ACI 16 – Principalele idei ale Budhismului, partea 1 – Lecția 2b

Principalele idei ale budismului, partea I

O trecere în revistă a marilor cărți clasice ale budismului, partea I

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecția 2 – a doua parte

 

Vedere corectă

Bodhisattva înțelege că nu există speranță în samsara. Samsara nu poate fi reparată.

Putem să îmbunătățim și să perfecționăm lucrurile – dar întotdeauna vor apare probleme, accidente și dezastre, pentru că aceasta este samsara. Aceasta este natura samsarei. Karma este cea care conduce samsara și cu toții purtăm multă karmă negativă.

Așadar, primul lucru pe care îl înțelege Bodhisattva este că samsara nu poate fi reparată și trebuie ieșit din samsara.

Cineva care a făcut unele progrese pe cale când se uită la oameni, spune: „Oamenii sunt nebuni. Ei caută tot timpul fericirea și își creează permanent suferință.

Și atunci își dorește să găsească o modalitate de a ieși din suferință și de a-i scoate și pe toți ceilalți. Și cum va face asta?
Această dorință îl duce spre următoarea cale – a concepției corecte.

Concepția corectă are două aspecte: înțelegerea vacuității și înțelegerea existenței dependente sau a apariției condiționate sau interdependență

Vom începe cu al doilea aspect:

Tendrel

Tendrel înseamnă existență dependentă sau apariție condiționată sau interdependență.

Tendrel este un mod de a explica de ce lucrurile se întâmplă așa cum se întâmplă.

Lucrurile, fenomenele din viața mea, experiențele din viața mea, se întâmplă în dependență de alte lucruri, sunt condiționate de alți factori.

Lucrurile se întâmplă din cauza altui lucru. Mai întâi trebuie să înțelegem acest aspect pozitiv al modului în care există lucrurile, care este reversul vacuității (aspectul negativ – adică totul este gol, în sensul că nimic nu există de la sine, fără să existe în mod dependent).

Și spunem că, pentru a atinge eliberarea și fericirea, trebuie să înțelegem vacuitatea. Și o condiție necesară pentru înțelegerea vacuității este înțelegerea existenței dependente.

Vacuitatea și existența dependentă sunt două fețe ale aceleiași monede, una este pozitivă, iar cealaltă este negativă.

Existența dependentă sau apariția condiționată ne spune cum există lucrurile, în timp ce vacuitatea ne spune cum nu există.

Je Tsongkapa în textul Cele trei căi principale spune că vacuitatea și existența dependentă merg întotdeauna mână în mână. Nu există una fără cealaltă.

 

Trei versiuni ale existenței condiționate

Există multe versiuni ale lui Tendrel, deoarece sunt multe școli de budism și fiecare școală de budism o explică puțin diferit. Pabongka Rinpoche în cartea sa Principalele învățături ale budismului, face un rezumat frumos al acestor versiuni și ne vom folosi de rezumatul său.

Pabongka Rinpoche grupează diferitele școli în trei categorii. În continuare veți primi trei explicații diferite ale lui Tendrel, dar doar una dintre ele este complet corectă. Așa cum știm toate școlile au fost predate de către Buddha, și de aceea toate explicațiile sunt utile și importante.

Așadar, prima explicație este acceptată de trei dintre cele patru școli budiste. Atunci când ne referim la școlile budiste ne referim la școlile budiste din India antică.

Școlile „Funcționaliștilor”

1.   Prima se numește Vaibhașika în sanscrită. În română o numim școala „detailiștilor”. Ea este numită așa după numele scripturilor pe care le-a folosit.

2.   A doua școală se numește Sautrantika sau școala „sutriștilor”. Ea este numită așa pentru că ea se bazează în principal pe sutrele lui Buddha, pe învățătura originală a lui Buddha, fără comentarii. În această școală s-a pus mult accent pe logică; toată învățătura despre logica budistă se află de fapt în cadrul acestei școli.

3.   A treia școală se numește Chitta Matra sau Yogachara, în română o numim școala Numai Minte.

De ce se numesc funcționaliști? Pentru că ele cred în faptul că lucrurile funcționează, dar nu vom intra în detalii despre asta. Ceea ce ne interesează acum este că toate cred că lucrurile există în funcție de cauze și condiții.

Deci, ce sunt cauzele și ce sunt condițiile? Definiția a ceea ce sunt „cauzele și condițiile” variază de la școală la școală. Vom da ca exemplu, explicația școlii Vaibhishika.

Să luăm copacul. De ce există un copac?

—   Pentru că a existat o sămânță a copacului, iar ea este cauza principală pentru existența copacului. Fără sămânță, copacul nu există. Dar sămânța nu este suficientă.
—   Este nevoie de condițiile de sprijin: este nevoie de sol, de lumina soarelui, de apă, fertilizare.

Deci, există cauza principală – adică sămânța, și condițiile de sprijin care permit seminței să dea roade.

Așadar, școala spune că lucrurile se întâmplă atunci când cauzele și condițiile există.

Deci, aceasta este o formă de existență dependentă. Este o explicație a apariției condiționate. Cum apar lucrurile? Din cauzele lor și condițiile de sprijin.

Dacă toate acestea sunt adevărate, atunci de ce să nu ne oprim aici? Și mulți învățători budiști care provin din aceste școli se vor opri aici: „Lucrurile nu se întâmplă fără cauze, lucrurile nu se întâmplă fără condiții. Corect.”

Dar de ce suntem aici? Vă amintiți, că în prima lecție v-am întrebat – de ce sunteți aici? Noi nu suntem aici pentru a primi o lecție interesantă, ci pentru a găsi o modalitate de a ajunge la iluminare, la fericire maximă. Acesta este scopul nostru.

Cum mă scoate această informație din suferința mea? Șeful țipă la mine pentru că ori a avut o zi proastă, ori mama lui este bolnavă ori că s-a întâlnit mai devreme cu șeful lui și acesta a țipat la el.

Ok, toate acestea explică poate de ce șeful a țipat la mine. Deci acum, nu mă mai supăr pe el când țipă la mine? Chiar nu mă mai supăr?

Și aici avem o problemă cu această explicație. Explicația este corectă, dar nu mă scoate din suferința mea.

S-ar putea ca explicația să mă calmeze puțin, dar încă nu am eliminat starea profundă de a reacționa la lovitură cu lovitură. Poate îl voi lovi mai ușor – dar tot reacționez. Șeful furios, încă îl mai văd ca existând de la sine, iar eu sunt încă furioasă.

Deci, până la urmă, nu asta ne scoate din suferința noastră. Atunci de ce a predat Buddha asta? Pentru că oamenii nu erau pregătiți pentru explicația ultimă. Așa că i-a pregătit. Această explicație deschide calea.

 

Pentru că ce se întâmplă? Cineva vine și țipă la mine sau cineva face ceva ce nu este așa cum am convenit. Primul lucru – mă enervez.

Dacă încep să mă gândesc: „Bine, dacă mi se întâmplă asta înseamnă că trebuie să existe o cauză”, atunci nu mai reacționez automat. Sunt deja pe cale să nu mai răspund automat cu țipete la țipete.

Și asta este bine, pentru că îmi îndrept atenția spre exterior. Acum mă uit la el în loc să mă uit la mine. Începem să lucrăm cu factorii care ne vor duce în cele din urmă la iluminare.

Dar, așa cum am spus, această explicație a apariției condiționate nu este suficient de puternică pentru a-mi elimina furia pentru totdeauna. Ea nu este  explicația supremă care să-mi explice de ce mă enervez în continuare, de exemplu, când șeful este furios. Această explicație nu mă va scoate din suferință. De aceea nu ne oprim aici.

Existența dependentă conform școlii Căii de Mijloc

A patra școală se numește Madhyamika, școala Căii de Mijloc. Ea are două subșcoli:

4a – Svatantrika Madhyamika

În română școala Independenților.

Svatantrika este jumătatea inferioară a școlii Căii de Mijloc. Și ea spune că explicația pe care am dat-o până acum despre cauze și condiții nu este suficient de bună. De ce nu este suficient de bună? Pentru că nu se aplică tuturor lucrurilor, pentru că există lucruri care nu au cauze.

De exemplu, spațiul gol. El a fost dintotdeauna, va fi întotdeauna, nu are cauză.

În budism, spațiul gol este spațiul pe care îl ocupă un obiect – să spunem pixul. Spațiul există chiar și atunci când pixul dispare. Acesta este un vid, acesta este spațiu și nu are nicio cauză. Și dacă spațiul gol nu are nicio cauză, cum putem vorbi despre vacuitatea lui?

Așa că această școală spune: „Avem o explicație mai bună. Vom spune că lucrurile există în dependență de părțile lor.

Să luăm pixul,

—   Conform explicației funcționaliștilor, școala detailiștilor – de unde vine pixul ? Din cauze și condiții. Exista o fabrică, o bucată de plastic, vopsele, mașini, muncitori, apoi l-au pus în camion și l-au dus la magazin. Aceasta este povestea pe care o spune această școală. Cauze și condiții.
—   Cei de la școala Svatantrika vor spune că pixul depinde de părțile sale. Trebuie să existe acest cilindru negru și cilindru alb, astfel încât împreună să fie un pix. Fără ambele părți, nu am pix. După care, fiecare parte poate fi descompusă mai departe, în partea stângă, partea dreaptă. Cum se aplică acest lucru spațiului gol? Părțile spațiului sunt direcțiile sale – nord, sud, est, vest.

Un alt exemplu de lucru care nu are o cauză este vacuitatea. Lucrurile sunt goale, fără o cauză. Deci, care sunt părțile vacuității? Vacuitatea are, de asemenea, părți. Există vacuitatea acestui pix, și există vacuitatea a celuilalt pix. Două vacuități diferite. Există vacuitatea acestui pix în acest moment, există vacuitatea pixului peste cinci minute. Vacuități diferite. Deci,aceasta este o explicație mai bună. Este mai cuprinzătoare.

Acum să revenim la noi. Ce căutăm? Căutăm să ne eliminăm orice supărare și orice suferință. Nu suntem interesați doar de filozofii interesante. Filosofiile sunt interesante în măsura în care ne ajută în această direcție.

Ajută?

Lama Dvora Hla povestește: „Când am născut prima mea fetiță, m-am îngrășat mult și voiam să slăbesc. Voiam să mă dezvăț de pofta de prăjituri, de exemplu. Așa că de fiecare dată când vedeam o prăjitură spuneam: Are făină albă, margarină, ouă. Eu nu le mănânc separat, așa că de ce să mănânc totul împreună. Și mi-am spus că această prăjitură depinde de părțile sale. Părțile ei nu mă interesează, așa că nici prăjitura nu mă va interesa. Asta a avut un efect și am slăbit în felul acesta. Dar m-am întors la mâncatul dulciurilor, nu m-am dezvățat, pentru că pofta de dulciuri venea dintr-un loc cu mult mai profund, pe care încă nu-l atinsesem”.

Să ne întoarcem la șeful care țipă. Dacă mă uit la șef, văd un cilindru mare și patru cilindri mai mici legați de el și o bilă deasupra, o deschizătură roșie, aud decibeli și văd culoarea roșie. Pot spune ca este o descriere frumoasă, dar cum îmi elimină asta furia? Reacția mea la ceea ce se întâmplă?

Deci în loc să mă enervez, mă voi ocupa să-l descompun. Dar nu când vine vorba de copilul meu sau de contul meu bancar – atunci voi uita de toată această analiză. Nu este suficient, dar este util, mai ales dacă ne întârzie reacția noastră față de situație. Începem să ne uităm la cilindri și la bile.

Deci, aceasta este o a doua explicație, care nici ea nu elimină supărarea pentru totdeauna.

Scopul practicii noastre este să ne eliminăm toate semințele supărării. Să nu mă mai enervez niciodată, să nu mai apară nimeni care să mă enerveze sau să mai văd pe cineva nervos.

4b – Prasangika Madhyamika

Este jumătatea superioară a școlii Căii de Mijloc.

O numim Prasangika și uneori spunem Prasangika Madhyamika care se referă la această parte a școlii Căii de Mijloc. În română spunem „Grupul Consecințelor”.

Să presupunem că sunt o persoană care înțelege concepția corectă a existenței dependente și a vacuității conform școlii Madhyamika Prasangika și întâlnesc pe cineva care nu are încă o înțelegere completă și vreau să-l ajut să ajungă la înțelegerea completă. Cum fac asta?

În primul rând discut cu el ca să văd unde este el de acord cu mine, apoi îl voi conduce, folosindu-mă de argumente logice, pas cu pas la absurd. Și dacă este un om rațional el va coborî din presupunerile lui greșite, ceea ce va face loc concepției corecte. Și aceasta este o mare artă.

De aceea această școală a inclus metode de dezbateri, și așa funcționează dezbaterea în tradiția monahală din care provenim.

Sunt oameni pe care îi ducem pas cu pas și apoi spun: Și ce dacă!? Și cu aceștia nu există speranță. De aceea elevul trebuie să aibă acele calități despre care am vorbit, să fi consecvent, să fie inteligent,

a.   să fie deschis la minte pentru a primi ceva nou și, în al doilea rând
b.   să fie consecvent. Dacă s-a convins de adevăr, că meargă pe urmele acestui adevăr.

Ce spune această școală despre existența dependentă?

Grupul Consecințelor crede că totul are o existență dependentă, deoarece există ca o proiecție a propriei noastre minți, ca o proiecție impusă de karma noastră din trecut.

Deci, practic, școala spune că totul este o proiecție din mintea mea. Oare asta înseamnă că totul este numai minte? Nu, ea nu spune asta.

Cum verificăm asta? Ne așezăm în fața unei mașini pe șosea și verificăm. Totul este din mintea mea sau există o mașină care mă lovește? Școala nu neagă existența obiectelor exterioare. Ea spune că fiecare obiect, exterior sau interior, fără excepție, este o proiecție a minții mele. Și dacă îl proiectez ca fiind exterior, atunci este exterior. Iar ceea ce este important este că această proiecție îmi este impusă, nu am de ales, ea îmi este impusă de karma mea. Aceeași karmă care rodește în acest moment este cea care îmi impune o anumită consecință și aceasta este ceea ce determină experiența mea în fiecare moment, și toate aspectele experienței mele.

 

Toate lucrurile sunt doar proiecții și funcționează perfect

Dacă o mașină mă lovește acum, această mașină este proiecția mea. Funcționează ca o mașină care mă lovește? Desigur.

Mă va durea. Voi fi dusă la un spital care este tot proiecția mea și îmi vor da o factură de plată care este tot proiecția mea. Aceste lucruri funcționează și, în același timp, ele sunt proiecțiile mele.

Asta înseamnă să nu cădem în extremă: „Oh, este doar o proiecție, nu este chiar reală.” Nu trebuie să spunem asta. Tocmai pentru faptul că este o proiecție, ea este reală. Acesta este singurul mod în care lucrurile sunt reale.

Școala spune: „ Este singurul mod în care există lucrurile”.

Orice există în lumea mea, este doar o proiecție din mintea mea, iar această proiecție îmi este impusă în fiecare moment. Și ce mi-o impune? Acțiunile mele trecute. Lucrurile pe care le-am făcut în trecut. Deci, dacă acum am o experiență tragică, cum ar fi să mă lovească mașina, ce karma este aceasta? Karma vătămării vieții.

 

Concepția școlii Prasangika duce la eliberare

Și asta duce la eliberare. Dacă înțeleg că lucrurile neplăcute pentru mine, sau suferința care intră în viața mea sunt proiecția mea, impusă de karma mea, atunci încep să lucrez la karmă. Încep să mă uit la ce karmă se manifestă în viața mea și ce trebuie să fac acum. Pe acestea trebuie să le opresc și să încep să-mi schimb realitatea.

Și asta îmi dă putere asupra viitorului.

N-am nicio putere în prezent – prezentul îmi este impus deja de karma pe care am făcut-o în trecut. Nu pot face nimic acum. Karma a rodit. Copacul este deja aici. Există și altă karmă care încă n-a rodit. Dar poate fi purificată. Karma care rodește în momentul prezent – oamenii sunt răniți și în durere – nu se mai poate face nimic cu ea, decât să reacționez cu înțelepciune, ca să nu mai produc următorul dezastru.

Și asta este foarte important, pentru că dorim să ajungem la iluminare. Atunci mă uit: de unde vine acest corp? Provine din karmă, ca orice altceva. Deci am acumulat karmă în trecutul meu care mă forțează să văd un braț uman.

Mintea mea percepe cilindrul de culoarea cărnii ca fiind brațul meu. Este un braț uman de la sine? Este o colecție de forme și culori și nimic mai mult. Nu există nimic în sine în braț care să-i confere „caracterul de braț” – ci mai degrabă este proiecția mea. Dacă karma mea ar fi fost mai rea, nu l-aș fi perceput ca pe un braț uman, ci mai degrabă ca pe ceva asemănător cu piciorul unui câine (adică aș fi avut karma de a trăi viața unui câine). Cu alte cuvinte, ceea ce văd depinde de starea minții mele. Ceea ce văd și experimentez este datorită minții și a karmei mele.

 

Diferitele vieți și paradisul sunt doar o proiecție a karmei

Karma se poate schimba într-o clipă.

Dacă îmi rodește karma proastă, mașina mă lovește și în clipa următoare mă uit și văd un picior de câine. Karma se poate schimba în câteva secunde. Merg pe drum și în clipa următoare sunt lovit.

Acesta este sensul reîncarnărilor. Karma se termină, vine cea nouă, iar cea nouă este mai puțin bună.

Sunt viu → Mor → Tărâmul Bardo → Mă renasc → O nouă proiecție a minții

Și aceasta este soarta noastră, asta în cazul în care nu învățăm să producem karma care să ne scoată din suferință.

Dar există și o altă parte. Dacă karma mea este mai bună și fac multe binefaceri și înțeleg cum să creez karma puternică și rapidă, va veni momentul când mă uit la brațul meu el va fi brațul unui înger.

Deci, unde este paradisul? Este aici! Depinde total de karma noastră. Karma noastră ne impune să ne percepem acum ca fiind ființe umane. Dacă am fi avut o karma mai bună, am fi fost îngeri într-o mandala plină de îngeri.

 

Înțelegerea vacuității conform școlii Prasangika Madhyamika

Ce este vacuitatea în școala Prasangika Madhyamika?

Vacuitatea înseamnă că lucrurile sunt goale de o existență independentă de proiecțiile noastre, care ne sunt impuse de karma noastră, pe care am acumulat-o în trecut.

Dacă luăm pixul, el este gol de o existență independentă de proiecția minții mele, așa cum mi-a fost impusă de karma mea în trecut.

El nu este un pix de la sine, pentru că dacă ar veni un câine, va începe să-l roadă, și nu va începe să scrie cu el. Dacă ar fi un pix de la sine, atunci fiecare ființă care ar vedea acest obiect ar încerca să scrie cu el.

Acest obiect este o colecție de forme și culori. Proiectez din mintea mea „calitatea de a scrie”acestui lucru, iar această proiecție vine ca urmare a karmei pe care am acumulat-o. Și această karmă îmi este impusă în prezent. Nu voi începe să-l rod.

 

…duce la păstrarea moralității…

Această înțelegere a existenței dependente și a vacuității, care sunt două fețe ale aceleiași monede, cum există și cum nu există, este eliberatoare.

Dacă înțeleg că proiecțiile vin din karma, iar karma vine din acțiuni, atunci acum voi începe să fiu atent la acțiunile mele. Voi dori să învăț și să păstrez legile morale așa cum ni le-au dat ființele iluminate, care au făcut deja calea.

Ele spun: „Dacă nu vrei să mai suferi, fă asta și nu mai face asta”. Și nu pentru că:

—   Dumnezeu a spus, sau
—   Guvernul a spus, sau
—   Legea spune, sau
—   Scrie în biblie

Ci, pentru că este singurul lucru logic de făcut dacă vreau să nu mai sufăr.

 

… să ne eliminăm suferința noastră…

Dacă mă bazez pe Prasangika Madhyamika, atunci de fiecare dată când cineva țipă la mine, ce voi face? Dacă pentru un moment am un pic de spațiu în minte, îmi spun: Stai așa, de unde vine asta? De unde a venit asta la mine? Eu proiectez așa. Acest act este complet gol, nu are existență proprie de sine.

Cum voi reacționa acum?

Dacă vin cu această înțelepciune, nu voi mai planta semințele pentru următoarea problemă, iar asta este o practică îndelungată. Chiar și Arya care a perceput vacuitatea, nu și-a eliminat încă toate semințele supărării, dar are un instrument foarte puternic cu care să lucreze pentru a distruge rapid aceste tendințe.

 

…și pentru a elimina samsara…

Fiecare acțiune pe care o facem lasă amprente în mintea noastră, care rămân ca într-un incubator, iar când le vine rândul dau rod și, fie țipă la mine, fie îmi face un bine. Și numim asta în tibetană:

Korwa

Korwa este cuvântul tibetan pentru samsara, dar cuvântul înseamnă roată. Este roata samsarei sau roata vieții sau roata suferinței.

A țipat cineva la mine. Dacă nu înțeleg vacuitatea, nu înțeleg existența dependentă, ce fac? Voi țipa la el înapoi, și am plantat din nou o sămânță, care în mod garantat mă va aduce din nou în situația în care cineva va țipa la mine. Aceasta este Korwa. Tibetanii spun:

Korwar kor

Adică, învârtim permanent această roată pentru că nu înțelegem ce ne provoacă suferința și cum să ieșim din suferință.

Dacă vrem să-i eliminăm pe cei care țipă la noi, nu lucrăm în exterior. Pentru că ei vin din mintea noastră. Pentru tibetani, mintea se află în inimă și nu în creier.

I-am proiectat din semințele noastre. Dacă vom lucra mult cu meditațiile despre vacuitate și cu această învățătură, s-ar putea să vină ziua în care nu ne vom mai enerva sau ne vom reține supărarea pentru o secundă sau două.

Și așa începem să câștigăm o bătălie. Apoi vor mai fi și alte bătălii în acest război.

Multe dintre ele le vom pierde – Nicio problemă, am pornit pe o cale care se va termina cu victoria. Și asta pentru că plantăm altă karma.

Deci, ce este vacuitatea? Vacuitatea înseamnă că nimic nu există într-un mod care să nu fie o proiecție impusă de karma mea.

—   Dacă o persoană meditează asupra acestor lucruri și dacă își dezvoltă o concentrare profundă,
—   A studiat foarte mult, 18 cursuri, seminarii și așa mai departe,
—   Dacă este, de asemenea, sub îndrumarea unor profesori pricepuți, și asta este esențial pe cale,
—   Meditează asupra acestor lucruri cu o concentrare profundă

Acest lucru îi va da șansa ca într-o zi să experimenteze aceste lucruri în meditație profundă, direct, adică să perceapă direct vacuitatea.

Acum le auzim și le înțelegem intelectual, dar una este să înțelegi că înghețata este gustoasă și alta este să guști înghețata.

 

…și asta ne pune pe calea spre iluminare

Când se întâmplă să experimentăm direct vacuitatea, întreaga noastră viață se va schimba, vom fi o persoană complet diferită. Nu doar în această viață, ci și în celelalte vieți. Am evoluat la nivelul următor. Ne vedem iluminarea, cât timp va dura și așa mai departe. Vom fi pe calea directă și sigură spre iluminare.

ACI 16 – Principalele idei ale Budismului, partea 1 – Lecția 2a

Principalele idei ale budismului, partea I

O trecere în revistă a marilor cărți clasice ale budismului, partea I

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecția 2 – prima parte

 

Vom începe cu o scurtă meditație.

Așezați-vă confortabil și concentrați-vă asupra respirației.

În prima lecție, în meditație, ați fost rugați să vă gândiți la motivul pentru care ați venit aici. În prima lecție ați primit câteva informații, iar acum, după ce v-ați concentrat puțin asupra respirației și v-ați relaxat puțin, gândiți-vă din nou la aceeași întrebare în lumina informațiilor pe care le-ați primit și vedeți dacă răspunsul la această întrebare s-a schimbat sau s-a schimbat parțial sau nu s-a schimbat.

Puteți deschide ochii.

 

O scurtă recapitulare

Vom continua acum cu recapitularea cursului ACI 1.

În prima lecție am trecut în revistă peste cele trei căi principale:

1.   Prima cale a fost Renunțarea

Această cale este de a recunoaște faptul că viața noastră este în esență suferință. Dacă privim puțin sub stratul subțire al lucrurilor pe care le avem – dedesubt este toată suferința. Pentru că toate aceste lucruri – chiar dacă le avem pentru o clipă – suntem nevoiți să le pierdem. Nu știm cum să le păstrăm, nu știm cum să le reînnoim. Inclusiv corpul nostru, inclusiv sănătatea noastră, toate lucrurile minunate pe care le avem. Ele provin din karmă, iar karma se consumă și, prin urmare, în esență, această viață este suferință.

Prima cale pe care am numit-o Renunțare este atunci când omul realizează profund că aceasta este esența acestei vieți și își dezvoltă dezgustul pentru o astfel de formă de existență și începe să se întrebe de ce este așa?

În budism se spune că acest mod de existență este o greșeală. Ea se datorează greșelii noastre, pentru că nu am ajuns la anumite conștientizări în mintea noastră, iar acest lucru ne-a aruncat într-o formă de existență suferindă.

Cu toții ne aflăm în această formă de existență și am putea crede că nu mai există nimic altceva. Dar dacă suntem închiși într-un anumit univers, asta nu înseamnă că nu există și alte forme de existență, nu înseamnă că nu  mai există alte universuri.

Ceea ce ne învață Buddha este  că nu trebuie să fim în acest loc, ci există un alt loc și o cale de a ajunge acolo. Dacă înțelegem că ne aflăm într-un loc de suferință și căutăm o cale de ieșire, atunci există o cale de ieșire. Dacă nu înțelegem că ne aflăm într-un loc de suferință, nu vom fi motivați să căutăm o cale de ieșire, iar atunci nu vom putea ieși.

Și am mai spus că această cale va ajunge la desăvârșire atunci când ne vom gândi zi și noapte de a ieși din suferință.

2.   A doua cale este Bodhicitta.

Este recunoașterea faptului că și toți ceilalți suferă la fel ca noi. Am spus că orașele sunt pline de schelete în mișcare. Cum putem să-i scoatem și pe ei din suferință? Aceasta este dezvoltarea compasiunii.

Dezgustul față de suferința mea, atunci când îl îndrept spre ceilalți, ia forma compasiunii, a cum îi pot ajuta și pe ei să iasă din suferința lor. Și acest lucru începe cu suferința de zi cu zi și continuă cu suferința care pătrunde până la nivelul mai profund al existenței. Ea este pătrunsă în noi toți, prin faptul că suntem forțați să murim. Moartea o purtăm cu noi. Deci aceasta este a doua cale.

3.   A treia a fost calea concepției corecte.

Aceasta este înțelegerea vacuității și înțelegerea profundă a cauzalității. Aceasta este calea de a începe să ieșim de aici. În prima lecție am vorbit mai mult despre Renunțare, iar acum vom intra mai mult în ultimele două căi.

 

Bodhicitta

În tibetană, se spune:

Jangchub kyi sem

Sau

Semkye

Jangchub – iluminare,
Sem – minte.

Jangchub kyi sem înseamnă aspirația de a atinge iluminarea sau dorința de iluminare de dragul tuturor ființelor.

Bodhicitta nu înseamnă „mintea lui Buddha” în sensul unei minți care a atins deja starea de Buddha, sau o minte care este deja iluminată într-un fel și care trebuie doar văzută ca fiind iluminată.

Bodhicitta, conform definiției scurte a Lordului Maitreya, este dorința de iluminare de dragul tuturor ființelor.

Există și o definiție mai lungă și mai complicată, care a fost dată în cursul 2.

După cum știm în situația noastră actuală, capacitatea noastră de a-i ajuta pe ceilalți este foarte limitată. Putem oferi oamenilor sprijin material, mâncare, bani, un loc de dormit, sau putem să-i ajutăm pe oameni să se recupereze după boli, dar în mod limitat.

—   Capacitatea noastră de a-i ajuta este limitată,
—   Numărul de oameni pe care îi putem ajuta este limitat,
—   Și cel mai important lucru este că acest ajutor este temporar. Faptul că i-ai dat cuiva mâncare astăzi, nu înseamnă că va avea mâncare și mâine, sau dacă am ajutat astăzi pe cineva să se recupereze după o boală, s-ar putea ca mâine să aibă o problemă și mai mare decât aceasta. Deci, capacitatea noastră este foarte limitată.

Dar Buddha poate ajuta.

—   Capacitatea lui Buddha este de a emana nenumărate corpuri care să ajute fiecare ființă în parte. S-ar putea ca toți cei din jurul nostru să aibă rolul de a ne aduce la iluminare.
—   Buddha este omniscient. El cunoaște trecutul nostru, tendințele, karma noastră. El știe să le folosească pentru a ne aduce la iluminare. El va face lucrul care ne va ajuta, va spune cuvintele care ne vor ajuta.

Uneori, cineva poate vorbi tot timpul și ceilalți nu integrează nimic. Dar Buddha are virtutea atât de a vorbi cu o voce frumoasă, cât și de a spune cuvintele potrivite, astfel încât toți cei din public să beneficieze de asta. Toată lumea din public progresează. Nu există nimeni care să nu aibă de câștigat din contactul cu Buddha.

—   Buddha are o figură atât de atractivă încât toți oamenii care îl văd sunt atrași de el.

Buddha are tot felul de mijloace prin care ne poate trage în sus.

Deci, ce ar trebui să facem? Ar trebui să ne folosim de resursele, timpul, energia pentru a ajuta pe cineva care are o anumită problemă sau ar trebui să ajungem la iluminare, astfel încât să putem ajuta toate ființele?

Răspunsul este că ceea ce ajută cu adevărat, este să progresăm pe calea spre iluminare, care este o stare ireversibilă. Din momentul în care am perceput vacuitatea, nu mai există cale de întoarcere și vom ajunge la iluminare după un număr mic de vieți viitoare sau chiar în această viață.

Trebuie înțeles faptul că pentru a ajunge la iluminare, trebuie să-i ajutăm pe ceilalți. Asta nu înseamnă că ne concentrăm doar pe noi înșine și să abandonăm toate celelalte ființe. Nu facem asta. Trebuie să-i ajutăm pe ceilalți, doar că scopul nostru principal este să atingem iluminarea. Pe asta ne focusăm.

 

Bodhisattva

Bodhisattva sau războinicul spiritual este cel care a realizat bodhicitta.

—   Nu orice persoană bună este un Bodhisattva

Orice om bun este Bodhisattva? Nu neapărat. Există mulți oameni care din firea lor sunt buni, dar nu au aspirația spre iluminare, deci nu sunt Bodhisattva prin definiție.

—   Nu trebuie să ne supărăm pe un Bodhisattva

Unul dintre cele mai rele lucruri pe care le putem face este să ne supărăm pe un Bodhisattva. Acest lucru este un mare pare păcat, ne șterge karma bună și ne aruncă în infern pentru mult timp. Adevărul este că nu știm cine este un Bodhisattva și cine nu. De aceea trebuie să fim foarte atenți și să tratăm pe toată lumea ca și cum ar fi un Bodhisattva.

—   Bodhisattva nu își amână iluminarea

În cărți apare uneori ideea greșită că unii Bodhisattva sunt aproape de a atinge iluminarea, dar ei o amână, pentru că vor să rămână și să sprijine toate ființele.

Cine spune asta pur și simplu nu înțelege despre ce este vorba, deoarece capacitatea noastră, chiar dacă suntem foarte avansați pe cale, este cu mult mai mică decât cea a lui Buddha. Deci, dacă cu adevărat avem compasiune pentru toate ființele, atunci cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru ele este să ajungem la iluminare, și nu să ne oprim pe cale.

De exemplu, există tradiții care îl consideră pe Manjushri un Bodhisattva, iar altele care spun că el a atins deja iluminarea cu mult timp în urmă și că unul dintre rolurile sale este de a-i învăța pe toți cei care sunt aproape de a deveni Buddha. Cu toate că Manjushri a vrut să rămână în lume și să ajute ființele, datorită nenumăratelor fapte bune pe care le-a făcut, a ajuns la iluminare, n-a mai avut de ales.

Șapte pași pentru dezvoltarea bodhichittei

Cei șapte pași ai metodei cauză-efect pentru dezvoltarea bodhichittei sunt următorii:

0.   Etapa preliminară

Prima etapă este dezvoltarea unei atitudini egale față de toate ființele.

Prima etapă este de a fi un prieten pentru toată lumea, în sensul că toată lumea dorește să fie în compania noastră. Această etapă se numește comportament egal față de toate ființele.

Ea este o etapă preliminară și de aceea nu este inclusă în lista celor șapte pași.

1.   A recunoaște că toate celelalte ființe au fost mama noastră

Marshe

Ma – mama,
She – a ști, a recunoaște, a fi conștient.

Marshe înseamnă că sunt conștient de faptul că toate ființele sunt mama mea.

Dacă în această viață am o mamă și ea moare, încetează să mai fie mama mea? Nu. Pentru mine ea va rămâne mama mea.

Dacă acceptăm faptul ca am avut o infinitate de vieți, înseamnă ca în fiecare viață am avut o mamă, deci toate ființele au fost mama noastră.

Fiecare ființă din lume a fost mama  noastră de nenumărate ori. Mintea  noastră nu a avut început și nu are sfârșit. Deci, am fost fiecare tip de ființă de nenumărate ori, fără început.

Oamenilor din Occident le este greu să recunoască acest lucru. Ei spun: „Poate că a fost mama mea, poate că nu, de ce să-i datorez ceva?” Deci, este nevoie de gândire, oare este posibil ca ființele să fi fost mama mea într-o viață anterioară?

2.   A ne reaminti de bunătatea lor

Drindren

Drin  – bunătate,
Dren – a aminti, a reaminti.

Drinden înseamnă a ne reaminti de bunătatea mamei noastre.

A ne reaminti de bunătatea mamei noastre nu se referă la faptul că o iubim sau nu, ci la faptul că ne-a purtat în pântece timp de nouă luni și a suferit fără să aibă de ales pentru noi. Mama ne-a îngrijit, ne-a hrănit, ne-a educat, ne-a asigurat nevoile necesare și așa mai departe.

Mama are grijă de copil ca și cum ea și copilul sunt un întreg. Fără mamă, pruncul moare. Nu există nicio îndoială în privința asta.

Sunt oamenii care spun: „Da, dar în adolescență, părinții mei mi-au făcut numai necazuri.” Chiar dacă au avut probleme cu părinții lor sau chiar dacă părinții i-au părăsit la o vârstă fragedă sau orice altceva, părinții sunt cei care i-au adus pe lume. Și, în plus, părinții ne-au dat tot ceea ce avem nevoie pentru a atinge iluminarea în această viață.

Pentru a atinge iluminarea, trebuie să ne naștem ca ființă umană.

Deci, faptul că mama noastră ne-a oferit această oportunitate de a atinge iluminarea în această viață este ceva inestimabil.

În cursul 5, lecția 9, au fost prezentate cele cinci acțiuni imediate, iar printre ele este uciderea mamei. Acest act este o „acțiune imediată” pentru că mama ne-a făcut un serviciu atât de mare. De aceea, cel care și-a ucis mama se va renaște în infern, imediat după această viață.

3.   A răsplăti bunătatea mamelor noastre

Drinso

Drin – bunătate,
So     – a răsplăti.

Drinso înseamnă a răsplăti bunătatea lor.

Fiecare ființă a fost mama noastră. De aceea trebuie să căutăm cum să le răsplătim pentru ceea ce au făcut pentru noi. Să nu fim leneși, să nu ne lepădăm de responsabilitate și să căutăm cum să le ajutăm.

A dori să răsplătești pe cineva care ți-a făcut un bine este o virtute spirituală înaltă, și ne ajută să progresăm pe calea spirituală.

Recunoștința este un nivel spiritual înalt în budism; o emoție minunată. În scripturi, dacă nu te gândești să răsplătești bunătatea, ești considerat un monstru.

4.   Iubirea frumoasă

Yi-ong jampa

Yi-ong – frumos, drăguț,
Jampa – iubire.

Yi-ong jampa înseamnă iubire frumoasă.

Iubirea frumoasă este iubirea mamei pentru unicul său copil. Dacă o mamă are un singur copil, acel copil i s-ar părea cel mai frumos sau minunat copil, indiferent de circumstanțe. Dacă ne gândim în acest fel la toată lumea, aceasta este o stare înaltă (și foarte dificil de atins). „Jampa” înseamnă iubire – adică să dorim să le oferim tot ce putem.

Și această iubire ne duce la următoarea etapă, care se numește:

5.   Marea compasiune

Nyingje chenpo

Nying – inimă,
Je – rege,
Chenpo – mare.

Nyingje chenpo înseamnă marea compasiune.

Compasiunea este numită regele inimii. Pentru că este o emoție atât de frumoasă.

Deci, Nyingje chenpo înseamnă să dorim ca mamele să fie libere de suferință.

Și cum le eliberăm de suferință? Aducându-le la iluminare. Atâta timp cât se vor afla în lumea suferinței, chiar dacă ele nu suferă acum, vor suferi mai târziu. Dar odată ajunse la iluminare, s-a terminat. Ele nu se vor mai întoarce la suferință.

6.   Răspunderea personală

Hlaksam namdak

Hlaksam namdak înseamnă răspundere personală.

Când vedem cât de mult suferă ființele, ne vom gândi: „voi face tot ce-mi stă în putință pentru a le alina suferința și de a le oferi ceea ce au nevoie, și nu-mi pasă dacă nimeni nu mă ajută”. Aceasta este o decizie personală importantă, de a nu mai aștepta și a nu mai pierde timpul.

Și chiar dacă îmi ridică obstacole în cale, mă împiedică, sau nu vor – nu contează, voi găsi o modalitate de a le aduce la iluminare. Indiferent de dificultăți, le voi duce la iluminare. Acesta este Hlaksam namdak. Dar le pot aduce la iluminare? Încă nu pot, pentru că eu însumi nu sunt încă iluminat.

Deci, ca eu să fiu capabil să le aduc la iluminare, înseamnă că eu trebuie să ajung mai întâi la iluminare.

7.   Bodhicitta

Deci, primele șase etape sunt cauza, iar a șaptea etapă – aspirația spre iluminare, este rezultatul lor.

Semkye

Semkye – bodhicitta.

Asta este ceea ce dorim să realizăm iar pentru asta va trebui să parcurgem toate etapele anterioare.

 

Linia de transmisie a metodei celor șapte pași

Această metodă în șapte pași a cauzei și efectului ne-a fost transmisă printr-o linie străveche. Ea fost transmisă de Serlingpa, care a fost învățătorul Lordului Atisha, o tradiție veche de cel puțin o mie de ani. Lordul Atisha a fost un mare învățat budist, stareț și foarte respectat. Tibetanii l-au invitat când era în vârstă să aducă budismul în Tibet.

Când era mai tânăr, după ce studiase deja mult și acumulase multe cunoștințe în filosofia budismului și în înțelegerea vacuității, a simțit că ceea ce știa despre bodhicitta era incomplet, că încă îi lipsea ceva. Vă puteți da seama că această personalitate care avea mulți ani de practică, încă simțea că bodhicitta era incompletă și că avea nevoie de un învățător care să-l învețe să realizeze bodhicitta. El a început să întrebe unde există un astfel de învățător și a aflat că exista un maestru care trăia în ceea ce este astăzi Indonezia.

Și în acele vremuri, a merge din India în Indonezia era o călătorie lungă într-o navă șubredă, era foarte periculos. Așa că și-a riscat viața și a pornit în această călătorie și, când a ajuns acolo, se spune, că l-a găsit pe acest Maestru iar apoi, l-a observat pe Maestru timp de doisprezece ani. Lordul Atisha a ajuns la concluzia: „Da, acest învățător este un bun învățător al bodhicittei”. Și abia atunci a devenit discipolul său.

Acesta este un exemplu pentru noi despre cât de important este să examinăm calitățile învățătorului.

 

Este important să-l examinăm cu atenție pe învățător

Un învățător spiritual nu este o chestiune trivială. Dacă părinții noștri ne-au făcut o mare binefacere dându-ne acest corp, care are toate elementele necesare pentru a ajunge la iluminare – binefacerea pe care o face învățătorul spiritual pentru noi este cu mult mai mare.

Pentru că în momentul în care întâlnim un învățător spiritual și îl lăsăm să ne îndrume, acesta ne dă direcția nu numai în această viață, ci și pentru toate viețile viitoare.

De aceea, trebuie să-i examinăm cu mare atenție pe acești învățători.

 

…și apoi – să ne dedicăm lor

Și odată ce am verificat și am decis că profesorul este adecvat pentru noi – atunci este important să ne dedicăm lui.

Dar dacă îl verificăm tot timpul – nu vom putea merge mai departe. Trebuie să vină un moment când verificarea se termină și va trebui să-l lăsăm să ne conducă, și apoi ne dedicăm lui.

Etapa de verificare a profesorului este o etapă vitală și necesară. Dar ea trebuie să se termine într-un final. Trebuie să ajungem în punctul în care îl lăsăm să ne conducă. Pentru asta avem nevoie de smerenie. Pentru asta trebuie să ne dedicăm lui. De ce? Pentru că iluminarea este un loc diferit de cel în care ne aflăm acum.

Iar dacă îl lăsăm pe profesor să ne îndrume, este clar că ne va determina să  ajungem în locuri incomode pentru noi. Deci, dacă nu ne devotăm, în momentul în care ne vom simți inconfortabil sau nu ne place sau nu-mi place ce spune el, atunci ne spunem: „Voi căuta un alt profesor”. Putem face asta, dar asta va dăuna progresului nostru.

Va veni etapa în care îl lăsăm pe profesor să ne ducă chiar și într-un loc dificil. Pentru că acolo este progresul. El vede locul pe care noi nu-l putem vedea, ce trebuie să facem pentru a urca pe cale.

 

De ce numele „cauză și efect”

După cum am spus, Serlingpa l-a învățat pe Lordul Atisha această metodă a celor șapte pași numită „cei șapte pași ai metodei cauză-efect”.

Fiecare pas este o cauză pentru următorul pas, care este rezultatul.

—   Primul pas este decisiv și transformator

Primul pas, Marshe este conștientizarea faptului că fiecare ființă este mama noastră. Acest pas este foarte important. Pentru că atunci când cineva ne insultă sau ne atacă, vom căuta să-l îndepărtăm de noi sau să-l rănim.

Iar acest pas spune „este mama ta”.

De multe ori oamenii spun: „Cum pot să nu reacționez când cineva mă lovește? Și dacă viața mea este amenințată? Ce fac atunci?”

Karma continuă să funcționeze și în aceste situații.

Și dacă sunt întrebați: „Să zicem că mama ta înnebunește și te atacă. Ce vei face atunci?”

Dintr-o dată nu mai au nicio problemă. Este complet clar ce trebuie făcut. Vor merge și își vor opri mama, dar nu vor începe să o urască. Același lucru se întâmplă cu oricine vine să ne atace, pentru că fiecare persoană este mama noastră.

Nu că a fost mama noastră, ci este mama noastră.

Dacă nu ne-am dezvoltat profund această conștientizare, îi vom ataca și îi vom răni înapoi pe cei care ne rănesc, fapt care ne va determina să fim din nou în situația în care suntem atacați.

Așa este creată samsara. Reacționăm prin violență, semințele rodesc și iar violența se întoarce asupra noastră. Deci, această conștientizare că fiecare este mama noastră, este primul pas pentru a ne feri de multe necazuri, de modul în care reacționăm, în special față de cei care ne atacă.

—   Primii trei pași sunt cauza pentru al patrulea pas

Primii trei pași: a recunoaște că fiecare ființă este mama noastră, a ne aminti de bunătatea lor și de a le răsplăti pentru ceea ce au făcut pentru noi, este cauza pentru cel de-al patrulea pas și anume dezvoltarea iubirii frumoase. Toți acești pași împreună, ne duc la recunoștința profundă: „Toate aceste ființe au fost bune cu mine, și-au dedicat viața mie”.

O mamă care naște un copil, va fi sclava lui timp de douăzeci de ani.

Deci, rezultatul natural va fi dezvoltarea acestei iubiri frumoase și a dorinței de a le oferi tot ceea ce este mai bun.

—   A șasea etapă a responsabilității personale este unică căii Mahayana

Etapa Hlaksam namdak, care este înainte de dezvoltarea adevăratei bodhicitta, este o etapă critică și importantă în tradiția Mahayana.

În alte tradiții budiste – și, de asemenea, non-budiste, precum și în multe religii, în creștinism, în iudaism – se vorbește despre iubirea față de oameni, „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. De asemenea, în budism, în alte curente, există  învățătura Brahma Viharas, o învățătură despre iubire și compasiune. Sunt multe meditații și rugăciuni frumoase în care trimitem iubire oamenilor și le dorim să nu mai sufere și așa mai departe.

Dar această etapă a Hlaksam namdak este o etapă critică și decisivă. Este etapa în care spunem:

„Nu doresc numai să le fie bine și să nu mai sufere – ci îmi asum responsabilitatea personală ca ființele să nu mai sufere.” „Ca ele să se elibereze de orice suferință și de cauzele ei.”

Și aceasta este diferența uriașă pe calea spirituală.

În momentul în care ajungem în acest loc, calea va lua o direcție complet diferită, deoarece nu mai așteptăm să fie bine, ci căutăm ce putem face ca să le fie bine.

—   …și ea produce aspirația spre iluminare

Această etapă ne duce la bodhicitta. „Eu trebuie să ajung la iluminare, pentru că modul obișnuit de ai ajuta pe oameni este nimic în comparație cu amploarea suferinței ființelor din lume; în lumea pe care o cunosc și cu siguranță în lumile pe care nu le cunosc.”

Atunci când ajungem la iluminare, capacitatea noastră de a-i ajuta pe ceilalți ajunge la apogeu.

Vom apărea în fața fiecărei ființe, le citim gândurile, le vedem viitorul și trecutul. Vom ști cum să ajutăm fiecare ființă în parte. Acesta este Buddha.

Pentru a ajunge la iluminare avem nevoie de această aspirație spre iluminare. Toată viața noastră este dedicată acestui scop.

 

Bodhicitta – iubirea supremă

Am putea spune că bodhicitta este culmea iubirii pentru cei care nu sunt încă Buddha. Iubirea lui Buddha este cu mult mai mare decât bodhicitta.

Bodhicitta, pentru cei care nu sunt încă Buddha – este realizarea spirituală extraordinară și rară a acestei dorințe de iluminare de dragul celorlalți; ca nimeni să numai sufere și să aibă parte de toată fericirea.

Dacă, pe de o parte, spunem că evoluția înaltă a iubirii și compasiunii este bodhicitta, pe de alta atunci când ajungem la iluminare, iubirea și compasiunea nu mai par exact așa cum le definim. Ele par diferite. Pentru că atunci când ne gândim la compasiune, ne gândim: cineva este flămând – vreau să-l ajut. Cineva este bolnav – îl compătimesc. Așa gândim despre compasiune și iubire.

Bodhicitta vede că în starea mea normală sunt foarte limitat și uneori mă retrag din lume pentru a intra mai profund în interiorul meu, astfel încât să pot ieși și să-i ajut pe ceilalți și mai mult.

Voi ați putea spune: „Cum îi ajuți pe bătrâni și pe bolnavi când stai în retreat?” Bodhicitta uneori dictează această etapă, astfel încât să mă pot ridica cu adevărat la nivelul următor. A merge și a sta într-un retreat este de fapt o realizare a marii iubiri.

În cartea „Eliberarea în palma mâinii tale” scrisă de către Pabongka Rinpoche, este prezentată următoarea poveste:

Se spune că odată, a fost mare foamete, iar un bărbat și familia lui erau pe punctul de a muri de foame. Într-o zi, tatăl a găsit o bucată de carne. „Dacă aș împărți această bucată de carne”, s-a gândit el, „și toată familia mea ar mânca-o, n-ar ajunge pentru toți. Ei vor fi în continuare flămânzi, și știu că ar fi doar o măsură temporară. O să mănânc totul singur. Apoi voi avea puterea să merg să caut mai multă mâncare și să le asigur hrana tuturor”. Așa că tatăl a mâncat toată carnea, a plecat în căutare de mâncare și i-a salvat pe toți.

Acesta este actul suprem de compasiune din partea tatălui. El nu a mâncat carnea ca să nu o mănânce ceilalți, ci pentru a-i putea ajuta la un nivel mai înalt.

În continuare, Pabongka Rinpoche spune:

„Astfel, când practici tantrele secrete sau când repeți doar o mala de om many padme hung – sau când, de exemplu, participi la o practică de dezbatere sau la o ceremonie de oferire de ofrande ca un călugăr obișnuit – fă-o în concordanță cu această minte.

Când simți dorința conștientă de a atinge starea de Buddha pentru binele ființelor simțitoare, ai dezvoltat bodhichitta trestiei de zahăr. Dar când simți o dorință involuntară de a ajunge la iluminarea deplină pentru binele oricărei ființe simțitoare pe care o vezi, ai dezvoltat adevărata bodhichitta în fluxul tău mental.

Astfel, ai pășit pe calea Mahayana a acumulării și ai început cei trei mari eoni de acumulare [a celor două colecții]. Vei dobândi calități infinite și vei primi numele de „copil al celor învingători” și „bodhisattva”. Când practici după ce ai atins această înțelegere, vei ajunge cu siguranță la iluminare rapid dacă adaugi și calea mantrelor [adică tantrică]”.

ACI 16 – Principalele idei ale Budhismului, partea1 – Lecția 1c

Principalele idei ale budismului, partea I

O trecere în revistă a marilor cărți clasice ale budismului, partea I

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecția 1 – partea a treia

 

Învățătorul spiritual

Ce este un Lama? Lama este cineva care este învățătorul vostru.

În budism, spunem că fiecare învățător care ne învață ar trebui tratat cu maximă importanță, deoarece el este cel care ne duce la iluminare.

 

Avem nevoie de un Lama

De ce avem nevoie de un Lama? Avem nevoie de Lama pentru că nu cunoaștem calea.

Chiar dacă facem un lucru mic, este bine ca să fie cineva care să ne arate cum să-l facem. Dacă nu știm, de exemplu, cum să aprindem aragazul, este bine ca cineva să ne arate.

Cu atât mai mult într-un domeniu spiritual, unde nu avem nicio idee ce să facem și cum să o facem. Deci, avem nevoie de cineva care să ne ia de mână și să ne conducă pe cale. Iar pe acesta îl numim Lama.

Așa că, dacă vrem cu adevărat să atingem iluminarea, și că nu este vorba doar de curiozitate, ci de ceva concret, atunci trebuie mai întâi să căutăm un Lama.

Și vom vorbi în curând despre cum să găsim Lama.

 

Trebuie să avem grijă de Lama

După ce l-am găsit pe Lama, trebuie să-l ținem strâns. Trebuie să fim aproape de Lama, pentru că numai atunci putem face munca principală. Este ca și cum am lua o bucată de lemn pe care o tăiem și o șlefuim pentru a-i da formă. Așadar, relația strânsă cu Lama este această șlefuire, care face diamantul brut un diamant strălucitor.

Pentru a atinge iluminarea, trebuie să ne purificăm, iar acest lucru se face prin relația cu Lama.

Și acest lucru este esențial în special în tantra, unde nu poți face nimic fără o relație cu Lama. La urma urmei, știm deja că modul în care îl vedem pe Lama – este o reflectare a karmei noastre.

Așadar, după ce am decis deja că acesta este al nostru Lama, ceea ce se va întâmpla este că, dintr-o dată, întreaga imagine frumoasă pe care o aveam în minte despre Lama se va spulbera. Deodată, vom începe să vedem la Lama tot felul de cusururi și defecte, tot felul de lucruri care nu ni se par în regulă. Toate acestea le vom proiecta pe Lama.

De ce se întâmplă asta? Pentru că încă mai avem karma care trebuie purificată. Lama este oglinda care ne permite să ne purificăm.

Deci, trebuie să ne așteptăm la faptul că după ce ne-am găsit un Lama, dintr-o dată ca întreaga imagine frumoasă să se spulbere și să devină întunecată și atunci va trebui să lucrăm. Nu să renunțăm la Lama, ci să rămânem cu el și să ne purificăm de toate acestea.

 

Cum găsim un Lama?

Dacă avem o karmă extraordinară, am putea merge pe stradă și dintr-o dată întâlnim un Lama. Asta se poate întâmpla, dar de obicei nu se întâmplă așa.

De obicei, trebuie să-l căutăm. Trebuie să facem multe fapte bune și să dedicăm această karmă pentru a-l găsi pe Lama. Este o karmă incredibilă să găsești un Lama. Nu este ceva ieftin din punct de vedere karmic. Așa că trebuie să facem multe fapte bune și să-l căutăm.

Cum căutăm un Lama? Există o listă cu zece calități pe care vrem să le găsim la un Lama ideal.

De ce avem nevoie de aceste calități?

Avem nevoie de ele pentru a ne convinge, că acel Lama pe care l-am găsit este cel care ne poate conduce cu adevărat pe calea spre iluminare.

Cele zece calități ale unui Lama calificat/ideal

Cele 10 caracteristici ale unui Lama calificat sunt:

1.   Moralitatea

Dulwa

Dulwa înseamnă controlat, îmblânzit, disciplinat

Lama ar trebui să fie o persoană care „se controlează bine” Cineva care a ajuns la un nivel ridicat de autocontrol, adică a ajuns la un nivel foarte înalt în practica morală.

Există trei niveluri de moralitate:

a.   Primul nivel de moralitate – jurămintele de eliberare.

Asta înseamnă a te abține de la a-i răni pe alții, de a fura, de a ucide, de a minți, de a avea un comportament sexual inadecvat etc. Asta nu este tot, dar sunt lucrurile principale.

Cei care au fost lângă Ken Rinpoche, spun că a fost un exemplu de moralitate. El nu a încălcat vreodată nici regulile de moralitate de eliberare și nici pe cele înalte.

b.   Al doilea nivel de moralitate este moralitatea războinicului spiritual.

Asta înseamnă, pe scurt, că Lama iubește oamenii. După cum știm viața unui Bodhisattva este dedicată ajutorării celorlalți.

c.   Și al treilea nivel de moralitate – jurămintele tantrice.

Asta înseamnă că Lama este interesat să atingă iluminarea în această viață. Există tot felul de curente și tot felul de mari Lama. Unii lucrează doar pe învățătura deschisă, iar alții lucrează și pe tantrele inferioare care contribuie la prelungirea vieții, dar nu mai mult de atât.

Tantra în sine este un instrument puternic care ne duce la iluminare. Iar dacă vrem să atingem iluminarea în această viață, va trebui să căutăm un Lama care să ne ofere acest lucru.

2.   În pace

A doua calitate este

Shiwa

Shiwa înseamnă în pace; a fi pașnic; a fi calm.

Lama ar trebui să fie o persoană care este „în pace”, ceea ce înseamnă că a atins un grad înalt de pregătire extraordinară a concentrării meditative.

Când medităm mult, dobândim tot felul de abilități: citim gândurile altora, suntem bucuroși tot timpul și o mulțime de lucruri bune.

3.   Înțelegerea karmei și a vacuității

A treia calitate este:

Nyer shiwa

Nyer shiwa înseamnă pace înaltă.

Lama ar trebui să fie o persoană care are „pace înaltă”, ceea ce înseamnă că practică antrenamentul extraordinar al înțelepciunii la un nivel înalt.

Și când ajungem la pacea înaltă? Atunci când dobândim înțelegerea profundă a karmei și a vacuității.

Până când nu ajungem al această înțelegere a karmei și a vacuității, nu avem putere. Suntem ca barca care plutește pe marea furtunoasă – valurile ne împing într-o direcție sau alta. Dar odată ce înțelegem karma și vacuitatea și începem să le aplicăm în viața noastră, atunci dobândim puterea de a ne direcționa lumea.

Nu se întâmplă imediat, este nevoie de timp. Dar când începem să simțim că avem în mâini puterea, când începem să experimentăm că suntem sursa a ceea ce ni se întâmplă, că avem posibilitatea să direcționăm lucrurile, atunci dobândim pacea înaltă, nu ne mai facem griji.

Dacă se întâmplă ceva, atunci ne spunem: „Bine, s-a întâmplat. Știu cum să corectez problema și cum să aranjez lucrurile ca să mi se întâmple lucruri bune în viitor.” Deci aceasta este pacea înaltă.

4.   Calități spirituale înalte

Yunten hlakpa

Yunten hlakpa înseamnă că Lama are calități spirituale înalte.

Lama ar trebui să aibă „calități spirituale care le depășesc” pe cele ale elevilor săi, astfel încât să-i poată ajuta.

Dacă ni se pare că Lama nu este capabil să ne aducă o contribuție, că nu are calități spirituale înalte, atunci n-are rost să-l urmăm.

Lama trebuie să aibă o oarecare experiență în domeniul spiritual, trebuie să aibă conștientizări, să aibă cunoaștere. Și dacă este un îndrumător, atunci el trebuie să știe cum să ne îndrume.

5.   Efort

Tsunche

Tsunche înseamnă efort.

Lama ar trebui să fie dispus să facă „eforturi mari” sau să se bucure foarte mult să își ajute elevii.

În primul rând, Lama depune mult efort să se dezvolte spiritual. Se dedică, studiază, practică, se bucură să facă lucruri bune. Iar în al doilea rând, este dispus să facă orice efort pentru noi.

El este încântat să ne predea și îi face plăcere să ne ajute. Și este dispus să facă acest lucru gratuit.

6.   Cunoștințe bogate sau o vastă cunoaștere ale scripturilor

Lung gi chuk

Lung gi chuk înseamnă bogat în cunoașterea scripturilor

Lama ar trebui să fie „bogat în cunoașterea scripturilor” sau să aibă o cunoaștere profundă a cărților sfinte.

Asta înseamnă că Lama știe o mulțime de lucruri. Are un coș mare cu o mulțime de cărți pe care le-a citit, le știe.

Ken Rinpoche, a fost un Lharampa Geshe.

Lharampa Geshe este cel mai înalt grad de Geshe conferit în cadrul sistemului monastic tibetan tradițional al școlii Gelugpa. Pentru a-l primi este nevoie de peste cincisprezece ani de studiu intensiv.

El a povestit cum se dă examenul pentru Lharampa Geshe. Cu o seară înainte de examen, i-a fost adusă o carte și i s-a spus: „Aceste treizeci de pagini din carte, le vei învăța pe de rost noaptea și mâine dimineață vei susține examenul”.

Și a făcut asta. Avea o minte extraordinară. Se spune că avea un scaun, de care se lega ca să stea așezat cât mai fix și dormea aproximativ o oră și jumătate – două ore noaptea. În fiecare zi studia aproximativ zece până la cincisprezece ore și, în plus, participa la cursuri și la dezbateri. Un efort extraordinar și neîncetat. Chiar și sâmbăta, chiar și duminica, chiar și vinerea. În fiecare zi…

7.   Înțelegere profundă a vacuității

De-nyi rabtok

De-nyi  – vacuitate
Rabtok – înțelegere
De-nyi rabtok înseamnă înțelegere profundă a vacuității.

Lama ar trebui să aibă o „înțelegere profundă a vacuității”, ceea ce înseamnă că ori a perceput direct vacuitatea, ori are cunoașterea și înțelegerea intelectuală  profundă a vacuității.

În primul rând, trebuie să auzim despre vacuitate mii de ore. Am auzit prima dată, am înțeles. Și după cinci minute, am uitat. După ce am auzit de o sută de ori, ne amintim de ea, dar nu facem nimic cu ea. „Da, am auzit-o. Și chiar o cred, dar sunt obișnuit să fac lucrurile diferit.”

Și ne ia mult, mult timp să progresăm în acest fel.

Așadar, înțelegerea cu adevărat profundă a vacuității înseamnă:

    • Ori am perceput direct vacuitatea, care este cheia iluminării. Este ceea ce ne face să trecem din etapa de om obișnuit la etapa în care avem conștientizări.
    • Ori am depus eforturi mari pentru a o înțelege, o practicăm, o aplicăm în viața noastră, înțelegem cu adevărat cum funcționează lumea.

Cum putem ști dacă potențialul nostru Lama are o bună înțelegere a vacuității?

Aceasta este o problemă dificilă, pentru că nu-i putem citi gândurile. Nu știm ce îi trece prin minte. Lui sau ei. Mai întâi trebuie să ascultăm cum descrie lucrurile. Trebuie să vedem dacă ceea ce spune se potrivește cu ceea ce este scris în scripturi, cu descrierea dată în scripturi. După un timp, ne dezvoltăm sentimentul dacă acest Lama are înțelegerea necesară sau nu.

Desigur, răspunsul nu este clar. Dar uitați-vă la cum se comportă: aplică înțelegerea vacuității în viața sa? Respectă moralitatea? Sau nu prea face asta?

Dacă nu o face, probabil că nu înțelege încă atât de bine karma și vacuitatea.

8.   Un bun profesor

Ma-ke den

Ma-ke den înseamnă că este un profesor bun.

Lama ar trebui să fie un „maestru instructor”, ceea ce înseamnă că cunoaște bine capacitatea elevului său și adaptează cantitatea și ordinea informațiilor spirituale la această capacitate.

Deci, un profesor bun este cineva care îi îndrumă pe elevi în funcție de nivelul lor, de ritmul lor, iar modul în care prezintă învățătura este suficient de atractiv încât aceștia să rămână cu el și să o poată asimila.

Deci, pe scurt, este cineva care depune efort și se concentrează asupra elevului. El se uită la elev și vede ce este potrivit de făcut și asta face. Iar una dintre calitățile bune este că vorbește și limba elevului. Dacă nu vorbesc aceeași limbă, atunci va fi dificil să transmită învățătura.

9.   Imaginea iubirii

Tseway daknyi

Tseway daknyi înseamnă imaginea iubirii.

Lama ar trebui să fie „imaginea iubirii”, predând Dharma din iubire pentru elevii săi, și nu din motive lumești.

În primul rând, el are răbdare infinită cu elevii săi, deoarece elevii începători au tendința de a nu se comporta corect, de a nu integra cum trebuie învățătura. Așadar, el nu renunță. El continuă și predă iar și iar, cu toată dăruirea și din tot sufletul. Nu renunță la nimeni.

10.   Nu obosește

A zecea calitate este

Kyowa pang

Kyowa pang înseamnă că profesorul nu obosește niciodată.

Lama ar trebui să fie „dincolo de descurajare”, să nu obosească niciodată să repete învățăturile elevului, dacă este necesar.

 

Pe ce calități ale Lamei este deosebit de important să ne concentrăm?

Trebuie să încercați să găsiți un Lama. Fără un profesor, nu puteți învăța. Găsiți un Lama calificat, apoi dedicați-vă lui și angajați-vă într-o practică serioasă. Dar este foarte dificil să găsești pe cineva cu toate calitățile.

Este greu să avem karma necesară pentru a găsi pe cineva cu toate aceste zece calități.

Pabongka Rinpoche spunea că primele trei calități sunt cele mai importante. Adică:

    • Își păstrează moralitatea
    • Meditează, și
    • Are o bună înțelegere a vacuității.

Deci, cheia este să găsiți pe cineva care are cel puțin primele trei calități: moralitatea, concentrarea meditativă, înțelepciunea înțelegerii vacuității.

Geshe Michael spune că cea mai importantă calitate este înțelegerea vacuității. Pentru că cel care are o înțelegere profundă a vacuității, oricum își păstrează moralitatea. Deci vine natural.

Ken Rinpoche spunea că cea mai importantă calitate este iubirea. Dacă simțiți că vă iubește, atunci veți putea integra ceea ce vă transmite. Dacă nu simțiți că vă iubește, vă veți închide față de el.

Deci, acestea sunt indiciile și în final, va trebui să decideți singuri.

 

O chestiune de viață și de moarte

Trebuie să înțelegeți că acest subiect este cu mult mai important decât viața și moartea.

Pentru că viața și moartea sunt pentru viața prezentă. Dar dacă v-ați luat un Lama care nu are calificările corespunzătoare, acesta va fi un obstacol pentru mii de vieți viitoare. Vă va băga pe un traseu care nu este bun, iar mai târziu vă va provoca suferință cu mult mai mare decât vă puteți imagina. Deci este super, super important.

Dar dacă ați reușit în sfârșit să vă găsiți un Lama, veți dori să fiți aproape de el. Asta înseamnă să investiți în el. Dacă va trebui să renunțați la un loc de muncă pentru a vă muta mai aproape de Lama, atunci faceți-o. Și dacă trebuie să investiți bani pentru a fi aproape de Lama, atunci faceți-o.

Orice este necesar. Pentru că este rar. Pentru că este esențial de a ajunge la iluminare. Fără un Lama bun, nu veți putea percepe direct vacuitatea și dacă nu veți putea percepe direct vacuitatea, șansa voastră după moarte de a avea o renaștere bună, într-unul dintre tărâmurile superioare, este foarte mică. Aceasta este povestea broaștei țestoase care se ridică la suprafața oceanului odată la o sută de ani și își scoate capul printr-un inel de aur ce plutește pe apă.

Și fiți pregătiți pentru cazul în care vă apropiați de un Lama, vor ieși scântei. Pentru că nu este ușor. Pentru a trece într-o lume mai bună, trebuie să ne purificăm, iar aceasta este  prin frecușurile cu Lama.

Se spune despre Ken Rinpoche că avea un student foarte deștept, dar era foarte mândru de deșteptăciunea lui, iar mândria este un obstacol uriaș care te împiedică să atingi iluminarea. Așa că trebuia făcut ceva pentru a-i tăia mândria, pentru a-l ajuta să depășească mândria și asta doare.

Ken Rinpoche l-a numit „maimuța”. Credeți că a fi numit așa este amuzant? Nu este deloc. Deci, dacă vă veți apropia de un Lama, vor fi lucruri care nu vor fi deloc amuzante, dar ele sunt esențiale pentru progres.

 

Semnificația cuvântului „Lama”

Semnificația cuvântului Lama în tibetană este următoarea:

La ma

La   – înalt
Ma – nu
Lama înseamnă nu există nimeni mai înalt ca el sau mai presus de el.

Și motivul pentru care a fost dat acest nume este că, dacă cineva este serios în ceea ce privește calea sa spirituală, pentru a atinge această iluminare sublimă a lui Buddha și de a ieși din orice suferință și a ajunge la fericire, factorul esențial și principal pentru el este învățătorul. Deoarece nu s-a întâmplat niciodată în istorie și nu se va întâmpla niciodată – ca cineva să atingă iluminarea fără învățătorul spiritual. Numai el ne  poate duce acolo, pentru că nu știm cum să ajungem. Dacă am fi știut, am fi fost deja iluminați. Acesta este un tărâm complet necunoscut, iar căile de a ajunge la el nu sunt căi obișnuite.

De aceea, învățătorul devine foarte important și nimeni nu este mai înalt ca el. Cu cât înțelegem mai mult valoarea învățătorului, cu atât mai repede vom progresa, pentru că acordăm mai multă greutate și importanță lucrurilor care el ni le spune.

În sanscrită, cuvântul pentru învățător este Guru, iar Guru înseamnă greu, are greutate. Are multă greutate în ceea ce privește importanța sa pe calea noastră spirituală.

 

Învățătorul nu renunță la elev

Când ne referim la a zecea calitate a profesorului – Kyowa pang, nu ne referim doar la faptul că nu obosește să spună același lucru de o sută de ori. Atunci când se predă despre vacuitatea avem nevoie să auzim de șapte mii de ori înainte să credem, apoi mai trebuie să auzim încă de șapte mii de ori această învățătură înainte de a începe să o aplicăm și apoi avem nevoie să ne fortificăm înțelegerea constant, pentru că vacuitatea este atât de diferită de modul convențional în care suntem obișnuiți să gândim.

Învățătorul care a făcut calea, înțelege unde se află elevul pe cale și are răbdare față de procesul prin care trece elevul. Pentru că învățătorul spune și elevul face invers de cum i se spune. Învățătorul iar îi spune și elevul face din nou invers.

Învățătorul înțelege că elevului îi ia timp, și nu renunță la elev, chiar dacă elevul este uneori lent.

 

Discipolul spiritual

Vom trece acum la calitățile unui bun discipol, prezentate într-o lucrare a lui Aryadeva, care a fost principalul discipol al lui Arya Nagarjuna, care se numește „Cele 400 de versete”:

1.   Deschis la minte

Prima calitate a unui discipol este ca discipolul să aibă o minte deschisă.

A fi deschis la minte înseamnă să nu fie înțepenit în concepția sa convențională asupra lumii. Cu toții avem obiceiul de a gândi convențional, de a „crede” în ceea ce se scrie în ziare. Le citim și ne gândim: „Da, este adevărat, așa stau lucrurile, dacă suntem atacați cu rachete, atunci este nevoie de acțiune militară, desigur, asta va rezolva problema.”

Dar dacă elevul bun este deschis puțin la minte își spune: „Sunt dispus să aud și altceva, pentru că gândirea mea convențională mi-a adus până acum multă suferință, multă suferință, așa că poate voi asculta și altceva”.

Deci, prima calitate este ca discipolul să fie lipsit de preconcepții, să fie dispus să încerce să vadă lucrurile într-un mod nou.

Pe de altă parte, asta nu înseamnă că discipolul trebuie să creadă în ce spune învățătorul. În budism este apreciată logica, este apreciat faptul că discipolul verifică dacă ceea ce spune învățătorul este adevărat. El verifică și ajunge la o concluzie. Dar nici înseamnă să spunem „Învățătorul doar a vorbit, nu-l iau în serios”. Nu! Verificăm și decidem, da sau nu, și apoi mergem mai departe.

2.   Inteligent în sens spiritual

A doua calitate este inteligența în sens spiritual.

Inteligența spirituală apare atunci când începem să ne întrebăm: „De unde vin?  De ce se întâmplă lucruri rele? De ce există suferință în lume? De ce a murit bunica mea în dureri? De ce nu funcționează lucrurile pentru mine?”

Adică, practic, suntem dispuși să credem că există cauze pentru care se întâmplă lucrurile. Deci, începem să căutăm răspunsurile. Dar atunci când căutăm, ceea ce găsim este că există tot felul de răspunsuri, iar răspunsurile sunt în funcție de nivelul persoanei. Uneori și în budism există răspunsuri contradictorii, în funcție de nivelurile diferiților oameni, dar ceea ce  oferim aici este cel mai înalt răspuns.

3.   Are aspirații înalte

O a treia calitate este aceea că discipolul are aspirații înalte în viață și este dispus să muncească din greu pentru a le atinge.  El trebuie să fie preocupat de moarte și de cum să oprească suferința.

 

Samsara și iluminarea

Următorul subiect despre care vom vorbi este ce înseamnă să ajungem la  iluminare.

Oare a ajunge la iluminare este ca și cum ar veni un car ceresc și ne-ar duce în paradis și atât? Profetul Ilie s-a înălțat la cer. La asta ne referim când spunem iluminare?

Așadar, chiar acum, ne aflăm cu toții în samsara sau „ciclul vieții”, suntem în lumea suferinței, nu pentru că suntem fizic aici, în București, sau în altă parte a țării. Nu! Lumea suferinței vine din interiorul minții noastre și, atunci când vom ajunge la iluminare, putem fi în București sau oriunde ne-am afla, dar experiența noastră asupra lumii va fi complet schimbată. Deci, a ajunge la  iluminare nu înseamnă să suntem luați și duși în cer.

Deci, ce este samsara?

Ciclul vieții sau samsara este condiția de a fi forțați, prin puterea karmei și a afecțiunilor mentale, să preluăm părțile impure care alcătuiesc o ființă suferindă, iar și iar.

Ființele din samsara îmbătrânesc, mor și se schimbă, neputincioase. Le lipsește controlul.

Și de ce nu au control? Pentru că au afecțiuni mentale și karma, iar karma se acumulează și sunt ca o frunză purtată de vânt.

În schimb, a atinge iluminarea nu înseamnă a fi în samsara, adică avem un anumit control.

Pentru a ieși din samsara, trebuie să înțelegem karma și vacuitatea, și să le aplicăm, ceea ce va schimba modul în care vedem fenomenele și cum trăim. Trebuie să reacționăm invers reacției noastre obișnuite.

De exemplu, instinctul uman este să țipăm sau să lovim înapoi atunci când cineva vine și țipă la noi sau ne lovește. Dar dacă înțelegem vacuitatea, nu vom mai țipa sau lovi înapoi pe celălalt.

Aceste reacții nu funcționează. Ele ne determină să învârtim din nou roata samsarei și să rămânem prinși în suferință.

Ceea ce trebuie să facem în primă fază este să încremenim pe loc, și apoi să ne deschidem inima chiar și față de cei care ne cauzează probleme, pentru că ne oferă o șansă de a evolua.

Folosind experiența perceperii directe a vacuității, vom putea ieși din ciclul vieții.

 

Cele opt gânduri lumești

Următorul subiect se numește „Cele opt gânduri lumești”. Ce sunt „Cele opt gânduri lumești”?

1.   Suntem fericiți atunci când obținem ceva

Nye kur jung na ga

Asta înseamnă că nu este bine să dorim să obținem lucruri ? Nu asta înseamnă. Cu toții vrem iluminarea. Cu toții vrem ca familia noastră și toți ceilalți să le fie bine. Cu toții vrem ca lumea să funcționeze bine. Problema este între ignoranță și ne-ignoranță.

Când vrem să obținem lucruri din ignoranță, nu avem Renunțare. Vrem mai mulți bani, sau vrem o casă mai mare, sau vrem un partener și așa mai departe.

Fiecare clipă care trece nu se mai întoarce, iar energia consumată nu se mai întoarce. Trebuie să înțelegem cum funcționează lumea și, atunci când înțelegem cum funcționează lumea, înțelegem karma și vacuitatea, atunci este în regulă să dorim și să acționăm pentru a obține ce vrem. Și în mod  automat înțelepciunea noastră se va înălța și vom acționa pentru a atinge iluminarea.

2.   Suntem triști când nu obținem ceea ce ne dorim

Majung na miga

Acest gând este opusul primului gând.

3.  Suntem bucuroși când ne simțim bine

 

Dewa jung na ga

Dacă scopul nostru este doar să ne simțim bine, atunci vom merge să facem mișcare, să mâncăm mâncare bună și să mergem să ne controlăm la medic, și ce ni se va întâmpla în cele din urmă? Vom ajunge la moarte.

4.   Suntem triști când ne simțim prost

Majung na miga

5.   Suntem bucuroși când avem reputație.

Nyendrak jung na ga

Sunt oameni care ard de dorința de a fi faimoși și sunt dispuși să facă orice pentru asta. Astăzi apar în ziar sau la televizor, iar mâine nimeni nu-i mai știe, au fost uitați. Din nou, acesta nu este un loc bun pentru a ne investi energia. Ceea ce dorim este să ne investim energia pentru a atinge iluminarea.

6.   Suntem triști când nu o avem

Majung na miga

7.   Suntem bucuroși când suntem lăudați

Tura jung na ga

Tuturor ne place să fim mângâiați, să ni se vorbească frumos, amabil. Nu este nimic rău în asta. Dar, să nu ne dedicăm toată energia pentru asta, pentru că  este ceva trecător.

8.   Suntem triști când nu suntem lăudați

Majung na miga

Preocupându-ne de aceste gândurile de mai sus, ne vom ruina practica spirituală. Se întâmplă tot timpul lucruri pe care le percepem ca fiind bune sau rele – nu trebuie să ne facem griji în legătură cu asta. Doar să nu le exagerăm, ci să le acceptăm și să ne concentrăm asupra practicii voastre.

 

Cele opt gânduri lumești ne mențin în Samsara

Subiectul celor opt gânduri lumești descrie modul în care ne situăm în Samsara și, în același timp și modul în care dezvoltăm Renunțarea.

Când vorbim despre Renunțare și de a ne pune încrederea în calea spirituală și pe ceea ce ne scoate din suferință, este să dăm atenție acestor patru gânduri pozitive și patru negative. Deoarece cele patru gânduri pozitive: dorința de a obține lucruri și bani, dorința de faimă, dorința de a ne simți bine, dorința ca oamenii să aibă o părere bună despre noi, dorința de reputație, dorința de a fi lăudați – acestea ne țin preocupați de Samsara.

Atâta timp cât ne preocupăm de aceste lucruri, suntem băgați adânc în Samsara.

Este ceva în neregulă cu aceste lucruri?

Nu este nimic în neregulă cu ele. Este plăcut să le avem. Dar nu înțelegem de unde provin. Iar atunci când facem efort pentru a le obține, asta dovedește că nu înțelegem de unde provin. Nu înțelegem vacuitatea și karma.

Lama Dvora Hla spune că în ebraică, există o expresie frumoasă: „Cine fuge după onoare, onoarea fuge de el”. Plantăm semințele de a pierde exact lucrurile pe care ni le dorim, iar opusul este, de asemenea, adevărat. Dacă jelim, ne întristăm, ne plângem sau ne lamentăm când nu avem aceste lucruri sau când le pierdem, și asta dovedește că nu înțelegem de unde vin lucrurile. Pentru că, prin însăși natura lor, ele sunt predispuse la pierdere dacă nu înțelegem de unde provin. Karma se consumă și noi le pierdem.

Așadar, am venit cu toată karma pe care am acumulat-o prin acțiunile pe care le-am făcut, gândurile pe care le-am gândit și cuvintele pe care le-am spus. Karma rodește clipă de clipă. Karma are nevoie de timp pentru a rodi. În viitorul apropiat, în continuare karma pe care am acumulat-o în trecut va da rod.

 

Înțelegerea este ceea ce ne va elibera

Așadar, lucrurile bune, lucrurile rele – toate vin din karma. Dacă înțelegem asta, n-avem de ce să ne bucurăm prea tare de cele bune și triști am de ce rele. Ele sunt rezultate karmice, nu mai sunt în puterea noastră.

Deci, cel care înțelege procesul de a merge spre fericire, nu mai este bucuros când are lucruri și nici trist atunci când nu le are. El este direcționat spre cum să-și creeze fericirea înainte. Privirea lui este îndreptată spre „cum ies de aici?”.

Cheia este să înțeleagă de unde vin toate lucrurile în viața sa.

Dacă nu înțeleg de unde vin, voi încerca să le obțin cu forța. De exemplu, dacă vreau reputație, voi discredita pe cineva ca să primesc mai multă atenție. Ce fac? Plantez imediat semințele care mă vor determina să fiu discreditat în viitor, pentru că nu înțeleg de unde vine reputația. Dacă am de gând să stric reputația cuiva pentru a-mi câștiga reputația – în mod sigur îmi voi pierde reputația mai devreme sau mai târziu, garantat! Și la fel  se întâmplă cu toate gândurile lumești pe care le-am enumerat.

Așadar, scopul celor opt gânduri lumești este să ne ajute să fim atenți la modul în care acționăm. Oare știm cum să creăm aceste lucruri la un nivel profund, fără să mai producem și mai multe cauze care să ne țină în samsara?

 

Legile Karmei

Toate acestea ne duc la subiectul legat de legile karmei.

Este foarte important să înțelegem aceste legi. Fără acestea,

—   nu vom putea înțelege restul lucrurilor despre care vom vorbi în lecția următoare,
—   nu vom putea înțelege calea spre iluminare,
—   nu o vom putea realiza și
—   nici nu vom putea ajuta alți oameni.

Dacă începem să le aplicăm, oamenii vor fi interesați de ceea ce se întâmplă, și vor începe să ne pună întrebări. Vor veni la noi cu probleme: „Mi s-a întâmplat asta și asta în viața mea, ce ar trebui să fac acum? Tu ce crezi? Dă-mi sfaturi.”

Până nu înțelegem karma, de unde provin problemele lor, care este sursa reală, profundă a problemelor prin care trec, nu vom putea da oamenilor sfaturi. Karma are multe legi și durează mult timp până să le stăpânim bine. Trebuie să devenim virtuozi în arta karmei.

Vom trece pe scurt peste cele patru legi ale karmei.

1.   Rezultatul este întotdeauna similar cauzei care l-a produs.

Le ngepa

Le – karma
Ngepa – cert, sigur
Le ngepa înseamnă karma este certă.

Ce înseamnă că ea este certă? Înseamnă că „rezultatul va fi întotdeauna similar cauzei.

Este imposibil ca un lucru bun pe care l-am făcut să aibă un rezultat negativ. Și invers. Este imposibil ca un lucru rău pe care l-am făcut să aibă un rezultat pozitiv.

De exemplu, cineva are minus mare în bancă. „Ce să fac, am nevoie urgentă de mai mulți bani, creditorii bat la ușă”. Uneori, în aceste cazuri oamenii sunt nevoiți să găsească soluții: „Poate voi fura bani ca să-mi plătesc datoriile, poate voi face evaziuni fiscale ca să-mi pot plăti datoriile.”

Dacă persoana s-a sustras prin orice mijloace de la plata impozitelor, taxelor sau alte sume și a reușit să-și plătească datoriile, spunem că este imposibil ca, în urma evaziunii fiscale, să-și poată plăti datoriile.

Există o relație de cauzalitate între ele? Nu.

Conform acestei legi a karmei, nu există nicio legătură de cauzalitate. Dacă am reușit să-mi plătesc datoriile, este pentru că i-am ajutat pe alții în trecut când se aflau în dificultăți financiare sau materiale. Dacă acum delapidez bani pentru a face acest lucru, am acumulat karma, am plantat semințele care, atunci când vor rodi, voi fi din nou într-o situație de suferință, de lipsuri sau în care sunt furat sau înșelat.

Faptul că între prima și a doua faptă este o apropiere de timp și cred că una duce la cealaltă, asta nu înseamnă că într-adevăr una duce la cealaltă.

Și aceasta este marea tragedie. Cel care va înțelege karma, nu va încălca niciodată legea. Nu va încerca niciodată să se sustragă de la taxe, pentru că știe că plantează semințele pentru următorul dezastru care va veni mai târziu.

Karma are un decalaj de timp. Karma se poate manifesta la un an după aceea sau la cinci ani sau la zece ani după aceea. O persoană care înțelege această lege a karmei nu va încerca niciodată să obțină un rezultat bun prin mijloace care nu sunt în conformitate cu legea.

Ce se întâmplă, de exemplu, dacă nu ai reușit să-și îndeplinești sarcina la serviciu și șeful te întreabă furios, iar tu alegi să nu-l minți și să-i spui adevărul – și, ca urmare, ești concediat. Așa pare la nivel convențional. Dar una nu este rezultatul celeilalte. Nu la nivel karmic. La nivelul unde funcționăm în viața de zi cu zi, așa pare: „Eu am fost sincer, am spus adevărul și acum uite ce mi s-a întâmplat”. Acesta este un nivel superficial. La nivel profund, dacă ai spus adevărul, plantezi semințele pentru a fi într-o lume în care oamenii din jurul tău spun adevărul. Va lua timp până când semințele vor da rod și trebuie să perseverezi pe această cale.

Dacă șeful te-a concediat, acest fapt este rodirea altei karme, complet diferite, care a fost plantată cu mult timp în urmă. Nu se poate ca o faptă bună să aducă la un rezultat negativ. Și nici invers. Nu este posibil ca o faptă negativă să aducă un rezultat pozitiv. Această relație de cauzalitate nu este adevărată și trebuie să învățăm să o rupem.

Dacă ne păstrăm moralitatea, rezultatele bune vor veni cu siguranță, dar asta va lua timp.

Cum vom putea scurta timpul? Cu cât vom înțelege mai bine vacuitatea, cu atât acest decalaj de timp se va scurta. Între timp, karma negativă va rodi și va trebui să nu ne lăsăm dărâmați de asta.

2.   Karma se intensifică; rezultatul este mai mare decât acțiunea care l-a cauzat.

Le pel chewa

Le – karma
Chewa – mare
Pel chewa – a se intensifica, a crește

A doua lege karmică spune – karma crește mereu, se intensifică mereu.

Acțiunile și rezultatele lor – funcționează ca și creșterea în natură a plantelor sau a copacilor din semințele lor.

Copacul Sequoia este uriaș, este unul dintre cei mai mari copaci din lume. Știți cât de mică este sămânța lui? Este cât gămălia unui ac, minusculă. Dintr-o sămânță atât de mică poate crește un copac imens. Rezultatul este întotdeauna mai mare decât cauza care l-a provocat.

3.   Omul nu poate întâlni un rezultat dacă nu a comis o acțiune.

Le majepa dang mi trepa

Le karma
Je – a face
Majepa – nefăcut, neprodus
Dang – și
Mi  – cuvânt de negație

T
repa a întâlni

Adică, omul nu poate întâlni un rezultat dacă nu a comis o acțiune.

Pe scurt, dacă nu semănăm, n-avem ce culege.

Oricine dorește să-i fie bine. Dar cum îi va fi bine? De unde va veni binele? Binele nu va veni dacă stăm și doar ni-l dorim. Trebuie să plantăm semințe de bine ca să crească copacul bun.

Cum ne folosim această lege? În două moduri:

a.   Modul pozitiv: dorim să ajungem la iluminare și la fericirea supremă a lui Buddha. Pe deoparte, trebuie să începem să plantăm semințele iluminării și fericirii supreme a lui Buddha și pe alta trebuie să înțelegem ce sunt aceste semințe. Iar pentru asta avem nevoie de învățători care să ne îndrume, pentru că nu știm ce sunt aceste semințe.

Dacă vrem să ajungem la iluminare, folosind această lege, trebuie să înțelegem jurămintele care ni le dau învățătorii. Trebuie să învățăm bine ce sunt aceste jurăminte și să le păstrăm ca pe ochii din cap, pentru că asta ne va duce la fericire maximă și asta ne scutește de multă suferință.

Deci, acesta este un mod. Plantăm semințe – vom avea rezultate. Nu plantăm – nu vom avea rezultate. Dacă nu facem calea – iluminarea nu se va întâmpla brusc, fără cauze . Aceasta este latura pozitivă.

b.   Modul negativ: Să presupunem că cineva vine și țipă la mine și vreau să țip și eu la el, dar l-am auzit pe profesorul meu spunând că nu este bine să reacționez, așa că m-am abținut și n-am spus nimic. M-am abținut de la reacție un minut. Dacă aș fi ripostat, datorită karmei care se intensifică, sub ce formă va reveni la mine? Un milion de oameni vor țipa la mine. Pentru că vă amintiți efectul de ecou, vine din toate direcțiile. Dacă m-aș abține un minut acum, mă scutesc de multe probleme în viitor.

4.   Odată ce fapta este săvârșită, rezultatele ei nu vor dispărea niciodată de la sine.

Le jepa chu misawa

Le – karma
Chepa – făcut

Le chepa înseamnă karma făcută, lucrurile pe care le-am făcut
Chu – curent
Misawa  – nu dispare

Chu misawa înseamnă nu dispare din curent.

Asta înseamnă că o faptă pe care am făcut-o – rezultatele ei nu vor dispărea de la sine.

Sămânța a fost plantată – va veni ziua când va da rod. Nimic nu este uitat. Suntem prezenți la tot ceea ce spunem, facem, gândim.

Chiar dacă doar gândim și nu am spus nimănui, mintea noastră a înregistrat gândurile, semințele sunt plantate și ele vor da roade.

Dacă am avut gânduri negative, răutăcioase, cum vor da rod? Ne vom simți nefericiți, vom avea gânduri nefericite. Dacă ne simțim nefericiți astăzi, este  sămânța care a rodit din astfel de gânduri în trecut. Uneori, oamenii se simt foarte nefericiți și sunt atât de copleșiți de griji încât caută pe cineva pe care să dea vina. Dar, va veni momentul când vom renunța să mai învinuim pe cineva pentru că ne dăm seama că nefericirea noastră nu vine de la el. Fericirea sau nefericirea noastră nu vine de la el.

 

Eu sunt unicul proprietar al propriei mele karma

Numai eu plantez semințele care îmi vor aduce rezultate. Nimeni altcineva nu le poate planta în locul meu. Orice fac – îmi rodește mie. Orice face partenerul meu – îi va rodi lui. Dacă sunt nefericit în relația mea acum, va trebui să mă schimb, să încep să plantez alte semințe.

Și la început este greu. Mai ales după mulți ani de stat împreună. Ne-am obișnuit să mergem pe o direcție și dintr-o dată trebuie să mergem în cealaltă direcție.

Dacă facem asta fiind conștienți de ceea ce facem și din înțelegerea legilor karmei – rezultatele nu vor întârzia să apară, schimbarea va fi substanțială, semnificativă, încurajatoare și plină de bucurie și vom dori să continuăm în această direcție.

 

Doamna karma vede totul

Oamenii pot fura pe ascuns, și își spun: „Nimeni nu a văzut, nimeni nu m-a prins. Bravo mie, am reușit, am ce am vrut”. Dar doamna karma era acolo, ea a văzut. Noi suntem doamna karma. Karma va trebui să dea rod. Cum va rodi?  Vom fi noi furați. Iar pentru că, karma crește, situația în care ne vom afla va fi cu mult mai rea decât micul lucru pe care l-am furat.

Așadar, o persoană care înțelege bine legea karmei va respecta legile morale. Dacă ne întoarcem la calitățile profesorului și vedem că el nu respectă moralitatea, atunci evident nu înțelege ce ne învață.

 

Există o cale de a purifica karma negativă

În învățătura Mahayana, există o cale de a purifica karma negativă și acest fapt ne dă speranța de a ajunge la iluminare, pentru că am acumulat cu toții nenumărată karma negativă.

Așadar, purtăm cu noi o multitudine de semințe. Se spune că le adunăm într-un ritm de 65 dintr-o pocnitură de degete. Dacă nu le-am putea elimina, așa cum spune această lege, atunci am continua să suferim pentru că ele vor trebui să dea rod.

Da, este adevărat că, dacă nu facem nimic, vor continua să dea roade și să ne provoace mari suferințe, dar există și o altă latură, aceea că putem purifica.

Există practici și ritualuri de purificare, dar adevărul este că cu cât învățăm mai mult despre vacuitate și o practicăm mai mult, acest lucru va începe să purifice karma. Acest lucru va face ca vânturile să curgă diferit prin canale, iar karma va începe să-și piardă din putere, iar noi vom fi mai puțin dispuși de a mai acumula karma negativă.

ACI 16 – Principalele idei ale Budhismului, partea 1 – Lecția 1b

Principalele idei ale budismului, partea I

O trecere în revistă a marilor cărți clasice ale budismului, partea I

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecția 1 – a doua parte

 

 

Cele Trei Căi Principale

Ce sunt cele trei căi principale?

Acestea sunt trei idei pe care fiecare dintre noi trebuie să le înțeleagă și să le interiorizeze, dacă vrem să atingem iluminarea.

Și, de fapt, înțelegerea și integrarea acestor idei este esențială, chiar dacă tot ce ne dorim este să găsim fericirea în această viață.

1.   Prima Cale: Renunțarea

Prima piatră de hotar, primul lam, este să înțelegem că această viață este suferință. Și aceasta nu este o piatră de hotar mică. Uneori este o piatră de poticnire/piedică pentru cei care nu înțeleg. Cei care nu înțeleg suferința acestei vieți nu vor putea avansa pe cale, nu vor putea progresa cu adevărat.

Deci, prima cale este această înțelegere, a faptului că această viață, așa cum o știm, chiar și pentru cei cărora le este bine în viață, este suferință. Este o formă de viață care nu se va termina bine.

—   Mai devreme sau mai târziu ne vom pierde banii. Unii oameni știu asta direct, acum.
—   Mai devreme sau mai târziu ne vom pierde sănătatea, mulți dintre noi știu asta.
—   Mai devreme sau mai târziu ne vom pierde mintea, capacitatea de a gândi. Credeți că dacă puteți gândi și învăța acum, veți putea mereu să gândiți și să învățați? Puteți vedea asta în azilurile de bătrâni.
—   Ne vom pierde soții/soțiile,
—   Ne vom pierde copiii.

Vom pierde toate lucrurile care ne înconjoară și în care ne refugiem, în care ne găsim alinarea, despre care spunem: „Îmi este bine: cu familia mea, cu copiii mei, cu banii mei, cu banca mea, cu călătoriile mele, cu vacanțele mele”.

Toate aceste lucruri ne vor fi luate.

Mulți dintre noi nici măcar nu au toate acestea. Ne aflăm într-un punct – în matematică se spune, punct singular. Ne aflăm într-un punct mic, în această mare parte a vieții, a lumii, în care avem aceste privilegii. Majoritatea oamenilor nu le au, ele sunt temporare, iar cei care sunt în amurgul vieții – știu deja acest lucru.

 

Trezirea din iluzie

Tinerilor le este greu să-și imagineze acest lucru. Chiar și cei care sunt în floarea vârstei și totul le merge bine, le este greu să-și imagineze că lucrurile nu vor continua așa. Ei nu se folosesc de acești ani pentru a face ceva semnificativ ca să iasă de pe această cale sigură spre bătrânețe, boală, accidente și moarte, pe care ne aflăm cu toții.

Nu contează cât de bine ne este în acest moment – ne aflăm cu toții pe calea spre mormânt.

Semințele morții stau în noi. Sunt sădite profund – în esența noastră. Și ele vor da rod dacă nu facem ceva diferit, ceva dramatic și drastic. Din momentul în care ne-am născut suntem pe calea spre mormânt.

Asta nu înseamnă că am făcut ceva greșit. Faptul că ne-am născut, faptul că suntem în viață, asta înseamnă că moartea va veni.

Chiar dacă mâncăm numai mâncare organică și practicăm mult yoga și ne rugăm mult și așa mai departe – nu contează. Îmbătrânim în timp ce facem asta. Este nevoie de ceva dramatic și drastic pentru a ieși din această stare.

Ceea ce spunem este că lucrurile nu trebuie să fie așa! Este adevărat că suntem înconjurați de oameni care sunt la fel ca noi. Dar asta nu înseamnă că asta e tot ce există în lume. Iată ce se spune:

Oamenii care au învins moartea – și există astfel de persoane – pentru ca noi să-i  putem observa, trebuie să fim aproape de starea lor.

Ei sunt peste tot în jurul nostru tot timpul. Datorită faptului că suntem în acest univers pe care îl numim lumea dorințelor, nu-i putem observa, nu putem observa când se întâmplă aceste lucruri în jurul nostru. Asta nu înseamnă că nu se întâmplă.

Ar fi naiv să spunem: „Dacă nu văd, nu există”. De asemenea, nu este corect din punct de vedere logic. „Dacă nu văd, nu există”. Asta nu este o dovadă. Chiar și oamenii inteligenți, spirituali, înțelepți, buni și care fac bine în lume, adesea nu reușesc să observe acest fapt fundamental, care este sub întreaga noastră existență, și anume că nu avem nicio șansă în această formă de existență. Tot binele pe care îl avem, ca să spunem așa, în acest moment, ne va fi smuls.

Îmbătrânim din ce în ce mai mult și încet, încet ne pierdem capacitățile și talentele. Iar când vine momentul morții – totul ne va fi smuls și ne trezim brusc într-un loc numit Bardo, care este o fugă nebunească. Suntem într-o halucinație oribilă, plină de groază și teroare, care nu este sub controlul nostru. Să nu credeți că puteți gândi, decide și alege atunci. Controlul vă va fi luat.

Atâta timp cât sunteți în acest corp uman – se poate termina într-o clipă. Dacă ieșiți și nu conduceți mașina cu prudență, totul se poate termina. Și chiar dacă conduceți cu prudență pe drum, totul se poate termina.

A observa acest lucru, a ne da seama de acest lucru este o inteligență spirituală foarte înaltă, mai ales dacă sunteți încă tineri. Pentru că fără această observare la nivel profund, nu vom fi suficient de motivați pentru a ne croi calea de ieșire din suferință. Vom rămâne prinși de toate lucrurile de care ne preocupăm: familie, carieră, călătorii, botezuri, nunți și altele – și vom rata oportunitatea.

Și oamenii spun: „Ei bine, atunci îmi voi lăsa bunurile moștenire  copiilor mei”. Știți cât timp le ia copiilor să consume toți banii pe care i-ați economisit toată viața?

Așadar, trezirea din iluzie este primul pas.

Toate aceste lucruri sunt ca somniferul pe care Lordul Morții l-a pregătit pentru noi, ca să nu observăm că suntem în brațele lui și că suntem pe calea spre el. El ne ține strâns și toate aceste lucruri ne adorm, ne derutează și ne fac să mergem de colo colo, și își spune: „O, acest om este scufundat în viața acestei lumi”. Lordul Morții își freacă mâinile de bucurie și îl lasă în pace. Nu trebuie să facă nimic. Pentru că el va cădea oricum ca fructul copt în mâinile lui. Și numai cei care încep să observe că sunt în brațele lui și încep să-și croiască drumul spre afară, atunci Lordul Morții începe să le facă probleme.

Dacă nu credeți ceea ce spun, mergeți la azilurile de bătrâni, pentru că ei sunt acolo pentru ca noi să învățăm.

Ceea ce credeți că aveți acum, vă va fi luat. Nu sunteți diferiți de alții. Dacă vă uitați la pozele în care părinții și bunicii voștri aveau vârsta voastră, nu arătau așa cum arată astăzi, nu-i așa? Nici voi nu veți mai arăta la fel peste douăzeci, treizeci, patruzeci de ani.

De obicei, oamenilor nu le place să meargă la aziluri de bătrâni. Oamenilor le place să meargă la spectacole, la petreceri, în călătorii. Puțini oameni merg la azilurile de bătrâni și doar dacă sunt nevoiți.

Noi mergem la spectacole și nu mergem la aziluri de bătrâni. Sugerez să mergem la aziluri de bătrâni ca să ne trezim.

Sunt unii care își spun: „Asta este munca vieții mele, voi avea reputație și oamenii își vor aminti de numele meu.” Da, poate pentru o vreme. Dacă are noroc, oamenii își vor aminti de numele lui și poate va apărea la rubrica de necrologuri. Și dacă vor mai trece câțiva ani, oamenii nici măcar nu își vor mai aminti de numele acestuia.

Fotografiile din toate călătoriile pe care le-ați făcut pe care le păstrați și le arătați prietenilor și cunoștințelor voastre, gândiți-vă că peste treizeci de ani cineva va găsi locul în care le țineți și va spune: „Oh, este bunica și călătoriile ei.” Mai trec încă cincizeci de ani. „Ce sunt pozele astea? Cine are nevoie de ele?”

Această viață este ca pleava purtată de vânt. De aceea trebuie să ne dezvoltăm profund această conștientizare pentru a putea merge mai departe.

 

Renunțarea

Prima cale pe care tocmai am descris-o se numește:

Ngenjung

Ngenjung înseamnă renunțare.

Renunțarea este de a ne întoarce de la preocuparea pentru această lume, pentru lucrurile materiale și lucrurile legate de plăcerile lumești, spre viața spirituală. Renunțarea nu înseamnă să renunțăm la familia noastră, la locul de muncă și așa mai departe. Nu trebuie să renunțăm la aceste lucruri, dar ele nu trebuie să fie preocuparea noastră principală.

Dacă vă aflați pe această cale, principalul lucru pe care ar trebui să vă concentrați este cum să ieșiți și voi și ceilalți din suferință. Iar atunci, toate lucrurile pe care le aveți, familia, profesia și așa mai departe, vor deveni parte a practicii voastre. Devin ceva care vă susțin practica.

Avem nevoie ca oamenii din jurul nostru să ne reflecte lucruri. Ei devin lucruri care fac calea posibilă, dar nu mai tratăm mijloacele de trai, familia și așa mai departe, ca scopuri în sine. Scopul nostru principal este să găsim o modalitate de a elimina suferința noastră și a membrilor familiei mele. Și, de asemenea, a tuturor oamenilor aflați pe cale.

Pentru a face acest lucru, trebuie să ne dezvoltăm conștientizare profundă a faptului că toate lucrurile bune din viața noastră, fie că este vorba de o casă frumoasă, fie că este vorba de o familie bună și așa mai departe – în măsura în care cineva are aceste lucruri – sunt rezultat al karmei, sunt rezultatul acțiunilor pe care le-am făcut în trecut.

Iar karma, prin natura ei, se epuizează. Aceasta este natura ei.

Suntem nevoiți să pierdem toate aceste lucruri pentru că provin din karmă și când karma se termină – lucrurile dispar.

Oamenii își pierd copiii, oamenii își pierd soții sau soțiile, își pierd bunurile, își pierd sănătatea și își pierd simțurile. De ce? Pentru că aceste lucruri provin din karmă. Iar karma se epuizează și nu știm cum să creăm altceva.

Am intrat în acest tren, mergem automat fără să știm măcar cum am ajuns aici? De ce am ajuns aici? De ce creștem? De ce ni se întâmplă toate acestea? Deci acesta este scopul acestui studiu. Să ne trezească din adormire.

Ngenjung este prima etapă, etapa trezirii. Aceasta este etapa: „O, Doamne, sunt pe drumul spre cimitir.” Acolo mă duc. Ce voi face acum? Deci, aceasta este etapa în care îmi spun: „Oh.” „Acum trebuie să fac ceva, trebuie să învăț.”

Fără această etapă, n-avem nicio șansă să parcurgem restul căii. Dacă ne spunem: „Totul este bine. De ce să-mi fac griji?” Acesta este somniferul – că totul este bine.

 

Cum se dezvoltă Renunțarea?

Deci, Ngenjung este această înțelegere a faptului că nu putem păstra niciunul dintre lucrurile pe care le avem. Toate aceste lucruri se vor degrada, karma se va epuiza și va trebui să le pierdem. Iar în ziua în care am înțeles în sfârșit acest lucru profund, atunci am pornit pe prima cale – Renunțarea.

Și probabil că toți cei care sunteți aici aveți deja un anumit grad de Renunțare, altfel nu ați fi venit aici. Ați fi găsit altceva de făcut astăzi. Deci, înțelepciunea este s-o aprofundați astfel încât să fiți motivați de a continua calea pentru a ajunge cu adevărat la obiectivul dorit, care este fericirea durabilă, minunată, fără nicio urmă de suferință. Aceasta este plăcerea lui Buddha.

Și fiecare dintre noi poate face asta – dacă va face calea. Și pentru a face calea, trebuie să ajungem la această etapă – Renunțarea.

Cei mai buni practicanți sunt cei care au avut toate lucrurile pe care noi le avem și li s-a întâmplat o nenorocire în care au pierdut o parte dintre ele. Sau și-au pierdut banii, sau familia, sau ambele. S-a întâmplat ceva care i-a trezit. Aceștia încep să-și pună întrebări „Cum se poate așa ceva? De ce se întâmplă asta?”

Și nu toți cei cărora li se întâmplă asta, se trezesc. Unii care trec printr-o nenorocire pot deveni deprimați.

 

Există un loc unde nu este suferință

Aceasta este doar prima cale. Mai există și o altă parte.

Este adevărat că această viață este suferință. Acest lucru trebuie realizat profund înainte de a da dezastrul peste noi, dar din păcate, aproape tuturor, se întâmplă după.

Cu toate că Buddha ne-a spus că această viață este suferință, ne-a arătat și calea către fericire.

El a spus: „Există și o formă de existență care este numai fericire și iată calea de a ajunge acolo.”

Dar dacă nu începem să o căutăm nu vom descoperi calea. Și nu vom începe să o căutăm dacă nu ne dezvoltăm Renunțarea.

Poate că ceva vi s-a întâmplat în trecut, ați pierdut pe cineva, sau un accident sau ceva de genul acesta. Toate aceste lucruri s-au infiltrat în subconștientul vostru și ca urmare a acestui fapt, sunteți aici. Nu este nevoie neapărat să fiți conștienți de procesul care v-a adus aici.

De multe ori, vedem bătrânii mergând la biserică. Ei nu mai au la ce să se mai aștepte de la această lume. Nu vor mai merge să facă un alt doctorat și să aibă alți copii și așa mai departe.

Trebuie să ne cultivăm această conștientizare până în punctul în care nu ne mai lăsăm înșelați de deșertăciunea vieții și vom merge să atingem iluminarea.

Cel care atinge iluminarea, totul se schimbă pentru el. Corpul și mintea se transformă.

Acest corp nu este corpul pe care îl avem acum, care se uzează, îmbătrânește și moare. Mintea nu mai este o minte care devine senilă. Corpul și mintea unui om obișnuit sunt produse de karma. În ființa iluminată, starea de fericire este permanentă și extraordinară.

 

Renunțarea nu înseamnă neapărat să renunțăm la lucrurile din viața noastră

Și fiecare dintre noi poate deveni o ființă iluminată. Dar, în primul rând, trebuie să renunțăm la acest atașament față de lucrurile lumești, să nu ne mai punem speranța în ele. Asta nu înseamnă să renunțăm la ele, ci să renunțăm să mai sperăm la ele.

Să renunțăm la ideea că ele sunt salvarea noastră.

—     Că partenerul ne va face fericiți, sau
—     mai mulți bani ne vor face fericiți, sau
—     o altă mașină ne va face fericiți, sau
—     o altă casă ne va face fericiți, sau
—     încă o diplomă ne va face fericiți.

Cu toții am căutat fericirea în aceste lucruri. Și poate am fost dezamăgiți și de aceea suntem aici. Pentru că aceste lucruri nu funcționează. Nu de la sine. Nu ne pot aduce fericirea. Ne vor fi luate. Trebuie să recunoaștem că așa stau lucrurile.

Ideea este că dacă avem aceste lucruri, dacă avem sănătate, dacă avem bani, dacă avem toate lucrurile bune – să le folosim pentru a ne sprijini pe cale.

—   Nu este nimic în neregulă cu banii. Dimpotrivă. Sunt cursuri despre cum să facem bani. Dar ei trebuie folosiți într-un mod care să ne facă să progresăm pe calea spirituală și atunci va fi minunat.
—   Inteligența – este un lucru minunat.
—   Educația – este un lucru minunat. Educația este necesară pe calea spirituală. Trebuie să învățăm multe.

Trebuie să ne folosim de aceste resurse care sunt la îndemâna noastră, pentru a progresa pe calea spirituală și de a atinge iluminarea.

Și există oameni aici care vor ajunge. Fiecare dintre voi poate. Cât de mult va depune efort fiecare dintre voi – asta nu știu. Dar sper să faceți asta cu toții.

 

Nu este vorba doar de tibetani

Primim aceste lucruri, care provin din tradiția tibetană, și poate credem că ele sunt doar pentru tibetani sau indieni. Nu. Nu este adevărat. Și tibetanii le-au primit acum o mie de ani. Buddha a început să predea acum două mii cinci sute de ani. Și tibetanii, la începutul călătoriei lor, au crezut că profesorii tibetani – nu sunt buni, că au nevoie de profesori indieni. Și atunci au adus invățători indieni să-i învețe. Cu timpul, tibetanii au devenit cei mai buni în domeniu.

N-avem niciun motiv să credem că nu putem fi la fel. Putem deveni și noi cei mai buni în domeniu.

Dacă mă uit, eu predau aceste cursuri, poate de șapte ani, numărul celor prezenți indică faptul că ne aflăm pe o direcție uimitoare. Noi, această societate, suntem deschiși și pregătiți să acceptăm aceste lucruri. Avem valori și o cultură minunată, condiții fizice și inteligența necesară.

Avem multe condiții care s-au întrunit pentru noi și care ne permit să fim lumină pentru ceilalți și pentru întreaga noastră țară.

Nu există niciun motiv ca voi să nu ajungeți la scopul final, iluminarea.

Și invers. Dacă nu urmați calea, cu siguranță nu veți ajunge acolo. Pentru că nu se întâmplă brusc, fără nicio cauză. Vom vorbi puțin despre karma. Dacă nu există cauză, nu va exista niciun rezultat. Dacă nu plantați semințele, n-aveți ce culege. Trebuie să parcurgeți calea.

 

Criteriul pentru dezvoltarea Renunțării complete

Renunțarea este această atitudine care spune: „Trebuie să găsesc o modalitate de a depăși această situație jalnică în care mă aflu, de a avea un corp care se degradează și îmbătrânește și în care pierd tot ceea ce îmi este mai drag.”

Când veți ști că v-ați dezvoltat adevărata Renunțare?

Atunci când vă veți gândi zi și noapte la obținerea eliberării de suferință și nu veți mai avea nicio atracție pentru așa-numitele lucruri bune din această viață. Când zi și noapte, gândul care vă preocupă este: „Ce trebuie să fac pentru a găsi calea de ieșire din suferință și a-i ajuta pe alții să scape de suferință?

Când ați ajuns la această atitudine, atunci veți putea spune că v-ați dezvoltat Renunțarea.

În Tibet, Dalai Lama, era cel mai bogat om. Avea un palat mare cu patru sute de camere. Așa că puteți întreba: „A realizat Renunțarea?” Da. El a spus: „Toate aceste lucruri sunt împrumutate. Singurele lucruri pe care le dețin sunt roba mea și instrumentele mele (folosite pentru ritualul său tantric). Asta este tot ce este al meu.”

Așadar, puteți fi înconjurați numai de lucruri bune și să aveți în același timp Renunțarea. Pentru că ea este o stare mentală, nu una fizică.

Și invers. O persoană poate fi foarte săracă și să nu aibă Renunțare. Pentru că încă mai tânjește după lucruri, le caută.

 2.  A doua cale este bodhicitta

Semkye

Sem – minte, este și gând
Kye este ceva care se naște sau se produce sau ceva care apare, se trezește.
Deci, gândul care apare.

Un alt nume pentru bodhicitta este:

Jang chub kyi semkye pa

Jang chub – iluminare.
Deci, Jang chub kyi semkye pa este producerea gândului de iluminare.

Și în sanscrită spunem bodhicitta.

Bodhi înseamnă iluminat sau iluminarea
Chita – minte
Adică „mintea iluminării„ sau „mintea trezită”

Ce înseamnă „mintea iluminării care se trezește”?

Dacă ne uităm la interpretarea literală, am putea crede că este mintea lui Buddha, dar nu este așa.

Bodhicitta nu este încă o minte iluminată, ci o minte care aspiră la iluminare.

Bodhicitta se întâmplă cu mult înainte de a atinge iluminarea. Înainte de a atinge iluminarea, trebuie să existe această etapă, această piatră de hotar, care este această minte care se trezește.

Este aspirația de a atinge iluminarea sau dorința de iluminare, astfel încât să-i putem ajuta și pe toți ceilalți.

 

Într-o stare normală, capacitatea noastră de a-i ajuta pe ceilalți este foarte limitată.

Deci, de ce trebuie să atingem iluminarea? De ce trebuie să atingem iluminarea pentru a-i ajuta pe ceilalți? Nu-i putem ajuta pe ceilalți chiar acum? Desigur că putem și trebuie să facem asta, în măsura posibilităților noastre. Dar capacitatea noastră de a-i ajuta pe ceilalți este foarte limitată.

Dacă există printre noi oameni flămânzi, pe câți îi putem hrăni? Câți oameni putem adăposti sau îi putem vindeca? Și să presupunem că i-am vindecat de o boală, va veni o a doua boală.

Capacitatea noastră de a ajuta ființele este foarte limitată. Buddha are capacitatea infinită de a ajuta toate ființele.

Pentru că:

—   Buddha vede trecutul, prezentul și viitorul. Este mult mai ușor să ajuți pe cineva dacă poți vedea cu cinci sute de ani înainte ce i se va întâmpla. Este mult mai ușor apoi să-l îndrumi.
—   Este mult mai ușor să îndrumi pe cineva dacă îi poți citi gândurile și știi care sunt cauzele reale ale suferinței sale.
—   Este mult mai ușor să ajuți simultan mulți oamenii dacă poți emana alte corpuri ca să-i ajuți, așa cum poate să facă Buddha. El își poate trimite emanațiile în număr mare spre nenumărate planete și să-i ajute pe toți locuitorii acestora.

Deci, dacă vrem să ajutăm cu adevărat toate ființele, cea mai puternică cale de a le ajuta este să atingem iluminarea.

 

Bodhisattva

Un bodhisattva este o persoană care și-a dezvoltat bodhicitta.

Cel care are bodhicitta, care are această dorință arzătoare de iluminare, se numește bodhisattva.

După cum știți există setul de jurăminte numit jurămintele bodhisattva. Asta nu înseamnă că toți cei care le-au luat sunt automat bodhisattva. Ele produc un bodhisattva. Jurămintele de bodhisattva sunt modul în care devenim bodhisattva.

Cei care își iau jurămintele bodhisattva, de fapt, jură să găsească calea de a ajunge la iluminare de dragul ființelor.

Acesta este jurământul pe care îl fac. Caută o cale și încep să-și țină jurămintele pentru a-și genera această minte iluminată.

Aceasta este ocupația unui bodhisattva.

—   Dacă compasiunea sa este mare și vede suferință – în primul rând se conectează la suferința sa. Acest lucru se întâmplă pe prima cale –
—   După care își seama că și alții suferă, că sunt în aceeași barcă. Nu doar el suferă.

Așadar, ocupația unui bodhisattva este să ajungă în acest punct cât mai repede posibil.

 

Când se ajunge la iluminare, plăcerea este incredibilă, infinită. Nu mai există nicio suferință. Deci, nu este atât de rău.

Atunci când atingem iluminarea, plăcerea este permanentă, infinită, incredibilă, neîncetată. Este o stare în care nu mai există nicio pată, niciun moment de suferință, sau neliniște, sau îndoieli – și, în același timp, dobândim capacitatea incredibilă de a ajuta toate ființele.

Ne atingem simultan atât propriile obiective, cât și pe cele ale celorlalți.

Deci acesta este jurământul unui Bodhisattva. Aceasta este calea. Semkye, mintea care se trezește și care caută calea spre iluminare pentru a ajuta toate ființele.

Deci, a doua cale este dorința de a atinge iluminarea, astfel încât să îi puteți ajuta cu adevărat pe ceilalți. Vedeți cum toți cei din jurul vostru suferă și că vor muri. Empatizați și căutați să îi ajutați pe ceilalți. Prin urmare, este denumită și „Compasiunea supremă”. Când atingeți această stare, veți fi într-o stare de beatitudine permanentă și totală, vă veți putea vedea viitorul și citi gândurile altora, astfel încât să îi puteți ajuta cu adevărat pe ceilalți. Ca Bodhisattva (Războinicul Iluminării), scopul vostru este să ajungeți în paradis cât mai repede posibil pentru a-i ajuta pe ceilalți. Ca ființă iluminată, puteți emana alte corpuri pentru a-i ajuta pe alții. Dorința de iluminare nu este o dorință egoistă – este cel mai bun, nobil și minunat lucru pe care vi-l puteți dori pentru voi și pentru ceilalți.

Așadar, în budism, cel mai minunat lucru pe care îl puteți face pentru ceilalți este să atingeți voi înșivă iluminarea.

Bodhicitta se întâmplă cu mult, mult timp înainte de a atinge iluminarea. Dacă sunteți pe calea deschisă – va lua trei sute de mii de eoni. Este nevoie de multă muncă, de a ne transforma corpul, într-un corp de înger, într-un corp de lumină. Asta dacă nu vă urcați pe calea tantrică. Calea tantrică permite acest lucru într-o singură viață. Pentru asta trebuie să finalizați optsprezece cursuri cu teme, meditații și examene.

3.  A Treia Cale – concepția corectă

Yangdakpay tawa

Yangdakpa înseamnă pur sau corect.
Iar Tawa înseamnă concepția asupra lumii.
În română vom traduce concepția corectă.

Deci aceasta este a treia dintre cele trei căi principale.

Ce se înțelege prin „concepția corectă”?

Concepția corectă, este înțelegerea vacuității și înțelegerea profundă a existenței dependente/condiționate. Printre altele, aceasta include și înțelegerea profundă a cauzalității.

 

Înțelegerea profundă a cauzalității

În societatea noastră, oamenii cred foarte mult în știință, iar știința se bazează pe ce? Se bazează pe căutarea cauzelor pentru lucruri. Vrem să înțelegem cum funcționează lucrurile. Nu credem cu adevărat în ceva dacă nu înțelegem cum se întâmplă?

Să presupunem că un avion se prăbușește. Mergem și investigăm de ce s-a prăbușit avionul. Ce s-a întâmplat? Avionului i s-a rupt aripa. De ce s-a rupt aripa? – Lipitura nu a fost bună. De ce? – Nu au observat că șuruburile erau slăbite sau ceva de genul ăsta. Dar de ce nu au observat? Și de ce era mătușa mea a fost în acest avion și nu în altul?

Deci căutăm cauzele, până ajungem la întrebarea: „Bine, dar de ce i s-a întâmplat ei și nu lui”? Și aici spunem: „Coincidență”.

Renunțăm brusc la abordarea științifică care caută cauze, care spune că nu există niciun efect fără o cauză. Spunem: „Este o coincidență, este aleatoriu”. Facem brusc compromisuri. Renunțăm brusc la bunul simț.

De aceea spunem, că dacă întreaga poveste cu aripa și șuruburile și tot ce ține de asta nu explică de ce i s-a întâmplat asta mătușii mele, atunci nu înțelegem cauzele.

Acestea nu sunt cauzele adevărate. Pentru că, dacă ele ar fi fost adevărate, atunci întotdeauna când s-ar fi rupt aripa de la avion, omul ar trebui să moară într-o astfel de situație. Dar poate că au fost oameni în acel avion care au fost salvați. Deci aceste explicații sunt limitate, deoarece nu ating cauzalitatea profundă. Nu ating lucrurile care funcționează întotdeauna.

 

Pentru că definiția cauzei este că, dacă ea este prezentă, rezultatul va veni și dacă nu este prezentă, rezultatul nu va veni. Și dacă cauza este prezentă și rezultatul este într-un fel și alteori în alt fel, atunci ea nu poate fi cauza.

Un alt exemplu pe care l-am dat odată, este atunci când încercăm să pornim mașina și ea nu pornește. Atunci ne întrebăm: „De ce nu pornește? Ce s-a întâmplat? Nu are benzină.” Alteori mașina nu pornește pentru că bateria s-a terminat, sau mecanismul care ar trebui să asigure funcționarea bateriei nu funcționează. Deci, toate aceste lucruri nu sunt adevărata cauză pentru care mașina nu pornește.

Cum ați ajuns aici? Poate ați citit promovarea acestui curs, v-ați urcat în mașină și ați ajuns aici. De aceea ați ajuns aici? Nu. Pentru că și alții au citit promovarea și nu au venit aici. Sunt alții care au citit promovarea și au vrut să vină și nu au venit. Și există alții care nu au citit promovarea, dar au întâlnit pe cineva care le-a spus: „Vino să asculți cursul, este foarte interesant.”

Ceea ce numim cauzalitate este la un nivel foarte superficial și nu este suficient pentru a explica suferința noastră. Nu este suficient pentru a explica de ce mi se întâmplă mie asta.

Pentru că, de fapt, asta ne interesează.

Așadar, aceasta este o parte din Yangdakpay tawa și anume să înțelegem cauzalitatea la un nivel profund. Să înțelegem ce anume pune în mișcare lumea noastră. De ce se întâmplă lucrurile? Cum am ajuns aici? De ce suntem aici? Pot fi un Buddha? Ce înseamnă să fii un Buddha? Există și alte vieți după această viață?

Acesta este pe scurt Yangdakpay tawa. Vom intra în mai multe detalii în partea următoarea a lecției.

 

Practica profundă a celor trei căi ne aduce la iluminare

Aceste trei căi – dacă le practicăm corect, până la sfârșit – ne vor transforma într-o ființă iluminată.

Și oricine din această sală poate deveni o ființă iluminată.

Uneori putem vedea imagini ca cea a lui Manjushri, care este imaginea unei ființe iluminate. Putem spune: „Este doar o simplă poză”.

Dar acest lucru nu este adevărat. El este o ființă reală pe care cineva le-a întâlnit în practica sa și apoi le-a pictat. El există. Aceste ființe există. Faptul că nu le-am întâlnit nu înseamnă că ele nu există.

Motivul pentru care le desenăm și le prezentăm este pentru că fiecare dintre noi are capacitatea de a atinge iluminarea. Desigur, că nu veți arăta portocaliu și cu această formă. Nu. Când veți ajunge la iluminare, veți fi cea mai frumoasă făptură pe care vi-o puteți imagina.

Și nu numai frumoasă, dar și cea mai înțeleaptă, cel mai iubitoare, plină de compasiune, dar de un miliard de ori mai mult.

Atunci care este legătura dintre aceste făpturi iluminate, și cele trei căi principale despre care vorbim?

 

Ce este o ființă iluminată?

Deci, haideți să vorbim puțin despre ce este o ființă iluminată, un Buddha. Nu ne referim la istoricul Buddha, ci o ființă care a atins iluminarea.

Vom vorbi acum pe scurt despre aspectele a ceea ce este o ființă iluminată.

Există un aspect fizic și există un aspect mental.

—   Corpul fizic al unui Buddha

Aspectul fizic, se numește:

Suk-ku

Suk – formă
Ku   – corp
Suk -ku înseamnă formă-corp sau corpul formă a lui Buddha.

În sanscrită, Rupakaya.

Acest corp pe care îl avem acum, ni se pare că este ferm și real.

Spunem că acest corp este un sac de probleme. Poartă în el toate cauzele bolii, îmbătrânirii și morții. Toate semințele morții, le purtăm în acest corp. Nu este o mașinărie frumoasă a naturii – este un accident care stă să se întâmple. Și dacă nu vine ceva din exterior să mă omoare, atunci acest corp mă va ucide. Corpul meu, de care am atâta grijă, îl spăl, îl pieptăn, îl duc la coafor, la cosmetician, la maseur, la pedichiurist și la manichiuristă – mă va ucide.

Corpul unei ființe iluminate, Suk-ku, Rupakaya – este ceva complet diferit. El este un corp de lumină care nu are toți acești factori pe care îi am acum, și care îmi ucid corpul.

Corpul uman este un corp fizic subtil interior invizibil, format din „chakre” și „vânturi interioare”.

Chinezii numesc acest corp energetic interior – corp de meridiane. Yoginii îl numesc corp de canale –  Nadi. Avem canale energetice în interiorul acestui corp, care sunt tot fizice, dar sunt canale energetice. Nu le putem vedea la microscop. Prin aceste canale trece o energie care leagă corpul fizic de gândurile noastre.

Prin practica tantrică, ne putem schimba corpul în cel al lui Buddha.

Pentru asta, este nevoie de a înțelege foarte bine legile karmei, de a respecta jurămintele morale așa cum ne-au fost date de marii Maeștrii ai karmei. Acestea sunt forțele care creează corpul de lumină. Între acest corp energetic și gândurile noastre există o strânsă legătură, și există pe de altă parte, o legătură cu corpul nostru fizic.

Pe măsură ce gândurile noastre se purifică apar din ce în ce,

—   gânduri care se îndreaptă tot mai mult spre cum să-i ajutăm pe ceilalți și mai puțin de cum să ne fie nouă bine,
—   tot mai multe gânduri de a aduce altora binecuvântare,
—   gânduri de compasiune,
—   gânduri de iluminare,
—   gânduri de înțelepciune,
—   gânduri care sunt preocupate de vacuitate și cauzalitate

va curge tot mai multă energie prin canalele care aduc iluminarea, iar canalele care ne provoacă suferință și moarte se reduc.

Acesta este scopul acestei munci. Dacă o facem corect, începem să arătăm mai tineri, să ne simțim mai tineri, să ne simțim mai puternici, să fim capabili de a face mai mult. Putem experimenta acest lucru. Îl putem atinge, îl putem vedea și este foarte încurajator. Acesta este Suk-ku, corpul fizic al lui Buddha și asta este ceea ce putem atinge.

 

Odată ce obțineți corpul fizic al unui Buddha, puteți emana alte corpuri nelimitate pentru a-i ajuta pe alții.

Nu știți cine este persoana de lângă voi, dacă nu este un astfel de mesager; pentru că apar în tot felul de forme și sunt foarte răbdători. Ar putea fi căsătorit cu voi patruzeci de ani, și în al patruzeci și unu-lea ar putea spune ceva care să vă trezească. Și s-ar putea ca toți oamenii din jurul vostru să fie așa. Este un mod foarte sănătos de a privi lumea.

Așadar, corpul – formă al lui Buddha are două versiuni:

—   Prima, este corpul său de lumină sublim cu care stă în paradis,
—   A doua, emanațiile – pe care le trimite pentru a ajuta oamenii din lume.

—   Corpul de înțelepciune al unei ființe Iluminate

Al doilea corp, se numește:

Chu-ku

Chu – Dharma
Ku   – corp
Chu ku înseamnă corpul Dharmei.

În sanscrită se spune Dharmakaya.

Aceasta este omnisciența lui Buddha. Buddha poate vedea simultan trecutul, prezentul și viitorul.

Sunt oameni care spun: „Un Bodhisattva, ar trebui să aibă grijă de toți oamenii și să nu părăsească această lume până când nu ajung cu toți la iluminare, iar atunci va ajunge și el la iluminare.”

Spunem că asta este o prostie, pentru că, cum aș putea eu ajuta oamenii să atingă iluminarea dacă:

a.   Eu nu am ajuns la iluminare și nu știu cum să-i învăț să ajungă la ea.
b.   Iar cel ajuns deja la iluminare, poate emana corpuri pentru a-i ajuta pe ceilalți și omnisciența de a ști exact cum să promoveze fiecare persoană în parte

Deci, a amâna această situație, ca să spunem așa, pentru a-i ajuta pe ceilalți sau a sta la căpătâiul bolnavului și așa mai departe, nu este lucrul plin de compasiune pe care îl pot face. Lucrul plin de compasiune este să ajung la fericirea maximă cât mai repede posibil și de acolo să ajut oamenii. Desigur, că atunci când facem calea pentru a ne atinge obiectivul, trebuie să-i ajutăm pe ceilalți, altfel nu-l vom atinge. Deci, acesta este aspectul minții lui Buddha. Mintea lui Buddha este o minte omniscientă, plină de compasiune și iubire pentru toate ființele.

 

Legătura dintre cele trei căi și corpurile unei ființe iluminate

Care este legătura dintre aceste corpuri ale lui Buddha și cele trei căi principale pe care le-am discutat? Această legătură este prezentată diferit. Un prim aspect este:

—   corpul fizic este rezultatul primei și celei de-a doua căi.

Prima cale este înțelegerea faptului că a alerga după lucrurile este lipsit de sens. A doua cale – bodhicitta, este dezvoltarea compasiunii pentru toți oamenii.

Cum le combinăm pe cele două? De exemplu: Mergem pe o stradă aglomerată din București și ne uităm la oamenii agitați care aleargă încolo și încoace, mergând la serviciu, la cafenea, la supermarket, și dăm timpul înainte – în câțiva ani toți acești oameni vor fi cadavre.

Sunt deja schelete în mișcare, sunt o bombă cu ceas. Și stăm acolo și îi privim, cu multă compasiune. Și ne spunem: „Sunt înconjurat de oameni pe moarte și eu sunt ca ei. Ce pot face acum?”

 

Putem avea o mini-experiență atunci când apare o stare de urgență.

Este stare de război. Alarmele urlă, oamenii fug la adăposturi. Moartea a venit brusc acasă. Au anunțat la televizor. Există șanse mari să mor astăzi, cine știe dacă bomba nu va cădea peste mine? Oamenii stau în adăpost și ușor începe să se creeze o conexiune între ei. Dintr-o dată apare iubirea; toate micile dispute dintre vecini se opresc și dintr-o dată este iubire, iar în fața acestei situații în care cunoști certitudinea morții, se dezvoltă această compasiune, care este pe calea spre bodhicitta.

O persoană care a realizat bodhicitta se află permanent în această stare, în starea de urgență. Toți acești oameni cu fiecare clipă care trece, se apropie de moartea lor – și el arde de dorința de a găsi o modalitate de a-i scoate de acolo.

Deci, legătura dintre prima și a doua cale creează acest impuls, această motivație, pentru a putea face asta, pentru a putea să-mi trimit emanațiile mele ca să-i ajute pe toți acești oameni, pentru a putea ști ce se întâmplă în mintea lor. Trebuie să practic bine pentru asta.

 

Așadar, această empatie care apare, care este legată la aceste două gânduri:

—   Renunțarea – înțelegerea suferinței și,
—   Bodhicitta – de a-i ajuta pe ceilalți,

 este cauza karmică de a dobândi corpul fizic a lui Buddha.

Și asta datorită legăturii dintre vânturile interioare și gânduri, corpul interior și corpul exterior.

Persoana care își dezvoltă adevărată compasiune și adevărata Renunțare, acest lucru va influența vânturile sale interioare. Corpul său începe deja să se transforme.

Chiar și dacă nu le-a dezvoltat pe deplin, va avea deja un corp diferit, o energie diferită, gânduri diferite. Va fi deja pe cale.

Dacă ați putea să-i vedeți pe oameni tot mai mult ca pe niște ființe dulci care suferă alături de voi, dacă veți cultiva această mentalitate, asta vă va face din ce în ce mai luminoși, mai sănătoși, mai înțelepți, mai frumoși și mai capabili de a-i ajuta pe oameni. Veți începe să vă transformați.

Așadar, asta e despre corpul fizic.

—   Concepția corectă duce la corpul mental al lui Buddha

Concepția corectă este înțelegerea cauzalității la nivel profund. Dacă studiați aceste lucruri profund, intensiv, cu timpul mintea voastră se va schimba, creierul vostru se va schimb, chiar și la acest nivel.

Veți începe să vedeți și să înțelegeți lucruri incredibile, pe care nu le vedeți și înțelegeți într-o stare normală, pentru că mintea voastră normală înțelege poate două până la cinci procente din realitatea care există. Chiar și oamenii de știință au testat și dovedit acest lucru. Deci, ce se întâmplă cu celelalte nouăzeci și opt procente? Veți începe să atingeți aceste abilități atunci când faceți cele trei căi.

 

Cum se leagă toate acestea de tantra?

Cum se leagă toate acestea de tantra? Iată răspunsul:

Dacă practicați bine aceste trei căi, tantra vi se va întâmpla automat. Veți începe automat să întâlniți învățătorii și îngerii care vă vor călăuzi mai departe. Veți intra automat în Tantra, iar atunci este doar o formalitate. Unii dintre voi sunteți deja acolo. Și invers:

Este imposibil să ajungeți la învățătura secretă, minunată, care vă permite să atingeți iluminarea într-o singură viață fără a dezvolta cele trei căi principale. Imposibil.

Indiferent câte inițieri primiți, câte cărți citiți, câți Lama întâlniți, câte prosternări faceți, nu contează. Dacă nu vă dezvoltați aceste trei moduri de relaționare în mintea voastră, aceste lucruri nu vor funcționa. Tantra nu va funcționa fără toate aceste lucruri.

ACI 16 – Principalele idei ale Budismului, partea 1 – Lecția 1a

Principalele idei ale budismului, partea I

O trecere în revistă a marilor cărți clasice ale budismului, partea I

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 Lecția 1 – prima parte

 

Introducere

Deschiderea lecției: prosternări, rugăciuni, meditație

Conform tradiției noastre vom începe lecția cu rugăciuni, pentru a ne deschide inima pentru a integra învățătura mai profund. Ceea ce dorim este să ne antrenăm mintea, pentru că această învățătură nu este ceva obișnuit pentru noi și o uităm repede.

Noi am crescut altfel. Dacă ar fi fost ceva obișnuit pentru noi, am fi fost deja Buddha. De aceea trebuie să facem tot posibilul pentru a integra cât mai bine aceste învățături astăzi, iar apoi prin teme, recapitulări, teste și așa mai departe.

Deci, la începutul fiecărei lecții ne prosternăm în fața altarului și spunem scurte rugăciuni.

De ce ne prosternăm în fața altarului? Pentru că pe el se află reprezentări ale lucrului spre care aspirăm. Putem vedea statuia lui Buddha, fotografiile învățătorilor, o farfurie cu ofrande, stupa care simbolizează mintea iluminată, o carte de Dharma, pechea care simbolizează învățătura. Ele sunt doar simboluri. Lucrurile în sine, statuia, imaginile, nu ne aduc iluminarea. Sunt obiecte. Dar ceea ce simbolizează ele – da, ne aduce iluminarea.

După care spunem scurte rugăciuni.

Deci, ne direcționăm cu corpul, vorba și mintea, spre calea care să ne scoată și pe noi și pe toți ceilalți din orice suferință și care ne duce la fericirea supremă.

Vom începe cu o scurtă meditație.

Încercați să vă concentrați puțin asupra respirației. Încercați să vă lăsați deoparte preocupările cu care ați venit și să vă deschideți spre ceea ce va urma să se întâmple aici.

Acum priviți în interior și întrebați-vă de ce sunteți aici?

De ce ați venit? La ce vă așteptați?

Acum puteți deschide ochii.

Cursurile ACI

Cursurile ACI, cuprind optsprezece cursuri, dintre care cincisprezece acoperă întreaga învățătură studiată de călugări în mănăstirile tibetane. Acestea acoperă „cele cinci mari cărți” sau cinci mari subiecte pe care le studiază un călugăr într-o mănăstire tibetană, care durează timp de douăzeci până la douăzeci și cinci de ani .

Cărțile includ:

    • Vinaya în sanscrită sau Dulwa în tibetană înseamnă disciplină sau antrenamentul minții. Vinaya se referă la regulile monastice și îndrumările etice pentru călugării și călugărițele budiști. Ea include și părți pentru laici. Am studiat acest lucru în cursul 9.
    • Prajna Paramita este al doilea mare domeniu studiat în mănăstire, în limba română traducem „Perfecțiunea Înțelepciunii”. Prajna înseamnă „înțelepciune”, iar paramita înseamnă „dincolo”, adică „înțelepciunea de dincolo”. Sunt scripturi care ne învață despre vacuitate. Am abordat puțin acest subiect în cursul 2 și 6.
    • Pramana – logică și percepție. Este logica budistă – al treilea domeniu important. Am studiat acest subiect în cursul 4 și 13.
    • Madhyamika – învățătura Căii de Mijloc. Un domeniu important pe care l-am studiat mult. Am studiat Madhyamika în cele trei cursuri ale Maestrului Shantideva – cursurile 10, 11 și 12, dar și în altele.
    • Abhidharma – „Înalta înțelepciune”, care este un domeniu vast. Una dintre cărțile care se învață în Abhidharma este Abhidharma Kosha sau Tezaurul înaltei înțelepciuni scrisă de Maestrul Vasubhandu, care a trăit în anul 350 e.n. Am studiat capitole din Abhidharma Kosha în cursul 5 și 8.
    • Un alt domeniu de studiu este Lamrimcalea treptată spre iluminare.

În timpul acestor cursuri, am depus eforturi mari pentru a traduce materialele în limba română. Munca nu s-a terminat. Mai este încă de lucru. Sunt persoane care traduc lecturile acestor cursuri.

Lecțiile de recapitulare

Acesta este cursul 16. Ultimele trei cursuri 16, 17 și 18 sunt o recapitulare a primelor cincisprezece cursuri, deci cursul 16 este recapitularea cursurilor de la 1 la 5.

Toate aceste trei cursuri, ne oferă excelenta oportunitate de a ne întâlni direct cu materia care se studiază timp de douăzeci, douăzeci și cinci de ani în mănăstire. Materie ale cărei principii fundamentale permit oamenilor să atingă iluminarea, să elimine toată suferința. Deci, vă rog să tratați acest studiu în acest fel.

Teme și teste

Și în acest curs sunt teme și teste. Ele sunt ușoare și se bazează pe ceea ce se spune aici. Scopul lor este de a ajuta la integrarea învățăturii, pentru că, veți vedea, că după trei zile ați și uitat deja o parte semnificativă din ceea ce ați auzit. Dacă învățătura nu este prezentă în mintea noastră, nu poate funcționa pentru noi, nu poate face ceea ce ar trebui să facă, și anume să ne aducă multă fericire. Deci acesta este scopul lecțiilor.

Puteți face temele în grup, puteți sta într-o cafenea. La noi este legal să copiați. Poate fi același răspuns ca cel lângă care ați stat în cafenea. Este în regulă. Temele sunt însoțite de meditații care trebuie făcute.

Există și teste. Testele conțin întrebări din temele pentru acasă, deci nu vor fi întrebări surpriză. Cu toții primesc note de la 9 în sus.

Temele și testele vă dau din nou ocazia să treceți peste materie ca să o puteți integra mai bine.

Vă recomandăm să faceți testul după o zi sau câteva zile după ce v-ați făcut tema, ca să vă dați seama cât de multe lucruri ați reținut. Dacă nu, uitați-vă din nou la material, închideți-l și apoi faceți testul. La sfârșitul cursului există și un test final, care conține întrebări din temele pe care le-ați parcurs. Este o nouă ocazie de a repeta totul, de a vă reîmprospăta memoria.

A vă pregăti ca profesori

Și aceasta este o parte foarte importantă a cursului. Pentru că vă vedem ca potențiali profesori. După cum știți sunt câteva persoane care deja predau aceste cursuri. Când începem să aplicăm aceste învățături în viața noastră și vedem schimbarea pe care o produce în viața noastră, chiar dacă nu am realizat încă întreaga schimbare, vedem potențialul schimbării, vrem să oferim acest dar și altora.

Iar atunci când oamenii încep să vadă lucruri frumoase în voi, vor începe să vă întrebe ce s-a întâmplat. Și atunci va trebui să le explicați într-un mod care să le meargă la inimă. Deci, ascultați învățătura și faceți-vă temele pentru ca atunci când veți explica altora să fiți preciși în ceea ce spuneți.

Nu lipsiți de la lecții

Datorită faptului că acest curs este concentrat, vă rugăm să nu lipsiți mai mult de două lecții. De preferat este să participați la toate lecțiile, pentru că două lecții acoperă un curs. În zece lecții acoperim cinci cursuri.

Dacă ați lipsit de la trei lecții, vă rugăm să nu vă întoarceți. Nu se mai consideră că ați primit cursul.

În acest caz îl veți putea face altă dată cu unul dintre profesorii noștri.

Aceste cursuri de recapitulare, trebuie să le primiți direct de la un profesor.

Pregătire pentru studiile avansate

Aceste cursuri, pe lângă faptul că ne oferă învățăturile care sunt studiate în mănăstiri, ne pregătesc și pentru studiile avansate, pentru capitolul al doilea al învățăturilor. Optsprezece cursuri sunt doar primul capitol A. Ele îl pregătesc pe student pentru Capitolul B, care este calea rapidă către iluminare.

Ceea ce primiți în aceste cursuri este tot ce aveți nevoie pentru iluminare, dar poate dura foarte mult timp ca să le aplicați. Și pentru că viața noastră este scurtă și trece repede, și pentru că nu știm dacă vom mai avea vreodată această oportunitate într-o altă viață, spunem de fapt că șansele nu sunt bune.

Deci, trebuie să încercăm să facem asta acum. Și a face acum înseamnă a intra în învățăturile înalte, adică învățăturile secrete budiste, pe care Buddha le-a predat celor care erau pregătiți pentru ele.

Dar învățăturile secrete necesită pregătire. De ce sunt secrete? Sunt secrete pentru cei care nu sunt pregătiți de a le primi. Chiar dacă învață astfel de lucruri, nu va fi de folos pentru ei, nu le vor înțelege.

Aceste învățături au natura de a se păstra secrete față de cei care nu sunt pregătiți pentru ele. Nu contează dacă citesc cărți sau le pot găsi pe internet.

Recomandarea mea este să nu consultați aceste cărți și să nu le luați de pe internet, deoarece afectează șansele voastre de a reuși, pentru că ele trebuie să le primiți direct de la un profesor. Aceasta este puterea de a le primi direct de la un profesor.

Așadar, scopul nostru este să predăm învățăturile secrete celor care sunt pregătiți pentru ele. Iar pentru asta este nevoie de finalizarea tuturor celor optsprezece cursuri.

Avem un grup de profesori care predau aceste cursuri. Și sper ca acest grup să se mărească. Ajutați-vă de ei ca să finalizați toate cursurile, astfel încât să putem începe învățăturile secrete cu toții.

Și dacă sunt două persoane pe listă care au finalizat toate cursurile cu teme, teste, meditații și testele finale, îi vom învăța pe ei, iar dacă vor fi două sute de persoane pe listă, vom învăța două sute de persoane. Deci, luați treaba în serios.

Limba tibetană

După cum ați văzut în cursuri apare și limba tibetană. Dacă se poate, încercați să scrieți puțin și în tibetană . În aceste cursuri de recapitulare, nu punem atât de mult accent pe asta, dar tibetana este importantă. Nu pentru că ar fi o limbă atât de importantă în lume, de fapt, ea este acum în declin în lume, odată cu ocuparea Tibetului de către China. Chiar și tibetanii nu mai știu să vorbească tibetana. Este foarte trist. Ei nu mai sunt capabili să-și citească scrierile.

Acest lucru ne dă nouă responsabilitatea să învățăm noțiunile în tibetană, ca să le dăruim și restului lumii și, desigur, să le aducem în societatea noastră, în regiunea noastră, în țara noastră. Există încă multe, multe scrieri care conțin înțelepciunea deschisă și secretă scrisă în tibetană care nu au fost încă traduse. De aceea generația noastră care importă această înțelepciune aici, trebuie să cunoască acești termeni.

 

Cele trei căi principale

Prima lecție a acestui curs acoperă jumătate din cursul ACI 1.

Prima carte de care ne vom ocupa se numește:

Lamtso Namsum

Lam înseamnă cale. Calea are cel puțin două sensuri:

—   Calea de a ajunge dintr-un punct în altul, adică dezvoltare spirituală.
—   Piatră de drum – sau un anumit stadiu la care se ajunge în procesul spiritual. În sensul de conștientizări pe care o persoană le dobândește pe calea spirituală.

Tso principal
Lam Tsocăi principale
Nam este sufix la plural (căi )
Sum – înseamnă trei
Lamtso Namsum înseamnă „Cele trei căi principale” sau „Cele trei conștientizări principale” pe care omul le dobândește pe calea sa spirituală.

 

Je Tsongkapa

Cartea a fost scrisă de

Je Tsongkapa

Numele lui era Tsongkapa pentru că provenea dintr-un loc numit Tsongka.

Pa înseamnă persoana din Tsongka.
Je este un titlu onorific.

În budism, întotdeauna se pune un titlu onorific înaintea numelor acestor mari învățători. Deci, Je este un titlu onorific, dar el înseamnă rege, domn, lord, maestru, stăpân, suveran.

Puteți să vă folosiți de oricare dintre aceste cuvinte.

Al doilea nume al său este:

Lobsang Drakpa

Acesta este numele său monastic. Este numele pe care l-a primit ca și călugăr.

Lo înseamnă minte, conștiință,
Sangpuritate, bun. O minte pură.
Împreună numele Lobsang  înseamnă conștiință nobilă sau minte pură.
Drakpa – înseamnă renumit, faimos , adică o conștiință nobilă renumită.

Je Tsongkapa a trăit între anii 1357-1419. El a fost unul dintre cei mai mari înțelepți. Și unii spun că el este cel mai mare om care a trăit vreodată pe această planetă. Nu este foarte cunoscut, deoarece Tibetul era izolat, iar budismul tibetan s-a dezvoltat în Himalaya, unde era greu de ajuns. Rolul nostru este să-l facem cunoscut, pentru că a fost o mare personalitate. Ne-a transmis o cantitate enormă de scrieri, atât deschise, cât și secrete. A avut și discipoli extraordinari, unul dintre ei a fost primul Dalai Lama.

Atunci când ne uităm la capodopera sa, la munca sa de-o viață și la textele pe care le-a scris – spunem că este imposibil ca un muritor de rând să realizeze o astfel de muncă. Mulți îl consideră Manjushri Buddha înțelepciunii. Întruchiparea înțelepciunii.

 

Calea treptată spre iluminare

Învățătura sa a adus la perfecțiune și armonie toate învățăturile budiste care au existat înaintea sa și ne oferă posibilitatea de a studia și practica budismul ca pe o rețetă. Facem etapa 1, apoi facem 2, apoi 3 și așa mai departe, iar dacă le facem corect, cu îndrumarea potrivită, în ordinea potrivită, fără a omite nicio etapă, vom ajunge la iluminare.

Această formă de învățătură o numim:

Lam rim

Lam – cale, iar Rim înseamnă etapă, treptat, nivel.
Lam Rim înseamnă „Calea treptată spre iluminare

Această cale treptată spre iluminare are toate etapele fără excepție și în ordinea corectă.

 

O cale spirituală autentică și completă…

Există multe învățături spirituale care au doar părți ale căii. Dar măreția căii Lamrim este că ea include toate etapele, fără excepție și în ordinea corectă. Nimic nu lipsește.

Ea este ca și o mașină. Dacă vrem să ajungem la destinație, avem nevoie ca mașina să aibă roți, volan, motor și un carburator și așa mai departe. Dacă îi lipsesc părți esențiale, ea nu va funcționa.

La fel și calea spirituală. Ea trebuie să conțină toate componentele esențiale. Și această cale conține toate componentele esențiale, fără excepție și în ordinea corectă. Deci, în acest sens, această învățătură este extraordinară și acoperă totul: partea deschisă și partea secretă.

 

…ea duce la perceperea directă a vacuității…

Lamtso Namsum  – Cele trei căi principale au ca scop să ne tragă pe nesimțite spre așa zisa percepere directă a vacuității.

Perceperea directă a vacuității, este experiența de vârf a carierei spirituale a practicantului, în care se întâlnește direct cu adevărul suprem.

O puteți numi întâlnirea cu divinul, cu Dumnezeu, cu Buddha – cu mintea lui Buddha. Nu cu istoricul Buddha care a trăit acum două mii cinci sute de ani, ci cu mintea unei ființe iluminate. De asemenea, este înțelegerea clară a întregului conținut al tuturor cărților budiste care au fost scrise vreodată.

Cel care a perceput vacuitatea își dă seama deodată că a stat în fața adevărului suprem și cade smerit cu fața la pământ. A experimentat întâlnirea directă cu o ființă luminată. Nu cu ochii fizici, ci cu ochii înțelepciunii. Și asta se întâmplă numai în meditație profundă.

În aceea zi, persoana vede direct, cu ochii minții, iluminarea, vede calea spre iluminare, știe cât timp îi va lua. Întreaga ei viață se va schimba. Este deja o persoană diferită.

Este pe calea de a ieși din această formă de existență în care este atâta suferință, boală, bătrânețe, moarte, lipsuri, chinuri. Este pe calea spre fericirea sublimă a lui Buddha.

 

…că acesta este scopul acestor învățături

Scopul acestor cursuri este să ne ducă acolo. Scopul acestor cursuri nu este să  formăm un club social; nu vrem să fim o imitație a unei mănăstiri budiste, nu înființăm o religie, nu pretindem să construim o școală nouă. Nici măcar o școală de meditație, deși predăm toate aceste lucruri.

Singurul nostru scop este să aducem oamenii spre locul în care să continue spre fericirea maximă. Toate cursurile, toate cuvintele spuse, toate seminariile, fiecare aspect al activității noastre, sunt determinate de această motivație, și nu există altă motivație.

Dacă învățați ceva pe cale, este minunat,
Dacă viața voastră se îmbunătățește, este minunat,
Dacă relațiile de acasă se îmbunătățesc, este minunat,
Dacă relațiile de la locul de muncă se îmbunătățesc, este minunat,
Dacă învățați cum să faceți bani, este minunat,
Dacă meditația vă relaxează, este minunat.

Dar toate aceste lucruri care se întâmplă, sunt doar efecte secundare și nu scopul final.

Buddha nu a venit să ne învețe pentru ca noi să ne relaxăm sau să facem bani. Buddha a venit și a predat, și mulți alți înțelepți, precum Jé Tsongkapa, pentru a ne aduce în locul în care se află ei. Iar cine ajunge acolo, automat, imediat, va căuta să-i aducă și pe toți ceilalți în același loc unde este el. Nu se va culca pe lauri, deoarece fericirea lui nu va fi completă atâta timp cât cei din jurul lui suferă.

Deci, acesta este scopul nostru.

Înainte de a ajunge la acest obiectiv mult râvnit al iluminării, trebuie percepută direct vacuitatea, iar ea nu este posibilă – fără un studiu intens în prealabil. Și asta facem noi aici, în aceste cursuri, în general, în acest curs în particular și în această zi, în special.

Scopul învățăturilor, a meditației, al întâlnirilor și al contribuțiilor voastre – este de a permite fiecăruia dintre voi să trăiască această experiență, care este extraordinară, transformatoare, transcendentă. Ea vă va scoate din această lume.

 

Epistola către discipolul iubit

Cartea pe care o vom studia în lecțiile 1 și 2 este Lamtso Namsum. Este o lucrare scrisă de Je Tsongkapa despre cele trei căi principale. Revin din nou și spun că sensul de cale nu este ceva fizic, ci o stare mentală. Este o realizare spirituală pe care o obținem în mintea noastră.

Această carte este foarte populară printre tibetani; Dalai Lama, când vine în Occident, adesea predă acest text.

Jé Tsongkapa a avut mulți discipoli, iar unul dintre ei se numea:

Ngawang Drakpa Tsako Wonpo

El nu a fost unul dintre principalii discipoli ai lui Je Tsongkapa, dar probabil era foarte îndrăgit de acesta. Acest discipol era foarte devotat învățătorului său și i-a spus: „Cum pot să te servesc?” Je Tsongkapa a răspuns: „Vrei să mă servești?”Da, da. Este tot ce îmi doresc.” „Nicio problemă. Du-te în estul Tibetului, ridică o sută opt mănăstiri și întoarce-te.” Și asta a făcut discipolul.

Bineînțeles că această muncă a durat câțiva ani. Iar în tot acest timp, discipolului îi era foarte dor de maestrul său. Așa că au corespondat, iar acest text a fost scris de Je Tsongkapa către iubitul său discipol, Ngawang Drakpa.

Je Tsongkapa îi prezintă calea și în final îi scrie:

Respectul tău pentru cuvântul Celor la Extaz Plecați este perfect,
Iar puterea intelectului tău este impunătoare;
Calcă pe urmele ființelor mărețe
Cu înțelepciune, al meu Ngawang Drakpa.

Vino acum și urmează lucrurile pe care te-am învățat,
Fă ca în viețile tale faptele și rugăciunile să fie la fel ca ale mele,
Iar în ziua iluminării noastre
Îți voi da prima înghițitură de nemurire.

Cei la Extaz Plecați” – sunt Buddha. Ei au ajuns la plăcerea maximă.

La final îi spune: „Dacă vei merge pe această cale, vom bea împreună din cupa nemuririi”. Îi spune: „Tu și cu mine împreună”.

Textul conține doar paisprezece versete.

 

 Pabongka Rinpoche:

Comentariul la textul de bază este scris de Pabongka Rinpoche (1878-1941), al cărui nume secret era Dechen Nyingpo. Pabongka Rinpoche a fost învățătorul lui Trijang Rinpoche, tutore al celui de-al 14-lea Dalai Lama. Introducerea la comentariu este scrisă de un discipol al lui Trijang Rinpoche, Khen Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin (1921-2004).

Pabongka Rinpoche            Dechen Nyingpo

De – plăcere
Chen – mare
Nyingpo – inimă sau esență
Dechen Nyingpo înseamnă esența marii plăcerii.
Pabong înseamnă în tibetană stâncă.
Pabongka era numele unei mănăstiri izolate din Tibet.

Când au căutat reîncarnarea lui, au descoperit că el era reîncarnarea lui Chankya Rolpey Rinpoche, care a fost mentorul împăratului Chinei în trecut.

Pabongka Rinpoche a trăit în secolul al XX-lea – între anii 1878 și 1941. În perioada în care a trăit în Tibet, chinezii nu erau iubiți în Tibet și nu au vrut să-i dea un nume legat de China, așa că i-au dat un alt nume.

Pabongka Rinpoche este cunoscut și sub numele de Jampa Tenzin Trinley Gyatso. El s-a născut într-o familie influentă din districtul Tsang, în centrul nordic al Tibetului. De mic copil, a intrat în Gyalrong House din mănăstirea Sera Mey, unul dintre colegiile marii universități monahale Sera, și a obținut titlul de „Geshe” – maestru în filozofie budistă. Lecțiile sale puternice, adresate publicului larg, i-au adus rapid renumele de lider spiritual al epocii sale, iar scrierile și cărțile sale – aproximativ cincisprezece volume – tratează toate aspectele gândirii și practicii budiste.

El este considerat unul dintre cei mai mari învățători tibetani din secolul al XX-lea, în Tibet. El a scris printre altele cartea „Darul eliberării în palma ta”. Ea este un comentariu excepțional asupra Lam Rim. A fost tradusă în engleză de Ken Rinpoche împreună cu elevul său Art Engle. Ambii au fost profesorii Lamei Dvora Hla.

Khen Rinpoche Geshe Lobsang Tarchin a fost un mare Lama tibetan iluminat. El a fost starețul mănăstirii tibetane Sera Mey și a trăit și a predat în Statele Unite timp de aproximativ treizeci de ani.

Comentariul textului Lam tso nam sum a fost dat de Pabongka Rinpoche unui public numeros. El era renumit și mulți oameni veneau să-i asculte învățăturile. Trijang Rinpoche le-a notat, iar aceste note au fost traduse de Ken Rinpoche.

Ce sunt cele trei căi principale?

Acestea sunt trei idei pe care fiecare dintre noi trebuie să le înțeleagă și să le interiorizeze, dacă vrem să ajungem la iluminare.

Vom vorbi despre ele în următoarea parte.

ACI 16 – Principalele idei ale budismului, partea I

Acest curs oferă o imagine de ansamblu ale principalelor idei ale budismului, așa cum sunt prezentate în primele cinci cursuri ACI.

Cursul include o descriere a principalelor căi budiste, explicații despre refugiul budist și diferitele niveluri de iluminare, explicații ale vacuității, a karmei și a bodhicittei, îndrumări pentru meditație și corectarea problemelor care apar în meditație, argumente logice cu privire la existența ființelor iluminate și capacitatea lor de a ne ajuta, dovezi logice cu privire la continuitatea minții după moarte și explicații despre modul în care funcționează karma – explicații care ne permit să folosim această cunoaștere pentru a ajunge și noi și ceilalți la fericirea maximă.

Cursurile 16, 17 și 18 se concentrează pe cele mai importante puncte ale învățăturilor și ajută la crearea unei imagini complete și semnificative, aplicabilă în practică.

Vă recomandăm cu căldură să ascultați materialele atașate pe site, dar, în același timp, pentru a obține diplomele pentru aceste cursuri, trebuie să le primiți direct de la un profesor. O listă a profesorilor poate fi găsită aici.

Profesor îndrumător: Gabriela Bălan

 Lecțiile în format video:

 

Lecțiile in format HTML:

Lecția 1a

Lecția 1b

Lecția 1c

Lecția 2a

Lecția 2b

Lecția 3

Lecția 4a

Lecția 4b

Lecția 5a

Lecția 5b

Lecția 6

Lecția 7a

Lecția 7b

Lecția 8

Lecția 9

Lecția 10

Lecția 11

 

Temele, testele  și răspunsurile cursului:

Am organizat pentru voi un folder unde veți găsi temele și testele acestui curs, atât în format word – pentru cei care vor să le completeze pe laptop dar și în format pdf pentru cei care for să le printeze și să le completeze de mână.

Tot aici veți găsi și tabelul pentru jurnalizare meditații  unde să vă notați datele și orele când ați făcut meditațiile.

Descarcă  aceste materiale de AICI.

ACI 3 (Retreat) – Pregatire pentru Tantra-Lecția 8b

Pregătire pentru tantra


Seminar bazat pe Lam Rim
Sursa binefacerilor mele – rugăciunea către muntele de binecuvântări

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 8 b-Meditația în ordine directă

 

Sfințenia Lamei

Profesorii ne spun că, cu cât pot vedea mai multă sfințenie în Lama mea, cu atât progresez mai repede. În bhakti yoga, toată această știință a devotamentului deschide inima și permite înțelepciunii să pătrundă în interior. Aceasta este știința iubirii, aceasta este bhakti yoga. Este o parte foarte importantă a căii spirituale, și de fapt este imposibil să te descurci fără ea.

Și profesorii ne spun: cu cât putem vedea mai multă sfințenie în Lama, cu atât vom progresa și ajunge mai repede. Acest lucru le dă mai multă putere de a ne influența și sunt mai eficienți în munca lor cu noi.

Iar puterea vine de la discipol, întotdeauna de la discipol. Este responsabilitatea discipolului să-i dea putere Lamei, iar el face acest lucru prin serviciul adus Lamei, devotamentul față de Lama, admirația față de Lama și așa mai departe. Tradițiile din Orient, în special cele mahayana, hinduse, au dezvoltat bhakti yoga la niveluri foarte înalte.

De aceea, chiar și când vi-l imaginați pe Lama în meditație, faceți-l strălucitor, tânăr și radiind lumină, pentru că asta vă ajută să-i dați putere.

Lama voastră, care a fost alături de voi dintotdeauna și vă iubește din suflet, a fost mereu alături de voi și a apărut întotdeauna așa cum ați avut nevoie, indiferent dacă l-ați recunoscut sau nu. Și toți profesorii care apar și vă învață sunt de fapt aceeași entitate care apare în diferite forme. Toți sunt aceeași entitate și toți trebuie respectați. Toți cei care v-au învățat trebuie să-i respectați, este foarte important. Pentru că ei apar în funcție de nevoile voastre. Ați auzit de Tara, nu-i așa? Ei bine, ea apare întotdeauna foarte frumoasă și foarte atrăgătoare. Ea atrage discipolul prin frumusețea ei.

Alti Lama au un rol diferit. Este aceeași entitate care apare în diferite forme. Este jocul Lila, se spune în sanscrită? Este jocul. Este Lama care apare în forme diferite și ciudate.

Veți vedea cu timpul, pe măsură ce practica avansează, când veți privi înapoi în viața voastră, ea va începe să arate altfel, începem să o înțelegem altfel. Începem să înțelegem îngerii care ne-au însoțit tot timpul. Asta se întâmplă în camera generării, dacă faceți practica bine.

Este bine să folosiți cuvântul „sfânt”, pentru că asta îi dă Lamei mai multă putere pentru voi. El nu este sfânt de la sine. Nici un Lama nu este sfânt de la sine. Sfințenia vine de la voi. Așadar, în practica voastră, în meditația voastră, vizualizați-l pe Lama că apare în cea mai sfântă formă pentru voi.

Ceea ce vom face acum, vom parcurge toată meditația în direcția cea bună sau în ordinea directă, de la cap la coadă, invers față de ceea ce am făcut. Nu vom rămâne mult timp în fiecare etapă, pentru că altfel ne va lua o zi întreagă.

Meditația este Shar Gom – meditația de revizuire/ scanare.

Când veți fi acasă,  puteți citi rugăciunea, și să treceți peste imaginile ei, iar când veți simți nevoia, veți putea rămâne și medita asupra ei. Deci, aveți destule opțiuni.

În momentul de față, aveți deja cele două rugăciuni Sursa binefacerilor mele și Mii de îngeri care vor face parte din practica voastră zilnică. Împreună ele acumulează multe binefaceri și vor duce la schimbări în viața voastră. Ele nu vor fi vizibile chiar de la început, dar le veți simți cu timpul.

Vom începe acum meditația.

 

Meditația 8

Meditația în ordinea directă

   Așezați-vă confortabil. Observați-vă poziția în care stați, cu toate cele opt puncte: picioarele, brațele, spatele, umerii, bărbia, ochii, gura, limba și respirația.

     Concentrați-vă acum pe respirație.

     Faceți pașii preliminari.

     Vizualizați cum ieșiți din pădurea deasă care înconjoară râul. Râul la rândul său înconjoară castelul. Imaginați-vă că ați ieșit din pădure într-o poiană din apropierea râului. Sunteți obosiți și transpirați, pentru că Samsara este extrem de obositoare și extenuantă.

     Vă apropiați de apă, unde vă întâlniți Lama. El sau ea sunt perfecți. Vă așteaptă și sunt fericiți să vă călăuzească. Lama vă așteaptă de mult timp să veniți.

     Mă voi referi în această meditație la Lama ca masculin, deși el poate fi bărbat sau femeie.

    În continuare, Lama vă conduce spre barca care plutește pe apă. Barca sunteți voi. Ea reprezintă toate oportunitățile și condițiile pe care le-ați dobândit în această viață; trupul, mintea, toate condițiile exterioare și interioare de a practica Dharma pentru a vă scoate din suferință.

     Amândoi vă suiți în barcă. Barca traversează apa și ajunge la scările care duc la castel. Când ați ajuns la castel, coborâți din barcă și începeți să suiți scările din fața castelului. Imaginați-vă că ați ajuns în fața porții, că deschideți poarta și că intrați în camera triunghiulară, intrarea fiind vârful triunghiului.

     Imediat ce intrați, veți vedea un sicriu cu un capac de sticlă și un corp așezat în el. Corpul este al vostru.

     Lângă el se află o pernă de meditație.

   Vă așezați și meditați. Începeți să vă dați seama că puteți muri în orice moment pentru că nu aveți nicio certitudine cu privire la momentul morții. Pe de altă parte, moartea este certă.

      Vă întrebați: dacă astăzi stau să mor, ce aș face în acest moment?

     Dacă vreți puteți face o meditație mai extinsă asupra morții, asupra principiilor și deciziilor voastre, și așa mai departe.

     Acum vă ridicați și veți vedea că în dreapta sicriului se află o găleată plină cu tot felul de păianjeni, scorpioni, insecte, și vă dați seama că toate aceste vietăți  simbolizează faptele voastre negative, karma rea pe care ați acumulat-o și sunteți îngroziți de gândul că aceste lucruri vor veni cu voi după ce veți muri și vă vor determina următoarea voastră existență, care va fi plină de suferință.

   Decideți acum să vă purificați această karmă.

    Puteți să vă imaginați faptele negative sub formă de semințe de susan negre, dacă preferați așa.

     Luați această găleată și mergeți în colțul din dreapta al camerei triunghiulare, unde este amenajat un foc de tabără frumos. Focul arde liniștit, iar lângă el se află un scaun pe care o să  stați în fața focului și o măsuță care are hârtie și creion pe ea.

     Notați-vă pe bucățele de hârtie toate faptele negative pe care le-ați dori să le purificați, astfel încât să nu le luați cu voi în următoarea voastră existență.

     Hrăniți focul cu hârtiuțele și semințele negre. Priviți la focul care le înghite  și le consumă. Stați și meditați asupra legilor karmice; asupra modului în care faptele pe care le faceți astăzi vor determina viitorul vostru; asupra naturii următoarei vieți, și încercați să o vedeți cât mai în detaliu.

    Meditați asupra faptului că lucrurile care se întorc asupra voastră, sunt similare cu ceea ce ați semănat. Iar atunci când se întorc asupra voastră, efectul lor este cu mult mai mare. Meditați asupra necesității purificării faptelor negative, în caz contrar ele vor da cu siguranță rezultate. Gândiți-vă că dacă doriți să vă fie bine, va trebui să faceți bine.

     Pentru a vă purifica toată karma negativă, treceți peste fiecare din lucrurile rele pe care le-ați făcut, înțelegând că nu există nici un refugiu în lumea materială, nimic lumesc nu ne poate proteja cu adevărat; Nu există nici o ființă umană, nici o companie de asigurări, nici o proprietate, nici bani, nici un lucru material care să vă poată proteja, cu excepția realizărilor spirituale pe care le acumulați, cu excepția conștientizărilor înțelepciunii și compasiunii pe care le-ați dobândit în inima voastră.

     Vă refugiați pe calea spirituală și vă gândiți la faptele negative pe care le-ați făcut, exprimându-vă regretul. Regretul înțelege că un act negativ vă va aduce un rezultat negativ . Nu vă învinuiți, ci regretați-vă fapta. Nu vă spuneți: sunt rău! Ci spuneți-vă “Am făcut o prostie și îmi pare rău pentru acest lucru, am acționat din ignoranță și decid să mă opresc de a mai face asemenea fapte , cel puțin pentru o vreme”.

      În măsura în care considerați că este nevoie de vreun act de corecție sau de vreun act de ispășire, în funcție de karma pe care ați acumulat-o, stați puțin și vedeți cum vă purificați karma, iar când vă veți ridica de pe scaun, vă veți simți mai ușori și mai curați.

     După ce v-ați sculat de pe scaunul de lângă foc, întoarceți-vă din nou la sicriu. În partea lui stângă, veți găsi o cutie de bijuterii cu multe perle, pietre prețioase și bijuterii superbe. Toate acestea simbolizează toate binefacerile pe care le-ați făcut, faptele bune pe care le-ați făcut. În același loc unde se află cutia, veți găsi și o mantie albă. Imaginați-vă cum vă împodobiți mantia cu aceste pietre și bijuterii prețioase. Înfășurați-vă, apoi cu mantia și deplasați-vă în partea stângă a camerei, unde se află un tron frumos pe care stă Lama. Dăruiți-i Lamei ofrandă, prosternați-vă în fața lui și luați-vă refugiul în Lama, pentru că el întruchipează toate cele Trei Diamante.

     Vizualizați-vă că vă refugiați în cele Trei Diamante.

     Ridicați-vă încet, prosternați-vă Lamei în semn de mulțumire, și îndreptați-vă spre coridorul care iese din camera triunghiulară. Acesta este coridorul cu multe ferestre. Când priviți pe fereastră, vă veți vedea viața voastră așa cum va fi peste 10, 20, 30 de ani și poate peste o sută de ani. Totul este distrus, în mizerie, clădirile în ruină, plină de pânze de păianjeni. Șacalii urlă. Orașul este complet distrus. Hârtiile și fotografiile voastre zboară în toate direcțiile. Nu mai există nimeni care să vă fi cunoscut.

     Corpul vostru este zbârcit și putrezit. Începeți cu rana din frunte, tot corpul intră în putrefacție.

     Starea de putrefacție se răspândește în mediul înconjurător, ajungând și la cei din jurul vostru. Totul moare și se transformă într-un imens cimitir plin de schelete și cranii. Păsările de pradă zboară deasupra căutând-și hrana.

     Și, vă dați seama că toate lucrurile pe care le dețineți în viața voastră provin din karma, care va trebui să se dezintegreze, pentru că nu știți încă cum să vă păstrați această karmă. Nu știți cum să o reînnoiți. Toate lucrurile au venit din faptele voastre trecute, și nu știți cum să le reînnoiți destul de repede.

     Iar acum vă hotărâți să învățați cum să lucrați cu karma pentru a preveni această decădere.

     În timp ce vă apropiați de capătul coridorului, aduceți-vă  corpul și mediul înconjurător înapoi la starea sa actuală. Începeți să vă dați seama că tot ceea ce aveți în prezent este doar pentru o clipă. Mai mult de atât, înțelegeți cum funcționează karma și începeți să fiți mai atenți la ceea ce faceți.

     La capătul coridorului se află o ușă care dă spre camera oglinzilor. Ușa separă scopul îngust de cel mediu.

    Trecerea prin coridor v-a învățat că în samsara nu există nimic pe care să vă puteți baza, pentru că totul va putrezi și veți rămâne fără nimic, de aceea vă doriți să ieșiți din samsara, să ieșiți din această existență suferindă și să învățați cum să o faceți, iar acum începeți să examinați cu atenție mintea voastră.

     În camera oglinzilor totul este fragil, totul este delicat. Pe jos sunt risipite cioburi de sticlă și porțelanuri fine. Toți pereții sunt acoperiți de oglinzi, iar voi  vă uitați în oglinzile care vă reflectă mintea.

    În sală se află o pernă pe care vă așezați, după care veți începe să meditați asupra a ceea ce se întâmplă în mintea voastră. Oare îmi respect preceptele de eliberare sau nu? Plantez eu oare semințe care mă vor face să sufăr sau nu? Uitați-vă la modul în care trăiți. Cum trăiesc? Cum vorbesc? Cum mă comport? Cum gândesc? Toate aceste lucruri le examinați în camera oglinzilor.

     Înțelegeți că va trebui să fiți foarte atenți, că trebuie să deveniți vigilenți, ca să vă puteți surprinde de fiecare dată când vă abateți de la jurăminte, să vă reamintiți de ele și să reveniți din nou pe cale.

     Ridicați-vă acum încet, încet de pe perna de meditație, și îndreptați-vă spre ușa din capătul celălalt al camerei oglinzilor, mergând cu multă atenție și în vârful degetelor.

    Această ușă este albastră, și ea separă camera oglinzilor de camera hexagonală. Camera oglinzilor este camera în care practică cel de scop mediu,  cel care dorește să iasă din samsara, concentrând-și în continuare atenția pe el însuși.

     Camera hexagonală, simbolizează scopul înalt sau pe cel care practică nu numai pentru sine, ci și pentru alții. Încăperea este sub formă de hexagon, pentru a simboliza cele șase perfecțiuni pe care o astfel de persoană trebuie să le practice.

     În centrul camerei veți găsi o masă somptuoasă, cu un arzător de tămâie foarte frumos. Fumul de tămâie umple întreaga cameră, acest lucru simbolizând gândirea unui Bodhisattva. Un Bodhisattva se antrenează ca toate gândurile lui să fie spre binele tuturor ființelor, să le iubească, iar toate acțiunile lui să fie făcute în spiritul acestor gânduri.

     Apoi, decideți că nu veți gândi doar ca un Bodhisattva, ci să și acționați ca un Bodhisattva; de a acționa pentru a opri suferința tuturor ființelor și de a le aduce fericirea.

      Veți începe acum să exersați cele șase perfecțiuni. Prima perfecțiune – dăruirea este simbolizată de un cadou frumos împachetat, pe care îl vedeți în partea stângă a peretelui. Vizualizați că în cutie se află patru cadouri, acest lucru simbolizând patru feluri de dăruire: a dărui lucruri materiale și bani, a da adăpost, a dărui iubire și a dărui Dharma. Opriți-vă puțin și examinați-vă modul vostru de a fi generoși: Unde vă aflați? Cum dăruiți? În cazul în care sunteți generoși, bucurați-vă de asta. Iar în cazul în care mai aveți încă mult de făcut, decideți să continuați să dăruiți pentru a ajunge la perfecțiune.

      În partea dreaptă a ușii, se află un ghiveci de flori și în el un copac. Un copac cu frunziș bogat, foarte frumos. Vă dați seama că acest copac este frumos din datorită moralității voastre. Copacul are trei rădăcini, simbolizând cele trei tipuri de moralitate: moralitatea de a nu-i răni pe ceilalți, moralitatea de a fi bun cu ceilalți și de a acumula binefaceri, și moralitatea aspirației de a-i putea ajuta pe toți ceilalți cât mai repede posibil.

     Și din nou, opriți-vă pentru o clipă și examinați unde vă aflați în legătură cu aceste trei tipuri de moralitate; Ce ați făcut și cât mai aveți de făcut? Cu cât veți rămâne mai mult lângă acest copac, cu atât mai frumos va deveni în fața ochilor voștri, pentru că, chiar și karma de a gândi asupra acestor lucruri acumulează binefaceri. Înflorirea copacului simbolizează acest cumul de binefaceri..

     Continuați să mergeți în partea dreaptă, unde vedeți un butuc de lemn. Puteți să așezați lângă el dacă doriți, un mic bazin cu apă limpede care să simbolizeze perfecțiunea răbdării. Când va veni vremea să vă supărați, încremeniți pe loc. Rămâneți calmi și cu mintea clară în fața a ceea ce se întâmplă, reacționând în liniște și cu iubire la tot ce se întâmplă, indiferent de motiv, fie dacă cauza este o persoană, sau un dezastru natural, sau poate o lege. Puteți fi răniți fie de oameni, fie de alte lucruri. În ambele cazuri, nu vă pierdeți răbdarea și, mai ales, nu vă pierdeți răbdarea atunci când întâmpinați dificultăți în practicarea Dharmei. Nu vă lăsați doborâți și descurajați în fața dificultăților. Orice obstacol care apare nu face decât să vă întărească răbdarea și hotărârea voastră de a continua calea.

     În fața lor, pe peretele opus, vedeți un clovn pe arc care sare dintr-o cutie. El este întotdeauna fericit, iar asta simbolizează bucuria efortului, efortul făcut în a practica toate perfecțiunile; și cele pe care le-am enumerat până acum și cele care nu au fost încă enumerate. Întotdeauna veți face totul cu bucurie. Veți continua să munciți din greu, dar cu multă bucurie.

     Apropiați-vă de a doua ușă a camerei. În stânga este un microscop, simbolizând perfecțiunea meditației. În dreapta ușii, veți vedea o casetă în se află un diamant superb. El simbolizează perfecțiunea înțelepciunii. Ea este înțelepciunea care înțelege vacuitatea, și este impregnată de iubirea și compasiunea nesfârșită pentru toată creația. Luați microscopul și așezați diamantul pe platforma lui. Începeți să vă uitați prin sistemul de lentile la diamant și înțelegeți vacuitatea. În acest mod vă finalizați perfecțiunea înțelepciunii. Lama care vă însoțește este plină de bucurie, pentru că tot timpul a sperat din toată inima lui, să ajungeți un vas/lucru demn. El înțelege acum că ați devenit, cu adevărat un lucru demn de a continua practica rapidă care să vă ducă spre iluminare.

     Lama vă ia de mână și treceți împreună prin ușa roșie în Mandala. Mandala este un magnific palat de cristal cu o cupolă de cristal și plin de ornamente. În mijloc, se află un tron pe care se stă Lama. Vă așezați în fața lui, iar Lama vă oferă  inițierea tantrică, inițiere extrem de puternică. Lama plantează în voi semințele, ca voi să realizați cele patru corpuri ale lui Buddha. Acest lucru este simbolizat de patru coroane pe care le pune pe capul vostru una câte una.

     În continuare Lama vă dă jurămintele tantrice după ce le-ați cerut și vă oferă permisiunea de a practica Tantra. Vă prosternați în fața lui în semn de recunoștință profundă față de el. Vă dați seama că ați primit ocazia atât de rară și incredibilă de a elimina rapid suferința voastră și a celorlalți. Inima voastră se umple de iubire față de acest Lama care vă călăuzește de-a lungul drumului spiritual.

     Vă devotați Lamei, și îl lăsați să vă conducă.

     Acum, ieșiți din Mandala și intrați în coridorul în care vă străduiți să vă respectați jurămintele, urmărindu-le cu ajutorul carnețelului de șase ori pe zi. Când treceți prin coridor, observați multe carnețele care sunt atârnate de pereți, ele sunt carnețele pe care deja le-ați umplut. Ele sunt pline de însemnările voastre, pentru că ați fost foarte atenți la jurăminte.

     Lama vă conduce în prima fază a Tantrei, stadiul creației, al generării, în care practicați pentru a vă transforma lumea voastră și pe voi înșivă. Camera este întunecată, dar cu cât veți merge mai departe, cu atât mai mult veți observa îngerii care sunt acolo, pe care nu i-ați putut observa mai înainte, nu pentru că nu erau acolo, ci pentru că nu erați suficienți de maturi și ca urmare a practicii pe care o faceți începeți să-i observați.

     Când începeți să vă apropiați de cealaltă ușă a camerei, veți vedea că și voi ați devenit, pe neobservate, un înger. Iar când vă uitați la Lama, veți vedea că și el este un înger, și vă dați seama că el a fost mereu un înger, doar că nu l-ați putut vedea. Din totdeauna el a fost îngerul care va însoțit.

     Ceea ce vă aduce la etapa desăvârșirii tantrice, este practica etapei de generare.

     Deci, în castelul vostru tantric, există un coridor care duce spre camera etapei de desăvârșire. Acest coridor este coridorul retreat-urilor, care se mai numește “practica de patru ori”, cu alte cuvinte retreat-ul care are patru sesiuni pe zi. Puneți numărul 4 pe perete. Și acesta este coridorul care duce la camera Dzok Rim.

     Datorită practicii corecte și serioase pe care o faceți, ați progresat și ați ajuns în camera desăvârșirii, unde lucrați direct cu corpul vostru interior, cu corpul vostru energetic. Mintea voastră este pregătită. Corpul este gata, moale, flexibil, putându-se lucra cu el și practicând exercițiile de finalizare, care lucrează direct cu corpul vostru interior, aducând toate vânturile în canalul principal.

     Practica desăvârșirii, desface toate nodurile din corpul interior, noduri care s-au creat de-a lungul timpului de către canalele energetice secundare care s-au înfășurat/încolăcit în jurul canalului central sugrumându-l. Toate aceste legături sunt îndreptate, netezite. Canalul principal se deschide. Inima se deschide complet, iar voi veți ieși în curtea interioară.

     Ați devenit o ființă iluminată. Această curte, este paradisul vostru. Sunteți un înger perfect, cu un corp de lumină, cu o minte atotcunoscătoare/omniscientă și plini de iubire necondiționată. Când priviți unde este Lama, înțelegeți că ați fuzionat cu el. Nu mai există nici o separare între voi și Lama. Lama vine și se contopește cu voi, iar acum ați devenit unul cu el. Așa vă aduce la iluminare.

     Acum stați în curtea interioară inundată de lumina soarelui, cu plante și flori superbe, în mijlocul ei o fântână arteziană din care țâșnește apa cristalină. Totul este divin, uimitor de frumos, iar voi sunteți plini de încântare de tot ceea ce vă oferă acest paradis. În același timp, vă trimiteți replicile voastre tuturor ființelor, în toate colțurile universului pentru a-i ajuta, de a-i salva și de a-i aduce spre voi așa cum Lama va adus la el sau ea.

     Încet, încet deschideți-vă ochii voștri de înger, și întoarceți-vă acum aici.

 

  Lung

Vom încheia cu ceea ce se numește “lung”.  Lung este transmisia orală. Toate aceste învățături au fost primite pe cale orală, de la învățător la discipol, toate venind de la entități iluminate și este o mare binecuvântare să le auzim de la Lama.

Continuați să rămâneți în liniște iar eu am să vă citesc Sursa binefacerilor mele.

 

           Sursa binefacerilor mele

1.
Sursă a binefacerilor mele,
Buna și scumpa mea învățătoare
Binecuvântează-mă în primul rând să văd și să înțeleg

Că o relație apropiată de tine
Este însăși esența drumului meu,
Permite-mi să perseverez în a te servi cu devotament
Din tot sufletul și cu tot respectul meu.

2.
Binecuvântează-mă din nou, de a realiza
Că viața pe care o trăiesc acum
Cu multe oportunități și timp liber,
Este infinit de rară și greu de obținut.
Permite-mi să aspir zi și noapte
Ca pe ea la maximum să o folosesc.

3.
Corpul și viața mea sunt trecătoare
Precum bulele din spuma unui val.
Binecuvântează-mă să-mi amintesc că moartea
În fiecare clipă se apropie să mă distrugă.
Ajută-mă să găsesc sigur înțelegerea
Precum totalitatea faptelor mele, albe sau negre
Și efectele lor ce mi le vor aduce
După moartea mea, ca o umbră mă vor urmări.

4.
Permite-mi să fiu atentă și să opresc
Toate greșelile și nedreptățile mele, chiar și cele mai mici
Și astfel, să-mi amintesc și să perseverez
În a efectua absolut fiecare faptă nobilă
Din multele pe care le pot face.

5.
Binecuvântează-mă să percep că este o curată nebunie
Să fug după bunuri materiale care niciodată nu mă satisfac.
Precum trestia fragilă, mă susțin
Iar natura lor înșelătoare, sursa tuturor suferințelor, ele sunt.

Te rog, ajută-mă să pot simți pe deplin
Acel dor intens pentru fericirea de libertate.

6.
Binecuvântează-mă ca mulțimea gândurilor mele pure
Să mă conducă cu multă atenție pe căile de urmat,
Și astfel, să-mi amintesc ca niciodată să nu încalc
Jurămintele de moralitate ce mi le-am luat.

Permite-mi să păstrez standardele morale
Ca baza a practicii mele.
Pentru că ele sunt rădăcinile adânci
Ale Dharmei, ale învățăturilor lui Buddha.

7.
Am reușit să alunec în marea suferință a vieții.
Binecuvântează-mă să văd că fiecare ființă vie,
Ca și mama mea fiind,
În marea durere și agonie, ca și mine, a căzut.
Permite-mi să practic înalta dorință
De a atinge iluminarea, pentru a o scoate din suferință

8.
Binecuvântează-mă să văd clar
Că numai aspirația în sine nu este suficientă.
Nici calea spre iluminare singur nu o pot finaliza
Fără o practică temeinică a celor trei moralități.
Dă-mi dorința fermă de a mă educa
Pe aceleași căi ca și ale copiilor celor victorioși.

9.
Lasă-mă să obțin repede
Drumul cunoașterii și a liniștii,
O minte ce nu este distrasă de obiectele greșite

Și care înțelege semnificația perfectă
Printr-o analiză corespunzătoare.

10.
Odată ce m-am instruit să devin un lucru demn
Al căilor deschise tuturor,
Binecuvântează-mă și permite-mi să intru cu ușurință
Pe calea de Diamant
Cea mai înaltă și mai nobilă dintre toate,
Poartă de intrare a celor binecuvântați și nobili aleși.

11.
Și astfel după ce de poartă am trecut
Binecuvântează-mă să cunosc în mod cert
Că păstrarea impecabilă a fiecărei îndrumări
Este condiția de bază a ambelor realizări.
Permite-mi, ca jurămintele luate,
Ca pe ochii mei din cap, să le păstrez.

12.
Binecuvântează-mă să realizez punctele principale,
Esența căilor secrete,
Cu precizie, și pe ambele niveluri.
Permite-mi să acționez după sfatul celor sfinți
Ca toate eforturile să le depun și niciodată să nu părăsesc
Practica de “Patru ori”,
Superioară fiind dintre toate.

13.
Binecuvântează-mă și dă-i învățătorului meu spiritual
Care pe drumul meu cel bun, mă orientează,
Și tuturor prietenilor mei, ce mă însoțesc pe calea ce o urmez,
De o viață lungă și fructuoasă, să aibă parte.
Binecuvântează-mă și pune capăt pentru totdeauna
Tuturor obstacolelor mele,
Interioare sau exterioare, ce m-ar putea opri.


14.
De-a lungul vieților ce le voi trăi
Binecuvântează-mă să nu mai fiu

Niciodată separată de învățători desăvârșiți.
Și permite-mi să mă scald mereu
În lumina glorioasă a Dharmei.

15.
Binecuvântează-mă ca să mă educ
Pe orice cale sau nivel și fiecare calitate nobilă
La perfecțiune să o aduc
Și astfel, repede să ajung
Să fiu eu însămi cea care Diamantul îl poartă.

Iar acum îl veți auzi pe Ken Rinpoche spunând această rugăciune în limba tibetană.

ACI 3 (Retreat)- Pregatire pentru Tantra – Lecția 8a

Pregătire pentru tantra


Seminar bazat pe Lam Rim
Sursa binefacerilor mele – rugăciunea către muntele de binecuvântări

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 8 a-Structura Lam Rim-ului Sursa binefacerilor mele

 

În această lecție vom vorbi despre părțile principale ale textului Sursa binefacerilor mele.

Cele patru părți principale ale textului Sursa binefacerilor mele

Prima parte este rădăcina căii – primul verset – lucrul ce semnifică găsirea învățătorului și servirea lui.

Lam gyi tsawa she-nyen ten tsul

Prima parte a căii este: a servi învățătorul în gând, cu fapta, și a învăța să-i acordăm încrederea și tot ce derivă din asta.

2. A doua parte semnifică faptul, că îndată ce ne-am găsit Lama, va trebui să practicăm și să ne purificăm mintea sub îndrumările Lamei – versetele 2-12.

Ten ne lo jitar jangway tsul

Marea parte a Lam Rim-ului se ocupă de modul de a practica, după ce ne-am găsit Lama.

Ultimele două versete reprezintă partea a treia și a patra.

3. A treia parte este rugămintea de a fi ajutați în practica noastră – versetul 13

Sulwan deppa

4. A patra parte este rugăciunea de a întâlni profesori spirituali și de a atinge obiectivele

lame jesung dang salam toppay munlam

 

1. Diferitele aspecte ale practicii cu Lama.
Cum practicăm cu Lama.

a. Cum să ne gândim la Lama.

sampe tenpa

Cu alte cuvinte, cum ne raportăm în gândurile noastre față de Lama.

1-a. Dezvoltarea încrederii în Lama.

depa jangwa

2-a. Dezvoltarea respectului față de Lama

 

gupa kyepa

Pabonka Rinpoche ne-a dat meditații, în care ne învață pas cu pas cum să ne dezvoltăm încrederea și respectul față de Lama.

b. Cum să acționăm față de Lama.

 

jorwe tenpa

O altă formă de a spune aceste lucruri este
– Cum să-l slujim în mintea noastră, mental pe Lama
– și cum să-l slujim fizic, în acțiuni.

 

Caracteristicile Lamei

În cursul 1 a fost prezentat un set de zece atribute pe care vrem să le aibă un Lama. În Lam Rim Chen Mo, Je Tsongkapa ne spune să căutăm un Lama care să aibă zece trăsături, iar apoi ne spune că datorită faptului că “Vremurile de astăzi sunt decăzute”, este foarte greu de găsit un Lama cu toate aceste calități.

Și cu toate acestea, nu dorim să rămânem fără Lama. În acest sens Je Tsongkapa ne sfătuiește să micșorăm un pic din numărul de calități. El ne propune un set de cinci caracteristici/calități, despre care am vorbit în lecția anterioară.

Deoarece lumea este în continuă degradare, el ne spune că este greu de găsit un Lama care să aibă și aceste calități, de aceea ne propune un minimum de calități care să le căutăm într-un Lama.

Calitățile pe care le enumeră, se bazează, în general, pe ce anume trebuie să se concentreze un Lama.

– Pe această viață sau cea viitoare?
– Pe Dharma sau pe viața de zi cu zi?
– Pe ceilalți sau pe el însuși?
– Își iubește elevii sau nu?

Acum că ne-am gasit un Lama, trecem  la partea numărul 2.

Cum să practicăm după ce ne-am găsit un Lama. Acest lucru este împărțit în două părți.

2 – a. Versetul 2 spune:

Binecuvântează-mă din nou, de a realiza
Că viața pe care o trăiesc acum
Cu  multe oportunități și timp liber,

Este infinit de rară și greu de obținut.
Permite-mi să aspir zi și noapte
Ca pe ea la maximum să o folosesc
.

Cu ce să ne binecuvânteze Lama? Să recunoaștem oportunitatea. Ne rugăm să putem fi destul de inteligenți și să observăm oportunitatea rară pe care o avem.

Putem spune că Lama ne îndeamnă să găsim semnificația acestei vieți, să învățăm și să înțelegem sensul acestei vieți rare și atât de greu de obținut. Accentul în acest verset este pus pe faptul că trebuie să ne educăm în acest sens. Lama ne îndeamnă să avem înțelepciunea și inteligența să nu pierdem această ocazie rară și ireversibilă, această fereastră uimitoare care ne-a fost dată pentru a profita de această viață.

Acest lucru se numește:

nyingpo lenpar kulwa

Adică, rugamintea de a ne găsi sensul vieții noastre.

2- b. Ce urmează după ce ne-am rugat? Etapele căii. Ele reprezintă modul în care să putem profita de această viață.

nyingpo lenpay tsul

Cu alte cuvinte, cum să găsim sensul vieții. Partea 2 –b, are trei sub-părți.

2-b-1. Etapele comune cu a celor cu scopul îngust.

kyebu chung-ngu dang tunmongway lam gyi rimpa

Cine sunt cei cu scopul îngust? Sunt aceia care înțeleg că a cădea în tărâmurile inferioare înseamnă suferință îngrozitoare, și doresc să evite acest lucru. De aceea, ei practică în așa fel, încât nașterea lor viitoare să fie una reușită în sensul, de a se naște din nou ca ființă umană sau în tărâmurile superioare.

De ce spunem că ei au scopul îngust? Pentru că rezolvă problema la scară mică, adică numai pentru următoarea viață. Pe de o parte, practica lor nu este suficient de puternică pentru le asigura ieșirea din samsara, iar după următoarea viață ei pot cădea din nou, și pe de altă parte, aceștia sunt în general concentrați pe ei înșiși.

2 –b-2. Etapele comune cu a celor cu scopul mediu.

kyebu dring dang tunmongway lam gyi rimpa

Și cei cu scopul mediu se concentrează pe ei înșiși, dar deja își dau seama că în Samsara nu există nimic bun, și doresc să iasă din ea. Deci ei practică să iasă din Samsara.

2-b-3. Etapele căii  celor cu scopul înalt.

kyebu chenpoy lam gyi rimpa

Diferența dintre cele trei categorii  este în funcție de practica lor.

 

Practica comună cu a celor de scop îngust

Cei de scop îngust, după cum am mai spus, doresc să evite renașterile inferioare și se concentrează asupra scopurilor acestei lumi. Ce practică vor face ei? Ei vor medita asupra morții. Ei vor medita asupra karmei, pentru a înțelege cum îi urmărește karma? Și vor merge la refugiu. La acestea se referă primele versete ale textului.

 

Practica comună cu a celor de scop mediu

Cei de scop mediu, practică de a nu se mai renaște în samsara și să evite orice suferință. Deci, aceștia vor începe să fie deosebit de atenți în legătură cu jurămintele lor de a-și purifica mintea.

Care este practica lor? Versetul 5 o descrie:

5.
Binecuvântează-mă să percep că este o curată nebunie
Să fug după bunuri materiale care niciodată nu mă satisfac.
Precum trestia fragilă, mă susțin
Iar natura lor înșelătoare, sursa tuturor suferințelor, ele sunt.

Te rog, ajută-mă să pot simți pe deplin
Acel dor intens pentru fericirea de libertate.

1. Prima practică – este dezvoltarea renunțării.
Ei practică în sensul de a atinge perfecțiunea acelui dor intens pentru fericirea de libertate.

tarndu lo kye

Ei doresc să se antreneze în a-și dezvolta aspirația de a ieși din Samsara. Acel dor intens pentru fericirea de libertate” înseamnă de fapt dezvoltarea completă a renunțării. Ei își spun: nu mă mai interesează Samsara, știu câtă suferință este în ea, de aceea binecuvântează-mă să nu mai fiu interesat de lucruri materiale, și să mă pot concentra pe deplin de a ieși din ea.

  1. Și a doua lor practică, este practica care să-i scoată din Samsara.

tarlam ten ap

Deci, mai întâi este dezvoltată dorința de a ieși din Samsara, și după aceea se practică ieșirea din Samsara

 

În această etapă se pune accent pe practica păstrării jurămintelor de moralitate. Nu se poate dobândi înțelepciunea, și nici nu se poate ajunge la niveluri înalte de concentrare fără un antrenament riguros în moralitate.

 

Etapele căii comune cu ale celor cu scopul înalt

Ce practică cei cu scopul înalt?

  1. Primul nivel este acela de a dezvolta Bodhicitta la nivel de dorință.

sem kyepay tsul

Discipolul îi cere Lamei să-i binecuvânteze mintea ca să poată gândi ca un Bodhisattva. Să aspire de a obține binele tuturor ființelor.

2. Al doilea nivel este de a dezvolta Bodhicitta la nivel de acțiune

chupa la loptsul

A acționa ca un Bodhisattva.

 

Rare și scumpe ca diamantele

Cel două niveluri ale Bodhicittei sunt comparate de către Buddha cu diamantele. Buddha ne spune că pentru a găsi unul, chiar și la primul nivel al lui Bodhisattva, este atât de rar, ca și cum ai găsi un diamant. Chiar dacă acesta încă nu știe cum să se comporte ca un Bodhisattva, dar se antrenează să  gândească ca un Bodhisattva, aspiră să aducă binecuvântări tuturor ființelor – el va întrece chiar și un Arhat. Arhat fiind cel care a ajuns la Nirvana pe calea Hinayana. Chiar și în situația în care nu a perceput încă vacuitatea, el este deja superior față de un Arhat. Imaginea care este dată în literatura budistă este: ca diamantul față de aur.

Arhat, chiar dacă a atins Nirvana, este ca aurul față de diamant, adică diamantul fiind Bodhisattva, care are drept scop eliberarea tuturor ființelor sau aspiră de a elibera toate ființele. Care este diferența dintre un Bodhisattva care doar aspiră și un Bodhisattva  care deja practică și acționează? Primul este comparat cu diamantul spart, iar celălalt ca un diamant întreg. Dar, ambele sunt diamante față de aur.

 

Cele două părți ale practicii unui Bodhisattva

Practica unui Bodhisattva are două părți:
1. Practica deschisă – practica celor șase perfecțiuni, pe care am denumit-o:
 Do

2. Practica secretă, practica tantrică, care se numește:
Ngak

În lecția nr. 4 am vorbit de practica celor șase perfecțiuni. În limba tibetană, practica celor șase perfecțiuni se spune:

Chupa chi la lobtsul

Practica ultimelor două perfecțiuni se numește:

Parchin tama nyi la labtsul

Primele patru perfecțiuni includ practica generozității, a moralității, a răbdării și a bucuriei efortului. Ultimele două perfecțiuni includ practica meditației și a dezvoltării înțelepciunii.

Care sunt cele trei tipuri de moralitate?

1. Primul tip este a evita de a face rău celuilalt.

Nyechu dompay tsultrim

2. Etica morală care ne învață să acumulăm multiple binefaceri.

Geway chu dupay tsultrim

3. Al treilea tip este dorința de a acționa în beneficiul tuturor ființelor.

Semchen dunje kyi tsultrim

 

Importanța temelor

Doresc să mai adaug câteva cuvinte despre importanța temelor de casă.

  1. Este foarte important să vă faceți temele, pentru că toți cei care studiază împreună cu mine vor fi viitori profesori. De aceea va trebui să cunoașteți bine materialul și toate detaliile lui, astfel încât să îl puteți transmite cu precizie. Atunci când primiți învățătura Dharma, veți purta responsabilitatea de a nu opri Dharma, ci de a duce linia de transmisie mai departe, de a nu o opri la voi.

Generații după generații, și-au dedicat viața pentru a ne transmite învățăturile. Iar acum vi se oferă un instrument sfânt, desăvârșit care poate elibera oamenii din suferință, de aceea aveți datoria de a continua.

Va trebui să deveniți învățătorii generației următoare. Ea depinde de voi. De aceea va trebui să depuneți efortul de a vă face temele. 

  1. Toate acestea vă pregătesc pentru Tantra.

Una dintre cerințele pentru învățarea Tantrei este să parcurgeți toate cele 18 cursuri cu certificate. Trebuie să vă terminați temele, testele și examenele. Puteți să vă verificați unul pe celălalt, și să vă dați note. Iar atunci când veți încheia un curs cu toate cerințele, veți obține o diplomă. Și în cele din urma va trebui să stângeți 18 diplome.

Toate aceste cursuri fac parte dintr-un puzzle a unei imagini grandioase, și vă pregătesc pentru practica înaltă.

 

 

ACI 3 (Retreat) – Pregatire pentru Tantra – Lecția 7b

Pregătire pentru tantra


Seminar bazat pe Lam Rim
Sursa binefacerilor mele – rugăciunea către muntele de binecuvântări

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7 b – Rădăcina căii – Lama

 

Continuăm Lam Rim-ul cu primul verset.

1.
Sursă a binefacerilor mele,
Buna și scumpa mea învățătoare
Binecuvântează-mă în primul rând să văd și să înțeleg

Că o relație apropiată de tine
Este însăși esența drumului meu.
Permite-mi să perseverez în a te servi cu devotament
Din tot sufletul și cu tot respectul meu.

Această rugăciune va trebui să o potriviți la sexul învățătorului vostru. Deoarece Lama pentru mine este de sex feminin, am scris rândurile potrivite ei.

Acest verset deschide Lam Rim-ul, și el se ocupă de factorul care este cel mai important pentru succesul căii noastre și fără de care nu o putem realiza. În limba tibetană se numește:

lam gyi tsawa she-nyen ten tsul

Despre semnificația Lamei, am vorbit în introducere în Lam Rim a acestui seminar. În general, ne vom referi, printre altele, la modul în care ne raportăm la Lama.

 

Două aspecte ale practicii cu Lama

Practica cu Lama are două aspecte principale.

a. Cum să ne gândim la Lama.

sampe tenpa

Sampa- gând
Tenpa – a te relaționa
 Împreună se traduce cum să ne gândim la Lama

b. Cum să acționăm față de Lama.

jorwe tenpa

Jorwa – practică.
Jorwa tenpa înseamnă cum să acționăm față de Lama.

Primul aspect are două sub-aspecte, și anume:

a-1. Dezvoltarea încrederii și a admirației pentru Lama.

depa jangwa

Denpa – încredere, cuvântul are înțelesul și de admirație.
Jangwa –  a cultiva.
Denpa jangwa
înseamnă cum să practicăm pentru a ne dezvolta încrederea în Lama.

a-2. Dezvoltarea respectului față de Lama.

gupa kyepa

Gupa – respect,
Kyepa – a dezvolta.
Deci, cum să ne dezvoltăm respectul față de Lama.

 

Cine este Lama noastră?

Întrebarea este: cine este acest Lama?

Dacă sunt cu adevărat scripturile corecte, atunci Lama a fost cu voi de-a lungul vremurilor. El vă însoțește permanent, și se manifestă în forme diferite, împingându-vă de fiecare dată pe calea spirituală, în funcție de pregătirea voastră.

Și cu toate că Lama este lângă voi, nu-l puteți recunoaște, pentru că încă nu sunteți pregătiți.

În desenul nostru, Lama se află dincolo de râu. El se urcă în barcă și vine să ne ia cu el în castelul tantric.

În toate etapele pe care le-am parcurs, puneți-l pe Lama să fie alături de voi, pentru că el este mereu cu voi. Întotdeauna vă îmboldește să mergeți mai departe, dar nu-l observați. Lama este extrem de răbdător. El muncește mii și mii de ani: Buddha nu are nici o problemă să fie căsătorit cu voi cinzeci de ani,  după care să vă calce pe nervi. Nu are nici o problemă să se manifeste în copilul vostru. Lama poate lua orice formă ca să puteți progresa, în funcție de situația în care sunteți.

 

Păziți-l, ca pe ochii din cap!

În momentul în care veți fi gata, atunci el va apărea ca Lama care vă învață Dharma, după care va apărea că Lama care vă va învăța Tantra, de aceea va trebui să-l păziți că pe ochii din cap, pentru că el vă poate aluneca ușor printre degete.

Ken Rinpoche spunea: este de ajuns câteva secunde de critică a Lamei, pentru ca să semănați deja semințe grele. Este atât de ușor să alunecăm pe panta criticii, pentru că un Lama  nu va face altceva decât să vă oglindească mintea, iar dacă nu ați înțeles vacuitatea, atunci veți fi convinși, că el în sine este așa sau altfel, sau poate și imoral.

Lama nu acționează după logica noastră, pentru că dacă ar fi fost așa, am fi fost de mult iluminați. El va face întotdeauna lucruri care sunt dincolo de înțelegerea noastră.

Ignoranța noastră ne limitează abilitatea de a vedea, iar de multe ori nu înțelegem ce face un Lama – mai ales un Lama tantric.  El de multe ori face lucruri care nu sunt din această lume și când îl privim cu ochii noștri obișnuiți, nu înțelegem ceea ce face, iar dacă îl vom mai și judeca prin prisma a ceea ce vedem, cădem rău. Dacă nu am fi făcut asta, am fi fost deja iluminați.

În concluzie, mai avem multe obstacole de depășit, iar practica cu Lama, le purifică încet, încet. O mare parte din obstacole deja au fost purificate, pentru că altfel nu v-ați fi aflat aici.

Și când totul este curățat, atunci dintr-o dată vă veți afla în camera generării, și veți fi cu adevărat îngeri. Veți fi chiar în paradis.

 

Vacuitatea Lamei

Cine este acest învățător care apare înaintea noastră? Cine este el cu adevărat? Oare, este el Buddha sau o simplă persoană care știe câte ceva?

Ca și oricare alt lucru, Lama este gol de orice natură. Dacă avem o karmă extraordinară, vom vedea în Lama un Buddha, iar dacă avem o karmă mai puțin bună, vom vedea în Lama o persoană obișnuită care predă ceva, și dacă karma este și mai puțin bună, atunci vom vedea o persoană plină de defecte, de la care nu avem nimic ce învăța.

Care este opțiunea corectă?

– ori învățătorul este o persoană obișnuită, ca și noi. Aceasta fiind de obicei opțiunea pe care o alegem.
– ori, învățătorul este o ființă specială trimisă să ne conducă spre iluminare.

Ce alegere vom face?

Problema este că nu putem verifica niciuna. Nu avem nici o modalitate de a le verifica, și nici de a respinge vreuna din ele.

Deci, cum alegem?

Prima opțiune, în care îl vedem pe învățător ca pe o persoană obișnuită, care ne lasă într-o stare de suferință, pentru că o persoană obișnuită nu ne poate aduce la lumină, nu funcționează. Deci, dacă ar trebui să alegem între aceste două opțiuni, pe care nu le pot verifica, atunci, bineînțeles, o vom alege pe cea care ne poate face fericiți.

Dacă ne vom putea referi la un Lama ca la un obiect divin, și dacă suntem capabili să ajungem, la ceea ce noi numim vederea pură, atunci putem începe să practicăm cu acest Lama calea spirituală care ne va scoate din suferință. Forța căii este în funcție, printre altele, de cât de curat este modul nostru de a-l privi pe Lama, și de a nu-l coborî la nivelul lumesc.

Dacă o persoană își poate menține curat acest punct de vedere, atunci nu ar trebui să meargă nicăieri; nu trebuie să facă nimic altceva. Totul este deja aici.

Întrebarea este: ce putem face în cazul în care un Lama manifestă defecte?

Este foarte important să înțelegem vacuitatea Lamei. Studiile în care se învață despre un Lama, ne spun să nu ne concentrăm niciodată pe defectele Lamei, pentru că îl vom pierde, și împreună cu el ne vom pierde și calea spre iluminare.

La urma urmei, nu există nimic în afara noastră care să nu vină din noi. Dacă ne-am găsit un Lama care să ne învețe Dharma, și începem să-i găsim cusururi, acest lucru înseamnă că nu avem karma suficient de pură ca să avem un Lama pur. Lama este o funcție a minții noastre. Asta este tot.

Geshe Lothar spunea: “Poți sta lângă un Buddha și să nu-l recunoști, dacă mintea ta nu este pe măsura lui”.

Nici măcar nu știți când stați lângă un Buddha. El este doar o proiecție a voastră. El în sine, nu este nici Lama, și nici sfânt. El este complet gol de orice natură.

Deci, cu cât veți fi mai curați, cu atât mai repede îl veți recunoaște, iar el va veni la voi. El este numai o proiecție a voastră, iar atunci când îi veți conferi puterea prin devotamentul vostru, Lama va funcționa pentru voi.

Un Lama este, ca și oricare alt lucru, o iluzie – este o creație a karmei voastre, iar iluziile funcționează în lumea convențională.

De fapt, atunci când îi conferim puterea Lamei, o conferim proiecției noastre, ne devotăm propriei noastre proiecții. Un Lama este iluminarea voastră, care apare din afară.

Aici este tot trucul, pentru că, dacă nu veți înțelege vacuitatea Lamei, atunci când vă veți  uita la el, îi veți găsi tot felul de cusururi. Totul este doar o proiecție a minții voastre, deci dacă îl vedeți impur, impuritatea lui este impuritatea minții voastre.

În cazul în care l-am examinat bine, și am decis că el/ea va fi învățătorul nostru, și începem să-l vedem impur, el nu face altceva decât să ne reflecte mintea. Iar acum, impuritatea noastră va deveni un material de lucru, în sensul că va trebui să lucrăm asupra lor. Este modul în care Lama începe să ne antreneze.

Cine este serios să facă calea spirituală, va începe să se folosească de vacuitate pentru a lucra cu Lama, pentru că numai așa ne antrenează Lama, prin a ne reflecta mintea.

 

Practica cu Lama ne elimină obstacolele de pe calea spirituală

După cum am mai spus, cu toții avem obstacole, și mai ales cu Lama. Este de ajuns să ne supărăm puțin pe el sau să-l criticăm, și el va și dispărea.

Cum va dispărea?

– ori se mută în altă țară,
– ori moare,
– ori nu mai vedeți în el un Lama.

În concluzie, nu vom avea nici Lama și nici cine să ne mai conducă spre iluminare.

Acesta este și motivul pentru care există atâtea reguli detaliate despre cum să ne comportăm față de un Lama. Și cel mai important lucru, este să-i înțelegem vacuitatea. El nu are nici o independență proprie de sine. El în sine, nu ne predă înțelepciunea, pentru că dacă ar fi fost așa, cu toții l-am vedea vorbind înțelepciunea. Dovada naturii goale a unui Lama, este că nu toată lumea îl vede spunând cuvinte de înțelepciune. Tot ceea ce vedem, vine numai din mintea noastră, este proiecția noastră.

Și cel mai trist lucru este să vezi pe cineva deja aproape, bătând la poartă și căzând. Este foarte trist. Cu cât cineva urcă mai sus, cu atât mai grea și dureroasă îi este căderea.

 

Legământul dintre discipol și învățător

În cursul nr. 1 am văzut că Lama trebuie să respecte etica morală.

Să luăm cazul în care Lama face ceva imoral. Felul în care percepem acest lucru depinde de relația noastră față de Lama.

– Dacă încă nu ne-am creat o relație învățător- discipol, și dacă nu am învățat mult despre vacuitate atunci vom crede că vedem un Lama imoral, de la sine. Un astfel de gând ne va determina să nu mai avem încredere în el ca profesor, iar atunci el nu-și vă mai putea juca rolul de profesor pentru noi, deoarece prima condiție de reușită a relației dintre elev și Lama este încrederea în el.

Deci, dacă sunteți într-o astfel de situație, și nu înțelegeți vacuitatea, va trebui să continuați să vă căutați un alt Lama, față de care veți avea mai puține îndoieli.

– Dacă ne-am examinat învățătorul, am învățat ceva timp cu el, ne inspiră încrederea și ne decidem că el/ea va fi învățătorul nostru, deci ne-am creat o relație cu acesta fie formală sau fie în inima noastră, și îl vedem căzând, atunci va trebui să ne asumăm răspunderea.

În momentul în care elevul se angajează să rămână cu un profesor, la scurt timp va începe să vadă defecte în profesor. Iar acest lucru se petrece în mod automat, deoarece mintea elevului nu este încă pură.

Dacă elevul își va spune: “el este învățătorul meu care mă va duce la iluminare”, acest fapt îi va da puterea profesorului lui. De ce? Pentru că puterea vine numai de la elev. Întotdeauna va veni de la elev. Din acest moment, Lama va începe să-i reflecte exact mintea, iar gradul de severitate a acțiunilor Lamei va fi în perfectă concordanță cu gradul de puritate al minții elevului.

Cea mai mare binefacere pe care un Lama poate să o facă, este să-i arate elevului vacuitatea lui.

Există multe istorioare în literatura budistă, despre relațiile dintre marii Lama și marii lor discipoli. Se spune că de îndată ce a fost creată legătura dintre discipol și profesor, profesorul va începe să se manifeste elevului în forme teribile, și mai ales când acesta a intrat în Tantra. Deoarece afecțiunile mentale ale discipolului trebuie eliminate rapid, Lama va merge spre acelea care sunt cele mai dificile, și va face asta repede.

 

Povestea lui Tilopa și Naropa

 Naropa a fost un mare maestru budist. O mare parte a tradiției budiste se bazează pe învățăturile lui. Se spune despre Naropa că ar fi știut dinainte de a-l cunoaște pe Tilopa, că acesta va fi maestrul lui. În această poveste, Naropa merge să-l caute pe Tilopa. Și asta acum o mie de ani, în care nu era internet. Deci, Naropa își caută învățătorul fără să știe nimic despre unde se află acesta și nici cum arată, și de fiecare dată când îl întâlnește pe Tilopa, nu-l recunoaște. Pentru a-l verifica pe Naropa, Tilopa îl supune la nenumărate teste. Odată Naropa se întâlnește cu Tilopa lângă un râu, Naropa își spune: – Poate e Tilopa. Se duce spre Tilopa, și începe să se uite la ceea ce face acesta. Vede cum Tilopa pescuiește peștii din apă, îi prăjește într-o tigaie și îi mănâncă. Naropa își spune: “Cum poate fi acesta profesorul meu, cineva care prinde pești, îi frige și îi mănâncă ? Tilopa îi spune: “Poftește te rog, ia un pește și mănâncă! Naropa îi spune: “Eu unul, nu mănânc pește și cu siguranță nu ucid vietăți”. Iar Tilopa îi răspunde: Chiar așa”? și aruncă peștele în apă. Peștele începu să înoate din nou în râu.

Este ceea ce face un Lama. El ne reflectă în mod automat și spontan dezgustul din mintea noastră, pentru ca noi să putem lucra cu el și de a realiza faptul că lucrurile nu vin de la sine, ci vin numai din noi. Și până când vom înțelege acest lucru, ne vom agăța de defectele Lamei, și vom crede că așa este el.

Dacă nu înțelegem vacuitatea Lamei, și datorită faptului că mintea noastră este impură mai devreme sau mai târziu vom avea  necazuri cu acesta. Mai devreme sau mai târziu el ne va reflecta această minte. Și problema este, că odată ce începem  să ne respingem profesorul, după ce ne-am relaționat cu el, se va crea karma care îl va îndepărta de noi, și de a nu-l mai întâlni. De aceea karma acumulată cu profesorul este super delicată și importantă.

 

Ce se întâmplă dacă va trebui să-l părăsim pe Lama?

În lumina celor spuse până acum, este important de subliniat că decizia aparține în cele din urmă elevului.

Dacă studentul nu este în măsură să înțeleagă  ceea ce profesorul încearcă să-l învețe, va pleca oricum. Există situații în care este necesar ca elevul să-l părăsească pe Lama. În cazul în care discipolul vede în cineva învățătorul lui, și apoi trebuie să-l lase, indiferent de motiv, din cauza greutății mari a karmei cu un profesor, este foarte important cum facem acest pas, pentru a evita să ne rănim pe noi înșine și pe alții.

Este foarte important:

–  să nu vă criticați niciodată învățătorul, nici în cuvinte și mai ales în inima voastră.
– să nu-l subestimați niciodată și să continuați a-l trata cu respect.
– să continuați să îi mulțumiți în inimile voastre pentru bunătatea pe care a făcut-o cu noi și pentru învățătura primită.

 

Cum putem ști dacă Lama este cel mai potrivit?

Va trebui să-l testăm, înainte de a ne conecta cu el. Nu ne dedicăm oricui.

În cursul nr. 1 este prezentată lista de reguli privind modul de verificare a unui profesor. Dar, ceea ce este important, este să înțelegem că toate calitățile pe care le căutăm într-un profesor sunt doar proiecțiile noastre.

Este important să fie oferite criterii oamenilor, astfel încât să nu urmeze pe cineva care spune “Eu sunt un profet”.

Deci, la început de drum , contează să se știe aceste lucruri. Dar după ce l-ați verificat, după ce v-ați angajat față de el în inimile voastre, și oricine a trecut prin acest proces, știe că după ce s-a angajat, imediat încep să apară defectele. Învățătorul începe să apară diferit.

Cu cât veți fi mai aproape de un profesor, cu atât vă va fi mai greu. În budism se spune că, cu cât vă apropiați mai mult de Lama, cu atât veți fi mai aproape de foc. A trăi lângă un Lama este să trăiești lângă foc. Și pentru asta este nevoie de o karmă extraordinară pentru a nu arde. Dar cine va supraviețui, va progresa extrem de repede.

 

Minimum ce trebuie căutat la un Lama

Există o listă cu cele 10 atribute enumerate în cursul 1 și nu le vom repeta. Este foarte, foarte, foarte dificil să găsim pe cineva cu toate cele zece. Aproape că nici nu există vreunul.

Je  Tsongkapa, care le-a scris cu 500 de ani în urmă, spune: “Este foarte dificil să găsim pe cineva de genul acesta în generația noastră degenerată”. Iar generația noastră de astăzi este și mai decăzută.

Deci el spune:  deoarece este foarte greu să găsiți pe cineva de genul acesta, atunci va trebui să restrângem puțin lista, să facem o listă mai scurtă și mai simplă. Există un minim. Și ne dă cinci calități pe care să le căutăm într-un Lama.

Iată ce ne spune:

1.Învățătorul și-a dobândit controlul de sine prin practicarea moralității.

tsultrim gyi tuk dul

Tsultrim – moralitate
Tuk – mintea unui Lama
Dul – înfrânat, disciplinat
Tsultrim gi tuk dul înseamnă cel care s-a antrenat și și-a înfrânat mintea prin păstrarea moralității.
Deci prima calitate este comportamentul etic.

2. Învățătorul și-a dobândit controlul de sine prin practicarea concentrării.

ting-ngen-dzin gyi tuk dul

Ting-ngen-dzin – concentrare
Deci, cel care s-a antrenat și și-a disciplinat mintea prin meditație.

    3. Învățătorul și-a dobândit controlul de sine prin practicarea înțelepciunii.

sherab gyi tuk dul

    Sherab – înțelepciune
    Învățătorul a dobândit înțelepciunea în sensul înțelegerii karmei, a existenței dependente, a impermanenței și a vacuității.

4. Învățătorul a dobândit realizarea vacuității în mod direct sau în mod intelectual.

de-nyi tokpa

De-nyi tokpa înseamnă conștientizarea vacuității, adică adevărata natură a realității.
Cu alte cuvinte, profesorul înțelege vacuitatea ori într-un mod intelectual foarte profund, ori a perceput-o în mod direct.

5. Învățătorul își iubește elevii.

tsewa dang denpa

Tsewa – iubire
Tsewa dang denpa –
are iubire
Adică, învățătorul își iubește elevii.

Je Tsongkapa ne spune că acesta este minimul pe care să-l căutam.

 

Iată și minimum minimorum

Je Tsongkapa ne spune, că și aceste calități sunt greu de găsit în generația noastră, și ne oferă încă o listă cu 5 calități.

a. Învățătorul este dedicat în primul rând Dharmei.

chu dang jikten nyi le chu tsor je

Chu – dharma
Jikten –
lumea sau lucruri materiale
 Nyi le – dintre cele două
 Chu tsor je – își îndreaptă eforturile spre dharma

Dacă ne uităm la diviziunea dintre activitatea lumească și activitatea Dharmei, Lama ar trebui să fie dedicat în primul rând Dharmei.

Deci, el ar trebui să-și dedice în principal viața Dharmei. Nu este neapărată nevoie să fie legată de ocupația Lamei, poate că el lucrează, poate are un loc de muncă în această lume. Dedicarea este mai mult mentală, ea se reflectă în atitudinea lui, adică în ce direcție se concentrează, sau pe ce pune accentul. Și desigur, dacă fizic se ocupă de Dharma

b. Învățătorul își îndreaptă eforturile în principal către viața viitoare.

di chi nyi le chima tsor je

Di – această viață
Chi –
viața viitoare
Nyi le – dintre cel două
Chima tsor je –
își direcționează eforturile

Dacă trebuie să facem distincția între dedicarea efortului lui pentru lucrurile din această viață față de lucrurile vieții viitoare, unde se află atentia lui? Cum practică el? Pentru această viață sau pentru viața viitoare? Adică, dacă învățătorul este o persoană materialistă sau spirituală.

c. Învățătorul se îngrijește mai întâi de ceilalți, înainte să-și poarte de grija lui.

rang shen nyi le shen tsor je

Rang – pentru el însuși
Shen
pentru alții
Adică, eforturile sale sunt îndreptate în principal spre beneficiul celorlalți.

Când ne uităm la grija față de noi înșine, sau la grija față de ceilalți, de cine este un Lama preocupat? Pentru el însuși sau pentru alții? Deci, acesta este un al treilea criteriu.

d. Învățătorul este atent la acțiunile, vorba, și la gândurile lui.

În limba tibetană, al patrulea criteriu este:

go sum bakme du mitong

Go sum – trei porți, aceasta se referă la cele trei moduri de exprimare a omului: în comportament, vorbire și gândire.
 Bakme du – lipsit de atenție
 Mitong – nu se comportă
Adică, Lama
este atent la modul în care se comportă, se exprimă și gândește. Nu este pripit, și nu face nimic prost.

e. Învățătorul nu-și conduce elevii greșit.

chinchilok tu mi tri

Chinchilok – concepție greșită
Mi tri –
nu conduce

Asta înseamnă, că nu-și învață elevii în mod greșit, sau nu-i conduce pe un drum greșit.

Je Tsongkapa spune că aceste criterii sunt minimum minimorum de a alege un învățător. Întrebarea care se ridică este: cum de știm dacă calea este corectă sau nu?

Există moduri în care Buddha ne-a învățat cum să testăm dacă drumul este bun sau nu:

– calea trebuie să fie transmisă, de o entitate luminată.
– trebuie să vină pe o linie pură de maeștrii care au practicat-o mulți ani și au curățat-o de distorsiuni.
– și ar trebui să existe oameni care sunt dovada vie a acestei căi și care au ajuns la iluminare în acest fel.

Dacă cineva care face parte din New Age va veni să vă învețe o cale, voi ar trebui să întrebați: cine a urmat această cale și a ajuns la iluminare și a ieșit din orice suferință? Cine este dovada căii? Acesta este un criteriu important. Trebuie să știți dacă cineva și-a atins scopul final.

 

Cum găsim un învățător?

Lama nu ne apare într-o formă anume. Un Lama nu trăiește numai în Tibet. El nu trebuie să fie tibetan, sau de un anume sex, sau să poarte robă de călugăr. A întâlni un Lama depinde numai de numărul mare de binefaceri pe care le-am făcut. El poate fi chiar lângă noi, și noi să nu-l putem recunoaște. Nu trebuie să mergem nicăieri pentru a găsi un Lama. El va bate la ușă când vom fi pregătiți. Meritele noastre sunt ca mierea care atrage albina la stup. Lama este albina. Dacă binefacerile noastre sunt multiple, nu-l mai putem opri. Lama va apărea la momentul potrivit.

Atunci când ne referim la Lama, ne referim la ”root lama” sau la Lama inimii. Numai el ne poate lua de mână și ne poate conduce la iluminare.

Buddha apare fiecăruia în modul care i se potrivește. Dacă am făcut mult bine în lume, el va apărea în forma căreia să ne putem dedica. Numai devotamentul față de un Lama, ne poate elibera din lanțurile atașamentului de sine, salvându-ne de la moarte.

 

Beneficiile de a fi în preajma Lamei și a serviciilor aduse

  1. Ken Rinpoche spunea:

“Dacă un elev instruit găsește un profesor erudit și primește o îndrumare bună binefacerea acestui fapt este de necrezut, de neimaginat, este imensă”.

Întâlnirea dintre elev și învățător, creează șansa de a ajunge la iluminare. Dacă această întâlnire are loc și este de succes, karma acumulată este enormă.

  1. El ne mai spune:

Dacă elevul reușește să mențină această relație cu bine,
Învață ceea ce ea este și o face bine-
Toți Buddha de el sunt mulțumiți. Toți Buddha pentru asta vor fi fericiți.”

Toți Buddha văd cum un alt mic Buddha, vine să se alăture marii familii, iar pentru asta ei sunt fericiți.

  1. Un astfel de practicant, își va diminua destul de repede sentimentele negative, afecțiunile mentale. Iar dacă ele încă mai există, puterea lor va scădea, în sensul că frecvența lor va scădea.
  2. Binefacerea acumulată în urma comportamentului adecvat față de Lama, reduce influențele rele care vin asupra noastră, deochiurile.
  3. Cunoștințele noastre progresează foarte repede.
  4. În viețile viitoare vom avea învățători desăvârșiți și vom continua să progresăm pe cale, iar existența noastră nu va mai fi mizerabilă și suferindă.

Aceasta este cheia de a obține iluminarea rapid și ușor, pe care ne-a dat-o Ken Rinpoche.

 

Care este karma care ne va aduce un Lama?

Karma care ne aduce un Lama, este aceea de a respecta profesorii pe care deja îi avem. Cu cât îi vom respecta mai mult și îi vom ajuta, cu atât mai multe semințe vom planta pentru a ne întâlni Lama, pe acela care ne va duce de mână spre iluminare.

Respectându-vă profesorii pe care îi aveți, pe profesorii altor persoane, ajutând oamenii să-și găsească învățători, ajutându-i pe alții să întâlnească Dharma, este exact ceea ce creează karma ca să vă întâlniți Lama. Nu aveți nevoie să mergeți nicăieri. Ori Lama va veni la voi, ori vă veți duce la el, ori el este deja aici.

În povestea lui Arjuna și a lui Krișna, din Bhagavad Gita, se povestește despre Arjuna cum descoperă că fusese mereu lângă Lama lui, și el nu l-a recunoscut. Lama fusese întotdeauna acolo, sub forma carului său de luptă.

Orice învățător care vine să ne învețe, vine din partea noastră pură.

Gândurile de critică și lipsă de respect față de Lama, plantează semințele de a-l pierde. Devotamentul față de Lama, este un act vital pe calea spirituală. Dacă începem să-l criticăm, sau îi spunem ce să facă, sau ne certăm cu el, atunci nu-i vom da încrederea și nici nu ne vom putea devota lui, și în acest caz Lama nu are cum să ne ajute.

Un alt aspect care trebuie amintit este că de multe ori devotamentul față de un profesor, îl aduce pe cel mai înalt. Semințele de a pierde un Lama sunt semănate și atunci când nu-i sprijinim pe alții să-și cultive încrederea în profesorii lor. Deci, trebuie să fim foarte atenți și în privința învățătorilor noștri, și a învățătorilor altora. Cu cât îi vom apropia pe alții de profesorii lor, cu atât ne vom apropia noi de profesorii noștri.

Mai mult de atât, în relațiile noastre cu partenerii de viață, sau cu ceilalți ne punem, în general, pe picior de egalitate cu ei. Avem această mentalitate de a spune: Eu iți dau ție și tu mie. Dar nu și cu un Lama! Cu un Lama nu ne negociem, nu-i impunem condiții. Între noi și Lama nu este egalitate. Iar de aici vine puterea devotamentului față de Lama.

 

Povestea maestrului Asanga

 Există o poveste despre Maestrul Asanga, care a stat 12 ani într-o peșteră, asteptându-l pe Maitreya să vină la el. Maitreya este considerat ca fiind următorul Buddha, iar pentru Maestrul Asanga, Maitreya era Lama lui. Maestrul Asanga se ruga: Vino, Maitreya, vino la mine!. Trei ani, Maitreya nu i-a apărut. Maestrul Asanga merge dintr-un retreat într-altul, iar Maitreya nu vine.

Gândiți-vă la perseverența lui Asanga, să stea singur într-o peșteră timp de 12 ani, rugându-se la Maitreya. După 12 ani, Maestrul Asanga se ridică din retreat și își spuse: se pare că mi-a fost sortit să nu mă întâlnesc cu Maitreya!

Povestea spune că după ce ieși din peșteră, pe drumul pe care mergea văzu un câine rănit, cu mațele scoase. O căruță trecuse peste el și-l răni mortal.

Maestrul Asanga datorită practicii intense pe care o făcuse, inima lui era deschisă și plină de iubire și compasiune, și dori nespus să poată ajuta câinele.

Se aplecă spre câine și văzu viermi în stomacul câinelui. Datorită compasiunii lui și față de acei viermi, decise să-i scoată de acolo. Maestrul Asanga se aplecă pentru a scoate viermii cu limba , pentru a nu-i răni, și în acel moment îl vede pe Maitreya.

Maestrul Asanga întrebă: unde ai fost? Te aștept în peșteră de 12 ani!

Maitreya îi răspunse: am fost lângă tine tot timpul, dar nu m-ai putut sesiza. Imensa compasiune te-a înălțat, și numai acum că ești curat mă poți vedea.

Povestea continuă, cum Maestrul Asanga îl săltă pe umeri pe Maitreya, și fugi să-l arate sătenilor.” Priviți, este al meu Lama!”. Sătenii au început să-și zică: cine este nebunul ăsta care fuge cu câinele în spinare? Ei nu-l vedeau pe Maitreya, pentru că nu erau suficient de puri.

 La început, nu-l sesizăm pe Lama, nu știm că este Lama, nu-i vedem puritatea. Dimpotrivă! Dacă mintea noastră nu este pură, îi vom observa numai defecte.

Când Lama apare, ne examinează tot timpul. De aceea, rolul nostru nu este să ne agățăm de ceea ce vedem, ci să-i înțelegem vacuitatea lui. Să înțelegem că el ne reflectă mintea, iar atât cât mintea noastră nu este pură, nu-l putem vedea pe Lama pur. Lui Asnga i-au trebuit 12 ani că să-l poată vedea cu adevărat pe Maitreya. Nu știm când Buddha stă chiar lângă noi, sau poate că locuiește în casa noastră.

 

Este foarte important să fim aproape de învățător

Din toate cele spuse până acum, este clar că această practică cu Lama, ca ea să fie eficientă, trebuie să fim aproape de el.

Lama care stă în vârful Himalaya, poate fi o figură sfântă și demnă de admirat. El nu ne poate promova cu adevărat dacă noi locuim aici. Avem nevoie de cineva apropiat care să ne învețe și să ne conducă pe cale.

 

Mergeți spre învățătorul care va cucerit inima

Învățătorul căruia vă veți dedica cu adevărat, trebuie să fie cineva care va cucerit inima, și căruia sunteți dispuși să-i oferiți inima voastră. Și dacă veți fi serioși pe cale, veți merge să fiți lângă învățătorul inimii voastre. Nu există altă cale.

Dacă simțiți că v-ați găsit învățătorul, lucru care este atât de rar și infinit de prețios, merită să depuneți toate eforturile ca să vă apropiați de el, și să faceți acest lucru din toată inima voastră. Dacă veți face asta cu inima pe jumătate, va fi imposibil să parcurgeți cu adevărat călătoria spre iluminare. Este foarte important să fiți sinceri și realiști cu voi înșivă.

 

Iubirea crește odată cu serviciul adus Lamei

Mai este încă un alt aspect. Înainte de a se naște pruncul, nu știm exact cine este, nu-i așa? Am o idee generală despre el, atunci când mă lovește în burtă. După ce se naște, copilul începe imediat să plângă, trebuie hrănit și curățat. Pe timp ce trece, ne devotăm copilului din ce în ce mai mult, și ne îndrăgostim de el. De ce? Pentru că îl slujim. Pe măsură ce-i satisfacem nevoile, ne îndrăgostim de el.

Acest aspect există și când vă întâlniți învățătorul, deoarece calea serviciului și a devotamentului față de el, vă va deschide inima.

– ori va fi o dragoste la prima vedere, ca și atunci când vă întâlniți cu partenerul ideal,
– ori, ca și cu copilul, serviciul și devotamentul vor face să vă îndrăgostiți de el.

Devotamentul față de un învățător, este o iubire care se dezvoltă și ajunge la niveluri incredibil de înalte, la dimensiuni cu care nu suntem obișnuiți în viața de zi cu zi. Îi dăm Lamei dimensiuni divine, și de aici va veni puterea, spre deosebire de iubirea obișnuită. Îl vom așeza pe Lama la nivelul cel mai înalt.

Bineînțeles că ne va fi greu, să punem pe cineva obișnuit la un asemenea nivel înalt. Și cu toate acestea, vom face acest lucru în mod deliberat, pentru că numai el ne va scoate din Samsara.

Motivul pentru care încă suferim, este credința în sinele nostru, care ne face să credem că suntem ceea ce suntem.

Întregul scop al vieții spirituale, este să scăpăm de această idee pe care o avem despre noi înșine. Este ceea ce noi numim Dak Dzin, atașamentul de sine.

Deci, se poate spune că scopul implicit al devotamentului este acela de a pierde acest sine în slujba înaltului Lama. Tot ce trebuie să facem este să ne devotăm Lamei și să-l lăsăm să-și facă treaba, să ne scoată din Samsara.

Când o persoană reușește să se dedice într-o mare măsură și să fie pierdut în dragostea lui pentru Lama, va fi cuprins de o mare fericire. Cel care practică devotamentul, nu-i va lipsi nimic, va fi satisfăcut, mulțumit și împlinit. Totul va fi perfect pentru el.

Interesul lui față de lucrurile materiale se diminuează, pentru că interesul lui este devotamentul, iar renunțarea va veni când va da de gustul acestuia.

Actul de a ne dedica, ne va aduce multă bucurie, fericire și împlinire.  Atenția noastră este concentrată numai pe Lama.

Un discipol este întotdeauna ocupat să-și servească Lama, dăruindu-se pe sine. Gândurile lui vor fi preocupate de a-i face Lamei plăcere, să-i ofere mâncarea care-i place, lucrurile care îl bucură, și așa mai departe. Când va vedea un apus frumos de soare, se va gândi că-i oferă acest tablou Lamei ca ofrandă.

Datorită acestei abnegați care pătrunde în fiecare moment al vieții, va face ca  viața să devină o adevărată sărbătoare a bucuriei.

Acesta este și scopul. Scopul este să ne schimbăm complet viața, să devenim o persoană care este fericită. Să devenim un om care vede lumea ca pe o sărbătoare continuă a bucuriei, deoarece nu mai este preocupat de gândurile asupra lui însuși.

 

O viață plină de sens și magică

Lama, el sau ea, va aduce magia în viața noastră. Ne va permite să dărâmăm zidurile care ne țin în interiorul lumii materiale, în interiorul samsarei. Lama ne dă posibilitatea să ne transformăm viața, într-una plină de sens. Devotamentul vostru nu este față de un om obișnuit, ci față de o ființă divină, față de un înger.

Atunci când îl vom vedea pe Lama că pe o ființă cerească, tot ceea ce el va face va fi un mesaj divin pentru noi. El va deveni mesagerul care ne va aduce semnificația și calea în viața noastră.

Atunci când Lama va deveni pentru noi o ființă divină, relația noastră cu el va deveni una specială. Fiecare atingere, fiecare interacțiune și fiecare cuvânt vor fi pline de semnificații. Viața va deveni magică. Vom fi deja în Mandala.

Cel care și-a dezvoltat un astfel de devotament, atunci când va fi în prezența învățătorului, se va afla în Mandala. El nu mai are nevoie să mai meargă în altă parte. Este deja în Mandala.

 

Binefacerea imensă și compasiunea incredibilă

Se spune că este greu de găsit un Lama. Acest lucru nu se referă la faptul că sunt  greu de găsit oameni care predau, ci este rar să găsiți un Lama cu care să vă conectați și față de care să fiți dispuși să vă dedicați și să puteți face calea. Aveți nevoie de imense binefaceri. Un discipol devotat, care își dedică întreaga lui viață Lamei, va ajunge la existența supremă, și asta numai datorită marii compasiunii al Lamei.

Buddha, sau îngerul, va veni la noi sub forma Lamei. Lama este expresia compasiunii enorme și a binefacerilor multiple. Harul lui Buddha se manifestă în înfățișarea Lamei.

 

ACI 3 (Retreat) – Pregatire pentru Tantra – Lecția 7a

Pregătire pentru tantra


Seminar bazat pe Lam Rim
Sursa binefacerilor mele – rugăciunea către muntele de binecuvântări

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7 a-Rugămintea de a realiza sensul vieții noastre

 

Rugamintea de a folosi la maximum sensul vietii pe care am căpătat-o

Vom continua etapele Lam Rim-ului. Versetul doi spune:

2.
Binecuvântează-mă din nou, de a realiza
Că viața pe care o trăiesc acum
Cu multe oportunități și timp liber,

Este infinit de rară și greu de obținut.
Permite-mi să aspir zi și noapte
Ca pe ea la maximum să o folosesc.

În acest verset, discipolul se îndreaptă către Lama și îi cere să-l binecuvânteze de a realiza cât de rară și cât de scurtă este viața pe care a căpătat-o, și să-i permită de o folosi la maximum. De a nu o risipi.

Acest pasaj din Lam Rim se spune în limba tibetană:

Nyingpo lenpar kulwa

Nyingpo – inima sau esență
Lenpar – a lua
. Împreună nyingpo lenpar înseamnă a profita de, a utiliza.
Kulwa – rugăminte

Cu alte cuvinte, discipolul se roagă să profite la maximum de viața primită și să-i dea sens.

Nu uitați că aceste rânduri au fost scrise de însuși marele Je Tsongkapa. El ne roagă să-i dăm sens vieții.

Aceste lucruri sunt reprezentate în desenul nostru, ca pe un râu care înconjoară castelul. În castelul tantric se intră pe ușa care dă în camera triunghiulară, ea aflându-se în vârful triunghiului. În exterior, se află trepte care duc spre apă. Pe apă plutește o barcă care este proiectată ca să vă ajute să traversați apa și să intrați în castel, pentru că veniți din afară. Voi veniți din pădurea din spatele apei.

Deci, castelul tantric este înconjurat de apă și pădure, iar pentru a ajunge la el, vom trebui să traverasam apa. Imaginea bărcii reprezintă viața pe care ați primit-o acum. Ea este trupul și mintea pe care le aveți acum.

Trupul, mintea și conștiința voastră, dacă veți practica așa cum trebuie, vă vor ajuta să treceți din Samsara la Nirvana sau iluminarea completă a lui Buddha.

Cu alte cuvinte, corpul nostru devine un instrument extrem de valoros, deoarece numai prin el ne putem ilumina. Și pentru că avem mare nevoie de el, va trebui să avem grijă de el.

 

Pentru mine și pentru alții

Întrebarea este: Nu ar fi mai bine să ne satisfacem mai întâi nevoile de bază și după aceea pe ale celorlalți?

Răspunsul este, că majoritatea oamenilor sunt preocupați ei înșiși. Ei își spun de obicei: mai întâi îmi văd de interesele mele și apoi de ale celorlalți!

Cei care trăiesc în acest fel rămân în Samsara. Vieți după vieți, am avut grijă numai de noi. Și furnicile se îngrijesc de ele. Toți cei care trăiesc în Samsara gândesc în acest mod, fapt care le determină suferința.

Și dacă suntem deștepți, vom începe, de exemplu, să practicăm jurămintele Bodhisattva, deoarece ne este foarte clar că fericirea va veni numai din preocuparea noastră față de ceilalți. Nu există o altă sursă a fericirii.

Maestrul Shantideva ne spune foarte clar, în multe din versurile sale:

Toată suferința din întreaga lume, vine
Numai din grija de a mă ferici pe mine.

Foarte simplu. Vrem fericirea! trebuie să ne îngrijim de alții. Este unica sursă de fericire. Ea nu vine de la:

– societățile de asigurări,
– de la vitamine,
– de la sala de fitness,
– și nici de la partener.

Dacă am avea grijă de ceilalți, atunci și sala de fitness și vitaminele ne ajută și partenerul ne va satisface. Dar, dacă nu ne-am îngrijit de ceilalți, toate aceste lucruri nu se vor întâmpla. Aceasta este singura sursă. Deci, dacă înțelegem acest nivel al lui Bodhisattva, vom purta cu siguranță de grijă celorlalți.

Și dacă suntem un practicant tantra, toată instalația de țevi întortocheate din camera desăvârșirii, va deveni instrumentul nostru de lucru. Ea este barca care ne va conduce la iluminare. Aceste instalații trebuie reparate, pentru că ele ne proiectează toată lumea noastră.

Asta nu înseamnă că, atunci când trecem la Tantra, trebuie să-i neglijăm pe ceilalți. Numai că acum, când ne îngrijim de corpul nostru, ne îngrijim de el cu scopul de-ai putea ajuta pe ceilalți.

Motivația și practica sunt cu totul altele.

 

 Oportunitatea extraordinară pe care o avem în viață

În cursul ACI – 1, sunt prezentate opt tipuri de resurse și 10 tipuri de oportunități pe care viața ni le oferă. De exemplu:

– ne-am născut ca ființe umane, și nu ca animale, sau preta, sau în infern, unde suferința este greu de imaginat.
– avem suficientă mâncare,
– avem unde locui, un acoperiș deasupra capului. Pentru unii, și cel mai mic loc de locuit este ca un palat. În India, sunt mulți care nu au nimic.
– suntem cât de cât sănătoși. Nu suferim în momentul de față de dureri cronice. Dacă am suferi, nu am putea practica.
– avem capacitatea de a gândi clar. Această capacitate se pierde cu timpul. Oamenii își pierd luciditatea minții. Și sunt destui care au deficiențe mintale.
– nu numai că avem un corp relativ sănătos și o minte relativ clară, dar am întâlnit și  învățătura. Unii sunt sănătoși și clari la minte și nu întâlnesc nici o învățătură, sau nu au nici un interes pentru aceste studii. A întâlni dharma este o mare binecuvântare.
– nu numai că suntem interesați de studii, dar am întâlnit o învățătură autentică care vine pe o linie pură, direct de la Buddha. Acest lucru este și mai rar, deoarece există tot felul de “profeți” și “învățători” care predau tot felul de lucruri care nu sunt clare ce fac.

Învățăturile sunt exacte, clare și verificate de generații de practicanți care au reușit să atingă scopul final. Această combinație de condiții este extraordinar de rară.

– există învățători ce predau Dharma.
– avem prieteni în Dharma care ne susțin să parcurgem calea. Sunt persoane care au interes pentru Dharma, dar sunt blocați și le este dificil să-și mențină concepția Dharmică, care este atât de contrară concepției samsarice, și mai ales când sunt singuri. Avem un grup de susținere, lucru care este extrem de important.

Și dacă înțelegeți importanța practicii, este important să înțelegeți importanța grupului Sangha și cât de important este să vă sprijiniți reciproc, și să susțineți pe cei noi veniți care au un interes pentru Dharma. Este foarte important să-i încurajați și să vă îngrijiți de ei, altfel le vor apare obstacole și vor rămâne în urmă. Grupul Sangha se va micșora dacă nu va exista grija pentru ceilalți.

Karma existenței grupului Sangha este preocuparea pentru ceilalți.

– trăim într-o țară în care există libertate religioasă.
– nu suntem înapoiați mintal.
– nu suntem invalizi.
– avem timp să practicăm. Nu toți dispun de acest timp.

 

O combinație rară, aproape imposibilă

Combinația acestor condiții este absolut imposibilă. Dacă vă uitați, în general, la probabilitatea de a fi o ființă umană, a fi sănătoasă, a fi interesată de Dharma, de a se întâlni cu profesori, de a se întâlni cu învățăturile și mai mult de a se întâlni cu învățăturile originale, și mai mult de atât de a se întâlni cu învățăturile care includ Tantra și toate etapele Tantrei – este extrem de mică. Așa ceva este greu de găsit în lume. Nu aveți nici ce mai mică idee ce karmă incredibilă aveți.

 

Și cu toate acestea, este atât de ușor să o pierdem

Și cu cât este mai incredibilă karma, cu atât mai greu este să o păstrați. Trebuie hrănită tot timpul, deoarece este foarte ușor să o pierdeți, pentru că este atât de rară. Trebuie hrănită tot timpul. Cum facem asta? Prin a-i sprijini pe alții să vină să învețe, prin a-i învăța, și prin a vă folosi de resursele voastre, de prezența voastră, de timpul și concentrarea voastră pentru a-i promova pe ceilalți

 

Pionieratul acestor învățături în România

Mai mult de atât, aveți onoarea de a fi pionieri ai Dharmei în Romania.

– de a transmite Dharma în limba română,
– și de a asimila conceptele ei.

Cu câțiva ani în urmă, nu am avut nici o idee despre aceste lucruri, iar astăzi deja ne-am format un vocabular specific dharmei. Oamenii încep deja să vorbească  despre vacuitate, karmă, semințe karmice, și așa mai departe.

Deci, aveți privilegiul de a aduce la cunoștință publicului scripturile în limba voastră maternă și mai mult, de a le transmite mai departe, următoarelor generații.

 

O oportunitate irevocabilă, în întreg sens al cuvântului

Barca din meditația noastră mai reprezintă și ocazia extrem de rară de a avea la dispoziție timp liber și resurse pentru a practica.

 Viața pe care o trăiesc acum
De multe oportunități și timp liber,
Este infinit de rară și greu de obținut.

Mulți sunt cei care spun: trăiesc viața care o am de data asta! Problema este că, cu toate că am reușit să avem o viață ca ființe umane, de data asta, o alta asemănătoare poate să mai fie peste încă un milion de ani.

Nu putem aștepta încă un milion de ani. Și cine știe dacă vom avea o asemenea viață pline de resurse și oportunități.

Practic, este singura ocazie pe care o avem la dispoziție. Dacă nu vom ajunge la un nivel suficient de mare a realizărilor spirituale, vom fi târâți prin Samsara, împreună cu toate ființele din ea. Vom fi târâți de karma.

Urgența, importanța și recunoașterea rarității acestor lucruri este inestimabilă.

Pe de o parte oportunitatea vieții este extrem de rară, și pe de alta ea trece într-o clipă. Cum scrie în verset? Ca bula din spuma valului.  Această viață trece pe dată.

Gândiți-vă când ați fost de zece ani? Într-o clipă a trecut.

 

  Pot apărea obstacole

Și cu toate că avem această oportunitate incredibilă, cu toți avem obstacole în viață. Și dacă nu am fi avut obstacolele în calea Dharmei și iluminării, am fi fost deja iluminați. De aceea trebuie să fim conștienți de ele pentru a le elimina din calea noastră. Fiecăruia dintre noi i se pot ivi obstacole, și nici măcar nu știm când.

Sunt persoane care vin și se entuziasmează de dharma, și într-o zi flacăra entuziasmului se stinge. Alții vin, practică încet și bine, și ceva se întâmplă în viața lor. Apare un obstacol, un obstacol în calea progresului spre iluminare. Acest lucru nu se întâmplă accidental, este karma. Piedicile se ivesc sub multiple forme:

– ori se pierde interesul,
– ori se ivesc probleme financiare,
– ori apar probleme de familie,
– ori probleme de sănătate.

Oricare dintre aceste lucruri se pot întâmpla.

           .. și avem nevoie de multe binefaceri pentru a depăși obstacolele

 

În versetul 13 scrie:

13.

Binecuvântează-mă și dă-i învățătorului meu spiritual
Care pe drumul meu cel bun, mă orientează,
Și tuturor prietenilor mei, ce mă însoțesc pe calea ce o urmez,
De o viață lungă și fructuoasă, să aibă parte.
Binecuvântează-mă și pune capăt pentru totdeauna
Tuturor obstacolelor mele,
Interioare sau exterioare, ce m-ar putea opri.

Discipolul se roagă, ca toate acestea să se întâmple, pentru că este foarte greu de păstrat karma. Ea trebuie hrănită tot timpul cu faptele voastre bune. Tot ceea ce faceți pentru ceilalți, tot ajutorul pe care-l dați, este o mare binecuvântare.

Pentru a putea continua drumul, este nevoie de cantitate imensă de binefaceri.

Deci aceasta este barca.

 

 Cum putem profita la maximum de această viață.

În continuare vom descrie cum să profităm la maximum de această viață și să-i dăm sens. Această parte din Lam Rim se spune în limba tibetană:

Nyingpo lenpay tsul

Ceea ce înseamnă cum putem profita la maximum de această viață.

Acest lucru a fost prezentat în detaliu în restul versetelor peste care deja am trecut.

Să nu uităm că facem drumul în sens invers, de la sfârșitul drumului – iluminarea – la început de drum. Ne-a mai rămas să parcurgem o singură secțiune a Lam Rim-ului, în care se discută despre învățătorul spiritual care reprezintă rădăcina căii spirituale