Cursul 13: Arta raționamentului
Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 2b
Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.
Clasificarea lucrurilor schimbătoare
Vom rămâne în continuare cu lucrurile care sunt Mitakpa – schimbătoare, și Ngupo – care funcționează.
După cum am văzut am pornit de la „toate lucrurile”, iar acum ne concentrăm doar pe cele care se schimbă. Pentru că dorim să demonstrăm vacuitatea tuturor lucrurilor, trebuie să fim siguri că le-am luat în considerare pe toate.
Lucrurile schimbătoare se împart in:
1. Lucruri fizice
Suk
Suk înseamnă corp sau formă.
În Sutra inimii scrie:
Suk – formă. Când spunem formă în literatura budistă, ne referim la lucruri fizice. Dar și sunetele, gustul, mirosul, tot ceea ce este fizic este inclus în categoria formei sau corpului.
2. Lucruri mentale
Shepa
She este prima silabă a lui Sherab.
She – cunoaștere,
Shepa – lucruri care pot fi cunoscute, lucruri care sunt mentale.
Am avut mai înainte cuvântul Sheja – lucru cunoscut. Orice obiect din univers care poate fi cunoscut.
Deci, Shepa sunt lucruri mentale, iar Sheja – lucruri fizice.
3. Lucruri care nu sunt nici fizice, și nici mentale
Există și un al treilea tip de lucruri schimbătoare/variabile.
Lucrurile fizice se schimbă? Da, desigur. Se schimbă lucrurile mentale? Da, și asta este spre norocul nostru pentru că altfel am fi fost mereu supărați.
A treia categorie de lucruri se numește:
Denmin duje
Denmin duje – lucruri care nu sunt nici fizice și nici mentale.
Definiția lucrurilor fizice
Vom defini acum lucrurile fizice – Suk.
Suk kyi tsennyi – definiția lucrurilor care sunt fizice,
Tsennyi – definiție.
Suk su rungwa
Rungwa în general este potrivit sau adecvat, dar aici sensul este de a arăta.
Suk su rungwa înseamnă „orice lucru care poate fi arătat ca fizic”;
Aceasta este definiția. Dacă pot arăta ceva cuiva, atunci este un lucru fizic. Dacă pot să arăt, să indic, să ilustrez sau să explic ceva cuiva, sau să măsor, atunci se numește fizic. Deci, acestea sunt lucrurile fizice.
Suk su rungwa prin definiție, este orice pe care îl putem indica ca fiind fizic.
Exemplu:
Odată cu definiția este dat și un exemplu ca să o ilustreze.
Tsaway rekja
Rekja înseamnă atingere. Simțul tactil,
Tsaway înseamnă cald. Cald la atingere.
Dacă putem spune „este cald la atingere”, atunci este un lucru fizic. Are anumite proprietăți fizice. Deci, acesta este exemplul dat.
Definiția lucrurilor mentale
Avem aici:
Shepay tsennyi
Shepay tesnnyi înseamnă definiția lucrurilor mentale.
Sel Shing rikpa
Sel înseamnă clar sau luminos. Aici sensul este, de fapt, invizibil, ceva care nu se vede.
Shing – și,
Rikpa – conștient sau cunoaștere.
Definiția lucrului mental este ceva invizibil și conștient.
Și aici vorbim despre minte. Mintea este invizibilă și conștientă.
Exemplu
Exemplu pentru lucrurile mentale:
Dewa – fericire,
Yeshe – înțelepciune.
Acestea sunt lucruri mentale.
Definiția lucrurilor care nu sunt nici fizice, nici mentale
Vom continua, cu definiția celei de-a treia categorii de lucruri – Denmin Duje.
Bem este prescurtarea cuvântului Bempo – materie fizică,
She – lucru mental,
Gangrung – oricare, adică sau fizic sau mental,
Mayinpa – nu este. Nu este fizic și nu este mental.
Duje este un lucru produs.
Definiția unui lucru activ care nu este nici fizic, nici mental este „un lucru produs care nu este nici fizic, nici mental”.
Exemplu
Exemplul de lucru care nu este fizic, nici mental:
Kang sak
Kang sak înseamnă persoană, om.
Când spun de exemplu: „Lucica” nu este nici corp, nici minte, este o etichetă pe care am lipit-o de ceva. Este un concept. Un concept este ceva care nu este fizic și nici mental. Deci, este un lucru produs, care nu este fizic și nu este mental.
Întrebare: Visul intră în această categorie?
Răspuns: Este oare visul un lucru? Este el Yupa – lucru existent? Dacă ne amintim definiția pe care am dat-o, un lucru existent este un lucru perceput de o percepție validă. O percepție validă necesită o minte care să nu fie confuză, perturbată. Mintea unei persoane adormite nu este o minte neperturbată, prin urmare visul nu poate fi considerat ca existent. Și dacă nu există, nu are rost să încercăm să-l clasificăm.
*******
Cum se desfășoară dezbaterea
Modul în care se deschide dezbaterea este următorul: cei doi participanți la dezbatere decid cine este atacantul și cine se apără. Uneori pot fi grupuri, adică, la un moment dat, dacă unul dintre cei care stau aproape de cei care dezbat și vede că atacantul nu face treaba bună, îl împinge fizic cu umărul și îi ia locul.
Atacantul începe dezbaterea prin a se apropia de apărător, pune un genunchi pe pământ, își împreunează mâinile și spune:
Dhi jitar chu chen
Dhi este mantra rădăcină a lordului Manjushri. Este un înger care ține o sabie în flăcări și este Buddha înțelepciunii.
Deci, pe scurt, vrem să conducem dezbaterea pentru a ajunge la înțelepciune.
De aceea folosim silaba Dhi, care mărește înțelepciunea.
Jitar – aceasta,
Chu Chen – să luăm în considerare.
Deci atacantul spune Dhi Jitar chu chen, ceea ce înseamnă „Hai să dezbatem”.
Acest Dhi trebuie spus lung: Dhiiiiiiiiii jitar chu chen.
Care este subiectul ce merită dezbătut?
După ce cei doi au fost de acord să accepte dezbaterea, trebuie stabilit subiectul dezbaterii.
Tongpa nyi chu chen
Tongpa nyi – vacuitatea,
Chu Chen – să luăm în considerare.
Deci, Tongpa nyi chu chen înseamnă să considerăm vacuitatea.
Subiectul ales pentru dezbatere trebuie să aibă două condiții:
1. În primul rând, ambele părți trebuie să fie de acord cu subiectul. Pentru că dacă soarele este subiectul, și unul crede că este soarele de pe cer și celălalt crede că este unul dintre canalele energetice din corp nu vor ajunge nicăieri, de aceea subiectul trebuie clarificat de la început.
2. În al doilea rând, cel puțin pentru una dintre cele două părți, subiectul ales trebuie să fie închis. De exemplu, dacă vreau să o conving pe Livia că lucrurile sunt goale, dar Livia este deja convinsă că lucrurile sunt goale, atunci la ce să ne mai pierdem timpul? Scopul polemicii este de a mări înțelepciunea. Dacă amândoi îl știm deja, atunci dezbaterea nu are rost.
Când suntem începători, chiar dacă subiectul este clar ambelor părți, putem dezbate pentru a câștiga experiență. Deci, asta ar fi o excepție.
Dar când se dezbate cu adevărat, atunci trebuie să fie întotdeauna ceva care nu este complet clar. Clarificarea va fi pentru cel puțin una dintre părți.
Deschiderea: prezentarea subiectului și a afirmației pe care dorim să o demonstrăm
Fiecare enunț logic sau silogism are trei părți. Când încep dezbaterea atunci spun:
1. Subiectul: Tongpa nyi chu chen
Tongpa nyi chu chen
Să considerăm vacuitatea.
2. Afirmația: Ngupo Yin Te
Ngupo Yin Te
Vacuitatea este un lucru care funcționează.
Drupja – afirmație.
1. Subiectul meu este vacuitatea,
2. Afirm că vacuitatea este un lucru care funcționează. Ceva care efectuează o acțiune.
Răspunsuri posibile
Cel care se apără poate reacționa în mai multe moduri:
a. Dacă cel care se apără este de acord
Dacă cel care se apără este de acord cu atacantul, dezbaterea s-a terminat și se trece la următorul subiect. El spune în tibetană Do, adică da sau corect.
b. Dacă cel care se apără nu este de acord
În dezbaterea pe care am făcut-o mai înainte, apărătorul când nu a fost de acord l-a întrebat pe atacant: „De ce spui asta? sau „De ce este vacuitatea ceva care funcționează?”
c. În acest caz, atacantul trebuie să dea un argument
Silogismul are trei părți:
-
- Subiectul
- Afirmația
- Argumentul
Apărătorul nu fost de acord și i-a cerut atacantului să argumenteze. După ce i-a fost dat argumentul, apărătorul se gândește dacă este de acord sau nu cu argumentul.
Dacă nu este de acord, el poate reacționa în două moduri:
a. El poate spune: „Argumentul pe care l-ai dat nu este corect”,
(azi nu este joi, azi este sâmbătă)
În tibetană expresia este:
Tak madrup
Tak – argument, motiv,
Ma druk – nu este corect, incorect.
Tak madrup – argumentul nu este corect.
b. Și al doilea lucru pe care îl poate spune: „Argumentul nu dovedește afirmația”.
(Din faptul că este joi sau sâmbătă nu rezultă că vacuitatea este ceva care funcționează sau nu funcționează.)
În tibetană spunem:
Kyappa majung
Kyappa – necesar,
Majung – nu ține.
Kyappa majung poate fi tradus „nu rezultă neapărat”.
Deci, în cazul nostru este clar că dacă spunem: „pentru că azi e sâmbătă”, nu demonstrează faptul că vacuitatea este ceva care funcționează sau nu funcționează. Deci trebuie căutat ceva care să funcționeze.
Două tipuri de greșeli
Atacantul mi-a argumentat „pentru că astăzi este joi”, iar aici sunt două greșeli:
-
- Prima: astăzi este sâmbătă și nu joi.
- A doua greșeală este, chiar dacă ar fi spus corect că astăzi este sâmbătă, tot nu ar fi demonstrat că vacuitatea este un lucru care funcționează.
Deci ordinea răspunsurilor este importantă aici.
Dacă credem că argumentul dat este greșit, ar trebui să spunem „Argumentul este greșit” – Tak madrup.
Dacă mai întâi am spus „Greșit – Tak madrup, azi nu este joi”, după care atacantul îmi demonstrează într-un fel, că azi este joi, atunci pot spune „da, poate azi este joi, dar asta încă nu demonstrează că vacuitatea este un lucru care funcționează”.
Deci asta e ordinea:
1. În primul rând, dacă argumentul este corect sau incorect,
2. Și în al doilea rând dacă argumentul demonstrează afirmația.
Vom vorbi mai târziu despre cum ar trebui să răspundă atacantul conform răspunsului pe care i l-a dat cel care se apără.
*******
Structura formală a logicii budiste
După cum am văzut silogismul are trei părți:
1. Subiectul
Chu chen
2. Afirmația
Drupjay chu
3. Argumentul
Tak
După ce am deschis dezbaterea cu rugăciunea Dhi Jitar chu chen, este important să ne amintim cele trei părți.
Atacantul spune:
1. „Să considerăm vacuitatea” – subiectul.
2. Și apoi spune o afirmație despre vacuitate: „Vacuitatea funcționează”.
Fără să dea argumentul.
Dacă dezbate cu mine, care va fi reacția mea? „De ce spui asta? Argumentează-mi”. Și atunci atacantul îmi dă un argument corect sau greșit.
Deci, într-o dezbatere trebuie să avem aceste trei părți.
Chu chen, Drup jay chu și Tak, adică subiectul, afirmația despre subiect și argumentul care justifică afirmația noastră. Și asta este ca în geometrie:
1. Să considerăm un triunghi,
2. Dacă unghiurile bazei sunt egale, atunci este isoscel.
Deci, există „ce trebuie să demonstrăm” și există demonstrația. Așa cum facem în geometrie. Vine din logica grecilor.
Teza
Subiectul și afirmația împreună se numesc:
Drupja
O mai putem numi teza noastră, afirmația care trebuie demonstrată.
Argumentul, după cum am spus, ar putea fi orice și care trebuie verificat dacă este bun sau nu. Și vom vedea mai târziu ce-l face să fie bun și ce nu.
Dansul dezbaterii
Dezbaterile în mănăstiri sunt în mod tradițional făcute foarte teatrale. Atacantul atacă, apărătorul stă cu o față de poker. El spune doar: „Da”, „Nu”, „De ce”. Stă pasiv și lasa atacantul să se încurce. Pentru că scopul lui este să-l conducă la contradicție.
Dacă atacantul este bun, va alege din capul locului, acel punct în care știe că va avea probleme. Îl va lăsa pe celălalt să-l complice pentru că vrea să afle singur ceea ce nu știe. Deci trebuie îndrăznit.
Deci, după cum am spus, pe de o parte, când ajungem la dezbatere, începe să apară spiritul de competiție, ceea ce este un fel de mândrie.
Pe de altă parte, dacă vrem cu adevărat să aflăm adevărul, nu vom rămâne blocați în mândrie, pentru că atunci nu vom ajunge nicăieri. Nu va trebui să ne fie rușine chiar dacă ne vom încurca. Vom intra curajoși în dezbatere. Celălalt își va juca rolul, va sta pasiv și noi vom munci din greu.
Atacantul muncește din greu, își flutură mâinile, dă din picioare, ridică tonul, strigă și dansează. Totul este foarte teatral.
Totul este direcționat, în cele din urmă spre înțelegerea vacuității
Deci pentru a rezuma.
a. Subiectul pe care l-ați ales trebuie să fie ceva pe care adversarul
îl percepe cu Tsema – percepție validă.
b. Amândoi trebuie să aibă o percepție validă a aceluiași lucru, altfel dezbaterea nu este valabilă.
Afirmația nu trebuie să fie clară adversarului, ar fi păcat de discuție.
c. Ambii trebuie să fie de acord cu subiectul, să aibă percepție validă asupra subiectului, dar nu sunteți de acord cu afirmația. Apoi discuția face ceva.
d. Lucrul pe care încercăm să-l demonstrăm nu trebuie să existe. Mai ales când discutăm despre vacuitate, de multe ori vrem să arătăm că ceva nu există. De multe ori vrem să arătăm că felul în care percepem ceva, că acest lucru nu există așa cum credem noi că există.
Răgetul leului
Scopul dezbaterilor este să ne ajute să înțelegem vacuitatea. Vacuitatea este greu de înțeles, dar putem, prin logică, să aprofundăm înțelegerea ei.
Acest lucru se numește:
Sengge ngaro
Sengge – leu,
Ngaro – răget.
Sengge ngaro – răgetul leului.
Dacă dezbaterea este bună, adversarii cunosc bine materialul și știu să raționeze bine, este ca răgetul leului care elimină concepțiile greșite pe care le avem despre vacuitate. Opiniile greșite care pot răni oameni, care ucid oameni. Acesta este rolul dezbaterii.
Grup Facebook