Lecția 6 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 6
 
 
 
În acest seminar ne ocupăm de tradiția Lo Jong, ceea ce înseamnă antrenament al minții.
 
În lecțiile trecute am discutat despre modalitățile de comportament și despre cum să evităm daunele și cum să ne înfrânăm instinctele care ne produc suferință.
 
Versetul 8:
 
8.             Fie ca toate acestea să nu mai fie niciodată pătate
                 De cele opt gânduri lumești
                 Și fie ca totul ca o iluzie să îl percep
                 Și, de lanțurile atașamentului, eu însumi să mă eliberez.
 
Ultimul cuvânt Shok care apare în verset înseamnă ”fie”. În limba tibetană se pune la sfârșit de frază.
 
După ce autorul ne-a descris toate practicile destinate de a ne deschide inima și a ne elimina semințele grele al căror rod ne produce numai suferință, în versetul 8 el ajunge la esență.
 
 
Lanțurile
 
Vom începe cu sfârșitul versetului. Ce sunt aceste lanțuri care ne leagă? Sunt lanțurile care ne leagă de Samsara. Ele ne înlănțuie de o existență suferindă. Cauza care ne determină să trăim în Samsara sunt afecțiunile noastre mentale și karma.
 
Afecțiunile mentale sunt cele care ne aduc necazuri. Se spune că există 84.000 de variante diferite ale acestora, cele principale fiind supărarea, ura, gelozia, ignoranța, dorința care nu înțelege de unde provin lucrurile în lumea noastră.
 
Dorința este o afecțiune mentală pentru că ne agită mintea.
 
Deci, aceste lanțuri sunt afecțiunile mentale care ne controlează și karmele pe care le-am acumulat în trecut, prin comportament, gândire și vorbire.
 
Ele ne leagă de Samsara până când vom învăța să ne desprindem de ea. Ele sunt lanțuri puternice care ne leagă strâns de Samsara. Cum știm asta? Pentru că încă ne mai aflăm aici în căutarea fericirii.
 
Nu este ușor să ne eliberăm de ele, iar pentru acest lucru este nevoie de multă învățătură. Este nevoie de a ne crea condiții de meditație ca să le vedem în profunzime și să le distrugem.
 
Pentru acest lucru va trebui să ne dezvoltăm abilitățile meditative pentru a ajunge la concentrare maximă. De aceea, este nevoie de retreaturi, pentru că în viața zilnică nu ne putem concentra bine.
 
Bineînțeles că va trebui să medităm zilnic, poate o jumătate de oră, chiar și un sfert de oră este mai mult decât nimic.
 
Pentru a tăia rădăcina Samsarei este nevoie o lungă perioadă de concentrare profundă. Acesta este și motivul pentru care se merge pe perioade atât de lungi în retragere.
 
Oamenii care au fost în retreat spun că fiecare reclamă pe care au auzit-o vreodată apare în minte, lucru care deranjează foarte mult meditația.
 
Așa că va trebui să ne gândim de două ori la anunțurile pe care le ascultăm pentru că ele vor deveni factori de perturbare a meditației.
 
Este foarte important să fim atenți la ce ne expunem mintea, pentru că totul se înregistrează, totul rămâne în minte.
 
Pentru a ne elimina karma negativă nu este nevoie să ne amintim exact ceea ce am făcut. Deci, cum putem să ne lichidăm karma dacă nu ne amintim ce s-a întâmplat? Ea va apărea în viața noastră.
 
Cum? Sub forma aceluia care ne atacă sau ne rănește sau ne insultă, pentru că el vine din karma pe care am făcut-o.
 
Deci, se prea poate să nu știm ce l-a adus la noi, pentru că această percepție a modului de funcționare a mecanismului karmic este rezervată lui Buddha. Există multe persoane avansate care pot vedea acest mecanism.
 
Pe măsură ce meditați, veți începe să înțelegeți din ce în ce mai mult conexiunile dintre cauză și efect. Și, chiar dacă încă nu înțelegem, faptul că ni se întâmplă lucruri neplăcute, acestea ne arată ce fel de karmă avem.
 
Dacă vine cineva și ne insultă, el ne spune: ”M-ai insultat! Încetează de a mai insulta!”.
 
Dacă cineva vine și ne rănește, el ne spune: ”Ai rănit ființele! Nu ai păzit viața! Oprește-te de a mai face rău altora! Nu mai omorî!
 
Lumea ne învață în permanență și mai ales ne învață prin situațiile grele prin care trecem. Iar când ni se întâmplă lucruri neplăcute, în loc de a mai reacționa în modul nostru obișnuit: ”ah, uite ce mi-au făcut!”, să ne spunem: ”ah, asta trebuie să curăț, cu acest lucru trebuie să lucrez!
 
În limba engleză există o expresie frumoasă ”Grist for the mill”, adică grâul de moară. Lumea ne oferă în permanență grânele pe care să le zdrobim și de a ne crea iluminarea. Dacă în loc de a ne gândi că lucrurile există independent de noi, ne vom spune acum: “ah, s-a întors la mine!, este exact de ceea ce am nevoie!”, atunci fiecare situație va fi pentru noi o oportunitate și toată lumea va deveni un învățător.
 
Cel mai rapid mod de a progresa este de a înțelege că totul este o oportunitate și că fiecare este un învățător.
 
Ce înseamnă iluzia la care se referă versetul? Ea este gândul că lucrurile au o existență proprie de sine și neînțelegerea de unde vin lucrurile.
 
Iluzia este de a crede că mașina care ne lovește nu are nicio legătură cu noi.
 
Până când nu vom tăia lanțurile iluziei, lucrurile vor continua să ni se întâmple.
 
 
Cele opt gânduri lumești
 
În limba tibetană, cele opt gânduri lumești se spune:
 
འཇིག་རྟེན་ཆོས་བརྒྱད
Jikten chu gye
 
Jikten = lume. Aici are sensul de lumesc.
Chu = lucruri, în acest context înseamnă gânduri.
Gye = opt.
Deci, cele opt gânduri lumești. Dacă stăm să ne gândim bine, acestea rezumă tot ce facem și ne preocupă în Samsara.
 
 
Primul gând lumesc
 
Cu toți căutăm fericirea și fugim de suferință, nu este așa? Căutam să ne fie bine și nu dorim să ne fie rău. În aceste privințe, suntem cu toți egali.
 
Vrem cu toți să avem bani, mijloace de trai, lucruri, bunuri. Deci, primul gând lumesc este gândul de a obține lucruri: bani sau alte bunuri.
 
རྙེད་བཀུར་བྱུང་ན་དགའ།
Nyekur jung na ga
 
Ga = a fi bucuros,
Nyekur = lucruri materiale,
Jung na = dacă le obții.
Adică dacă obțin lucruri materiale atunci sunt mulțumit. Sau sunt bucuros dacă obțin ceva.
 
Această frază exprimă preocuparea noastră de a fugi după lucruri materiale.
 
Este important să înțelegem că nu scrie aici că este interzis să ne bucurăm de bunuri materiale. Ceea ce se spune este că ne petrecem timpul în căutarea acestor lucruri și credem că fericirea noastră depinde de ele, deoarece nu înțelegem de unde provin.
 
Pe când, toate acestea provin din ignoranță. Credem că vom avea mai mulți bani dacă furăm, de exemplu.
 
Atât timp cât nu vom înțelege de unde provin lucrurile noastre, de unde vin banii, acest fapt este primul din cele opt gânduri lumești care ne provoacă suferință.
 
Din cauza neînțelegerii provenienței bunurilor, vom comite fraude: poate vom fura, poate vom înșela, iar toate aceste ne vor aduce numai necazuri în viitor.
 
Deci, nu ne este interzis să ne bucurăm. Cel care a dobândit înțelepciunea înțelege de unde provin lucrurile și știe cum să planteze semințele abundenței, atunci când va apărea ceva în viață, atunci plăcerea lui va fi completă.
 
El va spune: “Oh, mi-a apărut acest lucru pentru că am fost darnic în trecut. Acesta este rodul generozității mele”.
 
El vede karma în acțiune și se bucură de mecanismul ei. Știe că deține control. Dacă el va fi în continuare generos va putea produce tot ceea ce își dorește.
 
Când înțelegem cum ajunge mâncarea în viața noastră, numai atunci ne vom bucura pe deplin de ea. Dalai Lama când ascultă muzică, este complet cufundat în ea sau când mănâncă se bucură de fiecare înghițitură și o savurează, pentru că nu mai este atașat de mâncare.
 
El nu mai gândește: ”cât este de gustoasă prăjitura, mai vreau una!”.
 
Dalai Lama înțelege că lucrurile bune se datorează generozității. Semințele plantate au rodit, iar acum se poate bucura de rod.
 
Și dacă înțelegeți bine aceste lucruri, atunci când veți primi ceva, oferiți-l altuia. În acest fel vă veți asigura să primiți mai târziu două lucruri similare cu primul.
 
Din punct de vedere karmic, nu există niciun ban în univers care să nu vină din generozitate și dăruire. Abundența vine numai din generozitate.
 
Banii nu garantează abundența. Puteți avea un sac plin de bani și să fiți în mijlocul deșertului și să nu existe niciun magazin din care să puteți cumpăra ceva.
 
În societatea noastră se perindă ideea că trebuie să muncim din greu pentru a obține cele necesare. Întrebarea este: oare munca grea aduce abundență?
 
Răspunsul este că dacă ar fi adevărat acest lucru, atunci toți cei care lucrează la pavatul drumurilor, ar fi fost plini de bani.
 
Dar, după cum știm, lucrurile nu stau așa. Oare abundența vine din faptul că suntem educați, că avem studii superioare? Dacă învățământul superior ar fi adus abundența, atunci oricine cu o asemenea educație ar fi plin de bani. După cum știm, sunt destui educați și trăiesc în lipsuri mari.
 
Ați auzit vreodată că sunt persoane care stau acasă și nu fac nimic, dar în schimb au mulți bani? Și sunt destui.
 
Deci, primul gând lumesc este gândul care caută abundența materială fără să înțeleagă de unde provine abundența materială. Garantat, va eșua, mai devreme sau mai târziu.
 
Ce se întâmplă dacă înșelăm și nu suntem prinși? Oare avem mai mulți bani acum pentru că am înșelat?
 
Acest lucru nu se poate întâmpla! Karma produce doar rezultate similare, nu este așa? Rodul va fi întotdeauna similar seminței karmice plantate în urma unui act făcut.
 
Care este rezultatul înșelătoriei? În viitor, vom fi noi înșelați sau vom trăi într-o lume în care oamenii se înșală unii pe alții sau nu putem avea încredere în nimeni.
 
Deci, dacă am primit bani, ei au venit numai din generozitate.
 
 
Al doilea gând lumesc
 
མ་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Majung na miga
 
Acest lucru înseamnă sunt supărat dacă nu obțin ceva.
 
Deci, primul gând lumesc este mulțumirea, bucuria pentru bunurile obținute. De exemplu, cineva este mulțumit de mașina lui nouă. Este ceva rău să avem o mașină nouă și să ne bucurăm de ea? Bineînțeles că nu.
 
Ce este greșit în acest gând? Faptul că nu înțelegem de unde ea vine, iar acest lucru creează Samsara. Și invers, dacă ne dorim o mașină sport roșie și nu avem bani să o cumpărăm, vom fi nemulțumiți și triști. Deci, primul gând este bucuria când obținem ceva, iar al doilea este nemulțumirea sau tristețea când nu putem obține ceea ce vrem.
 
 
Răbdarea care vine din înțelegere
 
Dacă până acum am făcut lucrurile așa cum ne-am obișnuit, învârtindu-ne mereu prin Samsara, de-abia acum începem să facem primii pași pentru a descifra secretul.
 
Ceva începe să se schimbe în înțelegerea noastră. Lucrurile vor începe să se miște puțin.
 
Deoarece cu toții avem miliarde de karme acumulate de-a lungul vremurilor, vom trăi perioade de tranziție, perioade în care încă ni se va părea că ”Cei drepți suferă și cei răi prosperă ”.
 
Deci, cel care se află pe află pe cale încă va mai avea eșecuri. El nu se va demoraliza în fața obstacolelor dacă înțelege învățătura.
 
El își spune: “Bine, bine, se întâmplă acum, este lecția pe care trebuie să o învăț”. El nu sare de bucurie când îi vine mașina roșie și nici nu se plânge că nu are o mașină roșie. El înțelege cum ajung lucrurile în viața lui și continuă să le creeze.
 
Sfatul este ca atunci când se întâmplă lucrurile, atunci când karma dă rezultate, să vă continuați calea.
 
Tot ceea ce trebuie făcut este să spuneți întotdeauna adevărul, să nu înșelați, să fiți amabili, să vă păstrați generozitatea, să vă păstrați comportamentul sexual corespunzător, să nu vorbiți aiurea, să nu vorbiți pe ton ridicat sau dur, să nu dezbinați și așa mai departe.
 
Păzirea jurămintelor este ceea ce creează viitorul.
 
Ceea ce vă rodește acum sunt semințele din trecut pe care le-ați plantat și pe care nu le-ți purificat. Karma s-a terminat. Iar acum veți continua să creați o lume nouă.
 
 
Al treilea și al patrulea gând lumesc
 
བདེ་བ་བྱུང་ན་དགའ།
Dewa jung na ga
 
 
མ་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Majung na miga
 
Dewa = plăcere sau bucurie.
Dewa jung na ga înseamnă sunt bucuros dacă mă simt bine.
Majung na miga înseamnă sunt supărat dacă nu mă simt bine.
 
Cu toții căutăm să ne simțim bine. Dacă ne simțim bine, atunci totul e bine. Dacă nu ne simțim bine, vom fi sarcastici și iritați, nu vom vorbi frumos și așa mai departe.
 
Cine înțelege învățătura, că îi este bine sau rău, își păzește cu strictețe jurămintele.
 
De multe ori oamenii când sunt obosiți sau se simt rău se folosesc de această situație drept justificare, în sensul că își spun: “astăzi îmi este permis să mă supăr, să țip, să fiu urâcios sau să insult.
 
Cine le-a aprobat un asemenea comportament? Doamna karmă notează tot. Dacă sunt furioși și supărați, acestea se vor întoarce din nou asupra lor prin persoane care se vor comporta la fel ca și ei.
 
Cine înțelege mecanismul karmic, se simte bine sau rău, nu se lasă târât de sentimente și își păstrează un comportamentul adecvat, moral, integru, își menține o atitudine corectă față de ceilalți.
 
El își păzește mintea de a nu fi perturbată de sentimente grele, precum gelozia, ura, furia și așa mai departe.
 
Tot ceea ce trebuie este să ne reamintim de cauzalitatea corectă, de faptul că toate lucrurile sunt goale de orice natură și că tot ceea ce trăim este în funcție de ceea ce am semănat.
 
Indiferent că ne simțim bine sau rău, ne continuăm calea, ne continuăm practica. Nu vom mai spune: “Astăzi mă simt rău, nu pot să meditez”. Nu meditați, nu veți culege nici roadele meditației.
 
Dacă sunteți cu adevărat pe calea dharmei, datorită iubirii și a compasiunii față de ceilalți, atitudinea față de ceilalți nu ar trebui să fie deloc afectată de modul în care vă simțiți.
 
 
Al cincilea și al șaselea gând lumesc
 
སྙན་གྲགས་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Nyendrak jung na ga
 
 
མ་བྱུང་ན་མི་དགའ།
Majung na miga
 
Nyendrak = reputație sau faimă.
Nyedrak jung na ga înseamnă sunt bucuros dacă am reputație bună.
Majung na miga înseamnă sunt supărat dacă nu am reputație bună.
 
Ce facem în Samsara, din punct de vedere pozitiv?
– primul lucru pe care-l facem este să căutăm bunuri, bani.
– al doilea lucru este să ne simțim bine.
– al treilea lucru este să ne preocupăm de reputația noastră, numele nostru să fie bun.
 
Deci, dacă alții gândesc bine despre noi, avem un nume bun, atunci suntem mulțumiți. Iar dacă suntem criticați sau vorbiți de rău, suntem triști.
 
Aceste este modul nostru de a ne petrece majoritatea timpului.
 
În literatura budistă există o frumoasă poveste despre Sakya Pandita, unul dintre liderii spirituali ai curentului Sakya.
 
Pandita înseamnă în limba sanscrită înțelept. Sachia Pandita a fost considerat ca fiind unul dintre cei mai mari înțelepți budiști. Se spune că a avut foarte mulți discipoli. Nepotul lui a ajuns în Mongolia, convertindu-l pe Khan la budism.
Cineva a întrebat: “De ce Sakya Pandita a avut atâta faimă?” Vreți să știți motivul karmic, cum să obțineți reputație și faimă?
Iată motivul karmic: Sakya Pandita a avut de tânăr un Lama. Povestea spune că Lama s-a îmbolnăvit, ajungând în situația când nu-și mai putea controla nevoile.
Datorită iubirii și a devotamentului necondiționat față de Lama, Sakya Pandita îi strângea și îi curăța fecalele cu propriile lui mâini, fără nici cel mai mic dezgust.
Datorită faptului că pentru el, Lama era o persoană sfântă, era Buddha, vedea în nevoile lui nectar divin. Acesta a fost motivul karmic care i-a adus faimă lui Sakya Pandita.
 
Problema noastră este că nu vedem cum funcționează karma, nu putem face legătura corectă între lucruri. Dacă avem faimă, înseamnă că am plantat semințele care trebuiau. Dar dacă nu, înseamnă că a venit vremea să înțelegem de unde vine ea și să începem să plantăm corect.
 
În concluzie, nu avem de ce ne bucura când avem faimă sau a ne întrista când nu o avem, pentru că ceea ce există în viața noastră este rezultatul trecutului. Nu mai avem ce face. Ceea ce putem face acum este doar să plantăm.
 
Ne întoarcem din nou la maestrul Shantideva, versetul 90:
 
                 Numele bun, lauda, chiar și gloria
                 Meritul meu nu mi-l cresc,
                 Nu-mi aduc nici un câștig, nu previn boala,
                 Nu-mi vor mări puterea și nici viața nu mi-o prelungesc.
 
De ce lauda, gloria sau numele bun nu pot face toate aceste? Pentru că ele sunt doar roadele karmice, sunt rezultate. Dacă dorim să beneficiem de ele, va trebui să le plantăm acum.
 
În versetul 92 se spune:
 
                 Sunt unii care pentru reputație
                 Își sacrifică averea și chiar se sinucid!
                 Ce mai pot face atunci cuvintele de laudă?
                 Cui le mai aduc plăcere, odată ce-au murit?
 
Oamenii care nu înțeleg cauzalitatea sunt dispuși să facă orice pentru reputație.
 
El spune: Ce putem face cu cuvintele de laudă? Dacă moartea va veni , cui le mai aduc plăcere?
 
Maestrul Shantideva vine să ne taie pofta de a mai fugi după aceste lucruri. Versetul 95:
 
                 Dacă lauda spre mine sau altcineva este îndreptată,
                 Cum pot beneficia de bucuria celui ce laudă?
                 Din moment ce bucuria este numai a lui,
                 Nicio fărâmă din ea nu va fi a mea!
 
El spune: ”Bucuria aparține celui ce laudă”. Cel ce laudă se bucură de faptul că vine și mă prețuiește, pentru că semănă semințele ca el să fie respectat. C u alte cuvinte, prin faptul că el mă prețuiește pe mine va fi el prețuit. Sunt atât de mulțumită că sunt respectată! Dar cu ce mă ajută?
 
Dacă sunt acum lăudată, înseamnă că a rodit sămânță și cu asta s-a terminat. Karma s-a dezintegrat. Acum trebuie să-mi creez una nouă.
 
Deci cel care trebuie să se bucure este cel care mă laudă, pentru că el își plantează semințele pentru noi laude.
 
 
Al șaptelea și al optulea gând lumesc
 
Ultima pereche de gânduri lumești este asemănătoare celei anterioare.
 
Tura tongken jung na ga înseamnă sunt bucuros când sunt lăudat sau sunt bucuros dacă se vorbește frumos de mine.
Mera jeken jung na miga înseamnă sunt supărat când nu sunt lăudat sau sunt supărat dacă nu se vorbește frumos de mine.
 
Iar el ne spune:
 
De ce trebuie să vă impresioneze ceea ce spun ei?
Dacă aveți sămânța karmică potrivită, atunci ei vor vorbi frumos despre voi.
Și, dacă ei vor vorbi frumos va fi numai în funcție de karma pe care ați semănat-o.
 
Versetul 98:
 
                 Laudele și altele la fel atenția mi-o distrag,
                 La deziluzia celor lumești mă înfrânează să ajung;
                 Gelozia mi-o stârnește pe cei cu nobile virtuți
                 Și tot ceea ce-i mai bun în viață ele distrug.
 
Maestrul Shantideva dorește să ne strice goana după laude. El spune: Să spunem că vine cineva și ne laudă mult.
 
Acest lucru ne distrage atenția, începem să ne înfoiem în pene, să devenim aroganți și, ca urmare, spune el, ne înfrânează să ajungem la deziluzia lucrurilor lumești. Scopul nostru este să înțelegem că nu este nimic bun în Samsara.
 
Oamenii spun astăzi ceva, mâine altceva. În Samsara nu există niciun câștig. Trebuie să ieșim din ea.
 
Dacă acum avem un lucru bun, nu trebuie să ne agățăm de el. Nu există nicio garanție că mâine va fi totul la fel. Lucrurile se schimbă în permanență. Oamenii se ridică și coboară tot timpul.
 
                 ”Gelozia mi-o stârnește pe cei cu nobile virtuți.”
 
Dacă vom căuta să fim tot timpul lăudați, atunci când altcineva începe să fie lăudat, ne va stârni gelozia.
 
Versetul 99:
 
                 Și dacă da, oare cel care pune la cale
                 Să nu fiu lăudat,
                 Nu este, de fapt, cel ce mă protejează să nu cad
                 În suferința tărâmurilor inferioare?
 
Mulți sunt cei care spun: ”Am muncit din greu, am făcut multe eforturi, hai acum, spune și tu ceva bun!”.
 
Ce spune maestrul Shantideva în continuare?
 
Versetul 101:
 
                 Cei ce calea îmi blochează
                 Ca spre tărâmul suferinței să nu mă îndrept
                 Sunt ca și Buddha ce binecuvântează.
                 Atunci, de ce să-mi revărs mânia pe ei?
 
Ne străduim tot timpul să fim lăudați, să fim apreciați, iar ceilalți nu ne laudă. Ce ne oferă aceștia prin faptul nu ne apreciază?
 
Ne dau o lecție bună. Maestrul Shantideva ne spune că cel de la care așteptăm să primim laude sau să ne spună un cuvânt bun este ca Buddha însuși care stă acolo și ne blochează calea de a nu cădea în infern.
 
În concluzie, omul trebuie să facă exact invers decât este obișnuit, adică în loc să aștepte să primească laude, va trebui să laude el pe alții, pentru că numai așa își va produce mereu binele.
 
 
Cele opt ale lui Arya Nagarjuna
 
Există o altă interpretare a “celor opt gânduri lumești“, subiect în care nu vom intra.
 
Arya Nagarjuna enumeră alte opt lucruri care indică un alt mod de a exprima neînțelegerea vacuității și sunt mult mai profunde.
 
Iată lista celor opt:
 
སྐྱེ་བ།
Kyewa
A începe
 
Lucrurile nu încep de la sine.
 
De exemplu, când începeți să plătiți chiria cu bani numerar, numai datorită karmei similare pe care o aveți atât voi cât și proprietarul de la care închiriați, veți fi determinați să considerați hârtia acestei convenții ca fiind valoroasă.
 
Hârtia în sine nu are valoare, dar faptul că ați avut grijă de alții în trecut vă permite să vedeți mormanul de hârtie acceptat în schimbul unui loc de ședere.
 
Deci, niciun obiect bun din viața voastră nu va începe niciodată fără vreun motiv, cu excepția faptului că ați făcut un lucru asemănător față de altcineva în trecut.
 
འག་པ།
Gakpa
A opri
 
 
Lucrurile nu se opresc de la sine.
 
Singurul motiv pentru care migrena se oprește este că ați avut grijă de durerea altcuiva.
 
Aspirina poate fi modul în care durerea de cap se oprește, dar nu explică și de ce se oprește.
 
Motivul pentru care durerea se oprește este că ați creat o karma bună atunci când ați avut grijă de cineva în trecut; karma rămâne cu voi ca o impresie lăsată în mintea voastră în trecut, după care se manifestă prin faptul că vă simți bine.
 
 
རྟག་པ།
Takpa
Invariabilitatea sau permanența
 
Lucrurile sunt invariabile.
 
Când veți ajunge în paradisul lui Buddha, fiecare detaliu din această lume vă va aduce fericirea totală.
 
Dacă lucrurile ar exista în sine, ele nu s-ar putea schimba niciodată.
 
Takpa este o consecință a gândirii că lucrurile există în sine. Dacă lucrurile ar fi avut o existență proprie de sine, Nirvana ar fi imposibilă.
 
 
ཆད་པ།
Chepa
A înceta
 
Nimic nu există, nimic nu contează. Înseamnă a gândi că, dacă nimic nu are o natură proprie în sine, atunci nimic nu contează.
 
འགྲོ་བ།
Drowa
A merge ( în sensul că sămânța merge sau germinează)
 
A crede că lucrurile merg, adică ”a merge din starea de cauza sau sămânța spre a deveni rezultat”.
 
Acest lucru înseamnă “în creștere”. Cu alte cuvinte, a merge înseamnă că sămânța devine lăstar.
 
 
གཅིག།
Chik
Unul (un singur lucru)
 
 
ཐ་དད།
Tade
Diferit (lucruri diferite)
 
Unul sau multe (diferite). Niciun obiect nu este un singur lucru sau multe lucruri, în sine.
 
Niciun lucru în sine nu apare independent de proiecțiile noastre create de karma pe care am acumulat-o în trecut.
 
 
འོང་བ།
Ongwa
A veni
 
A crede că lucrurile vin înseamnă că lucrurile se termină sau se opresc. Germenele răsare în timp se sămânța dispare sau este distrusă.
 
A spune că ” nu vine sau pleacă”, înseamnă că nu există cauză și efect așa cum credem.
 
Modul de a opri pe cei care se ceartă cu noi la serviciu este de a ne asuma vina pentru problemele lor și nu de a ne justifica sau a-i judeca pe alții.
 
Orice se întâmplă la locul de muncă este o iluzie: ceea ce ni se întâmplă nu se datorează lucrurilor care ne apar și pe care le credem că ar fi cauza imediată, ci a faptului că, cu mult timp în urmă, am lăsat o amprentă în conștiința noastră.
 
——–
 
În cursul 12, toate acestea sunt prezentate pe larg. Vom discuta puțin despre ce înseamnă ”lucrurile nu încep”.
 
După cum știm, orice lucru care apare în lumea noastră vine dintr-o cauză. Noi spunem: cauza dă un rezultat, rezultatul va deveni cauza viitoare și așa mai departe și așa încep lucrurile.
 
Ce este un lucru? Un lucru este ceva care are un început, mijloc și sfârșit. El a început cândva, va dura atâta timp cât există și într-o bună zi se va sfârși. Toate lucrurile, toate plăcerile și toată viața sunt supuse neîncetat schimbărilor.
 
Să începem să ne uităm mai îndeaproape. Oare lucrurile încep?
 
Este adevărat să spunem că fiecare lucru are un început? De fiecare dată este pusă întrebarea: cum a început Buddha? Cine l-a învățat?
 
Începem să căutăm începutul, deoarece mintea noastră samsarică dorește ca lucrurile să înceapă. Ni se pare că lucrurile încep, după care ele durează o perioadă de timp până ce se sfârșesc.
 
În Sutra inimii scrie: ” Și astfel putem spune, Shari Putra, că orice lucru existent este gol; lipsit de orice natură. Nimic nu începe și nimic nu se sfârșește. Nimic nu este impur și nimic nu devine pur. Nimic nu se împuținează și nimic nu se înmulțește”.
 
Ceea ce înseamnă ”nu încep și nu se termină”.
 
Ce înseamnă că lucrurile nu încep? Următorul exercițiu este de ilustra eroarea pe care o face mintea noastră.
 
Voi lua o bucată de plastilină și voi crea ceva, iar voi uitați-vă la ceea ce fac. Întrebați-vă ce vreau să fac, ce doresc să creez.
 
Să presupunem că am aici o bilă de plastilină:
 
Ce am acum aici? O cană.
 
Cine sunt eu? Cea care creează o cană.
 
Iar acum ce am făcut? Un covrig.
 
Cine sunt eu acum? Eu sunt cea care creează covrigul sau sunt un covrigar.
 
Când vom decide cine sunt eu? Vom decide în funcție de ceea ce creez.
 
Dacă olarul face o cană, când am decis că el este olar sau că el face o cană?
Decidem după activitatea pe care o face.
 
Ce a precedat? Cana sau olarul?
 
După cum vedeți mintea noastră ne spune: mai întâi trebuie să existe olarul și numai apoi va face cana. Dacă olarul primește lut, el va face cana. Dar el nu va fi olar, până nu va exista cana! Când a început olarul să fie olar? Și când a început cana?
 
Oare această formă este începutul cănii? Nu neapărat, pentru că ea poate deveni un covrig.
 
Atunci, când a început cana?
 
Nu există olar, fără să existe cana. Mintea noastră fabrică povestea după rezultat.
 
 
Totul este un joc al iluziei
 
Am ajuns aici la partea doua a versetului 8:
 
                 ”Și fie ca totul ca o iluzie să percep
                 Și de lanțurile atașamentului eu însumi să mă eliberez”.
 
Permanent, mintea noastră ne spune povești despre realitate noastră. Ea fabrică poveștile dintr-un flux de rezultate karmice care se întâmplă tot timpul. Acest proces se petrece extrem de rapid, șaizeci și cinci pe secundă.
 
Pe baza fluxului de rodire karmică, inventăm o poveste. Ea este invenția noastră. Ea este în totalitate o proiecție a minții noastre asupra unui grup de date brute, date care sunt complet goale de orice natură.
 
Deci, nu putem spune că eu sunt olar, pentru că dintr-o singură mișcare pot fi covrigar. Acest lucru se întâmplă cu fiecare lucru din viața noastră.
 
Maestrul Nagarjuna ne spune că lucrurile nu încep. Iar dacă nici cana nu a început, cum poate ea să se termine? Deci, dacă nimic nu a început vreodată, cum ar putea el să se termine?
 
Toate acestea sunt subiecte de meditații foarte importante.
 
Ele ne ajută să înțelegem vacuitatea lucrurilor și să vedem că cel pe care ne-am supărat sau nu ne-a dat ceea ce am vrut sau nu ne-a lăudat nu a existat niciodată, ci a fost doar o invenție a noastră de la început până la sfârșit.
 
Când începem să înțelegem că nu avem pe cine să ne supărăm, automat și afecțiunile noastre mentale vor scădea. Nu există decât un curent de rezultate karmice și nimic mai mult.
 
– Lumea este goală de orice semnificație externă, cu excepția aceleia pe care o proiectăm,
– ea vine din semințe karmice pe care numai noi le plantăm,
– semințe care au fost plantate în urma a cât de buni am fost cu ceilalți.
 
 
A ne elibera din lanțurile celor trei adicții
 
Versetul nostru vorbește despre “a ne elibera de lanțurile atașamentului”. Changkya Rinpoche, Ngawang Lobsang Chunden, ce a fost reîncarnarea anterioară a lui Pabongka Rinpoche ne explică faptul că acest atașament este atașamentul de gândirea extremă că lucrurile există în sine (acest lucru însemnând că ele sunt invariabile și nu pot fi schimbate) și de gândirea că dacă lucrurile nu sunt așa cum par, atunci ele nu există deloc.
 
Acest citat este:
 
Shenpay chingwa le drol = eliberarea de lanțurile atașamentului,
Shenpa = atașament, adicție.
Chingwa = lanțuri.
Drol = eliberare.
Ngowo = esență sau natură.
Druppey = există, în sensul că există în sine.
Tak ta = extrema permanenței sau extrema existenței de sine.
Tenne mepay = permanența.
Che ta = extrema încetării sau nihilism.
 
Cu alte cuvinte, Changkya Rinpoche spune că ”eliberarea din lanțurile atașamentului” înseamnă de fapt eliberarea de cele două extreme: extrema existenței sau a permanenței și extrema inexistenței/nihilism.
 
Atunci când se spune că durerea samsarică este un bluf, aceasta nu înseamnă că nu ne doare.
 
Nu putem trece strada fără să nu fim atenți la mașinile care trec. Dacă cineva ne lovește și ne doare, această durere este un rezultat karmic provenit dintr-o acțiune trecută când noi am lovit pe alții, iar acum karma ne forțează să inventăm o poveste despre durere pe o colecție de date brute care sunt goale de orice natură.
 
Datorită vacuității, datorită faptului că totul este o proiecție și totul este un bluf, putem să ne creăm un alt bluf. Este ceea ce face Buddha.
 
Este modul de a ajunge la iluminare. Învățăm cum funcționează patentul și ne creăm paradisul. Și el va fi un bluf, dar cel puțin va fi cu mult mai plăcut și va fi la fel de real ca încăperea în care ne aflăm.
 
Vom încheia cu două versuri care trimit tuturor ființelor binecuvântarea noastră:
 
                 Mi-aș dori ca toate ființele
                 În orice loc se vor găsi,
                 Libere și fericite să poată fi.
 
                 Toate gândurile mele,
                 Toate vorbele
                 Și toate faptele pe care le fac,
                 A lor suferință, să înceteze.
 

 

Lecția 5 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 5
 
 
 În acest seminar ne ocupăm de tradiția Lo Jong, ceea ce înseamnă antrenament al minții.
 
Această tradiție străveche a ajuns la noi prin cei din curentul Kadampa la începutul mileniului al doilea în Tibet.
 
Există o colecție întreagă de Lo Jong care conțin versuri pentru pregătirea conștiinței. Unele texte sunt mai lungi, altele mai scurte. Textul pe care îl învățăm face parte din cele scurte și este cel mai cunoscut.
 
După cum am văzut, versetele merg împotriva instinctelor noastre. Instinctele noastre spun, dacă cineva ne fură, îl dăm în judecată sau dacă cineva este nedrept cu noi, vom căuta dreptatea.
 
De aceea practica ce ni se oferă în acest text este greu de făcut. De aceea, este nevoie de timp.
 
 
Cu susul în jos
 
Să trecem la versetul 6.
 
Shenyen înseamnă învățător spiritual.
Nyen = prieten,
She = foarte aproape, un fel de rudă apropiată.
 
Învățătorul spiritual este cineva foarte apropiat ca o rudă apropiată. Se spune că un învățător spiritual ne însoțește în această viață și, dacă relațiile noastre cu el sunt corespunzătoare, atunci el ne va însoți și în toate celelalte vieți viitoare până când vom ajunge la iluminare.
 
Prin urmare, aceste legături sunt foarte importante. Este esențial să nu facem lucruri care să afecteze aceste relații pentru că ele nu vor influența numai această viață. Desigur că este vorba despre cineva pe care ați ales să-l vedeți ca profesor spiritual. Acesta este Shenyen.
 
De ce apare Shenyen în acest verset?
 
6.              Atunci când spre prietenul meu mă îndrept
                  Cu speranța ca la necaz să mă ajute
                  Și, în loc de asta un mare prejudiciu îmi va aduce,
                  Fie ca să-l pot vedea ca pe un sfânt îndrumător.
 
Care este ideea aici? Să spunem că avem probleme. Avem nevoie de ajutor. Ne îndreptăm spre cineva pentru ajutor și ce face el? Ne bagă cuțitul în spate. Cum vom reacționa instinctiv la o astfel de situație?
 
În mod instinctiv ne supărăm, îl judecăm, ne plângem, devenim deprimați, căutăm dreptate, demonstrăm tuturor că noi avem dreptate și că el nu are dreptate. Îl micșorăm în fața altora.
 
Ce ne spune versetul ca de obicei? Atunci când suntem răniți, ni s-a făcut o nedreptate și sângele clocotește în noi de supărare, chiar în această situație fiind, să mergem împotriva acestor instincte.
 
Autorul spune că aceste moduri de reacție ne chinuie, ne fac viața nefericită și nu ne vor aduce dreptate. Într-o astfel de situație, când s-a întâmplat exact invers mersului firesc al lucrurilor, versetul spune:
 
                  ”Fie ca să-l pot vedea ca pe un sfânt îndrumător.”
 
Un astfel de om trebuie să-l vedem ca pe un învățător sfânt. Este atât de neobișnuit, atât de contrar gândirii noastre normale.
 
În acest verset se merge mult mai departe, nu numai că el ne rănește datorită geloziei lui, sau ne acuză pe nedrept în public, sau că nu ne ajută, ci ne și lovește acolo unde ne doare mai rău, ne rănește când suntem deja la necaz, când suntem împinși cu spatele la perete.
 
Căutăm ajutor, iar el ne lovește și mai tare.
 
 
Din cauza faptelor noastre trecute!
 
Ce ne-a spus maestrul Shantideva în versetul 68?
 
                  Din cauza acțiunilor mele trecute,
                  Alții vin și mă rănesc acum!
                  Și din moment ce totul depinde de aceste acțiuni,
                  Ce rost are să mă mai supăr pe lucrurile ce mi se întâmplă acum?
 
De ce vine cineva să ne facă rău? Pentru că i-am rănit pe alții în trecut.
 
Fiindcă a venit vorba, se spune că cel care ne face rău nu este același cu cel pe care l-am rănit în trecut. Poate fi altă persoană, într-un loc complet diferit, în circumstanțe complet diferite, dar ce ni se întâmplă acum este similar cu ceea ce am făcut cândva ori în această viață, ori într-una anterioară.
 
Și poate că actul pe care l-am făcut a fost, de asemenea, cu mult mai mic decât ceea ce ni se întoarce înapoi. Se spune că la sfârșitul fiecărei acțiuni, vorbă și gând lasă în mintea noastră o amprentă, după care vor merge în subconștient. Uităm de ea.
 
Această amprentă rămâne acolo pentru luni sau ani sau vieți, timp în care acumulează energie. Cu cât stă mai mult timp în subconștient, cu atât mai multă energie acumulează, aceasta în cazul în care nu am purificat-o. Iar când sunt create condițiile necesare, ea va da rezultat, în sensul că într-o bună zi va veni cineva și ne va răni. Și ce ne spune maestrul Shantideva?
 
Totul se întâmplă din cauza a ceea ce am făcut. Și dacă este așa, atunci motivul pentru ceea ce se întâmplă nu este persoana care ne rănește, ci suntem noi. Noi am plantat semințele.
 
Persoana este cum ni se întâmplă. Iar dacă nu ar fi fost el, ar fi fost altcineva. Mai devreme sau mai târziu, sămânța va trebui să dea rod.
 
 
Mânia în sine este obiectul mâniei tale!
 
La ce să mă supăr pe el? De ce să mă supăr că mi s-a întâmplat acest lucru? Versetul 41 al maestrului Shantideva spune:
 
                  Bățul sau altceva direct mă lovește,
                  Spre cel ce dă în mine, furia mi-o îndrept.
                  Dacă vrei să-ți îndrepți mânia spre cel ce-o pricinuiește,
                  Mânia în sine este obiectul mâniei tale!
 
Cineva vine și mă lovește cu bățul. Mă doare. Mă enervez. Mă enervez pe cel care mă bate. Pe cine mă voi supăra? Pe băț, mă voi supăra? Nu. Nimeni nu se înfurie pe un băț. Bățul nu are păreri, este doar un instrument în mâinile celui ce lovește.
Bățul nu are intenția să mă bată. Cel care ridică bățul este cel care mă lovește, așa că mă voi supăra pe el. Maestrul Shantideva spune: “stai așa, dar cel care ridică bățul la tine, de ce vrea să te lovească?”
 
Pentru că este supărat, fierbe de supărare. Deci, el este condus de mânia lui. Dacă nu ar fi fost supărat, nu ar fi ridicat bățul să lovească.
 
Dar nici pe el nu trebuie să te superi. Furia lui îl manevrează ca pe marioneta cu sfori. El este o marionetă. El nu a învățat să-și controleze mânia, nu-și înțelege mânia, nu înțelege ce-l împinge să acționeze și acționează automat.
 
Dacă nu ai motiv să te superi pe băț, atunci nici pe cel ce-l manevrează nu ai de ce să te superi.
 
Deci, cel ce provoacă daune este numai mânia. Atunci, hai să fim supărați pe mânie! Și dacă sunteți supărați pe mânie, de ce trebuie să fiți supărați pe mânia lui?
 
Fiți supărați pe mânia voastră! Dacă nu vreți să suferiți, distrugeți-vă mânia! Învățați cum să o distrugeți!
 
Dacă în acest verset ne spune pe scurt: Nu are rost să fii supărat pe cel care lovește, pentru că el este ca și bățul.
 
Nu are nicio părere proprie, pentru că este manevrat de mânia lui. Versetul 41, spune:
 
                  Bățul sau altceva, direct mă lovește,
                  Spre cel ce dă în mine, furia mi-o îndrept.
                  Dacă vrei să-ți îndrepți mânia spre cel ce-o pricinuiește,
                  Mânia în sine este obiectul mâniei tale!
 
Întrebarea care se ridică în acest verset este: dacă așa stă situația, de ce cel ce mă lovește își îndreaptă furia spre mine?
 
De ce nu-l lovește pe vecinul meu, de ce tocmai pe mine?
 
Răspunsul la această întrebare este dat în versetul 68:
 
                  Datorită acțiunilor mele trecute
                  Alții vin și mă rănesc acum!
                  Și din moment ce totul depinde de aceste acțiuni,
                  Ce rost mai are să mă supăr pe lucrurile ce mi se întâmplă acum?
 
Pentru că acum karma mea rodește. Este karma care s-a acumulat atunci când am lovit eu pe alții în trecut. Această energie se îndreaptă spre mine. Vecinului meu încă nu i-a rodit o astfel de karma. Nu în acest moment. Aceasta nu înseamnă că nu are semințe ale violenței.
 
Diferența dintre cei care suferă și cei care nu suferă acum este doar o chestiune de timp, pentru că cu toți am acumulat o astfel de karmă. Ei nu sunt mai buni decât noi și noi nu suntem mai răi decât ei. Dacă acum sunt lovit sau sufăr sau sunt dat în judecată sau orice altceva, diferența dintre mine și vecinul meu care nu suferă în momentul de față de aceste probleme este doar o chestiune de timp.
 
Ceea ce contează cu adevărat aici este cât de mult înțeleg mecanismul karmic. Dacă nu-l înțeleg, atunci nu contează dacă mi se întâmplă acum sau mi se va întâmpla mai târziu. E același lucru. Este garantat. Într-o zi, bomba va exploda, atât timp cât nu înțeleg de unde provine ea.
 
 
Botezul cu foc al unui Bodhisattva
 
Acest verset ne spune că, dacă dorim o modalitate mai bună de a învăța, să aplicăm în viață cele ce se spun în acest verset, să mergem și să lucrăm în companii financiare, locuri unde sunt rulați mulți bani, unde prețurile de cost sunt foarte ridicate și există multă putere.
 
Locuri în care se află toate emoțiile, toată invidia, competitivitatea, furia. Oamenii își înfig unul altuia cuțitele în spate, punând piedici celorlalți tot timpul. Nu există o mai bună educație ca asta. Acesta este botezul cu foc.
 
Deci, acești Bodhisattva, luptătorii spirituali a căror ambiție și scop este să se antreneze pentru a fi o binecuvântare pentru alții, trebuie mai întâi să-și elimine afecțiunile mentale.
 
De aceea, unii dintre ei, în mod deliberat merg să lucreze în companii financiare sau alte societăți care sunt fel de focar samsaric, ca să-i ajute să se elibereze de aceste lucruri.
 
 
Mintea suferinței
 
Când vorbim despre Samsara, ne referim la viețile noastre. Suntem în Samsara. Suntem într-un corp care este predispus la degradare, la boli, îmbătrânire și dezintegrare și pe drum mai avem parte și de necazuri.
 
Dacă nu ați ajuns încă în aceste situații, nu vă faceți griji că vor veni. În Samsara, mintea noastră prin natura ei este neștiutoare și nesatisfăcută.
 
În mintea samsarică există un curent permanent, de intensitate mai mică sau mai mare numit Dukha, ceea ce înseamnă suferință.
 
Mintea noastră este tot timpul condusă de dorințe, pofte, pasiuni, preferințe. Ea spune : asta îmi place, asta nu-mi place, este plăcut, este neplăcut, asta vreau, asta nu vreau și așa mai departe.
 
Ne mutăm în mod constant dintr-un loc în altul pentru că vrem să ne simțim bine. Ne sculăm dimineața din pat pentru că ne-a fost de ajuns cât am stat în pat. Mâncăm pentru că ne este foame.
 
Am terminat de mâncat, iar acum ne ridicăm de la masă pentru că am mâncat suficient. Căutăm permanent următorul lucru, următoarea satisfacție la un nivel sau altul, chiar și la nivelul existențial obișnuit, în activitățile zilnice obișnuite.
 
Avem o minte care nu poate fi satisfăcută, iar cu o asemenea minte am ajuns în Samsara.
 
Asta nu înseamnă că nu suntem în ordine. Cu toți am venit cu o asemenea minte în Samsara.
 
Acest curent care funcționează în mintea noastră și ne împiedică să fim satisfăcuți există în permanență, chiar și când suntem în perioade de calm.
 
Nici măcar nu știm ce este satisfacția. O putem compara cu situația în care ne-am afla pe un vârf de munte, la mare altitudine, unde aerul este curat și foarte clar, iar când privim în jos vedem norul de poluare care învăluie orașele de jos. Și numai atunci când ne aflăm sus, ne dăm seama în ce loc contaminat trăim.
 
Prin acest exemplu am dorit să ilustrăm problema minții samsarice, a faptului că născându-ne în Samsara, într-un corp uman, nu știm ce este fericirea. Acesta este adevărul suferinței.
 
 
De unde vine suferința?
 
Noi spunem că suferința este cauzată de afecțiunile noastre mentale și a karmei negative pe care am acumulat-o, atunci când am făcut lucruri negative în trecut, iar acum ele ne controlează, ne manevrează.
 
Cele mai mari dintre acestea sunt considerate ca fiind trei otrăvuri: ignoranța, dorința și aversiunea ce sunt reprezentate în Roata vieții prin porc, șarpe și porumbel.
                  – Când ne place ceva, ne dorim să-l obținem și acționăm în acest sens.
                  – Când nu ne place ceva, ne străduim să ne îndepărtăm de el sau să scăpăm de el.
                  – Pe drum, încălcăm jurămintele.
                  – După care, lucrurile se întorc cu putere asupra noastră.
                  – Toate acestea le-am făcut vreme de veacuri, neputând să asociem între lucruri, întrucât procesul de maturizare a karmei necesită timp.
 
De unde vin toate acestea? Maestrul Shantideva ne spune: Totul vine de la voi. Totul este determinat de acțiunile noastre.
 
Deci, pe cine să ne supărăm? Noi ne-am creat Samsara. Nu ne-a aruncat nimeni în Samsara. Nu poate exista cineva care să ne arunce în Samsara.
 
 
Numai noi ne putem scoate din Samsara
 
Nimeni nu ne poate scoate din ea. Dacă ar fi existat o ființă atât de milostivă, ne-ar fi scos de mult din Samsara.
 
Buddha nu ne poate scoate din ea. Nu ne poate scoate nimeni din Samsara, cu excepția noastră. Singurul lucru pe care aceste ființe îl pot face pentru noi este să ne învețe cum să ieșim. Să ne arate calea.
 
Aceste ființe care au ajuns la iluminare au parcurs calea. Ele s-au aflat exact în locul în care ne aflăm și noi. Buddha a pornit din același loc ca și noi, a făcut calea și a ieșit definitiv din Samsara.
 
De aceea, compasiunea lui este atât de mare față de noi, pentru că el înțelege unde suntem.
 
Aceste ființe cunosc exact tot mecanismul și ne arată calea. Este tot ceea ce pot face. Ele vin la noi prin Dharma, prin învățători, iar noi îi numim “învârtirea roții”, adică învârt roata Dharmei din inima lor spre inima noastră.
 
Pe de altă parte, nu ne putem salva, doar auzind sau citind aceste lucruri, până când nu vom începe să le punem în aplicare.
 
Numai atunci când vom începe să le punem în aplicare, valurile vor scădea încet și vor începe să se întâmple lucruri în viața noastră lucruri interesante.
 
 
Suferința ne va deschide inima
 
Când oamenii încep să aplice învățăturile, în mintea lor se creează un spațiu liber, este mai deschisă, se eliberează, deoarece în mod obișnuit ea este plină de preocupările personale și nu are timp să-i ajute pe alții, de exemplu.
 
Sau are de încheiat socoteli cu altcineva, în timp ce este preocupată de a fi supărată, de a căuta dreptate sau de a se simți o victimă și așa mai departe, toate acestea consumând energie.
 
Iar, în aceste situații, omul cu greu se poate îndrepta spre altcineva să-i aducă binecuvântarea.
 
Dalai Lama spune: “Când cineva este sub controlul unei afecțiuni mentale, el nu poate vedea clar, nu vede ce se întâmplă, iar deciziile lui nu sunt corecte pentru că nu vede clar”.
 
Când mintea începe să devină mai liberă, ea se limpezește și va deveni mai fericită, lucru ce ne încurajează să facem calea.
 
 
Meditație
 
Închideți ochii.
 
Să începem cu relaxarea minții. Concentrați-vă pe respirație.
 
Observați curentul de aer care trece prin nări și senzația pe care o aveți. Încercați ușor să vă concentrați numai asupra acestui punct.
 
Dacă simțiți că mintea voastră este distrasă de multe gânduri care vă împiedică să vă concentrați, imaginați-vă că mintea este ca un lac limpede, iar gândurile sunt ca niște frunze care plutesc pe apă și lăsați-le să se scufunde ușor pe fundul lacului.
 
Încercați să ajungeți la această tăcere a minții. O minte clară și calmă.
 
Răsfoiți-vă acum amintirile voastre și găsiți un caz dificil care vi s-a întâmplat. Poate că a fost o boală gravă, poate un accident, poate că vi s-a făcut o mare nedreptate, poate ați pierdut pe cineva foarte drag. Poate ați fost dezamăgiți că nu ați promovat în muncă și a fost promovat altcineva. Ceva de genul acesta, o situație care v-a șocat puternic.
 
Încercați să vă amintiți evenimentul, să îl vedeți cât mai clar posibil, cât mai viu. Concentrați-vă mai ales asupra sentimentului vostru când s-a întâmplat acest eveniment. Cum ați reacționat față de ceea ce vi s-a întâmplat?
 
Conectați-vă la durerea sau suferința voastră în acele momente. Ea poate fi durere fizică sau mentală sau poate fi un sentiment profund de injustiție, de resentimente sau amărăciune. Poate că o mare supărare a pus stăpânire pe voi. Poate că aveți dușmănie împotriva celui care v-a rănit.
 
Încercați pentru câteva momente să vă scufundați în această situație dificilă, negativă și dureroasă care vă arde.
 
Observați-vă conștiința voastră. Este calmă și liniștită când se întâmplă aceste lucruri sau este furtunoasă, agitată sau neliniștită? Încercați să vă vedeți mintea cum este în acel moment.
 
Puteți asculta muzică în acele momente, de exemplu? Este loc pentru așa ceva în mintea voastră? Există vreun spațiu în minte atunci când se întâmplă aceste lucruri?
 
Mai mult ca sigur că nu. Această situație dificilă va pune complet stăpânire pe voi și vă va perturba gândirea. Precum un val imens pe lacul clar al minții voastre. O vâltoare care vă trage după ea și vă înghite, nemailăsând loc în minte și pentru altceva.
 
Aceasta este Samsara.
 
Timpul a trecut și iată-vă aici. Este foarte probabil ca acea vâltoare să mai existe încă, dar nu atât de puternică. Examinați-vă modul în care mintea voastră s-a comportat atunci când toate acestea s-au întâmplat în comparație cu modul în care este acum. Încercați să evaluați diferența.
 
Se poate ca persoana aceea să nu mai fie de mult prezentă în viața voastră. Poate că a plecat sau poate că nu ați mai văzut-o vreodată, dar învolburarea mai este încă acolo, încă mai suferiți de pe urma ei. Aceste sentimente grele, ard, sunt ca focul care pârjolește. Ele sunt precum cărbunii încinși pe care îi țineți în mâini și nu le dați drumul. Încercați să conștientizați această suferința care provine dintr-o minte chinuită de sentimente grele și cât de mult vă chinuie și vă fac viața amară.
 
Gândiți-vă la faptul că ceea ce vi s-a întâmplat vouă s-a întâmplat și altora. Poate că sunt oameni în lume care trec prin aceste suferințe chiar acum sau poate au trecut cândva. Nu sunteți singurii. Cu toți sunteți în Samsara. Și din moment ce incidentul vi s-a întâmplat, deja știți cum se simt și alții de pe urmele acestor situații.
 
Toate acestea vă ajută acum să dezvoltați o reală empatie pentru suferința lor. Poate că ați auzit și înainte despre aceste lucruri și probabil că ați dat numai din cap, dar acum înțelegeți bine ce înseamnă ca cineva să treacă prin aceste lucruri care vi s-au întâmplat.
 
Înțelegeți cum suferă oamenii în situații similare cu ale voastre, chiar dacă nu sunteți în pielea lor; chiar dacă nu sunteți în mintea lor. Numai datorită suferinței voastre personale puteți acum să înțelegeți și să vă dezvoltați compasiunea pentru ceilalți.
 
Cazurile dificile care se întâmplă în viața voastră vă oferă o ocazie de a-i înțelege pe alții, de a înțelege suferința celorlalte ființe din Samsara.
 
Atâtea cazuri dificile se întâmplă în această lume. Iar noi poate că nici nu le-am observat. Am fost orbi la suferința altora sau poate le-am văzut, dar nu le-am dat atenția cuvenită.
 
Acum începem să le observăm. Ochii se deschid. Ochii inimii noastre se deschid. Inima se deschide și înțelege suferința celorlalți. Puteți să vă dezvoltați empatia. Vedeți acum că există atâția pe această lume care suferă exact așa cum suferiți sau ați suferit.
 
Lăsați-vă inima să se deschidă față de ei. Lăsați-vă inima să iasă din cuibul ”eu-lui”, din acel ”eu sufăr, numai pe mine mă doare” și să meargă spre ”Oh, dar ei sunt la fel ca și mine, și ei suferă, suntem cu toții în aceeași barcă. Așa cum eu sufăr și vreau să scap de această durere, tot așa și ei suferă; și ei vor să scape de suferința lor”.
 
Cazul dureros prin care ați trecut vă oferă posibilitatea de a-i ajuta pe alții, deoarece îi înțelegeți cu mult mai bine decât altcineva care nu a trecut prin așa ceva, pentru că l-ați trăit personal. Lăsați-vă umpluți de această compasiune pentru ei. Lăsați-vă inima să se deschidă față de ei.
 
Decideți de a utiliza cazul care vi s-a întâmplat pentru a vă dezvolta compasiunea ca ea să crească ca urmare a acestui fapt. Ieșiți din limitarea pe care o creează eul vostru, din interesul vostru constant față de voi înșivă, ca să-i puteți vedea pe ceilalți.
 
Luați acum decizia ca suferința voastră să nu fie în zadar. Și, în măsura în care puteți, hotărâți-vă să mai faceți un pas și anume să fiți voi ispășirea lor.
 
Rugați-vă: ”Fie ca datorită suferinței mele, să nu mai sufere nimeni altcineva . Eu sunt ispășirea lor. Fie ca durerea mea să ia durerea tuturor, astfel încât ei să nu mai sufere vreodată”. Această rugăciune va da multă semnificație dorinței voastre.
 
Faceți Tong Len. Luați durerea de la ceilalți prin durerea voastră.
 
Meditați puțin asupra acestor gânduri. Concentrați-vă pe cei care suferă și doriți-vă să puteți lua durerea lor prin durerea voastră.
 
Dacă reușiți și chiar pentru câteva momente să vă conectați cu aceste lucruri, este ceva extraordinar.
 
Încercați să vedeți cum vă simțiți acum. Ce s-a întâmplat suferinței voastre ca urmare a acestui gând? Mintea este la fel de chinuită, a mai scăzut din intensitate sau a dispărut complet? Oare sentimentele dureroase s-au mai schimbat la gândurile de milă față de suferințele altora și la hotărârea să le împiedicați să mai sufere?
 
Meditați câteva momente asupra acestor lucruri.
 
Deschideți încet ochii.
 
—————————-
 
 
Cheia pentru Nirvana
 
Ceea ce vă dă această meditație este cheia pentru Nirvana.
 
Cheia de a ieși din Samsara. Cu toți suferim în Samsara. Natura Samsarei este suferința.
 
Există o cale de ieșire din ea, iar aceasta este cheia. Dacă luăm decizia pentru a lua suferința tuturor ființelor, atunci tot ceea ce ni se va întâmpla pe cale va fi un mijloc de a face acest lucru, iar toate lucrurile dificile care ni se vor întâmpla în orice domeniu, vor deveni învățătorii noștri.
 
 
Toți cei care ne-au rănit sunt marii noștri învățători
 
Cum ne putem dezvolta compasiunea? Nu ne putem dezvolta compasiunea dacă nu suferim, deoarece nu înțelegem suferința altora. Când totul este bine pentru noi, nu avem cum să înțelegem suferința.
 
Oamenii pot să se zvârcolească de dureri lângă noi și nici măcar nu putem pricepe ce se întâmplă cu ei. Deci nu ne putem dezvolta compasiunea dacă nu le înțelegem durerea.
 
Toate aceste experiențe dificile pe care le trăim ne învață multe lucruri. Noi nu le invităm, nu-i așa? Și cu toate acestea ele se întâmplă cu noi, chiar dacă nu le dorim.
 
– ele ne învață compasiunea și dacă nu ne dezvoltăm compasiunea, vom continua să suferim.
– aceste situații ne demonstrează că nu avem niciun control. Lucru care va scădea puțin din mândrie.
 
Dacă înainte am crezut că suntem omnipotenți și totul merge după cum vrem noi, dintr-o dată ni se întâmplă ceva dureros care ne spune: ”ești în Samsara, ai uitat aceasta!”
 
 
Samsara are un singur merit
 
Cu toate că descriem Samsara în culori sumbre, ea are un singur merit. Ken Rinpoche amintea de multe ori: “Mai devreme sau mai târziu Samsara își va arăta adevărata ei față“.
 
Ea vine prin aceste lucruri dificile. Și dacă nu vi s-a întâmplat până acum ceva, se va întâmpla.
 
Iar aceste cazuri ne deschid inimile, ne dezvoltă compasiunea, ne scad mândria, ne scad aroganța și ne determină să auzim cum să ieșim din ea.
 
Înainte, nici măcar nu am fost deschiși să auzim cum să ieșim din suferință, pentru că totul era bine.
 
Cei cărora le merg bine sunt reprezentați în Roata vieții. Ei trăiesc în lumea zeilor și chiar și în planul ființelor umane există oameni cărora le este bine.
 
Dar mai devreme sau mai târziu, Samsara își va arăta adevărata ei față. Uneori spunem că este mai bine să se întâmple mai devreme, la o vârstă fragedă, având apoi încă câțiva ani buni de a practica și astfel să ieșim.
 
Iar când vine năpasta, versetul spune:
 
                  “Fie să-l pot vedea ca pe un sfânt îndrumător.”
 
Pentru că, fără el, ne tăvălim în noroiul din băltoacă și nici nu știu că dincolo este un ocean frumos și clar. Deci, în acest sens, aceste cazuri sunt învățători uimitori, deoarece ne împing să căutăm răspunsuri la întrebările: de ce ni se întâmplă aceste lucruri, de unde au venit?
 
Și de a căuta ajutor, de a căuta învățături. Au fost oameni care au trăit în aceeași baltă ca noi, au făcut calea și ne-au învățat. Și acesta este Buddha.
 
 
Ne face să fim fericiți
 
Fiecare dintre noi caută să fie fericit toată ziua. Ne sculăm din pat dimineața ca să ne simțim bine. Luăm micul dejun ca să ne simțim bine. Căutăm zilnic să fim fericiți și iată că se întâmplă aceste incidente teribile.
 
De ce așa? Pentru că nu știm ce produce fericirea, altfel am fi fost fericiți pentru că tot timpul căutăm fericirea. Este ceva care nu funcționează logic.
 
Cineva care a făcut drumul spune: încercați să meditați un minut pe zi, dar în mod constant, și dacă puteți două minute, va fi mai rapid.
 
Karma se efectuează în principal cu gândul, pentru că mai mult gândim decât vorbim sau acționăm. În mintea noastră sunt în permanență gânduri.
 
Dacă vom direcționa gândurile noastre pe această linie, ele va trebui să dea roade. Cu cât veți pune mai multă intenție în această meditație, cu atât mai repede va da roade.
 
Oamenii care fac acest lucru mult timp nu mai știu să fie triști. Nu li se mai întâmplă lucruri dificile, deoarece aceste karme nu mai sunt semănate.
 
Ceea ce va rodi este doar ceea ce am semănat, indiferent dacă ne mai amintim ce a fost sau nu. Ceea ce a fost a fost, acum această sămânță a dispărut.
 
Dacă vom înceta să mai plantăm altele noi și începem să producem în mod deliberat semințe pentru a-i ajuta pe alții și pentru a aduce binecuvântare altora, mai devreme sau mai târziu ele vor da roade, noi vom fi cei care vom dirija procesul, în loc de a-l mai lăsa să se desfășoare automat.
 
Este minunat să facem aceste lucruri mai ales atunci când suferim. Mai ales în timpul unei bolii. În aceste situații, din cauza durerii, mintea noastră este închisă. Ne închistăm.
 
Ne mișcăm in jurul acestei dureri, fie că este ea durere fizică, mentală sau psihică. Suntem preocupați foarte mult de ea. Suntem măcinați de gânduri și ne întrebăm mereu: ”cum de mi s-a întâmplat aceasta, cât de rău îmi este, de ce așa?
 
Această învățătură spune: folosiți-vă de această situație ca de o pârghie, folosiți-o pentru a ieși din această coajă dură a acestui “abces suferind“, așa cum o denumește Maestrul Shantideva, în versetul 44:
 
                  Dacă din atașamentul meu orb, mă agăț
                  De acest abces suferind sub formă umană
                  Ce nu suportă să fie atins,
                  Pe cine să mă supăr când este rănit?
 
Cu toți suntem într-un astfel de abces suferind. Folosiți-vă de boală pentru a sparge abcesul și de a ieși din el, de a vă dezvolta compasiunea pentru toți care suferă. Și din moment ce tot suferiți, încercați să luați asupra voastră și suferința lor.
 
Sunt persoane care au practicat această meditație și le-au revenit complet vederea.
 
Lama Dvora Hla povestește despre un elev al unui alt Lama care suferea de cancer, era în faza terminală. Doctorii nu au mai avut ce să-i mai facă. Acest elev a făcut această meditație timp de un an și nu a mai existat niciun semn al bolii.
 
El a revenit la Lama și Lama l-a întrebat: “Ai făcut această meditație?” El a spus: “Da“. ”Cât timp? ” l-a întrebat Lama și el a răspuns- în medie de patru minute pe zi. Patru minute pe zi de gânduri pline de compasiune, pot vindeca un cancerul în stadiu terminal?
 
Aceasta înseamnă că această meditație este un instrument uimitor și minunat.
 
Și dacă vi se întâmplă ceva, înseamnă că sunteți într-o poziție mai bună. Aveți materiale cu care să lucrați. Cei care nu au trecut prin situații grele nu au niciun motiv de a practica. Versetul 6 spune:
 
                  ”Fie ca să-l pot vedea ca pe un sfânt îndrumător.”
 
Cel care ne aduce prejudicii este cel mai sfânt învățător. De ce este atât de sfânt? Ce-l face să fie un sfânt?
 
Pentru că ne arată calea de ieșire din suferință. Dacă ne vom învăța să înțelegem mecanismul, el cu adevărat ne arată calea de ieșire.
 
Pe orice cale, cu modestie…
 
Să trecem la versetul 7.
 
7.               Pe scurt, fie ca pe orice cale să pot dărui
                  Tuturor mamelor mele, tot ajutorul și bucuria
                  Și în secret, cu modestie, asupra mea să pot lua
                  Toată suferința și durerea lor.
 
După cum am putut vedea, nivelul de dificultate a punerii în practică a instrucțiunilor din acest text (care sunt total contrare instinctelor și a obișnuințelor noastre), a crescut de la un verset la altul. În versetul 7, autorul rezumă tot ceea ce ne-a spus în versetele anterioare.
 
Cine sunt “mamele mele“? Toate ființele.
 
Dacă suntem de acord că am trăit nenumărate vieți, aceasta înseamnă că am avut nenumărate mame și, pe măsură ce am trecut dintr-o viață în alta, și ele au trecut dintr-o viață în alta.
 
Deci, este foarte probabil ca oricine pe care îl întâlnim să fi fost cândva, într-o altă viață, mama noastră. Dacă ne gândim la mama care ne-a născut, ea nu va înceta să fie mama noastră nici chiar dacă nu mai trăiește.
 
Ea va rămâne mereu pentru noi mamă. Deci, mamele noastre din viețile trecute, sunt încă mamele noastre. Ele sunt încă aici, iar ele sunt toate aceste ființe.
 
Așa că vom merge la toate mame și vom căuta să le facem bine, să le facem fericite și să le luăm orice suferință, la fel ca și mama noastră din această viață.
 
                  Pe scurt, fie ca pe orice cale să pot dărui
                  Tuturor mamelor mele, tot ajutorul și bucuria.
 
Nu trebuie să așteptați să apară vreun eveniment dificil pentru a le elimina suferința. Puteți face Tong Len. În acest verset se pune accentul pe discreție și pe modestie.
 
                  Și în secret, cu modestie, asupra mea să pot lua
                  Toată suferința și durerea lor.
 
Acest lucru înseamnă de a medita în liniște. Nu trebuie să spunem nimănui asupra cui medităm. Nici măcar nu trebuie să stăm pe perna de meditație.
 
Putem merge pe stradă și dacă vedem un copil care merge cu mama lui de mână, plângând și nefericit, îi putem lua durerea din gândul lui sau vedem un om în vârstă care ține sacoșele în mâini și este iritat și împins de alții, putem să-i luăm și de la el suferința.
 
Luarea durerii creează compasiune. Indirect, acest lucru este exact antidotul la durerea noastră. Este posibil să nu se întâmple în acel moment, dar indirect este un antidot.
 
Durerea vine pentru că ne-am comportat într-un mod care contrazice moralitatea, iar acest lucru se întoarce asupra noastră. Dar când începem să ne direcționăm gândurile spre compasiune, cauzele durerii se vor diminua. Indirect se întâmplă.
 
Toate acestea le vom face cu modestie. Nimeni nu trebuie să știe. Încercați pentru o vreme. Uneori se întâmplă într-o zi. Uneori, acest lucru se întâmplă în termen de patru luni. Uneori, cancerul terminal se termină într-un an. Trebuie încercat.
 
 
Înțelepciunea radicală
 
Aceste versete sunt pe cât de simple, pe atât de radicale. Ele ne arată cum să creăm fericirea, într-un mod contrar instinctelor noastre.
 
Și pentru că sunt atât de radicale, marii Lama le-au ținut în secret mult timp, pentru că știau că dacă oamenii ar auzi aceste învățături nu le-ar primi bine și le-ar putea subestima și disprețui.
 
Ei ar putea spune: ”acestea sunt prostii! Dacă cineva îmi face rău, merg să mă răzbun!
 
Iar acest lucru este exact ceea ce va produce următoarea lovitură. Dacă ne vom răzbuna sau chiar dacă nu vom face ceva, dar în mod constant avem gânduri de răzbunare sau de resentimente, acestea vor produce suferință.
 
Aceste gânduri sunt un generator de suferință.
 
Cui provoacă suferința? Nouă! Nu lor!
 
Dacă purtăm cu noi aceste gânduri de răzbunare, de violență, ele ne vor chinui, ne vor perturba mintea, ne vor mânca sănătatea, ne vor mânca viața, ne vor îmbătrâni și ne vor închide inimile.
 
Tocmai de aceea îmbătrânim și murim. De aceea, cancerul s-a vindecat pentru că a fost administrat antidotul exact la ceea ce ne omoară. Aveți aici un leac extraordinar pentru toate bolile voastre și contrar intuiției noastre.
 
Meditația pe care am făcut-o acum a fost o meditație în care am luat durerea de la celălalt.
 
Am făcut partea Len – adică a lua din Tong Len. Există și Tong – de a da. Deci pasul următor este să le oferim tot ceea ce este mai bun. Nu numai că “vrem să le luăm suferința”, dar și “le vom trimite numai bine”.
 
Trimiteți-le mult bine, un cer acoperit cu lucruri minunate. Imaginați-vă că umpleți cerul cu tot ceea ce este mai bun și cu tot ceea ce își doresc și trimiteți-le.
 
Karma are și un alt rezultat: dacă practicăm să iubim, vom iubi și mai mult și vom deveni persoane mai iubitoare. Karma funcționează exponențial.
 
Atunci când ne deviem puțin obiceiul de gândire, în mod deliberat, prin meditație vom deveni o persoană mai plăcută.
 
Pe neobservate, devenim persoane mai agreabile, vom întâlni persoane zâmbitoare, iar totul va merge într-o spirală care urcă în permanență, în locul spiralei teribile care ne trage în jos care ne îmbătrânește și ne ucide.
 
La început abilitatea noastră de a simți compasiune și iubire este mică. În mod deliberat în meditație, încercăm să o mai mărim puțin și, de fiecare dată ne va fi mai ușor, iar mai devreme sau mai târziu vom ajunge în paradis.
 
Dacă ne vom folosi de durerea pe care ne-a creat-o cel care ne-a lovit ca pe o pârghie așa cum a fost descrisă în meditație, atunci ea va fi cauza directă a fericirii voastre. Această meditație ne va face fericiți.
 
 
Direct și indirect
 
În verset mai scrie : “pe orice cale”. Aceasta înseamnă pe orice cale directă sau indirectă. Ce ni se spune? Ni se spune să dăruim tuturor ființelor ajutorul și bucuria și să le luăm durerea.
 
Acest lucru înseamnă – ori să le ajutăm în mod direct dacă putem, ori în cazurile în care nu le putem ajuta cu adevărat în mod direct, să medităm discret și să ne imaginam că facem asta și că funcționează.
 
Nu avem nimic de pierdut, cu excepția unui minut pe zi.
 
 
Pe patul de moarte
 
A face această meditație pe patul de moarte este extraordinar. Cu toți vom ajunge aici într-o bună zi. Dacă o vom practica acum, atunci există șansa ca atunci când vom ajunge acolo, să fim disponibili.
 
Dacă nu vom practica acum, în acea situație ne va fi prea greu se ne mai amintim să mai facem ceva.
 
Când cineva se află pe patul de moarte și se gândește: “Sunt în pragul morții, îmi voi pierde acum viața, fie să fiu eu ispășirea tuturor. Fie ca nimeni altcineva să nu mai treacă prin ceea ce trec eu acum”.
 
Dacă cel care se află pe moarte și-ar putea umple mintea cu astfel de gânduri și nu s-ar mai gândi la durerea proprie sau la supărările pe care le are, dacă gândurile lui ar fi pline de compasiune este ceea ce-l va trimite direct în paradis.
 
În seminarul Tong Len s-a pomenit despre Geshe Chekawa, un mare lama care a trăit în jurul anului 1200, e.n. El a fost unul dintre cei mai mari maeștri ai tradiției Kadampa.
 
Se povestește despre acest mare maestru că se afla pe patul de moarte, fiind înconjurat de discipolii lui devotați care-l priveau cu multă mâhnire în suflet.
 
Ei cunoșteau regulile tradiției de a nu-l deranja în aceste momente. Datorită marii lui compasiuni și a iubirii pentru elevii lui, Geshe Chekawa voia să le descrie momentele prin care trecea, să le descrie procesul morții care în mod normal nu se poate relata.
 
El se străduia pe cât putea să descrie cât mai bine acele clipe în care trecea într-o alta lume și spunea: nu pot, nu pot! Discipolii îl întrebau: ce nu poți? Și el spunea: „încerc să cobor în infern pentru a ajuta ființele de acolo și tot ceea ce văd în jurul meu sunt numai îngeri.”
 
Numai așa se poate ajunge în paradis, în a îndrepta toate energiile spre inimă și numai atunci inima se va deschide.
 

 

Lecția 4 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 4
 
 
 
Cum să practicăm cele opt versete
 
Fiecare verset este cu mult mai greu de practicat decât cel precedent. Deci, recomandarea este să se practice fiecare unul câte unul.
 
– Practicați primul verset o lună sau două. Adică, fiecare persoană pe care o întâlniți este cea mai prețioasă pentru voi.
 
– După care veți merge la cel de-al doilea verset în care veți activa antidotul împotriva mândriei – fiecare persoană este profesorul vostru.
 
– Versetul al treilea ne spune să ne observăm mintea și să începem să descurcăm încâlcitura gândurilor care zburdă de colo- colo pentru a le putea prinde pe cele negative și de a le opri.
 
Succesul aceste practici este în funcție de cât de mult meditați și, bineînțeles, de cât de motivați sunteți să depuneți acest efort.
 
 
Profesori rari
 
4.             Rareori, de oameni răi când mă lovesc,
                 Chinuiți de fapte rele și durere,
                 Fie ca în inima mea să învăț să-i prețuiesc
                Căci rari sunt ei și greu de găsit, ca o mină de aur.
 
Acest verset spune: atunci când întâlnim pe cineva rău sau face ceva rău, acesta va fi cel mai drag inimilor voastre. Pe acesta va trebui să-l prețuiți, deoarece este foarte rar. El este chiar mai rar decât acea perlă care îndeplinește orice dorință sau rar ca o mină de aur.
 
De ce el este atât de rar? S-ar putea ca acum, cei care ne fac rău să nu fie chiar atât de rari. Poate că acum suntem înconjurați de dușmani.
 
Poate că nu sunt așa de rari în momentul de față, dar, dacă este adevărat că lumea este goală de orice calitate de sine, înseamnă că dacă vedem dușmani, atunci ei sunt o reflexie a karmei negative din mintea noastră, o reflexie a karmei noastre în oglinda vacuității.
 
Iar această oglindire ni se prezintă sub formă de dușmani care ne înconjoară.
 
Dacă acest fapt este adevărat, atunci când:
                 – începem să parcurgem calea,
                – începem să fim conștienți de ceea ce facem,
                 – ne comportăm moral,
                 – nu-i rănim pe ceilalți,
                 – începem să ținem carnețelul și să fim atenți la ceea ce ne trece prin minte, treptat, începem să ne purificăm conștiința. Ne oprim din semănarea semințelor care vor aduce suferință în viața noastră.
 
Maestrul Shantideva ne spune: Strângeți-vă toți vrăjmașii, băgați-i într-o cameră, îmbrățișați-i, sărutați-i și spuneți-le “la revedere”. Pentru că ei vor dispărea. Este unica modalitatea de a-i elimina.
 
Calea de a elimina inamicii nu este de a-i împușca, pentru că atâta timp cât karma este activă încă în noi, atunci ei vor continua să apară. Mult timp vor continua să apară.
 
Avem nevoie de semințe pentru a-i elimina, după care vor înceta automat să mai vină.
 
Ce înseamnă că ei se opresc să apară?
 
– mă voi muta din zona în care ei se află
– sau ei se vor muta în altă parte
– ori se vor schimba brusc
– ori se vor încheia tratate de pace.
 
Se va întâmpla ceva pentru că nu vom mai putea să-i mai proiectăm. Aceasta este calea cea mai singură de a elimina pe toți cei care abuzează, ucid, rănesc, atacă, trag, insultă sau se poartă neplăcut.
 
Toate acestea sunt în funcție de modul în care ne-am păstrat jurămintele de moralitate și cât de mult am înțeles vacuitatea. Cu cât înțelegem mai mult vacuitatea, cu atât vom fi mai atenți de a nu răni nici cea mai mică furnică.
 
Dacă înțelegem bine că fiecare boală, toate problemele de securitate cu care ne confruntăm, toate accidentele rutiere din lumea noastră, toate acestea provin din nerespectarea vieții, atunci vom începe să păzim cu strictețe preceptele.
 
Maestrul Nagarjuna spunea: “Dacă am călca pe un gândac și în același timp plămânii mei s-ar strivi, imediat am ridica piciorul, nu-i așa?”
 
Dar noi nu facem această legătură, tocmai datorită decalajului de timp dintre cauză și efect. Karma are nevoie de timp pentru a se maturiza, de aceea nu asociem. Avem ignoranță. Nu legăm cauza și efectul, iar apoi avem probleme în viața noastră.
 
Maestrul Nagarjuna continuă să ne spună: ”Cei care vin și vă rănesc vă oferă o șansă. Ei vă spun ce trebuie să faceți și ce ar mai trebui să faceți, de aceea ei sunt cei mai mari învățători ai voștri, pentru că vă ajută să vă purificați lumea”.
 
Avem nevoie de ei pentru a ne reflecta acele afecțiuni asupra cărora să lucrăm. Ei fac munca murdară pentru noi. Cu cât ne vom păzi mai mult moralitatea, ei vor fi din ce în ce mai rari.
 
Dacă vedeți pe cei care au parcurs calea, ei sunt foarte fericiți.
 
Lama Dvora Hla povestește cât de impresionată a fost în momentele în care și-a întâlnit învățătorii; pe Geshe Michael. Nu mai văzuse pe nimeni atât de fericit. Radia de bucurie.
 
Nimic nu mai poate tulbura această bucurie. Lama Dvora a studiat cu el multă vreme, l-a cunoscut ani de zile.
 
 
Lucrurile sunt “neutre”
 
Lucrurile sunt împărțite în general, în:
                – plăcute,
                – neplăcute
                – și neutre
 
Cele mai multe sunt neutre. Faptul că ne-a mâncat nasul și ne-am scărpinat, nu este ceva deosebit, este neutru.
 
Ceea ce ne interesează pe noi, sunt lucrurile neplăcute de care vrem să scăpăm și cele plăcute pe care ni le dorim atât de mult. Cele neutre sunt mai puțin interesante pentru noi.
 
După cum știm, nimic nu este întâmplător. Lucrurile neutre sunt adesea o indicație a ignoranței. Ele sunt o indicație a stării de adormire a minții noastre. Dacă se întâmplă lucruri ocazionale, este un indiciu că nu suntem treji.
 
Pentru Buddha nu există lucruri neclare, neutre. Pentru Buddha, totul este o plăcere supremă. Fiecare mișcare din univers este o plăcere supremă. Nu există alte fenomene în existența lui, pentru că el știe cum să producă karma în stil mare.
 
Emoțiile negative au o singură virtute. Dacă luăm supărarea, de exemplu, cu toate că ea este dăunătoare, ne rănește, singura ei virtute este că ne trezește, ne motivează.
 
O persoană supărată este plină de energie. Dacă vom învăța cum să ne folosim de această energie pentru a nu mai răni, ar putea fi un lucru minunat. Dar este periculos. Nu vă recomand să faceți acest lucru, deoarece trebuie să știți cum trebuie făcut.
 
Același lucru se întâmplă și cu atracția. Ea este cea care ne motivează, ne scoate din pat, pentru că dacă suntem atrași de ceva, nu vom deveni deprimați. Deci, acestea sunt lucrurile care ne activează deocamdată și ne dau ocazia să practicăm.
 
Deoarece emoțiile neutre nu ne motivează, ele sunt mai puțin importante în acest moment. Nu prea avem ce face cu ele. Dar, va veni ziua când ele nu vor mai fi neutre, totul va fi beatitudine. Nici măcar nu știți, de ce stați uneori lângă cineva care face ceva pentru voi fără importanță? Buddha cunoaște fiecare detaliu.
 
El știe exact de ce aveți pistrui în partea stângă și de ce aveți o asemenea culoare a părului. Nimic nu este întâmplător, fiecare lucru, chiar și cel mai mic, are o cauză karmică. Nu există nimic care să nu vină din karma.
 
Tragedia noastră este că nu cunoaștem mecanismul subtil al karmei. Cunoaștem legile karmice pe care ni le-a transmis Buddha și pe care le putem verifica, dar pentru a putea ști în cel mai mici detalii, ar trebui să fim iluminați. De aceea trebuie să ne bazăm pe ființe iluminate.
 
 
Modul secret de a ne elimina inamicii
 
Maestrul Shantideva ne spune că dacă întâlnim pe cineva dificil, pe cineva care este abuziv sau crud față de noi, va trebui să-l vedem ca pe un învățător. De ce el este un învățător pentru noi? Pentru că ne arată exact cine suntem.
 
Deoarece karma are întotdeauna nevoie de timp să se maturizeze, acest lucru explică faptul că dacă ne întâlnim acum cu cineva care se comportă abuziv față de noi, înseamnă că am făcut același lucru cu mult timp în urmă.
 
El ne atrage atenția asupra a ceea ce trebuie să corectăm, să curățăm în noi.
 
Deci, va trebui să ne uităm la tipul de suferință pe care mi-l aduc. Dacă el este crud față de noi, atunci va trebui să fim atenți pentru a ne elimina cruzimea din noi. Dacă ne înșală, trebuie să fim cinstiți.
 
Ne uităm la ce ne face. El doar ne reflectă ce încă mai trebuie să facem. De aceea se spune în versetul 4:
 
                 ”Să învăț să-i prețuiesc
                 Căci rari sunt ei și greu de găsit, ca o mină de aur.”
 
Acesta este modul secret de a ne elimina inamicii.
 
Cine a fost mai întâi, Lo Jong sau Maestrul Shantideva?
 
Răspunsul este că primul a fost maestrul Shantideva care a trăit în secolul al VIII-lea, pe când Lo Jong sa dezvoltat în secolul al XI – lea. Maestrul Shantideva a fost bine cunoscut în tradiția Lo Jong.
 
În budism, se folosesc adesea termenii ”a elimina”, ” a ucide”. Printre cursurile ACI, există seminarul ” A ucide supărarea”.
 
Motivul pentru care se utilizează aceste cuvinte este că atunci când intenționăm să “ucidem supărarea“, dorim să exprimăm atitudinea de a acționa prin forță față de afecțiunile mentale. Ele sunt cele care ne-au hărțuit mult timp, iar acum noi le hărțuim, pentru că nu mai jucăm cu ele.
 
Afecțiunile mentale din conștiința noastră: furia, ură, supărarea, ignoranța sunt dușmanii care ne-au ucis vremuri îndelungate.
 
Ne-au ținut captivi în Samsara.
 
Deci, acum când începem să înțelegem, avem nevoie de curaj ca să recunoaștem că aceste lucruri stau în mintea noastră și că a trecut vremea de a ne mai juca cu ele.
 
Trebuie să fim neînfricați în lupta împotriva afecțiunilor mentale, pentru că dacă vom fi conciliatori, vom pierde bătălia, pentru că ele sunt puternice.
 
Un alt motiv pentru care se folosesc cuvinte dure față de afecțiunile mentale este că ele ne provoacă multă suferință și nu le mai dorim în viața noastră. Vrem să eliminăm complet din lumea noastră pe aceia care sunt cruzi, care fură, care fac abuzuri. Nu fizic.
 
Nu vrem să-i eliminăm fizic. Pentru că nu ajută. Eliminarea fizică va acumula karma care ni-i va aduce înapoi. Ceea ce dorim este de a elimina existența acestor experiențe negative din viața noastră.
 
Înțelegerea vacuității este modul de a-i elimina. Ei vor fi lichidați pentru că sunt goi de orice natură. Sunt tigri din hârtie. Sunt proiecția mea, așa cum este și visul. Sunt proiecția mea în oglinda vacuității, pe un ecran complet gol. Numai atunci când vom scăpa de semințe, ei nu vor mai putea apărea, sunt lichidați.
 
 
Transformarea lor în flori
 
Vă voi spune o poveste frumoasă și scurtă despre Buddha.
 
Se spune că Buddha stătea așezat în meditație sub un copac pentru a ajunge la iluminare. Toate forțele malefice simțindu-se amenințate vin să-l hărțuiască. În această scenă, forțele apar ca o oaste, călărind pe cai cu arcuri și săgeți și trag în Buddha care stătea sub copac. Dar săgețile, în zborul lor prin aer, deveneau flori, iar Buddha stătea într-o ploaie de flori.
 
Așa cum stă în meditația lui, Buddha le ucide cu înțelepciunea lui. El le transformă. În viața lui Buddha nu mai există săgeți. Când primești o floare, nu vezi o săgeată, nu-i așa? Deci, nu mai sunt săgeți, sunt doar flori.
 
 
Meditație
 
Așezați-vă cât mai comod.
 
Concentrați-vă pe respirație. Fiți atenți la fluxului aerului care trece prin nări.
 
Imaginați-vă acum că vi se întâmplă ceva dificil, neplăcut care vă provoacă suferință.
 
Aduceți-vă aminte de ceva care vi s-a întâmplat cu adevărat. Poate ați pierdut pe cineva drag, poate ați trecut printr-un necaz sau ați văzut pe altcineva în necaz. Poate că v-ați îmbolnăvit de o boală grea sau poate ați pierdut o sumă mare de bani sau orice altceva care v-a produs durere sau vreo suferință de orice fel.
 
Dacă vă apar multe situații de acest fel, alegeți- o pe cel care este cea mai intensă din punctul vostru de vedere.
 
Încercați să vă vedeți în această situație. Experimentați-vă durerea și reacționați în modul vostru obișnuit. Încercați să veniți în contact cu suferința, cu durerea voastră.
 
Și acum încercați să faceți ca această suferință să facă parte din calea voastră spirituală. Utilizați-o ca o pârghie pentru creșterea spirituală.
 
Primul mod în care puteți să faceți ca suferința să devină parte a căii voastre spirituale este să o priviți ca pe un eveniment de purificare a karmei negative. Prin faptul că lucrurile s-au întâmplat așa cum s-au întâmplat, karma negativă din conștiința voastră s-a dezintegrat.
 
Și când învățați Dharma și chiar mai mult de atât, când sunteți și sub supravegherea învățătorului vostru, acest lucru vă va permite să depășiți evenimentul cu înțelepciune, înțelepciunea care înțelege karma și vacuitatea și relațiile dintre ele.
 
Observați că daunele evenimentului sunt incomparabil mai mici decât dacă ați fi fost într-o altă formă de existență. Această karmă care rodește omului, cu toată durerea din ea, nu se compară cu durerea făpturilor din planurile de existență inferioare, cu durerea animalelor sau a spiritelor flămânde sau a celor din infern.
 
Durerea lor este imensă. Și, din acest punct de vedere, puteți spune că sunteți norocoși că vi se întâmplă aceasta acum. Acest lucru împiedică o suferință cu mult mai mare.
 
Al doilea mod în care puteți transforma cazul dureros sau traumatic să devină parte a căii spirituale este de a face Tong Len. Iar Tong Len îl faceți așa:
 
“Fie ca, datorită suferinței mele de acum, nimeni pe lume să nu mai sufere vreodată durerea prin care trec”.
 
“Fie ca suferința mea să fie ispășirea lor”.
 
“Fie ca, odată cu suferința sau necazul prin care trec, să iau asupra mea toată suferința sau necazurile tuturor celorlalți care pot fi în aceeași situație”.
 
Al treilea mod este să înțelegeți că evenimentul care vi s-a întâmplat și suferința prin care ați trecut vă trezesc să vedeți suferința, să o cunoașteți în mod personal. Să deveniți conștienți de faptul că nenumărați oameni au trecut prin aceleași situații. Poate că ei au fost singuri și nu a fost nimeni care să-i ajute în necazurile lor. Iar acum, când trăiți în mod personal această experiență dureroasă, ea vă dezvoltă în voi compasiunea pentru toate ființele care se află într-o situație similară.
 
O a patra modalitate în care puteți transforma cazul dureros sau traumatic să devină parte a căii spirituale este să-l folosiți ca o pârghie pentru a aprofunda înțelegerea voastră asupra vacuității. Așadar, gândiți-vă la vacuitatea situației. În măsura în care puteți, încercați să vedeți vacuitatea tuturor factorilor implicați în această situație, adică vacuitatea voastră, a persoanei implicate și vacuitatea experienței voastre care se datorează unui necaz sau pierderii a cuiva drag . Încercați să vedeți goliciunea acestor trei factori.
 
Încercați să vedeți ce înseamnă să treceți printr-un asemenea eveniment dureros sau enervant. De unde vine suferința?
 
Vine de la evenimentul în sine?
 
Oare în situații diferite sau în circumstanțe diferite, ați simțit-o exact în același mod?
 
Încercați să vedeți vacuitatea celor trei sfere implicate în eveniment și să vedeți clar și cât mai precis diferitele aspecte ale acesteia.
 
Acum încercați să vedeți persoana pe care ați pierdut-o sau cea care v-a necăjit sau poate boala prin care ați trecut ca fiind propriii voștri învățători spirituali. Vedeți ce doresc ei să vă învețe.
 
Nu întotdeauna este ușor de văzut, mai ales când sunt implicate emoții puternice în această problemă. Dar întotdeauna există învățături în aceste situații. S-ar putea să nu le sesizați astăzi. Continuați să meditați și acasă și va veni ziua în care veți înțelege învățătura dată.
 
Dedicați acum binecuvântarea acestei meditații acelei persoane care a venit în viața voastră pentru a vă învăța aceste lucruri.
 
Și chiar dacă vă este greu să-l iertați, va veni ziua în care veți înțelege învățătura pe care v-au dat-o. Mulțumiți-i că ați învățat.
 
Puteți dedica această meditație și pentru creșterea înțelegerii realității, astfel încât schimbările să înceapă să apară în viața voastră.
 
Deschideți încet ochii.
 
—————————————
 
 
A lua pierderea asupra noastră
 
Versetul 5 spune:
 
5.             Când cel cu inima plină de gelozie
                 Mă rănește și insultă,
                 Fie să pierd eu
                Și el să fie în câștig.
 
Dacă înainte am încercat să-l considerăm pe cel care ne face necazuri ca pe un învățător care vine să ne învețe ceva, în versetul 5, Dorje Sangee spune: Acum cineva vine și vă acuză degeaba sau vă vorbește de rău, vă denigrează, el este nedrept. În mod clar este nedrept.
 
Și cu toate că nu ați făcut toate lucrurile de care vă învinuiește și poate are propriile lui motive sau este gelos sau orice altceva, el vine și vă rănește. Care este reacția voastră obișnuită? Să ne facem dreptate.
 
El spune: ”Fie să ai puterea, înțelepciunea și iubirea în inima ta ca să iei pierderile asupra ta și lasă-l pe el să câștige. Lasă-l să profite. Lasă-l să iasă el în față bine”.
 
Este ușor de făcut toate acestea? Bineînțeles că nu este deloc ușor.
 
Întrebarea este: “Dar, dacă vom ceda în fața unor astfel de oameni, nu acumulează karma negativă”?
 
Îi este greu minții noastre să renunțe în fața acestor situații. Mintea noastră va găsi o mie de motive pentru care să nu cedeze.
 
Când cineva ne învinuiește de ceva ce nu am făcut, imediat ieșim în apărarea noastră și suntem gata de a lua orice măsură împotriva acestuia.
 
Dacă vă voi întreba: De ce vine cineva și, din gelozie, mă rănește? Pentru că am făcut exact același lucru în trecut. De ce vine cineva să profite de mine? Pentru că am profitat de ceilalți.
 
Care este modul cel mai bun de a împiedica pe cineva să mai vină și să mă exploateze sau să mă acuze? Să-l las să câștige.
 
Bineînțeles că ne va fi greu să facem acest lucru în situația când suntem acuzați pe nedrept, deoarece sentimentele noastre sunt intense, egoul se manifestă puternic.
 
Cu toate că dorim să prevenim daunele produse de oameni, va trebui să observăm cu ce motivație facem acest lucru- ori suntem împinși de dorința de a ieși noi în față bine, ori de a ajuta în mod sincer.
 
Acestea sunt două lucruri diferite și ne este greu. Eul nostru este puternic și ne mințim în legătură cu motivele pe care le avem.
 
De aceea, din pricina îndoielii și din cauza karmei implicate el ne spune: ”Dă-i lui avantajul. Să fie el în avantaj”. Încet, oamenii care vă folosesc sau fac astfel de lucruri vor dispărea din viața voastră .
 
Ceea ce contează este motivația pe care o avem. Doamna Karma înregistrează totul. Atunci când copilul vostru întrece măsura va trebui să-l învățați, să-i explicați, dar când faceți acest lucru copilului vostru o faceți din multă dragoste.
 
Dacă ceea ce vă motivează este iubirea față de acea persoană și dorința de a o ajuta, atunci tot ceea ce veți spune va merge bine. Și, dacă sunteți porniți pe el pentru că v-a enervat, vă veți crea numai probleme.
 
Care este soluția? Să-i iubiți. Să-i vedeți ca și pe copilul vostru. Cu toți sunt copiii voștri.
 
Ei vin să vă învețe ceva ce nu știți încă, iar, dacă ei continuă să apară în viața voastră, este pentru că nu știți încă cum să nu mai semănați această karma.
 
Dacă situația este dificilă, uneori este oportun să ne îndepărtăm. Uneori emoțiile sunt atât de puternice încât, dacă spunem acum ceva, vom face mai mult rău decât bine.
 
De multe ori, la început de drum cel puțin, este mai bine să tăcem din gură. Sau cum spunem ”să încremenim pe loc”. Sau uneori este bine să plecăm. Uneori acesta este cel mai bun lucru de făcut în aceste situații.
 
 
Justiția perfectă
 
Versetul 42, al maestrului Shantideva, spune:
 
                 Eu însumi mult rău am făcut
                 Altora, în trecut,
                De aceea este drept, ca fiind cel care a rănit,
                Să fiu eu acum cel lovit.
 
Ce ne spune ? Ne spune că există o justiție perfectă. Dacă suntem acuzați pe nedrept, este pentru că am făcut exact același lucru în trecut. Dreptatea este perfectă. Karma se echilibrează acum. Maestrul Shantideva ne spune: ”Lăsați karma să rodească! Nu ripostați! Karma s-a terminat. Dacă veți ieși acum la război, un alt război va veni înapoi la voi”.
 
Întrebarea care se ridică este: dacă ne dă cineva în judecată, nu trebuie să ne apărăm?
 
Răspunsul este cât de mult înțelegem karma. Dacă înțelegem că acum karma a rodit în această formă și în acest fel poate a împiedicat o altă suferință și mai mare, dacă s-ar fi întâmplat într-o altă formă de existență, atunci vom spune: Tu ești cel mai prețios dintre învățătorii mei, mulțumesc foarte mult.
 
Bineînțeles că nu spunem că nu trebuie să facem nimic, deoarece în același timp va trebui să-i ajutăm pe alții.
 
Dacă vedem pe cineva care provoacă daune, atunci va trebui să-l împiedicăm să mai dăuneze, dar motivul pentru care facem asta va trebui să fie pentru el. Deoarece egoul nostru este implicat, pentru că suntem lezați, este periculos.
 
Să luăm cazul în care cineva vă acuză pe nedrept, este gelos pe voi, de exemplu, șeful de la serviciu. Șeful țipă la voi față de ceilalți că nu i-ați dat raportul la timp, vă umilește în public, cu toate că i-ați făcut raportul cerut, dar șeful nu a verificat ce hârtii are pe birou. Ce veți face acum? O posibilitate ar fi să ripostați: ”dar ți-am dat raportul!“, iar toți ceilalți vor auzi și vor înțelege că ați fost în ordine.
 
O altă posibilitate ar fi să spuneți: “Îmi pare rău, regret că l-am pus într-un loc nu suficient de vizibil“.
 
Ceea ce trebuie să facem este să luăm vina asupra noastră și să-l lăsăm pe celălalt să fie văzut bine.
 
Motivul pentru care nu suntem văzuți bine de către ceilalți este pentru că în mod constant nu ne-am deranjat să facem contrariul.
 
 
Mintea noastră se împotrivește!
 
Cu cât avansăm mai mult în versurile noastre, cu atât ne va fi mai greu, pentru că mintea noastră se împotrivește.
 
Ne este greu să facem ceea ce versurile ne învață, deoarece este opusul a ceea ce ne împinge egoul nostru să facem. Acesta este și motivul pentru care încă mai întâlnim oameni care ne acuză. Foarte simplu.
 
Întrebarea care ar trebui pusă este: “De ce ni se întâmplă acest lucru?” Și nu “cine are dreptate?” Ca practicant spiritual nu trebuie să ne întrebăm cine are dreptate, pentru că este irelevant.
 
Ceea ce ni se întâmplă nu este din cauza a ceea ce se petrece acum. Karma nu rodește niciodată în prezent. Cu toate că astăzi am pus raportul pe biroul șefului, el nu s-a uitat.
 
Întrebarea este: de ce nu a acordat atenție raportului pe care l-am prezentat și acum țipă la mine și mă acuză în public? Acest lucru este din cauză că ceva s-a întâmplat în trecut.
 
Aceasta este întrebarea corectă, de ce se întâmplă acest lucru și nu cine are dreptate. “Cine are dreptate” nu vine dintr-un loc bun.
 
Dacă suntem acuzați, este pentru că am acuzat pe alții.
 
Dacă suntem invidiați, este pentru că am invidiat pe alții.
 
Oglinda este goală și în ea se reflectă karma.
 
Dacă vrem să avem o imagine bună în fața altora, va trebui să-i facem pe alții să aibă o imagine bună. Nu există altă cale de a fi văzut bine în ochii celorlalți.
 
Nimic nu este întâmplător și nimic nu se întâmplă “din nimic”. Doar dacă am semănat karma.
 
Șeful mă acuză pe nedrept. Eu știu că acuzațiile lui sunt nefondate, dar toată lumea crede că are dreptate.
 
Dacă voi riposta și îi știrbesc imaginea pe care o are și voi striga: ”nu știi despre ce vorbești” sau ”nu vezi că minți”, deja l-am umilit în fața celorlalți. Dacă eu mă arăt că sunt cea corectă, el va ieși cel nedrept. Iar acum eu sunt cea care-l acuză în public.
 
Acest lucru nu face decât să mă asigure că în viitor el sau altcineva vor veni și mă vor umili din nou.
 
Deci, sub nicio formă, nu voi umili pe altul.
 
Care îmi sunt opțiunile? Ori demonstrez în fața celorlalți câtă dreptate am, lucru care se va întoarce din nou asupra mea într-un viitor, sau o să închei lucrurile aici.
 
Nu este o practică ușoară, pentru că ea este împotriva instinctelor noastre.
 
 
Purificarea karmică
 
Dacă am ripostat, acuzându-ne șeful în public , iar acum ne dăm seama că ceea ce am făcut se va întoarce asupra mea, pentru a ne purifica karma negativă pe care am acumulat-o, ne vom folosi de cele patru puteri.
 
Prima putere este de a ne refugia pe calea spirituală, de a ne pune speranțele în a dobândi înțelepciunea în inimile noastre.
 
A doua putere este exprimarea regretului. Este părerea de rău profundă, cinstită și înțeleaptă. Ea se bazează pe înțelegerea implicațiilor karmice a ceea ce am făcut, spre deosebire de sentimentele de vinovăție care nu înțeleg nimic. Regretăm fapta, fără a ne învinui.
 
Acest regret pe care îl exprimăm acum are o mare forță karmică pentru că va îngrădi în viitor acest comportament prostesc. Deoarece afecțiunile mentale sunt dușmanii puternici, ele încă ne vor mai ataca ceva timp până vom reuși să ne oprim de a mai acționa negativ.
 
A treia putere este înfrânarea. Decidem să nu mai facem asta. Dar să nu spuneți “niciodată nu mai fac așa ceva”, deoarece aveți toate șansele să le repetați.
 
Deci acordați-vă o perioadă de timp în care să puteți să vă țineți de promisiunea luată. Puteți să va luați termene mici, o oră, o zi, o săptămână, sau orice perioadă vă convine. Dar în momentul în care v-ați decis, străduiți-vă să stați pe poziție.
 
Și a patra putere care purifică faptele este puterea antidotului, a contramăsurilor, a ispășirii. Deci, dacă am insultat pe cineva în public, în mod deliberat ne vom asigura că alții vor ieși de la noi cu un sentiment bun.
 
Chiar dacă vom exagera puțin și chiar dacă nu suntem chiar obișnuiți să o facem. În mod intenționat, vom face pe oricine să se simtă bine. Îl vom lăuda în public dacă este cazul.
 
Bineînțeles fără să mințim. Faptul că facem acest efort este ispășirea noastră. Ispășirea este de fapt proporțională cu fapta. În cazurile grave, ispășirea va dura uneori ani, uneori toată viața.
 
Putem face și un alt pas- să mergem și să-i servim exact pe aceiași care ne fac probleme.
 
De ce să-i servim tocmai pe ei? Pentru că ei au devenit acum învățătorii noștri. De fapt, ei vin și ne fac lucruri neplăcute pentru a ne arăta asupra căror afecțiuni mentale să lucrăm, astfel încât să ne îmbunătățim lumea în care trăim și experiențele pe care le avem.
 
Ei se sacrifică pentru noi, deoarece în momentul în care acum țipă la noi, acumulează karma și vor suferi. Mergeți și serviți-i! Dăruiți-le ofrande!
 
 
Acesta este calea înțelepciunii
 
Sunt destui care se vor opune acestor idei. În măsura în care vă opuneți ideilor înseamnă că nu ați înțeles încă cum funcționează karma.
 
Dacă vreți să obțineți ceea ce doriți, mai întâi va trebui să dăruiți altora. Acesta este modul de funcționare a karmei.
 
Vreți să fiți văzuți bine de alții, va trebui să-i ajutați pe ceilalți, fără excepție, să fie ei văzuți bine.
 
La noi se spune: “Ce ție nu-ţi place, altuia nu-i face“. Vom întoarce fraza în sensul următor: ”dă tu mai întâi dacă vrei să obții ceea ce vrei”. Aceasta este legea karmei.
 
Dacă veți continua să oferiți altora avantajul, oamenii care vor profita de voi vor dispărea din viața voastră; mai mult de atât, vi se va întâmpla exact opusul: oamenii vor veni și vă vor dărui lucruri tot timpul, vă vor răsfăța și vă vor face să aveți o imagine bună în fața celorlalți.
 
a. Este important să faceți cu bucurie ceea ce vă spune versetul și asta nu “pentru că a spus învățătorul”, ci cu o înțelegere a ceea ce faceți. Pentru că acum începeți să vă creați lumea voastră.
 
Acum aveți ocazia să terminați această karma și să începeți să creați ceva nou. De aceea, este important să faceți acest lucru cu bucurie.
 
b. Nu regretați. V-ați hotărât să le oferiți avantajul, nu veniți acasă mai târziu și spuneți: “Ah, ce am făcut?” pentru că ați stricat totul. Mintea vine de la ego și ea se va îndoi de tot ceea ce faceți.
 
Ea va spune: “Ai înnebunit? L-ai lăsat să plece de aici și nu ai spus nimic?”.
 
Ignorați această minte. Spuneți-i: “Îți mulțumesc foarte mult. Acum îmi creez lumea”.
 
Și dacă veți putea face toate acestea cu bucurie și fără regrete, atunci binefacerile voastre vor crește, vor deveni mai puternice și veți ajunge foarte departe.
 
Nu există altă cale, pentru că dacă ar fi existat atunci acești oameni nu ar mai fi apărut în viața noastră. Mult timp încercăm să ne facem dreptate, căutăm dreptatea.
 
Calea de a căuta dreptatea pentru noi nu funcționează. Dacă ar fi fost așa nu ni s-ar mai fi întâmplat lucruri groaznice. A căuta dreptatea pentru ceilalți este altceva.
 
 
Această cale este și cea a unui Bodhisattva
 
Bodhisattva este o persoană care aspiră la iluminare pentru toate ființele.
 
Un astfel de Bodhisattva care aspiră la iluminare pentru toate creaturile, de fapt, s-a vândut pe sine pentru a-i sluji pe toți ceilalți.
 
Un Bodhisattva spune: “ochii mei acum sunt și ai voștri. Mă uit la ceea ce vă va face fericiți și o voi face”. Bodhisattva urmărește să aducă binecuvântarea altora. El îi slujește pe ceilalți.
 
În mod sigur, a căuta dreptatea pentru mine este o antiteză a căii unui Bodhisattva. Bodhisattva încearcă să ajungă la iluminare. Nu poate ajunge acolo având “grijă de el însuși”.
 
El trebuie să aibă grijă de alții sau să-i includă pe toți ceilalți în ceea ce el numește “el însuși”. El nu va merge niciodată împotriva celorlalți. Acest lucru niciodată nu a funcționat, altfel nu am fi suferit.
– dacă vrem bogăție, va trebui să oferim altora bani.
– dacă dorim sănătate, va trebui să protejăm viața.
– dacă vrem ca bunurile noastre să nu fie știrbite, va trebui să protejăm proprietatea celorlalți.
– dacă vrem renume, va trebui să ne asigurăm că alții au renume.
– dacă vrem reputație, va trebui să ne asigurăm că reputația altora este bună.
 
Aceasta este calea unui Bodhisattva. Aceasta este practica unui Bodhisattva. Și este modul în care lucrează karma.
 
Și din nou, când vedem pe cineva care se rănește pe el însuși sau pe alții, dacă motivul nostru este de a preveni nedreptatea, atunci va trebui să acționăm.
 
Dacă motivul nostru este ca noi să avem dreptate, va trebui să fim foarte atenți. Cum vom ști? Este nevoie de o conștiință foarte înaltă, iar pentru acest lucru este nevoie de a medita mult.
 

 

Lecția 3 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 3
 
 
 Un rezumat
 
Textul pe care îl învățăm se numește:
 
བློ་སྦྱོང་ཚིག་བརྒྱད་མ།
Lo Jong Tsik Gyema
 
Lo Jong = transformarea minții,
Tsik = vers, verset,
Gyema = opt,
Ma = sufix pentru feminin.
Deci, cele opt versete de antrenare a minții.
 
Numele autorului este:
 
རྡོ་རྗེ་སེང་གེས།
Dorje Senge
 
Cunoscut și sub numele de:
 
གླང་རི་ཐང་པ།
Lang ri tangpa
 
De cele mai multe ori, marii maeștri au cel puțin două nume. Numele cu care s-au născut, numele de călugăr și câteodată au și nume secret. Dorje Sangee a fost un foarte mare învățat budist, considerat iluminat. El a trăit în secolul al unsprezecelea, în perioada curentului Kadampa.
 
 
སཀའ་གདམས་པ།
Ka Dampa
 
Cei care aparțineau curentului Kadmpa practicau cuvântul sacru, adică budismul. Ei au fost pionierii budismului din Tibet și au scris o întreagă literatură Lo Jong. Dorje Sangee este considerat ca fiind unul dintre cei mai cunoscuți scriitori ai curentului Lo Jong.
 
Scopul acestor scrieri este transformarea conștiinței. Dacă vom practica în mod curent și așa cum ni se spune în această învățătură, rezultatul va fi schimbarea minții. Ea va deveni mai inteligentă, mai iubitoare, mai relaxată, mai liniștită, mai mulțumită și cu mai multă compasiune. Reflectarea acestei transformări va fi schimbarea lumii în care trăim. Lumea va fi cu totul alta.
 
Nu pentru că ea este diferită, ci pentru ca va fi diferită pentru noi.
 
Lumea noastră este așa cum este acum, nu pentru că ea în sine este așa, ci pentru că noi o experimentăm diferit în funcție de karma noastră. Fiecare dintre noi percepe în alt fel lumea în care trăiește. Iar, atunci când trecem prin această schimbare, lumea noastră va părea diferită.
 
Revenim din nou la versetul al treilea:
 
3.             Fie ca pe tot parcursul zilei să fiu atent
                 La orice gând negativ sau răutăcios ce în minte se ivește
                 Şi cu toată puterea, pe loc, să-l stăvilesc,
                 Fiindcă el mă rănește și pe mine, dar și pe cel de lângă mine.
 
Am vorbit în lecția trecută despre porcul care simbolizează ignoranța și am spus că ignoranța este neînțelegere modului de funcționare a realității, a continuității conștiinței și în special a legăturii dintre cauză și efect.
 
 
Ignoranța înnăscută și ignoranța dobândită
 
Atunci când venim în această lume, venim cu ignoranță înnăscută. Ne-am născut cu ea din vieți anterioare. Ea se întărește pe parcursul acestei vieți. Sunt lucruri cu care venim odată cu nașterea și sunt lucruri pe care le învățăm de la societatea în care trăim. Tot ceea ce ne învață societatea este incorect, deoarece nu înțelege realitatea, iar noi le adoptăm cu timpul.
 
De exemplu, copilul vine acasă de la școală și spune: “Mamă, copiii m-au lovit”. Mama îi spune: “Data viitoare, lovește-i și tu pe ei”.
 
Acesta este doar unul dintre multele exemple de lucruri pe care le învățăm din mediul înconjurător care mai târziu ne vor provoca mari necazuri. Iar acest lucru se întâmplă din cauza faptului că cei care ne învață nici ei nu le înțeleg. Profesorii și părinții noștri care ne-au învățat nu cunosc mecanismul karmic.
 
Lucrurile pe care le asimilăm se datorează adoptării diverselor concepții asupra lumii și a sistemelor diferite de valori ale culturii în care creștem. Cultura stipulează principii care sunt corecte, cum ar fi: ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, dar majoritatea lor sunt incorecte, deoarece ele au o înțelegere falsă a realității, iar, în momentul în care le adoptăm, începem să acționăm în conformitate cu aceste valori.
 
Cu toți deținem un sistem întreg de convingeri profunde, indiferent dacă îl denumim religie sau nu, nu contează. Iar adevărul este că acționăm în baza acestor credințe, a acestor stipulări, lucru care determină lumea noastră. Și multe dintre necazurile noastre vin de aici.
 
Când cineva începe să urmeze calea spirituală și începe să facă această schimbare în conștiința sa, după părerea dvs., care este nivelul cel mai ușor de eliminat? Înnăscut sau dobândit?
 
Bineînțeles că cel mai ușor este să scăpăm de cel dobândit, pentru că rădăcinile sale sunt mai puțin adânci în conștiință. Pe când, de ignoranța înnăscută, este foarte greu să scăpăm. Chiar și după ce am dobândit înțelegerea intelectuală a vacuității, încă mai avem de-a face cu ignoranța înnăscută, pentru că ea este literalmente “impregnată în noi”. Aproape fiecare gând pe care îl avem este îmbibat în ignoranță, cu excepția celor în care vrem să-i ajutăm pe alții.
 
Aproape orice alt gând este plin de ignoranță. Și chiar și cei care vor să-i ajute pe alții dețin o componentă a ignoranței, deoarece ei nu înțeleg cine sunt ei și cine sunt ceilalți pe care îi ajută. Nu ne înțelegem nici natura noastră și nici pe a celorlalți.
 
Deci, avem destule probleme. Avem nevoie de mult ajutor și una dintre cele mai frumoase practici pe care ni le-au oferit străvechii budiști din Tibet este acest text. După cum am văzut, chiar din primele versete, îndrumările sunt foarte, foarte simple, dar nu atât de ușor de implementat.
 
De exemplu, practica de a vedea fiecare persoană pe care o întâlniți ca fiind mai importantă decât perla ce îndeplinește orice dorință, nu este atât de ușoară. Mai ales dacă este ea este și o persoană enervantă.
 
 
Mecanismul ignoranței
 
Ca rezultat al acestei ignoranțe, începem să ne dorim lucruri sau să scăpăm de ele.
– Venim cu ignoranță în lume. Ignoranța crește pe măsură ce copilul crește. Cu timpul, sunt adăugate și alte straturi de ignoranță. Nu avem scăpare. Cu toți trebuie să creștem. Cu toți trebuie să învățăm să nu trecem strada când vin mașinile. Cu toți trebuie să trecem prin această etapă.
– Ca urmare a acestor semințe ale ignoranței din inima noastră, ni se pare că toate fenomenele ce apar în realitatea noastră vin singure, fără nicio legătură cu noi.
– Când apare un fenomen, instinctiv, îl apreciem imediat ca plăcut sau neplăcut. Deoarece acest proces se produce rapid, în marea majoritate a cazurilor, omul nici nu este conștient că face aceste deosebiri, excepție făcând cei care meditează mult.
– Imediat după aceea, vine următoarea etapă în care reacționăm. Ori ne simțim atrași de ceea ce este plăcut, ori căutăm să ne debarasăm de ceea ce este neplăcut. Atunci când credem că un anume lucru ne va aduce plăcere sau ne va provoca suferință sau disconfort, acest fapt ne conduce la un anume mod de reacție.
– Problema acestor forme de reacție este că ele se bazează pe ignoranță, pe neînțelegerea obiectului. De cele mai multe ori, pentru a obține obiectul pe care ni-l dorim sau pentru a scăpa de ceva nedorit, vom încălca moralitatea, lucru care ne va crea multă suferință în viitor.
– Și, în acest fel, continuăm să învârtim roata Samsarei, deoarece fiecare dintre acțiunile noastre se va înregistra în conștiința noastră, iar când acestea vor da rezultate, ele vor avea aceeași natură cu a cauzelor care le-au provocat, rămânând în continuare în ignoranță.
 
În posterul ce reprezintă roata vieții, există un inel împărțit în 12 secțiuni care descrie mecanismul samsaric.
 
Prima este ignoranța simbolizată de către o femeie oarbă care merge cu un baston. Această ignoranță cu care venim ne determină întreaga lume.
 
Deci, ceea ce este interesant, desigur, este modul în care oprim această roată, modul în care putem ieși din această situație disperată, pentru că ea este cu adevărat disperată.
 
În opinia budismului, am trăit în Samsara de veacuri sub toate formele de existență, în toate cele șase lumi reprezentate în Roata vieții. Și suntem încă aici. Suntem încă într-o lume plină de suferințe și trecem clipă de clipă, ori prin evenimente moderate în care nu suferim, ori dramatice.
 
 
Nivelurile diferite de suferință ale Samsarei
 
Cuvântul “suferință” din budismul Pali este “Dukka”. În tibetană, se spune Dukngel.
 
སྡུག་བསྔལ།
Duk ngel
 
Cuvântul simbolizează nu numai suferința grea, atunci când ne rupem un picior sau când vine un cutremur, ci suferința la nivel foarte, foarte subtil, nivelul zilnic, când suntem expuși constant lucrurilor. Tot timpul avem nevoie de ceva. Trebuie să mergem în diverse locuri, să mâncăm tot timpul, să ne golim tot timpul. Toate aceste schimbări, clipă de clipă, produc suferință la nivel subtil.
 
Când oamenii devin conștienți în meditații, încep să vadă dukka în acțiune. Ea este mereu acolo. Nemulțumirea există permanent în mintea noastră. Chiar și aceia dintre noi care sunt relativ mulțumiți de viață, chiar și faptul că suntem ființe umane și ne aflăm în Samsara, suntem profund afectați de sentimentul de insatisfacție, acesta fiind și motivul pentru care facem tot timpul ceva. În mod constant ne simțim neîmpliniți. De aceea ne sculăm dimineața din pat. Există în noi o stare profundă și permanentă de nemulțumire.
 
 
Antidotul
 
Așa cum am spus, pentru a opri roata, va trebui să-i neutralizăm cumva pe cei trei generali, pentru că ei sunt motorul. Rezultatul este revenirea în Samsara. Trebuie să-l neutralizăm pe Lordul morții.
 
Acest lucru înseamnă că trebuie să ne neutralizăm afecțiunile mentale, pe toate cele optzeci și patru de mii care există. Bineînțeles că nu vom lucra cu fiecare din cele 84.000 în parte, nu de la început.
 
La început vom lucra la diminuarea celor trei afecțiuni mentale principale ce se află în centrul roții. Să le înțelegem, să le cunoaștem. Să cunoaștem modul lor de funcționare, astfel încât să le oprim acțiunile.
 
Fiecare dintre ele are un antidot. De exemplu, care este antidotul pentru porc, pentru ignoranță? Înțelepciunea.
 
Antidotul ignoranței este înțelepciunea. Este înțelegerea modului de formare a realității noastre, a legăturii dintre lucrurile care apar în viața noastră și conștiința noastră. Ceea ce spunem este că tot ce apare în realitatea noastră este de fapt o proiecție din conștiința noastră.
 
Cu toate că am vorbit despre asta, ne vom întoarce și vom repeta mereu aceste lucruri, pentru că ele trebuie auzite și de șapte mii de ori. Nu pentru că este atât de greu de înțeles intelectual, dar este atât de greu să acționăm sub această înțelegere, să o asimilăm.
 
Și chiar după ani, după ce ați auzit aceste lucruri, când va veni cineva și va face ceva, veți spune: “ești un idiot”. Este nevoie de timp pentru a realiza că dacă întâlnim un idiot, el reflectă ceva în noi.
 
El ne dă șansa de a elimina acel aspect negativ care se află în noi. Este nevoie de mult timp pentru a ne asuma întreaga responsabilitate pentru tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
 
 
Cine parcurge calea
 
Cine a parcurs această cale cu adevărat, va avea o viață incredibilă. Viața lui va fi nobilă. O viață în care nu mai are de ce să se plângă, nu mai are ce să reclame și, mai mult de atât, nu mai are pe cine să dea vina.
 
Nu mai există vreun guvern de care să se plângă, vreun polițist de care să se plângă, nici drumuri de care să se plângă. De ce? Pentru că înțelege profund că totul vine din el.
 
În dharma se povestește adesea despre barcă.
 
Odată un bărbat se plimba cu barca pe lac. Deodată văzu o ambarcațiune cu motor care se apropia cu viteză spre el. Barca lui fiind înceată, înțelese că cele două bărci stau să se ciocnească. Și își spune: “Ce face pilotul? Nu vede? O să mă lovească în curând!” În timp ce își spunea aceste lucruri, inima lui se umplea de frică și de îngrijorare și poate chiar de furie pe cel care pilota barca. Ambarcațiunea ajunge lângă el și vede că este goală. Nu există niciun pilot. Toată mânia, toată această energie s-a îndreptat spre ce? Nimeni nu era acolo.
 
Această istorioară vine să ilustreze puțin experiența cuiva care trăiește cu sentimentul de supărare. Barca este goală.
 
Înțelegerea vacuității duce la această conștientizare atât de profundă, că nu există nimeni spre care să ne îndreptăm emoțiile negative, ele sunt ca tigrul de hârtie. Iar când ajungem la această conștientizare, toate aceste sentimente vor dispărea.
 
Va trebui să muncim din greu pentru a înțelege aceste lucruri. Toate aceste sentimente negative nu au nicio putere în sine, decât cea pe care noi le-o conferim.
 
Budismul este plin de mijloace de a scăpa de afecțiunile mentale. Este nevoie de multă muncă și de mult timp pentru a scăpa complet de ele. Dar mai întâi va trebui să le domolim, pentru că atât timp cât ele ne cântă cu intensitate în conștiința noastră, ne vor tulbura, ne vor face să ne pierdem cumpătul. Ele ne întunecă mintea și nu putem vedea ce se întâmplă.
 
Deci, există multe mijloace în budism, dar în primul rând ele trebuie calmate și numai după aceea eliminate treptat- treptat.
 
 
Înțelepciunea eliberatoare
 
Așa cum am spus, antidotul împotriva ignoranței este înțelepciunea. Adică a înțelege faptul că lucrurile nu au o existență proprie de sine.
 
Nu numai că nu au nicio existență proprie de sine, dar nu au nici calități proprii de sine. În Sutra inimii scrie: lucrurile nu au început, nici sfârșit și nici calități. Necesită mult timp pentru a vedea toate acestea.
 
Ce înseamnă că lucrurile nu au o existență proprie de sine și sunt lipsite de orice calitate proprie de sine? Cel mai important lucru pentru noi este că o persoană nu este nici bună și nici rea în sine.
 
O persoană nu este nici dușman și nici prieten, el în sine. În mod sigur ați auzit de situații în care prietenii au devenit dușmani. Se poate întâmpla în orice moment sau treptat.
 
Dacă ei, în sine, ar fi fost prietenii noștri, atunci ar fi fost mereu prietenii noștri. Dar oamenii își pierd prietenii, nu-i așa? Sau prietenii devin dușmani. Și se întâmplă și contrariul. Pentru că ei nu sunt nici dușmani în sine și nici prieteni în sine. Nu sunt nici buni și nici răi.
 
Dacă credeți că cineva este un om bun, în sine, atunci toată lumea l-ar vedea ca pe un om bun. Dar, întotdeauna se va găsi cineva care să creadă altfel despre el.
 
Lama Dvora Hla povestește despre un caz petrecut în Statele Unite. Un anume Johnny care a comis o crimă. La emisiunea TV, a lui Barbara Walters este invitată mama lui Johnny pentru ai se lua un interviu. Ea spunea: “Johnny este un băiat bun. Întotdeauna a fost un băiat cuminte”. Acest caz demonstrează din nou, că persoana în sine nu este nici bună și nici rea.
 
Bineînțeles că nu negăm lucrurile pe care le-a făcut. De asemenea, nu venim să negăm experiența pe care o avem. Pentru că, dacă vedem pe cineva care se poartă cu cruzime față de noi, în acele momente pentru noi el este un om crud. Noi nu venim să ne negăm acest fapt.
 
Noi nu infirmăm experiența prin care trecem, pentru că în acele momente suferim.
 
Ceea ce este important este să ne amintim că totul fără excepție, inclusiv acest lucru, este un rezultat karmic, o proiecție karmică pe un ecran gol – o proiecție rezultată prin plantarea seminței în care ne-am comportat cu cruzime față de alții.
 
Este posibil ca, atunci când am plantat, împrejurările să fi fost diferite, actul să fi fost diferit, persoana să fi fost diferită și intensitatea faptei să fi fost diferită. Se prea poate ca vorbele pe care le-am spus să fi fost nemiloase.
 
I-am spus cuiva ceva care l-a rănit, iar acum acest fapt se întoarce asupra noastră sub forma unei persoane care ne abuzează fizic.
 
Este foarte posibil. Este aceeași energie care se întoarce asupra noastră și întotdeauna ea se va întoarce amplificată.
 
Dacă nu ne mai amintim de ceea ce am făcut, aceasta nu înseamnă că acum nu suntem abuzați. Acum sunt agresați, dar nu e nimeni de vină! Nu avem pe cine învinui. Este energia pe care am semănat-o, iar acum se manifestă.
 
Celui care nu a ajuns să conștientizeze profund aceste lucruri, atunci când abuzul este mare, îi va fi foarte greu să-și mențină liniștea minții în aceste situații dificile.
 
Dar cel care a ajuns la aceste înțelegeri adânc în inima lui va continuă să-l iubească pe agresor. Abuzul este încă acolo, durerea este acolo, dar mintea nu este de loc tulburată.
 
Mintea rămâne la fel de liniștită ca lacul. Mintea are înțelepciunea care spune: “Culeg acum ceea ce am semănat”.
 
În momentul în care mintea este complet tăcută și inima este deschisă și iubitoare, totul se termină. Karma a rodit, s-a dezintegrat, s-a terminat. Lacul se calmează. Și încet, o astfel de persoană își elimină toate suferințele din viața lui până la ultima.
 
Dacă acesta și învață să purifice, el poate, de asemenea, să curețe preventiv karma, astfel încât să nu mai rodească deloc. Nu trebuie așteptat ca totul să rodească. Se poate purifica anticipat.
 
În acest context, vreau să vă dau un exemplu. În perioada în care chinezii au cucerit Tibetul, au prins și au închis mulți mari Lama. Se spune despre un Lama că ar fi petrecut optsprezece ani în închisoarea chineză din Tibet.
 
El spunea: “Aproape am pierdut-o, aproape că am pierdut-o.”, ca și cum ar fi spus: “Aproape că am eșuat”. În ce a eșuat? Să nu dea vina pe cei care l-au întemnițat.
 
În optsprezece ani, spunea el, de trei sau patru ori s-a aflat pe marginea prăpastiei, la limita în care și-ar fi pierdut iubirea față de ei.
 
Gândiți-vă – să stea optsprezece ani în tortură și inima lui să rămână deschisă. Gândiți-vă ce practică înaltă a făcut. Cei care au ieșit sunt ca perlele strălucitoare. Sunt incredibili.
 
 
Cele trei sfere ale vacuității
 
După cum am mai spus înțelegerea vacuității este antidot împotriva afecțiunilor mentale. Este înțelegerea că nu numai persoana care mă abuzează sau mă hărțuiește este goală de orice natură, dar și eu sunt goală de orice natură.
 
Această practică de aprofundare a acestor cunoașteri, nu o vom face astăzi, dar întotdeauna vor fi binevenite retreaturile în care veți putea medita și în care treptat- treptat veți ajunge la conștientizări profunde.
 
Ce înseamnă cele trei sfere ale vacuității? Eu sunt gol. Actul este gol și celălalt este gol. Fapta pe care am făcut-o este goală și sentimentul care vine în minte este, de asemenea, gol. Totul este gol.
 
În curând vom medita pentru a ilustra acest lucru pentru voi. Iar trucul este să rămâneți în acest loc. Dacă ați reușit să vă îndepliniți misiunea până la sfârșit, de a înțelege vacuitatea voastră, a emoției și a faptei – ceea ce noi numim vacuitatea celor trei sfere – ați reușit să faceți o breșă de ieșire din Samsara. De ce? Pentru că ați ucis porcul.
 
Făcând aceasta, ați întrerupt prima secțiune din cele 12. Fără prima secțiune care înseamnă ignoranța, toate cele 11 nu vor mai exista. Întreaga roată dințată se oprește, datorită faptului că fiecare secțiune nu o mai poate sprijini pe următoarea.
 
 
Dorința
 
Nu vom medita direct asupra ignoranței, ci asupra uneia dintre celelalte afecțiuni, și anume asupra porumbelului din centru, care înseamnă dorința. Dorința pentru acele lucruri pe care le găsim atractive și le dorim pentru noi înșine.
 
Eistă uneori impresia că budismul ne învață să nu ne dorim nimic, să nu fim adverși față de nimic, adică să devenim apatici – lucru care nu este de loc adevărat.
 
Bineînțeles că nu vrem să stingem focul care arde în noi, pasiunea pe care dorim să o păstrăm. Avem nevoie de pasiune pentru a ne face treaba, de a efectua practica și studiul.
 
Pentru toate acestea este nevoie să ne dedicăm. Trebuie sa depunem mari eforturi pentru a ne finaliza calea. Ea ar trebui să fie însoțită de pasiune. Pasiunea pentru iluminare este minunată.
 
În aceeași măsură și dezgustul pentru Samsara este minunat. Dezgustul față de Samsara este necesar, pentru a ne face calea.
 
De asemenea, pe de o parte, ar trebui să urâm această situație în care suferim și noi și toți ceilalți, iar, pe de alta, să fim entuziasmați de situația iluminării în care ne putem elimina suferința și în care am putea să-i ajutăm și pe ceilalți să-și oprească suferința.
 
Acestea sunt stările pe care dorim să le păstrăm.
 
Deci nu orice dorință și aversiune sunt neacceptate.
 
Care sunt cele neacceptate? Sunt acele dorințe și aversiuni care nu înțeleg de unde vin lucrurile plăcute sau neplăcute în viața noastră. Aceasta sunt cele care ies din gura porcului și sunt impregnate de ignoranță.
 
Ele sunt foarte dăunătoare. Ele sunt răspunzătoare de suferința ce ne-o provoacă. În limba engleză se spune ignorant liking sau plăcerea ignorantă.
 
 
Meditația asupra vacuității celor trei sfere,
asupra dorinței care își are originea în ignoranță
 
Așezați-vă confortabil.
 
Este important ca în meditație să vă țineți spatele drept.
 
Începeți să vă concentrați asupra respirației. Concentrați-vă pe acel punct în care aerul intră și iese prin nări. Fiți atenți la senzația pe care o aveți în acest punct.
 
Încercați acum să vă amintiți de ceva care vă încântă unul dintre simțurile voastre. Poate fi un obiect frumos sau o muzică care vă face plăcere sau o mâncare care vă place mult. Ceva de care sunteți foarte atrași. Poate fi și atingerea cuiva de care vă place.
 
Observați că atunci când vă amintiți de acest lucru, cum îl și clasificați imediat ca fiind plăcut. De cum începeți să vă gândiți la acest obiect, veți avea imediat sentimentul de “plăcere”. Și acest lucru se întâmplă aproape instantaneu când vă gândiți la acest obiect.
 
Încercați acum să identificați locul în care se află această plăcere. Oare obiectul aduce cu el plăcerea?
 
Să luăm prăjitura care vă place. Oare este prăjitura gustoasă, ea în sine? Se află oare acest ”deliciu” în prăjitură?
 
În cazul în care “deliciul” ar fi fost în prăjitură, atunci toată lumea care a venit în contact cu ea ar fi tânjit după ea. Cu toți știm că lucrurile nu stau așa. Nu tuturor le place această prăjitură. Deci ea în sine nu poate fi delicioasă. Și dacă este adevărat, atunci ce-o face atât de plăcută sau atractivă pentru voi? Unde se află plăcerea? Dacă ea nu vine de la prăjitură sau de la obiectul asupra căruia meditați, atunci de unde vine?
 
Și dacă spuneți că vine de la voi, pentru că nu există prea multe opțiuni, atunci căutați unde este acest “plăcut”. Unde se află acest loc “plăcut”? Să spunem că ne concentrăm pe simțul gustativ, este el pe limbă? Pe ce parte a limbii?
 
Sau să luăm un obiect care este frumos pentru ochi. Stă oare acest “plăcut” în ochi, sau în nas sau în ureche? Îl puteți găsi întru-unul din simțurile voastre? Unde se află?
 
Este ceva fizic? Este o senzație fizică sau este în mintea voastră? Încercați să găsiți unde se află.
 
Poate că acest ”plăcut” se află în contactul dintre organul de simț și obiect? Dacă da, unde este exact? Încercați să-l localizați. Unde se află? Unde este deliciul? Unde este atractivitatea? Unde este plăcerea?
 
Am văzut până acum că prăjitura ce reprezintă obiectul vostru atrăgător, nu este delicioasă în sine, deoarece nu toți o văd ca atare, deci ea este goală de calitatea de a fi delicioasă, în sine. Și am văzut, de asemenea, că și sentimentul de plăcere pe care ni-l dă prăjitura, este tot gol. Și, dacă îl veți căuta în continuare, nu-l veți putea găsi, pentru că nu are o existență proprie de sine. Este imposibil de găsit.
 
Ce se întâmplă cu voi?
 
Uitați-vă la voi când sunteți atrași de obiect sau de prăjitură. Ce se întâmplă cu voi în momentul în care apare dorința pentru un obiect sau pentru o persoană? Ce se întâmplă în mintea voastră, ce se întâmplă exact atunci când vreți obiectul sau o ființă umană?
 
Încercați să vă conectați la sentimentul pe care îl aveți.
 
Se poate să vă fie greu în aceste momente să urmăriți aceste lucruri. Mintea poate să fie distrasă sau neconcentrată, este ok. Decideți să faceți această meditație în viitor.
 
Fiți atenți acum la mintea voastră. Ce s-a întâmplat în mintea voastră de îndată ce vi s-a trezit dorința?
 
Poate că există dorința de a ține obiectul sau persoana. Poate că există o dorință pentru mai mult sau poate că există dorința de a nu renunța la ele, să le păstrați mereu cu voi.
 
Observați ce însoțește dorința. În măsura în care doriți să dețineți obiectul sau să nu renunțați la el sau vreți mai mult, acest lucru indică faptul că sunteți convinși că obiectul este cel care vă aduce plăcerea, credeți că plăcerea vine de la obiect sau de la persoană.
 
Dacă este așa, căutați-o din nou acolo. Duceți-vă din nou la obiect. Unde se află, în obiect, în prăjitură, în omul iubit sau în muzica plăcută? Unde este exact acest atribut de a fi plăcut? Ce ingredient al prăjiturii este plăcut ? Unde se află exact?
 
Dacă v-ați ales o persoană pe care o considerați plăcută și de care sunteți atrași, unde stă atracția? În chipul lui poate? Și unde mai exact în chipul lui? Nasul este atractiv? El este elementul care vă face plăcere? Poate sprâncenele lui? Căutați exact unde este atracția.
 
Este oare posibil să fiți atrași de această persoană fără să vă agățați de ea? Este posibil așa ceva? Încercați să vedeți cum este să vă doriți acest lucru și să-l țineți, spre deosebire de dorința de a face acest lucru fără a vrea să-l țineți. Există așa ceva?
 
Poate atracția să fie pură prin faptul că nu vreți să țineți acest lucru? Este oare posibil așa ceva? Sau este o antilogie, că nu există deloc așa ceva ? Verificați.
 
De multe ori ne dorim lucruri pe care nu le-am experimentat niciodată. Nu le știm nici măcar gustul. De multe ori ne dorim lucruri pe care nici nu le vom experimenta vreodată. Aceasta este meditația de contemplare atunci când apare dorința și aproape orice dorință care apare în noi se află adânc înrădăcinată în ignoranță. Faptul că există în noi dorința pentru un obiect indică faptul că noi credem că plăcerea vine de la el sau de la persoană.
 
Să presupunem că ați obținut ceea ce v-ați dorit. Ce se va întâmpla după aceea? Verificați. Vi s-a stins dorința sau apetitul pentru mai mult a crescut? Poate nu acum, ci poate o altă dată.
 
Și de unde a apărut această dorință? Poate vine de la faptul că v-ați dorit în trecut astfel de lucruri și această reminiscență se mai află încă în voi?
 
Se spune că cu cât ne dorim mai mult, cu atât dorința va crește și mai mult. Este ca și cum am bea apă sărată care nu ne poate sătura niciodată.
 
Deci, verificați dacă toate acestea sunt corecte pentru voi.
 
Încercați să vă concentrați gândul pe concluzia pe care o trageți din toate aceste observații. Iar dacă ați ajuns la o concluzie, la o conștientizare sau ați avut o experiență reală, încercați să rămâneți concentrați asupra ei.
 
Deschideți ochii încet.
 
—————————
 
Această meditație este un exemplu de meditație analitică, o meditație care observă și încearcă să examineze îndeaproape. Și, desigur că cu cât concentrația este mai bună, cu atât mai mult veți putea privi mai atent și veți afla mai multe și veți înțelege mai mult cum vă lucrează mintea.
 
Și, treptat, acești mari demoni ai afecțiunilor mentale, își vor pierde puterea. Atunci când vă veți uita la ei, se vor evapora pentru că ei sunt doar ca tigrii de hârtie. Ei sunt piloții care nu există în barcă, dar ne plimbă mereu.
 
 
Rezultatele afecțiunilor din sufletele noastre
 
Ne întoarcem la versetul trei. În acest verset ne rugăm ca pe tot parcursul zilei, în viața de zi cu zi, să ne uităm continuu la ceea ce ne trece prin minte și atunci când va apărea un gând negativ sau rău intenționat, să încercăm să-l oprim pentru că el ne face rău și îi rănește și pe alții.
 
Fiecare astfel de gând are un efect profund asupra vieții noastre. Am vorbit despre banda karmică ce imprimă orice gând, faptă sau vorbă și despre faptul că aceste înregistrări rămân o perioadă de timp în conștiința noastră, având aceeași nuanță cu a faptelor făcute, fie bune sau rele, cu ele rămânând și intențiile cu care au fost făcute.
 
Fiecare acțiune are mai multe consecințe și efecte asupra vieții noastre.
 
a. Primul rezultat se numește ” experiență corespunzătoare”. Un efect va fi că atunci când sămânța karmică rodește, se va întâmpla ceva în viața noastră care are aceeași nuanță, este de aceeași culoare.
 
Cu alte cuvinte, efectul va fi corespunzător faptei. De exemplu, dacă am fost generoși și alții vor fi generoși față de noi și ne vor ajuta când vom avea mai mare nevoie. Dacă am fost zgârciți, nu am dat atunci când am avut ce să dăruim, în viitor vom fi și noi puși în situația să nu primim atunci când vom avea nevoie mare de ceva.
 
Zgârcenia se va întoarce asupra noastră. Deci, acesta este ceea ce se numește un rezultat corespunzător. Rezultatul este, de fapt, compatibil cu fapta.
 
b. Există un al doilea tip de rezultat numit rezultat maturizat care determină următoarea încarnare. Nu orice act determină următoarea încarnare, dar există unele lucruri pe care le-am făcut în viețile noastre, care sunt în mod special dominante, cum ar fi fapte față de obiecte care sunt deosebit de importante pentru noi, oameni care ne-au făcut mult bine și față de care am acționat, fie cu multă iubire, fie cu ură. Oricum.
 
Deci persoana față de care acționăm determină intensitatea amprentei. Și sunt fapte care sunt atât de importante încât ele vor determina următoarea încarnare, și bună și rea. Deci, acesta este un rezultat maturizat.
 
c. Există întotdeauna un rezultat al obiceiului. Rezultatul ”obiceiul corespondent”. Adică dacă am mințit, atunci ne mărim tendința de a minți. Data viitoare ne va fi mai cu mult mai ușor să mințim și în cele din urmă vom deveni mincinoși patologici.
 
Fiecare act crește tendința de a continua să acționăm după același tipar. Cu alte cuvinte, obiceiurile creează pur și simplu noi tipare de comportament.
 
d. Cel de-al patrulea tip de rezultat este rezultatul de mediu. Și mediul în care trăim este afectat. Toate acestea sunt prezentate pe larg în cursurile ACI nr. 4 și 9.
 
În cursul 5 am vorbit despre faptul că dacă mă aflu într-o zonă dificil de trecut; gropi sau găuri sau pietre ascuțite sau sticlă spartă sau alte lucruri de acest gen, acesta este complet legat de obiceiurile mele de vorbire.
 
Dacă mă folosesc, de exemplu, de un limbaj aspru, dur, pe ton ridicat și nepoliticos cu oamenii, mă voi afla într-un loc unde sunt spini, cioburi, lucruri ascuțite și, probabil, scorpioni sau insecte care înțeapă.
 
Deci folosirea unui limbaj dur se va întoarce asupra mea, afectându-mi și mediul meu înconjurător.
 
Alte rezultate compatibile, dar la nivel de mediu pot fi- drumul se termină brusc, din cauza inundațiilor sau a căderilor de teren, sau a prăpăstiilor care ne apar în cale.
 
Aceste situații se datorează vorbelor dezbinătorii, a discuțiilor care au scopul să distanțeze oamenii unul de celălalt. Când ne referim la aceste lucruri ne referim la obiceiurile adânci de a face astfel de lucruri.
 
Ele ne creează realitatea și invers. Fiecare aspect al realității pe care îl trăim vine de la un astfel de obicei în trecut. Deci, este foarte important să le învățăm. Nu pentru a ne învinui pe noi înșine, ci pentru a ne uita la ceea ce există și să-l corectăm. Fiecare afecțiune mentală are un antidot.
 
 
Anatomia dorinței
 
Să luăm dorința pentru o ceașcă de cafea bună.
 
Întrebare: Oare vrea acest studiu să ne învețe să renunțăm la înghețată, să renunțăm la o masă bună, la o ceașcă de cafea sau să renunțăm la viață și să ajungem să ne mulțumim și cu o bucată de pâine?
 
Răspuns: De ce ne place să bem dimineața, de exemplu, cafea? Poate pentru că are gust bun, poate că este gustoasă, poate că este relaxantă sau excitantă sau orice altceva. Deci, se presupune că toate acestea vin de la cafea sau cafeaua în sine deține cumva aceste calități, aceste plăceri.
 
Este exact ceea ce am făcut în meditație, am încercat să găsim unde se află aceste calități în cafea. Unde se află relaxarea sau excitarea ce o încercăm să o obținem, în cafea?
 
Dacă veți căuta aceste lucruri în cafea, nu le veți găsi niciodată, pentru că dacă ar fi așa, atunci întregii lumi i-ar plăcea aceeași cafea și ar beneficia de aceste calități.
 
Și nu este adevărat, pentru că unora cafeaua le provoacă palpitații sau neliniști. Deci, putem împărți oamenii în două categorii, cei cărora le place cafeaua și cei care nu o agreează, de exemplu.
 
Observați cum am trecut de la cafea la om. Deja calitățile nu mai depind de cafea, ci depind de la persoană la persoană.
 
Deci, vom căuta să căutăm, în meditație, unde se află acestea în om. Iar dacă vom medita asupra acestor lucruri, vom vedea că nu le vom găsi nici în om.
 
După cum vedeți, nu se neagă realitatea convențională. În mod convențional dorim ceașca cu cafea.
 
Dar până nu vom înțelege vacuitatea noastră, vacuitatea dorinței pentru cafea și vacuitatea cafelei, atunci când nu vom primi o ceașcă de cafea, ne vom simți mizerabil sau nu ne va fi bine.
 
De ce? Pentru că noi dăm putere lucrurilor care nu au putere. Nu au deținut niciodată puterea. Acest lucru este imposibil.
 
Să spunem mai mult decât atât. Dacă dorim o ceașcă de cafea, cafeaua poate să ne stimuleze, să ne trezească sau nu.
 
Uneori acest lucru funcționează și alteori nu. Uneori suntem nervoși și vrem să ne relaxăm, iar când ne bem cafeaua devenim și mai tensionați! Ceea ce indică faptul că relaxarea sau plăcerea nu vin din ea.
 
 
Cum funcționează lucrurile?
 
Deoarece cauza relaxării nu este cafeaua.
 
Este cum ea funcționează. Cafeaua poate să ne învioreze dacă avem karma să ne învioreze, dacă nu avem karma, ea nu ne va înviora.
 
Toate lucrurile convenționale lucrează la nivelul de cum. Este cum funcționează lucrurile sau cum nu funcționează. Nu este niciodată de ce.
 
Atunci când începem să medităm asupra vacuității lucrurilor, putem să ne schimbăm obiceiurile și ele se schimbă, mai ales dacă sunt negative, dacă sunt dăunătoare.
 
Este o modalitate excelentă de a scăpa de ele, iar oamenii ajung la situația în care nu mai au nevoie de cafea și/ sau mănâncă extrem de puțin în retreat.
 
Când mintea devine foarte curată, aproape că nu vom mai avea nevoie de nimic. Această “nevoie” se datorează impurității minții. Acest trup nu are nevoie de lucruri, el produce gunoi și așa mai departe. El nu este pur.
 
În schimb, corpul lui Buddha este făcut din lumină, un trup care nu mai are nevoi. Acesta este creat de binefacerile făcute și produce permanent binefaceri. El nu are nevoie de nimic din exterior.
 
Toate legile pe care le cunoaștem, toate legile economice se bazează pe neînțelegere. Atât de mult este studiată economia și încă există în lume sărăcie.
 
De ce? Pentru că oamenii încă nu au înțeles ce produce abundența. Nu este adevărat că resursele sunt limitate și dacă eu am mai mult, atunci tu vei avea mai puțin.
 
Dacă înțelegem legile karmice, putem produce abundență pentru toată lumea. Putem avea și noi și ceilalți în aceeași măsură. Este o vorbă: a mânca prăjitura și ea să rămână mereu întreagă.
 
Toate obiceiurile noastre sunt un set de credințe în care credem și acționăm în conformitate cu ele. Reacționăm greșit și luăm decizii greșite, pentru că așa ne-am obișnuit și asta numai din cauza faptului că nu înțelegem karma și vacuitatea.
 
 
Nu orice act făcut din ignoranță este negativ
 
Să spunem că o persoană are pasiunea de a studia medicina și de a deveni medic, iar alta are pasiunea de a învăța muzică. Întrebarea este: și pasiunile vin din ignoranță?
 
Răspunsul este că deși lucrurile provin din ignoranță, nu neapărat le și respingem. Cuvântul ignoranță are într-adevăr o conotație negativă. Este adevărat că majoritatea dintre noi acționează din ignoranță, pentru că nu înțeleg karma și vacuitatea, dar aceasta nu înseamnă că tot ce fac este negativ.
 
A bea o ceașcă de cafea sau a vrea să studiem medicina nu este ceva rău. Depinde de ceea ce ne motivează.
 
În general, se poate spune că, dacă acest act aduce binecuvântare altora, atunci este o faptă bună, chiar dacă este făcut din ignoranță.
 
Persoana care dorește să meargă la facultatea de medicină și este motivată de dorința de a-i vindeca pe cei bolnavi, să-i ajute pe cei care sunt în durere, este minunată.
 
Dar ignoranța încă există pentru că nu înțelege cine este ea, nu înțelege cine este pacientul și nici nu înțelege de unde provine ajutorul.
 
Puteți spune că omul se vindecă datorită medicamentelor sau a tratamentelor primite, dar fiecare medic vă poate descrie situații în care a fost administrat același tratament la doi bolnavi suferinzi de aceeași boală, iar tratamentul să-l vindece pe unul și pe celălalt nu.
 
De ce? Pentru că totul este în funcție de karma persoanei respective. Cu cât doctorul va înțelege aceste mai bine, cu atât va deveni un doctor și mai bun. Pentru că nu este în “cum”, ci este în “karmă”.
 
 
Înțelepciunea maestrului Shantideva
 
Vom trece acum la câteva din versetele maestrului Shantideva.
 
 
Agresorul și victima
 
Versetul 67 din capitolul despre răbdare, capitol din cartea ”Ghidul de viață a unui Bodhisattva” scris de maestrul Shantideva.
 
                 Dacă cineva din ignoranță face ceva greșit
                Și celălalt îi răspunde supărat.
                Care dintre cei doi este vinovat?
                 Amândoi se comportă greșit!
 
Acest este un verset se referă la agresor și victimă.
 
Agresorul vine și atacă. El acționează greșit, de ce? Pentru că face rău altuia. Această karmă pe care a acumulat-o se va întoarce asupra lui în viitor sub formă de suferință. Deci, își provoacă singur probleme.
 
El crede că se salvează de o suferință imediată apărută în viața lui, dar în acest fel și-a creat o altă nenorocire care se va năpusti asupra lui în viitor. Karma are nevoie de timp pentru a se maturiza.
 
Fiecare acțiune de atac, se va întoarce ca atac. Acesta este sensul a face ceva greșit.
 
Cum rămâne cu victima sau cu cineva ce stă de-o parte și vede scena? Victima reacționează cu supărare, judecă agresorul și își închide inima. Și el acționează din greșeală.
 
De ce? Pentru că nu înțelege de unde provine acest agresor. El nu înțelege că semințele lui dau roade. El vede agresorul ca având o existență proprie de sine, că vine din exteriorul lui, reacționând prin ură.
 
Nu își asumă responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă. Și ura este și o formă de agresiune. Ea este un sentiment, un gând care ne garantează întoarcerea agresivității asupra noastră. Deci, ambii acționează în mod eronat.
 
Deci, dacă A abuzează de B, care este diferența dintre A și B? Este doar o chestiune de timp. A este abuziv, deci va suferi în viitor. B suferă acum pentru că a abuzat în trecut. De aceea va trebui să avem milă față de ei. Amândoi sunt în Samsara și amândoi își creează suferință în viitor.
 
Versetul 68
 
                 Din cauza acțiunilor mele trecute,
                Alții vin și mă rănesc acum!
                 Și din moment ce totul depinde de aceste acțiuni,
                 Ce rost are să mă mai supăr pe lucrurile ce mi se întâmplă acum?
 
Ne putem referi aici din nou la barca goală. Din cauza ignoranței, am acționat în trecut greșit, iar din cauza acestui fapt, necazurile se întorc asupra noastră.
 
Deci, dacă totul depinde de ceea ce am făcut, atunci pe cine ne vom supăra acum? Este ca și când cineva ar merge pe acoperiș și cade, iar el se supără pe gravitație. Pe cine se supără? Pe forța de gravitație?
 
La aceste lucruri se referă versetul de față.
 
Versetul 69
 
                 După cum am constatat, un singur lucru mi-a mai rămas:
                 Să fac orice lucru merituos,
                În a acționa să intensific iubirea
                 Și să apropii unul de celălalt.
 
Dacă înțelegem bine vacuitatea și înțelegem reflexia karmei în oglinda goală, ce altceva mai putem face? Ce am făcut, din greșeală sau din neatenție sau deliberat, a rămas făcut.
 
Acum s- a întors, asupra noastră. S-a terminat. Dacă înțelegem acest lucru, ceea ce ne va rămâne de făcut, este doar să iubim oamenii și să-i apropiem unii de alții și să facem fapte merituoase.
 
Numai în acest fel ne creăm viitorul. Prezentul l-am creat cu propriile noastre mâini, în trecut, prin fapte, vorbe și gânduri. Cu prezentul nu mai avem ce face. Singurul lucru pe care-l putem face în prezent este de a reacționa cu înțelepciune.
 
Dacă vom reacționa cu înțelepciune, vom începe să ne creăm propriul nostru paradis. Și versetul 89 face parte și din această chestiune:
 
                Acest pescar îngrozitor, afecțiunile mentale,
                 Cârligul ascuțit și dureros în mine l-a înfipt.
                 Gardienilor iadului, acum mă va vinde
                Și în cazanele lor voi fi gătit.
 
Afecțiunile mentale sunt printre altele: furia, supărarea, ura, judecata, critica. El ne spune: acestea sunt precum un pescar îngrozitor care își înfige cârligul în noi.
 
Noi suntem peștele pe care l-a prins și acum ne va vinde paznicilor iadului ce vor face din noi mâncare. Numai din cauza lor vom fi aruncați în infern. Fapt care este foarte adevărat.
 

 

Lecția 2 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 2
 
Vom deschide această lecție cu o scurtă meditație în care vom privi dintr-un alt unghi aspectul de a ne considera inferiori față de ceilalți.
 
 
Meditația: Cu toții se află în răspunderea mea
 
Așezați-vă confortabil și încercați să nu vă mișcați pe perioada acestei meditații, ca să nu-i deranjați pe cei din jurul vostru. Acum închideți ochii.
 
Spatele să fie drept, fața relaxată, gura să fie ușor închisă, umerii să fie echilibrați, bărbia nici prea ridicată și nici prea coborâtă. Așezați-vă mâinile în poală, astfel încât mâna dreaptă să fie peste cea stângă.
 
Concentrați-vă acum pe respirație. Concentrați-vă pe punctul de intrare a aerului în nări.
 
Nu încercați să vă controlați respirația, și nici să-i schimbați ritmul. Fiți doar atenți la ea. Fiți atenți la senzația trecerii aerului prin nări.
 
Dacă ceva v-a distras atenția, întoarceți-vă din nou la punctul de intrare a nărilor.
 
Gândiți-vă acum la cineva pe care-l percepeți că este mai bun decât voi dintr-un anume aspect. Poate viața lui este mai bună sau poate a reușit în viață mai mult decât voi, poate are mai multe lucruri decât aveți voi sau poate că relațiile lui de familie sunt mai bune decât ale voastre sau sunt cu mult mai avansați spiritual. În ce măsură credeți că el este mai reușit decât voi?
 
Încercați să vă analizați atitudinea obișnuită pe care o aveți față de el. Cum vă relaționați față de el, după părerea voastră, atunci când îl întâlniți?
 
Conectați-vă la sentimentul care apare în voi atunci când vă vedeți.
 
Vă gândiți oare să ajutați o astfel de persoană sau poate credeți că el nu are nevoie de ajutorul vostru, pentru că și așa este mai bun decât voi?
 
Gândiți-vă acum la faptul că și el se află în Samsara ca și voi. Chiar și dacă ar fi președintele țării, suferă la fel ca și voi.
 
Faptul că acest fel de persoane apar așa cum apar în viața voastră care se află și suferă în Samsara, este doar o proiecție a voastră. Dacă ei vă apar așa cum apar, este rezultat al modului vostru de a acționa în lume.
 
Vom face acum un contract nou cu acesta. Dacă până acum el ni s-a părut cu mult mai reușit sau cu mult mai avansat decât noi și nu ne-am asumat responsabilitatea față de el, acum vom deveni răspunzători de el.
 
Mai mult decât atât, conștientizați faptul că el a fost mama voastră într-una din viețile trecute și, de aceea, el este încă mama voastră.
 
Și chiar dacă credeți că vă este greu să vedeți acest lucru, încercați să vă prefaceți că simțiți că el este mama voastră. Această mamă a voastră suferă încă în Samsara. Ea nu s-a eliberat și încă mai are nevoie de voi.
 
Dacă voi sunteți fiul sau fiica lui va trebui să-l ajutați. El depinde de voi. Conectați-vă la recunoștința pe care o aveți față de mama voastră și decideți în inima voastră să-i puteți oferi tot ajutorul de care are nevoie.
 
Cu această persoană pe care ați adus-o în fața voastră, faceți un nou contract. Ea va intra acum în cercul ființelor de care veți avea grijă. Vă veți extinde cercul vostru de persoane, introducând în el și pe această mamă care are nevoie de voi.
 
Vedeți-o cum se află în Samsara, semn că nu cunoaște cum să iasă din ea și de aceea are nevoie de îndrumare.
 
Decideți că voi veți fi cei care o vor ajuta. Dar, ca să o puteți ajuta cu adevărat va trebui să faceți calea. Va trebui să învățați ceea ce trebuie, să vă transformați mintea și să practicați așa cum trebuie, pentru a ajunge în acea situație în care să o puteți ajuta.
 
Promiteți-i acum că veți face tot ce vă stă în putere ca să o puteți ajuta.
 
Ea devine mică precum copilul vostru. Ea este acum copilul vostru de care sunteți responsabili. Ea vine la voi să o adăpostiți și să o ajutați.
 
Deschideți încet ochii…
 
——————————–
 
Rezultatul acestor gânduri va fi progresul vostru. Această meditație este răspunsul la întrebarea: Oamenii încearcă tot timpul să-și ridice aprecierea de sine, această practică nu ne coboară valoarea de sine? Răspunsul acestei meditații este exact opusul.
 
 
Al treilea verset
 
3.           Fie ca pe tot parcursul zilei să fiu atent
               La orice gând negativ sau răutăcios ce în minte se ivește
               Și, cu toată puterea, pe loc, să-l stăvilesc,
              Fiindcă el mă rănește și pe mine, dar și pe cel de lângă mine.
 
Sfatul este ca fiecare strofă să fie practică două luni. Prima strofă ne-a învățat să considerăm pe oricine care vine în calea noastră ca fiind de mare preț, a doua ne spune să ne uităm la ce ne învață cel pe care-l întâlnim.
 
Venim spre el cu smerenie, ne coborâm și ne întrebăm: Ce mă învață acesta? Dacă și copilul debil mintal are ce să-și învețe mama, atunci oricine are ce să ne învețe.
 
 
Afecțiunile mentale
 
Vom vorbi puțin despre “gând negativ sau răutăcios”. Sensul aici este de afecțiune mentală. Există 84.000 de afecțiuni mentale. În centrul picturii ce reprezintă Roata vieții este un cerc cu trei animale: un porc, un porumbel și un șarpe. Din gura lui ies porumbelul și șarpele.
 
Acestea reprezintă cele mai mari afecțiuni mentale. Câteodată se mai numesc și cei trei generali, pentru că ei sunt cei care comandă forțelor răului să vină să ne hărțuiască. Ei nu vin din afara noastră, ci dinăuntrul nostru.
 
Ei sunt ca niște paraziți în conștiința noastră pe care trebuie să-i eliminăm.
 
Porcul simbolizează ignoranța. Ce este ignoranța? Este o stare a minții care nu înțelege de ce există boală, de unde vine agresiunea și nici de ce suntem în Samsara. Nu înțelege că ea este în Samsara.
 
 
Mașina Samsarică
 
De îndată ce apare un lucru înaintea noastră trecem prin următorul proces:
– în primul rând, ca rezultat al ignoranței, nu înțelegem de unde a venit,
– îl vedem apărând din afara noastră, fără să aibă vreo legătura cu noi, adică cu o existență proprie de sine. Aceasta este ignoranța înnăscută. Ne-am născut cu această stare de ignoranță care nu înțelege realitatea.
– în momentul în care obiectul a apărut, în mod automat – într-o fracțiune de secundă, deja decidem:
              plăcut sau neplăcut.
Imediat adjudecăm, la nivel de emoție: plăcut sau neplăcut.
– a doua reacție este:
               dorit sau nedorit,
               atrăgător sau neatrăgător.
Deci, când întâlnim ceva sau pe cineva, imediat îl însemnăm cu plus sau cu minus sau neutru.
– ceea ce se întâmplă după aceea hotărâm imediat: dacă persoana este plăcută vom fi atrași de ea, iar dacă este neplăcută vom căuta să ne debarasăm cât mai repede de ea.
 
Deci, ceva apare în fața noastră. Din cauza ignoranței înnăscute, nu înțelegem de unde a venit acesta. Apoi, reacționăm ca și când nu am avea nicio legătură cu el, ca și când a venit din afara noastră. Imediat îl și catalogăm: plăcut, neplăcut sau neutru.
 
Și, în final, reacționăm:
– ori cu pasiune, dorință, reprezentată prin porumbel.
– ori cu aversiune, reprezentată de șarpe. În situații extreme, poate fi ură, iar în cele subtile este îndepărtarea, adică ” acum sunt politicoasă, aștept să se termine evenimentul și nu vreau să-l mai întâlnesc vreodată”.
 
Această reacție este o funcție a ignoranței. Deoarece nu înțelegem de unde vin lucrurile, spunem: ”Cât de mult îmi place lucrul ăsta! Îl vreau! ” Sau, ”cât de mult îmi place o mașină mai mare! Voi munci din greu și nu voi mai petrece timpul liber cu copiii mei, ca să-mi obțin mașina” sau ”voi trage pe sfoară afacerea ca să obțin mașina pe care o vreau”.
 
– credem că lucrul dorit este exterior.
– nu putem face legătura, nu înțelegem de unde vine în viața noastră
– suntem gata să acționăm pentru a-l obține sau să ne debarasăm de acel ceva sau cineva de care nu ne place.
– iar pe drum, pe nesimțite, încălcăm preceptele morale.
 
De exemplu, văd un bărbat care îmi place, dar el stă de braț cu o doamnă. Voi încerca ușor să-i despart. Poate le sugerez ceva care să-i despartă. Între timp, deja mi-am plantat semințele dezbinării.
 
Sămânța este depozitată în conștiința mea, iar, în viitor când ea va rodi, mă voi găsi singură. Oamenii mă vor părăsi, pentru că am rupt relațiile dintre oameni, am dezbinat.
 
Apariția unui bărbat atractiv sau a lucrurilor plăcute în viața mea se datorează numai faptului că, în trecut, am făcut plăcere altora, am făcut lucruri plăcute pentru ceilalți. Am plantat semințe, iar acum când rodesc mă determină să am parte de lucrurile dorite.
 
Și invers, dacă am produs altora neplăceri sau dacă i-am rănit, rezultatul în prezent va fi că voi avea parte de lucruri pe care nu mi le doresc.
 
Marea problemă a noastră este că nu facem legătura între ceea ce am făcut în trecut și ceea ce se întâmplă în prezent și aceasta din cauza faptului că, ceea ce am făcut, a fost demult, iar acum nu ne mai aducem aminte.
 
De aceea, nu putem face legătura dintre evenimente. Aceasta este ignoranța.
 
Ignoranța nu vede legătura, nu înțelege cauzalitatea (relația dintre cauză și efect). Ignoranța crede că persoana în sine este plăcută sau neplăcută și aceasta este calitatea ei.
 
Iar datorită acestui fapt mă voi simți atrasă de ea sau voi căuta să mă debarasez de ea.
 
Adevărul este că nu există nimic care să aibă calități proprii. Omul poate să ni se pară plăcut sau neplăcut, reușit sau nereușit în funcție de ceea ce am făcut altora în trecut.
 
Din cauza faptului că nu înțelegem aceste lucruri vom reacționa din ignoranță, fapt ce ne vor crea multe probleme în viitor.
 
 
Cauzalitatea corectă și cauzalitatea aparentă
 
Orice acțiune pe care o facem lasă o amprentă karmică în conștiință. Semănăm karma. Karmei îi ia timp până va rodi. Întotdeauna va exista o perioadă de timp în care karma se coace, acumulează energie. Efectul nu va fi niciodată imediat cauzei.
 
Cauzalitatea pe care o vedem zilnic este aparentă, deoarece niciodată ea nu funcționează în prezent.
 
De exemplu, vreau să ajung astăzi într-un loc și mi se termină benzina. Fapt care mă determină să nu ajung unde trebuia. Ce cred în mod normal?
 
Consider că motivul pentru care nu am ajuns la destinație este că mi s-a terminat benzina. Acest lucru nu este niciodată adevărat. Faptul că mi s-a terminat benzina și nu am reușit să ajung la destinație este cum de nu am ajuns la întâlnire.
 
Dar, de ce nu am ajuns la întâlnire la timp, este complet legat de karma acumulată în trecut.
 
Întotdeauna va exista un decalaj de timp între cauză și efect, perioadă în care karma se coace.
 
Noi facem mereu legătura dintre evenimente în prezent sau într-un interval scurt de timp, iar karma nu funcționează așa. Și aceasta este tragedia noastră. Reacționăm în funcție de logica noastră care nu înțelege adevăratele cauze, iar pe baza acestor lucruri reacționăm în mod greșit și de aceea nu putem ieși din Samsara. Semănăm semințele care ne produc suferință.
 
Întrebarea este: Cât timp îi ia karmei până să se coacă?
 
Răspunsul este că perioada de coacere depinde de nivelul practicantului și de înțelegerea vacuității. La cel care a perceput vacuitatea, procesul de rodire este cu mult mai rapid, putând să vadă rezultate chiar și după câteva minute.
 
Bineînțeles că majoritatea dintre noi nu suntem în această situație și de aceea rezultatele pot apărea după diverse perioade de timp.
 
După cum am discutat în cursul nr. 5, timpul de rodire karmic depinde de calea karmică completă care cuprinde: motivația cu care a fost făcută fapta, finalizarea acțiunii, emoția care a însoțit-o, însușirea faptei. Rezultatele pot apărea, după luni, ani sau în viețile viitoare.
 
Dacă nu ne-am purificat karma ea poate să rămână și milioane de ani în curentul de conștiință. Una dintre legile karmice spune că, în cazul în care karma nu a fost purificată, este imposibil să o eliminăm din curentul nostru de conștiință și, când va veni momentul, ea va da roade.
 
 
Ce legătură este între toate acestea și verset?
 
Ziua trece, suntem cuprinși de emoții și reacționăm la evenimentele care se ivesc. De cele mai multe ori reacționăm negativ.
 
Acest verset se referă la sentimentele negative care apar în urma faptului că atribuim lucrurilor calități neplăcute, nedorite, reacționând față de ele cu aversiune, critică, supărare, ură sau gelozie.
 
Reacția noastră se datorează convingerii noastre că lucrurile în sine sunt bune sau rele, pe când noi spunem că ele nu au nicio calitate proprie de sine.
 
Faptul care demonstrează acest lucru este atunci când cineva ni se pare ca fiind dezagreabil, mama lui își vede fiul ca foarte plăcut, iar pentru a terța persoană el să apară ca neutru. Deci, dacă acest cineva ar fi fost el în sine o ființă neplăcută, atunci toate făpturile din întregul univers ar fi fugit de el dacă l-ar fi întâlni. Lucru care nu se întâmplă.
 
Chiar și cel mai rău om din lume este iubit de toți Buddha. Nu este adevărat faptul că oamenii sunt buni sau răi, ei în sine. Ei apar ca buni sau răi, pentru că noi îi proiectăm așa. Ei vin din noi.
 
Aceste calități nu le aparțin, pentru că, dacă ar fi fost așa, fiecare ar fi reacționat față de ei în același mod, lucru care nu se întâmplă.
 
 
Afecțiunile mentale ne amărăsc și pe noi și pe cei din jurul nostru
 
Atunci când reacționăm în modul nostru obișnuit apare un sentiment negativ. Acesta ne rănește, ne face să suferim. Dar, mai întâi de toate, ne provoacă suferința. Supărarea, de exemplu, influențează corpul fizic.
 
Ne produce neliniște, ne chinuie, ne amărăște. Și mai mult de atât, supărarea îi face nefericiți și pe cei din jurul nostru. Cine vrea să stea lângă un om supărat? Fiecare fuge de el, pentru că nu este plăcut. Energia lui este grea și dăunătoare și pentru noi și pentru ceilalți.
 
Deci, în acest verset Dorje Sangee se roagă: ”fie ca pe tot parcursul zilei, oriunde voi merge, oriunde mă voi îndrepta, să fiu cât mai atent la sentimentul negativ care se ridică și să-l retez încă din fașă, înainte de mă răni și pe mine și pe celălalt de lângă mine”.
 
Bineînțeles că, pentru a surprinde repede aceste sentimente dăunătoare, va trebui să ne dezvoltăm conștiința.
 
Și majoritatea dintre noi ne dăm seama de ceea ce s-a întâmplat doar a doua zi. ”Vai, ce-am spus, cum m-am comportat?”
 
Câteodată este suficient să spunem doar câteva cuvinte la timpul nepotrivit și să stricăm o relație de ani de zile. Cu toți cunoaștem aceste lucruri.
 
Una dintre cele mai bune căi de a ne dezvolta conștientizarea este meditația. A sta în meditație înseamnă să stăm liniștiți și să ne dezvoltăm concentrarea.
 
Atunci când atenția ne-a fost distrasă de la obiect va trebui să ne surprindem că am deviat și să revenim din nou asupra obiectului de meditație.
 
Acest act de a ne surprinde si de a reveni la obiect este un act al atenției. Este ca și când o parte a minții noastre supraveghează ce se întâmplă în restul minții și încearcă să o verifice în ce loc se află: este cu obiectul sau s-a îndepărtat de el?
 
 
Atenția și reamintirea
 
Atunci când ne antrenăm mintea în acest mod, adică a fi atenți la ceea ce se întâmplă cu ea, după care îi spunem: ”acum întoarce-te să-ți observi respirația”, ne folosim de doi factori pe care i-am denumit: atenția și reamintirea. Atenția care observă devierea și reamintirea care spune: Acum întoarce-te!
 
Dacă veți învăța să vă dezvoltați meditația, să vă antrenați zilnic, atunci în orice loc vă veți găsi: la muncă, acasă, veți fi din ce în ce mai atenți la sentimentele negative care apar în voi.
 
Un om care este avansat în practica meditativă, își surprinde sentimentul negativ care stă să apară doar într-o fracțiune de secundă, putând astfel să-l lichideze.
 
Un maestru în arta meditației nu se mai enervează, pentru că nu mai este sub controlul sentimentelor dăunătoare. Este extrem de plăcut să fii în preajma unei astfel de persoane.
 
Dacă ne vom antrena bine, ne vom putea controla din ce în ce mai mult mintea, atât în meditație, cât și în afara ei. În felul acesta, veți prinde din zbor sentimentele negative, înainte de a vă face rău și vouă și celorlalți.
 
 
Lucrurile nu sunt așa cum le percepem
 
Cel mai bun antidot la sentimentele dăunătoare care ne produc și nouă și celorlalți mari necazuri în viață este înțelegerea.
 
Înțelegerea este antidot împotriva ignoranței- reprezentată de porcul din centrul Roții vieții, deoarece toate necazurile noastre sunt cauzate de ea. În momentul în care ne-am eliminat ignoranța nu vom mai reacționa greșit, deoarece nu vom mai atribui lucrurilor:
               – calități proprii de sine,
               – o existență proprie de sine,
               – și acea natură solidă, ca și când ele ar fi așa cum le percepem.
 
Dacă, pe de o parte, lucrurile nu sunt așa cum le percepem și nu sunt ceea ce credem că sunt, pe altă parte, nu înseamnă că dacă cineva vine și țipă la noi, nu vom experimenta ceva neplăcut.
 
Noi nu mergem pe direcția de a nega această experiență, ci dorim să o eliminăm din viața noastră.
 
Și cum o putem elimina? Aici intră înțelepciunea.
 
Nu putem trage în cel care ne enervează. Poate că l-am eliminat din viața noastră, dar karma rămâne în continuare cu noi, virusul este încă activ.
 
Nu va trece mult și altcineva va veni să țipe la noi. Intre timp am acumulat karma ce ne va aduce în viitor alte necazuri. Deci, nu acesta este modul de a trata lucrurile.
 
Până nu vom lichida factorul care duce la apariția acestor situații, ele vor continua să vină. Putem să ne creăm un sistem de securitate, să ne formăm o întreagă armată care să tragă în dușmani, vor venii alții noi.
 
Dușmanii vor continua să ne atace, atât timp cât încă nu ne-am eliminat violența din inimile noastre.
 
Violența apare în viața noastră, din cauza faptului că nu ne-am eliminat semințele violenței pe care le-am plantat noi înșine, atunci când am acționat agresiv față de alții. Acțiunile pot fi sub forma vorbelor aspre, a actelor de violență și chiar a gândurilor agresive.
 
Chiar și un gând de critică pe care îl avem și care se repetă mereu se va întoarce asupra noastră sub forma inamicului în carne și oase, datorită intensificării karmei. Aceasta este încă o tragedie a noastră.
 
Dacă vom înțelege legile karmice, le vom putea utiliza în folosul nostru.
 
Dacă nu vom face nimic, nu încercăm să înțelegem aceste lucruri, atunci ceea ce am semănat negativ se va intensifica în conștiința noastră și se va întoarce ca un bumerang asupra noastră, sub forma dezastrelor, a nenorocirilor. Și nici nu vom ști cum de au căzut pe capul nostru.
 
 
Fără sămânță, pomul nu crește
 
Care este antidotul împotriva ignoranței? El este înțelepciunea, care înțelege de unde vin lucrurile.
 
Lucrurile nu vor apărea niciodată în viața noastră fără plantarea semințelor pentru aceste lucruri prin comportamentul nostru trecut. Pomul nu poate crește dacă sămânța lui nu există. Fără sămânță, copacul nu există.
 
Ignoranța înseamnă că nu suntem capabili să facem legătura dintre lucruri. Nu înțelegem de unde vin lucrurile, deoarece cauzele lor pot fi în viețile anterioare. Faptul că nu le vedem, nu înseamnă ca acestea nu există.
 
Cu cât vom dobândi mai multă înțelepciune, cu atât rodirea karmică va fi mai rapidă. Cei care sunt foarte avansați pe cale știu cu exactitate când și cui au făcut ceva negativ. Ei pot vedea cauza adevărată.
 
 
Medicamentul suprem
 
Cel care a dobândit o astfel de înțelepciune, este cel care a perceput vacuitatea în mod direct. Ca rezultat al meditațiilor și al studiilor intensive se poate ajunge la perceperea naturii goale a lucrurilor, a lipsei existenței de sine a lucrurilor, a faptului că lucrurile nu au nicio natură, în afara celei pe care o proiectăm din mintea noastră.
 
Cel care a perceput vacuitatea va avea în mâinile lui o unealtă extraordinară, de a reteza de la rădăcină toate aceste sentimente dăunătoare ce sunt rezultat al ignoranței.
 
Înțelepciunea acumulată în inimile noastre, ca urmare a practicii, a studiilor intensive și a comportamentului moral, este antidotul suprem împotriva Samsarei și a tuturor necazurilor noastre samsarice.
 
 
Determinarea în practică
 
Un alt aspect ce apare în verset:
               ”cu toată puterea, pe loc, să-l stăvilesc”
 
Cuvintele pe loc, înseamnă imediat sau a acționa cu fermitate. Sensul acestor cuvinte este că nu ne jucăm cu sentimentul negativ care ne apare, nu-i dăm voie nici măcar să apuce să respire, ci îl stăvilim cu multă fermitate. Dacă, de exemplu, mă surprind că invidiez pe cineva îmi voi spune imediat: încetează cu acest lucru, acum!
 
Ideea este că în aceste situații nu trebuie să fim răbdători, ci să acționăm cu fermitate în a ne mobiliza și a stăvili sentimentele negative.
 
 
Cel mai mare dușman al nostru
 
Afecțiunile mentale ne-au omorât de un infinit număr de ori. Eră după eră. Ne-am învârtit în Samsara veacuri după veacuri și aceasta nu pentru că s-a tras în noi.
 
Aceia care au tras în noi ne-au omorât doar corpul fizic din acele vieți. Sentimentele dăunătoare pe care le-am luat după noi și karmele care s-au strâns viață după viață sunt cele care ne-au omorât de o infinitate de ori. Ele sunt dușmanii noștri cei mai mari și cei mai puternici.
 
De ce sunt puternici? Pentru că noi i-am întărit. Noi suntem cei care i-am întărit prin faptul că nu ne-am împotrivit lor, pentru că nu am făcut ceea ce suntem sfătuiți în verset.
 
Autorul ne spune: în clipa când prinzi unul, retează-i capul!. Nu ne jucăm cu sentimentele dăunătoare.
 
Apare în noi gelozia, imediat ne vom spune: ”destul cu asta, termină cu acest sentiment!, persoana vrea să mă învețe ceva”.
 
Ne vine supărarea, ne spunem: ”termină, de ajuns!, nu-mi folosește nici mie și nici celuilalt”. Mă fac singur să sufăr și îl fac și pe celălalt să sufere”.
 
 
Vor fi înfrângeri, dar nu vom renunța
 
Maestrul Shantideva ne spune că în lupta noastră contra sentimentelor vom suferi destule înfrângeri dăunătoare. În acest război, vor fi duse multe bătălii. La început, suntem slabi și afecțiunile mentale puternice.
 
Acestea pot fi comparate cu demoni uriași care ne-au asuprit vremi îndelungate.
 
Cu toate că, la început, vom suferi înfrângeri și eșecuri, efortul nostru de a le surprinde și de a ne lupta contra lor, va da rezultate. Faptul că ne amintim, chiar și a doua zi că am făcut o prostie, duce la formarea antidotului. Încet- încet ne vom dezvolta atenția și ne vom surprinde afecțiunile mentale și mai repede.
 
Dușmanul își va pierde cu timpul din forță, se va micșora, încercând încă să ne provoace, dar în final va fi terminat. Chiar și frecvența aparițiilor afecțiunilor mentale se va diminua, intensitatea cu care apar se va micșora. În tot acest proces, noi creștem și ne întărim.
 
După cum am mai spus, arma principală pe care o acționam în această luptă este înțelepciunea.
 
 
A acționa cu putere
 
Se spune că, în India, pisicile și câinii hoinăresc pe străzi, nimeni nu-i îngrijește și sunt plini de purici. Lumea nu-i iubește, iar oricine îi vede aruncă cu pietre în ei ca să-i izgonească.
 
Această imagine apare și în comentariile budiste, așa cum izgonim un câine vagabond sau hoțul care a intrat în casă, așa vom izgoni și afecțiunile noastre mentale. Față de ele trebuie acționat cu multă putere.
 
Întrebarea care se ridică este: Ce se întâmplă cu copiii când le apar astfel de afecțiuni mentale?
 
Răspunsul este că și karma copiilor funcționează exact ca a adulților. Și ei acumulează karma, chiar și furnicile acumulează karma, deci fiecare suportă consecințele faptelor lor.
 
Dar, deoarece gradul de conștientizare și intenția afectează foarte mult karma, la un copil ele sunt cu mult mai scăzute, deci și rezultatele karmice vor fi mai slabe în intensitate.
 
Dar, fără nicio îndoială, și copiii acumulează karma. Copiii au nevoie de noi pentru a-i învăța să se stăpânească, să-i respecte pe ceilalți. Dar, mai întâi de toate, noi înșine vom trebui să fim pentru ei un model, un exemplu personal.
 
Nu trebuie uitat faptul că oricine din viața noastră care este supărat, indiferent dacă este copil sau adult, el este doar o proiecție, deoarece nu există nimic care să aibă o existență proprie de sine.
 
Nu există nimic care să vină din exterior și să fie independent de noi. De aceea, cel care apare în fața noastră având un temperament dur, denotă faptul că acest virus încă este activ în noi, oferindu-ne în acest fel oportunitatea să-l conștientizăm și să-l eliminăm din conștiința noastră.
 
În acest sens el este învățătorul nostru. De aceea va trebui să-l prețuim și desigur să-l ajutăm, pentru că el nu știe să se ajute singur. El depinde de noi. Deoarece își acumulează karmă negativă, rolul nostru este să-l împiedicăm de a mai suferi.
 
 
 
Amprentele mentale
 
Revin din nou asupra ultimelor două rânduri ale versetului 3:
 
               ”Și cu toată puterea, pe loc, să-l stăvilesc,
               Fiindcă el mă rănește și pe mine, dar și pe cel de lângă mine.”
 
Doresc să detaliez modul în care suntem răniți.
 
Există trei forme de comportament: gând, vorbă și faptă. Vom numi toate acestea ca fiind fapte. La sfârșitul fiecărei fapte, rămâne o amprentă în conștiința noastră.
 
Banda karmică infinită funcționează în permanență, înregistrând totul.
 
Această bandă karmică înregistrează nu numai fapta care în sine este neutră, dar și intenția cu care a fost făcută. Putem înfige cuțitul într-un corp ori cu intenția de a ucide, ori cu intenția de a scote o tumoare dacă avem această abilitate.
 
Deci, actul în sine nu este nici bun și nici rău. Ceea ce se înregistrează este:
              – intenția pe care o avem.
               – mobilul care ne determină să facem ceea ce facem.
               – intensitatea emoției care însoțește fapta. Ea poate fi făcută din ură sau din iubire intensă.
 
Toate acestea sunt înregistrate. Acestea sunt ceea ce numim ”semințe karmice”. Ele nu pot fi șterse niciodată, rămânând în subconștientul nostru.
 
Conștiința noastră este enormă, cea mai mare parte a ei fiind inconștientă. Ea este compusă din toate aceste lucruri pe care le-am acumulat în nenumărate vieți. Semințele karmice stau ca avioanele pe pista de decolare, iar când condițiile de decolare s-au realizat, ele își iau zborul sau germinează.
 
Ce înseamnă că sămânța karmică germinează? Karma se întoarce, ceva se întâmplă în viața noastră care are aceeași nuanță cu amprenta lăsată în conștiința noastră.
 
De exemplu: am dat cuiva din dorința de a-l ajuta. Ceea ce mi se întoarce este de a fi eu ajutat când am mai mare nevoie. Deci dacă cineva mă ajută sau nu mă ajută este numai în funcție de sămânța plantată.
 
Noi suntem cei care ne creăm viitorul prin modul nostru de comportament.
 
Când înțelegem acest mecanism, atunci putem să începem în mod deliberat să ne creăm viitorul, pentru că ceea ce am făcut în trecut va da oricum roade, dar acum că înțelegem mecanismul, nu vom mai planta semințe care să ne aducă suferință, ci le vom planta intenționat pe cele corecte.
 
Ce legătură au toate acestea cu versetul? Să spunem că ne supărăm pe cineva. Amprenta lăsată va fi sub forma: ”el nu s-a purtat cum trebuie, am tot dreptul să mă supăr!”. Ce se petrece în tot acest timp în care ne enervăm?
 
– Mai întâi de toate, supărarea va acționa asupra întregului nostru sistem fizic: tensiune, probleme de inimă, mintea confuză.
 
– Pe lângă toate acestea, l-am amărât pe celălalt, i-am făcut viața mizeră. După cum știm, este foarte neplăcut pentru cineva să fie în preajma unui om supărat.
 
– După ce supărarea s-a potolit, va fi plantată sămânța.
 
Care este rezultatul acesteia? În viitor vom întâlni oameni supărăcioși, irascibili.
 
Dar cum karma se intensifică pe perioada de incubare, ceea ce se va întoarce asupra noastră, pot fi acte de violență grave. De aceea, autorul ne spune să ne oprim pe loc sentimentul de supărare. Să-l stăvilim cu toată puterea în clipa ce apare. Nu vrem să lăsăm acest sentiment să ia amploare.
 
Nu este adevărat că este bine să ne enervăm. Este exact ceea ce ne va crea suferința viitoare.  
 

 

Lecția 1 – Lo Jong

 
Lo Jong – Antrenamentul minții
 
Seminar bazat pe vechiul text tibetan
“Opt versete pentru antrenamentul minții” al maestrului Dorje Senge
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche,
Geshe Lobsang Tharchin și Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
 
 
Lecția 1
 
 
Sensul și tradiția studiului Lo Jong
 
བློ་སྦྱང།
 
Lo Jong
 
Lo este unul dintre cuvintele pe care tibetanii le folosesc pentru minte.
 
Jong are câteva sensuri, unul fiind cel de practică sau antrenament. Alt sens al acestui cuvânt este de purificare.
 
Deci, traducerea cuvântului Lo Jong este “antrenamentul minții” sau “transformarea conștiinței“. Îmbinarea dintre practică și purificare este cea care determină transformarea minții.
 
Lo Jong este o întreagă tradiție în cadrul budismului tibetan, iar acest text pe care îl vom învăța nu este unicul. Există multe texte Lo Jong care fac parte din aceeași tradiție. Din această tradiție se trage și Tong Len. De fapt, Tong Len este parte integrală a tradiției Lo Jong.
 
Acest text este printre cele mai scurte. Există altele și mai scurte.
 
Scopul lui Lo Jong este să ne schimbe mintea, să ne modifice comportamentul pentru totdeauna. Aceasta înseamnă că, dacă îl vom practica corect și cu multă atenție o perioadă de timp, ne va schimba în bine.
 
Acest studiu a fost conceput pentru a fi aplicat în viața zilnică și destinat să fie pus în practică la locul de muncă, în familie, cu soțul, cu soția, cu copiii și cu fiecare persoană pe care o întâlnim.
 
Această învățătură implică o anumită concepție asupra lumii și în acest sens putem spune că ea este un fel de filozofie, dar cu mult mai grea, nu din cauza principiilor sale, ci a aplicării lui în viață, după cum veți vedea puțin mai târziu.
 
A pune în aplicare aceste învățături în viața de zi cu zi, nu este ceva trivial și nici nu ne putem aștepta să ne fie ușor dacă vrem să se producă în noi transformări.
 
 
Scopul – deschiderea inimii
 
Ideea este să ne transformăm conștiința în situații în care viața noastră este pusă în pericol, nu atunci când suntem pe moarte, ci când se creează starea de conflict armat. Sirenele sună, se transmit mesaje la radio și la televiziune, mesaje despre amenințarea securității noastre.
 
Oamenii încep să simtă că viața lor poate fi în pericol și moartea poate să-i surprindă oricând. Toate neînțelegerile dintre oameni care existau într-o situație normală își pierd brusc din amploare.
 
Lama Dvora Hla povestește că s-a aflat în Statele Unite atunci când au avut loc atentatele din 11 septembrie, când s-au prăbușit Turnurile Gemene din World Trade Center (New York).
 
Lama Dvora locuise pe atunci într-o zonă vecină cu Union Square. Ea povestește că această piață se transformase într-un loc de întâlnire pentru cei care voiau să-și exprime sentimentele față de evenimente.
 
Imaginea locuitorilor New York-ului care veneau și aduceau sticle de apa și cutii pline de sandviciuri pe care le distribuiau trecătorilor era incredibilă. În acele zile, spiritul de omenie și solidaritate se trezise în inimile oamenilor. Lama Dvora povestește cum un necunoscut a oprit-o pe stradă să-i ofere flori. A fost un fel de revărsare a compasiunii, inima lor se deschise.
 
Oamenii stăteau în grupuri, discutând despre sensul vieții, pentru că moartea bătuse la ușă. Au fost șocați de incident, dar șocul a dat rezultate uimitoare până în prezent. Orașul nu mai este același.
 
Orașul este mai blând, mai plin de compasiune, mai iubitor. Ca urmare a acestei întâlniri cu moartea, oamenii s-au transformat. Moartea a devenit tangibilă și această conștientizare le-a deschis inimile, le-a dezvoltat compasiunea.
 
Care este scopul acestei povești? Scopul ei este similar scopului învățăturii Lo Jong, adică de a ne aduce în starea de deschidere permanentă a inimii, iar rezultatul va fi transformarea întregii noastre vieți. Nu numai din punctul de vedere al fericirii noastre, ci și din cel al mediului înconjurător, al modului lui de reacție față de noi. Toți ceilalți vor începe să ne vadă diferit.
 
Moartea este iminentă. Este doar o chestiune de timp. Numai atunci când ne apropiem de ea, ne amintim că ea există. Cu toții stăm la coadă ca să ne vină rândul de a muri și, de fiecare dată când cineva moare, este ca și cum ne-am apropia încă puțin de ea.
 
 
O chestiune de practică
 
Deci, dacă este așa, de ce să nu trăim bine? Acesta este scopul învățăturii. Cuvântul “Jong”, despre care am spus, înseamnă “practică”.
 
Ceea ce definește această învățătură este aspectul practicii. Maestrul Shantideva ne spune: “Totul este doar o chestiune de practică”.
 
Lo Jong ne învață că lucrând cu mintea, putem să o transformăm. Oricine poate ajunge într-un loc cu mult mai bun decât în cel care se află.
 
 
Textul și autorul lui
 
Textul pe care îl vom învăța se numește:
 
བློ་སྦྱོང་ཚིག་བརྒྱད་མ།
Lo Jong Tsik Gyema
 
Lo Jong = transformarea minții,
Tsik = vers, verset,
Gyema = opt,
Ma = sufix pentru feminin.
Deci, cele opt versete de antrenare a minții.
 
Deoarece, la tibetani, înțelepciunea este considerată de genul feminin, diferitele cărți de înțelepciune primesc sufix pentru feminin.
 
Numele autorului este:
 
རྡོ་རྗེ་སེང་གེས།
Dorje Sengge
 
El mai este cunoscut și sub numele de:
 
གླང་རི་ཐང་པ།
Lang ri tangpa
 
Dorje Sengge a trăit între anii 1054 – 1123.
 
Care sunt motivele pentru care sunt menționate numele lucrărilor și ale autorilor?
          a. Pentru a putea transmite mai departe învățăturile,
          b. Datorită respectului față de această tradiție,
          c. Și datorită respectului față de învățătorii noștri.
 
Odată când Geshe Michael era tânăr, se afla în India și aștepta trenul în gară. Cum aștepta el așa, auzi zvonul că tutorele lui Dalai Lama se afla și el în aceeași gară.
 
Geshe Michael cu mult entuziasm se apropie de acesta, spunându-i că a început să studieze într-o mănăstire tibetană. Mentorul lui Dalai Lama i-a zâmbit frumos și l-a întrebat: “Da, și ce carte studiezi?”
 
Geshe Hla nu și-a amintit de niciun titlu. De acea, va trebui să fiți atenți la numele textelor pe care le învățați, ca atunci când vă veți întâlni cu mentorul lui Dalai Lama să nu vă faceți de rușine în cazul în care veți fi întrebați.
 
Deci ce învățăm? Lo Jong Tsik Gyema, de Dorje Sengge. Cele opt versete de antrenare a minții.
 
Primul Changkya Rinpoche, Ngawang Lobsang Chunden, a fost încarnarea anterioară a lui Pabongka Rinpoche. Changkya Rinpoche a trăit între anii 1642-1714 și a servit ca Lama împăratului Chinei din acea vreme. De aici și numele său “chinezul”, deși el fusese de fapt tibetan. Pabongka Rinpoche (1878–1941) a fost învățătorul lui Ken Rinpoche.
 
Changkya Rinpoche se referă la Lo Jong-ul din opt versete ca “sfaturi pentru dezvoltarea minții iluminate” sau, cu alte cuvinte, “sfaturi pentru dezvoltarea inimii bune”. Iată citatul lui Changkya Rinpoche:
 
sempa chenpo langri tangpa dorje sengge dzepay jangchub semjong gi dampa tsikgye mar drakpa
 
Sempa chenpo = marele Bodhisattva,
Langri Tangpa Dorje Sengge = numele autorului,
Dzepay = scris /compus de către,
Jangchub = iluminare,
Semjong = antrenarea minții,
Sem un alt cuvânt pentru minte.
Dampa = sfaturi,
Tsikgey ma = opt versete,
Drakpa = cunoscut sub numele,
Cu alte cuvinte, se referă la “ceea ce este cunoscut sub numele de cele opt versete, sfaturi pentru dezvoltarea minții iluminate, compus de către marele Bodhisattva, Langri Tangpa Dorje Sengge”.
 
Motivul pentru care este adus acest citat este de a sublinia atitudinea sa față de Lo Jong ca o modalitate de a dezvolta inima bună, inima care aspiră să ajungă la iluminare pentru binele tuturor ființelor.
 
După ani în care a trăit Dorje Sengge, se poate vedea că ei coincid cu perioada în care budismul a intrat în Tibet. Budismul a ajuns în Tibet în câteva rânduri, acesta fiind primul dintre ele. Înainte de a ajunge budismul în Tibet, au existat cîteva religii și ritualuri.
 
Dacă Buddha a trăit acum 2500 de ani, budismul a intrat destul de târziu în Tibet, acum aproximativ 1000 de ani. Deci, putem spune că Dorje Sengge a fost unul dintre pionierii budismului în Tibet.
 
Deoarece Dharma a ajuns nu de mult și la noi, putem să ne considerăm pionierii budismului în România.
 
Primii care au învățat budismul în Tibet s-au numit:
 
སཀའ་གདམས་པ།
Ka Dampa
 
Este o mare onoare să fim numiți Kadampa. Noi suntem Kadampa.
 
Ka = cuvânt,
Dampa înseamnă îndrumări sfinte sau învățătura unui material sfânt.
 
Deci, semnificația cuvântului Kadampa este de cuvânt sfânt sau instrucțiune sau îndrumare.
 
Primii Kadampa au văzut învățătura ajunsă la ei ca pe o îndrumare personală și aici este cheia. Ei nu au considerat-o ca ceva banal, ci ca pe un ghid personal, ceva de practicat, ceva care le transformă conștiința.
 
Atunci când o persoană începe să meargă pe calea spirituală și avansează frumos, va veni etapa în care tot ceea ce va ajunge spre el va fi instruire și îndrumare. Va veni vremea în care va începe să vadă că toată lumea ce-l înconjoară îl învață.
 
Nu va mai fi doar un profesor care să-l învețe, ci fiecare va deveni profesorul lui. Acesta este și scopul acestei practici, de a aduce conștiința noastră în acest loc. Rolul versetelor acestui text este de a ne aduce să ne trăim viața relaționându-ne în mod egal față de oameni și cu multă compasiune.
 
Dorje Sengge a fost printre primii cu titlul de Geshe. În zilele noastre, acest titlu are o altă semnificație decât cea din trecut.
 
Astăzi, el este un titlu care se obține într-o mănăstire tibetană, după terminarea studiilor care durează 20-25 de ani și a programelor de dezbateri. La finalul acestora sunt susținute examene orale în fața unui public numeros și în fața învățătorilor.
 
Cuvântul Geshe este prescurtarea a două cuvinte:
 
དགེ་བའི་བཤེས་གཉེན།
Gewe Shenyen
 
Gewe = virtute, bunătate,
Shenyen = prieten.
 
Gewe Shenyen înseamnă prieten virtuos sau prietenul cel bun sau prietenul spiritual.
 
În perioada lui Dorje Sengge, numele de geshe nu era încă un titlu în mănăstire, ci era acordat în semn de respect față de cineva înțelept și considerat a fi un mare învățat al scripturilor.
 
Interpretarea literală a numelui lui Dorje Sengge este:
 
Senge = leu,
Dorje = diamant.
Adică, leul diamant.
 
Așa cum am menționat anterior, acest Lo Jong face parte dintr-un grup întreg de Lo Jong-uri.
Numele volumului care le cuprinde pe toate este:
 
བློ་སྦྱོང་བརྒྱ་རྩ།
Lo Jong Gyatsa
 
Gyatso înseamnă ocean. Este și numele monastic al lui Dalai Lama- Tenzin Gyatso.
Lo Jong Gyatsa înseamnă Oceanul tuturor Lo Jong-urilor sau Compendiul textelor Lo Jong.
 
Numele celui care le-a adunat este:
མུས་ཆེན་དཀོན་མཆོག་རྒྱལ་མཚན།
Munchen Kunchok Gyaltsen
 
În introducerea acestui compendiu de texte autorul povestește despre modul în care a practicat Dharma mulți ani, ajungând la rezultate mediocre și ajunsese să devină puțin frustrat de practica sa. Într-o zi, când se afla în piață, văzu trecând pe lângă el două femei.
 
Una era îmbrăcată în roșu, iar cealaltă în verde. Femeile trecură prin fața lui, privind din când în când în urma lor. Mersul lor era atât de ușor, încât lui Munchen Kunchok Gyaltsen i se păru că ele plutesc. El merse după ele și le ceru să-l învețe.
 
Se spune că acest lucru l-a ajutat să progreseze în practica sa.
 
Vom trece acum la textul nostru.
Vă voi citi textul în limba tibetană, iar voi veți repeta după mine. Acest lucru este o binecuvân-tare datorită faptului că de-a lungul anilor aceste cuvinte au primit o notă de sfințenie.
 
 
Primul verset: Mai mult decât perla ce îndeplinește orice dorință
 
          dak ni semchen tamche la
          yi shin norbu le hlak pey
          dun chok druppey sampa yi
          tak tu che war dzin par shok
 
În limba română:
 
1.           Fie să învăț a prețui orice ființă vie
               Mai mult decât perla ce îndeplinește orice dorință
               Și în inima mea cu drag să o păstrez
               Pe calea împlinirii țelului meu suprem.
 
În acest verset se vorbește despre perla care îndeplinește orice dorință. Ce este o perlă care îndeplinește orice dorință?
 
Legendele spun că pe fundul oceanului s-ar afla o nestemată, pe care dacă am găsi-o, am curăța-o, am pune-o într-o soluție specială de plante, după care am așeza-o pe un trepied, aceasta ne va îndeplini tot ce ne-am dori.
 
               Fie să învăț a prețui orice ființă vie
               Mai mult decât perla ce îndeplinește orice dorință.
 
Desigur, se pune întrebarea: De ce celălalt este mai mult decât perla ce îndeplinește orice dorință?
 
 
Ascunsă în noroi
 
Piatra se găsește pe fundul oceanului sau pe fundul unei mlaștini, deci într-un loc noroios, la care se ajunge foarte greu.
 
În budismul tibetan este adesea folosită imaginea lotusului. Lotusul este o plantă care crește numai în mlaștină. Floarea lui este deosebit de frumoasă. Ea se înalță maiestuos deasupra mocirlei și, de asemenea, se ajunge cu greu la ea.
 
Deci, în acest verset, această perlă ce îndeplinește orice dorință care poate fi găsită doar într-un loc murdar, fiind nevoie de mult curaj pentru a merge si a o scoate, este comparată cu ceilalți. Cine sunt acești ceilalți? Toate făpturile din Samsara.
 
 
Noroiul Samsarei
 
Ce este Samsara? Samsara este roata tuturor formelor de existență ale ființelor vii. În roata vieții sunt reprezentate șase forme de existență:
               – Ființele umane
               – Animalele
               – Infernul
               – Spiritele flămânde. Ele suferă în permanență de foame și de sete și niciodată nu pot fi satisfăcute.
               – Zeii, făpturi care trăiesc în mare plăcere. Ei sunt ca zeii din mitologia greacă. Nu sunt nemuritori. Viața lor este foarte bună și plină de plăceri.
 
Conform budismului, toate ființele vii care trăiesc în aceste locuri se învârt mereu în această roată a Samsarei.
 
Conform budismului, conștiința continuă și după moarte. Unde se duce ea? Conștiința ajunge din nou într-unul din acele locuri, continuând să se învârtă până când va ieși din Samsara, până când va ajunge la Nirvana.
 
Această roată se numește Samsara sau Roata Vieții. Puteți să o numiți și “roata morții”, pentru că este același lucru.
 
Aceasta este roata tuturor ființelor care se află în ghearele Lordului Morții. El este cel care ține în ghearele lui toată roata. El nu este un demon pictat de cineva sau un demon exterior – ci el este o condiție cu care ne-am născut, el trăiește în noi.
 
El ne însoțește din momentul în care ne-am născut, măcinându-ne până când viața noastră se va termina.
 
Deci, cu toți ne aflăm în ghearele sale, precum și toate făpturile pe care le vedem, și cele pe care nu le putem vedea în condiții normale. Cei care ajung în meditații profunde pot vedea toate aceste forme de existență.
 
Toate aceste creaturi care apar în versetul nostru ca fiind toți ceilalți se află în această mlaștină unde trebuie să se nască din nou și din nou, să se îmbolnăvească, să îmbătrânească, să moară și din nou să se nască, să îmbătrânească, să se îmbolnăvească, să moară
. … dacă reușesc să îmbătrânească.
 
Acesta este motivul pentru care roata vieții se mai numește și “roata durerii” sau “roata suferinței”. Această revenire neîncetată în roata suferinței este impusă de către karma.
 
Nimeni nu caută suferință și, totuși, în ciuda voinței noastre, suntem forțați să ne naștem într-un trup impur care trebuie să se uzeze, să îmbătrânească și să moară.
 
Deci, în acest sens, cu toți trăim în această mlaștină unde se află acea perlă, iar treaba noastră este să îi scoatem de acolo. Versetul ne spune că oamenii sunt de fapt, mai prețioși decât această perlă ce poate îndeplini orice dorință.
 
De ce?
 
În continuare vom vorbi despre unele aspecte privind acest subiect.
 
Primul aspect este că aproape nicio ființă nu este capabilă să iasă singură din această condiție a suferinței, din această existență samsarică – de a fi in ghearele Lordului Morții.
 
Ele nu au această abilitate. Dar acela care va începe să le instruiască și să le îndrume de a ieși din suferință, va acumula multiple binefaceri.
 
Dorința de a ne perfecționa și de a ne transforma pentru a-i putea ajuta pe ceilalți, acumulează enorm de multe binefaceri, acumulează mai multe binefaceri decât am putea cere de la această perlă.
 
Și ce ne putem dori de la această perlă? O altă casă? Ea ne va fi luată într-o bună zi. Nu o putem ține. O altă mașină? Ea se va învechi sau ne va ucide. Atunci ce dorință de împlinit îi vom cere perlei?
 
Majoritatea dintre noi nici măcar nu știe ce să-i ceară! Orice credeți că vreți sau căutați în această viață, să presupunem că perla vă va putea îndeplini, binecuvântarea pe care o poate aduce nu se poate compara cu cea de a ajuta toate ființele de a ieși din suferință. Este incomparabilă.
 
Toți ceilalți ne permit, de fapt, să acumulăm binefaceri care să ne aducă în locul de a-i putea ajuta. Ei sunt un mijloc pentru noi.
 
Datorită lor, prin acțiunile noastre de a-i ajuta, acumulăm binefaceri care ne vor scoate dincolo de mlaștină, ne vor scoate din Samsara și, pe calea ce o facem, îi ajutăm și pe ei. Toate acestea se petrec împreună.
 
Un al doilea aspect despre care am început să vorbim este că nu am ști ce să cerem, cu excepția lucrurilor lumești pe care le dorim. Nici măcar nu știm ce înseamnă să nu fim în Samsara.
 
Nu avem nicio idee cum să cerem acest lucru. Nu cunoaștem plăcerea iluminării. Plăcerea uimitoare de a fi în afara Samsarei este de a avea:
 
               – un corp de lumină care nu mai suferă, nu se îmbolnăvește și nu se mai degradează. El este perfect în toate virtuțile. El este numit “corpul de diamant”. Nu întâmplător numele lui este Dorje
               – diamant. Corpul de diamant este corpul lui Buddha.
               – și o minte atotcunoscătoare, binecuvântată de o compasiune infinită, de iubire necondiționată pentru toate ființele. Această minte nu cunoaște cuvântul “suferință” și este în mod constant într-o imensă plăcere, plăcere care nu se poate descrie. Încercați să luați cel mai încântător moment pe care l-ați avut vreodată în viața voastră, multiplicați-l de un miliard de ori și tot nu veți ajunge la extazul iluminării. Nu există asemănare.
 
Mai mult de atât, nu avem idee ce înseamnă să fim în Paradisul Tantric. Deci, nici măcar nu știm ce să cerem.
 
 
Calea de a ajunge în paradis trece prin ceilalți
 
Nu putem ajunge în Paradisul tantric fără ceilalți. Și orice lucru care ne poate aduce în acel paradis, dacă este așa, este mai bun decât această perlă.
 
Învățătura ne spune că nu există nicio modalitate de a ajunge acolo dacă nu știm cum să ne relaționăm cu oamenii din jurul nostru, fără a învăța cum să ne transformăm relația față de tot ceea ce este în jurul nostru, și mai ales față de cei dificili.
 
Cel dificil poate fi:
– șeful care ne constrânge sau nu se uită la noi cu ochi buni,
– poate fi soțul sau soția cu care nu ne împăcăm și ne certăm,
– sau copilul nostru adolescent cu care ne este greu,
– sau hoțul care vine să ne fure bunurile,
– sau cineva care vine să ne hărțuiască,
– sau vrășmașul care vine să ne atace. Mai ales pe aceștia.
 
Învățătura ne spune că ei sunt biletul nostru de intrare în paradis. Avem nevoie de ei ca să ne putem ridica deasupra mlaștinii. Trebuie să învățăm cum să ne transformăm relațiile dintre noi, cum să-i transformăm pe acești oameni dificili din viața noastră, în altceva.
 
 
Cum îi transformăm? Lucrând în interiorul nostru
 
Lucrând în interiorul nostru, ei se vor transforma. Și aceasta este frumusețea acestei practici.
 
Nu este nevoie să-i schimbăm pe cei din jurul nostru. Ei se vor schimba datorită muncii pe care o facem în interior.
 
Munca noastră va trebui să fie cu toți cei care ne creează dificultăți, fie că aceste dificultăți sunt emoționale, financiare, sau orice altceva. Munca cu ei este exact ceea ce ne trebuie pentru a ne putea transforma conștiința.
 
Aceste dificultăți sunt obstacolele ridicate între noi și acest paradis despre care vorbim. Cei “dificili” ne dau ocazia să ne eliminăm obstacolele. Dacă nu ar fi existat nicio dificultate, nu am fi avut niciun obstacol. Oamenii nu ne-ar fi apărut ca fiind dificili daca am fi fost puri.
 
Buddha nu întâlnește oameni dificili. Nu există așa ceva în lumea lui. Cuvântul “om dificil” nu apare în dicționarul lui Buddha.
 
Dacă aceștia apar în viața noastră este pentru că ne oferă o șansă să purificăm această parte a conștiinței noastre. Treptat -treptat, această practică Lo Jong ne va conduce spre locuri mai înalte și în cele din urmă la iluminarea lui Buddha.
 
Maestrul Shantideva a scris versuri foarte frumoase pe această temă. El face o comparație între Buddha și ființele vii.
 
El spune: “Vreau să ajung la iluminare, vreau să ajung în paradisul lui Buddha, să fiu eu însumi Buddha“. Ei bine, am nevoie de cineva care să-mi arate drumul. Cine îmi va arăta calea? Cineva care a sosit deja la iluminare. Cineva care a făcut deja drumul. Cine a făcut drumul? Buddha sau toți Buddha.
 
Nu vorbim despre istoricul Buddha Shakyamuni, ci despre toate ființele iluminate. Gautama Buddha a fost doar unul dintre ele. El a fost întruchiparea unei astfel de entități iluminate. Cu toate că istoricul Buddha nu mai este aici, învățătura lui a rămas cu noi și împreună cu ea și întruchipările lui. El a spus că, odată ce va dispărea din această lume, el va continua să apară sub diverse forme, ca de exemplu sub forma învățătorilor Dharma.
 
Maestrul Shantideva spunea că avem nevoie de Buddha pentru a ne arăta calea spre acest minunat loc. Dar, ca să ajungem acolo va trebui să curățăm orice părticică impură din conștiința noastră.
 
Cum vom curăța? Va trebui să ne dezvoltăm răbdarea. Cum ne vom dezvolta răbdarea? Va trebui să ne întâlnim cu aceia care să ne testeze răbdarea. Ei trebuie să fie oameni enervanți, nu-i așa?
 
Pentru că nu ne putem antrena răbdarea cu cei care sunt plăcuți. Așa că avem nevoie de ei. Ei sunt perla noastră. Numai ei ne dau tot ceea ce dorim. La fel ca și Buddha.
 
Și, în acest sens ei sunt complet egali cu Buddha. Ei nu sunt egali cu Buddha în ceea ce privește modul în care gândesc, a cunoștințelor lor, a binefacerilor lor și așa mai departe.
 
 
Dar din punctul de vedere al binecuvântării pe care ne-o aduc, ei sunt egali cu Buddha. Toți Buddha ne arată calea și îi invită în mod special pe acești tipi dificili să lucrăm cu ei pe cale. Poate că ei sunt înșiși Buddha care ne apar în acest mod, ajutându-ne să ne înălțăm. Poate.
 
De aceea avem nevoie de ei. Practicantul serios va începe să-i prețuiască. În verset scrie:
 
               Fie să învăț a prețui orice ființă vie.
 
Cuvântul “a învăța“, este folosit în sensul de a observa în sfârșit că cel care îmi ridică un obstacol în calea mea, îmi oferă oportunitatea de a-mi transforma conștiința.
 
Versetul continuă:
 
               Și în inima mea cu drag să o păstrez
               Pe calea împlinirii țelului meu suprem.
 
Pe ei îi vom păstra cu drag în inimile noastre. Ei devin pentru noi foarte scumpi, pentru că nu ne putem lipsi de ei. Am nevoie de ei. Atât timp cât nu ne-am dezvoltat răbdarea la maximum, am nevoie ca ei să vină și să ne testeze.
 
Nu am avea cum să practicăm în alt fel. De aceea, orice ființă va deveni dragă inimii noastre.
 
 
O a doua modalitate de a traduce versetul
 
Ultimele două rânduri pot fi citite puțin diferit atunci când ne uităm la limba tibetană.
 
O a doua modalitate de a traduce este că ceea ce păstrăm prețios în inimile noastre este conștiința care ne duce la iluminare.
 
Cu alte cuvinte, această conștiință care ne duce spre iluminare este cu mult mai prețioasă decât perla ce îndeplinește orice dorință. Și care este această conștiință care duce spre iluminare? Ea este compasiunea supremă.
 
Starea în care compasiunea noastră este dezvoltată la maximum este cu mult mai valoroasă decât acea perlă, deoarece numai ea ne aduce iluminarea.
 
 
A treia modalitate de a traduce versetul
 
A treia modalitate este că ceea ce păstrăm prețios în inimile noastre este iluminarea însăși.
 
Se ridică întrebarea: dacă învățătura spune că trebuie să învățăm a prețui în inima noastră pe oricine care este dificil, mai mult decât acea perlă, ce se poate face în cazul în care persoana este violentă față de noi?
 
Răspunsul este: în situația în care cineva este violent va trebui să acționăm pe cât se poate pentru a preveni violența. În cazul în care cel violent nu poate fi înfrânat sau împiedicat cel mai bine este să ne îndepărtăm de violență.
 
Dacă nu suntem de acord cu acțiunile sale și dacă considerăm că acesta este dăunător va trebui să facem tot ceea ce ne stă în putință de a preveni fapta.
 
Indiferent de ceea ce vom face, inima noastră va continua să-l prețuiască mai mult decât perla dorită. Sub nicio formă nu ne vom închide nici inima față de el și nici nu-l vom judeca sau condamna. Inima noastră va rămâne în compasiune, pentru că acum el își provoacă multe probleme și suferință.
 
De unde a venit o astfel de persoană violentă? În mod sigur el vine dintr-o sămânță de violență pe care am plantat-o în trecut, ori în această viață, ori într-una anterioară, când am rănit pe alții.
 
Ca urmare a faptului că le-am făcut rău altora va rămâne o înregistrare în conștiința mea. Noi o numim “sămânță” sau “sămânță karmică”. Această sămânță va rămâne în incubator ani și chiar reîncarnări, acumulând energie.
 
Iar atunci când se va maturiza se va manifesta sub forma unei experiențe de confruntare cu cineva violent sau cu cineva agresiv sau de a fi răniți de cineva.
 
Deci, când ne apare o astfel de persoană, ce face el pentru mine? El îmi dezvăluie această sămânță de care nici măcar nu am știut că există și îmi oferă acum șansa de a o curăța.
 
Cum o voi curăța? Oare ar trebui să rămânem pe loc și să-i întoarcem și celălalt obraz? Uneori este bine să facem acest lucru. În cazul în care suntem destul de puternici și cineva vine să ne lovească, putem să-i spunem: “Bine, acum, aici!”. Acest lucru poate să-l trezească.
 
De cele mai multe ori, aceștia nici nu sunt conștienți de ceea ce fac. Dar nu, orice situație justifică un astfel de răspuns. Uneori va trebui să ne îndepărtăm de el, iar alteori va trebui să-l înfrânăm sau să-l oprim. Deci, faceți ceea ce este potrivit situației și folosiți ocazia.
 
În nici un caz nu vom răspunde violent, nici cu fapta și nici cu gândul, mai ales cu gândul. Nu-l vom critica, nu-l vom discredita, nu vom fi adverși față de el, pentru că toate acestea sunt tot forme de violență.
 
Dacă vom evita reacția obișnuită împotriva agresiunii sau a rănirii și vom rămâne deschiși, inima noastră se va transforma. Cu toate că vechea karmă va continua să se manifeste, noi nu vom mai planta semințe noi de violență.
 
Deoarece totul vine din ceea ce am semănat în trecutul nostru, cu trecutul nu mai avem ce face. El a apărut acum, iar acum ne poate învăța.
 
El este dovada a ceea ce am îngropat în mod inconștient în mintea noastră. Iar acum se ridică la suprafață, dându-ne șansa să reacționăm cu înțelepciune și cu dragoste. Nu întoarcem lovitura prin lovitură sau cum se spune “ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”.
 
Înțelegem că totul vine din trecutul nostru, din karma noastră. Și sub nicio formă nu ne vom închide inima. Iar prin faptul că nu mai reacționăm, începem deja să stricăm mecanismul acestei roți. Această roată are un mecanism. Deoarece reacția noastră obișnuită la agresiune va fi din nou agresiune, învârtim din nou roata.
 
Reacționând cu o lovitură la o lovitură sau ochi pentru ochi, nu facem altceva decât să invităm următoarea lovitură. Pentru că, lovind pe cineva, vom lăsa o nouă amprentă în conștiința noastră care se va întoarce din nou la noi.
 
Când începem să ne folosim de această înțelegere, vom începe să stricăm acest mecanism. Cu timpul, roata va înceta să mai funcționeze și noi vom putea ieși din ea.
 
Acesta este primul antrenament. Acest prim verset poate fi practicat câteva luni bune înainte de a trece la următorul verset. Pe oricine pe care îl vom întâlni și în special pe cel dificil îl vom prețui mai mult decât perla ce îndeplinește orice dorință. Încercați să vă trăiți viața în acest fel! Nu va fi ușor.
 
Al doilea verset: Eu sunt cel inferior.
 
Să trecem acum la cel de-l doilea verset:
“Kang du su dang drok pey tse dak nyi kun le men ta shing shen la sampa
takpa yi chok tu che par dzin par shok ”
 
 
2.           Cu oricine voi fi și în orice loc mă voi găsi
               Fie să pot, din toată inima mea,
               Să mă văd pe mine însumi inferior
               Și pe celălalt superior.
 
După ce versetul precedent ne-a spus să-i prețuim pe toți mai mult decât perla ce îndeplinește orice dorință, vom face un nou pas, un antidot la unul dintre cele mai mari obstacole pe calea spirituală. Care este acesta? Mândria. Mândria și aroganța.
 
Majoritatea dintre noi este afectată de aroganță și mândrie. Chiar și aceia dintre noi care nu ne gândim la noi înșine. Cu toate că măsura de aroganță și de mândrie este diferită de la persoană la persoană, cu toții le avem, fapt ce reprezintă un mare obstacol pe calea spirituală.
 
Mândria vine din egoul nostru. Este imposibil de ajuns la iluminare cu mândria. Nu putem lua cu noi în Paradisul lui Buddha nici măcar un strop de mândrie. Scopul practicii acestui verset este de a ne ajuta să ajungem la iluminare prin eliminarea treptată a mândriei noastre.
 
Dorje Sengge ne spune: Cu toată lumea pe care o întâlniți, cu oricine vă întâlniți, fără excepție, vă veți vedea inferiori față de ei, vă veți obișnui să vă vedeți ca inferior.
 
Este foarte normal să vă întrebați: “De ce sunt inferior? Cel puțin vom fi egali. Este democrație, nu? De ce să fiu inferior celuilalt?
 
Pentru că am nevoie de antidot la mândria noastră.
 
Când ne întâlnim cu oameni facem în mod automat unul din cele trei lucruri. Îi clasificăm imediat pe aceștia:
               – mai sus ca mine,
               – egal cu mine,
               – mai jos ca mine.
 
Acest lucru se întâmplă în orice sferă de preocupări. În sfera finanțelor, a succesului, a frumuseții, a bogăției, a inteligenței și așa mai departe. Ne trasăm o axă pe care măsurăm: este mai frumoasă decât mine, este mai puțin frumoasă decât mine; este mai bogat ca mine sau mai puțin bogat decât mine. Are mai mult succes, mai puțin reușit. De cum am întâlnit pe cineva, în mod automat, începem să comparăm. Îl vedem ori mai sus ca noi ori mai jos.
 
Autorul ne spune: În această practică, în mod conștient și deliberat vă veți vedea ca fiind inferior. Chiar dacă nu sunteți, arătați-vă inferior. Încercați să tratați lumea prin această prismă.
 
Încercați să vă vedeți inferiori față de oricine pe care-l întâlniți, față de cerșetorul de pe stradă sau persoana înapoiată sau inamicul agresiv oricine este el.
 
Ce însemnă a fi să inferior? A fi inferior înseamnă că avem ceva de învățat de la acea persoană. Ea vine să ne învețe ceva.
 
Poate că nu suntem de acord cu opiniile lui sau nu suntem de acord cu comportamentul său sau orice altceva, el nu a apărut întâmplător în viața mea. Nu există nimeni care să apară în viața noastră și să nu avem nimic de învățat de la el și acesta este adevărul.
 
În măsura în care nu îl vedeți în acest fel, este indiciu a cât de multă mândrie aveți în voi. Dacă veți spune “nu am nimic de învățat de la el/ea“, denotă mândria din voi.
 
Dorje Sangge ne spune: “practică invers, adică în mod deliberat pune-te într-o poziție inferioară”.
 
 
Apele zăpezii curg din vârful munților spre ocean
 
Profesorii de Dharma folosesc adesea următoarea metaforă: Dharma este ca apa pură de zăpadă. Soarele dezgheață zăpada de pe vârfurile munților, iar ea începe să curgă de pe povârnișuri. Pentru a putea să savurăm această apă curată, va trebui să fim la fel de jos ca oceanul.
 
Toată apa curge spre ocean. Dacă ne punem la același nivel cu oceanul, vom primi roadele Dharmei. Vom fi răsplătiți cu rodul studiului, cu acest fruct pur. Dacă mergem semeți și aroganți, nu vom putea învăța nimic.
 
Acesta este și motivul pentru care una dintre instrucțiunile de a veni la o lecție de Dharma este de a ne comporta respectuos.
 
Studentul alege în mod deliberat să vină cu smerenie, să vină de jos, pentru a putea fi deschis Dharmei, altfel Dharma nu va ajunge la el. Apa nu urcă, ci doar coboară. Aceasta este pilda. Care este morala? Dacă ne vom plasa pe poziție de inferioritate față de toate celelalte ființe, atunci ne vom putea bucura de frumusețea lor, de învățătură lor și de binele pe care ni le conferă, pentru că fiecare are ceva bun și frumos să ne ofere.
 
Gândiți-vă pentru o clipă, ce ar fi dacă v-ați plimba prin lume și fiecare persoană pe care o întâlniți vă oferă ceva bun. Fiecare persoană pe care o întâlniți vă întâmpină cu ceva frumos.
 
Ce ar fi pentru o asemenea persoană?
 
Uneori putem vedea oameni cu credință foarte profundă, așa merg ei. Iar, dacă veți privi in ochii lor, veți vedea că strălucesc de lumină și bucurie. Ei sunt foarte fericiți.
 
Întrebarea care se ridică este: oamenii încearcă tot timpul să-și ridice stima de sine, această practică nu ne-o coboară?
 
Răspunsul este: a ne considera inferiori față de ceilalți nu înseamnă să nu ne apreciem la justa valoare. Este exact opusul.
 
Dacă Buddha a venit să ne învețe ceva, este semn că el știe bine, că avem puterea de a face față situației. Buddha vine să ne sporească înțelepciunea și compasiunea.
 
Acum avem o șansă să putem face față acestei dificultăți cu care înainte nu ne-am putut măsura. Altfel, nu ar fi apărut ca o dificultate în viața noastră. Deci, acum ne ridicăm mai sus, astfel încât să putem reacționa cu înțelepciune în fața situației ivite.
 
De exemplu, când cineva devine manager pentru prima oară va trebui să se ocupe de un nou set de probleme pe care înainte nu știa cum să îl trateze. Deci, ce va face cu acei lucrătorii leneși cu care trebuie să lucreze acum?
 
Prin prisma acestei înțelepciuni, el se va folosi de ei, în sensul că își va spune. “O.k., ei sunt profesorii mei. Au venit să mă învețe ceva. Ce pot învăța acum de la ei? Este exact opusul.
 
Se spune că toți Buddha trăiesc în termeni de milioane de ani și sunt atotcunoscători. Ei cunosc exact ce are nevoie fiecare dintre noi în orice moment. Totul este deja planificat. Iluminarea voastră este bine planificată. Trebuie doar să vă faceți treaba și să vă relaxați. Buddha vă pândesc de după colț deja cu milioane de ani în urmă.
 
Ei vă determină să vă întâlniți cu aceia care vă dau ocazia pentru această transformare. Voi nu știți care dintre ei sunt iluminați și care nu. De obicei, aceștia nu vor apărea într-un mod plăcut, pentru că în cazul în care totul este plăcut, veți deveni leneși.
 
Dacă vă simțiți comod și totul este bine nu veți ajunge nicăieri.
 
Pentru cei care trăiesc în lumea zeilor totul este plăcut și încântător, muzica este fermecătoare, mirosurile sunt plăcute și toată lumea arată extrem de frumos. Dar, atunci când unui zeu îi vine vremea să moară, începe să piardă toate aceste lucruri minunate.
 
Când deja și-a consumat timpul de rămas în această lume, atunci când karma lui bună s-a epuizat, va trebui să cadă. Zeii nu se străduiesc să iasă din roată. Ei ajung să trăiască într-o lume plină de plăceri, datorită multelor binefaceri pe care le-au acumulat, după care cad in lumile inferioare.
 
Datorită faptului că ființele umane au un amestec de plăcere și suferință, Buddha le oferă oportunități prin oamenii dificili care le apar în viață, pentru a-i ajuta să crească spiritual și să înceapă să practice.
 
De exemplu, când mergem la petrecere și spunem: “Oh, toți acești oameni nu sunt spirituali. Ei sunt doar interesați să mănânce, să bea și să chefuiască. ” Dar, ei sunt profesorii noștri.
 
Nu știm care dintre ei este un Buddha care a venit în așa fel încât să ne distrugă mândria din noi. În acest mod trebuie trăită viața.”
 
Acest verset este, de fapt, unul dintre învățăturile mai înalte care spune: Mergi în lume cu paranoia inversă. Nu spune: “Toată lumea mă suspectează, toată lumea îmi vrea răul”, ci spune “Cu toți sunt Buddha, eu sunt singurul care nu am plecat de aici”. “Toți sunt Buddha, hai să văd ce încearcă ei să mă învețe de care nu mi-am dat seama încă.”