O biografie a lui Choney Lama
Biografia următoare a lui Choney Lama Drakpa Shedrup este extrasă din introducerea lucrării „Lumina Soarelui pe Calea spre Libertate”, o traducere a comentariului său la Sutra Tăietorul de Diamant, pregătită de Departamentul de Cercetare a Literaturii Antice al Colegiului Internațional de Management din Sedona.
Cele trei vieți ale lui Choney Lama
Tradiția comentariilor provenite din sanscrită și apoi în limbile tibetană și chineză, este una extraordinară. Conține literalmente peste 200.000 de cărți prețioase despre cunoașterea cu privire la cei Doi Soți: cunoaștere care ar putea schimba întreaga lume.
Imaginați-vă cum ar fi dacă fiecare dintre noi ar conștientiza mereu că oamenii sau situațiile care ne provoacă iritare vin, de fapt, din noi înșine. Imaginați-vă că dacă am înțelege cu toții că doar prin împărtășirea a ceea ce avem, fără să concurăm unii cu alții, ne putem mări veniturile. Imaginați-vă că am putea să „plantăm” orice fel de viață dorim. Lumea ar deveni, literalmente, un paradis pentru fiecare dintre noi.
Aceasta este contribuția pe care o poate aduce prezenta carte, marele comentariu al lui Choney Lama la Sutra Tăietorul de Diamant. Și suntem infinit de norocoși că el este cel care a scris acest comentariu.
Dintre sutele de mari scriitori din această tradiție a înțelepciunii, Choney Lama este unic în capacitatea lui de a prezenta subiecte dificile într-un mod extrem de clar și organizat. În loc să presupună că vorbește cu un expert în domeniu, el ne îndrumă de fiecare data pas cu pas, detaliat și logic în învățături. Nu exagerăm când spunem că — din toate aceste sute de maeștri eminenți ai acestei tradiții – scrierile lui Choney Lama au cele mai mari șanse să aducă în occident aceste idei grozave, care salvează lumea.
Să aruncăm o privire asupra evenimentelor din viața sa care i-au modelat gândirea și stilul de prezentare. Vom folosi mai multe surse; cea mai emoționantă este o scurtă lucrare autobiografică scrisă în versuri în ultimul an al vieții sale. Avea atunci 73 de ani, o vârstă extrem de înaintată în Tibetul anilor 1700 – și, din tonul său, simțim că dezvăluie părți din viața și gândirea sa pe care nu le împărtășise niciodată, conștient că sfârșitul i-ar putea fi aproape[1]. De altfel, comentariul actual al lui Choney Lama la Sutra Tăietorul de Diamant care a fost scris cu doar câțiva ani mai devreme, poate fi considerat punctul culminant al reflecțiilor sale.
În ultima sa retrospectivă asupra timpului petrecut aici, Lama își împarte viața în trei părți: viața sa exterioară; viața sa interioară; și viața sa mistică. Vom începe, așa cum face și el, cu prima.
Viața lui exterioară
Choney Lama s-a născut în provincia Amdo din nord-estul Tibetului, în a 8-a zi a primei luni a anului 1675; aceasta este considerată o zi de bun augur a lunii, deoarece luna este puțin peste jumătatea fazei de creștere. Numele mamei lui era Kelsang Men, iar a tatălui său Sungkyab Bum.
A început să învețe să citească și să scrie de la tatăl său și de la alții la vârsta de 7 ani, deși părinții lui aveau să spună mai târziu că el părea să stăpânească aceste abilități fără nici un ajutor din partea nimănui. La 9 ani a primit jurămintele monastice de la Trichen Gendun Drakpa, starețul Mănăstirii Choney Gunchen.
Urmând tiparul stabilit cu secole înainte de înțelepți precum Je Tsongkapa, la vârsta de 21 de ani el a călătorit în capitala Lhasa pentru a-și aprofunda studiile la una dintre cele „Trei Mari” mănăstiri. A intrat în Sera în acel an și și-a început studiile sub îndrumarea lui Tashi Pelsang.
Așa cum ar face un călugăr la Sera chiar și acum, una dintre primele sarcini ale lui Choney Lama a fost să memoreze Coroana Conștientizărilor scrise de lordul Maitreya și de Maestrul Asanga; precum și Intrarea pe Calea de Mijloc a Maestrului Chandrakirti. Aceste două lucrări i-au dat un fundament solid în învățăturile despre vacuitate prezentate de cele două ramuri ale Școlii Căii de Mijloc; și se spune că timp de zece ani de eforturi neobosite, rareori a avut parte de un somn complet, dedicându-se întru totul Teoriei Celor Doi Soți.
A intrat devreme pe terenul dezbaterilor și – din nou, așa cum ar face orice tânăr călugăr acum – s-a devotat celor ce sunt cunoscute sub numele de „Colecție de Subiecte de Logică și Teorie a Percepției”. În autobiografie spune despre acei ani: „Am studiat subiectele și le-am înțeles repede; eu cred că trebuie să fi fost o sămânță din viața mea trecută” — iar acest lucru pare să se întâmple cu o mare parte din viața și scrierile sale viitoare.
De aici a mers la sursa subiectelor, care este Comentariul Maestrului Dharmakirti asupra Percepției valide. Din comentariile sale excelente asupra lor și din biografia sa, înțelegem că a stăpânit și subiectele Înaltei Înțelepciuni (Abhidharma) și ale Jurămintelor de moralitate (Vinaya); și a finalizat astfel cele cinci cursuri tradiționale de studiu din programul de studiu pentru a deveni Geshe „Maestru în budism”. El a susținut examenele pentru Geshe la vârsta de 30 de ani, dezbătând cu distincție înaintea a 20.000 de călugări adunați la Lhasa.
În anul următor, 1706, a călătorit în provincia Tsang, la nord-vest de Lhasa, unde a primit jurămintele de călugăr deplin. În acele vremuri, tradiția era ca cel care devenea călugăr să rămână mai mulți ani călugăr novice decât acum; probabil un obicei bun care oferea studenților mai mult timp pentru a contempla asupra luării angajamentului final. A intrat apoi la Colegiul Tantric Gyutu, care este una dintre cele două mănăstiri principale care urmează tradiția lui Je Tsongkapa dedicate studiului și practicii învățăturilor înalte, învățăturile secrete ale budismului.
Pentru cei interesați de profesorii și de învățăturile care l-au influențat cel mai mult pe Choney Lama în timpul anilor săi de formare, mai multe detalii se găsesc în descrierea extinsă de la sfârșitul biografiei lui Ngawang Tashi.
Din nou, urmând modelul multor profesori mari, după terminarea studiilor Choney Lama s-a întors în locul unde s-a născut pentru a împărtăși ceea ce învățase. A fost remarcat de preceptorul provinciei, Guoshi Nangso Yeshe, care în acea perioadă depunea eforturi pentru a pune bazele unui colegiu de filosofie la mănăstirea Choney. Au lucrat împreună și, când construcția a fost finalizată în 1714, Choney Lama a devenit primul său director. Știm din notele de încheiere a câtorva dintre lucrările sale că Guoshi a continuat să-i sprijine și să-i încurajeze activitatea sa și în anii următori.
În 1721, Choney Lama a renunțat la conducerea colegiului filozofic și și-a dedicat următorii șase sau șapte ani scrisului; aceasta a fost cu siguranță una dintre cele mai productive perioade ale carierei sale literare. În 1727, Goushi l-a convins să revină la administrarea colegiului și să predea; iar în 1729 a fondat încă un colegiu, acesta fiind dedicat studiului și practicării învățăturilor secrete.
În jurul anului 1737 Choney Lama a renunțat din nou la conducerea colegiului filozofic și și-a petrecut ultimul deceniu al vieții scriind și predând în particular. Chiar și la bătrânețe, aceasta făcea călătorii frecvente în alte părți ale Tibetului, unde era invitat să predea. A plecat din această lume în 1748.
Scrierile sale
Scrierile lui Choney Lama acoperă întreaga tematică a budismului; a avut curajul și energia de a explora în profunzime numeroasele sale subiecte principale, fiecare fiind aproape ca un limbaj separat în sine. La marele Colegiu Mey din Mănăstirea Sera, lucrările sale sunt considerate o întreagă serie complementară la manualele standard ale colegiului, scrise de Eminentul Kedrup Tenpa Dargye (1493-1568).
Potrivit tradiției orale de la Sera Mey, lucrările adunate ale lui Choney Lama erau atât de valoroase încât aproape toate copiile erau păstrate cu strictețe în biblioteca mănăstirii. Acest obicei a devenit o tragedie când—în timpul Revoluției Culturale—biblioteca a fost distrusă în urma unui bombardament, iar toate aceste cărți au ars.
Proiectul de Digitalizare a Clasicilor Asiatici (ACIP) a reușit să găsească un întreg set al colecției de texte ale lui Choney Lama pe parcursul a 14 ani de eforturi de a indexa și cataloga colecția imensă de scrieri în limba tibetană a Institutului Manuscriselor rientale al Academiei Ruse de Științe din Saint Petersburg; în conformitate cu termenii contractului, au putut fi scanate și apoi introduse toate cele 11 volume și puse la dispoziția publicului fără taxă. Directorul ACIP, John Brady și membrul Jason Dunbar au contribuit în mod special la succesul efortului de a recupera toate scrierile lui Choney Lama.
O versiune mai extinsă în 14 volume a fost publicată ulterior și este menționată în bibliografie. Ambele versiuni ale lucrărilor adunate se încheie cu o pereche de volume (numerotate Aa și Aa-aa) care par să fi fost gravate mai târziu, deoarece toate datele din notele de încheiere (15 dintre ele) se referă la ultimii cinci ani din viața sa. Biografia anterioară conține, la final, o amplă listă a lucrărilor finalizate până la acel moment, unele încă negravate, iar o parte dintre ele se pare că sunt încă absente din colecția lucrărilor sale tipărite.
Primul lucru de menționat despre scrierile lui Choney Lama este că oferă o bază filozofică foarte solidă și detaliată pentru oricine caută să înțeleagă această rafinată tradiție a înțelepciunii. În ordinea marilor lucrări ale cursului de Geshe, el a compus mai întâi o analiză imensă, în 800 de pagini, asupra Coroana Conștientizărilor, care este expunerea clasică a conceptelor școlii Independenților din cadrul școlii Căii de Mijloc.
Dacă adăugăm prezentările sale de ansamblu la aceeași lucrare, precum și comentariul său la patru dintre subiectele suplimentare tradiționale, Choney Lama a scris peste o mie de pagini pe acest subiect.
Cât despre jumătatea superioară a acestei școli – numită școala „Consecințelor” – el a compus, în șase comentarii și tratate analitice, încă aproape 800 de alte pagini. Manualul său despre Înalta Înțelepciune (Abhidharma) are peste 400 de pagini; și explicațiile sale despre Jurămintelor de moralitate (Vinaya) are peste 200.
Ultimul subiect din studiul de geshe—Logica și Teoria Percepției (Pramana)—Choney Lama l-a tratat în 320 de pagini în propria sa versiune a Colectiei de subiecte. A realizat, de asemenea, lucrări semnificative despre școala Numai Minte și „Etapele treptate ale Căii” (lam-rim în tibetană) – care pot fi considerate două subiecte suplimentare ale studiilor geshe. Și aici putem include și lucrarea sa despre siddhanta sau studiul comparativ al sistemelor religioase.
Dar putem spune, de asemenea, că o mare parte din măiestria lui Choney Lama și stilul său unic derivă din interesele sale care depășesc subiectele filosofice „grele”. Lucrările sale adunate sunt o adevărată comoară de curiozitate intelectuală vastă și explorare spirituală. El tratează, de exemplu, subiecte celebre de practică profundă, cum ar fi Ofrandă Lamei scrisă de Sfinția Sa Primul Panchen Lama, Lobsang Chukyi Gyeltsen (1565-1662) și alte texte de practică axate pe propriul învățător; precum și ciclul de mantre Miktsema, axate pe Je Tsongkapa.
În plus, găsim lucrări privind practica retreat-ului său profund și purificarea personală, precum și detalii despre cum să fie păstrat un mod etic de viață, în special prin cele trei tipuri de jurăminte. O întreagă lucrare este dedicată bodhichittei: cultivarea dorinței de a vedea întreaga lume devenind un loc de pace și fericire; și găsim o lucrare despre conceptul de refugiu spiritual, fundamentul acestei aspirații.
În domeniul laic, Choney Lama a scris în detaliu despre istorie; geografie; psihologie; poetică; gramatică; lingvistică; și calcul calendaristic. Despre viața însăși, el ne-a sfătuit cum să ne prelungim viața umană și apoi cum să facem călătoria în bardo – lumea de dincolo.
Este atipic ca marii Lama de pe linia lui Je Tsongkapa să comenteze direct primele învățături ale lui Buddha, dar și aici Choney Lama este o excepție. Știm că unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut când a ajuns acasă, după studiile sale în partea centrală a Tibetului, a fost să recite pe dinafară cele aproximativ 100.000 de pagini din Kangyur: învățăturile directe ale Lordului Buddha transmise cu aproximativ două mii de ani înainte de vremurile sale [Choney Lama].
Inevitabil, citirea acestor învățături cu voce tare discipolilor lui trebuie să-i fi stârnit interesul pentru multe dintre lucrări; În comentariul său asupra Sutrei Tăietorul de Diamant, de exemplu, îl vedem parcurgând cu ușurință vechile sutre și comentariile lor, în cautare de referințe; a scris, de asemenea, explicații ale Sutrelor Mamă; a Sutrei Inimii, a sutrelor asupra karmei și a unei lucrări importante a lui Arya Nagarjuna.
Biograful său menționează că Choney Lama a studiat atât sanscrita antică, cât și mongola; iar el însuși recomandă explorări frecvente și profunde ale învățăturilor originale ale lui Buddha; ale maeștrilor indieni timpurii; și a „Tatălui și fiilor săi” – referindu-se la cele peste 25.000 de pagini de comentarii geniale scrise de Je Tsongkapa și de cei doi discipoli principali ai săi, Gyaltsab Je Darma Rinchen (1364-1432) și Kedrup Je Gelek Pel Sangpo (1385-1438).
Relația lui Choney Lama cu acești clasici antici nu s-a limitat doar la nivelul de cititor; la fel ca majoritatea marilor lama, el i-a memorat pe mulți dintre clasici. Abilitățile sale de memorare erau legendare, și chiar în primii ani la Sera a fost numit „kyorpun”-ul clasei sale. Acesta este liderul clasei, ale cărui îndatoriri includ memorarea unui volum mare de texte din biblioteca mănăstirii și recitarea acestora în fața starețului de fiecare dată când clasa ajunge la un nou subiect.
Din biografia sa vedem că a memorat și secțiuni mari din Lam-rim Chenmo – Marea expunere a etapelor pe calea spre iluminare a lui Je Tsongkapa, precum și toată Esența Elocvenței (Essence of Eloquence) al cărei autor este; cea din urmă este responsabilă pentru măiestria lui Choney Lama în arta interpretării interferențelor dintre școlile budiste străvechi, fără de care diferențele pot fi derutante.
Se spune că abilitatea Lamei de a memora a fost deosebit de importantă în timpul participării sale la dezbaterile de iarnă de la Mănăstirea Jang. Aceasta era o ocazie, o dată pe an, pentru elita candidaților la titlul de geshe din cele Trei Mari mănăstiri, să se confrunte într-o lună de dezbateri interne – un fel de Olimpiadă a Filosofiei Budiste, care se organizează și astăzi. Aici a fost recunoscut, din nou, ca fiind de neîntrecut.
Dincolo de măiestria sa în domeniul filosofiei și al studiilor laice, Choney Lama a excelat în învățăturile înalte și secrete ale budismului. Dintre cele peste 250 de lucrări din diferitele colecții ale operei sale, aproximativ 100 sunt dedicate acestor subiecte esoterice. Parcurgerea oricăruia dintre vastele sale comentarii pe această temă este extrem de reconfortantă, deoarece, din nou, el depune eforturi deosebite pentru a organiza materialul într-un mod logic și pentru a aborda și rezolva, în mod proactiv, întrebările și problemele care vor apărea cu siguranță în mintea unui student. Modul său de tratare a funcționării corpului interior este deosebit de edificator.
Din biografiile sale, aflăm că o mare parte din măiestria sa în învățăturilor înalte a început încă din copilărie, când părinții și profesorii săi i-au prezentat cercurile secrete ale ființelor divine precum Tara; Umbrela Albă; Bhairava; Vairochana; și Amitayus. La Sera, aceasta s-a extins pentru a-i include pe Guhya Samaja, Buddha Vindecării, Manjushri și Sanvara.
Se spune că un motiv major pentru care Choney Lama a scris multe despre aceste subiecte este că el compunea lucrări noi pe măsură ce studenții săi de la colegiul ezoteric pe care l-a fondat în 1729 aveau nevoie de ele pentru propriile lor studii. Se mai spune, de asemenea, că aceste lucrări și celelalte scrieri ale lui erau atât de solicitate de către studenți și profesori, încât multe dintre ele erau gravate aproape imediat, spontan, pentru ca toți să poată obține o copie.
Având în vedere că scrierile lui Choney Lama reprezintă unul dintre cele mai bune puncte de acces la această tradiție de înțelepciune pentru oamenii din lumea modernă, seria noastră de traduceri ale literaturii asiatice antice, Diamond Cutter Classics Series – care este proiectată să includă 108 lucrări – va pune accentul pe o serie din aceste capodopere. Pe lângă comentariul de față asupra Sutrei Tăietorul de Diamant, echipa noastră a început deja traducerea textelor lui Choney Lama despre Sutra inimii; Înalta Înțelepciune (Abhidharma); Sistemele școlare comparative (Siddhanta); și Meditația asupra vacuității (lTa-khrid în tibetană).
Ultimul cuvânt despre vasta sa producție literară vine chiar de la Choney Lama: „Poate că nu am fost un mare maestru, dar se pare că în viețile mele trecute am făcut multe rugăciuni pentru a împărtăși această înțelepciune cu ceilalți – și de aceea am reușit să scriu atât de mult.” Biograful său, Ngawang Tashi se exprima puțin mai direct: „Pur și simplu el a muncit mai mult decât orice alt lama pe care l-am văzut vreodată.”
Viața sa interioară
În scurta sa autobiografie, Choney Lama trece apoi la descrierea vieții sale interioare. El este extrem de direct, știind că aceasta ar putea fi una dintre ultimele sale lucrări. Iată câteva teme: cu privire la practica sa personală spirituală, el spune:
Se pare că mulți oameni își concentrează practica personală pe încercarea de a vedea ființe divine, față în față. Am considerat întotdeauna că este mai important să mă concentrez pe îmbunătățirea capacității mele de a iubi; să simt compasiune pentru cei aflați în nevoie; să lucrez pentru o lume pură și pașnică; și să înțeleg de unde provine realitatea însăși.
Iată ce are de spus despre meditație:
Știi, există stări profunde de concentrare meditativă care adesea nu au niciun conținut spiritual anume — în scripturi sunt numite „meditațiile tărâmului cu formă” și „meditațiile tărâmului fără formă.” Văd o mulțime de oameni care depun efort în a le practica. Eu, personal, am crezut întotdeauna că ar fi mai bine să stăpânesc practica budistă a refugiului, prin care încercăm să ne protejăm pe noi și pe ceilalți prin înțelegerea lui Buddha și a vacuității.
Despre obiectivele sale, el spune:
Lumea este de fapt un ciclu descendent imens: evenimente dureroase declanșează reacții în noi care creează următorul eveniment dureros. Unul dintre obiectivele mele în viață a fost să încerc să pun capăt acestui ciclu.
În ceea ce privește propriul său progres spiritual de-a lungul unei vieți bine trăită, el este destul de deschis, cu declarații precum:
Încă de când eram copil, am avut momente de compasiune spontană și foarte sinceră pentru alții. De-a lungul anilor mei de practică spirituală, am făcut un efort conștient de a îmbunătăți această frumoasă fundație. Și pot spune că acum, grija mea pentru ceilalți, a devenit, cu adevărat, sinceră și din toată inima.
Nu știu dacă pot spune sincer că am avut acel moment de revelație în care am perceput direct toate ființele din univers, le-am iubit absolut și am hotărât să muncesc întotdeauna pentru ele. Pe de altă parte, am muncit pentru acest scop; și îmi dau seama că, dacă nu aș fi făcut asta, viața mea ar fi fost irosită.
Practica mea principală a fost să dobândesc înțelegerea profundă a vacuității; dar să o fac în așa fel încât compasiunea să fie centrul vacuității. Pot afirma sincer că am experimentat însăși esența, o realizare a celei mai adânci esențe ale acestei vacuități.
Despre cum să atingi cel mai înalt obiectiv, cel de a percepe vacuitatea în mod direct, el spune:
Principala diferență dintre toate școlile istorice diferite ale budismului este cum privesc ele conceptul de vacuitate; și mai precis, de ce anume este goală vacuitatea: de ideea de realitate pe care o avem cu toții tot timpul și care este complet eronată.
Cum se remediază problema? Familiarizează-te cu ceea ce fiecare școală consideră că este o lipsă în vacuitate. Învață Nagarjuna. Învață Chandrakirti. Învață Tsongkapa și învață fiii săi. Și asigură-te că înțelegi cum pot fi lucrurile complet goale de orice natură proprie și cu toate acestea să funcționeze lipsite de o existență proprie de sine și totuși să-și îndeplinească funcțiile.
Lucru pe care, desigur, l-am abordat cu mare grijă mai sus, când am vorbit despre Pix și despre scrisul care rezultă din utilizarea lui. El spune mai departe:
Modul de a învăța despre vacuitate este să te așezi și meditezi la ea cu atenție. În scripturi se găsesc mii de dovezi diferite ale vacuității. Pentru Dumnezeu, învață-le! Ele te vor elibera.
„Și nu uita”, spune el, „că baza pentru a percepe vacuitatea este o practică zilnică de meditație. Învață toate tipurile de meditație și practică-le până la cele mai profunde părți ale învățăturilor secrete — cele mai înalte învățături ale budismului.”
Citind diferitele relatări despre viața lui Choney Lama — privindu-le mai degrabă ca un
curriculum vitae în vederea angajării unei persoane uimitoare — alte virtuți, neașteptate, par să se repete:
Nu era străin de controverse sau de politică
Unul dintre momentele esențiale din viața lui Choney Lama este reprezentat de circumstanțele în care a obținut gradul de geshe. El s-a născut în timpul în care liderul spiritual și politic al Tibetului era Marele Dalai Lama Al Cincilea, un savant impresionant care a consolidat centrul puterii în țară, construind, de exemplu, faimosul Palat Potala.
Însă în spatele acestei figuri se afla Desi Sangye Gyatso, ministrul de stat care a condus mare parte din aceste activități. Marele Dalai Lama Al Cincilea a decedat în 1682 iar într-una dintre cele mai ciudate stratageme din istoria politică, acest ministru a ținut decesul ascuns timp de 13 ani, folosind în parte un actor care să se dea drept defunctul iluminat
Cei care aveau titlu de Geshe erau examinați frecvent în public, în timpul Marelui Festival Moonlam al Rugăciunii care avea loc odată pe an în capitală; iar Choney Lama fusese programat să susțină, se pare, un fel de examen standard pentru obținerea titlului de geshe un examen pentru un grad de geshe standard numit kachupa, sau „maestru al celor zece cărți”. În ajunul dezbaterilor, înșelătoria a fost dezvăluită, ceea ce a dus la un val de controverse. După o scurtă luptă pentru putere, ministrul a fost asasinat – iar Festivalul a fost anulat.
Ceea ce părea a fi un dezastru pentru tânărul filozof, s-a întors brusc în favoarea sa. Douăzeci de mii de călugări au venit în capitală, aproape de cinci ori mai mulți decât la un Festival Moonlam obișnuit și, dintr-o dată, s-a anunțat că oricine se considera calificat putea susține examenul pentru cel mai înalt grad de geshe – hlarampa.
Profesorul lui Choney Lama la acea vreme, Tsultrim Rinchen, i-a spus să meargă! Dar tânărul era îngrozit și, se pare, că ar fi fugit pentru o scurtă perioadă. Dar sentimentul că ar trebui să-și asculte profesorul a câștigat – fapt care vom vedea că a fost una dintre calitățile de călăuzitor ale personalității sale.
S-a prezentat la dezbaterile finale și i s-a atribuit să apere conceptele din al doilea capitol al operei clasice a Maestrului Dharmakirti despre logică și teoria percepției. Oricine a trebuit să dezbată acest subiect știa că este unul dintre cele mai dificile din tot budismul. Desigur, poți intui sfârșitul poveștii: Choney Lama a excelat și a încheiat noul Festival în fața uneia dintre cele mai mari adunări de călugări din istorie, primind în mână cel mai înalt grad de Geshe.
Una dintre personalitățile care au contribuit la temperarea acestei situații a fost extraordinarul Jamyang Shepay Dorje (1648-1721) de la Mănăstirea Drepung, care merită să stea alături de Choney Lama pentru măiestria sa în toate subiectele tradiției înțelepciunii antice și pentru abilitatea sa de a le prezenta. Vedem chiar în biografia sa că Choney Lama a studiat cu el (profesorul este menționat acolo cu numele său de călugăr, Ngawang Tsundru). De fapt, biograful anterior al lui Choney Lama se identifică drept Ngawang Tashi și este foarte posibil ca acesta să fie faimosul discipol al lui Jamyang Shepa, cunoscut drept ”Ngawang Tashi din Clanul Sey” care a trăit între 1678-1738[2].
Întors acasă, în provincia Choney, așa cum am văzut, Choney Lama a reușit să se descurce cu succes în relațiile cu personalități puternice ale guvernului, precum Goushi, stabilind colaborări care au dus la succesul reciproc. Ca orice administrator al unei instituții importante de învățământ din lume, în orice perioadă istorică, a trebuit și el să ia unele decizii dificile – printre care, în cazul lui Choney Lama, hotărârea de a face programa școlară de la Mănăstirea Choney una dintre cele mai grele din Tibet. Acest lucru a dus, în mod natural, la controverse și rezistență din partea colegilor călugări, dar din nou și-a demonstrat abilitatea diplomatică și a câștigat.
Avea o etică puternică a muncii
După cum am aflat din comentariul biografului său, Choney Lama știa cum să muncească din greu. Încă din copilărie, îl vedem stând și memorând rugăciuni de unul singur și apoi alergând să facă treburi pentru tatăl său – care însemnau perioade lungi de păstorit turmele în munți până la redactarea scrisorilor și a altor documente în biroul tatălui său.
Opera sa literară vorbește de la sine; și observăm mai multe momente din viața sa de mai târziu în care a fost nevoit, la propriu, să fugă și să se închidă într-o colibă pe care o construise, doar ca să-și poată face practica și să-și scrie cărțile. Într-un episod, îl vedem ascunzându-se de rudele bine intenționate care încercau să-i aducă mâncare; și se spune că unul dintre motivele pentru care a acceptat să revină la postul de stareț al mănăstirii, la cererea lui Goushi, a fost că literalmente suferea de foame în coliba sa, în timp ce încerca să scrie tot mai multe cărți.
Și-a asumat responsabilitatea
Oricine care a încercat să conceapă, să construiască și să administreze o instituție de învățământ educațională importantă, precum cea realizată de Choney Lama — și a reușit acest lucru de două ori — poate confirma că există numeroase dificultăți și impedimente. Se poate afirma că el a fost, într-adevăr, un om care și-a asumat responsabilitatea personală față de cei din jurul său și față de realizarea obiectivelor.
Era și om!
Din biografiile sale aflăm că Choney Lama era totuși ființă umană și că era conștient de asta. El menționează că, pe vremea când era recunoscut drept cel mai bun în dezbateri din Sera, în timpul competițiilor între universități, uneori trebuia să se lupte cu sentimentul de mândrie. Cu altă ocazie, îl vedem refuzând să participe la o dezbatere cu unii critici, de teamă că nu va reuși să-și păstreze calmul și echilibrul mental.
Unul dintre cele mai grele roluri dintr-o mănăstire tibetană este cel cunoscut ca kangtsen gergen, sau „maestru al casei.” Este un fel de dădacă glorificată, care trebuie să supravegheze între 20 și 30 de călugări foarte tineri; să le mențină disciplina; să se asigure că sunt bine hrăniți și îmbrăcați; și să îi obosească prin studiu și memorare pentru a-i ține departe de probleme. La un moment dat, în biografia sa, Choney Lama ne mărturisește că, unul dintre motivele pentru care s-a întors în provincia sa natală, a fost că auzise că urma să fie numit maestru al casei la Sera!
Era deschis spre opinii diferite
Din biografiile sale, aflăm că Choney Lama a crescut într-o gospodărie care respecta diversitatea de opinii. Descoperim că tatăl lui a fost de fapt nu numai un budist devotat, ci și un expert în Bon: vechea religie șamanică a Tibetului. Astfel, în copilărie, al nostru Lama își privea tatăl practicând prezicerea viitorului (numite naktsi în tibetană), în timp ce mama sa rostea rugăciuni tradiționale Gelukpa către Tara. La un moment dat, îl vedem, încă de copil, răsfoind faimoasa colecție Cântecele lui Milarepa – un sfânt dintr-o altă tradiție tibetană, Kagyu – și memorând versurile sale preferate.
Tatăl lui Choney Lama practica și calea Străbunilor Tibetului: tradiția Nyingma; iar pentru orice căutător spiritual, ca să se dedice unor asemenea abordări diferite, era un lucru destul de rar în cultura tibetană. De fapt, putem spune că Choney Lama ar fi sfătuit ulterior să nu se încerce acest lucru, având în vedere înțelegerea sa deplină a ideilor lui Je Tsongkapa – dar, în același timp, ar fi militat puternic pentru respectul mutual între diferitele căi spirituale.
Există un eveniment interesant spre sfârșitul vieții lui Choney Lama, când este abordat de câțiva adepți devotați ai tradiției Bon, care îl roagă să scrie câteva tratate despre credințele lor – pe care el, la acel moment, nu le mai împărtășea. El acceptă cu amabilitate cererea, iar mai mulți biografi menționează că, deși a finalizat sarcina, aceste lucrări au fost utilizate doar în mod privat și au rămas nefinisate, de teama controverselor pe care le-ar fi putut genera în rândul colegilor săi din mănăstire.
Era devotat profesorilor săi
Rădăcina căii budiste, încă de pe vremea lui Buddha, a fost mereu relația dintre un maestru spiritual pe deplin calificat și discipolul său. În povestea vieții lui Choney Lama este scos în evidență constant devotamentul său față de această cale. Am văzut cum decizia sa de a urma sfatul maestrului la Marea Dezbatere, în ciuda fricii copleșitoare de a participa, a influențat profund cursul întregii sale vieți.
În biografia sa există și o relatare emoționantă despre cum — în drum spre casă — ajunge în satul unui lama care îl instruise pentru o scurtă perioadă în călătoria sa către Lhasa, cu mai bine de zece ani în urmă. În prezent, spune Choney Lama, și-a dat seama că ceea ce acest maestru îi împărtășise era fie incomplet, fie incorect.
În același timp, recunoaște că relația cu maestrul spiritual este fundamentală pentru progresul său spiritual și decide să-l ajute pe bătrânul lama în orice mod posibil. În acest moment al călătoriei, Choney Lama era complet falit, dar rămâne în sat timp de șase luni și se oferă să participe la ceremonii shapten (prânzurile organizate de sponsori, menționate la începutul acestei introduceri), pentru a aduna un mic sac de monede – pe care le oferi cu grație fostului său Învățător. Apoi își continuă drumul spre casă.
Era foarte sensibil și avea o capacitate enormă de a iubi.
Printre primele domenii de studiu ale lui Choney Lama, pe vremea când era încă adolescent, acasă, s-a numărat medicina; se consemnează că a fost ucenicul maestrului medic Takri Gelong și a progresat considerabil, învățând să trateze cu compasiune și atenție chiar și afecțiuni grave.
Acest episod, alături de alte momente din viața sa, a contribuit la accentuarea empatiei sale. Vedem adesea că persoanele care s-au confruntat cu dificultăți în copilărie ajung să dezvolte o compasiune deosebită. În perioada primilor săi ani de viață, se povestește că tatăl său a plecat într-o călătorie de afaceri spre est și s-a întors cu o febră gravă, care în scurt timp a îmbolnăvit-o și pe mama lui. Ea nu a mai putut să-l alăpteze și doar eforturile speciale ale unei mătuși, care a reușit să-i procure lapte matern, i-au salvat viața. Este fascinant faptul că, mult mai târziu în viață, Choney Lama are un vis puternic în care Tara, un Buddha în formă feminină, îi salvează din nou viața, oferindu-i lapte spiritual din sânul său.
În timpul călătoriei spre Lhasa, într-un loc numit Nakchuka, el și însoțitorii săi au fost loviți din nou de o epidemie gravă, care a luat imediat viețile câtorva dintre ei. Choney Lama a ezitat, dar doar pentru scurt timp – hotărând că cel mai bun lucru pe care l-ar putea face pentru ei, ar fi să devină învățătorul care, în cele din urmă, a ajuns să fie.
Chiar și la bătrânețe a fost un fiu bun, iar noi asistăm la o frumoasă reuniune cu părinții săi, la întoarcerea sa în 1707 la mânăstirea Choney. Mai târziu aflăm că prima sa demisie din funcția de stareț a fost legată de moartea mamei sale, în 1715, iar câțiva ani mai târziu, un văr drag – Tendzin Sherab – murise de variolă. Acest lucru l-a întristat atât de profund, astfel că s-a retras într-un schit timp de șapte ani lungi de rugăciune, reflecție și scris. Se spune că primele gravuri ale operei sale au fost o reacție a elevilor săi la această perioadă, când au avut doar un contact limitat cu el.
El știa ce era important
Unul dintre ultimele lucruri pe care biograful său le spune despre Choney Lama este că acesta nu a fost niciodată interesat de onoruri, de întâlniri cu personalități faimoase sau de lucruri similare. Știa ce era important, adică să se educe pe calea spirituală și să pună în practică ceea ce a învățat.
Viața lui mistică
Aceasta ne duce la capitolul final al poveștii lui Lama, care este propria sa descriere a vieții sale mistice – visele și viziunile sale. Când a fost intervievat pentru biografia sa timpurie, Choney Lama refuză cu fermitate să dezvăluie oricare dintre aceste detalii pentru că, după cum spune el, în primul rând dorea să respecte tradiția de a evita orice exagerare a propriilor sale realizări spirituale.
În al doilea rând, spune el, a observat că de fiecare dată când își împărtășea visele sau viziunile speciale, chiar și în mod privat cu prieteni apropiați, acestea încetau pentru luni întregi! Însă, în ultimele sale zile, în ultimul său poem autobiografic, cedează și ni le dezvăluie, în cele din urmă.
Există trei viziuni descrise acolo care sunt deosebit de importante pentru noi. Cu propriile cuvinte ale lui Choney Lama,
Cel mai timpuriu vis pe care mi-l amintesc mi-a apărut când eram doar un băiețel; și s-a repetat de mai multe ori. Stau pe pământul acestei vaste planete și privesc cerul către răsărit. De departe, văd mai multe figuri zburând spre mine prin albastrul cerului: toate par a fi Buddha. S-au oprit deasupra mea și apoi au zburat direct spre vest. Încă nu știu ce înseamnă acest vis.
Am mai avut și un alt vis. Stăteam din nou privind cerul către răsărit și, deodată, Vocea Blandă – Manjushri, întruchiparea înțelepciunii tuturor Buddha – apare deasupra, strălucind într-o culoare auriu-arămie. Este atât de frumos încât am rămas fără suflare. Din nou se îndreaptă în fugă către apus, dar îl strig și îi cer să se oprească — mă gândesc că, dacă o face, voi avea ocazia să mă prosternez la picioarele lui, măcar pentru câteva clipe. Și atunci, dintr-odată se întoarce, coboară spre mine și se topește în pieptul meu. Și mă gândesc în sinea mea: „O, da; acum am primit binecuvântarea Lui.”
Într-un al treilea vis îl văd pe Nagarjuna, cel realizat – cel care a perceput vacuitatea în mod direct și a compus cele mai mărețe lucrări despre cum să o dobândești. Corpul său este făcut din aur pur, strălucind ca soarele, și traversează și el cerul îndreptându-se spre vest. Și el se oprește și vine și se topește în mine – și mă trezesc în bucurie pură.
Dacă toți Buddha trăiesc într-adevăr veșnic și pot vedea viitorul în întregime; și dacă Choney Lama chiar a avut o legătură strânsă cu ei și cu cei mai mari reprezentanți ai lor; atunci nu exagerăm când spunem că în aceste vise el vedea un mesaj din viitor: un viitor în care cele mai mari lucrări ale unuia dintre cei mai clari scriitori ai tradiției antice a înțelepciunii din Asia aveau să fie traduse, și să zboare către vest și către restul lumii moderne, pentru a ne ajuta să facem o lume perfectă, împreună.
[1] Un scurt fragment autobiografic: Se intitulează Words to Please Fair-Minded Folks – Cuvinte pentru a Încânta Pe Cei Imparțiali; vezi intrarea bibliografică B10 (text digital ACIP S25004) de mai jos. De asemenea, ne-am bazat foarte mult pe excelente rezumate biografice găsite în Treasury of Names – Tezaurul Numelor (p. 485-490, B1, ACIP S12327) și The Treasure of Knowable Things – Comoara lucrurilor cunoscute (pp. 449-451, Vol. 1, B27, ACIP R00003). Acestea, la rândul lor, se bazează în mare parte pe o biografie, la care am făcut referire, scrisă de un student cu zece ani înainte de lucrarea în versuri; fiind cunoscut sub numele de The Play of the Stars – Jocul stelelor (B13, S25005)
[2] Ngawang Tashi din Clanul lui Sey: Prezentarea sa a Colecției de subiecte de logică este probabil cea mai bună din toate timpurile și a fost inclus în seria Diamond Cutter Classics Translation Series.
Centrul de studii budiste Dharmakaya permite și sprijină aceste învățături valoroase în țara și în limba noastră, iar comunitatea noastră își dedică viața practicării acestor lucruri și sprijină cu multă iubire pe cei care aspiră și ei să le practice. Sunteți cu toții bineveniți să veniți și să ne vizitați. Dacă doriți să contribuiți acestui centru, puteți face acest lucru pe următoarele pagini de site:
Seria cuprinde pe Desmond Tutu, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, care și-a dedicat viața eliminării rasismului și discriminării și câțiva mari maeștri tibetani cu înalte realizări spirituale: Lama Yeshe, Gyatrul Rinpoche, Ken Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin, Dilgo Khyentse Yangsi Rinpoche, Kyabje Garchen Rinpoche – care învârt veșnic roata rugăciunii, pentru că nu ne uită niciodată.
Odată, aproximativ cinci sute de bhikkhu (călugări), după ce au primit de la Buddha obiectul de meditație, au mers în pădurea din Himalaya pentru a practica meditația.
Grup Facebook