Principalele idei ale budismului, partea I
O trecere în revistă a marilor cărți clasice ale budismului, partea I
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 6
La ce să medităm
În lecția 6, vom vorbi despre obiectul meditației. Dacă înainte am vorbit puțin despre tehnica meditației – acum vom vorbi despre obiectul sau tema de meditație.
Care este meditația care merită să ne dedicăm timpul?
În lumea noastră circulă o mulțime de învățături despre cum să ajungem la obiectivele supreme, dintre care multe sunt greșite, inclusiv în cercurile budiste. Fie sunt parțiale, fie sunt incomplete, fie duc la un anume rezultat, dar nu la cel suprem.
S-au dus multe dezbateri în cadrul comunității budiste pe aceste subiecte, și nu s-a ajuns la niciun acord comun în privința lor.
După cum probabil ați auzit, era obișnuit ca doi maeștri care susțineau poziții diferite să dezbată în fața regelui și cel care câștiga dezbaterea, atunci toată lumea trebuia să practice după cum spunea câștigătorul.
Prin urmare, în marile mănăstiri erau aleși pentru dezbateri călugării cei mai pricepuți și cei mai ascuțiți la minte. Ei erau postați la poarta de intrare în mânăstire și cine voia să treacă poartă trebuia să dezbată cu aceștia. Cel care pierdea dezbaterea trebuia să adere la convingerile câștigătorului.
Se povestește despre Maestrul Kamalashila că ajuns în Tibet ca urmare a invitației regelui ce domnea în acele vremuri. La curtea regală, a avut loc o dezbatere între maestrul Kamalashila și călugărul Hwashong. Călugărul Hwashong preda o formă de meditație în care îți golești mintea de gânduri și în acest fel se ajunge la iluminare.
Maestrul Kamalashila, a replicat că așa ceva nu există: „Asta nu îți va aduce iluminarea” spuse el. Apoi regele i-a invitat pe amândoi la dezbatere, iar Kamalshila a câștigat.
De atunci facem așa cum spune maestrul Kamalshila.
Pe lângă argumentul logic dat de maestrul Kamalshila, mai există și sutele de ani de experiență și oameni care au ajuns la rezultate. Și dacă ne gândim logic: Unde ne poate duce faptul de a nu ne gândi la nimic? La nimic.
Lama Dvora Hla spune: „Și asta este foarte trist. Pentru că întâlnesc oameni care și-au dedicat viața acestui tip de practică, iar dacă practici multe ore pe zi, timp de mulți ani, o astfel de practică – devii pasiv și apatic. Nu aceasta este iluminarea. Iluminarea este fericirea supremă. Este o stare de conștientizare fantastică, de claritate maximă, de omnisciență, de iubire imensă. Cum putem ajunge de la a sta și de a nu gândi la nimic, la acest loc incredibil? Deci, acest tip de meditație nu ne poate duce la obiectivele supreme. Poate dezvolta concentrarea, poate aduce calm, dar nu și iluminarea.
După maestrul Kamalshila a urmat o întreagă și lungă linie de înțelepți care au dezvoltat aceste subiecte și ni le-au transmis. Sper ca în viitor să putem face cursurile bazate pe însuși Maestrul Kamalshila. Numele cărții sale este „Etapele meditației”.
Tipuri diferite de meditație
În continuare vom vorbi despre câteva tipuri de meditație.
1.Meditație de revizuire
Shargom
Gom înseamnă meditație.
Shargom este meditația de revizuire/repetare.
De exemplu, avem rugăciunea „Cele Trei Căi Principale” în care sunt descriși pașii pe calea spre iluminare. În Shargom învățăm aceste versete pe de rost, care sunt puse într-o anumită ordine. Învățăm câte un verset în fiecare zi, și medităm asupra lui. Le parcurgem în meditație, ne obișnuim cu ordinea lucrurilor. Pe măsură ce parcurgem fiecare verset, reflectăm și asupra semnificației sale. Iar când conținutul unuia dintre versete ne este clar, rămânem pe el și medităm mai mult timp. Acesta este un exemplu de Shargom.
Un al doilea exemplu de Shargom – este de a medita asupra imaginii lui Buddha. În mintea noastră punem figura lui înaintea noastră și începem să trecem peste ea. Îi vedem conturul exterior, silueta lui, apoi adăugăm ochii, gura, părul. Buddha are un fel de protuberanță craniană sau coc. Este o caracteristică fizică importantă în iconografia budistă, reprezentând înțelepciunea și iluminarea. Deci îl vizualizăm că are un coc mare pe cap. Urechi lungi. Încet ajungem la expresia iubitoare de pe fața lui, la marea sa înțelepciune, la strălucirea lui și așa mai departe. Trecem din nou și din nou peste această figură și o umplem cu detalii. Acesta este un exemplu de Shargom.
Și facem asta iar și iar pentru a ne obișnui cu imaginea, astfel încât să putem ajunge la următorul nivel superior de concentrare pe care îl vom descrie imediat. Acesta este Shargom. Este meditația de revizuire, în care parcurgem repetat conținutul unei rugăciuni sau a unei figuri sau a unui concept sau principiu.
2.Meditația analitică
Chegom
Che – analiză,
Chegom înseamnă meditația analitică.
Să presupunem că auzim o învățătură despre importanța învățătorului pe calea spirituală. Ce s-a spus acolo? Cum ne raportăm corect la învățător, cum ne relaționăm la el cu gândul, de ce este important învățătorul, chiar am nevoie de un învățător? Cum se raportează la ceea ce știm deja? Există vreo contradicție? Avem îndoieli pe care vrem să le verificăm?
Examinăm subiectul din toate unghiurile. Pe scurt – facem meditație analitică.
Sau când medităm pe vacuitatea eului. Căutăm unde este eul: „În interiorul corpului? În afara corpului sau în diverse părți ale corpului? Deci, analizăm, căutăm. Aceasta este o meditație în care gândim; stăm în liniște și reflectăm, testăm, analizăm.
Această meditație se face după ce am studiat un anumit subiect. Iar acum îl examinăm, verificăm dacă există puncte neclare, mai avem îndoieli cu privire la el, nu mai avem îndoieli. Încercăm să intrăm mai profund în subiect. Pentru că fiecare învățătură pe care o primiți aici are straturi peste straturi de profunzime. Are multe aspecte diferite.
Putem să luăm fiecare strofă a rugăciunii sau chiar și un vers și să medităm analitic asupra lui. Putem face asta chiar și o lună. Revenind în fiecare zi asupra lui, înțelegerea noastră se adâncește.
Dacă facem asta bine, ca urmare a înțelegerii intelectuale va veni înțelegerea la un nivel mai profund, la nivel de experiență.
Să luăm de exemplu, reacția noastră față de șeful furios. Am spus că, dacă ne vom enerva din nou, vom planta semințele care ne va aduce un alt șef furios. Când reconstituim o scenă ca aceasta în meditația noastră, în care nu mai reacționăm într-un mod care să ne facă să suferim în viitor, ne va ajuta atunci când ne vom afla efectiv într-o astfel de situație.
Când Chegom este bun, încep să apară conștientizări. Viața noastră va începe să se schimbe, deoarece tendințele și instinctele noastre încep să se schimbe, pentru că am integrat aceste subiecte nu doar la nivel de auz și de înțelegere, ci la nivel de experiență.
Atunci când meditația Chegom ajunge la acest nivel de experiență, apare conștientizarea, apare acel sentiment de „aha, am înțeles”. Și acesta este momentul în care ar trebui să rămânem concentrați pe ea.
3.Meditația de fixare
Jokgom
Jokgom înseamnă meditația de fixare.
Aceasta este meditația în care ne concentrăm mintea pe o conștientizare sau experiență pe care am avut-o. Pe un lucru care pentru noi este intens, viu, care ne atrage mult. Altfel ne vom plictisi repede și vom renunța. Pe asta facem Jokgom și practicăm etapele despre care am vorbit mai devreme:
–Să ne punem mintea pe obiect,
–să cârpim întreruperile,
–să rămânem fixați pe obiect,
–să combatem agitația și moleșeala și așa mai departe.
Aceste este Jokgom.
Deci, acestea sunt cele trei tipuri generale de meditație.
Meditația asupra Lamrim
Până acum am vorbit despre cum medităm. Dar la ce medităm? Care va fi obiectul meditației?
O mare parte a studiului nostru s-a concentrat pe meditația asupra Lamrim. Ce este Lamrim? Este calea treptată spre iluminare. Ea este calea ingenioasă care a fost dezvoltată de tibetani pentru a aduce Dharma într-o formă completă, în etape ordonate, fără ca vreuna să lipsească, astfel încât practicantul să ajungă treptat la cele mai înalte conștientizări.
Acesta este Lamrim, Etapele căii treptate spre iluminare, și acestea sunt instrucțiuni foarte precise. Este ca o rețetă de gătit sau ca un manual de utilizare.
Care este diferența dintre manualul de utilizare al Lamrim-ului și manualul de utilizare al unei mașini de spălat? Ce se va întâmpla dacă nu ne folosim de manualul de utilizare al mașinii de spălat? Mașina nu va spăla.
Dacă nu folosim manualul de utilizare al Lamrim-ului, ce se va întâmpla? Vom muri. Pentru că, dacă nu parcurgem toți pașii în ordinea corectă, în mod corect și cu îndrumarea corectă, acest mecanism nu va funcționa. Viața noastră se va termina.
Această cale este absolut genială. Ea a fost încercată, testată și experimentată cu succes timp de sute de ani. Ea vine de fapt de la Buddha, dar tibetanii au practicat-o cu succes aproape o mie de ani. Dacă pașii sunt parcurși cum trebuie și sub îndrumare adecvată, se ajunge la iluminare.
Lamrim-ul – Sursa binefacerilor mele
Lamrim-ul despre care vom vorbi puțin se numește:
Yunten shir gyurma
Cuvântul Ma de la sfârșit, este sufix pentru feminin.
De ce feminin? Pentru că este o carte de înțelepciune, înțelepciunea care duce la iluminare, iar toate cărțile de înțelepciune tibetane au sufixul feminin. Aceasta este latura feminină a înțelepciunii.
Yunten înseamnă calități spirituale sau calități spirituale sublime.
Shi – bază sau sursă.
Yunten shir gyurma l-am tradus „Sursa binefacerilor mele”. Aceasta este sursa a oricărui bine sau a oricărei binecuvântări care vin la mine. Textul este numit după primul lui verset. Să începem cu primul verset:
1.
Sursă a binefacerilor mele,
A conștientizărilor și meritelor mele,
Buna și scumpa mea învățătoare
Binecuvântează-mă în primul rând să văd și să înțeleg
Că o relație apropiată de tine
Este însăși esența drumului meu,
Permite-mi să perseverez în a te servi cu devotament
Din tot sufletul și cu tot respectul meu.
Primul verset vorbește despre relația cu învățătorul spiritual.
Acesta este primul pas pe orice cale spirituală: găsirea unui învățător spiritual. Am vorbit despre acest subiect de multe ori, de aceea ne vom referi la el pe scurt.
-Prietenul cel bun
Învățătorul spiritual se spune în tibetană:
Gewey Shenyen
Înseamnă cineva care este un prieten bun.
Geshe este prescurtarea lui Gewey Shenyen.
Prietenul bun este cineva care ne poate ajuta pe calea spre iluminare, pentru că un simplu prieten merge cu noi la distracții.
-Avem nevoie de un îndrumător pe calea noastră
Nu putem începe să facem ceva ce nu cunoaștem, fără îndrumare. Calea spirituală este contrară tendințelor noastre naturale. Karma pe care am acumulat-o până acum este karma care conservă aceste tendințe naturale ale noastre. Este karma care ne va face să reacționăm „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” și ne va face să suferim. De aceea ne-a luat atât de mult să ajungem aici, pentru că puterea ignoranței ne ține în cercul suferinței. Și pentru a ieși din el, trebuie să găsim pe cineva care este mai avansat decât noi, care cunoaște calea și ne poate ajuta.
-Este necesară apropierea fizică de învățător
Învățătorul spiritual nu poate fi cineva care vine doar pentru o scurtă vizită, ne ține o prelegere sau două și pleacă. Pentru a progresa pe cale, trebuie să fim cizelați de învățătorul spiritual. Frecușul cu el ne înlătură defectele, afecțiunile noastre mentale. În Tibet se spune: „Învățătorul spiritual este ca focul, dacă ești prea aproape de el, te arde tare, dar dacă ești prea departe nu te bucuri de căldura lui.”
Dacă învățătorul vine doar în vizită, ne-a ținut o prelegere, ne-a salutat și a plecat, ce putem face cu ea?
Chiar dacă am înregistrat-o pe toată, chiar dacă încercăm să o aplicăm, tot avem nevoie de cineva care să ne privească personal, să ne ajute să depășim obstacolele noastre personale.
Progresul pe calea spirituală este ceva ce nu poate fi măsurat cu ușurință. Sunt multe lucruri care sunt subtile, greu de deosebit și, prin urmare, avem nevoie de cineva care să ne privească îndeaproape. Avem nevoie de îngrijire personală, pe scurt. Avem nevoie de cineva care să vadă de ce avem nevoie personal, ce ne blochează calea și, dacă acest lucru nu se întâmplă vom stagna mult, mult timp.
-Învățătorul inimii noastre
În al doilea rând, fiecare are propria sa personalitate și, prin urmare, fiecare are nevoie de propriul său învățător spiritual. Ceea ce spunem este că un învățător spiritual se va potrivi anumitor persoane, iar un alt învățător spiritual se va potrivi altor persoane. Fiecare învățător are pe aceia care îi va putea ajuta cel mai bine.
Marii Lama de pe linia noastră spun că este important să găsim un învățător care să ne cucerească inima și care să ne arate întreaga cale, până la iluminare.
Așadar, trebuie să depunem tot efortul și să ne găsim învățătorul spiritual.
-Învățătorul spiritual este primul pas și cel mai important pe cale
Primul pas pe calea spirituală, este să găsim un învățător spiritual. Dar ce legătură are asta cu meditația? Am spus că există tot felul de subiecte la care putem medita, dar toate aceste subiecte nu sunt eficiente atâta timp cât nu avem un îndrumător spiritual. De aceea, recomandarea este să facem meditația Shargom asupra Lam Rim: să începem cu prima etapă Lamrim – găsirea învățătorului spiritual.
Apoi medităm analitic și ne întrebăm: „Am nevoie de un învățător spiritual sau poate că eu sunt o excepție? Toți oamenii până acum au avut nevoie de unul, dar eu nu am nevoie. Sunt mai talentat, am o karmă mai bună.”
Meditația asupra Învățătorului Spiritual
Subiectul legat de relația cu învățătorul spiritual se numește:
Shenyen ten tsul
Shenyen ten tsul înseamnă cum să ne raportăm/relaționăm la învățător.
Există patru etape ale meditației asupra Lamei:
1.Cum să ne gândim la al nostru Lama
Sampe Tenpa
Sampe tenpa înseamnă cum să ne gândim la învățătorul spiritual.
Aceasta este de fapt cea mai importantă parte a acestui studiu.
Să spunem că am făcut multe binefaceri, le-am dedicat găsirii unui învățător spiritual, avem o karmă suficient de bună încât reușim să găsim pe cineva. Ni se pare un geniu, ni se pare cineva care ne poate ajuta. Ce se va întâmpla a doua zi? Ne apropiem de învățătorul spiritual și dintr-o dată începem să-i vedem defecte pe care nu le-am văzut înainte.
Este ca și cu partenerul de viață. La început ni se pare un înger, totul este de vis. Apoi petrecem ceva timp împreună și începem să vedem că el nu vrea ceea ce vreau și eu. Vedem că nu este așa cum ni l-am închipuit.
Asta nu înseamnă că partenerul s-a schimbat. Atâta timp cât suntem într-o relație bună, consumăm karma. Atunci când karma începe să se consume, începem să găsim defecte în partenerul sau partenera noastră. Același lucru se întâmplă și cu învățătorul spiritual.
Deci, în primul rând, trebuie să fim conștienți că acest lucru se va întâmpla. Și în al doilea rând, numim asta
-„a trasa linia”
„Trasăm linia și nu o depășim”. Asta înseamnă că trebuie să ne păstrăm punctul de vedere că învățătorul spiritual este cel care ne poate ajuta, ne face mult bine și că toate defectele pe care le vedem în el sunt o reflectare a minții noastre.
Este o reflectare a karmei noastre. Defectele vin de la noi și nu vin de la el.
Este greu de crezut asta. Și totuși acesta este adevărul.
De aceea medităm pentru a ne convinge că avem nevoie de un învățător spiritual și să ne convingem că acest învățător este cineva care ne poate ajuta. Dacă medităm suficient la aceste lucruri, atunci când se va întâmpla pe teren, vom rezista, vom reuși să ne menținem linia.
Ce se va întâmpla dacă nu rezistăm? Îl vom părăsi pe acest învățător spiritual și vom găsi pe altcineva. Începem să ne dezvoltăm tiparul de a părăsi învățătorii spirituali. După o lună sau un an vom descoperi defectele noului învățător și în acest fel nu vom ajunge niciodată să ne confruntăm cu obstacole noastre. Vom rămâne la același nivel sau coborâm sau nu ne putem ridica.
Și în special, în tantra relația cu învățătorul spiritual este deosebit de importantă. Pentru că în tantra este nevoie de îndrumare personală.
Dacă dorim să ajungem la iluminare în această viață, va trebui să facem tot posibilul să găsim un învățător spiritual, să-l păstrăm și să menținem linia.
Rolul Lamei este să ne apese pe butoane, să ne împingă înainte. Nu vom progresa dacă nu ne confruntăm cu obstacolele, cu dificultățile.
Și când apar dificultăți, ce se va întâmpla în mod firesc? Ne vom supăra pe Lama și poate îl vom părăsi. Calea spirituală nu este o cale ușoară; și cel care ne va apăsa pe butoane este în special Lama.
Uneori, și Lama ne testează.
Se spune despre un Lama care avea cinci discipoli și într-o zi le-a spus: „Am nevoie de bani. Mergeți în sat. Acolo este un om bogat. Jefuiți-l. Aduceți-mi banii.” Patru dintre ei s-au dus în sat și au luat banii, dar cel de-al cincilea s-a întors la Lama și i-a spus: „Tu ești Lama al meu și știu că nu greșești, dar este ceva imoral și nu pot să fac asta.” Atunci Lama le-a spus discipolilor: „Ați făcut asta, dar el este cel mai bun elev al meu.”
Așadar, uneori, și Lama ne încearcă. Dar nu trebuie comise acte imorale.
Prima etapă, despre cum să ne gândim la Lama are două părți.
1a. Dezvoltarea credinței și a admirației față de lama
Depa jangwa
Depa jangwa înseamnă dezvoltarea credinței și admirației față de învățătorul spiritual.
De ce avem nevoie de credință și admirație? Pentru că atunci când Lama va începe să ne apese pe butoane, vor apărea sentimente grele, se vor trezi afecțiunile mentale. Singurul lucru care ne poate menține într-o relație cu Lama este aprecierea față de Lama pe care am dezvoltat-o anterior. Dacă aprecierea și admirația noastră față de Lama este foarte mare, avem toate șansele să rămânem în relație cu el. Ne vom spune: „Nu știu ce se întâmplă aici, dar aceasta este o persoană pe care o apreciez, așa că sunt dispus să continui să încerc și să aflu ce se întâmplă”.
Pentru a avea apreciere față de Lama, Lama trebuie să aibă abilitățile necesare.
Trebuie să-l verificăm pe Lama și să vedem dacă știe despre ce vorbește. Pentru că, dacă învățătorul nu știe despre ce vorbește, atunci nu ne va putea conduce pe cale. Trebuie să ajungem în punctul în care avem credință în Lama, pentru că l-am investigat temeinic.
Odată ce sunteți mulțumiți de Lama, dezvoltați-vă credința în Lama voastră. Fiți atenți la alegerea voastră; pentru că veți gândi și veți deveni ca el.
Dacă vă dezvoltați legături puternice cu un Lama, acestea continuă de obicei dincolo de această viață, dacă nu ajungem la iluminare în această viață. Și acest lucru este foarte important, de aceea trebuie să depuneți multă energie și efort.
1b. Dezvoltarea unei atitudini respectuoase față de Lama
A doua parte despre cum să ne gândim la Lama se numește:
Gupa kyepa
Gupa – devotament, iubire sau respect.
Kyepa – a dezvolta.
Scopul nostru în relația cu Lama, este să-l facem pe Lama un obiect cât mai înalt posibil. De ce? Pentru că atunci ne va fi ușor să acumulăm multe binefaceri. Dacă vrem să ajungem la iluminare avem nevoie de un obiect plin de compasiune care ne ajutăm să acumulăm binefaceri.
Atunci când îl vedem pe Lama ca pe un obiect sfânt, karma acumulată în urma serviciului adus Lamei este cea care ne va împinge mai repede pe calea spirituală.
Vederea pură
Modul de a-l transforma pe Lama într-un obiect sfânt și puternic este să ne dezvoltăm vederea pură, adică să-l vedem pe Lama ca pe o ființă iluminată. Și în momentul în care am ajuns la această vedere pură, este foarte important să ne menținem linia în orice situație: chiar dacă ni se pare că Lama are defecte sau acționează ciudat. Înțelegem că toate acestea ne reflectă mintea și va trebui să le corectăm în noi înșine. Acestea sunt situații critice de încercare, iar eșecul de a menține linia ne poate face să-l pierdem pe Lama și calea spre iluminare.
2.Cum să acționăm față de Lama
A doua etapă se numește:
Jorwe tenpa
Jorwe tenpa înseamnă cum să acționăm față de Lama.
După ce am decis că el este Lama pentru noi:
- În primul rând, trebuie să-i ascultăm învățăturile și să încercăm de a le aplica în viața noastră.
- După un timp începem să-l ajutăm puțin pe Lama.
- În a treia etapă, îl ajutăm mai mult pe Lama. Ne luăm mai multă responsabilitate – participăm la proiecte, facem transcrieri sau înregistrări sau facem ceva care necesită o investiție mai serioasă de timp.
- Iar apoi ne asumăm întreaga responsabilitate. Ne asigurăm atunci când vine Lama că are un loc unde să stea, îi oferim transportul necesar, îi oferim tot ceea ce are nevoie, creăm condițiile că el să predea și așa mai departe.
Deci, acestea sunt nivelurile diferite de atitudine, de servire a Lamei.
Serviciul adus Lamei este, de fapt, pentru noi
De ce este nevoie de tot acest serviciu adus Lamei?
Lama este cel care ne aduce la iluminare. Tot ceea ce facem față de Lama este o karmă extraordinară. Pentru a percepe direct vacuitatea, trebuie să intrăm într-o relație dinamică cu al nostru Lama, să-l servim cât mai mult posibil.
În cele din urmă, nu vom mai distinge nevoile noastre de nevoile Lamei noastre. În slujba lui, suntem ca într-o familie. Avem nevoie de acest tip de relație. Trebuie să nu uităm că ceea ce facem pentru Lama, nu este pentru Lama (care este deja iluminat), ci mai degrabă pentru noi. Ar trebui să fie o onoare pentru noi să-l ajutăm și că avem oportunitatea de a lucra pentru el.
Când îl servim pe Lama și meditația noastră este mai bună. Deci, dacă avem dificultăți în meditație, va trebui să facem mai mult efort în a-l servi pe Lama.
Serviciul adus Lamei ne ajută să progresăm cel mai rapid pe calea spirituală.
Karma serviciului făcut Lamei
Subiectul legat de Lama este un subiect foarte, foarte important, și nu pentru că Je Tsongkapa începe cu el în prima strofă. El nu este singurul Maestru. În toată tradiția Mahayana, Lama joacă un rol major, important și central. De ce? Pentru că este cea mai rapidă modalitate de a acumula binefaceri este prin intermediul Lamei.
Mintea noastră obișnuită este plină de ignoranță, nu înțelege cine suntem. Suntem egocentrici și ne este greu să acționăm într-un mod cu adevărat altruist, lipsit de interes personal.
Și, de asemenea, nu înțelegem vacuitatea celor trei sfere,
–vacuitatea mea,
–al obiectului față de care acționez și
–al acțiunii în sine.
Și, prin urmare, karma pe care o acumulez, chiar dacă acțiunea este bună, chiar dacă fac bine cuiva, este foarte, foarte slabă.
Pentru a ieși dintr-un corp suferind, o viață suferindă, războaie avem nevoie de karma imensă, avem nevoie de o acumulare uriașă de binefaceri. Cum o acumulăm dacă acțiunile noastre sunt atât de slabe? Nu suntem capabili să acționăm într-un mod altruist.
Așadar, dacă vrem să ajungem la iluminare, trebuie să învățăm cum să acumulăm aceste binefaceri cât mai repede posibil. Și cel mai rapid mod este prin Lama. De ce? Pentru că Lama vine și începe să ne arate calea de ieșire.
Învățătorul spiritual vine din cea mai pură parte a ființei noastre
După cum știm, conform școlii Prasangika Madhyamika, nimic nu vine la mine din exterior, totul vine de la mine, totul este proiectat de mine. Așadar, atunci când un Lama apare în viața mea, proiectez un Lama în viața mea. Niciun învățător nu poate apărea în viața mea dacă nu am karma de a-l proiecta.
Ca să întâlnim pe cineva care ni se pare a fi un învățător sau un potențial învățător, care ne arată calea de ieșire, asta înseamnă că avem un cumul imens de karma bună. Acesta este rezultatul acțiunilor noastre de bunătate față de alte ființe din multe, multe vieți anterioare. Pe parcursul timpului am acumulat fapte bune picătură cu picătură, iar găleata s-a umplut. Iar acum învățătorii încep să apară.
Acești învățători sunt expresia exterioară a nenumăratelor binefaceri pe care
le-am acumulat. Nu numai că apar ca învățători, ei apar și cu calități nobile, iar capacitatea lor de a ajuta ființele este cu mult mai mare decât a noastră.
Așadar, atunci când sprijinim astfel de învățători, se întâmplă două lucruri:
a.Îi ajutăm în munca lor de a aduce această învățătură multora și astfel acumulăm această karmă odată cu ei.
b.Când un Lama apare în viața mea – acestea sunt cele mai pure semințe pe care le-am acumulat și acum încep să se manifeste. Acum ne vom întări aceste semințe, prin respectul, credința, devotamentul și serviciul adus Lamei. Și aceasta este aproape singura modalitate prin care oamenii obișnuiți, care nu au perceput direct vacuitatea, să acumuleze binefaceri.
Acest lucru este adevărat chiar și pentru cei care au perceput direct vacuitatea, dar ei au deja instrumente foarte puternice.
Deci, aproape singura cale pe care o avem: este să-i servim pe învățătorii de Dharma, și mai ales pe cei care vin să ne învețe personal.
De aceea Calea Mahayana care ne duce la iluminare cât mai repede posibil, subliniază importanța învățătorului, și are o întreagă învățătură despre cum să facem asta.
Prietenul cel bun
Această învățătură se numește în tibetană Shenyen ten tsul, iar Shenyen înseamnă prietenul bun. Deci, pentru tibetani învățătorul este un prieten bun.
Oare prietenul bun este cineva care mă invită la film? Sau mă invită la film de cinci ori pe săptămână?
Nu neapărat, pentru că el mă distrage, de exemplu, de la meditație. Prietenul bun este cineva care îmi arată o cale de ieșire din suferință și uneori această cale nu este neapărat plăcută, pentru că ne frecăm de Lama.
Tsul înseamnă mod, drum (cale), sau metodă.
Ten este o singură silabă care are multe sensuri – a urma, a servi, a te sprijini, a te baza sau a depinde de.
Toate aceste sensuri – cum să depinzi de un Lama, cum să urmezi un Lama, cum să folosești un Lama, cum să te raportezi la un Lama, cum să ajuți un Lama, cum să servești un Lama – se află în acest mic cuvânt Ten.
Deci, Shenyen ten tsul include toate aceste aspecte: cum să ne gândim la Lama și cum să acționăm față de Lama.
O figură divină care vine special pentru noi
Esența practicii cu Lama, este această figură divină care vine special la noi și ne duce de mână spre iluminare, spre fericirea supremă. Și acestei figuri ne devotăm și o servim cu multă bucurie.
Atunci când omul învață să se comporte față de Lama în mod corespunzător, va intra multă plăcere în viața lui.
A fi în compania Lamei pe care îl servești din toată inima și care te duce spre iluminare, este cel mai plăcut mod de a trăi și aduce cele mai rapide rezultate, deoarece prin devotamentul față de el, inima se deschide, iar conștientizările vin într-o clipă.
În cultura noastră, acest lucru nu este ceva obișnuit. Ne place să ne considerăm independenți, maturi, educați și stând pe propriile picioare. Toate acestea sunt bune în viața de zi cu zi, dar ele sunt o piedică pe calea spirituală.
A reuși pe calea spirituală este o funcție a capacității noastre de a ne devota. Pentru că trebuie să renunțăm la ego. Acest devotament este cea mai rapidă cale de a renunța la ego.
Geshe Michael a spus: „Rolul tău, în această viață, este să-și găsești un Lama. Și când l-ai găsit – să te devotezi lui și să-l servești, și totul se va rezolva.”
Cel care se devotează în mod corespunzător, este satisfăcut, mulțumit și împlinit. Este în paradis. Nu-i lipsește nimic. Totul este perfect.
Lama Zopa spunea: „Cel mai minunat mod de a trăi este să te devotezi Lamei.”
Devotamentul aduce multă bucurie și fericire. Nu mai avem nevoie de nimic altceva. Suntem concentrați exclusiv asupra Lamei.
Lama, sau învățătorul inimii, este cel care vă va aduce magia în viața voastră, si vă va da posibilitatea să vă transformați viața într-una semnificativă. Când vă veți dărui lui/ei, îl veți vedea ca pe o ființă divină, ca pe un înger.
Când veți învăța să-l vedeți ca pe un înger divin – tot ceea ce va face Lama, va deveni pentru voi un mesaj divin, va deveni mesagerul care vă va aduce sensul, savoarea și calea în viața voastră.
Atunci când o văd pe Lama mea ca fiind o ființă divină, orice lucru din relațiile mele cu ea, va deveni cu totul special, semnificativ, magic și de o mare valoare. Fiecare atingere, fiecare interacție, fiecare cuvânt este plin de semnificații. Viața va deveni încântătoare.
O persoană care și-a dezvoltat în asemenea măsură devotamentul față de Lama, când va fi în prezența lui/ei, va fi deja în Mandala. Nu mai are nevoie să mai meargă în alta parte.
Grup Facebook