Cursul 10
„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte
Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 6
Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.
Un scurt rezumat
Maestrul Shantideva, dorește să ne inspire să intrăm pe calea războinicului spiritual. Și am vorbit despre virtuțile minunate ale aspirației spre iluminare.
– Definiția aspirației spre iluminare sau Bodhicitta
Sem kyi pa nyi shendun chir
yang dak dzok pay jang chub do
„Bodhicitta este dorința de a atinge iluminarea absolut completă de dragul tuturor ființelor” sau „Mintea care se trezește și aspiră spre iluminarea completă pentru toate ființele”.
Cine a scris această definiție? Maitreya.
– Beneficiile aspirației spre iluminare
De ce aspirația spre iluminare este atât de importantă? Pentru că iluminarea nu există fără ea.
Dar Bodhicitta mai are și alte calități chiar înainte să ajungem la iluminare. Maestrul spune că ea este ca elixirul magic suprem, ce schimbă totul în aur. Ea ne transformă complet viața. Nu există altă modalitate de a ajunge la fericirea sublimă, în afara aspirației spre iluminare. Orice altă fericire este limitată, parțială și se va termina.
Acesta este singurul instrument care poate aduce fericirea.
Să revenim puțin asupra versetelor legate de Bodhicitta:
12.
Toate celelalte virtuți ca planta musa sunt
După ce dă roade, ele se veștejesc și cad.
Numai dorința de iluminare este un copac peren
Ce înflorește și dă fructe permanent
Și mai mult – el crește neîncetat.
Cu cât dă mai multe roade, cu atât se amplifică mai mult.
În versetul 13 spune:
13.
La fel ca și cel ce se bizuie pe eroul luptător, când tremura de frică
Sau cel care fapte extrem de rele a comis,
Pe dată va fi salvat dacă pe dorința de iluminare s-a bazat.
Dacă această înțelegere este în inima ta, ce te împiedică să te sprijini pe ea?
În versetul 6 spune:
6.
Atât de mică și firavă este binefacerea mea,
Ce altă virtute mai nobilă voi putea găsi,
Ca forța imensă a răului să o poată birui,
Dacă nu aspirația spre iluminare?
De ce binefacerea mea este atât de mică și firavă? Pentru că nu am perceput încă direct vacuitatea. Atâta timp cât nu percepem vacuitatea, nu înțelegem corect realitatea și reacționăm greșit față de ea. Deci, chiar și atunci când facem acte de bunătate, nu înțelegem:
– Cine este persoana căreia îi fac bine? Cine este ea cu adevărat în modul suprem?
– Cine sunt eu în modul suprem care face bine?
– Și ce este acest bine pe care îl fac.
Toate acestea le numim: „Cele trei sfere”. Atâta timp cât nu înțeleg vacuitatea lor, karma pe care o acumulez, chiar și atunci când fac acte de bunătate nu este puternică. Cea mai mare parte a zilei o petrecem concentrați pe noi înșine, iar semințele plantate nu sunt pozitive. Mintea noastră este plină de ignoranță. Așa că suntem condamnați să fim în această situație grea și nu putem încă să acumulăm multe binefaceri, pentru că nu am acumulat încă înțelepciune.
Lama Dvora Hla compară toate acestea cu „Catch22”.
(Catch-22 este o situație paradoxală în care o persoană nu are ieșire datorită regulilor sau limitărilor contradictorii. Termenul a fost inventat de Joseph Heller, care l-a folosit în romanul său din 1961 intitulat “Catch-22”. Un exemplu este: „Am nevoie de experiență pentru a obține un loc de muncă … “Cum pot obține experiență dacă nu obțin un loc de muncă care să-mi ofere acea experiență?” – Brantley Foster în “Secretul succesului meu”.
Catch-22-urile rezultă adesea din reguli, reglementări sau proceduri la care este supus un individ, dar el nu are control asupra lor. Iar pentru a lupta cu regula înseamnă a o accepta. Un alt exemplu: singura modalitate de a beneficia de un împrumut este de a demonstra băncii că nu ai nevoie de împrumut. O conotație a termenului este că creatorii situației „catch-22” au creat reguli arbitrare pentru a justifica și ascunde propriul abuz de putere.)
Și acesta este un Catch 22, pentru că, pentru a percepe vacuitatea și a dobândi înțelepciunea, trebuie să acumulăm multe binefaceri, astfel încât mintea noastră să se deschidă și să începem să vedem. Deci suntem într-o situație destul de disperată. Trebuie să alergăm repede. De aceea maestrul ne spune: „binefacerea mea este atât de mică și firavă”, pentru că nu mai am capacitatea de a acumula multe binefaceri.
Trebuie să biruim forța imensă a răului pe am acumulat-o de-a lungul vieților noastre anterioare. Și am vorbit despre faptul că nu există similitudine între corp și minte și că este o greșeală să credem că atunci când corpul se termină, mintea se termină, iar când începe corpul, începe și mintea.
Maestrul spune: „Singurul lucru care ne dă posibilitatea de a acumula aceste binefaceri, este aspirația spre iluminare.”
– Activitatea unui bodhisattva
Deci, care este diferența dintre binefacerea făcută cu Bodhicitta și cea fără Bodhicitta? Care este diferența dintre generozitatea obișnuită și generozitatea însoțită de aspirația spre iluminarea totală?
Când fac un act de generozitate, îmi spun:
„Știu că nu înțeleg încă vacuitatea și mintea mea este plină de ignoranță, de aceea binefacerea pe care o fac este slabă. Dar vreau să ajung la înțelepciune, pentru că vreau să am capacitatea de a ajuta cu adevărat toate ființele. Nu doar să-i dau apă cuiva căruia îi este sete, ci să-i scot pe toți din suferință, inclusiv pe mine.”
Văd pe cineva căruia îi este sete și merg să-i dau apă, dar nu vreau să mă folosesc de karma de a da cuiva apă pentru ca altcineva să-mi dea apă altădată. Ci vreau să folosesc această karmă astfel încât să pot acumula o cantitate mare de merite pentru a dobândi înțelepciunea și să ajung la iluminare. Și atunci să pot da apă tuturor celor însetați și setea să nu mai existe în viața mea.
Când fapta este însoțită de aspirația spre iluminare, începe să acumuleze o cantitate enormă de merite, pentru că acum, nu mă mai gândesc doar să-i potolesc setea cuiva, ci să ajung într-o zi să pot elimina orice suferință. Și apoi dedic toată această energie acestui scop.
Avem o forță enormă de a face rău, pe care o acumulăm permanent datorită ignoranței. Și prin reacțiile noastre greșite față de realitate, acumulăm multă karmă negativă. Chiar și atunci când nu vrem să facem rău, o facem. De aceea avem nevoie de un antidot puternic pentru a o elimina. Și îl obținem atunci când înțelegem aspirația spre iluminare și ea începe să însoțească acțiunile noastre.
Și apoi fiecare acțiune banală, cum ar fi să dăm apă cuiva sau să ne spălăm pe dinți, în loc de a spune: „Oh, sunt atât de obosit, pic de somn, mă spăl pe dinți și mă culc!”, ne vom gândi: „Oh, trebuie să mă îngrijesc de corpul meu, să pot trăi mai mult ca să ajung la iluminare și să-i ajut și pe ceilalți!”. În acest fel orice acțiune banală o pot transforma într-o binefacere și o dedic în mod voit obiectivelor înalte.
– Înțelegerea unui bodhisattva
Dacă acum am un pahar cu apă pe masă, este datorită faptului că am dat cuiva apă în trecut. Este adevărat pentru că așa funcționează karma. Dar când vrem să urcăm pe calea Bodhisattva, vrem să acumulăm cantități mari de binefaceri. Dacă dau ceva și înțeleg că în urma acestui fapt voi primi înapoi, atunci voi primi înapoi și s-a terminat. Am dat – am primit – s-a terminat. Am ajuns la zero.
Dar eu nu vreau să încep de la zero de fiecare dată. Vreau să devin mai puternic. Modul în care devin puternic este atunci când fiecare act al meu este însoțit de înțelepciune și de bodhicitta, care mobilizează înțelegerea, iubirea și compasiunea față de ceilalți. Îmi spun: „Dedic karma acestei fapte pentru a deveni un Buddha.”
Aspir tot timpul să devin un Buddha. Războinicul spiritual, Bodhisattva, aspiră tot timpul spre iluminare. Aceasta este cariera lui. El aspiră să ajungă la iluminare, de dragul tuturor ființelor, pentru că înțelege că numai așa va putea ajuta toate ființele.
Apoi, cu fiecare acțiune, oricât de banală ar fi ea, ne antrenăm mintea să fie cu această aspirație și tot timpul transformăm profanul în sacru. Orice lucru pe care-l facem, atunci când este însoțit de aspirația spre iluminare, devine elixirul magic al alchimistului.
Versetul 10:
Păstrează ferm in inima ta „dorința de iluminare”
Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul,
Pentru că transformă corpul tău necurat, pe care l-ai luat
În corpul sublim al lui Buddha, de neegalat.
– Modalități de a acumula binefaceri
Am mai vorbit despre cum să acumulăm binefaceri. Să presupunem că ne așezăm să medităm și că ne dorim ca meditația să fie eficientă. Pentru asta trebuie să ne pregătim mintea, să o trecem de la profan la sacru. Facem prosternări, oferim ofrande, rostim rugăciuni pentru a acumula energie bună pentru a ne aduce mintea în acest loc sacru.
Am mai vorbit, de asemenea, despre faptul că nu este suficient doar să acumulăm energie pozitivă, ci și să purificăm energia negativă. Trebuie să facem Tsok sak, Drip jang.
Ce este Tsok Sak? A acumula binefaceri. Iar Drip jang este de a purifica obstacolele.
– Purificarea minții
Am vorbit mult despre necesitatea purificării și despre frecvența purificării.
Maestrul ne-a vorbit puțin despre conștientizarea morții, această iluzie pe care o avem, că încă mai avem timp de trăit, când de fapt noi nu avem nicio idee când va veni moartea. Moartea vine sigur și singurul lucru pe care îl putem lua cu noi sunt realizările noastre spirituale.
Care este concluzia?
-
- Deoarece moartea vine cu siguranță și murim cu sentimentul de regret că nu am apucat să terminăm ceea ce ne-am dorit, atunci trebuie să începem acum practica spirituală.
- Din moment ce nu știm când moartea va veni, practica trebuie începută urgent.
- Deoarece luăm cu noi doar realizările spirituale, iar ele necesită o pregătire spirituală avansată, atunci va trebui să mergem direct la cea mai avansată practică pe care o putem face astăzi. Pentru că nu știm când moartea va veni.
În purificare, unul dintre aspectele importante a fost confesiunea, numită Shakpa. Confesiunea este ca și cum am despica trunchiul în două, adică a ne deschide, a scoate afară ceea ce ne încarcă conștiința. Ne putem confesa Lamei sau unui prieten spiritual, în care avem încredere sau în fața altarului dimineața.
Acestea sunt antrenamentele preliminare pentru meditație.
– Bodhicitta dorinței și a acțiunii
Adevărata bodhicitta este ceva foarte rar și sublim; ea ne oferă capacitatea de a experimenta simultan toate ființele, de a le vedea chipurile și că nu vom cunoaște niciodată odihna și nici nu vom fi complet fericiți atâta timp cât există ființe care suferă în univers. Ea îl face pe om un sfânt. După cum știm:
– Există ritualuri în care ne angajăm să gândim ca un Bodhisattva, și
– Există ritualuri în care ne angajăm să acționăm ca un Bodhisattva.
A practica cu bucurie
Un alt mijloc de a acumula repede binefaceri, despre care vorbește Maestrul Shantideva este:
Gawa Gompa
Gawa — bucurie, a te bucura de ceva,
Gompa — meditație.
Gawa gompa înseamnă meditația asupra bucuriei.
Aici ne referim la bucurie ca fiind o practică, nu doar „de a ne bucura”. Vorbim despre practica bucuriei. Stăm pe perna de meditație și practicăm bucuria. Cum practicăm bucuria? Îmi amintesc că azi dimineață am dat cuiva un pahar cu apă, mă gândesc la vacuitatea celor trei sfere, la aspirația mea spre iluminare și la cum se încadrează ea pe cale – asta dimineața. Seara asta, meditez din nou pe perna de meditație asupra faptei bune pe care am făcut-o.
Nu-mi spun „Cât de bună sunt!”. De ce? Pentru că nu vreau să-mi întăresc „eu-l” care nu este adevărat. Vreau să mă bucur de lucrul bun pe care l-am făcut, pentru că înțeleg că acumulez binefaceri. Dacă îmi amintesc și mă bucur de el, îmi întăresc amprenta lăsată în minte. Aceasta este o modalitate ieftină și minunată de a acumula merite și de a fi bucuroși. Deci aceasta este practica.
A. Este foarte important să facem asta.
B. Este necesar pentru a obține bodhicitta.
De ce anume ne vom bucura?
– Ne bucurăm de faptele pe care le-am făcut.
– Ne bucurăm de faptele pe care le-au făcut alții. Dacă văd pe altcineva servind un pahar cu apă, atunci îmi voi spune în sinea mea: „Oh, ce minunat că cineva face ceva bun! Sunt bucuros.”
Atunci când mă bucur de acțiunile pe care le fac și îmi spun în sinea mea: „Datorită acestor fapte pe care le-am făcut, mă apropii, încet, puțin câte puțin, de scopul meu înalt. Îmi întăresc aspirația mea spre iluminare.”
Și într-o zi găleata se va umple.
Deci, acesta este un aspect al bucuriei.
Înălțarea sufletească
Un alt aspect al bucuriei este că ne înalță starea sufletească, ne ridică moralul. Este minunat să ne trezim dimineața și înainte de a ne da jos din pat să facem această meditație.
– Să ne gândim la lucrurile bune pe care le-am făcut ieri.
– sau că am văzut pe altcineva făcându-le,
– sau i-am văzut pe profesorii noștri făcând,
– sau prietenii.
Se spune că primim zece la sută din binefacerea pe care cineva a făcut-o, cu vorba și fapta.
O altă oportunitate de a practica bucuria este atunci când medităm și suntem somnoroși și neclari și vrem să ne trezim.
Sunt situații când mintea este agitată în meditație. Ne gândim la una, ne gândim la alta, la ce ar trebui să facem și așa mai departe. Pentru a o liniști, va trebui să ne amintim că, dacă nu medităm acum și nu ne dezvoltăm concentrarea, moartea ne va prinde din urmă înainte de a ajunge la realizări spirituale.
Pe de altă parte, dacă devenim somnoroși și ațipim, mintea este neclară, încețoșată, va trebui să ne ridicăm mintea. Această bucurie, ne trezește și ne luminează.
Este important să nu cădem în bucuria pentru lucrurile lumești, pentru că ele nu au putere. De ce? Pentru că ele sunt un rezultat. Este karma care a dat rod și s-a terminat. Atâta timp cât lucrul de care ne bucurăm sunt cele opt gânduri lumești, el va dispare.
(Cele opt gânduri lumești:
Dorința de a obține lucruri | Tristețe când nu le obținem.
Dorința de a ne simți bine | Tristețe atunci când nu ne simțim bine.
Dorința de a fi lăudat | Tristețe când nu suntem lăudați.
Dorința de a ne mări reputația | Tristețe când nu reușim.)
Atunci când ne bucurăm de ceva care nu este al nostru, acest lucru ne scoate din mintea egoistă. Dacă pe lângă asta ne mai și spunem: „A fost promovat în funcție, face fapte bune, karma se întoarce la el, ce minunat! Fie ca datorită acestui lucru să evolueze și să ajungă la iluminare!” atunci plantăm pe loc semințele ca persoana să ajungă la iluminare și să ajungem și noi la iluminare.
Întărirea aspirației spre iluminare
Versetul 24:
În acest fel, cei înțelepți ar trebui să atingă
Dorința de iluminare în inima lor,
Și apoi, pentru a o întări,
Ei își ridică starea de spirit după cum urmează:
Ce se înțelege prin „în acest fel”?
Maestrul se referă la lucrurile din versetele pe care nu le avem aici. O parte a capitolului anterior, care nu a fost inclusă în curs, cuprinde descrierea acțiunilor minunate ale unui Bodhisattva, de dragul tuturor ființelor.
Din lectura cursului:
« Prima parte: În acest fel, cei înțelepți, adică bodhisattva, ar trebui să atingă cele două forme ale dorinței de iluminare în inima lor, ferm, prin gânduri care sunt pline de mare devotament, bucurie și credință, și apoi pentru a nu o pierde și pentru a o întări, ei își ridică starea de spirit după cum urmează. [În textul Punctul de intrare apare „jug” în loc de „mjug” din greșeală.] »
Următoarele versete spun:
Exact după modul celor sfinți
Ce înaintea mea la extaz au ajuns,
A căror dorință de iluminare
În inimile lor și-au extins
Și pe căile lor treptat s-au antrenat,
La fel și eu, de dragul tuturor ființelor,
Dorința de iluminare în inima mea
O voi dezvolta și
Pe aceleași căi sfinte
În etape mă voi antrena.
Aceste versete se referă de fapt la cei care au atins deja ambele forme ale dorinței de iluminare.
Chiar și în acest caz este important de a continua practica bucuriei ca modalitate de a nu pierde aspirația și de a o întări.
Patru lucruri care ne ajută să ne ridicăm starea de spirit
Și acum trecem la două versete minunate. Hai să le citim în tibetană:
Deng du dak tse drebu yu
Mi yi sipa lekpar top
De ring sanggye riksu kye
Sanggye sesu dak deng gyur
Acesta este versetul 25:
În această zi esența vieții mi s-a dat,
Binecuvântarea vieții ca ființă umană s-a realizat.
În această zi am devenit parte a familiei tuturor Buddha,
Am devenit copilul tuturor Buddha.
Cine spune aceste lucruri? Bodhisattva. După ce a acționat mult în lume, a acumulat binefaceri, într-o zi apare bodhicitta, vine bucuria și își vede țelul în viață.
Cele patru componente ale bucuriei
1. „În această zi esența vieții mi s-a dat”.
daktse drebu yu
Daktse — viața mea,
Drebu yu — a da rod, adică viața are esență, are sens.
În această zi, esența vieții mi s-a dat, viața mea a căpătat sens, a dat roade. Bodhisattva vede toate ființele și știe că tot ce dorește este să le ajute. Aceasta este singura sursă de fericire care există și înțelege ce este viața.
El își dă seama că viața noastră se datorează acestei dorințe adânc înrădăcinată, de a fi o binecuvântare pentru toate ființele, indiferent dacă suntem conștienți de ea sau nu.
Ceea ce se întâmplă imediat este explozia de bucurie pe care o simte Bodhisattva. „În această zi esența vieții mi s-a dat”. Nu am știut pentru ce sunt aici.
Lama Dvora Hla spune: „Viața nu este cum obișnuia să spună chiropracticianul meu «Viața e nasoală și apoi murim». Viața are sens și în sfârșit l-am găsit.”
Sensul vieții este de a mă putea dezvolta în acest loc ca să pot ajuta fiecare ființă.
2. . „Binecuvântarea vieții ca ființă umană s-a realizat”
miyi sipa lekpar top
Mi yi — uman,
Sipa — viață,
Lekpar — bine,
Tob — s-a realizat.
Maestrul spune: „În această zi esența vieții mi s-a dat, binecuvântarea vieții ca ființă umană s-a realizat”. Nu degeaba m-am născut într-un corp uman care este mai mult sau mai puțin sănătos și care nu suferă tot timpul, cu o minte care înțelege și într-un loc unde există învățături. Înainte nu știam de ce sunt om și cum voi folosi acest cadou pe care l-am primit. Acum implementez această binecuvântare pe care am primit-o.
Acum mă voi folosi de această viață, de corpul meu, de mintea mea, de aceste învățături, de practica mea pentru a deveni eu însumi o binecuvântare pentru toate ființele.
Bodhisattva experimentează aceste lucruri direct. Când i se întâmplă pentru prima dată, el izbucnește de bucurie. Aceasta este adevărata bucurie. Toată practica bucuriei pe care o facem, ne pregătește pentru acest moment.
Întrebare: Ce este acest moment, când se percepe direct vacuitatea?
Răspuns: Acest moment se poate întâmpla înainte de perceperea vacuității sau în timpul perceperii vacuității, dacă este pe calea Mahayana. Vorbim aici despre ceea ce numim bodhicitta adevărată, nu a trestiei de zahăr.
3. „În această zi am devenit parte a familiei tuturor Buddha”.
sanggye riksu kye
Sanggye — Buddha,
Rik — familie,
Su — în,
Kye — a se naște.
El spune: „În această zi am devenit parte a familiei tuturor Buddha.” Acum m-am alăturat familiei lui Buddha. Am urcat pe calea pe care am să devin un Buddha. Acesta este sensul de a deveni parte din familia lui Buddha.
Ce fac toți Buddha? Întreaga lor carieră este dedicată în totalitate ființelor. Ei se folosesc de toată abilitatea lor de a-i ajuta pe ceilalți, de toată cunoaștere a ceea ce are nevoie celălalt și au dorința de a face asta.
4. „Am devenit copilul tuturor Buddha”.
sanggye sesu gyur
Sanggye — Buddha,
Sesu — copil regal,
Gyur — am devenit.
Am devenit copilul tuturor Buddha.
Bodhisattva nu mai este doar o simplă persoană, chiar dacă arată ca un om obișnuit. În această zi el a devenit copilul lui Buddha.
Maestrul spune: „Acum am devenit copilul lor. Acum acești cromozomi mă vor face să devin un Buddha.”
Și acesta este singurul mod de a deveni un Buddha. Mai întâi trebuie să trecem prin această etapă. Tânărul Bodhisattva a dat de gustul marii iubiri și a fericirii incredibile.
Și el spune: Am devenit copilul tuturor Buddha. Înțeleg că ei încep să mă privească ca pe fiica sau fiul lor. Asta nu înseamnă că nu m-au iubit înainte, dar acum pot să absorb razele de lumină, pe când înainte am stat în umbră.
Care este diferența dintre [versurile] 3 și 4? Versul 3 înseamnă că eu m-am alăturat familiei lui Buddha. Versul 4 înseamnă că ființele iluminate m-au luat sub patronajul lor. Acum primesc de la ei mai multă lumină, mai multă înțelepciune, mai multe binecuvântări, pentru că m-am deschis spre ei.
Versetul 25, exprimă bucuria copleșitoare: „În această zi esența vieții mi s-a dat”. Bodhisattva este plin de bucurie: „Ah! În sfârșit viața mea a căpătat sens, am devenit parte a familiei lui Buddha. Ce grozav! Este prilej de sărbătoare.”
Din lectura cursului:
« Cum își ridică ei starea de spirit? În această zi – adică în punctul în care îmi dezvolt dorința și îmi iau jurămintele -, esența vieții mi s-a dat și binecuvântarea vieții ca ființă umană s-a realizat, în sensul că am dat semnificație resurselor spirituale și oportuni-tăților cu care m-am născut. În această zi am devenit parte a familiei tuturor Buddha: am devenit Bodhisattva. Practică sentimentul de bucurie și gândește-te „Acum am devenit copilul tuturor Buddha!” – pentru că aceasta este rugăciunea în care cineva se gândește la sine: „Când voi deveni copilul lui Buddha?” »
Angajamentul de a acționa ca un bodhisattva perfect
În continuare maestrul spune, versetul 26:
Începând de acum, căile lor le voi urma,
Și orice s-ar întâmpla –
Familia mea nobilă, pură și sfântă,
De rușine, niciodată nu o voi făcea.
Cine este familia? Toți Buddha. Am intrat într-o familie nouă, complet pură. Compasiunea ei este perfectă, iubirea este perfectă. Am devenit parte a unei familii atât de minunate!
Și asta se întâmplă în ziua în care cineva realizează Bodhicitta. Din acest moment pentru el nu mai există cale de întoarcere, ci doar spre iluminare. Toate acțiunile pe care le face devin acțiunile unui Bodhisattva.
În continuare, Bodhisattva își promite: „Începând de acum, căile lor le voi urma”, mă voi comporta ca Buddha, mă voi antrena acum pentru a deveni un Buddha. Voi acționa doar pentru binele celorlalți, nu voi murdări acțiunile mele cu gânduri egoiste, ignorante, luând ultima felie de tort înainte ca altcineva să o primească. Sunt deja membru al unei familii pure, nu pot să-i fac de rușine.
Apoi spune: „Și orice s-ar întâmpla”. Oricât de greu va fi, mă voi comporta într-un mod pur și voi deveni un Buddha și nu-i voi face de rușine.
Bodhisattva este acum pe calea spre iluminare, el va trebui să depășească multe obstacole.
Jurămintele Bodhisattva
Cele două versete le spunem la sfârșitul ceremoniei de luare a jurămintelor bodhisattva. Chiar dacă nu avem încă bodhicitta adevărată, ne angajăm să gândim și să acționăm ca un bodhisattva. Dacă vom persevera, asta trebuie să ne aducă la bodhicitta și la iluminare.
Când am ajuns la jurămintele bodhisattva, dacă înțelegem ce fac ele pentru noi, realizăm că suntem pe cale. De îndată ce am urcat pe cale și ne-am obligat să ne comportăm ca un Bodhisattva, bucuria izbucnește în noi. „Acum m-am alăturat familiei lui Buddha, pentru că aceasta este calea mea care mă conduce spre iluminare”. Doar pentru faptul că ne-am luat angajamentul, binecuvântarea începe să vină.
Din lectura cursului:
« Iată al doilea punct: S-ar putea să te întrebi dacă doar acest act este suficient. Nu, nu este suficient, pentru că trebuie să-ți iei și un angajament: Începând de acum, căile lor le voi urma, orice s-ar întâmpla. Voi acționa – în faptă, vorbă și gând – în moduri care se potri-vesc noii mele familii de părinți: toți Buddha. Voi avea grijă ca familia mea nobilă să rămână pură și sfântă, în orice moment – de la începutul, pe parcursul și până la sfârșitul fiecărei acțiuni ale mele – mereu fără cusur și plină doar cu calități minunate. Voi depune toate eforturile pentru a mă asigura că de rușine, niciodată nu o voi face prin încălcarea jurămintelor mele – regulile date celor care urmează aspirația atât sub formă de dorință, cât și sub formă de acțiune. »
Ce rar noroc!
Versetul 27:
Ca orbul care găsește o bijuterie prețioasă
Într-o grămadă de gunoi,
La fel de rar a fost și norocul meu
Să-mi dezvolt aspirația spre iluminare.
Din lectura cursului:
« Iată al treilea punct: Ca orbul care găsește o bijuterie prețioasă într-o grămadă de gunoi, adică printr-un mare noroc, la fel de rar a fost și norocul meu să-mi dezvolt aspirația prețioasă spre iluminare. Cu siguranță este doar ceva care s-a întâmplat prin puterea miraculoasă a celor iluminați. »
Maestrul ne amintește cât de rară este această aspirație spre iluminare. Este ca și acul în carul cu fân. Câți oameni există în lume, care se angajează să-și dedice întreaga viață, pentru a ajunge în locul în care să găsească adevărata aspirație spre iluminare, acea dorință autentică și nu artificială? La început aspirația este artificială și este perfect așa. Practicăm pe cea artificială, până când va deveni naturală. În română spunem: Prefă-te până reușești!
Semințele iluminării
Întrebare: Toate acestea sunt frumoase din punct de vedere mental, dar noi suntem carne și oase. Dar ce poate face o astfel de persoană, cu corpul său, cu nevoile sale?
Răspuns: Când se spălă pe dinți sau urcă scările spre sala de studii, spune: Urc scările acum pentru a-i servi pe cei care se află acolo sus și voi dedica această binefacere. El face ca trupul din carne și oase pe care îl are, treptat-treptat îl face să devină sacru, prin aspirația spre iluminare.
Trupul din carne și oase, nu este un trup din carne și oase în sine. Natura umană pe care spune că o avem, nu este în sine natura umană. Ne-am obișnuit și credem că suntem cine suntem. Este doar un obicei.
La fel ca și acest obiect pe care îl numim pix. Pentru ca el să fie pix, trebuie ca eu să-l proiectez un pix. Nu există carne și oase în acest trup, în sine, ci doar prin proiecția mea. Ceea ce este adevărat pentru una, este adevărat și pentru alta. Pixul nu este un pix în sine, până nu-l recunosc eu ca fiind pix, așa cum nici trupul din carne și oase nu este un trup din carne și oase până nu-l proiectez așa. Toate acestea le proiectez prin forța obiceiului care vine din karma mea.
Această cale începe treptat să schimbe natura mea. Ceea ce am crezut că este natura mea, nu a fost niciodată natura mea. A fost doar un obicei profund de a mă identifica cu acest trup și să cred că sunt eu. Suntem ca o bulă, ca o iluzie, nu există nicio realitate de la sine.
Problema noastră este că noi credem că suntem ceea ce percepem. Aceasta este marea greșeală din cauza căreia suferim.
Este adevărat că mă văd [ca fiind] un trup din carne și oase și nu neg asta. Dar, dacă cred că el este cine sunt eu cu adevărat, în modul suprem, atunci am o mare problemă, pentru că atunci va trebui să mor [să fiu o fiinţă muritoare].
Aspirația spre iluminare, începe să planteze semințe în mintea mea, care în cele din urmă îmi va impune o percepție diferită. Așa cum îmi este impus acum să percep un trup din carne și oase și să văd acest obiect ca pix, va veni ziua când voi percepe un trup de diamant și acest obiect îmi va aduce plăcerea supremă. Pentru Buddha fiecare obiect îi aduce plăcere supremă.
Acesta este unul dintre motivele pentru care oferim ofrande reprezentării lui Buddha de pe altar. Statuia lui Buddha nu va începe să bea din apa oferită, ci în mintea mea, când ofer, nu ofer statuii, ci ființei luminate care voi fi eu sau pe care o voi întâlni. Ofer apa cu gândul de a-l bucura. Vă mai amintiți de faptul că maestrul Shantideva ne ajută să vizualizăm ofrandele cât mai opulent și magnific. El spune să ne imaginăm camera de baie plină de parfumuri fine, cu podele din cristal limpezi, oglinzi şi coloane ornate cu pietre prețioase și pe deasupra un baldachin din perle, radiind lumină.
De ce facem asta? Plantăm semințe în mintea noastră ca atunci când devenim iluminați și stăm în paradisul nostru, fiecare obiect va fi pentru noi o plăcere supremă. Cine are nevoie de ofrande? Eu am nevoie de ele. Statuia nu are nevoie de ofrandele mele. Buddha nu are nevoie de nimic, are deja totul. El se află deja în extaz. Deci, cine are nevoie de ofrandele mele? Numai eu, pentru că nu sunt încă la plăcerea supremă. Prin faptul că ofer ofrande unei ființe iluminate acumulez karma foarte puternică, pentru că obiectul meu este foarte puternic.
Cinci moduri prin care îi putem elibera
pe ceilalți de suferință având Bodhicitta
Maestrul Shantideva începe să ne descrie ce beneficii ne aduce Bodhicitta.
1. Distruge Lordul morții pentru alte ființe
Versetul 28:
Aspirația ca nectarul suprem al nemuririi
Distruge moartea din fiecare ființă vie.
Ca o comoară ce nu se epuizează niciodată
Și are puterea de elimina și orice fel de sărăcie.
droway chidak jompa
Drowa — cei care merg adică ființele. Sensul literal al cuvântului este „cei care umblă în samsara”. Cei care trec de la o formă de existență la alta, de la o încarnare la alta.
Chidak — Lordul Morții,
Jompa — a distruge, a elimina.
Deci ce ne spune maestrul? Aspirația este ca un fel de nectar suprem, ambrozie care distruge moartea din fiecare ființă vie.
Deci, primul lucru când ne angajăm să gândim ca un Bodhisattva și să acționăm ca un Bodhisattva, este să ne bucurăm, pentru că atunci când vom realiza aspirația spre iluminare, ea ne va aduce la iluminare și va elimina moartea din toate ființele. Pentru că numai noi proiectăm ființele muritoare, așa cum ne proiectăm și pe noi ca pe cineva care trebuie să moară.
Cum poate aspirația spre iluminare să distrugă moartea?
Aspirația spre iluminare îmi va dezvolta compasiunea, mă va aduce la iluminare. Îmi voi putea opri propria moarte și îi voi învăța și pe ceilalți cum să o oprească pe a lor. Așa funcționează aspirația spre iluminare.
Întrebare: Ce înseamnă să oprești moartea?
Răspuns: Această fapt de a opri moartea este foarte legată de corpurile lui Buddha. Există corpul de diamant și corpurile de manifestare. Corpul de diamant al lui Buddha nu poate fi niciodată rănit. Noi nu-l putem vedea acum. Buddha îmi poate apărea ca ființă umană și poate lua acea înfățișare înapoi. Și continuă să stea în paradisul său.
Oamenii obișnuiți sunt sub controlul forțelor karmice. Ei nu au de ales decât să treacă prin moarte și renaștere și să se învârtă în roata samsarei, pentru că sunt sub controlul karmelor pe care le-au acumulat.
Ființele iluminate, sunt în afara controlului forțelor karmice, și-au făcut munca și au terminat-o. Ele nu mai au semințele karmice care le forțează să moară.
Pe de altă parte, au capacitatea de a-și trimite corpurile de manifestare și să le ia înapoi.
Pot să se manifeste în cineva care moare. Sau ca Dalai Lama care îmbătrânește. Noi nu avem încă vederea pură, pentru că ne este impusă de karma impură. Asta nu înseamnă că el însuși experimentează acest lucru. Când spunem: „Cine este cel care nu va muri și cum se va manifesta?”, trebuie să fim atenți despre ce vorbim.
Ce e în neregulă cu a fi uman?
Întrebare: De ce trebuie să ajung în situația în care să nu mai fiu uman? Poate este posibil să ajungem într-un loc iluminat, dar să nu ne pierdem umanitatea.
Răspuns: La ce te referi când spui umanitate? În budism, toate ființele din întreaga samsara, în toate formele de existență, sunt numite Persoane.
Nu-mi place acel aspect al umanității mele, din cauza căruia trebuie să mă îmbolnăvesc. M-aș bucura să nu mă îmbolnăvesc, nu-i așa? Să nu fac congestie cerebrală.
De ce sunt forțat să mă experimentez într-un corp care poate să facă congestie cerebrală?
Dorim să scăpăm de acest aspect. Nu vrem să ieșim din starea de a fi om, vrem să ieșim din suferință. Aspectul umanității mele care poate dezvolta, de exemplu compasiunea, nu vreau să-l anulez. Vreau să-mi amplific acea latură a umanității care înțelege, care este plină de compasiune și este fericită. Dar nu vrem ca oamenii să sufere. Nu dorim ca ei să fie nevoiți să se îmbolnăvească și să treacă procesul morții, care este îngrozitor. De aceea maestrul spune că prin aspirația spre iluminare putem elimina moartea și nu în sensul că acum vom fi bătrâni pentru totdeauna. Cu ajutorul aspirației spre iluminare vom elimina suferința sub toate formele ei.
Din lectura cursului:
« Iată prima parte a celor cinci: Aspirația este ca nectarul suprem al nemuririi:
distruge moartea din fiecare ființă vie – distruge această condiție de a muri neputincios. Iar nectarul este aspirația spre iluminare pentru că ne duce la starea în care nu există îmbătrânire și nici moarte. »
Maestrul începe să enumere tipurile de suferință, unul câte unul.
2. Ea este ca o comoară inepuizabilă care elimină orice sărăcie
Ca o comoară ce nu se epuizează niciodată
Și are puterea de elimina și orice fel de sărăcie.
ulwa jompa
Ulwa — sărăcie.
Distruge sărăcia materială și spirituală. Dacă ai bodhicitta reală, faci primul pas spre a putea elimina sărăcia celorlalți. Ajungi tu în această stare (fiind eliberat de sărăcie) și îi înveți pe alții cum să o facă.
Aspirația este ca o comoară inepuizabilă și are puterea de a elimina orice fel de sărăcie. Orice tip de sărăcie: atât în sens fizic, material, cât și în sens mental, sau emoțional. Distruge sărăcia materială și spirituală.
Din lectura cursului:
« Iată a doua parte: Este ca o comoară ce nu se epuizează niciodată și are puterea de elimina și orice fel de sărăcie, pentru că aspirația spre iluminare oferă inepuizabil atât abundența materială, cât și înțelepciunea Dharmei. Comoara este, de asemenea, aceeași aspirație pentru iluminare.”
3. Aspirația este medicamentul suprem care elimină orice boală
În versetul 29, maestrul spune:
Aceeași dorință este medicamentul suprem
Ce pune capăt bolilor de orice fel ale ființelor vii.
ne jompa
Ne — boală.
Aspirația poate elimina orice boală, atât psihică, cât și fizică.
Din lectura cursului:
« Iată a treia parte: Aspirația va acționa, de asemenea, ca medicamentul suprem ce pune capăt bolilor de orice fel ale ființelor vii. »
4. Aspirația face posibilă evadarea din roata suferinței în general.
Ea este ca un arbore ce adăpostește
Călătorii obosiți ce rătăcesc singuri
Pe căile existenței ciclice.
chir sipay dukngel jompa
Chir — în general,
Sipa — viață, dar aici înseamnă roata vieții numită în tibetană sipay korlo, sau existența ciclică.
Dukngel — a suferi
Aspirația face posibilă scăparea de roata suferinței în general.
Maestrul ne spune, în general, că orice formă de suferință din toate lumile suferinde ale acestei roți, aspirația spre iluminare o va elimina.
Din lectura cursului:
« Și a patra parte: … Și e ca un arbore care oferă umbra lui răcoroasă, ce adăpostește și curăță suferințele acelor călătorii obosiți, adică ființele, ce rătăcesc singuri pe căile existenței ciclice. Și aceasta este dorința. »
5. În special, aspirația face posibilă evadarea din tărâmurile inferioare
Versetul 30:
Dorința este un pod mare
Ce permite ființelor vii să evadeze
Din tărâmurile inferioare.
kyepar ngendroy dukngel jompa
Kyepar — în special,
Ngendro — tărâmurile inferioare.
Literal înseamnă „cei care umblă în tărâmurile rele”.
Dukngel — suferință,
Jompa — a distruge.
În special, aspirația elimină suferința din tărâmurile inferioare: atât a animalelor, a spiritelor flămânde, cât și a făpturilor din infern. Aspirația este un pod mare ce permite ființelor vii să evadeze din tărâmurile inferioare. Ea este o punte pentru că 
Bodhisattva care a realizat Bodhicitta nu este încă un Buddha. Dar odată ce o realizat-o este ca și când a urcat pe podul care îl duce spre iluminare. Și acest pod este desenat în imaginea roții vieții. Este un fir ondulat care pleacă de jos și ajunge în partea stângă în paradis. Bodhicitta este acest pod care ne scoate din roata samsarei.
Din lectura cursului:
« A cincea parte: Există un pod mare ce permite ființelor vii să evadeze din tărâmurile inferioare. Și aceasta este dorința. »
Lumina lunii
Maestrul Shantideva ne-a vorbit mai întâi despre eliminarea tuturor suferințelor. Acum începe să detalieze cum va fi eliminată toată suferința: prin a elimina cauzele suferinței.
Dorința este luna care în minte răsare
Pentru a elimina afecțiunile mentale
Ce chinuiesc ființele simțitoare.
Este ca și cum luna ar răsări și lumina ei ar îndepărta toate sentimentele chinuitoare.
Abhidharma Kosha descrie luna ca și cum ar avea propria sa lumină, fapt cu care știința nu este de acord.
Dalai Lama este foarte pasionat de știință. Odată a fost întrebat ce ar fi dorit să fie dacă nu ar fi fost Dalai Lama? El a răspuns: „Probabil că aș fi fost inginer”. Când era mic i s-a dat un ceas, el l-a demontat și l-a montat la loc. I s-a dat și un telescop și s-a uitat la lună.
Și a văzut că acolo erau depresiuni și munți. A stat și s-a gândit că nu se poate ca luna să aibă propria lumină, pentru că altfel nu ar fi umbre acolo. Erau umbre pe lună, așa că lumina trebuie să vină din altă parte. Apoi a spus: „Acest pasaj din Abhidharma Kosha nu poate fi adevărat”.
Din lectura cursului:
« Vom descrie în două părți puterea aspirației de a îndepărta obstacolele: cum îndepărtează obstacolele care sunt afecțiunile mentale și cum înlătură apoi obstacolele din calea omniscienței. Iată prima parte: aspirația spre iluminare este ca luna care în minte răsare pentru a elimina, cu lumina ei rece toată căldura, toate afecțiunile mentale ce chinuiesc ființele simțitoare. Acest lucru se datorează faptului că are puterea de a distruge fiecare dintre obstacolele care sunt afecțiunile mentale. »
Aspirația îndepărtează obstacolele de pe calea iluminării
Care sunt cauzele suferinței?
În versetul următor, 31, maestrul spune:
Dorința este puternicul soare
Ce se ridică să îndepărteze,
Și să smulgă cataracta ignoranței
Din fiecare ființă simțitoare.
În ambele versete, 30 și 31, ni se vorbește despre cauzele suferinței. În ultimul rând al versetului 30, el spune: „elimină afecțiunile mentale ce chinuiesc ființele simțitoare”, iar al doilea rând din versetul 31 spune: „îndepărtează cataracta ignoranței din fiecare ființă simțitoare”. Aspirația spre iluminare elimină obstacolele de pe calea spre iluminare: afecțiunile mentale și ignoranța.
Din lectura cursului:
« Iată a doua parte: Dorința este ca puternicul soare ce se ridică să îndepărteze obstacolele din calea omniscienței și să smulgă cataracta ignoranței – acestea sunt obstacolele în calea omniscienței, din fiecare ființă simțitoare. Ignoranța nu este întotdeauna legată direct de afecțiunile mentale. Acest lucru se datorează faptului că starea de înțelepciune care percepe vacuitatea și care este sporită și mai mult de marile acumulări de fapte bune, funcționează pentru a elimina complet însăși semințele obstacolelor din calea omniscienței.
Dorința este însăși esența
Untului distilat din
Laptele Dharmei sfinte.
În a treia parte vom descrie în două etape modul în care aspirația îndeplinește obiectivele celorlalți – cum aduce orice fel de beneficiu și cum aduce orice fel de fericire. Dorința de iluminare este însăși esența, ceva care a fost distilată din marele ocean al laptelui Dharmei sfinte, cea mai înaltă învățătură care există. Ea a fost distilată prin procesul de agitare a acestui lapte cu marea paletă de înțelepciune care provine din procesul de învățare și contemplare. Este ca un morman mare de unt distilat, un unt care are o valoare nutritivă deosebită, prin faptul că poate ajuta la creșterea oricărui beneficiu. Ca atare, toată lumea ar trebui să depună eforturi pentru a ajunge la această stare de spirit. »
Două cauze ale tuturor suferințelor:
1. Obstacolele afecțiunilor mentale
nyundrip
Drip — obstacol,
Nyun vine din cuvântul Nyun Mong, despre care vom vorbi în lecția următoare.
Acesta este primul tip de obstacol despre care vorbește în versetul 30. Și acesta este legat de Nyun mong, care înseamnă sentimente chinuitoare sau afecțiuni mentale.
Care sunt sentimentele chinuitoare? Mânia, mândria, gelozia, egoismul. Toate emoțiile care ne provoacă suferință în mintea noastră.
Care este definiția afecțiunii mentale?
Afecțiunea mentală este o emoție care ne tulbură mintea.
Întrebare: Dar iubirea?
Răspuns: Iubirea nu este o afecțiune mentală. Am vorbit despre Maitri: iubirea care vrea doar să ofere altora fericirea. Dacă iubirea este posesivă, atunci posesivitatea este o afecțiune mentală care ne va provoca suferință.
Între afecțiunea mentală și obstacolul acestui tip de afecțiune mentală, este o diferență.
Există o diferență între ele:
– Afecțiunea mentală este supărarea, gelozia și mintea mea este tulburată.
– Obstacolul acestei afecțiuni mentale – Se poate ca acum să nu am supărarea activă în minte, dar am semințele să mă supăr. Deci, din moment ce am capacitatea de a mă supăra, ele sunt un obstacol în calea liniștii mele sufletești, pentru că cine știe când va veni cineva și mă va enerva.
Deci obstacolele afecțiunilor mentale sunt:
– afecțiunile mentale în sine, sau
– semințele lor.
Ambele sunt incluse în această categorie de obstacole ale afecțiunilor mentale.
Afecțiunea mentală este atunci când este activă în prezent în mintea mea. Iar al doilea este potențialul ei.
Ce se întâmplă când cineva le distruge pe ambele? Aceasta este Nirvana.
Nirvana este o stare care ne este atât de străină și atât de ciudată pentru noi, pentru că tot timpul mintea noastră este plină de obstacole sau de semințele acestora. Nirvana este o plăcere incredibilă. Uneori, cu ajutorul Lamei, putem gusta din ea puțin. Și când dăm de gust este suficient ca să ne îndemne a ne continua practica.
Deci, acesta a fost primul tip de obstacole.
2. Obstacole în calea omniscienței
shedrip
She — a cunoaște, a ști,
Drip — obstacol.
Deci, obstacole în calea cunoașterii. Acestea sunt obstacolele care ne împiedică să atingem omnisciența. Acesta este un alt tip de obstacole care este cu mult mai subtil și mai greu de îndepărtat.
Și asta este exact ceea ce face diferența între cei care au ajuns la Nirvana și cei care au atins iluminarea deplină a lui Buddha.
– Buddha care ajunge la iluminarea deplină, elimină ambele tipuri de obstacole.
– Cel care a atins nirvana, care nu este la iluminare deplină, a eliminat doar primul tip și încă mai are pe al doilea.
De ce nu există omnisciență? Pentru că obstacolele în calea omniscienței sunt încă active și sunt foarte greu de eliminat.
Eliminarea ignoranței
Și ce înseamnă să le îndepărtăm complet?
Suntem foarte atașați de existența de sine a lucrurilor, credem cu tărie că lucrurile sunt așa cum le vedem. Încetul cu încetul, ne eliberăm – mai întâi intelectual – de credința că lucrurile sunt așa cum par. Cu toate că ele în continuare ne vor apărea ca și când ar veni din afara noastră, nu mai credem că ele sunt așa cum le vedem.
Încet-încet, pe măsură ce urcăm pe nivelurile bodhisattva, ajungând la nivelul opt, începem deja să vedem cum le creăm. Mintea este atât de ascuțită și atât de clară încât vedem cum proiectăm imaginea mentală pe o colecție de date brute. Vedem clar cum îl proiectăm pe șeful supărat. Nu mai suntem surprinși de asta și nu mai țipăm înapoi la el, pentru că știm că el vine din inima noastră.
A ajunge la acest nivel în care am eliminat toate she drip-urile, înseamnă că am eliminat și ultima sămânță care ne face să vedem lucrurile ca apărând de la sine. Nu doar să le înțelegem ca atare, ci să le vedem ca atare. De aceea acest nivel este fantastic.
Ce facem când luăm jurămintele bodhisattva? Ne promitem că o să ne dezvoltăm bodhicitta, pentru ca ea să ne conducă în cele din urmă să eliminăm aceste două tipuri de obstacole. Toate acestea ar trebui să le păstrăm pe fundal atunci când facem acest ritual.
32.
Aspirația este sursa supremă a plăcerilor și fericirii
Pentru ființele ce rătăcesc pe căile vieții,
În speranța de a găsi fericire și plăceri,
Ea aduce satisfacție tuturor acestor călători.
Iată al doilea punct: Ființele ce rătăcesc pe căile vieții, în roata suferinței, pe căile celor trei tărâmuri, trăiesc cu speranța de a găsi fericire și plăceri, sperând să se nască ca ființe umane sau ca făpturi în lumea zeilor. Această dorință de iluminare este sursa supremă a plăcerilor și fericirii: aduce satisfacție tuturor acestor călători. Acest lucru se datorează faptului că permite tuturor ființelor să ajungă în tărâmurile superioare și la binele absolut.
Versetul 33:
În această zi stau în prezența tuturor Protectorilor mei
Și voi invita toate ființele să fie oaspeții mei,
Să vină și să guste din fericirea tuturor Buddha
Până în ziua în care vor ajunge ei înșiși la plăcere.
Îi invit pe zei și semizei și restul de făpturi
Să vină și să ia parte la bucurie.
Acesta a fost capitolul despre bucurie. Micul bodhisattva care realizează aspirația spre iluminare este fericit și vesel. El spune: „Ce zi minunată!”
a. Am înțeles sensul, de ce m-am născut ca ființă umană. Acum pot să realizez binecuvântarea acestei vieți. Acum am devenit parte a familiei lui Buddha. Voi realiza aspirația spre iluminare. Voi face toată practica.
b. Dacă voi realiza această aspirație, ea va putea să elimine toată sărăcia, toată suferința și toate afecțiunile mentale.
Acum, el stă în prezența tuturor Protectorilor, adică toți Buddha și își spune: „Mi-am luat jurămintele înaintea voastră, acum mă angajez să fac calea și să practic”. Acum este prilej de bucurie și de sărbătoare.
Pe cine invită? Toate ființele. Ele sunt oaspeții lui. El îi invită pe toți: „Fiți oaspeții mei, pentru că eu voi ajunge la iluminare, iar asta vă va obliga să ajungeți la fericirea sublimă a Buddha. Pentru că voi ajunge acolo și vă voi aduce și pe voi acolo.”
Așa se încheie capitolul.
Din lectura cursului:
« Acest lucru ne duce la partea care discută despre cum putem aduce fericire altora. În această zi stau în prezența tuturor Protectorilor mei: victorioșilor Buddha și ai lor copii. În prezența acestora, voi invita toate ființele să fie oaspeții mei pentru că intenționez să le satisfac toate dorințele inimii lor, să vină și să guste din fericirea tuturor Buddha: realizarea supremă a oricărui fel de ajutor și fericire. Și până în ziua în care vor ajunge ei înșiși la plăcere, le ofer toată fericirea care se găsește printre oameni, zei și semizei. Și odată ce am făcut această invitație, îi rog, de asemenea, pe zei și semizei, Naga sub formă de șerpi și restul de făpturi, să vină și să ia parte la bucurie. »
Modul cel mai înalt de a găsi sensul vieții noastre
În versetul 31 Maestrul Shantideva spune:
Dorința este însăși esența
Untului distilat din
Laptele Dharmei sfinte.
Dacă ne dedicăm viața efectuând aceste practici cu intenția de a elimina ceea ce ne desparte de aspirația spre iluminare, atunci ne-am folosit viața pe deplin.
Pentru că atunci vom realiza aspirația spre iluminare și ea ne va duce spre iluminare, astfel încât să îi putem ajuta și pe toți ceilalți să plece de aici.
Deci, acesta este modul de a da sens vieții noastre.
Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.
| Roata Vieţii |
Grup Facebook