Principalele idei ale budismului, partea I
O trecere în revistă a marilor cărți clasice ale budismului, partea I
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 7a
Logica în budism
Subiectul lecției 7 este – dovada vieților viitoare. În această lecție vom face prima parte a acestui studiu.
În lecțiile 7 și 8 vom face o recapitulare generală a cursului 4. El este primul dintre cursurile pe care le predăm despre logică. Și în logică, lucrurile se construiesc unele pe altele. În această recapitulare vom lua mici părți ale învățăturii și nu vom oferi întregul lanț logic, pentru că nu avem suficient timp pentru asta. Deci, va trebui să urmați cursul în sine.
-Asemănarea dintre logica budistă și logica aristotelică
Logica în budism în general, și în budismul tibetan în special, în ceea ce privește regulile sale, nu este foarte diferită de logica aristotelică a grecilor care a ajuns până la noi și pe care o folosim, de exemplu, la orele de matematică, la orele de inginerie. Avem un „enunț”, „ce trebuie demonstrat”, și demonstrația în sine.
Când vreau să demonstrez ceva – de exemplu, cum ar fi suma unghiurilor dintr-un triunghi este de o sută optzeci de grade: să luăm un triunghi, trebuie să demonstrez că suma unghiurilor este de o sută optzeci de grade. Cum voi demonstra asta? Cum conving pe cineva că suma unghiurilor este de fapt de o sută optzeci de grade?
Mă voi folosi fie de definițiile asupra cărora suntem de acord, fie de lucrurile cu care suntem de acord amândoi. Așadar, merg pas cu pas, în locul în care suntem de acord sau care a fost demonstrat, și ajung la o nouă concluzie pe care nu am mai demonstrat-o înainte. Dar ca demonstrația mea să fie validă și convingătoare – fiecare pas trebuie să fie convenit sau dovedit în prealabil.
Acestea sunt elementele de bază pe care se construiește demonstrația, dar există un alt aspect al demonstrației și anume procesul logic în sine. Procesul de tragere a concluziilor. Acest proces de tragere a concluziilor este același pentru tibetani și greci și în orice logică umană.
Să presupunem că toată lumea este de acord că dacă nu sunt nori, nu va fi ploaie, așa că, atunci când spun „sunt nori pe cer”, chiar dacă te afli într-o cameră închisă și auzi răpăitul de ploaie, mă vei crede. De ce? Pentru că ai văzut în trecut că ploaia cade din nori. Deci, dacă auzi ploaia, și îți spun: „Sunt nori”, mă vei crede, pentru că nu există ploaie fără nori. Așadar, îți pot dovedi că există nori chiar și fără ca tu să-i vezi, și vei fi de acord cu mine.
Aceasta este ideea utilizării logicii în budism.
-Diferența dintre logica budistă și logica aristotelică: scopurile sunt diferite
În logica budistă, scopurile sale sunt diferite. Metodele sunt similare, forma inferenței logice este similară, dar scopurile sale sunt diferite.
(inferență – operație logică de trecere de la un enunț la altul și în care ultimul enunț este dedus din primul)
Scopurile sale sunt:
1.Să ne demonstrăm nouă înșine existența unor realizări spirituale pe care nu le-am experimentat încă
Nu este atât de interesant să demonstrăm că există nori atunci când plouă. Este mult mai interesant să demonstrăm că există iluminare, că există Nirvana, că pot percepe vacuitatea, că eu sunt goală de existență proprie, lucruri pe care nu le-am experimentat încă direct, dar folosind logica pot să mă conving de aceste lucruri.
Prin urmare, logica în budism are un rol foarte, foarte important la aducerea de rezultate.
Un aspect este că, prin logica noastră și prin raționament logic bun, solid putem deschide poarta spre lucrurile pe care nu le putem experimenta în prezent direct.
2.Ajută la înlăturarea obstacolelor
Al doilea aspect: De ce nu am experimentat încă iluminarea? De ce nu am ajuns încă la Nirvana? De ce nu am perceput vacuitatea? De ce nu ne putem vedea viețile viitoare, viețile trecute? De ce nu știm să citim gândurile oamenilor?
Se spune că de fapt folosim un procent foarte mic din capacitatea noastră mentală, chiar și creierul nostru. Folosim un procent mic din creier.
Răspunsul este că avem obstacole.
-Obstacole ale afecțiunilor mentale și
-Obstacole în calea omniscienței.
Ele sunt ca niște pete în conștiința noastră care ne împiedică să ajungem la realizări spirituale. Scopul practicii spirituale este de a le dizolva treptat și în final să dispară complet, și atunci va fi iluminarea.
Așadar, cea mai bună modalitate de a începe să le dizolvăm este prin logică. Cu ajutorul logicii, mă pot convinge că lucrurile pe care nu le pot vedea direct acum, ele există. Și dacă încep să privesc în această direcție, poate într-o zi le voi vedea. Deci, slăbim obstacolele prin logică.
Deci scopul este complet diferit.
Scopul logicii budiste este de a ne aduce la iluminare.
Scopul ei nu este lumesc, scopul ei este transcendent.
Paradoxul este că ne folosim de metode complet raționale și logice pentru a ajunge dincolo.
Textul pe care îl vom folosi
Marele maestru indian Dharmakirti (480-540 e.n.) a scris o carte minunată numită Pramana.
În tibetană:
Tsema
Tsema înseamnă percepție corectă/validă – percepție normală neafectată.
Cartea sa este un comentariu la o carte scrisă cu câteva sute de ani înainte, de către Maestrul Dignaga, care a fost, de asemenea, indian. Maestrul Dignaga a trăit în secolul al IV-lea, cam în perioada în care Alexandru cel Mare sau trupele sale au venit în India. De aceea, se crede că a existat o oarecare influență greacă asupra budiștilor indieni din acea vreme. Oricum, ei au adoptat metodele socratice – toată polemica este practic polemica socratică și folosesc exact aceleași metode, doar că în scopuri diferite.
Așadar, cartea lui Dharmakirti este un comentariu al cărții lui Dignaga.
Importanța bazei logice pentru credințele noastre
Capitolul doi din cartea maestrului Dharmakirti este cel mai faimos și ne demonstrează existența vieților viitoare. Și acest lucru este foarte interesant, deoarece Dharmakirti era indian, iar în India, toată lumea credea în reîncarnări. Noi, suntem cei care trebuie să ne convingem de asta. Indieni nu aveau nevoie de demonstrații pentru că ei credeau în existența vieților viitoare.
Așadar, este foarte interesant că a ales să scrie o demonstrație logică. Pentru că, de fapt, o persoană care nu crede în reîncarnări și într-o viață viitoare sau care crede în aceste lucruri, în ambele cazuri dacă nu i se dovedește – credința lui nu are putere.
Dacă credința noastră nu are o bază, ea nu are nicio putere și nu ne poate împinge înainte pe calea spirituală.
Dacă credem în mod eronat că nu există viață viitoare sau credem dar nu știm cum să-i dovedim existența – asta nu ne servește la nimic.
Poate vom fi mai atenți să nu călcăm pe gândaci. Poate că mama indiană îi spune micului Mahatma: „Nu călca pe gândacul de bucătărie, pentru că în viața ta următoare vei fi un gândac de bucătărie și alții vor călca pe tine”, și așa poate o ascultă. Nouă ne este cam greu să primim un astfel de argument.
Așadar, dovezile Maestrului Dharmakirti sunt foarte frumoase. Le vom face în lecția următoare.
Cei care sunt foarte avansați în meditația lor și cu siguranță cei care au perceput direct vacuitatea, pot experimenta direct viețile lor trecute și viitoare. Dar când cineva ne spune din experiența sa, va trebui să decidem dacă îl credem sau nu. Și acest lucru ne aduce, de fapt, înapoi în același loc în care ne aflăm.
Și în acest sens, demonstrația logică este mult mai puternică decât povestea cuiva. Chiar și cei care văd astfel de lucruri, nu țin să le spună altora, pentru că nu este neapărat convingător. Oamenii încă trebuie să decidă dacă îi cred sau nu.
De aceea, este de preferat să fie dezvoltate mijloace logice bune și metode de dezbatere pentru a-i face pe oameni, ca prin logica lor, să vadă lucruri pe care nu le puteau vedea înainte.
Binecuvântarea de a studia logica budistă
Logica budistă este legată de modul în care funcționează mintea și de modul în care funcționează percepțiile noastre. Cum știm ceea ce știm.
Logica budistă este strâns legată de modul în care funcționează mintea și de modul în care funcționează percepțiile noastre. Subiectele legate de modul în care știm ce știm, de cum percepem ceea ce percepem, de cum recunoaștem ceea ce recunoaștem – sunt foarte importante pentru cei care vor să perceapă vacuitatea. Ceea ce dorim este să înțelegem ce înseamnă să percepem vacuitatea și cum să ajungem la ea.
Logica budistă ne ajută cel mai mult pe calea spre perceperea vacuității. Studiul ei, cu excepția meditației, este foarte important și esențial pe cale, dacă vrem să percepem direct vacuitatea. Altfel, nu vom ști ce căutăm.
Gyaltsab Je, care a fost unul dintre cei doi discipoli seniori ai lui Je Tsongkhapa, și care a învățat atât de multe de la maestrul său, toate aspectele budismului – sutra și tantra și totul, a spus: „Dintre toate lucrurile pe care le-am învățat de la Tsongkapa, cea mai mare binefacere pe care a făcut-o cu mine, a fost să mă învețe logica”. Să nu uităm că Je Tsongkapa le-a predat Tantra. Tantra este cel mai rapid mod de a ajunge la iluminare. Ea este un studiu secret, de o profunzime, frumusețe și de o forță extraordinară. Și cu toate acestea Gyeltsab Je s-a exprimat: „Cea mai mare binefacere pe care a făcut-o cu mine a fost să mă învețe logica”.
Studiul percepției
Studiul logicii este, de fapt, un studiu al percepției și el ne conduce la percepția vacuității. Este foarte important să studiem cunoștințele pe care le are budismul despre percepții, despre imaginile noastre mentale, deoarece toate gândurile noastre sunt de fapt, proiecții.
De fapt, ne mișcăm permanent într-o lume a imaginilor mentale și credem că aceasta este lumea; suntem confuzi.
Este foarte important să înțelegem ce este percepția, ce este o imagine mentală, cum știu că ceva este adevărat în viața mea, ceva este valid în viața mea. Toate aceste subiecte provin din tradiția Sautrantika – logicienii.
Numele învățăturii este
Tsema
Pramana
Pramana sau Tsema înseamnă percepție validă.
Ce este o „percepție validă”?
Depinde de școala despre care vorbim.
În școala Sautrantika, aproape orice este o percepție validă. Dacă văd că este o ceașcă, este o percepție validă. Dacă văd că este o prăjitură, este o percepție validă. Dacă cred că obiectul acesta (un pix, de exemplu) este o ceașcă, am o problemă. Dacă cred că este o ceașcă, asta nu este o percepție validă.
Dar toate percepțiile noastre obișnuite, nouăzeci și nouă la sută din lucrurile obișnuite pe care le percepem, conform acestei școli, sunt valide, corespund cu modul în care sunt lucrurile.
Ce nu este valid, conform acestei școli? Percepțiile pe care le are o persoană atunci când, de exemplu, este sub influența alcoolului sau sub influența drogurilor sau este foarte bolnavă sau are febră mare sau când mintea este amețită, sau când este întuneric și vede o frunză și crede că este un șoarece. Aceste percepții nu sunt valide deoarece mintea este afectată de ceva.
Un alt exemplu de percepție care nu este validă. Dacă urăsc pe cineva, atunci tot ceea ce va spune sau va face el, voi percepe într-un mod complet distorsionat datorită urii pe care o am față de acesta. O emoție negativă puternică poate distorsiona percepția, chiar și emoția pozitivă puternică poate distorsiona. Chiar și cel care este foarte, foarte îndrăgostit de cineva, nu poate vedea nimic clar, și asta este adevărat.
Un alt exemplu de percepție care nu este validă. Dacă stăm într-un autobuz, autobuzul începe să se miște și credem că se mișcă casele, este o percepție care nu este validă, deoarece casele nu se mișcă.
În continuare vom da definiția existenței, care este foarte importantă, deoarece vrem să vorbim despre lucruri care există și despre cum există ele.
Așadar, vom intra în domeniul logicii budiste, în care există foarte multe definiții, la fel ca și în matematică. Dacă vrem să demonstrăm că suma unghiurilor unui triunghi este de o sută optzeci de grade. Trebuie să vorbesc despre „axioma paralelelor”. Am nevoie de axiome pentru început, am nevoie de definiții pentru început, trebuie să fim de acord asupra a ceea ce este un triunghi, trebuie să fim de acord asupra a ceea ce este un unghi, trebuie să fim de acord asupra a ceea ce reprezintă o sută optzeci de grade, altfel nu avem un limbaj comun.
Același lucru este valabil și aici. Dacă vrem să construim demonstrații, avem nevoie de un sistem de definiții.
Ce este un „lucru existent”?
Care este definiția a ceva ce există?
Tseme mikpa yupay tsennyi
Tsennyi înseamnă definiție,
Yu – există,
Yupay – existență,
Yupay Tsennyi înseamnă definiția existenței.
Tsema – percepție corectă sau pramana.
Mikpa este obiectul sau ceea ce este perceput.
Un lucru există, dacă este perceput printr-o percepție validă. Aceasta este definiția existenței.
Dacă percep un lucru printr-o percepție validă, atunci el există.
Percepția validă față de percepția corectă
Ce este o percepție validă versus percepție corectă?
Să presupunem că investesc la bursă. Caut unde să-mi investesc banii și mi se pare, pe baza a ceea ce am citit, învățat și analizat, că o anumită acțiune bancară este o idee bună de investit acum. Am verificat cu atenție, am citit, am examinat și am decis să investesc, iar a doua zi se dovedește că cineva a comis o deturnare de fonduri majoră și acțiunea se prăbușește.
–Oare acțiunea mea a fost validă? Da, pe baza cunoștințelor și informațiilor pe care le aveam, era logic să o fac. A fost o acțiune care a fost o percepție validă.
–A fost ea corectă? Privind retrospectiv, nu.
Vi se întâmplă astfel de lucruri? Desigur, la nesfârșit. De ce? De ce ni se întâmplă asta? Acționăm conform acestei definiții în mod valid, acționăm după înțelegerea noastră. Ea este validă, dar nu neapărat și corectă. În general, valid înseamnă corect, dar nu neapărat.
De ce nu este corectă? Pentru că nu avem Pramana. Nu avem Pramana în sensul profund al cuvântului, adică nu știm cu adevărat ce este corect, nu înțelegem cu adevărat realitatea. Nu vedem trecutul, prezentul, viitorul. Nu avem capacitatea lui Buddha.
Buddha are Pramana în sensul de percepție corectă; a noastră este greșită în majoritatea cazurilor. Prasangika Madhyamika spune că este întotdeauna greșită. De ce? Pentru că vedem lucrurile că vin la noi, în timp ce ele vin de la noi. Unii spun că nu putem avea percepții corecte până nu percepem vacuitatea. Blocajele subtile din minte ne împiedică să vedem realitatea corect. Deci, Prasangika Madhyamika spune că toate percepțiile noastre sunt greșite până când vom deveni Buddha. Aceasta este diferența. Ea spune că „Cel care nu a perceput direct vacuitatea nu poate avea percepții corecte.” Cel care a perceput direct vacuitatea va începe să aibă din ce în ce mai multe percepții corecte.
În Prasangika același cuvânt, Pramana, este folosit pentru „percepție corectă” și va spune că nu avem o percepție corectă. De aceea, vom separa „percepția validă” de „percepția corectă”.
Logica budistă este cea care ne permite să trecem dincolo…
Am spus că
-Scopul logicii budiste este să ne aducă la iluminare.
-Scopul ei este să ne ajute să vedem cu ochii rațiunii noastre acolo unde nu putem vedea direct.
-Scopul ei este să înlăture blocajele subtile din minte care nu ne împiedică să vedem viețile trecute, viitoare, nirvana și vacuitatea.
De exemplu, chiar acum, în această cameră, există multe ființe pe care nu le putem vedea. Dar, prin logică, putem deduce că ele trebuie să fie aici. Există ființe iluminate care plutesc tot timpul deasupra capetelor noastre și încearcă să picure bunătatea și înțelepciunea lor asupra noastră. Nu le putem experimenta direct, deoarece nu avem încă suficientă puritate. Dar cu ajutorul logicii ne putem convinge de existența lor și poate că atunci când le oferim ofrande vom simți diferit.
Am vorbit în lecția 4 despre obstacolele Nyundrip și Shedrip.
Nyundrip
și
Shedrip
Și ceea ce au în comun este Drip. Drip înseamnă obstacol sau pată.
Așadar, scopul logicii este să ne ajute să slăbim, să eliminăm toate aceste obstacole. Mai întâi prin studiu, apoi prin meditație.
În această privință, suntem asemenea calului care are ochelari de cal, care nu poate privi în lateral. Calul nu poate vedea copacii nici din dreapta și nici din stânga, ci doar se uită la drum. Dacă suntem ca el și cineva ne spune: „Știi, sunt copaci acolo”. Și noi îi spunem: „Nu! Eu nu văd copaci, deci nu sunt copaci”.
Așa că el spune: „Atunci îți dovedesc că ei există, încearcă să miroși. Miroși ceva? Sau „Vezi frunzele rostogolindu-se pe drum, de unde crezi că au venit?”
Acesta este scopul logicii budiste. Să ne aducă tot felul de dovezi care să ne slăbească credința: „dacă nu văd, nu există”.
Scopul este să ne facă să vedem lucruri care nu sunt lumești, care sunt transcendentale, care sunt dintr-o altă lume, care sunt dintr-o altă realitate, ființe iluminate sau ființe suferinde, din alte locuri pe care nu le putem vedea. Așadar, vom lucra cu mintea rațională pe care o avem, și ne vom rafina logica pentru a ajunge în locul care este dincolo de rațional.
Aceasta este o primă parte.
.…ea previne căderea prin prevenirea judecății
Există o a doua parte. Vom trece la însuși Lord Buddha. El a spus care este scopul logicii budiste.
El a spus: „Eu sau oricine ca mine, putem judeca un om, dar nici o persoană obișnuită n-ar trebui să-l judece pe celălalt, pentru că el sau ea va cădea”.
Unde va cădea ? În tărâmurile inferioare.
Ce înseamnă oricine ca mine? Adică, un Buddha, cineva care poate citi mințile oamenilor, poate judeca alte persoane, dar nicio persoană normală nu ar trebui să încerce să judece o altă persoană normală, deoarece va cădea în tărâmurile inferioare. O persoană normală nu ar trebui să judece alte persoane, dar poate judeca acțiunile lor. O persoană normală nu știe cine sunt oamenii din jurul ei și nu știe de ce ei fac ceea ce fac.
Dar asta nu înseamnă să stăm deoparte și să nu acționăm atunci când vedem pe cineva făcând un rău altuia. Trebuie să acționăm. Pentru că altfel plantăm karma: am văzut o faptă rea și n-am împiedicat-o, iar apoi răul se întoarce asupra noastră. Deci, acționăm să oprim răul, fără să-l judecăm pe cel care o face.
În Vinaya sunt multe povești despre viețile lui Buddha, înainte de a deveni un Buddha.
Există o poveste despre un Buddha anterior lui Buddha Shakyamuni. Și acest Buddha înainte de a părăsi lumea numește un succesor ca profesor. În același timp, un alt călugăr se duce și ridică o mănăstire și un grup de călugări se adună în jurul lui și cu toți studiază Dharma în tradiția Hinayana. Ei studiază și meditează bine, respectând Vinaya, codul moral al călugărilor și așa mai departe.
Acel succesor ajunge la acea mănăstire însoți de grupul său de discipoli, și devine parte din obștea mănăstirii, el și discipolii săi.
În acele vremuri, exista regula ca mănăstirile să fie întotdeauna înființate în afara orașelor pentru a le permite călugărilor să fie departe de viața lumească, de ispite și să fie un loc liniștit pentru meditație – dar oamenii din orașul din apropiere îl invită pe succesorul lui Buddha să vină să-i învețe Dharma. Pe atunci, cei care nu erau călugări nu puteau fi învățați.
Deci, orășenii vin și cer să fie învățați, iar succesorul lui Buddha răspunde rugăminților lor și se duse să-i învețe, din compasiune pentru ei, pentru că dacă îi învăța Dharma aveau șansa să iasă din suferință.
Dar călugărul, care întemeiase mănăstirea și sprijinea Hinayana, credea că este greșit de a-i învăța pe orășeni. Și începu să răspândească zvonuri rele despre succesor și să stârnească îndoiala cu privire la motivația succesorului. El spunea: „Sigur ai vrut bani, și în special faimă”.
Pe scurt, datorită calomniilor pe care le răspândise călugărul, succesorul lui Buddha a trebuit să înceteze de a mai predea, și el și elevii său au fost nevoiți să părăsească locul.
El se duse în alt oraș și îi învăță pe oamenii de acolo. Apoi treptat învățătura se răspândi în toată țara și întreaga țară progresează spiritual.
Povestea spune că acel călugăr invidios, care ridicase mănăstirea, s-a născut mai târziu în infern și a rămas acolo mulți eoni. După ce suferința infernului s-a terminat, el se renăscu din nou călugăr, dar a fost forțat să-și dea jos roba de călugăr. Asta spune povestea.
A fi forțat să-ți dai jos roba, este o karmă foarte grea. Actul de gelozie și defăimare la adresa acelui bodhisattva a plantat o karma foarte grea, pe care n-a putut să o anticipeze, n-a putut s-o vadă.
Concluzia este să nu-i judecăm pe alții. Călugărul din Hinayana era sigur că are dreptate și că Dharma trebuie predată doar călugărilor. Era sigur că așa se procedează. Motivația lui a fost curată.
Dar povestea ne spune: „ Nu judeca practica altora, nu știi cine sunt. Nu știi care le sunt intențiile”.
Povestea spune că bunul călugăr după ce a învățat pe toți oamenii țării, a atins iluminarea la scurt timp după aceea. Iar Buddha spune „Și acest călugăr am fost eu într-o viață anterioară”, și călugărul cel „rău” – „Tot eu am fost”.
Călugărul gelos n-a putea vedea ce era în mintea acelui Bodhisattva și nu i-a înțeles motivele acțiunii sale și a crezut că o făcea poate pentru onoare. Așa că l-a denigrat.
Dacă vedem ceva care nu este în regulă, trebuie să intervenim, dar fără a judeca persoana, pentru că nu știm de ce face ceea ce face. Ea poate că este un înger care ne conduce pe un drum ocolit spre un loc la care nu putem ajunge direct.
Așadar, unul dintre scopurile logicii budiste este să ne facă să conștientizăm profund faptul că nu putem judeca.
Când pătrundem în logica budistă, începem să înțelegem limitele percepției noastre și apoi va apare smerenia. Ne dăm seama că încă nu avem pramana, că trebuie să muncim mult pentru a avea percepția corectă.
Trei niveluri ale realității
Pentru a prezenta diferitele tipuri de percepție corectă, vom trece peste diferitele niveluri ale realității.
1.Realitatea vizibilă, evidentă
Ngun-gyur
Ngun-gyur este realitatea vizibilă, evidentă sau cea care se desfășoară în fața noastră, și acestea sunt exact lucrurile pe care le percepem direct și corect cu ajutorul simțurilor, asta în cazul în care nu suntem influențați de droguri sau de altele asemănătoare care ne fac mintea confuză și neclară. Acele lucruri pe care le putem percepe fără nici o problemă: forme, sunete, culori, atingere, gândurile noastre; lucrurile la acest nivel se află chiar în fața noastră.
2.Realitatea ascunsă
Kokgyur
Kokgyur este realitatea ascunsă.
Un exemplu al acestei realități ascunse este vacuitatea.
Vedem lucrurile ca existând de la sine. Nu putem vedea vacuitatea lor decât dacă suntem în meditația în care percepem direct vacuitatea.
3.Realitatea complet ascunsă
Shintu kokgyur
Exemplul dat pentru această realitate este funcționarea subtilă a karmei. Ce face parte din realitatea complet ascunsă? Este cauza exactă care conduce la efect. Numai un Buddha poate percepe aceste cauze.
Realitate vizibilă și realitatea ascunsă – depind de observator
Vacuitatea este o realitate ascunsă pentru toți? Nu, nu pentru toți.
Pentru Buddha și Arya, vacuitatea nu este ascunsă.
Pixul este o realitate vizibilă? Este o realitate vizibilă pentru noi, dar pentru un orb nu este o realitate vizibilă. Pentru el este o realitate ascunsă.
Deci, dacă ceva este o realitate ascunsă sau o realitate vizibilă, depinde de cine îl percepe.
Tipurile de percepție validă în budism
Fiecărui tip de realitate îi corespunde un tip diferit de percepție validă.
1.Percepția validă directă
Ngunsum tsema
Tsema – percepție validă/corectă.
Ngunsum – directă (independentă de raționament).
Aceasta este percepția directă a lucrurilor precum culorile, formele, sunetele – realitatea vizibilă/evidentă. Deci, realitatea vizibilă/evidentă o cunoaștem cu ajutorul organelor de simț, pe când cea ascunsă și complet ascunsă nu le putem cunoaște cu ajutorul organelor de simț.
2.Percepția deductivă validă
Jepak tsema
Jepak tsema – percepție validă/corectă bazată pe logică.
Jepak tsema este percepția bazată pe deducție.
De exemplu, ce este acest obiect? O să-mi spuneți că este un pix. Deci țin un pix.
Dacă îl pun în spatele meu, oare mai țin un pix? Da. Deci, pentru voi el este acum o realitate ascunsă, nu-i așa? Este în spatele meu, nu-l puteți vedea. El poate fi în buzunarul meu, deci nu știți exact, dar cel puțin știți că a fost acolo un pix.
Ce se întâmplă dacă auziți obiectul căzând jos, și dintr-o dată vedeți că este un pix pe podea. Întrebarea este, țin un pix în mână? Puteți trage concluzia că nu mai țin un pix în mână.
Deci, prin deducție am ajuns la o concluzie.
Învățătura budistă spune că atât percepția directă cu organele de simț, cât și percepția deductivă sunt corecte.
Dar oamenii pot spune: „Dacă ambele sunt corecte, atunci ce nevoie mai avem de percepția directă a vacuității? Am înțeles demonstrațiile despre vacuitatea, ne-am convins – vacuitatea există. Atunci de ce trebuie s-o mai percepem direct?
Răspunsul este că atunci când percep direct vacuitatea, efectul asupra minții mele este cu mult mai mare decât dacă aș fi convins logic. Există și o altă explicație legată de canalele și corpul nostru interior, în care nu vom intra acum. Deci, există diferențe și merită să percepem direct vacuitatea.
3.Percepția validă bazată pe cuvintele unei ființe iluminate
Așadar, pentru a demonstra existența realității, ne folosim de Jepak tsema , de logică. Dar logica nu ne ajută în cazul realității complet ascunse. De aceea va trebui să ne bazăm pe cineva în care avem încredere că spune adevărul.
Cine este cel care spune adevărul? El este Lordul Buddha. El nu minte. Asta spune primul capitol al cărții lui Dharmakirti.
Dacă există cineva care nu poate minți, atunci ne vom putea folosi de ceea ce spune pentru a demonstra lucruri.
Oare Lordul Buddha spune adevărul tot timpul? Uneori Buddha a spus că lucrurile au o existență prin definiție și o natură proprie, iar alteori a spus că nu au nicio existență proprie de sine. Deci, la prima vedere, Buddha pare că se contrazice, atunci cum poate spune adevărul?
Răspunsul este că Lordul Buddha a vorbit în funcție de ceea ce îi ajută pe discipoli să înțeleagă în acel moment.
Dacă suntem aici și Lordul Buddha ar veni și ne-ar spune că lucrurile există – și din Cele Patru Adevăruri Nobile putem deduce că lucrurile există, pentru că dacă există suferință, atunci lucrurile există – înseamnă că de asta avem nevoie pentru a progresa pe calea spre iluminare. Și dacă suntem mai avansați și suntem pregătiți să auzim despre vacuitate, atunci Lordul Buddha ne va vorbi despre vacuitate, pentru că asta ne va ajuta să înaintăm și mai mult pe calea spre iluminare.
În concluzie, ar trebui să ne folosim de tot ceea ce spune Lordul Buddha, pentru că ne va ajuta cu siguranță. Ne putem baza întotdeauna pe cuvântul lui Buddha.
Buddha nu minte niciodată
Despre Lordul Buddha spunem că nu minte nici măcar atunci când minte. Pentru că atunci când spune lucruri contradictorii, acest fapt va servi unei anumite persoane, în sensul că o va împinge spre un alt nivel al învățăturii, spre un nivel la care ea încă nu era pregătită. De aceea, există diferite versiuni ale vacuității în școlile budiste, iar Buddha le-a predat pe toate.
Așadar, căutăm o indicație că Lordul Buddha nu minte.
Când trecem printr-o pierdere mare sau ne aflăm într-o situație dificilă sau trecem printr-o suferință și se întâmplă să auzim o altă persoană care descrie o situație prin care trece, spunem: „Oh! Ea descrie exact experiența mea. N-am mai auzit această descriere nicăieri altundeva”. Atunci, ne spunem: „Persoana asta știe ceva, poate spune adevărul”.
De fapt, cel care a trăit o mare pierdere, își dă seama că rar poate întâlni pe cineva în societatea noastră occidentală obișnuită care să descrie cu aceeași claritate și precizie suferința din viața noastră, nivelurile diferite de suferință, așa cum a făcut-o Buddha.
Buddha a descris
-trei tipuri de suferință: suferința suferinței, suferința schimbării și suferința atotpătrunzătoare,
-șase tipuri de suferință: nu există nici o certitudine în viață, nu suntem niciodată satisfăcuți, suntem forțați în mod repetat să renunțăm la corpul nostru, suntem forțați, în mod repetat să ne naștem în samsara; tot timpul urcam si coboram, parcurgem viața singuri și vom muri singuri.
-opt tipuri de suferință: boala; bătrânețea; moartea; renașterea; suntem forțați să avem parte de lucruri neplăcute, suntem forțați să ne despărțim de cei dragi, neîndeplinirea dorințelor și suferința inerentă celor cinci
Buddha nu s-a dat în lături să vorbească despre infern și alte forme de existență suferindă – lucruri pe care nu le putem vedea, de care fugim, pentru că ni se par deprimante.
Și aceasta este atitudinea din societatea noastră: este deprimant să vorbim despre moarte, este deprimant să vorbim despre toate aceste suferințe, așa că este mai bine să nu mai vorbim despre ele. Mulți ani, medicii și-au mințit pacienții despre bolile lor terminale pentru că era deprimant, pentru că nu voiau să vorbească despre adevăr.
Dacă cineva descrie exact ceva ce pot verifica prin experiență, atunci spun: „Dacă el spune adevărul despre asta, îmi dă încredere să verific și ce spune despre lucrurile pe care nu le pot adeveri încă direct, cum ar fi despre vacuitatea lucrurilor.
Este adevărat că nu putem verifica direct lucrurile pe care Lordul Buddha le-a spus despre vacuitatea lucrurilor, pentru că este un adevăr ascuns, este o realitate ascunsă. Nu putem verifica direct lucrurile pe care Lordul Buddha le-a spus despre mecanismul karmei, despre adevărata cauză, de exemplu, a părului brunet pe care îl am. Aceasta este o realitate complet ascunsă.
De aceea Lordul Buddha a intrat adânc în aceste subiecte, pentru că dorește să ne câștige încrederea pentru a-l urma și de a ieși din suferință. așa că a intrat în aceste descrieri în acest fel.
Descrierile sale precise ale adevărului suferinței ne determină să credem că există adevăr și în adevărul cauzelor suferinței și al încetării suferinței și al căii spre încetarea suferinței, și atunci poate vom fi motivați să începem să le investigăm și, în cele din urmă, să le percepem în mod vizibil și nu ascuns.
Pe baza faptului că Buddha spune numai adevărul, el a fost numit „Cel devenit corect”
Este un lucru excelent
Că le-am împărtășit altora
Puterea de a învăța și de a transforma
Lumile mistice cu toate ființele lor.
Însă un lucru mă întristează
Faptul Că eu însumi n-am avut niciodată
Nici măcar o singură viziune
A chipului unui înger.
Este un lucru minunat
Că am mers în pelerinaj
La toate locurile sfinte
Fără să precupețesc niciun efort.
Însă un lucru mă întristează
Faptul că acestea nu m-au afectat
Și iată-mă aici, exact
Așa cum eram și înainte;
Este un lucru minunat
Că am avut șansa (ocazia)
Să cer și să primesc binecuvântările
A miilor de lama;
Însă un lucru mă întristează
Faptul că rămân doar
Un trunchi de lemn gol
Care nu mai poate fi binecuvântat vreodată
Însă un lucru mă întristează
Faptul că rămân doar
Ca o buturugă goală
Care nu mai poate fi binecuvântată niciodată.
Este un lucru minunat
Faptul că în societate
Sunt îmbrăcat în robele frumoase
Ale unui călugăr budist;
Însă un lucru mă întristează
Faptul că în interiorul meu
Curge în continuu o ploaie de păcate
De gânduri rele, de răutate.
Este un lucru minunat
Faptul că am îmbrăcat robele de ceremonie
Și în mâini am luat
Clopotul sfânt și sceptrul.
Însă un lucru mă întristează
Faptul că sunt încă blocat în a percepe lumea
Ca fiind obișnuită
Și nu ca un paradis.
Este plăcut când oamenii
Vorbesc despre mine în termeni măgulitori
Și îmi acordă toate acele titluri
Pe care, de fapt (chiar că), nu le merit.
Însă un lucru mă întristează
Faptul că nu am puterea morală
Să fiu atent
La ceea ce spun și fac.
Este adevărat că,
Dacă nu te uiți la mine îndeaproape,
Ai putea vedea în mine
Un călugăr cu jurămintele cele mai curate.
Însă un lucru mă întristează
Faptul că dacă te-ai uita îndeaproape
Vei descoperi că n-am nimic în mine
Cu ce să mă laud.
Grup Facebook