Lectia 7 – ACI 2

Cursul 2: Diamantele Iluminării   
Primul nivel al perfecțiunii înțelepciunii

(Prajna Paramita) 

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7 – Prima parte

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

 

Gak ja

Vom începe această lecție cu noțiunea Gak ja.

Gak ja

Gak ja, este un concept foarte important în învățătura budistă.

Gak ja = obiectul pe care îl negăm sau îl infirmăm.

Este lucrul sau obiectul pe care îl negăm că există.

Este acel lucru sau obiect care nu există, nu a existat și nu va exista vreodată, dar ne trăim viața, ca și cum el ar exista și de aceea suferim. Datorită minții noastre eronate, care greșește în mod constant, ne agățăm de acest lucru în care credem și reacționăm față de el, lucru care nu a existat vreodată și datorită lui suferim.

Atunci când am vorbit despre vacuitatea pixului, nu am pretins că pixul nu există, ci că nu are o existență proprie de sine sau o existență dependentă.

Acest pix este Gak ja? Nu!

Pentru că pixul există, iar Gak ja nu există.

Deci, Gak ja este acel lucru care există prin sine. Un astfel de pix nu există.

Pixul care există prin sine, independent de mine, independent de karma pe care am acumulat-o în urma grijii pe care am avut-o față de alții în trecut, este Gak ja.

Sau altfel spus: Pixul care vine de la sine, independent de proiecția mea, care îmi este impusă de karma pe care am acumulat-o în urma acțiunilor mele trecute față de ceilalți – un astfel de pix este Gak ja.

Nu există așa ceva! Pentru că el este Gak ja. Dar noi așa credem.

– Ce fac comuniștii?

– Împart pixul, jumătate ție și jumătate mie. Și nimeni nu poate scrie, nu-i așa?

– Ce fac capitaliștii?

– Își smulg pixul unii de la alții.

– Atunci cum voi avea un pix?

– Am să dăruiesc un pix! Am să dau un pix și apoi o să am două!

Este nevoie de o înțelegere perfectă a lui Gak ja.

Ceea ce este Gak ja variază de la o școală la alta în budism. Și asta se datorează faptului că școlile budiste, au înțelegeri diferite ale vacuității, au înțelegeri diferite ale existenței. Învățătorii noștrii  spun că este nevoie să ajungem la înțelegerea vacuității conform școlii Prasangika Madhyamika – școala Căii de mijloc.

Astăzi nu vom intra în această școală, ci vom merge la Școala Independenților a Căii de mijloc. De ce? Pentru că Abhisamaiya Alamkara, scrisă de Maestrul Asanga, care este cartea după care mergem în acest curs, provine de la școala Independenților numită în sanscrită Svatantrika.

De ce este important să înțelegem toate școlile? Pentru că dacă sărim direct la școala înaltă și vom da explicația lor, există pericolul să nu o înțelegem corect. Pentru că fiecare dintre noi are tendința de a gândi într-un mod care nu este perfect. De aceea trebuie să studiem toate aceste școli imperfecte, ca să putem recunoaște greșelile de gândire pe care le facem. Deci acest lucru este foarte important.

Este foarte important să înțelegem ce este Gak ja, pentru că dacă nu facem asta, nu vom putea să eliminăm niciodată greșeala. Gak ja este lucrul care nu există, dar care credem că există și ne provoacă toată suferința.

Maestrul Shantideva în versetul 141, din capitolul 9 al cărții „Ghidul de viață al unui Bodhisattva” spune:

Până nu găsești lucrul despre care crezi că există,
Niciodată nu vei înțelege că el cu adevărat nu există.

Elefantul roz cu două capete

Dacă spunem: Există vreun elefant roz cu două capete care aleargă prin cameră chiar acum?

Pentru asta, ar trebui mai întâi să vedem cu ochii minții un elefant roz cu două capete alergând acum prin cameră, apoi ne uităm prin cameră și spunem: Nu, nu există! Dar dacă nu știm despre ce vorbim, de unde știm dacă există sau nu?

Mai întâi trebuie să identificăm greșeala, astfel încât să o putem infirma mai târziu în meditație. Acest lucru este un pas esențial în înțelegerea vacuității.

Înainte de a putea înțelege vacuitatea pixului, mai întâi trebuie să mă văd cum percep în mod greșit pixul, că el vine de la sine într-un mod care este independent de mine. Înainte de a mă vedea că fac asta, nu voi putea niciodată să trag concluzia că nu există așa ceva. La fel ca exemplul elefantului roz care aleargă prin cameră chiar acum: mai întâi trebuie să-l văd cu ochii minții, apoi să-l caut și să văd că nu există.

Pentru oricine care ajunge la aceste conștientizări și la aceste meditații, este o mare binecuvântare. Faptul că auzim aceste lucruri, că suntem interesați de ele, că reflectăm și medităm asupra lor, este binecuvântarea a nenumăratelor vieții în care ne-am manifestat altruismul.

Toate discuțiile despre logica budistă din această lecție și din următoarele două, sunt cele care ne vor duce la perceperea directă a vacuității. De aceea este o mare binecuvântare să auzim aceste învățături.

 

Cele două adevăruri sau cele două realități

Cele două adevăruri în limba tibetană:

Denpa nyi

Denpa             = adevăr sau realitate,
Nyi                    = doi.
Denpa nyi      = cele două adevăruri.

 Care sunt cele două adevăruri?

• • Adevărul convențional sau relativ. Adevărului convențional i se mai spune și „adevărul fals” sau „adevărul înșelător”.

Kundzob denpa 

• • Adevărul suprem sau ultim.

Dundam denpa

Deci, Kunzob denpa este adevărul fals, convențional, relativ sau  mai putem spune realitatea falsă, convențională, relativă.

Realitatea falsă sau convențională există? Da, există! Pixul există? – Sigur că există! Oare pixul există în modul suprem? – Nu!

Deci, adevărul sau realitatea falsă, este fals, dar asta nu înseamnă că nu există. Ea există și funcționează. Pixul funcționează.

De ce se numește adevăr fals? Pentru că el nu este așa cum pare că este. Pentru că ceea ce apare nu este cu adevărat ceea ce este.

Adevărul este fals doar în sensul că lucrurile nu apar în conformitate cu caracterul lor ultim. Dar ele apar și funcționează.

Realitatea ultimă sau supremă înseamnă aici că nu există un pix care să existe de la sine.

Deci, ce există și ce nu există?

Hai să vorbim despre ce există și ce nu există. Există un pix care funcționează convențional. Există Gabriela care vă spune că vine la cinci. Deci există așa ceva!

Care Gabriela nu există? Cea care va veni de la sine la ora cinci. Gabriela care are proprietatea de a fi punctuală sau să întârzie, ea în sine. Așa ceva nu există. Nu există un pix care să vină de la sine, independent de karma care îmi impune să-l proiectez.

Atunci în ce adevăr se află Gak ja? El nu se află nici în realitatea falsă și nici în cea ultimă. Pentru că ce este Gak ja? Este pixul care are o existență proprie de sine. Iar așa ceva nu există.

Și aici este aspectul minții mele de a se atașa. Pentru ca un Gak ja să existe, va trebui să existe o minte care să creadă în existența proprie de sine a acestui pix.

Și aici este problema.

• • Există ceva care apare în fața mea. La nivel convențional, este aici un pix. Acesta este obiectul care apare în realitatea convențională sau falsă – și acest pix există.
  • Ceea ce nu există, este pixul care cred că a venit dintr-o fabrică. Așa ceva nu există. Așa ceva îmi va cauza probleme. Asta mă va face să fiu comunist, sau capitalist, și voi merge la război pentru pixuri, pentru că nu am destule pentru oamenii mei. Un astfel de pix nu există.

Dacă Gak ja ar exista, ar trebui să existe într-un mod care este contrar existenței convenționale a lucrurilor.

De ce? – Pentru că, spunem că realitatea convențională există, dar despre Gak ja spunem că nu există! Deci, dacă ar fi existat un astfel de Gak ja, atunci el nu ar putea fi în conformitate cu realitatea convențională. Corect?! Pentru că ea există. Deci, dacă Gak ja ar exista, ar trebui să existe într-un mod care să contrazică realitatea convențională, falsă.

Scopul studierii acestor observații este să începem să discernem ce există și ce nu există și pentru ce ne războim. Ieșim la război pentru un Gak ja care nu există. Și aceasta este tragedia noastră, aceasta este greșeala pe care o face mintea noastră. Aceasta este eroarea despre care vorbește Patanjali și despre care vorbește Buddha, Nagarjuna și fiecare mare Lama. Atașamentul de Gak ja este ceea ce ne distruge.

 

 Gak ja și afecțiunile mentale

Nu este nicio problemă să spunem: „Dă-mi un pix, trebuie să scriu ceva”. Când spunem „Hai să ne întâlnim la cinci,” înțeleg că Gabriela vine la cinci și eu vin la cinci în locul de întâlnire. Aceasta este realitatea convențională care funcționează, dar nu ultimă – nu existăm în sens ultim, și nu asta este problema.

Unde este problema? Atunci când Gabriela nu vine la timp, și încep să mă gândesc: “ea întârzie mereu; nu mai stabilesc nicio întâlnire cu ea; voi avertiza și pe alții că nu este punctuală”. Când fac așa ceva, de fiecare dată îmi va apărea o afecțiune mentală. Fiecare afecțiune mentală, are de-a face cu Gak ja, cu acel lucru care nu există.

De aceea Gak ja ne blochează, Gak ja ne face să suferim și ne-a făcut să suferim nenumărate vieți. De aceea este atât de important să-l identificăm.

 

De unde vin rachetele Hezbollah -ului?

Rachetele Hezbollah-lui există și funcționează, dar ele nu au existență proprie de sine. Dar pentru că noi credem că vin de la sine, vom merge să lichidăm Hezbollah-ul. Ei vor crede că eu exist în sine și că am venit să-i elimin, iar ei vor veni din nou să mă atace. Vor veni alții să se lupte cu mine, pentru că am semănat semințele războiului.

Ei vin să mă atace acum, pentru că îmi rodesc semințele agresivității pe care le-am plantat în trecut când i-am atacat eu pe alții, iar dacă îi atac din nou atunci am semănat din nou semințe. Garantat, vor veni alții să mă atace din nou.

Gandhi a înțeles aceste lucruri. Gandhi la începutul carierei sale se afla în Africa de Sud. Britanicii din Africa de Sud îi discriminau pe negrii și pe indienii. Indienii în semn de protest, și-au aruncat legitimațiile în foc, pentru că pe ele scria „cetățean de tip B”. Polițiștii cu bastoanele în mână, îi amenințau: „Cine își va arunca cartea de identitate în foc, îi vom rupe oasele”. Gandhi se duce și își aruncă cartea de identitate în foc, iar polițiști îl bat rău. El înțelege cum se întâmplă acest lucru și înțelege că acum seamănă noi semințe. Este nevoie de mult curaj.

Dacă avem și înțelepciune, putem neutraliza aceste semințe înainte de a da rod. De aceea suntem aici. Vrem să eliminăm rachetele chiar înainte ca acestea să fie îndreptate spre noi. Nu avem nevoie de o armată de apărare, pentru că nu va mai fi nimeni să ne atace.

 

Semințele păcii

Și este nevoie de curaj. Cât i-a luat lui Gandhi să-i alunge pe britanici? Cincizeci de ani ?! Este nevoie de multă muncă, deoarece semințele vechi vor continua să rodească.

Asta înseamnă, de exemplu: „Voi merge unilateral și voi avea grijă de refugiați, pentru că ei suferă”. Asta înseamnă că eu, din înțelepciune, plantez semințele opuse.

China, de exemplu, câștigă din ce în ce mai multă putere și se întărește economic, și, într-o zi, ea va fi suficient de puternică pentru a amenința Statele Unite, iar echilibrul de putere se va schimba. Într-o zi poate izbucni un război rece între cele două state.

Deci, ce ar trebui să facă America, dacă are minte? Ea ar trebui să-i sprijine pe chinezi acum! Nu să caute modalități de a-i slăbi pe chinezi, ci să caute de a coopera cu ei. Nu să meargă împotriva acestora, ci să meargă împreună cu ei.

Vrem să fie bine poporului libanez, și vrem să fie bine poporului israelian. De aceea trebuie să avem grijă de oameni și să nu le distrugem casele.

Dacă le vom distruge casele, fiii lor vor veni să ne nimicească fiii și casele noastre.

Fiecare copil care și-a văzut propria casă distrusă de o bombă israeliană, va crește și va deveni un dușman al Israelului. Noi ne creăm dușmani. Toate acestea iau timp. Karma are nevoie întotdeauna de timp pentru a se maturiza.

Ce face Dalai Lama? El nu are de gând să-i atace pe chinezi, cu toate că poporul tibetan suferă. Dalai Lama este un exemplu de lider care înțelege karma și vacuitatea. El nu plantează semințele suferinței, pentru că înțelege cum funcționează karma.

Și cum se va termina „ostilitatea chineză față de tibetani? În zilele noastre există din ce în ce mai mulți budiști în China. Din ce în ce mai mult budismul intră în China, iar chinezii încep să înțeleagă. Așa se va întâmpla.

 

Dușmani și prieteni

Oamenii spun în general: „Cum adică, să-l servesc pe cel care m-a rănit cel mai mult? El nu merită asta”.

Noi vom spune: „Tocmai pe cel care m-a rănit cel mai tare, îl voi servi mai mult”. De ce? Din mai multe motive. Maestrul Shantideva spunea așa:

– Pentru ca cineva să vină să mă rănească,

– Ar fi trebuit să rănesc pe cineva, poate nu pe el, ci poate pe altcineva în trecut.

– Am plantat semințele vătămării.

– Acum această persoană vine și mă rănește. Prin ea îmi rodește karma. Prin ea îmi

elimin karma vătămării.

– Dar prin faptul că acum m-a rănit, el și-a acumulat karma negativă.

– Și-a sacrificat viața pentru mine.

– Iar acum trebuie să-l ajut.

Pe dușmanii noștrii trebuie să mergem și să-i ajutăm. Numai așa vom pune capăt războiului.

 

Ce este de preferat:  reconciliere sau agresivitate?

Întrebare: „Să lăsăm rachetele din Gaza să cadă peste noi?”

Toate aceste alegeri, de a fi conciliant sau agresiv, nu au funcționat? Am încercat și pe una și pe alta.

Am încercat conferințe de pace și am încercat să atacăm, să ripostăm. Și cu toate acestea suntem în continuare înconjurați de dușmani.

S-au ținut conferințe de pace, la Oslo, la Camp David, au fost strângeri de mână. Nimic nu a mers! De ce? Pentru că ele nu funcționează de la sine.

Ceea ce funcționează este de a planta semințele păcii. De a elimina agresivitatea din noi. Numai asta funcționează.

Răspunsul la întrebarea: „A ataca sau conferința de pace”, este că ambele nu funcționează.

 

Ce ne va conduce la acțiunea corectă?

Până nu vom avea înțelegerea și nu vom fi convinși de ea, vom fi tentați de “soluțiile” ușoare care nu sunt soluții, și care nu funcționează.

Ce ne va convinge? Prin a vedea lucrurile prin experiența noastră personală. Cum facem asta? Va trebui să învățăm să medităm pentru ca noi înșine să putem percepe adevărul suprem – Dundan Dempa. Să vedem că nu există pix care să vină din magazin.

Dacă nu i-am ajutat pe alții în trecut, oricâte pixuri vor fi în magazin, atunci când voi avea nevoie să scriu, nu va funcționa pentru mine, sau nu am pix când am nevoie să scriu ceva urgent.

Nu există un pix care să vină de la sine. Pixul vine și funcționează ca instrument de scris, atunci când am nevoie să scriu, numai dacă i-am ajutat pe alții să-și îndeplinească nevoile. În caz contrar, nu voi avea sămânța care să proiecteze pixul atunci când am eu nevoie. Deci, oricât de mulți bani am în buzunar, atunci când vreau să-mi cumpăr un pix, se întâmplă ca magazinul să fie închis.

Cum se pune capăt unui război? Buddha ne spune:

• • Trebuie să percepem înțelepciunea vacuității sau înțelepciunea lipsei de sine.
  • Această înțelepciune trebuie să se bazeze pe ambele antrenamente:

– A păstra moralitatea și etica într-o manieră strictă, a ține carnețelul, a lua jurămintele și a le păstra.

– A învăța să medităm și să atingem niveluri de concentrare meditativă.

Cu ajutorul acestor două antrenamente, ne vom îndrepta în meditație atenția spre vacuitate, spre lipsa de sine, vom percepe vacuitatea și apoi vom practica asta. Ne obișnuim „cu ceea ce am analizat individual”. Și asta este tot.

Dacă vom face toate acestea, nu va mai exista violență în lumea noastră. Așa ne-a spus Buddha, Patanjali, Yogi Swatmarama, Nagarjuna, Dalai Lama, Je Tsongkhapa, Ken Rinpoche. Fiecare Lama, și fiecare profet care a înțeles aceste lucruri, ne spune același lucru. Aceasta este singura cale.

 

Cum se plantează violența

Întrebare: Cu toate că facem bine, avem gânduri bune și suntem șocați când cineva rănește pe cineva, din acest studiu nu reiese că suntem cu toți oameni violenți?

Răspunsul este că încă mai avem semințele violenței, a agresivității. De unde știm asta? – Cineva a trântit ușa. Și spunem: „Ce comportament este ăsta”? Este suficient pentru a aprinde un război. Este o sămânță de agresivitate. Karma se intensifică. Am avut un gând de agresiune împotriva cuiva – karma se intensifică. Dacă n-am făcut nimic cu el, nu l-am observat, nu am scris în carnețel, n-am purificat, chestia asta ne poate aduce război. Nu imediat. Îi dăm timp de incubație.

Deci, toate aceste momente trebuie eliminate. Și câte astfel de momente avem? – Tot timpul!

 

Meditație: conversație cu mintea

Așezați-vă confortabil. Fiți atenți ca spatele să fie drept; Umerii echilibrați; Bărbia să nu fie nici prea coborâtă, nici prea ridicată; Fața relaxată; Mâinile sunt așezate în poală; Ochii închiși sau semideschiși. Dacă îi țineți semideschiși, privirea să nu fie focusată pe ceva.

Concentrați-vă acum pe respirație. Încercați să fiți un mic observator care stă la baza nărilor și simțiți senzațiile de trecere a aerului care intră și iese. Și dacă sunteți neliniștiți, încercați să vă calmați.

Și acum, în mintea voastră, întoarceți-vă înapoi în timp, la ultima dată când v-ați supărat pe cineva sau pe ceva. Încercați să derulați în mintea voastră scena care s-a întâmplat. Ce s-a întâmplat acolo? Cum ați reacționat?

Gândiți-vă la obiectul și cauza pentru care v-ați supărat.

Și acum gândiți-vă la ce s-a întâmplat din punct de vedere al Dharmei. Conform concepției asupra lumii pe care tocmai am descris-o, ce s-a întâmplat cu adevărat acolo? Încercați să vedeți că obiectul sau evenimentul pe care v-ați enervat, nu este altceva decât manifestarea karmei voastre anterioare, pe care ați plantat-o făcând ceva asemănător în trecut.

Puteți vedea acum că în momentul în care v-ați supărat, nu ați crezut în concepția Dharmică, pentru că altfel nu v-ați fi supărat, nu este așa? Acest lucru înseamnă că în momentul în care v-ați supărat, indiferent cât de mult ați învățat Dharma, îndoiala în corectitudinea concepției Dharmice și-a jucat rolul. Datorită lipsei de convingere în concepția Dharmei – v-ați supărat.

Acum ne întâlnim îndoielile față în față. Și acest lucru este foarte important, pentru că asta ne permite să le depășim.

Puneți-vă din nou, exact în momentul  în care v-ați supărat. Și intenționat puneți-vă în starea de îndoială față de concepția Dharmei. Uitați-vă, în mintea voastră, ce s-a întâmplat în culisele scenei. Și pentru că totul s-a petrecut atât de repede, cu toate că ați auzit aceste explicații, în mintea voastră le-ați anulat și v-ați enervat.

Și acum, încercați să dezbateți cu această minte care pune la îndoială punctul de vedere al Dharmei – care spune că a fost rodirea karmei voastre, pe care ați acumulat-o atunci când ați făcut ceva similar în trecut. Încercați să convingeți această minte care pune la îndoială, că nu are dreptate. Explicați acestei minți îndoielnice de ce greșește. Și, dați voie minții să vă răspundă.

Puteți face acest lucru, de exemplu, prin a găsi trei cauze de ce obiectul care v-a enervat, există de la sine și apoi găsiți trei cauze de ce el nu există de la sine.

Puteți deschide ochii.

 

Rescrierea istoriei

Lama Dvora Hla spunea: „Eu însămi am găsit că această meditație este minunată, pentru că mă duce direct spre viața mea, la ceea ce se întâmplă exact în viața mea și mă face să înțeleg cum greșesc. Meditația mă face să mă întâlnesc cu mintea mea greșită, în situații concrete din viața mea. Și acum, în mintea mea pot schimba scenariul, adică să mă întorc la prima clipă în care am început să mă supăr și să vin acolo cu concepția corectă, cea care înțelege karma și vacuitatea. Apoi, în ochii minții mele, pot schimba istoria, o pot rescrie. Acum voi reacționa din această înțelegere. Ce voi face? Voi începe să identific eroarea, să o elimin, să mă educ și să am reacții care funcționează. Meditația are puterea ei. Practicând, ne vom obișnui mintea cu o altă reacție. Și asta este un lucru minunat. Ne întâlnim față în față cu îndoiala noastră.

În caz contrar, dacă nu medităm, îndoiala va prelua controlul. Îndoiala față de concepția Dharmei ne stăpânește, datorită faptului că suntem stăpâniți de concepția noastră obișnuită asupra lumii care este greșită și care ne face să suferim tot timpul. Și asta se întâmplă foarte repede. Dar în meditație ne putem pregăti și apoi treptat comportamentul nostru va începe să se schimbe”.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

 

Lecția 7 – A doua parte

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

 

Percepția realității conform școlii Svatantrika

Așa cum am spus ne aflăm în școala Svatantrika. Cum explică ea Gak ja ?

În literatura acestei școli este dat exemplul spectacolului de magie, și vom vorbi imediat despre el.

De unde vine pixul, cum există pixul pentru mine? Să nu uităm că suntem în școala Svatantrika Prasangika, școala de jos a Căii de mijloc, care are o înțelegere parțială a vacuității. Ea spune:

Deoarece în mintea noastră se află conceptul de scriere, atunci când apare un obiect, proiectăm pe el un pix. Câinele având ideea de mestecat, atunci când apare ceva, proiectează pe el un os de mestecat.

Ea spune: trebuie să existe un obiect extern, iar eu proiectez. Trebuie să fie ceva acolo afară pe care eu proiectez. Pentru că altfel, dacă nu ar fi trebuit să apară ceva aici, atunci pixurile ar crește peste tot, aș fi proiectat peste tot un pix. Deci, jumi- juma.

• • Există ceva anume în afară, o colecție de date brute, care trezește în mine proiecția – „pix”. Deci, ceva vine din afară,
  • vine proiecția mea, și
  • când cele două se întâlnesc – există un pix.

Deja știm că Școala Svatantrika are o concepție nu pe deplin corectă. Dar așa lucrăm cu mintea noastră. De aceea este foarte important să înțelegem ce spune ea. Pentru că, chiar dacă nu este vacuitatea pe care vrem să o percepem în final, această vacuitate este de mare ajutor.

Deci ce spune ea?

lo nume la nangway wang gyi shak tsam

 

Lo                         = minte,
Nume                 = neafectat, nedeteriorat,
La                         = prepoziție,
Nangway         = a apărea,
Wang gyi          = prin puterea, în virtutea,
Shak tsam       = există numai.

Adică, lucrurile există „numai prin puterea apariției lor în fața unei minți neafectate”.

Pe scurt, ei spun trei lucruri:

1. 1. Ceva apare în afara mea;
   2. După care trebuie să-l percep cu mintea mea;
   3. Și al treilea lucru, este ca mintea mea să fie sănătoasă, să nu fie sub influența drogurilor, să nu fie somnoroasă, sau confuză sau ceva de genul ăsta. Mintea trebuie să fie limpede, clară. Ce înseamnă minte clară? Atunci când apare un obiect ea îl identifică corect.

De exemplu, conduc mașina pe întuneric și văd ceva alergând pe drum, și cred că este un șoarece, frânez brusc, cobor din mașină și văd – o frunză. Acesta este un exemplu de minte afectată.

 

Spectacolul de magie

Să vorbim acum despre spectacolul de magie.

Se spune că în India, chiar și în zilele noastre, sunt magicieni care merg prin sate și susțin spectacole de magie, iar oamenii le aruncă monede ca plată. În acest spectacol, magicianul ține o baghetă magică și praf magic. El aruncă pulberea magică, care se împrăștie și afectează ochii spectatorilor. Oamenii sunt acum sub influența pulberii. Apoi magicianul aruncă bagheta magică pe jos, rostește o incantație magică și bagheta se transformă într-un cal. Mulțimea vede acum un cal. Deci acesta este spectacolul de magie.

Ce face școala Svatantrika cu acest spectacol? – Ea dă fiecăruia dintre participanți câte un rol și spune așa:

• Pulberea din ochii spectatorilor care urmăresc spectacolul semnifică greșeala pe care o facem în mintea noastră.

Avem tot timpul praf în ochi. Facem greșeli tot timpul. Datorită efectului prafului magic, adică mintea greșită, spectatorii văd un cal în loc de băț și cred că văd un cal. Magicianul înainte de a împrăștia praful, a ținut bagheta magică la spate, apoi exclamă: „Hocus pocus, deschide-ți ochii” și spectatorii văd un cal, și cred că văd un cal.

• Acum magicianul.

Magicianul în momentul când aruncă pulberea magică, îi intră și lui în ochi. Deci ce vede el? Vede un cal, datorită pulberii. Dar nu mai crede, pentru că el știe că a aruncat bagheta magică.

Acum apare un alt participant în această poveste.

• Cineva întârzie

Deci, celui care a venit mai târziu, nu i-a intrat praf în ochi. El îi vede pe toți că sunt entuziasmați, dar nu înțelege de ce sunt ei așa, pentru că ce vede? Vede un băț aruncat pe jos.

Care este pilda?

• Persoana cu praful în ochi, care nu este magicianul – vede un cal și crede că este cal. El este asemănat cu cine? Cu cel care nu a perceput direct vacuitatea. El este persoana obișnuită, numită în tibetană:

So so kye wo

 

So so kye wo   = persoană obișnuită.

El vede realitatea convențională și crede că lucrurile sunt exact așa cum apar.

Credința este ceea ce îl blochează, nu pentru că lucrurile apar așa cum apar, ci pentru că el crede că sunt așa cum apar. Și se atașează de această credință. El crede în ceea ce vede, și asta e problema lui.

• Magicianul vede un cal, dar nu crede, așa că nu-l va trata ca pe un cal. El se află într-un loc complet diferit. El este ,asemenea unui Arya care a perceput direct vacuitatea, și acum a ieșit din meditație.

O astfel de persoană este numită:

Je tob jang sem pakpa

 

Je tob                      = după meditație,
Jang sem pakpa = Arya Bodhisattva.

Acestui om, lucrurile îi apar din nou cu existență proprie de sine, dar el nu mai crede în asta. Și de aceea nu mai reacționează la ele ca atare. El înțelege că proiectilul rachetă a venit pentru că a trimis primul proiectil. Cu siguranță nu va trimite alta, pentru că înțelege că i se va întoarce înapoi. Acesta este magicianul.

• Cine este întârziatul? – Nu crede în cal, și nici nu vede un cal. El este asemenea celui care se află acum în meditația vacuității, dar nu este un Buddha. În tibetană:

Tongnyi ngunsum du tokpay lobpa

 

Tongnyi                         = vacuitate,
Ngunsum du tokpay = în timpul perceperii directe a vacuității,
Lobpa                    = practicant. Aici are sensul de practicant care nu a finalizat încă calea.

Când cineva meditează asupra vacuității, el nu greșește. Mintea lui are pramana, ceea ce înseamnă percepție validă sau corectă. El percepe realitatea corect.

Numai în perceperea directă a vacuității, cel care nu este un Buddha poate înțelege corect realitatea. Buddha percepe în același timp atât realitatea ultimă, cât și cea convențională. El se află tot timpul în meditația vacuității și vede, de asemenea, realitatea falsă. Deci, această persoană nu este încă un Buddha, dar se află în meditație asupra vacuității.

Povestea vine să ne ilustreze modul în care oamenii înțeleg realitatea:

• • Cei care greșesc complet,
  • Cei care greșesc parțial, și
  • Cei care nu mai greșesc.

Aceasta este povestea noastră care se termină aici.

 

Copacul singur din pădure?

Dacă un copac este în pădure, dar nu există nimeni în pădure care să-l vadă, copacul există sau nu există după Svatantrika?

Potrivit acestei școli, pentru ca ceva să existe, sunt necesare două lucruri:

• • Să apară ceva,
  • O minte care nu greșește, corectă, ne somnolentă, perceptivă.

Deci, dacă nu există nimeni care să perceapă, atunci despre ce vorbim!?

Dacă ne gândim bine, dacă nu există nimeni care să fi văzut acest copac, atunci cum putem spune că există? Cine va depune mărturie despre el?

Potrivit lui Svatantrika, nu există nimeni care să depună mărturie despre existența lui. Ei spun:

Pentru ca ceva să existe, este nevoie de un martor. Este nevoie de o minte care să-l perceapă. Fără el, nu avem despre ce vorbi. Dacă nu l-a văzut nimeni, de unde știu că el există?!

Dacă spunem: „Nu am fost în junglă, dar altcineva a fost acolo și a scris despre asta”. Acest lucru este deja altceva. A existat o minte care a perceput-o. A fost cineva care a perceput-o și a scris despre asta. Și acum percepem ce a scris el și credem. Acest lucru este în ordine. Este un fel de percepție. Dar, dacă nu a fost nimeni acolo care să scrie despre asta, atunci despre ce vorbim?

Putem vorbi de găina din spatele lui Pluto? Poate cineva să depună mărturie că există așa ceva acolo?! Elefantul roz  care zburdă prin cameră, trebuie să-l perceapă cineva înainte să spunem că există.

Deci, aceasta este Svatantrika.

 

Gak ja conform Școlii Svatantrika.

Ce este Gak ja în Svatantrika?

El este copacul din pădure, independent de persoana care îl percepe, care îl vede.

Svatantrika spune: „ Așa ceva nu există!”. Dacă cred că există un copac acolo fără ca eu să-l văd și fără ca altcineva să-l vadă și nimeni să nu mi-l raporteze – numele lui este Gak ja.

Atunci când cred că există un adevăr obiectiv, exterior mie, care nu depinde de mine – acesta este Gak ja.

Aceasta este calea spre înțelegerea vacuității, după Prasangika Madhyamika, doar că este incompletă.

Întrebare: Ce este Gak ja în spectacolul de magie?

Răspuns:  Calul care există, independent de spectatorul care îl privește.

Soarele

Întrebare: Soarele există și nu avem nicio îndoială despre asta. Oamenii de știință au măsurat distanța până la el, căldura și toate chestiile astea. Soarele este și el gol, el nu există de la sine?

Răspuns: Este adevărat că oamenii de știință au făcut măsurători. Și nu intrăm în asemenea discuții. Dar cum l-au măsurat? Putem spune prin simțuri; Au folosit dispozitive, dar dispozitivele se bazează pe activitatea simțurilor.

Simțurile mint, pentru că ele vin dintr-o minte falsă.

Pentru toți acei oameni de știință care au măsurat soarele, când au închis ochii, pe patul de moarte, soarele nu va mai exista pentru ei, indiferent de câte ori l-au măsurat și cât de precis l-au măsurat. Li s-a terminat karma de a vedea soarele. Soarele care poate fi măsurat, există numai dacă încă mai există această karmă. Noi proiectăm soarele.

Mintea falsă

Școala Svatantrika spune: Avem o stare a minții care este greșită; care greșește tot timpul. Și această stare stabilește că lucrurile există, mintea noastră este afectată de greșeala pe care o face și vede lucrurile ca existând de la sine.

Nu avem nicio problemă cu faptul că mintea vede lucrurile că apar – vedem pixul și scriem cu el. Problema este atunci când mintea se atașează de lucruri ca și cum ar exista de la sine.

Ceea ce echivalează cu „a crede că acolo este un cal”. Mintea crede că ceea ce apare este exact ceea ce este. Problema este atașamentul de existența de sine a lucrurilor.

Și de ce se atașează? Pentru că are sămânța concepției greșite cu care am venit pe această lume. Am venit în această lume din nenumărate vieți trecute în care am avut obiceiuri greșite. Așa privim realitatea noastră.

Fiecare obiect care există, și care apare unei minți neafectate de droguri, somnolență sau altceva, Svatantrika spune: este o existență falsă, convențională și validă.

Această sămânță adânc înrădăcinată cu care am venit în această viață, ne determină să percepem constant lucrurile într-un mod greșit, și ne face să ne atașăm de lucruri ca existând cu adevărat, ca și când ar veni de la sine.

Această sămânță am purtat-o mereu cu noi. Este greșeala pe care am făcut-o dintotdeauna. Această greșeală determină pe oricine care nu este Buddha, să vadă lucrurile ca obiecte care vin de la sine, sunt solide, și sunt în afara lui.

Existența falsă este percepută de mintea convențională, sau falsă.

Această minte este numită falsă deoarece crede că lucrurile există într-un mod care nu corespunde cu ceea ce sunt ele cu adevărat. Mintea este oarbă față de felul în care există cu adevărat, față de existența lor dependentă – ea nu vede asta. Această minte obișnuită, falsă, convențională, vede pixul ca venind de la fabrică, sau din magazin.

Ea servește și ca văl sau ecran care ne împiedică să vedem adevărul suprem al lucrurilor. Nu putem vedea adevărul lor suprem pentru că suntem mereu atât de ocupați să le vedem în mod convențional.

 

Rezumat

Să facem un scurt rezumat a noțiunilor despre care am vorbit.

– Două niveluri de realitate

În fiecare moment, în jurul nostru, există două adevăruri sau două realități sau două niveluri de realitate, tot timpul. Ca o prăjitură cu două straturi. Și ceea ce vedem tot timpul este un singur strat, existența falsă, convențională. O vedem în mod constant, pentru că mintea noastră este direcționată spre ea.

– Existența dependentă

Această minte falsă, care vine cu astfel de semințe din viețile anterioare, este tot timpul direcționată spre existența falsă, și ne determină să nu vedem realitatea supremă a lucrurilor – a faptului că ele nu există în sine, că au o existență dependentă, provin din karma noastră, și le proiectăm tot timpul pe o bază care apare în fața noastră, datorită faptelor făcute în trecut.

Suntem forțați să le creăm în acest fel, și nu vedem toate astea. Credem tot timpul că există un pix care vine de la sine. Și acest fapt ne consolidează credința.

– Gak ja

Ce este Gak ja în școala Svatantrika? Este un obiect care vine de la sine, în felul lui unic, fără ca eu să-i determin existența prin intermediul minții mele — o minte clară, neafectată (adică neinfluențată de droguri sau altceva), în timp ce-l proiectez pe datele care îmi apar în fața mea. Un copac care crește în pădure fără ca nimeni să-l vadă.

– Vacuitatea

Svatantrika are o înțelegere parțială a vacuității. Înțelege că lucrurile nu vin de la sine, și totuși crede că există ceva acolo care vine de la sine. Ea spune: este nevoie atât de obiect, cât și de percepție. Adică jumi – juma. Este nevoie de o bucată de plastic și de o minte care să înțeleagă că este un pix.

Deci, pentru ea, pixul este gol de o existență proprie de sine, fără a fi proiectat pe bucata de plastic de o minte neafectată.

Exemplul – spectacolul de magie

Ne întoarcem la spectacolul de magie.

A. De ce este nevoie de bagheta magică? – Dacă magicianul nu ar fi aruncat bagheta, spectatorii ar fi văzut cai peste tot. Dar ei au văzut calul numai în locul în care a căzut bagheta. Deci este nevoie de baghetă ca declanșator. Ceva trebuie să fie acolo, în afară, iar pe el voi proiecta.

Prima componentă este importantă – este nevoie de obiect.

B. A doua componentă este mintea care proiectează. Fără o minte care proiectează, atunci bățul ar apărea oricui ca un cal. Dar nu toată lumea vede un cal.

Deci, avem nevoie de cele două componente.

 

Cum aplicăm în viață

– Obiectul fiecărei emoții negative este un gak ja.

Vreau să subliniez ceva ce am spus, pentru că este atât de important: Ori de câte ori apare în noi o emoție negativă, ori de câte ori apare o afecțiune mentală, de fiecare dată când ne enervăm, judecăm sau invidiem – obiectul nostru este Gak ja.

Îi atribuim obiectului calități care vin de la el însuși, și ne enervăm pe ceva care nu a existat și nici nu va exista vreodată.

Da, obiectul prezintă unele calități. Dar ele nu vin de la el. Șeful țipă, Svatantrika spune, e ceva acolo – sunt decibelii. Din șef vin decibelii și eu mă ofensez. Iar acum reacționez.

De fiecare dată când mă supăr pe acest șef, reacționez față de Gak ja. De aceea este atât de important să studiem subiectul și să începem să identificăm pe toți acești Gak ja în viața noastră. Aceasta a fost meditația pe care am făcut-o. Încercați să o faceți cât mai mult posibil.

De fiecare dată când v-ați supărat, ați uitat de asta, dar seara când vă întoarceți acasă, vă amintiți de supărare, atunci stați și faceți meditația. Dați filmul înapoi. Întoarceți-vă la momentul declanșator: atunci când ați deschis gura pentru a țipa înapoi. Amintiți-vă de Gak ja și încercați să schimbați în mintea voastră tot scenariul. Rescrieți istoria. Este ceea ce vă va schimba viața.

Întrebare: Când putem reacționa?

Răspuns: Puteți reacționa doar dacă îl iubiți atât de mult pe celălalt, încât să credeți că vorba voastră îl va ajuta. Dați copilul afară din clasă, de exemplu, doar dacă îl iubiți atât de mult, încât credeți că scosul lui din clasă îl va ajuta mai mult decât dacă ar sta în clasă. Doar atunci. Înainte de asta, nu-l dați afară. Continuați să faceți un efort.

Ne este foarte greu să facem toate acestea, pentru că trăim într-o lume în care credem că există o realitate exterioară nouă, obiectivă, independentă de noi. Acesta este Gak ja. Luptăm pentru ceva care nu a existat și nu va exista vreodată, ne luptăm pentru Gak ja. Aceasta este tragedia noastră.

– Trebuie înțeles că în prezent nu putem face nimic.

Odată ce copacul a crescut deja din sămânță, nu îl mai putem împinge înapoi în sămânță. Nu putem returna proiectilul îndreptat spre noi. Nu putem face asta în prezent. Dar putem semăna semințele contrare care vor preveni proiectilele. Mergem și construim case, și nu le demolăm. Semințelor le va lua timp să germineze. Este nevoie de timp pentru a construi case. Este nevoie de timp pentru a calma ura din inimile oamenilor. Așa funcționează karma.

 

Refugiul budist este în înțelegerea vacuității.

Refugiul budist este refugiul în această înțelepciune, care înțelege că lucrurile sunt goale de orice existență proprie de sine, că ele sunt numai proiecțiile noastre, proiecții care ne sunt impuse de karmă. Karmă pe care noi am semănat-o.

Acesta este refugiul budist.

De fiecare dată când șeful țipă și eu tac – este un act de refugiu.

Este un act care înțelege karma și vacuitatea și care spune: „Ok, încă nu am puterea să fac contrariul, dar încetez să mai plantez semințe care rănesc”. Este un act de refugiu.

Întrebare: Ce se înțelege prin faptul că mergem pe stradă și ne refugiem iar și iar? Mergem pe stradă și spunem, o, ce grădină frumoasă este aici. Refugiul spune: Cum se face că o grădină frumoasă apare în viața mea? Cum se face că văd o grădină frumoasă? Pentru că grădina nu vine de la sine. Cine a făcut grădina? Vecinul care a plantat florile? – Nu! Odată, am făcut ceva care să fie frumos în viața cuiva, iar acum văd ceva frumos.

Ce este cu cel care a pus florile? – Este cum se întâmplă. Vecinul poate să pună multe flori, dar dacă nu am karma potrivită, ori nu voi trece pe lângă grădina lui, ori în timp ce trec pe lângă grădina lui, mă uit în altă parte. Pur și simplu nu voi vedea grădina. Asta înseamnă a ne refugia. Atunci când apare ceva frumos, ne refugiem în karmă și vacuitate. Cum de vine ceva frumos în viața mea? – Ah, am făcut ceva bun. Nu spunem „Ah, cât de bun sunt”, ci „Am făcut ceva bun”. Asta îmi întărește înțelepciunea.

Și invers. Să spunem că mergem în India și strada pute. Cum se face că mă aflu pe o stradă împuțită? Cum se face că acești oameni trăiesc într-un mediu infect? Înțeleg că am făcut ceva în trecut care m-a adus aici.

 

 Jurămintele de refugiu

A lua jurămintele de refugiu înseamnă a mă angaja să mă educ și să acționez în această direcție. Şi asta va aduce pacea. Este ceea ce va opri proiectilele de război.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .