Category: ACI 14 – Lo Jong

Lo Jong 5 – Antrenamentul minții

 Sfaturi de la maeștri Lo Jong

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4

 

Alte Lo Jonguri ale maestrului Gyalwa Yang Gunpa

Mai există încă patru Lo Jong-uri scurte ale maestrului Gyalwa Yang Gunpa, pe care nu le vom studia aici, dar datorită frumuseții și înțelepciunii lor, aș dori să vă transmit binecuvântarea lor. Am să vi le citesc, ca să le primiți pe Lung, adică transmisie orală.

Lung

[„Vocea blândă” se referă la Manjushri, Îngerul Înțelepciunii, în forma sa de tânăr viguros.]

 

Acest Lo Jong se numește Instrucțiunile pentru dezvoltarea unei inimi bune numite „Conacele celești”. „Conacele celești” este o poreclă pentru numărul 12, deoarece în astrologia antică a Asiei se vorbește despre douăsprezece semne zodiacale.

În tibetană:

Lo jong namkay kyim ma

Namkay kyim ma înseamnă conace celești.

Maestrul Gyalwa Yang Gunpa ne prezintă semnele succesului. Întrebarea este: cum putem ști dacă am reușit în practica Lo Jong?

El ne spune:

Adevăratul semn pentru cei ce au reușit
Să-și dezvolte o inimă bună,
Apare la orice persoană care
Este plină de douăsprezece calități spirituale,
Așa cum Gangele este plin de picături de apă.

Adică omul se umple complet de virtuți. Și îl compară cu râul Gange. El spune: Ce este râul Gange? El este plin de picăturile de apă care l-au umplut.

Deci, cel care a cultivat cele douăsprezece calități, este plin de ele.

Așa cum Gangele este plin de picături de apă,
Și firmamentul acoperit de conacele celești.

Conacele celești este porecla semnelor zodiacale. Deoarece maestrul enumeră aici douăsprezece calități, el le compară cu conacele celești.

Și iată lista, spre ce să aspirați:

1) Te poți baza oricând pe ei. Dacă spun că fac ceva, ei vor face treaba bine și până la capăt. Dacă au spus că vor să aducă ceva, îl vor aduce, îl vor aduce la timp și se vor asigura că funcționează cum trebuie și vor verifica dacă suntem bucuroși. Putem avea toată încredere în ei. Nu-i așa că v-ați dori astfel de angajați în fabrica voastră? Dar și voi trebuie să fiți așa.

2) Întotdeauna răsplătesc bunătatea primită. Dacă vrem să acumulăm rapid multe binefaceri, aceasta este una dintre cele mai puternice karme. Există mulți oameni în lume cărora le dăruim și trebuie să le dăruim, dar noi vrem să acumulăm rapid multă karma. Una dintre cele mai rapide moduri de a acumula, este de a dărui obiectelor care sunt puternice. Iar obiectele puternice sunt oameni care ne-au ajutat. Cel care ne-a ajutat, devine un obiect puternic.

A-l răsplăti pe cel care ne-a ajutat este o karmă cu mult mai puternică decât de a-l răsplăti pe cel care nu ne-a ajutat. Să nu înțelegeți greșit că nu oamenii care nu ne-au ajutat, nu trebuie ajutați. Dar este foarte important să avem grijă să îi ajutăm pe cei care ne-au ajutat, sau să le răsplătim bunătatea. Să fim recunoscători pentru bunătatea lor și să le răsplătim bunătatea. Exemplul pe care îl dăm mereu sunt părinții sau profesorii spirituali. Dar nu trebuie să ne limităm numai la ei.

Orice persoană care ne-a făcut un mare bine, este important s-o răsplătim, să-i dăruim ceva pentru binele făcut. Deci, cel plin de virtuți, va căuta întotdeauna să-l răsplătească bunătatea primită. Și desigur, cu cât bunătatea este mai mare, cu atât răsplata va fi mai mare.

3) Sunt dispuși să ajute pe oricine are nevoie. Oricine are nevoie este, de asemenea, un obiect karmic puternic. A da celui care are nevoie este cu mult mai puternic din punct de vedere karmic decât a da celui care nu are nevoie.

De multe ori dăm ceva care nu ne mai trebuie. Nu. Este foarte important să ne uităm dacă celălalt are nevoie de asta. Este oare ceea ce îi trebuie? A dărui este o adevărată artă.

4) Sunt delicați și blânzi cu toată lumea. Chiar și cu cei care țipă la ei. Cu alte cuvinte, ei aplică una dintre cele mai importante reguli ale căii, și anume să nu reacționeze cu aceeași monedă atunci când apare ceva negativ. Când cineva ne critică, imediat îl criticăm și noi pe el. Facem asta, fără să ne dăm seama, dacă nu cu voce tare, în mintea noastră. De aceea, nu trebuie să reacționăm la critică prin critică, nici măcar în mintea noastră. Cu siguranță, nu vom lovi înapoi, nu vom blestema înapoi, nu vom reproșa înapoi.

Cei plin de virtuți se poartă cu blândețe cu toată lumea. Ei înțeleg că, dacă aud cuvinte dure, blesteme înseamnă că au plantat semințele vorbelor dure. Ah!! OK, mulțumesc foarte mult. Semințele mele s-au manifestat prin tine, ești profesorul meu.

5) Sunt politicoși față de toți ceilalți.

6) Le fac tuturor servicii. Sunt acei păuni (adică păunii Bodhisattva menționați în Lo Jong 4 ― Roata cuțitelor) care fac mereu servicii altora. Singurul lucru care îi motivează este bunăstarea altora.

7) Sunt atenți la ceea ce trebuie făcut. Deoarece, ei sunt motivați de a-i ajuta pe ceilalți, sunt în permanență atenți la cum pot să-i ajute. Ei caută oportunități de a ajuta. Nu așteaptă să fie întrebați. Ei nu așteaptă să vină cineva să le ceară ajutorul. Ei caută unde pot face mai mult.

8) Și te întâmpină cu zâmbet de bucurie. Îi fac pe cei din jurul lor bucuroși.

9) Se folosesc cu respect de resursele comune. Respectă bunurile altora. În mod natural vor economisi curentul electric, vor economisi apa. Nu vor mânca în exces.

10) Curajul lor este întotdeauna evident.

—   Acționează cu curaj în situații dificile.
—   Acționează cu curaj când se opun unei culturi întregi care uneori greșește. Există culturi întregi care greșesc. Au curajul să-și păstreze concepția asupra lumii chiar și în fața presiunii sociale. Chiar și în fața presiunii politice și așa mai departe. Sunt curajoși.
—   Sunt curajoși față de ei înșiși, în primul rând, prin faptul că se înfruntă cu propriile lor afecțiuni mentale și le înfrânează. De multe ori este nevoie de mult curaj. Este nevoie de mult curaj pentru a rezista în fața unui acces de gelozie sau a unui acces de furie.

Maestrul Shantideva spunea atât de frumos: În lupta contra afecțiunilor noastre mentale, de multe ori vom fi învinși, pentru că ele sunt mai puternice. Încercarea mea de a-mi învinge supărarea la început nu va reuși.

Și aici vine curajul. Ok, nu am reușit. Am încercat. Nu am reușit. Am căzut, mă ridic, mă scutur de praf și merg din nou la luptă. Data viitoare voi încerca din nou. Până la urmă voi câștiga putere.

Fiecare încercare de a învinge afecțiunea mentală, lasă o amprentă mai adâncă în minte, o întărește. Și într-o zi o voi învinge. Acea zi va veni.

Înainte de victoria finală, va fi o victorie parțială. S-ar putea să-mi prelungesc timpul de reacție. Poate că reacția nu va fi atât de puternică. Poate că reacția mea nu va fi chiar bună, dar îmi revin mai repede decât îmi reveneam înainte. Orice astfel de încercare de a-mi învinge afecțiunea mentală îmi va da putere. Acesta este curajul.

Afecțiunile mentale ne vor învinge iar și iar. De aceea avem nevoie de mult curaj să ne ridicăm și să spunem: „Nu, nu renunț. Voi continua să lupt”. Acesta este curajul.

Maestrul Shantideva spunea: „Acesta este adevăratul dușman. Nu este înțelept să ucizi un dușman în carne și oase, să tragi în el – când el este deja un cadavru. Dă-i ceva timp, el oricum va muri. Dar afecțiunile mentale te-au învins de nenumărați eoni”. El spune: „Să spunem că reușești să-ți învingi dușmanii în carne și oase. Unde vor fugi? Vor fugii în altă țară. Acolo se vor replia, își vor aduce întăriri și se vor reorganiza ca să vină să te atace din nou. Dar afecțiunile mentale dacă le învingi, unde se vor duce? Nu au unde să se ducă în altă parte. Dacă le-ai învins le-ai învins definitiv”.

11) Locurile lor sunt curate și simple. Acest lucru este super important pentru practica spirituală. Nu putem ajunge la pacea meditativă, dacă locul unde medităm este dezordonat, dacă locul nu este în ordine. Unul dintre lucrurile pe care le învățăm despre meditație este să începem să curățăm și să ordonăm camera. Chiar dacă este ea este deja curată și ordonată, facem ceva simbolic pentru a-o aranja, pentru că lasă amprentele de a ne ordona mintea.

Dacă avem multe obiecte în jurul nostru, ele nu ne vor da pace. Pentru că trebuie să ne ocupăm de ele tot timpul. Atâta timp cât păstrăm obiecte în preajma noastră, ele ne vor preocupa mintea. Ne vom aminti de ele, le vom cataloga și ne gândim ce facem cu ele.

Dacă vă întreb „unde este al doilea palton?”, atunci mintea voastră va fi preocupată de al doilea palton.

Poate nici nu aveți nevoie de un alt palton. Atunci când mintea este preocupată de al doilea palton, nu se poate elibera pentru munca spirituală.

Așa stau lucrurile cu bunurile noatre, cu relațiile, cu tot ce avem. Vrem mulți, mulți prieteni. Dar asta înseamnă multă bătaie de cap, și nu ne mai rămâne timp pentru practică. Poate că nu orice relație este la fel de importantă. Poate ar trebui să fim mai pretențioși; nu pentru că nu sunt drăguți, dar dacă ne petrecem tot timpul vorbind cu toți prietenii pe care îi avem, nu voi putea ajuta nici pe ei și nici pe mine. Poate că nu avem nevoie de atâtea lucruri exterioare.

Cei care au atins conacele celești, locurile lor sunt curate și simple, își pregătesc deja paradisul. Locul simplu de locuit, nu numai că produce liniște și pregătește resursele pentru munca spirituală, ci și semințele karmice pentru a crea paradisul.

Paradisul pe care îl vom crea nu este murdar și în dezordine. El va fi perfect, un conac divin. Deci, a planta semințele karmice care să-l producă, înseamnă să ne amenajăm locul în care locuim, să-l păstrăm curat, simplu, modest și plăcut.

12) Și Dharma le-a cucerit inima. Ei nu mai sunt preocupați de deșertăciunile lumii, ci de lucruri semnificative.

În încheiere, maestrul spune:

Oameni care astfel se antrenează
Sunt ca păsările Garuda
Ei vor trece iute în paradisul în care
Cel tânăr, Vocea Blândă își ține curtea.

Garuda sunt păsări mitologice uriașe care sunt capabile să traverseze întreaga lume dintr-o singură bătaie de aripi. Acesta este regele păsărilor. Garuda este remarcat pentru marele lui curaj, pentru abilitățile extraordinare și marea lui putere. Așa sunt acești oameni, precum Garuda, curajoși, puternici și capabili.

Vocea blândă, sau cel tânăr, este Manjushri. El este mereu tânăr și are vocea blândă. El este un Buddha, o ființă iluminată. Iar cei care sunt plini de aceste calități, vor trece iute în paradisul lui Manjushri.

Unde este paradisul lui Manjushri? În mintea noastră.

Cel care reușește să-și purifice suficient mintea, lumea va fi o lume plină de îngeri.

În continuare vom cita din Sutra solicitată de Upali:

Nyewar kor kyi shupay do

Discipolul lui Buddha, Upali îl întreabă pe Lordul Buddha: „Unde este acest infern de care ne spui, în care vom cădea dacă nu ne respectăm jurămintele? Și unde este paradisul în care vom ajunge dacă ne respectăm jurămintele? Unde sunt aceste locuri?”

Iată ce îi răspunde Lordul Buddha:

Când v-am învățat despre teroarea
Din tărâmurile infernului,
Mulți dintre voi
S-au speriat și au fost cuprinși de consternare.
Dar vă spun acum,
Că cei care mor și se duc
Spre acele tărâmuri de teroare –
Ele nu există deloc.

Ce vrea să spună? Mai întâi spune că dacă nu respectăm jurămintele s-ar putea să cădem în infern, iar după aceea spune că el nu există deloc?

Lordul Buddha merge mai departe și spune:

Acolo, nu este nimeni care să vă rănească,
Nimeni care să vă taie cu sabia,
Nimeni care să vă înfigă sulița în corp;

Aici Buddha ne descrie diferitele tipuri ale infernului.

Tot ce vedeți că vi se întâmplă
În aceste tărâmuri de teroare
Este doar o proiecție;
Nu există instrumente de tortură.

Totul este o proiecție. Pare atât de real și există la nivel convențional. Iar când această existență se termină, va rodi o altă sămânță karmică, și vom proiecta o altă existență suferință. S-ar putea să proiectăm o existență în tărâmurile infernului unde vom fi răniți, tăiați și arși.

Și toate acestea, vor fi foarte reale pentru cel care va cădea acolo. Dar acest loc care pare atât de real, este doar o proiecție. Prin urmare, nu există un astfel de loc.

Un exemplu bun în acest sens este visul. Visăm câteodată că ne aflăm într-un anume loc și când ne trezim acel loc a dispărut. Unde este el? A venit din mintea noastră și s-a întors așa cum a venit și nu are alt loc.

Și locul în care ne aflăm este, de asemenea, o proiecție a minții noastre. El este tot un fel de vis – o frecvență diferită a minții. Când acest vis se termină, vom fi într-un alt vis, pentru că mintea continuă neîntrerupt. Întrebarea este în ce vis vom fi: vom fi în infern sau în paradis? Ce sămânță va rodi?

Învățătura ne spune că, totul este o proiecție, că totul vine de la noi. Întrebarea este: Am putea obține controlul asupra a ceea ce proiectăm? Să proiectăm paradisul și nu infernul?

Buddha ne spune despre paradis:

O mare de flori în toată splendoarea înfloresc,
Palatele de aur de o frumusețe rară strălucesc,
Dacă îl vei căuta pe creator, nu-l vei găsi niciodată
Pentru că ele din puterea conceptului se ivesc.
Și astfel lumea întreagă, numai din noțiuni și etichete este creată.

Întreaga noastră lume, este creată prin puterea lucrurilor pe care le proiectăm, a conceptelor. Văd un corp uman, văd oameni, văd o cameră, văd o casă, toate sunt proiecții. Totul este gol. Nu există cu adevărat. Au o existență falsă.

Dar faptul că nu există în mod ultim, nu o face mai puțin funcțională. Existența umană așa cum o percepem acum, funcționează.

Când va rodi o altă sămânță, va funcționa ca infern.

Și dacă va rodi a altă sămânță, paradisul ar putea fi deja aici. Pentru că nu există un loc anume, așa cum nici lucrurile din visul nostru nu se petrec într-un loc anume, decât în ​​mintea noastră. Mintea noastră este scena pe care se petrec toate fenomenele.

Asta ne spune Buddha.

Numai în acest fel ne putem crea paradisul. Nu există un loc anume pentru el. El este o proiecție, și de aceea este real.

Și suferința este tot așa. Și ea este doar o proiecție. Plăcerea este, de asemenea, doar o proiecție. Dacă am învăța cum să producem o astfel de proiecție, atunci am rezolvat toate problemele. Și asta este tot ce trebuie.

 

Doamna în roșu și doamna în verde

Vom încheia cu două Lo Jong-uri ușor diferite. Ele sunt foarte scurte, și dați-mi voie să vi le citesc.

 

Primul Lo Jong:

Sumpa Lotsaway nyen gyu kyi lo jong shuk so

Aici sunt cuprinse Instrucțiunile pentru Dezvoltarea inimii bune
care au fost transmise de Maestrul Traducător din Sumpa

Numele maestrului traducător este:

Lotsawa

Lotsawa este numele traducătorului, dar când spunem „Lotsawa” este un titlu de mare onoare. Titlul a fost folosit pentru traducătorii tibetani nativi care au lucrat împreună cu savanți indieni (sau paṇḍitas) pentru a traduce texte budiste majore din sanscrită în tibetană. Ei au tradus timp de 200 de ani și au fost ei înșiși mari Lama și profesori.

El începe Lo Jong cu următoarele cuvinte:

Aici sunt cuprinse Instrucțiunile pentru Dezvoltarea inimii bune, adică Lo Jong, care au fost transmise de Maestrul Traducător din Sumpa.

Maestrul nu pretinde că instrucțiunile sunt date de el, ci i-au fost transmise.

Acum începe:

Guru Namo – Mă prosternez în fața sfântului meu Lama.

Maestrul începe prin a se prosterna Lamei. De ce? Pentru că înțelege că totul vine de la Lama.

S-a întâmplat ca sfântul iluminat numit Maestrul Traducător din Sumpa să călătorească în India. În timp ce se afla acolo, el a reușit să studieze o mare parte din învățăturile secrete. Când a venit vremea să se întoarcă în Tibet, a luat aurul rămas cu el și a pornit mai întâi spre Tronul de Diamant [Vajrasana], pentru a dărui ofrande la locul Marii Iluminări.

Vajra înseamnă diamant,
Asana înseamnă aici scaun, și nu o postură de yoga.

Deci, Vajrasana este scaunul de diamant sau tronul de diamant.

Conform tradiției budiste, fiecare Buddha care devine Buddha o face în acest loc, în Vajrasana, în India.

„aurul rămas cu el”

Ce este acest aur în posesia lui?

Maestrul a plecat în India pentru a primi învățături. În acele vremuri, se obișnuia ca cei care doreau să învețe să strângă mult aur și să-l doneze profesorului. Bineînțeles că un profesor cu renume nu are nevoie de ofrandă. El aruncă ofranda. Dar elevul trebuia să aducă mult aur ca să-și dovedească seriozitatea.

Și acest lucru este foarte, foarte important pe cale. Dacă nu suntem pregătiți să ne dăm banii și ceea ce avem pentru învățături, ele nu vor fi suficient de importante pentru noi și nu ne vor putea elibera. De aceea profesorul dorește să vadă seriozitate din partea elevului.

Pe măsură ce învățătura progresează acest lucru se va întâmpla în mod firesc, chiar dacă profesorul nu se așteaptă să-i aduceți bani. Veți vedea că vi se va cere să dăruiți din ce în ce mai mult, iar asta se va întâmpla în mod firesc, și nu neapărat bani sau bunuri. Altfel nu vi se va întâmpla nimic. Învățătura se păstrează secretă față de cei care nu sunt pregătiți pentru ea.

Deci, cu aurul rămas la el, se îndreptă spre Tronul de Diamant.

Într-o zi, după ce a ajuns la Tronul de Diamant (Vajrasana), petrecu ceva timp la Marele Templu, plimbându-se în jurul lui în rugăciune și oprindu-se uneori pentru a se odihni. Acolo se afla o doamnă îmbrăcată în roșu; și în timp ce o privea cum se plimba, de asemenea, în jurul Templului, observă că uneori ea călca pe pământ, apoi pășea în aer o vreme, după care pășea din nou pe pământ.

Apoi apăru o doamnă în verde care începu să meargă lângă cea în roșu și tot ce a spus ea au fost doar patru lucruri:

Nu mă simt atât de bine azi.
Simt nevoia să mă duc undeva.
Ar fi mai bine dacă oamenii nu ar trebui să moară.
Moartea este un lucru înspăimântător.

Doamna în roșu s-a întoarse spre cea verde și, aruncând o privire piezișă către Maestrul Translator, spuse doar patru lucruri ca răspuns:

Draga mea, odată ce ai învățat să fii mulțumită cu orice vine la tine,
vei  găsi fericirea în orice situație. Problema ta este că nu ești niciodată
mulțumită.

Draga mea, odată ce ai învățat să-ți lași mintea într-un singur loc,
poți merge oriunde vrei. Problema ta este că ai n-ai învățat niciodată să-ți
lași mintea într-un singur loc.

Draga mea, odată ce mintea ta s-a scufundat în Dharma, chiar și moartea
este un lucru ușor de făcut. Problema ta este că mintea ta nu s-a scufundat
niciodată în Dharma.

Draga mea, odată ce ai realizat că mintea este dincolo de orice început,
nu va exista nici moartea. Problema ta este că ai nu am realizat niciodată
că mintea este dincolo de orice început.

Și cu aceste cuvinte, toată tristețea pe care Maestrul Traducător o simțise în inima lui s-a topit. Toată Dharma pe care o auzise vreodată a căpătat sens. Și cu siguranță ar spune că, în acel moment, a dobândit cele mai mari conștientizări.

Și iată sensul acestor rânduri:

Maestrul Traducător ar spune că ideea de a fi mulțumit cu orice vine la tine înseamnă, printre altele, că trebuie să înveți să fii mulțumit de orice nivel de confort material pe care îl ai, deoarece acesta corespunde în mod exact cu faptele karmei pe care le-ai acumulat în trecut. Nu fi gelos pe lucrurile bune care se întâmplă altora. Și niciodată nu te lăsa antrenat de evenimente, plăcute sau neplăcute.

Ideea despre a-ți lăsa mintea într-un loc se referă, printre altele, la faptul că trebuie să înveți să înțelegi adevărata natură a minții tale și să o păstrezi la locul ei, apoi să obții controlul asupra ei – folosind binecuvântarea Lamei, și mijloacele neașteptate, dar pricepute, de a face asta.

 

Ideea despre amestecarea minții tale cu Dharma se referă la acea cunoaștere a minții. Trebuie să înveți să recunoști adevărata natură a acestei Dharme.

Ideea despre a realiza că mintea nu are început se referă la înțelegerea modului în care ea începe. „Moartea” se referă la sfârșitul ei. Moartea nu mai există pentru o persoană care realizează că mintea nu are început și sfârșit, și nu șade; și conștientizarea sa asupra acestor lucruri continuă, indiferent dacă este în meditație profundă sau tocmai a ieșit din ea.

La sfârșitul acestui Lo Jong, este descrisă linia lui de transmisie.

Iată linia prin care ne-a fost transmisă această învățătură. Mai întâi i-a fost spusă Maestrului Traducător din Sumpa de către perechea Sfântului Înger — Doamna de diamant, Vajra Yogini — și Doamna Eliberării sau Tara. El a transmis-o lui Sakya Pandita, care a transmis-o mai departe măreței și desăvârșitei ființe, Tsotrangwa. El a predat-o lui Kedrup Chuje, acesta lui Ritru Rechen, el lui Prajnya Bodhe, el lui Dunshakpa Buddha Ratna, el lui Kirti Shila, el Lordului Dharmei Gyalwa Sangpo și el Lordului Dharmei Sunam Rinchen — care i-a acordat-o, în cele din urmă, lui Konchok Bang.

După cum vedeți această învățătură vine direct de la îngeri.

Explicațiile vor veni altă dată.

 

Un alt Lo Jong de acest fel:

Jo wo la neljorma nyi kyi sem jong shik che dampa o

Aici sunt cuprinse sfaturile acordate Lordului Atisha de către doi îngeri
care i-au spus simplu:

„Practică aspirarea spre iluminare”

Mă prosternez în fața prețiosului meu Lama.

Într-o zi foarte specială, Lordul Atisha își antrena mintea în Aspirația spre Iluminare, bodhicitta, în timp ce înconjura un loc sfânt pe jos. Apoi, spre est, sus pe cer, în direcția Tronului de Diamant – locul iluminării Lordului Buddha – văzu două femei. Trupurile lor erau dincolo de forma umană, dar mai puțin divine; și acoperite de bijuterii prețioase.

Cea mai tânără dintre ele se întoarse de parcă ar fi vrut s-o întrebe pe cea mare:

        – Care este metoda prin care ar trebui să se antreneze o persoană, dacă
aspiră să ajungă la iluminare cât mai repede posibil?

Iar cea mare dintre cele două a răspuns, pe calea Cuvântului Secret, și i-a spus celeilalte:

        – O persoană care aspiră să ajungă la iluminare cât mai repede posibil,
ar trebui să practice aspirația spre iluminare.

Se spune că cele două femei erau Doamna Eliberării, Tara și Doamna Feroce.

Această învățătură a fost transmisă de Lordul Atisha lui Gheshe Tunpa. El a predat-o lui Chen-ngawa, el lui Jayulpa, el lui Tsangpa Rinpoche, el lui Langlungpa, el lui Sanggye Gompa, el lui Samtse Rinsangpa și el lui Sanggye Gampa Janchub Kyab. Yeshe Shab i-a dat-o lui Shila Vadzra, el a predat-o lui Dunshab, el lui Buddha Ratna la Laloy Gunpa, el lui Kirti Shila, el lui Jaya Bhadra și el lui Punye Ratna. Punye Ratna, în cele din urmă, i-a transmis-o lui Gyalchok Konchok Bang.

 

*******

 

Vă mulțumesc foarte mult pentru privilegiul de a împărtăși aceste minunate Lo Jong-uri. Vă recomand să reflectați asupra lor, să meditați și să vă faceți temele, pentru a putea transmite mai departe aceste învățături.

Lo Jong 5 – Antrenamentul minții

 Sfaturi de la maeștri Lo Jong

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3

 

Lo Jong-ul celor șase chei

Acest Lo Jong se numește „Cele șase chei” și a fost scris tot de maestrul Gyalwa Yang Gunpa.

În tibetană:

Ne drug gi dampa

Ne           – punct cheie, un punct principal,
Drug      – șase,
Dampa – sfat sau îndrumare.

Deci, avem un sfat pe șase puncte principale, sau șase chei are includ întreaga  cale.

Lama era un mare om spiritual, cu multe realizări spirituale în viața lui, iar elevii care sunt păstori de iac și analfabeți, vin la el și îl roagă: „Tu ești Lama. Te rugăm, învață-ne!”.

Așa că le dă șase chei.

 

1. Prima cheie: dezvoltarea conștientizării morții

Maestrul spune:

Pune-ți moartea în inimă;
Aceasta este cheia pentru a verifica
Dacă practica ta este prea strânsă sau prea lejeră.

Pune-ți moartea în inimă înseamnă să ne dezvoltăm conștiintizarea că moartea noastră este iminentă și nu o putem opri și cu fiecare zi care trece suntem mai aproape de ea.

Nu știm când va veni și exită atâtea lucruri care ne pot ucide. Corpul nostru ne va ucide. Acest corp pe care îl îngrijim și îl pieptănăm și mergem la cosmetician sau la coafor, sau la spa, la yoga sau la sala de sport, ne va ucide.

Dușul meu ar putea să mă omoare. Pot să alunec sub duș și să cad. Dușul, pe care l-am cumpărat în rate și pe care nu le-am terminat de plătit, m-ar putea ucide. Cu siguranță mașina scumpă mă poate ucide. Lucrurile noastre ne pot ucide. E atât de ușor să fim omorâți. În două minute, dacă ne astupă cineva fața, murim. Este atât de ușor. Și sunt foarte puține lucruri care ne susțin de fapt.

Aceasta este cheia pentru a verifica
Dacă practica ta este prea strânsă sau prea lejeră.

Aceasta este cheia care ne va îndruma. Dacă meditația noastră de conștientizarea a morții este bună, atunci practica va fi bună și ne va scoate din roata suferinței. Dacă nu, ne vom pierde timpul cu prostii.

 

2. A doua cheie: eliberarea de atașamentul față de viața samsarică

El spune:

Gândește-te la desișul de probleme din Samsara –
Aceasta este cheia
Pentru a smulge atașamentul din adâncul inimii tale.

Desișul de probleme din Samsara este faptul că fiecare lucru bun din viața noastră suntem forțați să-l pierdem, fără excepție. Meseria noastră, partenerul noastru, sănătatea noastră, frumusețea noastră, inteligența noastră, claritatea noastră, reputația noastră, câinii noștri, copiii noștri, tot ce avem. Orice avem în viața noastră, l-a care ținem mult, pe care îl prețuim, pe care îl iubim atât de mult și ne petrecem tot timpul de a le realiza, îl vom pierde în cele din urmă; toate acestea ne vor fi smulse rapid și brutal.

Acesta este desișul de probleme din Samsara, de exemplu.

Desișul problemelor din samsara este că nu știu când mi se va întâmpla ceva, n-am nicio idee ce fel de karmă îmi va rodi, că nu am niciun control pe nimic.

Dacă îi spun mânii mele să se ridice acum, ea se va ridica. Deci, am impresia că-mi controlez mâna. Dar va veni ziua când îi voi spune să se ridice și ea nu se va mai ridica. Am iluzia că-mi controlez mâna, am iluzia că mai am timp de trăit.

De aceea trebuie să practicăm conștientizarea morții, pentru că altfel ne va smulge din mijlocul lucrurilor, pentru că nu avem control. Pentru că avem iluzia controlului.

Când spune:

Gândește-te la desișul de probleme din Samsara –
Aceasta este cheia
Pentru a smulge atașamentul din adâncul inimii tale.

El se referă la a ne detașa de aceste idei, că dacă ne punem viața în ordine totul va fi bine. Atâta timp cât suntem în roata samsarei, suntem forțați să murim și renaștem din nou și din nou, fără niciun control, în forme de existență care majoritatea sunt lungi și suferinde. Ne ridicăm și cădem, suferim de cele mai multe ori de singurătate și nu putem găsi niciodată o satisfacție reală.

Această înțelegere ne ajută să ne eliberăm de atașamentul față de viața samsarică, deoarece înțelegem că nu există niciun colț în samsara care să fie bun și în care să ne putem simți în siguranță și protejați. Înțelegem că singurul scut de apărare pe care îl avem nu este lumesc, ci spiritual, fapt care ne îndeamnă să ne refugiem și de a ajunge la Renunțare, să ne bazăm pe calea spirituală, pe înțelepciunea care ne eliberează și să ne bazăm pe cei care au dobândit această înțelepciune și ne pot ajuta pe cale.

 

3. A treia cheie: a lua în considerare nevoile altora

Acum ne dă cheia pentru următorul pas:

Ia în considerare nevoile altora ―
Aceasta este cheia de a transforma
Orice faci în Dharma.

Maestrul spune: „Până când va veni vremea să mergi în peșteră și să meditezi, poți practica spiritual minunat oriunde te-ai afla, în familie, la serviciu, acasă, în cartier, chiar și atunci când conduci mașina pe șosea.

Dacă iei în considerare nevoile altora, totul devine o practică spirituală. Pentru că de fiecare dată când ne concentrezi pe nevoile altora, activezi un antidot la tendința profundă și înrădăcinată de a te prețui pe tine însuți, de a te îngriji doar pe tine, tendință care vine din ideea greșită că ai existență proprie de sine”.

Maestrul spune: „Dacă te concentrezi pe nevoile celorlalți și te gândești: „Ce a-și putea face ca să-i fie mai ușor acelei persoane care trece pe lângă mine?”, automat activezi antidot dușmanului care te omoară tot timpul – adică atașamentul de sine, prețuirea de sine care îți blochează inima și în cele din urmă o sufocă complet. Aceasta este a treia cheie.

Gândirea noastră obișnuită este greșită. Pentru că suntem egocentriști, ne prețuim pe noi înșine, avem grijă permanent de nevoile noastre și nu înțelegem greșeala din gândirea noastră. Nu înțelegem impermanența, nu înțelegem că semințele vin din inimă.

Și de ce nu ne gândim la aceste lucruri? Nu pentru că suntem mai proști decât alții, ci pentru că avem obiceiuri foarte profunde de a gândi așa, pe care le-am cultivat de-a lungul nenumăratelor vieți în care am fost egoiști.

În schimb, concentrarea pe nevoile celorlalți contracarează această tendință, ne deschide inima și creează condițiile de a dobândi înțelepciunea.

 

4. A patra cheie: Concentrează-ți mintea pe al tău Lama

A ieși din samsara, din acest cerc magic a atașamentului de sine și a cultivării sinelui este foarte dificilă. Și drept urmare inima este închisă, pentru că suntem mereu preocupați de noi înșine și ne-am construit ziduri groase care ne despart de ceilalți.

A patra cheie, spune:

Concentrează-ți mintea pe al tău Lama ―
Aceasta este cheia de a uni
Mintea ta și a lui într-una.

Maestrul introduce doar în două rânduri importanța profesorului spiritual.

Deja ați auzit atâtea cursuri, și când mergeți acasă, ce se întâmplă? Ne îngrijim de „numărul unu”, de noi înșine. Suntem aproape incorigibili în acest sens, pentru că egocentrismul este atât de adânc înrădăcinat în noi. Așa că trebuie să găsim un profesor care să ne tragă și să ne scoată din mlaștina samsarei, pentru că nu putem face asta singuri.

Maestrul aici presupune că aveți deja un Lama. Desigur, că cel care nu are un Lama, trebuie mai întâi să-l găsească. Să-l găsească pe cel care îl inspiră, care îi oferă înțelepciunea, care îl ajută să progreseze și îl ajută să-i crească fericirea în viața lui.

Un Lama trebuie testat bine, pentru că nu oricine este apt de a fi Lama. El trebuie să aibă anumite calități spirituale. Este important să-l examinez cu atenție, pentru că nu vreau să-mi petrec viața mergând pe o direcție care ulterior se va dovedi greșită, pentru că nu știu câți ani mai am de trăit.

Sfatul pe care ni-l dau scripturile este să-l examinăm pe Lama îndelung, cu atenție, minuțios și să nu intrăm ușor în această relație cu el, pentru că relația cu Lama este cea mai importantă relație din viața noastră și este important să fie făcută corect și cu persoana potrivită.

De asemenea, trebuie să învățăm și cum să fim cu el. Cum să nu stricăm relația, care este atât de prețioasă, pentru că are potențialul de a ne scoate din suferință, dacă este făcut bine.

Deci, dacă nu știm să avem o relație corectă cu Lama, plantăm semințe greșite ceea ce ne pot determina să ne despărțim de Lama și pierdem calea. Fără Lama nu avem cale. El ne duce spre un loc necunoscut, în care nu am fost niciodată, în care nu mai suntem tot timpul concentrați doar pe noi înșine.

Deci, dacă am găsi pe cineva care înțelege această înțelepciune, numită în Sutra Inimii „perfecțiunea înțelepciunii”, înțelepciunea care înțelege vacuitatea sinelui și care este plină de o mare iubire și compasiune și dorește să mă ajute să ies din samsara – numai cu un astfel de Lama doresc să-mi unesc mintea. Vreau să am înțelepciunea lui, astfel încât  să pot pune capăt suferinței mele și apoi să-i pot ajuta și pe alții să pună capăt suferinței lor.

El spune:

Concentrează-ți mintea pe al tău Lama ―
Aceasta este cheia de a uni
Mintea ta și a lui într-una.

A uni mintea ta și a lui într-una, nu se referă la mintea care știe aritmetică și română, ci la mintea care are iubire, compasiune și înțelepciune.

El ne recomandă să facem următoarea practică: să ne concentrăm mintea pe Lama, să fim cât mai mult cu el.

Lama este cea mai importantă figură din viața unui practicant spiritual serios. Lama este cel care a dobândit înțelepciunea eliberatoare. El sau ea se află deja într-un alt loc și apare în viața noastră, astfel încât și noi să putem călca pe urmele lui. A „uni mintea ta și a lui într-una” înseamnă să dobândim și noi înțelepciunea lui. Învățătorul inimii noastre este singura sursă de la care putem obține această înțelepciune și de aceea trebuie să învățăm să ne deschidem inima față de el și să-l servim cu toată sinceritatea.

 

5. A cincea cheie: privește lumea și oamenii ca îngeri

Maestrul continuă:

–   Dacă faci tot ceea ce ți-am spus până acum, și
–   Dacă îți vei petrece timpul reflectând asupra faptului că tu ești sursa tuturor lucrurilor; și a modului în care acțiunile, vorba și gândirea ta produc toate aceste lucruri;
–   Dacă începi să descifrezi acest mecanism, care este foarte ascuns, pe care nu-l poți percepe cu mintea ta obișnuită,
–   Dacă ai plantat alte semințe,
–   Dacă ai încetat să-i mai rănești pe ceilalți prin acțiunile, vorba și gândurile tale, și
–   Dacă te-ai concentrat pe nevoile altora; Dacă ai respectat jurămintele bodhisattva și ai învățat să fi atent la nevoile altora la un nivel profund,
–   și dacă practici tot timpul,

va veni ziua când aceste semințe vor începe să dea rod și îți vor crea o altă lume. În locul semințelor care produc o lume cu războaie, moarte, boli, necazuri, lipsuri și suferință, semințele tale se vor schimba și vei începe să proiectezi o altă lume și alți oameni.

Și acești oameni, spune maestrul, ne vor apărea ca îngeri. Vom fi înconjurați de îngeri.

La început sunt ca îngerii și dacă vom continua să practicăm, ei vor fi cu adevărat îngeri.

Maestrul spune:

Privește lumea și oamenii ca îngeri

Poate că la început nu avem încă destule semințe bune, ca să vedem lumea ca îngerii, dar putem simula acest lucru. Și asta este o practică minunată. Este  paranoia inversă. Cel care are paranoia, crede că toată lumea îl urmărește și îl hărțuiește. Maestrul ne oferă paranoia inversă, toți oamenii sunt îngeri și iluminați, și tot ceea ce fac ei este să ne aducă fericirea. Ne putem preface că lumea din jurul nostru este o lume plină cu îngeri.

Probabil că veți spune: „Hai să fim realiști și cu picioarele pe pământ”. Aceasta este atitudinea obișnuită care îi vede pe ceilalți ca obișnuiți. Dar așa cum nu vă pot dovedi că ei sunt îngeri, nici voi nu puteți să-mi demonstrați că ei nu sunt. Pe de altă parte, dacă începeți să-i tratați așa, veți inversa roata și veți ieși din suferință.

Dacă șeful vine și țipă la mine fără motiv, dar înțeleg că el este proiecția mea și îmi spun : „Hmm… Dacă este adevărat că toată lumea vrea ca eu să ajung la iluminare, asta înseamnă că el are ceva să mă învețe? În acest moment, dacă văd că în fața mea este un înger care încearcă să mă învețe ceva ce nu știu încă, dacă îmi opresc reacția pentru o clipă și ascult învățătura, viața va deveni o sărbătoare în fiecare moment.

Tot ce vine în viața mea este acum o învățătură, și voi progresa foarte repede, pentru că toată lumea mă învață tot timpul.

 

6. A șasea cheie: înțelegerea vacuității

Următorul verset spune:

Rămâi clar cu orice vine

Adică, să ne amintim de vacuitatea lucrurilor.

Maestrul spune: „Înțelege claritatea lucrurilor, înțelege vacuitatea lor, înțelege că ele nu au nicio natură proprie de sine, sunt goale.

Îngerii care apar din semințele mele, vin să mă învețe lucruri pe care la nivel conștient nu sunt de acord să le învăț.

La nivel conștient, nu sunt de acord să mă văd gelos, de exemplu. Nu mă consider gelos, dar văd oameni care sunt geloși. Dacă nu a-și fi avut în mine gelozie, nu a-și putea vedea pe cineva gelos pe mine. De aceea îngeri vin să-mi arate lucrurile de care nu sunt conștient. Ei mă învață despre gelozia mea. În loc să încep să reacționez la gelozie, acum pot lucra cu ea.

 

Viața devine libertate

El spune:

Aceasta este cheia pentru a face ca această viață
Să se transforme în libertate, de la sine.

Dacă înțelegem vacuitatea noastră și a lumii din jurul nostru, acumularea de binefaceri care ne va transforma lumea într-o lume a ființelor iluminate va deveni un proces aproape automat.

Ne-am eliberat de cătușele karmei, pentru că ne-am eliminat afecțiunile mentale. Când ne uităm în oglindă, nu mai fugim de ea sau o spargem, ci învățăm din ceea ce vedem în ea. Și în acest fel ne putem elibera repede.

Aceasta a fost învățătura cunoscută sub numele de „Sfaturi despre cele șase chei”.

 

*******

 

Următorul Lo Jong se numește „Cei Patru Regi”.

Acest Lo Jong este scris de Gyalwa Yang Gunpa și are doar cinci rânduri.

 Gyal po shi

Cei patru regi sunt perle de înțelepciune.

 

Regele Credinței

Maestrul spune:

Regele Credinței este gândul morții tale.

Despre conștientizarea morții am vorbit mai înainte. Ea ne împinge să facem ceva cu viața pe care o avem în prezent.

Cineva poate spune: „Bine, bine, știu că moartea va veni și este inevitabil, atunci de ce să nu rămânem în pat și să o așteptăm să vină?”

Această întrebare este logică. Pentru că pe de o parte este adevărat că moartea va veni și nu știu când va veni și nu o pot opri. Dar pe de altă parte pot schimba această existență samsarică suferindă în care am căzut. Viața mea este prețioasă și rară. Acest nivel al existenței umane care este plin de resurse și oportunități, și nu se va mai repeta. El este foarte rar. Aproape că nu există așa ceva în întregul univers.

În cursul numărul 1 am vorbit despre asta. Dar dacă mă folosesc de timpul care mi-a mai rămas, să-mi transform mintea, nu va mai trebui să sufăr.

–   Deci, pe de o parte, conștientizarea morții mă îndeamnă să acționez,
–   Pe de altă parte, înțelegerea că există un alt loc, că nu trebuie să fie așa, îmi dă impulsul pozitiv, inspirația, motivația. Îmi pot dezvolta compasiunea și înțelepciunea astfel încât să nu mai sufăr nici eu și nici ființele din lumea mea.

În acest fel fiecare clipă devine prețioasă. Mă voi folosi de fiecare clipă ca să susțin această viață și să pot profita la maximum de ea.

 

Regele Practicii

Maestrul spune:

Regele Practicii este renunțarea la această lume.

Despre asta am vorbit mai înainte.

 

Regele Devotamentului

Regele Devotamentului trebuie să-l vadă pe Lama ca pe Buddha.

În Lo Jong-ul precedent, maestrul ne-a dat cheia de a învăța să-i vedem pe cei din jurul nostru ca pe niște îngeri care chiar vin să ne învețe.

Vorbele sunt frumoase, dar nu este atât de simplu de executat. Plecați de aici, și din nou vedeți că vecinii nu sunt în regulă, guvernul nu este în regulă și toate lucrurile normale revin la voi. Este greu să-i vedem dintr-o dată pe toți ca pe niște îngeri.

Deci, sfatul de aici este: „Să-l vedem pe Lama ca pe Buddha”.

Dacă este adevărat că totul este proiecția mea, atunci și profesorul meu este proiecția mea. Profesorul meu vine din sămânța mea mentală. Nu văd pe toată lumea ca fiind profesorul meu. Pe vecin pe care nu-l pot vedea ca profesorul meu.

Deci, dacă vine cineva și îmi dă aceste chei, vreau să întăresc această sămânță. Vreau să-i dau acestei semințe toată puterea, astfel încât să pot primi toată înțelepciunea de la acea persoană, și apoi de la toți ceilalți.

Despre asta vorbește maestrul aici. Să-i vedem sfințenia.

Regele Devotamentului trebuie să-l vadă pe Lama ca pe Buddha.

Și poate că la început nu vedem un Buddha, ci un om. Vorbește ca un om, dar dacă el mă învață o cale de a ieși din suferință, atunci nu este el un sfânt?

Ce altceva poate fi el pentru mine, în lumea mea?

Din sămânța mea l-am proiectat, și acum îi dau putere. În mintea mea îi dau acestei persoane puterea. Nu pentru că el are nevoie de asta, pentru că el nu are nevoie de mine. Eu am nevoie de el. Am nevoie de el să mă ajute.

Iar apoi mă devotez lui și îi dau puterea,

–   prin serviciul meu,
–   prin devotamentul meu,
–   prin modul în care mă gândesc la el,
–   prin modul în care mă comport cu el,
–   prin modul în care acționez față de el.

În acest fel, dau putere seminței de a vedea din ce în ce mai multă înțelepciune în viața mea și de a mă ridica la nivelul de înțelepciune pe care îl văd în viața mea. Și în cele din urmă și el va înceta să mai fie singurul care mă învață. Voi începe să văd tot timpul numai îngeri în jurul meu, care vor fi cu toții profesorii mei.

Dar dacă apare unul ca acesta, ne lipim de el, ne ținem de el. Aceasta este devotamentul. Regele Devotamentului trebuie să-l vadă pe Lama ca pe un Buddha.

 

Regele Gândurilor

Maestrul spune:

Regele Gândurilor este de a înceta să mai vezi lucrurile ca venind de la sine.

Am vorbit despre asta puțin.

Vom trece la următorul Lo Jong, tot al maestrului Gyalwa Yang Gunpa.

Acest Lo Jong se numește:

duk nga

 

În română „Cele cinci otrăvuri”.

Acestea sunt otrăvurile din mintea noastră. Iar aici maestrul ne vorbește despre antidoturi.

 

Otrava dorinței

Maestrul spune:

Dacă vrei să ai toată fericirea,
Aplică antidotul care te va ajuta
Să scapi de atașament și dorință.

Atașamentul și dorința sunt numite în tibetană:

Duchak

Ce este atașamentul și dorința?

De exemplul, văd lucruri în vitrină care mă atrag și vreau să le cumpăr.

Este greșit să fim atrași de lucruri? Nu, nu este greșit.

Nu este nimic rău în a fi atrași de lucruri. Nu este nimic rău în a ne dori să fim fericiți. Cu toții dorim să ajungem la fericire și nu este nimic rău în asta. Deci când este rău? Când ne face rău? Când nu înțelegem de unde vine fericirea.

Este minunat să ne dorim fericirea și să acționăm pentru a ajunge la ea. Ceea ce ne blochează este că nu înțelegem de unde vine fericirea, de unde vine zmeura în viața noastră și încercăm s-o obținem, de exemplu, furându-o de la vecin. Sau orice astfel de faptă care nu are sens, și care va avea ca rezultat exact situația în care nu vom avea zmeură în viața noastră.

Deci, problema nu este dorința, problema este în ignoranța care o însoțește. Problema este atunci când doresc lucruri fără să înțeleg ce le aduce. Acest lucru îmi va face rău. De aceea maestrul spune: „Aplică antidotul care te va ajuta să scapi de atașament și dorință”, adică nu te lăsa târât de dorința care provine din ignoranță. Începe să o distingi și să nu o lași să te stăpânească. Tu sunt șeful ei.

Versetul spune că dacă aplicăm antidotul dorinței și atașamentului care provin din ignoranță, putem avea toată fericirea. În tibetană:

Dewa tamche

 

Otrava urii

Următorul verset spune:

Dacă vrei să te eliberezi de orice durere,
Aplică antidotul care te va ajuta
Să scapi de aversiune și ură.

Aversiunea și ura în tibetană:

 Shedang

Aversiunea și ura sunt rele de la sine? Nu. Ele sunt goale. Chiar urăsc suferința din viața mea. Îmi doresc foarte mult să scap de suferință. Nu este nimic rău în asta, este un factor pozitiv pe calea mea spirituală.

Care este problema?

Problema este atunci când îl urăsc pe vecinul care face zgomot și nu înțeleg de ce apare în viața mea un vecin care face zgomot. Nu îmi asum responsabilitatea pentru semințele, pe care le-am semănat în trecut, poate chiar în trecutul îndepărtat, care îl aduc pe vecin, iar acum țip la el. Iar când țip la el îl creez din nou. Iar dacă mă voi muta în altă parte, și acolo va fi un vecin zgomotos.

Maestrul spune: „Ceea ce te va elibera de suferință este să renunți la reacția de aversiune și ură”.

Eliberarea de suferință în tibetană:

Dukngel dang drelwa

 

Otrava ignoranței

Următorul verset spune:

Dacă vrei să ajungi la iluminarea inegalabilă,
Aplică antidotul care te va ajuta
Să scapi de ignoranță.

Iluminare inegalabilă, în tibetană este o expresie pentru a descrie iluminarea lui Buddha, iluminarea deplină.

Ignoranța în tibetană se numește:

 Timuk

Iar atingerea iluminării, care se realizează prin eliminarea ignoranței, este:

Jangchub toppa

Cu alte cuvinte, în cele trei versete pe care le citim, el enumeră otrăvurile:

• • Atașamentul și dorința,
  • Aversiunea și ura,
  • Ignoranța din care provin cele două otrăvuri anterioare.

Ambele sunt înrădăcinate în ignoranță. Și dacă vom elimina ignoranța în sine, cea care nu înțelege de unde vine zmeura, de unde vin vecinii gălăgioși, sau cei enervanți, vom atinge iluminarea perfectă. Și atunci nu vom mai avea parte de astfel de vecini în viața noastră și vom avea zmeură cât vrem, dacă le mai vrem.

Maestrul ne mai dă încă două otrăvuri:

 

Otrava mândriei

El ne spune:

Dacă vrei să fii independent în viața ta,
Aplică antidotul care te va ajuta
Să îndepărtezi mândria din inima ta.

El ne oferă una dintre corelațiile pe care le-am văzut în Lo Jong 4.

De unde vine faptul că am un șef care îmi conduce viața, și nu am independență, adică trebuie să vin când spune el și să fac ce spune el? Maestrul spune: „Vine din mândrie”.

Mândria în tibetană:

Nga- gyal

Poate că nu vă considerați mândri; dacă există cineva care vă conduce viața, vă reflectă, prin însăși existența lui în viața voastră, mândria pe care s-ar putea să o ascundeți în voi, de care nu sunteți conștienți. Dacă vă place asta nu este nicio problemă. Dar dacă nu vă place, atunci începeți să-i serviți pe alții.

Ceea ce vă oferă independență și statut, este serviciul adus celorlalți. Este serviciul făcut din toată inima pentru alții.

Din asta răsar regii. Oricine are astăzi karma de a fi rege sau șef, sau independent, este pentru că a slujit mulți, mulți oameni. Iar dacă cineva vă amenință independența sau vă limitează pașii sau nu vă lasă să înfloriți prin inspirația și creativitatea voastră pentru că el dorește alte lucruri, atunci îl veți  servi. Serviți-l. Lăsați-l să strălucească. Asta este ceea ce produce semințele independenței.

Capacitatea de a acționa independent pentru a-mi atinge obiectivele se numește în tibetană:

 Ranggo tunpa

 

Otrava geloziei

Maestrul spune:

Dacă vrei să oprești orice obstacol,
Aplică antidotul care te va ajuta
Să îndepărtezi gelozia din inima ta.

Gelozia în tibetană:

Trakdok

Maestrul ne vorbește de a cincea otravă – gelozia.

El ne spune: „De ce apar obstacolele? De ce nu-mi reușesc lucrurile pe care le fac? Vreau să fac ceva și nu pot, de ce?”

El spune: „Aceste obstacole vin pentru că ești gelos pe ceilalți. Nu îi lauzi pe ceilalți pentru succesul lor. Îi invidiezi. Este ceea ce generează karma să vezi cum acțiunile tale eșuează. Nu reușești în ceea ce faci”.

Versetul spune că dacă învingem invidia pentru succesul altora, exact asta va elimina obstacolele din calea succesului nostru!

În tibetană:

Gek tamche selwa

Gek          – obstacole,
Tamche – toate,
Selwa     – a elimina sau purifica.

Deci unele corelații sunt incluse și aici.

Întrebare: Cum scăpăm de gândul de gelozie?
Răspuns: Nu putem face nimic în momentul prezent. Putem fii atenți și să învățăm de la el. Putem încerca să-l oprim. Dar va continua să vină atâta timp cât sămânța este activă. Dacă vrem să facem antidot, să eliminăm la nivel karmic sămânța geloziei, este de a-i sluji pe alții.

Și mai există o practică: de a ne pune în locul celuilalt.

 

Rezumat

Acest Lo Jong se încheie cu câteva cuvinte care să ne inspire. El spune:

Nu există un singur punct important în toată învățătura Dharmei
Care să nu se găsească în aceste cuvinte.
Du-te atunci și roagă-te să primești binecuvântări;
Du-te atunci și gândește-te la aceste lucruri bine.
Asta este cea spus el.

Maestrul ne spune: „Gândește-te mult la aceste lucruri și, desigur, practică-le în viața ta, dar dacă vrei cu adevărat să ai succes, mai este nevoie de încă un element indispensabil: „Roagă-te să primești binecuvântări” de la sfântul tău Lama.

Lo Jong 5 – Antrenamentul minții

 Sfaturi de la maeștri Lo Jong

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  2

 

Al doilea Lo Jong al lui Gyalwa Yang Gunpa

Vom trece acum la al doilea Lo Jong al maestrului Gyalwa Yang Gunpa.

Primul verset revine din nou la ideea pe care am avut-o în primul verset din precedentul Lo Jong. Primul verset din precedentul Lo Jong vorbea despre Renunțare, de a ne îndepărta de această lume plină de suferință, datorită neînțelegerii noastre. Și spune „Nu te atașa de lucrurile care apar, trebuie să lucrezi în interior, pentru că tu ești cel care le proiectează”. Pentru ca tu să poți face această muncă, această investigație și să preiei tu controlul, necesită efort, necesită mult studiu, necesită multă reflecție, necesită mult meditație. Este o muncă de amploare pe care fiecare dintre noi trebuie să o facă dacă vrem să găsim fericirea.

Pentru ca a ne dedica efortul și timpul necesar în această muncă, nu ne vom mai petrece ziua ca de obicei. Nu putem continua pe aceeași cale, pentru că  viața este perisabilă și nu mai rămâne timp să facem munca spirituală care ne va elibera.

Așa că atunci când spune: „Satură-te de asta, găsește renunțarea!”, asta înseamnă „încetează să mai fugi după lucrurile care nu-ți pot aduce fericirea”, pentru că ele sunt ca trestia fragilă, sunt lucruri deșarte, pentru că sunt doar proiecții; sunt reflexiile a ceea ce am semănat în trecut, iar acum fugim după ele în loc să ne concentrăm pe producerea unur reflexii mai bune.

„Oh, nu-mi place reflexia asta așa că îi voi explica ceea ce nu-mi place la ea”. Dacă nu îți place de ea… spargi oglinda? Vei lua altă oglindă? Cureți oglinda? Nu, lucrează în interior, și vei vedea o reflexie diferită.

Așa că spune; „Satură-te de lumea reflexiilor care dezamăgește și lucrează înăuntru”.

La toate acestea, se referă maestrul în primul verset din al doilea Lo Jong.

 

Dezvoltă-ți conștientizarea morții și a impermanenței

Această viață într-o clipă trece

Maestrul aduce un nou subiect. El spune „Nu mai continua să te comporți așa cum te-ai comportat până acum, pentru că viața va trece într-o clipă”.

Iar noi îi vom răspunde „Sigur că știm. Ce este nou în asta? Știm că viața trece și oamenii mor”.

Ah! Dar oare noi trăim conform acestei conștientizări? Pentru că de obicei gândim: „În lumea noastră, femeile trăiesc în medie de atât și atât, deci am timp. Mă voi ocupa mai întâi de diploma mea și de creșterea copiilor, voi termina să-mi construiesc casa. Mai întâi voi face toate acestea și apoi mă voi ocupa de lucrurile spirituale”.

Dar dacă nu voi mai avea timp după aceea! Poate fi prea târziu!

Când vine moartea, și pentru fiecare dintre noi va veni, mă voi simți că sunt în mijlocul lucrurilor. Nu-i voi putea spune morții: „Stai, stai așa! N-am terminat încă ce aveam de făcut”. Moartea nu stă pe gânduri, ne ia pe dată. De aceea o mare parte a învățăturilor spirituale este de a integra conștientizarea morții. Nu pentru a ne deprima, ci pentru a trăi o viață plină de sens. Altfel, vom fugi după lucruri deșarte și moartea ne va lua din mijlocul lucrurilor neterminatele. Despre asta vorbește aici maestrul.

Cum poate spune maestrul că viața trece într-o clipă? 70, 80 sau 90 de ani nu sunt o clipă. Dar dacă mă uit înapoi, parcă ieri am fost elevă de liceu și acum sunt bunică. Pentru mine a trecut într-o clipă! Și ce a mai rămas, și asta va trece într-o clipă. Și această muncă spirituală de a prelua controlul și de a începe să creez o altă lume este o muncă foarte solicitantă, necesită mult efort. Așa că maestrul spune: „Înțelege. Viața asta trece într-o clipă, urcă acum pe calea spre libertate! Fă-ți treaba acum.”

 

Încetează de a mai fugi după lucruri deșarte

Alungă gândurile preocupate de viața pe care o duci,
Îndreaptă-ți mintea spre ce va veni mâine.

Din nou, nu interpretați greșit ceea ce scrie. Maestrul nu vrea să spună „să nu ai grijă de copiii tăi acum”. El nu spune asta. Dacă aveți copii, trebuie să vă îngrijiți de ei, dar nu vă lăsați mintea să fie dominată de toate acestea, pentru că nu știți când va veni moartea și s-ar putea să nu fiți acolo pentru copiii voștri ca să le arătați calea de a se elibera de suferință. Pentru că dacă nu faceți nimic, copiii voștri vor ajunge și ei în aceeași roată a bolii, a bătrâneții și a morții, într-o lume a războaielor și a cancerului. Și ei vor experimenta toate acestea, cu excepția cazului în care veți investi efort și timp ca să descifrați acest puzzle și să ieșiți din suferință.

Așa că spune:

Alungă gândurile preocupate de viața pe care o duci

Cu alte cuvine ne spune: „Nu mai alerga după diplome, bani, renume, poziții sociale și așa mai departe”.

Lama Dvora Hla spunea:

„Eu sunt un astfel de exemplu. Am crezut că o diplomă mi-ar face bine. Licența nu m-a făcut fericită. Poate un master va fi mai bun. Am făcut un master. Nu a fost bine. Am făcut doctoratul, tot nu a fost bine. Oh, am nevoie de un loc de muncă într-un loc prestigios. M-am angajat într-un loc prestigios, și tot nu a fost bine. În cadrul locului prestigios există niveluri mai prestigioase. Am urcat, am ajuns până în vârf, tot nu era bine. Tot nu mi-a fost bine”.

Deci, putem alerga mult timp după toate aceste lucruri sau orice alte obiective. Ele nu duc nicăieri.

 

Îngrijește-te să plantezi semințe bune pentru viitor

Îndreaptă-ți mintea spre ce va veni mâine.

În sensul de cum putem crea fericirea, de cum putem ieși din această roată a suferinței.

Profită de ea cât poți

Adică, de această viață.

Pentru a profita la maximum de această viață, trebuie să integrăm conștientizarea morții. De a conștientiza că

–   Moartea se apropie cu fiecare clipă.
–   Fiecare clipă care a trecut nu se întoarce.
–   Fiecare clipă care a trecut, sunt mai aproape de moartea mea. Ce am făcut în acest moment?

Lama Ken Rinpoche ar fi spus „Ce semințe ai sădit astăzi? Ce produci acum pentru tine în viitor?”

Adevărul trist este că aceste semințe nu dau rod în prezent. Asemenea unei sămânțe din natură, ea are nevoie de timp pentru a germina. Ca să pot culege roadele, trebuie să semăn semințele acum și să le las să dea rod. Dar trebuie să semăn constant, altfel nu voi culege. Nu pot culege ceea ce nu am semănat. Cu toti știm asta. Ceea ce se întâmplă în natură, se întâmplă și la nivelul karmic, la nivelul vieții noastre.

Deci ce am făcut cu timpul meu acum? Dacă nu am acea conștientizare a morții iminente și a vieții care trece într-o clipă și a oportunități care trece, atunci îmi voi irosi această clipă și pe următoarea, a doua zi și săptămâna următoare.

Și moartea va veni și mă va smulge într-o zi.

 

Observă că în prezent nu ai niciun control asupra vieții tale

El spune:

Chiar dacă vrei să rămâi –
Asta nu este sub controlul tău.

Cu toții că bunica este moartă și mătușa este moartă și cumva credem că nu noi vom muri. Teoretic știm că vom muri. S-ar putea chiar să ne cumpărăm un loc de veci într-un cimitir. Dar cu toate astea noi nu înțelegem că aceste lucruri se vor termina. Că va veni ziua în care nu mă voi mai mișca, iar creierul meu nu va mai funcționa și voi muri. Nu este sub controlul nostru.

Timpul nostru este limitat, vine cu karma care ne-a adus în această viață.

Mai știți povestea despre arabul din Bagdad? El se trezește dimineața, merge la piață și îl întâlnește pe Lordul morții. Înspăimântat, își înhamă calul, călărește toată ziua, și ajunge la sud, în Basra obosit, fără suflare, transpirat. Coboară de pe cal în Basra, și îl vede pe Lordul morții. „Am fugit de tine toată ziua. Toată ziua am călărit să scap de tine. Te-am văzut azi dimineață la Bagdad. Lordul morții îi răspunde: „Așa este, ne-am întâlnit în Bagdad dimineața și am fost foarte surprins să văd că ești în Bagdad, pentru că știam că mă voi întâlni cu tine aici în această seară”.

Moartea este deja trasată pentru noi. Putem fugi de ea? Nu. Nu putem fugi de ea. Ce putem face?

Oare putem da sens acestei zile pe care o avem acum, dacă moartea va veni mâine? Și nu știm că ea nu vine mâine. Ce facem între dimineață și seară?

 

Viața noastră este rară și plină de oportunități

Maestrul spune:

Este greu să găsești o viață
Plină de resurse și oportunități.

Viața pe care o avem acum, nu numai că trece repede, ci este și extrem de rară. Viața noastră, dacă o comparăm cu a altora este nemaipomenită. Avem o viață relativ sănătoasă, claritate, abundență.

Și toți cei care stați aici aveți destule. Nu contează cum este contul vostru bancar. Sunteți îmbrăcat, sătui, aveți mâncare care intră regulat în stomac, aveți un acoperiș deasupra voastră, aveți studii, aveți profesori, aveți timp liber, deocamdată…

Deocamdată, avem libertatea de a ține o astfel de prelegere în această țară. Nu peste tot există acest lucru. Sunteți interesați de aceste lucruri, și nu întotdeauna veți avea interes să auzi astfel de lucruri. Și oportunitatea de a ieși din această capcană, din acest cerc vicios de renașteri, boli și moarte va trece. La acestea se referă maestrul când spune:

Profită de ea cât poți.

 

Practică zilnică de a integra învățătura

În continuare Gyalwa Yang Gunpa spune:

Este ușor să te obișnuiești cu greșelile

Acum spune „Bine, bine, am înțeles. Acum meditez la conștientizarea morții, încep”.

Ea trebuie făcută zilnic, pentru că uităm. Am auzit lucrurile, mergem acasă și deja le-am uitat. Această meditație ar trebui făcută în fiecare dimineață înainte de a vă ridica din pat: să vă gândiți la faptul că moartea este inevitabilă, momentul morții este incert și ceea ce veți lua cu voi sunt doar realizările voastre spirituale. Orice altceva le lăsați în urmă, inclusiv corpul, inclusiv înțelegerile obișnuite la nivelul lor obișnuit.

De asemenea este de dorit să faceți meditația o perioadă de timp, pe perna de meditație, pentru a o interioriza suficient, pentru că altfel treburile zilei ne vor lua pe sus și ne vor târî după ele.

A doua meditație este asupra rarității acestei vieți cu resursele și oportunitățile pe care ni le oferă. Ne gândim: „Uau, ce norocos sunt să am o astfel de viață și un astfel de corp și o astfel de minte și că am acces la asemenea învățături și la astfel de profesori și acum pot face ceva semnificativ pentru mine și pentru alții!”.

 

Este ușor să ne obișnuim cu o concepția greșită

„Ok, am făcut meditația și acum mă scol din pat”.

Ce se întâmplă în cursul zilei? Cineva a făcut o greșeală de calcul, nu au intrat banii în contul nostru din bancă, sau funcționarul nu ne-a vorbit frumos, cineva s-a băgat în fața mea la coadă, sau am fost claxonați și așa mai departe. Toate aceste lucruri ne surprind și reacționăm greșit datorită faptului că nu înțelegem de unde au venit aceste lucruri.

El spune:

Este ușor să te obișnuiești cu greșelile

Cu alte cuvinte, ne este ușor să ne obișnuim cu modul greșit de a gândi, de a da lucrurilor existență proprie de sine și de a reacționa față de ele ca și cum ar avea natură proprie de sine.

 

Dezvoltă-ți mintea

El spune:

Plasează santinela conștientizării tale.

Conștientizarea aici este descrisă ca o parte a minții care urmărește ce face restul minții.

Ok, cineva s-a băgat în fața mea la coadă. O parte a minții spune „Ia uite cum s-a băgat în fața mea, am să-i spun eu câteva….”. Și o altă parte spune „Stai! Ce faci acum? Te enervezi, îți blochezi canalele, îți creezi suferință?”. Așa că maestrul spune: „Plasează santinela conștientizării tale”.

Dar ca să-mi pun conștientizarea ca santinelă, trebuie să conștientizez. Practicantul spiritual investește mult efort în dezvoltarea conștientizării. Am numit-o Sheshin în tibetană.

She shin

Este câinele de pază, care împiedică restul minții să intre în reacție, să intre în ignoranță, să intre în neînțelegere, să nu încalce jurămintele morale și să nu ne determine de a ne învârti din nou în roata samsarei.

Fii atent cu pofta:

Specialitatea dorinței
Este de a-i împiedica pe oameni;
Renunță să te mai atașezi de lucruri inutile.

Ce este dorința?  Este pofta, pasiunea, [faptul că] ne dorim lucruri. Lucrurile ni se par atractive; ni se par că ele sunt așa de la sine și atunci vrem să le obținem. Vedem un lucru frumos într-o vitrină, intrăm, ne uităm dacă ni se potrivește.

Iluzia ne atrage, o urmăm. Iar specialitatea dorinței este de a ne împiedica să progresăm, de a ne scoate de pe calea spirituală; să ne derute crezând că dacă vom cumpăra acel lucru ne va fi bine și între timp ne-am irosit atât banii, cât și timpul și, ceea ce este mai grav dintre aceste două lucruri, este că ne consolidăm ignoranța.

De fiecare dată când suntem târâți de o astfel de dorință, ne consolidăm gândirea greșită că acel lucru ne va aduce fericirea.

Și, făcând asta, lăsăm amprente în mintea noastră, care vor rămâne în subconștientul nostru, iar când vor rodi ne vor produce mai multă suferință. Data viitoare vom fi atrași și mai mult de lucrurile inutile. Suntem ca într-un cerc vicios.

Mai mult de atât, dorințele provin din ignoranță, iar această ignoranță, care nu înțelege sursa lucrurilor bune din viața noastră, ne determină să ne abatem și  să ne încălcăm jurămintele morale, și chiar să-i rănim pe alții numai ca noi să putem obține ceea ce ne dorim, provocându-ne astfel suferință în viitor.

Cum a început totul?

Întrebare: De unde a început prima dorință?
Răspuns: Hai să analizăm împreună.

Trec pe lângă o vitrină și spun “Ah! Asta îmi va face bine acum”. Cred că dacă cumpăr acel lucru îmi va face bine, așa că acum voi investi timp și efort. Cum s-a întâmplat? Cum de m-am înșelat?

Acum veți spune: „Ok. Acum mi-ai explicat că a venit dintr-o amprentă anterioară. Am făcut acest lucru și înainte, fapt care mi-a consolidat convingerea că lucrurile exterioare îmi vor aduce fericire. Acum fac iar același lucru. Deci lucrurile pe care le-am făcut înainte, au lăsat amprente în mine.”

Întrebarea a fost „De unde a venit prima dorință?”

Să ne întoarcem mai întâi cu una înapoi. A fost una înainte care m-a determinat să fac asta din nou.

Acum ne întoarcem la cea anterioară.

De unde vine ea? De la una de dinainte.

De unde vine ea? De la una de dinainte.

Unde mă voi opri?

Presupunerea că a existat un început este un concept care nu are niciun fundament. Fiecare acțiune pe care o facem cu vorba sau cu gândul lasă o amprentă în mintea noastră, care se duce în subconștient, rămâne acolo un timp, după care dă rod și ne produce realitatea. Dacă este adevărat acest proces (și puteți verifica singuri) atunci nu poate exista un început pentru că niciun lucru nu poate veni din nimic.

Totul este cauzat, cu excepția câtorva lucruri pe care nu le menționăm aici, iar dacă este cauzat, atunci trebuie să fie o cauză.

Nu a existat niciodată un început pentru acest proces. Am fost mereu aici și am suferit mereu.

 

Mecanismul amprentelor mentale

Șeful țipă la mine și eu țip la el. M-am înregistrat țipând la el. Mintea a înregistrat tot ce am spus, cui i-am spus și mai ales cum am spus. Ea înregistrează sentimentul pe care l-am avut, intensitatea emoției, intenția cuvintelor mele, și în ce măsură am finalizat fapta și în ce măsură mi-am asumat răspunderea pentru acea faptă. Toți acești factorii determină amprenta karmică. Toate acestea sunt imprimate în aceeași amprentă, în această bază de date a amprentelor mele karmice.

Apoi coboară în subconștient. Nu mai îmi amintesc ce s-a întâmplat acum o lună cu șeful și cu siguranță nu ce s-a întâmplat acum un an. Dar într-o zi va da rod. Și cum va rodi? Din nou apare cineva și țipă la mine. Poate același șef, poate un alt șef, poate un vecin care a pus muzică zgomotoasă. Ceva iritant se întoarce la mine, aud țipete din nou. Aceasta este maturitatea acestei listări.

Deci, amprenta sau sămânța karmică rodește într-un mod în care

–   Mă simt o victimă a țipetelor,
–   Experimentez pe cineva țipă că la mine,
–   Mă simt foarte neplăcut că se țipă la mine.

Deci, există un obiect, un subiect și o experiență. Toate acestea vin din aceeași sămânță. Toate acestea au venit cu mine tot timpul în subconștient. Toate acestea nu au fost de fapt niciodată în afara mea. Port toată lumea în mine tot timpul. El vine cu mine tot timpul.

Există o lege pentru rodirea acestor amprente. Ele sunt rânduite, și când le vine momentul, rodesc și eu experimentez un anume moment din viața mea. Mă experimentez pe mine, experimentez obiectul și evenimentul în sine. Toate acestea au fost în interiorul sămânței. Nu a existat niciodată o separare, în afară de cea pe care eu o fac.

Această separare este complet artificială, ea vine de la mine, pentru că nu am înțeles natura mea de Buddha. Pentru că nu am înțeles vacuitatea fenomenelor din jurul meu, a minții mele și cum ea funcționează.

Cu toții percepem o lume imensă, plină de fenomene diferite și ciudate. Pe unele le cunoaștem îndeaproape, despre altele doar am auzit și despre altele le-am auzit de la cineva care la rândul lui le-a auzit din altă parte. Dar totul  vine din amprentele noastre. Totul, fără excepție. Și în măsura în care suferința apare în lumea mea, fie că sufăr la nivel personal, fie că întâlnesc pe altcineva care suferă, tot din amprentele mele vin. Numai eu le-am semănat.

Datoria mea, acum, este să înțeleg cum le-am semănat, altfel ele vor continua să rodească, iar eu voi suferi în continuare și lumea mea va fi plină de suferință. Aceasta este lecția pe care ne-o dă maestrul.

Du-te și cunoaște-ți prietenul

Adică, du-te și află cum faci asta. Și începe să învârți roata.

 

Maturizarea spirituală

Întrebare: Copiii spun o mulțime de lucruri care rănesc și care apoi se întorc asupra lor, ei de unde pot ști asta?
Răspuns: Copiii vin cu tendințe diferite. Unii aleargă cu tava să-i servească pe oaspeții și alții vor lua totul pentru ei; sunt copii care au grijă de animale și sunt alții care abuzează de animale.

De unde au apărut aceste tendințe? Dintr-o viață anterioară. Dar acesta este un alt subiect.

Dar la o anumită vârstă, și asta variază de la persoană la alta, copilul care înainte era concentrat numai pe el însuși și întreaga lume se învârtea în jurul lui și trebuia să-i satisfacă nevoile, începe să se trezească și își dă seama că există și alți oameni în lumea lui care și ei își doresc lucruri la fel ca el.

Și acesta este un moment foarte important în istoria noastră. Aceasta este adolescența. Înțelegem că nu numai suntem centrul lumii, și dacă înainte eram preocupați doar de satisfacerea nevoilor noastre și ne așteptam ca întreaga lume să ne satisfacă nevoile, acum s-ar putea să ne mutăm în cealaltă parte; să devenim noi cei care satisfac nevoile altora.

Și există maturitatea la un nivel mai înalt, o maturitate spirituală mai înaltă, în care înțeleg că dacă am creat această lume și dacă totul vine din semințele pe care le-am acumulat prin acțiunile mele, atunci dacă vreau să-i ajut pe alții, va trebui să lucrez cu mine însămi pentru a începe să-i proiectez altfel.

Și când vine momentul de înțelegere profundă a acestei situații, că eu am fost cel care a creat toată suferința din jurul meu, va veni iubirea, compasiunea mea, înțelegerea suferinței mele și a lor deopotrivă și îmi voi spune: „Tu poți și trebuie să faci ceva pentru ei”.

Acesta este bodhisattva. Aceasta este persoana care își dedică viața să muncească pentru toți ceilalți, să devină un Buddha, astfel încât să poată face munca supremă pentru ei.

 

Tot ce nu este dharma este lipsit de sens

El spune:

Tot ceea ce nu este Dharma
Este lipsit de orice sens.

Este lipsit de sens înseamnă că nu ne aduce fericire. Lucrurile de la care ne așteptăm să ne aducă satisfacție și fericire nu au puterea să facă asta. Din acest punct de vedere este lipsit de sens.

Pentru a fi fericit, trebuie să am o amprentă care să-mi creeze fericire. Ca să am un șef care este foarte mulțumit de mine, un șef care este încântat de mine sau să mă laude „O, tu vei conduce lucrurile, ai atât de mult succes!”, dacă îmi doresc o astfel de experiență, trebuie mai întâi să plantez sămânța și să-i dau timp să se maturizeze.

Asta înseamnă că mai întâi trebuie să mă filmez făcând asta altora, ajutându-i pe alții în cariera lor.

Același lucru pe care îl vreau pentru mine, trebuie să îl fac mai întâi pentru alții. Aceasta este una dintre legile karmei: fără sămânță, nu există copac. Dacă nu am semănat, nu pot culege.

Așa că dacă vreau să mă simt bine, de exemplu, dacă vreau zmeură, pentru că ea mă face să mă simt bine, va trebui să mă filmez că dăruiesc altcuiva ceva care îi place.

Întrebare: A-și putea doar să-mi imaginez că fac asta?
Răspuns: Este minunat dacă îți imaginezi, dar nu va avea aceeași intensitate. Va trebui realmente să faci acest lucru dacă dorești ca, acumularea karmică să fie suficient de puternică pentru a rodi repede și nu în următoarea viață. Nu vreau zmeura în viața următoare. O vreau acum.

Deci, dacă vreau să-mi fie mie bine, va trebui să fac altcuiva un bine asemănător, așa că îi atunci când îl hrănesc cu zmeură, și poate cu mure dacă îi plac mai mult. Pe cine hrănesc de fapt? Pe mine însumi. Îmi creez propria fericire. În același timp, îl fac și pe celălalt fericit și sunt și eu fericită. Și asta este frumusețea.

 

Tot ce este lumesc se termină cu moartea

Maestrul spune:

Tot ceea ce nu este Dharma
Este lipsit de orice sens.
Aruncă asta, ca pe un gunoi.

Aruncă asta în sensul de a nu crede o minciună.

Din nou, nu citiți greșit acest lucru. Lo Jong-urile sunt criptice, sunt atât de laconice. Maestrul nu se referă la nu vă arunca familia, sau locul de muncă sau munca, ci să aruncăm atașamentul față de ideea că aceste lucruri în sine ne pot aduce fericirea, pentru că nu o fac.

Aruncă asta, ca pe un gunoi.
Totul se termină cu moartea.

Toate fenomenele, situațiile și circumstanțele din viața noastră trebuie să se termine, pentru că karma care le-a creat se va termina. Chiar și viața noastră ca oameni trebuie să se termine, pentru că și ele provin din karma. Când înțelegem bine acest lucru, gândul că am putea muri astăzi, ne permite să ne păstrăm prioritățile corecte și să distingem între ceea ce este important să facem și ceea ce nu este: între ceea ce este Dharma și ceea ce nu este Dharma.

 

Profită de viața rară care ți-a fost dată

El spune:

Echipează-te ușor,
Și pornește acum pe drumul tău.

Adică, trăiește ușor, trăiește simplu, scapă de ceea ce nu ai nevoie.

Ai nevoie de această viață pentru că această viață îți permite să ieși din ciclul suferinței. Viața unui om sărac și înfometat din India nu permite acest lucru. Trebuie să muncească o zi întreagă pentru a lua cina, iar când se termină, trebuie să muncească a doua zi pentru a lua cina a doua zi. Nu are timp pentru asta.

Dar noi avem. Viața este foarte prețioasă. Ea este trecătoare, rară și foarte prețioasă pentru că ne permite să ieșim din ciclul suferinței, dacă știm să o folosim corect. Deci, trebuie să sprijinim ceea ce susține această viață; avem nevoie de un acoperiș deasupra capului și avem nevoie de mâncare.

Există un minim care trebuie să ne susțină. Maestrul ne spune: „Lasă la o parte orice altceva”.

Nu este adevărat că trebuie să lucrăm 50 de săptămâni pe an pentru a avea 2 săptămâni libere. Aceasta este o prostie. Muncim 50 de săptămâni pentru a trăi două săptămâni? Nu. Poate că ne putem reduce nivelul de trai. Poate că putem merge cu o mașină mai veche, sau să mergem cu mașina mai puțin sau poate că dacă avem o cameră mai puțin este suficient. Poate ceva mai puțin este suficient.

Majoritatea dintre noi care trăim în Occident avem mai mult decât ne trebuie. Trebuie să avem grijă de bunurile noastre, să le reparăm, să plătim taxe pentru ele. Și trebuie să ținem minte și unde se află ele. Toate acestea ne ocupă mintea.

Așa că spune: Echipează-te ușor, adică exact de ceea ce ai nevoie, și pornește acum pe drumul tău! Pornește la drum pentru a înțelege cum funcționează acest mecanism și inversează această roată!

Lo Jong 5 – Antrenamentul minții

 Sfaturi de la maeștri Lo Jong

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  1

 

Introducere

Studiul Lo Jong face parte din cursul 14 ACI. Acest curs a avut inițial nouă lecții, în care Geshe Michael a predat mai mult de șase Lo Jong-uri.

Până acum am făcut patru Lo Jong-uri în patru seminare separate, astfel încât să avem mai mult timp de a ne opri asupra semnificațiilor acestor învățături. Și după cum am văzut fiecare dintre ele este o practică pe viață.

Pe lângă aceste Lo Jong-uri, mai sunt câteva mai mici pe care nu le-am predat până acum și pe care le-am adunat în acest seminar. Ele vor sfărâma concepția noastră despre lume și ne vor ajuta să identificăm lucrurile care ne provoacă suferință și să cunoaștem lucrurile care ne pot aduce fericire.

 

Tradiția Lo jong: O practică pentru dezvoltarea inimii bune

Lo Jong

Lo Jong este o întreagă tradiție în cadrul budismului tibetan, care a devenit populară în Tibet la începutul primului mileniu, aproximativ între anii 1000 și 1300. Aceste învățături au fost transmise de cei numiți Kadampa.

Kadampa

Aceștia sunt păzitorii cuvântului sfânt, și au transmis instrucțiunile oral.

Ka          – cuvânt,
Dampa înseamnă îndrumări sfinte sau învățătura unui material sfânt.

Deci, semnificația cuvântului Kadampa este acela de cuvânt sfânt sau instrucțiune sau îndrumare.

Tibetanii la acea vreme nu erau educați. Cei mai mulți dintre ei erau analfabeți, erau păstori de iaci. Lordul Atisha a fost un mare învățat indian care a transmis cunoștințele despre budism în Tibet. În urma rugăminților insistente ale regelui Tibetului, Lordul Atisha a coborât din înalta poziție de stareț al mănăstirii Nalanda, care era floarea Indiei la acea vreme, și la vârsta de 60 de ani a călătorit spre Tibet, trecând munții Himalaya. După o lungă și dificilă călătorie, Lordul Atisha a ajuns în Tibet. El a făcut această călătorie din compasiunea sa pentru oamenii din Tibet și din înțelegerea că aceste învățături le-ar putea aduce multă binecuvântare.

Tibetani au început să practice învățăturile și le-au transmis de la profesor la elev. Profesorul dădea instrucțiuni elevului, iar elevul le memora și le transmitea mai departe.    S-a scris foarte puțin în acele vremuri. Mult mai târziu s-a dezvoltat magnifica tradiție monahală a Tibetului.

Deci Lo Jong a fost o tradiție care a fost transmisă din gură în gură, iar oamenii au practicat mai mult decât au vorbit. Era o prospețime pe care religia nu o integrase încă. Tradiția era foarte vie pentru oameni, iar ei practicau să-și transforme mintea.

Lo înseamnă minte.

Jong înseamnă practică sau transformare sau purificare. Toate aceste semnificații sunt în cuvântul Jong.

Deci, Lo Jong înseamnă transformarea minții.

Changkya Rinpoche (1642-1714) a fost un mare învățat tibetan și a fost reîncarnarea anterioară a lui Pabongka Rinpoche (1878–1941). Când vorbește despre această tradiție, el numește Lo Jong [ca fiind] „o practică a dezvoltării inimii bune”. Și l-am adoptat și în unele dintre traducerile noastre.

 

Textul original

Muchen Konchok Gyeltsen

Munchen Konchok Gyeltsen este numele unui mare învățat care a trăit în secolul 14. Deja tradiția Lo Jong era în decădere. După o perioadă de 300 de ani în care această tradiție fusese transmisă prin viu grai, s-au dezvoltat tradiții mult mai detaliate.

Acest maestru a aparținut tradiției Kagyu, care a precedat tradiția Gelugpa, pe care o studiem de obicei. După cum știm tradiția Gelugpa a început cu Je Tsongkpa care a trăit în secolul 14-15. Je Tsongkapa a fost unul dintre cei mai străluciți maeștri tibetani care a fondat linia Gelugpa. El a aparținut tradiției Kagyu, așa că putem spune că și noi suntem Kagyu pentru că mergem pe urmele acestui studiu.

Munchen Konchok Gyeltsen a adunat toate Lo Jong-urile care erau cunoscute la acea vreme într-o singură scriere, numită Lo Jong Gyatsa.

 Lo Jong Gyatsa

Gyatsa înseamnă ocean. Oceanul de Lo Jong-uri.
Lo Jong Gyatsa este tradus Compendiu de texte Lojong.

Și această scriere este păstrată în canonul tibetan și conține multe Lo Jong-uri. Aproximativ o treime dintre ele au fost traduse în engleză de Geshe Michael; o altă treime a fost tradusă de Lama Christie McNally; și mai există o treime pe care le veți traduce voi.

Aceste Lo Jong-uri sunt pline de greșeli de ortografie. Dacă o literă este schimbată, sensul cuvântului se schimbă complet. Aceste texte străvechi au fost gravate în lemn. Tibetanii care le gravau nu au știut întotdeauna să scrie, iar ortografia lor era dificilă.

 

Sfaturile lui Gyalwa Yang Gunpa

Gyalwa Yang Gunpa

Gyalwa Yang Gunpa (1213-1258) a avut o viață foarte scurtă, dar a realizat foarte multe lucruri. El a aparținut curentului Drukpa al tradiției Kagyu.

Drug pa ka gyu

Sakya Pandita (c. 1200), unul dintre cei mai mari Lama din Tibet, a fost profesorul lui Gyalwa Yangunpa.

Sakya Pandita

Sakya Pandita a aparținut tradiției Sakya pe care am menționat-o când am vorbit despre „Eliberarea de cele patru atașamente”.

Nepotul lui Sakya Pandita, Pakpa, a adus budismul în Mongolia și l-a învățat pe Kubla Khan și l-a întâlnit acolo pe Marco Polo.

Gu-Tsangpa a fost un alt mare profesor de Lojong care l-a învățat pe Gyalwa Yangunpa.

Gu Tsangpa

Numele Gyalwa este un titlu de onoare și înseamnă „învingătorul”. El este de multe ori folosit pentru a descrie pe cineva care a atins un nivel spiritual foarte înalt. Buddha este așa. Gyalwa înseamnă rege, învingător, cineva care și-a învis afecțiunile mentale, și și-a adus mintea la desăvârșire.

Textul se numește:

Gyalwa Yang Gunpay Dam Ngak

Dam Ngak înseamnă sfaturi personale. Adică „Sfaturi personale, scrise de Gyalwa Yang Gunpa”. Acestea sunt instrucțiuni personale transmise elevilor săi într-un cadru intim.

Când veți citi acest text, veți vedea că sunt de fapt mai multe texte în el. Ca și cum le-ar fi transmis elevilor lui în momente diferite. Suntem în secolul 13, când tradiția Lojong nu era atât de dezvoltată. Instrucțiunile sunt cifrate, foarte scurte.

De exemplu, după primele două versete de la începutul textului, scrie „El a mai spus”, asta însemnând că este vorba de o altă învățătură care a fost dată cu altă ocazie și poate chiar după câțiva ani mai târziu.

Primul Lo Jong al lui Gyalwa Yang Gunpa

 

Orice lucru cauzat nu rămâne neschimbat

Ce este un lucru cauzat? Să ne uităm la lumea fenomenelor din jurul nostru, care ne cuprinde pe noi, oamenii din viața noastră, lucrurile noastre, procesul vieții noastre, însuși conduita vieții noastre, mediul nostru, lumea conceptelor noastre.

Dacă vă amintiți în cursurile 4 și 13 am împărțit toate lucrurile din lumea noastră în lucruri schimbătoare și neschimbătoare.

Apoi ne-am uitat la ce este inclus în această mare categorie de lucruri schimbătoare și am văzut că aproape toate lucrurile sunt schimbătoare și foarte puține sunt neschimbătoare.

În budism se spune că orice lucru schimbător este cauzat. Cauza devine un rezultat, iar rezultatul va deveni o cauză pentru un alt lucru care se va schimba.

Budiști compară acest proces cu copacul care iese dintr-o sămânță, copacul la rândul lui dă alte semințe și într-o zi se va degrada și așa mai departe.

Aceasta este lumea fenomenelor care este cauzată. Orice lucru din viața noastră este cauzat. Noi înșine suntem cauzați.

Am venit, dacă vreți, de la întâlnirea spermatozoidului cu ovulul. (Asta depinde de școala de gândire la care ne referim. Nu ne place atât de mult această descriere. Ea este adevărată, dar nu este supremă și, prin urmare, nu poate elibera).

Deci, suntem cauzați. Mâncăm, creștem, ne dezvoltăm, ajungem la o oarecare maturitate și apoi începem să ne stingem. Vine bătrânețea și apoi moartea.

Este inevitabil.

Prin faptul că ne-am născut, indiferent cât sport am făcut și câte vitamine am luat, am venit dintr-o anume cauză, această energie se va consuma, și se va schimba cu altceva.

Întreaga lume a fenomenelor este în schimbare:

–   sentimentele noastre,
–   conștientizările noastre,
–   oamenii din viața noastră,
–   bunurile noastre,
–   sănătatea noastră,
–   cariera noastră.
–   Toate acestea au venit din cauze și de aceea trebuie să se schimbe.

La asta se referă maestrul când spune:

Orice lucru cauzat nu rămâne neschimbat

Este adevărat și invers: nu există nimic care se schimbă și să nu fie cauzat.

 

Conștientizarea impermanenței

Mulți care aud această descriere, spun: „Bine, bine, de ce este asta atât de important?”. De ce? Pentru că noi nu trăim așa, nu trăim din această conștientizare. Când ni se întâmplă ceva neașteptat în viața noastră, de exemplu avem pană de cauciuc tocmai când avem o întâlnire importantă cu 100 de persoane. Ne grăbim la întâlnire, și acum devenim stresați și supărați.

Roata este cauzată, aerul din anvelopă este cauzat, mașina este cauzată. Vine ziua când acest lucru trebuie să se schimbe.

Și când vine schimbarea, suntem surprinși, zguduiți, pentru că așteptăm ca lucrurile să continue așa cum sunt.

Vine boala peste noi, și ne dă peste cap. Suntem atât de zguduiți.

Relația de cuplu s-a terminat. Suntem supărați și ne întrebăm: “Cum de mi-ai făcut plăcere înainte și acum nu-mi mai faci plăcere și mă enervezi?”

Presupunem că lucrurile trebuie să rămână așa cum sunt. Trăim într-o lume a fenomenelor care se schimbă de la un moment la altul și ne așteptăm ca lucrurile să continue așa cum sunt.

Un meditator serios care stă în meditație profundă, ajunge la experiența directă a schimbărilor de la un moment la altul al lucrurilor.

Dacă iau acest pix și mă uit la ce se va întâmpla cu el peste 5 minute, probabil că nu i se va întâmpla nimic. Peste 5 minute îl voi vedea exact la fel. Dar el nu rămâne la fel. La nivel atomic totul se schimbă, totul se mișcă, electronii se mișcă, nucleu atomilor vibrează și așa mai departe.

Dacă privim lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, va veni ziua și pixul se va termina. El nu va fi aici pentru totdeauna, altfel – am fi avut aici toate pixurile din toate generațiile. Dar ele nu sunt aici. Acest lucru se va sfârși într-o zi într-un fel sau altul. Deci, peste 5 minute pixul va fi mai aproape de sfârșitul lui.

Deci, există un nivel de schimbare pe care nu-l pot sezisa cu ochiul meu obișnuit. De aceea, îl văd ca pe ceva constant, neschimbător.

Maestrul ne spune: „Înțelege asta, că tot ceea ce este cauzat se schimbă. Trebuie să se schimbe!”.

 

A renunța la atașamentul față de samsara

Gyalwa Yang spune:

Nu te atașa de nimic, taie legăturile;

La ce se referă?

El nu spune: „Mergi prin lumea iluzorie de parcă lucrurile nu ar exista și chiar dacă lucrurile se schimbă tot timpul, nu-mi pasă de nimic, nu mă atașez de nimic, sunt indiferent”. Nu, el nu vrea să spună asta. De multe ori aceste lucruri sunt citite și înțelese greșit. El nu spune să devenim apatici.

El continuă și spune:

Nu există fericire în acest cerc vicios;
Satură-te de asta, găsește renunțarea.

Ce este acest cerc vicios? Samsara. Este cercul nașterii și a morți. Ne renaștem, creștem, ne maturizăm, îmbătrânim, ne îmbolnăvim și murim din nou.

Acest cerc vicios este numit și roata suferinței pentru că este o formă de existență care suferă în general. Pe ici-colo, mai există momente de liniște, de relativă relaxare, care sunt scurte.

Suntem între un dezastru și altul.

Oare maestrul ne spune: „Fii indiferent la tot ce se întâmplă în viața ta! Părăsește această viață! Du-te într-o peșteră și lasă toate astea!”. Nu, nu asta vrea să spună, deși la un moment dat vom merge și în peșteră, dar nu aceasta este intenția.

„Nu te atașa de nimic” se referă la faptul de a „nu te aștepta ca lucrurile să-ți aducă fericire”. Partenerul nu ne poate aduce fericirea. Ar fi grozav dacă ne-ar aduce fericirea, dar nu poate face de la sine. El nu poate să ne facă nici nefericiți. Pentru că fericirea sau nefericirea nu vine de la el.

Dacă o relație începe, ea începe cu o anumită karmă. Există o anumită karmă care aduce cei doi parteneri să fie împreună, să fie interesați unul de celălalt și să se iubească. Această karmă, dacă nu facem nimic, dacă nu înțelegem cum funcționează, va fi consumată. Ea se va degrada.

Fie relația se va rupe, fie unul va muri înaintea celuilalt. Relația nu poate continua veșnic, decât dacă facem ceva foarte drastic și dramatic care are rădăcini în înțelepciunea foarte profundă.

În situația obișnuită, n-avem de ce să ne atașăm de un partener ca sursă a fericirii noastre, pentru că el nu este. Nu are această capacitate în sine.

De aceea maestrul spune:

… taie legăturile …

El nu se referă la a tăia legăturile cu oamenii și lucrurile din viața noastră. Nu ne ridicăm și ieșim din casă pentru că am auzit aceste lucruri, nu. Ci de a tăia legăturile de la credința falsă că aceste lucruri ar trebui să ne aducă fericirea.

De a tăia legătura de la credința că înghețata ne va face fericiți. Cum ne vom simți după jumătate de oră după ce am mâncat o porție mare de înghețată? Dacă înghețata ne-ar putea face fericiți, atunci de fiecare dată când am mânca înghețată am fi fericiți. Dar nu este așa, pentru că nu este în puterea ei.

„Taie legăturile” înseamnă taie legăturile de la înțelegerea greșită de cum funcționează lucrurile. Dacă le tăiem și urmăm calea înțelepciunii, avem șansa să producem cu adevărat cauzele fericirii.

Scopul nostru nu este să ne dezvoltăm diferența față de viață, ci de a ajunge la iluminare.      A ajunge la iluminare înseamnă a ajunge la adevărata fericire. Nu la orice fericire, ci la fericirea sublimă a lui Buddha. Fericirea care nu are niciun cusur, nici un defect, este desăvârșită.

Desigur, acesta este marele ideal. Nu vom ajunge în acest loc incredibil suferind tot timpul pe cale.

Calea nu ne învață să suferim tot timpul. Calea ne învață să ne intensificăm treptat fericirea până când ajungem la fericirea sublimă. Iar în final să ajungem la ea chiar în această viață.

De aceea maestrul spune, să tăiem legăturile de la credința falsă că lucrurile materiale, samsarice ne aduc fericirea. Gândul că următoarea mașină ne va face fericiți sau o casă mai mare ne va face fericiți sau noul partener ne va face fericiți. Ne-am găsit un partener, iar după un timp relația începe să se degradeze, să nu mai funcționeze.

 

Renunțarea

Maestrul apoi spune:

Satură-te de asta

Adică, „satură-te de a mai căuta fericirea în deșertăciunile lumii, de a mai căuta fericirea în lucruri care ele în sine nu-ți pot aduce fericire”.

Nu numai că ele nu ne pot aduce fericire, dar și ne derută. Ele ne atrag, sclipesc, ne fac cu ochiul: „Vino, cumpără-mă, și îți va fi bine. Petrece-ți viața muncind din greu, fă o carieră grea, și apoi vor scrie frumos despre tine în anunțurile mortuare din ziar”. Deșertăciunile vieții ne ademenesc și ne fură viața.

El spune:

Satură-te de asta, găsește renunțarea.

Cu alte cuvinte: înțelege că fericirea nu poate veni de la locul în care cauți.

Înțelege că aceste lucruri nu numai că nu-ți aduc fericire și îți scurtează viața, ci au și un efect de dependență.

De exemplu: Am cumpărat o mașină nouă (în anul 2022). După un an nu mai este bună, îmi trebuie una din 2023. Creează dependență. Alergăm constant după aceste lucruri care nu au puterea să ne aducă fericirea. De aceea, maestrul spune: „Satură-te de această eroare, găsește renunțarea. Îndreaptă-te spre lumea spirituală!”.

 

Minciuna

Apoi el spune:

Lumea este goală și lipsită de sens;
Nu te încrede în minciună.

Despre ce minciună este vorba? Minciuna este această lume a fenomenelor care vin și ne fac cu ochiul, care ne atrag, care ne derută, deoarece nu le înțelegem și ne fură viața.

Partenerul de viață este afectuos, dar el este gol de a fi un partener afectuos în sine. Și dacă el este un partener indiferent/neplăcut, el este gol, de asemenea, de a fi neplăcut în sine. De unde știm asta? Pentru că uneori el este afectuos/plăcut, și alteori nu. Sau cândva a fost plăcut și acum nu mai este plăcut. Sau invers poate.

Dacă partenerul ar fi fost afectuos sau indiferent în sine, atunci el ar fi fost  mereu așa. Același partener pe care l-am avut în luna de miere ar fi rămas  mereu așa. El m-ar fi făcut mereu fericită. Dar nu se întâmplă asta. Pentru că el este gol de a fi într-un fel sau altul în sine. El este gol de orice natură proprie de sine.

Șeful este supărat pe bietul funcționar care își dă toată silința. Funcționarul se supără și spune că șeful este un om rău. Dar soția șefului își iubește soțul, îl vede ca fiind un soț plăcut. Dar șeful nu este nici rău și nici plăcut în sine.

Atunci de ce bietul funcționar îl percepe pe șef ca fiind rău, iar soția ca pe un om plăcut?

Dacă doi oameni diferiți au experiențe complet diferite ale aceleiași persoane, asta înseamnă că acele calități nu vin de la ea; ci vin de la ei.

Despre asta vorbește maestrul aici. Realitatea mea vine în întregime de la mine. Apar obiecte, proiectate de mine, pe care apoi le colorez ca fiind bune sau rele, sau plăcute sau neplăcute, dorite sau nedorite, sau orice altă calitate. Toate calitățile pe care le atribuim lor vin de la mine.

De aceea, este important să înțeleg cum vin de la mine, pentru că atunci le voi putea colora așa cum vreau. Deci, acesta este primul lucru care trebuie înțeles aici.

Lumea este goală și lipsită de sens;
Nu te încrede în minciună.

Lumea îmi prezintă un șef rău. El spune „Nu te încrede în minciună”. Șeful nu este rău în sine.

„Nu crede că fenomenele sunt așa cum apar în fața ochilor tăi.” Acest lucru este fals.

Trăim tot timpul într-o lume care ne minte, care ne înșală.

Cine este acea persoană rea care a decis să ne mintă? Nu există niciunul.

Aceasta este realitatea noastră relativă/convențională. Ea este numită falsă/înșelătoare, nu pentru că cineva conspiră să ne mintă, ci pentru că ea nu este ceea ce pare să fie.

Dacă eu sunt acel bietul funcționar, cred că șeful este rău, sau că nu înțelege, sau că nu-i pasă, sau îi atribui calități pe care nu le are în sine și nu le-a avut niciodată și apoi reacționez față de el. Aceasta este minciuna.

Lumea mă înșală tot timpul prin fenomene, iar eu reacționez la această minciună și produc din nou samsara, îmi produc din nou suferință.

Maestrul spune:

Mintea ta este Buddha;

Mintea mea atribuie calități negative acestui șef,

–   Șeful vine din faptul că văd că există un șef rău.
–   Nu numai că îl văd rău, însuși faptul că văd un șef în viața mea, cineva care îmi gestionează viața și acum nu mai am independență, și asta vine de la mine.
–   Chiar și cel care se numește om, vine tot de la mine.

Fiecare aspect care apare înaintea mea vine de la mine. Vine din mintea mea, vine din amprentele pe care le-am lăsat în mintea mea în urma acțiunilor, a vorbelor și a gândurilor mele din trecut. Amprentele lăsate, intră în subconștient, și rămân aici până când le vine timpul să se manifeste în viața mea. Iar când le vine timpul, ele se manifestă la bine și la rău, plăcut, neplăcut, neutru, totul.

Mintea mea generează în mod constant realitatea din jurul meu în flux continuu, într-un ritm de 64 pe secundă. Mintea mea produce realitatea tot timpul. Și aceasta este minciuna. Pentru că ceea ce cred că vine spre mine din exterior, șeful care țipă, de fapt vine din mine. Îl proiectez pe o colecție de forme și culori care nu are nicio calitate proprie de sine, decât ceea ce eu îi atribui. Calitatea pe care i-o atribui vine numai de la mine.

 

Adevărata natură a minții noastre

Deci, pe de o parte, eu sunt cel care creează această realitate la bine și la rău. Pe de altă parte, și mintea mea care produce realitatea este și ea goală, pentru

Maestrul spune:

Mintea ta este Buddha;
Du-te și cunoaște-ți prietenul.

Toate aceste Lo Jong-uri sunt scrise într-un limbaj criptic. Dacă nu primim învățătura lor adecvată, cea ce vedem scris ne poate deruta. Dacă citim „Ești deja un Buddha” putem interpreta asta: „Oprește-te, lasă toate lucrurile, stai jos și fii Buddha”. „Acum sunt în fericirea supremă”.

Nu asta scrie aici. „Mintea ta este Buddha” se referă la vacuitatea minții mele. Această minte în sine este goală.

Mintea mea, de asemenea, este și un lucru schimbător. Într-o zi mă simt bine, într-o zi nu mă simt bine, într-o zi sunt fericit, într-o zi sunt trist, într-o zi înțeleg, într-o zi nu înțeleg, într-o zi sunt somnoros, într-o zi sunt agitat. Mintea mea se schimbă, nu-i așa?

El spune:

Orice lucru cauzat nu rămâne neschimbat.

În această categorie intră și mintea mea. Ea este, de asemenea, un lucru care se schimbă.

Cum este mintea mea în sine? Bună, rea, deșteaptă, proastă? Ea este goală. Ea nu are nicio proprietate de sine. Adică, modul în care mă percep este și el rezultatul semințelor karmice care sunt în mine.

Mintea însăși este goală.

 

Înțelegerea vacuității ne permite să creăm paradisul

„Mintea ta este Buddha” în sensul că mintea este goală de orice calitate proprie de sine.

Prin urmare, dacă înțeleg mecanismul amprentelor mentale și modul în care acesta produce și proiectează permanent realitatea mea, inclusiv percepția mea despre mine însămi, dacă înțeleg toate acestea, ele mă pot duce la iluminare. Pot crea o nouă minciună. O minciună care este paradisul. Dar el va fi sublim. Și asta este tot, nu avem nevoie de mai mult. Asta este tot ce face Buddha.

Buddha a înțeles bine acest lucru, acționează din această înțelegere și își produce clipă de clipă paradisul.

Maestrul continuă:

Du-te și cunoaște-ți prietenul.

Ce înseamnă să ne cunoaștem prietenul? Asta înseamnă să ne cunoaștem mintea.

El spune „du-te, și explorează-ți mintea”. Observă acest mecanism de cum sunt create amprentele și cum sunt proiectate și cum ne produc realitatea. Du-te și cunoaște-ți prietenul înseamnă să facem această investigație. Cum facem asta?

–   Ne folosim de carnețel, și în acest fel, ne urmărim comportamentul, vedem cum sunt lăsate amprentele și ce apare în realitatea noastră.
–   Și o facem, de asemenea, la un nivel mai profund, adică în meditație profundă, unde urmărim funcționarea minții și întâlnim vacuitatea ei.

Și despre asta vorbește maestrul aici. El spune: „Du-te să-ți întâlnești direct vacuitatea minții tale și apoi vei deveni un Buddha. Numai atunci vei fi cel care va crea lumea așa cum o vrei, în loc să fii constrâns mereu de această roată a karmei, a amprentelor care proiectează o lume suferindă, față de care tu reacționezi, lăsând noi amprente și așa mai departe.

Deci acesta este primul Lo Jong al lui Gyalwa Yang Gunpa.

Cu toții avem durere în viața noastră, fie că este în prezent acută sau latentă. Cu toții avem semințele durerii, dovadă că îmbătrânim și într-o zi vom fi ca părinții noștri. Și asta nu este o bucurie. Cei care se îngrijesc de bătrâni, știu asta. Și nici când sunt bolnavi, nu este o mare bucurie. Cu toții avem aceste semințe; Cu toții avem aceste semințe ale durerii.

Maestrul ne spune cu alte cuvinte că, dacă avem aceste semințe ale suferinței în noi, trebuie să înțelegem cum le-am semănat.

Dacă vrem cu adevărat să ajungem la această plăcerea sublimă a iluminării, trebuie să fim discipoli fideli ai acestei teorii a amprentelor mentale ― cum sunt plantate, care este legea care le guvernează și cum putem începe să ne recâștigăm controlul asupra acestui mecanism.

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  6

 

Roata karmei

Maestrul îl cheamă pe Yamari să-l ajute să scape de inamicul său teribil, iar Yamari aruncă roata în dușman. Și acum roata devine roata karmei. Ceea ce a fost roata cuțitelor devine acum roata karmei.

Le kyi Korlo

De ce Karma? Karma este procesul cauzei și a efectului. Cauza duce la efect, efectul devine cauză, care duce la alt efect. Este tot acest proces descris în corelații, pe partea lui impură. Parte cufundată în ignoranță, care aruncă constant bumerangurile și vine ca urmare a atașamentul de sine și a prețuirii de sine.

dakdzin                                                                        rang chen dzin

 

Tong Len – un antidot puternic contra prețuirii de sine

Care sunt metodele de a scăpa de acești dușmani teribili care locuiesc atât de adânc în noi?

Cea mai bună metodă de a scăpa de prețuirea de sine, este meditația Tong len. Meditațiile pe care le-am făcut aici sunt practic, un fel de variație a Tong Len-ului, în care ne deschidem inima, luăm de la alții suferința și să le trimitem lumină, iubire și numai bine. Este una dintre cele mai puternice modalități de a ne bloca proiecțiile noastre teribile.

Dacă totul este gol de orice natură, la fel este și mintea noastră este goală de orice natură. Ea, în sine, nu este  plină de ignoranță. Este adevărat că ne-a însoțit în nenumărate vieți, conform budismului, dar asta nu dovedește existența de sine, înseamnă doar că a trecut multă vreme. Multă vreme nu înseamnă că e așa.

– Multă vreme s-a crezut că pământul este plat.
– Dacă i-am fi spus unui om acum două sute de ani, că va zbura într-un avion pe cer, ar fi spus că suntem nebuni.
– Dacă ne-ar fi spus cineva acum câțiva ani că putem suna pe oricine din lume în câteva secunde gratuit, am fi crezut că nu este normal.

Deci, faptul că multă vreme nu s-a putut ceva, asta nu înseamnă că nu este posibil.

Mintea este goală. În momentul de față o proiectăm ca fiind plin de ignoranță și de concepții greșite. Dar dacă înțelegem vacuitatea ei și a fenomenelor, și vom activa antidot, proiecțiile noastre se vor schimba.

Meditația Tong Len acționează împotriva egoismului nostru. Datorită egoismului și a grijii noastre de sine, nu ne prea pasă de ceilalți. Această meditație ne duce în cealaltă parte. Ea spune: ia-le durerea și dă-le tot ce este mai bun. Acest fapt produce exact semințele care vor contracara proiecția de a ne vedea cu o minte plină de ignoranță.

 

Colecția de merite și înțelepciune

Dacă facem toate lucrurile pe care le-am descris când am vorbit despre metodă și înțelepciune, atunci vom începe să acumulăm așa-numitele două colecții. În rugăciunea dedicație spunem:

Fie ca toate ființele
Să-și desăvârșească
Colecția de merite și înțelepciune.

Și astfel, să dobândească,
Cele două corpuri sublime
Ce numai din cele două se înfăptuiesc.

Aceste colecții ne ajută să devenim o ființă iluminată care are abilitatea uimitoare de a ajuta toate celelalte ființe să scape de suferință.

Aceste colecții sunt acumulate ca rezultat al actelor noastre de bunătate, cum ar fi meditația Tong Len, cum ar fi binefacerile pe care le facem în lume.

• • Colecția de merite este cea care ne aduce corpul fizic a lui Buddha, un corp de înger minunat. El nu trebuie să fie furios. El poate fi un înger de o rară frumusețe, așa cum apare Avalokiteshvara sau Tara. Și puteți fi chiar voi îngeri plini de strălucire dincolo de orice imaginație.
  • Colecția de înțelepciune, care ne aduce mintea uimitoare a lui Buddha care este omniscient și a cărui iubire și compasiune au ajuns la desăvârșire. Această minte este creată din înțelepciune, mai ales din meditația, studiul și înțelegerea vacuității.

De aceea, atunci când începem să lucrăm cu aceste lucruri, mintea noastră înregistrează continuu, iar aceste înregistrări acumulează pentru noi aceste colecții.

În acest stadiu al iluminării, nu se mai numește Karmă, deși i se aplică aceeași lege ca și a Karmei. Legea de plantare, de acumulare, de intensificare a amprentelor se aplică și aici, dar ceea ce produce ființa iluminată, în literatură nu se mai numește Karma.

 

Corpul nostru interior

Cu cât înțelegem mai mult aceste lucruri, corpul nostru interior, energetic începe să se deschidă.

Cu toții avem în corp un sistem ramificat de canale energetice și este strâns legat de gândurile noastre.

Când practicăm yoga de exemplu, dacă o facem sub îndrumarea unui instructor care înțelege puțin corpul interior, lucrăm de fapt direct asupra acestui corp energetic.

Și pentru că el este legat de gânduri, atunci când practicăm meditația Tong Len sau meditația asupra vacuității, acestea lucrează asupra corpului interior, din partea cealaltă. De fiecare dată când ne deschidem puțin mai mult inima, ca în meditațiile pe care le-am făcut, de fiecare dată când înțelegem un pic mai mult vacuitatea, cu fiecare conștientizare mică, acest corp energetic se deschide, și începe să se schimbe.

Canalele energetice ale corpului în starea lui obișnuită, sunt răsucite, strâmbe, pline de noduri. Și acesta este motivul pentru care proiectăm o lume în care există suferință și boli. Cu cât acționăm mai mult, asupra corpului fizic, dar mai ales asupra minții noastre cu astfel de meditații, îl influențăm din ce în ce mai mult și el se va deschide. Iar când este era complet deschis, va produce corpul fizic și mental al lui Buddha. Corpul și mintea lui Buddha.

 

Fața hidoasă a dușmanului

Și partea a cincea a textului, maestrul ne descrie cum se comportă o persoană care este posedată de Dak Dzin și Rang Chen dzin. Uitați-vă și vedeți dacă vă recunoașteți în aceste versete.

Lama Dvora Hla spune că dânsa a adăugat titlurile la fiecare capitol.

Deci acesta este un rechizitoriu, actul de acuzare. Asta îmi face acest dușman, pe care l-am prins, și acum caut să-i zdrobesc capul. Așa mă face să arăt:

Se grăbește să râvnească
Dar nu este dispus să facă efort,
El face de toate
Și nu termină nimic.

Se grăbește să-și facă noi prieteni
Dar rareori îi bagă în seamă
Pe cei pe care îi are.
Aspirațiile lui sunt limitate la mâncare,
Și într-o clipă este gata
Să fure, să poftească și să fie supărat.

Aceasta este fața noastră impură când suntem în Dak Dzin și Rang Chen dzin

Maestrul se umple de dezgust față de această creatură, care ne face să arătăm așa.

Nu vom trece peste toate aceste versete, dar puteți să le citiți după aceea.

Și apoi, spune:

Și astfel toată vina ce-ar putea exista vreodată
Îi aparține lui și numai lui.

El ne-a spus asta și mai înainte de a intra în toate aceste versete.

 

Colecția de conștientizări ce duc la compasiune

După care spune:

Fie să iau acum asupra mea
Toată karma rea comisă de alții
Cu gândurile, cuvintele sau faptele lor,
În trecut, prezent și viitor.
Ajută-mă să fiu păunul
Cu acele modele rafinate
Și culori minunate, împletite în pene
Care provin din otravă;
Lasă-mă să-mi transform afecțiunile mentale
În oportunități de a ajunge la iluminare.

Acesta este meditația Tong Len.

Putem vedea că maestrul trece prin multe stări sufletești diferite în acest lung Lo Jong, din momentul în care începe și trece la corelații. Și spune tot timpul: „Oh, iar a venit roata peste mine și m-a lovit”, și se simte atât de neajutorat față de această roată.

 

Strigăt de ajutor

Și la un moment dat spune: „mi-e de ajuns, vreau să opresc roata, voi striga după ajutor”. Spune descântece:

Hung, Hung!
Înger măreț, arată-ți puterea mistică.
Dza dza!
Supune dușmanul care mă împiedică
Să-mi respect jurămintele.
Phet phet!
Te implor să mă eliberezi de toate lanțurile.
Rupe și distruge!
Taie atașamentele ce mă înlănțuie în suferință.

 

Rugăciunea Bodhisattva

Apoi maestrul ajunge să fie plin de compasiune pentru sine și pentru ceilalți, care sunt sub influența acestui dușman teribil.

El spune, ok, acum trebuie să îndrept lucrurile. Cum voi putea opri această roată a Karmei? Și ne vorbește despre Tong Len.

În al treilea verset al capitolului, Rugăciunea Bodhisattva, el spune:

Până când vom reuși
Să ajungem la iluminarea noastră
În paradisul cel mai înalt,
Eu, tatăl și mama mea¹²,
Atâta timp cât vom continua
Să rătăcim conduși de forța karmei
Prin cele șase lumi ale Samsarei,
Fie să ne iubim și să ne prețuim unii pe alții,
Ca și cum am fi unul singur.

El se roagă în Tong Len, dăruiește, și își deschide inima.

Cine este „tatăl și mama mea” în acest verset? Tatăl și mama mea sunt toate ființele. Pentru că dacă este adevărat că ne-am întrupat de nenumărate ori în Samsara, atunci fiecare ființă a fost deja tatăl nostru și mama noastră. De aceea când maestrul spune în acest context „tatăl meu și mama mea” se referă nu numai la această viață, ci la toate viețile pe care le-am avut, și asta înseamnă toate ființele.

Așa că el spune:,, Până când eu și toate ființele vom ajunge la iluminare în paradisul cel mai înalt, vom continua să rătăcim prin cele șase lumi ale Samsarei, prin cele șase spițe ale roții vieții, conduse de puterea Karmei.

Karma aruncă cu putere bumeranguri asupra noastră. Maestrul spune, atât timp cât ne aflăm în aceste lumi „Fie să ne iubim și să ne prețuim unii pe alții, ca și cum am fi unul singur”, adică să activăm antidot la Samsara. Iubirea și respectul față de ceilalți este exact antidotul la prețuirea de sine, a egoismului care ne ține în Samsara.

El continuă în spiritul de rugăciune, de compasiune, de iubire să spună:

Și în tot acest timp, fie să am puterea
De a locui singur
În cele trei tărâmuri suferinde
Și să pot fi de folos chiar și unei singure ființe.
Fie să am puterea
De a nu renunța niciodată
La comportamentul unui Bodhisattva,
Fie să atrag spre mine suferința
Celor care locuiesc
În cele trei tărâmuri suferinde.

Aici este din nou Tong Len: „Mi-aș dori să iau asupra mea toată suferința lor, să pot merge în locurile unde locuiesc și să le ajut”

Chiar dacă voi putea ajuta și o singură persoană, este de ajuns ca eu să continui lupta împotriva afecțiunilor mele mentale, pentru a deveni un Bodhisattva care își desăvârșește perfecțiunile și ia asupra lui suferința celorlalți, ca păunii care se hrănesc cu otrava pădurii Samsarice.

 

Ploaia de flori în infern

iar el spune

Și în clipa în care am ajuns în infern,
Fie ca gardienii să mă poată vedea
Ca pe sfântul lor Lama;
Fie ca ploaia de proiectile care cade peste mine
Într-o ploaie de flori să se transforme;
Fie să rămân de neatins,
Iar pacea și fericirea
Să se răspândească în inima mea.

Acesta este imaginea lui Buddha care stă sub arborele Bodhi în meditația iluminării, iar demonii vin și îl amenință. Deoarece Buddha era pe cale să cucerească moartea, demonii încearcă pe toate căile să-l oprească, trăgând cu toate armele în el sau ispitindu-l. Dar Buddha stătea neclintit, iar săgețile se transformau în flori. Datorită meritului meditației și a puterii înțelepciunii sale, demonii nu-l mai puteau atinge.

 

Paradoxul Bodhisattva

Acest verset ne amintește de povestea Lamei Geshe Chekawa care a trăit două sute de ani după Dharma Rakshita.

El fusese un mare maestru în Lo Jong, și își învăța discipolii modul de a practica Tong Len, compasiunea, și transformarea. Se spune că stătea întins pe patul de moarte și se ruga: „De-aș putea coborî în infern să pot ajuta toate făpturile de acolo, și ele să vadă în mine un învățător ca să le pot ajuta. Pentru că până nu mă văd ca pe un profesor nu le pot ajuta!”.

Când o astfel de persoană își dezvoltă o așa mare dorință de a ajuta ființele din infern, cum va ajunge în infern? Nu va putea.

 

Unde este infernul?

Și aici este important să ne amintim ce este acest infern, unde se află el?

Așa cum paradisul nu se află în cer, nici infernul nu se află sub pământ.

Infernul este la fel ca și această cameră în care ne găsim. Așa cum această cameră este proiecția noastră, cel care a făcut fapte groaznice, atunci când mintea se va separa de trupul, va proiecta infernul. Și acolo unde va fi el, va fi infernul. Infernul există pentru cine îl proiectează, așa cum nu există nicio lume aici pentru mine în afară de aceea pe care eu o proiectez. Și fiecare dintre voi nu are altă lume decât cea pe care o proiectați.

Și apropo de asta, cu toți avem semințe de răutate, dar sunt latente în acest moment.

De aceea Bodhisattva care vrea să ajute făpturile din infern, tocmai pentru faptul că își dorește asta, nu poate ajunge în infern, pentru că nu-l poate proiecta. Pentru că nu are semințe care să-l arunce în infern.

Deci este un fel de paradox:  Cu cât îmi doresc mai mult să merg și să-i ajut pe cei suferinzi, în depresie, cu atât va fi mai puțină suferință în jurul meu, cu atât voi avea mai puține semințe de a vedea             suferință în lume.

 

Iubirea elimină orice agresiune și răutate

În acest verset maestrul ne spune că această dorința adâncă de a ajuta ființele, va transforma ploaia de proiectile a paznicilor din infern, în flori. Va fi imposibil ca cineva să mă mai rănească? În ce caz pot fi rănit? Numai dacă, încă mai am semințe de  agresiune. Iar dacă nu le mai am, va fi imposibil ca cineva să mă mai lovească.

Vătămarea nu există în sine; Totul este o proiecție din semințele pe care le am. Dacă semințele mele sunt diferite, în lumea mea nu mai poate exista agresiune, și deci nu pot fi rănit. Niciun dușman nu va mai veni la mine, pentru că am distrus semințele.

Acesta este scopul retreat-urilor. Practicanții prin practica lor își elimină aceste semințe, și în lumea lor va fi pace. În preajma lor nu pot apărea agresori, pentru că numai au semințe.

Și asta este ceea ce ne spune maestrul.

 

Medicamentul suprem care elimină orice suferință

După ce maestrul ne-a vorbit despre

– păunii Bodhisattva,
– corelații
– îngerul mânios,
– rechizitoriu,
– ne-a descris existența Samsarică, și
– rugăciunea de a elimina această existență suferindă,

acum trece la un alt capitol pe care l-am numit Remediul suprem. Și aici vorbește despre vacuitate.

 

Cele două tipuri de Bodhicitta

Când am vorbit despre primul lui capitol, ne-am referit la Bodhicitta aparentă și supremă, și de a le practica pe amândouă.

• • Bodhicitta este aparentă, pentru că în iubirea față de ceilalți exist „eu” și „celălalt”, există iubire și există acțiuni. De aceea, ea se află în falsa realitate. Pentru cel care și-a dezvoltat-o este extrem de prețioasă, și îl poate proiecta în paradis. În Bodhicitta aparentă/falsă sunt cei care suferă, cei amărâți și cei săraci, și eu care îi ajut, transformându-mi în acest fel karma mea pentru a-i vedea în paradis.
  • Bodhicitta supremă/ultimă, nu vin să-i ajut, ci îi elimin. Elimin sărăcia, depresia și suferința în lumea mea. Aceasta este Bodhicitta supremă. Încetez de a mai proiecta astfel de situații. Și acest lucru este posibil doar prin înțelegerea vacuității.

 

Bățul de bambus, mirajul, reflexia din oglindă: o meditație asupra naturii realității

În acest capitol, maestrul trece la meditația asupra vacuității. Iar primul verset din acest capitol spune:

Gândește-te acum că toate lucrurile din jurul tău
Sunt în dependență de alte lucruri!
Înțelegerea existenței dependente înseamnă
A înțelege că toate lucrurile
Nu au nicio existență proprie de sine!
Lucruri care par să vină și să plece –
Sunt o falsă apariție, o iluzie;
Ele sunt ca cercul de foc
Când se învârte o torță aprinsă;
Ele sunt ca reflexia din oglindă.

Acestea sunt metafore care apar frecvent în literatura budistă.

– torța aprinsă. Dacă cineva o învârte repede întuneric, se vede un cerc de lumină. Maestrul ne spune, că așa sunt și fenomenele din jurul nostru. Facem o poveste din lucrurile care ni se întâmplă, dar de fapt este doar o colecție de flash-uri ale amprentelor noastre karmice, șaizeci și cinci dintr-o pocnitură de degete, pe care le alipim și creăm o poveste. O poveste frumoasă sau de suferință conform karmei pe care o avem. Practic, este o colecție de imagini care licăresc.

Maestrul ne spune, așa este toată viața noastră, este:

– o „falsă apariție”,
–  o „iluzie”,
–  ca „reflexia dintr-o oglindă”,

El spune: „Viața este ca o tulpină de bambus goală, lipsită de orice esență interioară”.

Un panou gol pe care ne desenăm viețile.

Viața este un panou gol pe care îmi desenez viața, folosindu-mă de semințele care germinează. Un flux neîncetat și continuu de semințe care rodesc și se degradează, iar eu plantez și ele rodesc.

Și asta e viața mea și nimic mai mult.

Cum este Buddha? Este la fel, și el are acest flux de semințe și rodiri. El a învățat mecanismul și, de asemenea, proiectează fluxul de semințe pe panoul gol, numai că acest flux îl proiectează în paradis și în plăcerea sublimă și veșnică. El este permanent în contact cu vacuitatea.

 

Povestea se poate schimba de la un cap la altul

În următorul verset spune ceva foarte interesant:

Acest călău, dușmanul meu suprem,
Este exact la fel.
El pare să fie cu adevărat acolo,
Dar nimeni nu este acolo.
El pare a fi atât de real,
Dar nu este nimic real în el.
Totul pare că se întâmplă aici,
Dar depășește cu mult poveștile mele.

 La fel este și roata karmei –
Nici ea nu are natură de sine;
Ea este ca și luna ce se reflectă
În ceașca ta de ceai –
Lucrurile pe care le faci și consecințele lor,
Plutesc prin mulțimea lucrurilor
Din lumea din jurul tău.
Te rog!
Fă ce trebuie făcut,
Și renunță la ce nu trebuie făcut,
Chiar dacă ele sunt doar un vis.

Toate poveștile pe care mi le spun, despre cine sunt eu, ce sunt, inclusiv acel călăul, inclusiv atașamentul de sine, sunt și ele goale. Ele apar atunci când se reunesc condițiile, o ceașcă plină de ceai și lumina Lunii, împreună creează reflexia Lunii din ceașcă. Acest lucru este aplicabil tuturor celorlalte fenomene din viața noastră, care și ele apar atunci când proiecțiile noastre s-au adunat împreună cu datele brute pe care sunt proiectate.

Dacă știu din ce semințe a venit călăul, pot să-l contracarez. Este ceea ce ne spune maestrul, și asta este speranța noastră. Tot ceea ce ne apare acum, este pentru faptul că nu am înțeles cum le-am creat și cum le proiectăm. Dacă începem să înțelegem, vom putea proiecta o altă realitate.

El spune:

Lucrurile din jurul tău sunt ca ceața dimineții;
Ce se estompează când te apropii.

Lama Dvora Hla spunea că dacă stai lângă ocean la anumite ore, se formează o ceață care te înconjoară, dar nu o poți atinge la fel ca și lumina curcubeului.

 

Un vis care este real!

Lucrurile ni se par reale, dar când suntem suficient de liniștiți și ne-am dezvoltat înțelepciunea, vedem că ele sunt ca ceața, sunt goale, nu le putem găsi.

Livia care era jignită de țipetele șefului, dacă ar fi înțeles vacuitatea, ar fi înțeles că nu există un șef în sine care a țipat la ea, și că nu există Livia în sine care să fi fost jignită.

Asta nu înseamnă că nu există, și că pe Livia nu o doare să audă aceste lucruri. Dar aceste lucruri nu sunt jignitoare în sine.

Deci acest capitol trebuie citit cu atenție, deoarece nu este scris explicit în aceste versete. În ele se spune „Totul este o iluzie”, „Totul este ca un vis”, „Totul este ca o ceață” asta nu înseamnă că lucrurile nu sunt acolo, dar dacă intru în meditația asupra vacuității și încep să le analizez și să le caut, nu le voi putea găsi. Asta scrie aici.

El spune, de exemplu:

Un maestru virtuos îți poate încânta urechea
Executând o melodie plăcută,
Dar dacă o examinezi cu adevărat
Este de fapt o grămadă de sunete diferite
Fără o identitate specială, care vine de la sine.
Și în ciuda acestui fapt, cântecul îți provoacă bucurie
Și îți îndepărtează o oarecare tristețe,
Fără ca să diseci compoziția
În părțile ei componente.

Ce alcătuiește o melodie? Este formată dintr-o grămadă de sunete, de note muzicale. Dacă luăm separat o notă muzicală: Do sau Re sau Mi, ce face nota? Nu face nimic. Este o simplă notă. Și în ciuda acestui fapt, întreaga colecție de sunete, dacă nu o analizăm, atunci avem o melodie care poate „înlătura o oarecare tristețe”. Deci ea funcționează ca melodie, chiar dacă nu o analizez, și constat că este formată din sunete. Dacă le analizez, ele sunt vibrații, unde, amplitudini și frecvențe.

Ce-l mângâie pe cel trist? Melodia poate mângâia persoana tristă, dacă are Karma să fie mângâiată în acel moment.

Deci, dacă aud o melodie care mă bucură și caut ce este în ea de mă bucură, nu voi găsi nimic. Așa este întreaga noastră lume, așa este totul.

Dacă căutăm Bucureștiul, nu-l găsim. Putem să arătăm cu degetul un punct de pe hartă. Dar noi nu căutăm reprezentarea lui pe hartă. Unde este atunci Bucureștiul? Putem vedea case, blocuri, străzi, dar ele sunt doar străzi și case. Nu putem vedea Bucureștiul.

 

Un ulcior plin care este gol

Într-un alt verset, maestrul spune:

Gândește-te că umpli un ulcior
Cu picături de apă.
Ulciorul nu se umple
Când prima picătură cade,
Nici cu ultima care o umple,
Și nici de toate celelalte.
Doar când întregul este complet
Și formarea dependentă s-a întregit
Numai atunci ulciorul este umplut.

El face aici aluzie la un studiu foarte cunoscut a lui Arya Nagarjuna care a predat vacuitatea în acest fel, spune el: umplem un ulcior cu picături de apă. Până nu va veni și ultima picătură, nu putem spune că este plin. Oare ultima picătură este cea care l-a umplut? Nu. El spune că totul ar trebui să fie acolo împreună și apoi vedem ulciorul plin.

 

Corpul care este ca un car de lemn

În cursul 12, Arya Nagarjuna folosește exemplul carului de lemn pentru a analiza relația dinte „car” și părțile unui car.

Oare eu sunt fiecare dintre părțile mele? Corpul meu este mâna mea?

Nu, pentru că mai și am alte părți ale corpului. Eu sunt piciorul meu? Nu.

Deci pot spune: corpul meu nu este nici o singură parte a lui.

Este corpul meu grupul părților mele? De ce nu? Nici asta nu putem spune, pentru că dacă îndepărtăm o mână, de exemplu, ce rămâne este tot corpul meu?

Dar de ce nu este suficient să strângi toate părțile corpului și să spunem: „Iată corpul Gabrielei”. De ce nu este suficient? Pentru că este nevoie și de altceva! Dacă ar veni o furnică, oare va spune ea „acesta este trupul Gabrielei”? Ea nu poate vedea un trup.

Pentru ca să existe corpul Gabrielei, este nevoie de cineva care să-l proiecteze, să spună: „Această grupare de părți, este corpul Gabrielei”. Deci, cel puțin la acest nivel nu pot spune că eu sunt grupul părților mele.

Nu pot spune că eu sunt o parte anume a corpului meu, asta e o prostie. De asemenea, nu pot spune că, eu sunt gruparea tuturor părților împreună, până nu voi denumi această grupare. Până nu voi numi gruparea de părți „Gabriela”, ea nu este Gabriela, nu-i așa?

Și pentru a complica și mai mult lucrurile: când vorbesc despre „părțile mele”, înainte de a fi „eu” sunt părțile mele, iar apoi această colecție împreună o numesc „Gabriela”, dar când vorbesc despre „partea mea”, atunci am deja ideea despre „eu”! Când spun „face parte din corpul meu”, înseamnă că a existat deja un corp acolo înainte! Cum poate piciorul să facă parte din corpul meu dacă nu există un corp acolo mai întâi? Atunci despre ce vorbesc?

Dacă nu mergem în profunzimea analizei – lucrurile vor apărea ca existente.

Toată gândirea noastră, despre cum apar lucrurile, își are originea în ignoranță.

Lucrurile nu sunt așa cum credem că sunt, chiar și în acest exemplu simplu. Stați în meditație, și căutați unde este corpul vostru.

Fiecare verset din acest capitol este o meditație.

Vezi?
Dacă lași lucrurile așa cum sunt în pace,
Și nu le analizezi profund,
Ele apar ca și cum ar exista,
Deși, aceste apariții
N-au de fapt nicio esență de sine.
Această învățătură este profundă,
Iar celor mai puțin dotați mintal
Le va fi greu s-o înțeleagă.

Așa cum am făcut cu corpul, pare că există corpul Gabrielei până când încep să-l caut.

Mi se pare că Bucureștiul există, până încep să caut exact unde este el, apoi văd un ansamblu de case și străzi, și dacă caut casa care alcătuiește ansamblul de case și străzi, voi vedea o grupare de pereți, ferestre și un acoperiș, dar unde este casa?

Și așa mai departe. Dacă încep să analizez, nu voi găsi lucrurile despre care eu cred că există. Puteți spune „Uite casa! Nu-mi spune că nu există casa, pentru că o văd” Dar unde, este mai exact casa pe care o vedeți? Dacă începeți să analizați minuțios, nu mi-o puteți arăta.

 

Există sau nu există? Aceasta este întrebarea.

Maestrul ne sfătuiește să medităm profund asupra acestor lucruri:

Să presupunem că meditezi
Profund asupra acestor lucruri.
Nu vei putea găsi nimic solid
Așa cum pare.
Nu vei putea spune niciodată
Dacă un lucru există
Sau nu există.

Nu putem da existență sau inexistență unui lucru, pentru că dacă căutăm unde este exact Bucureștiul, el se descompune în componentele sale și fiecare dintre componentele sale se descompune în alte componente ale sale, și așa mai departe. Iar dacă vă spun că mâine ne întâlnim la Universitatea din București, veți veni acolo. Deci știți unde Bucureștiul. Atunci Bucureștiul există sau nu?

Bucureștiul există la nivel convențional. În realitatea convențională, el există, el există ca proiecție.

Corpul meu există, când mă duc la doctor, mă duc la el cu acest corp. La acest nivel corpul există.

Când merg să-l caut și încep să analizez, el este ca ceața asta care mă înconjoară și nu o pot atinge, pentru că a dispărut.

Deci, există sau nu există? El nu există în sine, și are o existență „convențională”, relativă.

 

Lucrurile nu au proprietatea de a fi într-un fel sau altul

Iată ce spune el în ultimele două rânduri:

Nu vei putea jura niciodată
Dacă un lucru este așa,
Sau nu este așa.

Această propoziție este foarte importantă.

Maestrul ne vorbește despre proprietățile lucrurilor. La fel ca și existența lucrurilor, adică nu putem spune dacă există sau nu, la fel se întâmplă și cu proprietățile lor. Șeful nu este rău sau bun, în sine.

Dacă încep să caut ce anume îl face pe șef să fie rău cu mine, nu voi găsi. Șeful a ridicat vocea. Asta înseamnă decibeli, fenomene fizice, unde sonore care mi-au ajuns la ureche. De ce este rău? Acest lucru nu este rău, în sine. Eu aud sunetele care mă irită deoarece am semințe care proiectează aceste sunete ca pe ceva enervant. Dacă am alte semințe, atunci aceste sunete îmi vor încânta urechile.

 

Mintea însăși este goală

În versetul următor spune:

Mintea care percepe și lucrul perceput,
Sunt ambele lipsite de orice natură de sine.

Chiar și mintea mea însăși, cea care percepe pe șef ca fiind rău și suferința, este goală.

Legătura strânsă dintre vacuitate și practica moralității

Versetul continuă:

Nu există nimic ce-ar trebui să practici,
Nu există nimic la care să renunți.
Dezbracă totul de concepțiile tale.

Lucrurile de făcut și lucrurile de abandonat sunt următoarele:

– ce ar trebui să fac este de a fi bun cu ceilalți, să dau, să apăr viața, nu să fur.
– la ce ar trebui să renunț, este să nu mai fur, să nu mai rănesc oamenii și așa mai departe.

Tot budismul este plin de învățături despre moralitate. Jumătate din ceea ce ne-a învățat Buddha a fost cum să respectăm moralitatea, iar aici el spune: nu există nimic ce-ar trebui făcut și nimic la care să renunți. Și asta este foarte periculos.

Lama Dvora Hla spunea: „Cunosc pe cineva care a stat șase ani în închisoare după ce un profesor budist i-a spus „nu există lucruri de făcut sau lucruri de abandonat”, poți face ce vrei, totul este gol. A stat în închisoare, care este în sine goală, și a suferit de malarie care și ea este în sine goală. Pentru acea persoană, credeți-mă, șase ani de închisoare au fost foarte reali și foarte neplăcuți pentru el. Toate aceste Va fi determinat de moralitate”.

Da, este adevărat că atât mintea, cât și jurămintele sunt goale în sine. Dar tocmai pentru faptul că totul este gol, ce va apărea pe ecranul gol? Ceea ce eu voi proiecta! Iar proiecția va fi reală pentru mine. Și asta este determinată de moralitate.

Refrenul: Te rog! respectă-ți moralitatea

Fiecare capitol are un refren diferit. Aici el este:

Te rog!
Fă ce trebuie făcut,
Și renunță la ce nu trebuie făcut,
Chiar dacă ele sunt doar un vis.

Maestrul spune: „Până acum ți-am explicat că totul este ca un vis, ca o ceață, ca o iluzie și așa mai departe. Și asta este corect, pentru că totul este gol. Și pentru că totul este gol, pentru că nu am un corp care să existe, în sine, în afară de cel pe care îl proiectez, atunci voi proiecta un corp bolnav sau sănătos în funcție de cum mi-am păstrat moralitatea, în funcție de semințele pe care le-am plantat.

Așa că spune: „Este adevărat, totul este ca un vis, dar chiar dacă este ca un vis „te rog” ne imploră, „fă ce trebuie făcut și renunță la ce nu trebuie făcut” adică păstrează jurămintele.

Acest lucru este foarte important. Este adevărat că trăim în iluzie, dar ea este  foarte reală și, prin urmare, o putem influența.

Ne putem crea iluzia pe care ne-o dorim.
Asta se numește atingerea iluminării, și asta face Buddha.

 

Încheierea

Pe ultima pagină a textului ni se descrie linia de transmisie a învățăturii Lo Jong, care a fost adăugat mai târziu.

Dharma Rakshita a fost profesorul Lordului Atisha, unul dintre cei mai mari maeștrii care au adus budismul în Tibet. Lordul Atisha a adăugat în finalul acestui Lo Jong două versete ale sale. Lordul Atisha s-a născut în familie regală, și era moștenitorul tronului tatălui său. Lordul Atisha spune:

Eu sunt cel care a renunțat la tronul regal
Și am fost încercat de mari greutăți spirituale;
Datorită Karmei pe care am acumulat-o,
Mi-am putut găsi un Lama extraordinar. (vorbește de Dharma Rakshita)
El mi-a dat nectarul acestei învățături sfinte,
Și inițierea.
După ce am fost martor de puterea lor de vindecare,
Le consider acum ca cel mai sfânt cuvânt.

El ne spune: nu am crezut orbește în învățături; le-am testat, le-am practicat, m-am convins de ele, au dat rezultate și de aceea le consider acum ca cel mai sfânt cuvânt.

Mult efort am investit în viața mea
De a aprofunda multiplele concepții,
A diferitelor școli spirituale;
Mi-am folosit înțelepciunea
Pentru a le studia și practica.

Și toate acestea sunt adevărate, deoarece el a fost unul dintre cei mai mari cărturari ai generației sale, a fost șeful mănăstirii Nalanda, care era ca Harvardul Indiei la acea vreme.

Și trebuie să recunosc că am văzut acolo, adică  în toate studiile și școlile diferite

nenumărate minuni,
Și am constatat că această învățătură de aici
Este cea care ne va ajuta în vremuri degenerate.

Așa că ne recomandă  acest studiu și, în plus ne dă întreagă linie de transmisie a marilor maeștrii, descendența  de la Dharma Rakshita până la noi.

Și acest lucru ne readuce la importanța liniei directe și autentice.

Este important ca învățătura pe care o alegem ca pe o cale – să fie autentică, să vină de la ființe iluminate, să vină fără distorsiuni, și știm că este o cale care dă rezultate.

Lordul Atisha, conchide „Deci, aceasta este învățătura Lamei Dharma Rakshita despre dezvoltarea inimii bune.

Și cu asta, totul este terminat!”

 

Meditația:

„Deschideți-vă inima și trimiteți-vă replicile
voastre ca numărul de picături din râul Gange”

Această meditație este dintr-un alt Lo Jong scris de maestrul Dharma Rakshita, care se numește „Deschideți-vă inima și trimiteți-vă replicile voastre ca numărul de picături din râul Gange”.

Așezați-vă într-o poziție confortabilă, ca să puteți sta nemișcați câteva minute, pentru a nu-i deranja pe ceilalți și pe voi înșivă.

Fiți atenți dacă spatele vostru este drept, și concentrați-vă pe respirație.

Acum imaginați-vă că vă aflați pe malul oceanului și că luați apă în mâini și apoi o lăsați să cadă înapoi în ocean. Gândiți-vă pentru o clipă câte picături de apă au fost în mâinile voastre. Sute? Mii?

Vizualizați acest ocean imens. Câte picături de apă sunt în el?

Și acum concentrați-vă asupra voastră și vedeți-vă ca un de înger de lumină, de o mare frumusețe.

Și în centrul inimii voastre este o lumină albă, frumoasă.

Gândiți-vă cum v-ați simți dacă ați putea iubi cu adevărat. Cum v-ați simți dacă ați avea inima larg deschisă, atât de deschisă încât să nu vă mai gândiți la voi.

Și acum gândiți-vă la toți oamenii din lumea voastră care suferă chiar acum. Există oameni chiar acum, care plâng, se zvârcolesc de durere.

Unora le este frică, alții sunt disperați, alții sunt mâniați în acest moment.

Toți acești oameni au nevoie de voi. Încercați să vi imaginați.

Și voi sunteți acest înger luminos și vă trimiteți replicile fiecăruia dintre ei. Și ei sunt atât de mulți ca picăturile din ocean. Trimiteți replicile voastre tuturor oamenilor din univers, care au nevoie de voi, și stați în fața lor.

Și toți acești îngeri, care sunteți voi, iubesc toate ființele. Fiecare înger se așează în fața unei ființe și îi ia durerea. Îngerul este pregătit ca durerea să rodească la el și nu la oameni. Fiecare replică a voastră merge și ia durerea și semințele durerii din inima persoanei din fața lui și este gata să rodească în el, numai ca această persoană să nu mai sufere. Fiecare replică absoarbe tot ce este negativ din toate ființele, toată durerea, le ia toată suferința.

Fiecare dintre corpurile voastre angelice poate să ardă karma oamenilor și să le ia durerea.

Este greu să vă imaginați nenumăratele voastre replici, dar vă puteți concentra pe unul câte unul, de fiecare dată o altă scenă. O persoană tristă, o persoană rănită.

Folosiși-vă de ei pentru a vă deschide inima. Ei vă oferă această oportunitate, acesta este darul lor, de aceea sunt aici.

Și acum dăruiți-le fericirea. Corpul vostru angelic este plin de lumină și fericire, trimiteți-le oamenilor toată această fericire.

Dăruiți-le toate binefacerile voastre, toate conștientizările voastre, toată bunătatea voastră și tot ceea ce este mai bun pe lume.

Acum invitați pe toți îngerii sfinți, pe toate ființele iluminate din lumea noastră, pe toți pe care îi puteți imagina.

Ei vin și umplu toată bolta cerească, și ca ploaia dăruiesc tot ce au mai bun tuturor ființelor. Și atât de mult har se revarsă peste aceste ființe, încât toată suferința lor dispare. Sunteți acum plini de binefaceri, și începeți să avansați pe Calea perceperii.

Vedeți fiecare ființă din lume prin percepția directă a vacuității. Apoi ieșiți din ea și treceți prin toate etapele până la iluminarea însăși, și ele devin toate ființe iluminate.

Și acum lăsați toate aceste ființe iluminate pe care le-ați creat să vină la voi și să se contopească cu voi. Și tot aceste binefaceri vă umplu acum pe voi și conștiința voastră.

Acum întoarceți-vă la corpul și la mintea voastră, și dedicați meditația ca fiecare ființă să perceapă direct vacuitatea și să dobândească beatitudinea sublimă a iluminării, în această viață.

Puteți deschide ochii.

 

Vreau să vă mulțumesc pentru că mi-ați permis să vă transmit acest studiu, este un mare privilegiu.

Și aș vrea să vă rog să nu fiți ultima verigă a liniei, pentru că îi veți lipsi pe cei care vin în contact cu voi de aceste cunoștințe atât de importante. Așa că învățați aceste lucruri, analizați-le, testați-le, practicați-le și apoi transmiteți-le mai departe.

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  5,b

 

Îngerul care vine să ajute

Astfel maestrul Dharma Rakshita, și-a dat seama că toată suferința lui vine din atașamentul de sine, din Dak Dzin care este un dușman ascuns, atât de subversiv. El s-a așezat în inima noastră și a rămas mereu acolo. Noi nu-l sesizăm.

Nici măcar nu știm că este acolo și că suntem în permanență sub controlul lui. Tot timpul acest Dak Dzin ne face să reacționăm greșit și să aruncăm bumeranguri. Deci avem nevoie de mult ajutor.

Maestrul cheamă în ajutor pe demonul Yamari.

O, rege al cunoașterii secrete,
Și a mantrelor care îi torturează
Pe toți dușmanii mei!
Ce stai ferm pe picioarele îndepărtate,
Picioarele celor două adevăruri,
Cu ochii arzând ai metodei și înțelepciunii,
Deschideți fălcile și scoate-ți colții
Celor patru puteri⁹ ai confesiunii –
Și înfige-i în carnea dușmanului meu!
Întoarce asupra lui, cu toată mânia
Roata cuțitelor,
Roata karmei de trei ori!

El descrie cum va veni. El stă ferm pe picioarele îndepărtate. Ține în mâini cuțite și tot felul de arme și are ochii arzând. El ia roata cuțitelor și-o aruncă pe inamic, pe Dak Dzin-ul meu.

Picioarele lui sunt cele două adevăruri

Yamari stă pe picioarele celor două adevăruri.

Denpa Nyi

sau pe scurt

Den nyi

 

Denpa înseamnă adevăr sau realitate,
Nyi – doi.

Care sunt cele două adevăruri?

Kundzob Denpa

Dundam Denpa

Kundzob înseamnă relativ, convențional, înșelător, fals.

Deci, Kundzob Denpa înseamnă adevărul convențional, fals.

Se spune adevăr fals sau o realitate falsă. Ce este falsa realitate?

 

Falsa realitate

Tot ceea ce apare în viața noastră, fiecare fenomen care apare în viața noastră, inclusiv noi înșine; Fiecare persoană, fiecare obiect, fiecare idee, fiecare lucru. Toate acestea se numesc Kundzob Denpa, realitate falsă.

De ce se numește falsă? Pentru că ne înșală. În meditație am văzut cum suntem permanent ținuți captivi de această concepție greșită. În versetul din a treia parte scrie: „Un șarlatan care se înșală pe sine și apoi mă înșală și pe mine”.

Acesta este Kundzob Denpa – adevărul fals.

Este falsă pentru că ne înșală tot timpul. Mai ales când emoția pune stăpânire pe noi, când insultele sunt suficient de puternice, și nu-l înțelegem pe șef.

Nu înțelegem cine țipă la noi. Nu vedem acolo bumerangul sau o roată de cuțitelor care s-au întors asupra noastră; Uităm că acest șef este proiecția noastră; că el nu poate apărea în viața noastră dacă noi nu am fi aruncat mai întâi bumerangul; dacă noi nu am fi plantat semințele atunci când i-am rănit pe alții.

Nu mai ținem minte când am făcut asta, nu știm când am făcut-o, am făcut-o inconștient. Avem ignoranță, nu înțelegem. Și apoi îl transformăm ca având existență proprie de sine. Deci îl avem pe Dak Dzin. Și de aceea credem că este un șef rău în sine. Și reacționăm la șeful rău, ca și cum așa s-ar fi născut, pe când el nu există.

Așa că această realitate în care trăim, totul ni se pare foarte real: aceste pagini sunt reale, corpul meu este real, totul ni se pare foarte, foarte real și de aceea spunem că este falsă, pentru că ele nu sunt așa. Pentru că nu înțelegem de unde au venit.

În cursul numărul 1, există frumosul „Lam Rim” scris de Je Tsongkhapa în care el spune:

Cu timpul fermitatea apariției o vei contesta și va dispărea.
Atunci vei ști că pe drumul ce-i face plăcere lui Buddha, tu pășești.

Je Tsongkhapa spune: După ce o persoană studiază și practică mult vacuitatea, încetul cu încetul fermitatea lucrurilor, fermitatea fenomenelor, această convingere în existența proprie de sine a lucrurilor începe să se topească, iar lucrurile nu mai apărea cu propria lor existență de sine. Încep să iau în considerație faptul că eu am aruncat bumerangul spre tot ce este bun sau rău în viața mea.

Deci acesta este Kundzob Denpa și este important să înțelegem că, Kundzob Denpa este tot ceea ce apare în viața noastră. Fiecare fenomen este Kundzob Denpa. Înotăm în ea și trăim tot timpul în ea.

 

Realitatea supremă

Dar există o altă realitate și este: Dundam Denpa.

Deci, din nou, Denpa înseamnă realitate sau adevăr.

Dundam înseamnă suprem, ultim, absolut.

Realitatea supremă sau adevărul ultim sau absolut, spune că nu există nimic în lume care să nu fie proiecția mea. Există o negare dublă: Nu există nimic în lumea mea care să nu fie proiecția mea, care să nu vină de la mine. Putem spune că aceasta este vacuitatea lucrurilor. Acesta este sensul vacuității lucrurilor conform celei mai înalte concepții din budism.

Semnificația vacuității lucrurilor conform acestei concepții înseamnă că tot ce apare în lumea mea, apare din proiecțiile mele și nu există nimic în lumea mea care să nu apară din proiecțiile mele.

Deci aici am spus de fapt două lucruri. Am spus:

Nu există nimic în lumea mea care să nu apară din proiecția mea, este vacuitatea lucrurilor.

Și formularea pozitivă a fost:

Orice lucru din în lumea mea apare din proiecțiile mele.

Deci acesta este adevărul suprem/ultim. Acesta este adevărul pe care Bodhisattva îl vede când ajunge pe Calea perceperii, adică perceperea directă a vacuității. Această experiență se petrece în meditație profundă și durează între 5 sau 20 de minute. Și pentru ea trebuie să muncim mulți ani.

Cel care a ieșit din această meditație asupra vacuității, începe să vadă bumerangurile. Începe să înțeleagă că totul este o reflecție din mintea lui. Că totul provine din semințe mentale, amprente mentale care au rodit. Și despre asta vorbește maestrul aici.

Acest demon pe care îl cheamă în ajutor stă pe două picioare, nu pe unul singur. Numai minciuna stă pe un singur picior.

Până când nu vom percepe direct vacuitatea, vom sta mereu pe un singur picior și ne înecăm în minciuni. Dar cel care a dobândit cunoștințele despre „perfecțiunea înțelepciunii” stă acum ferm pe două picioare.

Demonul nostru este o ființă iluminată: stă pe două picioare, unul este adevărul fals și celălalt adevărul suprem.

Dundam Denpa, și ea este tot timpul aici. Suntem scufundați în ea tot timpul. Dar nu o putem observa decât dacă vom ajunge la un nivel spiritual foarte, foarte înalt.

Și diferența dintre cele două adevăruri este că unul este fals și celălalt nu.

– cel fals: lucrurile ni se par ca și cum vin de la sine, pe când ele nu vin așa. Lucrurile nu sunt așa cum par. Aceasta este realitatea falsă.

– cel suprem: totul se potrivește perfect.

Maestrul cheamă acest demon care stă pe ambele picioare ale realității supreme și a celei false, să-l ajute să scape de această roată a cuțitelor.

De fapt, el cheamă conștientizările spirituale înalte, pentru că dacă le va realiza, dacă va înțelege vacuitatea, nu va mai trebui să sufere de această roată îngrozitoare. El va putea scăpa de cei doi dușmani ai săi: Rang Chen dzin și Dak Dzin.

Cum va scăpa de amândoi? Perceperea directă a vacuității îl scapă de Dak Dzin, de numărul doi, care este mai ascuns și mult mai greu de eliminat. Iar apoi Rang Chen dzin va dispărea de la sine.

Dacă înțeleg că eu nu am existență proprie de sine, atunci pe cine mai prețuiesc? Nu pot prețui ceva care nu există.

Deci, dacă îmi dau seama că lucrul pe care îl prețuiesc atât de mult nu există, atunci prețuirea de sine va dispărea automat, și nu voi mai arunca bumeranguri.

 

Cu ochii arzând de metodă și înțelepciune

Apoi maestrul spune despre demon că are „ochii arzând de metodă și înțelepciune”. Ei ard pentru a învinge inamicul concepției greșite. Ard de metodă și înțelepciune. Ce este metoda și înțelepciunea?

Tap                                          și                                            Sherab

Metodă                                                                               Înțelepciune

 

Uneori, tibetanii unesc primele silabe ale fiecărui cuvânt și spun:

Tab she

Metoda – Tap

Tap – metoda se mai poate traduce ca aptitudini sau abilități. Acestea sunt lucrurile pe care le dorim să ni le dezvoltăm. În meditație, îl rugăm pe Lama să ne ajute să le realizăm printre altele. Este capacitate de a iubi oamenii, capacitatea de a ne deschide inima și de a acționa din această iubire. Când acționăm din iubire, ne dezvoltăm aptitudini.

Suntem încă în falsa realitate. Încă tratăm oamenii ca și cum ar veni din afara noastră, dar

– cu ei ne facem munca, față de ei facem munca,

– pentru ei acționăm înțelepciunea,

– pentru ei acționăm iubirea,

– ei ne ajută să dezvoltăm generozitatea venind și pare ca cineva care are nevoie de dărnicia noastră,

– ei ne ajută să ne dezvoltăm moralitatea, pentru că față de ei vom acționa moral prin a nu-i răni sau a-i ajuta,

– ei ne ajută să ne dezvoltăm perfecțiunea răbdări, prin faptul că vin să ne enerveze. Ei vin să ne supere ca să învățăm să nu ne mai supărăm. Ca să învățăm să nu ne enervăm, avem nevoie de greutăți ca la o sală de sport, ei sunt greutățile, vin și ne enervează.

Avem nevoie de ființele vii. Numai față de ele ne dezvoltăm abilitățile. Acesta este Tap.  Așa învățăm să acumulăm multe binefaceri. Învățăm să le facem cu bucurie, cu bucuria efortului. Căutăm oportunități de a face bine în lume și de a face asta cu bucurie, neobosiți, chiar dacă ne este greu o facem. Acest Tap ne conferă corpul fizic al lui Buddha. Când ajungem la iluminare, karma de a primi un corp de lumină fabulos, indestructibil și care nu suferă, este karma acestor binefaceri, a iubirii și a compasiunii față de toate ființele.

 

Înțelepciunea – Sherab

Sherab înseamnă înțelepciune, este înțelegerea că lucrurile nu au o existență de sine, că ele vin din amprentele pe care le-am lăsat în mintea noastră în urma faptelor noastre. Este înțelepciunea care înțelege vacuitatea șefului, care înțelege că șeful nu poate să apară în fața mea supărat, rău sau nemilos, dacă nu am semănat exact astfel de semințe, și nu neapărat față de el, poate față de altcineva.

Sherab este responsabil de realizarea minții lui Buddha.

Deci avem acest monstru, acest demon.

– Are două picioare – două adevăruri.
– Are Tap și Sherab, pe care le-a adus la perfecțiune.

El, în esență este o ființă iluminată. El și-a dezvoltat înțelepciunea și desăvârșit cele șase perfecțiuni ale unui Bodhisattva, și toate acestea l-au ajutat să-și elimine concepția greșită.

 

Colții celor patru puteri ai confesiunii

Demonul mai are ceva.

– Are fălci cu colți ale celor patru puteri.

Top  =  puteri,
Shi   =  patru.

Acestea sunt cele patru puteri de purificare ale karmei negative.

Maestrul îl invită pe demon să-și înfigă colții în carnea dușmanului lui. Cine este acest dușman? Este atașamentul de sine.

Ce înseamnă „înfige-i în carnea dușmanului meu”? Să-i sfâșie atașamentul de sine.

 

Dușmanul: Karma și afecțiunile mentale

Ce ne ține în Samsara? Ce ne face să suferim?

Maestrul ne spune: Karma și afecțiunile mentale.

– afecțiunile mentale – toate emoțiile negative, inclusiv ignoranța, care este considerată o emoție negativă,

– Karma – amprentele/semințele pe care le acumulăm ca urmare a concepției noastre impure. Prin faptul că reacționăm față de lucruri ca și cum ar fi impure, învârtim roata suferinței.

Deci, dacă vrem să eliminăm bumerangurile și să ne eliminăm suferința, putem face doar trei lucruri:

• De a dobândi metoda și înțelepciunea. Dacă le-am dobândit, atunci nu vom mai planta semințe karmice, nu vom mai arunca bumeranguri. Înțelegem de unde vin lucrurile, acționăm din compasiune și iubire, și în acest fel nu vom mai avea parte de necazuri în viitor. Încetăm de a mai arunca bumeranguri. Ne îngrijim de Karma noastră viitoare.
• De a dobândi ambele adevăruri. Ele ne ajută să-l înțelegem pe șef și să nu reacționăm cu furie față de el în acel moment, să-i înțelegem vacuitatea. Acest lucru ne eliberează de afecțiunile mentale.

Deci „metoda și înțelepciunea” ne ajută la eliminarea Karmei rele; Iar înțelegerea celor două adevăruri ne ajută la eliminarea afecțiunilor mentale; Dar mai este încă ceva de făcut.

• A ne curăța de Karma pe care o purtăm cu noi din trecut. Și pentru asta avem nevoie de cei patru colți, pentru a o purifica. Pentru că și ea poate rodi și să ne facă rău. Această Karmă a fost plantată deja. Deci acestea sunt cele patru puteri de purificare.

Acest demon este desăvârșit. El se îngrijește de trecut, viitor și prezent. El are picioare, ochii și fălcile cu colții, iar maestrul îl invită să sfâșie carnea dușmanului.

 

Distrugerea dușmanului

Următorul verset spune:

Vino, dușman mânios al Lordului morții,
Și prinde-l, prinde-l imediat!
Lovește-l, lovește-l acum!
Lovește-i inima dușmanului meu!
Vino mugind și zdrobește-i capul
Concepției greșite care îmi fură viața!
Trimite moartea
În inima acestui călău,
Cel mai mare dușman al meu.

Maestrul se folosește de un refren recurent:

Vino mugind și zdrobește-i capul
Concepției greșite care îmi fură viața!
Trimite moartea
În inima acestui călău,
Cel mai mare dușman al meu.

Cine este călăul? Atașamentul de sine. La cine apelează maestrul? Lui Yamari, să-l ajute să-i străpungă inima cu săgeata pentru a-l ucide.

Acest refren folosește o imagine foarte frumoasă și puternică de a distruge  dușmanul care ne provoacă toată suferința.

Apoi spune:

Hung, Hung!
Înger măreț, arată-ți puterea mistică.
Dza dza!
Supune dușmanul care mă împiedică
Să-mi respect jurămintele.
Phet phet!
Te implor să mă eliberezi de toate lanțurile.
Rupe și distruge!
Taie atașamentele ce mă înlănțuie în suferință.

Ce atașamente? Atașamentul de sine însuși și atașamentul față de independența de sine a lucrurilor. De independența de sine a șefului care țipă la mine.

Practic, el se îndreaptă spre înțelepciune, metodă, compasiune și spre toate celelalte, și spune: „Învârte această roată îngrozitoare a karmei și arunc-o în Tokpa – concepția greșită”.

Vino la mine, Înger al mâniei,
Dușman al Lordului morții;
Ia acest sac jalnic plin cu cinci otrăvuri,
Și afundă-l adânc în mocirla Samsarei
Prin forța karmei și a afecțiunilor mentale.
Vino, te implor, vino imediat,
Și rupe sacul în bucăți.

El spune: În loc să învârți roata și să mă rănească, acum învârte-o să distrugă afecțiunile mentale și karma. Să distrugă Tokpa. El spune în versetul următor:

El este cel ce mă conduce
Spre teroarea celor trei tărâmuri inferioare¹⁰;
Datorită ignoranței mele nu mi-e frică de ele,
Dar, în schimb, mă ocup de toate lucrurile
Care mă conduc direct la ele.

Vino mugind și zdrobește-i capul
Concepției greșite care îmi fură viața!
Trimite moartea
În inima acestui călău,
Cel mai mare dușman al meu.

El spune: „Există ceva de care trebuie să-ți fie frică. Există lumi mult mai suferinde decât a noastră. Ai avut Karma care te-a adus la existență umană, dar chiar și în lumea umană există oameni care suferă mult mai mult decât noi.

Și există lumi în care suferința este cu mult mai mare decât a oamenilor din lumea noastră. Și există lumi care suferă mai puțin decât lumea umană. Suntem doar o mică parte din marele spectru al existenței, datorită proiecțiilor karmice.

Așa că el spune: Există locuri de care trebuie să ne temem și mai mult, iar Karma ne va conduce spre ele. El spune: Motivul pentru care nu ne temem este ignoranța noastră. Pentru că nu vedem întreg spectrul. În loc să-mi fie frică de aceste locuri și să încep să-mi purific faptele și Karma, în schimb mă ocup de toate lucrurile care mă conduc exact spre lumile suferinde.

 

Îngerul nu este o metaforă

Este această figură o metaforă? Pentru mintea noastră el poate fi așa.

L-ați întâlnit? Probabil că nu l-ați întâlnit. Nu ați întâlnit un munte de om, înalt de trei metri și lat de patru metri, ținând în atâtea mâini arme de luptă și gata să le bage în Dak Dzin-ul vostru.

Cu toate că nu-l întâlniți, el nu este o metaforă. Ca orice fenomen, el este o proiecție din mintea voastră. Și când mintea voastră va fi suficient de pură, veți putea proiecta astfel de îngeri și îi veți folosi atunci când veți avea nevoie. Și poate veți deveni voi înșivă un înger, dacă va ajuta pe cineva.

Și nu toți îngerii arată atât de fioroși. Îi vedeți în imagini pe Buddha, frumoasa și divina Tara. Și dacă mintea voastră va fi pură, este ceea ce veți proiecta.

Astăzi, mintea voastră actuală, proiectează o lume în care are există toate corelațiile. Ea proiectează șefii furioși. Dacă ajungem la conștientizări spirituale profunde, aceste lucruri nu vor mai fi metafore. Vom trăi într-o lume a îngerilor pentru că ei sunt făcuți din conștientizările noastre.

Noi suntem cei care producem fiecare lucru neplăcut în viața noastră. Și când ea se va schimba, va trece prin Lo jong, proiecțiile vor trebui să se schimbe odată cu ea, pentru că totul vine de la noi.

Această transformare va fi durabilă. Dacă acum suntem forțați de Karmă și de afecțiunile mentale să proiectăm lumea așa cum este ea acum, când mintea se va transforma, în același mod vom fi forțați să proiectăm o lume pură, și nici măcar nu ne vom mai aminti de lumea anterioară.

 

A fi un înger

A fi un înger nu înseamnă că mă gândesc o clipă că sunt un înger, ci înseamnă să fiu cu adevărat înger și să fiu înconjurat de îngeri. Aici trebuie să ducă practica pe care o facem.

Printr-o practică intensă și serioasă, lucrurile vor începe să se schimbe treptat, vor merge spre această direcție și în cele din urmă se vor schimba pentru totdeauna.

Și pentru a depăși acest atașament de sine, care este atât de distructiv și ne face să suferim atât de mult, trebuie să devenim ca acest demon. Trebuie să fim foarte, foarte înverșunați. Demonul arată fioros

– față de concepția greșită, și
– față de afecțiunile noastre mentale.

Dorința de a le elimina trebuie să fie înfricoșătoare și amenințătoare. Va trebui să avem extrem de mult curaj de a le învinge, pentru că ne-au amărât viața de eoni și, de fapt, ne-au ucis de fiecare dată.

Maestrul spune aici: zdrobește-i capul, adică Tokpa, concepția greșită, care crede că lucrurile vin de la sine, care crede în realitatea falsă.

 

Rechizitoriul

Acum vine rechizitoriul. Maestrul începe să ne descrie ce cauzează concepția greșită. El ne descrie cum arată oamenii care au o percepție greșită.

Citiți versetele și vedeți dacă vi se potrivesc, și fiți sinceri cu voi înșivă. El descrie ceea ce fac oamenii care nu-și înțeleg lumea, și o tratează ca venind de la sine, din afara lor.

Lucrurile sunt goale și, prin urmare, le putem transforma

Tocmai pentru faptul că lucrurile, nu au o existență de sine, acesta este norocul nostru. Șeful nu este rău, el în sine. Îl putem transforma. Dacă vom începe să ne schimbăm reacțiile și comportamentul, îl vom elimina. Pentru că nu poate veni, fără să-l fi creat eu. Deci, dacă înțeleg cum l-am creat și eliminat lucrurile care îl produc, el nu mai poate veni!

Cum l-am eliminat? Ori se va îndepărta fizic de mine, ori va fi drăguț și amabil cu mine. Dar principalul lucru este că experiența mea a unui șef neplăcut, dispare.

 

Este nevoie de curaj!

Față de acest dușman atât de groaznic, nu ne putem comporta cu blândețea. Nu merge  să-l mângâiem și să-i cerem politicos să plece, pentru că nu va pleca. Trebuie să fim curajoși și să mergem în forță. Va trebui să avem forța, ca în cele mai dificile momente, așa cum au fost pentru Livia care dorea să reacționeze cu impertinență față de șef, să ne înfrânăm și să ne amintim de unde a venit. Și acesta este cel mai greu lucru de făcut. Și acesta este curajul.

Și pentru asta am nevoie de:

– cele două adevăruri,
– metodă și înțelepciunea, și de
– colți – cele patru puteri de purificare.

De aceea am nevoie de toate acestea, pentru ca atunci când va apărea emoția negativă în noi, să o putem zdrobi. Această emoție nu ar exista, dacă concepția noastră greșită nu ar exista. Datorită ei îmbătrânim și murim. Toate acestea provin din această Karmă.

 

Trebuie să începem acum!

Această muncă trebuie făcută bine și temeinic, și trebuie să o începeți chiar acum. Începeți să o faceți deja cu șefii, cu vecinii, cu membrii familiei, cu copiii, cu toată lumea.

Pe de o parte deschideți-vă inima, și pe alta încercați să înțelegeți vacuitatea lor. Să înțelegeți de unde au venit, cu tot ce au bun sau rău în ei. Toate acestea vin de la voi. Și acum cum veți reacționa când vă dați seama de vacuitatea lor?

Pentru a zdrobi capul acestui inamic teribil, va trebui să întâlnim direct realitatea supremă. Să percepem direct vacuitatea. Pentru asta este nevoie de multă practică în viața noastră de zi cu zi. Mult studiu. Și pentru asta sunt toate aceste cursuri. Este nevoie de multă meditație. Este nevoie de păstrarea carnețelului, de respectarea moralității, să verificăm ce ne trece prin minte, pentru că aruncăm bumeranguri chiar și cu gândurile, fără să ne dăm seama, și ele se întorc asupra noastră cu și mai multă putere.

 

Și în cele din urmă trebuie practicat în retreat

Pentru o practică mai intensă, este nevoie de a ne izola de lumea exterioară, când va veni vremea.

De aceea avem nevoie de un loc în România, un centru spiritual în care oameni care sunt pregătiți să intre într-o practică profundă, să poată zdrobi capul inamicului, să vină la noi cu  inima deschisă și cu înțelepciune, să ne ajute să ajungem și noi în acest loc.

Un centru în care să fie predate studii foarte serioase al acestor cunoștințe, studii aprofundate, studiul tantric.

Acea figură despre care am vorbit este tantrică, este un înger tantric. Vrem să învățăm să întâlnim îngeri și să devenim noi înșine astfel de ființe, care au dobândit înțelepciunea, cunoașterea, iubirea și compasiunea infinită și să-i putem ajuta pe ceilalți. Pentru asta este nevoie de a intra într-un retreat profund, iar acesta este unul dintre obiective.

Doresc foarte mult să vă conectați la această viziune:

– pentru fiecare dintre noi,
– pentru copiii noștri, generațiile următoare, ca să aibă și ei șansa de a se dezvolta și de a ajunge la niveluri spirituale înalte,
– și, de asemenea, să fie un loc pentru diferite curente benefice oamenilor.

Oamenii au tendințe diferite, sunt alte lucruri care li se potrivesc mai bine și vrem să permitem asta, la nivel serios.

– dorim un centru serios, cu profesori serioși, care au cunoștințe autentice,
– și dorim să fie deschis tuturor. Vrem ca învățătura să fie gratuită și, desigur, trebuie să stabilim locul pentru asta. Deci, dacă aveți câteva cuvinte de adăugat, vă rugăm să veniți să le spuneți.

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  5,a

 

Vom începe lecția cu meditație.

 

Meditația: Inima iubitoare

Așezați-vă într-o poziție confortabilă. Lăsați scaunul să vă sprijine. Încercați să stați relaxat, dar vigilenți. Spatele să fie drept.

Închideți ușor ochii. Eliberați orice tensiune a mușchilor feței, a gurii, ale umerilor.

Concentrați-vă pe respirație și încercați să numărați zece respirații. Numărătoarea începe cu expirația.

Încercați să ajungeți la o minte calmă și liniștită, un corp liniștit, fără mișcare.

Și acum gândiți-vă la inima voastră. Inima voastră sunteți voi. Gândiți-vă la cât de greu vă este să-i iubiți cu adevărat pe ceilalți.

Oriunde ați merge, și orice ați face, vă bucurați oare de plăcerea fantastică a iluminării?

Tot ceea ce facem, fiecare gând pe care îl avem, fiecare percepție pe care o avem, sunt greșite.

În fiecare moment, percepția noastră este greșită.

Vorbim atât despre vacuitate și iubire, dar pe parcursul zilei, fiecare percepție a noastră, chiar și atunci când vorbim despre vacuitate, nu o înțelegem bine. Suntem înlănțuiți de neînțelegere.

Dar putem învăța să oprim greșeala. Putem învăța să ne oprim concepțiile greșite.

Și putem învăța să eliminăm toată durerea din lumea noastră.

Există atât de mult egoism care ne sufocă, care vine din această idee de „eu”, „eu ce exist cu adevărat”. Ne agățăm cu toată puterea de el, de această idee.

Cum ar fi dacă inima voastră ar fi liberă de această greșeală?

Imaginați-vă acum în fața voastră o figură sfântă, o figură care v-a cucerit inima, un înger sau un învățător care are inima deschisă și curată și în care nu mai există nicio greșeală.

Și încercați să-l vedeți cum vă privește în ochi.

Încercați să vă imaginați cum ar arăta o astfel de figură complet pură.

Cum ar arăta chipul lui, expresia feței, mișcările, cum gândește.

Rugați-l să vină înaintea voastră.

Și acum, încercați să vedeți în acest înger care stă în fața voastră întruchiparea tuturor ființelor iluminate care există.

Și vreți să-i oferiți o ofrandă, așa că gândiți-vă la ceva minunat pe care ați dori să î-l oferiți ca ofrandă.

Ar putea fi un obiect splendid, sau poate fi ceva minunat pe care l-ați văzut, sau poate fi o faptă frumoasă pe care ați făcut-o, sau poate ați văzut pe altcineva făcând un act de altruism, ceva ce este pentru voi minunat de frumos – și oferiți-i.

Gândiți-vă din nou la virtuțile lui minunate și amintiți-vă că ele sunt goale.

Cum de au venit ele la voi?

Asta face să vă mărească recunoștința voastră că au venit la voi.

Acum cereți-i binecuvântarea lui. Să vă binecuvânteze pentru a vă putea deschide inima, astfel încât să puteți simți și voi aceeași iubire imensă pe care o are el, dorința lui inepuizabilă de a ajuta toate ființele.

Rugați-l să vă umple mintea doar cu gânduri bune pentru ceilalți.

Rugați-l să vă binecuvânteze pentru a vedea orice apare în viața voastră, ca o cale. Să puteți transforma totul în cea mai înaltă Dharmă care există.

Și acum gândiți-vă la o persoană care suferă, la cineva apropiat.

Simulați că puteți intra în inima lui și puteți înțelege cât de mult suferă.

Și poate că acum, când vă aflați în inima lui, el simte cât de mult îl iubiți, cât de mult ați vrea să-i îndepărtați durerea.

Lăsați-l să vă deschidă inima.

Cât de dispuși sunteți pentru a-l ajuta? La ce ați fi gata să renunțați pentru a preveni durerea lui? Sunteți gata să renunțați la toate?

Deschideți-vă inima complet și imaginați-vă că-i dăruiți totul. Nu păstrați nimic pentru voi.

Dați-i totul din toată inima voastră.

Acum sunteți liberi complet. Nu mai aveți nevoie de nimic.

Cel din fața voastră a devenit profesorul vostru drag.

Lăsați-vă inima să fie plină de iubire pentru el.

Și acum el este îngerul care vine la voi și se topește în inima voastră larg deschisă.

Și acum reveniți în corpul vostru.

Păstrați-l pe Lama în inima voastră și dedicați binefacerea meditației pentru a-i face plăcere Lamei, a îngerului vostru.

Puteți deschide ochii.
——————

 

O scurtă recapitulare

Să ne întoarcem la Lo Jong. Acesta este ultimul capitol din studiul nostru despre acest Lo Jong numit Roata Cuțitelor.

tsoncha korlo

Și am descris această roată ca pe un fel de bumerang făcut din cuțite ascuțite, pe care îl aruncăm și uităm că l-am aruncat, iar într-o zi el se întoarce asupra noastră și ne taie.

Așa descrie maestrul modul în care trăim, realitatea noastră. O realitate în care nu înțelegem ce facem, și datorită percepției noastre greșite, toate acțiunile noastre întorc aceste bumeranguri asupra noastră. Ele ne rănesc, suferim, nu înțelegem și reacționăm din nou într-un mod care va întoarce încă o dată această roată teribilă.

Și aceasta este povestea vieții noastre. Ni se întâmplă lucruri neplăcute, suntem copleșiți și ne întrebăm „De ce mi se întâmplă asta?”

În prima jumătate a textului, maestrul ne spune: „dacă ți se întâmplă asta, înseamnă că roata cuțitelor s-a întors asupra ta din nou și te lovește”. Apoi ne oferă corelațiile. Ele nu trebuiesc citite o dată și știm cum să ne rezolvăm toate problemele, ci este nevoie de mulți ani pentru a lucra cu ele.

V-am dat tabelul de corelații ca să le aveți.

Voi lua una dintre ele:

Ori de câte ori mă aflu singur,
Fără ajutor și prieteni iubitori,
Este pentru faptul că roata cuțitelor
S-a întors asupra mea din nou:

De unde vine asta? El spune:

Karma de a despărți pe cei
Apropiați unul de altul.

Datorită geloziei, a ignoranței, a urii sau datorită vreunui motiv impur, m-am dus și am despărțit oameni care erau apropiați între ei. Maestrul spune: dacă am făcut asta

De acum înainte voi avea grijă
Să nu-i mai despart pe alții niciodată.

Apoi, după ce enumeră toată corelațiile, se uită în sinea lui și spune: De ce fac eu toate aceste lucruri oribile care îmi aduc înapoi o asemenea suferință în Samsara? Aha!

Dacă așa stau lucrurile,
Îmi dau seama în sfârșit
Cine este aici dușmanul.
Am prins tâlharul care stă la pândă
Pregătit să cad în a lui capcană.
Un șarlatan care se înșală pe sine
Și apoi mă înșală și pe mine.
Aha! Nu există nicio îndoială despre asta –
Aceasta este tendința de a mă atașa de mine!

Este ignoranța, este percepția noastră greșită la care ne-am referit în meditație, și despre care se vorbește în Lo Jong. Ea este vinovată de suferința noastră.

Prezentul nostru este deja stabilit cu mult timp în urmă, de acțiunile noastre trecute.

Dacă citim aceste corelații, înțelegem că noi suntem cei care am aruncat bumerangul cu mult timp în urmă și se întoarce acum asupra noastră. Dar când ni se întâmplă ceva rău, să zicem că ne cade o cărămidă în cap, nu ne amintim în acel moment. În acel moment credem că cineva nu a respectat regulile de securitate. Și s-ar putea ca cineva să nu le fi respectat. Dar de ce a căzut tocmai pe mine? De ce mi s-a întâmplat asta? Răspunsul este că, cu mult timp în urmă am aruncat un bumerang ca acesta altcuiva și este ceea ce mi se întoarce.

Așa că atunci când ne cade o cărămidă în cap sau când cineva stă în fața noastră și țipă la noi sau îndreaptă arma spre noi, este aproape imposibil ca în acel moment să ne amintim tot ce tocmai am învățat, tot ce vorbim aici, și apoi reacționăm cum reacționăm. Iar apoi încercăm să înțelegem de ce s-a întâmplat. Poate nu am mers suficient de repede, sau că ar fi trebuit să merg pe partea dreaptă și nu pe partea stângă. Încercăm să facem legături, să ne explicăm situația. Dar adevărul este că odată ce lucrurile se întâmplă, în acel moment nu putem face nimic. Aceasta este Karma care ne-a rodit. Bumerangul ne-a lovit.

Dacă cineva ne-a rănit sau ne-a insultat sau ne-a acuzat pe nedrept, sau ne-a bârfit sau a țipat la noi sau ne-a blestemat sau orice altceva neplăcut, în acele momente nu putem face sau spune ceva care să schimbe răul deja decretat. În acel moment nu o poți schimba pentru că s-a întâmplat deja. Putem compara asta cu stejarul care a ieșit deja din ghindă și este deja un stejar impunător. Nu-l putem băga înapoi în ghindă. Ghinda a fost sădită cu mult timp în urmă. Este bumerangul care a fost deja aruncat cu mult timp în urmă și acum revine asupra noastră.

Deci în momentul prezent nu avem nimic de făcut decât să înțelegem, să ne amintim de acest adevăr, cât putem. Și cu cât învățăm și practicăm mai mult, cu atât ne vom aminti mai repede, și vom reacționa corect. Aceasta este alegerea pe care o avem.

Nu avem de ales cu ceea ce se întâmplă acum, pentru că s-a întâmplat deja. Copacul este deja aici. Dar putem alege de cum reacționăm față de situație. Dacă reacția noastră înțelege roata cuțitelor sau nu o înțelege.

Și pentru asta trebuie să înțelegem percepția corectă, vacuitatea lucrurilor și a modului în care sădim lucrurile în conștiința noastră, așa cum ne spun corelațiile. Dacă ele ne sunt clare, avem toate uneltele de a opri această roată, de a o elimina.

 

Roata ne taie tot timpul

Dacă ne uităm cu atenție în viața noastră, putem vedea că la fiecare câteva minute se întâmplă ceva neplăcut sau poate mai multe. Dacă nu se întâmplă ceva în exterior, atunci poate fi un gând neplăcut sau o senzație neplăcută în corp, ceva ni se întâmplă tot timpul.

Această roată ne taie constant, roți mai mari, roți mai mici, dar ni se tot întâmplă.

Deci, pe de o parte, trebuie să ne obișnuim cu faptul că nu mai avem ce face cu ceea ce se întâmplă în prezent, și să privim puțin cu umor: „A venit, nu mai am ce face acum” . Trebuie să avem răbdare la ceea ce se întâmplă.

Cineva poate spune: „Eu sunt tăcut. Nu fac niciodată așa ceva” sau „Nu-mi amintesc să fi făcut astfel de lucruri” sau „Eu sunt singur, nu întâlnesc pe nimeni. Nu-mi amintesc să fi despărțit vreodată oameni”.

Faptul că nu vă mai aduceți aminte, nu înseamnă că ceea ce se predă este greșit. Înseamnă doar că nu vă mai amintiți și că nu sunteți suficient de conștienți.

 

A fi atent la cele mai mici detalii

Dacă există ceva care se repetă în viața voastră, de exemplu ați fost mulți ani singuri, și nu vă simțiți bine să fiți singuri, de exemplu, asta înseamnă că bumerangul s-a întors asupra voastră. Înseamnă că ați separat oameni sau continuați să-i separați:

– Poate cu gândul,
– Poate insinuați ceva care nu-i apropie pe oamenii,
– Poate că nu vă sinchisiți să-i apropiați pe oameni când aveți oportunitatea de a face asta.

Deci, dacă singurătatea este o problemă care vă deranjează, atunci va trebui să fiți atenți la cele mai mici detalii în comportamentul vostru, și să faceți tot posibilul de a vă opri de a mai dezbina pe alții. Nu mai spuneți niciodată ceva care să-i înstrăineze pe oameni, și examinați-vă bine gândurile. Și pentru asta este nevoie de a vă ține carnețelul.

De aceea trebuie să fiți foarte atenți să nu mai aruncați bumerangul, pentru că faceți asta tot timpul fără să băgați de seamă. Și în acest fel veți putea să eliminați afecțiunea mentală.

 

Dușmanul cu două fețe

După cum am spus maestrul își dă seama cine este dușmanul. El este atașamentul de sine. Și începe să se enerveze. Pe cine se enervează? Pe acel lucru care îl determină să arunce toate bumerangurile. El spune:

Aha! Nu există nicio îndoială despre asta –
Aceasta este tendința de a mă atașa de mine!

Apoi îl cheamă în ajutor pe dușmanul Lordului Morții. Cu toate că am vorbit data trecută aș vrea să revin puțin asupra celor două fețe ale dușmanului.

rang chen dzin

și

dakdzin

1. Rang Chen dzin,
2. Dak Dzin. El se pronunță Dan Dzin.

Aș dori să clarific mai bine aceste două fețe ale dușmanului, care ne determină suferința. Este o mare diferență între ele.

Vă voi prezenta în continuare un scheci scurt.

 

Biroul lui Liviu

Doamna Rang Chen Dzin.

Livia lucrează în biroul lui Liviu. Muncește din greu și face tot posibilul să pregătească raportul cerut de Liviu acum o săptămână. Pentru acest raport este nevoie de o lună de muncă, iar Livia a muncit la el din greu toată săptămâna. Liviu apare după o săptămână.

Liviu: Bună dimineața Livia, ce mai faci? Îți mai amintești de raportul despre care am vorbit săptămâna trecută?

Livia: Da, încă lucrez la asta.

Liviu: Încă lucrezi la asta?! Eu am nevoie de el acum. Nu, nu, nu, acum am nevoie de el.

Livia: Dar lucrez la el.

Liviu: Arată-mi ce ai făcut. Nu vreau să-mi justifici nimic. Arată-mi acum raportul.

Livia: Pot să ți-l arăt, dar nu l-am terminat.

Liviu: Nu, vreau să-mi arăți totul. Nu mă va ajuta dacă îmi arăți jumătate din el.

Să ne oprim acum.

Livia a muncit din greu toată săptămâna pentru a îndeplini o sarcină imposibilă și este complet ilogic. Să vedem acum ce crede doamna Rang Chen Dzin în momentele în care este stăpânită de prețuirea de sine atunci când șeful ei se poartă fără milă față de ea.

Livia: Cum îndrăznește să mă trateze așa? Ce sunt sclava lui? Este un om rău! Voi avea grijă ca superiorul tău să te concedieze. Fă-ți singur rapoartele! Și fă-ți singur și cafeaua!

Rang Chen Dzin este rănită de comportamentul șefului ei și reacționează răutăcios. Se gândește cum să-l rănească, să-l bârfească, să-l insulte, cum le va spune altora de atitudinea lui.

Rănirea ei o orbește. Durerea ei este atât de puternică, este atât de jignită, și mai ales dacă și alții oameni au văzut când șeful a țipat la ea. Ea a uitat că, și șeful vrea să-și câștige existența pentru că are la rândul lui șef deasupra care așteaptă raportul. Ea a uitat și de colegii de birou care au auzit mustrările pe care le-a primit din partea șefului. Toate acestea au dispărut în momentul insultei.

Prețuirea de sine a preluat controlul. Durerea mea este cel mai important lucru din întregul univers în acest moment. Rang Chen Dzin reacționează din această durere și uită totul. Nu mai există loc și pentru altceva.

Ea a uitat că șeful are soție și copii, și că încearcă din răsputeri să facă o treabă bună. Alții o aud acum cum îl ponegrește și, în acest fel încep să-l nu-l mai privească cu ochi buni. Ea își taie craca de sub picioare, pentru că întreg biroul va da faliment datorită spuselor ei acum, și nu din cauza a ceea ce a făcut șeful.

Acesta este Rang Chen Dzin, prețuirea de sine, este numărul unu. „Eu-l” a preluat scena. Ea acționează în favoarea ei, pentru că a fost rănită, acuzată pe nedrept, fără nici un sens. Acesta este Rang Chen Dzin.

 

Doamna Dak Dzin

Doamna Dak Dzin, este o altă angajată care stă în același birou și a auzit-o pe Livia denigrându-și șeful. Cine este doamna Dak Dzin? Este atașamentul de sine, atașamentul de „eu”. Doamna Dak Dzin a auzit ce a spus Livia, iar ea este prietena lui Livia, și o crede pe cuvânt. Ea auzise înainte cum șeful a fost aspru cu Livia și acum părerea ei despre șef se consolidează. Și crede cu desăvârșire că așa este șeful.

Cristiana este Dak Dzin. Să vedem ce spune ea.

Cristiana: Este incredibil. Este neomenos. Este fără milă. Nu contează cât de buni sunt și plăcuți sunt angajați, pur și simplu se poartă fără milă cu ei. Sunt convinsă că nici copiii lui nu-l suportă. Este un om rău.

Aceasta a fost o ilustrare scurtă, a celor două fețe. Și după cum ați văzut, acestea sunt două lucruri complet diferite.

Prețuirea de sine – mi se întâmplă ceva și îmi port mie de grijă. Și poate fi un lucru bun sau poate fi un lucru rău. Am fost jignită și caut să-mi reabilitez numele sau să fac ceva pentru mine, ca să nu creadă toată lumea că sunt leneșă, pentru că am muncit din greu. Am grijă numai de mine. Și nu mă mai gândesc la nimic altceva.

Prețuirea de sine – domină scena. În mintea mea nu mai există loc și pentru altceva. Nu am compasiune, nu am iubire și nici înțelepciune în mine. Sunt preocupată doar de interesul meu. Egoism. De asemenea, poate lua un aspect diferit atunci când îmi doresc cu adevărat ceva și sunt gata să fac orice pentru a obține ceea ce îmi doresc. Chiar și atunci este prețuire de sine. Chiar și când resping ceva nedorit sau vreau să obțin ceva dorit, prețuirea de sine are grijă de mine. De aceea Rang Chen Dzin este numărul unu.

Pentru ca prețuirea de sine să apară, pentru ca eu să reacționez în acest fel, Dak Dzin trebuie să fie dedesubt.

Dak Dzin este mult mai subtil, pentru că dacă cineva începe să se comporte cu Rang Chen Dzin, cu prețuire de sine și dacă îl oprim la un moment dat, s-ar putea să observe că are grijă de sine.

Dar ce l-a făcut să se gândească numai la el în acele momente? E ceva mai ascuns. Ce l-a determinat să se comporte așa? Atașamentul de sine însuși.

Atașamentul de sine, din exemplul nostru este tendința de a crede că șeful există de la sine. Este un om rău, se comportă fără milă. Așa vine el de acasă. Așa că merită să-i fac asta și asta. Deci, sub asta se află concepția greșită.

Inamicul numărul unu pe care-l numește Lo Jong este acest atașament de sine. Este tendința de a crede că lucrurile vin de la sine și sunt într-un fel sau altul de la sine.

Deci acesta este Dak Dzin. El se află dedesubt. Este complet diferit de Rang Chen Dzin.

– Primul este egoismul – Rang Chen Dzin, grija de sine.

– Al doilea care crede că există un eu independent de sine și bineînțeles că este bun și perfect. Acesta este Dak Dzin, este ignoranța. Este concepția greșită în care suntem cufundați în fiecare moment al vieții noastre. Tot timpul. Credem permanent într-o identitate proprie de sine, și că toate fenomenele din jurul nostru sunt existente în sine, nu înțelegem vacuitatea lor.

Datorită acestui atașament de sine, suntem împinși spre prețuirea de sine și în acest fel producem toate corelațiile. Aruncăm bumeranguri tot timpul.

Aceasta este diferența dintre aceste două lucruri. O mare diferență.

 Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  4

 

Durerea

Să intrăm în corelații.

1. Durere fizică

Primul verset din partea a doua a textului spune:

Ori de câte ori corpul meu este lovit
De o boală insuportabilă,
Este pentru faptul că roata cuțitelor
S-a întors asupra mea din nou:

Roata cuțitelor este roata Karmei.  Karma rea de a vătăma corpurile altora. Acum el spune:

De acum înainte voi lua asupra mea
Orice boală pe care o au ceilalți.

În mod sigur, când ați citit aceste rânduri v-ați întrebat cum adică „voi lua asupra mea orice boală”?

2. Durere psihică

În al doilea verset el spune:

Ori de câte ori sunt chinuit
De propriile mele gânduri,

El nu se mai referă la durerea fizică, ci la cea mentală.

Este pentru faptul că roata cuțitelor
S-a întors asupra mea din nou:
Fără îndoială, este karma
De a-i supăra pe ceilalți.
De acum înainte, voi lua asupra  mea
Orice durere pe care o simt ceilalți.

Maestrul ne spune: Dacă ai o durere emoțională, durere mentală, este pentru că ai provocat suferință altora. Ai provocat durere altora și te-ai filmat făcând asta, și înregistrarea a rămas în minte.

Chiar dacă ai făcut-o doar cu gândurile, ai făcut-o. Dacă ai provocat suferință altora și ai filmat-o, sămânța este acolo. Ea depinde de intensitatea faptei, față de cine a fost făcută, ce emoție a însoțit-o, cât de des a fost făcută și așa mai departe.

Toți acești factori afectează ritmul de rodire și intensitatea rodirii karmice. Dar când vine rândul acestei semințe să rodească, nu mai putem opri suferința să apară în inima noastră. Vom suferi mental sau sufletesc. Este deja prea târziu ca să o mai oprim. Deci aceasta este modul dureros de a experimenta Karma, atunci când rodește. Dacă vrem să prevenim astfel de situații, trebuie să fim atenți la ceea ce scrie aici: „De acum înainte, voi lua asupra  mea orice durere pe care o simt ceilalți.,,

Este acea etapă a meditației de a lua boala altora la mine, pentru că eu i-am proiectat bolnavi. În lumea mea, ei sunt bolnavi din cauza mea. Exact ca într-un vis. Dacă voi arde aceste semințe în mine, nu vor mai fi boli în viața mea.

 

Boala

Iată ce spune el în corelațiile despre boli. Dacă observați, bolile apar în mai multe versete.

Primul verset: „Ori de câte ori corpul meu este lovit de o boală insuportabilă”.

În alt verset scrie:

„Dacă o boală gravă m-a lovit,
precum pneumonia, febra morții, cancer, edem…”.

Știți ce este edem? Este acumularea de lichide în membre, o boală foarte gravă.

Este pentru faptul că roata cuțitelor
S-a întors asupra mea din nou:
Karma încălcării moralității,
Și a însușirii de bunuri ale Dharmei.

Ce înseamnă de a lua ceva ce aparține Dharmei? În trecut, chiar și astăzi, mănăstirile primesc sprijin din afară, donații. Se oferă donații pentru a-i sprijini pe călugări.

Sensul de a lua ceva ce aparține Dharmei, este că cineva ia pentru sine din aceste donații sau ia din ofrandele puse pe altar.

Poate că nu locuiți într-o mănăstire, așa că puteți spune: „Nu iau de la Dharma”. Nu este chiar exact. Pentru că, de exemplu, nu se ia plată pentru aceste cursuri, dar există donații.

Aceste donații sunt bani foarte sfinți, pentru că ajută la susținerea unei astfel de activități. Ajută la finanțarea și desfășurarea activităților dharmice. Dacă cineva îi ia și îi folosește necorespunzător, aceasta este o Karmă foarte grea.

Aceste donații pot să sprijine, de exemplu, pe cei care au părăsit totul și nu mai au mijloace de existență și se ocupă tot timpul numai de organizarea și desfășurarea învățăturii Dharmei. Dacă sunt folosiți dincolo de asta, este o Karmă foarte grea. În mănăstiri, contabilii erau cei mai învățați călugări, cu cea mai mare compasiune, și care respectau cel mai bine moralitatea. Aceasta este o Karmă foarte importantă.

Asemenea oameni care astăzi își dedică sută la sută din timpul lor Dharmei, sunt ca niște călugări în acest sens. Pentru că asta fac ei, fac Dharma. Sprijinirea lor este foarte importantă. Dacă iei de la ei, pentru cineva care are nevoie de sprijin mai puțin, aceasta nu este o Karmă bună.

Lama Dvora Hla spunea că una dintre intențiile în conducerea centrului spiritual, era ca toată lumea să poată vedea cât a intrat, cât a ieșit și unde s-au dus donațiile. Să fie totul complet deschis, transparent.

Maestrul spune:

De acum înainte nu voi mai fura niciodată
Obiecte ce aparțin Dharmei.

Și merge și invers: fiecare donație Dharmei, orice sprijină răspândirea cunoștințelor care salvează de fapt vieți, este o Karmă incredibilă. Se poate merge în ambele sensuri. Aici este întotdeauna scris pe partea negativă.

Apoi în versetul următor scrie:

Dacă sunt lovit deodată
De migrene sau boli infecțioase,
Este pentru faptul că roata cuțitelor
S-a întors asupra mea din nou:
Karma de a face acele lucruri
Pe care m-am jurat să nu le mai fac vreodată.
De acum înainte voi evita
Să mai fac orice faptă nevirtuoasă.

Asta înseamnă respectarea jurămintelor. Asta mai înseamnă, de exemplu, dacă cineva are un Lama, trebuie să asculte la ce-i zice Lama. Asta ne spune Dharma Rakshita. Dacă nu avem Lama, suntem scutiți de asta. Dar dacă avem, sensul, printre altele, este că le ascultăm îndrumările. Trebuie să înțelegem ce înseamnă de a ne lua un profesor.

Uneori în text apare migrenă, alteori boală contagioasă. Dar dacă aveți multe dureri de cap, fiți atenți dacă vă respectați angajamentele luate sau dacă ascultați îndrumarea Lamei.

 

Nu deranjați activitatea celor sfinți

În alte versete ale textului, apar boli, boli mintale și spirite vătămătoare, când acțiunea oamenilor sfinți în lume este tulburată. În altă parte scrie „îngeri”. Când împiedicăm acțiunile îngerilor în lume, ne pot provoca suferințe și boli groaznice.

Cine sunt acești îngerii în lume?

Nu știm cine sunt oamenii din jurul nostru. Pentru că oamenii nu sunt ceea ce credem noi că sunt, dar ei apar în funcție de Karma noastră.

Dacă Karma mea este așa cum este acum, îmi văd brațul uman. Dacă Karma mea este mai rea, văd o labă de câine. Dacă Karma mea este mai bună, pot vedea brațul unui înger.

Fiecare care stă aici, nu are habar de ce vede. Pentru că fiecare vede în funcție de Karma lui. Fiecare vede:

– brațul meu puțin diferit,
– mă vede pe mine puțin diferit,
– mă înțelege puțin diferit,
– se gândește la mine diferit, și
– mă percepe puțin diferit.

Și poate că diferențele nu sunt foarte mari. Cu toții pentru mine arătați oameni. Dar nu știu cine este fiecare. Și acest lucru este foarte important. Oamenii întreabă: „Dacă Dalai Lama, înțelege toate acestea, cum de îmbătrânește? Nu știți că îmbătrânește. Știți doar ceea ce vedeți.

Noi nu știm ce vede el. Nu avem nicio idee ce experimentează el și cum se vede pe el însuși. Și adevărul este că, atunci când semințele mele se schimbă, datorită respectării moralității, a înțelegerii Vacuității și a Karmei, lumea mea se va schimba. Ea trebuie să se schimbe.

Ca rezultat al schimbării interioare, lumea pe care o proiectez va fi diferită, experiența mea despre lume va fi diferită și experiența mea despre mine însămi va fi diferită. Ce va vedea altcineva, depinde numai de el!

Întreaga mea lume este determinată sută la sută de mine, iar întreaga voastră lume este determinată sută la sută de fiecare dintre voi.

 

Obstacole legate de Dharma

Autorul ne dă un exemplu frumos:

Dacă mă apucă somnul
Când încerc să-mi fac practica spirituală,

Elevul adoarme la oră, adoarme în meditație, este somnoros, practica lui nu merge bine. El spune, asta este din cauza:

Karma acumulării de obstacole
Față de sfânta Dharma.

Ce înseamnă acumularea de obstacole față de sfânta Dharma?

De exemplu, încep să merg pe cale și să studiez, dar dau mai multă importanță altor lucruri. „Vin la ora de Dharma, cu condiția să nu se suprapună peste evenimentul cutare și cutare”. Deci, dacă facem asta, ne ridicăm obstacole în calea audierii Dharmei, sau a practicii Dharma sau a înțelegerii Dharmei. Acesta este unul dintre exemple.

 

Vederea pură

Apariția lucrurilor neplăcute, vine ca urmare a obiceiului de a vedea lumea mea ca fiind impură, așa scrie în corelație.

Când din nou mi se întâmplă
Un lucru neplăcut,
Este pentru faptul că roata cuțitelor
S-a întors asupra mea din nou:
Karma obiceiului de a vedea mereu
Impuritate în lumea mea.
De acum înainte mă voi obișnui
Să văd numai lucruri pure în lumea mea.

Există lucruri neplăcute în lumea lui Buddha? Nu! Nu există suferință. El a transformat toată suferința. El este în paradisul veșnic. Nu există ceva neplăcut în lumea lui. Neplăcerile pot apărea în lumea mea. Maestrul ne spune că asta este pentru că am obiceiul să văd lumea impură.

Ce anume determină modul în care mă văd pe mine și lumea mea?

Karma mea! Amprentele mele karmice. Putem spune că aceste amprente sunt obiceiul meu. Pentru că ceea ce fac acum este condiționat de aceste amprente karmice. Deci, anumite obiceiuri de-ale mele mă determină să proiectez o anumită lume.

Când Karma se va schimba, acest obicei se va schimba și voi proiecta o lume care este pură. Și în această lume nu vor mai exista neplăceri.

În această lume, de exemplu, acel moment de furie care apare, poate fi un moment de energie intensă de purificare.

Și asta fac Bodhisattva. Ei iau energia și o purifică. Ei nu mai văd asta ca pe o afecțiune mentală, ci văd o oportunitate. Și asta când sunt Bodhisattva. Când sunt Buddha, totul este un paradis.

Pentru Buddha, fiecare lucru îi provoacă o plăcere imensă, extaz.

Atunci cum aș putea să văd lumea mea ca fiind pură? Cum mă pot schimba pentru a începe să văd puritatea?

Voi începe să lucrez artificial.

Deocamdată aceasta este Karma mea. Ea îmi definește lumea. Determină ce văd și ce apare. S-ar putea foarte bine ca lucrurile să fie sfinte și pure, doar că eu nu văd așa, pentru că mintea mea nu este curată.

Nu pot dovedi că lucrurile sunt pure, dar nici nu pot dovedi că sunt impure. Și asta este frumusețea. Așa că pot presupune că sunt pure, doar că nu le văd încă. Și de aceea spunem că această practică este incredibilă.

Voi face ceea ce numim paranoia inversă: poate că lucrurile sunt deja pure? Poate că toți au venit numai ca eu să învăț ceva? Și poate că ele vor continua să apară repetat până când voi înțelege ce se întâmplă? Deci aceasta este paranoia inversă.

În paranoia normală, toată lumea mă persecută. În paranoia inversă, cu toți sunt deja iluminați, iar eu sunt singura amărâtă care nu sunt iluminată, și toți mă împing cu toată puterea ca eu să învăț în cele din urmă ceva.

Deci, în măsura în care apare impuritatea, spun: „Bine, acum voi practica ca și cum ar fi pur și îl voi trata ca și cum ar fi pur”.

Dacă apare ceva neplăcut, spun: „Ok, nu mi-e plăcut, pentru că mi-a rodit Karma, dar asta nu înseamnă că este, ceea ce este, pentru că este gol” și decid, poate artificial la început, să pretind că este pur și îl voi trata pe șeful care țipă ca și cum ar fi cel mai pur înger, care a venit să mă învețe ceva.

Încercați să vă imaginați ce se va întâmpla dacă veți fi consecvenți într-un astfel de comportament și veți reacționa ca și cum el ar fi un înger. Ce se va întâmpla? Ce semințe veți planta în mintea voastră?

Șeful care îmi apare în prezent, este obiceiul meu din trecut, este Karma pe care am semănat-o cândva. Dacă acum reacționez ca și cum în fața mea ar sta un înger luminos, seamăn o nouă sămânță. Dacă voi continua să fac asta, într-o zi mă voi uita și voi vedea un braț de înger.

Și va fi real, nu va fi o metaforă. Va fi un înger. Nu va fi „un om care ar putea fi un înger”, va fi cu adevărat un înger. Această încăpere și toți oamenii din ea, mi se  par reale, pentru că aceasta este Karma mea acum. Deschid ochii, și asta văd. Karma mea îmi impune să văd asta acum. Dar când ea se va schimba, voi vedea paradisul care va fi la fel de real ca și această încăpere.

Unde se află acest paradis în care vrem să ajungem? Cu ce ​​companie aeriană vom zbura acolo? Cu Karma Airlines.

Paradisul este acolo unde ne aflăm. Dacă Karma voastră este suficient de pură, veți vedea în jurul vostru numai îngeri, iar ei vor fi la fel de reali ca și oamenii pe care-i vedeți acum. Și unii și alții sunt lipsiți de orice natură. Totul este gol, dar mai plăcut.

Întrebare: Dacă cineva spune că mă va suna la o anumită oră și nu se ține de cuvânt, cum transform asta într-o lecție de puritate?

Răspuns: Primul pas este să înțeleg că dacă celălalt nu își păstrează promisiunea este pentru faptul că eu nu mi-am păstrat în trecut promisiunile. Înțeleg că acum culeg ceea ce am semănat, și înțeleg că a venit să mă învețe asta.

Al doilea pas este să-mi respect cu strictețe promisiunile pe care mi le-am luat. După un timp, oamenii care nu se țin de cuvânt vor dispărea din viața mea. Pentru mine, ei nu vor mai exista. Așa îmi purific lumea. Dacă continui să-mi respect bine jurămintele, până la urmă toți vor deveni îngeri. Și îi voi trata ca pe niște îngeri pentru că sunt deja îngeri.

 

Sursa tuturor suferințelor: concepția greșită

Practicantul nostru, după ce cuțitele îl taie iar și iar, înțelege că ceea ce a făcut se întoarce asupra lui. Așa că își spune: „Voi înceta acum să mai fac asta. Toate aceste lucruri pe care le-am făcut mi-au adus numai necazuri, dar de ce am făcut asta din capul locului? De ce nu mi-am ținut promisiunile? De ce am rănit pe alții? De ce am făcut toate aceste lucruri? De ce am făcut toate astea dacă îmi provoacă atâta durere?

Practicantul începe să meargă în profunzime. El spune: „De ce am făcut așa? Pentru că a existat un motiv pentru care am făcut toate aceste lucruri. Motivul în tibetană:

Tokpa

Tokpa înseamnă concepție greșită.

Maestrul spune:

Dacă așa stau lucrurile,
Mi-am dat seama în sfârșit
Cine este aici dușmanul.
Am prins tâlharul care stătea la pândă
Pregătit să-i cad în a lui capcană.
Un șarlatan care se înșală pe sine
Și apoi mă înșală și pe mine.

Apoi spune:

Aha! Nu există nicio îndoială despre asta –
Aceasta este tendința de a mă atașa de mine!

Aceasta este Tokpa, concepția greșită care crede că lucrurile vin de la sine, că au existență de sine, că există o lume obiectivă acolo, care nu depinde de ceea ce am făcut, de amprentele mele karmice.

Dacă adăugăm cuvântului în tibetană litera „ས ”, sensul lui va fi exact opusul.

Tok pa

Tok Pa înseamnă conștientizare, a realiza, a înțelege.

Tokpa în tibetană sună la fel, dar una este o concepție greșită, iar cealaltă este conștientizare. Dacă adaugi o altă literă și este o perspectivă. Deci, depinde de context. 

După ce maestrul ne dă toate corelațiile, ne spune: „În loc să mă ocup de fiecare separat, le pot rezolva pe toate dacă pot elimina acest Tokpa. Trebuie să atac concepția greșită a realității. Acum va trebui să înțeleg profund Vacuitatea, să înțeleg de ce lucrurile vin și mă rănesc. De ce mă port într-un mod care mă rănește?”

 

Îngerul care vine să elimine concepția greșită

Maestrul îl cheamă pe înger, care arată ca un demon înspăimântător, care pe de-o parte este Lordul Morții, pe de altă parte este și dușmanul Lordului Morții, în funcție de Karma mea, în funcție de cât de mult mi-am purificat lumea. Dar îl pot vedea ca pe un demon care vine să atace concepția mea greșită, Tokpa mea și afecțiunile mele mentale.

Îngerul care vine să mă salveze arată amenințător față de afecțiunile mele mentale. Și cum mă va salva? Prin a le elimina! Îngerul arată ca Lordul Morții pentru afecțiunile mele mentale.

Dacă încep să le purific, demonul devine pentru mine dușmanul Lordului Morții. El este întruchiparea compasiunii. El apare amenințător față de afecțiunile mele mentale, față de Tokpa mea, a concepției mele greșite, care mă distruge și mă omoară.

Toată înfățișarea lui, toate trăsăturile lui, toate bijuteriile și toate mâinile, sunt proiecțiile care vin de la mine. Și când lumea mea este suficient de purificată, voi vedea în ele realizarea perfecțiunii mele, a purității mele.

Îngerul Tara, dacă ați văzut imagini cu Tara sau Manjushri, toate aceste figuri ale îngerilor tantrici pe care le vedeți, fiecare aspect al figurii este o proiecție a purității practicantului care vede figura. Și când practicantul este foarte pur și lumea lui este foarte pură, el privește și vede aceste figuri iluminate. Și le vede și pe el însuși.

El întruchipează un demon pentru cei cu mintea impură și devine un înger al compasiunii pentru cei cu mintea pură. Și asta nu este ceva metaforic. Când vom fi suficienți de puri, atunci el va fi o făptură a compasiunii. O făptură care ne protejează.

 

Povestea Jataka de noapte bună

Și acum vă voi spune o poveste de noapte bună.

Aceasta este o poveste despre una dintre încarnările anterioare ale Lordului Buddha. Înainte  ca el să devină Buddha, a fost un Bodhisattva. În această încarnare el nu este om ci un cerb. Și el este regele cerbilor. Este un rege foarte iubit și toată turma îl iubește foarte mult. Culoarea lui este aurie, are coarne de o rară frumusețe, mai mari decât a celorlalți, este mai mare și mai înalt decât toți ceilalți. El este rege maiestos, și de a asemenea foarte milos. Are foarte multă grijă de turma lui. Și toată lumea este fericită și mulțumită.

Într-o zi sosește în pădure un nou rege căruia îi place să vâneze. Vâna animale: căprioare, iepuri, vulpi și alte animale. Și pentru a ajunge în pădure regele și alaiul său trebuiau să treacă prin câmpurile fermierilor și călcau în picioare recoltele cu caii lor. Iar fermierii de acolo aveau mari pagube.

Pentru a preveni acest lucru, fermierii au decis să îngrădească anumite zone din pădure și să permită mai ușor accesul în aceste zone, pentru ca regele să nu calce în picioare culturile lor. Așa că au îngrădit zonele din pădure în care regele și alaiul său obișnuiau să vâneze. Era o zonă foarte mică și plină de animale. Zona fiind îngrădită, animalele nu mai aveau unde să fugă.

Regele era foarte mulțumit de acest aranjament. Dar animalele sufereau îngrozitor, pentru că încercau să scape de săgețile regelui și se cățărau una peste alta și se răneau.

În pădure erau două turme; Turma celor care vor fi Buddha și o altă turmă. Lordul Buddha se duse la conducătorul celei de-a doua turme, și îi spuse: „Situația este îngrozitoare și doar ne călcăm în picioare unii pe alții. Și nici nu putem fugi, pentru că zona este împrejmuită. Deci, pentru a nu ne mai facem rău unul altuia, încercând să scăpăm de vânători, de fiecare dată când regele iese să vâneze o căprioară, unul din turmă va veni și se va sacrifica pentru ceilalți, și astfel vor lăsa restul turmei în pace să plece. Și vom face cu rândul: o dată un animal din turma mea, o dată din turma ta. Și el se va sacrifica pentru toată turma.

A doua căpetenie a turmei, cu durere în suflet, protestă inițial la acest aranjament, dar în cele din urmă își dădu seama că în acest fel vor fi mai puține omoruri și mai puține vătămări, și cade de acord.

Și în prima zi după înțelegere, o căprioară iese tremurând de frică. Regele o vede că stă și nu încearcă să fugă și o ucide. Și a doua zi scena se repetă din nou și regele înțelege că turmele de acolo s-au înțeles între ele.

Așa că regele și anturajul său continuă să omoare căprioarele, dar în urma conștientizării că există un fel de ordine și că există o încercare de a proteja viața în acest fel, Karma începe să se schimbe puțin. Dar nu suficient pentru a opri vânătorul. Nu suficient pentru a opri omorul.

Așa că pentru o vreme lucrurile au continuat, iar animalele au început să se micșoreze ca număr. Într-o zi o căprioară din cealaltă turmă se duse la Lordul Buddha și îi spuse: „A căzut la sorți ca mâine să fiu sacrificată. Dar sunt însărcinată. Sunt gata să mă sacrific, dar cum rămâne cu copilul meu? Poate se poate aștepta până voi naște și să-mi amân rândul și apoi mă voi sacrifica”.

Buddha îi răspunse: „Nu pot să fac asta. Cum pot să cer altcuiva care nu i-a venit rândul să moară, dacă nu i-au venit sorții? Nu pot, nu pot cere cuiva să moară. Dar se uită la ea și plin de compasiune îi spune: „Nu-ți face griji, mă ocup eu de tot. Pleacă”.

Și povestea spune că Buddha decide să se sacrifice în locul ei pentru ca regele să nu o omoare. Dar se pare că regele dădu ordin ca cele două căpetenii de turme să nu fie vânate, pentru că regele le-a vedea ca pe două animale splendide. Așa că, Lordul Buddha apare maiestos, gata să fie sacrificat. În ziua aceea regele nu ieși la vânătoare, și argații regelui îi spuse: „Tu ești capul turmei, nu trebuie să te ucidem”.

Buddha le explică povestea despre căprioară și puiul ei, și apoi le spune: „Acum sunt eu în locul ei și omorâți-mă”. Dar argații au primit instrucțiuni să nu-l omoare. Așa că l-au chemat pe rege. Regele veni și îi spuse cerbului: „Nu ar trebui să fii aici pentru că ești protejat”. Atunci cerbul, Lordul Buddha, se uită la el și îi răspunde: „Cum pot să fiu liber când toți frații mei sunt condamnați la moarte? Cum pot trăi fericit când turma mea suferă?

Și pentru a ilustra acest lucru regelui, îi spune: „Eu sunt regele turmei mele, nu pot fi fericit dacă poporul meu suferă”.

Și ceva i-a atins inima regelui și îi spune: „Ai dreptate. Te eliberez și pe tine și turma ta. Ești liber”. Dar Lordul Buddha nu se clinti din loc. Regele îl întrebă: „De ce nu pleci?” Și Buddha îi spune: Pentru că asta înseamnă că animalele din cea de-a doua turmă vor fi ucise de două ori mai mult. Nu pot face asta”.

Atunci regele se uită la el și îi spune: „Ai înnebunit? Eu te eliberez și îți salvez toată turma și tu îți sacrifici toată turma pentru alții? Buddha spune: „Da ,așa este. Turma mea nu poate fi liberă, când sunt alții care suferă. Regele zice: Bine, bine, eliberez cele două turme, vă las în pace, m-am săturat de voi. Acum este în regulă? Buddha îi răspunse: Nu, nu este în regulă, pentru că tu vei continua să vânezi, și alte animale vor suferi și mai mult acum. Vei omorî și mai multe animale care trăiesc în pădurea noastră, iepurii și vulpile și așa mai departe. Nu voi putea purta o astfel de povară pe umerii mei”.

Așa că el continuă tot așa, împingându-l pe rege. În cele din urmă regele spune: „Bine, bine, nu mai omor pe nimeni, așa e bine? Nu omor pe nimeni în pădurea asta. Buddha spune: „Și cu păsările ce-i?” Regele spune: „Bine, nu am să le omor”. Dar peștii? Nici peștii. Acum este în regulă?

În cele din urmă, regele căzu de acord să nu ucidă nici o viețuitoare din întregul regat și nici nimeni altcineva din tot regatul nu va mai face rău vreunei  viețuitoare.

Lordul Buddha sări de bucurie și aleargă să dea vestea cea mare turmei sale. Regele se ținu de cuvânt și anunță oficial că omorul este interzis. Și în acel loc a fost ridicată o piatră de comemorare a acordului dintre rege și cerb pe care scria așa:

Regele cerbilor, care a schimbat inima oamenilor

*****

Aceasta este povestea despre cum puterea iubirii poate transforma răul într-o binefacere.

 

Chiar și cele mai dificile momente pot fi transformate de puterea iubirii noastre.

Nu prea știm ce înseamnă iubirea pură, pentru că inima noastră este închisă, dar practica este cea care o deschide. Iubirea pură poate transforma orice rău chiar în fața ochilor noștri. Chiar și cineva care vine să ne rănească sau să ne omoare, prin puterea iubirii poate deveni cel mai bun prieten al nostru. Iubirea nu are limite.

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  3b

 

În continuare vom face o meditație pentru a ilustra ce înseamnă să luăm asupra noastră boala sau durerea altcuiva.

 

Meditația: A lua durerea altora

Așezați-vă comod, spatele să fie drept. Relaxați-vă cât puteți de mult, dar să nu adormiți. Sunteți relaxați dar și vigilenți în același timp. Așa că vedeți ce trebuie să faceți pentru a ajunge la această stare.

Fiți atenți la poziția în care stați. În meditație, este foarte important ca spatele să fie drept. Dacă stați pe scaun, picioarele trebuie să atingă podeaua.

Mâinile sunt puse în poală, cea dreaptă peste cea stângă. Dacă este necesar, puneți o pernă care să susțină mâinile pentru a nu trage umerii înainte deoarece este important ca trunchiul să fie drept.

Închideți ochii ușor. Umerii să fie echilibrați, bărbia nici prea ridicată, nici prea coborâtă.

Concentrați-vă pe respirație. Urmăriți senzațiile la trecerea aerului prin nări și încercați să numărați zece respirații fără să vă încurcați.

Încercați acum să vă amintiți când v-ați supărat ultima oară. Întoarceți-vă la acest moment și încercați să vi-l reamintiți cât mai clar în mintea voastră. Aduceți-vă aminte de circumstanțele întâmplării și încercați să vă conectați din nou la acel sentiment puternic de supărare care l-ați simțit atunci. Cineva a spus ceva, cineva a făcut ceva, care v-a enervat foarte tare. În scopul acestei meditații vrem să stârnim din nou această mânie chiar acum.

Vom lucra acum cu această supărare, iar dacă vă este greu acum să o simțiți din nou, puteți lucra cu o altă emoție negativă pe  care o aveți în obișnuință. În această meditație vom transforma această supărare. Aceasta este meditația Lo jong, de transformare a emoției negative.

Readuce-ți în minte, această supărare cât puteți mai bine și concentrați-vă pe ea. Încercați să simțiți mânia foarte clar atât în ​​corp, cât și în minte. Puneți-vă din nou, în acea situație care v-a provocat acea furie sau emoție negativă.

Supărarea vă domină și este mai puternică ca voi. Nu sunteți capabili de a o reprima, și ea se ridică în forță și vă stăpânește. Și acum o vom folosi, și o vom transforma în cale.

În timp ce simțiți supărarea, începeți să luați supărarea sau furia oamenilor din jurul vostru. Supărarea voastră crește acum și mai mult, dar ea nu mai este doar a voastră pentru că i s-a alăturat și supărarea celor din jurul vostru.

Atrageți spre voi furia oamenilor din jurul vostru. Faceți efort pentru a adăuga supărării voastre și supărarea celorlalți. Luați în voi supărarea celorlalți, și în același timp în care o experimentați, ardeți-o. Prin faptul că ați luat în voi supărarea celorlalți, ați distrus acum complet supărarea lor.

Continuați să atrageți spre voi supărarea lor. Energia supărării a pus stăpânire pe voi, și trageți spre ea toată energia supărării tuturor celor din jurul vostru, și cercul se extinde cu toți oamenii din orașul vostru, din țara voastră, din întreaga lume. Toate supărările lor le luați în voi, și în acest fel ați eliminat supărarea din ei.

Și când le luați supărarea, luați în voi și rezultatele supărării lor. Acum nu vor mai fi nevoiți să sufere consecințele supărări lor, pentru că ați luat-o în voi și ați ars-o cu supărarea voastră.

Cu ajutorul energiei furiei, care este o energie care arde, o energie a focului, ardem supărarea celeilalte persoane. Lăsați acest foc să ardă supărarea celorlalți și suferința care ar fi putut să vină ca urmare a mâniei lor. În acest moment, karma supărări fiecărei ființe, rodește în voi și o distrugeți acum prin experiența voastră.

Rezultatele supărării: un mediu înconjurător greu, boli, oase rupte, zgomote puternice. Toate aceste rezultate ale supărării și multe altele, toată suferința din această lume, și din infern, rodesc și ard în interiorul vostru acum. Fiecare omor, fiecare crimă, totul arde acum în corpul vostru, în interiorul furiei voastre.

Continuați să ardeți chiar și cauza supărării. Ardeți tendința celorlalți de a fi atașați de concepția greșită care le provoacă suferință, ardeți tendința lor de a vedea lucrurile că vin de la sine. Distrugeți toate acestea prin furia voastră.

Furia voastră este forța care distruge toate aceste lucruri.

Focul furiei voastre devine acum o mare binefacere care distruge suferința celorlalți. Continuați să luați asupra voastră toată suferința lor, orice fel de durere și suferință. Imaginați-vă că le azvârliți în focul furiei voastre, și focul le mistuie complet.

– Vedeți pe cineva a cărui casă a fost distrusă și suferă. Luați-i durerea și ardeți-o cu focul vostru.

– Vedeți o fetiță pe bancheta din spate a mașinii a cărei păpușă a căzut pe geam și părinții nu vor să se întoarcă ca să-i ia păpușa. Copilul plânge și suferă. Luați-i durerea și ardeți-o.

– Vedeți o mamă care intră într-un magazin cu fiul ei, și o bombă explodează acolo și fiul el este ucis. Mama este chinuită de durere. Luați-i durerea și ardeți-o cu focul furiei voastre. Vedeți-vă furia distrugând complet durerea altora.

– O femeie se trezește dimineața și vede că iubitul ei a plecat de acasă și plânge de durere. Luați-i durerea în voi, și ardeți-o.

– Câți oameni sunt acum în lume care sunt în dureri, plâng și suferă? Mergeți la ei, luați-le toată suferința și ardeți-o cu focul furiei voastre.

Puteți deschide ochii.

————

Aceasta înseamnă să luăm suferința altora și să transformăm durerea și suferința altora, inclusiv a noastră, într-un mijloc de a acumula multă bunătate. Acesta este Lo Jong – transformarea. Ne folosim de supărarea noastră. Și în mod paradoxal, cu cât supărarea este mai puternică, cu atât acumulăm mai multe binefaceri, pentru că focul nostru este mai puternic.

Pentru că ce este supărarea/furia? Este o formă de energie pe care o folosim greșit. Acum o vom lua și vom transforma într-un foc care arde durerea.

Aceasta este o meditație foarte, foarte puternică. Și ea se poate face oriunde. Dacă o sămânță karmică rodește, și supărarea ne ia cu asalt, ce vom face atunci? Dacă vom practica această meditație, instantaneu vom folosi această energie pentru a arde durerea și suferința celorlalți. Apoi automat supărarea se transformă în binefacere.

 

„Instant karma”

Frumusețea acestei practici este că ne folosim energia pentru a distruge furia, pentru a distruge durerea. Aceasta este ideea acelui înger furios care vine și distruge tot ceea ce îmi provoacă suferință.

De fiecare dată când ceva se ridică în mintea mea, orice lucru pozitiv sau negativ, îl pot transforma în binefacere. Iar acest lucru va aduce multă binecuvântare altora.

Este adevărat că ni se pare că luăm furia celorlalți și acum noi suferim. Dar dacă vom practica, vom vedea că se va întâmpla exact invers de ceea ce spune logica noastră normală. Iar logica noastră obișnuită nu este bună, pentru că suferim.

Oamenii care fac această practică, viața lor se va transforma în paradis. De ce? Pentru că acumulează o Karmă extraordinară. Această dorință de a elimina durerea altora în meditație, și mai ales dacă energia este puternică, lasă amprente foarte puternice în mintea noastră. Iar când vor rodi, voi fi forțat să experimentez o lume cu mai puțină durere și suferință. Așa cum Karma mă forțează acum să fiu furios, ea mă va forța să simt plăcere și extaz.

Această practică este potrivită mai ales pentru persoanele care tind să se enerveze mult, de exemplu, sau au alte emoții negative.

Pe site-ul Dharmakaya.ro aveți învățătura „Ucide supărarea”, care vă spune că totul vine din voi, voi ați plantat semințele. Este adevărat că atunci când supărarea a pus stăpânire pe noi, nu este momentul să medităm asupra Vacuității, dar putem în momentele de liniște să facem meditația anterioară. Iar acest lucru va da rezultate frumoase

Putem numi „instant Karma”. Faptul că am plantat semințe atât de puternice de a lua suferința altora, acum nu mai putem suferi. Din cauza corelațiilor.

 

A te pierde în durerea lor: schimbarea de sine cu ceilalți

Ce se întâmplă când cineva este foarte bolnav? În primul verset din capitolul – corelații, scrie să luăm asupra noastră bolile altora. Când cineva este foarte bolnav și chinuit de dureri fizice puternice, sau are o mare tristețe în inimă, nu este cazul să mediteze asupra Vacuității, pentru că emoția este prea puternică și ne stăpânește.

Soluția este Bodhicitta. Bodhicitta „aparentă” și Bodhicitta „supremă”.

Învățăm să ne pierdem în durere, în ceea ce am numit:

 

Compararea și schimbarea de sine cu ceilalți

Atunci când avem dureri, am putea să ne amintim că mai sunt și alții care suferă de aceeași durere pe care o avem noi acum, fie că este fizică, fie că este mentală. Milioane de oameni din întreaga lume suferă chiar acum de aceeași durere.

Când luăm asupra noastră durerea lor, prin durerea noastră, vom spune: „Fie ca nimeni acum să nu sufere de această durere, iau durerea lor asupra mea”. Acesta este Dak Shen Je. Ne punem în locul celuilalt, și spunem: „mi-aș dori să nu-l mai doară, să vină la mine durerea lui”. Ne deschidem în fața durerii lor, și suntem gata să o luăm asupra noastră. Oricum mă doare acum, oricum sunt bolnav.

Dacă ne amintim, după ce ne-am antrenat să luăm durerea altora, să ne creăm Bodhicitta, gândul de compasiune, dorința puternică și sinceră de a le înlătura durerea celorlalți, vom vedea rezultate în mod automat.

Va duce automat la Bodhicitta supremă, pentru că mă pierd în ea. Mă pierd în mod deliberat în durerea altora. Spun: „ok, acum mă doare foarte rău. Și pe alții îi doare la fel. Mă pun acum în locul lor și mă pierd în durerea lor”.

Când mă pierd în durerea lor, eu – Dakdzin ( atașamentul de sine)-  Karma se schimbă. Până nu încercați, nu veți ști dacă este adevărat. De fiecare dată când meditația nu reușește, aceasta este practica care trebuie făcută, de a ne deschide, de a ne pierde în durerea celorlalți, de a aduce durerea lor la noi.

Practicarea compasiunii ne deschide inimile. Bum! Înțelegem Vacuitatea. Acesta este motivul pentru care se spune că practicarea compasiunii ar trebui să vină înaintea practicii Vacuității, altfel nu avem nicio șansă pentru că inima noastră este închisă.

 

Etapele meditației

Voi repeta acum pașii meditației:

1. A lua de la ceilalți o afecțiune mentală.

În prima etapă, avem o afecțiune mentală,  cum a fost supărarea în meditația noastră. În prima etapă a meditației luăm asupra noastră aceeași suferință mentală pe care o au și ceilalți.

Dacă avem o boală, luăm de la alții aceeași boală. Este important de subliniat, că nu păstrăm în noi nicio afecțiune mentală și nicio boală, ci le distrugem în noi, le ardem.

2. A lua de la ceilalți rezultatele karmice ale afecțiunii mentale.

În a doua etapă a meditației luăm asupra noastră nu numai supărarea, sau boala sau o altă afecțiune mentală, ci și rezultatele karmice ale acestei afecțiuni, ale noastre și ale altora. Dacă acea persoană este supărată și apoi Karma se întoarce asupra lui sub forma ori a unui atac de cord, ori este îndepărtat de alții, ori oamenii se supără pe el, vom arde în noi și această Karmă a efectelor supărării lui.

Dacă facem bine această practică, atunci vom arde și rezultatele karmice ale supărării noastre.

3. A lua de la ceilalți sursa afecțiunii mentale, adică ignoranța lor.

În a treia etapă, nu le luăm numai supărarea și consecințele ei, ci și sursa supărării, adică atașamentul lor de sine.

De ce sunt supărați? Cineva i-a supărat. Ei cred că cineva a venit la ei și le-a făcut ceva sau le-a spus ceva. Ei nu înțeleg Vacuitatea, care este sursa suferinței lor. De aceea le luăm ignoranța, neînțelegerea realității lor.

Pentru că dacă înțelegem Vacuitatea celui care ne vorbește, nu ne mai putem supăra pe el. Nu există în afara noastră niciun factor care să ne enerveze, așa cum nu există niciun pix care să vină de la fabrică.

Numai prin faptul că i-am ajutat pe alții să scrie în trecut, pot proiecta pe o bucată de plastic un instrument de scris. Nu există persoană care să mă enerveze, el în sine. De aceea, în momentele mele de furie îmi este foarte greu să-mi aduc aminte de Vacuitatea celui care m-a insultat. Dar poate văd asta la alții.

Dacă am învățat un pic despre Vacuitate, și văd pe cineva care se supără pe altcineva, atunci poate voi înțelege, că supărarea unuia nu vine de la celălalt. Automat plantez în mine semințe de înțelepciune. Pentru că nu mă pot scăpa singur de supărare, fac asta indirect, folosindu-mă de ceilalți.

 

Focul binefacerii

Ce se întâmplă cu supărarea noastră când facem această practică? Atunci când începem să ne uităm cum alții nu-și înțeleg obiectul supărării lor, nu vom mai continua să fim supărați. Chiar dacă starea noastră de spirit se schimbă.

În loc ca energia supărării să curgă puternic prin canalul drept, acum trecem la gânduri de înțelepciune. Asta ne va calma automat supărarea.

Începem automat să gândim: „Dacă ei nu-și înțeleg obiectul, poate nici eu nu-l înțeleg pe al meu”. Acest gând care este antidotul ignoranței și este antidotul furiei, se va strecura în mintea noastră.

Când le luăm altora ignoranța, simultan ne-o eliminăm și pe a noastră.

Să zicem că reușim să înțelegem că nu avem pe cine să ne enervăm. În budism spunem că ne enervăm pe o barcă goală. Mă aflu cu barca pe lac și o alta vine în viteză spre mine să mă ciocnească. Sunt furioasă și când mă uit mai bine, în barca care venea spre mine nu se afla nimeni. Barca este goală.

Obiectul pe care m-am supărat este gol. Ok, dar încă sunt supărat. Chiar dacă înțeleg că nu am pe cine să mă supăr, energia este deja aici. Ce fac acum? Supărarea este foc! Energia focului care a crescut în mine, acum o pot transforma în ceva complet diferit. Orice emoție se transformă într-un foc, care va arde ceea ce nu funcționează în lumea mea. Va arde tot ceea ce provoacă suferință în lumea mea, iar acest foc va deveni un foc al binefacerii.

Aceasta este o metodă foarte bună, pentru cei care tind să se enerveze foarte repede, de a lua supărarea și a o transforma în focul binefacerii.

Înțelegând Vacuitatea persoanei pe care ne-am supărat, energia s-a mutat din canalul drept în canalul central, și s-a transformat într-o energie a binefacerii.

În mintea noastră nu pot exista două gânduri în același timp. Mintea noastră se concentrează în fiecare moment pe un singur lucru. Acum mi-am schimbat focalizarea minții, ea nu se mai poate concentra pe „ce mi-a făcut și ce mi-a spus”. Acum mă concentrez pe înțelepciune, și mi-am transformat supărarea.

Deci ce vom face? Închidem ochii și cu toată forța noastră luăm în noi furia celorlalți, și o transformăm în binefacere. Deci, aceasta este o metodă în care ne folosim de forță, pentru că ne gândim la Vacuitate și nu la „ce mi-a spus, ce mi-a făcut”.

 

Practica în momentele de emoții intense

Deci, aceasta este practica în momentele de emoții mari, foarte puternice:

– Fie că este vorba de o supărare puternică,

– Fie că este o mare tristețe,

– Fie că este o durere puternică,

– Fie că este o mare pierdere.

Ceva ce simțim foarte puternic. Aceasta este oportunitatea. Pentru că, cu cât emoția este mai puternică, cu atât energia din spatele ei este mai puternică. Cu cât energia este mai puternică, cu atât amprenta karmică este mai puternică, și va rodi mai repede, eliminându-ne suferința mai repede.

Dacă învățăm Lo Jong, putem să ne folosim de emoțiile noastre puternice, negative, pentru a le transforma în binefaceri, atât pentru noi cât și pentru alții.

4. Lărgirea perspectivei

În a patra etapă a meditației, dacă suntem suficient de puternici și am studiat puțin mai mult, ne extindem perspectiva.

Nu luăm supărarea doar a celor din jurul nostru, sau a celor din lumea noastră, ci mergem în fiecare colț al universului și luăm supărarea ființelor de acolo. În toate colțurile universului pe care le cunoaștem sau poate doar am auzit de ele.

În cursul 8 am învățat despre existența și a altor lumi suferinde, tărâmul infernului unde suferința este groaznică sau tărâmul spiritelor flămânde. Luăm toată durerea întregii omeniri. Continuăm să ne extindem și să luăm totul. Și spunem: „Această emoție puternică care mă stăpânește și îmi provoacă suferință, va servi acum pentru a arde toată suferința din întregul univers, din toate colțurile universului”.

5. Dedicarea

La sfârșitul meditației, pe care nu am făcut-o, există etapa dedicării. Datorită faptului că prin această meditație am acumulat o Karma extraordinară, acum vrem să-o întărim.

Cum? O dedicăm. Trimitem binefacerea pe care am acumulat-o, tuturor făpturilor de la care le-am luat durerea, și le umplem de plăcere și extaz. Și așa încheiem meditația.

 

Să nu alunecăm spre o practică teoretică

Există un pic de pericol când facem o etapă de extindere.

Noi nu cunoaștem făpturile din acele tărâmuri ale universului și durerea lor, nu le-am văzut, nu le-am întâlnit și practica ar putea deveni ceva teoretic. Și nu asta se dorește. Ceea ce dorim este ca practica să fie tangibilă, reală, și să lucrăm cu energia acestei emoții.

Așa că nu mergeți într-un loc pe care nu-l înțelegeți, un loc cu care nu vă puteți conecta  și în care vă puteți cufunda cu adevărat, în durerea lor și de a o lua în voi.

De exemplu, învățăm în Tong Len să luăm durerea altora și să le trimitem lumină.

Și de multe ori practica se transformă în cuvinte, iar ea va fi slabă. Trebuie simțite aceste lucruri. De aceea trebuie să ne folosim de emoția noastră pentru a simți cu adevărat durerea celorlalți.

 

Repararea lumii

Datorită faptului că tot ceea ce vedem în lumea noastră, tot cea ce ne deranjează cel mai mult în lumea noastră, vin din noi, va trebui să lucrăm mai întâi cu ele. Și cu ele putem lucra cel mai bine pentru că sunt cele mai apropiate de noi. Și avem nevoie de asta pentru a ne purifica cât putem mai bine.

Pentru că acum, am creat o lume de suferință. Lumea noastră este plină de suferință;

– multe boli,

– multă tristețe,

– mult doliu,

– multe crime,

– multe lipsuri,

– multă singurătate.

Toate acestea noi le proiectăm în lumea noastră. Toate acestea trebuie să le purificăm pentru a ajunge la iluminare. Și este mult de muncă.

Maestrul Shantideva spunea: „Pot hrăni pe fiecare om flămând sau să-l consolez pe fiecare îndoliat din lume?

Nu pot face asta și nu asta e practica. Nu asta trebuie să facem pentru a ajunge la iluminare. Sigur că trebuie să-i ajutăm pe cei fără adăpost sau pe cei flămânzi sau pe cei bolnavi și așa mai departe. Dar dacă înțelegem că ei au venit de la noi, atunci trebuie să purificăm aceste semințe în noi, și lumea noastră se va schimba dintr-o dată.

Maestrul Shantideva spune:

Unde voi găsi atâta piele
Ca fața întregului pământ să o pot acoperi?

Vreau să merg și sunt o mulțime de spini pe jos. Așa că vreau să acopăr spinii, fac trotuare, drumuri. Oare pot acoperi totul? Nu, nu pot acoperi totul. Pot să elimin toți spinii din lume? Nu, nu pot, deci ce să fac? Maestrul ne spune: „Pune-ți pantofi!”

Dacă totul vine din inima noastră, trebuie să o purificăm, și atunci n-o să mai vedem durere în lumea noastră.

Întrebare: Când luăm suferința altora, nu ar trebui să le cerem permisiunea?  Poate că ei vor această suferință.

Răspuns: Dacă este adevărat că ei vin de la mine, nu le-am cerut voie să-i proiectez suferind. Am făcut asta fără voia lor, iar acum le iau suferința fără permisiunea lor.

 

 Rezultatele practicii

• Accelerează înțelegerea Vacuității.

Această practică este foarte puternică, pentru că ea ne duce de fapt spre Vacuitate, folosindu-ne de viața noastră reală. Așa că folosim emoțiile intense care apar în viața noastră ca mijloc de a ne aprofunda înțelegerea Vacuității.

• Automat vom începe să ne simțim mai bine.

Un alt lucru interesant care se întâmplă aici este că, pe măsură ce luăm durerea altora, din înțelegere, cu forță și sinceritate, deschizându-ne inima, automat vom începe să ne simțim din ce în ce mai bine.

• Dacă practica se face în momentul morții, va duce în paradis.

Va mai amintiți de povestea despre Geshe Chekawa din Lo Jong 2? El încerca să spună elevilor lui care stăteau în jurul patului său de moarte, cum practică în momentul morții. El spunea:
„Nu pot, nu pot“, „Ce nu poți?” îl întreabă elevii, „Încerc să mă cobor în infern ca să ajut ființele de acolo și tot ceea ce văd în jurul meu sunt numai îngeri”.

Geshe Chekawa a fost un mare Bodhisattva și cu o putere incredibilă de concentrarea. El se ruga din toată inima să coboare în infern, și tot ce vedea erau îngerii în jurul lui, pentru că se întâmplă exact invers. Datorită Karmei care era atât de puternică.

• Această practică ne transformă viața într-una meditativă,

Plăcerea înțelegerii se va intensifica în viața noastră. Practica va da sens întregii vieți.

• și de asemenea, ne va ajuta să intrăm în stări de meditație foarte profunde.

Așa cum am spus, nu putem preveni tot răul din lume, dar îl putem transforma pentru că vine de la noi.

 

În caz de boală sau emoție deosebit de puternică

Când există o boală foarte gravă sau când există suferință psihică foarte puternică, tristețe foarte mare sau depresie foarte puternică sau durere foarte puternică, va fi dificil în aceste situații să se intre în meditația pe care am făcut-o.

Dar încă se poate practica. Și modul în care o facem este să repetăm ​​iar și iar propoziția următoare: „Fie ca durerea tuturor ființelor să rodească acum în mine”. Și asta-i tot. Ca o mantră pe care o repetăm iar și iar. „Prin durerea mea, iau durerea tuturor ființelor”. Ne imaginăm că suferim și de durerea lor. Durerea noastră este de fapt durerea altora. Oricum suntem chinuiți de durere, așa că lăsăm și chinul lor să vină la noi.

În timp ce facem asta, ne ardem Karma care ne-a cauzat suferința. Activăm antidotul direct pe Karma care ne-a provocat durerea. Este „instant Karma”.

Există multe întâmplări despre practicanții budiști care s-au vindecat de boli grave, cancer terminal, orbire și situații foarte dificile prin această practică.

Și dacă mergeți mai departe, veți fi chiar bucuroși să faceți asta. Din iubire pentru ceilalți, le luați durerea, și sunteți gata să vă doară și mai mult, numai să nu-i mai doară și pe ei. Veți spune: „Să vină la mine”. Aceasta este practica păunilor Bodhisattva.

Aceasta este o practică foarte, foarte frumoasă, dar și grea. De ce este grea? Pentru că nimeni nu vrea să sufere, nimeni nu vrea să fie bolnav, în afară de păunul Bodhisattva care înțelege Vacuitatea, care înțelege că tocmai asta îi va transforma suferința.

De aceea păunul Bodhisattva, practicanții Lo Jong, iubesc boala, dar nu pentru că vor să sufere, ci pentru că știu să o folosească pentru a transforma suferința din lume. Lor le plac afecțiunile mentale pentru că știu cum să le folosească pentru a elimina suferința din lume. Orice formă de durere, este planta otrăvitoare a păunilor. Pentru că fiecare este o oportunitate de a practica.

 

Maica Tereza

Și avem exemplul Maicii Tereza. În Calcutta avea grijă de bolnavi, de săraci, de cei cu boli contagioase, cu răni deschise, cu puroi. Le spăla rănile, îi îmbrăca, îi îmbrățișa. Niciodată nu s-a molipsit sau s-a îmbolnăvit de vreo boală. Pentru că bolile, în sine, nu sunt contagioase. Sunt goale. Maica Tereza a activat un antidot atât de puternic încât nicio boală din lume nu s-a lipit de ea. A preluat bolile tuturor celorlalți.

Acest text, ne spune că dacă sunt dispuși să luăm la noi supărările și suferința altora, ne vom vindeca exact de aceleași lucruri. Aceasta este concluzia acestei practici.

Dacă ne folosim de orice fel de durere, de orice boală, pentru a ne deschide inima, va veni ezitarea, va veni reticența, și este firesc. Exact în acest loc al ezitării, este adevărata muncă.

Și dacă voi face această muncă, numai atunci voi putea distruge suferința altora și a cauzele acestei suferințe în mine. Concluzia aici este că în acest fel învăț cum să iubesc cu adevărat, cum să-mi deschid inima.

 

Transformă săgețile în flori

Și dacă vom fi buni în această practică, vom începe să transformăm orice lucru care ne apare în viață, orice lucru va deveni o cale, va deveni o binefacere.

Există faimosul exemplu al lui Buddha care stă sub arborele Bodhi în meditația asupra iluminării sale, iar toate forțele întunericului și demonii vin și trag săgeți în el. Iar Buddha le transformă prin puterea iubirii sale și a meditației sale într-o ploaie de flori.

Demonii trag săgeți și la Buddha ajung flori, pentru că el le transformă.

Aceasta este practica.

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  3a

 

Vom începe seria de corelații enumerate de autorul nostru Maestrul Dharma Rakshita.

El a trăit în India la sfârșitul primului mileniu, a transmis învățătura Lordului Atisha și de la el, a ajuns la noi pe linia tibetană.

Dacă citim cu atenție primele pagini, vom vedea că acolo este scris aproape tot ce nu funcționează în viața noastră. Și ne dă și medicamentul și vom trece peste asta în curând.

 

Tâlhar, șarlatan și dușman

La sfârșitul celei de-a doua părți el spune:

Dacă așa stau lucrurile,
Mi-am dat seama în sfârșit
Cine este dușmanul aici.
Am prins tâlharul care stătea la pândă
Pregătit să-i cad în a lui capcană.

Un șarlatan care se înșală pe sine
Și apoi mă înșală și pe mine.
Aha! Nu există nicio îndoială despre asta –
Aceasta este tendința de a mă atașa de mine!

Atașamentul de sine despre care am vorbit:În tibetană – această tendință de a mă atașa de mine este sinonim cu a nu înțelege Vacuitatea mea. Ceea ce este același lucru cu a nu înțelege Vacuitatea fenomenelor din jurul meu și a nu înțelege Vacuitatea în general. De aceea, acest studiu vine să ne ajute să înțelegem mai bine Vacuitatea.

Maestrul numește tâlhar, această tendință de a mă atașa de mine însămi, de a crede în propria mea existență, de a crede că exist în sine și că oamenii din jurul meu există în sine și fenomenele vin din afara mea și nu depind de acțiunile mele.

Această concepție greșită este tâlharul care îmi fură viața. El spune „îmi fură viața, mă înșală, este șarlatan”.

De ce mă înșală și este șarlatan?

Pentru că vreau bani, vreau un partener,  vreau sănătate, și ce să fac? Unde le caut? Caut afară, caut tot felul de site-uri de întâlniri, caut să mă sustrag de la taxe ca să-mi rămână mai mulți bani, caut tot felul de medicamente, caut în toate locurile greșite.

Această concepție greșită de a crede că lucrurile vin din afara mea și nu mă văd pe mine ca cea care mi-am creat lumea, inclusiv ceea ce este bun în ea și ce este rău în ea – această concepție îmi fură viața, mă înșală, mă amăgește. Caut tot timpul soluțiile și fericirea mea – în locurile greșite. În cele din urmă energia vieții se epuizează și mor și nu am realizat nimic.

Așa că îl numește șarlatan.

 

 

Îngerul mânios care vine în ajutorul nostru

Maestrul cheamă în ajutor un înger, un demon ca cel din pictura de mai jos.

Îl strigă:

O, rege al cunoașterii secrete!

El este un înger tantric, arată ca un demon, ca un înger al morții. El spune:

O, rege al cunoașterii secrete
Și al mantrelor care torturează
Pe toți acești dușmanii ai mei.

Cei care practică Tantra primesc mantre care vin să tortureze și să chinuie dușmanul. Cine este dușmanul? El este: atașamentul de sine, neînțelegerea Vacuității, concepția greșită. Toată practica tantrică vine să ne ajute, printre altele, să ne eliminăm concepția greșită.

Maestrul îl descrie:

„Stă ferm pe picioarele deschise,
Cu ochii arzând, cu fălcile deschise și cu colții scoși”

El spune: Du-te și înfigeți colții în carnea dușmanului meu. Cine este dușmanul meu? Amintiți-vă, el este concepția mea greșită.

El strigă după ajutor pentru a fi ajutat să-și elimine suferința. Și zice: Apucă roata cuțitelor și aruncă-o pe acest dușman îngrozitor al meu, învârte-o de trei ori. Și spune:

Apucă roata cuțitelor,
Apucă roata karmei,
Și arunc-o spre demonul cel crud,
Demonul atașamentului de sine!

El este cel care îmi fură viața
Și viața celorlalți,
El este cel care mă face să încalc
Jurămintele și promisiunile luate
Prinde-l și adu-l de unde se ascunde!

Dintr-o dată cuvintele se schimbă, deodată el nu mai este Lordul Morții, ci este dușmanul Lordului Morții. Datorită practicii noastre bune, acel lucru care mă ucide, devine lucrul care îmi ucide moartea. Trece printr-o transformare, trece prin Lo Jong.

El spune:

Vino, dușman mânios al Lordului morții,
Și prinde-l, prinde-l imediat!
Lovește-l, lovește-l acum!
Lovește în inima dușmanului meu!

Acum este un nou capitol, și un nou refren. El spune:

Vino mugind și zdrobește-i craniul
Concepției greșite care îmi fură viața!
Trimite moartea
În inima acestui călău,
Ce este cel mai mare dușman al meu.

Îl invită pe acest înger mânios la el, care este imaginează acel lucru care-mi afectează viața, care nu funcționează, moartea mea, bolile mele, suferința mea.

Un demon îngrozitor.

Și prin practica mea, când înțeleg Vacuitatea, el va deveni cel ce va ucide ceea ce mă ucide pe mine.

– Îmi ucide moartea mea.

– Îmi ucide necazurile mele.

– Îmi ia toată suferința și o transformă în plăcerea divină.

De aceea, maestrul cheamă această putere imensă pentru a-l ajuta.

Acest Lo Jong este de fapt foarte, foarte puternic, pentru că invită forțe care sunt cu mult mai mari decât ale noastre. Cu toate că le avem, dar nu le-am cunoscut până acum. El îl invită să ne ajute în această luptă cumplită cu suferința noastră cumplită.

 

Cele două fețe ale demonului

Maestrul ne arată care sunt cele două fețe ale teribilului demon care ne omoară. Am spus, că una este Dak dzin și cealaltă este Rang Chen Dzin – prețuirea de sine.

Și am spus că prețuirea de sine este egoismul. Este de a mă pune pe mine pe primul loc, de a avea grijă în primul rând, de mine. Asta facem aproape sută la sută din zi. Acesta este rezultatul faptului că eu cred într-un sine propriu de care trebuie să am grijă. Adică, el este rezultatul faptului că sunt atașat de mine.

Deci cine este acest dușman pe care-l caută ca să-i zdrobească craniul?

Acest dușman este ignoranța noastră, este neînțelegerea Vacuității. Trebuie să învățăm cauzele karmice pentru tot ceea ce nu funcționează pentru noi, deoarece căutarea noastră convențio-nală, de a găsi soluții la problemele noastre, nu funcționează. Marele maestru indian Arya Nagarjuna, care a trăit la începutul primului mileniu, spunea că nu avem nicio șansă să ieșim din Samsara dacă nu înțelegem Vacuitatea.

Nu vom putea elimina cauzele suferinței noastre până când nu vom percepe Vacuitatea în mod direct. Arya Nagarjuna spunea că este imposibil ca cineva să-și elimine complet, furia sau orice altă afecțiune mentală, fără să perceapă Vacuitatea.

De aceea el strigă mânios: „Destul! M-am săturat de roata asta care mă tot taie” În loc ca ea să mă mai rănească, acum voi tăia eu cauzele  care fac această roată să se învârtă”.

 

Un ghid pentru practicantul spiritual

Dharma Rakshita enumeră un grup de probleme precum:

– Oamenii nu mă respectă, sau

– Am stima de sine scăzută, sau

– Sunt în depresie, sau

– Sunt în stres, sau

– Am îngrijorări.

Dacă vom învăța aceste corelații și le vom aplica în viață, vom concedia medicii și psihiatrii. Ei vor veni aici, vor începe să predea, pentru că vor merge la rădăcina problemei. Acum începem să ne luptăm cu mintea noastră, cu tendințele minții care ne provoacă toate necazurile.

Deci acest Lo Jong este ca o hartă, care ne ajută să ne rezolvăm problemele una după alta.

Dar trebuie să muncim pentru asta. Acestea nu sunt metafore. Este literalmente ceea ce este scris: „Ți se întâmplă asta, cauza este asta”.

„Roata cuțitelor s-a întors asupra mea din nou”: fără sămânță nu există rod.

Repet din nou și subliniez că: fiecare problemă fizică și psihică, din orice domeniu al vieții noastre, am creat-o noi înșine. Ea n-ar putea să apără dacă nu am fi lăsat în trecut o amprentă karmică în mintea noastră.

Am dat de multe ori exemplul șefului care țipă la mine sau care încearcă să mă controleze, sau care mă limitează în activitatea mea, el apare în al patrulea verset, din partea a doua – a corelațiilor. El spune:

Ori de câte ori sufăr fiind în slujba
Cuiva cu autoritate mai mare,

Cineva este arogant cu mine sau încearcă să mă controleze, Dharma Rakshita  spune refrenul lui:

Este pentru faptul că roata cuțitelor
S-a întors asupra mea din nou:
Karma aroganței față de cei
Ce-mi sunt inferiori mie,
Și de a-i forța pe alții să-mi facă munca.
De acum înainte îmi voi aservi,
Trupul și viața,
De a fi în slujba altora.

Eu am făcut asta altora. De unde știu că nu a venit de la șef? De unde știu că el nu este doar un șef care este arogant, care vrea să se impună, sau să conducă numai el? Pentru că nu toată lumea îl vede așa. Pentru că fiecare vede în el ceva diferit.

Pentru mine șeful este arogant. Dar copiii lui și soția lui, aceștia pot avea despre el un concept complet diferit.

Dacă la serviciu sufăr din cauza cuiva care este arogant cu mine, mă controlează, are autoritate asupra mea, Dharma Rakshita îmi spune, că eu am creat toate acestea. Cum am creat? Prin faptul că sunt eu însumi am fost arogantă și i-am forțat pe alții să-mi facă munca.

De cele mai multe ori suntem orbi față de aceste situații. Noi spunem: „Șeful este așa, nu eu!”.

Dovada este că dacă nu aș fi lăsat amprente în mintea mea, aceste situații nu ar fi putut să vină. Ce face un practicant Lo Jong în aceste situații? El le transformă, le folosește ca învățătură. El spune: „O, ok, încă nu am văzut asta despre mine, mulțumesc că mi-ai arătat”.

 

Eliminarea șefului furios: cu fapta…

Maestrul spune:

De acum înainte îmi voi aservi,
Trupul și viața,
De a fi în slujba altora.

Mă voi asigura că îi slujesc pe alții.

Dacă facem asta cu consecvență, șeful autoritar va dispărea. Cum va dispărea? Fie se va muta în alt departament, fie ne vom muta noi în alt departament, ori va deveni brusc drăguț cu noi, pentru că semințele karmice s-au terminat.

Dar trebuie să facem asta cum trebuie. Este o mare artă de a face acest lucru cum trebuie, nu doar să-i servim pe alții, ci să înțelegem că este un antidot pentru această Karmă. Dedicăm serviciul pe care-l facem altora, pentru a ne elimina Karma care ne-a adus șeful neplăcut.

Îi înțelegem Vacuitatea, înțelegem că el nu este așa de la sine, ci el vine din noi. Și când ne-am eliminat semințele, șeful nu va mai putea fi un șef arogant, pentru că tu l-ai eliminat. Nu l-am eliminat fizic, ci ne-am eliminat situația de a experimenta un șef autoritar în viața noastră. Și cum se va întâmpla? Doamna Karma știe. Dar se va întâmpla, trebuie să se întâmple.

 

Eliminarea șefului furios: și cu gândul…

Să zicem că spuneți: „Am încercat un an întreg și încă șeful continuă să țipe”. Asta înseamnă că nu ați făcut bine, nu ați învățat această artă suficient, nu ați înțeles suficient Vacuitatea. Acum trebuie să mergeți la niveluri microscopice în care sunteți încă aroganți.

Poate că nu țipați la alții, dar poate aveți gânduri care țipă la alții, sau arogante față de alții, sau credeți că sunteți cumva mai buni decât alții, sau ceva de genul ăsta. Și va trebui să mergeți la nivel microscopic și să vă uitați cum plantați aceste semințe, clipă de clipă, oră de oră, cu gândirea și comportamentul.

Veți deveni mai cucernici decât Papa pe acest subiect: „Nu-mi voi permite niciun gând de aroganță sau de a-i domina pe alții. Îi voi servi pe alții, voi face doar invers. Dacă cineva are nevoie de ceva, eu îl servesc. Nu judec, nu critic, dau.” Dacă o să faceți asta o lungă perioadă de timp, ei trebuie să se schimbe. Deci acesta este un exemplu.

 

Este important ca fapta să fie însoțită de înțelegere

Și cu cât învățăm și înțelegem mai mult Vacuitatea, cu atât mai repede se va întâmpla acest proces. Așa că este esențial să înțelegem „Sutra inimii”, să medităm asupra Vacuității pentru a reuși în acest proces.

Și puteți spune: în viața asta nu am fost arogant față de ceilalți, am fost modest, nu am făcut astfel de lucruri, nu-mi amintesc că am făcut astfel de lucruri, nu am spus, nu m-am gândit. Sunt câteva posibilități:

– Sau ai făcut și ai uitat,

– Sau de cele mai multe ori, este la nivelul gândurilor subtile cărora nu le dai atenție,

– Sau poate proveni din viețile anterioare.

Nu contează. Dacă aceasta este o problemă care vă chinuie acum, înseamnă că este încă activă. Trebuie să faceți antidot pentru a o elimina, altfel va rămâne acolo. Iar karma deja plantată, nu dispare niciodată de la sine. Aceasta este legea karmică.

 

Cine sunt eu? În procesul karmic în desfășurare

La sfârșitul fiecărei acțiuni de a gândi, spune și face, va rămâne o amprentă în mintea noastră. Toate acestea se acumulează într-un mare depozit karmic care se află în subconștientul nostru și cu timpul acumulează energie. Noi nu ni le mai amintim, nu mai suntem conștienți de ele. Ritmul este foarte rapid, șaizeci și cinci de înregistrări pe secundă.

Deci avem o cantitate enormă de înregistrări karmice.

Am făcut acum ceva. A trecut un an, ce se întâmplă cu amprenta? Încă nu s-a maturizat, stă în subconștient.

Cine sunt? Eu sunt un proces karmic în desfășurare. Ceea ce rodește în prezent și ceea ce este încă latent, sunt eu.

Corpul meu, experiența pe care o am acum, cât de sănătos sunt, cât de înțelept sunt, toate acestea sunt rodiri karmice chiar acum. Mai sunt și alte lucruri pe care le port cu mine care încă n-au rodit. Și dacă nu învăț să le purific, vor da rod, la bine și la rău.

Cum merg ele cu mine în timp? Ca pendulul Newtonian, care are biluțe atârnate și care se ating între ele. Dacă dăm vânt primei biluțe, ea o lovește pe a doua, și impulsul trece de la una la alta. Așa se întâmplă și cu semințele karmice pe care le avem în acest moment, vine clipa următoare, ele își transmit toată energia noilor semințe din clipa următoare.

Așa că acum avem o nouă colecție de semințe karmice care este exact aceeași cu cea veche, cu excepția faptului că a câștigat mai multă energie, și unele dintre ele au rodit între timp și alte câteva am adunat. Deci avem un depozit karmic imens care continuă cu noi tot timpul. Și asta sunt eu, și cine sunt eu.

Câteodată spunem: „Ajută-mă! Ia-mi Karma asta de la mine!”. Ei bine, nimeni nu poate să v-o ia.

Un alt aspect al acestei povești este că, karmele pe care le-am acumulat acum un milion de vieți și karmele pe care le-am făcut ieri, au drepturi egale în mintea mea. Și ce Karmă va rodi? Cea care a acumulat acum toată energia și cea care îi vine rândul. În cele mai multe cazuri, nu știm ce Karmă va rodi, și lucrurile vin peste noi pe neașteptate.

 

Rodirea accelerată

Să spunem că cineva a urcat pe o scară cu intenția de a ne servi și de a facilita Dharmei, cade de pe scară și își rupe mâna. Oare din cauza intenției lui de a ne servi și de a face posibilă învățătura, să fi căzut și să-și rupă mâna? Se poate asta? Așa pare să fie, și asta este cum.

Din punct de vedere Karmic, acest lucru nu este posibil. Intenția lui de a servi Dharma plantează sămânța care îi va aduce multe binecuvântări când va germina. Între timp a ars Karma mai puțin bună. Când a făcut el această Karmă? Cine știe? De obicei nu știm. Buddha știe exact.

Dar, cel care a urcat pe cale cu seriozitate, și începe să acumuleze mult binefaceri, rodirea Karmică se accelerează.

Buddha ne-a vorbit de asta în Sutra « Tăietorul de diamant ».

„O Subhuti, orice fiu sau fiică a nobilei familii care primește o sutră ca aceasta, sau o reține, sau o citește sau o înțelege, va suferi. Vor suferi intens.

Și de ce este așa? Pentru că, o Subhuti, astfel de ființe își curăță Karma non virtuoasă pe întreaga linie de vieți anterioare, Karma care i-ar fi dus în cele trei tărâmuri inferioare. Pe măsură ce-și purifică această Karmă, acest fapt le provoacă suferință în această viață. Astfel vor reuși să-și curețe Karma faptelor non virtuoase din viețile anterioare și vor obține iluminarea unui Buddha”.

 

Iluziile care funcționează perfect

Deci, dacă toate sunt amprentele și proiecțiile mele, și dacă durerea de la căzătură vine din mintea noastră, atunci putem spune: „este doar o proiecție, vine doar din mintea mea”.

Dar aici trebuie să fim foarte atenți la „ durerea este doar o proiecție”. Da, este adevărat că este o proiecție care doare. Dar pe cine doare? Pe acea minte. Acel curent de conștiință care a plantat semințele vătămării altuia în trecut, și acum ele rodesc și produc durere. Altfel nu l-ar fi durut, dacă nu ar fi existat o proiecție.

Deci durerea lui este reală? Da, cu adevărat îl doare. Oare durerea este de sine stătătoare? Nu, ea depinde de cauze. Și vom vorbi mai multe despre asta în lecția următoare.

De aceea spunem că lucrurile sunt ca o iluzie și tocmai pentru că sunt o iluzie, ele dor. De aceea iluziile sunt foarte importante.

În capitolul următor, maestrul ne imploră: „Este ca un vis, este înșelător”. Ne roagă să ne respectăm jurămintele, pentru că totul este un miraj, care doare și pentru că totul este guvernat de legea Karmică.