aceleiași împărțiri. Au spus că lucrurile care funcționează există, au existență reală, pe când lucrurile conceptuale sau sunt generalizări sunt goale. Deci, o mare parte a lumii lor aveau existență de sine și, prin urmare, nu ne putem elibera prin aceste școli.

Pentru aceste școli un lucru care funcționează are un fel de existență. Nu au înțeles cum pot fi ele goale dacă funcționează. Pe când față de concepte, idei, teorii, fantezii, amintiri – toate acestea, le puteau vedea vacuitatea.

Și motivul pentru care intrăm în aceste detalii este că, cu toți avem această problemă. Noi spunem: „Oh, este fantezia ta” sau „Este ideea ta, deci nu există cu adevărat”. Dar „Un lucru care scrie – există cu adevărat” sau „soarele de pe cer – există cu adevărat”.

Ne este mult mai greu să vedem vacuitatea răsăritului soarelui. Și care este vacuitatea soarelui, în Prasangika? O proiecție din mintea noastră.
Nu este un eveniment extern independent. Fiecare lucru care funcționează din lume are propria sa natură de a fi opusul a ceea ce nu este.

Ea devine posibilă doar dacă am karma să văd soarele răsărind. Și când această karma se termină, nu voi vedea soarele răsărind pe cer, nu va exista deloc cer și nu va mai fi soare, pentru mine.

Și asta se întâmplă tuturor când mor. Ei pierd karma de a mai vedea soarele pe cerul lor. Faptul că suntem în viață, este că am venit cu această karmă care este temporară, și, ca orice karma, se va termina.

Ce înseamnă vacuitatea pixului? Pixul va funcționa pentru mine ca instrument de scris, atâta timp cât karma îmi va permite. Când această karmă va dispărea, dacă nu va veni alta care să-l permită, atunci el nu va scrie, atunci nu voi avea un pix, sau nu voi putea înțelege ce este un pix, (cum ar fi câinele), când karma se schimbă.

Exemplu

Deci, primul exemplu pentru Shensel:

Bumpa mayinpa le lokpa

Cuvântul Lok l-ați auzit în Loktaconcepție greșită.
Lok – înseamnă de obicei ceva greșit. Aici este folosită o altă interpretare a cuvântului care este – nu aparține.

Aici Lokpa înseamnă răsturnat, invers. Nu neapărat greșit, ci invers.

Bumpa – ulcior.
Yin – a fi,
Mayinpa – nu este,
Le – prepoziție. Este și cuvântul pentru karma, dar aici este o prepoziție,  „de…”.

Deci, se citește de la sfârșit. Bumpa mayinpa le lokpa, înseamnă invers de ceea ce nu este ulciorul, sau un ulcior de apă este considerat ca fiind inversul a ceea ce nu este.

Conform școlii Sutriștilor, așa ne percepem lumea. Percepem pixul prin  excludere și spunem: „Asta nu este pix, nu este pix”. Tot ceea ce nu este pix este exclus, iar ceea ce rămâne este pixul.

Deci acesta este primul tip de excludere, așa percepem lucrurile, Ngupo, lucrurile existente.

2. Excluderea mentală

Al doilea tip de Shensel este:

Loy shensel

Lo – minte, conștiință, inteligență,
Loy shensel – excludere mentală.

Conform acestei școli de gândire, ne creăm o imagine mentală a unui lucru negativ imaginându-ne tot ceea ce nu este acel lucru și apoi concepem opusul pentru a ajunge la lucrul negativ. Această excludere mentală este foarte aproape de un dun-chi, sau imagine mentală, care se află la rădăcina existenței dependente, deoarece în școala cea mai înaltă confundăm imaginea mentală cu obiectul real.

Acum vorbesc despre conceptul de pix. În această școală a Sutriștilor, se separă pixul propriu-zis, cel care „există cu adevărat”, și funcționează, și nu este gol, este real în această școală, de noțiunea de pix, care este o eticheta pe care am pus-o pe o colecție de părți.

Când vorbim despre noțiune, ea este un fel de imagine mentală, care este opusul a ceea ce nu este pix la nivel mental.

Putem formula Loy shensel ca fiind imaginea mentală care apare minții care conceptualizează și care este creată de tot ceea ce nu este acest lucru.

Deci, Loy shensel, sau excluderea mentală, este imaginea mentală care apare conceptualizării care este creată prin negarea a tot ceea ce un lucru nu este.

Vorbim despre imagini mentale, foarte asemănătoare cu Dun chi.
Deci, acum, am vorbit despre mintea care conceptualizează spre deosebire de percepția directă.

Exemplu

Tokpay nangyul du gyurpa

Tokpa are sensul de percepție, dar aici are sensul de conceptualizare,
Yul – obiect,
Nangyul – imagine a unui obiect. Ceva care apare, exemplul de aici este un obiect care apare minții care conceptualizează.

Opusul coarnelor unui iepure

Acum, trebuie făcute anumite distincții.

Să considerăm coarnele unui iepure.
Ele au Shensel, putem vorbi despre excluderea lor.(Shensel – a exclude ceea ce nu este acel lucru)
Pot găsi Shensel pentru coarnele unui iepure?
Nu.
Deci, spui că nu există Shensel pentru coarnele unui iepure,
Pentru că ele nu există deloc.

Deci, nu pot să-mi imaginez coarnele iepurelui, sau opusul coarnelor iepurelui?|
Sigur că pot.

Dacă spunem că nu există Shensel pentru coarnele iepurelui, atunci de fapt spunem că: „Nu ne putem imagina opusul coarnelor iepurelui”. Dar noi putem.

Suntem acum în Loy Shensel – excluderea mentală. Trebuie să fiu în mental, între cele două Shensel pe care le-am menționat până acum, trebuie să fiu în al doilea. Dacă vorbesc de coarnele unui iepure, nu pot fi în primul, pentru că el se aplică doar lucrurilor care funcționează. Coarnele unui iepure nu sunt Ngupo, nu sunt un lucru care funcționează, pentru că nici măcar nu există.

Deci acum vorbim de coarnele unui iepure, care nici măcar nu există. Am Loy shensel pentru coarnele iepurelui? Pentru că dacă spun că nu există, atunci nu există Loy shensel – asta înseamnă că nu îmi pot imagina opusul coarnelor unui iepure, dar bineînțeles că îmi pot imagina. Îmi pot imagina coarnele iepurelui, îmi pot imagina opusul coarnelor iepurelui, tot ce nu sunt coarne de iepure. Îmi pot imagina. Dacă spun că nu-mi pot imagina, atunci parcă aș spune că nu am minte. Deci, atâta timp cât pot produce imagini mentale, pot produce Loy shensel pentru coarnele iepurelui.

În acestă școala există excluderea chiar și pentru ceva care nu există.

Definiția vacuității conform Sutriștilor poate duce la absurd

Trebuie să ne amintim, că aceasta este o versiunea vacuității, pentru această școală. Pentru această școală, aceasta este modalitatea de a explica vacuitatea. Deci, în această școală de logică, se vorbește de fapt despre vacuitatea coarnelor iepurelui. Ea spune: „Îmi pot imagina în mintea mea opusul coarnelor iepurelui”.

Este puțin ciudat pentru noi, pentru că școala, de fapt, permite vacuitatea a ceva ce nu există; dacă luăm această definiție a ei, definiția lui Loy shensel, atunci vacuitatea există și pentru ceea ce nu există.

Acest fapt, școala Prasangika nu l-ar permite niciodată. Ei duc conceptul de vacuitate cu mult mai departe decât lucrurile existente.

Mă întorc puțin la Prasangika – pentru ea vacuitatea este o caracteristică a unui lucru care există. Fiecare lucru are vacuitatea lui. Dar dacă lucrul nu există – atunci n-are rost să mai vorbim de vacuitatea lui. Asta în Prasangika.

Distincția aici este, că „a nu exista în sine” [în școala Sutriștilor], se aplică unui grup mai mare decât grupului de lucruri existente.

Vacuitatea înseamnă a nu exista în sine. În Prasangika, aceasta este o proprietate a lucrurilor care există. Ele există, dar nu există de la sine. Asta spune Prasangika.

Școala de logică spune – chiar și lucrurile care nu există, pot să nu aibă existență de sine. Ceea ce este puțin ciudat, dar este foarte important, pentru că trebuie să clarificăm ce este și ce nu este vacuitatea.

Așadar, ea ne mai arată că această definiție a excluderii lucrurilor și a spune că este vacuitatea, nu este suficient de bună, pentru că duce la absurditate, adică că ceva care nu există deloc are vacuitate. Că este suficient să mi-l pot imagina, și are un fel de vacuitate. Asta înseamnă că i se dă un fel de existență.

Să rezumăm deocamdată ceea ce am spus:

    • Primul Shensel se aplica numai lucrurilor care funcționează.
    • Al doilea se aplică lucrurilor mentale, indiferent dacă există sau nu.
    • Și orice lucru care nu are existență de sine, are Loy shensel. Are această excludere mentală, pentru că ni-l putem imagina.

 

Poate funcționa un lucru imaginar?
Poate un lucru imaginar să funcționeze? Dacă este imaginar, dacă nu există, poate funcționa?
Da,dacă face ceva.
Dacă, de exemplu, mi-e teamă că voi fi concediat de la serviciu, chiar dacă nimeni nu a venit cu un astfel de plan în minte, dar mi-e teamă că se întâmplă, asta îmi poate provoca ulcer, chiar dacă nu există decât în mintea mea. Un lucru imaginar poate funcționa.

Cele mai multe lucruri care ne sperie sunt imaginare și funcționează.

Fobiile de tot felul.

Și invers, tot ce-i pozitiv. Ne urcăm în avion și ni se arată un videoclip despre cum funcționează centurile de siguranță și așa mai departe. Deci cine vorbește acolo? Există o colecție de pixeli pe un ecran și funcționează. Și asta ne-ar putea salva viața dacă, Doamne ferește, s-ar întâmpla ceva cu avionul.

Și ideea lor este – și asta este se regăsește în toate școlile – pentru ca noi să putem percepe direct vacuitatea, trebuie să ne putem imagina ce este un lucru care are existența de sine.

Dacă ne întoarcem pentru un moment la Prasangika, vacuitatea, este de a fi gol de existență de sine. Așadar, pentru a percepe vacuitatea, trebuie să-mi pot imagina cum ar arăta un lucru care are existență de sine – dacă ar exista lucruri care au existență de sine – despre care noi spunem că nu există astfel de lucruri.

Mai întâi trebuie să-mi imaginez cum ar putea arăta lucrurile cu existență de sine, să le exclud, și aceasta ar fi vacuitatea în Prasangika. Și pentru asta dăm exemplul elefantului roz cu două capete, care aleargă prin cameră chiar acum. El nu există, nu a existat, nu va exista, și totuși mi-l pot imagina, și atunci trebuie să merg să-l caut și să fiu convins că nu există. Și doar așa am șansa de a percepe ceea ce nu este, vacuitatea.

3. Excluderea unei absențe

Al treilea tip de Shensel este:

Megak gi shensel

Megak este ceva care nu există. Este o simplă absență a ceva.

Și când spunem Megak – el este în contrast cu Mayingak, adică un lucru negativ care implică altceva. Când am vorbit de John Smith cel gras, care nu mănâncă niciodată ziua, el era Mayingak. John Smith care nu mănâncă ziua, sugerează că mănâncă noaptea. Sugerează că nu este cineva care nu mănâncă, pentru că este gras, deci mănâncă, cândva.

Când spunem Mayingak, înseamnă că el nu este acel lucru, ci este altceva. În schimb Megak este o absență, nu mai există altceva.

Clasicul Megak este realitatea supremă sau vacuitatea. Este simpla absență a unui lucru existent de sine. De exemplu, o persoană sau o situație care există de la sine, care ne irită, independentă de proiecțiile noastre karmice.

Compararea diferitelor tipuri de excludere

 Vreau să compar aceste concepte de Megak și Mayingak, cu Shensel.

1. Primul Shensel spune că acest pix este opusul a tot ceea ce nu este. Deci este (dar opusul a tot ceea ce nu este pixul, înseamnă că sunt alte lucruri)

2. Pe când al doilea Shensel, Loy shensel este Este absența a ceva care oricum nu ar putea fi. Nu uitați că suntem în școala Sutriștilor. Pentru ea, conceptele și ideile sunt goale. Sunt goale în sensul că sunt imaginare.

3. Deci, ce este Megak gi shensel ? De exemplu, o persoană neplăcută care apare în calea mea, care este neplăcută de la sine, este Megak. Nu există așa ceva. Faptul că nu există o astfel de persoană, este Megak. Este vacuitatea acestei persoane. Deci, Megak este pur și simplu o absență.

Fiecare eveniment neplăcut, dificil sau dureros care mi s-a întâmplat în viața mea, care nu este un rezultat al karmei mele, este Megak. Nu există niciunul. Ce înseamnă asta? Înseamnă că trebuie să-mi asum responsabilitatea pentru lumea mea. Totul vine din karma mea. Înseamnă a practica, a ține carnețelul.

Exemplu

Bumpa mayinpe tongpa

Bumpa – ulcior,
Mayinpe – ceea ce nu este (ulcior),
Tongpa – gol.

Asta înseamnă, condiția unui ulcior de apă care este goală de orice ceea ce aparține grupului de lucruri care nu este. Sau condiția ulciorului care este goală de toate lucrurile care aparțin grupului de lucruri care nu sunt ulciorul de apă.

Este puțin mai complicat, în această școală, pentru că vorbesc de dublă excludere tot timpul. Este un exemplu, doar că acum am adus ulciorul și acest lucru este valabil pentru orice obiect existent, orice Ngupo.

Fiecare lucru este gol de toate lucrurile care aparțin grupului complementar.

    • există ulciorul,
    • Și există tot ce nu este ulciorul – acesta este grupul complementar al ulciorului.

Ulciorul și tot ceea ce nu este ulciorul, împreună, este lumea întreagă. Deci, tot ceea ce nu este ulcior, este grupul complementar al ulciorului. Deci, ulciorul este gol de tot ce aparține grupului complementar.

Este important de reținut că în toată această discuție, nu ne interesează atât de mult opusurile, cât ne interesează absența, vacuitatea, Tongpa.

Întrebare: Gakja este Megak?

Răspuns: Cele două cuvinte au aceeași rădăcină: Gak. Gak înseamnă a nega. Și ce vrem să negăm? Persoană care mă rănește, care vine de la sine, indiferent de karma mea.

 

Despre vacuitatea în școala sutriștilor

Întrebare: Dacă opusul ulciorului, a lui Bumpa, este de exemplu, peretele alb, atunci Tongpa este peretele alb.

Răspuns: Ceea ce scrie este că ulciorul este gol de toate lucrurile care nu sunt ulciorul. Avem nevoie de toate lucrurile, și nu doar de perete. Toate lucrurile care nu sunt ulciorul.

Întrebare: Totuși, conform acestei propoziții, ulciorul este gol de a fi un perete.

Răspuns: Așa cum spui, asta este Mayingak și atunci nu va fi gol.
Aceasta nu este cea mai bună definiție a vacuității.

Tot ce încercăm să spunem aici, este ca școala are trei tipuri de Shensel, care încearcă să explice vacuitatea, dar încă nu a explicat-o, este foarte aproape.

Întrebare: Unde intră vacuitatea pixului?

Răspuns: Oamenii din această școală, așa s-au gândit la vacuitate. Pentru ei, obiectele funcționează, și nu au putut pricepe vacuitatea. Așa că, atunci când au vorbit despre lucruri care funcționează, cum ar fi pixul, au spus: „Ah, pixul, este într-adevăr acolo, este exact opusul tuturor lucrurilor care nu sunt pix”. Nu aceasta este vacuitatea.
Practic, ei nu vorbesc despre vacuitate, pentru că nu cred că lucrurile funcționale pot fi goale.

Întrebare: Singurul lucru care este de fapt gol este imaginația.

Răspuns: Ei nu au spus asta. Ei acceptă că ideile și conceptele pot fi goale, dar nici definitia vacuitatii pe care ei au dat-o, nu ne va multumi. Ei vorbesc despre vacuitatea coarnelor unui iepure, deși nu există coarne de iepure. Și în același mod ei spun: „Toate ideile sunt goale”. Noi nu vom accepta acest lucru ca fiind vacuitatea, așa că aici îi spunem Shensel, ca să nu ne derute.

 

Despre școala sutriștilor

Întrebare: Buddha a predat școala Sutriștilor și a fost ceva util, poate nu eliberator. Cum ușurează înțelegerea, în aceste exemple pe care le-am dat despre absență?

Răspuns: Această școală, încercă să clarifice cum există lucrurile și cum nu există. Ei observa modul în care există pixul. Ei spun: „El există ca opusul a tot ceea ce este opusul pixului”. Deci, este o încercare de a începe să privim cum există lucrurile. Și mai este și acest aspect că ei fac diferența între lucrurile care funcționează, care există cu adevărat, și lucrurile din imaginație, și atunci acestea sunt într-adevăr goale.

Discuția despre Shensel apare la sfârșitul primului capitol din Pramana Varttika, care este foarte complexă. Este studiat rar pentru că este complicat, așa că nu putem pretinde că am studiat subiectul. Am învățat doar noțiunile și nu am mers prea adânc.

Aici de exemplu, avem Tongpa, adică gol. Spunem că ulciorul este gol de a fi tot ceea ce nu este. Deci, există un anumit mod de a gândi despre ce nu este. Oferă o oarecare flexibilitate minții, care este fixată pe lucruri.

 

Despre relația dintre obiecte și concepte

Întrebare: Vreau să vorbesc despre relația dintre concept și obiect. De fapt, ceea ce am învățat la cursuri este că mintea noastră lucrează cu noțiuni. Ea clasifică faptele în funcție de concepte și le proiectează în funcție de tezaurul de concepte pe care îl are. Ea lucrează cu etichete și concepte.
Dar, de fapt, când mă gândesc la asta, în spatele fiecărui obiect se află un concept. Conceptul este ceea ce este în mintea mea și îl proiectez pe obiect, care mi se pare ca și cum obiectul există, dar nu există, pentru că îmi proiectez conceptul. Și pe de altă parte, am prezentat conceptul ca ceva care nu se schimbă și nu este creat. Deci, cu toți avem un lanț de concepte care au existat de vremuri nesfârșite și nu au fost create? Adică, toate conceptele, nu au fost create? Au existat cu multă vreme înainte?

Profesorul: Întrebarea ta face un fel de diferență: între lucrurile care există acolo, și percepția mea, despre aceste lucruri care sunt Dun chi, care sunt concepte și etichete.
Acesta este un concept al școlilor inferioare, și de asemenea, un concept al școlii „Numai conștiință”, care spune: există o lume acolo, are un fel de existență, dar nu este existența pe care cred că o are, pentru că eu, de fapt, pot să mă uit doar prin etichetele și conceptele mele.

Dar ei nu neagă că există ceva acolo și fac diferența între ceea ce este acolo, și între ceea ce trăim, care este lumea noastră mentală. Acest lucru a fost dezvoltat în mare măsură de școala „Numai conștiință”. Vom intra în toată această discuție în cursul 15.

Prasangika Madhyamika nu acceptă această descriere a realității. Ei nu acceptă că este ceva care există, dar că eu cumva fac confuzie între ea și conceptele mele. Ei spun că tot ce există sunt proiecții.

Întrebare: Conceptul este ceva neschimbător și creat?

Răspuns: Ce înseamnă schimbător? Ceva care se schimbă de la un moment la altul. Puteți medita asupra acestor schimbări de la o clipă la alta a pixului.

Ce ar însemna asta? În prezent, oare percepem că pixul se schimbă de la o clipă la alta? Nu. Dar știi că într-o zi se va degrada, așa că cu fiecare clipă care trece, se apropie de sfârșit. Este o meditație foarte bună de făcut. Ce este un lucru schimbător versus un lucru neschimbător?

Așadar, un concept sau o idee, nu are această proprietate, ca pixul care se schimbă de la un moment la altul. Este o idee. Nu are acel val de energie care se descompune, oricare ar fi pixul sau oricare dintre componentele acelui pix. El nu are asta. Deci, în acest sens, el nu este un lucru schimbător. Și poate în alte moduri, poți spune da. Vă puteți schimba ideile. Vă puteți răzgândi. Deci este și un subiect foarte bun pentru dezbateri, e foarte bine dacă veți intra să dezbateți aceste subiecte. Și nu aș vrea să dau un răspuns definitiv.

Cum poate un Buddha care nu există în sine să ne trimită mesaje?

Întrebare: Vreau să înțeleg, conform școlii Madhyamika, cum se poate ca Buddha să ne trimită mesaje, dacă nimic nu există în sine?

Răspuns:
Mă auzi că-ți vorbesc? Da.
Ai învățat ceva nou de la mine în timpul acestui curs? Da.
Asta înseamnă că exist în sine? Nu.
Ok. Mi-ai rezolvat problema.

 

Libera alegere ne este impusă

Întrebare: Dacă karma mă obligă să aleg într-un anumit mod, atunci cum poate exista libera alegere?

Răspuns:
Există liberă alegere? Da.
Libera alegere există de la sine? Nu.
De ce?
Pentru că nimic nu există de la sine. Deci, puteți avea sentimentul de liberă alegere, dar libera alegere să nu existe de la sine?

Oare poate să vă apară libera alegere, vi se pare că alegeți, fără ca libera alegere să existe de la sine?
Sigur, pentru că totul este proiecția nostră, chiar dacă credem că avem libertatea de a alege, și chiar dacă nu credem că avem libertatea de a alege, este tot proiecția noastră.
Există libera alegere care nu este proiecția noastră? Nu.
Deci ce înseamnă asta? Dacă trebuie să aleg acum între două lucruri, am libertatea de a alege între ele sau nu?
În lumea pe care o proiectez, există podea sub mine pe care stau. Eu proiectez podeaua pe care stau. Dacă am karma să proiectez libera alegere, pentru mine va exista libera și va funcționa ca liberă alegere și va arăta ca liberă alegere și aceasta este singura liberă alegere care există vreodată. Doar cea pe care o proiectez. Apoi ea va funcționa, până când karma se va epuiza.

Să facem o mică dezbatere.

Să considerăm liberul arbitru a celor care au studiat karma.
El nu este liber arbitru;
Pentru că el știe că karma îl obligă să facă alegeri.

Apărătorul: Kyappa majung

Atacantul: Doar pentru că știe despre karma, asta nu înseamnă că liberul arbitru nu există. Ai luat faptul că el nu există de la sine și l-ai transferat in nihilism. Tu spui: „El nu există deloc”.

Numai așa există libertatea de alegere. Nu există o liberă alegere de la sine. Este doar ceea ce proiectăm ca liberă alegere, și ea va fi liberă alegere.

Aceeași dezbatere a făcut-o și Geshe Michael:

Totul este gol.
Deci, și karma este, de asemenea, goală.
Deci lucrurile nu vin datorită karmei, pentru că karma este goală.

El nu a terminat dezbaterea. Dar este aceeași dezbatere.
Karma este, de asemenea, proiecția noastră și ne determină să ne proiectăm ca și cum am avea liberă alegere. Deci există libera alegere, care este o proiecție.
Aici limbajul este semantic, deoarece spune „liber” spre deosebire de „îmi este impus”. Avem libera alegere care ni s-a impus. Iar când această karma se va termina, va fi lipsa liberei alegere care ne este impusă. Acesta este liber și ni se impune.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 8 – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 8

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Definiții și lucrurile pe care le definesc

Lecția 8 vorbește despre „definiții” și despre lucrurile pe care le definesc.

Tsen tsun

Cum se spune la definiție?

Tsennyi

Tsen, este prima silabă a lui Tsennyi și Tsun, este prima silabă a lui

Tsunja

Tsunja înseamnă un lucru definit prin definiție.

Se pare că nu totul poate fi o definiție și că există anumite reguli pe care  trebuie să le îndeplinească o definiție, pentru ca ea să fie corectă. Trebuie să existe trei calități, care trebuie să fie îndeplinite în definiție.

 

Lucruri materiale și lucruri conceptuale

Înainte de a ajunge la asta, trebuie să vă explic două noțiuni. Prima este:

Dze yu

Și a doua este:

Tak yu

Dze yu și Tak yu sunt două noțiuni foarte importante, asupra cărora școlile budiste au idei diferite.

Dze – material.
Yu – a fi existent.

Deci, Dze yu este ceva care este material, și Tak yu este ceva este nominal, ceva care este conceptualizat, un concept.

Din nou, Dze yu este ceva care există de fapt – desigur că școala Prasangika va intra în dispută cu asta, dar suntem în școala de logică – a Sutriștilor – așa că Dze yu este ceva care există de fapt, în timp ce Tak yu este un concept sau un nume pe care îl dăm lucrurilor.

Conform școlii de logică, lucrurile care au o existență materială pot fi percepute fără a le construi mai întâi din diferitele lor părți și apoi a conceptualiza întregul.

Exemplu de Dze yu – obiectele simțurilor

De exemplu, obiectele celor cinci simțuri, cum ar fi culorile și formele, sau mintea însăși, percepții simple. Acesta sunt Dze yu.
Desigur, că Madhyamika  nu va fi de acord cu acest lucru, dar rămânem în școala de logică pentru moment.

Deci, școala de logică spune că lucruri precum culorile, sunetele sau lucrurile pe care le percepem prin cele cinci simțuri, acestea sunt Dze yu. Acestea sunt lucruri reale. Inclusiv mintea însăși, care este conștientă de aceste lucruri și există cu adevărat.

Un exemplu de Tak yu – concepte și nume

Tak yu este orice lucru la care mai întâi ne uităm la diferitele părțile ale sale și apoi să le punem împreună și îi dăm un nume.

Școala de logică ar spune că pentru a percepe lucrurile care au existență nominală trebuie mai întâi să percepem diferitele părți și apoi să le punem împreună.

Am vorbit mai devreme de conștiința și de curentul de conștiință. Deci, ce este curentul de conștiință? Va fi Tak yu; luăm momentele de conștiință, le punem împreună, și avem un curent de conștiință și asta va fi un concept. Va fi Tak yu. Spre deosebire de momentele de conștiință, care sunt Dze yu, în această școală.

Un alt exemplu de Tak yu este mașina. Ce este o mașină? Este un cumul  de piese: roți, ușă, capotă, motor, volan, și așa mai departe. Le adunăm pe toate împreună și dăm un nume „mașină”.

Omul, este Tak yu, este un concept. Luăm un grup de părți: mâini, picioare și așa mai departe, și îi dăm un nume – om și apoi va fi Tak yu.

De exemplu, cum o percep pe Livia? Mă uit la trupul Liviei care stă în fața mea, care după această școală de gândire il percep direct, și este Dze yu, este ceva material, real, pentru că o percep cu simțul văzului chiar acum; Eu, trag concluzia datorită comportamentul ei că are minte; leg corpul și mintea, pe care nu le percep direct cu simțurile mele, dar ajung la concluzia că are o minte, din comportamentul ei, și împreună spun: „Aceasta este Livia”. Deci, Livia va fi tak yu, va fi un concept, va fi ceva care există prin conceptualizare.

Deci, ceva ce există prin intermediul unui concept pe care l-am pus pe o colecție de părți, dintre care cel puțin una, conform acestei școli, ar fi Dze yu, este ceva ce există.

Întrebare: Când văd corpul unei persoane, mă refer la el ca Dze yu?

Răspuns: Conform acestei școli, corpul unei persoane va fi Dze yu, deoarece este perceput de simțurile mele. Școala spune: lucru perceput de cele cinci simțuri, este perceput direct, el există acolo, și nu trebuie să conceptualizez.
Dacă vreau să trec dincolo de corp, dacă vreau să văd că nu există numai un corp, ci că există o persoană acolo, atunci îmi spun: „Bine, ea scrie, uneori este mulțumită, uneori nu, asta înseamnă ca are minte. Deci există un corp, există o minte, bineînțeles, ea este o ființă umană. Atunci  ființa umană va fi Tak yu. Ființa umană va fi un concept, o idee generală.

Școala Prasangika va spune că și corpul este un concept, dar acum nu trebuie să spunem asta.

Trei calități care trebuie să fie prezente pentru ca ceva să fie o definiție.

Dze yu chusum tsangwa

Sum – trei,
Chu – calitate sau lucru,
Tsangwa – complet.

Dze yu chusum tsangwa înseamnă trei calități care trebuie să fie prezente pentru ca ceva să fie o definiție.

Acum vom numi care sunt aceste trei calități.

1. În general vorbind, este o definiție.

Chir tsennyi yinpa

Cuvântul Chir l-am văzut în dezbatere. El înseamnă „Pentru că…” Când dăm argumentul 3 din silogism, spunem: „Pentru că...” . În tibetană,

acest cuvânt va veni la sfârșit. Noi spunem la început „Pentru că este albastru”, „Pentru că este roșu”. Yin pa e chir – pentru că este.

Yin pa e Chir

Cuvântul Chir din prima frază, are o ortografie diferită și are un alt înțeles.
Chir înseamnă în general.
Tsennyi – definiție,
Yinpa – este.

Yin

Când spunem Yinpe chir, cuvântul Yinpa înseamnă a fi.

Deci, prima proprietate a unei definiții este ca, în general, ar trebui să sune ca o definiție. Sau în general vorbind, este o definiție.

Exemplu:

Un exemplu de definiție ar fi definiția focului. Cum definim focul? „Ceva care este fierbinte și arde”. Sună ca o definiție. Asta ar spune tibetanii.

Dar încă nu este suficient. Chiar dacă în general sună ca o definiție, tot nu este o definiție corectă.

2. Definiția ar trebui să se aplice perfect exemplului clasic

 Rang gi tsen shyi tengdu druppa

Tsenshyi – exemplu clasic, sau reprezentativ, sau un exemplu important sau ceva care ne ajută să definim.
Tengdu – deasupra,
Drupa – există.

Rang gi tsen shyi tengdu druppa înseamnă definiția pe care o dăm, ar trebui să se aplice unui fel de exemplu clasic, unui caz reprezentativ.

Exemplu – lucrul care funcționează

Dacă vă mai amintiți am dat definiția lui Ngupo – lucrul care funcționează.  Ce este un lucrul care funcționează? Este ceva care face ceva.
Deci ar trebui să se aplice unui exemplu clasic. Exemplul clasic este ulciorul de apă. Ce face ulciorul de apă ? El ține apa.

Definițiile sunt foarte importante pentru că ele definesc lucrurile care există în lumea noastră.

3. Definiția definește doar ceea ce ar trebui să definească și nimic altceva

Shen gyi tsennyi mayinpa

 Shen – alt lucru,
Gyi– al,
Tsennyi– definiție,
Mayinpa – nu este.

Adică, nu poate fi o definiție pentru orice altceva. Ea trebuie să fie precisă și să se aplice numai la lucrul definit.

Deci,

    • Definiția ar trebui, în general, să sune ca o definiție,
    • Ar trebui să se aplice exemplelor tipice, și
    • Ea nu definește altceva, adică este precisă.

Dacă vreau o definiție a lucrurilor care funcționează, atunci definiția nu va permite să mă strecor în lucruri care nu funcționează. Definiția trebuie să definească exact ceea ce ar trebui să definească, și nimic mai mult.

Deci, acestea sunt cele trei calități care trebuie să fie prezente pentru ca ceva să fie o definiție.

Trei calități conceptuale ale lucrului definit

Acum vom vorbi despre trei calități ale lui Tsunja – lucrul definit, lucrul pe care căutăm să îl definim.

1. În mod general, lucrul definit ar trebui să fie ceva care poate fi definit. Ce înseamnă asta? Că el trebuie să fie existent.

2. Ar trebui să se aplice unui exemplu tipic, unei funcții tipice. Cuvintele „lucru care funcționează” ar trebui să se aplice unui ulcior de apă.

3. Lucrul definit nu mai trebuie definit prin nicio altă definiție. Cu alte cuvinte, nu permitem două definiții pentru același lucru.

Trebuie să existe o corespondență unu-la-unu între definiții și lucrurile pe care le definesc

    • Definiția ar trebui să definească exact ceea ce ar trebui să definească și nimic mai mult.
    • Și pe de altă parte, lucrul care este definit, să nu mai aibă și o altă definiție.

Proprietățile materiale și proprietățile conceptuale ale unei definiții

În definiția unei definiții bune (mai sus), aceste trei calități sunt numite cele trei calități materiale. În definiția a ceva de definit, ele sunt numite cele trei calități conceptuale.

Motivul pentru aceasta poate fi că lucrul pe care îl definim, de exemplu, „foc”, este un lucru conceptual, în timp ce definiția, „fierbinte și arde” este mai mult un lucru material tangibil.

Lucrul pe care îl alegem, ca exemplu clasic ar trebui să combine calitățile atât ale definiției, cât și ale lucrului definit într-un singur obiect. De exemplu, un ulcior de apă ar trebui să fie atât un lucru care funcționează (lucru definit), cât și un lucru care îndeplinește o funcție (definiția).

Ken Rinpoche spunea: „Nu este clar de ce”. Dar aceasta este obiceiul în literatură. Faptul că vi le dăm este să vă permită să citiți literatură avansată, într-o zi în viitor.

Exemple reprezentative

 Am vorbit despre exemple clasice, reprezentative. Aceste exemple ar trebui să fie ceea ce se numește:

Shitun

Shintun înseamnă că există o bază armonică.

În mod normal, exemplul ar trebui să fie Shitun, adică ar trebui să existe un numitor comun între calitățile definiției și lucrul definit. Cele trei calități materiale și cele trei calități conceptuale ar trebui să se aplice exemplului.

Exemplu: Definiția percepției directe valide

Sardu miluway shepa gang shik tokdrel matrulway shepa

Aceasta este o definiția lui Tsema – percepția validă.

Vom trece peste definiție și vom face legătura cu ceea ce am spus înainte. Avem aici un exemplu de definiție importantă.

Sardu – proaspăt,
Miluway – infailibil,
Shepa – starea minții,
Tok – concept,
Tokdrel – liber de concept, lipsit de conceptualizare,
Matrulway – infailibil, fără greșeală,
Gang shik  – și A și B.

Definiția percepției directe valide este o stare a minții proaspătă, infailibilă, care este lipsită de conceptualizare și fără greșeală.

Vă voi explica ce înseamnă. Să începem de la sfârșit.

    • Matrulway, este o stare a minții infailibile, care nu greșește, adică nu este sub influența drogurilor, alcoolului, geloziei sau uri. Este starea minții normale, a unui om normal.
    • Tokdrel înseamnă că atunci când vorbim despre o percepție validă, nu trecem printr-un proces de conceptualizare. În această școală, percepția validă nu este că eu am făcut Tak yu. Adică spunem: „O, aici este un corp, trebuie să aibă minte, trebuie să fie o ființă umană …” Nu, nu, nu. Pentru ca ea să fie o percepție validă, ea nu trece printr-un proces de conceptualizare.
    • Sardu miluway shepa este o percepție proaspătă și infailibilă. Ce înseamnă proaspătă? Spre deosebire de ceva ce vine din memorie. În această școală, ceea ce vine din memorie nu este considerat o percepție validă.
    • Aceasta nu este o simplă definiție a unei percepții valide pentru că nu am permis conceptualizarea aici. Deci, aceasta este o percepție validă directă.

Deci, definiția percepției directe valide este percepția proaspătă, infailibilă, care nu conceptualizează, într-o stare a minții care nu greșește.

Definițiile exacte ajută la obținerea unei înțelegeri exacte

De ce trebuie să trecem peste toate aceste definiții și noțiuni?

Pentru ce avem nevoie de definiții? Pentru că vrem să ajungem la o înțelegere exactă a vacuității, a iluminării, a lui Buddha, a Nirvanei.

1. O definiție bună elimină concepțiile greșite

Scopul acestor definiții este să elimine ideile greșite despre lucrul definit. Acești termeni se adresează percepțiilor greșite comune despre lucrul definit.

Loktok selwa

Selwa – a elimina,
Lok – nu este corect.

Loktok selwa înseamnă că nu permite idei greșite despre ceea ce este percepția directă validă.

De exemplu, în definiția de mai sus a unei „percepții valide directe:”

  • Termenul „nu greșește” elimină ideea greșită că „percepțiile directe sunt întotdeauna corecte” (unii oameni au considerat orice percepție directă ca fiind corectă chiar dacă a fost distorsionată).
  • Termenul „liber de conceptualizare” elimină, de asemenea, ideea greșită că „percepțiile cu conceptualizare ar putea fi directe”.

Am dat exemplul Nirvanei. Și am spus că în școlile inferioare, când cineva ajunge la Nirvana, totul încetează: mintea încetează, corpul încetează. O definiție bună a Nirvanei nu va permite să se ajungă la asemenea concluzii.

În cursul 2, am dat definiția Nirvanei – „Încetarea rezultată în urma analizei individuale, și care constă în eliminarea completă a tuturor obstacolelor afecțiunilor mentale, fără excepție”.

Fiecare detaliu al definiției are scopul să nu permită o înțelegere greșită. Să definească exact ce este Nirvana.

Sau, când vorbim despre vacuitate, vrem să infirmăm ideea pe care o au oamenii despre vacuitate, adică să-și golească capul de gânduri. Când vorbim de vacuitatea, vorbim despre lipsa existenței de sine a lucrurilor.

2. O definiție bună va exclude lucruri care sunt diferite de lucrul definit.

O altă calitate pe care trebuie să o aibă definiția, este să excludă lucruri care sunt diferite de lucrul definit.

Rik mitun selwa

Mitun – diferit,
Rik – tip,
Selwa – a elimina.

Deci, definiția bună elimină lucrurile care sunt diferite de lucrul definit.

De exemplu, în cazul definiției pe care am dat-o percepții valide directe, nu permite percepții care sunt deductive, Jepak tsema, nu permite percepții care nu sunt valide, în general lucruri care nu ar trebui să fie în definiție. Definiția trebuie să fie precisă.

Exemplu: percepție directă validă

Când spunem că percepția este proaspătă și infailibilă:

    • Am eliminat lucrurile care veneau din memorie, pentru că acum este o percepție directă validă.
    • Am eliminat stările minții care sunt greșite, care sunt sub influența alcoolului și așa mai departe.
    • Am eliminat Jepak tsema care este legată de gândire și conceptualizare. Ea nu este permisă aici, pentru că este Ngunsum tsema, percepție directă validă.

Deci, toate părțile acestei definiții ne dau înțelegerea exactă a percepției directe valide.

Nu toate școlile budismului definesc percepția validă în acest fel. Dar în școala de logică aceasta este definiția exactă a percepției directe valide.

Întrebare: De ce este important să „nu trecem prin procesul de conceptualizare”?

Răspuns: Pentru că vrem să definim o percepție directă validă. Definiția pe care am dat-o aici este a percepției directe valide. Dacă nu scriem în definiție că nu există un proces de conceptualizare, atunci această definiție se va aplica și unei percepții valide care nu este directă, care, de exemplu, se realizează prin deducție. Și nu vrem asta.

Ceea ce dorim aici nu este doar să învățăm definiția unei percepții directe valide în momentul de față, ci să înțelegem nevoia de precizie în definiții. Ar trebui să definească exact ceea ce spun și să nu permită lucruri care sunt în afara definiției.
De exemplu, în cursul 2, într-una dintre lecții, există definiția lungă a bodhicittei. Fiecare detaliu al ei este: să includă tot ce ar trebui inclus și să nu includă tot ce nu ar trebui inclus. Și să nu permită idei greșite despre ce este bodhicitta.

Deci, uneori, aceste definiții devin foarte complexe și lungi și spunem  „dar de ce trebuie să ne complicăm atât? Fiecare detaliu are un scop anume. În dezbateri trebuie să fim preciși când definim, astfel încât să nu permitem un argument greșit”.

Întrebare: Când intră spermatozoizii în ovul, momentele de tranziție? Nu înțeleg când intră.

Răspuns: Când am desenat spermatozoizii și ovulul și așa mai departe, acest lucru nu aparține școlii Sutriștilor. Ea nu neagă că lucrurile au început. Ea vorbește despre cauze și efecte și despre început-mijloc-sfârșit. Ceea ce v-am spus este punctul de vedere al școlii Madhyamika Prasangika asupra vacuității, concepția lui Arya Nagarjuna despre vacuitate, iar el nu aparține de această școală. Aceasta este explicația ultimă de care avem nevoie.

Această școală de gândire nu ne poate elibera de samsara, dar ne poate ajuta să ne rafinăm suficient logica, astfel încât mai târziu să putem naviga cu ajutorul ei. Și acesta este rolul ei.

Când spunem că lucrurile nu încep și nu se termină, nu este unul, nu sunt multe, nu ține de această școală de logică. Această școală vorbește despre Dze yu, lucrurile pe care le percep cu ajutorul celor cinci simțuri, școala le acceptă ca fiind existente. Vedem un corp acolo, așa că corpul există pentru ea. Fapt care pentru școala Parasangika Madhyamika nu este corect.

De aceea, Dze yu și Tak yu sunt importanți pentru această școală. În cursul 15 vom intra mai profund în ea.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

 

Lecția 7c – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7c

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Cum se desfășoară dezbaterea?

Vom dezbate acum ce am învățat în lecția anterioară și vom vedea cât de bine ați înțeles.

Atacantul: Nu există diferite tipuri de contradicții.

Apărătorul: Chi chir – de ce spui asta?

Atacantul: Eu am vrut să-mi spună Tak madrup.
Acum trebuie dat un argument. Putem schimba propoziția și să o facem să fie argument.

Pentru că nu există diferite tipuri de contradicții.

Putem începe așa, pentru că vreau să-l fac pe adversar să spună „nu este adevărat”.
Am voie să sar peste subiect. Îi dau un argument și adversarul va decide dacă el este corect sau nu.
Nu vom întreba „care este subiectul?”, pentru că o astfel de întrebare nu există în lexicul dezbaterii. Putem spune doar „argumentul este greșit” sau, dacă nu i-am dat un argument, el va spune „de ce spui asta? Argumentează-mi.
Deci voi spune: Pentru că nu există diferite tipuri de contradicții.

Apărătorul: Tak madrup, nu este corect.

Atacantul: Deci vrei să-mi spui că există diferite tipuri de contradicții?

Apărătorul: Du.

Atacantul: Cred că nu poți să-mi spui care sunt diferitele tipuri de contradicții.

Apărătorul: Tak madrup.

Atacantul: Ah, deci poți să-mi spui diferitele tipuri de contradicții?

Apărătorul: Du.

Atacantul: Sho! te rog, dă-mi diferitele tipuri de contradicții.

Apărătorul: Contradicții care se exclud reciproc și contradicții diametral opuse.

Atacantul: Îmi spui că acestea sunt cele două contradicții?

Apărătorul: Da, astea sunt.

Deci, acesta este o modalitate de a repeta ceea ce am învățat la lecție. Începem cu negația, începem cu provocarea. Începem dezbaterea, cu provocarea. „Nu poți să-mi spui” sau „Nu există tipuri diferite”. Cu toate că noi știm că există, pornim de la „Nu”. Așa că el spune: „De ce spui asta?” sau „Nu este corect”.

Greșelile ajută adversarul

În curtea de dezbateri toți vorbesc împreună, lumea din jurul nostru țipă și dansează și trebuie să ne concentrăm pe adversar pentru a dezbate.
Este foarte important să dezvoltăm această concentrare și această abilitate și  sa ne ajutăm partenerul să-și dezvolte concentrarea. Cum? Încurcându-l. În dezbatere vrem uneori să câștigăm timp, așa că îl încurcăm, dar, numai dacă motivația noastră este plină de compasiune, și vrem să-l ajutăm să-și dezvolte concentrarea. Acestea subt tacticile în dezbatere. Putem face greșeli.

Reacții diferite în dezbatere

 Există mai multe reacții decât cele spuse de noi.

    • De exemplu, dacă nu ați auzit bine ceea ce a spus, îi spuneți „Nu am auzit, poți să repeți?” Poate că ați auzit, dar aveți nevoie de ceva timp pentru a vă gândi la următorul răspuns. Deci tibetanii spun „Ah?”, „Ah?”, sau Acestea două sunt pentru: „Poți să mai spui o dată?” sau „Ce-mi spui acolo?”
    • Sho ați auzit deja.
    • Dacă adversarul trebuie să dea răspunsul și stă și se gândește, puteți să-i spuneți: Doooooooochir! Adică „Haide, spune-mi ceva (da-mi deja un răspuns!) Este o modalitate de a-i stimula. Doooo este „Hai odată”.
    • altă reacție este Ngooooooootsa!, adică „Să-ți fie rușine” sau „Ar trebui să-ți fie rușine (de acest răspuns)! Și îi dăm o palmă în cap.

Ngotsa: Să-ți fie rușine, „cum de ai dat un argument greșit”.

Alte reacții:

  • Uneori, dacă se opresc, putem spune „Spune ceva!” (nu mai sta). Tibetanii spun

  • altă reacție pe care am întâlnit-o deja este Kordhi korsum

 

De exemplu, dacă îi spun adversarului:

Să considerăm sunetul,
Sunetul este un lucru schimbător,
Pentru că a fost produs.

Și nu este de acord cu mine. Așa că acum, să presupunem că îl fac să fie de acord că sunetul este un lucru schimbător. Și să spunem că este de acord cu mine că orice lucru care se schimbă trebuie să fie un lucru produs; Să zicem că și el a fost de acord cu mine în privința asta.

 Și acum îi spun:

Sunetul este un lucru schimbător?
Da.
Bine. Tot ce se schimbă este un lucru produs?
Da.
Deci sunetul este un lucru produs?
Spune: Nu.

Deci aici, nu mai am nimic de făcut. Dacă refuză să accepte că sunetul este un lucru schimbător. Trebuie să fie nebun! Aceasta este Kordhi kor sum

Cu alte cuvinte: „Nu dezbat cu un nebun”. Am ajuns în impas.
Deci logica nu mai merge.

 

*******

 

Structura formală a logicii budiste

Argument general și argument corect

Am vorbit mai înainte de Tak yangdak.

Tak – argument,
Yangdak – corect.
Tak yangdak – un argument corect.

Am spus că argumentul poate fi orice. Orice dă ceva ca argument este un argument.

Ce este un argument corect? Asta e altă poveste, el trebuie să îndeplinească trei condiții.

Trei tipuri de argumente corecte

Dacă vă mai amintiți am vorbit în lecțiile anterioare de cele trei tipuri de argumente:

1. Argumentul care implică un rezultat,
2. Argumentul care implică o natură,
3. Argumentul care implică o absență.

Un argument corect pentru a demonstra o absență

Există un tip specific de argumente corecte, pe care le dăm lucrurilor care sunt Mamikpay, adică care nu sunt percepute, lucruri pe care nu le putem percepe.

Așa că acum vom spune câteva cuvinte despre argumentele legate de absență.

Mamikpay tak yangdak

Mamikpa – absența a ceva.
Mikpa înseamnă ceva ce percepem și Mamikpa înseamnă absență, lipsă.

Deci, Mamikpay tak yangdak înseamnă argument corect care implică o absență.

Acestea sunt, de fapt, cele mai importante argumente pentru noi, pentru că vrem să demonstrăm vacuitatea, iar vacuitatea este o absență. Deci, Mamikpa este ceva pe care nu-l pot percepe, ceva care nu poate fi perceput.

Două tipuri de lucruri care nu sunt percepute

 1. Lucruri pe care în prezent nu le putem percepe

Minangwa mamikpay tak yangdak

Mamikpay tak yangdak înseamnă un argument corect pentru ceva care nu poate fi perceput.
Mi – nu,
Nangwa – perceput.
Minangwa – imperceptibil, ascuns.

Aici vorbim despre cum să dăm un argument corect pentru a demonstra absența a ceva ce este greu de perceput de celălalt. Este ceva imperceptibil pentru adversar.

Și mai exact vorbim despre vacuitate, despre lucruri pe care nu le știm despre iluminare, lucruri pe care nu știm despre Buddha, lucruri care sunt greu de înțeles, pentru că nu le putem percepe direct.

Exemplu

Deci, să începem cu un silogism logic:

1. Să considerăm persoana care stă în fața mea la coadă la casă dintr-un supermarket.
2. El nu este Buddha.
3. Pentru că nu văd în el un Buddha.

Așadar, vine cineva și dă un argument care implică o absență. Argumentul „Pentru că nu văd în el un Buddha”, este corect?
Asta înseamnă că nu este Buddha? Nu, Nu demonstrează nimic.

În special, trebuie să învățăm cum să dăm argumente care implică lucruri pe care nu le putem percepe și mai ales cum argumentăm absența lucrurilor pe care nu le putem percepe.

De exemplu, „El nu este un Buddha pentru că nu văd în el un Buddha”. Demonstrează asta că nu este Buddha?

Aceasta este cea mai mare greșeală logică pe care o facem cu toții. „Dacă nu văd, atunci nu există”.

Și unul dintre cele mai importante motive pentru care am început să studiem acest curs, motivul de a trece prin toate aceste definiții și reguli și așa mai departe, este să înțelegem că ceea ce nu vedem ,nu înseamnă că nu există.
Să vedem cât de puțin știm cu adevărat despre ceilalți.

Eu nu știu cine sunt ei cu adevărat. Nu am de unde să știu cine sunt ei până când eu însumi nu voi deveni un Buddha sau nu voi fi aproape de starea lui Buddha.

Nu pot să le citesc gândurile, nu știu de ce au stat în fața mea la coadă sau s-au băgat în fața mea la coadă – nu știu. Poate ei sunt Buddha care s-au băgat în fața mea la coadă pentru a-mi dezvolta răbdarea, sau pentru a mă împiedica să ies pe stradă, unde o mașină în care se afla o bombă va exploda în curând.

Nu știu cine sunt ei. Cu cât practicăm mai mult logica cu toate regulile, și veți ajunge la discuții pentru a demonstra absența a ceva, veți spune deodată: „Nu am de unde să știu asta”.

Și dacă ne uităm atent, multe dintre deciziile pe care le luăm se bazează pe presupunerile și judecățile  pe care le facem despre alți oameni, de care n-avem habar cine sunt.

Și apoi acumulăm karma negativă, gândindu-ne și tratându-i pe ceilalți rău, pe baza percepțiilor noastre care nu sunt valide.

Deci, acesta este unul dintre motivele principale pentru a învăța aceste lucruri.

Acesta a fost primul tip de mamikpay tak yangdak, adică argumente corecte ce implică lucruri pe care adversarul nostru nu le poate percepe.

2. Argumentul corect pentru a demonstra absența a ceva pe care cealaltă persoană îl poate percepe

Nangrung mamikpay tak yangdak

Tak yangdak – argument corect,
Mamikpay este ceva ce nu poate fi perceput
Nangrung – aparent.
Deci, argumentul corect pentru a demonstra absența a ceva pe care cealaltă persoană îl poate percepe.

Adică, aici vrem să demonstrăm absența a ceva, pe care în principiu suntem capabili să-l percepem, dar vrem să arătăm că a dispărut.

Exemplul 1: Mașina deasupra capacului pixului

Să privim la capacul acestui pix.
Nu există nicio mașină Mazda deasupra
Pentru că nu este nicio mașină aici.

Așadar, vrem să demonstrăm absența, a ceva care nu există, dar pe care l-am putea percepe, dacă ar fi existat. Știm cum arată o mașină, așa că ne uităm: este acolo o mașină sau nu.

Exemplul 2: Fumul de pe suprafața oceanului într-o noapte întunecată

Exemplul clasic pe care îl dau în literatura budistă, legat de Nangrung Mamikpay Tak Yangdak, este „Să ne uităm la suprafața oceanului noaptea”.

Să considerăm suprafața unui ocean într-o noapte întunecată.
Nu este fum,
Pentru că acolo nu este foc.

„Nu este fum pentru că nu este foc ”. Deci, cum am argumentat că nu este fum acolo? Cum arăt că ceva a dispărut? Cum demonstrez că nu există nimic?

Mă folosesc de argumentul lui și îi spun: „Pentru ca să fie fum, trebuie să fie foc. Dar nu este foc în ocean, nu este foc în apă”. Mă folosesc de argument pentru a demonstra ceva ce nu pot percepe, care este absent.

Exemplul 3: Ienuperii de pe un versant de munte stâncos

Un alt exemplu, din nou din literatura tibetană.

Să considerăm un versant de munte stâncos.
Nu sunt acolo ienuperi,
Pentru că acolo nu există vegetație.

Afirmația dată este de fapt argumentul. Pentru ca să fie ienuperi, ar trebui să existe vegetație. Ienuperii sunt un caz special de vegetație, așa că dacă acolo nu există vegetație, cu siguranță nu există nici ienuperi acolo.

Deci, atât focul și fumul, cât și ienuperii, sunt lucruri care ar putea fi percepute dacă ar fi acolo.

În aceste cazuri, lucrurile folosite ca argument (foc sau vegetație) sunt, în mod normal, cauza calității de dovedit (fum sau ienupăr), așa că demonstrăm absența rezultatului prin demonstrarea absenței cauzei lui. Fără foc, nu poate exista fum; și fără nici un fel de vegetație, nu pot exista ienuperi. Fumul și ienupărul sunt ușor perceptibili de oamenii normali.

Deci, diferența dintre ele este.

    • Nangrung mamikpay tak yangdak, este ceva care ar fi putut fi perceput, dar lipsește acum.
    • Și mai interesant, este desigur, Minangwa mamikpay tak yangdak, este atunci când lucrul care lipsește nici măcar nu știm cum să-l percepem, ne este greu să-l percepem. Și aici este pericolul, să luăm decizii cu privire la aceste lucruri, pe care de fapt nu le știm.

 

Practica dezbaterii budiste

Alegeți-vă partenerul și timp de 10 minute dezbateți un subiect de pe lista de mai jos, și apoi vă schimbați rolurile. Atacatul alege o dezbatere de pe listă.
În fiecare caz, răspundeți la următoarele întrebări (cât de multe puteți în 10 minute): Care este subiectul? Care este afirmația? Care este argumentul? Care sunt răspunsurile posibile? Care este răspunsul corect? Dacă mai rămâne timp treceți la o altă dezbatere.

I.     1. Să considerăm ulciorul de apă.
2. El este un lucru neschimbător,
3. Pentru că există.

II.    1. Să considerăm ulciorul de apă.
2. El este un lucru schimbător,
3. Pentru că este ceva care există doar pentru o clipă.

III.   1. Să considerăm ulciorul de apă.
2. El există,
3. Pentru că este perceput de o percepție validă.

IV.   1. Să considerăm vacuitatea.
2. Ea este un lucru care funcționează,
3. Pentru că este un lucru existent.

V.     1. Să considerăm vacuitatea.
2. Ea nu este un lucru care funcționează,
3. Pentru că este un lucru existent.

VI.   1. Să considerăm vacuitatea.
2. Ea nu este un lucru care funcționează,
3. Pentru că este un lucru care nu există.

VII.    1. Să considerăm ulciorul de apă.
2. El este ceva ce poate fi cunoscut,
3. Pentru că el există

VIII.  1. Mă consider pe mine,
2. Sunt un lucru care există,
3. Pentru că sunt gol.

 

https://www.youtube.com/watch?v=eZVqER2XFOQ

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Lecția 7b – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Relații

Dacă până acum am vorbit despre contradicții, vom vorbi în continuare despre relații.

Două tipuri de relații

Există două tipuri de relații.

1. Relația de identitate

Dakchik gi drelwa

Dak        – sine, eu,
Chik       – unul,
Drelwa – relație.

Dakchik gi drelwa este relația de a fi același lucru, sau a fi un lucru înseamnă a fi automat celălalt lucru. Adică este o relație de identitate.

O relație de identitate poate fi unidirecțională sau bidirecțională

Relația poate merge într-o direcție sau în ambele direcții. La ce mă refer?

Exemplul 1: Fiecare Peugeot este o mașină, dar nu invers.

De exemplu, dacă spun că un Peugeot este o mașină, atunci este o relație de identitate, în sensul că dacă ceva este un Peugeot, este automat o mașină.

Deci este o relație de identitate, dar merge doar într-o singură direcție, pentru că nu tot ce este o mașină este o mașină Peugeot. Și asta am avut deja într-un alt context.

Exemplul 2: Orice lucru produs este un lucru schimbător. Și invers este, de asemenea, adevărat.

Un alt exemplu: un lucru schimbător și un lucru produs. Spunem că dacă un lucru se schimbă, este automat un lucru produs. Și invers, orice lucru produs este automat ceva care se schimbă. Deci este o relație de identitate care merge în ambele sensuri. Aceasta înseamnă că de fapt descriem exact același grup: grupul de lucruri schimbătoare este exact același cu grupul de lucruri produse, în timp ce grupul de mașini Peugeot nu este același cu grupul de mașini, dar a fi o mașină Peugeot trebuie să fie o mașină.

 

Trei criterii pentru a verifica dacă există o relație de identitate

Dacă cineva vă oferă două lucruri și susține că există o relație de identitate între ele – trebuie să putem verifica când există într-adevăr o relație de identitate între două lucruri. Pentru asta există trei criterii pentru a verifica dacă există o relație de identitate.

 

a. A fi un lucru înseamnă a fi automat celălalt lucru. Sunt același lucru din punct de vedere material sau ontologic.

Daknyi chikpa

Dak – eu însumi,
Daknyi – esența.
Chikpa – unul.

Daknyi chikpa înseamnă să ai aceeași esență.

Deci primul criteriu, pentru ca noi să avem o legătură de identitate, este Daknyi chikpa. Aceasta înseamnă că cele două lucruri au aceeași identitate, sau aceeași esență.

 

b. Cele două trebuie să fie lucruri separate din punct de vedere conceptual.

Tade

Tade înseamnă separat.

Pentru a avea o relație trebuie să am două lucruri separate.

 

c. Dacă un lucru încetează să mai existe, și celălalt ar trebui să înceteze să mai existe.

Cho de me na kyu me gu

Cho – Dharma sau lucru, sau fenomen.
Cho De – acest lucru,
Me – nu.
Ne – este un cuvânt care desparte părți ale unei propoziții și putem spune că este dacă. În română se pune pe primul loc.
Cho de me na – dacă un lucru nu este sau încetează să mai existe.
Kyu me gu – al doilea lucru trebuie să dispară.

Asta înseamnă că dacă eliminăm un lucru, celălalt lucru trebuie să dispară.

În concluzie, avem trei condiții care examinează dacă o anumită relație este o relație de identitate:

a. Cele două lucruri ar trebui să aibă aceeași esență.
b. Să fie separate.
c. Dacă elimin unul dintre ele, celălalt dispare automat.

Exemplu: o mașină Peugeot și o mașină în general

Exemplul care se dă este „mașina Peugeot” și „mașina”,

    • Mașina Peugeot este o mașină, așa că au aceeași esență, au aceiași identitate,
    • Două lucruri separate: o mașină în general și o mașină Peugeot nu sunt la fel, sunt două lucruri separate.
    • Dacă mașinile încetează să mai existe, automat și toate mașinile Peugeot încetează să mai existe

Dacă l-am eliminat pe primul, acesta este De, automat Kyo, al doilea, a dispărut. Dar nu și invers, da. Deci merge într-o singură direcție, este o relație unidirecțională.

Dacă aplicăm același exercițiu pentru lucruri schimbătoare și lucruri produse vom vedea că există între ele o legătură de identitate, care va merge în ambele sensuri.

    • lucrurile schimbătoare și cele produse au aceiași identitate – sunt lucruri identice
    • Sunt două lucruri separate conceptual,
    • Dacă lucrurile schimbătoare încetează să mai existe, automat cele produse/create încetează să mai existe)

 

Și toate acestea pentru vacuitate

Deci acestea sunt criteriile de verificare. Și poate ni se pare foarte simplu când vorbim despre mașini, dar când vorbim despre lucruri pe care nu le putem percepe direct, cum ar fi vacuitatea, atunci ne este greu să intuim.

Când subiectele sunt lucruri pe care nu le putem percepe în mod direct, atunci este important să ne amintim de aceste definiții și să le aplicăm, astfel încât să putem vedea dacă vacuitatea este una sau alta.

Cineva vă spune: „Vacuitatea este așa și așa”. Va trebui să verificați dacă sunt îndeplinite condițiile relației de identitate.

Dacă cineva spune că vacuitatea este strălucirea minții, atunci trebuie să verificăm dacă sunt îndeplinite trei condiții.
Să vedem dacă sunt îndeplinite trei condiții.

    • Aceste două lucruri sunt separate? Da. Vorbim despre vacuitate și vorbim despre strălucirea din minte. Deci a doua condiție este îndeplinită.
    • Sunt la fel? Au aceași esență? Nu. Pentru că vacuitatea este absența, iar o strălucire din minte este ceva pozitiv, este un fenomen.

Deci, am terminat. Nu putem spune că este la fel. Este foarte important să eliminăm concepțiile greșite, despre, ce este vacuitatea, de exemplu. Acest test, care pare banal și de la sine înțeles atunci când vorbim despre mașini, este de mare ajutor atunci când vrem să înlăturăm concepțiile greșite despre vacuitate.

 

2. Relația cauză – efect

Dejung gi Drelwa

Drelwa – relație,
Jung – vine din.

Vă amintiți de cele patru adevăruri ale lui Buddha? Al doilea adevăr este adevărul sursei suferinței, în tibetană se spune Kunjung Gi Denpa.

 Același Jung îl regăsim și în Kunjung, adică de unde vine suferința.

Dejung Gi Drelwa înseamnă relație dintre cauză și efect. Adică, este o relație între un lucru și lucrul care vine din el.

Trebuie să fim atenți la faptul că tibetani merg înapoi și spun: „Lucrul și lucrul care vine din el”. Și nu spun: „Lucru care va veni din el”. Chiar dacă are sens, putem spune că este același lucru. Și de ce ei nu spun așa? Pentru că lucrul care va veni nu este încă aici, nu există încă și pentru a exista o relație avem nevoie de ambele lucruri pentru a exista.

Putem spune că mai există și o altă problemă, pentru că lucrul din care vine alt lucru nici el nu există. De fapt, problema nu a fost ocolită, dar asta fac ei, în această școală de logică. Și întotdeauna când vorbim despre relația dintre cauză și efect, trebuie să vorbim despre timp, deoarece, cauza și efectul nu pot exista în același timp.

Exemplu: relația dintre un lucru și lucrul din momentul următor

Exemplul care ni se dă este:

Ngupoy chi lok su jungwa

Ngupo – lucru care funcționează,
Chi – după sau ulterior.
Acesta este unul dintre semnificațiile lui Chi, are mai multe semnificații.
Chi lok su jungwa – lucrul care urmează,

Ngupö Chi lok Su Jungwa înseamnă un lucru care funcționează, așa cum va exista în clipa următoare.

Pixul în acest moment, are o relație Dejung gi drelwa cu pixul din momentul următor. Dar nu pot spune că pixul din clipa următoare are o relație Dejung gi drelwa cu pixul din acest moment – este o relație unidirecțională, deoarece pixul din acest moment nu vine din pixul din momentul următor.

Ambele lucruri trebuie să existe pentru a exista o relație între ele. Noi nu putem vorbi cu adevărat despre relația dintre pixul din acest moment și pixul din momentul următor, pentru că pixul din clipa următoare nu există încă, și cu toate aceste școala de logică vorbește despre asta.

Ea este de acord să-l pună în cealaltă parte a relației, și nu pe prima parte a relației. Așa că ei spun: „Pixul, are legătura doar cu pixul din clipa următoare”. Dar nu vor vorbi despre pixul din clipa următoare și despre relația lui cu pixul din acest moment, pentru că el nu există încă.

Deci, spunem: cauza pixului din acest moment, este momentul anterior al acestui pix. Aceasta este cauza materială a pixului. Aceasta nu este singura dificultate cu această școală de logică, dar așa o definesc ei.

Întrebare: Curentul de conștiință versus conștiință, de ce categorie aparține?

Răspuns: Am spus că sunt lucruri care există și care nu se schimbă, și cele care nu se schimbă ,nici ele nu au fost create. Pentru că tot ceea ce este creat/produs este schimbător.

Putem spune că, conștiința este un lucru existent care nu a fost creat?
Este conștiința schimbătoare? Da.

Deci am terminat, așa că ea nu poate fi ceva care nu a fost creat. Deci ea a fost creată. Din ce a fost creată? Acest moment al conștiinței este creat din momentul anterior al conștiinței.

Următoarea întrebare este curentul de conștiință. Fluxul de conștiință este o colecție de momente de conștiință pe linia timpului. Aceasta este conștiința Gabrielei, de exemplu, de când era copilă și până astăzi. Și poate chiar înainte de a fi copil, înainte de a fi numită Gabriela, într-o altă încarnare. Acesta este curentul de conștiință.

Dar hai să mai vedem, este un lucru în schimbare? Da, se adaugă ceva tot timpul. Tot timpul fluxul crește cu lucruri noi.

Este curentul de conștiință un lucru fizic? Nu. Este un lucru mental? Curentul de conștiință este un nume, o etichetă, pe care o atașez unei colecții de momente de conștiință.

Deci, ca concept, aparține categoriei nici fizice și nici mentale
Deci se schimbă? Adevărurile sunt în categoria vacuității, a spațiului gol, sunt lucruri care nu se schimbă. Deci, dacă curentul de conștiință ca noțiune/concept, dacă nu se schimbă, atunci nu este creat.

Deci, nici vacuitatea nu a fost creată și nici spațiul gol nu a fost creat.

În această școală lucrurile neschimbătoare sunt: vacuitatea, spațiul gol, adevărurile

 

Dezbaterea trebuie să fie în concordanță cu școala aleasă

O regulă importantă, atunci când dezbatem este de a nu schimba pălăriile. Adică, dacă purtăm pălăria unei anumite școli, atunci dezbaterea va fi în cadrul acelei școli. Pentru că atunci când schimbi pălăriile, atunci nici o dezbatere nu va reuși. Așa că trebuie să rămânem în aceeași școală budistă.

Este adevărat că Buddha ne ajută în fiecare moment să ajungem la iluminare?

Întrebare: Cum vom demonstra că Buddha ne ajută să ajungem la iluminare, că aceasta există?

Să formulăm un silogism.

Atacantul:
1. Să-l considerăm pe Buddha.
2. El nu se odihnește nicio clipă și încearcă să ne aducă la iluminare,
3. Pentru că și-a dezvoltat compasiunea la maximum.

Apărătorul: Nu sunt de acord, Tak Madrup.

Atacantul: Nu se spune că nu sunt de acord, vrei să spui că argumentul nu este corect. Ești de acord cu argumentul pe care l-am dat că Buddha și-a dezvoltat compasiunea la maximum?

Apărătorul: Sunt de acord.

Atacantul: Deci poate vrei să spui că nu ți-am demonstrat asta.
Vrei să-mi spui Kyappa Majung.
Deci, ești de acord cu mine că Buddha și-a dezvoltat compasiunea la maximum, dar asta încă nu dovedește că el încearcă tot timpul să mă ajute să ajung la iluminare.

Adică, susții că Buddha și-a dezvoltat compasiunea la maximum, și nu încearcă neapărat să mă aducă la iluminare. Asta spui?

Apărătorul: Este adevărat. Eu spun că ne lasă treaba în seama noastră, nu ne ajută.

Atacantul: Adică, vrei să spui că Buddha și-a dezvoltat într-adevăr compasiunea la maximum, dar nu se străduiește tot timpul să mă aducă la iluminare.

Ok, asta înseamnă ar putea exista momente în care m-a uitat cu totul, sau nu-i pasă, că sufăr în samsara. Adică, sunt momente când mă vede  suferind în samsara și spune: „Suferă”. Adică, există Buddha, care și-a dezvoltat compasiunea la nivel maxim, extraordinar și sunt momente în care este indiferent față de suferința mea.

Apărătorul: Corect. Uneori sufăr.

Atacantul: Uneori suferi și Buddha, care are compasiune supremă, ceea ce este imposibil mai mult decât atât, mă vede suferind și nu mă ajută.

Apărătorul: Da. Continui să sufăr.

Atacantul: Asta înseamnă că poate exista situația în care cineva are compasiune maximă și nu este desăvârșită, lipsește ceva. Are momente în care nu are compasiune pentru mine. Ești de acord cu ce am spus?

1. Să-l considerăm pe Buddha,
2. El și-a dezvoltat compasiunea la nivel maxim, dar acest nivel nu este perfect
3. Pentru că are momente în care nu îi este milă de mine.

Apărătorul: Sunt de acord că Buddha are o compasiune perfectă

Atacantul: Stai, maximă sau desăvârșită?

Apărătorul: Maximă.

Dar nu mi-ai dovedit că, compasiunea maximă ne ajută întotdeauna, în orice clipă.

Atacantul: Asta înseamnă că nu este perfect. Adică, are compasiune maximă, dar nu este perfect. Pentru că, dacă ar fi fost perfect, ar fi avut compasiune pentru mine tot timpul și ar căutat constant să mă ajute.
Asta spui?

Apărătorul: Nu, pentru că s-ar putea să aibă compasiune maximă – și este și compasiunea ca eu voi suferi .Este, de asemenea, o formă de compasiune.

Atacantul: Adică îi este milă de tine, moare de nerăbdare să te scoată din suferință și spune: „Voi face asta lăsând-o să sufere puțin”.

Apărătorul: Da.

Atacantul: Spun că avem o contradicție aici. Îi este milă de mine, moare de nerăbdare să mă scoată din suferință și apoi spune: „Bine, modalitatea de a o scoate din suferință este să o lăsăm să sufere”?

Apărătorul: Nu. Logica mea spune că mă lasă să sufăr, nu pentru că nu are compasiune maximă. Pentru că trebuie să sufăr pentru a ajunge la iluminare.

Atacantul: Deci, Buddha, are compasiune maximă, nu doar maximă, ci perfectă. Asta înseamnă că nu are niciun defect. Asta înseamnă că în fiecare moment Buddha face tot ce îi stă în putință pentru a mă ajuta – și totuși eu sufăr. Înseamnă asta că nu face eforturi în fiecare moment să mă ajute?

Apărătorul: Nu știu.

Atacantul: Să ne întoarcem. Compasiunea nu este doar maximă, adică este imposibil să ai mai multă compasiune decât atât, dar și perfectă, nu există niciun defect în ea. Deci asta înseamnă: că nu există niciun moment care să nu fie un moment de compasiune. Fiecare moment a lui Buddha este un moment de compasiune perfectă care vrea să mă vadă cât mai fericit posibil chiar acum. Și totuși sufăr, în acest moment.
Înseamnă asta că nu încearcă să mă ajute în fiecare moment?

Apărătorul: Trebuie să accept că Buddha este cu mine în fiecare moment.

Atacantul: Și încearcă să te ajute în fiecare moment, pentru că compasiunea lui este perfectă.

Apărătorul: Dacă accept că el este cu mine în fiecare clipă, accept că încearcă să mă ajute în fiecare moment. Dacă nu accept că el este cu mine în fiecare clipă, inseamna că sunt momente când mă părăsește. Deci, în aceste momente nu primesc ajutor.

Atacantul: Deci spunem: „Compasiunea lui este perfectă”. Dacă este perfecta, atunci nu există nici un moment în care să nu fie plin de compasiune. Nu există un moment în care să nu fie plin de compasiune pentru toate ființele. Nu există nici un moment în care să nu fie plin de compasiune față de mine – pentru că eu sunt una dintre ființe. Deci, în fiecare moment, Buddha face tot ce poate pentru a mă aduce la iluminare. Ca să nu sufăr. Și totuși sunt momente de suferință în viața mea.
Infirmă acest lucru compasiunea lui Buddha? Nu.
Ce înseamnă asta? Că el nu este omnipotent.

Buddha are iubire perfectă, compasiune perfectă – el nu pot face treaba pentru mine. Numai eu o pot face. Dacă ar fi putut – deoarece este o fiinta  de compasiune perfectă – mi-ar fi îndepărtat toată suferința cu mult timp în urmă. El nu poate suporta nici un moment din suferința mea, pentru că compasiunea lui este perfectă. Este gata să facă orice ca să nu sufăr nici măcar un moment.

Dacă încă sufăr, înseamnă că nu este omnipotent. El este omniscient – știe exact ce se întâmplă cu mine și de ce am nevoie și încearcă din toate puterile să mă ajute și, într-adevăr, mă ajută tot timpul. Dar el nu poate face treaba pentru mine. Eu sunt cel care trebuie să-mi curăț karma. Numai eu o pot face. El mă ajută tot timpul să fac asta.

Îmi trimite profesori să mă învețe, îmi trimite oameni, îmi apasă pe butoane, trimite oameni să mă insulte, ca să încep să mă uit la cine este cea care s-a ofensat. El trimite oameni care mă trădează, astfel încât să încep să mă uit de unde vine suferința mea și să încep să descopăr adevărul despre adevărata sursă a suferinței mele, care nu vine de la cei care mă părăsesc și așa mai departe.

Asta nu înseamnă că compasiunea lui nu este perfectă. Ea este perfectă. În fiecare moment, el încearcă să mă aducă la iluminare, iar eu trebuie să-mi fac treaba. Și trebuie să mă deschid pentru a auzi mesajele; Trebuie să învăț să ascult. Învățătura există tot timpul.

Tot timpul, în fiecare clipă, Buddha,  încearcă să mă învețe pe mine și pe fiecare dintre noi. Trebuie doar să învăț să aud mesajele.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Lecția 7a – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Importanța studierii logicii budiste

    • Să ne ajute să înțelegem vacuitatea.

Acest studiu, de fapt este destinat perceperii directe a vacuității. Și pentru asta este nevoie de mult studiu, de multă meditație, tot ce învățăm.
Această parte este pentru a ajunge la o înțelegere intelectuală mai profundă a vacuității.

    • Să ne ofere instrumentele necesare pentru a-i înțelege pe marii comentatori tibetani.

Fără a înțelege logica budistă, nu putem citi cu adevărat scripturile madhyamika sau scripturi serioase despre vacuitate. Textele sunt foarte  serioase și profunde, și de asemenea, și comentariile sunt profunde. Dacă ne uităm la felul în care sunt scrise – ele sunt scrise în acest limbaj al logicii budiste. Sunt scrise în limbaj de dezbatere.

Deci, trebuie să cunoaștem tot materialul acestui curs, pentru a înțelege acele scrieri.
Deci acesta este un studiu foarte, foarte important.

    • Acest studiu este foarte rar în Occident.

De fapt, nu știu de unde ați mai putea obține ceea ce primiți aici.
Pentru că tot ceea ce se învață în mănăstire timp de opt ani, și toate cărțile din Dura, sunt concentrate aici într-un singur curs. Desigur, toate acestea nu înlocuiesc dezbaterile, trebuie să câștigăm experiență și să învățăm.

Dar cei dintre voi care citiți engleză, aveți lectura cursului. Geshe Michael a făcut un efort extraordinar, fantastic, de a traduce acest material pe parcursul unui singur curs și nu i-a fost de ajuns. Lipsește un capitol. Și n-a mai apucat să revină asupra lui, pentru că aleargă într-un ritm nebun cu restul materialelor, cu tantra și cu toate proiectele lui.

 

Structura textelor logicii budiste

Am spus că textele sunt împărțite în trei; Fiecare capitol este format din trei părți:

1. În prima parte sunt aduse părerile incorecte ale „părții adverse” pe care le dezbatem și le anulăm. Demonstrăm greșeala lor.

În tibetană se spune:

Shenluk

Luk metodă sau opinie,
Shen – altul,
Deci, Shenluk – opinia altuia.

2. A doua parte:

Rangluk

Este metoda noastră. Înseamnă prezentarea corectă a vacuității.

3. Și apoi adversarul se întoarce încă o dată, încercând să dezbată cu celălalt.

Veți vedea, că lectura cursului este foarte mare și nu este ușor de citit. Dacă nu aveți mult timp, citiți Rangluk, partea de mijloc a fiecărui capitol. Chiar și în Rangluk există ceea ce se numește Kachikma. Kachikma este argument scurt. Fiecare asemenea argument vine să clarifice o anumită parte a concepției corecte. Fiecare kachikma are un punct foarte important de făcut și ne clarifică propria poziție corectă. Niciunul dintre ele nu este prost sau banal.
Și unele dintre ele ni se pot părea simple. Dacă ne uităm, niciunul dintre ele nu este simplu. Nu există nimic acolo care să fie adus fără motiv.

Fiecare ne va oferi o perspectivă profundă asupra unui punct important dacă ne facem timp să intrăm în el. Ar trebui să aveți o relație de viață cu acest material. Este bine să memorăm părți din el și apoi să-l dezbatem cu alte persoane.

Lama Dvora Hla povestește: „În mănăstire, călugării dezbat mulți ani. Avem o prietenă americancă, care a fost eleva lui Geshe Michael, apoi a devenit eleva foarte devotată al lui Ken Rinpoche, până când acesta a murit.

Pe parcurs ea a devenit călugăriță – iar după ce el a murit a mers la Sera May. Acum, Sera May este un loc pentru călugări, acolo nu sunt călugărițe, dar ea fiind din Vest, era într-o altă categorie. Așa că a trebuit să locuiască într-o pensiune, dar învăța cu aceiași profesori.

 Am întrebat-o: „Cu cine dezbați?” Ea îmi spune: „Cu profesorii mei”. Ea nu putea să fie pe terenul de dezbateri pentru că era femeie. Am întrebat-o: „Înveți de la Madhyamika?” Ea spune: „Cum aș putea? Nu am terminat încă Dura”. Și aceasta este o fată foarte educată, care a studiat mult Dharma. Ea îmi spune: „Nu am terminat încă Dura, așa că nu pot să înțeleg literatura Madhyamika așa cum trebuie”.

 Deci, acesta este un studiu foarte important și foarte rar. Sunt puțini oameni în Occident,  care dacă nu au trecut prin sistemul monahal, sunt capabili să înțeleagă scripturile mai profunde. Cele mai multe dintre ele nu sunt traduse deloc în engleză, din acest motiv – pentru că nu sunt simple, și intră foarte adânc în lucruri. Tot ceea ce am spus este pentru a aprecia valoarea învățăturilor de aici și să aveți mai multă răbdare în locurile dificile.

*******

 

Contradicție și relație

Această lecție va fi despre:

Gelndrel

 Este prescurtarea cuvintelor

Gelwa

Și

Drelwa

 

Gelwa înseamnă contradicție. Și Drelwa înseamnă relație sau legătură.

Această lecție este dedicată studierii relațiilor dintre obiecte. Când există contradicție între obiecte și când există legătură între ele. Și acesta este un subiect foarte important pentru înțelegerea vacuității și înțelegerea existenței dependente, sau condiționate.

 

Contradicția

Vom începe cu contradicția, Gelwa.

Definiția contradicției

 Pentru a exista o contradicție, trebuie să existe două lucruri.

1. Lucrurile sunt separate unele de altele

Lucrurile trebuie să fie separate între ele. În tibetană se spune:

Tade

Tade – separat, distinct. Cele două lucruri trebuie să fie două lucruri separate și trebuie să existe ambele separate. Niciun lucru nu poate fi inexistent, pentru că nu putem discuta despre contradicția dintre un lucru care există și altul care nu există, pentru că există un singur lucru acolo.

Exemple

 a. De exemplu, dacă spun „Gabriela” și dacă spun „Bălan” – înseamnă același lucru. Deci, nu sunt două lucruri separate. Dacă este vorba de două porecle pentru aceeași persoană, acestea nu vor fi considerate ca două lucruri separate. Sunt cuvinte diferite, dar înseamnă același lucru, deci nu sunt două lucruri separate. Nu sunt identități diferite.

b. Dar dacă spun „Gabriela” și spun „pix”, atunci acestea sunt două lucruri separate. Deci, pentru a exista o contradicție, lucrurile trebuie să fie separate.

Pentru ca două lucruri să fie separate, trebuie să mai existe o condiție.
Poate să vă pară simplu, dar adversarul poate veni din spate și să vă atace brusc, de aceea trebuie să fiți pregătiți. El poate construi o întreagă demonstrație care la prima vedere este foarte logică, dar ceva îi lipsește.
Pentru ca eu să am două lucruri separate, ele trebuie să existe mai întâi.
Nu putem vorbi despre o contradicție, când ceva nu există deloc. De exemplu, ce ar putea contrazice coarnele iepurelui? Nu are sens.

Dacă cineva, într-o dezbatere încearcă să ne contrazică și ne aduce coarnele iepurelui ca o contradicție, atunci vom spune: „Oh, stai așa, asta nu este o contradicție, nu există așa ceva”. Sau floarea care crește în aer, sau ceva de genul ăsta.

Deci, aceasta este prima condiție, ca lucrurile să fie separate.

2. A doua condiție în tibetană este:

Shitun mepa

Așa cum este scris Shi, înseamnă bază, fundație.
Tun am avut, în cuvintele Tunchok și Mitunchok, înseamnă potrivit sau armonios.
Shitun înseamnă bază comună.
Mepa – nu este, nu există.

Deci , Shintun mepa înseamnă nu există o bază comună sau niciun lucru nu poate fi ambele lucruri în același timp. Shitunpa înseamnă un lucru care este și A și B.

Deci, sensul unei contradicții între două obiecte este că:

a. Ambele obiecte trebuie să fie distincte unul de celălalt și,
b. Nu există o bază comună, adică nu există alt lucru care să poată fi ambele obiecte în același timp.2

Exemplu

Deci, dacă spunem „schimbător” și „neschimbător”, acestea sunt lucruri care se contrazic. Și nu există nimic care să fie și una și alta asta. Nu există așa ceva, ca un obiect să fie atât schimbător, cât și neschimbător. Și, ambele trebuie să existe pentru a exista o contradicție.

Două tipuri de contradicții

Mai întâi am definit cum există o contradicție între lucruri. Acum vom vorbi de tipuri de contradicții.

1. Lucruri care se exclud reciproc

Pentsun panggel

Gel de la sfârșit, înseamnă contradicție.
Pentsun înseamnă reciproc.
Și Pang înseamnă a elimina.

Deci, Pentsun panggel este o contradicție în care două lucruri se exclud reciproc, nu pot exista în același timp, unul nu îl permite pe celălalt.

Exemple

a. Întunericul și lumina. Nu există nimic care să poată fi ambele. Ori e întuneric, ori e lumină.

b. Și exemplul pe care l-am dat mai înainte este bun aici. Lucruri schimbătoare și lucruri neschimbătoare. Unul îl exclude pe celălalt. Deci, când spunem „lucruri schimbătoare” și „lucruri neschimbătoare”, nu există Shitunpa, nu există nici un numitor comun.

c. Un alt exemplu care este dat în lectura cursului, este Bumpa – ulciorul de apă.

Bumpay dokpa

Bumpay dokpaceea ce nu este.
Dokpa este opus. Orice este opusul ulciorului.

Profesorul stă și spune elevilor: „Să vă dau un exemplu”, și nu sunt multe lucruri în cameră, este doar un ulcior și un stâlp. Dar „ulciorul” și „tot ceea ce nu este ulcior” nu se contrazic neapărat unul pe altul, nu în acest sens, deci ce va face profesorul?

    • În primul rând acestea sunt două lucruri separate nu-i așa? Bumpa și Bumpay Dokpa sunt două lucruri separate,
    • Ele există? Da. Ulciorul există și orice ce nu este ulcior există.
    • Sunt două lucruri separate. Ele diferă prin modul în care le percepem.

Deci ulciorul este în contradicție cu tot ceea ce nu este ulcior, pentru că orice ce nu este ulcior nu permite ulciorul. Ulciorul și tot ceea ce nu este ulcior, se exclud reciproc.

Totul în lume este fie acest pix, fie tot ceea ce nu este acest pix. Împreună, am inclus tot ce există. Acest exemplu de contradicție care se exclude reciproc cuprinde totul în univers.

d. Un alt exemplu dat este căldura și frigul. Și nu ne referim la temperatură, ci la concept, la Dunchi pe care îl proiectați la un moment dat. Nu contează dacă vouă vă este cald și celuilalt rece. Voi nu puteți avea senzația de cald și rece în același timp. Acesta este exemplul pe care îl dau.
Și aici vorbim de căldură și frigul, spre deosebire de cald și rece. Căldura și frigul, ca lucruri absolute. Niciun lucru nu poate fi ambele, deci aceasta este o excludere reciprocă. Ori este căldură, ori este frig.

e. Un alt exemplu:

Ngupo

Adică, lucrul care funcționează.

Ngume

Lucrul care nu funcționează.

Deci, avem Ngupo și Ngume, acestea sunt două lucruri opuse, două lucruri care se exclud reciproc. Unul este funcțional, iar celălalt nu.
Deci, acesta este primul tip de contradicție, când cele două lucruri se contrazic reciproc, sau unul îl exclude pe celălalt.

Subdiviziune: contradicție directă și indirectă

În cadrul acesteia există o altă subdiviziune: contradicția poate fi directă și poate fi indirectă.

a. Contradicția directă

    • De exemplu: pixul și tot ceea ce nu este acest pix. Deci, dacă pe de o parte pun acest pix și, pe de altă parte, pun tot ce este în lume care nu este acest pix, atunci se contrazic reciproc. Și aceasta este o contradicție directă.
    • Un alt exemplu: lucruri schimbătoare și lucruri neschimbătoare. Este un exemplu de excludere reciprocă directă, pentru că un lucru îl exclude total și direct pe celălalt.

b. Contradicția indirectă

Dar dacă spun „lucruri neschimbătoare și lucruri produse”, există o contradicție? Da, pentru că tot ce este produs este un lucru schimbător. Este un exemplu de excludere reciprocă, dar indirectă. Trebuie să facem încă un pas logic pentru a ajunge la o contradicție. Deci aceasta este o contradicție indirectă.

Dacă dezbatem și susținem că ceva este neschimbător și adversarul ne arată că el este produs, ne-a învins (să zicem că a avut dreptate)? Da, a câștigat, dar puteți stărui să mai facă un pas în plus care să ducă la contradicție directă.

Utilizarea negației duble

Am de gând să vă încurc puțin.
Conform școlii de logică budistă, cum percep pixul?
Am spus în lecțiile anterioare cum identific pixul. Elimin tot ce nu este pix din cameră și spun „uite am rămas cu pixul”. Așa că pot spune că pixul este opusul a tot ceea ce nu este pix.

Acum, ca să vă complic, voi spune din nou dar altfel.

În loc să spun „acest pix”, voi spune „opusul a tot ceea ce este opusul acestui pix” care este acest pix. Ca în matematică, minus-minus va fi plus. Ne ajută să înțelegem logica, dar este mai important pentru noi să vedem cum percepe mintea noastră lucrurile.

    • Deci, un mod este să spunem: „Acest pix”.
    • Acum voi spune: „Opusul opusului acestui pix”. „Am eliminat tot ce nu era pix și acum există pix”. Este același lucru; mă refer în continuare la pix, dar mintea trece printr-un proces diferit.
    • Percepția, Dunchi – imaginea mentală care se trezește să vadă acest pix, este un Dunchi.
    • Iar Dunchi care ia tot ce nu este acest pix, este un alt Dunchi. Acesta este un Dunchi care trece printr-un proces de eliminare.

Trebuie să ne obișnuim cu această dublă negație dublu negativ, pentru că în căutarea vacuității, folosim adesea propoziții cu dublă negație. Sunt puțin grele la început, este cam neobișnuit. De ce să nu spunem simplu „pixul” în loc de „opusul opusului”?

Cum caut ceva care nu exista? Mă voi uita peste tot. Asta nu este ce caut, asta nu, asta nu, nu, nu, nu. Acum trebuie să inversez.

Trebuie să ne obișnuim cu aceste două minusuri. Ni se pare complicat de spus și complicat din punct de vedere logic, dar acesta este procesul prin care găsim vacuitatea.

Acei doi Dunchi despre care am vorbit se exclud reciproc?

    • Unul este tot ceea ce nu este pix,
    • Și al doilea – tot ceea ce este opusul a tot ceea ce nu este pix.

Sunt ele contradictorii? Desigur. Tot ceea ce nu este pix este un Dunchi. Mă uit prin cameră, include tot ce nu este pix.

Acum spun: „Tot ceea ce este opusul a tot ceea ce nu este pix”. Trebuie să inversez o mulțime de lucruri, în loc să iau doar pixul. Iau tot ce nu este pixul, acum trebuie să-l întorc. Ca și cum am completa întregul.

Matematica este simplă, dar logica din spatele ei merge spre modul în care percepem existența condiționată.
Deci, acesta a fost primul tip de contradicție – lucrurile care se exclud reciproc nu pot exista împreună.

2. Lucruri care sunt diametral opuse.

Al doilea tip de contradicție în tibetană:

Hlenchik mi-ne gel

Hlenchik înseamnă a sta împreună,
Mi-ne – nu pot,
Gel – contradicție.

O contradicție în care cele două lucruri nu pot sta împreună în același loc, sau o contradicție în care două lucruri sunt diametral opuse. Ele sunt în conflict între ele, astfel încât unul lucrează pentru a-l elimina pe celălalt.

Exemple

a. Exemplul dat în literatură este bufnița și cioara. Se pare că nu le place să fie împreună. Deci contradicția este bufnița și cioara care nu au stat niciodată împreună pe aceeași creangă.
Nu este un exemplu atât de interesant pentru noi, ci doar pentru a ilustra conceptul.

b. O calitate negativă și corectarea acesteia

Un exemplu mai interesant pentru noi, este:

Nyenpo

Nyenpo înseamnă antidot, ca de exemplu atunci când facem purificare și aplicăm antidot, corectare sau ispășire. Acesta este Nyenpo.

Și mai jos este scris:

Pangja

Deci, Nyenpo este antidot și Pangja este o calitate negativă.

    • Lenea spirituală și remediul ei: meditația asupra morții

De exemplu, lenea. Cineva e leneș. Vrea să scape de lenea lui spirituală, că nu stă să mediteze.

Deci, Pangja este calitatea negativă pe care vrem să o corectăm, iar Nyenpo va fi corecția.
Deci, Nyenpo elimină Pangja, Nyenpo îl corectează pe Pangja. Dimpotrivă, Pangja îl elimină pe Nyenpo. Deci sunt o contradicție, în sensul că nu există împreună, se opun.

De exemplu: lenea de a medita. „Vreau, dar, nu am niciodată timp să meditez”, ce înseamnă Nyenpo pentru asta? Antidotul – Nyenpo este meditația asupra morții.

Nyenpo pentru lenea spirituală în sensul că nu suntem disponibili pentru a practica, este să ne amintim despre moartea noastră și despre faptul că poate veni în orice moment, că va veni cu siguranță, și nu știm când va veni și când se va întâmpla, și atunci nimic nu ne va ajuta în afară de practica mea spirituală. Dacă facem asta o dată – nu se va întâmpla nimic. Dar când facem meditația asupra morții în fiecare zi, atunci Lelo  va fi eliminată. Deci, meditația morții va elimina în cele din urmă lenea. Ele nu pot fi împreună în același loc. Un lucru acționează împotriva existenței continue a celuilalt lucru. Acesta a fost un exemplu de calitate negativă – Pangja care este Lelo (lenea).

    • Dorința samsarică și corectarea ei: meditația asupra repulsiei.

Un alt exemplu de Pangja este dorința. În tibetană:

Chakpa

Chakpa – atașament, dorință puternică.

Care este antidotul pentru cineva care are dorințe puternice și îi tulbură practica, care fuge tot timpul după lucruri samsarice, fuge după Samsara?

Mindukpey gompa

Mindukpey gompameditația asupra repulsiei. Meditația într-un cimitir. Da, de multe ori, practicanții merg în cimitir și meditează asupra  scheletelor de acolo. Există o meditație foarte detaliată. În primul rând, se începe cu un cadavru de o zi și se descrie în detaliu: culoarea, mirosul, forma. Se stă și se meditează asupra lui. Apoi  se trece la un cadavru de două zile: culoare, miros. Și se continuă în felul acesta.

Dacă, cineva este afectat de dorințe puternice care nu îi permit să practice, și moartea îl va ajunge din urmă, înainte ca el să ajungă la realizări spirituale,  în acest caz meditația asupra morții este foarte importantă. Ea trebuie făcută până când va corecta Pangja.

Este adevărat că morții se pun în sicriu și sunt îngropați. Deci avem o problemă. Dar, oricine are această problemă – să meargă în India.

Corecția necesită timp

Contradicția despre care am vorbit acum a fost contradicția dintre două lucruri diametral opuse.

Spre deosebire de prima contradicție și anume lucrurile care se exclud reciproc, nu pot exista în același timp, aici vorbim de un proces. Nyenpo are nevoie de timp pentru a corecta Pangja. Corecția necesită timp.

Meditația asupra morții trebuie făcută câteva luni de zile. Am predat-o în seminarul Moartea și sfârșitul morții.

 Trebuie să ne dezvoltăm conștientizarea morții în așa fel încât în fiecare moment să facem numai ce are sens, ce este de folos și este o binecuvântare pentru toți ceilalți. Pentru că viața se termină repede.

Lama Dvora Hla spunea: „Am fost, astăzi, într-un spital de boli mintale. Dacă nu ați făcut-o deja, duceți-vă. Ar trebui mers măcar o dată să vedeți. Sunt și tineri acolo, a căror karma i-a smuls de mici și gata, s-a terminat. Ei nu mai sunt capabili să facă o muncă spirituală. Se poate întâmpla oricui dintre noi. Să nu credeți că puteți să vă ascundeți în spatele vârstei. Acesta este un studiu foarte important.

 Mergeți la casele de bătrâni, mergeți la spitalele de reabilitare, unde oamenii sunt victime ale accidentelor. S-a terminat. Dacă accidentul este destul de grav, s-a terminat. Putem fi loviți în orice moment. Karma rodește și este extrem de crudă. Nu știm ce karma purtăm cu noi. Karma nu se șterge singură. Ea așteaptă timp de milioane de ani și poate rodi acum. De aceea este foarte important să facem aceste meditații, ca să ne grăbim și să intrăm în practică mai profund acum.

Deci, dacă prima contradicție a fost imediată, a doua contradicție este un proces.

c.Ignoranța și înțelepciunea

Un alt exemplu: mintea care percepe lucrurile ca existente în sine, este mintea unui om obișnuit de pe stradă, care nu a învățat nimic despre vacuitate. Oamenii obișnuiți cred că lucrurile vin de la sine, au existența de sine. Aceasta este o stare a minții. A doua stare a minții este cea conștientă de vacuitatea lucrurilor.
Noi spunem că există o contradicție între ele.

Starea de ignoranță și starea de înțelepciune se exclud reciproc, ele nu pot exista într-o singură minte în același moment. Nu pot în același timp să fiu și conștient de vacuitatea lucrurilor, și că ele vin de la sine.

Pot să-mi amintesc de vacuitate la un moment dat, iar în momentul următor, cineva mi-a spus ceva neplăcut, am uitat complet de vacuitate și îi spun „ești un idiot”. Deci este posibil ca momentele să se schimbe, dar la un moment dat, fie îmi amintesc de vacuitate, fie nu îmi amintesc de ea.

Deci, ce fel de contradicție este aceasta? Ea este prima contradicție de primul fel – Pentsun panggel .

Dar, dacă ne uităm la studiul înțelepciunii, la studiul vacuității este un proces care elimină ignoranța. Deci, dacă ne uităm la timp, atunci ele sunt diametral opuse (hlenchik mine gel) în sensul că dezvoltând înțelegerea vacuității va înlătura în cele din urmă credința în existența de sine.

Unul constituie Nyenpo pentru celălalt. Studiul înțelepciunii și al vacuitatii corectează marele Pangja al ignoranței.

d. Am dat exemplu despre despre căldură și frig. Căldura și frigul, sunt o contradicție de primul tip, se exclud reciproc. Dar dacă continuăm să încălzim camera, treptat frigul va dispărea și atunci va fi o contradicție de al doilea tip, că unul îl corectează pe celălalt.

e. Lumină și întuneric

Când strălucește lumina, întunericul se risipește. Deci sunt două lucruri opuse și unul îl elimină, cu timpul, pe celălalt.

3. Contradicția dintre un grup și subgrupul său

 Deci, până acum am enumerat două tipuri de contradicții:

    • Pentsun pangyel , lucruri care se exclud reciproc, și
    • Hlenchik mine gel, lucruri care sunt diametral opuse.

În logica budistă este descris și un alt tip de contradicție,

    • Contradicția dintre un grup și subgrupul său.

Exemplu: lucrurile care există și lucrurile schimbătoare

Yupa mitakpa danggel

Yupa – lucruri existente.
Mitakpa – lucrurile schimbătoare.

Deci aici Yupa înseamnă lucruri existente sau un lucru existent, (aici nu se separă între singular și plural). Și vedeți cât de dificil este de tradus din tibetană. Trebuie să decidem ce este, singular sau plural.
Gel – contradicție.
Dang  – și.

Când două lucruri se contrazic, în română voi spune: A este în contradicție cu B. Deci voi avea A pe o parte, „contradicție” în mijloc și B pe cealaltă. Tibetanii vor spune: A, B și o contradicție.

Deci, Yupa mitakpa danggel înseamnă că a fi un lucru existent este în contradicție cu un lucru în schimbare.
Este oare adevărat că orice lucru existent este neapărat și schimbător? Nu. Cu siguranță există lucruri existente care nu se schimbă.

De fapt, nu am numi-o contradicție, dar pentru că sunt lucruri care nu se schimbă și există, atunci nu pot spune că acesta este același grup, nu este același grup: grupul tuturor lucrurilor care există, nu este același cu grupul tuturor lucrurilor schimbătoare.

Tibetanii vor spune că acesta este un fel de contradicție. Deci, modul în care tibetanii folosesc cuvântul „contradicție” este diferit de cum îl folosim noi.

Și este important să înțelegeți aceste lucruri când citiți scrierile mai avansate, pentru că acolo veți vedea astfel de propoziții, iar dacă nu înțelegeți despre ce contradicție vorbesc, nu veți putea înțelege ce este scris acolo. Deci acesta este un exemplu.

Două remarci

1. Contradicția necesită întotdeauna două lucruri separate, Tade.

2. Orice lucru care există poate fi implicat într-o contradicție. Putem  construi o propoziție logică în care să fie în contradicție cu un lucru existent.

 

Întrebare:

a. Fiecare obiect vine, de fapt, cu vacuitatea lui?
b. Deci, practic, atunci când vorbim despre un obiect, vorbim despre un obiect și vacuitatea lui, sunt lucruri separate sau nu?
c. Tot ceea ce nu este un obiect, include vacuitatea obiectului?
d. Tot ceea ce nu este obiect include vacuitatea non-obiectului?

Deci sunt patru lucruri.

Răspuns:

Obiectul și vacuitatea lui, se contrazic unul pe altul?

Să trecem la definiție. Obiectul și vacuitatea lui sunt două lucruri separate?

Obiectul este același cu vacuitatea obiectului? Nu. Deci sunt două lucruri separate.

Amândouă există? Da, vacuitatea există.

Deci, până acum, avem prima condiție – că ambele există  și sunt separate

Apoi, a doua condiție era să nu aibă o bază comună. Adică când unul există celălalt trebuie să părăsească camera. Dar nu este cazul nostru.

Deci, ele nu sunt contradictorii. Ele se află la diferite niveluri de adevăr, dar nu există o contradicție prin definiție.

A doua întrebare a fost: Un obiect, în comparație cu tot ceea ce nu este obiectul, sunt aceste lucruri contradictorii? Da. Am dat un exemplu Obiectul exclude tot ceea ce nu este obiectul. Deci acestea sunt cu siguranță o contradicție.

Și acum relația dintre vacuitatea obiectului și vacuitatea a ceea ce nu este un obiect?

Deci, am spus că obiectul contrazice ceea ce nu este obiectul. Dar vacuitatea obiectului în raport cu vacuitatea a ceea ce nu este obiectul?

Vom merge după definiție.

    • Sunt ele două lucruri separate? Da. Vacuitatea pixului este diferită de vacuitatea a ceea ce nu este pix. Ce spune vacuitatea pixului? Că pixul nu există de la sine. Vacuitatea restului înseamnă că restul nu există de la sine. Sunt două lucruri diferite. Deci, prima condiție există.
    • A doua condiție este dacă au o bază comună. Putem spune că vacuitatea pixului nu permite vacuitatea a ceea ce nu este pix? Permite. (Sau vacuitatea pixului poate fi și vacuitatea a ceea ce nu este pix)

Deci, nu există nicio contradicție.

Ne-am uitat la relația dintre pix și vacuitatea pixului. Acestea se exclud reciproc? Și ne-am uitat la definiție. Ele sunt separate. Iar a doua condiție a fost Shitun Mepa – bază comună.

Ele nu au nicio bază comună. Acest lucru nu se întâmplă. Vacuitatea permite de fapt pixul. Iar pixul permite vacuitatea lui. Deci nu există nicio contradicție între pix și vacuitatea lui. Acest lucru nu se potrivește cu definiția unei contradicții.

Apoi am luat pixul și ceea ce nu este pixul, și este clar că se contrazic unul pe celălalt.

Apoi am luat vacuitatea pixului și vacuitatea a ceea ce este pix. Există contradicție între ele? Din nou am mers după definiție.
Sunt două lucruri separate? Da.
Sunt două lucruri care există? Da.
Pot să spune că unul nu-l permite pe celălalt? Nu pot spune asta. Faptul că pixul este gol nu împiedică restul să fie gol. Deci nu există nicio contradicție aici.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Lecția 6 – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Negativ și pozitiv

 În lecția 5 am vorbit despre Yul și Yulchensubiect și obiect. Acum vom trece la lucruri pozitive și negative.

 Gak                                        Drup

Gak înseamnă negativ și Drup înseamnă pozitiv.

Acest subiect, care se concentrează pe negativ, este foarte important pentru studiul vacuității. Pentru că dacă vrem să demonstrăm  vacuitatea trebuie să negăm ceea ce nu există cu adevărat.

Negarea ideilor greșite despre vacuitate.

 Au apărut multe idei greșite despre vacuitate, și de aceea trebuie să învățam să le excludem. Ele sunt în cadrul lui Gak. Trebuie să dovedim logic altora că aceste idei nu sunt adevărate.

  • ca, de exemplu, vacuitatea este să stai și să te uiți la un perete alb.
  • sau să medităm numai asupra respirației sau să ne observăm gândurile
  • sau să încercăm să ne curățăm mintea de gânduri în meditație.
  • sau că vacuitatea este conștientizarea luminoasă a minții noastre. Strălucirea minții nu poate fi vacuitate, pentru că strălucirea minții este un fenomen în schimbare. Vacuitatea este absența.
  • sau cei care vorbesc despre strălucirea minții, spun că faptul că ești conștient, este cumva vacuitate. Nu este vacuitatea. Este altceva. Este unul dintre agregate.

Asta nu înseamnă că meditatorii avansați nu ajung la experiența strălucirii minții. Dar asta nu este experiența vacuității. Este altceva. Și nu trebuie să fim atât de avansați pentru a ajunge la acest nivel.

Definiția lui Gakpa

Gakpa este Gak la care se adaugă Pa.

Gakpa

 Gakpa este ceva ce negăm. Ceva ce căutăm să excludem.

 Iată definiția lui Gakpa în tibetană:

rang ngu su tokpay lu rang gi gakja ngu su che ne tok gupay chu 

Rang ngu su tokpa  – percepție directă
Lu – starea minții
Rang gi gakja ngu su che nedupă eliminarea directă a tot ceea ce neagă
Tok gopay – trebuie perceput,
Chu – lucru.

Iată definiția în română: definiția unui lucru negativ sau ceva pe care căutăm să-l excludem,
Definiția unui lucru negativ este un lucru care trebuie perceput de o stare a minții care îl percepe direct printr-un proces de eliminare directă, a ceea ce neagă”.

Un exemplu ar fi vacuitatea.
Gakpa este ceva negativ.

Pentru ca mintea să perceapă un lucru negativ, cum ar fi vacuitatea, ea trebuie mai întâi să nege ceea ce neagă vacuitatea, adică lucrurile care există în sine.

Trebuie să negăm existența de sine a lucrurilor.

Deci, scopul acestei lecții este de a înțelege că vacuitatea este absența a ceva. Ea este ceva negativ.

De aceea vacuitatea nu poate fi zidul alb; prin urmare, nu poate fi o minte care este goală de gânduri. Mintea care este goală de gânduri nu este vacuitate, pentru că mintea este ceva care se schimbă, vacuitatea – ceva neschimbător. Mintea este un lucru care există, vacuitatea este absența.

Pentru ca mintea să perceapă un lucru negativ, cum ar fi vacuitatea, ea trebuie mai întâi să excludă sau să taie direct existența a ceva – un lucru care există în sine în acest caz. Mintea poate percepe vacuitatea cu acuratețe doar eliminând ceva; mai întâi trebuie să ne concentrăm pe absența unui lucru care există în sine. Vacuitatea nu este un lucru pozitiv, cum ar fi conștientizarea minții tale. Vacuitatea este absența a ceva. Așadar, pentru a percepe vacuitatea în mod direct sau intelectual, trebuie mai întâi să eliminăm ceea ce vacuitatea neagă: un obiect existent în sine. Acesta este motivul pentru care vacuitatea este ceva negativ.

Care este diferența dintre Gakpa și Gakja?
Vacuitatea este Gakpa, este absența și nu este Gakja.
Gakjaeste lucrul pe care căutăm să-l negăm, care nu există și nu poate exista.

Exemple de Gakpa

1. Natura fenomenelor

Acum suntem în școala Sutriștilor. Școala nu vorbește de vacuitate așa cum suntem obișnuiți. Ea vorbește de Chunyi.

Chu nyi

Chu – Dharma. Dharma înseamnă și fenomene.
Nyi înseamnă însăși Dharma.

Chu nyi înseamnă natura însăși a fenomenelor sau natura reală a lucrurilor.

Uneori traducem prin „astfel”.

Deci, Chu nyi, ar însemna natura realității sau astfel, modul în care există lucrurile sau lipsa de sine.

Acesta este termenul școlii de logică pentru vacuitate. El este Gakpa. Nu este Gakja, este Gakpa. Natura reală a lucrurilor este un lucru negativ, deoarece dacă vrem să o percepem, trebuie mai întâi să eliminăm toate lucrurile care nu sunt. (Rețineți că acest proces de excludere mentală este diferit de descrierea școlii de logică a modului în care percepem ceva printr-o imagine mentală sau dun chi -eliminând tot ceea ce nu este lucrul)

Dacă vă amintiți am vorbit despre cum percepem pixul, conform școlii de logică, a Sutriștilor. Am eliminat tot ceea ce nu este pix, și ce va rămâne va fi pixul. Deci, este și un proces de eliminare, dar nu despre asta vorbim aici.

 Pentru că pixul este ceva care există, un fenomen care există. Aici vorbim despre perceperea acestui „astfel”, sau a acestui tip de vacuitate, sau lipsă de sine. Deci, aici este un proces conștient prin care trecem și eliminăm tot ceea ce trebuie negat pentru a ajunge la experiența lui „astfel”.

Acesta a fost un exemplu important de Gakpa în această școală, poate cel mai important. Chu nyi, natura reală a lucrurilor, „astfel” care înseamnă, de fapt, că lucrurile sunt lipsite de orice natură proprie de sine. Deci, „astfel” înseamnă lipsa oricărei naturi de sine.

2. Spațiul gol

Namka

Namka înseamnă cer. De asemenea, mai înseamnă și spațiu. Aici cuvântul spațiu se referă la spațiul pe care îl ocupă pixul. Spațiul în care se află acest pix.
Când obiectul ocupă spațiul gol, spațiul în sine este încă gol, motiv pentru care este capabil să țină obiectul; iar când obiectul este scos din spațiu, spațiul este evident încă gol. Locul pe care îl ocupă obiectul este întotdeauna acolo, așa că spațiul gol nu se schimbă niciodată.

Este spațiul gol un lucru schimbător?

1. Să considerăm spațiul gol,
2. El este un lucru schimbător,
3. Pentru că uneori este acolo, alteori nu.

Ce spunem? Tak madrup

Se schimbă când pixul umple acel spațiu? Nu, am spus că nu. Spațiul rămâne acolo chiar și atunci când pixul îl umple.

Este spațiul gol un lucru care funcționează?

Deci spunem că nu se schimbă?
Atunci nu este un lucru care funcționează?
Deci nu ține pixul în el?

Dar pixul trebuie să aibă un loc în care să fie, nu-i așa? Ocupă un loc în spațiu. Deci spațiul îl ține acolo.

Acum vom merge mai adânc în definiția „funcționării”.
Am nevoie de mâna mea să țin pixul, mâna nu face niciun efort. Nu funcționează, nu face nimic. Spațiul nu face nimic pentru ca pixul să fie în el. El face loc pentru pix, dar nu face nimic pentru asta. Atunci putem spune că spațiul îi permite pixului să fie acolo, dar el nu funcționează.

Ce este spațiul gol?
Trebuie să definim ce este acest spațiu despre care vorbim.
Spațiul gol este definit ca simpla absență a oricărui obstacol fizic.

Ken Rinpoche spunea: fără blocaje.

El a vrut să ne ajute să ne imaginăm cum ar fi să percepem direct vacuitatea golul direct. El spunea: „Uitați-vă. Totul este liber. Curat, curat, limpede, clar, clar, fără blocări. Nici măcar un fir de praf. Limpede, clar, clar”.

Desigur, că nu asta este vacuitatea. De ce? Pentru că claritatea este ceva ce vine din simțuri, ceva ce pot descrie în cuvinte, în gând, în imaginație. Vacuitatea nu este așa. Este doar o încercare de a-mi descrie ceva în termenii pe care îi pot înțelege, ceva care nu poate fi descris în cuvinte și gândire. Dar asta ajută.

Uneori, vacuitatea este numită „lumina clară”. Ei spun „lumina clară”, dar nu este o lumină fizică clară. Tot ce credeam că este acolo – nu este!

Deci acest spațiu, este pur și simplu absența oricărui obstacol. El este mereu acolo, nu se schimbă niciodată. Uneori este ocupat, alteori nu este ocupat, dar nu se schimbă.

Așadar, pentru a ne putea gândi la acest spațiu, trebuie să excludem lucrurile care ar putea să-l blocheze sau să-l umple, sau să nu-l permită.

Când îți spun „gândește-te la acest spațiu gol”. Cum te-ai gândi la un spațiu gol? Îndepărtăm din el ceea ce poate împiedica să fie un spațiu gol. Deci este un proces de eliminare. Trebuie să trecem printr-un proces de eliminare: spunem „nu e asta, nu e asta… e gol”.

Deci, spațiul nu înseamnă spațiul dintre doi pereți, nu asta se înțelege. Este spațiul pe care îl ocupă obiectele.

Încercați să nu confundați spațiul gol cu vacuitatea. Pentru că spațiul este un lucru geografic, dacă vreți, are un loc – pe când vacuitatea, nu are loc. Nu este un lucru geografic, nu este un lucru fizic. Vacuitatea nu se află nicăieri. Spre deosebire de spațiul gol, care are o locație.

Întrebare: De ce spațiul este gol chiar și atunci când pixul este în el? Este greu să înțeleg cum ceva este gol când există ceva în el.

Răspuns: Pixul este în spațiul gol. Unde este acest pix, acolo este și spațiul gol. Și acest spațiu gol este acolo și când pixul nu mai este și este încă acolo și când pixul este. Pixul se află în spațiul gol. Pixul este scufundat în spațiul gol.

Nu este ca apa, de exemplu. Pentru că atunci când pun pixul în apă, el elimină apa care era acolo înainte. Nici nu este ca aerul, pentru că, acolo unde este pixul, moleculele de aer nu pot fi. Deci acesta este spațiul în care se află aerul, în care se află pixul.

3. Un lucru negativ care implică altceva

Un al treilea exemplu pentru Gakpa, va fi puțin lung.

Hle jin tsunpo nyinpar se misawa

Primele două silabe sunt nume.
Hlaînger. În sanscrită – Deva
Jin înseamnă „a da” în tibetană, Jinpa înseamnă a da. În sanscrită – Data.
Devadata este tradus în tibetană Hle jin. În engleză au spus John Smith.
Tsunpo – gras, dolofan,
Nyinpar – în timpul zilei,
Se – mâncare,
Mi – nu,
Sawa – a mânca,
Se misawa – nu mănâncă mâncare.

John Smith, cel gras, care nu mănâncă niciodată în timpul zilei.

Aceasta este o glumă care se referă la un călugăr dolofan care nu mănâncă niciodată în timpul zilei; faptul că nu mănâncă în timpul zilei este negația — absența mâncatului. Cu toate acestea, implică faptul că el mănâncă pe furiș noaptea, pentru că asta îl face să fie dolofan.

Este un fel de Gakpa, care implică altceva. Sugerează că se întâmplă altceva, poate mănâncă noaptea. Și asta se numește în tibetană:

Chu shen penpa

Chu – lucru,
Shen – altul.
Penpa – sugerează sau implică.
Spunând că dolofanul John Smith nu mănâncă niciodată în timpul zilei, sugerăm că există altceva care nu este scris aici. Și celălalt lucru este Gakpa, neaga celălalt lucru.

Două tipuri de lucruri negative

1. Un lucru negativ care este absența a ceva

Me gak

Gak – negație, ceva ce negăm.
Me – nu este,
Me gak – ceva care nu este, o absență a ceva.

De exemplu, un lucru care are existență de sine. Acesta este Me gak. Nu există așa ceva.
Me gak este ceva care nu este. Ceva care lipsește, este Me gak.

Exemple de lucru negativ care este absența, Me gak

a. Vacuitatea (lipsa de sine)

Tongpa Nyi

Vacuitatea este Me gak

De ce anume este goală vacuitatea? De un lucru care există de la sine.
Vacuitatea este simpla absență a unui lucru care există în sine, un lucru care nu depinde de karma ta.

Nu putem descrie cu adevărat un lucru care există în sine. De ce? – pentru că nu există așa ceva! Dar putem descrie cum gândesc oamenii despre un lucru care există în sine, pentru că există așa ceva. Oamenii percep lucrurile ca existând de la sine.

De exemplu, cum pot să vă descriu ceva care există de la sine? Soțul meu care mă enervează, nu există așa ceva! Chiar dacă ar fi vrut să mă enerveze, nu ar putea, pentru că nu există cineva care să mă poată enerva. Dacă eu cred că soțul meu mă enervează, atunci eu îi dau existență proprie de sine. Dar nu există nimeni în afară care să mă poată enerva. Imposibil. Vine doar din karma mea. Dar dacă mă enervez pe el, indică faptul că îl consider ca existând în sine. Acest lucru indică faptul că nu îi înțeleg vacuitatea lui.

Așadar, cum să-ți descriu pe cineva care există în sine când nu există? Îți voi descrie pe cineva care mă enervează. Deci, data viitoare când spuneți că cineva vă enervează, atunci vorbiți despre ceva care nu a existat niciodată. Așa ne irosim vorbele. Discutăm fără rost, în loc să facem ceva util.

Așa că de fiecare dată când credem că cei care ne enervează nu vin din noi, vorbim despre Gakpa.
Chiar mai rău. Vorbim despre Gakja. Vorbind despre un lucru care nu există.
Și ceea ce îl face Gakja – este faptul că nu numai că nu poate exista, ci nu a existat și nu va exista niciodată. Cel cu existență de sine care mă enervează- nu există.

A crede că cineva este prost este un altfel de Gakja. Gradul în care sunteți supărați pe cineva, indică cât de mult ați înțeles sau nu vacuitatea. Sau, hai să spunem altfel, că ați înțeles aceste lucruri la lecție, dar întrebarea este cât de mult le-ați integrat, cât de mult le trăiți în viață? Pentru că afecțiunile mentale sunt cele care hrănesc ignoranța noastră.

O afecțiune mentală găsește întotdeauna un obiect pe care să fie supărat, pe care să-l critice, pe care să-l judece, și asta ne hrănește ignoranța, care dă o anumită existență de sine acelui lucru, care de fapt este doar proiecția mea și nimic mai mult.
De fiecare dată când mintea mea este tulburată, într-un fel, de o problemă sau de o persoană – le fac să existe de la sine. De fiecare dată, fără excepție.
Uneori oamenii, spun „Ok, ok, am auzit, dar… și încep să spună o poveste.

Aici este munca noastră – povestea pe care ne-o spunem. Dacă se întâmplă ceva neplăcut în viața noastră, apare cineva supărat sau s-a întâmplat ceva trist, asta poate aduce tristețe. Dar este diferit de a fi supărat pe cineva care mi-a făcut ceva sau pentru că mi s-a întâmplat ceva. Este karma noastră care ne-a provocat asta.
Cu toate că ne putem simți triști, nu vom mai spune „cum se poate întâmpla asta!”, de parcă ceva nu este în regulă. Totul se întâmplă perfect, conform karmei. Și când ne dăm seama că totul se întâmplă perfect, atunci alături de tristețea care poate însoți evenimentul, sau pierderea, sau orice altceva, va fi „oh, ok, karma funcționează, lucrurile funcționează”. Lucrurile funcționează, așa că le pot schimba.

Un alt test despre cât de mult înțelegem vacuitatea, este

    • Cât de bine ne putem păstra bucuria în diferite situații.
    • Cât de dispuși suntem să rănim pe cineva pentru a obține ceea ce ne dorim. Acesta este un alt test al înțelegerii vacuității.

Dacă suntem dispuși să rănim pe cineva, sau să luăm de la cineva, sau să mințim pe cineva, sau să pretindem de la cineva, sau să fim agresivi față de cineva pentru a le obține pe ale noastre – atunci nu am înțeles de unde vin lucrurile în viața noastră. Nu înțelegem vacuitatea lor.

b. Un al doilea exemplu de Me gak – este spațiul gol

Namka

Spațiul gol este, de asemenea, un lucru negativ care este de tip absență.

2. Un lucru negativ care implică altceva

Mayin gak

Yin – a fi, este
Mayin – a nu fi, nu este.
Mayin gak este negația a ceea ce nu este.

Exemple de lucru negativ care este altceva

1. John Smith, cel gras, care nu mănâncă niciodată în timpul zilei.
Acesta este Mayin gak. Implică altceva.

Pentru că nu este adevărat că nu mănâncă. Dacă nu mănâncă în timpul zilei, înseamnă că trebuie să mănânce noaptea.
Deci, este un caz de negație. Cuvintele pe care le folosim pentru a exprima negația, implică altceva.
Mai înainte am spus Chu shen penpa – implică altceva.

Deci, John Smith, cel gras, care nu mănâncă ziua, nu este cineva care  nu mănâncă deloc. Implică altceva care nu a fost menționat în propoziție.

Întrebare: De ce nu spunem că mănâncă noaptea și am terminat?

Răspuns: Pentru că vrem să ajungem la conceptul de vacuitate, care nu este ceva, este absența a ceva. Trebuie să ne obișnuim să lucrăm cu negația.

2. Al doilea exemplu – sunetul este un lucru schimbător

Dra mitakpa

Acesta este, de asemenea, mayin gak, în sensul că dacă sunetul se schimbă implică faptul că sunetul nu este neschimbător.

Întrebare: Care este diferența dintre Megak și Gakja și Gakpa?.

Gakpa este ceva ce negăm. Ar putea fi ceva ce negăm, care nu este aici, chiar acum, în cameră. Vreau să arăt că în prezent nu există niciun elefant în cameră. Mă uit, verific, am o idee despre cum arată un elefant, mă uit și spun: „Nu există”. Deci el este Gakpa. Este ceva ce am negat. Mă uit și verific. Elefant? Elefant? Elefant? Elefant? Nu, nu există elefant.
Dar ce spunem de elefantul roz cu două capete care alergă prin cameră chiar acum? Acesta este Gakja. Care este diferența? Așa nu poate există. Nu a existat și nici nu va exista vreodată. Deci, aceasta este diferența.

Megak – este negarea unui lucru care nu există. O absență. El poate fi ceva care nu este, care poate, să existe în alt loc, în alt timp, sau poate fi Gakja care nu poate exista niciodată. Și am dat ca exemplu spațiul gol și vacuitatea.

Cuvântul negativ nu este întotdeauna folosit

Gakpa poate fi și o propoziție pozitivă, care sugerează o absență, a ceva negativ. Am văzut mai devreme două exemple în acest sens – spațiul gol și natura lucrurilor, namka și chu nyi. Ambele sunt lucruri negative de tip Megak, dar în ambele cazuri nu folosim cuvântul negație.
Gakpa poate fi, de asemenea, ceva care este exprimat negativ, dar implică ceva pozitiv care nu este spus.

*******

 

Structura formală a logicii budiste

Am vorbit ca argumentul să fie corect trebuie să îndeplinească trei condiții:

a. Argumentul să fie legat de subiect. Am numit Chok chu. Deci a fost unul, că argumentul se aplica subiectului.

b. Trebuie să existe o relație necesară pozitivă între argument și afirmație, adică din 3 rezultă 2

c. Trebuie să existe o relație necesară negativă între afirmație și argument

Dacă afirmația nu este adevărată, atunci nici argumentul nu este adevărat.
Și aici trebuie să mai adăugăm un comentariu, care este:

d. Pentru ca argumentul să fie bun, nu este suficient să îndeplinească aceste trei condiții, trebuie să existe și el. Să fie un lucru care există.

Nu vom folosi ca argument coarnele iepurelui, pentru că nu este ceva care există. Deci, trebuie să dăm un argument care este un lucru existent. Și ce este un lucru existent? Un lucru care este perceput cu Tsema.

Marea importanță a unei bune afirmații

-Chiar dacă ceea ce am de spus este complet adevărat în opinia mea, este foarte important să mă pot exprima prin afirmații care îndeplinesc cele trei condiții. Pentru că chiar dacă mă refer la cel mai adevărat lucru din lume, dacă nu sunt în stare să conving, dacă nu sunt în stare să-l exprim prin argument care îndeplinește cele trei condiții, nu ajut pe nimeni cu asta. Rămâne la mine.

– Și vă reamintesc din nou, că adevărul nu poate fi acceptat de cealaltă parte, dacă nu stăm mai întâi pe un teren comun, dacă nu plecăm din locul în care suntem amândoi de acord.

Cu alte cuvinte, un argument este corect atunci când adversarul este de acord:

  • că argumentul este legat de subiect,
  • că există o relație necesară pozitivă între argument și afirmație,
  • și cu siguranță va fi de acord și cu relația necesară negativă deoarece derivă din pozitiv.

Un argument corect care implică o natură

Am vorbit despre trei tipuri de argumente, la sfârșitul lecției cinci:

1. Argumentul corect care implică un rezultat,
2. Argumentul corect care implică o natură,
3. Argumentul corect care implică o absență.
Am dat exemplul trecătorii de munte acoperite de un nor de fum.

1. Să considerăm o trecătoare de munte unde există un nor mare de fum.
2. Trebuie să fie acolo foc,
3. Pentru că există un nor mare de fum.

Vedem fumul și tragem concluzia că este acolo foc. Argumentul corect dat este legat de rezultat. Rezultatul în sine este argumentul.

Acum vom vorbi despre ce este un argument corect care implică o natură. Acest argument în tibetană:

Rangshin gyi tak yangdak

Rangshin – propria natură,
Gyi – al,
Tak – argument,
Yangdak – corect.

Aici cuvântul „natură” este puțin neclar. El se referă la relația Chi jedrak – general și specific, că un lucru este un alt lucru. Asta se înțelege prin „natura”. Natura sa este ca și natura a altceva.

Deci, din argument va rezulta automat afirmația dată.

Exemplu: ceva produs este de asemenea și schimbător

dra chuchen
mitak te
jepay chir

1. Să considerăm sunetul,
2. El este un lucru schimbător,
3. Pentru că este produs.

De fapt, grupul lucrurilor schimbătoare este și grupul lucrurilor care sunt produse. Acestea sunt sinonime. Nu există ceva care să se schimbe și să nu fie produs, și nu există nimic produs care să nu se schimbe. Sau un lucru produs înseamnă automat că este schimbător, și invers. Acestea sunt, de fapt, sinonime. Acesta este un argument legat de natură, pentru că natura lucrurilor produse, este că ele sunt schimbătoare. Deci, acesta este un exemplu pe care l-am dat care implică natura sau esența, sau calitatea. Deci asta este ceea ce se înțelege aici.

(Cu toate acestea, inversul nu este neapărat adevărat. De exemplu, să considerăm sunetul; este un lucru schimbător, pentru că îl putem auzi. Toate lucrurile pe care le putem auzi sunt automat schimbătoare, dar nu toate lucrurile schimbătoare sunt automat sunete. Această relație merge într-un singur sens)

 

Două tipuri de demonstrați în logica budistă

Vom vorbi despre două căi de a demonstra ceva. Și aceasta este din nou o clasificare a argumentelor corecte:

1. Un argument este corect atunci când se bazează pe o logică bună, pe o deducție bună, pe o relație de necesitate corectă.
Aceasta se numește:

Rik

Rik – demonstrație logică.

2. Un argument corect în logica budistă, este și cel care se bazează pe o autoritate incontestabilă, pe o autoritate pe care ambele părți o acceptă. Ambele părți trebuie să fie de acord cu autoritatea pentru ca demonstrația să fie bună. Dacă dezbat cu adversarul și amândoi îl acceptăm pe Buddha ca autoritate incontestabilă, iar el spune: „Stai așa, de ce spui asta…”, Și eu îi spun „ Dar Buddha a spus așa și așa” și îl citez pe Buddha. Acesta este un argument corect. Aceasta se numește:

Lung

Există un alt Lung, scris cu „R” deasupra. Când scrie Lung așa, înseamnă lucruri spuse de o ființă iluminată, sau de o autoritate, sau lucruri scrise într-o sursă autentică.

În aceste cursuri ne bazăm doar pe surse autentice, nu învățăm lucruri care nu au venit dintr-o tradiție autentică, care nu au venit de la ființe iluminate. Și acest lucru dă puterea celor predate. Noi nu inventăm Dharma, nu inovăm Dharma.
Acestea sunt cele două căi în logica budistă, ambele considerate ca demonstrații corecte – Lung rik.

*******

 

Cum se desfășoară dezbaterea?

Cum continuăm după ce ni s-a dat răspunsul Ma kyap sau Kyappa majung?

Cum continuăm dezbaterea, când adversarul ne-a răspuns cu Ma kyap sau Kyappa majung, adică „ Din argumentul pe care l-ai dat nu rezultă afirmația”. Ce facem într-un astfel de caz? Cum procedăm? Să dăm un exemplu:

1. Să considerăm Parlamentul,
2. El se află în România,
3. Pentru că se află în București.

Dhiiii jitar chu chen
Chu Chen, adică să considerăm Parlamentul
Parlamentul se află în România

Adversarul: Chi chir.

Atacantul: Parlamentul se află în România
Pentru că se află în București.

Adversarul: Kyappa majung. Nu rezultă. Nu mi-ai demonstrat.

Deci, atacantul mi-a dat drept argument „pentru că Parlamentul se află în București” și i-am spus „nu ai dovedit asta”. Deci, acum, ce lipsește?
Că Bucureștiul se află în România. Deci, acum trebuie să demonstreze că Bucureștiul se află în România.

Cum continuăm?

Atacanul:

1. Să considerăm ceva ce se află în București,
2. El se află în România,
3. Pentru că Bucureștiul se află în România.

Adversarul: Du.

Deci, cum s-a procedat: Am luat argumentul și l-am pus ca subiect. Afirmația a rămas aceeași, după care dăm un nou argument.

Deci, am început:

1. Să considerăm Parlamentul,
2. El se află în România
3. Pentru că se află în București.

Iar apoi am schimbat:

1. Să considerăm ceva ce se află în București,
2. El se află în România,
3. Pentru că Bucureștiul se află în România.

Deci ceea ce a fost 3 înainte, acum devine 1. Și 2 rămâne 2, iar acum trebuie să găsesc un 3 nou.

 

Argument circular

Ultimul lucru care ne rămâne de făcut este un argument circular. Ce vrem să spunem?

Pe parcursul dezbaterii, adversarul se împotrivește. Vin și îi dau un argument. Și la un moment dat, mai târziu, revin și dau același argument pentru aceeași afirmație.
Am plecat de la anumite 1, 2, 3, am făcut tot felul de modificări, la un moment dat pe parcurs, m-am întors și am ajuns din nou la același 1, 2, 3

Dacă ar fi să ne imaginăm niște grafice ale dezbaterii, atunci am vedea că s-a format brusc un cerc, ne-am întors în același loc în care eram înainte.
Deci, în această situație, adversarul îmi poate spune: „Ai făcut un cerc. Nu poți să dai din nou același argument. Trebuie să-mi dai altceva aici, pentru că nu putem continua așa, vom repeta toată povestea pe care am făcut-o înainte.
Acest lucru se numește în tibetană:

Kor sum

Sau se mai spune:

Kordhi kor sum

 

Video despre dezbateri:

https://www.google.com/search?q=debate+buddhist+in+monastery&oq=debate+buddhist+in+mona&aqs=chrome.1.69i57j33i160l5.20187j0j15&sourceid=chrome&ie=UTF-8#fpstate=ive&vld=cid:85f2baea,vid:Fm6WGE_efHw

https://www.youtube.com/watch?v=VQv3u1tb1rw

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Lecția 5b – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Clasificarea lucrurilor mentale

Toate lucrurile schimbătoare le-am clasificat în lucruri mentale, lucruri fizice și lucruri care nu sunt nici una, nici alta. Ne vom ocupa acum de  lucrurile care sunt mentale.

Shepa

În prima lecție am spus că Shepa înseamnă lucruri mentale.
Și vom vorbi despre ele conform școlii de logică – școala Sutriștilor.

Prima diviziune a lucrurilor mentale: lucruri mentale care sunt conștiente de sine și lucruri mentale care sunt conștiente de altceva decât de ele însele.

 Conform școlii de logică, există două tipuri de lucruri mentale.

rangrik

shenrik

Rik – a ști, a conștientiza, conștientizare,
Rang – eu, eu însumi.
Deci, Rangrik este conștientizarea de sine.
Și Shen rik, este o conștientizare a altceva.

Sutriști cred că există o parte a minții care este conștientă de sine și o altă parte care este conștientă de restul.

Iar ei nu sunt singurii care cred asta. Și școala „Numai Minte” crede că există o parte a minții care examinează tot timpul restul minții (martor,observator). În schimb, Prasangika nu este de acord cu această idee.

Sutriștii cred că, în timp ce mi se întâmplă ceva, există o parte a minții care este conștientă de ceea ce mi se întâmplă.
Prasangika nu este de acord. Înseamnă asta că ei cred că nu suntem conștienți de ceea ce ni se întâmplă? Ei nu spun asta. Ei doar spun că nu se întâmplă instantaneu. Ei spun că se va întâmpla o clipă mai târziu. Altă dată.

De exemplu, experimentez pixul și conștientizez că experimentez pixul. Prasangika va spune că momentul de conștientizare a faptului că experimentez pixul va veni o secundă mai târziu. Și va fi întotdeauna deductiv, este întotdeauna o concluzie logică. Sau că nu pot să percep un obiect în același timp în care mă percep pe mine însumi având acea percepție a obiectului, deoarece mintea nu poate ține simultan două obiecte diferite (de exemplu, eu și obiectul pe care îl percep).

În cursul 12 există o poveste despre un urs care hiberna într-o peșteră pe timp de iarnă și, în timp ce dormea acolo, un șoarece a venit și l-a mușcat.
Dar șoarecele avea rabie.
Ursul nu a vrut să se trezească, așa că s-a întors pe partea cealaltă și continuă să doarmă.
Iarna a trecut, ursul se trezește din somn, vede mult puroi, o rană groaznică. Și își amintește: „Da, când dormeam a venit un șoarece și m-a mușcat. Și de aceea trebuie să am puroi”. Această poveste vine să ilustreze modul în care ne amintim.

Un alt exemplu este dat acolo de cum îmi amintesc că am mâncat pizza, ca o paralelă la povestea cu ursul și șoarecele.

Mușc din pizza – șoarecele a venit și a mușcat; Pizza coboară în stomac – este otrava șoarecelui care intră în corpul ursului.
Potrivit școlii Madhyamika Prasangika, mintea nu poate fi concentrată pe două lucruri în același timp.
Deci, când spun: „Mănânc pizza”, am spus deja trei lucruri: „eu, mănânc, pizza”.
Pentru a fi mai simplu, vom lăsa „mâncatul” pentru o clipă. Mintea nu poate gândi simultan: mănânc și pizza. Deci se concentrează pe pizza, sau se concentrează pe „mănânc”. Așa că atunci când spun „mănânc pizza”, în acel moment sunt de fapt concentrat pe pizza. Mai târziu, îmi simt stomacul plin.

Spun: “Ah! Acum sunt sătulă, probabil că am mâncat”. Așa că îmi amintesc gustul de pizza, iar asta îmi spune că probabil am mâncat pizza. Dar în acel moment în care eram concentrat pe pizza, nu puteam să mă concentrez și pe faptul că eu însumi mănânc.
Ceea ce spun ei, pe scurt, este că nu este același moment în timp. Experiența, amintirea mea de a mânca, nu s-a petrecut în momentul, în milisecunda, în care am mușcat din pizza. Sunt două momente consecutive în timp, deoarece mintea noastră este structurată în așa fel încât să nu poată fi concentrată asupra a două obiecte în același timp. Doar pe unul. Ea poate doar unul după altul cu mare viteză.

Prasangika Madhyamika spune că avem o iluzie a memoriei. Pentru că nu-mi amintesc experiența propriu-zisă de a mânca, îmi amintesc că era pizza și apoi îmi amintesc că stomacul meu este plin sau că am un gust bun în gură, și leg lucrurile și spun: „Oh, Mi-a plăcut pizza”.

Școala „Numai Minte” va spune: Aceasta este mintea mea și aici am martorul/observatorul și el se uită la ceea ce face restul minții mele.

Când trecem la Shenrik, la conștientizarea altor lucruri, el se exprimă prin Sem Jung – factori mentali. Am spus că există cincizeci și unu de factori mentali, iar alte școli vorbesc de patruzeci și șase.
Unii dintre acești factori mentali, sunt prezenți permanent, iar prin ei suntem conștienți de restul lumii. Deci aceasta este o diviziune a lucrurilor care sunt mentale: lucruri mentale care sunt conștiente de sine și lucruri mentale care sunt conștiente de altceva decât de ele însele.

A doua diviziune a lucrurilor mentale: percepții valide și percepții care nu sunt valide

O a doua diviziune a lucrurilor mentale este:

tsema,               tsemin gyi lo

Tsema – percepție validă.
Tsemin gyi lo – percepție care nu este validă,
Lo este un alt cuvânt pentru minte.
Gyi – prepoziție.
Min – nu.

Deci, Tsemin înseamnă ceea ce nu este Tsema. Adică, mintea care nu este o percepție validă.

Putem observa că nu fac separare între minte și percepția validă. Se spune Tsemin gyi lo, o minte care nu este o percepție validă.

În cursul 4 am vorbit despre Buddha care a devenit corect, care a devenit el însuși Tsema. În introducerea cărții scrise de Dignaga apare Tsemar gyurpa, „cel devenit corect”, cel care a devenit Tsema.

Nu spunem că Buddha ar avea Tsema – el însuși este Tsema. El însuși este iubire, el însuși este compasiune. Nu spunem că ar avea; el este realizarea compasiunii, este realizarea lui Tsema, a adevărului, el este adevărul.

Potrivit școlii Sutriștilor, marea majoritate, a percepțiilor noastre  obișnuite, sunt considerate valide.
Exemple de percepții care nu sunt valide: ceea ce vede cel băut, sau este sub influența drogurilor, sau este foarte furios sau emoțional; de asemenea, dacă ne aflăm într-o barcă în mișcare, iar copacii de pe țărm arată de parcă se mișcă. Toate acestea sunt percepții invalide.

Definiția lui Tsema

Definiția lui Tsema conform școlii Sutriștilor este următoarea:

Sardu miluway rikpa

Rikpa – percepție.
Sardu – proaspăt.
Miluway – infailibil, infailibil.
Deci, Tsema, conform acestei școli, este percepția proaspătă și infailibilă.

Infailibil în sensul că nu eram băuți și am confundat un șoarece cu o frunză care alergă pe drum.
De ce proaspătă? Pentru că ei exclud memoria. Dacă percep ceva din memorie, nu este considerată percepție validă. Ar trebui să fie o experiență proaspătă.
În cursul 4 s-a vorbit mai mult despre asta, așa că nu vom zăbovi acum asupra ei.

Două tipuri de percepție validă

1. Percepție validă directă

Ngunsum tsema

Ce este percepția directă validă?
Când mâncăm un morcov de exemplu. Când suntem conștienți de culoare sau gust. Este o percepție care este directă, care nu trece printr-un proces de conceptualizare. Gustul morcovului din gură va fi o percepție directă validă, o experiență directă.

2. Percepție validă care se bazează pe logică

Jepak tsema

Jepak tsema este o percepție care este conceptuală. Mai ales, dar nu numai, când există un proces de deducție logică. De obicei, când spunem Jepak tsema, ne referim: în urma unei concluzii logice.

Exemplu

Avem aici un pix.
Acum ascund pixul la spate
Mai există pix? Da.
Mai vedem pixul? Nu. Dar tot credem că există un pix. Tragem concluzia logică.

Ceea ce percepem prin Jepak tsema este la fel de valid ca percepția și directă – Ngunsum tsema.

Jepak tsema nu este la fel de puternică, ca atunci când vedem pixul în fața noastră. Bănuim că pixul este acolo.

Dar când ajungem la o concluzie legată de vacuitate bazată pe logică, chiar dacă nu este la fel ca și perceperea directă a vacuității, nu la fel de puternică, cu toate acestea ea este foarte utilă și valabilă.

Am spus mai devreme că un subiect percepe obiectul cu Tsema, deci acum specificăm. Percepția poate fi ori Ngunsum tsema – directă, ori Jepak tsema – conceptuală.

Văd fum și chiar dacă nu văd focul în sine, trag concluzia că trebuie să fie foc acolo. Acesta este Jepak tsema și este corectă. Putem chema pompierii pe baza faptului că vedem fum. Și invers – nu trebuie să mergem în locul în care este fum pentru că poate fi acolo foc.

Trei tipuri de Jepak tsema.

Jepak tsema, are trei tipuri și este important să le știm.

1. Percepție conceptuală validă bazată pe deducție

Ngutop jepak

Ngutop jepak înseamnă percepție deductivă. Sau care se bazează pe deducție logică.

De exemplu, percepția deductivă că pixul din spatele meu este într-adevăr acolo.

2. Percepție conceptuală validă bazată pe convenție, consens sau acord.

Al doilea tip este:

Drakpay jepak

Vă amintiți de Je Tsongkapa? El se numește și Lobsang Drakpa. Drakpa înseamnă faimos, renumit.

Aici înseamnă bine cunoscut, sau conform convenției. De multe ori, în tibetană, același cuvânt în contextul logicii, are un înțeles ușor diferit față de alt context.

Drakpay jepak este o concluzie la care ajungem, o percepție pe care o avem în urma unei convenții.

De exemplu, dacă unui american i se spune Unchiul Sam, el va înțelege că se referă la guvernul american, sau la Serviciul fiscal al SUA, care îi ia banii. El nu va crede că este vorba de unchi, deși apare Unchiul Sam, ci înțelege, pentru că așa s-a convenit.

El a ajuns la concluzia corectă că era vorba de autoritățile fiscale, datorită unei convenții.
Exemplul pe care îl dau tibetani este casa iepurelui. Conform tradiției tibetane, atunci când privim luna, forma pe care o vedem este de iepure. Deci, atunci când tibetanii spun „casa iepurelui” se referă de fapt la lună, pentru că aceasta este convenția lor.

Trebuie înțeles că aici folosirea „convenției” este puțin diferită, este „de comun acord”, „conform celor acceptate”, „în consens”. Asta nu înseamnă că susținem că ele sunt în mod necesar adevărate. Dar că înțelegerea noastră corespunde cu ceea ce am vrut să spunem.
Este ca o convenție a limbii sau a practicii locale. Adică, mi-au spus unchiul Sam și am înțeles despre ce vorbeau. Percepția mea a fost corectă, deși nu este vorba de nici un unchi.

Sau cei cu „guler alb”, ceea ce înseamnă lucrătorii englezi de inginerie și tehnică angajați de birou și de bancă. Deci când spunem guler alb, nu înseamnă că poartă alb, ci că sunt muncitori dintr-o anume categorie.
Sau guler albastru, care înseamnă muncitori cu înaltă calificare.

3. Percepție conceptuală validă bazată pe credința rațională.

Yiche jepak

Yiche înseamnă credință rațională.

Vorbim despre Tsema, despre un concept valid, care este deductiv și care se bazează nu tocmai pe logica mea, ci pe o autoritate pe care o accept. Așa că aici mă bazez pe lucruri pe care le-a spus cineva, dar această persoană va fi o autoritate incontestabilă, în care se poate avea încredere totală, că ceea ce spune este adevărat. Cum ar fi, de exemplu, Buddha.

Deci, înainte de a putea fi Yiche jepak, trebuie să verific că ceea ce spune această autoritate este adevărat și apoi îi iau lucrurile ca adevăr. Deci, pentru ca Buddha să fie o asemenea autoritate pentru mine, trebuie să fiu mai întâi convins că tot ceea ce spune Buddha este adevărat, că nu minte niciodată, ca nu ar putea pretinde niciodată că a văzut ceva ce nu a văzut de fapt. Atunci, dacă mă bazez pe o astfel de autoritate, va fi un tip de Tsema.

În logica budistă spunem că acest lucru este valid. Dacă vreau să dau un argument adversarului meu, mă pot baza pe autoritate. O autoritate care pentru mine nu minte.

Cum pot ști că Buddha este o autoritate? Trei teste

Buddha ne-a învățat cum să verificăm un profesor. Cum să-l testăm.
Există trei teste; În cursul 4 am trecut peste ele în detaliu.

De exemplu, Buddha ne-a învățat despre suferință. Nimeni nu a mai predat vreodată atât de clar și detaliat, adevărul suferinței, într-un mod pe care îl putem verifica cu propria noastră experiență. Când verificăm lucrurile din propria noastră experiență, și vedem că descrierea lui este atât de precisă și de detaliată, vom spune „Ia uite! El nu minte”. Acest lucru ne dă șansa să credem în lucruri pe care nu le putem verifica prin propria experiență.

Dacă înainte am putut verifica direct că Buddha nu a mințit, și nu numai că nu a mințit, dar a descris adevărul în detaliu, mă face să cred că ar putea avea dreptate. Deci, mă voi duce să ascult ceea ce el mă învață despre vacuitate, cu toate că nu am perceput direct vacuitatea.

Jepak Tsema are o mare importanță în calea noastră

 Acum pot cu Jepak tsema să confirm lucrurile. Folosindu-mă de logică, voi confirma lucrurile. Așa cum facem cu pixul, de exemplu. Îmi oferă ocazia să percep cu Jepak tsema – percepție conceptuală, lucruri pe care momentan nu sunt încă capabil să le percep direct.

Și mergem mai departe, pentru că sunt lucruri pe care nici prin Jepak tsema nu le voi percepe. Nici prin logică nu voi percepe, cum ar fi, de exemplu, mecanismul subtil al karmei despre care vorbește Buddha, pe care nici prin logică nu îl putem percepe. Dar după ce am dobândit suficientă încredere în această autoritate, voi putea să ascult această învățătură, să ascult despre legile karmei, să lucrez cu carnețelul și apoi să demonstrez că funcționează.

S-ar putea să nu înțeleg neapărat, cu logica mea, că momentul critic din căsnicia mea este legată de faptul că am mințit acum zece ani.
Dar dacă mă expun cunoștințelor, în urma faptului că am dobândit mai întâi un anumit grad de încredere în acest profesor, și apoi încep să lucrez cu carnețelul – în cele din urmă pot ajunge direct la aceste cunoștințe. Dar va lua ceva timp.

Deci, acesta este Yiche jepak – o percepție indirectă, care se bazează pe o autoritate incontestabilă pentru mine.

Pentru ca acesta să fie Jepak tsema, această autoritate trebuie să fie de necontestat pentru mine. Trebuie să o verific mai întâi, altfel nu voi putea spune că e Tsema, că este o percepție validă, pentru mine. Și aceasta este o parte foarte importantă a învățării budiste.

Când Buddha a spus: „Trebuie să adeveriți totul prin rațiune, nu luați asta doar pentru că am spus-o”, el s-a referit la: „Du-te, dezvoltă-ți logica și aplică-o pe aceste lucruri”.

 

Arta de a interpreta cuvintele lui Buddha

 De multe ori însă, Buddha a simplificat lucrurile. Pentru că mulți nu erau pregătiți pentru explicația completă a vacuității, pentru că este o explicație care necesită multe binefaceri. Ea poate speria oamenii care nu sunt pregătiți să o primească, poate să-i descurajeze, și îi pot da înapoi. Deci Buddha a simplificat lucrurile. Buddha a predat școli despre  vacuitate care nu sunt în întregime corecte.

Dacă Buddha este o autoritate de necontestat și el însuși spune lucruri care nu sunt în întregime adevărate sau care par a fi contradictorii? Ce ar trebui sa facem?
Ca, de exemplu, faimosul exemplu în care Buddha spune „Omoară-ți tatăl și mama”. Iar în alt loc el spune că este cea mai grea faptă care poate fi săvârșită, sau cel mai mare păcat. Atunci ce facem? Unii oameni citesc și înțeleg așa. Și este foarte trist.

Lama Dvora Hla spune: „Am citit odată o poveste foarte tristă, despre un mare înțelept zen din Japonia, care era starețul unei mănăstiri mărețe, iar bătrâna lui mamă a venit și a bătut în poarta mănăstirii; cerând să fie lăsată să intre și să fie ajutată, pentru că nu are din ce trăi. Și călugării au vrut să o lase și să aibă grijă de ea, iar maestrul le-a spus: „Lăsați-o în pace, acum stați și meditați”.

Nu trebuie să luăm spusele la propriu, pentru că nu asta a vrut să spună Buddha, ci la figurat, în sensul că, dacă nu ești capabil să practici viața spirituală bine trăind acasă cu părinții tăi, atunci mută-te pe cont propriu.

Cu siguranță că nici maestrul zen nu a avut intenția să nu-și ajute mama care venise la mânăstire.

Deci, trebuie să știm cum să-l interpretăm pe Buddha. Drange, este studiul modului de a interpreta când ar trebui să luăm cuvintele lui Buddha la propriu și când la figurat.

Drange

Vom intra puțin în acest studiu  în cursul 15.

 

Structura formală a logicii budiste

Vom face acum o mică dezbatere.

Atacantul: Presupun că nu poți să-mi dai definiția argumentului.

Apărătorul: Tak madrup (adică nu este corect).

Atacantul: Ah! Deci, poți să-mi dai definiția argumentului?

Apărătorul: Du (adică da)

Atacantul: Sho!

Apărătorul: Orice dat ca argument este un argument.

Atacantul: Deci, spui că „Un argument este orice dat de cineva drept argument”.  Atunci orice este un argument bun!

Apărătorul: Chi chir. De ce spui asta? Pe ce te bazezi când spui asta?

Mulțumesc.

Acesta este răspunsul corect. Nu orice argument este bun. Deci orice poate fi un argument, dar nu orice argument este un argument bun.

Reacții diferite în dezbatere

 – Un tip de argumente sunt cele care sunt corecte. Deci, dacă dau un argument corect, reacția va fi Du.

–  Un al doilea tip de argumente sunt cele incorecte, iar adversarul îmi va răspunde: Tak madrup – nu este corect.

    • Sau pot să spun, așa cum am făcut înainte, răspunsul: Chi chir. Adică „Pe ce bază spui asta? Vrei să spui că orice argument este bun?
      Deci acesta este un al treilea răspuns.
    • Sau pot să dau un argument, de care adversarul să nu-și dea seama că demonstrează ceea ce am vrut să demonstrez. Deci, va spune…Ma kyap sau Kyappa majung.
    • Sau poate merge în direcția sarcasmului și poate spune: Vrei să spui că…
    • Sau va cere să mă întorc.

Deci, acestea sunt opțiunile la care avem de a reacționa. Când cineva vă dă un argument într-o dezbatere, aveți cinci opțiuni, pe care le-am spus mai înainte:

1. Ori sunteți de acord și spuneți Du.

2. Ori credeți că argumentul este greșit.

3. Ori că raționamentul nu este bun pentru acest argument, și spuneți: „Pe ce bază spui asta”?

4. Ori spuneți: „Nu mi-ai demonstrat, nu rezultă”

5. Ori sunteți sarcastici. Dar, atenție, trebuie să fiți siguri că celălalt greșește astfel încât să-și găsească greșeala.

Se întâmplă ca eu să zăbovesc. Îi spun: „Adică vrei să-mi spui că toate argumentele sunt bune”? Și deodată adversarul este nesigur de el – nu este cazul aici – și începe să zăbovească.

6. Așa că spun „Owwwwww” (tonul urcă și sus) pentru ca al stânjeni pe adversar.

7. Și dacă l-am încurcat, și i-am arătat greșeala, putem să-i spunem: Tsa!!, adică „să-ți fie rușine”.

Trei tipuri de argumente corecte

Tak yangdak

Tak – argument,
Yangdak – corect.
Deci, Tak yangdak înseamnă argument corect.

Și acum vorbim despre trei tipuri de argumente corecte.

1. Argumentul corect care implică un rezultat.

Dre tak yangdak

Dre – rezultat,
Tak – argument,
Yangdak – corect.

Deci, Dre tak yangdak înseamnă argument corect care implică un rezultat.

Exemplu: o trecătoare de munte acoperită de un nor de fum

Exemplul care ni se dă este luat din textele tibetane. Textele tibetane au fost scrise în Tibet, așa că se folosesc de ceea ce se întâmplă în Tibet. Iar Tibetul este o țară muntoasă și oamenii merg din loc în loc, și trebuie să străbată trecători de munte pentru a ajunge la destinație. Ei se apropie de o astfel de trecătoare, și văd fum. Așa că ei spun:

duden gyi la la chuchen
meyu de
duwa yupay chir

Duwa – fum,
Me – foc,

1. Să considerăm o trecătoare de munte unde există un nor mare de fum.
2. Trebuie să fie acolo foc,
3. Pentru că există un nor mare de fum.

Acesta este un exemplu de argument care este legat de rezultat. Ei văd norul de fum, și presupun că este rezultatul focului care este acolo. Deci, argumentul este corect, pentru că folosește rezultatul pe care îl văd. Ei văd fumul peste trecătoarea de munte și, prin urmare, trag concluzia că este acolo foc.

De ce vorbim despre tipurile de argumente corecte?

Amintiți-vă că toată această artă a gândirii logice și a dezbaterilor a fost dezvoltată pentru a ne ajuta să percepem vacuitatea în mod direct. Înainte de a putea percepe direct vacuitatea, trebuie să fim capabili să o demonstrăm logic, prin Jepak tsema.

Mai întâi trebuie să înțelegem vacuitatea prin logică înainte de a o percepe direct. Pentru ca asta să se întâmple, trebuie să ne demonstrăm nouă înșine în mii de moduri diferite.

2. Argumentul corect care implică o natură.

 Rangshin gyi tak yangdak

Tak yangdak – argument corect,
Rangshin – natură.

Deci, Rangshin gyi tak yangdak înseamnă argument corect care implică o natură.
Vom vorbi despre asta în lecția următoare.

3. Argumentul corect care implică o absență

Mamikpay tak yangdak

Mamikpa – absența a ceva.
Mikpa înseamnă ceva ce percepem și Mamikpa înseamnă absență, lipsă.

Deci, Mamikpay tak yangdak înseamnă argument corect care implică o absență.
Acest tip de argument este deosebit de interesant pentru că este legat de demonstrațiile vacuității, deoarece vacuitatea este pur și simplu absența unui lucru care n-ar putea exista niciodată – un lucru care există în sine. Vacuitatea este lipsa sau absența unui lucru care există în sine. Vom vorbi mai târziu despre asta.

Cum continuăm dezbaterea după ce ai primit răspunsul.

Atacați, ați spus ceva și apărătorul vi-a răspuns Tak madrup – nu este adevărat.
Să presupunem că vreți să-i demonstrați că argumentul pe care i l-ați dat este într-adevăr corect. Pentru că Tak madrup înseamnă „nu este adevărat ceea ce ai spus, din argumentul tău nu rezultă afirmația”.

Deci ceea ce facem într-o astfel de situație este că acum dovedim ceva nou.

De exemplu, Dra chu chen.

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Dra este subiectul. Sunetul este subiectul. Deci, „sunetul este un lucru schimbător, pentru că este produs”.
Dacă adversarul ne-a răspuns Tak madrup ne spune că: „Sunetul nu este un lucru produs”. Așa că acum va trebui să-i demonstrăm că sunetul este un lucru produs.

Acum vom da o nouă demonstrație a faptului că acel sunet este un lucru produs. În această situație, subiectul va rămâne același, „sunetul” iar afirmația va fi argumentul pe care l-am dat înainte.

1 Să considerăm sunetul
2.
El este un lucru produs,
3.
Pentru că…

Acum dau un nou argument „Sunetul este ceva produs, pentru că fără a fi produs, atunci n-ar fi vibrații”.

Acesta este modul în care continuăm dezbaterea: luăm argumentul pe care l-am dat  care va deveni noua afirmație, după care dăm un nou argument.

Continuăm așa până reușim să-l convingem că sunetul este într-adevăr un lucru produs. Dacă adversarul acceptă ceea ce cred eu, atunci sunetul este un lucru schimbător. Pentru că dacă este un lucru produs, atunci este un lucru schimbător.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.