Principalele idei ale budismului, partea I
O trecere în revistă a marilor cărți clasice ale budismului, partea I
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 5 – prima parte
Moralitatea nevătămării vieții
Vom continua cu recapitularea primelor cinci cursuri.
Am terminat cursurile 1 și 2. În lecția 5 a cursului 6 vom parcurge cursul 3 – ACI.
În lecțiile anterioare am vorbit despre cum ajungem la nirvana sau iluminare și am vorbit despre trei lucruri.
În primul rând am vorbit despre antrenamentul în moralitate, jurăminte.
Ce este moralitatea?
Este de a nu face rău altora. De a le face numai bine. Am spus că nu avem nicio șansă să ajungem la fericirea maximă atâta timp cât nu am învățat să nu mai facem rău altora.
Conform legilor karmei, acest lucru este imposibil.
Este imposibil ca unui stat să-i meargă bine dacă el face rău oamenilor. Cine este statul? Suntem noi. Nu este guvernul. Guvernul suntem noi, noi l-am ales. Nu vom putea ajunge la fericirea maximă dacă permitem așa ceva.
Dacă alții ne fac rău, trebuie să avem grijă de ei, altfel nu avem nicio șansă să ne fie bine.
Indiferent de câtă dreptate avem și cât de mult ne rănesc ei, dacă îi rănim pe alții, karma se va întoarce la noi. Violența vine de la noi. Trebuie să învățăm cum să eliminăm aceste semințe, pentru că altfel vom sta în retreat și bomba va cădea peste noi.
Fiecare dintre noi trebuie să informeze autoritățile pe care le-am ales că nu suntem de acord ca fondurile noastre să fie folosite pentru a sprijini ostilitățile. Altfel nu avem nicio șansă să creăm fericire, nici pentru noi, nici pentru copiii noștri, nici pentru nimeni altcineva.
- Antrenamentul în moralitate
Primul antrenament este antrenamentul în moralitate și, în primul rând, să nu facem rău altora. Va trebui să ne ridicăm moralitatea la niveluri foarte înalte și să ajungem la capacitatea de putea face bine tuturor ființelor simultan de pe toate planetele. Dacă nu ne antrenăm în etica morală, nu vom putea să ne dezvoltăm concentrarea, meditațiile noastre nu vor reuși.
- Antrenamentul în concentrare
Al doilea antrenament – este dezvoltarea capacității meditative profunde.
- Antrenamentul în înțelepciune
În același timp, trebuie să învățăm mult despre vacuitate și să medităm mult asupra vacuității și compasiunii. Atunci când
— respectăm bine moralitatea
— avem o practică bună în meditație
— studiem mult vacuitatea
și facem asta
— Sub supravegherea unui profesor priceput.
Vom ajunge la conștientizarea vacuității în meditație profundă. Această conștientizare fantastică, ne va transforma întreaga viață, ne va ridica la următoarea etapă a evoluției.
— Practica perfecțiunii înțelepciunii
Ca urmare a acestei conștientizări, vom purifica cu ajutorul ei și toate afecțiunile de orice tip: obstacolele afecțiunilor mentale, obstacolele în calea omniscienței și ajungem la iluminarea deplină și la capacitatea supremă de a ajuta toate ființele.
Meditația
Această lecție este dedicată celui de-al doilea antrenament – antrenamentul în meditație. Vom trece pe scurt peste câteva părți ale cursului 3, peste factorii de care avem nevoie pentru ca meditația noastră să aibă succes.
De ce să medităm?
De ce ar trebui să medităm? Pentru mulți, meditația este dificilă. A sta pe perna de meditație este plictisitor, ne dor picioarele, avem mâncărimi. De ce să facem acest efort? Pentru că
-
-
- Efectele fizice sunt nemaipomenite,
- Efectele mentale sunt extraordinare, și
- Dacă ajungem la niveluri înalte de concentrare, putem percepe direct vacuitatea.
-
Perceperea directă a vacuității este biletul nostru spre paradis. Deși nu se întâmplă imediat, pentru că mai este de lucru, poate va mai lua încă câteva vieți viitoare, dar în mod cert vom ajunge la iluminare. Fără meditație nu vom putea percepe vacuitatea. În meditație, omul poate avea tot felul de experiențe mistice, dar pentru a percepe direct vacuitatea este nevoie de concentrare meditativă, numită Shamata sau „pacea meditativă”.
Calea noastră se bazează pe două lucruri:
-
-
- pe studiu și
- pe meditație.
-
Numai studiul singur sau numai meditația în sine nu sunt suficiente. Este nevoie de ambele pentru a obține rezultate.
Există multe învățături despre meditație – dar doar o mică parte din ele sunt corecte și utile.
Mulți oameni merg să audă despre meditație, iar profesorul le spune să stea jos și să nu se gândească la nimic.
Cum veți putea să nu vă gândiți la nimic? În primul rând, este dificil și, în al doilea rând, spunem că este imposibil. Acestea nu sunt îndrumările corecte.
Omul nu este capabil să nu se gândească la nimic, pentru că în fiecare moment mintea are un obiect de care este preocupată. Chiar și atunci când este percepută vacuitatea – mintea este ocupată cu vacuitatea. Este adevărat că acesta este un gând foarte rafinat și nu un gând conceptual, dar există totuși un gând acolo, la un nivel sau altul.
Încercarea de a elimina gândurile este sortită eșecului de la început, deoarece nu există așa ceva. Pentru că, dacă mintea este subiectul – ea are nevoie întotdeauna de un obiect. Este de dorit ca mintea să aibă un obiect sfânt pentru a o face sfântă, dar are întotdeauna nevoie de un obiect.
Chiar și atunci când primim îndrumări puțin mai bune, ca de exemplu, concentrarea pe respirație, tot trebuie să căutăm un obiect.
Este adevărat că dacă facem doar asta timp de mai multe ore pe zi, în fiecare zi, ne poate calma foarte mult și ne poate duce la o stare mai înaltă a minții decât cea agitată în care ne aflăm în mod obișnuit. Dar cum poate așa ceva să ne ducă la corpul de înger? Nu poate face asta.
Datorită faptului că anii noștri sunt numărați, nu putem merge pe căi care numai ne calmează. Trebuie să găsim o cale puternică pentru a ieși din samsara.
De aceea căutăm obiectele sfinte și condițiile pentru ca meditația să progreseze rapid și bine.
Învățătură autentică despre meditație
Învățătura despre meditație provine de la Maestrul Kamalashila, de origine indian, care a adus această învățătură în Tibet în secolul al VIII-lea.
Cursul 3 enumeră o serie de condiții și aspecte ale meditației, pe care trebuie să le cunoaștem ca să reușim în meditație. Acesta este subiectul acestei lecții.
Aspectele peste care vom trece pe scurt sunt legate de pregătirea corespunzătoare pentru meditație, iar acest lucru este foarte important. Deoarece există oameni care chiar primesc deja îndrumarea adecvată și practică deja cu obiectul potrivit, meditează în fiecare zi și nu se întâmplă mare lucru. Este adevărat că sunt mai calmi, dar din punct de vedere spiritual nu există prea mult progres, nu au conștientizări.
Ceea ce spunem este că unul dintre motive este că nu există o pregătire corectă pentru meditație.
Pregătirea corectă pentru meditație este la fel de importantă ca meditația în sine și uneori mai importantă decât subiectul principal.
Deci, vom vorbi despre:
a. Cum să ne pregătim corespunzător pentru meditație,
b. Condițiile pentru crearea unui mediu bun pentru meditație,
c. Pozițiile de meditație,
d. Procesele care au loc în timpul meditației, procesele mentale,
e. Problemele care apar și cum să le rezolvăm,
f. La ce medităm.
Acestea sunt subiectele peste care vom trece pe scurt.
Cele șase etape pregătitoare
- Crearea unui spațiu adecvat și a altarului
Primul lucru este să ne creăm elementele exterioare și interioare pentru un spațiu adecvat pentru meditație.
— Camera în care medităm trebuie să fie curată,
— Apoi ne facem un altar care să ne inspire și pe care punem obiecte care să fie reprezentările aspectelor sfinte pe care dorim să le dezvoltăm.
-
- Punem o statuetă a lui Buddha, care reprezintă iluminarea pe care ne-o dorim. Punem, de asemenea, fotografiile învățătorilor sfinți pe care îi avem și care ne inspiră.
- Punem o stupa care este o reprezentare a minții iluminate a lui Buddha. Ea reprezintă și diferitele etape prin care trece mintea. Stupa are în partea de sus inele, ce reprezintă etapele în dezvoltarea spirituală a meditatorului serios.
- Se pun cărți de Dharma, aceasta este prima etapă.
- Punem o ofrandă în fața lor.
Poate oare statuia să mănânce ofranda? Bineînțeles că nu, nimeni nu crede așa ceva. Atunci de ce facem toate aceste lucruri?
A dărui ofrandă este un act de respect, de a înălța aceste obiecte în mintea mea. În mintea mea, doresc ca aceste aspecte – care le reprezintă aceste obiecte – să mă ajute să aspir la ele și, în acest fel acumulez binefaceri.
Atunci când dăruiesc ofranda acestor obiecte care sunt sfinte, care reprezintă ceva ce poate aduce fericirea supremă lumii – acumulez binefaceri deoarece nu fac asta spre beneficiul meu personal.
N-am niciun beneficiu material atunci când ofer bolurile de apă. Dar atunci când fac asta gândurile mele sunt focusate pe un scop sfânt.
De ce este sfânt? Pentru că mă scoate și pe mine și pe ceilalți din suferință. De aceea el este sfânt și nu pentru că aceste obiecte ar avea vreo sfințenie de la sine.
Deci, pe altar așezăm boluri cu apă. În cursul 3 am vorbit despre asta. De ce apă? Pentru că apa este ieftină și să nu ne pară rău de ceea ce dăm pentru că asta va distruge toată generozitatea și sfințenia dispare. În tradiția tibetană este să oferim ofranda în așa fel încât să nu ne stricăm karma, deoarece mintea noastră este plină de egoism și preocupare de sine. Ignoranța ne domină atât de mult încât suntem incapabili să facem un act de generozitate pur. De aceea tibetanii au spus: „Dăruiți apă, ca să nu vă pară rău de ce dați”
Pe masa altarului se pun șapte boluri. Ele, de fapt vin din tradiția indiană, și exprimă modul în care era întâmpinat oaspetele într-o casă.
1. Mai întâi i se oferea apă de băut. Deci primul bol reprezintă apa de băut.
2. După care i se spălau picioarele, pentru că oamenii mergeau desculți prin praf. Deci, apă pentru picioare.
3. Apoi oaspetelui i se oferă flori. Deci al treilea bol reprezintă florile.
4. Al patrulea bol reprezintă bețișorul parfumat.
5. Al cincilea bol reprezintă ofranda luminii.
6. Al șaselea – uleiuri parfumate pentru ungerea corpului. Obiceiul era ca musafirul să fie masat pe piept cu uleiuri plăcut mirositoare.
7. Al șaptelea reprezintă mâncarea. După ce oaspetele se relaxa, i se oferea o masă buna, gustoasă și aranjată estetic.
8. Bolul al optulea reprezintă muzica. Câteodată în locul bolului cu apă se pune un clopoțel sau disc.
Toate acestea sunt doar reprezentări ale ofrandelor pe care le dăruim. Cui le dăruim? Le dăruim ființelor de lumină ca să vină să ne ajute în meditație. Este modul în care le tentăm să vină la noi, “le mituim”. Cu cât vom pătrunde mai adânc în acest obicei minunat, cu atât vom ști să-l prețuim mai mult. La început vom face toate acestea în mod mecanic, dar cu timpul veți vedea ce energie frumoasă se va crea în cameră.
- Refugiul și cultivarea bodhicittei
Ce înseamnă a ne refugia? Ne refugiem în cele trei diamante, care reprezintă înțelepciunea și compasiunea pe care le vom dezvolta în inima noastră, iar ele vor fi cele care ne vor proteja atunci când ne va fi greu. Învățăm
— să nu mai acumulăm karma negativă care ne provoace suferință și
— să plantăm semințele fericirii.
Asta înseamnă a ne refugia sau a merge la refugiu.
Apoi ne generăm aspirația spre iluminare, motivația de a face tot ceea ce facem pentru toate ființele, astfel încât să nu mai existe suferință în lumea lor, pentru că lumea lor este și lumea mea. Ele sunt inseparabile de mine.
Aspirația spre iluminare dă o mare putere meditației, pentru că nu facem asta doar pentru noi.
Deci, nu stăm pe perna de meditație doar ca să ne fie plăcut, ci acum generăm cauzele pentru a elimina suferința tuturor ființelor. Acest lucru dă avânt meditației, și în acest fel meditația va fi puternică.
- Vizualizarea Câmpului de binefaceri
Apoi, începem să vizualizăm Câmpul de binefaceri.
În mijlocul imaginii apare figura Lamei care poartă o pălărie galbenă pe cap. El este profesorul care predă. În jurul lui se află profesorii de la care Lama a primit învățătura, și aici există alte grupuri de îngeri și Buddha. Nu vom intra în amănunte. În cursul 3 și în seminarul „Sursa binefacerilor mele” am oferit puțin mai multe detalii. Deci, puteți merge la site-ul nostru și să le ascultați sau să rugați pe unul dintre profesorii care predau aceste cursuri să vă învețe.
După cum vedem apar multe personaje, dar este suficient să-l vizualizăm numai pe Lama, dacă avem un Lama. Dacă nu avem, atunci vom alege un personaj sfânt care ne inspiră, și am dori să fim ca el. Pe Lama îl vizualizăm ca pe un tânăr de 16 ani, în floarea tinereții, de o rară frumusețe și strălucire. Încercăm să ni-l imaginăm cât putem mai bine, cu cât mai multe detalii, un personaj care are viață și nu o imagine bidimensională.
Este foarte important să aducem în fața noastră un chip frumos, luminos, perfect, tânăr, viguros și plin de energie, care emană căldură și miros plăcut. Cu o față expresivă și care să aibă calități nobile, pentru că pe ceea ce medităm este ceea ce vom fi.
Deci, ni-l vom imagina cât mai frumos posibil și cât mai impresionant, atât în exterior, cât și în interior.
5. Colectarea energiei bune și purificarea obstacolelor
Colectarea energiei bune și purificarea obstacolelor se face cu ajutorul a șapte elemente numite Cele șapte ingrediente.
După ce ne-am așezat, ne-am refugiat, ne-am generat bodhicitta, am pus câmpul binefacerilor în fața noastră sau pe Lama, acum ne vom folosim de figurile din fața noastră pentru a colecta energie bună și a îndepărta obstacolele.
6. A cere binecuvântarea de la ființele iluminate
Următoarea etapă este de a cere Lamei să ne ofere binecuvântări. Cererea trebuie făcută cu multă smerenie. De ce să-l rugăm? De ce n-am spune: „Dă-mi binecuvântarea și gata?” Pentru că trebuie să ne deschidem inima către binecuvântare, să-i facem loc să intre.
Trebuie să mă smeresc și să-l implor pe Lama să-mi ofere binecuvântarea, pentru că am nevoie de ajutor. Altfel ea nu vine. Dacă nu-mi deschid inima, ajutorul nu va veni. Această implorare vine din înțelegerea faptului că mă aflu în „valea plângerii”, într-un loc de suferință, în care necazurile vin peste mine, fără să am niciun control asupra lor. Și asta datorită faptului că am acumulat multă karmă negativă și nu știu încă cum să ies din asta. Am nevoie de ajutor. Această viață nu se va termina bine fără acest ajutor.
Cele șapte ingrediente
Deci, acestea sunt cele șase etape preliminare, iar a cincea are șapte ingrediente/componente care vin imediat după ce vizualizăm figurile sfinte din fața noastră. Și acum lucrăm cu ele pentru a acumula binefaceri și de a purifica obstacolele.
Care sunt cele șapte ingrediente?
a. Prosternarea mentală
După ce am vizualizat pe Lama în fața noastră, primul lucru este să ne prosternăm mental în fața lui. Cu respect, cu venerație.
Cum ne prosternăm mental? Cum oferim respectul cuiva care este mental? Apreciindu-l. Ne gândim la calitățile sale bune, la lucrurile minunate pe care le face pentru noi sau pe care le face în lume sau la virtuțile sale nobile.
El trebuie să le aibă, altfel nu poate fi pentru noi învățător.
Nu invitați pe cel care nu are calități. Invitați pe cel care în ochii voștri are calități nobile, care are mai multă înțelepciune decât voi sau care are cu mult mai multă compasiune și cunoaștere decât voi.
Asta este ceea ce trebuie să admirați în sinea voastră. Și cu cât le admirați mai mult, cu atât veți fi mai aproape de aceste calități.
b. Ofranda mentală
Ce este ofranda mentală? Mai întâi am oferit fizic ofranda pe altar. Acum, în mintea noastră îi oferim Lamei ceva frumos. Poate fi un bol frumos cu fructe, un parfum, flori, lumini, tămâie, sau îi putem oferi practica noastră.
Dacă am făcut un lucru/ceva minunat, ni-l imaginăm ca pe niște perle strălucitoare sau pietre prețioase, pe care le punem într-o cutie frumoasă și i le oferim Lamei.
Dacă am făcut o mulțime de fapte bune, putem umple tot cerul cu perle și i le oferim. Dacă nu, puteți oferi Lamei faptele bune pe care le-ați văzut la alții că le-au făcut. Pentru că atunci când vedem și apreciem ceva bun pe care l-a făcut altcineva, este foarte aproape de ceea ce facem noi.
Putem oferi un apus de soare frumos. Putem oferi lucruri care sunt ale noastre, lucruri care nu sunt ale noastre și lucruri care nu aparțin nimănui.
Toate aceste lucruri pe care le apreciem, pe care le admirăm acumulează binefaceri, pentru că atunci când mintea noastră se gândește la un lucru sfânt și minunat, ne apropie de acesta. Aceste momente în care mintea noastră este concentrată pe un lucru sfânt, plantează semințele karmice care îl vor apropia mai mult de noi.
La fel și cu ofranda – ea plantează semințele karmice de abundență. Și nu doar abundență materială, ci abundență în calități nobile.
Dar avem și obstacole în calea meditației, deoarece cu toții am comis greșeli, altfel nu am fi aici. N-am respectat moralitatea cum trebuie, altfel am fi fost deja îngeri iluminați, iar această karma stă în noi. Datorită ei, mintea noastră este tot timpul distrasă în meditație și nu reușim să ne concentrăm. Iar pentru asta vom căuta cum să îndepărtăm aceste obstacole.
c. Purificarea obstacolelor
Următoarea etapă este etapa purificării obstacolelor și asta se face prin confesiune. În mintea noastră, ne imaginăm că stăm în fața Lamei și ne confesăm lui. Îi mărturisim lucrul pe care l-am făcut, spus sau gândit care ne stă pe suflet și îi cerem să ne ajute să înlăturăm acest obstacol, astfel încât să ne putem continua calea. Purificarea karmei negative este un act foarte, foarte important, pentru că ne ajută să ne adunăm gândurile și să reușim în meditație.
Deci acesta este actul de purificare a energiei negative.
Acesta este singura etapă din cele șapte ingrediente care are legătură cu eliminarea/purificarea obstacolelor. Toate celelalte au legătură cu acumularea de energie pozitivă.
d. Bucuria de faptele noastre bune și ale celorlalți
Următorul pas este opusul confesiunii. Dacă înainte ne-am confesat de ceva negativ pe care l-am spus, făcut sau gândit, acum facem actul opus – actul de bucurie pentru ceva minunat pe care l-am făcut, l-am spus sau l-am gândit.
Bucuria trebuie să fie din toată inima. Ne bucurăm de lucrurile bune pe care le-am făcut, dar nu ne mândrim și ne spunem: „Ce om bun sunt”, ci vom spune: „Ce bine îmi pare că am făcut aceste fapte care îmi vor permite să merg mai departe pe cale, pentru că aceasta este karma bună”. Asta înseamnă de a lucra cu karma și nu cu ego-ul.
e. A-l ruga pe Lama să ne învețe
Următorul pas este să-i cerem Lamei din fața noastră să ne învețe.
Al șaselea pas este
f. A-l ruga pe Lama să rămână cu noi
Dacă înainte l-am rugat pe Lama să ne ofere binecuvântări, acum îl rugăm să rămână cu noi și să învârtă roata Dharmei.
Dacă nu facem acest act de a cere ca învățătorii să rămână cu noi – ei nu vor rămâne cu noi. Oamenii își pierd tot timpul învățătorii. Învățătorii mor sau se mută în alt loc sau îi părăsim, ceea ce este același lucru.
Dintr-un anume motiv, ne pierdem interesul pentru profesor sau se întâmplă lucruri, dar în realitate am pierdut un profesor, acum nu mai avem pe nimeni care să ne îndrume. De aceea trebuie să plantăm semințele karmice pentru a-l ține pe profesor alături de noi. Deci asta a fost șase.
g. Dedicația
Al șaptelea pas este dedicația. Toată energia pe care am acumulat-o în etapele anterioare, o dedicăm.
Cui o dedicăm? Tuturor ființelor.
La sfârșitul meditației, vom face o altă dedicare a binefacerii acumulate pe tot parcursul meditației, pe care o dedicăm din nou tuturor ființelor.
A veni cu inima în meditație
Doresc să vă aduc și un alt aspect – de multe ori meditațiile noastre sunt analitice, sunt meditații de gândire, de reflecție, de examinare. Deci lucrăm cu intelectul.
În etapele preliminare, există multă emoție.
— Avem admirație pentru Lama,
— Avem dorința de a dărui,
— Ne confesăm Lamei,
— Avem bucurie,
— Avem iubire.
De aceea este important să începem cu aceste etape, în care mobilizăm această energie mentală, această energie emoțională care va impulsiona apoi meditația intelectuală, când vom lucra cu capul. Este important să începem cu inima și să încheiem meditația cu inima.
Așadar, acești pași sunt foarte importanți, iar cei care nu îi fac și lucrează numai cu capul și nu cu inima – meditația nu va avea prea multă putere.
Chinezii se uită la toate organele și la rolul lor, și de ce anume sunt responsabile – creierul nu are niciun rol pentru ei, și poate pe bună dreptate.
Mii de îngeri din paradisul cerului
Ganden Hla gyema
Rugăciune Lamei
Din inima Lordului a miilor de îngeri
Care în paradisul cerului locuiesc
*Vino, Lobsang Drakpa, vino la mine
Rege atotștiutor al Dharmei
Vino cu fii tăi, călărind pe un nor
Pufos ca zăpada de pe piscul munților.*
Scumpa mea Lama, cu zâmbet de iubire
Șezi în fața mea, pe tronul de lei purtat
Pe perne de lotus, și lumina Lunii,
Continuă să mă înveți mereu mii de ani de acum înainte.
Nobilă sursă de binecuvântări.
Nimic nu este mai presus de tine
Cu care binefaceri să acumulez.
Marea ta înțelepciune cuprinde
Tot ceea ce este de știut.
Perlele învățăturii tale sunt nestemate
La urechile celor binecuvântați;
Faima corpului tău
În lumina aurei ce te înconjoară, strălucește.
Numai văzându-te,
Numai auzindu-te,
Numai amintindu-mi de strălucirea chipului tău,
Mă face să mă aplec și binecuvântările tale să le primesc.
*În inima mea, un ocean imens de ofrande îți ofer ție
Precum norul ce acoperă tot cerul;
Tămâie dulce mirositoare,
Diverse flori, parfumuri și lămpi de lumină,
Și orice lucru ce simțurile ți le îmbie.
Pe toate ți le ofer ție, sursă a binefacerilor mele,
Ca dar pentru a-ți face plăcere.*
Din adâncul inimii mele, regret profund,
Și în fața ta mă confesez
Despre orice rău, până și pe cel mai mic
Ce cu gândul, vorba și fapta l-am înfăptuit,
Orice păcat pe care-l port cu mine din vremurile de demult,
Și în special cele trei tipuri de jurăminte
Pe care le-am încălcat.
În aceste vremuri degenerate, mari eforturi ai făcut
Și știință multă ai acumulat.
Cele opt gânduri lumești, pe toate le-ai eliminat
Și te-ai folosit bine de toate ocaziile vieții ce s-au ivit.
Salvatoarea noastră –
Inimile noastre sunt pline de bucurie
Și îți mulțumim pentru imensa muncă ce ai înfăptuit.
Scumpi și sfinți învățători
Învăluiți-vă corpurile voastre dharmice
De nori groși de înțelepciune și multă iubire,
Și faceți să curgă cu putere
Ploaie de învățături cuprinzătoare și profunde
Peste pământul discipolilor voștri devotați,
După pregătirea și ale lor capacități.
Fie ca prin această faptă bună de a mă ruga
Să fie binecuvântare Dharmei și a întregii creații.
În mod special aici mă voi ruga
Ca mulți ani de acum încolo să pot purta
Lumina, esența cuvântului și a
Învățăturilor lui Je Tsongkapa cel strălucit.
Ochilor iubirii – tezaurul iubirii fără obiect,
Vocii blânde și glorioase – Lordului înțelepciunii perfecte,
Păstrătorului de secret – cel ce înfrânge întreaga armată de demoni,
Lui Tsongkapa – diamantul coroanei înțelepților din țara zăpezii,
La picioarele lui Je Tsongkapa, mă prosternez.
A mea Lama, scumpă și iubită,
Vino să stai în inima mea,
Șezi, te rog pe tronul din flori și lumină,
Răspândește peste mine compasiunea ta
Și ajută-mă să ajung să am corpul, vorba și mintea ta sublimă.
A mea Lama, scumpă și iubită,
Vino să stai în inima mea,
Șezi, te rog pe tronul din flori și lumină,
Răspândește peste mine compasiunea ta
Și ajută-mă să realizez obiectivele căii și cele finale.
A mea Lama, scumpă și iubită,
Vino să stai în inima mea,
Șezi, te rog pe tronul din flori și lumină,
Răspândește peste mine compasiunea ta.
Rămâi cu mine până în ziua
În care samsara se va termina.
De-a lungul vieților cele voi trăi
Fie să apară marele Tsongkapa
Și să mă îndrume pe Calea cea mare,
Giuvaer al învățăturilor celor victorioși
Și niciodată să nu mă îndepărtez de ea.
De-a lungul vieților ce le voi trăi
Niciodată să nu mai fiu separat/ă de învățători desăvârșiți.
Și permite-mi să mă scald mereu
În lumina pură a Dharmei.
Fie ca să pot finaliza pe orice cale sau nivel
Cunoașterea și toate virtuțile mele,
Și astfel, repede să ajung
Să fiu eu însumi/însămi cea care Diamantul îl poartă.
Mantra lui Je Tsongkapa
Grup Facebook