Lecția 5a – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Subiect și obiect

Până acum, am clasificat fenomenele, am vorbit despre Chi jedrak, despre imagini mentale. Am vorbit despre cauze și efecte.
Următorul nostru subiect:

Yul,        Yulchen

Yul înseamnă obiect,
Chen – a poseda.
Yulchen – cel care posedă obiectul.

Cine posedă obiectul? Subiectul.
Deci, Yulchen este subiectul, care posedă obiectul.

Aplicație: respingerea concepțiilor greșite despre vacuitate

Vom intra acum să vedem cum știm ceea ce știm. Acesta este un subiect foarte important în psihologia budistă și în budism în general, pentru că este important să ne surprindem greșind, astfel încât să putem ajunge la adevărul suprem. Și pentru asta este important să vedem cum mintea noastră percepe obiectele.

Și mai important este să vedem cum mintea noastră percepe vacuitatea, obiectele vacuității.

Dacă studiem bine acest subiect, vom putea clarifica explicațiile incorecte ale vacuității.

De exemplu, una dintre explicațiile pe care le auziți este: „Obiectul și subiectul se unesc”, „Ele se unesc”, „Ne contopim cu vacuitatea atunci când suntem în meditația asupra vacuității”.

Este posibil să ne contopim cu vacuitatea?

Hai să vedem. Mintea noastră se schimbă sau nu? Da, se schimbă.
Vacuitatea se schimbă sau nu? Nu se schimbă.
Deci, cum poate ceva care se schimbă, să se contopească cu ceva care nu se schimbă?! Imposibil.

  • Mintea noastră este realitate relativă, falsă, este un lucru în schimbare. Vacuitatea este realitatea supremă
  • Mintea noastră este un lucru pozitiv, există. Vacuitatea este o absență, este neschimbătoare.

Ele nu pot fuziona. Și iată că am infirmat deja concepția greșită despre ceea ce se numește a percepe direct vacuitatea. Nu înseamnă că ne contopim cu vacuitatea. Nu ne golim brusc.

Yul și Yulchen, subiectul și obiectul, sunt întotdeauna separate. În Sutra inimii am spus „ca apa în apă”? Este doar ca. Când ieșim din meditație, experiența poate fi ca apa în apă, dar, nu ne contopim niciodată cu vacuitatea.

Definiția obiectului – Yul


tseme shelwar jawa,                 yul gyi tsennyi

Să ne uităm în partea dreaptă

yul gyi tsennyi

Tsennyi – definiție.
Yul – obiect.
Yul gyi tsennyi – definiția unui obiect.

Și care este definiția?

tseme shelwar jawa,

Tsema – percepție validă.
Shelwar – a lua considera, a evalua sau a examina.
Shelwar jawa este obiectul perceput.

Deci, definiția unui obiect este „un lucru perceput prin percepție validă”.

Conform școlii de logică, aproape toate percepțiile noastre sunt valide, cu excepția cazului în care mintea se află sub influența alcoolului, a drogurilor, depășită de emoție etc.

Sinonime pentru obiect

Yul dang yupa dang shelja nam dunchik

 

Yul – obiect,
Dang – și.
Yupa este un sinonim pentru Yul.
Dang – și,
Shelja – obiect perceput de minte
Nam este un cuvânt pentru plural.
Dun – sens,
Chik – unu,
Dunchil – un singur sens. Adică ele sunt sinonime.

Deci avem trei cuvinte care sunt sinonime: Yul, Yupa și Shelja.

Yul – obiect.
Yupa – obiect existent,
Yu – a exista,
Shelja – orice obiect perceput de minte.

Am spus mai devreme, că obiectul este ceva perceput cu Tsema – prin percepție validă.
Yul este un sinonim pentru Yupa – orice lucru existent.

Deci, „Obiectele” și „obiectele existente” și „obiectele percepute de minte” sunt sinonime.

Tot ceea ce există este un obiect. Oare orice lucru care există îl percep cu mintea mea? Nu neaparat. Pot fi lucruri pe care nu le-am întâlnit încă în viața mea. Dar, dacă există astfel de lucruri, atunci cineva le-a întâlnit. Adică, pentru ca un lucru să fie existent, cineva trebuie să-l știe, să-l perceapa. Deci, nu este neapărat din mintea mea – există un fel de minte care știe acest lucru și îl transformă într-un obiect.

Fiecare lucru existent în univers este un obiect al minții cuiva. Fiecare obiect care există este perceput de percepția validă a cuiva. Un Buddha poate vedea tot praful cosmic plutind în jurul universului, deci există.

Două tipuri de obiecte

Ngupo dang takpa nyi

Nyi – doi,
Dang – și,
Ngupo – lucruri care funcționează,
Takpa – lucruri neschimbătoare.
Două tipuri de obiecte.

1. Lucruri care funcționează

Ngupo înseamnă lucru care funcționează

  • orice lucru care efectuează ceva. Face o acțiune,
  • orice lucru schimbător este Ngupo,
  • orice lucru produs este
  • orice lucru cauzat este Ngupo,

Toate acestea sunt sinonime pentru lucrurile schimbătoare – Mitakpa.

2. Obiecte neschimbătoare

Al doilea tip de obiecte sunt Takpa, adică neschimbătoare.
Ce obiecte sunt neschimbătoare? Vacuitatea, spațiul și adevărurile.

Deci, acestea sunt cele două tipuri de obiecte.

Împărțirea lucrurilor care funcționează

Ne vom concentra acum asupra tuturor obiectelor Ngupo, care funcționează, care se schimbă, care sunt produse și care sunt cauzate din lumea în care trăim.

Lumea care ne cuprinde și pe noi înșine. Pentru că și noi suntem un lucru în schimbare, suntem un lucru creat, suntem cauzat.

 

Cele cinci agregate

Conform Abhidharmei Kosha – toate lucrurile care funcționează, pot fi împărțite în cinci agregate.

Pungpo nga

Pungpo înseamnă grămadă, morman, dar este tradus agregat.
Nga – cinci.
Pungpo nga – cinci agregate. În sanscrită skandha.

Fiecare persoană este alcătuită din cinci părți sau grămezi diferite. Dar aici spunem mai mult decât atât. Aici spunem că orice lucru schimbător are cinci agregate. Deci, fiecare obiect existent în univers poate fi împărțit în cele cinci agregate.

1. Agregatul fizic sau agregatul formei

Suk kyi pungpo

Pungpo – agregat,
Kyi – prepoziție,
Suk – formă sau corp.
Suk kyi pungpo este agregatul fizic a lucrurilor. Acesta este aspectul fizic al lucrurilor.
Am vorbit despre lucruri fizice versus lucruri mentale. Care este definiția unui lucru fizic? Orice lucru care poate fi arătat cuiva ca fizic, cum ar fi culorile și formele pe care le vedem cu ochii.
Dacă pot să arăt, să indic, să ilustrez sau să explic ceva cuiva, sau să măsor, atunci se numește fizic.

Definiția în tibetană este Suk su rungwa.

Suk su rungwa – Suk kyi tsennyi. Ceea ce poate fi prezentat ca formă este definiția formei sau a unui corp.

De exemplu, un obiect al ochiului. Ceva ce vede ochiul.
Aici, suk este de obicei tradus ca formă și înseamnă materie fizică într-un sens mai general. Deci, primul agregat se referă la toată materia fizică, care poate fi împărțită în două.

Împărțirea lucrurilor fizice în exterioare și interioare

a. Lucruri fizice exterioare

Chiy suk

 b. Lucruri fizice interioare

Nang gi suk

Chi, nu este același Chi despre care am vorbit mai înainte. El era scris cu Sa. Cele două cuvinte sunt scrise diferit dar se pronunță la fel.  Aceasta este dificultatea în tibetană. Trebuie să studiem ortografia serios pentru că nu facem diferența.

Deci, aici Chiy înseamnă exterior. Deci, formă exterioară.
Și Nang este interior. Formă interioară.

Deci, lucruri fizice exterioare și lucruri fizice interioare.

Ce înseamnă ele?

Chiy suk sunt lucrurile care pot fi percepute prin cele cinci simțuri. Deci aceasta este forma exterioară. Aici este un obiect, ochiul meu îl percepe, deci este Chiy suk – obiectul exterior.

După ce ochiul a perceput, informația este transferată la nervul optic, nervul optic transferă la creier și el începe să o prelucreze. Se creează o imagine mică în interior care se potrivește cu acel lucru și pe care creierul meu îl recunoaște. Și el spune: „Oh! Pix”. Acesta este Nang gi suk. Este ceea ce mintea mea a tradus din obiectul exterior.

Există obiectul exterior și există ceea ce mi-am tradus prin puterea vederii, simțul văzului. Deci acesta este Nang gi suk, obiectul interior.

Ce este interior și ce este exterior?

În Abhidharma Kosha nu se vorbește de nervul optic, ci spune „există obiectul exterior și există ceea ce ochiul, care este organul de simț, face din el”. Și acesta este obiectul interior. Lucrul interior este ceva pe care „parcă” îl pot simți prin simț. Dacă nu a-și avea simțul văzului, atunci nu a-și avea reprezentarea interioară. Deci ar exista doar lucrul exterior.

Aici intrăm în întrebarea ce este interior și ce este exterior.

Exemplul pe care l-am dat este relativ simplu, dar ne putem încurca cu ușurință. Și asta este frumusețea dezbaterilor. Deci asta înseamnă că trebuie să putem simți prin unul dintre simțuri pentru a avea Nang gi suk  – forma interioară. Ea vine prin simțuri.

Hai să vedem. Am corpul meu. Corpul meu exterior, este cel pe care îl pot vedea și este cel pe care îl pot simți, să zicem, prin simțul tactil. Tibetanii nu spun simțul tactil, ci „simțul corpului” meu. Ce pot experimenta cu corpul meu.
Dar unghiile mele? Nu le simt. Ele nu fac parte din corpul meu? Deci, se intră în astfel de aspecte.
Când respir aer, atunci aerul este exterior și îl inspir. În ce moment devine interior? Când anume a devenit din exterior în interior? Oare chiar a devenit interior? A fost el vreodată în exterior?

Acest zid este în afara mea sau nu? Pot să-l văd, organele mele de simț îl percep. Este el interior, sau este exterior?

Rămâneți o clipă cu aceste întrebări. Ele nu sunt deloc triviale. Pentru că ele merg direct la cel pe care-l definesc a fi „eu”.

  • Când aerul pe care l-am respirat a devenit parte din mine? În ce etapă?
  • A devenit vreodată parte din mine?
  • Parte din cine a devenit?
  • Mai este ceva care nu face parte din mine?
  • Oare zidul este? Voi sunteți parte din mine sau nu sunteți parte din mine? Pentru că vă percep cu simțurile mele.

O bună înțelegere a celor cinci agregate este esențială pentru a percepe direct vacuitatea

Deci, trebuie să învățăm bine despre cele cinci agregate. De ce trebuie să facem asta?
Pentru că am văzut deja că am intrat în lucruri care nu sunt deloc ușoare. Și pentru a percepe direct vacuitatea, trebuie în primul rând să ne vedem vacuitatea noastră.

Procesul de a percepe vacuitatea se face prin analiză. Caut unde sunt „eu”, să mă conving că eu, care cred că exist, nu exist. Eu-l de care sunt atașată și se ofensează când îi spun „idiot” – trebuie să se convingă că nu a existat niciodată, și astfel să înceteze în sfârșit să se mai ofenseze. Pentru ca asta să se întâmple, trebuie să fiu convinsă că eu-l nu există.

Cum mă conving că nu există? Trebuie să-l caut și să nu-l găsesc. Aceasta este experiența vacuității.
Trebuie să ajungem la  experiența interioară, la conștientizarea interioară profundă că nu există cel pe care-l credeam că există. Abia atunci, poate, nu mă mai voi simți ofensată. Așa că pentru asta trebuie să încep să-l caut. Va trebui să înțeleg foarte bine cele cinci agregate ale mele. Să înțeleg bine din ce sunt făcută. Acest lucru trebuie să-l fac eu însumi.
În Sutra Inimii scrie cum Avalokiteshvara stă și vede că toate cele cinci agregate sunt goale de orice natură proprie. El se caută în toate cele cinci agregate și nu a găsit niciun sine acolo. Abia atunci se poate ajunge la concluzia că nu există un „eu”.

Toate aceste lucruri trebuie să le experimentăm noi înșine pentru a înțelege cine suntem și de a ne convinge că atunci când vorbim despre cele cinci agregate, ele includ fiecare aspect al nostru. Și apoi în meditație vom căuta unde suntem și bineînțeles că nu ne vom găsi.

Trebuie să ne convingem noi singuri și nu că ne-a spus cineva. Abia atunci poate vom avea șansa să ne eliberăm de atașamentul pe care îl avem față de „eu”. Acesta este învățătura.

Este diferență între descrierea obiectivă a celor cinci agregate și ceea ce simt că sunt, pentru că am un sentiment despre cine sunt eu, care este foarte subiectiv.
Dar dacă încep să-l examinez, cum ar fi, de exemplu, ce se întâmplă cu aerul, despre mâncarea pe care o mănânc, când devine o parte din mine, cum rămâne cu secrețiile pe care le secret, când nu mai fac parte din mine și așa mai departe, atunci se pare că ceea ce simt intuitiv ca a fi „eu”nu trece testul acestei examinări.

De aceea este bine să ne căutăm pe noi înșine cu multă atenție și să vedem că suntem într-adevăr o colecție de cinci lucruri.

Trăim în interiorul acestui corp și în interiorul acestei minți din timpuri imemoriale. Adică, am avut un alt corp, dar întotdeauna am avut un corp și întotdeauna am avut o minte, am trăit întotdeauna în interiorul unui corp și a unei minți și ne-am obișnuit să ne gândim la aceste lucruri ca find „eu”. Nu doar în această viață, ci din totdeauna.

Avem un ego foarte puternic, și l-am avut mereu. Pentru că ne-am identificat cu cele cinci agregate. Credem că „acesta sunt eu”, iar dacă acesta este atacat, atunci ne ofensăm.

Lama Art Engle, cu mulți ani în urmă și-a făcut doctoratul în filozofia Madhyamika. Apoi l-a aruncat. El a spus: „N-am știut atunci ce fac”. Și mai târziu, mult mai târziu, a început să predea Madhyamika. „Înainte de a avea vreo șansă de a înțelege Madhyamika”, spunea el, „trebuie studiate cele cinci agregate câțiva ani buni”. Câțiva ani! Și a scris o carte întreagă numai despre asta.

2. Agregatul sentimentelor

Tsorway pungpo

Tsorway înseamnă sentimente.

Și aici sentimentele pot fi fizice sau mentale.

Clasificarea sentimentelor

În general sunt trei feluri de sentimente:

    • bune,
    • rele,
    • și neutre.

Unii le împart după cele șase simțuri. În Abhidharma Kosha există șase simțuri. Mintea este considerată ca fiind al șaselea simț. Conștientizarea gândului este, de asemenea, considerat un simț.

Sentimentele pot fi împărțite în 18 feluri: a te simți bine, rău și neutru în legătură cu fiecare dintre cele șase obiecte senzoriale (lucrurile pe care le vedem, auzim, mirosim, gustăm, atingem și gândim).

 

Definiția sentimentului

Care este definiția lui Tsorwa?

Tsorwa este abilitatea de a experimenta obiecte sau abilitatea de a experimenta conținutul unui obiect sau abilitatea de a experimenta bine, rău sau neutru; să ne simțim bine, rău sau neutru. Acesta este Tsorwa.

 

Conștiență și factori mentali: Sem și Sem jung.

Conform Abhidharmei Kosha, avem ceea ce se numește Sem și Sem jung.

Sem sem jung

Sem înseamnă minte în general. Uneori este folosit și ca gând, dar aici este minte, conștiință. Care este diferența dintre Sem și Sem Jung? Sem Jung este factor mental.

Sem este mintea principală, conștiența noastră.
Și Sem jung sunt factorii mentali care stau în conștiența noastră.

De exemplu iubirea, mânia, discernământul, sentimentul sunt factori mentali. Conform Abhidharmei Kosha, avem cincizeci și unu de factori mentali. Tsorwa este unul dintre ele.

Sem este conștiența. Este „Mintea cea mare” în interiorul căreia se află toate acestea.

Potrivit lui Abhidharmei Kosha, unii factori Sem jung sunt întotdeauna prezenți. Ei sunt mereu acolo. Chiar dacă cineva ne-a dat un pumn și am leșinat, unii factori mentali sunt întotdeauna activi, iar alții nu. Nu suntem întotdeauna supărați, deci supărarea este latentă. Nu iubim întotdeauna, ea poate fi latentă. Dar sentimentele sunt mereu acolo.

Într-un fel sau altul nu încetăm niciodată să simțim fizic sau mental.

 Și făptura Bardo are Tsorwa. Fătul are Tsorwa. Și Buddha are Tsorwa.

De ce sentimentele au primit propriul agregat separat?

Dacă sunt 51 de factori, de ce au fost izolate de sentimente –Tsorwa? De ce ele formează un agregat? Răspunsul este că Tsorwa ne complică viața.

Tsorwa ne ține în samsara.

Orice ni se întâmplă, orice trăim, îl catalogăm imediat ca fiind plăcut, neplăcut sau neutru. Dacă ceva îmi place – vreau să-l am. Dacă nu îmi place – vreau să scap de el. Și pentru asta sunt dispusă să fac infracțiuni, să-mi încalc jurămintele. Toate acestea ne determină să rămânem captivi în samsara.

Ne atașăm de sentimente, și apoi facem infracțiuni

Oare ar trebui să nu mă mai simt plăcut? Nu.

Scopul budismului este să ne aducă la fericirea sublimă a lui Buddha.

Dacă avem sentimente plăcute pe cale, am vrea să le intensificăm.

Care este problema? Problema este că ne atașăm de ele.
Problema este că pentru a obține lucrul plăcut sau pentru a-l păstra, suntem gata să facem karma negativă.

    • Îmi place atât de mult, nu vreau să-l pierd, sunt în stare să fac și un păcat pentru asta.
    • Doresc atât de mult să am acea persoană, încât sunt dispus s-o despart de partenerul ei, sau
    • Ca să țin pentru mine, sunt gata să mint și așa mai departe.

Problema nu este legată de plăcut sau neplăcut. Și aici intrăm într-o neînțelegere adâncă care există în budism până astăzi, și anume că lipsa de atașament înseamnă să renunțăm de a ne mai simți plăcut/neplăcut.

Scopul budismului nu este să ne transforme într-o vegetală care nu simte nimic. Vrem să învățăm cum să simțim plăcerea tot timpul. Și asta este foarte important. Budismul spune că, dacă vrem să avem succes pe calea spirituală, trebuie să învățăm să nu mai acumulăm karma negativă pentru a obține un sentiment bun; a face acest lucru ar fi ignorant și nu ar funcționa pentru că a face fapte rele nu ne poate aduce niciodată un sentiment bun

3. Agregatul discernământului

Dushe kyi pungpo

Pungpo – agregat,
Dushe – discernământ sau puterea de discernământ.

Discernământul este, de asemenea, un factor mental, unul dintre cei cincizeci și unu care și-a primit propriul agregat. Deoarece și Dushe și Tsorwa, ne complică viața, ne fac probleme.

Tsorwa spune: „Am un sentiment; Dushe spune: „Este plăcut”. Dushe face deosebirea „plăcut”. Este capacitatea de a discerne. Spunem: „Oh, cât este de plăcut, mă face să mă simt bine” și încercăm să punem mâna pe ce ne face plăcere pe căi necinstite.
Pe de altă parte nu înseamnă că ar trebui să ignorăm că ceva este al meu și ceva este al tău sau să ignorăm deosebirea dintre ceea ce ne doare și ceea ce este bine pentru noi. Toate ființele vii, inclusiv Buddha, au discernământ. Discernământul este dăunător atunci când spunem „Acest lucru este numai al meu și nu-l împart cu tine”.

4. Agregatul factorilor mentali

Duje kyi pungpo

Duje kyi pungpo – ceilalți factori.

Adică ceilalți factori, cu excepția celor doi despre care am vorbit mai înainte. Cincizeci și unu minus doi. Deci, conform Abhidharmei Kosha, există patruzeci și nouă de factori aici. În alte cărți numerele sunt diferite.

5. Agregatul conștientizării, a conștienței

Namshe kyi pungpo

 

Namshe înseamnă conștientizare sau conștiență.
Unde este această conștientizare? În minte. Unde este mintea? Ea nu este în creier.
Conștientizarea noastră nu este egală cu creierul nostru. Conștientizarea noastră nu are o locație fizica. Există șase tipuri: conștientizarea legată de ochi, urechi, nas, limbă, corp și de a ne auzi gândurile în mintea noastră.
De ce nu suntem ca un obiect neînsuflețit? Ca o piatră? Care este diferența dintre mine și o piatră? Conștientizarea.

Tibetanii numesc ființele:

Semchen

Chen – posesor,
Sem – conștiință, conștiență.
Sem chen înseamnă posesor de conștiință.

Întrebare: Care este diferența dintre minte și conștiență?

Răspuns: Conștiența este unul din cele patru agregate, cu excepția primului – agregatul fizic. Toate cele patru sunt agregate legate de minte, sunt mentale. Vom intra în curând în definiții și vei primi răspunsul.

Întrebare: S-a spus că puterea de discernământ vine după sentimente. Dar ea nu poate fi înaintea sentimentelor? Pentru că ar trebui să identific ceva înainte de a mă simți plăcut sau nu?

Răspuns: Poți distinge lucruri care nu sunt legate de sentimente. Distingem între scaun și masă. Ceea ce nu este neapărat legat de plăcut și neplăcut. Deci această ordine dintre ele este relevantă atunci când ajungem la discuția despre modul în care ne complicăm în samsara din cauza acestor două. Dincolo de asta, ordinea nu este neapărat importantă.

Definiția subiectului – Yulchen

rang yul la jukpay chu,                             yulchen gyi tsen

Chu – Dharma sau fenomen sau lucru. Aici are sensul de ceva care există,
Yul – obiect,
Rang – al lui, propriu,
Rang yul la – în propriul obiect,
Jukpa – angajat.

Deci, care este definiția unui subiect? Orice lucru existent care se angajează în obiectul său, sau preocupat de obiectul său sau ține obiectul său.

Trei tipuri de subiecte

Vom face acum o mică dezbatere:

Atacantul: Să considerăm toate lucrurile schimbătoare

Nu există nicio diviziune între ele.

Apărătorul: Chi chir, dă-mi un argument.

Atacantul: Pentru că există un singur tip de lucruri schimbătoare

Apărătorul: Tak ma drup, nu este adevărat.

Atacantul: Vrei să-mi spui că există o diviziune între lucrurile schimbătoare?

Apărătorul: Du, da.

Atacantul: Vrei să spui că există mai mult de un tip de lucruri schimbătoare?

Apărătorul: Du, da.

Atacantul: Sho! Explică-mi, te rog.

Apărătorul: Există lucruri schimbătoare care sunt fizice, există lucruri schimbătoare care sunt mentale și există lucruri schimbătoare care nu sunt nici una, nici alta asta.

Atacantul: Renunț, ai câștigat. Mulțumesc foarte mult.

Asta înseamnă că există subiecte care sunt fizice, subiecte care sunt mentale și subiecte care nu sunt nici una, nici alta.

Înainte de a verifica acest lucru, le vom da numele lor în tibetană și câteva exemple.

 

a. Stări mentale care funcționează ca subiecte

Subiectele care sunt mentale, se numesc în tibetană:

Shepar gyur pay yulchen

Shepar – ceva mental,
Shepar gyur pay yulchen – subiect care este mental.

De exemplu:

Trak dok

Trak dok înseamnă gelozie.
Subiectul este starea mentală de gelozie. Care este obiectul? Persoana pe care suntem geloși.

 

b. Tipuri de materie fizică care acționează ca subiecte

Suk su gyur pay yulchen

Suk su gyur pay yulchen înseamnă subiect care este fizic.

De exemplu:

Mik gi wangpo

Mik gi wangpo înseamnă puterea simțului vederii.

De exemplu: retina ochiului care primește razele de lumină. Deci subiectul este ochiul sau retina ochiului, iar obiectul este obiectul pe care îl percepe.

 

c. Lucruri care nu sunt nici fizice, nici mentale, care funcționează ca subiecte

Denmin du je du gyur pay yulchen


Denmin du je du gyur pay yulchen
înseamnă subiect care nu este nici fizic, nici mental.

De exemplu

Kang sak

Kang sak înseamnă persoană, om.

Persoana nu este fizică, nu este mentală. Este un concept. De exemplu – Lucica. Lucica nu este nici fizic, nici mental.

Deci poate fi ea un subiect? Da, de exemplu, ea poate decide să meargă la cumpărături. Apoi cumpără și sunt obiectele ei. Deci, Lucica, se pare că ar putea fi un subiect.

– Deci Lucica, care este un concept, nu este nici fizic, nici mental, este o etichetă pe care am lipit-o de o colecție de părți fizice și mentale, poate merge la cumpărături. Și cumpărăturile vor fi obiectele sale.

– Dar corpul lui Lucica? Corpul lui Lucica poate fi subiect? Ar putea fi Yulchen? Ea poate, de exemplu, să simtă obiecte. Ea simte ceva în mână.

– Cu siguranță, mintea lui Lucica poate fi un subiect, ea poate ține obiecte în mintea ei, sau este preocupată de obiectele ei.

Deci, toate cele trei diviziuni ale lucrurilor schimbătoare pot fi subiecte.

Dar de fapt, subiectul pare să fie mental

Hai, să vedem. Este adevărat acest lucru?
Să ne uităm la definiție. Rang yul la jukpay chu este definiția lui Yulchen.

Deci, subiectul este preocupat de obiectul său existent. Și aici trebuie să fim atenți. Ce înseamnă un lucru existent? Orice ce poate fi perceput printr-o percepție validă.

Corpul lui Lucica are percepție validă? Nu. Numai mintea ei poate percepe lucrurile cu o percepție validă. Numai mintea poate percepe ceva.
Deci, corpul lui Lucica nu are o percepție validă a pixului. Deci pixul nu este un obiect pentru corpul ei.
El nu este un obiect existent pentru corpul ei, deoarece corpul ei nu-l poate percepe în mod valid. Numai mintea poate.
Un lucru care este fizic sau un lucru care nu este nici fizic, nici mental, precum un concept, nu are Tsema.

Pentru conceptul „Lucica” cumpărăturile nu sunt ceva care există.

Am început prin a împărți toate lucrurile schimbătoare în mentale, fizice și lucruri care nu sunt nici una, nici alta. Și acum am spus că vrem „să verificăm dacă fiecare dintre aceste lucruri poate fi un subiect”.
Apoi am spus: „Aparent, așa pare să fie”, și am dat exemple, de subiecte din cele trei tipuri.

Dar, când ne-am uitat mai precis, am văzut că obiectul Yul al subiectului – Yulchen , trebuie să fie un lucru existent, adică trebuie să fie perceput de o percepție validă. Și el nu poate fi un lucru existent, decât pentru un subiect care este mental, pentru că doar un subiect mental poate avea Tsema, poate avea o percepție validă.
În ultimă analiză, numai lucrurile mentale pot fi subiecte, deoarece numai lucrurile mentale pot avea o percepție valabilă a unui obiect

Nu orice contact între două lucruri este un contact între obiect și subiect

Nu orice contact este un contact între subiect și obiect.
Dacă o piatră atinge o altă piatră, asta nu înseamnă că una dintre ele este un subiect care percepe obiectul, pentru că nu există minte care să perceapă obiectul.

Deci, pe scurt, subiectul este un lucru mental. Și va fi întotdeauna un lucru mental. El este întotdeauna mintea care percepe ceva. Acesta a fost concluzia discuției noastre.

Potrivit budismului, o plantă nu poate fi subiect

1. Să considerăm copacul.
2. Copacul este un subiect.
3. Pentru că, atunci când vine noaptea, frunzele se îndoaie puțin. În întuneric frunzele se îndoaie puțin.

Kyappa majung

Deci, nu sunteți de acord cu mine că argumentul pe care l-am dat dovedește că arborele este un subiect.

Adică îmi spuneți că nu rezultă neapărat că arborele este un subiect.

În budism spunem că plantele nu au minte. Nu că nu simt , dar nu au o minte care să perceapă un obiect. În acest sens, nu.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 4b – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Structura formală a logicii budiste

Argumentul în demonstrația logică

Aceasta este a doua parte care se ocupă de logica formală. Și am început să vorbim despre                                                                    

Tak

Tak înseamnă argument.

Diferite utilizări ale cuvântului Tak

În lecția 3 am dat exemplul de silogism sau enunț logic:

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”, „un lucru care este produs”.

Deci, argumentul pe care l-am dat – Tak – a fost „pentru că a fost produs”.
Deci,

    • Cuvântul Tak – este a treia parte a demonstrației logice.
    • Uneori Tak, înseamnă toate cele trei părți împreună.
    • Și, alteori, Tak, se referă la partea principală a demonstrației,  în cazul nostru, „pentru că sunetul a fost produs…”. Deci partea principală este cuvântul „produs”. „Produs” este cuvântul cheie. Datorită faptului că a fost produs, se schimbă.

Acestea sunt cele trei forme de folosire a cuvântului Tak.

Care este argumentul corect într-o demonstrație logică?

În prima lecție am spus ce înseamnă un argument. Orice poate fi un argument. Orice este prezentat ca argument este un argument. Dar, bineânțeles, că nu orice argument dat ne va convinge. Iar voi, ca profesori veți dori să oferiți un argument corect care să-l convingă pe celălalt.

Tak yangdak

Yangdak – corect, sau uneori se spune perfect.
Tak yangdak însemnă argument corect.

Teoria logicii ne ajută să străpungem vălurile ignoranței

În seminarul „Guru-yoga”, există o rugăciune în care cerem Lamei înțelepciune:

De-aș putea să-mi dezvolt înțelepciunea învățării, reflecția și meditația,
De-aș putea să-mi sporesc abilitățile de a preda teoriile, de a le clarifica și înțelesurile lor de a le explica.

Tot acest curs este de „a clarifica”ceea ce nu înțelegem.
În acest studiu ne-am folosit de Manjushri. El ține o carte în mâna stângă și o sabie în flăcări în cealaltă. Rolul acestei săbii este de a străpunge straturile groase ale ignoranței, și a salva oamenii din suferință și de la moarte.
Acesta nu este un lucru ușor, pentru că ignoranța este adâncă. Cu toți suntem învăluiți în vălurile groase ale ignoranței.

Toată teoria logicii vine să ne ajute să clarificăm lucrurile, să le lămurim, și în acest fel, să înlăturăm treptat unul câte unul toate vălurile ignoranței.

Cineva a întrebat odată „Pot folosi idei care nu sunt corecte pentru a ajuta pe cineva să străpungă vacuitatea?”
Răspunsul este că acest lucru îl facem tot timpul. Predăm o versiune parțială a vacuității care nu este în întregime adevărată, și asta ne ajută să străpungem vălurile ignoranței.

Trebuie să pornim de la un numitor comun

Așa cum am spus, cei doi care dezbat trebuie să fie de comun acord cu subiectul. Amândoi înțeleg, când spun „pix”, despre ce vorbim, iar apoi se merge mai departe.

Dacă nu există un numitor comun, atunci discuția nu îi va duce nicăieri. Nu voi fi eficientă în încercarea mea de a explica Dharma. S-ar putea ca adversarul meu – să aibă o concepție foarte departe de concepția ultimă corectă. Trebuie să-l întâlnesc acolo unde este, ca să-l ajut să urce. Altfel nu mă va asculta deloc.

Dacă încep să-i vorbesc despre infern, înainte de a-i demonstra existența vieților trecute și că există chiar și o existență după această viață, atunci îmi va spune: „Ei bine, acum nu sunt în infern”. Dacă nu știe că va mai fi și o altă viață, atunci cum a-și putea să-i vorbesc despre toate tipurile de infern – el nu mă va asculta, va pleca. N-am realizat nimic. Ne-am pierdut timpul amândoi. Și îl pot îndepărta, pentru că îi par puțin ciudată. Este foarte important să plecăm din același loc.

Acest lucru l-a făcut Buddha. O parte din abilitățile noastre ca profesori este să învățăm cum să facem acest lucru treptat.
Și uneori le prezentăm o idee parțială de vacuitate. Și chiar și atunci când vorbim de pix – este, de asemenea, o idee parțială a vacuități. Nu este înțelegerea deplină a vacuității.

Toate drumurile duc la Tantra

Iată un citat de la Dalai Lama. El a spus că toate căile spirituale – nu le-a redus numai la budism – toate căile spirituale duc în cele din urmă la Tantra.

Vajrayana este Tantra.

Dacă facem bine o cale spirituală, automat ni se vor crea condițiile sau semințele care ne vor deschide calea și atunci vom întâlni profesori de tantra buni, pricepuți, și putem continua.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să înțelegem vacuitatea, legătura dintre vacuitate și karma. Și toate căile spirituale din lume, există pentru că aduc oameni în acest loc. Pentru unii dintre ei, concepția lor asupra lumii nu este în întregime corectă. Ea este parțială. Poate că ei predau bunătatea, dar nu vacuitatea, de exemplu.

Și este în regulă. Cel care este atras de o cale spirituală anume este ceea ce are acum nevoie pentru a se dezvolta, și îi va permite mai târziu să continue să ajungă la cunoașterea vacuității. Și asta îi va permite să găsească mai târziu profesorii de Tantra care îl vor aduce la capătul căii.

De aceea, nu trebuie să subestimăm căile care par parțiale, pentru că ne ridicăm obstacole pe calea noastră spirituală. Dacă există o astfel de cale care îi ajută pe unii, trebuie să respectăm și calea și pe cei care o urmează.

Definiția argumentului corect

Să vedem care este definiția argumentului corect.                                                                                                               

Tak yangdak gi tsennyi

Înseamnă „definiția argumentului corect este

Tsulsum yinpa

Yinpa – a fi,
Sum – trei,
Tsul – mod.
Adică, argumentul corect îndeplinește cele trei moduri sau argumentul corect trebuie să îndeplinească trei relații/condiții.
Dacă argumentul este corect, aceste trei condiții trebuie să fie adevărate.

Cele trei relații

a. Trebuie să existe o relație între argument și subiect.

Chok chu

Chok chu înseamnă că trebuie să existe o relație între argumentul pe care îl dăm și subiect.
Chu vine de la Chuchen 

Dra chuchen

Dra – sunet,
Chu chen – să considerăm.

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Acesta este exemplul cu care lucrăm. „Sunetele sunt lucruri schimbătoare pentru că sunt lucruri produse”.

Pentru ca adversarul meu să mă asculte, el trebuie să fie de acord cu mine, că 3 este legat cumva de 1. Adică, să fie de acord cu mine că sunetul este un lucru produs. Dacă nu este de acord, atunci argumentul pe care i-l voi da nu-l va accepta. Dacă nu este de acord că sunetul este ceva care trebuie produs și îi voi spune „pentru că a fost produs”, atunci el îmi va spune: „Stai așa, cine a spus că sunetele sunt produse”?
Deci, dacă nu există această legătură între 3 și 1, atunci el va spune: „Tak madrup”, pentru că pentru el acest argument este incorect.

Deci, prima dintre cele trei condiții ca argumentul să fie corect, este ca el să fie legat de subiect.

Exemplul 1: Sunetele care sunt produse

Sunetele care sunt produse în tibetană:                                 

                    Dra jepa 

Jepa – produs,
Dra – sunet.
Deci, adversarul trebuie să fie de acord cu Dra jepa, că sunetul este un lucru produs, care trebuie produs.

Deci Dra jepa este un exemplul pentru Chok chu.

Exemplul 2: Cerul este albastru

Să luăm un alt exemplu:

1. Să considerăm cerul,
2. Este o mâncare delicioasă,
3. Pentru că este albastru.

Există Chok Chu? Da, este adevărat că cerul este albastru. În schimb afirmația este ciudată. Dar în acest caz prima legătură există.

Ok, dar deocamdată nu sunt convins. Ne dorim un argument corect care să convingă adversarul, de aceea este necesară și o altă condiție.

b. Trebuie să existe o relație necesară pozitivă între argument și afirmație                                                       

Je kyab

Je kyab este relația necesară pozitivă dintre argument și afirmație.

Exemplu

În cazul nostru, din Dra jepa – sunetul este produs rezultă Mitakpa – schimbător.

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Pentru ca demonstrația să fie bună, ar trebui să existe o relație necesară între produs și schimbător, adică

produs  schimbător

Dacă este produs rezultă că este schimbător.

Dacă adversarul nu este de acord cu această legătură logică, nu i-am demonstrat nimic. Deci, ce îmi va răspunde? Kyappa majung – nu rezultă.

Pentru ca eu să-l conving, am nevoie să fie și el de acord

a. că argumentul este corect,
b. și de asemenea să fie de acord că el demonstrează afirmația.

După cum am văzut, nu a fost deajuns ca argumentul să fie corect, pentru că cerul este într-adevăr albastru – dar nu este o mâncare delicioasă.
Deci, ca argumentul să fie corect, ar trebui să atragă după sine ceea ce trebuie demonstrat. Faptul că cerul este albastru nu implică că este o mâncare gustoasă.

Rezumatul primelor două relații

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Prima relație care este Chok chu, înseamnă ca 3 să fie legat de 1. Iar a doua relație Je kyab este ca din 3 să rezulte 2, sau dacă 3 este adevărat atunci și 2 trebuie să fie adevărat.

         3  ⇒  2

Kyab înseamnă a rezulta. Din argumentul pe care l-am dat rezultă ceea ce am vrut să demonstrez.
Aceasta se numește necesitate pozitivă, adică din 3 trebuie să rezulte 2. Aceasta este o relație pozitivă, trebuie să se întâmple.
În cazul nostru, dacă ceva este produs, el trebuie să fie un lucru schimbător.

c. Trebuie să existe o relație necesară negativă între afirmație și argument

Această relație este opțională. Nu trebuie să o verificăm, pentru că veți vedea în curând, că dacă a doua relație este adevărată, atunci întotdeauna relația a treia este adevărată. Maeștri au ales să o precizeze separat, așa că le vom urma și noi exemplul.

  Dok kyab

Dok kyab înseamnă relație necesară negativă

Asta înseamnă dacă negăm 2 rezultă 3 negat.
Sau din nu 2 rezultă nu 3.

  ~ 2   ⇒   ~ 3

 Deci, dacă din 3 rezultă 2, atunci din nu 2 rezultă nu 3.

În exemplul nostru:

2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Dacă ceva produs trebuie să fie un lucru schimbător, atunci un lucru neschimbător, nu poate fi un lucru produs.

Deci, a treia relație Dok kyab se întâmplă oricum. Se va întâmpla mereu.

Să luăm un alt exemplu:
„Dacă este ploaie, atunci sunt nori”. Deci, ploaia este 3, norii sunt 2. Dacă este ploaie, sunt nori.
Ce ne spune relația a treia – Dok kyab? Dacă nu sunt nori, nu este ploaie, nu-i așa? Nici nu trebuie să spun asta, automat este adevărat.              

                                           Je na mitakpe kyab

Je – produs.
Cuvântul Na, tibetanii îl folosesc uneori ca semn de punctuație. Aici Na înseamnă „dacă”. Alteori are sensul de „atunci când”.

Mitakpe – schimbător,
Kyab – rezultă.

Deci, dacă este produs, rezultă că este schimbător. Acesta este a doua relație de necesitate pozitivă.

A treia relație de necesitate negativă în tibetană:

Tak na ma jepe kyab

Tak – neschimbător,
Tak na – dacă este neschimbător,
Ma jepe – nu poate fi produs, nu poate fi ceva produs,
Kyab – rezultă.

Deci, dacă lucrul este neschimbător rezultă că el nu poate fi ceva produs.
Deci, pentru ca argumentul meu să fie acceptat de adversar, trebuie să îndeplinească toate cele trei condiții. 

 

Arta logicii

Să facem asta cu pixul. Ei spun:

1. Să considerăm pixul (toată lumea trebuie să știe ce este un pix),
2. El nu este un pix în sine,
3. Pentru că câinele nu vede un pix.

Cu toții suntem de acord că un câine nu poate vedea un pix, suntem de acord că un câine nu poate scrie. Deci, adversarul este de acord că argumentul dat este legat de subiect – de pix. Deci prima relație este îndeplinită.

Acum, pentru ca el să accepte afirmația că pixul nu există în sine, trebuie să înțeleagă logica că dacă câinele nu poate vedea un pix, atunci (implică faptul) pixul nu poate fi un pix în sine.
Aceasta este partea care îi lipsește de obicei adversarului, îi lipsește această implicație.

Dacă adversarul acceptă deja toate aceste elemente ale demonstrației, și îi adaug implicația, el va spune: „Aha!”, adică „Ah, am înțeles!”.

Acum, când spun că adversarul trebuie să fie de acord cu mine în ceea ce privește elementele de bază ale demonstrației și adaug implicația, vreau să spun că adversarul are conceptul de pix, are conceptul de câine, și conceptul de „cum văd câinii pixul”.

Dar de unde știu cum văd câinii obiectele? Eu nu știu ce gândește un câine. Deci, aici fac o presupunere. Am un concept indirect – din câte am citit despre câini, din câte am înțeles despre câini – mi-am format o idee indirectă și asta e în regulă.
În demonstrația noastră, pentru ca ea să fie validă, am spus că primele două relații trebuie să fie îndeplinite. S-ar putea să fie de acord cu mine că 3 este legat de 1, chiar dacă nu îl experimentează în mod direct. Dar indirect, prin logica lui, el este de acord cu asta.

De exemplu, dacă cineva este de acord că există reîncarnări și a auzit despre infern, și este de acord în principiu că ele pot exista, chiar dacă momentan nu are o experiență directă a infernului, dar dacă prin logică  cineva a reușit să-l convingă că există reîncarnări, deci există posibilitatea ca cineva să ajungă în infern – atunci se poate vorbi cu el despre tipurile de infern și el va asculta; chiar și dacă nu are o percepție directă a infernului.

Și aici este toată frumusețea, de a lua lucrurile pe care oamenii le știu deja, de a le pune cap la cap pentru a le mări cunoașterea. Și aceasta este esența predării. Numai așa putem învăța pe cineva, și așa clarificăm lucrurile.

Bineînțeles că nu întotdeauna este ușor să facem asta. Oamenii vor pune întrebări dificile. Ele nu sunt dificile în sine, ci sunt dificile doar pentru că logica noastră nu este suficient de dezvoltată. Dacă ea ar fi suficient de dezvoltată și ceilalți sunt interesați de discuție, ea poate fi foarte fructuoasă.
Dar dacă ei vor să înțeleagă și nu le putem explica – nu este vina lor. Logica noastră nu este bună, arta logicii nu este dezvoltată.

Trebuie să facem câțiva pași înapoi pentru a găsi numitorul comun, să găsim argumentul și subiectul și să le găsești pe 3 și pe 1 și să le dăm implicația. Iar apoi construim pe ea următoarea etapă și următoarea etapă. Acesta este rolul nostru.

În acest fel se poate demonstra karma, se poate demonstra concepția asupra lumii, se poate demonstra că „nu poate exista o entitate exterioară neschimbătoare care să producă lumea”.
Să vedem, este posibil să existe o entitate externă permanentă și neschimbătoare care creează lumea? Este posibil? Să vedem, avem deja toate instrumentele aici.

Hai să vedem, dacă este posibil să existe o entitate exterioară permanentă și neschimbătoare care creează lumea? Este posibil?

Dacă el este neschimbător și dacă a creat lumea, atunci s-a schimbat. De unde știm că s-a schimbat? „Ah! El percepe lumea’, nu-i așa? Mintea i s-a schimbat. Mai întâi a perceput „nimic”, iar acum percepe „există”. Așa că el s-a schimbat Deci, cum poate exista o ființă neschimbătoare care a creat lumea? Imposibil.

Atenție. Datorită faptului că oamenii sunt plini de prejudecăți și credințe – trebuie făcut asta cu multă grijă și blândețe.

Dificultăți în discuția logică

Dacă nu am reușit să convingem cealaltă parte, există mai multe opțiuni, de cum să lucrăm cu ei în dezbatere.

1. Adversarul refuză să creadă propria sa logică

Prima posibilitate este că adversarul este atât de înrădăcinat în credința lui încât nu poate gândi logic. De exemplu, îi explicăm: „Dacă a existat o creație, atunci a existat o schimbare în lumea acelui creator, așa că acum el percepe o altă lume, deci mintea lui s-a schimbat în acel moment, nu-i așa?”

Adversarul poate că a fost de acord cu noi cu privire la toate etapele, și se întoarce înapoi și spune „Creatorul există”. „Nu, nu, nu, nu, nu, există un creator, există un creator”. Deci, cu logica am reușit, dar el nu se mișcă de pe poziția lui.

În acest caz nu se mai poate face nimic. Persoana nu merge cu procesul logic, nu este pregătită să accepte verdictul logicii sale. Deci nu este nimic de făcut aici. Cu o astfel de persoană nu se mai poate merge logic.

Când sunteți deja într-o dezbatere logică budistă, s-ar putea ca adversarul să fie deschis la minte și să fie dispus să se uite logic și să accepte concluziile acesteia. Dacă toate cele trei condiții au fost îndeplinite și el fost de acord cu voi că ele sunt îndeplinite și totuși aderă la o poziție incorectă, atunci spuneți: „Cu nebunul ăsta nu mai dezbat”. Nebun în sensul că nu este dispus să meargă logic.

Deci, dacă nu acceptă calea logicii, spunem că are o credință „oarbă”. Cu asta nu putem dezbate. Ea nu este rațională. Dacă îi argumentez logic adversarului, și el nu se dezlipește de ceva care este ilogic, nu se poate face nimic.

2. Argumentele noastre nu sunt bine construite

Sau nu le-am împărțit în secțiuni mici de trei rânduri și cu ele să fim de acord. Nu este întotdeauna ușor asta.

 

Primii pași în dezbatere

1. Valoarea formulării precise

2. Importanța găsirii unui numitor comun

Cineva spune: Chiar și Dumnezeu însuși face o schimbare. El se reduce pentru a crea lumea.

Lama Dvora: Despre cine vorbim?

Persoana: Creatorul, în Cabala, se reduce pe sine, pentru a crea lumea. A avut loc o schimbare în el, astfel încât să creeze lumea.

Lama Dvora: Avem un exemplu despre importanța unui bun punct de plecare. În acest caz se pare că celălalt vrea să-mi transmită o idee pe care o are despre lume, o concepție asupra lumii pe care o are. Și cu siguranță ar putea fi ceva valoros, să mă învețe. Dar pentru a da o șansă mesajului, este important să găsim mai întâi un numitor comun.

de exemplu:

    • Dacă subiectul este „Dumnezeu”, atunci trebuie să știm mai întâi că ambele părți din dezbatere sunt de acord cu existența și esența acestuia.
    • Dacă vorbim despre un „proces de reducere” – și acest lucru trebuie clarificat mai întâi.

Dacă el vorbește din propria lui lume, fără să se obosească mai întâi să găsească un punct în care să mă poată întâlni și asupra căruia amândoi suntem de acord – atunci fiecare rămâne în propria lui lume și nu există progres. O astfel de discuție nu este utilă și putem spune că nici măcar nu a început.

3. Un exemplu de dezbatere care ne ajută să ne clarificăm înțelegerea

Elevul: Să considerăm mintea.

Lama Dvora Hla: Ce vrei să demonstrezi?

Elevul: Are un început și un sfârșit.

Pentru că a fost produsă.

Lama Dvora Hla: Te-ai convins?

Elevul: Nu.

Lama Dvora Hla: Ce facem dacă nu suntem convinși? Spunem Ma kyap – nu rezultă.
Ce facem în cazul când vine cineva și spune Ma kyap – nu rezultă neapărat?
Care este relația necesară dintre argument și afirmație? Din faptul că mintea a fost produsă rezultă că are un început și un sfârșit. Iar noi am spus Ma kyap – nu rezultă sau nu mi-ai demonstrat.

Lama Dvora Hla: Înainte de a merge mai departe trebuie să verificăm ce a spus celălalt: „Deci vrei să-mi spui că dacă ceva este produs, atunci are un început și un sfârșit”. Acum inversează:

Elevul: „Există ceva care este produs și totuși nu are început și nu are sfârșit.”

Lama Dvora Hla: Eu îți spun „Da”. În tibetană Du. Iar acum trebuie să spui „Sho – dă-mi un exemplu”.

Elevul: Ok, deci din punct de vedere al structurii am înțeles, mulțumesc.
Dar în ceea ce privește demonstrația – spunem că mintea a existat și va exista întotdeauna,

Lama Dvora Hla: Ce vrei să spui prin cuvântul minte?

Elevul: Mă refer la curentul de conștiință. Deci, curentul de conștiință a existat întotdeauna și va exista întotdeauna, și totuși este creat.

Lama Deborah-Hela: Dacă el a existat întotdeauna, atunci cum a apărut?

Elevul: Dar ieri am spus că a fost creat de karma. Îmi pare rău dar cred  am făcut totul salată.

Lama Dvora Hla: Acesta este un exemplu grozav. Problema este că există inexactitate. Ca să putem ieși din încurcătură trebuie să fim preciși. De aceea avem nevoie de toate definițiile în acest curs.

În acest caz, este important să se facă distincția între „curentul de conștiință” – care într-adevăr nu are început și sfârșit și care nu a fost niciodată creat și între un „moment al conștiinței” creat (conform școlii Sutriștilor) de momentul anterior al conștiinței.

După cum vedeți, întrebările pe care le aveți trebuie să le formulați ca propoziții logice. Acesta este rolul dezbaterii. Acesta este rolul logicii. De a clarifica ce este, și ce nu este.

 

1. Să considerăm mintea
2. Ea este produsă
3. Argument nou

*******

 

Cum se desfășoară o dezbatere

Un silogism logic are în general patru părți. Până acum am spus doar trei. La exemplul pe care l-am dat vom adăuga și a patra parte.

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.
4. De exemplu ulciorul de apă.

Deci, am adăugat un alt exemplu la sfârșit. Acest exemplu este opțional. Dar uneori când vreau să explic cuiva mai clar despre ce vorbesc, atunci îi dau și un exemplu.
Deci, a patra parte, este un exemplu care arată la ce mă refer în argumentul pe care îi dau.

Reacții diferite în timpul unei dezbateri

Dezbaterea se desfășoară fără cărți, totul din memorie. Acesta este motivul pentru care tibetanii obișnuiesc să învețe cărți întregi pe de rost, pentru că în dezbateri nu pot fi aduse cărți.

Deci, începem dezbaterea cu Dhiiii jitar chu chen, adică „Hai să dezbatem”.

Apoi atacantul spune subiectul – Dra chuchen „Să considerăm sunetul, este un lucru schimbător”.

Dacă sunt de acord că este un lucru schimbător, atunci voi spune: Du, adică „da”.
Atunci când spunem Du, dezbaterea s-a terminat și trebuie să începem alta.

Dacă nu sunt de acord că sunetul este un lucru schimbător, atunci voi spune: „De ce”. „De ce spui că este un lucru schimbător”?
În tibetană se spune Chi chir, adică „De ce”.
De ce spui că este un lucru schimbător? Apoi el trebuie să-mi dea un argument.

Deci, adversarul îmi argumentează și eu trebuie să reacționez față de argumentul dat.

Care sunt aceste reacții? Vă mai amintiți?

1. Pot să spun: „Da, m-ai convins” – Du,și trecem la o nouă dezbatere.
2. Sau pot să-i spun că nu accept și pot spune asta în două moduri diferite:

a. Prima modalitate este să-i spun: „Argumentul nu este corect”. În tibetană Tak madrup.  După care adversarul va încerca să-mi demonstreze că argumentul este într-adevăr corect sau îmi dă alt argument.

b. Dacă decid că argumentul este într-adevăr corect, ca în silogismul pe care l-am dat legat de cer, adică sunt de acord cu argumentul că cerul este da albastru, dar asta nu înseamnă că el este gustos, atunci voi spune Ma kyab sau Kyappa majung – adicănu rezultă.  

Apoi adversarul va căuta să mă convingă că există relația de necesitate.

Metoda absurdului – folosirea sarcasmului

Deci cum va face asta? Unul dintre lucrurile pe care le poate face este să folosească de Tel’n’gyur.
Este încercarea de a-mi arăta că nu văd ce este în fața ochilor mei.

Adversarul îmi va spune: „Vrei să-mi spui că există ceva produs care nu se schimbă?”

Apoi mă voi gândi o clipă și voi vedea că are dreptate. Așa că voi spune: „Nu, nu, nu”, și adversarul a câștigat dezbaterea sau pot spune „Da, chiar asta vreau să spun”.

Deci, Teln gyur este o încercare de a-i arăta celuilalt că ceea ce spune este ceva absurd. Și uneori nu vede că este absurd, așa că trebuie să-i dau ceva care dovedește că este absurd.

1. Să considerăm sunetul,
2. Este un lucru schimbător,
3. Pentru că este un lucru care există.

Acest argument nu este adevărat „Faptul că un lucru există, nu înseamnă că este un lucru schimbător”.
Care este exemplul  de ceva care există și nu se schimbă? Vacuitatea.
Așa că îi voi spune: „Deci, vrei să-mi spui că vacuitatea este un lucru schimbător?”
Iar el va spune: „Nu, de ce spui asta?”
Atunci eu îi răspund: „Pentru că vacuitatea este un lucru care există!”

În acest fel îi arăt că ceea ce spune este absurd. Acest mod de a răspunde, care evidențiază eroarea în gândirea adversarului, se numește Teln-gyur sau Prasangika – adică absurd, iar adversarul poate fi condus la o înțelegere corectă a vacuității prin auzirea acestui tip de răspuns sarcastic.

Deci aceasta este metoda absurdului care este Prasangika Madhiamika. Acesta este numele metodei

 

Tel’n’gyur

Pe parcursul dezbaterii se folosește expresia:                               

                                  Yinpa tal

Litera „l” de la sfârșitul cuvântului nu se aude.

Tu vrei să-mi spui că, dacă un lucru există, el trebuie să fie schimbător?
Deci folosim sarcasmul.
Sarcasmul este o parte importantă a acestei metode de dezbatere. E șah înainte de șah-mat. Vedem deja absurdul.
Poate că el nu a văzut că s-a încurcat. Așa că-i spunem: „Pentru că din ceea ce spui, rezultă că vacuitatea este un lucru schimbător”.

Uneori, pot sări peste câțiva pași.

Adversarul spune „un lucru existent este schimbător”,
Așa că îi spun: „Tu vrei să-mi spui că vacuitatea este un lucru schimbător?”
El spune: „Nu, nu, nu. Vacuitatea nu este un lucru schimbător.
Eu spun: „Deci ești de acord cu mine că vacuitatea este un lucru existent?
„Da, sigur, vacuitatea este un lucru existent”.
„Dar tu ai spus că un lucru existent este un lucru schimbător

Deci aceasta este metoda absurdului – Prasangika.

Dacă arătăm cuiva absurditatea a ceea ce spune, atunci îl putem scoate din greșeală.
Deci aceasta este calea.

Să vedem un exemplu pe care îl auzim mult:

1.Să considerăm legile karmei.
2. Ele nu se aplică la mine
3. Pentru că nu sunt convins că ele există.

Nu sunt convins că ele există, așa că nu mi se aplică.

Cum începe dezbaterea, atacantul îngenunchează în fața partenerului de dezbateri și îi spune: „Dhiiiii jitar chu chen”. Îl invită politicos la dezbatere.

Lama Dvora Hla:
1.Să considerăm legile karmei.
2. Ele nu se aplică la mine
3. Pentru că nu sunt convins că ele există.

Adversarul: „Nu rezultă”

Lama Dvora Hla: „Deci vrei să-mi spui că din faptul că nu sunt convins că ele există, nu rezultă că ele nu se aplică pe mine?

Adversarul: „Du

Lama Dvora Hla: „Acum o voi spune invers: Adică vrei să-mi spui că  legile karmei mi se aplică chiar dacă nu sunt convins de existența lor?

Adversarul: „Du

Lama Dvora Hla: „Sho! Te rog, dovedește-mi”
Acum ne putem schimba. Acum trebuie să-mi explici. Dacă vrei, poți să te ridici și să mă ataci.

Adversarul: „Pot să-ți dovedesc că sunt lucruri care există chiar dacă nu ești convins de ele” sau „Există lucruri care ți se aplică chiar dacă nu ești convins de ele.”

Lama Dvora Hla: „Ai un exemplu?”

Adversarul: Da

Lama Dvora Hla: „Sho!

Adversarul: „Gravitația. Dacă stai pe o clădire înaltă și sari și nu crezi că vei cădea și te vei lovi de pământ, chiar nu vei cădea și te vei lovi de pământ?”

Lama Dvora Hla: Perfect! Ai învins.

Uneori se dă ca exemplu copilul mic, care chiar dacă nu a auzit de legea gravitației va cădea de pe acoperiș.

Poate că dezbaterea ni se pare un joc distractiv, dar salvează vieți. Capacitatea noastră de a salva vieți depinde în mare măsură de abilitatea de a convinge. Și depinde în mare măsură de abilitatea noastră de a-l ajuta pe adversar să-și detalieze argumentul astfel încât să ajungem la un numitor comun și de acolo, să-l ridicăm.
Și aceasta este responsabilitatea noastră și nu a lor.

Și ceea ce face posibil acest lucru este că mintea noastră – funcționează ca limba vorbită. Limba noastră respectă regulile gramaticale, deoarece gramatica este ceva care exprimă modul în care funcționează mintea noastră, în orice limbă. Fiecare limbă are gramatica ei, iar gramatica are logică și această logică exprimă modul în care funcționează mintea.
Gândim în mod logic, vorbim în mod logic, care se potrivește regulilor gramaticale, și de aceea puteți înțelege ce vă spun, cu toate că auziți  doar sunete. Pentru că aveți aceeași structură de limbaj, iar cuvintele mele se așează pe structura pe care o aveți deja.
Această utilizare a logicii duce la iluminare.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 4a – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Cauze și rezultate

Gyu Dre     

Gyu – cauze,
Dre – rezultate.

Gyu dre înseamnă cauze și rezultate.

Și în tibetană există douăzeci de moduri de a scrie cuvântul Gyu și același sunet va avea semnificații diferite în funcție de ortografie.
De exemplu, cuvântul pentru Tantra este tot Gyu, dar este scris puțin diferit. Și în curând veți vedea încă un Gyu.

În literatura de logică Dura, există două prezentări diferite ale acestui subiect, dar vom studia doar cea mai scurtă și mai ușoară dintre cele două prezentări.

Definiţia cauzei

Vom începe cu definiția cauzei:

Gyu – cauză. Acest uy, este „a”, a cauzei,
Tsen nyi – definiție.

Kyeje

Kye – a determina ceva,
Je – a face. Este un verb auxiliar.  A face să determine ceva, sau a provoca.
Kyeje înseamnă a provoca/a cauza.

Deci, definiția unei cauze este orice ce provoacă altceva.

Sinonime pentru „cauză”

Următoarele trei cuvinte sunt sinonime:

1. Rezultat – Drebu

Drebu

Drebu înseamnă rezultat, de asemenea, orez sau fructe, care este un rezultat pe care îl așteptăm.
Dre este prescurtarea lui Drebu, de fapt. Deci, Drebu este rezultat.

Deci spunem că rezultatul este sinonim cu cauza. Care a fost definiția cauzei? Ceva care provoacă altceva.

Spunem: Orice lucru care face ca altceva să se întâmple este automat și un rezultat. Sau orice face ceva este automat o cauză; orice ce este o cauză este automat un rezultat.

Dacă un lucru determină să se întâmple altceva, atunci și el este cauzat  de ceva. El nu poate fi cauza fără a fi cauzat. Nu există așa ceva.

Această discuție este importantă, pentru a vedea că nu există nicio divinitate fixă, neschimbătoare care cauzează ceva. Deci, Drebu, rezultat, este sinonim cu cauza.

2. Ngupo– lucru care funcționează

Al doilea sinonim este Ngupo:

Ngupo

Tot ceea ce funcționează face ceva, deci este o cauză. Orice lucru care îndeplinește o funcție trebuie să fie atât un rezultat, cât și o cauză.

3. Gyu – cauză

Fiecare cauză trebuie să fie un lucru care funcționează și un rezultat.

Deci, cele trei sinonime sunt: cauză, rezultat și lucru care funcționează.

Exemplu: flacăra lumânării în acest moment

Să ne uităm la flacăra lumânării a unei lămpi de unt, în acest moment, este ea un rezultat? Da.
De unde vine? Din clipa de dinainte. Din momentul precedent al flăcării. Este el o cauză? Da.
Ce va face acest moment? Va produce următorul moment al flăcării. Deci, el este și o cauză.

Prima clasificare a cauzelor: cauze directe și indirecte

Avem două tipuri de cauze:

    • primul tip este Ngu Gyu

Ngu Gyu           

    • al doilea tip este Gyu Gyu

Gyu Gyu

Primul Gyu este pronunțat cu un sunet puțin mai scurt: Gyu Gyu

Ngu înseamnă direct.
Ngu Gyu – cauză directă,
Gyu Gyu cauză indirectă.

Exemplu

Care este cauza directă a acestui pix în acest moment? Pixul din momentul precedent. Acesta este cauza directă a pixului în acest moment.
Care este cauza indirectă a pixului în acest moment? Înființarea statului. Înființarea statului este o cauză indirectă. Pentru că a fost necesar să se înființeze statul, să se construiască această clădire, să mi se dea o educație și toate astea, ca să pot ține acest pix aici și voi să vedeți un pix.
Deci, există nenumărate cauze indirecte care ne-au determinat să vedem acest pix aici.

 

Acțiunile lui Buddha

Cauzele indirecte sunt aproape totul. Dacă vă uitați ce anume a făcut posibilă venirea voastră astăzi aici, veți vedea că nenumărate lucruri au făcut asta.
De exemplu, dacă aveți toaletă acasă, ea v-a permis să vă simțiți bine când stați aici. Cineva a construit toaleta. Cineva v-a dat posibilitatea să cumpărați casa în care locuiți sau să plătiți chiria.

Nenumărați oameni și factori au contribuit pentru ca voi să ajungeți astăzi aici. Trebuie să fiți recunoscători nenumăraților oameni și factori.
Cu cât meditați mai mult, cu atât veți fi mai conștienți de toate acestea. Veți fi uimiți să vedeți cum lumea vă sprijină tot timpul ca să ajungeți la iluminare.
Și aceasta este munca tuturor Buddha. Ei vă susțin tot timpul să ajungeți la iluminare.

 

Cauzele gândurilor noastre

Va veni timpul când vă veți adânci în meditație, dacă o practicați în mod regulat, și veți putea vedea și ce anume provoacă gândurile voastre. Pentru că și gândurile sunt rezultate. Ele sunt rezultate din gândurile anterioare care au fost cauzele acestora.

Dacă am o clipă de bucurie – care este cauza bucuriei? Puteți spune: „S-a întâmplat asta și asta” și „am auzit o veste bună care m-a bucurat”, dar dacă în acel moment cineva vă calcă pe picior, și auziți vestea bună, nu veți mai fi bucuroși. Deci, nu se poate ca ceva din exterior să-mi fi adus bucuria. Doar mi pare. Este o iluzie.

Cauza karmică a clipei de bucurie este clipa anterioară de bucurie. De aceea nu ar trebui să fim triști pentru că o clipă de tristețe este cauza karmică pentru o altă clipă de tristețe.

Când începeți să meditați mai mult, veți putea vedea cum un gând vine din alt gând și începeți să vedeți cum realitatea voastră se formează din karma voastră.
Și asta se întâmplă cu mult înainte de a percepe direct vacuitatea, când sunteți pe Calea pregătirii. Adică mai întâi ați ajuns la Renunțare, ați început să practicați și să studiați serios și apoi veți începe să vedeți. Veți putea vedea chiar cu zeci de ani în urmă, cum au evoluat aceste gânduri pentru a ajunge aici. Și asta este ceva extraordinar.

Care este concluzia a ceea ce am spus? Trebuie să practicați serios, să ajungeți la trei sferturi de oră – o oră pe zi de meditație. Nu începeți cu trei sferturi de oră pe zi, ci cu zece minute pe zi, dar bune.
Și treptat treptat vă creșteți timpul de meditație.

 

Vom trece acum la o altă clasificare a cauzelor.

Cauze materiale și factori de sprijin/contributivi

Nyerlen Gyi Gyu

Ultimul Gyu este cauza.
Gyi este o prepoziție, al.
Nyerlen Gyi Gyu înseamnă cauza materială.
Când spunem „cauză materială” nu ne referim la ceva material. Putem spune cauza principală.

De exemplu, cauza materială a unui copac este sămânța din care a crescut copacul.

Dar sămânța nu este suficientă pentru a face un copac; mai este nevoie de soare, apă și sol bun. Aceștia sunt factori de sprijin/contributivi, dar nu sunt cauza primară. Fără sămânță nu va exista copac, chiar dacă este soare, apă și toate celelalte. Deci, cauza materială a copacului este sămânța și are nevoie și de condiții de sprijin.

Hlenchik Jekyen

Kyen – condiție, factor,
Je – a face,
Hlenchik – în același timp.

Hlenchik Jekyen, înseamnă condiție de sprijin sau factor contributiv. Ceva ce s-a întâmplat în același timp cu cauza materială.
A fost sămânța și în același timp au existat și condițiile de sprijin care au făcut posibil copacul.

Exemplul 1: Flacăra lumânări în acest moment

Să ne uităm din nou la flacăra lumânării în acest moment. Ea este o cauză? Da.
Este o cauză materială? Da. Este cauza materială al flăcării din momentul următor.

Exemplul 2: Cauza materială și factorii de sprijin ai minții din această viață

Această discuție despre cauza materială și factorii de sprijin am purtat-o și în cursul 4. În acest curs au fost aduse dovezile existenței vieții trecute și viitoare.

Care este cauza materială a momentului prezent al minții mele? De unde vine el? Din momentul precedent al minții mele.
Cauza materială a momentului prezent al minții mele vine din momentul anterior al minții mele. Și nu poate exista un moment al minții, fără un moment anterior al minții.
Dacă consider primul meu moment din această viață, în pântecele mamei mele, prima mea clipă din această viață, spunem că trebuie să fi existat un moment anterior lui și el a fost în Bardo. Ultimul moment din Bardo, a precedat primul meu moment ca făt în această viață. În meditațiile profunde oamenii pot să urmărească aceste momente așa cum urmăresc gândurile.

Pentru noi este greu să ne amintim de prima clipă din pântecele mamei noastre. Ea este un fel de gând foarte vag, poate un disconfort, dar mintea există acolo. Chiar și embrionul din prima clipă simte ceva, mintea există acolo. În starea noastră normală, nu ne mai amintim de ea, dar sunt persoane care își amintesc. Și de acolo se întorc în urmă și își amintesc de ultimul moment în Bardo și își amintesc de momentul precedent în Bardo. Și, prin urmare, cunoștințele noastre despre Bardo, despre ceea ce se întâmplă între moarte și naștere, se bazează pe ceea ce ne-au lăsat acești înțelepți. Deci, dacă cauza materială a momentului prezent al minții este momentul anterior al minții, atunci trebuie să existe vieți anterioare. Iar dacă au fost anterioare, vor fi și viitoare.

Care sunt factorii de sprijin pentru primul moment al minții mele din această viață? Părinții mei, da? Dar ei nu sunt cauza materială. Ei sunt cauza materială a corpului meu, dar nu și a minții mele. Cum știm asta? Dacă ei ar fi  fost cauza materială a minții mele, atunci eu ar trebui să fiu sută la sută ca părinții mei. Dar eu nu sunt ca ei.

Exemplul 3: Cauza materială și factorii de sprijin al ulciorului de apă.

Poate un om să facă un ulcior de apă? Da. Deci, dacă fac un ulcior de apă, se poate spune că eu sunt cauza ulciorului de apă? Da, eu îl produc.

Care este definiția cauzei? Ceva care determină/provoacă altceva. Eu determin ulciorul de apă.

Sunt eu cauza materială a ulciorului? Nu. Am nevoie de lut.

Poate fi ceva o cauză dar fără să fie o cauză materială? Da, factorul de de sprijin.

Eu sunt factorul de sprijin sau contributiv. Factorii de sprijin sau contributivi sunt necesari, pentru că fără mine nu va exista ulciorul. Nu este suficient ca lutul să fie acolo. El nu va deveni ulcior, dacă cineva nu face din el ulcior. Eu sunt un factor de sprijin, și nu sunt cauza materială.

Deci, olarul este factorul de sprijin/contributiv pentru ulciorul de apă, și lutul este cauza materială, lucrul care se transformă în ulcior de apă.

Definiţia cauzei materiale

Definiția cauzei materiale este următoarea:

Rang gi dzegyun du tsowor kyeje

Dze înseamnă materie, dar aici el poate fi mental.
Gyun – flux, curent în sensul de continuitate,
Dzegyun – curgere a materiei.
Rang Gi – al lui,
Tsowor – în principal, în primul rând,
Kyeje – a provoca.

Deci, orice lucru care provoacă apariția un lucru funcțional, în primul rând ca o continuare a aceluiași material. Aceasta este definiția lui Nyerlen Gyi Gyu, a cauzei materiale.

Exemple

Exemplele de cauze materiale:

    • Lutul – este cauza materială a ulciorului,
    • Sămânța – cauza materială a copacului.
    • Momentul prezent al minții determină următorul moment al minții.
    • Ultimul moment al minții în Bardo este cauza materială a primului moment al minții embrionului în această viață.

Și așa mai departe.

Încercați în meditație să vă urmăriți mintea până la primul moment al ei în această viață. Cum este astăzi, cum a fost acum un an, cum era acum cinci ani, când aveați cinci ani, un an, când aveați o lună, când ați intrat în pântecele mamei. Primul moment al embrionului este un tip vag de disconfort. Samsara nu este confortabilă.

Definiția unui rezultat

Drebu – rezultat,
Tsennyi – definiție.
Drebuy tsennyi înseamnă definiția unui rezultat.

Care este definiția unui rezultat? Kyeja înseamnă ceva cauzat/provocat. Ceva cauzat de altceva este definiția unui rezultat.

Așa cum am făcut cu cauzele, rezultatele pot fi, de asemenea, împărțite în rezultate directe sau indirecte, și de asemenea, pot fi împărțite în rezultate ale cauzelor materiale și rezultate ale factorilor de sprijin/contributivi.

Trei relații diferite între două lucruri diferite

Să luăm două obiecte oarecare, obiectul A și obiectul B. Între ele există trei tipuri de relații:

a. Nu există nicio legătură între ele. Nu sunt legate unul de altul.

b. Relația de identitate. Unul este identic cu celalalt. Este similar cu Chi categorie generală/calitateși Jedrak – caz specific/caracteristică. Cu alte cuvinte este relația dintre calitate și caracteristică, între mașină și Peugeot. A fi un Peugeot înseamnă a fi o mașină

Aceasta se numește Ngowo Chikpay Drelwa, adică a fi unul înseamnă a fi automat și celălalt. Adică, Peugeot-ul are identitatea unei mașini, a categoriei generale de mașini.

c. Relația dintre cauză și efect. Unul îl determină pe celălalt.

Exemple de legături diferite

    • Categoria de mașini a determinat Peugeot-ul? Nu putem spune asta. Nu aceasta este legătura dintre un Peugeot și o mașină. Între Peugeot și o mașină există legătura de Chi Jedrak – legătura de identitate.
    • Între ulcior și lut există relația cauză-efect.
    • Nu există nicio legătură între ulcior și lampă.

Orice două obiecte pe care le alegem, legăturile dintre ele vor fi a, b sau c.

Cum putem stabili dacă există o relație de identitate? Dacă eliminăm un obiect și celălalt va dispărea. Sau dacă eliminăm Chi-ul, toate Jedrak ale lui sunt eliminate. Dacă am eliminat toate mașinile din lume, am eliminat automat toate Peugeot-urile. Deci Peugeot-ul împărtășește o relație de identitate cu mașina, dar mașina nu împărtășește o relație de identitate cu Peugeot-ul (dacă eliminăm toate Peugeot-urile, nu dispar toate mașinile). Deci aceasta este o relație unidirecțională.

Legături unidirecționale și bidirecționale

O legătură poate fi unidirecțională sau bidirecțională.
De exemplu,

Legătura poate fi bidirecțională, adică merge în ambele direcții. Dacă spunem mașină și automobil, atunci automobilul este mașină și mașina este automobil.

Legătura unidirecțională. Poate exista o mașină care nu este un Peugeot. Deci relația Peugeot și o mașină nu merge în ambele sensuri.
Un alt exemplu este sămânța și copacul. Sămânța produce copacul, dar nu și invers. Copacul produce sămânță nouă, dar nu este aceeași sămânță.
Deci, relația dintre cauză și efect este unidirecțională.

 

Ultimul moment al samsarei

Să ne întoarcem încă o dată la flacăra unei lumânări. Să spunem că această lumânare este aproape terminată. Care este ultimul moment al flăcării? Ce se întâmplă în ultimul moment?

Va scoate fum. Ne va determina să experimentăm altceva în momentul următor.
Mai este el cauza materială a momentului următor?
Este discutabil dacă mai poate fi numită cauză materială, pentru că rezultatul acum este altul, dar încă mai experimentăm acolo ceva, așa că putem spune că ultimul moment al flăcării este o cauză, materială sau nu.

Ceea ce ne interesează mai mult decât lumânarea, este ultimul moment al samsarei.
Ce se întâmplă după ultimul moment al samsarei? Imediat după samsara va veni Nirvana.

Definiția Nirvanei variază de la școală la școală

Ce este Nirvana, conform școlii Mahayna? Încetarea completă a tuturor afecțiunilor mentale și a cauzelor lor, fără excepție. Le-am terminat pe toate – suntem automat în Nirvana. Nu trebuie să producem Nirvana. Trebuie doar să eliminăm obstacolul pentru Nirvana și suntem în Nirvana.

Potrivit școlii Hinayana,

    • Corpul încetează, pentru că corpul este samsaric, un corp care simte durere. În Nirvana nu există durere, de aceea corpul încetează.
    • Mintea care este plină de afecțiuni mentale, încetează și ea.

Cuvântul Nirvana în sanscrită nir van, are două părți, nir van și înseamnă a stinge lumânarea. Totul s-a stins. Nu mai există corp, nu mai există minte, totul s-a terminat. Aceasta este Nirvana pentru Hinayana. Totul încetează.

Deci, ultimul moment al samsarei poate provoca Nirvana?

Cine este cel care a ajuns în Nirvana? Dacă nu există corp, nici minte, despre ce vorbim? Unde este acest Arhat? Arătați-mi un Arhat.

Deci, aici explicarea acestui moment ca o cauză materială pentru momentul următor s-a împotmolit – pentru că rezultatul unei cauze materiale, sau a oricărei cauze, nu poate să fie nimic!

În Mahayana nu se acceptă această definiție a Nirvanei.
Nu spunem că mintea încetează, spunem că suferința minții încetează.

Suferința încetează, dar mintea continuă. Pentru că fiecare moment al minții, produce un alt moment al minții, este o cauză pentru următorul moment al minții și acest lucru nu poate fi oprit. Fiecare moment al minții va aduce un alt moment al minții, dar suferința se va opri, afecțiunile mentale se vor opri, dar asta nu înseamnă că încetăm să mai existăm când ajungem la Nirvana sau când ajungem la iluminare. Buddha există.

Școala Sutriștilor este de mare ajutor, pentru că ne ajută să fim mai preciși în gândirea noastră. Ea nu explică în mod ultim Samsara și Nirvana, dar ne ajută până la un punct. Nu putem înainta dacă logica noastră nu este bună.

 

Lucrurile nu au început niciodată…

Întrebare: Dacă Sautrāntika susține, cauza minții embrionului este momentul anterior din Bardo, atunci cum explică ea că există lucruri al căror moment anterior este în afara lor, cum ar fi copilul, care este creat la un moment dintr-un ovul și un spermatozoid, de exemplu?

Răspuns: Să începem să analizăm. Este corpul copilului – creat din ovul și sperma?
El nu este doar un ovul și un spermatozoid, ele trebuie să se întâlnească, nu-i așa?

Atunci haideți să găsim momentul întâlnirii. Căutăm momentul întâlnirii.

Deci aici este ovulul și aici este spermatozoidul. Nu s-au întâlnit încă, nu-i așa?

Aici este ovulul și aici este spermatozoidul. Nu s-au întâlnit încă.

 

Și acum se întâlnesc.

S-au întâlnit? Nu știm, pentru că această linie are o grosime.

Dar noi vrem acel moment in care spermatozoidul a intrat, pentru că atunci suntem pe drumul spre copil. Spermatozoidul tocmai începe să intre, există un mic contact.

Această linie are grosime. Este o crustă – are grosime. Deși este microscopică, poate fi tăiată? Voi tăia această linie în jumătate.

Acest proces poate fi continuat la infinit.
Dacă nu există nicio întâlnire, atunci de unde vine copilul?
Trebuie să găsim momentul întâlnirii. Căutăm primul moment în care spermatozoidul întâlnește ovulul. Ceea ce spunem este că nu-l putem găsi.

Dacă căutăm acest prim moment – nu îl vom găsi.

Pentru că fie poți împărți linia în două, fie timpul. Această milisecundă, această milionime de secundă, poate fi, de asemenea, împărțită în două. Și fiecare parte a acesteia – poate fi, de asemenea, împărțită în două. Și dacă vreau să surprind exact, exact, exact momentul în care s-au întâlnit – nu pot.
Observați dacă acest lucru este adevărat. Gândiți-vă că vă uitați printr-un microscop puternic, din ce în ce mai puternic. Putem oare surprinde primul moment în care cei doi s-au întâlnit?

Când ați început să priviți? Dacă aveți ideea că ați început atunci când s-au întâlnit ovulul și spermatozoidul, când s-au întâlnit cei doi? Încercați să coborâți din ceea ce ați învățat la lecțiile de biologie, de cum se fac copii, de cursurile de educație sexuală și așa mai departe, și uitați-vă: este oare posibil ca un copil să vină din întâlnirea dintre un ovul și un spermatozoid?

Dacă explicația pe care ați auzit-o la școală este adevărată, atunci ei ar trebui să se întâlnească, nu-i așa? Deci, a existat un prim moment de contact. Atunci, găsiți-l!
Vi se pare acest lucru că nu este logic, pentru că sunteți siguri că așa este conceput copilul. Dar acum lăsați deoparte lucrul de care sunteți siguri – pentru că adevărul este că nu știm.

Și dacă căutăm cu logica noastră primul moment, nu-l vom putea găsi, pentru că nu există.

Pentru că și acest moment poate fi împărțit în două, și chiar și în prima jumătate de moment încă nu s-a întâmplat. Și această primă jumătate poate fi împărțită în două.
Este un proces nesfârșit în care nu putem găsi niciodată exact acel punct în care se întâlnesc.

 

… ele sunt doar proiecții ale karmei…

Dar copilul există. El plânge.

Deci, dacă nu puteți găsi acel moment în care ați început, atunci de unde ați venit?

Aveți o proiecție a voastră, așa cum vă proiectați pe voi înșivă în acest moment. Ea vine dintr-un moment anterior al minții, care vine dintr-un moment anterior al minții și, în cele din urmă, se duce la karma. A existat o schimbare karmică.
Înainte nu a existat Gabriela și după aceea a existat Gabriela – sau, atunci nu se numea încă Gabriela, dar a fost cineva care avea să o numească Gabriela – dar ea nu vine din ovul și spermatozoid. Ea vine din spermatozoid și ovul doar dacă am această proiecție.

După cum vedeți am părăsit de mult școala Sutriștilor.

Eu exist doar ca proiecție. Dacă karma rodește și provoacă această proiecție, atunci există o Gabriela. Și dacă nu există o astfel de karmă, nu contează câte ovule și spermatozoizi vor circula pe acolo – nu va fi nici o Gabriela. Pentru că nu venim din spermatozoid și ovul. Este cum venim, atunci când karma rodește.

Este vacuitatea acestui corp. Acest corp există doar atâta timp cât am proiecția de a avea un astfel de corp. Și asta înseamnă că mă pot schimba. Pot schimba totul datorită mie.
Dacă înțeleg karma suficient de bine și înțeleg cum pot accelera karma, mă pot vedea într-un corp de înger și nu am nevoie de spermatozoid și ovul pentru asta.

Exact așa și murim. Când karma acestei proiecții se termină, atunci și această viață se termină. Și acesta este singurul mod de a muri.
Nimeni nu moare în urma unui accident de mașină, nimeni nu moare din cauza unui atac de cord. Oricine moare, moare pentru că karma lui de a se vedea în acel corp al lui, s-a terminat. Și asta este. Acum are o karmă diferită și nimic altceva.

 

… și prin urmare Samsara se va termina

Asta înseamnă că putem învinge moartea.

Moartea stă în interiorul nostru, în străfundul nostru, din momentul în care ne-am născut.
Dacă putem învăța aceste lucruri bine și meditam suficient de bine, putem ajunge acolo.
În filmul Matrix, Neo începe să învârtă butoanele. Pentru că acum înțelege cum funcționează. Deci, ce repară? Nu ovulele, ci proiecțiile. Karma.

Școala de logică nu explică cum să trecem de la Samsara la Nirvana. Cauza pentru care putem trece de la Samsara la Nirvana este pentru că proiecția se va schimba.

Putem lucra la cauze, să producem această proiecție. Și doar așa se va termina Samsara.

Mintea nu se termină, ci doar se va afla în mare plăcere, în loc de suferință. Și asta este tot.

Întrebare: Deci, practic, nu am venit din ovul și spermatozoid. Ci este cum am venit. Și, de fapt, nici asta nu este adevărat. Dacă nu a fost un moment de întâlnire, atunci nu a fost nici cum. Și atunci, de fapt, am karma să mă nasc doar dintr-un ou.

Răspuns: Nașterea lui Isus. Patanjali, s-a născut din apă – mama lui a luat apă în mâini și a venit un copil.
Dacă sunteți suficient de avansați în înțelegerea vacuității, puteți produce un copil din apă. Pentru că totul este gol. Și așa există minunile.
Dar hai să vedem mai întâi cum ne eliminăm supărarea.

Aceasta a fost una dintre cele cinci mari demonstrații ale vacuității. Există cinci demonstrații celebre în literatura budistă. Există multe demonstrații, dar cinci sunt celebre. Aceiași demonstrație se face cu sămânța și lăstarul, când sămânța devine lăstar? Nu putem găsi acel moment.

Distincția este între:

    • momentul care există de la sine, acel moment când am intrat în pântece
    • Și cel pe care îl proiectez.

Acel moment,care există de la sine, când a început totul – nu există, pentru că nu-l găsesc. Când mă proiectez în pântece – acest lucru există. De aceea suntem aici. Proiecția există și funcționează. Și de aceea vom muri dacă nu înțelegem aceste lucruri, pentru că și moartea este o proiecție.

Proiecțiile sunt reale. Proiecțiile ne omoară. Și numai ele ne omoară.
De aceea este foarte important să înțelegem aceste lucruri.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 3b – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

În general, acest curs ne oferă practic o imagine de ansamblu. Călugării în mânăstiri dezbat câteva luni subiectele din lecția 2, 3 pentru a înțelege toate conceptele, relațiile dintre ele, pentru a înțelege ce este un Jedrak al unui Chi. Ei lucrează strict cu definițiile, și încetul cu încetul, aceste relații și termeni încep să le devină mai clare, apoi încep să se relaționeze cu ceea ce se întâmplă în lumea lor și în experiența lor. Ei de asemenea și meditează.
Noi nu vom face asta. Dar vă dăm posibilitatea să vă gândiți asupra acestor lucruri în viitor. Ceea ce încearcă să facă Geshe Michael în acest curs este să parcurgă tot conținutul din Dura, toate subiectele pe care ar trebui să le știți, și când o să vină vremea să intrați în dezbateri.

 

Un exemplu clasic de argument logic: natura sunetului

 În tradiția hindusă se vorbește despre sunetul Om sau AUM, care are trei părți: A-U-M. Puteți citi diferite explicații despre el și sunt cei care spun:
„El este sunetul universului, sunetul primordial.” Și dacă este un sunet primordial, ei spun: „El nu este creat. Există un sunet, dar nu este creat”. Sau: „El nu se schimbă, este mereu acolo”.
Budiștii nu sunt de acord cu acest lucru. Ei spun că dacă există sunet, atunci acesta este creat. Ceva a produs sunetul. Și dacă este creat, atunci este Takpa sau Mitakpa? Mitakpa. El se schimbă.

Budiștii prezintă următorul argument:

1. Subiectul

Dra chuchen

Dra – sunet.
Chuchen – hai să considerăm.
Dra chuchen – să considerăm sunetul.

2. Afirmația

 Mitak te

Ce înseamnă Mitak te? Un lucru schimbător, un lucru în schimbare.
Deci, se afirmă – sunetul este un lucru schimbător.

Subiectul și afirmația, împreună se numesc Drupja, – afirmația noastră.
Și ea trebuie demonstrată.

3. Argumentul

Jepay chir


Jepa– a face,
Jepay – creat, produs, făcut.
Chir – pentru că, deoarece.

Jepay chir înseamnă pentru este produs.

Draaaa chuchen – să considerăm sunetul,
Mitak te – el este un lucru schimbător,
Jepay chir – pentru că este produs.

Așa că ei spun: „Sunetul se schimbă pentru că a fost produs și tot ceea ce este produs trebuie să se schimbe”. Există momentul producerii sunetului și momentul în care a încetat. Acesta este răspunsul celor care susțin că există un sunet primordial care nu a fost creat și care nu se schimbă.
Vom suna din clopoțel.

Să considerăm sunetul de clopoțel.
El se schimbă
Pentru că a fost produs.

Tot ce este creat este un lucru în schimbare. Tot ceea ce este creat are o energie care l-a pornit și această energie se va dezintegra. Tot ce este creat, se dezintegrează. Ne aflăm în samsara, și suntem supuși forțelor karmice. Ele se creează, acumulează energie și se dezintegrează.

Din acest motiv suntem nevoiți să pierdem tot ce avem în samsara. Fiecare lucru care este creat, are o cauză, există karma care îl determină să apară și suntem nevoiți să-l pierdem atunci când acea karma se dezintegrează. Atunci când energia lui s-a terminat, și el se termină, așa cum s-a terminat și sunetul.

 

Faptul că lucrurile care sunt create se schimbă, se schimbă?

 

Ceea ce am spus acum este ceva diferit, este un adevăr.
Acest fapt nu mai este un lucru care este creat și distrus. Este altceva. Adevărul aparține categoriei Takpa – lucruri neschimbătoare. El stă alături de spațiul gol, alături de vacuitate. Adevărurile fac parte din categoria Takpa. Faptul că lucrurile care sunt create se schimbă este un adevăr, este un adevăr axiomatic.

 

Dezbatere: Există vreun lucru schimbător care nu este creat?

Cineva spune: Tot ceea ce este creat se schimbă, dar nu tot ce se schimbă este creat. Exemplu: mintea.

Lama Dvora Hla: Deci spui că sunt lucruri care se schimbă și că nu există niciun cauză pentru ele, că nu au fost create.

Persoana: Adevărat.

Lama Dvora Hla: Există lucruri care se schimbă și care nu au fost create. Exemplul tău este bun. Dar nu sunt neapărat de acord cu afirmația ta. Hai să dezbatem.Începem prin a spune Diii jitar chu chen. Di trebuie să fie este lung, pentru că este sfârșitul mantrei lui Manjushri. Iar iii, sunetul iii, se presupune că ne ascuțim mintea.

Persoana:
Subiectul – să considerăm mintea.Afirmația – mintea se schimbă, dar nu este creată.

Lama Dvora Hla: de ce spui asta?

Persoana: Pentru că spunem că suntem în samsara și într-o zi vom la iluminare. Deci mintea se schimba. Dar nu a fost creată, pentru că spunem că mintea a existat dintotdeauna și va exista și după ce vom ajunge la iluminare.

Lama Dvora Hla: Tak madrup. Tak madrup, nu este adevărat. Nu sunt de acord cu argumentul dat.

Persoana: Ok, să luăm mintea. Mintea se schimbă și nu este creată. Lama Dvora Hla: Pentru că…

Persoana: Pentru că a existat dintotdeauna și va exista întotdeauna, chiar și atunci când ajungem la iluminare.

Lama Dvora Hla: Tak madrup, adică nu sunt de acord că mintea nu are nicio cauză. Deci să ne întoarcem la început.
Subiectul nostru este mintea,
Afirmația: ea nu a fost creată.

Persoana: Pentru că a existat întotdeauna.

Lama Dvora Hla: Aici trebuie să ne oprim, pentru că argumentul este identic cu afirmația – mintea nu a fost creată pentru că ea a existat dintotdeauna. Aceasta este o repetare a afirmației, sunt sinonime.

Persoana: Oh! Întreaga lume este creată de karma noastră. Deci, mintea a existat întotdeauna, dar ea a fost creată de karma noastră întotdeauna! Sunt mulțumită, te rog să-mi explici.

Lama Dvora Hla: Ceea ce spunem este că mintea din fiecare moment este cauza minții din momentul următor. A spune că „mintea a existat întotdeauna până acum” este incorect. Există mintea din acest moment. Și ea este cauza minții din momentul următor și așa mai departe.
Deci, când spunem: „mintea a existat dintotdeauna” ne referim la: „întotdeauna a existat un moment al minții”. Nu spunem că mintea nu a fost creată – ci că fiecare moment al minții a fost creat de mintea din momentul anterior.
Acum am amestecat puțin între școli, dar vom ajunge la subiectul legat de timp mai târziu.

*******

 

Structura formală a logicii budiste

Vom vorbi în continuare despre structura logică formală.

Cazuri care sunt similare și cazuri care nu sunt similare

Tun chok

Mi Tun chok

Tun – a fi în armonie,
Chok – grup de obiecte,

Tun chok înseamnă lucruri care sunt similare. În logica budistă Tun chok înseamnă lucruri care sunt similare cu subiectul de care ne ocupăm.
Și Mitun Chok sunt lucruri care nu sunt similare cu cele de care ne ocupăm.

Când vorbim despre lucrurile schimbătoare – Mitakpa. Ce lucruri putem găsi similare cu Mitakpa? Putem spune, de exemplu: „Masa este asemenea, pentru că este în armonie cu…”. „Similar” nu este tocmai o traducere bună. Este în armonie, este asemenea cu masa.
Cu toate acestea vom spune masa este similară cu lucrurile care se schimbă.

Grupul de lucruri care nu sunt similare

Există trei tipuri de lucruri care sunt diferite de lucrurile schimbătoare. Acestea sunt lucruri pe care le știm intuitiv, dar aici le vom enumera în mod explicit.

1. Lucruri care nu există

Primul tip de lucruri:

Mepa mitun chok

Mepa – nu există,
Mitun chok – lucruri care nu sunt similare.

Vom căuta acum lucrurile care nu sunt similare celor schimbătoare. Primul tip este Mepa mitun chok, adică lucrurile care nu există.
Coarnele iepurelui, de exemplu, nu este un lucru schimbător pentru că el nu există. Sau floarea care crește în aer.

În literatura budistă, când vrem să vorbim despre lucruri care nu există, ne referim la coarnele iepurelui sau floarea care crește în aer. Ele nu sunt similare cu lucrurile schimbătoare.

Ri bong gi ra

Ceea ce înseamnă coarnele iepurelui.

2. Categoria a altceva mai mare

Al doilea tip de lucruri de lucruri care nu sunt similare este:

Shen pa mi tun chok

Shen pa – altceva diferit.

Sensul aici este de ceva care nu este similar pentru că este prea mare.

Deci, de exemplu, voi spune că lucrul care nu este similar cu lucrurile schimbătoare sunt toate lucrurile existente, sau cum le-am numit:

Sheja

Sheja – toate lucrurile care sunt cunoscute. Am mers prea departe. Am luat o categorie mult mai mare, pentru că ea conține chiar și lucruri schimbătoare.

Deci, Shen pa mi tun chok înseamnă că am mers prea departe. Am luat un lucru prea mare. Pentru că toate lucrurile existente conțin și lucruri schimbătoare.

3. Lucrurile contradictorii

 Gelwa mitun chok

Gelwa – contradictoriu,opus.

Gelwa mitun chok este ceva care nu este similar pentru că este complet contradictoriu.

Takpa

Aici se dă exemplul, Takpa a lucrurilor neschimbătoare.
Takpa nu este similar lucrurilor schimbătoare, deoarece este contrar lor.

Uneori în dezbateri trebuie să găsim ceva similar, iar uneori trebuie să găsim ceva care nu este similar. Doresc să subliniez faptul că există trei tipuri de „nu este similar”. Primele două tipuri nu ne sunt de prea mult folos în demonstrații. Deci, dacă vreau să găsesc ceva ce „nu este similar”, trebuie să merg la partea opusă.

*******

 

Cum se desfășoară o dezbatere?

Trebuie să începem din locul în care ambele părți sunt de acord

Dra chuchen
Mitak te
Jepay chir
Să considerăm sunetul, el se schimbă, pentru că este ceva produs.

Principiul aici este că trebuie să știm dinainte că dacă ceva este produs, atunci el este schimbător. Asupra acestui lucru trebuie să fim de acord în prealabil. Dacă eu spun acest lucru și adversarul îmi spune: „ de ce un lucru schimbător este un lucru produs?” Atunci trebuie să mă întorc și să demonstrez că ceva care este produs, este schimbător.

În acest mod, continuăm să dăm argumente. Presupunând că toate argumentele mele sunt corecte, la un moment dat voi ajunge într-un loc în care celălalt va fi de acord cu mine și de acolo mă întorc înapoi de unde am pornit, și iar cobor, să caut ceva cu care celălalt să fie de acord și de acolo – presupunând că toate argumentele mele sunt corecte – îl voi putea convinge că, până la urmă, sunetul este un lucru schimbător. Asta în primul rând.

Chir

În al doilea rând, ultimul cuvânt care apare în argument

Chir

Chir înseamnă pentru că. Acest cuvânt indică motivul.
În tibetană acest cuvânt apare la sfârșit și nu la început. Deci, ei spun „este produs pentru că” iar în română spunem întotdeauna mai întâi „pentru că” și apoi „produs”.

Utilizarea malei

Și în al treilea rând, în dezbatere se folosește mala. Când dau motivul/argumentul, în primul rând îmi pun mala pe mână. Și dacă sunt cineva căruia îi place să dezbată, atunci merg tot timpul cu mala afară ca ceilalți să știe că eu caut să dezbat, sunt gata de luptă.

Acum, punem mala.
Și o tragem la început în sus, în sensul că ne imaginăm că tragem toate ființele din abisul samsarei pentru a ajunge la iluminare. Îmi ridic piciorul, îl țin așa pentru că vreau să-mi enervez adversarul.

Asta face parte din tactică. În cele din urmă, majoritatea oamenilor vor să câștige dezbaterea, în căutarea adevărului.

Dansul dezbaterii

Cei care dezbat, dansează, sar și sunt plini de energie. Și, așa cum am spus, dacă cineva care urmărește dezbaterea și vede că atacantul nu dă argumente întemeiate, atunci îl împinge deoparte și îi ia locul și continuă el dezbaterea.
Și asta poate dura ore și ore. Dacă unul dintre cei doi adversari se oprește pentru un moment să gândească , nu i se dă voie. Trebuie să dea răspunsul imediat. Dacă cineva se oprește să se gândească pentru o clipă, atunci ceilalți îi strigă „rușine!”.

La sfârșit putem vedea un videoclip de cum dezbat călugării budiști.
https://www.youtube.com/watch?v=Fm6WGE_efHw

Diferite moduri de a nu fi de acord
Și acum vom repeta cele două răspunsuri în cazul în care nu sunt de acord:

1. Primul răspuns:

Tak madrup

Tak madrup înseamnă Nu! Argumentul tău nu este corect.

De exemplu, să luăm argumentul „pentru că a fost produs”. Să spunem că nu suntem de acord că sunetul este ceva produs, atunci vom spune Tak madrup. După care va trebui să începem să demonstrăm că sunetul este ceva produs.

2. Să presupunem că am fost deja de acord că sunetul este ceva produs, dar tot nu sunt de acord cu faptul că un lucru produs este schimbător. Deci, în acest caz, ce voi spune Kyappa Majung.

Kyappa majung

Aceasta înseamnă că argumentul dat este corect, dar el nu demonstrează afirmația.

Kyappa majung – Nu, nu este neapărat așa.

Un exemplu de silogism:

Subiectul: Să considerăm cerul,
Afirmația: este verde,
Argumentul: pentru că are o culoare.

Argumentul (pentru că are o culoare) este corect, dar nu dovedește afirmația (că cerul este verde).

 

Rezumat

În principiu avem trei reacții posibile la argumentele aduse, am putea spune chiar patru. Dar am vorbit până acum numai de două.

1. Tak madrup – nu suntem de acord cu argumentul adus.

Ce va face celălalt când va auzi așa ceva? El are câteva strategii pentru asta și vom face asta mai târziu:

    • El va încerca să demonstreze că argumentul său este corect,
    • Sau poate spune „dacă crezi contrariu, dovedește-mi”. El poate să ceară asta, dacă crede că argumentul lui este corect.

Să spunem că am dat argumentul „pentru că astăzi este joi”. Iar adversarul meu îmi spune Tak madrup.
Eu spun: „Ah! Asta înseamnă că tu crezi că azi nu este joi”. El îmi va spune „da”.

Și în acest moment îi voi spune: “Demonstrează-mi asta! Sho” . Mă bag sub nasul lui și îi spun: „Sho! Demonstrează-mi acum de ce nu este joi.”
El ar putea să-mi spună: „Pentru că azi este vineri”.

2. Kyappa majungsuntem de acord cu argumentul dar el nu demonstrează afirmația.

Uneori mai putem spune:

Ma kyab

Ma kyab – n-ai dovedit încă, nu este neapărat așa. Sau se spune Kyappa Majung.

Kyab înseamnă implica, pătrunde.
Jung – nu rezultă.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Lecția 3a – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Importanța acestor învățături pe calea spre iluminare

 Scopul acestor învățături este să ne ducă spre iluminare, pentru a putea ajuta fiecare ființă, după cum are nevoie. Toți Buddha fac asta spontan, fără să se gândească mai întâi.

    • Pentru a ajunge la această stare de iluminare completă trebuie să ne eliminăm pentru totdeauna toate afecțiunile noastre mentale. Adică, să ajungem mai întâi la Nirvana, printre altele, înainte de a deveni Buddha.
    • Dar înainte de asta trebuie să percepem direct vacuitatea pentru a ajunge la nirvana. Să trecem la o realitate mai înaltă decât realitatea noastră acum. Aceasta este Calea perceperii.
    • Și pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să parcurgem Calea pregătirii. Ultima etapă a acestei căi se numește:

Chu chok


Chu chok înseamnă „cel mai înalt loc”. El nu este cel mai înalt, dar  este cel mai înalt din samsara. În acest loc, Chu Chok înțelegem cum există realitatea în mod direct. Vacuitatea nu este percepută încă în mod direct. Suntem „aproape”. Cei care au ajuns la Chu Chok percep direct existența condiționată.

În Sutra Inimii (acest studiu poate fi găsit pe dharmakaya.ro) am descris această experiență, cum ne uităm la un copac și vedem că el nu a existat niciodată acolo. Copacul este doar o imagine mică în capul nostru, pe care o proiectăm pe o colecție de date brute. În Chu Chok, vedem direct cum ne proiectăm realitatea. Vedem cum ea vine din noi și nu din afara noastră.
În această etapă foarte avansată, vedem cum funcționează realitatea inferioară. Ea este esențială pentru a trece la perceperea directă a realității supreme.

  • Pentru ca acest lucru să se întâmple, pentru a ajunge la Chu Chok, pe lângă practica intensivă a meditației,
  • trebuie să învățăm foarte mult despre vacuitate.
  • Trebuie să înțelegem această știință a imaginilor mentale. Despre modul în care din imaginile mentale proiectăm realitatea.
    Și acesta este motivul principal pentru a învăța ceea ce învățăm. După ce am perceput direct vacuitatea, deja navigam mai departe. Dar ca să o percepem trebuie mai întâi să ajungem la Chu Chok. Și de aceea avem nevoie de toate aceste cunoștințe, pe lângă antrenamentul meditativ.
    Toată învățătura Pramana Varttika este de a ne pregăti pentru asta. Putem spune că studiul modului în care funcționează imaginile mentale este pe această linie de a ajunge de aici la iluminare.
  • Este foarte greu să vedem cum proiectăm lucrurile. De aceea pe lângă antrenamentul meditativ intensiv, de retreat-uri, de studiul intensiv al vacuității, avem nevoie și de:

Kelwa

Kelwa înseamnă karma bună.

 Avem nevoie de multe binefaceri. De a servi Dharma, profesorii, de a răspândi Dharma, de a conserva învățăturile, de a le pune la dispoziția celorlalți, de a le promova pe internet. Trebuie să semănăm aceste semințe pentru ca acest lucru să fie posibil.
Dacă aveți Kelwa, acest curs nu este greu. Acest curs vă poate schimba viața. Este nevoie de timp pentru a ajunge la un nivel profund de înțelegere.

 

Categorii și caracteristici

Ne vom ocupa acum de:

Chi jedrak

Chi are sensuri diferite, dar în contextul nostru logic, are sensul de general. Îl vom folosi cu sensul de categorie generală. Când vom vorbi despre Chi, ne vom folosi de el în sensul de calitate sau atribut.

Jedrak – specific, sitații/cazuri specifice.

Deci, dacă Chi este categoria generală, Jedrak – cazuri specifice. Vom folosi și termenul de caracteristici, lucruri care caracterizează categoria, și vom intra într-o mică explicație.

Exemplu

 Un exemplu de Chi ar fi mașina. Mașina este categoria generală.

Jedrak ar putea fi Peugeot. El este un caz specific al categoriei generale „mașina”.

În schița de mai sus, avem mașina  – categoria generală, iar Peugeot, Fiat, și Mazda, sunt cazurile specifice ale mașinii. În cazul specific Peugeot avem vechi și nou. Și putem continua să detaliem.
Dacă luăm acum doar Peugeot, el va fi și Chi și Jedrak.

Întrebarea este cum putem ști ce este Chi, și ce este Jedrak?

Un test general pentru a stabili dacă ceva este un chi al unui jedrak este că, dacă ștergem toate chi-urile, automat se șterg și toate jedrak-urile.

Dacă vrem să ajungem să vedem cum proiectăm lucrurile – trebuie să înțelegem procesul. Cum ne dăm seama atunci când vedem o anume mașină, un Peugeot vechi dintr-un anume an, un model anume, de o culoare anume, că este o mașină? Cum de este această formă o mașină pentru noi? Pentru că de fapt este o colecție de forme și culori. Ce anume ne face să credem că este o mașină și nu un cal?

Trebuie să înțelegem procesul de proiecție. Să-l înțelegem mai întâi intelectual și mai târziu, în meditație, să ne surprindem cum proiectăm.

 

Trei tipuri de generalizări sau categorii generale

Există trei tipuri de Chi. Trei tipuri de generalizări sau categorii generale.

1. Generalizarea care este un tip – Rik chi

Rik chi

Rik – tip,
Chi – fel.
Rik chi este un tip sau un fel, care are lucruri individuale care îi sunt caracteristice.
Deci, Rik chi este ca exemplul pe care tocmai l-am dat despre mașină. Rik chi este categoria generală, care are cazurile ei specifice.
Este cunoscut și ca atribut/caracteristică sau calitate.

Când vorbim despre „mașină” vorbim de „calitatea de a fi o mașină”, că „ceva este o mașină” sau „are caracteristica unei mașini”.

Niciunul dintre aceste cuvinte nu este corect, de aceea le amplificăm. Chi este un cuvânt scurt care înseamnă toate aceste lucruri.

Deci, să presupunem că o categorie este un tip. Acesta este un lucru existent. Vedem că există. Nu vorbim despre coarnele iepurelui.
Este un lucru existent care include toate lucrurile care sunt de același fel. Deci, definiția unei categorii care este un tip, sau Rik chi, este un lucru existent care cuprinde toate lucrurile care sunt de același tip.

Exemplu pentru Rik chi

Un exemplu clasic dat în literatura logicii este:

Sheja

Sheja – lucruri cunoscute. Lucruri care pot fi percepute de mintea noastră . Acesta este un exemplu de Rik chi.

Un exemplu pe care l-am dat a fost mașina. Atunci când vorbim despre o mașină, mă gândesc la calitatea de a fi mașină. De unde știm că ceva este o mașină? Care este această calitate de a fi mașină? Vorbim despre „ideea de mașină”.

Deci, avem ideea de mașină pe care mai târziu o leagăn de obiectul mașina, și mai precis, de o anumită mașină.|
Deci, există niveluri de abstractizare. Și trebuie să înțeleg diferențele dintre:

    • Calitatea de a fi sau a asemăna cu o mașină (vehicul)
    • Idea de mașină
    • O anume mașină

Calitatea sau atributul sau natura de a fi mașină nu este același lucru cu mașina. Există diferite obiecte în lume care posedă sau sunt caracteristice acestei calități. De exemplu, Peugeot, Fiat și Mazda.

Deci, există diferite lucruri care aparțin Chi-ului de a fi o mașină.

Deci Peugeot este o caracteristică a categoriei generale de mașini. Este una dintre caracteristici. Sau Fiat, este, de asemenea, o caracteristică.

Dar sensul mai profund pe care vreau să vi-l amintiți este calitățile și caracteristicile acelor calități. Nu cred că am cuvinte mai bune pentru asta. Aici este nevoie de multă karmă bună, pentru a integra aceste lucruri. Când vorbim despre „calități și caracteristici”, este mai aproape de ceea ce vrem cu adevărat să percepem în acest proces de proiecție a imaginilor, a obiectelor.

Deci acesta a fost primul tip de Chi.

2.  Generalizarea care este o imagine mentală – Dun chi

Dun chi

 

Atunci când mă gândesc acum la casa mea din Israel, am Dun chi. Am o imagine mentală a acestei case.
Când îmi amintesc de această casă, ceea ce îmi vine în minte este Dun chi.
Este o categorie de obiecte, sau o categorie generală de obiecte – a imaginilor mentale. Sau, de asemenea, a imaginilor mentale directe. De ce directe? Pentru că se face deosebire între Dun Chi și Dra chi.

Drachi

 

Deci există o imagine mentală care este directă și există o imagine mentală care este indirectă. Ce este directă? Este ca exemplul pe care vi l-am dat. Am trăit în casă, am avut o experiență directă a ei și acum îmi amintesc de ea. Deci, am o imagine mentală a casei.
Dra chi, este tot o imagine mentală, dar a ceva ce nu am experimentat direct. Și avem multe astfel de imagini mentale. De exemplu, dacă nu am fost niciodată în Africa de sud, dar poate că am văzut imagini la cinematograf sau la televizor. Deci, am un fel de imagine despre Africa de sud, dar nu este directă, pentru că nu am fost niciodată acolo. Acesta este Dra chi.
Și această distincție se face pentru că Dra chi este mai slab decât Dun Chi. Dacă am avut o experiență directă a ceva este mult mai puternică decât dacă am o experiență indirectă a ceva. Ambele tipuri sunt imagini mentale.

Definiţia lui Dun Chi

Ceea ce este inclus în definiția Dun chi-ului este:

a. imaginea mentală și
b. confundăm între imaginea mentală și obiectul în sine.

Dun chi este o imagine mentală pe care o înlocuim cu obiectul însuși.

Și aici, sensul celor spuse variază de la școală la alta.

Dun chi potrivit școlii Parasangika

Dacă ne întoarcem la Prasangika Madhyamika, care este școala folosită de obicei în cursurile noastre, atunci spunem că avem karma trecută; Ca urmare a lucrurilor pe care le-am făcut, spus sau gândit în trecut, am lăsat amprente în mintea mea, iar acum acele amprente preiau datele brute și le organizează într-un pix.

Amprentele mentale care sunt în mintea mea, ca urmare a karmei pe care am făcut-o în trecut, iau datele brute care apar și le organizează într-un pix și cred că mă uit la un pix acolo în exterior.

De fapt, mă uit la Dun chi. Am o imagine mentală, care este rezultatul amprentelor mele karmice din trecut, și mă determină să proiectez un pix, și îmi spun: „La ce mă uit aici? Mă uit la un pix.

Confund imaginea mea mentală cu obiectul pe care îl privesc. Pentru că, de fapt, nu există un pix în exterior decât cel pe care îl proiectez din imaginea mea mentală. Dar cred că acum scriu cu un pix pe care mi l-a dat cineva: „Uite, cineva mi-a adus un pix în pauză”.

Și am vorbit mult despre câine, care vede pixul ca jucărie de ros.

Care este Dun chi al câinelui? Și el confundă lucrurile. Și el crede că jucăria de ros este acolo, afară, și se duce să o roadă. Câinele are, de asemenea, o imaginea mentală, pe care o pune aici și spune „asta este acolo în afară”.

Marea greșeală a tuturor ființelor din samsara

Aceeași greșeală o fac toate ființele din samsara.

Pixul există? Da.
Pot să scriu cu pixul? Da.
Există el așa cum cred eu că există? Nu.

Nu Cristiana îmi aduce un pix. Nu există nici un pix pe care să mi-l aducă Cristiana. El este Dun chi- ul meu, pe care l-am pus pe acest obiect pe care mi l-a dat și am decis că mi-a adus un pix. Ea mi-a adus  doar un băț de plastic. Dar chiar și acest băț de plastic este Dun chi. Și la fel este și toată realitatea mea. Este Dun chi sau Dra chi, care vine din karma mea, și cred că aceasta este realitatea. Aceasta este în definiția lui Dun chi.

Există lumea umană în care trăiesc? Nu există nici o astfel de lume. Și ea este tot Dun chi, în care am căzut datorită karmei mele. Karma mea mă obligă să proiectez această lume. Pe ce o proiectez? Să spunem în acestă etapă, că o proiectez pe o colecție de forme, de date brute. Nu există lume umană care să existe de la sine, așa cum nici pixul nu există de la sine. Fiecare eveniment mental sau fizic din lumea mea este o imagine mentală și o confund cu un obiect exterior

Karma mă obligă să iau datele brute și să văd o lume a oamenilor. Și asta  este ceea ce face posibilă iluminarea.

Așadar, această cunoaștere despre Dun chi și despre modul în care suntem confuzi și nu înțelegem că lumea noastră este de fapt Dun chi-ul nostru, este esențială.

Pentru că dacă începem să înțelegem cum o facem asta, putem să ne creăm paradisul, prin manipularea lui Dun chi.

Va exista atunci paradisul? Va fi el o născocire a imaginației mele? Nu, nu, nu. El va fi creația mea, și va fi tot atât de real, așa cum este reală lumea mea acum.
Paradisul va fi și el un Dun chi? Da. Va continua să fie Dun chi, dar va fi unul plăcut.

Problema este că acum suntem blocați cu karma mixtă. Cu karma care, pe de o parte, ne permite să învățăm aceste lucruri uimitoare, iar pe de altă parte există suferință în viața noastră, există îmbătrânire și moarte.

Toate aceste Dun Chi – imaginile mentale ne conduc lumea și fac totul posibil. Dacă respectăm moralitatea sau diferite niveluri de jurăminte, ținem carnețelul, ne purificăm karma și în același timp și dun chi-urile noastre se vor purifica. Tot timpul vor fi Dun chi. Dar lumea noastră va deveni un paradis.

Orice ce este fizic sau mental, orice eveniment din viața noastră este un Dun chi pe care l-am creat. Le creăm prin acțiunile noastre. Capul nostru este plin de noțiuni, imagini și termeni, pe care le proiectăm tot timpul și aceasta este lumea noastră. Unele dintre ele ne plac, altele nu. Dar nu suntem conștienți de procesul proiecției, nu știm că proiectăm.

Atunci când ne gândim că obiectul este acolo în afara noastră și că nu depinde de propriile noastre imagini mentale care l-au creat, el ne va place sau displace în mod greșit și acumulăm karma negativă având aceste emoții negative. Pentru că vom încerca să ne debarasăm de cei care nu ne plac din viața noastră și îi vom apropia pe cei care îi iubim, și în acest fel continuăm să generăm Dun chi care ne vor ține prinși în samsara.

Pentru a înțelege vacuitatea trebuie să cercetăm relația intimă dintre un rik chi și un dun chi, dintre calitatea de a fi o mașină și imaginea noastră mentală când ne gândim la o mașină. Ne va elibera dacă vedem legătura.

Dun chi conform școlii Sautrantika: un proces mental de eliminare

Sautrantika, școala pe care o studiem în acest curs înțelege altfel vacuitatea.
Înțelegerea vacuității nu este completă, dar nu este incorectă, ea nu eliberează. Și ea spune: „Cum creez acest pix?

Să presupunem că pixul este așezat pe masă. Ceea ce avem aici este o colecție de forme și culori, nu-i așa? Dacă este pus aici, cum voi face diferența între el și celelalte forme și culori și voi spune „asta este pix și asta nu este pix”? Cum fac diferența?

Ce determină mintea mea să identifice un lucru ca fiind un pix? Școala Sautrantika spune că ochiul se uită la tot ce percepe, iar mintea izolează pixul foarte repede prin eliminare. Ea spune: „asta nu este pix, asta nu este pix, asta nu, asta nu”, iar după ce a exclus totul, ce a rămas este pixul.

Deci, școala spune, că pixul este ceea ce rămâne după ce am exclus tot ce nu este pix.
Și asta duce la definiția foarte complicată a lui Dun chi, conform școlii Sautrantika.

De exemplu, ulciorul de apă, este definit ca: acel lucru pe care îl proiectăm a fi ulcior de apă, dar care nu este acel lucru care pare a fi  ulcior de apă pentru starea minții conceptuale care percepe un ulcior de apă, dar care de fapt nu este ulciorul de apă.

Este acest proces de eliminare a lucrurilor care nu sunt pix și apoi ceea ce rămâne este pixul.

Deci, dacă pixul este pe masă, de ce nu percep masa ca ceva cu care să scriu? Cum de știu să identific că doar acest lucru este un pix? Cumva fac un proces de eliminare, iar după ce am dat la o parte tot ce nu este pix, ceea ce îmi rămâne va fi pixul. Și asta facem cu adevărat.

Această descriere este corectă, dar nu ne eliberează de suferință. Nu îmi explică cum pot să fac pixul să fie o sursă de plăcere – nu îmi explică asta.

Vacuitatea conform școli Sautrantika

Există școli budiste care numesc asta vacuitate.

Shen tong

Shen – altceva,
Tong – gol.

Shen Tong înseamnă „gol de orice altceva”.

Adică, pixul este gol de a fi orice altceva care nu este pix.

Aceasta definiție a vacuității este destul de bună, dar ea incompletă. Nu este vacuitatea pe care vrem să o înțelegem.

Pentru că dacă ar fi fost vacuitatea care mă eliberează, ar avea puterea de a mă elibera, atunci de fiecare dată când văd ceva aș fi eliberat, aș fi deja în nirvana. Dar procesul descris îl facem oricum. Eliminăm lucrurile care nu sunt pix, și cea ce rămâne este pixul. Dar asta facem tot timpul, și încă suntem aici în samsara.

Greșeala pe care o facem aici, conform școlii Sautrantika, este că după ce eliminăm tot ce nu este pix, și rămânem cu pixul, el este de fapt Dun chi, dar credem că este pix.

Unde este confuzia? Trebuie să existe două lucruri pentru Dun chi:

– o imagine mentală,
– și să cred că ea este în realitatea exterioară.

Că ea este o imagine mentală, este simplu. Care este confuzia? Ce este punctul b. conform  școlii Sautrantika? Faptul că pe de o parte fac această eliminare și spun: „Acest lucru nu este printre lucrurile care nu sunt pix”, pe de altă parte nu observ că există Dun chi cu care lucrez și nu obiectul din afară.

Cum se produce de fapt Dun Chi?

Care este diferența dintre calitatea de a fi pix și dun chi-ul pe care îl produc când mă uit la un pix?
Ce mă determină să iau această colecție specifică de elemente și în mintea mea să o organizez acum ca pix?
În Pramana Varttika, se pune această întrebare grea . Dacă până acum am spus: elimin tot ceea ce nu este pix, și îmi rămâne pixul, întrebarea este: „De ce am decis să dau toate celelalte la o parte, și să las exact această colecție de elemente și nu altceva? Ce mi-a determinat mintea să aleagă doar această colecție de piese și nu altceva?
În școala Sautrantika, aceasta este o întrebare foarte mare.
Ce va spune școala Prasangika? Karma.

3. Generalizarea care este o colecție de părți – Tsok chi

Tsok chi

 

Tsok adunare, grup,colecție.
Tsok chi este categoria generală care este o colecție de părți.

 Particulele atomice, conform școli Abhidharma Kosha

 Potrivit școlii Abhidharma orice are atomi. Ea este școala care a precedat-o pe cea de logică, și este cea mai veche dintre școlile budiste.

Orice lucru este alcătuit din particule atomice. Și fiecare atom, așa cum este descris în Abhidharma Kosha, are opt părți. Iar cele opt părți corespund, în primul rând, celor patru elemente: pământ, apă, foc și aer, după care corespund celor patru simțuri: văzul, gustul, mirosul și simțul tactil. Ei au dat auzul deoparte pentru că aici este prea ezoteric.

Școala spune: OK, mașina nu este chiar o mașină, nu este chiar Chi, pentru că are părți. Dacă vedem de fiecare dată că lucrul depinde de părțile sale, atunci vom putea ajunge la iluminare.
Nu ne vom opri prea mult asupra acestui lucru, pentru că nu este chiar atât de important pentru discuția noastră. Trebuie doar să știm că și Tsok chi face parte din clasificarea de categorii.
Cel mai important pentru noi este Dun chi, pentru că imaginile mentale sunt cele care ne dirijează viața.

 

Caracteristicile – Jedrak

Jedrak

Jedrak înseamnă element din cadrul unei categorii generale, sau o caracteristică a unei categorii generale.

Exemplu: lucruri care funcționează și ulciorul cu apă

De exemplu, dacă luăm categoria generală a lucrurilor care funcționează

Ngupo

Chi-ul nostru acum, este categoria lucrurilor care funcționează.
Ce va fi Jedrak? Bumpa, de exemplu. Adică ulciorul de apă, el va fi o caracteristică a categoriei generale.
Bumpa este un lucru care funcționează.

Deci ulciorul de apă este o caracteristică a categoriei tipului de lucruri funcționale.
Acum ne uităm la relația dintre Jedrak și Chi. În exemplul nostru, între un ulcior de apă – Jedrak și categoria lucrurilor care funcționează – Chi.

Trei teste pentru a fi un JEDRAK

Este ulciorul de apă o caracteristică (jedrak) a categoriei generale (chi) a lucrurilor care funcționează (ngupo)?
Există trei teste pentru a stabili dacă ceva este caracteristic (jedrak) unei categorii generale (chi).

1. Ulciorul de apă este un lucru care funcționează

Kyu ngupo yin

Yin – este,
Ngupo – lucru care funcționează,
Kyu – asta.

Când spunem Kyu ngupo yin, atunci prima relație este aceea de a fi. Ulciorul de apă este un lucru care funcționează.

2. Ulciorul de apă aparține grupului de lucruri care funcționează

 

Kyu ngupo dang dakchik tu drel

Drel – relație,
Dakchik tu drel – relația de apartenență, a apartine.

Ulciorul de apă este în sine un lucru care funcționează și aparține categoriei lucrurilor care funcționează.

3. Există multe alte lucruri care funcționează care nu sunt ulcioare de apă

Kyu mayin shing ngupo yang yinpay shi thunpa duma drup

Adică, există multe alte lucruri care nu sunt un ulcior de apă și care de asemenea, funcționează.

Acum să revenim asupra celor spuse.
De unde știm că Bumpa este Jedrak al Chi-ului lucrurilor care funcționează, o caracteristică a unei categorii generale?

a. Bumpa este un lucru care funcționează? Dacă nu, el nu ar mai fi în acest Chi.

Așa că verific: este ulciorul un lucru care funcționează? Da. Pentru că el poate ține apa.

b. Are el o relație de apartenență? Este el un element al grupului de lucruri care funcționează? Da .

c.  Al treilea lucru pe care îl verificăm: există alte lucruri care funcționează, dar care nu sunt un ulcior de apă? Da, desigur.

De ce avem nevoie de al treilea? Pentru că nu mai există alt Chi Jedrak.

a. Tibetanul spune pentru (a)Kyu ngupo yin, adică există o relație de „a fi”.
Dacă ceva este un Jedrak al unui oarecare Chi, atunci are proprietatea acelei categorii.

b. Să aparțină unei categorii mai mari,

c. Există și alte lucruri care aparțin categoriei mai mari.

Asta înseamnă că pentru ca ulciorul să fie Jedrak, Chi-ul trebuie să fie mai general decât el, altfel nu este Jedrak. Cum testez că Chi-ul este mai general? Dacă există și alte lucruri care nu sunt în interiorul acelui Jedrak.

Dacă iau toate mașinile Peugeot – este identic cu grupul tuturor mașinilor? Deci, cum să demonstrez că nu este același lucru? Ah! Pentru că există și Fiat.

Exemplu:

Să considerăm categoria generală de tipul,  „mașina”, lucruri care sunt o mașină. Aici am o mașină Peugeot veche și încep să verific:

a. Mașina veche Peugeot, este o mașină? Da. „Asta îl face Jedrak”? Nu încă, pentru că avem nevoie de încă două relații.

b. Aparține grupului tuturor mașinilor? Da,

c. Sunt și alte lucruri în afară de acest Peugeot care aparțin grupului de mașini? Da.

Deci, dacă am verificat aceste trei condiții și ele există – atunci mașina Peugeot veche este Jedrak din Chi-ul (categoria)de mașini.  Acestea sunt cele trei teste ale relației dintre Chi și Jedrak.

Întrebare: Dacă nu am Dun Chi – imaginea mentală, atunci nu pot verifica tot ce s-a descris, nu-i așa?
Răspuns: Da, este adevărat, toată această discuție depinde de Dun Chi-ul meu, depinde de imaginile mele mentale.
Toate aceste discuții ale școlii de logică, în care se intră în detaliu vine să ne trezească la faptul că aproape toată gândirea noastră este în termeni de imagini mentale.

Voi merge chiar și mai departe: toată gândirea noastră obișnuită este în termeni de imagini mentale. Imagini mentale pe care le schimbăm cu realitatea, și credem că aceasta este realitatea. De fapt, înotăm tot timpul în oceanul imens ale imaginilor mentale pe care le avem în mintea noastră, acumulate acolo de karma noastră.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

 

Lecția 2b – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Clasificarea lucrurilor schimbătoare

Vom rămâne în continuare cu lucrurile care sunt Mitakpa – schimbătoare, și Ngupo – care funcționează.

După cum am văzut am pornit de la „toate lucrurile”, iar acum ne concentrăm doar pe cele care se schimbă. Pentru că dorim să demonstrăm vacuitatea tuturor lucrurilor, trebuie să fim siguri că le-am luat în considerare pe toate.

Lucrurile schimbătoare se împart in:

 

1. Lucruri fizice

Suk

Suk înseamnă corp sau formă.

În Sutra inimii scrie:

Suk – formă. Când spunem formă în literatura budistă, ne referim la lucruri fizice. Dar și sunetele, gustul, mirosul, tot ceea ce este fizic este inclus în categoria formei sau corpului.

2. Lucruri mentale

Shepa

She este prima silabă a lui Sherab.
She – cunoaștere,
Shepa – lucruri care pot fi cunoscute, lucruri care sunt mentale.

Am avut mai înainte cuvântul Sheja – lucru cunoscut. Orice obiect din univers care poate fi cunoscut.
Deci, Shepa sunt lucruri mentale, iar Sheja – lucruri fizice.

3. Lucruri care nu sunt nici fizice, și nici mentale

Există și un al treilea tip de lucruri schimbătoare/variabile.
Lucrurile fizice se schimbă? Da, desigur. Se schimbă lucrurile mentale? Da, și asta este spre norocul nostru pentru că altfel am fi fost mereu supărați.

A treia categorie de lucruri se numește:

Denmin duje

Denmin duje – lucruri care nu sunt nici fizice și nici mentale.

Definiția lucrurilor fizice

Vom defini acum lucrurile fizice – Suk.

Suk kyi tsennyi – definiția lucrurilor care sunt fizice,
Tsennyi – definiție.

Suk su rungwa

Rungwa în general este potrivit sau adecvat, dar aici sensul este de a arăta.
Suk su rungwa înseamnă orice lucru care poate fi arătat ca fizic”;
Aceasta este definiția. Dacă pot arăta ceva cuiva, atunci este un lucru fizic. Dacă pot să arăt, să indic, să ilustrez sau să explic ceva cuiva, sau să măsor, atunci se numește fizic. Deci, acestea sunt lucrurile fizice.
Suk su rungwa prin definiție, este orice pe care îl putem indica ca fiind fizic.

Exemplu:
Odată cu definiția este dat și un exemplu ca să o ilustreze. 

Tsaway rekja

Rekja înseamnă atingere. Simțul tactil,
Tsaway înseamnă cald. Cald la atingere.
Dacă putem spune „este cald la atingere”, atunci este un lucru fizic. Are anumite proprietăți fizice. Deci, acesta este exemplul dat.

 

Definiția lucrurilor mentale

  Avem aici:

Shepay tsennyi

Shepay tesnnyi înseamnă definiția lucrurilor mentale. 

Sel Shing rikpa

Sel înseamnă clar sau luminos. Aici sensul este, de fapt, invizibil, ceva care nu se vede.
Shing – și,
Rikpa – conștient sau cunoaștere.
Definiția lucrului mental este ceva invizibil și conștient.

Și aici vorbim despre minte. Mintea este invizibilă și conștientă.

Exemplu

Exemplu pentru lucrurile mentale:

Dewa – fericire,
Yeshe – înțelepciune.
Acestea sunt lucruri mentale. 

 

Definiția lucrurilor care nu sunt nici fizice, nici mentale

Vom continua, cu definiția celei de-a treia categorii de lucruri – Denmin Duje.

Bem este prescurtarea cuvântului Bempo – materie fizică,
She – lucru mental,
Gangrung – oricare, adică sau fizic sau mental,
Mayinpa – nu este. Nu este fizic și nu este mental.
Duje este un lucru produs.

Definiția unui lucru activ care nu este nici fizic, nici mental este „un lucru produs care nu este nici fizic, nici mental”.

Exemplu

Exemplul de lucru care nu este fizic, nici mental:

Kang sak

Kang sak înseamnă persoană, om.
Când spun de exemplu: „Lucica” nu este nici corp, nici minte, este o etichetă pe care am lipit-o de ceva. Este un concept. Un concept este ceva care nu este fizic și nici mental. Deci, este un lucru produs, care nu este fizic și nu este mental.

Întrebare: Visul intră în această categorie?
Răspuns: Este oare visul un lucru? Este el Yupa – lucru existent? Dacă ne amintim definiția pe care am dat-o, un lucru existent este un lucru perceput de o percepție validă. O percepție validă necesită o minte care să nu fie confuză, perturbată. Mintea unei persoane adormite nu este o minte neperturbată, prin urmare visul nu poate fi considerat ca existent. Și dacă nu există, nu are rost să încercăm să-l clasificăm.

*******

 

Cum se desfășoară dezbaterea

Modul în care se deschide dezbaterea este următorul: cei doi participanți la dezbatere decid cine este atacantul și cine se apără. Uneori pot fi grupuri, adică, la un moment dat, dacă unul dintre cei care stau aproape de cei care dezbat și vede că atacantul nu face treaba bună, îl împinge fizic cu umărul și îi ia locul.
Atacantul începe dezbaterea prin a se apropia de apărător, pune un genunchi pe pământ, își împreunează mâinile și spune:

Dhi jitar chu chen

Dhi este mantra rădăcină a lordului Manjushri. Este un înger care ține o sabie în flăcări și este Buddha înțelepciunii.

Deci, pe scurt, vrem să conducem dezbaterea pentru a ajunge la înțelepciune.
De aceea folosim silaba Dhi, care mărește înțelepciunea.
Jitar – aceasta,
Chu Chen – să luăm în considerare.
Deci atacantul spune Dhi Jitar chu chen, ceea ce înseamnă „Hai să dezbatem”.
Acest Dhi trebuie spus lung: Dhiiiiiiiiii jitar chu chen.

 

Care este subiectul ce merită dezbătut?

După ce cei doi au fost de acord să accepte dezbaterea, trebuie stabilit subiectul dezbaterii.
Tongpa nyi chu chen
Tongpa nyi  – vacuitatea,
Chu Chen – să luăm în considerare.
Deci, Tongpa nyi chu chen înseamnă să considerăm vacuitatea.

Subiectul ales pentru dezbatere trebuie să aibă două condiții:

1. În primul rând, ambele părți trebuie să fie de acord cu subiectul. Pentru că dacă soarele este subiectul, și unul crede că este soarele de pe cer și celălalt crede că este unul dintre canalele energetice din corp nu vor ajunge nicăieri, de aceea subiectul trebuie clarificat de la început.

2. În al doilea rând, cel puțin pentru una dintre cele două părți, subiectul ales trebuie să fie închis. De exemplu, dacă vreau să o conving pe Livia că lucrurile sunt goale, dar Livia este deja convinsă că lucrurile sunt goale, atunci la ce să ne mai pierdem timpul? Scopul polemicii este de a mări înțelepciunea. Dacă amândoi îl știm deja, atunci dezbaterea nu are rost.

Când suntem începători, chiar dacă subiectul este clar ambelor părți, putem dezbate pentru a câștiga experiență. Deci, asta ar fi o excepție.

Dar când se dezbate cu adevărat, atunci trebuie să fie întotdeauna ceva care nu este complet clar. Clarificarea va fi pentru cel puțin una dintre părți.

 

Deschiderea: prezentarea subiectului și a afirmației pe care dorim să o demonstrăm

Fiecare enunț logic sau silogism are trei părți. Când încep dezbaterea atunci spun:

1. Subiectul: Tongpa nyi chu chen

Tongpa nyi chu chen

Să considerăm vacuitatea.

2. Afirmația: Ngupo Yin Te

Ngupo Yin Te

Vacuitatea este un lucru care funcționează.

Drupja – afirmație.

 

1. Subiectul meu este vacuitatea,

2. Afirm că vacuitatea este un lucru care funcționează. Ceva care efectuează o acțiune.

Răspunsuri posibile

Cel care se apără poate reacționa în mai multe moduri:

a. Dacă cel care se apără este de acord

Dacă cel care se apără este de acord cu atacantul, dezbaterea s-a terminat și se trece la următorul subiect. El spune în tibetană Do, adică da sau corect.

b. Dacă cel care se apără nu este de acord

În dezbaterea pe care am făcut-o mai înainte, apărătorul când nu a fost de acord l-a întrebat pe atacant: „De ce spui asta? sau „De ce este vacuitatea ceva care funcționează?”

c. În acest caz, atacantul trebuie să dea un argument

Silogismul are trei părți:

    • Subiectul
    • Afirmația
    • Argumentul

Apărătorul nu fost de acord și i-a cerut atacantului să argumenteze. După ce i-a fost dat argumentul, apărătorul se gândește dacă este de acord sau nu cu argumentul.

Dacă nu este de acord, el poate reacționa în două moduri:

a. El poate spune: „Argumentul pe care l-ai dat nu este corect”,

(azi nu este joi, azi este sâmbătă)

În tibetană expresia este:

Tak madrup

Tak – argument, motiv,
Ma druk – nu este corect, incorect.
Tak madrup – argumentul nu este corect.

b. Și al doilea lucru pe care îl poate spune: „Argumentul nu dovedește afirmația”.
(Din faptul că este joi sau sâmbătă nu rezultă că vacuitatea este ceva care funcționează sau nu funcționează.)
În tibetană spunem:

Kyappa majung

Kyappa – necesar,
Majung – nu ține.

Kyappa majung poate fi tradus „nu rezultă neapărat”.

Deci, în cazul nostru este clar că dacă spunem: „pentru că azi e sâmbătă”, nu demonstrează faptul că vacuitatea este ceva care funcționează sau nu funcționează. Deci trebuie căutat ceva care să funcționeze.

 

Două tipuri de greșeli

Atacantul mi-a argumentat „pentru că astăzi este joi”, iar aici sunt două greșeli:

    • Prima: astăzi este sâmbătă și nu joi.
    • A doua greșeală este, chiar dacă ar fi spus corect că astăzi este sâmbătă, tot nu ar fi demonstrat că vacuitatea este un lucru care funcționează.

Deci ordinea răspunsurilor este importantă aici.

Dacă credem că argumentul dat este greșit, ar trebui să spunem „Argumentul este greșit” – Tak madrup.

Dacă mai întâi am spus „Greșit – Tak madrup, azi nu este joi”, după care atacantul îmi demonstrează într-un fel, că azi este joi, atunci pot spune „da, poate azi este joi, dar asta încă nu demonstrează că vacuitatea este un lucru care funcționează”.
Deci asta e ordinea:

1. În primul rând, dacă argumentul este corect sau incorect,

2. Și în al doilea rând dacă argumentul demonstrează afirmația.

Vom vorbi mai târziu despre cum ar trebui să răspundă atacantul conform răspunsului pe care i l-a dat cel care se apără.

*******

 

Structura formală a logicii budiste

După cum am văzut silogismul are trei părți:

1.  Subiectul

Chu chen

2.  Afirmația

Drupjay chu

3. Argumentul

Tak

După ce am deschis dezbaterea cu rugăciunea Dhi Jitar chu chen, este important să ne amintim cele trei părți.

Atacantul spune:
1. „Să considerăm vacuitatea” – subiectul.
2. Și apoi spune o afirmație despre vacuitate: „Vacuitatea funcționează”.

Fără să dea argumentul.

Dacă dezbate cu mine, care va fi reacția mea? „De ce spui asta? Argumentează-mi”. Și atunci atacantul îmi dă un argument corect sau greșit.

Deci, într-o dezbatere trebuie să avem aceste trei părți.
Chu chen, Drup jay chu și Tak, adică subiectul, afirmația despre subiect și argumentul care justifică afirmația noastră. Și asta este ca în geometrie:

1. Să considerăm un triunghi,
2. Dacă unghiurile bazei sunt egale, atunci este isoscel.

Deci, există „ce trebuie să demonstrăm” și există demonstrația. Așa cum facem în geometrie. Vine din logica grecilor.

 

Teza

Subiectul și afirmația împreună se numesc:

Drupja

O mai putem numi teza noastră, afirmația care trebuie demonstrată.
Argumentul, după cum am spus, ar putea fi orice și care trebuie verificat dacă este bun sau nu. Și vom vedea mai târziu ce-l face să fie bun și ce nu.

 

Dansul dezbaterii

Dezbaterile în mănăstiri sunt în mod tradițional făcute foarte teatrale. Atacantul atacă, apărătorul stă cu o față de poker. El spune doar: „Da”, „Nu”, „De ce”. Stă pasiv și lasa atacantul să se încurce. Pentru că scopul lui este să-l conducă la contradicție.

Dacă atacantul este bun, va alege din capul locului, acel punct în care știe că va avea probleme. Îl va lăsa pe celălalt să-l complice pentru că vrea să afle singur ceea ce nu știe. Deci trebuie îndrăznit.

Deci, după cum am spus, pe de o parte, când ajungem la dezbatere, începe să apară spiritul de competiție, ceea ce este un fel de mândrie.
Pe de altă parte, dacă vrem cu adevărat să aflăm adevărul, nu vom rămâne blocați în mândrie, pentru că atunci nu vom ajunge nicăieri. Nu va trebui să ne fie rușine chiar dacă ne vom încurca. Vom intra curajoși în dezbatere. Celălalt își va juca rolul, va sta pasiv și noi vom munci din greu.
Atacantul muncește din greu, își flutură mâinile, dă din picioare, ridică tonul, strigă și dansează. Totul este foarte teatral.

 

Totul este direcționat, în cele din urmă spre înțelegerea vacuității

Deci pentru a rezuma.

a. Subiectul pe care l-ați ales trebuie să fie ceva pe care adversarul

îl percepe cu Tsema – percepție validă.

b. Amândoi trebuie să aibă o percepție validă a aceluiași lucru, altfel dezbaterea nu este valabilă.

Afirmația nu trebuie să fie clară adversarului, ar fi păcat de discuție.

c. Ambii trebuie să fie de acord cu subiectul, să aibă percepție validă asupra subiectului, dar nu sunteți de acord cu afirmația. Apoi discuția face ceva.

d. Lucrul pe care încercăm să-l demonstrăm nu trebuie să existe. Mai ales când discutăm despre vacuitate, de multe ori vrem să arătăm că ceva nu există. De multe ori vrem să arătăm că felul în care percepem ceva, că acest lucru nu există așa cum credem noi că există.

 

Răgetul leului

Scopul dezbaterilor este să ne ajute să înțelegem vacuitatea. Vacuitatea este greu de înțeles, dar putem, prin logică, să aprofundăm înțelegerea ei.

Acest lucru se numește:

Sengge ngaro

Sengge – leu,
Ngaro – răget.
Sengge ngaro – răgetul leului.

Dacă dezbaterea este bună, adversarii cunosc bine materialul și știu să raționeze bine, este ca răgetul leului care elimină concepțiile greșite pe care le avem despre vacuitate. Opiniile greșite care pot răni oameni, care ucid oameni. Acesta este rolul dezbaterii.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 2a – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Dura – literatura de logică predată în mănăstiri

Mai întâi, vom spune câteva cuvinte despre literatura logicii budiste predate în mănăstiri. Această literatură se numește:

Dura

Este un nume pentru literatura care conține cunoașterea logicii budiste și al dezbaterii. Dura înseamnă text logic.
Există trei texte de logică. Trei Dura diferite:

1. Yong dzin dura – înseamnă „mentorul lui Dalai Lama”. Textul despre care am vorbit în lecția anterioară, „Cheia mașinii logice”, este Yong dzin dura. Aceasta este Dura lui Yong dzin, a mentorului lui Dalai Lama. Acesta este primul.

2. A doua Dura se numeșteSe dura. Acesttext logic a fost scris de Ngawang Tashi, fiul spiritual al marelui Jamyang Shepa, scriitor de manuale de la colegiul Gomang al mănăstirii Drepung. El este principalul text Dura care se învață în mânăstirile Sera Mey și Sera Jey.

3.  Al treilea text logic se numește Ratu Dura.

Ratu este numele unei importante mânăstiri care se afla în afara orașului Lhasa unde se țineau dezbaterile în timpul sezonului de iarnă și acesta este considerat prima mare Dura. Celelalte texte sunt mai târzii.

Acest text a dispărut la un moment dat și a fost găsit acum 20 de ani de un bărbat pe nume Gene Smith, un american care și-a dedicat, de fapt, întreaga viață găsirii și conservării scrierilor tibetane. A fost munca lui de o viață.
Spre deosebire de ACIP, nu le-a introdus pe calculator, ci le-a scanat. El a fost subvenționat pentru a face această muncă. El a fost de o mare modestie, un mare Bodhisattva.

El, împreună, cu Geshe Michael au fost doi mari cavaleri ai scripturilor. Gene Smith a murit în 2010 și chiar înainte de moartea sa, întregul lui proiect s-a unit cu ACIP.

Există un singur comentariu al acestui text, pe care ACIP l-a găsit și l-a conservat.

 

Structura în trei părți a textelor logice Dura

În general, structura fiecărei Dura include aproximativ 15 subiecte importante, care sunt dezbătute în cadrul artei logicii budiste, pentru a clarifica în principal subiectul vacuității.

Și fiecare astfel de subiect este prezentat în principal în trei părți; fiecare dintre cele cincisprezece subiecte are aceste trei părți.

1. Infirmarea concepțiilor greșite

Prima parte se numește:

Gak

Gak înseamnă a sufoca, a înfrâna sau a opri. Aici cuvântul ar sensul de a infirma.
Numele complet al acestei părți este:

Shen luk gakpa

Luk înseamnă metodă sau cale.
Shen – celălalt. Adică, cealaltă metodă. Aceasta este cealaltă școală pe care o dorim s-o infirmăm. Vrem să-i arătăm că opiniile ei sunt greșite.
În această parte, există un grup de concepții greșite despre subiect. Ceea ce nu este.

Dacă ați observat, când vorbim despre vacuitate deseori începem cu ceea ce nu este vacuitatea:

    • Nu este „să vezi negru”,
    • Nu este „să-ți elimini toate gândurile din cap”,
    • Nu este „a gândi că nimic nu există și nimic nu contează”.

Deci, spunem mai întâi ceea ce nu este, și apoi doar ceea ce este.

Și aceasta este o abordare foarte bună din punct de vedere pedagogic. Pentru că în Occident este obișnuit, atunci când cineva vine să ne învețe ceva, el ne prezintă o teză. Care ori ne convinge ori nu. Tibetanii pleacă de la antiteză. Ei încep cu opiniile greșite, și apoi le infirmă.

De exemplu, cineva vine și spune: „Este așa”. Iar celălalt spune:
‘Nu. Nu poate fi așa, pentru că…’ și apoi dă o serie de argumente.
Deci aceasta este partea Gak din Shen luk. Începem prin a prezenta opinii și arătăm că sunt ilogice, că sunt greșite. Acesta este prima etapă.

2. Prezentarea propriei noastre opiniiA doua parte se numește:

Shak

Shak este prescurtarea cuvântului Shakpa. Aici cuvântul nu înseamnă confesiune pentru că este scris altfel.
Acest Shak, este reacția față de Gak.

Deci Gak este Shen Luk, care înseamnă opiniile celorlalți.
Acum prezentăm propriile noastre opinii corecte. Deci, dacă înainte au fost expuse opiniile greșite, acum prezentăm ceea ce este corect.
Ceea ce pentru noi Occident este prima etapă. În Occident începem întotdeauna cu ceea ce pretindem noi. La tibetani este invers.
Și aici vor veni definițiile și diviziunile de tot felul și diverse clarificări.

3. Eliminarea îndoielilor și a împotrivirilor

Pong

Pong înseamnă a elimina.

Deci,

1. La început vine partea adversă, care nu are dreptate, și își exprimă opiniile. După care începem controversa cu adversarul.
2. Apoi vine Shak,spunem ce este corect.
3. După ce am spus ceea ce credem, adversarul revine, și încearcă să ne contrazică. Și din nou începe o altă serie de dezbateri, de a infirma obiecția lui.

Cu alte cuvinte subiectul este abordat din toate părțile.

 

Metoda Prasangika: Absurdul conduce la adevăr

Acesta este un mod pedagogic foarte bun de a studia o materie, pentru că începem să clarificăm toate subtilitățile, nuanțele, pentru că vocile adversarilor sunt vocile noastre. Acestea sunt neînțelegerile noastre, neclaritățile noastre.
Textele le prezintă foarte frumos.
Deci, procesul decurge în două valuri.

    • Primul val începe cu opiniile greșite,
    • Și apoi opiniile corecte,
    • După care adversarul vine cu alte obiecții: „ Stai așa, dar ce se întâmplă în cazul ăsta? Și dacă spui așa? Deci, ce zici de asta?”

După Shak, după ce ne-am prezentat opiniile corecte, vine Pong, adversarul se opune acestor opinii. Atunci voi lua obiecția lui, care știm că este greșită, sau poate puțin greșită, și prin deducție logică, îl facem să-și dea seama că obiecția lui duce la o contradicție. Iar atunci când va vedea contradicția, se va convinge că punctul lui de plecare a fost greșit din start.

Aceasta se numește Prasangika.
Aceasta este metoda concluziei sau uneori se spune metoda contradicției.

Ideea este că dacă arătăm celuilalt la ce contradicție duc lucrurile lui, atunci va renunța la ideea greșită. Și acesta este scopul unei dezbateri.

Și este bine când ceva nu-mi este clar. Îmi invit partenerul de dezbatere să mă conducă la contradicție, ca să văd de ce nu a fost corect ceea  ce am presupus. Și atunci voi renunța la greșeală. Și asta este frumusețea dezbaterii. Ne ajutăm reciproc să aflăm adevărul. Apoi ne schimbăm rolurile.
Deci, acestea sunt cele trei etape ale textelor logice – Dura.

Dacă citim explicațiile lui Gyaltsab Je sau ale lui Je Tsongkapa sau ale altor mari maeștri, ele sunt structurate în această formă logică. Ei încep cu ceea ce nu este corect, apoi cu ceea ce este corect și de ce este așa. Înconjoară subiectul din toate părțile. Și fiecare dintre noi trebuie să treacă singur prin acest proces, pentru a ne fi totul clar.

În tibetană, se spune:

Gak, Shak, Pong, Sum

Sum înseamnă trei.

Când tibetanii întocmesc o listă, la sfârșit scriu câte lucruri au fost pe listă. Gak, Shak, Pong, Trei

Aceasta este structura Durei. Și vom începe să intrăm în ea.

 

Clasificarea tuturor fenomenelor

Primul subiect din Dura este clasificarea fenomenelor.

Întrucât, într-o dezbatere orice lucru poate fi dezbătut, atunci când discutăm ceva, trebuie să fim de comun acord că vorbim despre același lucru. Când încep dezbaterea, trebuie să-i spun adversarului care este subiectul meu.
Și spunem „Di, jitar chü chen!, adică: ”Hai, să cercetăm împreună  subiectul! Sau „Să considerăm următorul subiect”.

Înainte de a începe dezbaterea, trebuie să fim clari. Așa că trebuie să știu în ce categorie se încadrează subiectul meu.

De aceea se începe cu clasificarea tuturor fenomenelor, pentru că atunci va fi clar celor doi  participanți în dezbatere în ce categorie se află.

Clasificarea în tibetană este:

Shi drup kyi nam shak

Shak este prezentare. Prezentarea poziției noastre.
Nam shak – prezentarea acestor lucruri.
Kyi – al.
Shi drup – schița întregii existențe.

Putem spune prezentarea tuturor lucrurilor sau clasificarea tuturor lucrurilor. Veți vedea în curând.

După cum știm este foarte important să înțelegem vacuitatea. Iar ceea ce facem acum este să punem baza.

Pentru că dacă avem un Shi drup kyi nam shak bun, dacă clasificarea ne este clară în minte, putem înlătura cu ușurință micile erori despre vacuitate. Și asta este critic. Pentru că atunci când stăm deja în meditație cu scopul de a percepe direct vacuitatea, și suntem puțin pe lângă  vacuitate, n-o vom putea percepe și nu ne vom putea elibera. Deci, pentru a putea elimina micile inexactități care cu siguranță se vor strecura în mintea noastră atâta timp cât nu le verificăm, trebuie să înțelegem bine această clasificare a fenomenelor.

 

Cinci sinonime pentru „existență”

Yupa

Yu – a exista.
Deci, Yupa înseamnă ceva care există, un lucru existent.

Acest subiect apare mult în discuțiile de logica budistă, pentru că vrem să explorăm realitatea. Cum există lucrurile? Ce există? Ce nu există? Dacă există, cum există? Și așa mai departe. Deci acestea sunt probleme foarte importante în discuțiile noastre.

Yupa are sinonime care apar în dezbateri, pe care trebuie să le cunoaștem și care sunt sinonime.

    • Un sinonim este

Sheja

She – a ști.
Sheja înseamnă lucru cunoscut. Orice obiect din univers care poate fi cunoscut.

    • Următorul sinonim este:

Chu

Chu înseamnă Dharma, sau orice lucru existent. Aceasta este una dintre numeroasele definiții pentru Dharma. Chu mai înseamnă și fenomen.

    • Un alt sinonim, este Shi drup – Tot ceea ce poate fi stabilit ca existent, sau ceva ce poate fi stabilit printr-o percepție validă.
    • Și sinonimul

Yul

Yul înseamnă obiect.

Deci, am început de la lucrurile existente, Yupa, și i-am dat patru sinonime:

    • She ja, lucruri cunoscute, pe care noi suntem capabili să le cunoaștem.
    • Chu, orice lucru existent, fenomen,
    • Shi drup, lucru care poate fi stabilit ca existent,
    • Yul,obiect, obiect al minții.

Oricare dintre aceste cuvinte poate fi folosit pentru un anumit lucru existent sau pentru categoria tuturor lucruri cunoscute existente din univers.

 

Definiția existenței

În primul rând, trebuie să știm la ce ne referim când spunem „un lucru existent”. Ce este un lucru existent?

De ce sunt importante definițiile? În dezbatere, atunci când adversarul meu greșește, vreau să-i arăt adversarului meu că începe să devieze. Așa că îi spun: „stai, așa, despre ce vorbești? Ceea ce spui că există, nu exista”. El spune „Ba da, există”. Atunci hai să vedem care este definiția existenței.

Deci ne folosim de definiții pentru a nu devia.
Avem nevoie de cărămizi pentru a începe să construim ceva semnificativ. Așa este acest curs.

Tseme mikpa yupay tsennyi

Yupa – lucru existent,
Tsennyi – definiție,
Tseme – percepție validă,
Mikpa – ceva perceput.

Definiția unui lucru existent este: „orice lucru ce poate fi perceput printr-o percepție validă”.

Ce este percepția validă? Depinde de școala budistă în care suntem.
Din ce școală face parte acest curs? Sautrāntika sau școala logicii sau școala sutristă.
În cursul 1 am vorbit de școlile budiste.

    • Școala Abhidharma, a detailiștilor.
    • Școala Sutristă, sau Sautrantikasau școala logicii.
    • ȘcoalaYogachara, care este „Numai conștiință”.
    • Școala Madhyamikacare are două subșcoli: Prasangika madhyamika și Svatantrika.

Majoritatea cursului se bazează pe școala de logică budistă sau Sautrantika care aparține de calea Hinayana. Concepția lor despre vacuitate este diferită de cea a școlii Prasangika Madhyamika. Nu este completă. Dar aceasta este lumea lui Diganga, a lui Dharmakirti  în care ne aflăm acum.

În această școală, Tsema, percepția validă, o avem aproape toată ziua. Tsema este orice percep cu simțurile sau cu mintea mea, cu condiția ca mintea mea să nu fie tulbure sau perturbată.

Ce este mintea tulbure?

    • Dacă am băut alcool,
    • Dacă este întuneric și nu prea văd atât de bine,
    • Dacă sunt stăpânită de o afecțiune mentală foarte puternică. Sunt foarte supărată sau geloasă,
    • Sau mi-am pierdut capacitatea mentală, nu prea mai am simțul realității.

În aceste cazuri, percepția mea nu este validă. Dar în toate celelalte cazuri, conform școlii Sautrantika, percepțiile noastre în cea mai mare parte a zilei sunt valide.

Deci, orice este perceput printr-o percepție validă este un lucru existent.

Care este lucrul care nu există conform acestei definiții?

    • floarea care crește în aer, nu există.
    • Coarnele de pe capul iepurelui. Pot vorbi mult despre asta și pot demonstra multe lucruri despre coarnele de pe capul iepurelui, dar, nu este un fenomen existent.

Lama Dvora Hla povestește ca a dat peste o teză de doctorat al unui matematician în care făcuse demonstrații minunate, despre un lucru care nu există deloc.

Putem demonstra și argumenta despre lucruri care nici măcar nu există.
De aceea, într-o dezbatere, când adversarul va spune: „Stai, dar asta există”, atunci întrebați-l „Care dintre percepțiile tale percepe coarnele de pe capul iepurelui?”.

Deci, din nou, sensul lui Tseme mikpa, variază de la școală la școală.
În școala Prasangika avem probleme, pentru că ea susține că nu avem nici o percepție validă. Dar, din fericire pentru noi, toată logica și dezbaterea fac parte din școala logicii budiste.

Întrebare: Vacuitatea există?
Răspuns: Care a fost definiția unui lucru existent? Lucrul perceput prin percepție validă. Putem percepe vacuitatea prin percepție validă?

Da, prin percepție directă. Arya percepe vacuitatea în meditație. Deci ea există.
Acesta este un bun exemplu de ce avem nevoie de o astfel de definiție. Există vacuitatea? De unde știu că ea există? Ne uităm la definiție.

Deci, acum nu mai putem spune că „nu există”, pentru că îndeplinește condițiile definiției.

 

Ce este realitatea supremă?

Ceea ce ne va ajuta să înțelegem răspunsul la aceste întrebări este faptul că descrierea realității ultime a școlii de logică budistă, din care face parte acest curs, este diferită de descrierea dată de cea mai înaltă școală Prasangika a școlii Madhyamika.

Cei din școlile de logică cred că ceva aparține realității supreme, atunci când este capabil să efectueze o acțiune anume. Ei vor spune că numai astfel de lucru există într-un mod suprem. Pe de altă parte – cei din școala Madhyamika spun că singurul lucru care aparține realității supreme este vacuitatea.

 

Ce este necesar pentru o dezbatere bună?

În cadrul unei dezbateri logice, este necesar să fie stabilită în prealabil școala de care ne vom folosi, iar pe toată durata dezbaterii să fim consecvenți și să ne folosim numai de definițiile acestei școli, chiar dacă nu suntem de acord cu ea. Dacă nu „ne menținem această linie” nu vom putea progresa cu argumentele noastre.

Dacă nu stăpânim bine definițiile școlii pe care o folosim în dezbatere, vom începe să ne încurcăm. Eu cred că lucrurile există așa, celălalt crede că lucrurile există altfel și nu vom putea niciodată să aflăm adevărul.

Deci este esențial, înainte de a începe dezbaterea, să învățăm toate aceste lucruri, pentru că altfel ne vom pierde vremea.

Pentru ca dezbaterea să reușească:

a. Trebuie să formulez întrebarea
b. Amândoi trebuie să cunoaștem scripturile.
c. Trebuie să cunoaștem definițiile.
d. Trebuie să știm ce este permis în dezbatere și ce nu, pentru ca ea să aibă sens.

Subiectul acestei lecții este să luăm toate fenomenele existente, toate Yupa și să le clasificăm, pentru a ști despre ce vorbim.
Această clasificare a fost făcută atât în cursul 2, cât și în 4, iar acum o facem din nou.

Deci vom clasifica toate fenomenele existente.

 

Lucruri schimbătoare și neschimbătoare

Vom împărți toată existența în lucruri neschimbătoare și lucruri schimbătoare. Deci orice există, poate fi unul din două lucruri.

1. Neschimbătoare

Takpa

2. Schimbătoare

 Mitakpa

Poate că unii dintre voi ați auzit de Chiwa mitakpa – moartea și impermanența.
Deci, Mitakpa este schimbător.
Și acum vreau să clarific un lucru. Când vorbim despre moarte și impermanență, Mitakpa este cu adevărat impermanență.
În acest context, când vorbim despre lucruri existente, vorbim despre lucruri schimbătoare și neschimbătoare.
Deci, Takpa înseamnă lucruri neschimbătoare, iar Mitakpa înseamnă lucruri schimbătoare.

Permanente sau neschimbătoare?

Takpa este uneori tradus ca „permanent”, ceea ce înseamnă că va dura veșnic și nu se va opri niciodată. Cu toate acestea, takpa ar trebui tradus ca „neschimbător” mai degrabă decât ca „permanent”, deoarece vacuitatea, care este exemplul clasic de takpa, este neschimbător, dar nu este permanent.
Este vacuitatea un lucru schimbător? Nu, vacuitatea nu se schimbă. Deci ea  este Takpa.

Pixul este neschimbător/imuabil? Nu, pixul este schimbător. El se schimbă de la un moment la altul. Cum știm asta? Într-o zi se va termina, nu-i așa? Și în plus, mina lui de scris se va termina și atomii nu mai sunt în aceeași stare și așa mai departe.
Deci, pixul este un lucru în schimbare. Vacuitatea pixului este – un lucru neschimbător.
De ce? Ce este vacuitatea pixului? Vacuitatea pixului înseamnă că nu există în sine independent de proiecția mea. Deci, vacuitatea este neschimbătoare.
Dar ce se întâmplă dacă pixul este distrus sau dispare? Ce se întâmplă cu vacuitatea lui?

Pentru ca eu să spun „nu are existență de sine”, trebuie să existe ceva care să nu aibă existență de sine. Trebuie să am un pix, ca să pot spune că el este gol. Dacă pixul nu există, atunci nu voi putea vorbi despre vacuitatea lui.

Vacuitatea nu este un spațiu gol. Vacuitatea este lipsa existenței de sine. Este o idee filozofică. Nu este o realitate fizică, nu este ceva geografic. Vacuitatea ține de ceva, ea este o proprietate a lucrurilor.

Vacuitatea este lipsa a unei existențe proprii de sine a lucrurilor, fenomenelor, proceselor, substantivelor, adjectivelor – orice vreți voi.

Deci, dacă pixul nu mai este, mai pot vorbi de vacuitatea pixului ? Nu are sens.

Deci, pixul este gol? Adică dacă are vacuitate? Da, are.
Ce se întâmplă cu vacuitatea lui, dacă pixul se evaporă? Ea nu mai este.

Așadar, vacuitatea ia naștere atunci când pixul ia naștere și dispare atunci când pixul dispare. Ce se întâmplă cu vacuitatea în timp? Se schimbă? Nu. Ea rămâne tot timpul ca lipsă a existenței de sine. Atâta timp cât vorbesc despre pix, el nu are existență proprie de sine. Deci vacuitatea este un lucru care nu este permanent, dar nu se schimbă.
De aceea insistăm asupra acestei distincții.

De aceea, Takpa ar trebui tradus ca neschimbător.

 

Mitakpa – lucruri schimbătoare. Din nou, când vorbim despre moarte și impermanență, aici ne referim cu adevărat la impermanență, spre deosebire de permanență. Dar în acest context, de clarificare a fenomenelor, Mitakpa înseamnă ceva care se schimba.

În ce categorie se află pixul? Takpa sau Mitakpa? În Mitakpa.

Aproape toate lucrurile sunt în Mitakpa.
Toate fenomenele din lumea noastră, lucrurile care există în lumea noastră, sunt Mitakpa. Se schimbă. Ele trec printr-un proces de schimbare. Sunt create, se schimbă, se distrug.

Ce se află în Takpa?
Spațiu gol ,vacuitatea și adevărurile (nobile)

Definiția unui lucru schimbător (încă nu este completă)

Deci, ce este Mitakpa? Spunem că un lucru este Mitakpa dacă este:

Kechikma

Kechikma înseamnă momentan, instantaneu.
Adică, lucrurile schimbătoare sunt lucrurile care se schimbă de la o clipă la alta sau care durează doar o clipă.
Cum ar fi corpul fizic, pixul, camera în care ne aflăm.

Exemplu

Ce nu se schimbă de la un moment la altul?

Tongpa nyi

Tongpa nyi înseamnă vacuitate.
Definiția unui lucru neschimbător (încă nu este completă)

Așa că am spus că Mitakpa este Kechikma. Kechikma, mă refer la schimbări de la o clipă la alta.

 

Deci, ce va fi Takpa? Ceva care nu este Kechikma. Ceva care nu este Kechikma se spune în tibetană:

Kechikma mayin

Mayin înseamnă nu este. El nu este Kechikma, nu se schimbă din clipă în clipă.

Acum avem definiția lui Mitakpa și Takpa. După cum vedeți mergem pas cu pas. Mai întâi am definit ce este Yupa, ce sunt lucrurile existente, apoi ce sunt lucrurile schimbătoare și neschimbătoare/imuabile.

O rectificare mică, dar importantă

Am spus că Takpa este Kechikma mayin – adică nu se schimbă de la o clipa la alta.
Există un lucru pe care această definiție nu îl include și care ar trebui inclus, pentru că altfel nu vom putea să discutăm despre „coarnele iepurelui”. Ce trebuie să adaugăm pentru a exclude „coarnele de iepure” care nu există deloc?
Ar trebui să adăugăm cuvintele „lucru existent”. Deci definițiile vor trebui să fie: lucrul existent care se schimbă de la o clipă la alta, sau lucrul existent care nu se schimbă de la o clipă la alta.

Deci, în Takpa trebuie să mai adăugăm un cuvânt. Vom adăuga cuvântul: Chu. Ce este Chu? Un lucru, un fenomen. Un fenomen este întotdeauna ceva care există. Acesta este Yupa. Chu este un sinonim pentru Yupa.
Deci ce am scris aici:

Tak pa – chu dang kechikma ma yin

Aceasta este definiția lui Takpa. Takpa este un lucru existent care nu se schimbă de la o clipă la alta sau care nu există doar pentru o clipă.

Exemple

Când vorbim despre Mitakpa, despre lucruri care se schimbă, ne vom folosi tot timpul de exemple.
Deci, există exemple clasice în literatura budistă. Învățătorul și elevii săi învățau într-o încăpere mică. Pentru că erau călugări, nu aveau bunuri.
Ce se găsea într-o astfel de încăpere? Un stâlp care susținea acoperișul și un ulcior de apă în lateral. Și cam asta era tot. Aceste obiecte erau exemplele pe care le folosea profesorul în explicațiile lui despre lucrurile care se schimbă.

Kawa

Kawa înseamnă stâlp. Încăperea avea un acoperiș de paie, și în mijloc se afla un stâlp de lemn care îl susținea. Acesta este Kawa.

Bumpa

Bumpa înseamnă vas, ulcior.

Kawa și Bumpa vor fi folosite ca exemple pentru Mitakpa.
Exemplu pentru Takpa a fost Tongpa nyi – vacuitatea.

Lucrurile care funcționează

Un alt sinonim pentru Mitakpa care este foarte important în toate discuțiile noastre, este:

Ngupo

Ngupo înseamnă lucru sau lucru care funcționează.

În literatura de logică budistă, lucru sau lucru care funcționează sunt sinonime. Un lucru este ceva care face ceva.

Deci, Ngupo poate fi tradus

    • ca „lucru”, sau
    • ca „ceva care face o acțiune” sau
    • ca „ceva care funcționează”.

Toate acestea sunt sinonime și avem nevoie de definiția lui Ngupo, deoarece este folosit foarte mult.

Deci, iată definiția lui Ngupo.

Vom începe cu:

Ngupuy Tsennyi

Ngupo – lucru,
Ngupuy – lucrului,
Tsennyi – definiție,
Ngupuy Tsennyi, definiția „lucrului”.

Dunje nupa

Nupa înseamnă a putea, a fi capabil,
Je – a face,
Dun – ceva.

Deci, orice lucru care face ceva este definiția unui lucru care funcționează.

Dezbatere: Este vacuitatea un lucru care funcționează?
Am spus că Ngupo este un sinonim pentru Mitakpa ceva care se schimbă.

Începem dezbaterea:

Dhi jitar cho chen

Cer permisiunea de a dezbate cu adversarul. După care trec la atac.
Atacantul: Deci, vacuitatea este un lucru schimbător.
Apărătorul : De ce spui asta?
Atacantul Pentru că ea poate face ceva, este un lucru care funcționează.
Apărătorul: Nu este adevărat, nu este un lucru care funcționează.
Atacatul: Vrei să spui că vacuitatea nu este un lucru care funcționează?
Apărătorul: Da. Vacuitatea nu este un lucru care funcționează.
Atacatul: Deci vacuitatea nu te poate aduce la iluminare?
Apărătorul: Da, vacuitatea nu mă poate aduce la iluminare.
Atacatul: Atunci este imposibil să ajungi la iluminare.
Apărătorul: De ce spui asta?
Atacatul: Pentru că tu spui că acum vacuitatea nu face nimic
Apărătorul: Nu rezultă
Atacatul: Nu înțeleg. Deci vacuitatea face ceva?
Apărătorul: Nu
Atacatul: Vrei să spui că vacuitatea nu este un lucru care funcționează?
Apărătorul: Adevărat
Atacatul: Atunci este imposibil să ajungi la iluminare.
Apărătorul: De ce spui asta?
Atacatul: Pentru că pentru a ajunge la iluminare am nevoie de vacuitate.
Apărătorul: De ce spui asta?
Atacatul: Pentru că Arya Nagarjuna a spus că fără vacuitate rămânem în samsara.
OK mulțumesc foarte mult.
***

Deci care a fost greșeala mea?
Este vacuitatea un lucru schimbător? Nu. Ea este Ngupo? Vacuitatea functioneaza?
Ei bine, dacă funcționează, atunci este Mitakpa, atunci se schimbă. Un lucru care funcționează se schimbă. Dar vacuitatea nu se schimbă. Deci cum voi ajunge la iluminare?!
Nu vacuitatea este cea care face ceva. Vacuitatea se află aici tot timpul și noi încă suferim.

Numai percepția directă a vacuității este cea care face treaba, și nu vacuitatea în sine. Vacuitatea rămâne neschimbată.

O distincție foarte, foarte, foarte importantă. Pentru că asta ne poate deruta. Putem spune „Arya Nagarjuna, vacuitatea”. Ah! Dar el a vorbit despre percepția vacuității care este diferită de vacuitate.

Percepția vacuității este un lucru schimbător cu adevărat. Vacuitatea nu se schimbă.

Percepția directă a vacuității funcționează. Care este funcția ei? De a mă aduce la iluminare.

Deci, Takpa și Mitakpa a fost o parte a clasificării lucrurilor.

Unul dintre lucrurile pe care vrem să le demonstrăm este că tot ce există este gol. Și pentru asta avem nevoie de conceptul de „orice lucru”. Acesta este Yupa- lucru existent. Și cum demonstrăm că orice lucru este gol? Începem să le împărțim în grupuri. De exemplu, Takpa și Mitakpa, le luăm separat și vom demonstra că sunt goale. Acesta este motivul pentru care împărțim lucrurile în categorii.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 1 – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Introducere

Vom începe cursul 13, un curs despre arta logicii sau arta  raționamentului logic.

Aceasta este una dintre cele cinci mari cărți studiate într-o mănăstire  tibetană, un subiect foarte, foarte important.

În cadrul acest curs vom îmbina trei elemente:

    • Se va face un studiu formal al subiectelor de logică, al subiectelor asupra cărora se concentrează în mănăstiri.
    • În plus, vom vorbi despre structura formală a dezbaterii budiste,
    • Și despre modul în care se desfășoară dezbaterea.

Pentru a stăpâni cu adevărat subiectul este nevoie de cincisprezece ani de dezbateri. Este nevoie de mult timp pentru a dobândi o adevărată măiestrie în arta raționamentului și a dezbaterii. Desigur că nu vom ajunge la această măiestrie în acest curs. Aceasta nu va fi ambiția noastră în acest curs, nu o vom putea finaliza. Pentru a ajunge la măiestrie trebuie să trecem printr-un antrenament intensiv pe terenul de dezbateri.

Dar nici cantitatea de material studiată nu este de neglijat. Vom depune eforturi pentru a vă transmite teoria. Veți primi instrumentele despre cum se desfășoară o dezbatere și vom ilustra puțin. Deci, nu vă așteptați să plecați de aici și să credeți că veți putea conduce o dezbatere cu un Geshe, pentru că vă va învinge chiar din primul minut. Un Geshe este profesionist în arta dezbaterii.

Unul dintre lucrurile pe care un Geshe le învață în mănăstire este această artă a dezbaterii, și devine foarte ascuțit la minte. De aceea nici nu merită să intrați în discuții contradictorii cu el, pentru că nu aveți nicio șansă dacă nu ați trecut prin acest proces.

În acest curs vom avea multă tibetană; Este important să cunoaștem conceptele tibetane. Le vom traduce cât mai bine în limba română, dar veți vedea că vor fi locuri în care vom face un mic efort să le traducem, pentru că nu merge exact unul la unul.

 

De ce este important să studiem logica budistă?

De ce este foarte important să studiem logica budistă?
Să începem cu Gyaltsab Je. El a fost unul dintre cei doi discipoli principali a lui Je Tsongkapa. Cel de-al doilea a fost Khedrup Je.

Gyel înseamnă rege,
Tsabînseamnă  adjunct.
Gyaltsab înseamnă regent.

Acesta este sensul numelui său. Cine este regele? El este Je Tsongkapa. Gyaltsab Je este succesorul lui Je Tsongkapa în ceea ce privește statutul său în Dharma. El a fost cel mai faimos logician din Tibet, chiar înainte să-l întâlnească pe Je Tsongkapa.

Mai târziu el a auzit de Je Tsongkapa.
Je Tsongkapa a ajuns în capitala Lhasa. Gyeltsab Je (care nu se numea așa pe atunci) auzi de tânărul geniu care sosise în capitală și dori să dezbată cu Je Tsongkapa pentru a-și dovedi superioritatea.

Je Tsongkapa provenea din estul Tibetului și era cunoscut sub numele de „Nas Mare”, Na chen. Probabil pentru că avea nasul mare, și cei care îl invidiau i-au dat porecla de Na chen. Se spune că Gyaltsab Je îl caută pe Je Tsongkapa dar nu-l găsește.

Povestea spune că el îl caută pe Je Tsongkapa și întâlnește o fată ce mâna o turmă de vaci.
Gyaltsab Je o întreabă: „Unde este „nasul mare”, unde îl găsesc?”
Fata îi răspunde: „Nu știu, dar tu nu ești Gyaltsab Je?”
„Sunt Gyaltsab Je, da, da”, spune el.
Tânăra continuă: „Am auzit de tine, că ești un mare logician” .
„Da, sunt un logician binecunoscut”
 „Am o întrebare logică pentru tine acum că te-am cunoscut. Când vaca face o balegă și cade pe pământ, care este partea superioară? Pentru că balega iese așa și cade așa? Care este partea dedeasupra și care este dedesubt?”

Deodată se uită la ea și vede o zeiță luminoasă, și ea îi spune: „Ah, îl cauți pe Je Tsongkapa, care este fără egal? El stă acolo!”

Aceasta este povestea. Ce învățăm din ea? Să nu judecăm. Nu știm cine este celălalt. Cel care mână vacile poate fi cu siguranță cel mai important profesor din viața voastră, dacă așa vă permite karma.

Și acesta este unul dintre scopurile principale pentru a studia logica, ca să înțelegem că nu putem judeca pe nimeni.

 

Textele de studiu și autorii

Studiul logicii budiste a început de la însuși Buddha Shakyamuni.

Tradiția nu a început de la Buddha, a început înaintea lui. În tradiția hindusă era dezvoltată teoria dezbaterii. În acele vremuri se țineau multe dezbateri între diferite școli, între filozofi în scopul de a clarifica adevărul. Tradiția era pe-atunci, ca cel învins în dezbatere să treacă la școala învingătorului.

Se spune despre însuși Buddha, că a reușit să doboare opiniile greșite ale oamenilor prin dezbateri logice. Deci, pentru noi, ca budiști, dezbaterea budistă a început de la Buddha. Mai târziu, au apărut mari înțelepți care au adunat toate învățăturile lui Buddha despre logică și le-au concentrat în comentarii speciale.

Cel mai important comentariu se numește:

Tsema namdrel

În sanscrită se numește Pramana Varttika.
Pramana este Tsema, care înseamnă percepție validă.
Varttika este Namdrel.

Deci,Comentariu asupra percepției valide”.
Varttika este un termen sanscrit definit fie ca o singură remarcă, fie ca o întreagă lucrare care oferă un comentariu detaliat asupra unui text sau a unei învățături.

Acest comentariu a fost scris în jurul anului 650 (e.n.) mai mult de o mie de ani după Buddha, de marele înțelept indian Dharmakirti, care a trăit în secolul al VII-lea. În poza postată în flaierul cursului maestrul apare în ipostaza de dezbatere. El a fost un yoghin care nu se conforma regulilor și convențiilor.

Tibetanii traduc de obicei numele literal, așa că numele lui în tibetană este:

Loppun Chukyi Drakpa

Loppun – învățător, maestru,
Chu – Dharma,
Drakpa – renumit, faimos. În sanscrită kirti.

Deci, tibetanii au tradus numele Dharmakirti, Chukyi Drakpa la care au adăugat titlul onorific Loppun, adică maestru.

El este considerat fondatorul tradiției logicii budiste așa cum este cunoscută astăzi. Comentariul maestrului Dharmakirti este de fapt un comentariu a unui text cu mult mai vechi, scris de un alt mare maestru pe nume Maestrul Dignaga.

Numele lucrării maestrului Dignaga:

Tsema kuntu

Tsema Kuntu care este o culegere de scrieri despre Pramana, despre Tsema.

Deci, când spunem doar Tsema ne referim la scrierea lui Dignaga, când spunem Tsema namdrel ne referim la scrierea lui Dharmakirti, care este un comentariu al textului scris de Dignaga și este mult mai detaliat. Textul lui Diganga este scris foarte laconic și este foarte greu de citit, așa că a fost nevoie de comentariu.

Chiar și comentariul lui Dharmakirti, este greu de înțeles și necesită explicații. Apoi Gyaltsab Je a scris comentariul asupra comentariului lui Dharmakirti, care și el necesită explicații.

În cursul 2, lecția 1 am prezentat foile de ceapă al scrierilor pe măsură ce au venit la noi. La începutul budismului, învățătura era laconică, codificată, pentru că oamenii aveau abilități mentale uimitoare, și le era suficient cuvântul cheie și deja știau despre ce este vorba. Noi avem nevoie de mai mult decât de cuvinte cheie. Și pe măsură ce timpul trece, generația decade și avem nevoie de explicații mult mai ample și mai detaliate.

Deci, nu vom merge direct la textul lui Gyaltsab Je, care este greu de înțeles, ci la un comentariu ulterior care se numește:

Riklam trulgyi deumik

Deumik înseamnă cheie,
Lam – cale,
Rik – logic,
Riklam – calea logică,
Trul – mașină.

Yoga tibetană este numită „mașina corpului”.

Deci, Riklam trulgyi deumik, înseamnă „cheia mașinii logice”, sau cheia de pornire a mașinii logicii.

Acesta este numele textului care se învață în mănăstirile Sera Mey și Sera Jey despre logica budistă. (Cele mai mari mănăstiri din tradiția Gelugpa care au fost ridicate în India).

Motivul este, după cum am menționat, că deși textul lui Gyaltsab Je este într-adevăr remarcabil și exact,  nu a fost scris cu intenția de a fi folosit ca bază pentru dezbateri. Autorul scrierii „cheia mașinii logice”a făcut din textul lui Gyaltsab Je, un text care să poată fi folosit ca bază pentru dezbateri.

Numele autorului este:

Purbuchok Jampa Tsultrim Gyatso

El a trăit în secolul al XIX-lea, între anii 1825-1901, și a fost tutorele celui de-al treisprezecelea Dalai Lama, cel care l-a precedat pe actualul Dalai Lama. Și pentru a fi profesorul lui Dalai Lama, asta înseamnă că trebuie să fii unul dintre cei mai străluciți ai generației tale. Textul lui este folosit în cele două mari mănăstiri, Sera Jey și Sera Mey, ca bază pentru studiul logicii.
Și de acest text ne vom folosi în acest curs.

După cum am spus Gyalsab Je îl găsește pe Je Tsongkapa după indicațiile tinerei fete. El ajunge în locul unde preda Je Tsongkapa cu gândul de a-și demonstra superioritatea și abilitățile sale în dezbateri. Dar întâlnirea cu Je Tsongkapa îl schimbă foarte repede și devine discipolul lui Je Tsongkapa.

 El recunoscu măreția lui Je Tsongkapa, se prosternă cu smerenie la picioarele lui și deveni discipolul său foarte devotat.

 Povestea spune cum s-a întâmplat acest lucru: la început Gyaltsab Je intră impetuos în locul unde preda Je Tsongkapa, se așează pe podium și îl provoacă obraznic pe maestru. Je Tsongkapa rămase calm, modest, amabil și plăcut. Încetul cu încetul îndrăzneala lui scade, și în sfârșit Gyaltsab Je coborî de pe podium, se prosternă și deveni discipolul lui Je Tsongkapa.

 

Cuvintele lui Gyaltsab Je despre importanța studierii logicii

 Gyaltsab Je și-a trăit toată viața alături de Je Tsongkapa, de la care a învățat totul – pentru că Je Tsongkapa a predat totul. El a predat toate scripturile deschise, întregul Lam Rim și toate Tantrele. La bătrânețe, Gyaltsab Je a spus:

„Din toate lucrurile pe care le-am învățat de la scumpul meu învățător Je Tsongkapa, cel mai bun lucru pe care l-a făcut vreodată pentru mine a fost să mă învețe logica budistă”.

 

Studiul logicii este un declanșator pentru perceperea directă a vacuității

După cum veți vedea, puțin mai târziu – vom intra în definiții, vor fi multe noțiuni în tibetană, și va fi puțin mai greu. Dar Gyaltsab Je ne spune că această învățătură este cea mai importantă.

De ce este atât de importantă? Pentru că dacă sunteți pregătiți, studiul logicii vă declanșează capacitatea intelectuală și vă dă puterea să percepeți vacuitatea în mod direct. Iar calea nu poate fi finalizată fără perceperea directă a vacuității. Și nu este deloc ușor să percepem vacuitatea.

Perceperea directă a vacuității este un nivel complet diferit de acela a înțelegerii pixului, pentru că ea este trăită în inimă. A-mi vedea proiecția și a o transforma și a-mi transforma lumea, este cu totul alt nivel decât a înțelege: „Bine, câinele vede ceva diferit decât mine”.

Pentru asta este nevoie de un antrenament lung și serios. Puteți realiza acest lucru pe parcursul acestei vieți, dacă sunteți în tantra, ați întâlnit profesorii potriviți, și aveți karma să desăvârșiți calea.
Dacă karma voastră este coaptă, studiul logicii budiste poate declanșa perceperea directă a vacuității. Și în special studiul imaginilor mentale, care va fi lecția 3.

 

Două categorii de oameni care sunt atrași de studiul Dharmei

În această primă lecție vom vorbi puțin de unde vine învățătura și de ce ea este importantă și asta pentru a vă motiva.  Și iată un citat din Sakya Pandita. Dacă vă aduceți aminte am vorbit despre el în Lo Jong 3 – Eliberarea de cele patru atașamente.

Sakya Pandita Kunga Gyeltsen

Sakya Pandita a fost un mare înțelept al tradiției Sakya care a trăit între anii 1251 – 1182. Numele lui era și Kunga Gyeltsen.

El s-a întâlnit direct cu Maitreya și îl citează pe Maitreya: „Toți cei care sunt atrași de Dharma și vin să studieze budismul pot fi împărțiți în două categorii”.

1. Cei mânați de credință

Wang tul depay je’n’drang

Depa înseamnă credință,
Je’n’drangcei care urmează o anume doctrină, sau cei atrași în cazul nostru spre budism,
Wang – putere. Aici ne referim la capacitate mentală sau inteligență.
Tul – înseamnă greoi, cei care abilitatea lor mentală nu este prea bună.

Deci, aceasta este prima categorie: cei care sunt atrași de Dharma pentru că au credință. Au aspirație spirituală, dar nu sunt atât de ageri intelectual.
Nu este bine să spunem „Sunt budist” fără să examinăm lucrurile pe care le predăm. Buddha a încurajat mereu oamenii să examineze lucrurile bine și logic. El spunea: „Nu credeți orbește, credința oarbă nu are suficientă putere”.

Avem nevoie de credință, și este foarte importantă pe cale. Înainte să ajungeți aici, ați crezut în ceva ce nu ați învățat încă! Acesta este rezultatul karmei din trecut, datorită binefacerilor pe care le-ați făcut. De fapt, Arya Nagarjuna a pus credința pe primul loc pe lista bogățiilor  unui Arya.
Despre ce credință vorbim? De credința bazată pe convingere. Dacă nu este întemeiată pe convingere nu este suficient de puternică. Ea este instabilă, și a urma un profesor pentru că este atractiv sau interesant este o prostie.

Pentru a ne convinge, avem nevoie să ne dezvoltăm mașina logică, capacitatea noastră de a ne convinge pe noi înșine.

2. Cei conduși de intelect

A doua categorie de oameni:

Wang nun rikpay je’n’drang

Wang – capacitatea mentală.
Nun – ascuțit, abilitate mentală ascuțită sau agerime intelectuală sau minte ascuțită,
Rikpa – logic, capacitatea de a raționa logic.

Deci, Wang nun rikpay je’n’drang înseamnă cei care ajung la Dharma cu abilități mentale înalte și urmând raționamentul logic.

 

De ce este important să dezvoltăm arta raționamentului logic?

    • Pentru că este cel mai bun mod de a păstra Dharma în lume, ajutându-ne astfel și pe noi și pe alții să ajungem la iluminare

Și asta a spus Buddha: “Nu accepta ce ți-am spus doar pentru că crezi în mine. Trebuie să examinezi cu logica ta, trebuie să lucrezi cu logica ta și cu mașina ta logică.” Deci, textul pe care îl studiem vine să ne ascută mașina logică.

Sakya Pandita Kunga Gyeltsen, a spus că pe lângă faptul că această cunoaștere ne ajută să realizăm perceperea vacuității, există un alt motiv pentru care este foarte important să studiem logica budistă. Avem aici un verset cu patru rânduri:

Deta drup dang sunjin gyi
Rikpay shungluk gang gi she
Kepa deni dzokpa yi
Sanggye kyi ni tenpa ‘dzin

O persoană care cunoaște tradiția scrisă
A raționamentul logic,
Această artă de a dovedi sau de a infirma lucrurile.
Un astfel de maestru păstrează în siguranță
Învățăturile lui Buddha total iluminați aici, în lume.

Acesta este citatul care vine de la Sakya Pandita. El spune că învățătura lui Buddha este perfectă, în sensul că:

    • nu-i lipsește nimic,
    • este toată în ordinea corectă,
    • în detaliul corect,
    • nu trebuie corectată,
    • nu trebuie perfecționată,
    • nu trebuie ajustată,
    • este perfectă!

Pentru ca această învățătură perfectă să rămână în lume și să continue să-i aducă pe oameni la iluminare, este nevoie de înțelepți care să stăpânească arta logicii și să fie capabili să o transmită mai departe, să-și învețe elevii să-și perfecționeze logica și să o înțeleagă din convingere și nu din credință oarbă. Pentru că fără o înțelegere profundă și abilitatea de a raționa logic lucrurile, învățătura va dispărea din lume. Oamenii o vor înțelege din ce în ce mai puțin și va dispărea, și nu vor mai putea ajunge la iluminare, rămânând în suferință.

Deci, dacă suntem pe calea unui bodhisattva și dacă vrem să-i ajutăm pe alții să scape de suferință, trebuie să învățăm singuri

    • pentru a percepe direct vacuitatea și să ieșim din suferință,
    • și, de asemenea, de a-i putea ajuta pe ceilalți.

Deci nu avem de ales acum, nu-i așa?

Această cunoaștere ne face o persoană care contribuie la păstrarea Dharmei în lume și aceasta este o karmă incredibilă. Și aceasta este karma de care avem nevoie de fapt pentru a ajunge la iluminare. Trebuie să aducem Dharma oamenilor într-un mod eficient.

Dacă nu pot dovedi ceea ce eu cred, nu prea pot ajuta oamenii. Pentru că oamenii au îndoieli; aud lucruri și vin cu îndoieli și vin cu întrebări. Și dacă nu-i pot ajuta să-și clarifice îndoielile, prin raționament logic sau dezbat cu ei într-un mod care să-i ajute să-și rezolve singuri îndoiala, nu-i pot ajuta cu adevărat. Pentru că până la urmă îndoielile îi vor domina și vor părăsi calea. Și atunci vor continua să sufere.

Și fiecare dintre voi care sunteți în prezent pe poziția de elev, într-o zi veți fi pe poziția de profesor și elevii vor veni să studieze cu voi. Și vor dori să audă: „Uite mi s-a întâmplat așa și așa, cum să ies din această suferință, ce o provoacă?”

Pentru ca ei să dorească să vă audă, trebuie să fie convinși că știți despre ce vorbiți. Ei vă vor verifica, vă vor testa cu întrebări, pentru că au îndoieli. Vor testa: ești un profesor adecvat, știi despre ce vorbești?

Pentru a-i putea convinge, trebuie să vă dezvoltați această mașină logică. Deci, scopul logicii budiste este

    • de a ne aduce la iluminare,
    • și, de asemenea, ne ajută să-i ajutăm și pe ceilalți să ajungă la iluminare.

Fără asta, budismul nu va putea fi păstrat în lume într-o formă pură, ar putea fi distorsionat. Și nu va acționa pentru a ne elimina moartea.

    • Nu vom acumula karma gravă prin judecarea altora după înfățișarea lor.

Un alt motiv pentru care este important să studiem logica, foarte celebru, vine din scripturi.

ng’am dang drawe gangsak gi tsu zung gi, gangsak gyi
gangsak gyi tsu misung te, nyampar gyur tare

Acesta este Buddha care vorbește. El spune: „Numai eu, sau cineva ca mine, putem judeca pe alții, dar nici o altă persoană nu ar trebui să judece pe altul, pentru că va cădea cu siguranță.

De ce poate Buddha să judece oamenii? Pentru că le poate citi gândurile. Cel care va judeca, cu siguranță va cădea. Unde va cădea? Într-unul dintre tărâmurile inferioare.

Dacă judecăm pe alții fără să înțelegem, vom începe să reacționăm, vom începe să acumulăm karma gravă care ne va face să cădem în suferință.
Și asta facem tot timpul.

Deci, scopul studierii logicii budiste este să ne ajute să ne oprim critica neîncetată care o avem față de ceilalți.

Cum se va întâmpla asta? Prin logică ne vom dovedi nouă înșine că habar n-avem cine sunt ceilalți. Nu știm pe cine criticăm, pe tânăra care mână vacile sau pe zeița luminoasă. Nu știm. Până nu vom putea citi gândurile altora, nu avem de ce să-i criticăm.

 

Și dacă vedem fapte rele?

Vedem o mulțime de lucruri care se întâmplă în lume care nu ni se par în ordine, și chiar și în jurul nostru, atunci ce vom face? Fraza lui Buddha spune, că nu putem judeca niciodată oamenii care fac lucruri rele, pentru că nu avem idee cine sunt ei și de ce fac asta, și unde vor duce rezultatele acțiunilor lor. Ar putea fi începutul unui șir de lucruri, iar noi nu avem perspectiva să vedem unde ne duce, pe noi sau pe ceilalți.

În același timp, dacă înțelegem puțin karma și vacuitatea, și vedem un act care ne rănește, pe noi sau pe alții, este de datoria noastră să-l împiedicăm.

Este de datoria noastră să facem tot ceea ce putem pentru a-i proteja pe alții, dar niciodată nu-l vom judeca pe făptaș – pentru că habar n-avem cine este el.

Ram Dass a fost un profesor spiritual foarte popular în Statele Unite și un lector foarte talentat. El nu a fost budist, dar avea multe cunoștințe despre budism. În 1967, a călătorit în India și a devenit discipolul guru-ului hindus Neem Karoli Baba, care i-a dat numele Ram Dass, adică „Slujitorul lui Ram”. Și el a spus următoarea poveste:

Povestea este despre un fermier care avea cai. Într-o zi un cal de al său fugi de la fermă.

Vecinul vine și îi spuse: „Ce păcat, ți-a fugit calul cel mai bun”.

Fermierul îi răspunde: „Nu poți ști asta niciodată”.

Și într-adevăr, după trei zile, calul se întoarse la fermă împreună cu alți trei cai sălbatici. Așa că vecinul îl vizită din nou pe fermier, stau și beau o ceașcă de ceai și îi spune: „Ce norocos ești, calul tău s-a întors cu alți trei. Acum ai patru.”

Fermierul îi răspunde: „Nu poți ști asta niciodată”.

Într-o zi, băiatul fermierului încercă să îmblânzească caii sălbatici și unul dintre cai îl aruncă de pe șea și își rupse piciorul.

Vecinul veni din nou la o ceașcă de ceai și spuse: „Ce ghinion, să-și rupă piciorul fiul tău” .

Fermierul îi răspunde: „Nu poți ști asta niciodată”.

După două săptămâni au venit soldații să recruteze toți tinerii fermieri la război, să fie carne de tun, dar fiul fermierului nu a fost recrutat pentru că avea piciorul rupt.

 Din nou veni vecinul și spuse: „ Fiul tău a avut noroc”. Iar fermierul îi răspunse: „Nu poți ști asta niciodată”.

 Deci nu putem ști unde duc lucrurile. Poate că fapta pe care o face cineva mă rănește sau este neplăcută sau nedorită, dar rezultatele ei îmi permit să ajung la următorul nivel spiritual, la care nu a-și fi ajuns altfel. Și îngerii vin în diferite forme. Așa că nu trebuie să-i judecăm și să-i criticăm pe alții, pentru că nu știm cine sunt.

Vă voi spune o altă povestioară de la Buddha. Sutra originală care o conținea nu a mai fost găsită. Dar ea este citată în scrierile Lordului Atisha care a trăit în jurul anului o mie e.n. El este cel care a adus budismul în Tibet. Și citează o sutră a lui Buddha, care, așa cum am spus, este dispărută.

El povestește despre un Buddha anterior lui Buddha Shakyamuni. Și acest Buddha înainte de a părăsi lumea numește un succesor ca profesor. În același timp, un alt călugăr se duce și ridică o mănăstire și un grup de călugări se adună în jurul lui și cu toți studiază Dharma în tradiția Hinayana. Ei studiază și meditează bine, respectând Vinaya, codul moral al călugărilor și așa mai departe.

Acel succesor ajunge la acea mănăstire însoțit de grupul său de discipoli, și devine parte din obștea mănăstirii, el și discipolii săi.
În acele vremuri, exista regula ca mănăstirile să fie întotdeauna înființate în afara orașelor pentru a le permite călugărilor să fie departe de viața lumească – dar oamenii din orașul din apropiere îl invită pe succesorul lui Buddha să vină să-i învețe Dharma. Pe atunci, cei care nu erau călugări nu puteau fi învățați.

Deci, orășenii vin și cer să fie învățați, iar succesorul lui Buddha răspunde rugăminților lor și se duse să-i învețe, din compasiune pentru ei, pentru că dacă îi învăța Dharma aveau șansa să iasă din suferință.

Dar călugărul, care întemeiase mănăstirea și sprijinea Hinayana, credea că este greșit de a-i învăța pe orășeni. Și începu să răspândească zvonuri rele despre succesor și să stârnească îndoiala cu privire la motivația succesorului. El spunea: „Sigur ai vrut bani, și în special faimă”.
Pe scurt, datorită calomniilor pe care le răspândise călugărul, succesorul lui Buddha a trebuit să înceteze de a mai predea, și el și elevii său au fost nevoiți să părăsească locul.

El se duse în alt oraș și îi învăță pe oamenii de acolo. Apoi treptat învățătura se răspândi în toată țara și întreaga țară progresă spiritual.

Povestea spune că acel călugăr invidios, care ridicase mănăstirea, s-a născut mai târziu în infern și a rămas acolo mulți eoni. După ce suferința infernului s-a terminat, el se renăscu din nou călugăr, dar a fost forțat să-și dea jos roba de călugăr. Asta spune povestea.

Concluzia este să nu judecăm pe alții. Călugărul din Hinayana era sigur că are dreptate și că Dharma trebuie predată doar călugărilor. Era sigur că așa se procedează. Motivația lui a fost curată.

Dar povestea ne spune: „ Nu judeca practica altora, nu știi cine sunt,
Nu știi care sunt intențiile lor”.

Povestea spune că bunul călugăr după ce a învățat pe toți oamenii țării, a atins iluminarea la scurt timp după aceea. Iar Buddha spune „Și acest călugăr am fost eu într-o viață anterioară”, iar călugărul cel „rău” – „Am fost tot eu”.

Aceasta a fost introducerea noastră.

 

Structura formală a logicii budiste

Trecem la a doua parte a lecției, structura formală a logicii budiste.

Ce este argumentul?

Orice demonstrație logică are trei părți:

    • Subiectul,
    • Afirmația,
    • Argumentul

Pe parcursul celor zece lecții ale acestui curs, vă vom prezenta diferite aspecte ale modului în care se desfășoară o dezbatere.
În această lecție vom vorbi despre ce este un argument. În tibetană:

Tak

Tibetanii uneori nu pronunță pe k, ei spun Ta.
Deci, Tak înseamnă argument.

Când intrăm într-o dezbatere, și vrem să demonstrăm ceva, va trebui să aducem argumente.

Deci întrebarea este, ce este un argument. Ce argument este permis pentru ca discuția să fie o discuție logică?

tak su kupa,                   tak kyi tsennyi

Tak – argument.
Kyi este o prepoziție, al.
Tsennyi – definiție.

Deci, Tak kyi tsennyi înseamnă definiția argumentului.
Iar Tak su kupa înseamnă orice dă ceva ca argument este un argument.
Deci, ce este un argument? Orice. Oricine alege ceva ca argument este un argument. Aceasta este definiția argumentului.

Într-o dezbatere este permis orice argument. Chiar dacă el nu este neapărat întemeiat sau convingător, dar dacă mă ajută, de exemplu să trag de timp într-o dezbatere, pot face asta. Apoi celălalt va trebui să mă pună la punct și să ceară să fiu precisă.

 

Cum se desfășoară o dezbatere?

Vom vorbi în continuare de motivația corectă pentru dezbatere.

În primul rând, dezbaterea este puțin complicată, pentru că se folosește de mândria noastră. Când dezbatem, vrem să câștigăm. Întotdeauna există cineva care câștigă și cineva care pierde și noi vrem să fim cei care câștigăm, nu-i așa? De fiecare dată când facem ceva în scopul de a ne lăuda, de a câștiga, de a ne crește mândria, este ceva negativ. Este ceva care ne întărește mândria, considerată ca afecțiune mentală principală și ne va determina să suferim mai târziu. Atunci, de ce avem nevoie de dezbatere?

Asta se numește abilitate. Ne folosim de tendința negativă pe care o avem pentru a o valorifica în vederea dezvoltării noastre spirituale. Ne folosim mândria pentru a ne aprofunda cunoștințele. Din moment ce vrem să câștigăm, atunci suntem dispuși să facem efort. Suntem gata să pătrundem mai adânc și în acest fel să putem descoperi adevărul.

Pentru că avem tendința de a fi leneși. Orice lucru la care ne este greu să ne gândim și este complicat, îl lăsăm baltă. Dar dacă numele meu în dezbatere este în joc, atunci mă voi strădui să intru în profunzime.

Dar înainte de a începe dezbaterea, va trebui să-mi stabilesc intenția, pentru că nu vreau să-mi dezvolt mândria, nu vreau să-mi adâncesc afecțiunile mentale. Așa că înainte de dezbatere îmi propun ca tot ceea ce fac să fie în beneficiul adevărului, să înțeleg mai bine învățătura.

În mânăstire, călugării petrec cam patru ore pe terenul de dezbateri. Dar mai înainte de dezbatere fac aproximativ douăzeci de minute de rugăciuni, ca să le amintească de ce dezbat. Scopul este iluminarea, progresul spiritual. După ce fac toate rugăciunile, merg pe terenul de dezbateri sau curtea de dezbateri, unde încep să dezbată cu entuziasm în cercetarea adevărului.

 

Cum se desfășoară dezbaterea?

Dezbaterea începe cu un gong. Cineva lovește un gong și spune: „A venit timpul să ne strângem pentru dezbatere, acum începe dezbaterea”.

După care se spun rugăciunile. Cui ne rugăm?
Ne rugăm ființelor iluminate să ne ajute să ne generăm motivația corectă. Pentru că, în dezbatere ne mobilizăm instinctul de competiție. Ne folosim literalmente de natura competitivă. Dar, în mod clar, vrem să ne distrugem instinctul de concurență, pentru că dorim să devenim iluminați. Deci avem nevoie de motivația potrivită pentru asta, și pentru asta sunt rugăciunile.

 

Scopul: să ajungem împreună la adevăr

Scopul cu care venim la dezbatere este să investigăm realitatea împreună cu cei cu care dezbatem. Ei și cu mine suntem parteneri în căutarea adevărului, de a găsi adevărul împreună. La dezbatere trebuie să venim cu un subiect pe care nu l-am înțeles pe deplin, ceva care nu ne este în totalitate clar. Și vom căuta un adversar mai bun ca noi în dezbateri, astfel încât să ne ajute să clarificăm subiectul.

Uneori ceva nu ne este clar, și atunci începem cu un argument incorect astfel încât adversarul să ne învingă. Dar noi vom lupta. Pentru că tocmai asta ne va ajuta să ne găsim punctul slab. Așa că vom face tot posibilul să apărăm o poziție care nu este neapărat corectă, pentru ca celălalt să învingă, ca să nu mai avem o părere greșită.

Deci, scopul este ca cei doi care dezbat împreună, să scoată adevărul la lumină, pentru a ajunge la iluminare, pentru a obține corpul unei ființe iluminate, ca să nu mai fie nevoiți să moară.

 

Îndoielile care ne împiedică calea

Ideea este că dezbaterea grăbește procesul de a ne depăși îndoielile și de a fi clari pe cale.

Când veniți aici fără prea mult entuziasm, uneori veniți, alteori nu, uneori ordinea priorităților este într-un fel, alteori alt fel – este un indiciu că mai aveți multe îndoieli. Nu vă este clar cât de puternică este această cale care vă scoate din ghearele morții. Dacă ați înțelege că ea este leacul pentru orice boală pe care o are omenirea și toate ființele, atunci ce altceva ar fi mai important?

Dar avem multe îndoieli, de aceea dăm prioritate altor lucruri. Deci, pentru a reuși pe cale, trebuie să ne formulăm mai întâi îndoielile și apoi să le clarificăm. Uneori venim la dezbatere și nici nu știm ce să întrebăm.

Pe de altă parte, dezbaterea este utilă nu numai pentru cei doi adversari și pentru întregul public care o urmărește. Publicul vine  mai ales dacă cei care dezbat sunt foarte buni. Lumea începe să-și clarifice gândirea, îndoielile, lucrurile pe care le au în minte și care le împiedică calea.

Buddha i-a încurajat pe discipoli să pună întrebări, și să nu accepte nimic doar pentru că a fost spus de cineva iluminat sau respectat. Dar dacă punem întrebarea și rămânem pe loc, acest lucru este considerat o afecțiune mentală. Este ceva care ne va opri de pe calea noastră spirituală.

Deci, scopul nu este de a crea îndoiala. Scopul este de a pune întrebarea și de a căuta răspunsul.

Dacă rămânem doar cu întrebarea, acest lucru este de obicei considerat o greșeală și ceva care ne oprește pe cale. Dar dacă punem întrebarea și ne lămurim noi înșine, cu ajutorul dezbaterii, vom progresa mai repede pe cale și progresul nostru va fi mult mai stabil.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.