Lecția 3b – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

În general, acest curs ne oferă practic o imagine de ansamblu. Călugării în mânăstiri dezbat câteva luni subiectele din lecția 2, 3 pentru a înțelege toate conceptele, relațiile dintre ele, pentru a înțelege ce este un Jedrak al unui Chi. Ei lucrează strict cu definițiile, și încetul cu încetul, aceste relații și termeni încep să le devină mai clare, apoi încep să se relaționeze cu ceea ce se întâmplă în lumea lor și în experiența lor. Ei de asemenea și meditează.
Noi nu vom face asta. Dar vă dăm posibilitatea să vă gândiți asupra acestor lucruri în viitor. Ceea ce încearcă să facă Geshe Michael în acest curs este să parcurgă tot conținutul din Dura, toate subiectele pe care ar trebui să le știți, și când o să vină vremea să intrați în dezbateri.

 

Un exemplu clasic de argument logic: natura sunetului

 În tradiția hindusă se vorbește despre sunetul Om sau AUM, care are trei părți: A-U-M. Puteți citi diferite explicații despre el și sunt cei care spun:
„El este sunetul universului, sunetul primordial.” Și dacă este un sunet primordial, ei spun: „El nu este creat. Există un sunet, dar nu este creat”. Sau: „El nu se schimbă, este mereu acolo”.
Budiștii nu sunt de acord cu acest lucru. Ei spun că dacă există sunet, atunci acesta este creat. Ceva a produs sunetul. Și dacă este creat, atunci este Takpa sau Mitakpa? Mitakpa. El se schimbă.

Budiștii prezintă următorul argument:

1. Subiectul

Dra chuchen

Dra – sunet.
Chuchen – hai să considerăm.
Dra chuchen – să considerăm sunetul.

2. Afirmația

 Mitak te

Ce înseamnă Mitak te? Un lucru schimbător, un lucru în schimbare.
Deci, se afirmă – sunetul este un lucru schimbător.

Subiectul și afirmația, împreună se numesc Drupja, – afirmația noastră.
Și ea trebuie demonstrată.

3. Argumentul

Jepay chir


Jepa– a face,
Jepay – creat, produs, făcut.
Chir – pentru că, deoarece.

Jepay chir înseamnă pentru este produs.

Draaaa chuchen – să considerăm sunetul,
Mitak te – el este un lucru schimbător,
Jepay chir – pentru că este produs.

Așa că ei spun: „Sunetul se schimbă pentru că a fost produs și tot ceea ce este produs trebuie să se schimbe”. Există momentul producerii sunetului și momentul în care a încetat. Acesta este răspunsul celor care susțin că există un sunet primordial care nu a fost creat și care nu se schimbă.
Vom suna din clopoțel.

Să considerăm sunetul de clopoțel.
El se schimbă
Pentru că a fost produs.

Tot ce este creat este un lucru în schimbare. Tot ceea ce este creat are o energie care l-a pornit și această energie se va dezintegra. Tot ce este creat, se dezintegrează. Ne aflăm în samsara, și suntem supuși forțelor karmice. Ele se creează, acumulează energie și se dezintegrează.

Din acest motiv suntem nevoiți să pierdem tot ce avem în samsara. Fiecare lucru care este creat, are o cauză, există karma care îl determină să apară și suntem nevoiți să-l pierdem atunci când acea karma se dezintegrează. Atunci când energia lui s-a terminat, și el se termină, așa cum s-a terminat și sunetul.

 

Faptul că lucrurile care sunt create se schimbă, se schimbă?

 

Ceea ce am spus acum este ceva diferit, este un adevăr.
Acest fapt nu mai este un lucru care este creat și distrus. Este altceva. Adevărul aparține categoriei Takpa – lucruri neschimbătoare. El stă alături de spațiul gol, alături de vacuitate. Adevărurile fac parte din categoria Takpa. Faptul că lucrurile care sunt create se schimbă este un adevăr, este un adevăr axiomatic.

 

Dezbatere: Există vreun lucru schimbător care nu este creat?

Cineva spune: Tot ceea ce este creat se schimbă, dar nu tot ce se schimbă este creat. Exemplu: mintea.

Lama Dvora Hla: Deci spui că sunt lucruri care se schimbă și că nu există niciun cauză pentru ele, că nu au fost create.

Persoana: Adevărat.

Lama Dvora Hla: Există lucruri care se schimbă și care nu au fost create. Exemplul tău este bun. Dar nu sunt neapărat de acord cu afirmația ta. Hai să dezbatem.Începem prin a spune Diii jitar chu chen. Di trebuie să fie este lung, pentru că este sfârșitul mantrei lui Manjushri. Iar iii, sunetul iii, se presupune că ne ascuțim mintea.

Persoana:
Subiectul – să considerăm mintea.Afirmația – mintea se schimbă, dar nu este creată.

Lama Dvora Hla: de ce spui asta?

Persoana: Pentru că spunem că suntem în samsara și într-o zi vom la iluminare. Deci mintea se schimba. Dar nu a fost creată, pentru că spunem că mintea a existat dintotdeauna și va exista și după ce vom ajunge la iluminare.

Lama Dvora Hla: Tak madrup. Tak madrup, nu este adevărat. Nu sunt de acord cu argumentul dat.

Persoana: Ok, să luăm mintea. Mintea se schimbă și nu este creată. Lama Dvora Hla: Pentru că…

Persoana: Pentru că a existat dintotdeauna și va exista întotdeauna, chiar și atunci când ajungem la iluminare.

Lama Dvora Hla: Tak madrup, adică nu sunt de acord că mintea nu are nicio cauză. Deci să ne întoarcem la început.
Subiectul nostru este mintea,
Afirmația: ea nu a fost creată.

Persoana: Pentru că a existat întotdeauna.

Lama Dvora Hla: Aici trebuie să ne oprim, pentru că argumentul este identic cu afirmația – mintea nu a fost creată pentru că ea a existat dintotdeauna. Aceasta este o repetare a afirmației, sunt sinonime.

Persoana: Oh! Întreaga lume este creată de karma noastră. Deci, mintea a existat întotdeauna, dar ea a fost creată de karma noastră întotdeauna! Sunt mulțumită, te rog să-mi explici.

Lama Dvora Hla: Ceea ce spunem este că mintea din fiecare moment este cauza minții din momentul următor. A spune că „mintea a existat întotdeauna până acum” este incorect. Există mintea din acest moment. Și ea este cauza minții din momentul următor și așa mai departe.
Deci, când spunem: „mintea a existat dintotdeauna” ne referim la: „întotdeauna a existat un moment al minții”. Nu spunem că mintea nu a fost creată – ci că fiecare moment al minții a fost creat de mintea din momentul anterior.
Acum am amestecat puțin între școli, dar vom ajunge la subiectul legat de timp mai târziu.

*******

 

Structura formală a logicii budiste

Vom vorbi în continuare despre structura logică formală.

Cazuri care sunt similare și cazuri care nu sunt similare

Tun chok

Mi Tun chok

Tun – a fi în armonie,
Chok – grup de obiecte,

Tun chok înseamnă lucruri care sunt similare. În logica budistă Tun chok înseamnă lucruri care sunt similare cu subiectul de care ne ocupăm.
Și Mitun Chok sunt lucruri care nu sunt similare cu cele de care ne ocupăm.

Când vorbim despre lucrurile schimbătoare – Mitakpa. Ce lucruri putem găsi similare cu Mitakpa? Putem spune, de exemplu: „Masa este asemenea, pentru că este în armonie cu…”. „Similar” nu este tocmai o traducere bună. Este în armonie, este asemenea cu masa.
Cu toate acestea vom spune masa este similară cu lucrurile care se schimbă.

Grupul de lucruri care nu sunt similare

Există trei tipuri de lucruri care sunt diferite de lucrurile schimbătoare. Acestea sunt lucruri pe care le știm intuitiv, dar aici le vom enumera în mod explicit.

1. Lucruri care nu există

Primul tip de lucruri:

Mepa mitun chok

Mepa – nu există,
Mitun chok – lucruri care nu sunt similare.

Vom căuta acum lucrurile care nu sunt similare celor schimbătoare. Primul tip este Mepa mitun chok, adică lucrurile care nu există.
Coarnele iepurelui, de exemplu, nu este un lucru schimbător pentru că el nu există. Sau floarea care crește în aer.

În literatura budistă, când vrem să vorbim despre lucruri care nu există, ne referim la coarnele iepurelui sau floarea care crește în aer. Ele nu sunt similare cu lucrurile schimbătoare.

Ri bong gi ra

Ceea ce înseamnă coarnele iepurelui.

2. Categoria a altceva mai mare

Al doilea tip de lucruri de lucruri care nu sunt similare este:

Shen pa mi tun chok

Shen pa – altceva diferit.

Sensul aici este de ceva care nu este similar pentru că este prea mare.

Deci, de exemplu, voi spune că lucrul care nu este similar cu lucrurile schimbătoare sunt toate lucrurile existente, sau cum le-am numit:

Sheja

Sheja – toate lucrurile care sunt cunoscute. Am mers prea departe. Am luat o categorie mult mai mare, pentru că ea conține chiar și lucruri schimbătoare.

Deci, Shen pa mi tun chok înseamnă că am mers prea departe. Am luat un lucru prea mare. Pentru că toate lucrurile existente conțin și lucruri schimbătoare.

3. Lucrurile contradictorii

 Gelwa mitun chok

Gelwa – contradictoriu,opus.

Gelwa mitun chok este ceva care nu este similar pentru că este complet contradictoriu.

Takpa

Aici se dă exemplul, Takpa a lucrurilor neschimbătoare.
Takpa nu este similar lucrurilor schimbătoare, deoarece este contrar lor.

Uneori în dezbateri trebuie să găsim ceva similar, iar uneori trebuie să găsim ceva care nu este similar. Doresc să subliniez faptul că există trei tipuri de „nu este similar”. Primele două tipuri nu ne sunt de prea mult folos în demonstrații. Deci, dacă vreau să găsesc ceva ce „nu este similar”, trebuie să merg la partea opusă.

*******

 

Cum se desfășoară o dezbatere?

Trebuie să începem din locul în care ambele părți sunt de acord

Dra chuchen
Mitak te
Jepay chir
Să considerăm sunetul, el se schimbă, pentru că este ceva produs.

Principiul aici este că trebuie să știm dinainte că dacă ceva este produs, atunci el este schimbător. Asupra acestui lucru trebuie să fim de acord în prealabil. Dacă eu spun acest lucru și adversarul îmi spune: „ de ce un lucru schimbător este un lucru produs?” Atunci trebuie să mă întorc și să demonstrez că ceva care este produs, este schimbător.

În acest mod, continuăm să dăm argumente. Presupunând că toate argumentele mele sunt corecte, la un moment dat voi ajunge într-un loc în care celălalt va fi de acord cu mine și de acolo mă întorc înapoi de unde am pornit, și iar cobor, să caut ceva cu care celălalt să fie de acord și de acolo – presupunând că toate argumentele mele sunt corecte – îl voi putea convinge că, până la urmă, sunetul este un lucru schimbător. Asta în primul rând.

Chir

În al doilea rând, ultimul cuvânt care apare în argument

Chir

Chir înseamnă pentru că. Acest cuvânt indică motivul.
În tibetană acest cuvânt apare la sfârșit și nu la început. Deci, ei spun „este produs pentru că” iar în română spunem întotdeauna mai întâi „pentru că” și apoi „produs”.

Utilizarea malei

Și în al treilea rând, în dezbatere se folosește mala. Când dau motivul/argumentul, în primul rând îmi pun mala pe mână. Și dacă sunt cineva căruia îi place să dezbată, atunci merg tot timpul cu mala afară ca ceilalți să știe că eu caut să dezbat, sunt gata de luptă.

Acum, punem mala.
Și o tragem la început în sus, în sensul că ne imaginăm că tragem toate ființele din abisul samsarei pentru a ajunge la iluminare. Îmi ridic piciorul, îl țin așa pentru că vreau să-mi enervez adversarul.

Asta face parte din tactică. În cele din urmă, majoritatea oamenilor vor să câștige dezbaterea, în căutarea adevărului.

Dansul dezbaterii

Cei care dezbat, dansează, sar și sunt plini de energie. Și, așa cum am spus, dacă cineva care urmărește dezbaterea și vede că atacantul nu dă argumente întemeiate, atunci îl împinge deoparte și îi ia locul și continuă el dezbaterea.
Și asta poate dura ore și ore. Dacă unul dintre cei doi adversari se oprește pentru un moment să gândească , nu i se dă voie. Trebuie să dea răspunsul imediat. Dacă cineva se oprește să se gândească pentru o clipă, atunci ceilalți îi strigă „rușine!”.

La sfârșit putem vedea un videoclip de cum dezbat călugării budiști.
https://www.youtube.com/watch?v=Fm6WGE_efHw

Diferite moduri de a nu fi de acord
Și acum vom repeta cele două răspunsuri în cazul în care nu sunt de acord:

1. Primul răspuns:

Tak madrup

Tak madrup înseamnă Nu! Argumentul tău nu este corect.

De exemplu, să luăm argumentul „pentru că a fost produs”. Să spunem că nu suntem de acord că sunetul este ceva produs, atunci vom spune Tak madrup. După care va trebui să începem să demonstrăm că sunetul este ceva produs.

2. Să presupunem că am fost deja de acord că sunetul este ceva produs, dar tot nu sunt de acord cu faptul că un lucru produs este schimbător. Deci, în acest caz, ce voi spune Kyappa Majung.

Kyappa majung

Aceasta înseamnă că argumentul dat este corect, dar el nu demonstrează afirmația.

Kyappa majung – Nu, nu este neapărat așa.

Un exemplu de silogism:

Subiectul: Să considerăm cerul,
Afirmația: este verde,
Argumentul: pentru că are o culoare.

Argumentul (pentru că are o culoare) este corect, dar nu dovedește afirmația (că cerul este verde).

 

Rezumat

În principiu avem trei reacții posibile la argumentele aduse, am putea spune chiar patru. Dar am vorbit până acum numai de două.

1. Tak madrup – nu suntem de acord cu argumentul adus.

Ce va face celălalt când va auzi așa ceva? El are câteva strategii pentru asta și vom face asta mai târziu:

    • El va încerca să demonstreze că argumentul său este corect,
    • Sau poate spune „dacă crezi contrariu, dovedește-mi”. El poate să ceară asta, dacă crede că argumentul lui este corect.

Să spunem că am dat argumentul „pentru că astăzi este joi”. Iar adversarul meu îmi spune Tak madrup.
Eu spun: „Ah! Asta înseamnă că tu crezi că azi nu este joi”. El îmi va spune „da”.

Și în acest moment îi voi spune: “Demonstrează-mi asta! Sho” . Mă bag sub nasul lui și îi spun: „Sho! Demonstrează-mi acum de ce nu este joi.”
El ar putea să-mi spună: „Pentru că azi este vineri”.

2. Kyappa majungsuntem de acord cu argumentul dar el nu demonstrează afirmația.

Uneori mai putem spune:

Ma kyab

Ma kyab – n-ai dovedit încă, nu este neapărat așa. Sau se spune Kyappa Majung.

Kyab înseamnă implica, pătrunde.
Jung – nu rezultă.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Lecția 3a – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Importanța acestor învățături pe calea spre iluminare

 Scopul acestor învățături este să ne ducă spre iluminare, pentru a putea ajuta fiecare ființă, după cum are nevoie. Toți Buddha fac asta spontan, fără să se gândească mai întâi.

    • Pentru a ajunge la această stare de iluminare completă trebuie să ne eliminăm pentru totdeauna toate afecțiunile noastre mentale. Adică, să ajungem mai întâi la Nirvana, printre altele, înainte de a deveni Buddha.
    • Dar înainte de asta trebuie să percepem direct vacuitatea pentru a ajunge la nirvana. Să trecem la o realitate mai înaltă decât realitatea noastră acum. Aceasta este Calea perceperii.
    • Și pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să parcurgem Calea pregătirii. Ultima etapă a acestei căi se numește:

Chu chok


Chu chok înseamnă „cel mai înalt loc”. El nu este cel mai înalt, dar  este cel mai înalt din samsara. În acest loc, Chu Chok înțelegem cum există realitatea în mod direct. Vacuitatea nu este percepută încă în mod direct. Suntem „aproape”. Cei care au ajuns la Chu Chok percep direct existența condiționată.

În Sutra Inimii (acest studiu poate fi găsit pe dharmakaya.ro) am descris această experiență, cum ne uităm la un copac și vedem că el nu a existat niciodată acolo. Copacul este doar o imagine mică în capul nostru, pe care o proiectăm pe o colecție de date brute. În Chu Chok, vedem direct cum ne proiectăm realitatea. Vedem cum ea vine din noi și nu din afara noastră.
În această etapă foarte avansată, vedem cum funcționează realitatea inferioară. Ea este esențială pentru a trece la perceperea directă a realității supreme.

  • Pentru ca acest lucru să se întâmple, pentru a ajunge la Chu Chok, pe lângă practica intensivă a meditației,
  • trebuie să învățăm foarte mult despre vacuitate.
  • Trebuie să înțelegem această știință a imaginilor mentale. Despre modul în care din imaginile mentale proiectăm realitatea.
    Și acesta este motivul principal pentru a învăța ceea ce învățăm. După ce am perceput direct vacuitatea, deja navigam mai departe. Dar ca să o percepem trebuie mai întâi să ajungem la Chu Chok. Și de aceea avem nevoie de toate aceste cunoștințe, pe lângă antrenamentul meditativ.
    Toată învățătura Pramana Varttika este de a ne pregăti pentru asta. Putem spune că studiul modului în care funcționează imaginile mentale este pe această linie de a ajunge de aici la iluminare.
  • Este foarte greu să vedem cum proiectăm lucrurile. De aceea pe lângă antrenamentul meditativ intensiv, de retreat-uri, de studiul intensiv al vacuității, avem nevoie și de:

Kelwa

Kelwa înseamnă karma bună.

 Avem nevoie de multe binefaceri. De a servi Dharma, profesorii, de a răspândi Dharma, de a conserva învățăturile, de a le pune la dispoziția celorlalți, de a le promova pe internet. Trebuie să semănăm aceste semințe pentru ca acest lucru să fie posibil.
Dacă aveți Kelwa, acest curs nu este greu. Acest curs vă poate schimba viața. Este nevoie de timp pentru a ajunge la un nivel profund de înțelegere.

 

Categorii și caracteristici

Ne vom ocupa acum de:

Chi jedrak

Chi are sensuri diferite, dar în contextul nostru logic, are sensul de general. Îl vom folosi cu sensul de categorie generală. Când vom vorbi despre Chi, ne vom folosi de el în sensul de calitate sau atribut.

Jedrak – specific, sitații/cazuri specifice.

Deci, dacă Chi este categoria generală, Jedrak – cazuri specifice. Vom folosi și termenul de caracteristici, lucruri care caracterizează categoria, și vom intra într-o mică explicație.

Exemplu

 Un exemplu de Chi ar fi mașina. Mașina este categoria generală.

Jedrak ar putea fi Peugeot. El este un caz specific al categoriei generale „mașina”.

În schița de mai sus, avem mașina  – categoria generală, iar Peugeot, Fiat, și Mazda, sunt cazurile specifice ale mașinii. În cazul specific Peugeot avem vechi și nou. Și putem continua să detaliem.
Dacă luăm acum doar Peugeot, el va fi și Chi și Jedrak.

Întrebarea este cum putem ști ce este Chi, și ce este Jedrak?

Un test general pentru a stabili dacă ceva este un chi al unui jedrak este că, dacă ștergem toate chi-urile, automat se șterg și toate jedrak-urile.

Dacă vrem să ajungem să vedem cum proiectăm lucrurile – trebuie să înțelegem procesul. Cum ne dăm seama atunci când vedem o anume mașină, un Peugeot vechi dintr-un anume an, un model anume, de o culoare anume, că este o mașină? Cum de este această formă o mașină pentru noi? Pentru că de fapt este o colecție de forme și culori. Ce anume ne face să credem că este o mașină și nu un cal?

Trebuie să înțelegem procesul de proiecție. Să-l înțelegem mai întâi intelectual și mai târziu, în meditație, să ne surprindem cum proiectăm.

 

Trei tipuri de generalizări sau categorii generale

Există trei tipuri de Chi. Trei tipuri de generalizări sau categorii generale.

1. Generalizarea care este un tip – Rik chi

Rik chi

Rik – tip,
Chi – fel.
Rik chi este un tip sau un fel, care are lucruri individuale care îi sunt caracteristice.
Deci, Rik chi este ca exemplul pe care tocmai l-am dat despre mașină. Rik chi este categoria generală, care are cazurile ei specifice.
Este cunoscut și ca atribut/caracteristică sau calitate.

Când vorbim despre „mașină” vorbim de „calitatea de a fi o mașină”, că „ceva este o mașină” sau „are caracteristica unei mașini”.

Niciunul dintre aceste cuvinte nu este corect, de aceea le amplificăm. Chi este un cuvânt scurt care înseamnă toate aceste lucruri.

Deci, să presupunem că o categorie este un tip. Acesta este un lucru existent. Vedem că există. Nu vorbim despre coarnele iepurelui.
Este un lucru existent care include toate lucrurile care sunt de același fel. Deci, definiția unei categorii care este un tip, sau Rik chi, este un lucru existent care cuprinde toate lucrurile care sunt de același tip.

Exemplu pentru Rik chi

Un exemplu clasic dat în literatura logicii este:

Sheja

Sheja – lucruri cunoscute. Lucruri care pot fi percepute de mintea noastră . Acesta este un exemplu de Rik chi.

Un exemplu pe care l-am dat a fost mașina. Atunci când vorbim despre o mașină, mă gândesc la calitatea de a fi mașină. De unde știm că ceva este o mașină? Care este această calitate de a fi mașină? Vorbim despre „ideea de mașină”.

Deci, avem ideea de mașină pe care mai târziu o leagăn de obiectul mașina, și mai precis, de o anumită mașină.|
Deci, există niveluri de abstractizare. Și trebuie să înțeleg diferențele dintre:

    • Calitatea de a fi sau a asemăna cu o mașină (vehicul)
    • Idea de mașină
    • O anume mașină

Calitatea sau atributul sau natura de a fi mașină nu este același lucru cu mașina. Există diferite obiecte în lume care posedă sau sunt caracteristice acestei calități. De exemplu, Peugeot, Fiat și Mazda.

Deci, există diferite lucruri care aparțin Chi-ului de a fi o mașină.

Deci Peugeot este o caracteristică a categoriei generale de mașini. Este una dintre caracteristici. Sau Fiat, este, de asemenea, o caracteristică.

Dar sensul mai profund pe care vreau să vi-l amintiți este calitățile și caracteristicile acelor calități. Nu cred că am cuvinte mai bune pentru asta. Aici este nevoie de multă karmă bună, pentru a integra aceste lucruri. Când vorbim despre „calități și caracteristici”, este mai aproape de ceea ce vrem cu adevărat să percepem în acest proces de proiecție a imaginilor, a obiectelor.

Deci acesta a fost primul tip de Chi.

2.  Generalizarea care este o imagine mentală – Dun chi

Dun chi

 

Atunci când mă gândesc acum la casa mea din Israel, am Dun chi. Am o imagine mentală a acestei case.
Când îmi amintesc de această casă, ceea ce îmi vine în minte este Dun chi.
Este o categorie de obiecte, sau o categorie generală de obiecte – a imaginilor mentale. Sau, de asemenea, a imaginilor mentale directe. De ce directe? Pentru că se face deosebire între Dun Chi și Dra chi.

Drachi

 

Deci există o imagine mentală care este directă și există o imagine mentală care este indirectă. Ce este directă? Este ca exemplul pe care vi l-am dat. Am trăit în casă, am avut o experiență directă a ei și acum îmi amintesc de ea. Deci, am o imagine mentală a casei.
Dra chi, este tot o imagine mentală, dar a ceva ce nu am experimentat direct. Și avem multe astfel de imagini mentale. De exemplu, dacă nu am fost niciodată în Africa de sud, dar poate că am văzut imagini la cinematograf sau la televizor. Deci, am un fel de imagine despre Africa de sud, dar nu este directă, pentru că nu am fost niciodată acolo. Acesta este Dra chi.
Și această distincție se face pentru că Dra chi este mai slab decât Dun Chi. Dacă am avut o experiență directă a ceva este mult mai puternică decât dacă am o experiență indirectă a ceva. Ambele tipuri sunt imagini mentale.

Definiţia lui Dun Chi

Ceea ce este inclus în definiția Dun chi-ului este:

a. imaginea mentală și
b. confundăm între imaginea mentală și obiectul în sine.

Dun chi este o imagine mentală pe care o înlocuim cu obiectul însuși.

Și aici, sensul celor spuse variază de la școală la alta.

Dun chi potrivit școlii Parasangika

Dacă ne întoarcem la Prasangika Madhyamika, care este școala folosită de obicei în cursurile noastre, atunci spunem că avem karma trecută; Ca urmare a lucrurilor pe care le-am făcut, spus sau gândit în trecut, am lăsat amprente în mintea mea, iar acum acele amprente preiau datele brute și le organizează într-un pix.

Amprentele mentale care sunt în mintea mea, ca urmare a karmei pe care am făcut-o în trecut, iau datele brute care apar și le organizează într-un pix și cred că mă uit la un pix acolo în exterior.

De fapt, mă uit la Dun chi. Am o imagine mentală, care este rezultatul amprentelor mele karmice din trecut, și mă determină să proiectez un pix, și îmi spun: „La ce mă uit aici? Mă uit la un pix.

Confund imaginea mea mentală cu obiectul pe care îl privesc. Pentru că, de fapt, nu există un pix în exterior decât cel pe care îl proiectez din imaginea mea mentală. Dar cred că acum scriu cu un pix pe care mi l-a dat cineva: „Uite, cineva mi-a adus un pix în pauză”.

Și am vorbit mult despre câine, care vede pixul ca jucărie de ros.

Care este Dun chi al câinelui? Și el confundă lucrurile. Și el crede că jucăria de ros este acolo, afară, și se duce să o roadă. Câinele are, de asemenea, o imaginea mentală, pe care o pune aici și spune „asta este acolo în afară”.

Marea greșeală a tuturor ființelor din samsara

Aceeași greșeală o fac toate ființele din samsara.

Pixul există? Da.
Pot să scriu cu pixul? Da.
Există el așa cum cred eu că există? Nu.

Nu Cristiana îmi aduce un pix. Nu există nici un pix pe care să mi-l aducă Cristiana. El este Dun chi- ul meu, pe care l-am pus pe acest obiect pe care mi l-a dat și am decis că mi-a adus un pix. Ea mi-a adus  doar un băț de plastic. Dar chiar și acest băț de plastic este Dun chi. Și la fel este și toată realitatea mea. Este Dun chi sau Dra chi, care vine din karma mea, și cred că aceasta este realitatea. Aceasta este în definiția lui Dun chi.

Există lumea umană în care trăiesc? Nu există nici o astfel de lume. Și ea este tot Dun chi, în care am căzut datorită karmei mele. Karma mea mă obligă să proiectez această lume. Pe ce o proiectez? Să spunem în acestă etapă, că o proiectez pe o colecție de forme, de date brute. Nu există lume umană care să existe de la sine, așa cum nici pixul nu există de la sine. Fiecare eveniment mental sau fizic din lumea mea este o imagine mentală și o confund cu un obiect exterior

Karma mă obligă să iau datele brute și să văd o lume a oamenilor. Și asta  este ceea ce face posibilă iluminarea.

Așadar, această cunoaștere despre Dun chi și despre modul în care suntem confuzi și nu înțelegem că lumea noastră este de fapt Dun chi-ul nostru, este esențială.

Pentru că dacă începem să înțelegem cum o facem asta, putem să ne creăm paradisul, prin manipularea lui Dun chi.

Va exista atunci paradisul? Va fi el o născocire a imaginației mele? Nu, nu, nu. El va fi creația mea, și va fi tot atât de real, așa cum este reală lumea mea acum.
Paradisul va fi și el un Dun chi? Da. Va continua să fie Dun chi, dar va fi unul plăcut.

Problema este că acum suntem blocați cu karma mixtă. Cu karma care, pe de o parte, ne permite să învățăm aceste lucruri uimitoare, iar pe de altă parte există suferință în viața noastră, există îmbătrânire și moarte.

Toate aceste Dun Chi – imaginile mentale ne conduc lumea și fac totul posibil. Dacă respectăm moralitatea sau diferite niveluri de jurăminte, ținem carnețelul, ne purificăm karma și în același timp și dun chi-urile noastre se vor purifica. Tot timpul vor fi Dun chi. Dar lumea noastră va deveni un paradis.

Orice ce este fizic sau mental, orice eveniment din viața noastră este un Dun chi pe care l-am creat. Le creăm prin acțiunile noastre. Capul nostru este plin de noțiuni, imagini și termeni, pe care le proiectăm tot timpul și aceasta este lumea noastră. Unele dintre ele ne plac, altele nu. Dar nu suntem conștienți de procesul proiecției, nu știm că proiectăm.

Atunci când ne gândim că obiectul este acolo în afara noastră și că nu depinde de propriile noastre imagini mentale care l-au creat, el ne va place sau displace în mod greșit și acumulăm karma negativă având aceste emoții negative. Pentru că vom încerca să ne debarasăm de cei care nu ne plac din viața noastră și îi vom apropia pe cei care îi iubim, și în acest fel continuăm să generăm Dun chi care ne vor ține prinși în samsara.

Pentru a înțelege vacuitatea trebuie să cercetăm relația intimă dintre un rik chi și un dun chi, dintre calitatea de a fi o mașină și imaginea noastră mentală când ne gândim la o mașină. Ne va elibera dacă vedem legătura.

Dun chi conform școlii Sautrantika: un proces mental de eliminare

Sautrantika, școala pe care o studiem în acest curs înțelege altfel vacuitatea.
Înțelegerea vacuității nu este completă, dar nu este incorectă, ea nu eliberează. Și ea spune: „Cum creez acest pix?

Să presupunem că pixul este așezat pe masă. Ceea ce avem aici este o colecție de forme și culori, nu-i așa? Dacă este pus aici, cum voi face diferența între el și celelalte forme și culori și voi spune „asta este pix și asta nu este pix”? Cum fac diferența?

Ce determină mintea mea să identifice un lucru ca fiind un pix? Școala Sautrantika spune că ochiul se uită la tot ce percepe, iar mintea izolează pixul foarte repede prin eliminare. Ea spune: „asta nu este pix, asta nu este pix, asta nu, asta nu”, iar după ce a exclus totul, ce a rămas este pixul.

Deci, școala spune, că pixul este ceea ce rămâne după ce am exclus tot ce nu este pix.
Și asta duce la definiția foarte complicată a lui Dun chi, conform școlii Sautrantika.

De exemplu, ulciorul de apă, este definit ca: acel lucru pe care îl proiectăm a fi ulcior de apă, dar care nu este acel lucru care pare a fi  ulcior de apă pentru starea minții conceptuale care percepe un ulcior de apă, dar care de fapt nu este ulciorul de apă.

Este acest proces de eliminare a lucrurilor care nu sunt pix și apoi ceea ce rămâne este pixul.

Deci, dacă pixul este pe masă, de ce nu percep masa ca ceva cu care să scriu? Cum de știu să identific că doar acest lucru este un pix? Cumva fac un proces de eliminare, iar după ce am dat la o parte tot ce nu este pix, ceea ce îmi rămâne va fi pixul. Și asta facem cu adevărat.

Această descriere este corectă, dar nu ne eliberează de suferință. Nu îmi explică cum pot să fac pixul să fie o sursă de plăcere – nu îmi explică asta.

Vacuitatea conform școli Sautrantika

Există școli budiste care numesc asta vacuitate.

Shen tong

Shen – altceva,
Tong – gol.

Shen Tong înseamnă „gol de orice altceva”.

Adică, pixul este gol de a fi orice altceva care nu este pix.

Aceasta definiție a vacuității este destul de bună, dar ea incompletă. Nu este vacuitatea pe care vrem să o înțelegem.

Pentru că dacă ar fi fost vacuitatea care mă eliberează, ar avea puterea de a mă elibera, atunci de fiecare dată când văd ceva aș fi eliberat, aș fi deja în nirvana. Dar procesul descris îl facem oricum. Eliminăm lucrurile care nu sunt pix, și cea ce rămâne este pixul. Dar asta facem tot timpul, și încă suntem aici în samsara.

Greșeala pe care o facem aici, conform școlii Sautrantika, este că după ce eliminăm tot ce nu este pix, și rămânem cu pixul, el este de fapt Dun chi, dar credem că este pix.

Unde este confuzia? Trebuie să existe două lucruri pentru Dun chi:

– o imagine mentală,
– și să cred că ea este în realitatea exterioară.

Că ea este o imagine mentală, este simplu. Care este confuzia? Ce este punctul b. conform  școlii Sautrantika? Faptul că pe de o parte fac această eliminare și spun: „Acest lucru nu este printre lucrurile care nu sunt pix”, pe de altă parte nu observ că există Dun chi cu care lucrez și nu obiectul din afară.

Cum se produce de fapt Dun Chi?

Care este diferența dintre calitatea de a fi pix și dun chi-ul pe care îl produc când mă uit la un pix?
Ce mă determină să iau această colecție specifică de elemente și în mintea mea să o organizez acum ca pix?
În Pramana Varttika, se pune această întrebare grea . Dacă până acum am spus: elimin tot ceea ce nu este pix, și îmi rămâne pixul, întrebarea este: „De ce am decis să dau toate celelalte la o parte, și să las exact această colecție de elemente și nu altceva? Ce mi-a determinat mintea să aleagă doar această colecție de piese și nu altceva?
În școala Sautrantika, aceasta este o întrebare foarte mare.
Ce va spune școala Prasangika? Karma.

3. Generalizarea care este o colecție de părți – Tsok chi

Tsok chi

 

Tsok adunare, grup,colecție.
Tsok chi este categoria generală care este o colecție de părți.

 Particulele atomice, conform școli Abhidharma Kosha

 Potrivit școlii Abhidharma orice are atomi. Ea este școala care a precedat-o pe cea de logică, și este cea mai veche dintre școlile budiste.

Orice lucru este alcătuit din particule atomice. Și fiecare atom, așa cum este descris în Abhidharma Kosha, are opt părți. Iar cele opt părți corespund, în primul rând, celor patru elemente: pământ, apă, foc și aer, după care corespund celor patru simțuri: văzul, gustul, mirosul și simțul tactil. Ei au dat auzul deoparte pentru că aici este prea ezoteric.

Școala spune: OK, mașina nu este chiar o mașină, nu este chiar Chi, pentru că are părți. Dacă vedem de fiecare dată că lucrul depinde de părțile sale, atunci vom putea ajunge la iluminare.
Nu ne vom opri prea mult asupra acestui lucru, pentru că nu este chiar atât de important pentru discuția noastră. Trebuie doar să știm că și Tsok chi face parte din clasificarea de categorii.
Cel mai important pentru noi este Dun chi, pentru că imaginile mentale sunt cele care ne dirijează viața.

 

Caracteristicile – Jedrak

Jedrak

Jedrak înseamnă element din cadrul unei categorii generale, sau o caracteristică a unei categorii generale.

Exemplu: lucruri care funcționează și ulciorul cu apă

De exemplu, dacă luăm categoria generală a lucrurilor care funcționează

Ngupo

Chi-ul nostru acum, este categoria lucrurilor care funcționează.
Ce va fi Jedrak? Bumpa, de exemplu. Adică ulciorul de apă, el va fi o caracteristică a categoriei generale.
Bumpa este un lucru care funcționează.

Deci ulciorul de apă este o caracteristică a categoriei tipului de lucruri funcționale.
Acum ne uităm la relația dintre Jedrak și Chi. În exemplul nostru, între un ulcior de apă – Jedrak și categoria lucrurilor care funcționează – Chi.

Trei teste pentru a fi un JEDRAK

Este ulciorul de apă o caracteristică (jedrak) a categoriei generale (chi) a lucrurilor care funcționează (ngupo)?
Există trei teste pentru a stabili dacă ceva este caracteristic (jedrak) unei categorii generale (chi).

1. Ulciorul de apă este un lucru care funcționează

Kyu ngupo yin

Yin – este,
Ngupo – lucru care funcționează,
Kyu – asta.

Când spunem Kyu ngupo yin, atunci prima relație este aceea de a fi. Ulciorul de apă este un lucru care funcționează.

2. Ulciorul de apă aparține grupului de lucruri care funcționează

 

Kyu ngupo dang dakchik tu drel

Drel – relație,
Dakchik tu drel – relația de apartenență, a apartine.

Ulciorul de apă este în sine un lucru care funcționează și aparține categoriei lucrurilor care funcționează.

3. Există multe alte lucruri care funcționează care nu sunt ulcioare de apă

Kyu mayin shing ngupo yang yinpay shi thunpa duma drup

Adică, există multe alte lucruri care nu sunt un ulcior de apă și care de asemenea, funcționează.

Acum să revenim asupra celor spuse.
De unde știm că Bumpa este Jedrak al Chi-ului lucrurilor care funcționează, o caracteristică a unei categorii generale?

a. Bumpa este un lucru care funcționează? Dacă nu, el nu ar mai fi în acest Chi.

Așa că verific: este ulciorul un lucru care funcționează? Da. Pentru că el poate ține apa.

b. Are el o relație de apartenență? Este el un element al grupului de lucruri care funcționează? Da .

c.  Al treilea lucru pe care îl verificăm: există alte lucruri care funcționează, dar care nu sunt un ulcior de apă? Da, desigur.

De ce avem nevoie de al treilea? Pentru că nu mai există alt Chi Jedrak.

a. Tibetanul spune pentru (a)Kyu ngupo yin, adică există o relație de „a fi”.
Dacă ceva este un Jedrak al unui oarecare Chi, atunci are proprietatea acelei categorii.

b. Să aparțină unei categorii mai mari,

c. Există și alte lucruri care aparțin categoriei mai mari.

Asta înseamnă că pentru ca ulciorul să fie Jedrak, Chi-ul trebuie să fie mai general decât el, altfel nu este Jedrak. Cum testez că Chi-ul este mai general? Dacă există și alte lucruri care nu sunt în interiorul acelui Jedrak.

Dacă iau toate mașinile Peugeot – este identic cu grupul tuturor mașinilor? Deci, cum să demonstrez că nu este același lucru? Ah! Pentru că există și Fiat.

Exemplu:

Să considerăm categoria generală de tipul,  „mașina”, lucruri care sunt o mașină. Aici am o mașină Peugeot veche și încep să verific:

a. Mașina veche Peugeot, este o mașină? Da. „Asta îl face Jedrak”? Nu încă, pentru că avem nevoie de încă două relații.

b. Aparține grupului tuturor mașinilor? Da,

c. Sunt și alte lucruri în afară de acest Peugeot care aparțin grupului de mașini? Da.

Deci, dacă am verificat aceste trei condiții și ele există – atunci mașina Peugeot veche este Jedrak din Chi-ul (categoria)de mașini.  Acestea sunt cele trei teste ale relației dintre Chi și Jedrak.

Întrebare: Dacă nu am Dun Chi – imaginea mentală, atunci nu pot verifica tot ce s-a descris, nu-i așa?
Răspuns: Da, este adevărat, toată această discuție depinde de Dun Chi-ul meu, depinde de imaginile mele mentale.
Toate aceste discuții ale școlii de logică, în care se intră în detaliu vine să ne trezească la faptul că aproape toată gândirea noastră este în termeni de imagini mentale.

Voi merge chiar și mai departe: toată gândirea noastră obișnuită este în termeni de imagini mentale. Imagini mentale pe care le schimbăm cu realitatea, și credem că aceasta este realitatea. De fapt, înotăm tot timpul în oceanul imens ale imaginilor mentale pe care le avem în mintea noastră, acumulate acolo de karma noastră.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

 

Lecția 2b – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Clasificarea lucrurilor schimbătoare

Vom rămâne în continuare cu lucrurile care sunt Mitakpa – schimbătoare, și Ngupo – care funcționează.

După cum am văzut am pornit de la „toate lucrurile”, iar acum ne concentrăm doar pe cele care se schimbă. Pentru că dorim să demonstrăm vacuitatea tuturor lucrurilor, trebuie să fim siguri că le-am luat în considerare pe toate.

Lucrurile schimbătoare se împart in:

 

1. Lucruri fizice

Suk

Suk înseamnă corp sau formă.

În Sutra inimii scrie:

Suk – formă. Când spunem formă în literatura budistă, ne referim la lucruri fizice. Dar și sunetele, gustul, mirosul, tot ceea ce este fizic este inclus în categoria formei sau corpului.

2. Lucruri mentale

Shepa

She este prima silabă a lui Sherab.
She – cunoaștere,
Shepa – lucruri care pot fi cunoscute, lucruri care sunt mentale.

Am avut mai înainte cuvântul Sheja – lucru cunoscut. Orice obiect din univers care poate fi cunoscut.
Deci, Shepa sunt lucruri mentale, iar Sheja – lucruri fizice.

3. Lucruri care nu sunt nici fizice, și nici mentale

Există și un al treilea tip de lucruri schimbătoare/variabile.
Lucrurile fizice se schimbă? Da, desigur. Se schimbă lucrurile mentale? Da, și asta este spre norocul nostru pentru că altfel am fi fost mereu supărați.

A treia categorie de lucruri se numește:

Denmin duje

Denmin duje – lucruri care nu sunt nici fizice și nici mentale.

Definiția lucrurilor fizice

Vom defini acum lucrurile fizice – Suk.

Suk kyi tsennyi – definiția lucrurilor care sunt fizice,
Tsennyi – definiție.

Suk su rungwa

Rungwa în general este potrivit sau adecvat, dar aici sensul este de a arăta.
Suk su rungwa înseamnă orice lucru care poate fi arătat ca fizic”;
Aceasta este definiția. Dacă pot arăta ceva cuiva, atunci este un lucru fizic. Dacă pot să arăt, să indic, să ilustrez sau să explic ceva cuiva, sau să măsor, atunci se numește fizic. Deci, acestea sunt lucrurile fizice.
Suk su rungwa prin definiție, este orice pe care îl putem indica ca fiind fizic.

Exemplu:
Odată cu definiția este dat și un exemplu ca să o ilustreze. 

Tsaway rekja

Rekja înseamnă atingere. Simțul tactil,
Tsaway înseamnă cald. Cald la atingere.
Dacă putem spune „este cald la atingere”, atunci este un lucru fizic. Are anumite proprietăți fizice. Deci, acesta este exemplul dat.

 

Definiția lucrurilor mentale

  Avem aici:

Shepay tsennyi

Shepay tesnnyi înseamnă definiția lucrurilor mentale. 

Sel Shing rikpa

Sel înseamnă clar sau luminos. Aici sensul este, de fapt, invizibil, ceva care nu se vede.
Shing – și,
Rikpa – conștient sau cunoaștere.
Definiția lucrului mental este ceva invizibil și conștient.

Și aici vorbim despre minte. Mintea este invizibilă și conștientă.

Exemplu

Exemplu pentru lucrurile mentale:

Dewa – fericire,
Yeshe – înțelepciune.
Acestea sunt lucruri mentale. 

 

Definiția lucrurilor care nu sunt nici fizice, nici mentale

Vom continua, cu definiția celei de-a treia categorii de lucruri – Denmin Duje.

Bem este prescurtarea cuvântului Bempo – materie fizică,
She – lucru mental,
Gangrung – oricare, adică sau fizic sau mental,
Mayinpa – nu este. Nu este fizic și nu este mental.
Duje este un lucru produs.

Definiția unui lucru activ care nu este nici fizic, nici mental este „un lucru produs care nu este nici fizic, nici mental”.

Exemplu

Exemplul de lucru care nu este fizic, nici mental:

Kang sak

Kang sak înseamnă persoană, om.
Când spun de exemplu: „Lucica” nu este nici corp, nici minte, este o etichetă pe care am lipit-o de ceva. Este un concept. Un concept este ceva care nu este fizic și nici mental. Deci, este un lucru produs, care nu este fizic și nu este mental.

Întrebare: Visul intră în această categorie?
Răspuns: Este oare visul un lucru? Este el Yupa – lucru existent? Dacă ne amintim definiția pe care am dat-o, un lucru existent este un lucru perceput de o percepție validă. O percepție validă necesită o minte care să nu fie confuză, perturbată. Mintea unei persoane adormite nu este o minte neperturbată, prin urmare visul nu poate fi considerat ca existent. Și dacă nu există, nu are rost să încercăm să-l clasificăm.

*******

 

Cum se desfășoară dezbaterea

Modul în care se deschide dezbaterea este următorul: cei doi participanți la dezbatere decid cine este atacantul și cine se apără. Uneori pot fi grupuri, adică, la un moment dat, dacă unul dintre cei care stau aproape de cei care dezbat și vede că atacantul nu face treaba bună, îl împinge fizic cu umărul și îi ia locul.
Atacantul începe dezbaterea prin a se apropia de apărător, pune un genunchi pe pământ, își împreunează mâinile și spune:

Dhi jitar chu chen

Dhi este mantra rădăcină a lordului Manjushri. Este un înger care ține o sabie în flăcări și este Buddha înțelepciunii.

Deci, pe scurt, vrem să conducem dezbaterea pentru a ajunge la înțelepciune.
De aceea folosim silaba Dhi, care mărește înțelepciunea.
Jitar – aceasta,
Chu Chen – să luăm în considerare.
Deci atacantul spune Dhi Jitar chu chen, ceea ce înseamnă „Hai să dezbatem”.
Acest Dhi trebuie spus lung: Dhiiiiiiiiii jitar chu chen.

 

Care este subiectul ce merită dezbătut?

După ce cei doi au fost de acord să accepte dezbaterea, trebuie stabilit subiectul dezbaterii.
Tongpa nyi chu chen
Tongpa nyi  – vacuitatea,
Chu Chen – să luăm în considerare.
Deci, Tongpa nyi chu chen înseamnă să considerăm vacuitatea.

Subiectul ales pentru dezbatere trebuie să aibă două condiții:

1. În primul rând, ambele părți trebuie să fie de acord cu subiectul. Pentru că dacă soarele este subiectul, și unul crede că este soarele de pe cer și celălalt crede că este unul dintre canalele energetice din corp nu vor ajunge nicăieri, de aceea subiectul trebuie clarificat de la început.

2. În al doilea rând, cel puțin pentru una dintre cele două părți, subiectul ales trebuie să fie închis. De exemplu, dacă vreau să o conving pe Livia că lucrurile sunt goale, dar Livia este deja convinsă că lucrurile sunt goale, atunci la ce să ne mai pierdem timpul? Scopul polemicii este de a mări înțelepciunea. Dacă amândoi îl știm deja, atunci dezbaterea nu are rost.

Când suntem începători, chiar dacă subiectul este clar ambelor părți, putem dezbate pentru a câștiga experiență. Deci, asta ar fi o excepție.

Dar când se dezbate cu adevărat, atunci trebuie să fie întotdeauna ceva care nu este complet clar. Clarificarea va fi pentru cel puțin una dintre părți.

 

Deschiderea: prezentarea subiectului și a afirmației pe care dorim să o demonstrăm

Fiecare enunț logic sau silogism are trei părți. Când încep dezbaterea atunci spun:

1. Subiectul: Tongpa nyi chu chen

Tongpa nyi chu chen

Să considerăm vacuitatea.

2. Afirmația: Ngupo Yin Te

Ngupo Yin Te

Vacuitatea este un lucru care funcționează.

Drupja – afirmație.

 

1. Subiectul meu este vacuitatea,

2. Afirm că vacuitatea este un lucru care funcționează. Ceva care efectuează o acțiune.

Răspunsuri posibile

Cel care se apără poate reacționa în mai multe moduri:

a. Dacă cel care se apără este de acord

Dacă cel care se apără este de acord cu atacantul, dezbaterea s-a terminat și se trece la următorul subiect. El spune în tibetană Do, adică da sau corect.

b. Dacă cel care se apără nu este de acord

În dezbaterea pe care am făcut-o mai înainte, apărătorul când nu a fost de acord l-a întrebat pe atacant: „De ce spui asta? sau „De ce este vacuitatea ceva care funcționează?”

c. În acest caz, atacantul trebuie să dea un argument

Silogismul are trei părți:

    • Subiectul
    • Afirmația
    • Argumentul

Apărătorul nu fost de acord și i-a cerut atacantului să argumenteze. După ce i-a fost dat argumentul, apărătorul se gândește dacă este de acord sau nu cu argumentul.

Dacă nu este de acord, el poate reacționa în două moduri:

a. El poate spune: „Argumentul pe care l-ai dat nu este corect”,

(azi nu este joi, azi este sâmbătă)

În tibetană expresia este:

Tak madrup

Tak – argument, motiv,
Ma druk – nu este corect, incorect.
Tak madrup – argumentul nu este corect.

b. Și al doilea lucru pe care îl poate spune: „Argumentul nu dovedește afirmația”.
(Din faptul că este joi sau sâmbătă nu rezultă că vacuitatea este ceva care funcționează sau nu funcționează.)
În tibetană spunem:

Kyappa majung

Kyappa – necesar,
Majung – nu ține.

Kyappa majung poate fi tradus „nu rezultă neapărat”.

Deci, în cazul nostru este clar că dacă spunem: „pentru că azi e sâmbătă”, nu demonstrează faptul că vacuitatea este ceva care funcționează sau nu funcționează. Deci trebuie căutat ceva care să funcționeze.

 

Două tipuri de greșeli

Atacantul mi-a argumentat „pentru că astăzi este joi”, iar aici sunt două greșeli:

    • Prima: astăzi este sâmbătă și nu joi.
    • A doua greșeală este, chiar dacă ar fi spus corect că astăzi este sâmbătă, tot nu ar fi demonstrat că vacuitatea este un lucru care funcționează.

Deci ordinea răspunsurilor este importantă aici.

Dacă credem că argumentul dat este greșit, ar trebui să spunem „Argumentul este greșit” – Tak madrup.

Dacă mai întâi am spus „Greșit – Tak madrup, azi nu este joi”, după care atacantul îmi demonstrează într-un fel, că azi este joi, atunci pot spune „da, poate azi este joi, dar asta încă nu demonstrează că vacuitatea este un lucru care funcționează”.
Deci asta e ordinea:

1. În primul rând, dacă argumentul este corect sau incorect,

2. Și în al doilea rând dacă argumentul demonstrează afirmația.

Vom vorbi mai târziu despre cum ar trebui să răspundă atacantul conform răspunsului pe care i l-a dat cel care se apără.

*******

 

Structura formală a logicii budiste

După cum am văzut silogismul are trei părți:

1.  Subiectul

Chu chen

2.  Afirmația

Drupjay chu

3. Argumentul

Tak

După ce am deschis dezbaterea cu rugăciunea Dhi Jitar chu chen, este important să ne amintim cele trei părți.

Atacantul spune:
1. „Să considerăm vacuitatea” – subiectul.
2. Și apoi spune o afirmație despre vacuitate: „Vacuitatea funcționează”.

Fără să dea argumentul.

Dacă dezbate cu mine, care va fi reacția mea? „De ce spui asta? Argumentează-mi”. Și atunci atacantul îmi dă un argument corect sau greșit.

Deci, într-o dezbatere trebuie să avem aceste trei părți.
Chu chen, Drup jay chu și Tak, adică subiectul, afirmația despre subiect și argumentul care justifică afirmația noastră. Și asta este ca în geometrie:

1. Să considerăm un triunghi,
2. Dacă unghiurile bazei sunt egale, atunci este isoscel.

Deci, există „ce trebuie să demonstrăm” și există demonstrația. Așa cum facem în geometrie. Vine din logica grecilor.

 

Teza

Subiectul și afirmația împreună se numesc:

Drupja

O mai putem numi teza noastră, afirmația care trebuie demonstrată.
Argumentul, după cum am spus, ar putea fi orice și care trebuie verificat dacă este bun sau nu. Și vom vedea mai târziu ce-l face să fie bun și ce nu.

 

Dansul dezbaterii

Dezbaterile în mănăstiri sunt în mod tradițional făcute foarte teatrale. Atacantul atacă, apărătorul stă cu o față de poker. El spune doar: „Da”, „Nu”, „De ce”. Stă pasiv și lasa atacantul să se încurce. Pentru că scopul lui este să-l conducă la contradicție.

Dacă atacantul este bun, va alege din capul locului, acel punct în care știe că va avea probleme. Îl va lăsa pe celălalt să-l complice pentru că vrea să afle singur ceea ce nu știe. Deci trebuie îndrăznit.

Deci, după cum am spus, pe de o parte, când ajungem la dezbatere, începe să apară spiritul de competiție, ceea ce este un fel de mândrie.
Pe de altă parte, dacă vrem cu adevărat să aflăm adevărul, nu vom rămâne blocați în mândrie, pentru că atunci nu vom ajunge nicăieri. Nu va trebui să ne fie rușine chiar dacă ne vom încurca. Vom intra curajoși în dezbatere. Celălalt își va juca rolul, va sta pasiv și noi vom munci din greu.
Atacantul muncește din greu, își flutură mâinile, dă din picioare, ridică tonul, strigă și dansează. Totul este foarte teatral.

 

Totul este direcționat, în cele din urmă spre înțelegerea vacuității

Deci pentru a rezuma.

a. Subiectul pe care l-ați ales trebuie să fie ceva pe care adversarul

îl percepe cu Tsema – percepție validă.

b. Amândoi trebuie să aibă o percepție validă a aceluiași lucru, altfel dezbaterea nu este valabilă.

Afirmația nu trebuie să fie clară adversarului, ar fi păcat de discuție.

c. Ambii trebuie să fie de acord cu subiectul, să aibă percepție validă asupra subiectului, dar nu sunteți de acord cu afirmația. Apoi discuția face ceva.

d. Lucrul pe care încercăm să-l demonstrăm nu trebuie să existe. Mai ales când discutăm despre vacuitate, de multe ori vrem să arătăm că ceva nu există. De multe ori vrem să arătăm că felul în care percepem ceva, că acest lucru nu există așa cum credem noi că există.

 

Răgetul leului

Scopul dezbaterilor este să ne ajute să înțelegem vacuitatea. Vacuitatea este greu de înțeles, dar putem, prin logică, să aprofundăm înțelegerea ei.

Acest lucru se numește:

Sengge ngaro

Sengge – leu,
Ngaro – răget.
Sengge ngaro – răgetul leului.

Dacă dezbaterea este bună, adversarii cunosc bine materialul și știu să raționeze bine, este ca răgetul leului care elimină concepțiile greșite pe care le avem despre vacuitate. Opiniile greșite care pot răni oameni, care ucid oameni. Acesta este rolul dezbaterii.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 2a – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Dura – literatura de logică predată în mănăstiri

Mai întâi, vom spune câteva cuvinte despre literatura logicii budiste predate în mănăstiri. Această literatură se numește:

Dura

Este un nume pentru literatura care conține cunoașterea logicii budiste și al dezbaterii. Dura înseamnă text logic.
Există trei texte de logică. Trei Dura diferite:

1. Yong dzin dura – înseamnă „mentorul lui Dalai Lama”. Textul despre care am vorbit în lecția anterioară, „Cheia mașinii logice”, este Yong dzin dura. Aceasta este Dura lui Yong dzin, a mentorului lui Dalai Lama. Acesta este primul.

2. A doua Dura se numeșteSe dura. Acesttext logic a fost scris de Ngawang Tashi, fiul spiritual al marelui Jamyang Shepa, scriitor de manuale de la colegiul Gomang al mănăstirii Drepung. El este principalul text Dura care se învață în mânăstirile Sera Mey și Sera Jey.

3.  Al treilea text logic se numește Ratu Dura.

Ratu este numele unei importante mânăstiri care se afla în afara orașului Lhasa unde se țineau dezbaterile în timpul sezonului de iarnă și acesta este considerat prima mare Dura. Celelalte texte sunt mai târzii.

Acest text a dispărut la un moment dat și a fost găsit acum 20 de ani de un bărbat pe nume Gene Smith, un american care și-a dedicat, de fapt, întreaga viață găsirii și conservării scrierilor tibetane. A fost munca lui de o viață.
Spre deosebire de ACIP, nu le-a introdus pe calculator, ci le-a scanat. El a fost subvenționat pentru a face această muncă. El a fost de o mare modestie, un mare Bodhisattva.

El, împreună, cu Geshe Michael au fost doi mari cavaleri ai scripturilor. Gene Smith a murit în 2010 și chiar înainte de moartea sa, întregul lui proiect s-a unit cu ACIP.

Există un singur comentariu al acestui text, pe care ACIP l-a găsit și l-a conservat.

 

Structura în trei părți a textelor logice Dura

În general, structura fiecărei Dura include aproximativ 15 subiecte importante, care sunt dezbătute în cadrul artei logicii budiste, pentru a clarifica în principal subiectul vacuității.

Și fiecare astfel de subiect este prezentat în principal în trei părți; fiecare dintre cele cincisprezece subiecte are aceste trei părți.

1. Infirmarea concepțiilor greșite

Prima parte se numește:

Gak

Gak înseamnă a sufoca, a înfrâna sau a opri. Aici cuvântul ar sensul de a infirma.
Numele complet al acestei părți este:

Shen luk gakpa

Luk înseamnă metodă sau cale.
Shen – celălalt. Adică, cealaltă metodă. Aceasta este cealaltă școală pe care o dorim s-o infirmăm. Vrem să-i arătăm că opiniile ei sunt greșite.
În această parte, există un grup de concepții greșite despre subiect. Ceea ce nu este.

Dacă ați observat, când vorbim despre vacuitate deseori începem cu ceea ce nu este vacuitatea:

    • Nu este „să vezi negru”,
    • Nu este „să-ți elimini toate gândurile din cap”,
    • Nu este „a gândi că nimic nu există și nimic nu contează”.

Deci, spunem mai întâi ceea ce nu este, și apoi doar ceea ce este.

Și aceasta este o abordare foarte bună din punct de vedere pedagogic. Pentru că în Occident este obișnuit, atunci când cineva vine să ne învețe ceva, el ne prezintă o teză. Care ori ne convinge ori nu. Tibetanii pleacă de la antiteză. Ei încep cu opiniile greșite, și apoi le infirmă.

De exemplu, cineva vine și spune: „Este așa”. Iar celălalt spune:
‘Nu. Nu poate fi așa, pentru că…’ și apoi dă o serie de argumente.
Deci aceasta este partea Gak din Shen luk. Începem prin a prezenta opinii și arătăm că sunt ilogice, că sunt greșite. Acesta este prima etapă.

2. Prezentarea propriei noastre opiniiA doua parte se numește:

Shak

Shak este prescurtarea cuvântului Shakpa. Aici cuvântul nu înseamnă confesiune pentru că este scris altfel.
Acest Shak, este reacția față de Gak.

Deci Gak este Shen Luk, care înseamnă opiniile celorlalți.
Acum prezentăm propriile noastre opinii corecte. Deci, dacă înainte au fost expuse opiniile greșite, acum prezentăm ceea ce este corect.
Ceea ce pentru noi Occident este prima etapă. În Occident începem întotdeauna cu ceea ce pretindem noi. La tibetani este invers.
Și aici vor veni definițiile și diviziunile de tot felul și diverse clarificări.

3. Eliminarea îndoielilor și a împotrivirilor

Pong

Pong înseamnă a elimina.

Deci,

1. La început vine partea adversă, care nu are dreptate, și își exprimă opiniile. După care începem controversa cu adversarul.
2. Apoi vine Shak,spunem ce este corect.
3. După ce am spus ceea ce credem, adversarul revine, și încearcă să ne contrazică. Și din nou începe o altă serie de dezbateri, de a infirma obiecția lui.

Cu alte cuvinte subiectul este abordat din toate părțile.

 

Metoda Prasangika: Absurdul conduce la adevăr

Acesta este un mod pedagogic foarte bun de a studia o materie, pentru că începem să clarificăm toate subtilitățile, nuanțele, pentru că vocile adversarilor sunt vocile noastre. Acestea sunt neînțelegerile noastre, neclaritățile noastre.
Textele le prezintă foarte frumos.
Deci, procesul decurge în două valuri.

    • Primul val începe cu opiniile greșite,
    • Și apoi opiniile corecte,
    • După care adversarul vine cu alte obiecții: „ Stai așa, dar ce se întâmplă în cazul ăsta? Și dacă spui așa? Deci, ce zici de asta?”

După Shak, după ce ne-am prezentat opiniile corecte, vine Pong, adversarul se opune acestor opinii. Atunci voi lua obiecția lui, care știm că este greșită, sau poate puțin greșită, și prin deducție logică, îl facem să-și dea seama că obiecția lui duce la o contradicție. Iar atunci când va vedea contradicția, se va convinge că punctul lui de plecare a fost greșit din start.

Aceasta se numește Prasangika.
Aceasta este metoda concluziei sau uneori se spune metoda contradicției.

Ideea este că dacă arătăm celuilalt la ce contradicție duc lucrurile lui, atunci va renunța la ideea greșită. Și acesta este scopul unei dezbateri.

Și este bine când ceva nu-mi este clar. Îmi invit partenerul de dezbatere să mă conducă la contradicție, ca să văd de ce nu a fost corect ceea  ce am presupus. Și atunci voi renunța la greșeală. Și asta este frumusețea dezbaterii. Ne ajutăm reciproc să aflăm adevărul. Apoi ne schimbăm rolurile.
Deci, acestea sunt cele trei etape ale textelor logice – Dura.

Dacă citim explicațiile lui Gyaltsab Je sau ale lui Je Tsongkapa sau ale altor mari maeștri, ele sunt structurate în această formă logică. Ei încep cu ceea ce nu este corect, apoi cu ceea ce este corect și de ce este așa. Înconjoară subiectul din toate părțile. Și fiecare dintre noi trebuie să treacă singur prin acest proces, pentru a ne fi totul clar.

În tibetană, se spune:

Gak, Shak, Pong, Sum

Sum înseamnă trei.

Când tibetanii întocmesc o listă, la sfârșit scriu câte lucruri au fost pe listă. Gak, Shak, Pong, Trei

Aceasta este structura Durei. Și vom începe să intrăm în ea.

 

Clasificarea tuturor fenomenelor

Primul subiect din Dura este clasificarea fenomenelor.

Întrucât, într-o dezbatere orice lucru poate fi dezbătut, atunci când discutăm ceva, trebuie să fim de comun acord că vorbim despre același lucru. Când încep dezbaterea, trebuie să-i spun adversarului care este subiectul meu.
Și spunem „Di, jitar chü chen!, adică: ”Hai, să cercetăm împreună  subiectul! Sau „Să considerăm următorul subiect”.

Înainte de a începe dezbaterea, trebuie să fim clari. Așa că trebuie să știu în ce categorie se încadrează subiectul meu.

De aceea se începe cu clasificarea tuturor fenomenelor, pentru că atunci va fi clar celor doi  participanți în dezbatere în ce categorie se află.

Clasificarea în tibetană este:

Shi drup kyi nam shak

Shak este prezentare. Prezentarea poziției noastre.
Nam shak – prezentarea acestor lucruri.
Kyi – al.
Shi drup – schița întregii existențe.

Putem spune prezentarea tuturor lucrurilor sau clasificarea tuturor lucrurilor. Veți vedea în curând.

După cum știm este foarte important să înțelegem vacuitatea. Iar ceea ce facem acum este să punem baza.

Pentru că dacă avem un Shi drup kyi nam shak bun, dacă clasificarea ne este clară în minte, putem înlătura cu ușurință micile erori despre vacuitate. Și asta este critic. Pentru că atunci când stăm deja în meditație cu scopul de a percepe direct vacuitatea, și suntem puțin pe lângă  vacuitate, n-o vom putea percepe și nu ne vom putea elibera. Deci, pentru a putea elimina micile inexactități care cu siguranță se vor strecura în mintea noastră atâta timp cât nu le verificăm, trebuie să înțelegem bine această clasificare a fenomenelor.

 

Cinci sinonime pentru „existență”

Yupa

Yu – a exista.
Deci, Yupa înseamnă ceva care există, un lucru existent.

Acest subiect apare mult în discuțiile de logica budistă, pentru că vrem să explorăm realitatea. Cum există lucrurile? Ce există? Ce nu există? Dacă există, cum există? Și așa mai departe. Deci acestea sunt probleme foarte importante în discuțiile noastre.

Yupa are sinonime care apar în dezbateri, pe care trebuie să le cunoaștem și care sunt sinonime.

    • Un sinonim este

Sheja

She – a ști.
Sheja înseamnă lucru cunoscut. Orice obiect din univers care poate fi cunoscut.

    • Următorul sinonim este:

Chu

Chu înseamnă Dharma, sau orice lucru existent. Aceasta este una dintre numeroasele definiții pentru Dharma. Chu mai înseamnă și fenomen.

    • Un alt sinonim, este Shi drup – Tot ceea ce poate fi stabilit ca existent, sau ceva ce poate fi stabilit printr-o percepție validă.
    • Și sinonimul

Yul

Yul înseamnă obiect.

Deci, am început de la lucrurile existente, Yupa, și i-am dat patru sinonime:

    • She ja, lucruri cunoscute, pe care noi suntem capabili să le cunoaștem.
    • Chu, orice lucru existent, fenomen,
    • Shi drup, lucru care poate fi stabilit ca existent,
    • Yul,obiect, obiect al minții.

Oricare dintre aceste cuvinte poate fi folosit pentru un anumit lucru existent sau pentru categoria tuturor lucruri cunoscute existente din univers.

 

Definiția existenței

În primul rând, trebuie să știm la ce ne referim când spunem „un lucru existent”. Ce este un lucru existent?

De ce sunt importante definițiile? În dezbatere, atunci când adversarul meu greșește, vreau să-i arăt adversarului meu că începe să devieze. Așa că îi spun: „stai, așa, despre ce vorbești? Ceea ce spui că există, nu exista”. El spune „Ba da, există”. Atunci hai să vedem care este definiția existenței.

Deci ne folosim de definiții pentru a nu devia.
Avem nevoie de cărămizi pentru a începe să construim ceva semnificativ. Așa este acest curs.

Tseme mikpa yupay tsennyi

Yupa – lucru existent,
Tsennyi – definiție,
Tseme – percepție validă,
Mikpa – ceva perceput.

Definiția unui lucru existent este: „orice lucru ce poate fi perceput printr-o percepție validă”.

Ce este percepția validă? Depinde de școala budistă în care suntem.
Din ce școală face parte acest curs? Sautrāntika sau școala logicii sau școala sutristă.
În cursul 1 am vorbit de școlile budiste.

    • Școala Abhidharma, a detailiștilor.
    • Școala Sutristă, sau Sautrantikasau școala logicii.
    • ȘcoalaYogachara, care este „Numai conștiință”.
    • Școala Madhyamikacare are două subșcoli: Prasangika madhyamika și Svatantrika.

Majoritatea cursului se bazează pe școala de logică budistă sau Sautrantika care aparține de calea Hinayana. Concepția lor despre vacuitate este diferită de cea a școlii Prasangika Madhyamika. Nu este completă. Dar aceasta este lumea lui Diganga, a lui Dharmakirti  în care ne aflăm acum.

În această școală, Tsema, percepția validă, o avem aproape toată ziua. Tsema este orice percep cu simțurile sau cu mintea mea, cu condiția ca mintea mea să nu fie tulbure sau perturbată.

Ce este mintea tulbure?

    • Dacă am băut alcool,
    • Dacă este întuneric și nu prea văd atât de bine,
    • Dacă sunt stăpânită de o afecțiune mentală foarte puternică. Sunt foarte supărată sau geloasă,
    • Sau mi-am pierdut capacitatea mentală, nu prea mai am simțul realității.

În aceste cazuri, percepția mea nu este validă. Dar în toate celelalte cazuri, conform școlii Sautrantika, percepțiile noastre în cea mai mare parte a zilei sunt valide.

Deci, orice este perceput printr-o percepție validă este un lucru existent.

Care este lucrul care nu există conform acestei definiții?

    • floarea care crește în aer, nu există.
    • Coarnele de pe capul iepurelui. Pot vorbi mult despre asta și pot demonstra multe lucruri despre coarnele de pe capul iepurelui, dar, nu este un fenomen existent.

Lama Dvora Hla povestește ca a dat peste o teză de doctorat al unui matematician în care făcuse demonstrații minunate, despre un lucru care nu există deloc.

Putem demonstra și argumenta despre lucruri care nici măcar nu există.
De aceea, într-o dezbatere, când adversarul va spune: „Stai, dar asta există”, atunci întrebați-l „Care dintre percepțiile tale percepe coarnele de pe capul iepurelui?”.

Deci, din nou, sensul lui Tseme mikpa, variază de la școală la școală.
În școala Prasangika avem probleme, pentru că ea susține că nu avem nici o percepție validă. Dar, din fericire pentru noi, toată logica și dezbaterea fac parte din școala logicii budiste.

Întrebare: Vacuitatea există?
Răspuns: Care a fost definiția unui lucru existent? Lucrul perceput prin percepție validă. Putem percepe vacuitatea prin percepție validă?

Da, prin percepție directă. Arya percepe vacuitatea în meditație. Deci ea există.
Acesta este un bun exemplu de ce avem nevoie de o astfel de definiție. Există vacuitatea? De unde știu că ea există? Ne uităm la definiție.

Deci, acum nu mai putem spune că „nu există”, pentru că îndeplinește condițiile definiției.

 

Ce este realitatea supremă?

Ceea ce ne va ajuta să înțelegem răspunsul la aceste întrebări este faptul că descrierea realității ultime a școlii de logică budistă, din care face parte acest curs, este diferită de descrierea dată de cea mai înaltă școală Prasangika a școlii Madhyamika.

Cei din școlile de logică cred că ceva aparține realității supreme, atunci când este capabil să efectueze o acțiune anume. Ei vor spune că numai astfel de lucru există într-un mod suprem. Pe de altă parte – cei din școala Madhyamika spun că singurul lucru care aparține realității supreme este vacuitatea.

 

Ce este necesar pentru o dezbatere bună?

În cadrul unei dezbateri logice, este necesar să fie stabilită în prealabil școala de care ne vom folosi, iar pe toată durata dezbaterii să fim consecvenți și să ne folosim numai de definițiile acestei școli, chiar dacă nu suntem de acord cu ea. Dacă nu „ne menținem această linie” nu vom putea progresa cu argumentele noastre.

Dacă nu stăpânim bine definițiile școlii pe care o folosim în dezbatere, vom începe să ne încurcăm. Eu cred că lucrurile există așa, celălalt crede că lucrurile există altfel și nu vom putea niciodată să aflăm adevărul.

Deci este esențial, înainte de a începe dezbaterea, să învățăm toate aceste lucruri, pentru că altfel ne vom pierde vremea.

Pentru ca dezbaterea să reușească:

a. Trebuie să formulez întrebarea
b. Amândoi trebuie să cunoaștem scripturile.
c. Trebuie să cunoaștem definițiile.
d. Trebuie să știm ce este permis în dezbatere și ce nu, pentru ca ea să aibă sens.

Subiectul acestei lecții este să luăm toate fenomenele existente, toate Yupa și să le clasificăm, pentru a ști despre ce vorbim.
Această clasificare a fost făcută atât în cursul 2, cât și în 4, iar acum o facem din nou.

Deci vom clasifica toate fenomenele existente.

 

Lucruri schimbătoare și neschimbătoare

Vom împărți toată existența în lucruri neschimbătoare și lucruri schimbătoare. Deci orice există, poate fi unul din două lucruri.

1. Neschimbătoare

Takpa

2. Schimbătoare

 Mitakpa

Poate că unii dintre voi ați auzit de Chiwa mitakpa – moartea și impermanența.
Deci, Mitakpa este schimbător.
Și acum vreau să clarific un lucru. Când vorbim despre moarte și impermanență, Mitakpa este cu adevărat impermanență.
În acest context, când vorbim despre lucruri existente, vorbim despre lucruri schimbătoare și neschimbătoare.
Deci, Takpa înseamnă lucruri neschimbătoare, iar Mitakpa înseamnă lucruri schimbătoare.

Permanente sau neschimbătoare?

Takpa este uneori tradus ca „permanent”, ceea ce înseamnă că va dura veșnic și nu se va opri niciodată. Cu toate acestea, takpa ar trebui tradus ca „neschimbător” mai degrabă decât ca „permanent”, deoarece vacuitatea, care este exemplul clasic de takpa, este neschimbător, dar nu este permanent.
Este vacuitatea un lucru schimbător? Nu, vacuitatea nu se schimbă. Deci ea  este Takpa.

Pixul este neschimbător/imuabil? Nu, pixul este schimbător. El se schimbă de la un moment la altul. Cum știm asta? Într-o zi se va termina, nu-i așa? Și în plus, mina lui de scris se va termina și atomii nu mai sunt în aceeași stare și așa mai departe.
Deci, pixul este un lucru în schimbare. Vacuitatea pixului este – un lucru neschimbător.
De ce? Ce este vacuitatea pixului? Vacuitatea pixului înseamnă că nu există în sine independent de proiecția mea. Deci, vacuitatea este neschimbătoare.
Dar ce se întâmplă dacă pixul este distrus sau dispare? Ce se întâmplă cu vacuitatea lui?

Pentru ca eu să spun „nu are existență de sine”, trebuie să existe ceva care să nu aibă existență de sine. Trebuie să am un pix, ca să pot spune că el este gol. Dacă pixul nu există, atunci nu voi putea vorbi despre vacuitatea lui.

Vacuitatea nu este un spațiu gol. Vacuitatea este lipsa existenței de sine. Este o idee filozofică. Nu este o realitate fizică, nu este ceva geografic. Vacuitatea ține de ceva, ea este o proprietate a lucrurilor.

Vacuitatea este lipsa a unei existențe proprii de sine a lucrurilor, fenomenelor, proceselor, substantivelor, adjectivelor – orice vreți voi.

Deci, dacă pixul nu mai este, mai pot vorbi de vacuitatea pixului ? Nu are sens.

Deci, pixul este gol? Adică dacă are vacuitate? Da, are.
Ce se întâmplă cu vacuitatea lui, dacă pixul se evaporă? Ea nu mai este.

Așadar, vacuitatea ia naștere atunci când pixul ia naștere și dispare atunci când pixul dispare. Ce se întâmplă cu vacuitatea în timp? Se schimbă? Nu. Ea rămâne tot timpul ca lipsă a existenței de sine. Atâta timp cât vorbesc despre pix, el nu are existență proprie de sine. Deci vacuitatea este un lucru care nu este permanent, dar nu se schimbă.
De aceea insistăm asupra acestei distincții.

De aceea, Takpa ar trebui tradus ca neschimbător.

 

Mitakpa – lucruri schimbătoare. Din nou, când vorbim despre moarte și impermanență, aici ne referim cu adevărat la impermanență, spre deosebire de permanență. Dar în acest context, de clarificare a fenomenelor, Mitakpa înseamnă ceva care se schimba.

În ce categorie se află pixul? Takpa sau Mitakpa? În Mitakpa.

Aproape toate lucrurile sunt în Mitakpa.
Toate fenomenele din lumea noastră, lucrurile care există în lumea noastră, sunt Mitakpa. Se schimbă. Ele trec printr-un proces de schimbare. Sunt create, se schimbă, se distrug.

Ce se află în Takpa?
Spațiu gol ,vacuitatea și adevărurile (nobile)

Definiția unui lucru schimbător (încă nu este completă)

Deci, ce este Mitakpa? Spunem că un lucru este Mitakpa dacă este:

Kechikma

Kechikma înseamnă momentan, instantaneu.
Adică, lucrurile schimbătoare sunt lucrurile care se schimbă de la o clipă la alta sau care durează doar o clipă.
Cum ar fi corpul fizic, pixul, camera în care ne aflăm.

Exemplu

Ce nu se schimbă de la un moment la altul?

Tongpa nyi

Tongpa nyi înseamnă vacuitate.
Definiția unui lucru neschimbător (încă nu este completă)

Așa că am spus că Mitakpa este Kechikma. Kechikma, mă refer la schimbări de la o clipă la alta.

 

Deci, ce va fi Takpa? Ceva care nu este Kechikma. Ceva care nu este Kechikma se spune în tibetană:

Kechikma mayin

Mayin înseamnă nu este. El nu este Kechikma, nu se schimbă din clipă în clipă.

Acum avem definiția lui Mitakpa și Takpa. După cum vedeți mergem pas cu pas. Mai întâi am definit ce este Yupa, ce sunt lucrurile existente, apoi ce sunt lucrurile schimbătoare și neschimbătoare/imuabile.

O rectificare mică, dar importantă

Am spus că Takpa este Kechikma mayin – adică nu se schimbă de la o clipa la alta.
Există un lucru pe care această definiție nu îl include și care ar trebui inclus, pentru că altfel nu vom putea să discutăm despre „coarnele iepurelui”. Ce trebuie să adaugăm pentru a exclude „coarnele de iepure” care nu există deloc?
Ar trebui să adăugăm cuvintele „lucru existent”. Deci definițiile vor trebui să fie: lucrul existent care se schimbă de la o clipă la alta, sau lucrul existent care nu se schimbă de la o clipă la alta.

Deci, în Takpa trebuie să mai adăugăm un cuvânt. Vom adăuga cuvântul: Chu. Ce este Chu? Un lucru, un fenomen. Un fenomen este întotdeauna ceva care există. Acesta este Yupa. Chu este un sinonim pentru Yupa.
Deci ce am scris aici:

Tak pa – chu dang kechikma ma yin

Aceasta este definiția lui Takpa. Takpa este un lucru existent care nu se schimbă de la o clipă la alta sau care nu există doar pentru o clipă.

Exemple

Când vorbim despre Mitakpa, despre lucruri care se schimbă, ne vom folosi tot timpul de exemple.
Deci, există exemple clasice în literatura budistă. Învățătorul și elevii săi învățau într-o încăpere mică. Pentru că erau călugări, nu aveau bunuri.
Ce se găsea într-o astfel de încăpere? Un stâlp care susținea acoperișul și un ulcior de apă în lateral. Și cam asta era tot. Aceste obiecte erau exemplele pe care le folosea profesorul în explicațiile lui despre lucrurile care se schimbă.

Kawa

Kawa înseamnă stâlp. Încăperea avea un acoperiș de paie, și în mijloc se afla un stâlp de lemn care îl susținea. Acesta este Kawa.

Bumpa

Bumpa înseamnă vas, ulcior.

Kawa și Bumpa vor fi folosite ca exemple pentru Mitakpa.
Exemplu pentru Takpa a fost Tongpa nyi – vacuitatea.

Lucrurile care funcționează

Un alt sinonim pentru Mitakpa care este foarte important în toate discuțiile noastre, este:

Ngupo

Ngupo înseamnă lucru sau lucru care funcționează.

În literatura de logică budistă, lucru sau lucru care funcționează sunt sinonime. Un lucru este ceva care face ceva.

Deci, Ngupo poate fi tradus

    • ca „lucru”, sau
    • ca „ceva care face o acțiune” sau
    • ca „ceva care funcționează”.

Toate acestea sunt sinonime și avem nevoie de definiția lui Ngupo, deoarece este folosit foarte mult.

Deci, iată definiția lui Ngupo.

Vom începe cu:

Ngupuy Tsennyi

Ngupo – lucru,
Ngupuy – lucrului,
Tsennyi – definiție,
Ngupuy Tsennyi, definiția „lucrului”.

Dunje nupa

Nupa înseamnă a putea, a fi capabil,
Je – a face,
Dun – ceva.

Deci, orice lucru care face ceva este definiția unui lucru care funcționează.

Dezbatere: Este vacuitatea un lucru care funcționează?
Am spus că Ngupo este un sinonim pentru Mitakpa ceva care se schimbă.

Începem dezbaterea:

Dhi jitar cho chen

Cer permisiunea de a dezbate cu adversarul. După care trec la atac.
Atacantul: Deci, vacuitatea este un lucru schimbător.
Apărătorul : De ce spui asta?
Atacantul Pentru că ea poate face ceva, este un lucru care funcționează.
Apărătorul: Nu este adevărat, nu este un lucru care funcționează.
Atacatul: Vrei să spui că vacuitatea nu este un lucru care funcționează?
Apărătorul: Da. Vacuitatea nu este un lucru care funcționează.
Atacatul: Deci vacuitatea nu te poate aduce la iluminare?
Apărătorul: Da, vacuitatea nu mă poate aduce la iluminare.
Atacatul: Atunci este imposibil să ajungi la iluminare.
Apărătorul: De ce spui asta?
Atacatul: Pentru că tu spui că acum vacuitatea nu face nimic
Apărătorul: Nu rezultă
Atacatul: Nu înțeleg. Deci vacuitatea face ceva?
Apărătorul: Nu
Atacatul: Vrei să spui că vacuitatea nu este un lucru care funcționează?
Apărătorul: Adevărat
Atacatul: Atunci este imposibil să ajungi la iluminare.
Apărătorul: De ce spui asta?
Atacatul: Pentru că pentru a ajunge la iluminare am nevoie de vacuitate.
Apărătorul: De ce spui asta?
Atacatul: Pentru că Arya Nagarjuna a spus că fără vacuitate rămânem în samsara.
OK mulțumesc foarte mult.
***

Deci care a fost greșeala mea?
Este vacuitatea un lucru schimbător? Nu. Ea este Ngupo? Vacuitatea functioneaza?
Ei bine, dacă funcționează, atunci este Mitakpa, atunci se schimbă. Un lucru care funcționează se schimbă. Dar vacuitatea nu se schimbă. Deci cum voi ajunge la iluminare?!
Nu vacuitatea este cea care face ceva. Vacuitatea se află aici tot timpul și noi încă suferim.

Numai percepția directă a vacuității este cea care face treaba, și nu vacuitatea în sine. Vacuitatea rămâne neschimbată.

O distincție foarte, foarte, foarte importantă. Pentru că asta ne poate deruta. Putem spune „Arya Nagarjuna, vacuitatea”. Ah! Dar el a vorbit despre percepția vacuității care este diferită de vacuitate.

Percepția vacuității este un lucru schimbător cu adevărat. Vacuitatea nu se schimbă.

Percepția directă a vacuității funcționează. Care este funcția ei? De a mă aduce la iluminare.

Deci, Takpa și Mitakpa a fost o parte a clasificării lucrurilor.

Unul dintre lucrurile pe care vrem să le demonstrăm este că tot ce există este gol. Și pentru asta avem nevoie de conceptul de „orice lucru”. Acesta este Yupa- lucru existent. Și cum demonstrăm că orice lucru este gol? Începem să le împărțim în grupuri. De exemplu, Takpa și Mitakpa, le luăm separat și vom demonstra că sunt goale. Acesta este motivul pentru care împărțim lucrurile în categorii.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 1 – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Introducere

Vom începe cursul 13, un curs despre arta logicii sau arta  raționamentului logic.

Aceasta este una dintre cele cinci mari cărți studiate într-o mănăstire  tibetană, un subiect foarte, foarte important.

În cadrul acest curs vom îmbina trei elemente:

    • Se va face un studiu formal al subiectelor de logică, al subiectelor asupra cărora se concentrează în mănăstiri.
    • În plus, vom vorbi despre structura formală a dezbaterii budiste,
    • Și despre modul în care se desfășoară dezbaterea.

Pentru a stăpâni cu adevărat subiectul este nevoie de cincisprezece ani de dezbateri. Este nevoie de mult timp pentru a dobândi o adevărată măiestrie în arta raționamentului și a dezbaterii. Desigur că nu vom ajunge la această măiestrie în acest curs. Aceasta nu va fi ambiția noastră în acest curs, nu o vom putea finaliza. Pentru a ajunge la măiestrie trebuie să trecem printr-un antrenament intensiv pe terenul de dezbateri.

Dar nici cantitatea de material studiată nu este de neglijat. Vom depune eforturi pentru a vă transmite teoria. Veți primi instrumentele despre cum se desfășoară o dezbatere și vom ilustra puțin. Deci, nu vă așteptați să plecați de aici și să credeți că veți putea conduce o dezbatere cu un Geshe, pentru că vă va învinge chiar din primul minut. Un Geshe este profesionist în arta dezbaterii.

Unul dintre lucrurile pe care un Geshe le învață în mănăstire este această artă a dezbaterii, și devine foarte ascuțit la minte. De aceea nici nu merită să intrați în discuții contradictorii cu el, pentru că nu aveți nicio șansă dacă nu ați trecut prin acest proces.

În acest curs vom avea multă tibetană; Este important să cunoaștem conceptele tibetane. Le vom traduce cât mai bine în limba română, dar veți vedea că vor fi locuri în care vom face un mic efort să le traducem, pentru că nu merge exact unul la unul.

 

De ce este important să studiem logica budistă?

De ce este foarte important să studiem logica budistă?
Să începem cu Gyaltsab Je. El a fost unul dintre cei doi discipoli principali a lui Je Tsongkapa. Cel de-al doilea a fost Khedrup Je.

Gyel înseamnă rege,
Tsabînseamnă  adjunct.
Gyaltsab înseamnă regent.

Acesta este sensul numelui său. Cine este regele? El este Je Tsongkapa. Gyaltsab Je este succesorul lui Je Tsongkapa în ceea ce privește statutul său în Dharma. El a fost cel mai faimos logician din Tibet, chiar înainte să-l întâlnească pe Je Tsongkapa.

Mai târziu el a auzit de Je Tsongkapa.
Je Tsongkapa a ajuns în capitala Lhasa. Gyeltsab Je (care nu se numea așa pe atunci) auzi de tânărul geniu care sosise în capitală și dori să dezbată cu Je Tsongkapa pentru a-și dovedi superioritatea.

Je Tsongkapa provenea din estul Tibetului și era cunoscut sub numele de „Nas Mare”, Na chen. Probabil pentru că avea nasul mare, și cei care îl invidiau i-au dat porecla de Na chen. Se spune că Gyaltsab Je îl caută pe Je Tsongkapa dar nu-l găsește.

Povestea spune că el îl caută pe Je Tsongkapa și întâlnește o fată ce mâna o turmă de vaci.
Gyaltsab Je o întreabă: „Unde este „nasul mare”, unde îl găsesc?”
Fata îi răspunde: „Nu știu, dar tu nu ești Gyaltsab Je?”
„Sunt Gyaltsab Je, da, da”, spune el.
Tânăra continuă: „Am auzit de tine, că ești un mare logician” .
„Da, sunt un logician binecunoscut”
 „Am o întrebare logică pentru tine acum că te-am cunoscut. Când vaca face o balegă și cade pe pământ, care este partea superioară? Pentru că balega iese așa și cade așa? Care este partea dedeasupra și care este dedesubt?”

Deodată se uită la ea și vede o zeiță luminoasă, și ea îi spune: „Ah, îl cauți pe Je Tsongkapa, care este fără egal? El stă acolo!”

Aceasta este povestea. Ce învățăm din ea? Să nu judecăm. Nu știm cine este celălalt. Cel care mână vacile poate fi cu siguranță cel mai important profesor din viața voastră, dacă așa vă permite karma.

Și acesta este unul dintre scopurile principale pentru a studia logica, ca să înțelegem că nu putem judeca pe nimeni.

 

Textele de studiu și autorii

Studiul logicii budiste a început de la însuși Buddha Shakyamuni.

Tradiția nu a început de la Buddha, a început înaintea lui. În tradiția hindusă era dezvoltată teoria dezbaterii. În acele vremuri se țineau multe dezbateri între diferite școli, între filozofi în scopul de a clarifica adevărul. Tradiția era pe-atunci, ca cel învins în dezbatere să treacă la școala învingătorului.

Se spune despre însuși Buddha, că a reușit să doboare opiniile greșite ale oamenilor prin dezbateri logice. Deci, pentru noi, ca budiști, dezbaterea budistă a început de la Buddha. Mai târziu, au apărut mari înțelepți care au adunat toate învățăturile lui Buddha despre logică și le-au concentrat în comentarii speciale.

Cel mai important comentariu se numește:

Tsema namdrel

În sanscrită se numește Pramana Varttika.
Pramana este Tsema, care înseamnă percepție validă.
Varttika este Namdrel.

Deci,Comentariu asupra percepției valide”.
Varttika este un termen sanscrit definit fie ca o singură remarcă, fie ca o întreagă lucrare care oferă un comentariu detaliat asupra unui text sau a unei învățături.

Acest comentariu a fost scris în jurul anului 650 (e.n.) mai mult de o mie de ani după Buddha, de marele înțelept indian Dharmakirti, care a trăit în secolul al VII-lea. În poza postată în flaierul cursului maestrul apare în ipostaza de dezbatere. El a fost un yoghin care nu se conforma regulilor și convențiilor.

Tibetanii traduc de obicei numele literal, așa că numele lui în tibetană este:

Loppun Chukyi Drakpa

Loppun – învățător, maestru,
Chu – Dharma,
Drakpa – renumit, faimos. În sanscrită kirti.

Deci, tibetanii au tradus numele Dharmakirti, Chukyi Drakpa la care au adăugat titlul onorific Loppun, adică maestru.

El este considerat fondatorul tradiției logicii budiste așa cum este cunoscută astăzi. Comentariul maestrului Dharmakirti este de fapt un comentariu a unui text cu mult mai vechi, scris de un alt mare maestru pe nume Maestrul Dignaga.

Numele lucrării maestrului Dignaga:

Tsema kuntu

Tsema Kuntu care este o culegere de scrieri despre Pramana, despre Tsema.

Deci, când spunem doar Tsema ne referim la scrierea lui Dignaga, când spunem Tsema namdrel ne referim la scrierea lui Dharmakirti, care este un comentariu al textului scris de Dignaga și este mult mai detaliat. Textul lui Diganga este scris foarte laconic și este foarte greu de citit, așa că a fost nevoie de comentariu.

Chiar și comentariul lui Dharmakirti, este greu de înțeles și necesită explicații. Apoi Gyaltsab Je a scris comentariul asupra comentariului lui Dharmakirti, care și el necesită explicații.

În cursul 2, lecția 1 am prezentat foile de ceapă al scrierilor pe măsură ce au venit la noi. La începutul budismului, învățătura era laconică, codificată, pentru că oamenii aveau abilități mentale uimitoare, și le era suficient cuvântul cheie și deja știau despre ce este vorba. Noi avem nevoie de mai mult decât de cuvinte cheie. Și pe măsură ce timpul trece, generația decade și avem nevoie de explicații mult mai ample și mai detaliate.

Deci, nu vom merge direct la textul lui Gyaltsab Je, care este greu de înțeles, ci la un comentariu ulterior care se numește:

Riklam trulgyi deumik

Deumik înseamnă cheie,
Lam – cale,
Rik – logic,
Riklam – calea logică,
Trul – mașină.

Yoga tibetană este numită „mașina corpului”.

Deci, Riklam trulgyi deumik, înseamnă „cheia mașinii logice”, sau cheia de pornire a mașinii logicii.

Acesta este numele textului care se învață în mănăstirile Sera Mey și Sera Jey despre logica budistă. (Cele mai mari mănăstiri din tradiția Gelugpa care au fost ridicate în India).

Motivul este, după cum am menționat, că deși textul lui Gyaltsab Je este într-adevăr remarcabil și exact,  nu a fost scris cu intenția de a fi folosit ca bază pentru dezbateri. Autorul scrierii „cheia mașinii logice”a făcut din textul lui Gyaltsab Je, un text care să poată fi folosit ca bază pentru dezbateri.

Numele autorului este:

Purbuchok Jampa Tsultrim Gyatso

El a trăit în secolul al XIX-lea, între anii 1825-1901, și a fost tutorele celui de-al treisprezecelea Dalai Lama, cel care l-a precedat pe actualul Dalai Lama. Și pentru a fi profesorul lui Dalai Lama, asta înseamnă că trebuie să fii unul dintre cei mai străluciți ai generației tale. Textul lui este folosit în cele două mari mănăstiri, Sera Jey și Sera Mey, ca bază pentru studiul logicii.
Și de acest text ne vom folosi în acest curs.

După cum am spus Gyalsab Je îl găsește pe Je Tsongkapa după indicațiile tinerei fete. El ajunge în locul unde preda Je Tsongkapa cu gândul de a-și demonstra superioritatea și abilitățile sale în dezbateri. Dar întâlnirea cu Je Tsongkapa îl schimbă foarte repede și devine discipolul lui Je Tsongkapa.

 El recunoscu măreția lui Je Tsongkapa, se prosternă cu smerenie la picioarele lui și deveni discipolul său foarte devotat.

 Povestea spune cum s-a întâmplat acest lucru: la început Gyaltsab Je intră impetuos în locul unde preda Je Tsongkapa, se așează pe podium și îl provoacă obraznic pe maestru. Je Tsongkapa rămase calm, modest, amabil și plăcut. Încetul cu încetul îndrăzneala lui scade, și în sfârșit Gyaltsab Je coborî de pe podium, se prosternă și deveni discipolul lui Je Tsongkapa.

 

Cuvintele lui Gyaltsab Je despre importanța studierii logicii

 Gyaltsab Je și-a trăit toată viața alături de Je Tsongkapa, de la care a învățat totul – pentru că Je Tsongkapa a predat totul. El a predat toate scripturile deschise, întregul Lam Rim și toate Tantrele. La bătrânețe, Gyaltsab Je a spus:

„Din toate lucrurile pe care le-am învățat de la scumpul meu învățător Je Tsongkapa, cel mai bun lucru pe care l-a făcut vreodată pentru mine a fost să mă învețe logica budistă”.

 

Studiul logicii este un declanșator pentru perceperea directă a vacuității

După cum veți vedea, puțin mai târziu – vom intra în definiții, vor fi multe noțiuni în tibetană, și va fi puțin mai greu. Dar Gyaltsab Je ne spune că această învățătură este cea mai importantă.

De ce este atât de importantă? Pentru că dacă sunteți pregătiți, studiul logicii vă declanșează capacitatea intelectuală și vă dă puterea să percepeți vacuitatea în mod direct. Iar calea nu poate fi finalizată fără perceperea directă a vacuității. Și nu este deloc ușor să percepem vacuitatea.

Perceperea directă a vacuității este un nivel complet diferit de acela a înțelegerii pixului, pentru că ea este trăită în inimă. A-mi vedea proiecția și a o transforma și a-mi transforma lumea, este cu totul alt nivel decât a înțelege: „Bine, câinele vede ceva diferit decât mine”.

Pentru asta este nevoie de un antrenament lung și serios. Puteți realiza acest lucru pe parcursul acestei vieți, dacă sunteți în tantra, ați întâlnit profesorii potriviți, și aveți karma să desăvârșiți calea.
Dacă karma voastră este coaptă, studiul logicii budiste poate declanșa perceperea directă a vacuității. Și în special studiul imaginilor mentale, care va fi lecția 3.

 

Două categorii de oameni care sunt atrași de studiul Dharmei

În această primă lecție vom vorbi puțin de unde vine învățătura și de ce ea este importantă și asta pentru a vă motiva.  Și iată un citat din Sakya Pandita. Dacă vă aduceți aminte am vorbit despre el în Lo Jong 3 – Eliberarea de cele patru atașamente.

Sakya Pandita Kunga Gyeltsen

Sakya Pandita a fost un mare înțelept al tradiției Sakya care a trăit între anii 1251 – 1182. Numele lui era și Kunga Gyeltsen.

El s-a întâlnit direct cu Maitreya și îl citează pe Maitreya: „Toți cei care sunt atrași de Dharma și vin să studieze budismul pot fi împărțiți în două categorii”.

1. Cei mânați de credință

Wang tul depay je’n’drang

Depa înseamnă credință,
Je’n’drangcei care urmează o anume doctrină, sau cei atrași în cazul nostru spre budism,
Wang – putere. Aici ne referim la capacitate mentală sau inteligență.
Tul – înseamnă greoi, cei care abilitatea lor mentală nu este prea bună.

Deci, aceasta este prima categorie: cei care sunt atrași de Dharma pentru că au credință. Au aspirație spirituală, dar nu sunt atât de ageri intelectual.
Nu este bine să spunem „Sunt budist” fără să examinăm lucrurile pe care le predăm. Buddha a încurajat mereu oamenii să examineze lucrurile bine și logic. El spunea: „Nu credeți orbește, credința oarbă nu are suficientă putere”.

Avem nevoie de credință, și este foarte importantă pe cale. Înainte să ajungeți aici, ați crezut în ceva ce nu ați învățat încă! Acesta este rezultatul karmei din trecut, datorită binefacerilor pe care le-ați făcut. De fapt, Arya Nagarjuna a pus credința pe primul loc pe lista bogățiilor  unui Arya.
Despre ce credință vorbim? De credința bazată pe convingere. Dacă nu este întemeiată pe convingere nu este suficient de puternică. Ea este instabilă, și a urma un profesor pentru că este atractiv sau interesant este o prostie.

Pentru a ne convinge, avem nevoie să ne dezvoltăm mașina logică, capacitatea noastră de a ne convinge pe noi înșine.

2. Cei conduși de intelect

A doua categorie de oameni:

Wang nun rikpay je’n’drang

Wang – capacitatea mentală.
Nun – ascuțit, abilitate mentală ascuțită sau agerime intelectuală sau minte ascuțită,
Rikpa – logic, capacitatea de a raționa logic.

Deci, Wang nun rikpay je’n’drang înseamnă cei care ajung la Dharma cu abilități mentale înalte și urmând raționamentul logic.

 

De ce este important să dezvoltăm arta raționamentului logic?

    • Pentru că este cel mai bun mod de a păstra Dharma în lume, ajutându-ne astfel și pe noi și pe alții să ajungem la iluminare

Și asta a spus Buddha: “Nu accepta ce ți-am spus doar pentru că crezi în mine. Trebuie să examinezi cu logica ta, trebuie să lucrezi cu logica ta și cu mașina ta logică.” Deci, textul pe care îl studiem vine să ne ascută mașina logică.

Sakya Pandita Kunga Gyeltsen, a spus că pe lângă faptul că această cunoaștere ne ajută să realizăm perceperea vacuității, există un alt motiv pentru care este foarte important să studiem logica budistă. Avem aici un verset cu patru rânduri:

Deta drup dang sunjin gyi
Rikpay shungluk gang gi she
Kepa deni dzokpa yi
Sanggye kyi ni tenpa ‘dzin

O persoană care cunoaște tradiția scrisă
A raționamentul logic,
Această artă de a dovedi sau de a infirma lucrurile.
Un astfel de maestru păstrează în siguranță
Învățăturile lui Buddha total iluminați aici, în lume.

Acesta este citatul care vine de la Sakya Pandita. El spune că învățătura lui Buddha este perfectă, în sensul că:

    • nu-i lipsește nimic,
    • este toată în ordinea corectă,
    • în detaliul corect,
    • nu trebuie corectată,
    • nu trebuie perfecționată,
    • nu trebuie ajustată,
    • este perfectă!

Pentru ca această învățătură perfectă să rămână în lume și să continue să-i aducă pe oameni la iluminare, este nevoie de înțelepți care să stăpânească arta logicii și să fie capabili să o transmită mai departe, să-și învețe elevii să-și perfecționeze logica și să o înțeleagă din convingere și nu din credință oarbă. Pentru că fără o înțelegere profundă și abilitatea de a raționa logic lucrurile, învățătura va dispărea din lume. Oamenii o vor înțelege din ce în ce mai puțin și va dispărea, și nu vor mai putea ajunge la iluminare, rămânând în suferință.

Deci, dacă suntem pe calea unui bodhisattva și dacă vrem să-i ajutăm pe alții să scape de suferință, trebuie să învățăm singuri

    • pentru a percepe direct vacuitatea și să ieșim din suferință,
    • și, de asemenea, de a-i putea ajuta pe ceilalți.

Deci nu avem de ales acum, nu-i așa?

Această cunoaștere ne face o persoană care contribuie la păstrarea Dharmei în lume și aceasta este o karmă incredibilă. Și aceasta este karma de care avem nevoie de fapt pentru a ajunge la iluminare. Trebuie să aducem Dharma oamenilor într-un mod eficient.

Dacă nu pot dovedi ceea ce eu cred, nu prea pot ajuta oamenii. Pentru că oamenii au îndoieli; aud lucruri și vin cu îndoieli și vin cu întrebări. Și dacă nu-i pot ajuta să-și clarifice îndoielile, prin raționament logic sau dezbat cu ei într-un mod care să-i ajute să-și rezolve singuri îndoiala, nu-i pot ajuta cu adevărat. Pentru că până la urmă îndoielile îi vor domina și vor părăsi calea. Și atunci vor continua să sufere.

Și fiecare dintre voi care sunteți în prezent pe poziția de elev, într-o zi veți fi pe poziția de profesor și elevii vor veni să studieze cu voi. Și vor dori să audă: „Uite mi s-a întâmplat așa și așa, cum să ies din această suferință, ce o provoacă?”

Pentru ca ei să dorească să vă audă, trebuie să fie convinși că știți despre ce vorbiți. Ei vă vor verifica, vă vor testa cu întrebări, pentru că au îndoieli. Vor testa: ești un profesor adecvat, știi despre ce vorbești?

Pentru a-i putea convinge, trebuie să vă dezvoltați această mașină logică. Deci, scopul logicii budiste este

    • de a ne aduce la iluminare,
    • și, de asemenea, ne ajută să-i ajutăm și pe ceilalți să ajungă la iluminare.

Fără asta, budismul nu va putea fi păstrat în lume într-o formă pură, ar putea fi distorsionat. Și nu va acționa pentru a ne elimina moartea.

    • Nu vom acumula karma gravă prin judecarea altora după înfățișarea lor.

Un alt motiv pentru care este important să studiem logica, foarte celebru, vine din scripturi.

ng’am dang drawe gangsak gi tsu zung gi, gangsak gyi
gangsak gyi tsu misung te, nyampar gyur tare

Acesta este Buddha care vorbește. El spune: „Numai eu, sau cineva ca mine, putem judeca pe alții, dar nici o altă persoană nu ar trebui să judece pe altul, pentru că va cădea cu siguranță.

De ce poate Buddha să judece oamenii? Pentru că le poate citi gândurile. Cel care va judeca, cu siguranță va cădea. Unde va cădea? Într-unul dintre tărâmurile inferioare.

Dacă judecăm pe alții fără să înțelegem, vom începe să reacționăm, vom începe să acumulăm karma gravă care ne va face să cădem în suferință.
Și asta facem tot timpul.

Deci, scopul studierii logicii budiste este să ne ajute să ne oprim critica neîncetată care o avem față de ceilalți.

Cum se va întâmpla asta? Prin logică ne vom dovedi nouă înșine că habar n-avem cine sunt ceilalți. Nu știm pe cine criticăm, pe tânăra care mână vacile sau pe zeița luminoasă. Nu știm. Până nu vom putea citi gândurile altora, nu avem de ce să-i criticăm.

 

Și dacă vedem fapte rele?

Vedem o mulțime de lucruri care se întâmplă în lume care nu ni se par în ordine, și chiar și în jurul nostru, atunci ce vom face? Fraza lui Buddha spune, că nu putem judeca niciodată oamenii care fac lucruri rele, pentru că nu avem idee cine sunt ei și de ce fac asta, și unde vor duce rezultatele acțiunilor lor. Ar putea fi începutul unui șir de lucruri, iar noi nu avem perspectiva să vedem unde ne duce, pe noi sau pe ceilalți.

În același timp, dacă înțelegem puțin karma și vacuitatea, și vedem un act care ne rănește, pe noi sau pe alții, este de datoria noastră să-l împiedicăm.

Este de datoria noastră să facem tot ceea ce putem pentru a-i proteja pe alții, dar niciodată nu-l vom judeca pe făptaș – pentru că habar n-avem cine este el.

Ram Dass a fost un profesor spiritual foarte popular în Statele Unite și un lector foarte talentat. El nu a fost budist, dar avea multe cunoștințe despre budism. În 1967, a călătorit în India și a devenit discipolul guru-ului hindus Neem Karoli Baba, care i-a dat numele Ram Dass, adică „Slujitorul lui Ram”. Și el a spus următoarea poveste:

Povestea este despre un fermier care avea cai. Într-o zi un cal de al său fugi de la fermă.

Vecinul vine și îi spuse: „Ce păcat, ți-a fugit calul cel mai bun”.

Fermierul îi răspunde: „Nu poți ști asta niciodată”.

Și într-adevăr, după trei zile, calul se întoarse la fermă împreună cu alți trei cai sălbatici. Așa că vecinul îl vizită din nou pe fermier, stau și beau o ceașcă de ceai și îi spune: „Ce norocos ești, calul tău s-a întors cu alți trei. Acum ai patru.”

Fermierul îi răspunde: „Nu poți ști asta niciodată”.

Într-o zi, băiatul fermierului încercă să îmblânzească caii sălbatici și unul dintre cai îl aruncă de pe șea și își rupse piciorul.

Vecinul veni din nou la o ceașcă de ceai și spuse: „Ce ghinion, să-și rupă piciorul fiul tău” .

Fermierul îi răspunde: „Nu poți ști asta niciodată”.

După două săptămâni au venit soldații să recruteze toți tinerii fermieri la război, să fie carne de tun, dar fiul fermierului nu a fost recrutat pentru că avea piciorul rupt.

 Din nou veni vecinul și spuse: „ Fiul tău a avut noroc”. Iar fermierul îi răspunse: „Nu poți ști asta niciodată”.

 Deci nu putem ști unde duc lucrurile. Poate că fapta pe care o face cineva mă rănește sau este neplăcută sau nedorită, dar rezultatele ei îmi permit să ajung la următorul nivel spiritual, la care nu a-și fi ajuns altfel. Și îngerii vin în diferite forme. Așa că nu trebuie să-i judecăm și să-i criticăm pe alții, pentru că nu știm cine sunt.

Vă voi spune o altă povestioară de la Buddha. Sutra originală care o conținea nu a mai fost găsită. Dar ea este citată în scrierile Lordului Atisha care a trăit în jurul anului o mie e.n. El este cel care a adus budismul în Tibet. Și citează o sutră a lui Buddha, care, așa cum am spus, este dispărută.

El povestește despre un Buddha anterior lui Buddha Shakyamuni. Și acest Buddha înainte de a părăsi lumea numește un succesor ca profesor. În același timp, un alt călugăr se duce și ridică o mănăstire și un grup de călugări se adună în jurul lui și cu toți studiază Dharma în tradiția Hinayana. Ei studiază și meditează bine, respectând Vinaya, codul moral al călugărilor și așa mai departe.

Acel succesor ajunge la acea mănăstire însoțit de grupul său de discipoli, și devine parte din obștea mănăstirii, el și discipolii săi.
În acele vremuri, exista regula ca mănăstirile să fie întotdeauna înființate în afara orașelor pentru a le permite călugărilor să fie departe de viața lumească – dar oamenii din orașul din apropiere îl invită pe succesorul lui Buddha să vină să-i învețe Dharma. Pe atunci, cei care nu erau călugări nu puteau fi învățați.

Deci, orășenii vin și cer să fie învățați, iar succesorul lui Buddha răspunde rugăminților lor și se duse să-i învețe, din compasiune pentru ei, pentru că dacă îi învăța Dharma aveau șansa să iasă din suferință.

Dar călugărul, care întemeiase mănăstirea și sprijinea Hinayana, credea că este greșit de a-i învăța pe orășeni. Și începu să răspândească zvonuri rele despre succesor și să stârnească îndoiala cu privire la motivația succesorului. El spunea: „Sigur ai vrut bani, și în special faimă”.
Pe scurt, datorită calomniilor pe care le răspândise călugărul, succesorul lui Buddha a trebuit să înceteze de a mai predea, și el și elevii său au fost nevoiți să părăsească locul.

El se duse în alt oraș și îi învăță pe oamenii de acolo. Apoi treptat învățătura se răspândi în toată țara și întreaga țară progresă spiritual.

Povestea spune că acel călugăr invidios, care ridicase mănăstirea, s-a născut mai târziu în infern și a rămas acolo mulți eoni. După ce suferința infernului s-a terminat, el se renăscu din nou călugăr, dar a fost forțat să-și dea jos roba de călugăr. Asta spune povestea.

Concluzia este să nu judecăm pe alții. Călugărul din Hinayana era sigur că are dreptate și că Dharma trebuie predată doar călugărilor. Era sigur că așa se procedează. Motivația lui a fost curată.

Dar povestea ne spune: „ Nu judeca practica altora, nu știi cine sunt,
Nu știi care sunt intențiile lor”.

Povestea spune că bunul călugăr după ce a învățat pe toți oamenii țării, a atins iluminarea la scurt timp după aceea. Iar Buddha spune „Și acest călugăr am fost eu într-o viață anterioară”, iar călugărul cel „rău” – „Am fost tot eu”.

Aceasta a fost introducerea noastră.

 

Structura formală a logicii budiste

Trecem la a doua parte a lecției, structura formală a logicii budiste.

Ce este argumentul?

Orice demonstrație logică are trei părți:

    • Subiectul,
    • Afirmația,
    • Argumentul

Pe parcursul celor zece lecții ale acestui curs, vă vom prezenta diferite aspecte ale modului în care se desfășoară o dezbatere.
În această lecție vom vorbi despre ce este un argument. În tibetană:

Tak

Tibetanii uneori nu pronunță pe k, ei spun Ta.
Deci, Tak înseamnă argument.

Când intrăm într-o dezbatere, și vrem să demonstrăm ceva, va trebui să aducem argumente.

Deci întrebarea este, ce este un argument. Ce argument este permis pentru ca discuția să fie o discuție logică?

tak su kupa,                   tak kyi tsennyi

Tak – argument.
Kyi este o prepoziție, al.
Tsennyi – definiție.

Deci, Tak kyi tsennyi înseamnă definiția argumentului.
Iar Tak su kupa înseamnă orice dă ceva ca argument este un argument.
Deci, ce este un argument? Orice. Oricine alege ceva ca argument este un argument. Aceasta este definiția argumentului.

Într-o dezbatere este permis orice argument. Chiar dacă el nu este neapărat întemeiat sau convingător, dar dacă mă ajută, de exemplu să trag de timp într-o dezbatere, pot face asta. Apoi celălalt va trebui să mă pună la punct și să ceară să fiu precisă.

 

Cum se desfășoară o dezbatere?

Vom vorbi în continuare de motivația corectă pentru dezbatere.

În primul rând, dezbaterea este puțin complicată, pentru că se folosește de mândria noastră. Când dezbatem, vrem să câștigăm. Întotdeauna există cineva care câștigă și cineva care pierde și noi vrem să fim cei care câștigăm, nu-i așa? De fiecare dată când facem ceva în scopul de a ne lăuda, de a câștiga, de a ne crește mândria, este ceva negativ. Este ceva care ne întărește mândria, considerată ca afecțiune mentală principală și ne va determina să suferim mai târziu. Atunci, de ce avem nevoie de dezbatere?

Asta se numește abilitate. Ne folosim de tendința negativă pe care o avem pentru a o valorifica în vederea dezvoltării noastre spirituale. Ne folosim mândria pentru a ne aprofunda cunoștințele. Din moment ce vrem să câștigăm, atunci suntem dispuși să facem efort. Suntem gata să pătrundem mai adânc și în acest fel să putem descoperi adevărul.

Pentru că avem tendința de a fi leneși. Orice lucru la care ne este greu să ne gândim și este complicat, îl lăsăm baltă. Dar dacă numele meu în dezbatere este în joc, atunci mă voi strădui să intru în profunzime.

Dar înainte de a începe dezbaterea, va trebui să-mi stabilesc intenția, pentru că nu vreau să-mi dezvolt mândria, nu vreau să-mi adâncesc afecțiunile mentale. Așa că înainte de dezbatere îmi propun ca tot ceea ce fac să fie în beneficiul adevărului, să înțeleg mai bine învățătura.

În mânăstire, călugării petrec cam patru ore pe terenul de dezbateri. Dar mai înainte de dezbatere fac aproximativ douăzeci de minute de rugăciuni, ca să le amintească de ce dezbat. Scopul este iluminarea, progresul spiritual. După ce fac toate rugăciunile, merg pe terenul de dezbateri sau curtea de dezbateri, unde încep să dezbată cu entuziasm în cercetarea adevărului.

 

Cum se desfășoară dezbaterea?

Dezbaterea începe cu un gong. Cineva lovește un gong și spune: „A venit timpul să ne strângem pentru dezbatere, acum începe dezbaterea”.

După care se spun rugăciunile. Cui ne rugăm?
Ne rugăm ființelor iluminate să ne ajute să ne generăm motivația corectă. Pentru că, în dezbatere ne mobilizăm instinctul de competiție. Ne folosim literalmente de natura competitivă. Dar, în mod clar, vrem să ne distrugem instinctul de concurență, pentru că dorim să devenim iluminați. Deci avem nevoie de motivația potrivită pentru asta, și pentru asta sunt rugăciunile.

 

Scopul: să ajungem împreună la adevăr

Scopul cu care venim la dezbatere este să investigăm realitatea împreună cu cei cu care dezbatem. Ei și cu mine suntem parteneri în căutarea adevărului, de a găsi adevărul împreună. La dezbatere trebuie să venim cu un subiect pe care nu l-am înțeles pe deplin, ceva care nu ne este în totalitate clar. Și vom căuta un adversar mai bun ca noi în dezbateri, astfel încât să ne ajute să clarificăm subiectul.

Uneori ceva nu ne este clar, și atunci începem cu un argument incorect astfel încât adversarul să ne învingă. Dar noi vom lupta. Pentru că tocmai asta ne va ajuta să ne găsim punctul slab. Așa că vom face tot posibilul să apărăm o poziție care nu este neapărat corectă, pentru ca celălalt să învingă, ca să nu mai avem o părere greșită.

Deci, scopul este ca cei doi care dezbat împreună, să scoată adevărul la lumină, pentru a ajunge la iluminare, pentru a obține corpul unei ființe iluminate, ca să nu mai fie nevoiți să moară.

 

Îndoielile care ne împiedică calea

Ideea este că dezbaterea grăbește procesul de a ne depăși îndoielile și de a fi clari pe cale.

Când veniți aici fără prea mult entuziasm, uneori veniți, alteori nu, uneori ordinea priorităților este într-un fel, alteori alt fel – este un indiciu că mai aveți multe îndoieli. Nu vă este clar cât de puternică este această cale care vă scoate din ghearele morții. Dacă ați înțelege că ea este leacul pentru orice boală pe care o are omenirea și toate ființele, atunci ce altceva ar fi mai important?

Dar avem multe îndoieli, de aceea dăm prioritate altor lucruri. Deci, pentru a reuși pe cale, trebuie să ne formulăm mai întâi îndoielile și apoi să le clarificăm. Uneori venim la dezbatere și nici nu știm ce să întrebăm.

Pe de altă parte, dezbaterea este utilă nu numai pentru cei doi adversari și pentru întregul public care o urmărește. Publicul vine  mai ales dacă cei care dezbat sunt foarte buni. Lumea începe să-și clarifice gândirea, îndoielile, lucrurile pe care le au în minte și care le împiedică calea.

Buddha i-a încurajat pe discipoli să pună întrebări, și să nu accepte nimic doar pentru că a fost spus de cineva iluminat sau respectat. Dar dacă punem întrebarea și rămânem pe loc, acest lucru este considerat o afecțiune mentală. Este ceva care ne va opri de pe calea noastră spirituală.

Deci, scopul nu este de a crea îndoiala. Scopul este de a pune întrebarea și de a căuta răspunsul.

Dacă rămânem doar cu întrebarea, acest lucru este de obicei considerat o greșeală și ceva care ne oprește pe cale. Dar dacă punem întrebarea și ne lămurim noi înșine, cu ajutorul dezbaterii, vom progresa mai repede pe cale și progresul nostru va fi mult mai stabil.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

ACI 10 – Ghidul de viață al războinicului spiritual

Cursul ACI 10: „Ghidul de viață a războinicului spiritual” – prima parte
Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Acest curs se bazează pe celebra carte a cunoscutului înțelept budist Maestrul Shantideva (700 e.n.) – „Ghidul de viață a Războinicului Spiritual”, (Bodhisattvacharya Avatara) și pe comentariul „Punctul de intrare pentru copiii lui Buddha victorioși” (Gyalse Juk-ngok) de Gyaltsab Je (1364-1432).

Opera maestrului Shantideva este considerată cea mai bună carte scrisă vreodată pentru a învăța cum să trăiești ca un bodhisattva, iar acesta este unul dintre cele mai faimoase comentarii scrise vreodată. Subiectele includ: beneficiile de a fi un bodhisattva, preliminariile pe care trebuie să le întreprindeți pentru a deveni bodhisattva, cum să înlăturați obstacolele existente care împiedică realizarea adevăratei bodhisattva, cum să acumulați cauzele pentru a dezvolta adevărata bodhicitta, reamintirea și vigilența necesare pentru a gândi și acționa ca un bodhisattva.

Acest Ghid este o descriere a celor șase perfecțiuni, ordinea în care practicați cele șase perfecțiuni, cum să vă tratați afecțiunile mentale și explică, de asemenea, perfecțiunea generozității și a moralității.

Îndrumător: Gabriela Bălan

 

Lecțiile în format video: 

 

Lecțiile în format HTML & PDF:

  1. Lecția 1a   –   Motivația studiului, Autorul, textul și comentariul textului 
  2. Lecția 1b   –   Capitolele textului
  3. Lecția 2a   –   Beneficiile aspirației spre iluminare, Cele 5 etape pe calea spre Iluminare
  4. Lecția 2b   –   Tipuri de Bodhicitta, Beneficiile Bodhicittei
  5. Lecția 3      –   Îndepărtarea obstacolelor din calea Bodhicittei
  6. Lecția 4a   –   Importanța luării jurămintelor, Purificarea partea I
  7. Lecția 4b   –   Purificarea partea II
  8. Lecția 5      –   Purificarea partea III
  9. Lecția 6      –   A practica cu bucurie, Jurămintele Bodhisattva, Îndepărtarea obstacolelor pe cale
  10. Lecția 7      –   Afecțiunile mentale și războiul împotriva lor
  11. Lecția 8      –   Afecțiunile mentale secundare și războiul împotriva lor, Perfecțiunile
  12. Lecția 9      –   Reamintirea și vigilența, Aplicarea lor în viața de zi cu zi, Ordinea Perfecțiunilor
  13. Lecția 10a –   Perfecțiunea generozității, Perfecțiunea moralității,
  14. Lecția 10b –   Cum dăruim Dharma

 

Prezentarile cursului:

<iframe src=”https://www.slideshare.net/slideshow/embed_code/key/Pktabhta7e2hj?hostedIn=slideshare&page=upload” width=”476″ height=”400″ frameborder=”0″ marginwidth=”0″ marginheight=”0″ scrolling=”no”></iframe>

 

Materialele cursului:

Lectii, prezentari, teme, teste si testul final

 

Lecția 10b – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 10b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții

Cum apropriem oamenii de Dharma?

Există mai multe moduri de a apropia oamenii de Dharma și acesta este rolul nostru ca budiști.

  1. În primul rând, folosim lucruri materiale. La lecțiilede Dharmaaducem fursecuri, prăjiturele, lucruri mărunte de gustat. Dacă vin persoane noi să studieze Dharma și nu au unde să stea, le oferim un loc de dormit. Dacă nu au de mâncare, le oferim o masa pentru ca să poată studia Dharma. Dacă oamenii sunt serioși și doresc să învețe Dharma, le oferim ceea ce este necesar.

Așa cum am spus, dacă este nevoie, le dăm totul, cu excepția robelor pe care le purtăm. Mai există și un alt jurământ de a fi modest și de a fi îmbrăcat. Deci, pentru a atrage oamenii spre Dharma le dăruim lucruri materiale.

  1. În al doilea rând, a doua modalitate de a aduce oamenii la Dharma, este de a nu face rău corpului. Dar, maestrul ne spune: „când este timpul să dăruiești, atunci dăruiește, dar nu ţi-l răni pentru scopuri minore și neimportante. Sunt oameni care își găuresc corpul și își pun tot felul de accesorii pe el. Conform Dharmei, nu trebuie să facem asta, pentru că vrem să ne menținem corpul sănătos și întreg până când vom ajunge la iluminare. Dar când vine momentul, pentru obiective înalte, atunci dăm.”

Cunoaștem povestea lui Buddha care și-a rănit trupul și i l-a dat tigroaicei ca mâncare. El a adus oamenii la Dharma prin corpul său. Dar pentru asta, a fost nevoie de multe vieți până când tigroaica a devenit discipolul al lui Buddha. Buddha a văzut toate acestea desfășurându-se datorită vederii sale foarte înalte.

Cum dăruim Dharma

Subiectul nostru acum este cum să dăruim Dharma. Și acest subiect este foarte important. Mai ales dacă aveți de gând să predați Dharma, trebuie să știți asta.

După ce un bodhisattva, a perceput vacuitatea, una dintre îndatoririle sale este să dăruiască Dharma altora. Acest lucru nu a fost expus în cele șase perfecțiuni, dar mai sunt încă șase care sunt toate legate de a oferi dharma altora.

Și apropo, nu trebuie să așteptăm până când percepem vacuitatea pentru a oferi Dharma altora.

Trebuie să învățăm cum să dăruim Dharma altora în mod corect și cum să-i atragem spre Dharma. Și acest lucru ține de comportamentul moral. Face parte din codul moral al unui Bodhisattva: de a da Dharma și de a aduce oamenii la Dharma.

Budismul nu încurajează misionarismul

Noi nu încurajăm oamenii să meargă și să predice Dharma oamenilor. Pentru că în primul rând acest lucru nu funcționează. Putem să le vorbim oamenilor mult și bine despre Dharma, dar dacă ei nu sunt pregătiți să audă Dharma se vor îndepărta și mai mult de ea. De aceea misionarismul nu este încurajat.

Dar asta nu înseamnă că Dharma nu trebuie predată. Dacă suntem într-o relație cu cineva, sau ne împrietenim cu cineva, putem vedea dacă este pregătit sau nu să audă Dharma. Și acesta este motivul pentru a purta discuții ușoare la petrecere. Le putem vorbi despre noi și să vedem dacă sunt interesați. Dacă vedem că au interes, ar trebui să le oferim Dharma pentru că ea îi poate ajuta să progreseze. Deci, nu este vorba de misionarism, ci doar de a deschide ușa celor care sunt deja pregătiți.

În continuare Maestrul Shantideva ne dă tot felul de instrucțiuni despre cum să dăruim și cum să nu dăruim Dharma, cum să primim Dharma și cum să nu primim Dharma.

Elevii trebuie să ceară învățătura

În primul rând din punct de vedere tehnic – el nu spune asta – un profesor nu ar trebui să predea Dharma dacă nu i se cere. Trebuie să fie rugat de trei ori. Asta e regula. Și asta pentru că se dorește seriozitate din partea elevului. De aceea trebuie să-l rugăm pe profesor de trei ori pentru a-i lăsa impresia că suntem serioși și că dorim să primim Dharma. Nu vrem să predăm Dharma celui care nu este interesat de ea pentru că:

  1. Nu o va asimila, și
  2. Îi poate stârni împotriviri.
  3. Chiar dacă nu îi stârnește împotriviri, dacă nu este cu adevărat interesat de Dharma și nu va aplica ceea ce a auzit, își va acumula karma negativă.
  4. A dărui Dharma în acest fel, va face ca ea să dispară din lume, pentru că plantează semințele că Dharma este nedorită și este ceva negativ. Dharma ar trebui întotdeauna predată atunci când există respect pentru ea și respect pentru profesorul care o predă. Este esențial pentru transmiterea Dharmei.

Trei principii în dăruirea Dharmei

Maestrul Shantideva enumeră acum trei principii legate de Dharma.

  1. Cine nu este potrivit să i se predea Dharma

Primul principiu menționează cine nu este apt să i se predea Dharma:

                                                                Chu she du mi rungway nyenpapoy lu kyi kunchu

Chu  dharma,
She explicație,
Mi rungwa    nu este potrivit, impropriu, inadecvat,
Nyenpapo     elev, ascultător,
Lu kyi kunchu comportament fizic.

Elevii cărora, datorită comportamentului lor, este inadecvat să li se predea Dharma.

Versetul 88:

Nu preda Dharma
Celor care nu o tratează cu respect;
Celor care își înfășoară capul chiar dacă nu sunt bolnavi;
Celor care poartă umbrelă, sau toiag sau arme;
Sau poartă pălării pe cap.

Aceste reguli au existat în India pe vremea maestrului Shantideva. Tibetanii au în special interes pentru pălării. Pălăriile sunt simboluri ale statutului, ale clasei și cine are pălăria mai înaltă, statutul lui este mai înalt.

Deci, elevul nu ar trebui să poarte pălărie, doar profesorul. Și pălăria trebuie dată jos întotdeauna.

În verset apare umbrela. Cei care aveau o poziție socială înaltă aveau servitori care le țineau umbrela. Deci, dacă pentru un astfel de om bogat, servitorul stă și îi ține umbrela, iar profesorul stă în partea umilă și predă Dharma, aceasta nu este o modalitate [potrivită] de a preda Dharma.

Este bine să nu vă lăsați prinși de aspectele culturale, ci de idee. Ideea este ca elevul să aibă respect față de profesor și față de Dharma. Maestrul Shantideva ne spune pe ton imperativ: „Nu preda Dharma celor care nu respectă Dharma!”.

Lama Dvora Hla povestește:

Am fost odată când Ken Rinpoche preda și un bărbat pe care nu-l cunoșteam a intrat iar Rinpoche a încetat să mai predea. Cineva care a înțeles ce se întâmplă i-a cerut bărbatului să plece. Cât timp bărbatul s-a aflat în cameră, Rinpoche nu a continuat cursul. Și asta datorită compasiunii față de el! Pentru că karma acumulată este grea, fie de profesor, fie față de Dharma. Ambele lucruri sunt importante.

Și am văzut că se întâmplă și la Geshe Michael. Cineva a intrat la lecția lui Geshe Michael și l-a tot întrerupt. Nu l-a lăsat pe Geshe Michael să vorbească, iar întrebările nu erau pentru a înțelege lucrurile, ci doar pentru a întrerupe lecția. O forță atât de dăunătoare.

Apoi am ieșit afară, iar această persoană… am ajuns să merg cu ea și am încercat să-i explic și mi-a luat ceva timp să înțeleg că uneori este bine să fi tăios! Unui Lama îi este greu să fie tăios. I se frânge inima să se comporte așa.”

Din lectura cursului:

„Iată prima parte: Nu preda Dharma celor care nu o tratează cu respect sau nu au nici un respect pentru cel care predă Dharma. Dharma nu ar trebui predată celor care manifestă anumite tipuri de comportament, cum ar fi celor care își înfășoară capul chiar dacă nu sunt bolnavi, poartă o umbrelă, sau toiag, sau arme sau poartă pălării pe cap.”

Comportament adecvat într-o clasă de Dharma

Deci, dacă elevul se comportă inadecvat și fără respect, nu trebuie să-i dăm Dharma. Printre altele

– Elevul trebuie să stea cu respect pentru lecție. Toate accesoriile din verset, armele, umbrele, toiagul au sensul de a sta respectos la lecția de Dharma.

– Să aibă îmbrăcăminte adecvată.

Întrebare: Toată chestia asta despre respect și această atitudine, nu este ceva ce am inventat noi aici, un sistem de comportamente și norme umane?

Răspuns: Este adevărat că normele depind de mediu și cultură.

Dar dacă predăm în acest mediu, în această cultură, atunci oricare ar fi normele de respect în această cultură, trebuie respectate. De exemplu, ceea ce spune maestrul despre umbrelă, nu este valabil pentru noi. Dar există și alte reguli care nu sunt enumerate aici, precum, de exemplu, în Tibet și poate în Asia: a sta cu picioarele îndreptate spre cineva este foarte nepoliticos. Lama Dvora spune că pentru dânsa acesta nu este un comporta-ment nepoliticos și chiar și Ken Rinpoche renunțase puțin la asta.

Călugării stau mereu cu picioarele îndoite sub ei, pentru că au stat așa de mici copii. Dar pentru unora dintre noi le este greu să stea cu picioarele încrucișate pentru că membrele sunt deja rigide. Deci doar cei cărora le este greu să stea le este permis. Dar dacă nu vă este greu, atunci stați într-o poziție de respect.

Există și alte reguli care nu sunt enumerate aici despre cum să ne comportăm cu un profesor.

– De exemplu, nu ar trebui să stăm așezați mai sus decât profesorul. Dacă cineva nu poate să stea pe perne jos, atunci poate sta așezat pe un scaun, dar cu condiția să stea respectuos.

  1.  A preda în funcție de nivelul elevului

Un alt aspect important este de a preda în funcție de nivelul elevului.

                                                                                    Nu kyi sampay kyepar takpa

Nu înseamnă vas și se referă la discipol, vasul în care este turnată Dharma.
Sampa              gândire, dar aici are sensul de capacitate,
Kyepar takpa a examina și a evalua,

Acesta este aspectul evaluării capacității elevului și de a-i preda după cum i potrivește.

  1. Cei care sunt pregătiți pentru acest lucru, ar trebui să fie încurajați să practice scopul înalt.

Al treilea aspect al dăruirii Dharmei:

                                                                   Gya chenpo la mupa menpa la jarwar mi jawa

Gya chenpo  capacitate vastă, extinsă,
Mupa  pregătit,
Gya chenpo la mupa unul care este pregătit pentru o practică vastă,
Menpa  calea mai mică, Hinayana,
Menpa la jarwar a lega,
Mi jawa  nu o face

Cu alte cuvinte, trebuie să fiți atenți să nu-i conduceți pe cei atrași de învățătura scopului înalt (Mahayana) către scopul îngust (Hinayana).

Versetul 89:

Nu preda celor cu scopul îngust
Ceea ce este profund și vast,
Și nici femeii neînsoțită de bărbat.
Respectă toată Dharma în mod egal:
Cea a scopului îngust,
Și cea a scopului înalt.

Versetul 90:

Nu preda Dharma inferioară
Celui pregătit pentru scopul înalt;
Nu abandona niciodată codul moral,
Și nu înșela pe nimeni
În ceea ce privește sutra sau tantra.

În aceste două versete maestrul ne spune la ce nivel trebuie să predăm.

Cine sunt cei cu scopul îngust? Ei sunt cei a căror practică este concentrată pe ei înșiși.

Sunt oameni a căror minte în prezent nu este pregătită și când încercăm să-i atragem spre Dharma ei nu sunt interesați, pentru că sunt prea de ocupați cu ei înșiși. De aceea maestrul ne spune: cei care nu sunt apți să audă Dharma la nivelul scopului înalt, predă-le Dharma scopului îngust.

Profund și vast

Ce înseamnă este profund și vast? Este important să vorbim despre aceste lucru.

Câmpul de merite este reprezentarea celor trei diamante. În mijlocul câmpului stă Buddha, care îl reprezintă pe al nostru Lama. În spatele lui stau toți Lama liniei noastre de învățături, prin care Dharma a trecut și a ajuns la Lama. Deoparte și de alta a lui Buddha stă Maitreya și Manjushri, iar în jurul lor sunt liniile de maeștri. Ele reprezintă ceea ce este profund și ceea ce este vast.

Manjushri stă partea stângă și reprezintă înțelepciunea. „Ceea ce este profund” se referă la înțelepciunea vacuității.

                                                                                                            Sabmo

În tibetană, sabmo ceea ce este profund.

Manjushri reprezintă linia prin care se transmite înțelepciunea vacuității.

Avalokiteshvara sau Maitreya, reprezintă compasiunea, linia compasiunii. Acest lucru se numește ceea ce este vast.

În tibetană:                                                                                                            Gya chen

De ce se numește vastă? Pentru că se referă la acțiunile bodhisattva care sunt menite să aducă binecuvântare tuturor ființelor, așa că aceste acțiuni sunt vaste. Deci „ceea ce este profund și vast”, împreună, înseamnă înțelepciune și compasiune. Este ceea ce se predă în scopul înalt.

De aceea maestrul ne spune: Nu preda celor cu scopul îngust ceea ce este profund și vast pentru că nu te va înțelege, nu are capacitatea în prezent să practice la acest nivel, așa că învață-l la nivelul la care se află.

Fiecare parte a învățăturii lui Buddha trebuie respectată

Maestrul ne spune:

Respectă toată Dharma în mod egal: cea a scopului îngust și cea a scopului înalt.

Respectați toată Dharma în mod egal, ceea ce aparține aspectului îngust și cel al aspectului larg” – aceasta este o altă regulă a comportamentului etic.

– Există Dharma scopului îngust.

Ce se predă în ea? Se predă Refugiul, impermanența și legile karmei. În ceea ce privește moralitatea sunt predate legile morale, la nivelul Pratimoksha, ale jurămintelor de eliberare. Practicantul de aici se antrenează în toate aceste antrenamente pentru a nu cădea în tărâmurile inferioare.

Există Dharma scopului de mijloc,

în care o practicantul își dezvoltă dorința de a ieși din existența samsarică, în timp ce îşi cultivă Refugiul și meditația, punând accent pe respectarea moralității.

Numai această Dharma nu va duce la iluminarea deplină. Și din acest punct de vedere ea este la un nivel scăzut. Acest tip de Dharma a fost transmisă de Buddha și poate duce la Nirvana. Este foarte important să nu o subestimăm deoarece ea este practicată și pe Calea cea Mare. Trebuie să înțelegem că are un rol important, pentru că sunt oameni cărora le este utilă. Ar trebui respectată în aceeași măsură ca Dharma scopului înalt, pentru că ea este inclusă în practica scopului înalt!

Dar, în versetul 90, maestrul Shantideva ne spune: „Nu preda Dharma inferioară celui pregătit pentru scopul înalt.” Pentru cei care sunt deja pregătiți să audă despre acțiunile lui Bodhisattva, nu le restrânge perspectiva, dă-le învățătura care îi va aduce la iluminare deplină.

Diferitele jurăminte trebuie respectate

Maestrul când spune „Nu abandona niciodată codul moral! se referă la faptul că ar trebui să ne comportăm în așa fel încât ceilalți să nu-și piardă credința în Dharma. Nu dorim să-i îndepărtăm de Dharma încălcând jurămintele. Pentru că atunci când ei vor vedea asta, pot să se îndepărteze de Dharma. Trebuie să-i atragem pe oameni spre Dharma și să nu-i alungăm de la Dharma. Dacă cineva predă Dharma și se comportă furios sau denotă zgârcenie, asta nu-i va apropia [pe elevii lui] de Dharma.

A nu induce oamenii în eroare cu privire la practică

Maestrul spune: „Și nu înșela pe nimeni în ceea ce privește sutra sau tantra”.

Sunt unii care predau învățăturile sutrice sau tantrice și spun: „Este suficient să spui câteva rugăciuni pe zi și asta te va scoate din suferință!”. Și există profesori care predau așa, chiar și astăzi.

Așa că [Maestrul] spune: nu înșela pe nimeni! Dacă [ei] nu intră adânc în practică și nu-și dezvoltă o practică meditativă, vor avea foarte puține realizări.

– Am spus că pentru a atrage oamenii spre Dharma este [necesar] de a dărui lucruri materiale sau corpul atunci când este adecvat de a da.

– De asemenea, să ne asigurăm că se comportă respectuos.

– Un alt aspect de a atrage oameni către Dharma, este să predăm în funcție de nivelul elevilor noștri. Celor care nu sunt pregătiți pentru scopul înalt le vom preda scopul îngust. Dar cei care sunt cu adevărați apți pentru scopul înalt, nu le diminuăm aria de învățat.

– Și va trebui să predăm fiecărui elev cel mai înalt nivel la care este pregătit în prezent [în acel moment]. Profesorului îi este impus să nu oprească elevul. Când elevul este pregătit pentru următorul nivel, el va trebui adus imediat la următorul nivel. Un profesor trebuie să fie maestru în asta. El vorbește la toate nivelurile. Unii aud într-un fel, alții în alt fel.

Lama Dvora Hla spunea:

L-am văzut pe Ken Rinpoche făcând asta în perioada când am studiat cu el. De-a lungul anilor am învățat să-l aud la un nivel complet diferit. Asta nu înseamnă că el nu a spus lucrurile și înainte – [Ba da,] numai că eu nu le-am auzit. Tibetana mea a progresat și ea. Și când voia să spună lucruri secrete, le spunea în tibetană. Așa că am avut un motiv bun pentru a învăța tibetana.”

Din lectura cursului:

A doua parte: Nu preda celor cu scopul îngust ceea ce este profund și vast, celor care nu sunt apți să primească aceste învățături. Și nici femeii neînsoțită de bărbat.

Respectă toată Dharma în mod egal: cea a scopului îngust și cea a scopului înalt. S-a mai spus că ar fi o infracțiune discriminarea între diferitele părți ale învățăturii – spunând, de exemplu, că învățăturile scopului înalt sunt superioare celor ale scopului îngust, una mai bună ca alta; una conduce spre iluminare, iar cealaltă nu; sau ceva de genul acesta. Prin urmare, ar trebui să urmez un cod de comportament în care să le respect pe toate în mod egal și să le pun în practică pe fiecare.

Iată a treia parte: Nu preda Dharma inferioară celui pregătit pentru scopul înalt; pentru că se spune că ar fi o încălcare a jurămintelor să-l conduci pe calea ascultătorilor, de aceea nu face asta niciodată.

De asemenea, nu abandona vreodată codul moral, aceasta este moralitatea înfrânării de sine: și nu înșela pe nimeni în ceea ce privește sutra sau tantra; Nu spune cuiva care este apt pentru învățătura profundă că tot ce trebuie să facă pentru a se purifica este să recite învățăturile deschise și secrete cu voce tare.”

Trei moduri de comportament de a atrage oamenii spre Dharma

Vom enumera trei principii pentru practicarea antrenamentului în activități care mențin opiniile bune ale altora despre Dharma și care împiedică să fie poluată de fapte rele.

  1.  Evitarea tipurilor de comportament neadecvat și care i-ar face pe alții să-și piardă credința.

                                                       Lu kyi chulam nyepa dang che shing shen ma depa pangwa

Lu kyi chulam moduri de comportament,
Nyepa dang che poluarea prin fapte rele,
Shing  și,
Shen ma depa  lipsa de credință la alții,
Pangwa  a abandona.

Adică, practicăm abandonarea comportamentului care ne vor face să fim poluați cu fapte rele și îi va face și pe alții să-și piardă credința, atât în noi, cât și în Dharma.

Versetul 91:

Asigură-te să acoperi bețișorul de curățat,
Și fă la fel și când ai scuipat.
De asemenea, este rușinos să urinezi
În locuri publice sau în apă.

Acest verset se referă la jurămintele călugărilor. Jurămintele sunt foarte detaliate despre cum să urineze etc. și unde. Un bețișor de curățat este ca o scobitoare, iar când am terminat să ne mai folosim de el, nu doar [nu] îl aruncăm pe jos, ci îl acoperim astfel încât să nu murdărească pe nimeni. De asemenea, nu trebuie să scuipăm în locuri în care cineva poate trece și călca pe el.

Din lectura cursului:

Prima parte: Bodhisattva care au părăsit viața de acasă trebuie, cu excepția cazurilor care sunt permise în mod special, să păstreze cu strictețe fiecare detaliu al codului de comportament care a fost dat în colecția de scripturi dedicate disciplinei, care este comun atât Marii Căi, cât și a Căii Mici. Chiar și acei bodhisattva care nu au părăsit încă viața de acasă ar trebui să respecte aceste reguli, pentru a nu-i determina pe alții să-și piardă credința.

Asigură-te că acoperi bețișorul de curățat, pe care îl folosești să-ți cureți dinții, cu pământ sau ceva asemănător și fă la fel și când ai scuipat. De asemenea, dacă urinezi, sau arunci excrementele sau mucusul din nas, în locuri publice sau în apă, pe care le folosești în comun cu alții, este o rușine care va face ca puternicele făpturi ale plăcerii și alte asemenea lor să te respingă.

Versetul 92:

Nu-ți umple gura cu mâncare,
Nu mânca cu gura deschisă și nu plescăi.
Nu sta cu picioarele întinse.
Și nu-ți freca ambii umerii.

Acestea sunt din nou jurămintele legate de călugări:

– În primul rând, trebuie să te comporți cu respect, nu-ți umple gura cu mâncare, nu plescăi, nu face zgomot când mănânci, nu mânca cu gura deschisă – ce ți-a spus mama acasă, asta scrie aici. Când vrei să atragi oamenii spre Dharma, dă [un bun] exemplu personal.

– Nu-ți întinde picioarele când stai. Noi nu avem această regulă, dar în acele vremuri a sta cu picioarele întinse spre cineva era o insultă foarte mare.

Geshe Michael povestea că atunci când lucra la fabrica de diamante, era și o femeie thailandeză care lucra cu ei. Oamenii când stăteau jos își întindeau picioarele și pentru ea acest lucru era teribil de jignitor. Nu a mai suportat asta și și-a dat demisia.

– Și nu-ți freca ambii umerii

Comentatorul nostru Gyeltsab Je spune: „Dar este în regulă să-ți freci umerii pe rând”.

Ideea este că atunci când stăm la o lecție de Dharma, nu ne comportăm cu lipsă de respect. Elevul, nu stă relaxat în timp ce profesorul vorbește. El trebuie să fie atent, să stea așa cum trebuie și să se concentreze asupra profesorului. De asemenea, să arate respect prin limbajul corpului său față de profesor. Ken Rinpoche era foarte atent la aceste lucruri. Desigur că excludem cazurile în care oamenii nu puteau sta pe jos sau aveau probleme de sănătate. Odată, la lecție, o femeie a stat cu pălăria pe cap, iar Ken Rinpoche i-a zis să-și dea jos pălăria.

Din lectura cursului:

„Nu-ți umple gura mâncare, în timp ce mânci, nu mânca cu gura deschisă și nu plescăi când mănânci. Când stai pe tronul Dharmei sau pe un scaun similar, nu sta cu picioarele întinse pentru a atinge podeaua etc. Și nu-ți freca ambii umerii. Dar este permis să te freci pe umeri, pe rând.”


Versetul 93:

Nu rămâne niciodată singur cu o femeie,
Într-un vehicul sau în pat.
Evită tot ceea ce subminează încrederea colectivă,
În mod clar sau cunoscut.

Așa este regula, nu trebuie subminată credința oamenilor. Deci, dacă cineva este călugăr, nu trebuie să rămână singur cu o femeie care nu-i este rudă într-un loc care poate da naștere la bârfă. Deci, trebuie menținute bunele maniere.

În versetul 89 s-a spus „nu preda femeii neînsoțită de bărbat”. Bineînțeles că maestrul se referă la călugări.

Deci, nu învățăm femeia în particular, pentru că nu va arata bine.

Din lectura cursului:

„[Fiind călugăr] Nu rămâne niciodată singur cu o femeie, într-un vehicul cum ar fi pe un cal etc., sau în pat. Chiar și acei Bodhisattva care sunt laici ar trebui să evite să rămână împreună cu femei care nu sunt rudele lor.

Pe scurt, evită tot ceea ce subminează încrederea colectivă, orice fel de comportament care ar putea determina oamenii din lume să-și piardă credința, fie că este ceva care va crea în mod clar o problemă sau ceva care trebuie cunoscut, care este specific locului sau timpului respectiv și, prin urmare, ceva de care s-ar putea să nu fi deja conștient, dar cu care ar trebui să te familiarizezi.”

  1. Cum să te comporți când le arăți altora calea și altele asemenea.

Acum vine o altă regulă al cărei scop este să păstreze părerea bună a altora despre Dharma și aici ne referim la comportamentul respectos al călugărilor care o predau:

                                                                           Lam la sokpa tunpay tse jitar jawa

Lam  cale, drum,
La sokpa etc.,
Tunpay tse  când arătăm, când indicăm,
Jitar jawa  cum să te comporți.

Cum să ne comportăm când arătăm calea cuiva și altele asemenea.

Versetul 94:

Nu arăta niciodată cu degetul ceva,
Folosește-te de toată mâna dreaptă
Cu gest de respect.
Așa ar trebui să-i îndrumi pe cei care sunt pe drum.

Este considerat nepoliticos să arătăm ceva cu degetul. Chiar și când dăm ceva facem asta cu ambele mâini și cu mâinile deschise, nu spunem: „ia!”. Pot fi lucruri mărunte, dar de fiecare dată când facem ceva cu respect acumulăm binefaceri.

Din lectura cursului:

Iată a doua parte: când arăți ceva cuiva, nu arăta niciodată cu degetul sau cu degetele individuale ale mâinii stângi, deoarece ar fi ceva insultător. Folosește-te de toată mâna dreaptă, adică folosind toate degetele mâinii tale drepte, cu gest de respect, întorcând palma în sus. Așa ar trebui să-i îndrumi pe cei care sunt pe drum.”

Versetul 95:

Nu gesticula cu mâinile niciodată,
Ci mișcă-le cu modestie, abia auzit,
Sau din degete pocnind,
Pentru că a acționa diferit,
Ar arăta că ești de control lipsit.

Din nou, apare ideea de a fi în control. Practicantul Bodhisattva dorește să-și dezvolte Drenpa și Sheshin, și conștientizarea. El vrea să-și controleze mintea tot timpul și nu să-l târască mintea acolo unde vrea ea. Și dacă vrem să atragem oamenii spre Dharma, trebuie să ne comportăm respectuos.

Din lectura cursului:

Nu gesticula cu mâinile niciodată, decât dacă este pentru un anume scop, deoarece acest lucru poate duce la neglijență. Ci mișcă-le cu modestie, abia auzit, sau din degete pocnind, pentru că a acționa diferit ar arăta că ești de control lipsit și va face (acest) zgomot prea tare.”

  1.  Metoda potrivită de a dormi

                                                                                         Nyelway kunchu jitar jawa

Nyelwa — a dormi.

Cum să mergem la culcare.

Versetul 96:

Întinde-te să dormi în direcția dorită,
La fel cum Salvatorul s-a culcat pentru a trece în „nirvana”,
Vigilent, încă de la început –
Să fi sigur că te trezești repede din somn.

Acest verset prezintă al treilea mod de a ne comporta pentru a atrage oamenii spre Dharma și anume cum ne culcăm. Aici nu mai este vorba despre ceilalți, ci între mine și mine. Recomandarea lui este să ne culcăm așa cum s-a culcat Buddha când a trecut în Parinirvana. Buddha s-a culcat pe partea dreaptă, capul sprijinit pe mâna dreaptă, iar piciorul stâng era așezat pe cel drept.

Recomandarea este ca Bodhisattva să doarmă așa.

În acest verset apare [cuvântul] „vigilent”. Somnul este pentru satisfacerea nevoi biologice și atât. Nu ne scufundăm în el, nu ne complacem în el. Decidem dinainte ca atunci când am terminat de dormit să ne trezim imediat și să fim gata de a face fapte virtuoase.

Un alt punct important prezentat aici este că atunci când ne culcăm, să încercăm să ne concentrăm pe obiect înalt, cum ar fi Buddha, sau Lama, dacă avem. Ne folosim aici de reamintire și vigilență. Încă de la început, pe măsură ce vine somnul, trebuie să încercăm de a ne păstra o stare a minții luminoasă, în care ne umplem mintea cu lumină, și intenționăm ca trezirea să fie rapidă.

Când adormim, să ne gândim că ne protejăm corpul cu ajutorul somnului [prin odihnă], pentru ca apoi să putem face fapte virtuoase.

Din lectura cursului:

Iată a treia parte: Când te culci, fă-o imitând poziția Salvatorului care s-a culcat pentru a trece în „nirvana”. Adică, mai întâi întinde-te să dormi cu capul în direcția dorită. Stai culcat pe partea dreaptă, cu piciorul stâng peste cel drept, capul să fie sprijinit de mâna dreaptă și învelește-te frumos cu roba ta de Dharma și dormi așa.

Când te culci, ar trebui să te concentrezi pe un obiect virtuos prin a te folosi de reamintire și vigilență. Încă de la început, pe măsură ce vine somnul, trebuie să te asiguri că îți vei păstra o stare a minții luminoasă, în care lumina îți umple mintea, cu intenția de a fi sigur că te trezești repede din somn. Când adormi, ar trebui să te gândești la modul în care îți protejezi corpul cu ajutorul somnului, pentru a putea mai târziu să faci multe fapte virtuoase.

Rezumat

Maestrul încheie cu versetul 97:

Acțiunile războinicului spiritual sunt nelimitate –
Așa cum spun învățăturile.
Perseverează în a te antrena în aceste acțiuni
Până când le vei implementa.

Avem aici o listă lungă de acțiuni a căror scop este să ne aducă la aspirația spre iluminare, să ne aducă la iluminare. Direcția este de a persevera în aceste acțiuni, inclusiv în desăvârși cele șase perfecțiuni, inclusiv în aducerea oamenilor la Dharma.

Acesta este un antrenament lung care necesită mult timp. Așa că aici Maestrul ne roagă fierbinte să perseverăm și să practicăm aceste acțiuni, până când va veni momentul când vom deveni maeștri în aplicarea fiecăruia dintre aceste moduri de viață.

Din lectura cursului:

Iată al doilea punct a părții anterioare: Acțiunile războinicului spiritual sunt nelimitate – așa cum spun învățăturile, diferitele scripturi și comentariile care explică adevărata lor intenție. Nu le vei putea realiza niciodată pe toate în prezent. Așa cum am menționat mai sus, perseverează în a te antrena în aceste acțiuni, încă de la început, până când va veni momentul și vei implementa fiecare dintre aceste moduri de a trăi.”

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții

 

 

 

 

 

Lecția 10a – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 10a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Primul lucru despre care vom vorbi în această lecție este despre perfecțiunea generozității – Jinpa. Și am spus că există

Trei tipuri de generozitate:

a. Primul tip: a dărui bani și lucruri materiale.

Adică: mâncare, haine, bani. Tot ce este material. Trebuie să ne depășim puțin egoismul, dorința de posesiune pe care le avem, pentru a putea dărui. Practica care învinge zgârcenia este de a dărui altora.

„Bluza mea”

Dacă stăm să ne gândim o clipă la bluza pe care o purtăm, este ea a noastră? Ce înseamnă că bluza este a mea? Puteți spune: „Cum adică nu este a mea, am cumpărat-o, am plătit-o cu banii mei”, și asta este adevărat. Dar oare asta mă face să fiu proprietarul ei? Dețin controlul asupra ei? Cineva va putea să vină și să mi-o fure și s-a terminat dreptul meu de proprietate asupra ei.

Este foarte important să observăm că avem ideea că „am plătit, deci este a mea”. Așa că pot decide, dacă o dau sau nu. Faptul că am cumpărat-o îmi dă dreptul de a decide dacă o dau sau nu.

Pot să fiu sigur că mâine va fi a mea? Ori mi-o va lua cineva, ori moartea mă va despărți de ea și altcineva o va purta. Am multe lucruri pe care le poartă deja altcineva, pentru că am decis să le dau.

Lucrurile pe care le dețin este bine să le tratez ca pe un depozit care mi-a fost încredințat pentru un timp. Sunt ca un contabil care gestionează bunurile, iar într-o zi va veni altcineva care se va ocupa de ele. Și asta e tot. Totul este temporar, efemer. Momentan, lucrurile ne-au fost încredințate datorită karmei pe care am acumulat-o, atunci când am dăruit altora. Și când această karma se va termina, depozitul va trece în mâinile altui proprietar.

Acest mod de a vedea lucrurile sau această concepție – că lucrurile ne sunt încredințate temporar în funcție de karma care rodește și când această karmă se termină lucrurile ni se vor lua – este foarte, foarte utilă pentru că ne ajută să ne eliberăm de atașamentele noastre față de lucruri.

Dacă dăm cuiva lucruri, asta îl poate ajuta, dar nu îi va rezolva cu adevărat suferința. Poate că îi va ușura necazul în care se află, dar asta nu-l scoate din suferință.

Cu toate că înțeleg că a da lucruri materiale nu este ajutorul suprem pentru cineva, ca bodhisattva doresc să-mi perfecționez generozitatea,

– pentru că vreau să mă eliberez de dorința de a poseda lucruri

– pentru că îi ajut pe ceilalți,

– și pentru că vreau să-mi desăvârșesc virtuțile nobile.

b. A dărui protecție

Al doilea tip de generozitate este protecția împotriva fricii. A-i proteja pe alți de vătămări, de hoți, de tâlhari, etc.

Este important ca motivația noastră să fie foarte pură în acest sens. Vedem un hoț de buzunare care fură de la o doamnă. Trebuie să o apărăm? Desigur, dar trebuie să avem întotdeauna inima deschisă, întotdeauna din compasiune față de cel care fură.

c. A dărui Dharma

Acest tip de generozitate este cea mai înaltă formă de dăruire, deoarece îi învață pe alții cum să-și genereze abundența pentru ei înșiși, fără ca noi să fim nevoiți să le oferim tot timpul hrană, băutura și protecție. În acest fel ei vor învăța singuri cum să-și creeze karma care să le aducă ceea ce au nevoie. Apoi, [la rândul lor] ei îi pot învăța pe alții și în acest fel generozitatea va continua fără limită. De aceea este cea mai înaltă protecție.

Când vorbim despre Dharma, nu ne referim neapărat la lecțiile frontale de Dharma.    [lecţii frontale = lecţii predate de profesor direct, la sală… în faţa studenţilor]. Dacă simțiți că puteți transmite cuiva cunoașterea sau înțelepciunea, este minunat. Dar mai important decât cuvintele pe care i le spuneți, este să-l ajutați să ajungă la conștientizări în inima lui.

Voi nu știți unde se termină dăruirea Dharmei. Când învățăm pe cineva – despre vacuitate, sau karma, sau despre modul în care lumea sa este determinată de felul în care se comportă cu alții – el începe să acumuleze karma, începe să transmită altora, fără ca noi să știm cui. Această karmă se amplifică, pentru că ea continuă mai departe. Toate acestea vă aduc dobândă.

Ce se întâmplă când acumulăm suficientă karmă? În ziar apare știrea că oamenii de știință au descoperit cum să genereze energie dintr-o jumătate de cană cu apă. Așa se întâmplă, așa va apărea karma. Descoperirile științifice se întâmplă, când oamenii acumulează karma pentru a le vedea în lumea lor.

Descoperirile științifice nu există de la sine.

Factori care sporesc generozitatea

Am spus că, în calitate de bodhisattva, dorim să devenim specialiști în acumularea rapidă a karmei bune, puternice.

Lucruri care fac rezultatul karmic să fie mai puternic

Ne vom referi acum la lucruri care fac karma puternică

1. A acționa în flux, continuu

Gyun du — în flux, continuu
Jawa       — a face, a acționa.

Gyundu Jawa înseamnă a face continuu fapte bune. Nu ne mulțumim să facem doar o faptă bună, ci în fiecare zi facem ceva bun.

Dacă ne-am hotărât să vizităm o bătrână singură, o dată sau de două ori pe săptămână, nu facem asta o dată și am terminat cu vizitele. Trebuie să facem asta continuu, să dăruim altora tot timpul, chiar și ceva mic, un cadou, dar nu o dată, ci de fiecare dată. Această continuitate intensifică foarte mult karma.

2. A dărui cu emoție și motivație puternică

Al doilea lucru, care intensifică cu adevărat karma, este de a face fapta bună cu emoție și motivație foarte puternică.

Dunpa   — intentie, motivație,
Drakpu — puternic,
Jawa      — a acționa, a face.

A acționa cu motivație puternică.

Deci, dacă acțiunea este față de Dharma, ea trebuie făcută din mult devotament. Dacă dăruim cuiva ceva care are nevoie, trebuie să o facem cu multă compasiune.

Bodhisattva când dă un bănuț cerșetorului, își amintește de vacuitatea celor trei sfere și își spune: „Datorită acestei fapte de generozitate, într-o zi vei fi elevul meu și eu te voi învăța Dharma și vei ajunge la iluminare datorită mie. Acum ne creăm o legătură karmică”.

Mulți dintre voi cunoașteți povestea despre Buddha, tigroaica și cei patru pui. Se spune despre Buddha că într-o viață anterioară, fusese un mare Bodhisattva. Într-o zi mergea pe câmp și văzu o tigroaică ghemuită, înfometată, iar în jurul ei stăteau patru pui. Tigroaica era rănită, flămândă și epuizată de putere. Puii plângeau pentru că mama lor nu avea lapte. Buddha decide să se sacrifice pentru a ajuta tigroaica. El îi oferă brațul său de mâncare, dar tigroaica era atât de epuizată încât nu mai avea putere nici să-i mănânce brațul, așa că Buddha își tăie brațul pentru ca mirosul de sânge să stârnească tigroaica.

Povestea spune că tigroaica îi mănâncă trupul și își hrănii puii. Buddha în acest timp își spuse: „Datorită acestui fapt, va veni ziua și veți ajunge la iluminare prin mine”.

Se povestește că după ce Buddha s-a iluminat și s-a ridicat din meditația iluminării, primii pe care i-a întâlnit au fost cinci călugări, Bhikkhu care au devenit discipolii săi. Se spune că timp de șase săptămâni nu a predat nimic. Buddha își spunea: „oamenii nu vor înțelege, nu pot să le transmit ceea ce este dincolo de cuvinte, nu vor putea pricepe”.

Călugării îi cer învățătura și datorită legăturii karmice puternice care o avea cu ei, le transmise cele patru adevăruri nobile. Povestea spune că atunci când Buddha le-a transmis prima oară cele patru adevăruri, cel care fusese tigroaica în viața anterioară, ajunge Arhat, iar ceilalți percep direct vacuitatea. Apoi spune adevărurile a doua oară, cel care a devenise Arhat, ajunge la următorul nivel, iar cei care percepuseră vacuitatea devin Arhat. A treia oară, ajung cu toții la iluminarea deplină.”

Aceasta este povestea legăturii karmice. Bodhisattva, în timp ce dăruiește își spune: „Astăzi ai nevoie de la mine de bani, și eu îți voi da bani. Fie ca datorită acestei generozități, să-ți ofer Dharma în viitor și să poți ajunge la iluminare”.

3. Generozitatea ca antidot

Al treilea aspect care întărește karma este să facem fapta ca antidot.

Mitun chok  — ceva opus, contra.
A practica generozitatea ca antidot.

Când dăruim, o facem cu intenția de a fi un antidot la cele trei otrăvuri.

Ce dăruim? Dăruim mai ales lucrurile de care suntem foarte atașați. Dăruim lucrul de care nu ne putem despărți. Dacă avem un articol de îmbrăcăminte care ne place în mod deosebit, pe acesta îl dăm.

Oamenii veneau la Ken Rinpoche și îi aduceau eșarfe, inele, lucruri care știau că îi plac foarte mult.

Există o practică de a dărui mandala. Pentru această practică sunt folosite trei farfurii una peste alta, care se umplu cu orez și pietre prețioase. Este un întreg ritual care ne dă oportunitatea de a aprofunda generozitatea. Este un fel de meditație care se face împreună cu orezul și se fac anumite mișcări. În acest ritual se oferă Muntele Meru, cele patru continentele și subcontinente, precum și toate comorile. Încetul cu încetul umplem farfuriile și la sfârșit punem lucrurile de care suntem cel mai atașați.

Dacă dorim să facem antidot celor trei otrăvuri, de exemplu, putem să-l lăudăm pe cel pe care suntem geloși, să-i spunem ceva frumos, dar fără falsitate. Este un antidot minunat împotriva geloziei. Gelozia va trece foarte repede.

4. A dărui unui obiect puternic

O a patra modalitate de a intensifica karma este de a dărui unui obiect puternic.

Yunten    — virtuți spirituale,
Yunten dang denpa — cel care are virtuți spirituale.

A dărui ființelor care au virtuți înalte.

Asta înseamnă de a dărui:

– profesorilor,Â
– Lamei,
– celor Trei Diamante.

Pentru ce au nevoie de bolurile mele cu apă? Cele trei diamante nu au nevoie de bolurile mele cu apă. Dar dacă eu le consider ca fiind înțelepciunea și compasiunea pe care într-o zi le voi realiza în inima mea, și că datorită lor și a învățăturilor voi putea ieși din suferință și îi voi putea scoate și pe toți ceilalți din suferință, [atunci] ele devin un obiect foarte înalt și sfânt pentru mine.

Deci, a dărui unui obiect sfânt este o karmă incredibilă. Aceste obiecte au nevoie de generozitatea mea? Nu! Trebuie să le dăruiesc? Da! Trebuie să le ofer apă? Nu pot face asta doar în mintea mea? Sigur că putem. Și sper că cei care și-au luat refugiul faceți asta. Dar când dăruirea este însoțită și de actul fizic, înregistrarea mentală este mai puternică.

Budismul tibetan este foarte puternic în a se exprima prin cele trei porți de exprimare: corpul, vorba și gândul. De aceea le mobilizăm pe toate trei. Ne prosternăm fizic și mental, dăruim fizic și mental.

Când cineva a perceput direct vacuitatea, dorește imediat să dea celor Trei Diamante, pentru că le-a întâlnit deja, l-a întâlnit pe Buddha, s-a întâlnit cu Dharmakaya. Nu trebuie să facem asta în văzul lumii, ci în secret.

Lama Dvora Hla povestește despre Geshe Michael:

„Geshe Hla ne-a spus că după ce a perceput vacuitatea și-a vândut singura mașină pe care o avea. Pentru că mașina era foarte veche, negustorul de mașini i-a oferit doar o sută de dolari. Geshe Michael știa că mașina valora mult mai mult, dar nu a vrut să murdărească actul de generozitate, pentru că banii îi va dărui ca ofrandă celor Trei Diamante.

A luat o sută de dolari – nu știu dacă asta a fost suma exactă, dar oricum suma era cu mult mai mică decât valora mașina – și s-a dus și a cumpărat două diamante. Pe unul l-a aruncat în mare, iar pe celălalt l-a pus pe altar.

Într-o zi, Ken Rinpoche l-a găsit și i-a spus: „Ah, ai pus un diamant aici!”. Și acel diamant a fost folosit să sprijine Sera Mey.

Cum adică să cumperi un diamant și să-l arunci în mare? Este contrar obiceiului nostru. Noi spunem: „Dacă ai bani, dă-le bani săracilor!”. Dar aceasta este dăruirea cea mai mare. Din punct de vedere material, acest act este inutil și nici nu aduce vreun beneficiu material cuiva. Dar spiritual, este un act care spune: „Acum dăruiesc celei mai înalte ființe care există”. Pentru Geshe Michael, mașina fusese ultimul bun pe care îl mai avea.

Este un act de credință puternică, iar credința puternică este un factor extraordinar pentru progresul practicii. Este și karma de a dărui obiectului sublim pe care l-a întâlnit direct. Nu este ușor la început.

Care este cel mai bun mod de a-i ajuta pe ceilalți? A ajunge la iluminare. Cum vom ajunge la iluminare? Mai întâi trebuie să ne apropiem de cele trei diamante. Cum ne apropiem de ele? Dăruirea de ofrande este cea care ne apropie de ele. Ne aduce mintea aproape de ele.

Deci dăruirea de ofrande poate fi un act foarte puternic. Depinde cu ce motivație o facem și câtă înțelegere avem. Dacă aruncăm un diamant în mare, nu are sens. Mai bine dăm bani săracilor. Dar când ajungem la toate aceste conștientizări înalte, atunci actul va fi foarte puternic și poate da roade foarte repede. Și este important să facem cu o motivație puternică. Și s-o facem în secret.

5. A dărui celor care ne-au ajutat foarte mult

A cincea modalitate de a intensifica generozitatea este de a dărui oamenilor care ne-au ajutat mult.

 

Pendokpa — cineva care ne-a ajutat.

Să dăruim celor care ne-au ajutat foarte mult, cum ar fi părinții noștri care ne-au dat un corp și o minte umană cu care să putem ajunge în paradisul suprem și așa mai departe. Cel care ne-a ajutat mult este un obiect mai puternic.

6. A dărui celor care suferă

Dukngel    — suferință,
Dukngel chen  — cel care suferă.

A dărui celor care suferă.

A dărui cuiva care suferă, care este în necaz, obosit, stresat, cuiva care are mare nevoie de ajutorul nostru este mai mult decât a da cuiva care nu are nevoie și nu suferă. Oricine are nevoie reală, are mari necazuri, este un obiect karmic puternic.

În plus de asta, cu cât virtuțile obiectului sunt mai înalte, cu cât generozitatea este mai mare. De aceea generozitatea față de Dharma și față de cei care promovează Dharma este cea mai mare.

Să trecem acum la versetul 81:

Virtutea ta devine mai puternică dacă acționezi
Perseverent, cu entuziasm,
Doar prin antidot, față de cei cu înalte calități,
Față de cei care te-au ajutat în trecut,
Sau față de cei care suferă cel mai mult.

Acest verset rezumă ceea ce am spus mai înainte. Dăruirea trebuie făcută perseverent, cu entuziasm, față de cei cu înalte calități, adică cele trei diamante, sau mari oameni spirituali, sau față de cei care ne-au ajutat în trecut, cum ar fi părinții sau profesorii, sau alții care te-au ajutat într-un anume fel. Sau față de cei care suferă cel mai mult.

Din lectura cursului:

„Iată prima parte. Pentru ca virtutea ta să devină mai puternică, ar trebui să faci eforturi pentru a acționa după cum urmează:

* Să acționezi perseverent de a dărui tot timpul, adică în mod regulat;

* Dăruirea să fie motivată de entuziasm, să fie făcută cu sentimente bune, puternice;

* Dăruirea să fie motivată doar de atitudini precum lipsa de atașament – de gânduri care acționează doar ca antidot la acțiunile negative.;

* Dăruirea să fie făcută față de cei cu calități înalte: obiecte cu calități spirituale înalte, cum ar fi Cele Trei Diamante sau altele asemenea, și față de cei care te-au ajutat în trecut, cum ar fi părinții tăi;

* Dăruirea să fie făcută față de cei care suferă cel mai mult – săracii și altele asemenea.”

Versetul 82:

Când obții controlul asupra lor,
Și vei persevera în a acționa așa,
Atunci binecuvântată va fi orice acțiune a ta,
Chiar dacă nu va fi nimeni
Pe care să te poți baza.

Maestrul ne spune că nu trebuie să-i așteptăm pe alții.

„Iată a doua parte: Când obții controlul asupra lor, adică asupra acelor acțiuni care ar trebui făcute și asupra celor care ar trebui abandonate, și vei acționa din credință și entuziasm pentru a săvârși acte virtuoase și vei persevera în a acționa așa, în acte de bunătate, fără ca cineva să te roage să le faci, atunci binecuvântată va fi orice acțiune a ta, chiar dacă nu va fi nimeni pe care să te poți baza.”

 

Principiul celor două acte

După cum am văzut există diferite liste, o listă cu cele șase perfecțiuni, o listă de jurăminte și avem o listă de obiecte cărora să le dăruim ofrande. Întrebarea este care este ordinea priorităților. Se pun două întrebări:

1. Care este ordinea priorităților între perfecțiuni?   şi

2. Care este ordinea din cadrul fiecărei perfecțiuni?

Aici avem principiul care se numește în tibetană:

Jawa      — faptă, acțiune,
Nyi          — doi
Dompa  — instrucțiune sau studiu.

Instrucțiunile pentru cele două acțiuni.

Cele două acțiuni de aici sunt cele care ne pun în fața necesității de a alege.

 

Ordinea priorităților în practicarea celor șase perfecțiuni

Versetul 83:

Cele șase perfecțiuni ca dăruirea și restul
Se practică ca să sporească din ce în ce mai mult;
Nu renunța niciodată la cea superioară pentru cea inferioară:
Și în special, concentrează-te pe binele celorlalți.

Din lectura cursului:

Iată a treia parte: Cele șase perfecțiuni ca dăruirea și restul” – adică toate celelalte perfecțiuni, până la înțelepciune – se practică ca să sporească din ce în ce mai mult; adică să crească în forță. Ori de câte ori te angajezi în perfecțiunea dăruirii, moralitatea sau oricare altă perfecțiune, nu renunța niciodată la cea superioară pentru cea inferioară, concentrează-ți întotdeauna eforturile pe perfecțiunea superioară.

Ceea ce rezultă din aceste rânduri este că, dacă nu poți face două acțiuni în același timp, dintre care una este mai puțin puternică decât cealaltă, și dacă trebuie să alegi între cele două, atunci ar trebui să renunți la acțiunea cu un beneficiu mai mic pentru a preveni pierderea celei mai înalte.

Cum stabilim care fapte sunt superioare și care sunt inferioare? Dacă, de exemplu, există posibilitatea de a alege între îndeplinirea propriilor scopuri sau scopurile altcuiva în această viață prezentă – dacă, prin realizarea unuia, l-ai pierde pe celălalt – atunci trebuie să te concentrezi în principal pe binele celuilalt.”

a. Ordinea dintre perfecțiuni

Vom intra în problema ordinii priorităților dintre perfecțiuni. Cu cât numărul este mai mare, cu atât perfecțiunea este mai înaltă. Dacă trebuie să alegem între două perfecțiuni, o vom alege pe cea mai înaltă în orice moment.

Asta înseamnă, de exemplu, că dacă le putem permite oamenilor să intre în meditație, aceasta este generozitatea cea mai mare. Dacă, de exemplu, donăm și construim un centru de retrageri în care oamenii să-și poată dezvolta concentrarea, aceasta este o generozitate mai mare decât oricare alta. În ordinea perfecțiunilor.

b. Ordinea din cadrul fiecărei perfecțiuni

În cadrul fiecăreia dintre perfecțiuni, cum ar fi generozitatea, în măsura în care ar trebui să alegem între o acțiune mai mult sau mai puțin importantă, va trebui să alegem în orice moment acțiunea de a dărui, și ne putem folosi de lista pe care am menționat-o mai devreme a factorilor care intensifică generozitatea.

 

Perfecțiunea moralității

Vom merge acum la Maestrul Shantideva care ne vorbește despre perfecțiunea comportamentului moral, a eticii morale. Nu vom vorbi despre celelalte perfecțiuni în acest curs. Cursul 11 abordează perfecțiunile 3, 4 și 5, iar cursul 12 abordează a șasea perfecțiune. Vom vorbi de ea când va veni momentul.

 

Trei niveluri de moralitate

Există trei niveluri de respectare a moralității sau de comportament etic.

1. Înfrânarea de sine și evitarea vătămării altora

Primul nivel este nivelul jurămintelor de eliberare. Care sunt jurămintele de eliberare? Cele zece jurăminte, preceptele de eliberare sau toate jurămintele monastice, pe care nu le avem, dar intră și ele în această categorie. Ce caracterizează acest nivel? Înfrânarea de sine și evitarea vătămării altora. Acestea sunt jurămintele care vin să ne înfrâneze de a-i răni pe alții.

2. Moralitatea care acumulează binefaceri

Al doilea nivel de jurăminte este nivelul jurămintelor Bodhisattva. Care este scopul lor? De a acumula binefaceri sau energie bună. La acest nivel ne străduim să întreprindem acțiunii pentru a acumula binefaceri, astfel încât să avem suficientă karmă bună pentru a percepe vacuitatea. Deci, la acest nivel ne dezvoltăm generozitatea, ne menținem comportamentul moral și ne dezvoltăm răbdarea pentru a acumula binefaceri, ca să acumulăm karma bună, ca să putem merge înainte.

3. Moralitatea de a acționa spre binele tuturor ființelor

Acest nivel este mai înalt decât celelalte, dar asta nu înseamnă că primele două niveluri nu au aspectul de a acționa pentru binele celorlalți. Respectăm primele două niveluri cu motivația de a ne aduce în starea în care să ne putem elibera de orice suferință pe noi și pe toate ființele, și să le aducem toată fericirea.

În schimb, nivelul al treilea îl facem cu o motivație mult mai înaltă. Când oferim ceva, de exemplu dăm apă cuiva însetat, dedicăm această dăruire ca să putem ajunge la iluminare și să ajutăm cu adevărat toate ființele. Aceasta este o motivație cu mult mai înaltă și intensifică foarte mult respectarea tuturor celorlalte jurăminte.

 

Moralitatea de a acționa pentru ceilalți

Versetul 84:

Înțelegând bine asta, fă eforturi
De a satisface nevoile celorlalți.
În aceste cazuri, cei plini de compasiune
Care văd departe, au permis
Chiar și ceea ce este interzis.

Maestrul Shantideva continuă să discute despre moralitatea de a acționa pentru ceilalți.

Gyaltsab Je se referă aici la trei principii.

1. A te devota de a-i ajuta pe alții

Shendun         — pentru alții,
Hlur langwa — a se devota.

A te dedica acțiunilor de a-i ajuta pe alții.

Maestrul Shantideva spune: când înțelegi bine asta, fă eforturi de a satisface nevoile celorlalți.

Din lectura cursului:

« Se poate pune următoarea întrebare: „Bodhisattva ar trebui, așa cum este menționat mai sus, să învețe să înțeleagă bine ce acțiuni ar trebui să facă și pe care să le abandoneze. Înțelegând bine asta, fă eforturi de a satisface nevoile celorlalți.

Și totuși, întrucât satisfacerea nevoilor altora necesită efectuarea unei game mari de acțiuni, nu este posibil ca, în timp ce le săvârșim, noi înșine să păcătuim?” »

Cei plini de compasiune, toți Buddha, văd direct chiar și acele obiecte care sunt „departe”, în sensul că văd direct obiecte greu de perceput. Ei le-au interzis „ascultătorilor” – celor care acționează în principal pentru propriul lor scop – anumite activități, cum ar fi cele șapte păcate ale trupului, vorbirii și ale faptei. Pe de altă parte, în aceste cazuri excepționale, ei le-au permis acelor Bodhisattva să încalce chiar și ceea ce este interzis, adică să săvârșească aceleași acțiuni; atunci când astfel de persoane săvârșesc aceste acte, nu numai că nu sunt o faptă rea, ci mai degrabă devin o acumulare de mare bunătate.

Sutra asupra Mijloacelor îndemânatice, Marele Secret, de exemplu, îl menționează pe căpitanul navei pe nume „Marea compasiune”, care a ucis persoane rele și, prin urmare, a șters mulți eoni din suferința sa viitoare din ciclul vieții. De asemenea, este menționat și incidentul care s-a întâmplat cu un tânăr brahman pe nume Karma.

Fraza „cei plini de compasiune care văd departe” poate fi explicată ca referindu-se la acei bodhisattva – cărora le sunt permise cele șapte fapte ale trupului și vorbiri. [Trebuie subliniat faptul că practica de a efectua una dintre cele șapte fapte rele pentru a acumula o mare bunătate este sever restricționată la cei care au practicat literalmente calea bodhisattva de milioane de ani și nu ar trebui să fie interpretată ca fiind permisă altora.]

 

Conflicte între jurăminte

În versetul 84, maestrul vorbește despre ce se întâmplă dacă ajungem la un conflict între jurămintele. Aceasta este o problemă foarte importantă, pentru că pe măsură ce progresăm pe cale, întrebarea nu este dacă ne dedicăm sau nu timpul Dharmei, ci cărei Dharme ne dedicăm timpul. Cu cât progresăm, nu ne mai întrebăm „Să fac Dharma?” ci „Ce să fac mai întâi? Mai întâi să predau sau să traduc?” Sau „Mai întâi meditez sau mai întâi studiez?”.

 

Jurăminte „naturale” versus interdicții

Deci, ce este prioritar? Maestrul ne spune că încălcarea interdicțiilor este permisă în acest scop. Întrebarea este care sunt interdicțiile.

Iar aici se referă la jurămintele călugărilor. Există două tipuri principale de jurăminte și nu sunt numai pentru călugări:

  • Primul tip de jurăminte se numesc „naturale” adică: a nu ucide, a nu fura. Este ca o lege a naturii. Ele sunt numite „naturale” ca și cum ar fi evident că cei care fac aceste lucruri vor suferi.
  • Aldoilea tip de jurăminte se numesc „proscrise”, sau interzise prin lege. Eu le voi numi „interzise”. Un exemplu ar fi: călugărului îi este interzis să dețină bani pentru a-și putea menține puritatea și să nu fie posesiv. Deci nu este o lege naturală, ci o lege care ajută la promovarea practicii călugărilor.

 

Întotdeauna ar trebui să fie preferat jurământul superior

Bodhisattva are un jurământ care spune că dacă apare situația în care  este benefic pentru ceilalți să se ocupe de bani, atunci va trebui să se ocupe de bani. Deci, există jurământul care spune că atunci când vine momentul să încălcăm o interdicție, dacă nu o încălcăm, am comis o infracțiune mai gravă.

În funcție de nivelul de jurăminte în care ne aflăm, ar trebui să mergem pentru jurămintele mai înalte pe care le-am luat. Pentru că scopul nostru este să ajungem la iluminare cât mai repede posibil. Și cu cât ajungem mai repede la iluminare, cu atât ființele vor suferi mai puțin, pentru că ele depind de noi ca să ajungă la iluminare. Trebuie să mergem întotdeauna spre lucrul cel mai înalt.

 

Jurămintele tantrice

Jurămintele tantrice sunt cele mai înalte dintre celelalte jurăminte și de multe ori respectarea jurămintelor tantrice poate părea să contrazică jurămintele de la nivelurile inferioare.

De exemplu, unui călugăr nu-i este permis să fie cu o femeie, sau unei călugărițe nu-i este permis să fie cu un bărbat, dar tantra este calea cea mai rapidă spre iluminare. Uneori, dacă practica cuiva este suficient de avansată, iar practica tantrică trece prin partener, el trebuie să-și ia un partener. Acesta este un jurământ superior.

Pe lângă asta, avem un alt jurământ care ne spune să ținem cont de ceilalți și să fim atenți la părerea pe care și-o pot face despre noi. De aceea, trebuie să fim atenți să nu încălcăm jurămintele pentru că nu dorim să îndepărtăm oamenii de Dharma. Vrem ca comporta-mentul nostru să servească drept exemplu pentru a atrage oamenii către Dharma.

Uneori trebuie să încalc această regulă, dacă știu că îmi respect jurământul tantric și [astfel] voi ajunge la iluminare mai repede. Și dacă conflictul este cu un jurământ tantric, pe care nu îl pot explica altora, pentru că este secret, aceasta este o situație foarte delicată pentru exterior.

De aceea, trebuie să știm că facem lucrul cel mai înalt și că ne respectăm jurămintele la un nivel superior. Și când ajungem în această situație, trebuie să ținem cont de toți acești factori, să-i cântărim cu atenție și să mergem spre lucrul care aduce cea mai mare binecuvântare, la cât mai mulți oameni.

Și acest lucru nu va fi întotdeauna clar pentru ceilalți: alegerea noastră nu se va potrivi întotdeauna cu criteriile lor, pentru că ne aflăm într-un alt loc. Dar acest lucru nu face ca jurămintele inferioare să fie mai puțin importante. Ele vor rămâne întotdeauna foarte importante.

 

Lasă-ți inima să te conducă

Atunci când căutăm pe cineva cu care să învățăm, unul dintre primele criterii pe care le căutăm la un profesor spiritual este comportamentul etic. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să examinăm comportamentului etic al profesorului. Dacă ni se pare lipsit de etică, nu-i vom acorda încrederea noastră, nu vom învăța nimic de la o astfel de persoană și nici nu ne vom deschide spre ce ar avea să ne dea.

Întrebarea este: Ce se întâmplă dacă profesorul se află în situația în care acționează în conformitate cu jurămintele înalte despre care nu vă poate spune?

Elevul ar trebui să-și verifice inima, dacă are încredere în acest profesor, dacă are încredere în puritatea motivației acelui profesor. Și asta este tot.

În cele din urmă, voi sunteți cei care decideți. Trebuie să vă uitați în inima voastră și să fiți convinși dacă motivația profesorului este pură sau nu. Dacă nu vă veți convinge, nu veți învăța nimic de la el. Nu are rost să continuați cu el. Dar dacă sunteți convinși de profesor, atunci veți spune: „Las deoparte ce nu înțeleg acum și merg mai departe”.

 

Conflictul poate fi o expresie a lipsei de pregătire

De multe ori conflictul apare atunci când nu suntem pregătiți să ne confruntăm cu nivelul următor, așa că spunem: „Oh, sunt într-un conflict care mă împiedică să merg înainte”. Și de multe ori ne creăm un conflict pentru a nu ne confrunta cu următorului nivel. Cu cât avansați mai mult în practică, cu atât ea este mai dificilă și purificarea este mai puternică. Uneori se exprimă sub forma fricii și ne oprește brusc, rămânând blocați în conflicte.

 

Care este cel mai înalt lucru pe care îl putem dărui?

După cum am spus, în dăruirea de ofrande accentul ar trebui să fie pus pe obiectul cel mai puternic.

Care este generozitatea cea mai mare? Nu vorbim acum despre cui dăruim, ci ce anume dăruim. Când mergem să dăruim Lamei ofrandă, care este ofranda cea mai înaltă? Practica noastră.

Cu cât practicăm mai mult ce ne spune Lama, cu atât generozitatea noastră este mai mare. Și aici, trebuie să fim atenți. Pentru că oamenii spun: „Ok, deci voi medita în fiecare zi și asta va fi cea mai mare dăruire. Da, este adevărat, aceasta este cea mai mare dăruire, cu condiția să ajungem la un nivel foarte avansat în meditație. Dar pentru majoritatea dintre noi, care nu am perceput vacuitatea, binefacerea noastră este foarte slabă.

Art Engle, spunea: „Până nu ajungem la un nivel foarte avansat, dăruirea practicii nu este puternică, pentru că practica nu este încă puternică. De aceea trebuie să dăruim lucruri materiale Lamei până vom progresa.”

2. A atrage oamenii spre Dharma

Al doilea principiu pe care Gyaltsab Je îl expune în discuția Maestrului Shantideva cu privire la moralitatea de a acționa în folosul ființelor simțitoare.

Rang  — sine,
Nyepa  — pată, act negativ,
Ma gupa  — pur,
Rang nyepe ma gupar înseamnă fără să fim poluați,
Shen  — alții,
Duwa  — a colecta, a grupa,
Chupa  — acțiuni,
Lappa  — antrenament.

Antrenamentul în activități a căror scop este să-i atragem pe alții către Dharma, fără să fim poluați de faptele noastre rele.

Prima acțiune pe care o menționează Maestrul Shantideva este dăruirea materială. Bodhisattva se folosește de dăruirea materială nu numai pentru a se elibera de atașamente, ci și pentru a-i atrage pe oameni spre Dharma.

Și aici, Gyaltsab Je distinge trei principii în practica de a atrage oamenii spre Dharma.

1. Când dăm sau nu mâncare și îmbrăcăminte

Se  — mâncare,
Gu  — îmbrăcăminte,
Jinpa — a da,
Mi jinpa — a nu da,
Jinpa dang mi jinpa — a da sau a nu da,
Kyepar — mai exact.

Adică, când mai exact dăruim sau nu dăruim altora mâncare și îmbrăcăminte.

Versetul 85:

Mănâncă doar cantitatea potrivită de mâncare,
Împarte toate bunurile tale,
Cu excepția celor trei robe pe care le ai,
Cu cei care au căzut greșit, cu cei fără apărare,
Sau cu cei care s-au angajat în ascetism.

Maestrul spune:

a. Nu mânca prea mult. Când mănânci mai mult decât ai nevoie, este împotriva perfecțiunii dăruirii, pentru că atunci primești ceea ce ar trebui să primească alții.

b. Maestrul se referă aici la călugări. Călugării au trei robe, au un fel de fustă sub care mai au una, iar peste ele roba superioară. De aceea maestrul spune: „cu excepția celor trei robe ale tale, dă tot ceea ce ai, nu păstra nimic!”.

c. Cui vom da? Vom da celor care au căzut greșit. Cine sunt aceștia? Criminalii, hoții. Deci, nu-i judecăm și spunem „Lor nu le dăm!”. Nu! Nu! Du-te și dăruiește tocmai

– Celor care au căzut greșit,

– Celor fără apărare,

– Sau celor care sunt asceți.

Gyaltsab Je spune că cuvântul „asceți” se referă la călugări.

Din lectura cursului:

Ori de câte ori consumi mâncare, trebuie să o împarți și cu următoarele făpturi, dacă sunt în preajma ta: cu cei care au căzut greșit, adică animalelor și spiritelor chinuite; cu cei bolnavi și cu cei fără apărare; și cu cei care s-au angajat în ascetism – referirea este la persoane celibatare, hirotonite.

Trebuie să urmezi sfaturile din fraza „În orice lucru, ia în considerare cantitatea potrivită”, și mănâncă doar cantitatea potrivită de mâncare, fără să comiți vreuna dintre infracțiunile legate de consumul de mâncare. Motivația de a mânca ar trebui să fie aceeași cu cea descrisă în «Scrisoare către un prieten».

Un bodhisattva care este călugăr pe deplin hirotonit ar trebui să fie gata să dea orice bun pe care îl are, cu excepția celor trei robe Dharma ale sale: roba exterioară, roba interioară și roba inferioară. Chiar și cu aceste trei robe, bodhisattva poate să dea orice robe pe care le are în plus, cu condiția să-i rămână cel puțin o robă de fiecare fel, deoarece acest lucru ar fi un obstacol în calea practicii sale de celibat.”

2. Bodhisattva trebuie să-și protejeze corpul

Versetul 86:

Acest corp, cu care înfăptuiești sfânta Dharma,
Nu-i face niciodată nici un fel de rău.
Dacă astfel vei acționa, rapid vei împlini
Speranțele fiecărei ființe vii!

Bodhisattva are datoria să-și protejeze corpul. Acest lucru face parte din jurămintele de protejare a vieții. Face parte din comportamentul etic, de a ne proteja corpul pentru a ajunge la iluminare cu el.

Maestrul Shantideva ne sfătuiește să nu dăunăm corpului în scopuri minore.

Jawa  — act sau acțiune,
Tren tsek  — minor, marginal,
Chedu  — pentru, de dragul, în scopul,
Jawa tren tsek kyi chedu — pentru un scop minor,
Lu  — corp
Nupar  — a dăuna, a răni, a vătăma,
Mi jawar — nu face.

Adică: nu-ţi răni corpul pentru un scop minor.

Dacă ne dedicăm viața atingerii iluminării, trebuie să ne protejăm acest corp. Nu pentru că este pur – el este trecător, făcut din carne și oase, și vine din karma impură –, ci este un mijloc de a ajunge într-un loc pur și, prin urmare, trebuie să îl protejăm.

Din lectura cursului:

„Iată a doua parte: Acest corp cu care înfăptuiești sfânta Dharma, dacă îl protejezi și îl îngrijești cum se cuvine, vei putea realiza obiective mărețe, pentru tine și pentru ceilalți.

Nu-i face niciodată nici un fel de rău doar pentru un beneficiu minor pe care l-ar putea aduce altcuiva. Protejează-l la fel cum ai proteja o rană deschisă. De ce? Pentru că dacă astfel vei acționa, atunci prin resursele și oportunitățile spirituale pe care le-ai găsit de această dată, vei atinge apogeul practicării celor trei antrenamente și în acest fel vei împlini rapid speranțele fiecărei ființe vii.”

După cum spun Cele patru sute de versete:

Ar trebui să vedem acest corp
Ca pe un dușman al nostru;
Și totuși este un lucru
Pe care ar trebui să-l protejăm.
Este o acțiune care creează
Rezerve imense de merite
Trăind o viață lungă
Și în același timp păstrând moralitatea.

3. Și sunt situații în care este potrivit să renunți la corp

După cum știm Buddha și-a sacrificat corpul pentru tigroaică. Cum se potrivește acest lucru cu versetul 86? Aici vine explicația când este potrivit ca un Bodhisattva să-și sacrifice corpul:

Lu jinpar  — a da corpul,
Tongwa  — sacrificiu,
Du — timp,
Dang  — și,
Gupa  — scop,
Shepa  — explicație.

Adică: Explicarea timpului și scopului potrivit pentru care să facă sacrificiul de a da corpul.

Versetul 87:

Niciodată să nu-ți sacrifici corpul
Cu gânduri impure de compasiune.
Ar trebui să-ți dăruiești corpul
Pentru a-ți atinge obiective mari,
Atât în prezent, cât și în viitor.

Atâta timp cât nu am atins acest nivel la care a ajuns Buddha, nu ne dăruim corpul. Dăruirea trebuie să fie pură pentru a acumula mari binefaceri. Doar un mare Bodhisattva care nu mai este atașat de corpul său, îl poate folosi în scopuri înalte. Asta a făcut Buddha.

Nu dăruim ceva ce vom regreta, pentru că dăruirea este incompletă. Pe de altă parte, dacă dăm ceva și așteptăm să primim înapoi, ne-am stricat karma. Dar dacă dăruim înțelegând că vom acumula karma care ne va aduce mai târziu la iluminare – atunci asta este minunat.

Iată a treia parte: Nu există nicio îndoială că Bodhisattva sunt gata, de la bun început, să-și sacrifice trupurile de dragul tuturor ființelor, din adâncul inimii lor. Dar niciodată să nu faci un act de ascetism și să-ți sacrifici carnea corpului tău sau ceva asemănător cuiva care o cere, într-un mod care să implice gânduri impure de compasiune în care ar trebui să îi prețuiești pe alții mai mult decât pe tine; adică în așa fel încât să simți dezgust, sau să-ți regreți fapta mai târziu, sau ceva asemănător. Acest punct este explicat pe larg în «Compendiul practicii», unde este citată o sutră care afirmă că a da lucruri la momentul nepotrivit este opera demonilor.

Cu toate acestea, când vine momentul când te-ai eliberat de zgârcenie și alte obstacole în calea perfecțiunii dăruirii și, când ai putea, fără nici o problemă, să acumulezi printr-un astfel de act o cantitate mare de energie virtuoasă – atunci ar trebui să-ți dăruiești corpul, pentru că aceasta va fi o cauză karmică pentru a-ți atinge obiective mari, atât în prezent, cât și în viitor (în viețile viitoare).”

c. Păstrarea opiniilor bune ale altora despre Dharma

Al treilea principiu cu privire la moralitatea de a acționa pentru binele celorlalți, este menținerea și dezvoltarea opiniilor bune ale altora despre Dharma.

Semchen  — cei ce au minte, adică ființele,
Sem jesu sung  — a-și păstra mintea,
Shing nyepe mi gupay — a nu fi poluat de fapte rele,
Chupa la lappa  — antrenamentul în activități.

Adică, antrenamentul în activități care mențin opiniile bune ale celorlalți în Dharma și evitarea poluării datorită faptelor rele.

Aici, trecem subiectul dăruirii Dharmei: cui este potrivit să dăm Dharma și cui nu, și ce este potrivit să predăm și ce nu. Deoarece dăruirea Dharmei este cea mai înaltă dăruire, acesta este un subiect foarte important pentru toți bodhisattva. Și acesta este subiectul următoarei părți a acestei lecții.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Roata Vieţii

Lecția 9 – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 9

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Reamintirea și vigilența – factorii mentali
necesari pentru dezvoltarea perfecțiunilor

 În versurile următoare, Maestrul Shantideva începe să enumere factorii care trebuie dezvoltați pentru a putea reuși în practica perfecțiunilor.

 

Rugămintea

Capitolul 5, versetul 23:

Cu mâinile la piept împreunate
Mă îndrept spre cei care doresc să-și protejeze mintea:
Vă rog, faceți orice efort de a vă cultiva
Reamintirea și vigilența.

Primul lucru pe care îl face Maestrul Shantideva este să-i roage fierbinte cei care doresc să-și protejeze mintea să facă tot ce le stă în putință pentru a-și cultiva reamintirea și vigilența.

 

Reamintirea și vigilența

Maestrul începe să ne vorbească despre doi factorii mentali pe care trebuie să-i dezvoltăm pentru a putea reuși pe cale.

drenpa                                                         sheshin

1. Drenpa — reamintirea sauaducere aminte,

2. Sheshin — vigilența sau atenția.

Acești doi factori i-am enumerat deja în forma lor negativă când am vorbit despre cele 20 afecțiuni mentale secundare în lecția anterioară.

Care este definiția reamintirii?

Reamintirea funcționează și în cadrul meditației: în contextul meditației, a-ți reaminti înseamnă a menține obiectul virtuos, sublim în minte fără a-l pierde. Aceasta este definiția reamintirii sau a aducerii aminte.

Ceea ce dorim este să ajungem în starea în care să stăm cu obiectul tot timpul. La început ne menținem obiectul în minte, apoi îl uităm. Sheshin se trezește și ne aduce înapoi la obiect.

Ceea ce este important de subliniat este că atunci când spunem reamintire în acest context, nu înseamnă că mai întâi trebuie să uităm pentru ca apoi să ne reamintim. Aici el este un factor mental care ne face să fim tot timpul cu obiectul. Acesta este sensul lui.

Indirect, maestrul ne spune și ce înseamnă meditația corectă. Obiectul cu care petrecem mult timp în meditație își lasă amprenta asupra noastră, se întipărește în mintea noastră. Deci atunci când ne dedicăm timpul meditației, este bine să fim cu un obiect care este sublim/sfânt și nu cu un obiect care este cotidian, banal.

Cel care și-a dezvoltat Shine [=perfecțiunea meditației] este constant cu obiectul. Chiar și atunci când este în afara meditației, el nu mai uită. Fiecare dintre noi avem această abilitate, doar că nu este dezvoltată în noi. Pentru a o dezvolta trebuie să aducem meditația la perfecțiune, adică la Shine.

 

Gânduri care ne ajută la dezvoltarea reamintirii și a vigilenței

Versetul 32:

Astfel de gânduri vor trezi
Onoarea, rușinea și frica,
Și repetat ne vom reaminti
De iluminarea lui Buddha.

„Astfel de gânduri” se referă la reflecțiile din versetele anterioare, care nu au fost incluse în acestui curs.

Vom citi câteva dintre ele, care preced versetul 32: 

26.
Chiar și cei dedicați, perseverenți,
Cu credință și învățați,
Vor cădea în păcate și infracțiuni
Datorită lipsei lor de vigilență.

27.
Lipsa de vigilență este ca tâlharul:
Se furișează când reamintirea slăbește,
Ne fură tot meritul pe care l-am acumulat,
Și ne aruncă în tărâmuri inferioare.

28.
Afecțiunile mentale sunt ca o bandă de tâlhari
Ce pândesc ocazia de a ne răni;
Iar când vine momentul, ne fură virtuțile,
Distrugând șansa de a ne renaște în tărâmurile fericite.

29.
Prin urmare, folosește-ți reamintirea
De a preveni distragerea atenției.
Iar dacă mintea rătăcește, întoarce-o imediat,
Aducându-ți aminte de suferința tărâmurilor inferioare.

30.
Reamintirea se va trezi cu ușurință
În mintea celor norocoși,
Cei care de teamă respectă sfatul starețului,
Și cei ce trăiesc în preajma Lamei lor.

Starețul este cel care dă jurămintele călugărilor.

31.
Vederea lui Buddha și Bodhisattva,
Este neobstrucționată, ei văd totul.
La fel și eu mă aflu mereu
Înaintea ochilor lor.

Maestrul spune că cel care are astfel de gânduri despre iluminare, va veni timpul când ne vom reaminti mai des de iluminarea lui Buddha. Iluminarea lui Buddha nu va fi ceva la care să ne gândim o dată la trei luni când vine profesorul să predea, ci va deveni ceva constant în mintea noastră. Drenpa este cea care ne aduce imaginea iluminată a lui Buddha, să fie mereu cu noi.

33.
Când cineva își menține ferm reamintirea
Pentru a-și proteja mintea,
Atunci se va trezi și vigilența,
Și chiar dacă va dispărea la un moment dat,
Cu siguranță ea se va întoarce.

În momentul în care am ajuns să ne menținem ferm reamintirea, vom avea în mintea noastră permanent ideea de iluminare, aspirația spre iluminare. Când se întâmplă acest lucru, această reamintire devine ca o santinelă care protejează mintea. Devine ceva care ne protejează. Nu mai vrem să ne abatem de la cale, nu mai vrem să facem păcate, nu mai vrem să le facem altora rău. Pentru că ne amintim că suntem pe calea iluminării, ne amintim de imaginea lui Buddha care este complet pură, perfectă și care ne inspiră. După care, ne spune maestrul, se trezește vigilența.

Acești doi factori mentali se dezvoltă odată cu practica, atât reamintirea, cât și vigilența. Versetul spune că, atunci când reamintirea devine fermă, chiar și dacă vigilența ar dispărea la un moment dat, cu siguranță se va întoarce. Adică: vigilența depinde de dezvoltarea reamintirii.

De fapt, în versetul original în sanscrită formularea este diferită, spunând: „Și dacă s-a trezit deja, nu va mai pleca niciodată.”

Din lectura cursului:

„Iată al doilea punct. Să presupunem că cineva a ajuns în starea în care își menține ferm reamintirea pentru a-și proteja mintea de afecțiunile mentale, atunci se va trezi și vigilența, stare în care este capabil să se observe pe el însuși și să perceapă corect diferența dintre acțiunile corecte și cele improprii. Și chiar și în situația în care va dispărea la un moment dat, cu siguranță se va întoarce. Prin urmare, întrebarea dacă cineva devine sau nu un maestru al practicii budiste depinde de cât de bine își poate menține reamintirea și vigilența; și astfel ar trebui să caute să devină un maestru al acestor două abilități.”

 

Cele trei obiecte pe care ni le amintim

Cele trei diamante

Maestrul Shantideva, în versetele peste care am sărit ne vorbește despre cele trei diamante ca obiect de meditație: Buddha, Dharma, Sangha. Ce înseamnă să ne amintim de ele? Înseamnă să ne amintim de calitățile, virtuțile și abilitățile lor sublime.

Diamantul Buddha

Ce înseamnă să ne amintim de Buddha în acest context? Nu ne referim la Buddha de acum 2500 de anii, ci la figura iluminată cu corpurile lui Buddha.

După cum știm Buddha are patru corpuri: două fizice și două mentale. Când ne referim la corpurile lui, ne referim la diferitele aspecte ale lui Buddha: omnisciența, compasiunea infinită, iubirea necondiționată pentru toate ființele, la vacuitatea lui Buddha.

Toată practica pe care o facem este de a deveni un Buddha. Încercăm să ajungem la iluminare, încercăm să ne dezvoltăm cele patru aspecte ale lui Buddha: cele două aspecte fizice și cele două aspecte mentale ale unei ființe iluminate.

Spre deosebire de corpul nostru care îmbătrânește, se îmbolnăvește și moare, corpul lui Buddha este un corp de lumină, un corp de diamant, care nu poate fi vătămat, un corp veșnic. El stă în paradisului lui în plăcere sublimă, în extaz.

Deci, atunci când vorbim despre reamintire, vorbim despre a ne aduce aminte de aceste lucruri la care vrem să ajungem. De ce vrem toate acestea?

a. Pentru că nu vrem să mai suferim, și

b. Pentru că vom putea ajuta toate ființele după cum au nevoie.

 

Cele patru corpuri ale lui Buddha

1. Corpul de plăcere

Primul aspect – în tibetană:

Long ku

Sambhogakaya corpul de plăcere al lui Buddha. Este un corp de diamant, un corp de lumină, desăvârșit în frumusețea lui, absolut perfect. Ce fel de corp voi avea când voi deveni Buddha? Cel mai frumos pe care mi-l pot imagina.

2. Corpul de manifestare/emanare

Nirmanakaya — corpul de manifestare/emanare. Este corpul în care Buddha se manifestă pentru a ne învăța.

Trul ku

Acestea sunt cele două corpuri fizice.

Următoarele sunt mentale.

3. Corpul de înțelepciune

Următorul corp este  Dharmakaya. În tibetană:

Yeshe chu ku

Dharmakaya este corpul înțelepciunii. Este mintea lui Buddha, ce are capacitatea de a iubi, de a avea compasiune infinită, de a cunoaște totul. Aceasta este omnisciența lui Buddha.

4. Corpul de esență

Svabhavakaya — corpul de esență. În tibetană:

Ngo wo nyi ku

– Este vacuitatea lui Buddha, și

– Încetările lui Buddha.

Există două aspecte, ambele negative. Cuvântul corp nu este atât de potrivit – este un aspect. Dar este folosit cuvântul Kaya care în sanscrită înseamnă corp. Deci corpul de esență are două aspecte: vacuitatea lui Buddha și încetările, adică toate afecțiunile mentale au încetat.

Vă voi pune o întrebare: Dintre toate acestea, ce avem noi acum?

Deja avem vacuitatea. Singurul lucru care va rămâne cu noi chiar și atunci când trecem prin întreaga transformare, este vacuitatea. Toate corpurile lui Buddha nu se aseamănă cu corpul nostru normal, cu excepția vacuității pe care o avem deja. Dacă nu aș fi fost goală de orice natură, n-aș fi avut nicio șansă să devin un Buddha.

Ce corp întâlnim când percepem direct vacuitatea? Dharmakaya, corpul înțelepciunii. Vom fuziona cu Dharmakaya.

 

Cum ne reîncarnăm?

Dacă acum am un corp uman, ce înseamnă acest lucru? Că am o karma mediocră. Pentru că dacă aveam karma proastă, atunci aș fi avut trupul unui animal sau a unui spirit sau a unei făpturi din infern și viața mea ar fi fost plină de suferință. Am o viață amestecată, care are suferință și bine în ea, așa că am o karmă mediocră.

Atunci când karma mea va fi minunată, voi avea corpul lui Buddha. Totul depinde de ceea ce am făcut în trecut. Conștiința mea nu are nicio natură proprie de sine. Și eu și mintea mea este goală de orice natură. Așa cum mă percep acum, nu înseamnă că asta este ceea ce sunt. Nu sunt nici ceea ce percepe unul sau altul.

Sunt complet goală.

Dacă plantez karma potrivită, voi percepe acest corp ca al unui înger și asta este singura cale de a ajunge la iluminare sau de a ajunge în infern. Karma îmi impune percepția pe care o am.

Numai așa există reîncarnări și renașteri. Când o karmă se termină, se va manifesta o altă karmă care mă va forța să mă percep într-un anume corp. Și asta este tot. Asta înseamnă renașterea. Nu înseamnă că brusc călătorim într-un ținut îndepărtat.

 

Karma se poate schimba într-o clipă

Este important să înțelegem că, karma se poate schimba în câteva secunde. Să nu credeți că această schimbare este neapărat un proces treptat. Dacă cineva trage cu arma în mine, în 30 de secunde karma mea de a mă vedea ca ființă umană se va termina și o altă karmă mă va forța să mă văd în altă parte și voi avea o minte diferită. Se poate întâmpla chiar acum, în câteva secunde!

Orice persoană care moare, fie că este vorba de un accident, fie că este vorba de moarte naturală, această schimbare se petrece foarte repede. Chiar și un bătrân care stă întins pe patul de moarte, închide ochii, iar apoi, în scurt timp, se află în alt loc. Fără soare, fără lună, fără rude, fără prieteni, fără copii, ceva complet diferit. Mai întâi va fi în bardo, iar apoi va fi proiectat într-un loc care este și mai groaznic.

Potrivit budismului, dacă nu facem practică spirituală, șansele noastre sunt foarte mici de a fi din nou într-un corp uman, deoarece [acum, în existența umană] folosim multă karmă foarte bună. Dacă nu practicăm și nu învățăm o modalitate de a reînnoi karma rapid, atunci când karma se va termina vom fi proiectați într-o existență grea.

Am vorbit despre Diamantul Buddha.

– Diamantul Dharma

Ce înseamnă să ne amintim de Diamantul Dharma?

1. Înseamnă să ne amintim de percepția vacuității, de cei care au perceput-o deja.

2. Iar cei care nu au perceput vacuitatea, să-și amintească posibilitatea de a o percepe.

– Diamantul Sangha

Ce este Diamantul Sangha? Sunt cei care au perceput vacuitatea. Să ne amintim de acești oameni care ne pot îndruma și care sunt pentru noi exemple bune ale căii.

– Esența celor trei diamante este înțelegerea vacuității.

 

Practica bodhisattva

Există și un alt tip de reamintire: dacă practic calea unui bodhisattva, voi practica, de exemplu, generozitatea. Mă trezesc dimineața și îmi spun: „Nu vreau să-mi petrec ziua fără să dăruiesc. Vreau și să trec la următorul nivel de generozitate!”.

Deci, dacă m-am trezit dimineața cu această decizie, atunci reamintirea funcționează pentru a-mi reîmprospăta această dorință pe tot parcursul zilei. Putem practica și altceva, nu neapărat generozitatea. Și în acest fel ne întărim reamintirea, care este un factor mental.

Deci, ne aducem aminte de:

– cele trei diamante, și

– de obiectul practicii. De obiectul pe care vrem să-l ținem minte pe parcursul zilei.

Principalul lucru este reamintirea obiectului. El trebuie să fie un obiect sacru. Deci, dacă acum vreau să-mi perfecționez generozitatea, el este un obiect sacru, pentru că mă va scoate din suferință. Dacă vreau să-mi amintesc de Buddha, el este un obiect sfânt.

Nu dorim ca obiectul reamintirii să fie ceva lumesc, pentru că asta facem toată ziua, ci dorim să ne direcționăm mintea spre un loc sfânt, care să ne scoată din suferință.

 

Aplicarea reamintirii și vigilenței în viața de zi cu zi

Să ne întoarcem puțin la Maestrul Shantideva și să citim următoarele lui versete.

34.
Înainte să acționez, mintea mi-o examinez,
Ca nu cumva motivația mea să fie greșită.
În acest moment ca bușteanul, încremenesc,
Și nimic nu voi lăsa să mă clintească.

Maestrul începe acum o idee pe care apoi o dezvoltă în continuare. El ne vorbește despre cei doi factori din versetul 33, Drenpa și Sheshin. Așa că acum spune: „Ok. Acum sunt mereu atent la mintea mea, observ ce se întâmplă cu mine, unde se îndreaptă gândurile mele. Ce voi vedea când încep să-mi observ mintea? Defecte.”

Maestrul spune: „Ca să mă surprind, am nevoie de Sheshin, de vigilență, câinele de pază. Dacă ai văzut un defect, adică ai un gând greșit, încremenește pe loc! Dacă ai de gând să insulți pe cineva – oprește-te imediat!”

Din lectura cursului:

„Iată prima parte. Înainte de a face orice acțiune, cum ar fi să merg undeva, să fac ceva etc., înainte de a acționa, mintea mi-o examinez în raport cu motivația mea și voi decide dacă ea este pură sau ca nu cumva motivația mea să fie greșită. Dacă în acest moment descopăr că motivația mea este greșită, atunci ar trebui să aplic antidotul potrivit: ca bușteanul încremenesc și nimic nu voi lăsa să mă clintească. Trebuie să refuz să fiu mișcat de ceva care nu este bun.”

 

Cum ne folosim ochii?

Maestrul ne dă câteva sfaturi despre cum să ne dezvoltăm Sheshin.

Versetul 35:

Niciodată n-ar trebui să mă uit în jur,
Cu mintea distrasă și fără rost.
Mai bine îmi voi concentra mintea,
Și voi privi mereu în jos.

a. Sfaturi generale despre cum să privim cu ochii.

mik gi taway kunchu chir tenpa

Mik            — ochii,
Tawa         — a privi,
Kun chu   — comportament,
Chir            — în general,
Tenpa        — a explica.

Adică, a explica cum să privim cu ochii în general.

Nu vă uitați fără rost la vitrine, la bărbați sau femei bine făcuți, vecini sau vecine. Dacă sunteți serioși în practica voastră, nu mergeți cu mintea distrasă.

A merge și a vă uita la toate vitrinele – nu este o idee bună. Ce este acolo atât de important în viața voastră?  Sfatul lui: lăsați-vă privirea în jos. Dacă suntem tot timpul afară, simțurile ne trag spre afară.

Am vorbit despre Pratyahara – retragerea simțurilor – , în Yoga Sutra scrisă de Maestrul Patanjali. El ne vorbește despre asta, în viața noastră cotidiană, nu în meditație. Când mergem pe stradă, nu trebuie să ne lăsăm privirea să se lipească de orice, pentru că atunci nu mai observăm ce se întâmplă în minte.

Dacă nu observăm ce se întâmplă în mintea noastră, nu ne putem dezvolta Drenpa și Sheshin – nu vom reuși niciodată în meditație și nu vom percepe niciodată vacuitatea. Pentru că acești factori trebuie să fie foarte dezvoltați în noi, pentru a ajunge la Samten – perfecțiunea meditației. Fără perfecțiunea meditației nu va exista înțelepciunea, nici Buddha și nici iluminarea.

Maestrul ne spune: Ai grijă de mintea ta! Nu o lăsa să se risipească.

În acest sens, simțurile sunt dușmanul nostru! Pentru că ne atrag spre lumea exterioară și ne scad capacitatea de a urmări ceea ce se întâmplă în mintea noastră. Este și o formă de modestie, dacă vreți.

Lama Dvora Hla spunea:

„Am practicat asta în New York. Mergeam la serviciu și aveam destul de mult de mers pe jos, astfel că m-am obișnuit să merg așa, cu privirea în jos. Dacă trebuia să traversez strada îmi ridicam privirea. Am decis în mod deliberat să mă deconectez de anumite lucruri. De cum este îmbrăcat unul sau altul, ce este în vitrină… Am ales să mă detașez de toate acestea.”

Întrebare: Putem să nu mergem cu privirea plecată și să fim vigilenți?

Răspuns: Este greu, pentru că simțurile ne înnebunesc: ochiul ne atrage, urechea ne atrage, mirosul ne atrage. Aceasta este cauza pentru care yoghinii se izolează, iar retreat-urile se fac în locuri izolate.

Sherab și Samten se dezvoltă mental, sunt abilități mentale. Trebuie să ne îndepărtăm de simțuri dacă vrem să le dezvoltăm.

Un efect secundar al acestui lucru este că simțurile devin foarte ascuțite. Dintr-o dată muzica sau peisajele devin vii și minunate. Dar nu acesta este scopul nostru. Acesta este un efect secundar.

Din lectura cursului:

„Iată prima parte: Niciodată nu ar trebui să mă uit în jur, dintr-o parte în alta, cu mintea distrasă și fără scop. Făcând acest lucru nu va face decât să-mi înrăutățească starea minții. Mai degrabă îmi voi concentra mintea asupra unui obiect virtuos; ori de câte ori mă uit în jur voi privi mereu în jos, la o distanță nu mai mare de lungimea cuțitului unui plug [conform scripturilor, aceasta este distanța dintre cele două palme când brațele sunt întinse în lateral]”.

b.  Ce să faci cu ochii tăi când ești obosit

Al doilea sfat este ce să facem când ne săturăm să privim în jos:

duppay tse jitar jawa

Dupay tse — când obosim,
Jitar jawa — cum să ne comportăm.

Deci, cum să ne comportăm atunci când am obosit să privim, când ne-am săturat să privim în jos.

Versetul 36:

Pentru a-mi relaxa privirea de a se uita în jos,
Îmi voi ridica ochii și mă voi uita în jur,

Maestrul spune: Când obosești să tot privești în jos, ridică-ți privirea și uite-te puțin în jur.

Din lectura cursului:

„Iată a doua parte: Dacă  a venit timpul să mă înviorez, adică am obosit să tot privesc în jos, atunci pentru a-mi relaxa privirea de la uitatul în jos, îmi voi ridica ochii și mă voi uita în jur.”

Maestrul Shantideva ne descrie câteva situații:

c. Cum să te comporți când te găsești în prezența altei persoane.

gangsak shen drung du ongpa la jitar jawa

Gangsak      — om, persoană,
Shen              — altul,
Drung du    — în prezența,  
Ongpa          — a veni,
Jitar jawa   — cum să ne comportăm.

Cum ne comportăm când ne găsim în prezența altei persoane.

Și dacă cineva se apropie de mine,
Îi dau binețe și îmi continui drumul mai departe.

Dacă intră în câmpul tău vizual cineva pe care îl cunoști, dă-i binețe dar nu-l lăsa să-ți distragă atenția. Fii drăguț, zâmbește și coboară-ți din nou privirea.

Nu te purta ciudat dacă îl cunoști. Nu spune: „Nu mă uit nicăieri, sunt pe cale spirituală!”. Trebuie să ne purtăm cu modestie. Ne păstrăm politețea, salutăm oamenii, dar nu ne lăsăm distrași. Ne dezvoltăm reamintirea.

Din lectura cursului:

„Iată a treia parte: Privind în jurul meu în acest fel, se poate întâmpla ca cineva să se apropie de mine. În acest moment mă voi uita la el, îi voi zâmbi, îi dau binețe și îmi continui drumul mai departe. Mai mult decât atât, pe măsură ce merg pe drum, poate este nevoie să mă uit peste tot în jurul meu să verific dacă nu există pericol sau obstacol în calea mea sau în jurul meu.”

d. Ce să faci când ai terminat să te odihnești.

Al patrulea sfat a ceea ce ar trebui să facem când am terminat să ne odihnim.

ngel supay tse jitar jawa

Ngel sopay tse — după ce ne-am odihnit,
Jitar jawa          — cum să ne comportăm.

Cum să ne comportăm după ce ne-am odihnit.

Versetul 37:

Mă voi uita peste tot în jurul meu
Să verific dacă nu există vreun pericol sau obstacol.
Și după ce m-am odihnit,
Mă voi întoarce și voi verifica ce este în spate.

Maestrul ne spune: „Nu merge cu privirea în jos și [în felul ăsta] să te expui pericolelor. Când [vrei să] traversezi strada uită-te să nu treacă vreo mașină.”

În versetul 39 continuă aceeași idee:

Voi verifica cu atenție, în spate și în față,
Apoi merg mai departe sau mă întorc înapoi.
Prin urmare, în orice circumstanță,
Voi acționa după cum este necesar.

Maestrul ne spune să verificăm dacă există pericole și să acționăm în funcție de ceea ce este necesar, dar în principal să nu ne lăsăm distrași. Pentru a reuși pe cale spirituală, avem nevoie să ne dezvoltăm Drenpa și Sheshin.

În mod deliberat renunțăm la anumite lucruri. Este o altă formă a Renunțării.

Simțurile noastre ne atrag spre locuri care nu sunt atât de bune. Deci, există pericolul de a ne atașa de simțuri. De aceea ne spune maestrul să privim în jos.

Din lectura cursului:

„Iată a patra parte: După ce m-am odihnit și este timpul să merg mai departe, mă voi întoarce și voi verifica ce este în spate. Voi verifica cu atenție, în față și spate, dacă nu există acolo ceva, ca de exemplu, o stâncă – și apoi merg mai departe sau mă întorc înapoi, după cum este cazul.”

Prin urmare, în orice circumstanță,
Voi acționa după cum este necesar.

Acum partea a treia a secțiunii anterioare, referitoare la aplicarea sfatului menționat mai sus la alte activități: prin urmare, în orice circumstanță, înainte de a mă angaja în orice acțiune fizică sau verbală, voi acționa după cum este necesar, numai după ce am a verificat dacă este benefic pentru mine și pentru alții.”

 

Practica cu privirea

În seminarul Eu și celălalt am vorbit despre cum să privim.

Un bodhisattva se antrenează în a fi bun cu ceilalți. Cum știm ce este bine pentru celălalt?

– Pot ști dacă mă uit încotro se duce privirea lui. Dacă se uită spre ceainic, îl întreb: Pot să te servesc cu ceai? Nu este neapărat nevoie să-i citim gândurile… Și atunci îi ofer ce vrea.

– Un alt mod de a practica este de a mă pune în slujba altora. De a mă vinde lor. Acum îmi spun: „Ochii mei nu mai sunt ai mei, ci ai tăi. Nu mă voi uita la ce îmi place mie, ci voi căuta să văd ce-i place celuilalt.”

Este un mod diferit de a practica, pentru că are Drenpa:  îmi reamintesc tot timpul că sunt în slujba altora. Dacă știu că lui Doru îi place cafea, voi căuta să-i ofer cafea.

La fel și cu ziarele. O modalitate de a ne distrage mintea este să citim ziarele fără nici un folos. Este suficient să trecem peste titluri.

Maestrul ne spune că dacă ne-am plictisit, să ne ridicăm privirea, dar fără să rămânem cu privirea prea mult în sus și după ce ne-am împrospătat privirea, să o coborâm din nou.

– Acesta este un lucru minunat pentru cei care sunt călugări sau călugărițe, mai ales dacă au jurăminte de abstinență sexuală. Ei nu doresc tentații, așa că își țin privirea în jos.

– Și este foarte bine pentru sănătatea minții noastre. Pentru că a fi mereu dispersat provoacă neliniște. Dacă suntem preocupați de un milion de lucruri, este foarte nesănătos.

Ceea ce este important, este să ne dezvoltăm acest Sheshin, vigilența,  conștientizarea. Ce facem de obicei? Ne uităm la cum se comportă alții.

Ce ne spune maestrul Shantideva? „Ei nu sunt treaba ta! Ține-ți carnețelul, dezvoltă-ți atenția, mintea, uită-te la tine mai întâi și nu mai predica altora!”

 

Bodhisattva pare uneori ciudat pentru mediul înconjurător

Dacă vom face această practică, vom părea puțin ciudați pentru alții.

Dar Bodhisattva nu caută să fie ciudat, nu acesta este scopul lui. Vrea să facă lucrurile din smerenie, cu iubire, păzindu-și mintea, nu ostentativ sau pentru a impresiona pe cineva. Dacă trebuie să aibă grijă de copii, se va îngriji de copii. Dar ideea principală este de a-și păzi mintea.

Un Bodhisattva nu spune la toată lumea: „Sunt pe calea spirituală”. Bodhisattva își croiește drumul în secret, în liniște și cu modestie. El nu dorește să atragă atenția altora prin comportamentul lui.

Lama Dvora Hla spune:

Mereu sunt invitată de prietenele mele să facem turul vitrinelor în New York și nu mă duc.

Adevărul este că ele au obosit să mă tot invite. La început li s-a părut ciudat, iar acum s-au obișnuit să le refuz invitația. Ele se uită la filme de acțiune, după ce termină de mâncat. Eu plec acasă și nu stau să mă uit la film. La început a fost ciudat. Dar cu timpul s-au obișnuit și apreciază asta. Uneori mă mai întâlnesc cu ele, iar întâlnirile sunt foarte plăcute; au învățat să aprecieze schimbarea din mine. Conversațiile deodată devin semnificative. Chiar și la petreceri în care majoritatea conversațiilor sunt conversații inutile, constat că ele sunt foarte semnificative. Uneori, este bine să fie și o mică discuție fără rost, dar să fie scurtă, doar pentru a menține legătura. Poate dura câteva minute, iar după aceea fie că trec la alte discuții mai semnificative, fie că trec în alt loc. Și asta se întâmplă în mod natural. Și oamenii încep să aprecieze. Și deja mă invită să țin prelegeri despre budism.”

În mănăstire, călugării au trei săptămâni pe an, în care închid toate cărțile, nu mai meditează. Se numește Gaye.

Ce fac? Se joacă fotbal, se uită la filme de acțiune.

Ce făcea Ken Rinpoche când venea timpul să se odihnească? Se uita la filme de acțiune, western-uri, divertisment.

 

Cum se comportă Bodhisattva

Versetele următoare descriu cum se comportă un Bodhisattva.

39.
Mă voi pregăti spunând:
„Așa mă voi comporta acum cu corpul meu”.
Și apoi din când în când mă voi opri să observ:
Oare se comportă în consecință?

Maestrul spune: nu lăsa instinctele să te conducă, tu le controlezi acum. Ai decis să te comporți într-un fel sau altul. După un timp, verifică: oare faci ceea ce ai spus că faci? Te comporți așa cum ai decis dimineața să te comporți sau nu?

Cu alte cuvinte, nu-mi petrec ziua fără să fac ceva bun. După un timp mă verific: oare am făcut un bine astăzi?

Din lectura cursului:

„Iată a patra parte, despre cum să stăm în diferite situații. De fiecare dată când sunt angajat într-o activitate, mă voi pregăti spunând: „Așa mă voi comporta acum cu corpul meu”. Acum voi acționa astfel pe o perioadă anume de timp. Apoi, mă voi opri din când în când să observ dacă – corpul meu – oare se comportă în consecință? După aceea, voi face tot posibilul să fac o activitate care este lipsită de orice fel de greșeală.”

 

Concentrarea asupra obiectului mental

Versetul 40:

Mintea mea este un elefant sălbatic,
Trebuie priponită de pilonul solid
Al obiectului mental,
Și o voi păzi cu strășnicie
Ca să nu se elibereze.

Despre ce ne vorbește aici? Despre Sheshin și Drenpa, în meditație și în afara ei. Scopul este de înfrânare a minții.

El spune că mintea noastră este ca un elefant sălbatic. Elefantul apare în faimosul desen pe care l-am făcut în cursul 3. Dacă practicați meditația, veți vedea cum mintea este târâtă de simțuri, de dorințe, de aversiuni în toate direcțiile.

Cum știm asta? Ne așezăm, în sfârșit, să medităm asupra lui Buddha și ce se întâmplă? Mintea aleargă sălbatecă unde vrea. Este ca un elefant sălbatic.

La început, asta este un obstacol imens. Cum depășim acest obstacol? Ce facem cu elefantul? Ne putem imagina că într-un sat indian cineva trece cu un elefant printre vânzătorii din piață, iar elefantul ia cu trompa puțin de aici, puțin de acolo. Ca să nu mai facă asta, i se dă elefantului să țină cu trompa un băț.

Mintea noastră este la fel ca trompa elefantului. Îi dăm un obiect, îi spunem: acum te vei concentra asupra lui Buddha. Dacă ea începe să fugă, atunci vine Drenpa și Sheshin.

– Vigilența vede dacă mintea a fugit,

– Reamintirea spune: Înapoi la Buddha.

Adică voi priponi mintea de pilonul solid al obiectului mental. Acesta este Buddha. Mental. Nu medităm cu ochii deschiși asupra lui Buddha, vrem un obiect mental, pentru că înțelepciunea se dobândește doar în minte. Și apoi, o voi păzi cu strășnicie ca să nu se elibereze. Verific, dacă mintea începe să fugă, atunci o aduc înapoi. Reamintirea.

Din lectura cursului:

„Urmează al doilea punct, despre cum să ne veghem mintea. Aici din nou există două diviziuni: legarea minții de un obiect virtuos și verificarea dacă ne menținem mintea concentrată pe singur punct, pe acest obiect virtuos.

Iată prima parte. Mintea mea este un elefant care nu a fost îmblânzit și este încă sălbatic. Trebuie priponită de pilonul solid al obiectului mental; adică obiectul pe care am ales să-mi concentrez mintea, într-un singur punct. Și atunci o voi păzi cu strășnicie ca să nu se elibereze.”

Versetul 41:

Voi depune eforturi să obțin
Concentrarea pe un singur punct 
Care nu încetează niciodată.
Gândurile le voi examina mereu, întrebându-mă:
„Cu ce este ea ocupată?” 

Îmi dezvolt concentrarea pe un singur punct și îmi dezvolt Sheshin, câinele de pază.

Din lectura cursului:

Iată a doua parte: Voi depune eforturi să obțin, un fel de concentrare pe un singur punct, care este focalizată pe un obiect virtuos și nu este niciodată distrasă spre un alt obiect. Mă voi asigura că concentrarea mea nu încetează niciodată. Și gândurile le voi examina mereu, întrebându-mă: „Cu ce este ea ocupată? adică voi verifica dacă mintea mea este ocupată de un obiect potrivit sau nu.

 

Când este permis să ne relaxăm?

Acum ne vorbește de Gaye.

42.
În situații de pericol, sărbătoare sau altele similare,
Presupunând că în cele de mai sus, nu mai sunt capabil,
Atunci pot continua să fac ceea ce este convenabil.
Se spune că în anume momente de caritate
Poate fi trecută cu vederea practica eticii morale.

Maestrul ne spune că sunt momente în care este permis să facem o pauză. Ele sunt detaliate în legile Vinaya, codul monastic. Călugării au o listă lungă de jurăminte și sunt situații când le este permis să renunțe la respectarea neîncetată a jurămintelor. Când?

a. În situații de pericol. Au reguli, de cum trebuie să-și acopere nevoile, să zicem. Dar dacă există o situație de pericol, atunci le este permisă încălcarea mai multor astfel de jurăminte.

b. Dacă este sărbătoare. Uneori este adecvat ca atât călugărul, cât și bodhisattva, să participe la sărbători pentru a se apropia de oameni, pentru a avea contact cu ei, ca apoi să le poată dărui și să-i ajute. Deci, uneori, este permis să avem un răgaz moral în momentele de dăruire.

În text sunt descrise vremurile când se dăruiesc ofrande. Există ritualuri de oferire de ofrande în care se cântă, se dansează, fapt contrar regulilor pe care le au călugării. Călugării nu se preocupă de muzică și dans și așa mai departe. De ce? Pentru că le distrage atenția, le dispersează mintea. Mintea trebuie păzită. Dar, spune el, uneori, când există ritualuri de dăruire a ofrandelor, atunci este permisă o scurtă pauză.

c. Gyaltsab Je menționează încă o condiție: relaxarea este permisă atunci când suntem ocupați cu ceva care aduce un beneficiu cu mult mai mare ființelor vii.

Ce înseamnă asta pentru noi? Am vorbit despre Gaye – momente de răgaz.

Putem merge uneori la film și să ne bucurăm de el fără să ne gândim că facem ceva inutil. Și asta este în regulă. Este bine să luăm o pauză, dar să nu rămânem mult în ea și să revenim la activitățile esențiale.

Din lectura cursului:

„Al treilea punct se referă la explicarea situațiilor care sunt permise și a celor care nu sunt. Să presupunem că există situații de pericol care îmi amenință viața, sau particip la o sărbătoare, cum ar fi oferirea de ofrande celor trei diamante, sau fac ceva care aduce un beneficiu cu mult mai mare ființelor vii sau altele similare. Presupunând că în aceste situații, în cele de mai sus, nu mai sunt capabil, adică nu mai sunt capabil să-mi examinez minuțios toate acțiunile și gândurile mele, atunci pot continua să fac ceea ce este convenabil.

În sutra cerută de cel pe nume Înțelepciunea infinită, se spune „în anume momente de caritate, poate fi trecută cu vederea practica eticii morale pentru moment”. Acest citat spune că dacă nu ești în stare să practici generozitatea și moralitatea în același timp, atunci, presupunând că este momentul de a dărui – adică presupunând că în acest moment te concentrezi în principal pe învățarea practicii dăruirii – atunci ar trebui să renunți temporar la subtilitățile respectării moralității pe care nu le poți menține în acest moment. Ideea acestui verset este că trebuie să devenim maeștri în înțelegerea ordinii corecte a căii și apoi să parcurgem fiecare pas al căii în ordinea potrivită.”

 

Concentrează-te pe ceea ce faci

Versetul 43:

Când ți-ai planificat ceva,
Evită de a te mai gândi la orice altceva.
Concentrează-ți mintea pe această chestiune,
Și în tot acest timp – ocupă-te numai de ea.

Maestrul spune: „Dacă vrei să-ți păstrezi mintea, nu face zece lucruri deodată. Dacă ți-ai planificat ceva, fă-l, nu te împrăștia în toate părțile. Această distragere a atenției este ceea ce ne omoară și ne mai și împiedică să ne dezvoltăm concentrarea meditativă. Invers, cu cât acționez mai concentrat, asta:

a. Îmi susține sănătatea, și

b. Mă va ajuta să-mi dezvolt concentrarea meditativă.

În Zen, maestrul îi învață pe discipoli: când mănânci, mănânci, iar când citești, citești. Apoi, deodată, discipolii îl văd că mâncă micul dejun și citește ziarul. Ei îl întreabă: „Ce este asta?” Maestrul le răspunde: „Oh, nicio problemă. Când mănânci, mănânci, când citești, citești, iar când mănânci și citești, mănânci și citești”.

Maestrul Shantideva spune în versetul 44:

Dacă acționezi așa – succes vei avea,
Și dacă nu – în ambele vei eșua.
Astfel vei preveni sporirea afecțiunilor secundare,
Care provine din lipsa de vigilență.

– Aceste versete se referă, la ordinea practicării perfecțiunilor. Maestrul recomandă să ne concentrăm de fiecare dată pe perfecțiunea pe care încercăm să o dezvoltăm și să nu ne răspândim pe toate fronturile în același timp.

– Acest sfat poate fi aplicat și în practicarea etapelor căii spre iluminare: există o anumită ordine a etapelor, iar acestea trebuie practicate în ordinea corectă.

Din lectura cursului:

„Cineva poate să vină cu următoarea obiecție: „Practica moralității este superioară practicii de a dărui; atunci de ce ar trebui să acordăm prioritate dăruirii?” Ei bine, atunci când ți-ai planificat ceva, adică o serie de acțiuni, va trebui să le practici după o anumită ordine, să planifici cu atenție cu ce acțiune începi și apoi evită a te mai gândi la orice altceva.

Când începi cu practica de a dărui, concentrează-ți mintea pe această chestiune și în tot acest timp ocupă-te numai de ea. Dacă acționezi așa, atunci când practici o cale care trebuie urmată într-o anumită ordine fixă, succes vei avea; Și dacă nu, dacă inversezi ordinea, în ambele vei eșua, nu vei putea duce cele două etape, prima și a doua, la o finalizare cu succes.

Există tipuri secundare ale afecțiunilor mentale, care provin din neînțelegerea etapelor căii. Dacă înțelegi etapele căii și le urmezi, vei preveni sporirea afecțiunilor secundare, care provine din lipsa de vigilență. Ca atare, trebuie să devii un maestru în înțelegerea ordinii corecte. Și așa trebuie să devii un maestru în înțelegerea ordinii corecte a etapelor căii.”

 

Ordinea perfecțiunilor

Perfecțiunile trebuie practicate în ordinea în care au fost date.

Asta înseamnă că dacă practic generozitatea sunt scutit de meditație? Nu! La început de drum pun mai mult accent pe acest lucru și în paralel le practic pe toate.

Există un motiv pentru această ordine specială.

Ce lucruri dăruim?

– Lucrurile materiale și bani.

– Protecție, adăpost, casă.

– Iubire, și

– Dharma.

Și care este cea mai mare generozitate? A oferi Dharma.

1. Ce se întâmplă când daulucruri, în special lucruri materiale? Cu cât practic să dăruiesc mai mult, cu atât îmi slăbesc atașamentul față de lucruri. Devin mai puțin posesiv, mai puțin atașat față de lucruri. Acesta este unul dintre efectele secundare ale generozității.

2. Asta pavează calea pentru practicarea moralității. Când practic etica morală vor fi mai puține șanse să fac ceva imoral, de a comite infracțiuni pentru a obține ceva, pentru că sunt mai puțin atașat de lucruri.

3. Când practic moralitatea, printre altele, practic înfrânarea. Trebuie să mă abțin, pentru că am jurăminte. Acest fapt dezvoltă răbdarea.

Deci, 2 pavează calea pentru practicarea răbdării. Când ne dezvoltăm răbdarea, învățăm, printre altele, să facem față dificultăților de pe calea spirituală.

4. Deci, în general, atât în 2 cât și în 3, ne confruntăm cu obiceiurile noastre proaste. Cu obiceiul de a izbucni, de a reacționa instinctiv, de a sări repede.

Această confruntare cu obiceiurile proaste, face loc bucuriei efortului. Generează bucuria efortului.

Dacă la început ne este greu să medităm sau ne este greu să dăruim, treptat  devine amuzant. Cu cât ne amuzăm mai mult, cu atât vrem să facem mai mult bine. Și ne vom petrece majoritatea zilei făcând fapte virtuoase, dharmice.

5. Dacă facem din ce în ce mai mult fapte dharmice, ne dezvoltăm concentrarea. Mintea mea va verifica din ce în ce mai mult dacă fapta este virtuoasă sau nu. Și în acest fel voi fi mai concentrat pe gândirea mea, ceea ce va duce în mod natural, la succesul în meditație.

Concentrarea se dezvoltă în mod natural.

6. Când concentrarea este bine dezvoltată o direcționăm spre vacuitate, iar atunci va veni înțelepciunea. Este imposibil să percepem vacuitatea, desigur, fără concentrare.

 

Examinează-ți intenția înainte de orice acțiune

În versetul 47, maestrul Shantideva ne roagă:

Verifică-ți mintea ori de câte ori apare
Dorința de a te mișca sau de a te exprima.
Fii ferm hotărât de a acționa
În acord cu ceea ce este bine.

Adică înainte de orice acțiune pe care o faci cu corpul tău sau înainte de a spune ceva, examinează-ți mai întâi mintea. Nu permite nimic negativ să te conducă și fii ferm hotărât de a acționa în acord cu ceea ce este bine, cu ceea ce ști că trebuie făcut și nu trebuie făcut.

Din lectura cursului:

„A treia parte are trei părți proprii: studiul, explicația studiului și un rezumat. Ori de câte ori apare dorința de a te mișca [de a-ţi mişca corpul] sau de a te exprima prin vorbă, verifică-ți mai întâi mintea. Nu permite nimic negativ să te conducă și fii ferm hotărât de a acționa în acord cu ceea ce este bine: cu ceea ce ști că trebuie făcut și nu trebuie făcut.”

 

Când ar trebui să rămânem neclintiți ca un buștean?

Maestrul Shantideva ne spune în versetele următoare în ce situații ar trebui să rămânem neclintiți ca un buștean.

Versetul 48:

Și dacă apare în tine nevoia de a te enerva,
Sau ți se trezește vreo dorință,
Nu acționa și nu vorbi!
Rămâi neclintit ca un buștean!

Ce ne spune?

∙ Dacă îmi vine să mă enervez, în tibetană:

Rămân neclintit ca un buștean, rămân de lemn.

∙ Dacă mi se trezește dorința în sens negativ

Rămân neclintit, rămân de lemn. Nu acționez și nu vorbesc. De ce? Pentru că sunt împins de afecțiunile mele mentale și dacă reacționez îmi va aduce necazuri. Deci „îngheț” pe loc.

Din lectura cursului:

„Și dacă apare în tine nevoia de a te enerva sau ți se trezește vreo dorință, nu acționa și nu vorbi! În timp ce aplici antidotul la acestea, rămâi neclintit ca un buștean!”

Versetul 49:

Dacă te simți nervos sau vrei să umilești,
Sau simți mândrie sau ai sentiment de trufie,
Sau să dezvălui slăbiciunea altuia,
Sau poate gânduri necinstite,

Maestrul enumeră și alte situații în care ar trebui să rămânem neclintiți pe loc.

∙ Dacă simți neliniște, agitație, nervozitate, în tibetană:

∙ Sau cauți să umilești pe cineva, să insulți pe cineva.

∙ Sau apare mândria, ești mândru de tine.

∙ Sau trufie, aroganță, îngâmfare, te simți superior față de alții.

∙ Sau să dezvălui slăbiciunea altuia, să-l defăimezi sau să spui că este lipsit de valoare.

∙ Sau ai gânduri necinstite, vrei să înșeli pe cineva.

Din lectura cursului:

„Iată a doua parte: Dacă te simți nervos, mintea îți rătăcește de la un obiect la altul, sau vrei să umilești pe cineva râzând de el cu dispreț; sau începi să te umfli de mândrie în timp ce te gândești la calitățile tale minunate sau ai un sentiment de trufie care vine din gândirea ta asupra vitalității tale tinerești sau altele asemenea. Sau poate îți trece prin minte să dezvălui slăbiciunea altuia în public, sau să înșeli pe cineva, adică ai gânduri necinstite care vin din propria ta nemulțumire și din dorința de a obține un profit pentru tine.”

Versetul 50:

Dacă simți nevoia să te lauzi,
Sau să-i disprețuiești pe alții,
Să te lupți cu altul sau să spui
Ceva care să-l mâhnească –
În fiecare astfel de situații
Rămâi neclintit ca un buștean!

Din lectura cursului:

Dacă simți nevoia să te lauzi, descriind tuturor calitățile tale minunate; sau, să-i disprețuiești pe alții criticându-i sau certându-i cu cuvinte de dispreț. Sau simți nevoia să te lupți cu altul și să te cerți cu el, sau să spui ceva care să-l mâhnească. În fiecare astfel de situații, rămâi pe loc complet nemișcat, nu te mișca deloc, rămâi neclintit ca un buștean!”

În continuare maestrul ne vorbește și de alte situații în care să nu ne clintim:

∙ Când simți nevoia de a te lăuda, de a te ridica în slăvi:

Vrei să deschizi gura și să spui ceva, rămâi neclintit.

∙ Sau să-l critici pe altul:

∙ Sau ceva care să-l mâhnească

∙ Sau să te lupți cu el, să te cerți cu el

În fiecare astfel de situații rămâi neclintit ca un buștean! Înainte de a face sau spune ceva.

Versetul 51:

Când tânjești după câștig, onoare
Și faimă, sau să fi de servitori înconjurat,
Sau ceremonii ca să fi omagiat –
Rămâi neclintit ca un buștean!

Din lectura cursului:

„Iată a treia parte: Când tânjești după câștig – sub formă de bani pentru învățătura pe care ai predat-o sau altele asemenea; sau după onoare și faimă, de exemplu când alții îți pregătesc un loc ca să poți preda. Sau poate speri să fi de servitori înconjurat sau în ceremonii să fi omagiat, sau chiar să-ți maseze corpul. În fiecare astfel de situații rămâi neclintit ca un buștean! Și concentrează-te pe antidoturile care acționează împotriva acestor atitudini.”

Maestrul ne descrie și alte situații.

∙ Dacă tânjești după câștig sau onoare/respect.

∙ Sau vrei să fi faimos

∙ Sau vrei să fi înconjurat de servitori

∙ Sau dorești să se facă ceremonii în onoarea ta

Ideea aici este să-mi fac un cult al personalității, să mi se organizeze ceremonii ca toată lumea să mă respecte.

52.
Dacă mintea ta ignoră nevoile altora,
Și te îngrijești numai de nevoile tale,
Sau îți petreci vremea discutând aiurea,
Rămâi neclintit ca un buștean!

Iată a patra parte: Dacă, în loc să te concentrezi pe atingerea obiectivelor tale și a celorlalți, mintea ta ignoră nevoile altora și te îngrijești numai de nevoile tale sau îți petreci vremea discutând aiurea. Când te comporți în acest fel, rămâi neclintit ca un buștean!

∙ Dacă mintea ta ignoră nevoile altora,

∙ Sau nevoile tale sunt mai importante decât a altora,

Încremenește!

Adică, nu acționa după această idee stupidă.

∙ Sau îți petreci vremea discutând aiurea,


Încremenește!

Versetul 53:

Dacă apare nerăbdarea, lenea sau frica,
Obrăznicia sau prostia,
Sau le ții partea celor de același sex cu tine –
Rămâi neclintit ca un buștean!

Din lectura cursului:

„Iată a cincea parte: Dacă ajungi în situația în care apare nerăbdare și nu mai poți suporta mânia cuiva, sau vreo suferință sau altele asemenea; sau te stăpânește lenea, adică lipsa de bucurie pentru săvârșirea faptelor virtuoase și, prin urmare, îți dezvolți frica de a le duce la bun sfârșit, sau ești împins să te comporți necontrolat, cu obrăznicie, sau prostie, să te angajezi în discuții inutile; sau poate le ții partea celor de același sex, sau a rudelor tale și altele asemenea. Chiar și în astfel de situații trebuie să te oprești, să rămâi neclintit ca un buștean!… și să aplici antidoturi împotriva acestor acțiuni.”

Maestrul ne mai dă o listă de situații:

∙ Dacă îți este greu de suportat, înseamnă că îți vei pierde răbdarea sau controlul

∙ Sau ești leneș

∙ Sau pentru că ți-e frică, vei pierde controlul.

∙ Sau te comporți obraznic, fără să te controlezi,

∙ Sau te prostești

∙ Sau le ții partea celor de același sex cu tine

Ce înseamnă „a ține partea celor de același sex cu tine”? Înseamnă comportament discriminatoriu. Dacă aveți o astfel de idee, este invers de ceea ați învățat, nu-i așa?

Maestrul concluzionează:

54.
Examinează-ți mintea să nu fie afectată
De afecțiuni mentale sau de atracții inutile.
Și dacă au apărut, acționează ca un războinic,
Păstrându-ţi mintea fermă și stabilă.

Maestrul spune: când toate aceste afecțiuni apar, să încremenim. Să ne folosim de Sheshin și Drenpa, astfel încât să putem reuși pe calea Bodhisattva.

Din lectura cursului:

„Și, în sfârșit, iată a treia parte: concluzia. În acest fel, examinează-ți mintea să nu fie afectată de afecțiuni mentale sau de activități inutile. Și dacă au apărut, acționează ca un războinic, mare și puternic: folosește-te de antidoturile potrivite pentru a-ți păstra mintea fermă și stabilă, împiedicând-o să se angajeze în orice acțiune negativă.”

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Lecția 8 – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 8

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Cele douăzeci de afecțiuni mentale secundare

Motivul pentru care vom da lista celor douăzeci de afecțiuni mentale este pentru că vrem să le cunoaștem și să le putem arde.

Acestea sunt numite în tibetană:

 

Nye nyon nyi shu


Nye         — aproape, lângă,
Nyon este prima silabă a lui Nyon mong, afecțiuni mentale.
Nyi Shu — douăzeci.

Adică, cele douăzeci de afecțiuni mentale.

Maestrul Asanga le enumeră în comentariul său asupra textului Abhidharma samuccaya, Compendiul înțelepciunii înalte.

De ce se numesc secundare? Unii spun pentru că ele sunt aproape de afecțiunile mentale principale, iar alții spun: pentru că provin din ele. Dacă avem ură, de exemplu, înseamnă că avem și un set întreg de afecțiuni mentale secundare asociate cu ura.

 

1. Supărarea

Trowa

Sunt multe cuvinte pentru supărare. Am avut unul:

Kongtro

 

În română există, de asemenea, multe cuvinte pentru supărare: furie, mânie, enervare, resentiment, ciudă, necaz, mâhnire, amărăciune.

Aici este mai mult de atât. Chiar înainte de a se dezvolta supărarea, există un sentiment de neplăcere, de neliniște sau de nemulțumire. Ca și cum în clipele premergătoare supărării începem să ne împotrivim la ceva. Trowa este preludiul pentru a răni pe cineva. Sunt primele minute de supărare.

2. A ține supărarea, ranchiună/resentiment

Kundzin

Kundzin este legat tot de supărare. Este ranchiuna de lungă durată. Ținem supărarea în noi pe o perioadă mai lungă de timp, după supărarea inițială.

Cineva a spus ceva ce nu ne-a plăcut. El a uitat de mult, dar purtăm cu noi supărarea ani de zile și continuă să ne otrăvească mintea.

3. Enervarea

 

   Tsikpa

Tsikpa înseamnă a te enerva, a fi iritat. Cuvântul este legat tot de supărare.

Dacă ranchiuna vine după supărare. A te enerva, a fi iritat este etapa care precede supărarea. Când se termină Tsikpa? Când începem să spunem lucruri neplăcute.

4. Răutatea sau rea voința

Namtse

Să fii dispus (decizi în mintea ta) să rănești pe cineva fie verbal, fie fizic.

Vom trece acum la o altă aromă a supărării.

5. Gelozie, invidie

 

Trakdok

Gelozia nu este tocmai supărare, dar ea are un aspect de împotrivire, de a ne împotrivi cuiva. Iar aceasta este o stare de spirit care este opusă celei a unui Bodhisattva. Bodhisattva se bucură când cineva are ce și-a dorit. Gelozia este opusul. Nu ne bucurăm când cineva are ceva bun. Rădăcina lui se află în dorința de câștig sau de a fi admirat sau de a fi lăudat. Este o emoție care ne tulbură mintea. Este foarte frecventă în centrele Dharma și poate provoca scindare și le poate distruge.

Cei care se antrenează pe calea bodhisattva, trebuie să fie foarte atenți la ea și să aplice imediat un antidot ori de câte ori apare.

6. Negarea

 Gyu

Gyu este o formă de falsitate. A încerca de a ascunde slăbiciunile. Este o negare a locului unde mă aflu cu adevărat, o lipsă de onestitate, nesinceritate.

Marea problemă cu această afecțiune mentală este că nimeni nu ne poate învăța nimic. Putem sta la o lecție în care ni se vorbește nouă direct și să nu asimilăm nimic, pentru că suntem în negare totală datorită stării minții noastre.

Nu ne recunoaștem greșelile sau neajunsurile și, prin urmare, nu putem primi alte cunoștințe pentru că simțim că le știm pe toate.

 7. Prefăcătoria

Yowa

Sensul cuvântului în tibetană este a agita. Yowa înseamnă a te preface, ipocrizie. Mai ales când ne prefacem că suntem teribil de sfinți, când [de fapt] nu suntem. Sau pretindem că avem calități pe care de fapt nu le avem, astfel încât alții să ne onoreze.

Există o poveste despre un călugăr care așteaptă o vizită de la un potențial susținător și își aranjează altarul frumos. Apoi călugărul se uită: „Ce fac eu aici? Mă prefac. Sunt ipocrit!”. Deodată are un moment de adevăr. Și ia nişte cenușă și o împrăștie peste altar. Își dă seama câtă muncă mai are de făcut pentru a-și purifica mintea. Pentru el a fost ca o Shakpa. El și-a văzut deodată ipocrizia și apoi a făcut act pentru a se trezi. Un act puternic al adevărului.

Povestea spune că într-un alt loc, în același timp, se afla un Lama cu puteri supranaturale care preda o lecție de dharma. El a oprit lecția și a spus: „Cineva tocmai a făcut un act mare de bunătate. Şi-a recunoscut ipocrizia.”

8. Nerușinarea

Ngo-tsa mepa

 

Ngo-tsa — rușine,
Mepa     — negație.
Ngo-tsa mepa — lipsa de rușine sau nerușinare.

Rușinea, aici, înseamnă să mă abțin de la a comite o infracțiune pentru că mă rușinez de mine însumi. Aceasta este de fapt o formă de respect de sine și este un factor mental care mă înfrânează din interior, chiar dacă ceilalți nu sunt conștienți de asta.

Ngo-tsa mepa este lipsa acestui gen de rușine. Este atunci când cineva săvârșește o infracțiune fără rușine, cu nerușinare.

9. Desconsiderarea

Ngo-tsa are o soră și ea este

 

Trel mepa

Trel mepa — desconsiderare.

Nu ne pasă de ceea ce gândește sau simte cineva, când facem ceva, sau nu evităm o faptă rea care îi va face pe alții să-și piardă credința.

Dacă rușinea s-a concentrat asupra mea, evit o faptă rea pentru că mi-e rușine de mine, considerarea înseamnă că mi-e rușine de alții. Dacă fapta ar putea răni pe altcineva sau dacă alții mă văd făcând asta, atunci ei s-ar putea îndepărta de dharma. Mai ales dacă predăm dharma și se ridică o afecțiune mentală, ceilalți se vor îndepărta de dharma. Oare toți profesorii de Dharma sunt complet puri? Ce bine ar fi să fie așa!

Dar când ne aflăm deja pe poziția de profesor de dharma, este ceva care ne obligă. Dar nu trebuie să fim profesor de Dharma pentru asta.

Conform Abhidharmei Kosha, de fiecare dată când comitem o infracțiune, există un fel de amestec între 8 și 9. Rușinea și considerația sunt forțe de înfrânare. Acestea sunt forțe care mă înfrânează de la a comite infracțiuni.

Dar când fac o infracțiune brusc, apar lipsa de rușine și considerație.

10. Ascunderea greșelilor

 

Chabpa

Chabpa este încercarea de a ascunde defectele. A acoperi, a masca greșelile.

Această afecțiune este apropiată de lipsa de sinceritate.

Care este diferența dintre Gyu și Chabpa?

Gyu negarea, înseamnă că nu-mi recunosc lipsurile pe care eu le am.
Chabpa, înseamnă că încerc să le ascund de ceilalți. Îmi ascund defectele ca ceilalți să nu le vadă.

Shakpa deschide Chabpa.  Un bun budist este ca o carte deschisă. Când urcăm pe cale, ne dăm seama că încercarea de a ne ascunde ne face mult rău. De aceea vrem să ne deschidem, chiar dacă este neplăcut.

Noi știm că în învățătura karmei, factorul timp este foarte important. Karma crește exponențial în timp și dacă știm că am făcut ceva rău și îl ascundem, odată cu trecerea timpului, mintea va fi mai contaminată. Acesta este și scopul ritualurilor de purificare și a celor de confesiune ale călugărilor.

Se povestește despre Lordul Atisha că obișnuia să-și oprească calul și tot alaiul său pentru a se confesa ori de câte ori îi trecea prin minte un gând rău.

11. Zgârcenia

Serna


Serna înseamnă zgârcenie, a nu fi generos, a nu dori să dăm nimic. Sau dacă dăm deja, dăm puțin.

12. Aroganța

Gyakpa

Sensul literal al cuvântului este gras. Aici nu ne referim la grăsime, ci la cineva umflat. Când cineva se atașează de propriile sale calități impure pe care le are în prezent, cum ar fi sănătatea lui bună, inteligența sau tinerețea lui, se spune în română că „se umflă în pene”.

Care este diferența dintre asta și faptul că mă bucur de calitatea bună pe care o am?

Gyakpa nu este deloc bucurie. Este o emoție negativă, de trufie care întărește ego-ul. Bucuria este minunată. Dacă am o calitate bună și îmi spun: „Ce minunat că am această calitate și o pot folosi pentru alții”. Dar Gyapa spune: „Cât de bun sunt!”, „Sunt mai frumos decât alții…” sau „Știu mai mult decât alții…”.

13. Lipsa de credință

Madepa

Ma           — negație,
Depa       — credință.
Madepa — lipsa de credință.

În lecția trecută am vorbit despre partea negativă a îndoielii, când aceasta devine un dezavantaj. Ori îl folosesc pentru a respinge lucruri, ori îmi este prea lene să aflu, așa că devine negativ. Să zicem că nu mi-am dezvoltat încrederea în cele trei diamante pentru că nu le înțeleg sensul, pentru că nu m-am obosit să verific, iar asta conduce apoi la lipsa de credință.

Este nevoie să avem credință pe calea spirituală. Nu credință oarbă. Avem nevoie de credință care să ne atragă spre a acționa, a practica, a învăța, care să ne determine să venim la lecții și să ascultăm învățăturile. Pentru că dacă nu este nimic, atunci nu va veni nimic. Deci credința este un factor mental foarte important pentru succesul căii spirituale.

(Dex – credința este faptul de a crede în adevărul unui lucru, convingere, certitudine.)

Pe lista numită Cele șapte avuții ale lui Arya” dată de Arya Nagarjuna (cursul 5, lecția 10) credința – Depa – ocupă primul loc.

1.credința – Depa
2. moralitatea – Tsultrim
3. generozitatea – Tongwa 
4. învățarea – Tupa 
5. prețuirea respectului de sine – Ngo tsa shepa  
6. prețuirea respectului față de ceilalți – Trel yupa 
7. Înțelepciunea – Sherab 

Acest Depa este credința puternică care vine din cunoaștere, din înțelepciune. Și ea este o binecuvântare neobișnuită.

Madepa, desigur, este opusul ei, care devine afecțiune mentală.

 

Întrebare: Deci Madepa este lipsa de credință datorită lenei, pentru că nu am verificat?

Răspuns: Da, nu am verificat și nu ne-am obosit să ne întărim credința, care se bazează pe convingere, înțelegere și logică, etc.

14. Lenea spirituală

Lelo

Lelo înseamnă lene, dar nu orice lene.

Aici ne referim specific la lenea spirituală. Ea este o pasiune pentru senzația plăcută de activități precum somnul și relaxarea. Este o lipsă de entuziasm pentru a face fapte bune și opusul bucuriei efortului. Nu există bucuria de a face fapte bune, de a face lucruri spirituale, de a promova înțelegerea și așa mai departe.

Vom trece acum la lista de afecțiuni mentale care sunt direct legate de meditație. Afecțiunile 15-20 afectează și meditația:

15. Neatenția

Bak mepa

Mepa          — lipsă,
Bak mepa — lipsa de atenție, nepăsare.

A nu fi atent la viața spirituală; a fi nepăsător. De exemplu, ne-am luat jurăminte, inclusiv cel care spune să nu bem alcool, să nu luăm nicio substanță care ne întunecă mintea. Stăm la masă cu prietenii, ei beau și ne spunem „Ce e rău în asta?”. Am uitat despre ce este viața noastră. Neglijență.

În meditație, încercăm tot timpul să ne înfrânăm mintea, să vedem unde este, dacă ea este cu obiectul de meditație și că nu se abate spre obiecte greșite. Deci avem nevoie de acest factor Bak yo al atenției.

Bak yo înseamnă atenție, grijă, prudență. Este opusul lui Bak mepa.

16. Uitarea

Je-nge

Sensul literal al cuvântului Je-nge este uitarea.

Aici cuvântul nu se referă la uitare în general, ci la uitarea care se petrece în meditație, la faptul că ne pierdem concentrarea și că nu ne mai amintim de angajamentul nostru față de comportamentul etic pe parcursul activităților zilnice. Mă așez să meditez asupra unei imagini a lui Buddha – și mintea mea a fugit. Am uitat de obiect.

Dacă nu stăm în meditație, nu ne mai amintim că ne-am dedicat căii spirituale, că vrem să ne antrenăm mintea, că ne-am luat jurăminte. Ne-am lăsat obiceiul să ne stăpânească și am uitat despre ce sunt.

Aceștia sunt factori foarte importanți pentru a reuși pe calea spirituală, de aceea Maestrul Shantideva se va referi la asta mai târziu.

De ce sunt afecțiuni mentale secundare? Dacă nu-mi amintesc despre ce este calea mea, atunci nu o voi practica, mă voi lăsa la voia sorți şi prin urmare voi suferi!

17. Lipsa de vigilență

 

Sheshin mayinpa

Sheshin   — vigilență, conștientizare,
Mayinpa — nu este.

Sheshin mayinpa înseamnă ceva ce nu este Sheshin sau lipsa de vigilență. Vigilența este un factor mental care se uită tot timpul la ce fac, la ce gândesc. Vigilența sau conștientizarea se dezvoltă cu practica. Ea este paznicul sau alarma care ne spun să fim atenți la ceea ce facem.

18. Lipsa de claritate, obscuritate

Mukpa

Mukpa — lipsă de claritate/obscuritate.

Ca și cum o ceață coboară asupra minții noastre. Mintea nu este clară, este greoaie. Suntem moleșiți, toropiți, ca atunci când am mâncat prea mult sau când nu am dormit suficient. Într-una dintre scrierile Abhidharma, maestrul Vasubandhu descrie Mukpa ca o greutate a corpului și a minții.

Care este problema cu Mukpa? Ea intensifică celelalte afecțiuni mentale. Când mintea este obscură, obiceiurile preiau controlul. Mukpa poate distruge literalmente meditația, de aceea este important să nu mâncăm prea mult înainte de meditație sau chiar deloc, și să dormim suficient.

În Lam Rim Chenmo, Je Tsongkhapa citează surse care explică că Mukpa este cauza moleșelii și că ea nu este moleșeala.

19. Distragerea atenției

Nam yeng

Nam yeng — distragerea atenției.

Cuvântul se referă la incapacitatea de a menține mintea concentrată asupra obiectului.

Asta înseamnă că în loc să fiu fixată pe obiectul meu sar la alt obiect, care mă preocupă mai mult, și care ar putea fi rezultatul unei afecțiuni mentale, o râcă pe cineva, de exemplu. Mintea este neliniștită, împrăștiată. Distragerea atenției poate exista și atunci când nu este rezultatul unei afecțiuni mentale. De exemplu, în meditație mintea poate sări de la un obiect la altul. Cu toate că obiectul de meditație este bun, un astfel de salt constituie o perturbare a meditației.

20. Neliniștea

 

Gupa

 

De exemplu: meditez și deodată îmi amintesc de ceva foarte plăcut, sau o experiență plăcută și în loc să fiu cu obiectul meu, încep să visez aiurea. Aceasta este neliniștea sau agitația care apare ca urmare a dorinței de a trece la obiectele simțurilor.

 

Războiul împotriva afecțiunilor mentale – continuare

Să revenim la Maestrul Shantideva. Versetul 43:

Nu da niciodată înapoi
De la misiunea de a-ți distruge afecțiunile mentale.
Atașează-te de ele cu fermitate,
Și cu mânie declară-le război!
Și chiar dacă seamănă cu afecțiunile mentale
Acționează pentru a distruge,
Și nu se numără printre ele.

Maestrul spune: „Luptă-te cu afecțiunile mentale!”. În exterior asta seamănă cu afecțiunile în sine. Pentru că acum mă războiesc, îmi dezvolt mânie față de ele. Este o energie a „opunerii”. Dar, spune el, doar [pentru că] pare că seamănă cu o afecțiune mentală, ea nu este așa! Deoarece acționează pentru a elimina afecțiunile.

Lucrul care distruge afecțiunea mentală, nu se numără printre afecțiunile mentale, este o cu totul altă energie. Este energia care urăște suferința. Este energia care vrea să ajungă la iluminare.

Afecțiunea mentală îmi provoacă suferință, și mie și altora.  [Pe de altă parte] Acest lucru scade suferința, reduce suferința, elimină suferința. Prin urmare, pare ar fi o afecțiune mentală, dar nu este. Ea nu este pe lista afecțiunilor mentale. Este o energie diferită.

Afecțiunile mentale ard, nu sunt plăcute. Faptul că lupt împotriva afecțiunilor mele mentale, spunând: „Voi acționa ca să nu mă mai enervez”. Această energie nu arde, este liniștitoare. Este cu totul altceva.

Deși atașamentul, în general, este considerat o afecțiune mentală care provoacă suferință, atașamentul de cale, adică atașamentul de practica antidoturilor care ne ajută să luptăm împotriva afecțiunilor mentale, nu este o afecțiune mentală, deoarece acționează pentru a elimina suferința.

Există comentarii asupra acestui text, care explică că aceste două „afecțiuni”, ca să spunem așa, ura față de afecțiunile mentale și atașamentul de calea care aplică antidoturi afecțiunilor mentale, vor trebui eliminate ulterior, după ce celelalte afecțiuni au fost distruse. Gyaltsab Je explică că aceste comentarii au intenționat să spună că după ce au fost eliminate afecțiunile mentale, acești doi factori vor înceta de a mai funcționa în lupta împotriva afecțiunilor.

Din lectura cursului:

„Iată prima dintre cele două. Afecțiunile mentale sunt, prin urmare, lucruri care merită să fie eliminate. Ca atare, nu da niciodată înapoi, nici cu gândurile, nici cu acțiunile tale, nici măcar pentru o singură clipă de la misiunea de a-ți distruge afecțiunile mentale. Atașează-te de aceste antidoturi pentru afecțiunile mentale; și cu mânie declară-le război! Până când vor fi complet distruse.”

Războiul necruțător

Versetul 44:

Mai bine să fiu ars pe rug,
Sau să mi se taie capul și să fiu ucis,
Dar marelui meu dușman, afecțiunile mentale,
Nu mă voi supune niciodată, orice ar fi!

Maestrul spune: „Mai bine să fiu ars pe rug, sau să mi se taie capul și să fiu ucis, dar la jurămintele mele nu renunț!”.

Această viață este doar o fărâmă dintr-un continuum infinit al conștiinței. Budistul nu se concentrează pe această lume, pe această viață.

Cu toate că practica budistă afectează și îmbunătățește această viață, nu acesta este obiectivul budistului. Este complet în afara budismului. Nici măcar cei cu scopul îngust nu se orientează spre această viață.

Chiar dacă sunt ars pe rug sau dacă mi se taie capul și sunt ucis, singurul lucru care se poate întâmpla este că îmi voi pierde corpul în această viață. Dar afecțiunile mele mentale sunt un dușman groaznic care îmi provoacă toată suferința cumplită a infernului și alte forme de suferință din roata suferinței. De asemenea, acest dușman mă va împiedica să ating obiectivele la care aspir – fericirea sublimă a iluminării lui Buddha -, așa că nu voi ceda niciodată în fața lui! Adică nu-l voi lăsa niciodată să mă controleze în acest război. Nu există compromisuri!

Vrem să ne menținem acest corp cât de bine putem. Avem nevoie de el pentru a ajunge la iluminare. Dar dacă vom ucide pe cineva, vom fi din nou și din nou uciși.

Dar dacă facem ce ne învață maestrul Shantideva și ne eliminăm semințele mâniei din inima noastră, nimeni nu va mai veni să ne omoare pe noi și pe cei dragi.

Nu le vom putea elimina dacă continuăm să ne mâniem. Aceste conflicte grele vin doar pentru că nu ne-am respectat jurămintele în trecut și am lăsat afecțiunile mentale să ne controleze.

Dacă ne respectăm jurămintele, ne purificăm de afecțiunile mentale, conflictele nu vor mai veni în viața noastră.

Din lectura cursului:

„Iată a doua parte: Cineva ar putea pune o altă întrebare: „Nu ar fi mai ușor să te supui și să cooperezi cu afecțiunile mentale, mai degrabă decât să riști să suferi infinite suferințe în timpul încercărilor de a le elimina?” Mai bine să fiu ars pe rug sau să mi se taie capul și să fiu ucis. Singurul lucru care s-ar întâmpla este că aș pierde trupul pe care-l dețin în această viață. Dar marelui meu dușman, afecțiunile mentale, cel care îmi provoacă toată suferința îngrozitoare a infernului și mă împiedică să ating obiectivele la care aspir nu mă voi supune niciodată, orice ar fi! Adică nu le voi lăsa niciodată să mă controleze.”

Dușmanul afecțiunilor mentale

Până în acest moment, maestrul a continuat să compare între dușmanul afecțiunilor mentale și dușmanii în carne și oase. În tot acest timp ne-a arătat că afecțiunile mentale sunt un dușman cu mult mai rău.

Versetul 45:

Dacă îți alungi din țara ta dușmanii obișnuiți,
Ei se vor duce pe alte meleaguri,
Unde se vor stabili și întări pentru a reveni.
În acest sens nu există nicio asemănare
Între dușmanii obișnuiți și afecțiunile mentale.

Să presupunem că am reușit să alung dușmanii care au venit să mă omoare. Ce vor face ei? Vor fugi într-o țară vecină, unde se vor regrupa, își vor reface forțele, se vor întări și se vor întoarce să mă atace din nou.

Dar dacă alungăm afecțiunile mentale, unde se vor duce?

Din lectura cursului:

„Iată prima dintre cele trei părți. Cineva ar putea să spună: „Totuși, ar fi mai bine să coexistăm pur și simplu cu afecțiunile mentale, pentru că, dacă ele sunt ca orice dușman obișnuit, din lumea noastră obișnuită, ele pot – dacă le îndepărtezi o dată din minte – să fugă și să se regrupeze, iar apoi să se întoarcă și să te rănească din nou.” Dar ele nu sunt la fel ca dușmanii obișnuiții. Dacă îți alungi din țara ta dușmanii obișnuiți, dușmanii lumești, ei se vor duce pe alte meleaguri, unde se vor stabili, se vor regrupa și întări pentru a reveni să se răzbune pe tine. În acest sens nu există nicio asemănare între dușmanii obișnuiți și afecțiunile mentale. Odată ce le-ai eradicat complet din mintea ta, nu mai au unde să meargă, de aceea este imposibil ca ele să se regrupeze și să se întoarcă.”

Eliminarea cu ochiul înțelepciunii

Versetul 46:

Unde se vor duce afecțiunile mentale,
Odată ce le-am eliminat și șters din minte
Folosind ochiul înțelepciunii?
Dacă nu au o casă, cum se vor întoarce să mă rănească?
Dar mintea mea este atât de slabă
Încât ele continuă să mă rănească.

Maestrul spune: „Dacă elimin afecțiunile mentale, unde se vor duce? Dacă am reușit să-mi elimin supărarea din mintea mea [şi ca atare] nu mă mai pot supăra, atunci unde s-a dus supărarea? Nu are unde să se ducă. Dacă am eliminat-o, am eliminat-o pentru totdeauna!

Pe parcurs, voi fi înfrânt, voi cădea, voi fi rănit și lovit. Trebuie să stau ferm în fața lor și să continui să mă lupt.”

Maestrul ne vorbește despre eliminarea afecțiunilor mentale cu ochiul înțelepciunii. Cum putem să le eliminăm cu adevărat? Doar prin perceperea vacuității. Numai prin înțelepciune le putem elimina cu adevărat.

Până nu percepem vacuitatea și până când nu există perfecțiunea înțelepciunii, putem să ne luptăm cu ele și să le înfrânăm. Dar după ce le-am distrus complet cu ochiul înțelepciunii, ele nu mai au unde să se ducă, pentru că nu au avut niciodată existență independentă de sine.

Din lectura cursului:

„Iată a doua parte: Odată ce le-am eliminat din fluxul conștiinței mele, afecțiunile mentale nu mai au unde să stea. Unde se vor duce afecțiunile mentale, odată ce le-am eliminat și șters din minte folosind ochiul înțelepciunii? De aceea ar trebui să depun efort, folosind ochiul înțelepciunii – percepția vacuității – pentru a elimina semințele afecțiunilor mentale, deoarece tot ceea ce este legat de afecțiunea mentală provine din rădăcina percepției greșite. Odată ce am eliminat aceste semințe, odată ce mi-am șters din minte afecțiunile mentale în acest fel, ele nu mai au unde să meargă, nu mai au casă. Și dacă nu au o casă, cum se vor întoarce să mă rănească?  Ar fi complet imposibil.

Cu toate acestea, mintea mea este atât de slabă încât ele continuă să mă rănească. Nici măcar nu am energia de a elimina afecțiunile mentale, nici măcar o singură dată de care ar fi nevoie.”

 

Unde sunt localizate afecțiunile mentale?

Maestru intră în detalii. Versetul 47:

Afecțiunile mentale nu sunt în obiecte,
Nici în puterea simțurilor,
Și nici în afara lor.
Atunci de unde vin să dăuneze lumii?

 

Și pentru că natura lor este o iluzie,
Voi elimina această frică din inima mea,
Și voi depune efort ca să-mi dezvolt înțelepciunea.
De ce să sufăr inutil în infern și restul?

Atunci când medităm asupra vacuității, începem să analizăm: Hai să văd unde se află afecțiunile mentale.

Să spunem că am supărare față de un obiect. M-am supărat pe cineva. Unde se află supărarea?

a. Afecțiunile mentale nu se află în obiecte

Supărarea mea se află în acea persoană? Nu, nu este în ea! De ce nu este în ea? Pentru că dacă ar fi fost în ea, atunci oricine ar fi văzut persoana s-ar fi supărat pe ea. Acum, doar eu sunt supărat pe ea, așa că nu poate fi în ea.

Maestrul Shantideva spune:

 

Yul la mi ne

Yul     — obiect,
Mi ne — nu este.

Afecțiunile mentale nu se află în obiect.

Gyeltsab Je intră mai în detaliu:

nyonmongpa nam ni suk lasokpay yul na rangshin gyi mi-ne

Nyonmong pa nam ni — afecțiuni mentale,
Suk                                       — formă,
La sokpay                         — etc., și celelalte, și altele asemenea.
                    „Forma și celelalte” se referă la obiectele diferitelor noastre simțuri.
Yul                                      — obiect,
Rangshin                         — natura,
Mi ne                                 — nu sunt.

Afecțiunile mentale nu se află în natura diferitelor obiecte, forme și celelalte.

În scopul de a dovedi această parte, Gyeltsab Je s-a ajutat de Arhat, cel care și-a eliminat pentru totdeauna toate afecțiunile mentale din inima lui.

Dacă afecțiunile mentale s-ar afla în diferitele obiecte ale simțurilor, atunci Arhat ar trebui să experimenteze o afecțiune mentală atunci când le privește.

b. Și nici în puterile simțurilor

Deci, dacă supărarea nu este în acea persoană, atunci se află la mine. Dar unde este ea în mine? Este în simțurile mele? Poate este în ochiul meu?

Maestrul Shantideva spune:

 

   Wang tsok la min

Wang  — simțuri,
Tsok    — colecție, adunare,
Min     — nici.

Nici nu se află în colecția puterilor simțurilor.

Gyeltsab Je detailează:

 

mikla lasokpay wangpoy tsok la yang rangshin gyi mi ne

 

Mik               — ochi sau văz,
La sokpay  — etc., și celelalte, și altele asemenea,
Wangpo     — simțuri,
Tsok              — colecție,
Yang             — de asemenea,
Rangshin   — natura,
Mi ne           — nu sunt.

De asemenea, ele nu se află nici în natura puterilor simțurilor, al văzului și celelalte.

Exemplul pe care ni-l dă Gyeltsab Je  este al unei persoane care nu este Arhat, dar care se află în plină percepție a vacuității. O astfel de persoană nu și-a eliminat încă toate afecțiunile mentale și, cu siguranță, are încă colecția sa de simțuri, dar în acele momente nu experimentează nicio afecțiune mentală. Deci nu poate fi în simțuri.

c. Și nici în afara lor

Maestrul ne spune că afecțiunile mentale nu sunt în obiecte, nu sunt în puterile simțurilor, atunci poate sunt undeva la mijloc. Poate există vreun loc în afara lor.

 

Bar naang min

Iar Gyeltsab Je spune:

de dak gi bar na-ang mi-ne

De dak gi bar naang — printre ele,
Mi ne                               — nu sunt.

Și nici nu se află undeva printre ele.

Supărarea nu este la acea persoană, nici la mine, atunci unde să fie? Este vreun loc la mijloc? Nu are sens, nu-i așa?

Dacă mi-am eliminat afecțiunile din mintea mea, ele nu au unde să fie. Nu sunt afară, nu sunt în simțurile mele, nu există undeva la mijloc. Ne folosim de logica simplă. Mergem și căutăm: unde se află supărarea?

Ea nu are unde să se ducă. Și dacă am eliminat-o din mintea mea – am terminat!

Ele sunt o iluzie și, prin urmare, pot fi complet eliminate!

Versetul 47

Și pentru că natura lor este iluzorie,
Voi elimina această frică din inima mea,
Și voi depune efort ca să-mi dezvolt înțelepciunea.
De ce să sufăr inutil în infern și restul?

Dacă am căutat afecțiunile mentale și nu le-am găsit nicăieri, ce înseamnă asta? Că nu au esență. Sunt o iluzie. Natura lor este iluzorie. Nu au existență proprie de sine. De aceea dacă mă forțez, pot să scap de ele până la urmă. Și din moment ce natura lor este iluzorie și există o modalitate de a le îndepărta, atunci de ce să mă expun fără rost la toată suferința samsarei și să nu fac un efort? Nu are rost.

Din lectura cursului:

„Iată a treia parte. Altcineva ar putea să vină și să afirme următoarele: «Nu am putea niciodată să eliminăm afecțiunile mentale nici măcar o dată, pentru că ele se dezvoltă odată cu mintea însăși și există ca parte a naturii lucrurilor.» Afecțiunile mentale nu se află în obiectele pe care le percepem: obiectele vizuale și restul. Dacă ar fi fost așa, atunci afecțiunile mentale ar fi început să crească chiar și în distrugătorii de dușmani, în timp ce se uită la obiectele vizuale și altele asemenea.

Ele, afecțiunile mentale, nu se află nici în aspectul fizic al puterilor simțurilor, cum ar fi ochiul. Acest lucru se datorează faptului că o persoană care își îndreaptă gândurile către sensul adevăratei naturi a lucrurilor, poate avea în continuare puterea ochiului și totuși să nu fie afectat de nicio afecțiune mentală.

Și nici în afara lor. Afecțiunile mentale nu se află undeva printre obiectele și organele care le percep. Odată ce le-am smuls din rădăcină, ele nu se pot duce nicăieri să stea, în virtutea unei naturi de sine – atunci de unde vin să dăuneze lumii?

Ar putea apărea și următorul gând: „Aceste afecțiuni mentale sunt goale de orice fel de existență naturală, dar în același timp par să aibă existență naturală și, prin urmare, natura lor este iluzorie. Prin urmare – dacă ele există printr-o natură proprie — nu le-aș putea niciodată smulge din rădăcină”. Cu toate acestea, va fi bine dacă voi elimina această frică din inima mea și să mă bazez pe practica de a depune efort ca să-mi dezvolt înțelepciunea care percepe vacuitatea, pentru a înlătura afecțiunile mele mentale.

Având în vedere că, în prezent am capacitatea de a înlătura aceste afecțiuni, atunci de ce să sufăr inutil în infern și restul? De ce m-aș expune acestor suferințe groaznice? Unii comentatori au explicat, de asemenea, că rândurile anterioare se referă la faptul că, odată ce am îndepărtat semințele afecțiunilor mentale, ele nu mai pot rămâne în alte locuri.”

 

Toate acestea trebuie puse în practică

Versetul 48 încheie această parte a capitolului

Prin urmare, ar trebui să contemplăm
Și să depunem multe eforturi
Pentru a pune în practică învățăturile descrise.
Dacă ești bolnav și ai nevoie de medicamente,
Și sfatul medicului îl ignori,
Cum te-ai putea vindeca vreodată?

Maestrul spune: „Dacă ești bolnav și te duci la medic, iar el îți dă tratament și tu nu iei tratamentul, cum te vei face bine?” Același lucru: Dacă nu te tratezi, cum îți vei elimina afecțiunile?

Maestrul ne spune: „Acum că ți-am explicat, reflectă asupra acestor lucruri și pune-le în aplicare. Avem nevoie de timp, pentru că ele sunt contrare celor cu ce ne-am obișnuit”. Trebuie să ne depășim lenea – Lelo – și să ne mobilizăm Sheshin – vigilența și Bak yo – atenția.

Întrebare: Cum depășim frustrarea când nu facem față afecțiunii mentale?

Răspunsul are două aspecte:

1. Vor fi înfrângeri. Ce ne-a spus maestrul înainte? „De mii de ori vom fi loviți”. Cu toții vom cădea, pentru că obiceiurile și karmele noastre sunt foarte puternice. Trebuie să fim pregătiți pentru astfel de înfrângeri. Am căzut, ne ridicăm din nou și ne continuăm lupta.

2. Ni se pare că afecțiunile au crescut. Asta se întâmplă pentru că am început să le observăm. Am început să ne dezvoltăm conștientizarea și să ne luptăm cu ele. Nu este adevărat că acum sunt mai mult decât au fost înainte. Pur și simplu nu le-am conștientizat. Acest lucru se întâmplă la începutul căii spirituale, când începem să ținem carnețelul.

Din lectura cursului:

„Iată a treia parte generală, care este rezumatul capitolului. Prin urmare, așa cum am explicat mai sus, ar trebui să contemplăm și să depunem multe eforturi în practicarea atenției, așa cum a făcut Învățătorul, pentru a pune în practică învățăturile descrise, în scopul realizării atât a dorinței de iluminare, cât și a practicii bodhisattva, așa cum au fost descrise mai devreme. Dacă ești bolnav și ai nevoie de anumite medicamente, și sfatul medicului îl ignori, cum te-ai putea vindeca vreodată? Nu te-ai putea vindeca niciodată. De aceea nu trebuie să precupețim nici un efort în vederea eliminării afecțiunilor mentale, așa cum ne-a învățat să facem Marele Medic, Învățătorul.”

 

Perfecțiunile

În continuare vom vorbi despre perfecțiuni.

Ce face un Bodhisattva? El acționează pentru a ajunge la iluminare. Mai întâi face toate practicile preliminare despre care am vorbit pentru a-și dezvolta aspirația spre iluminare și de a ajunge la perfecțiunea unei ființe iluminate.

Cum ajunge Bodhisattva la perfecțiune? Prin așa-numitele acțiuni Bodhisattva. Am vorbit puțin despre cum ne putem spăla pe dinți, o acțiune ce poate fi neutră sau care poate fi o acțiune bodhisattva.

Așadar, vom vorbi despre categoriile de acțiuni pe care le face Bodhisattva pentru a ajunge la iluminare, pentru a deveni un Buddha.

 

Parul tu chinpa

În sanscrită:  Paramita — perfecțiune.
Para  — dincolo,
Mita  — a trece.
Paramita  — a trece dincolo sau a transcende.

În tibetană se spune Chinpa = a trece,  Tu = spre,  Par = dincolo.

În română o vom numi perfecțiune. Deoarece în engleză a fost tradus ca perfecțiune, în română o să-i spunem tot perfecțiune.

Un Bodhisattva practică cele șase perfecțiuni sau cele zece perfecțiuni.

În continuare le vom enumera și vom vorbi puțin despre ele.

 

Când este cu adevărat perfecțiune?

Dacă le-am avea, am fi deja Buddha. Dacă practic generozitatea, ea nu este perfectă până când nu dobândesc înțelepciunea.

Perfecțiunile sunt ceva care funcționează pentru a aduce ceva la desăvârșire.

În tibetană se spune:

parul tu chinje

Ultima silabă je înseamnă a face. Perfecțiunile sunt de fapt ceva care duce la perfecțiune.

1. Generozitatea

 

Jinpa — generozitate, dăruire.

Când spunem Refugiul:

Până la iluminarea mea
Mă refugiez în Buddha, Dharma și Sangha.
Datorită meritului meu de a dărui
Și a altor fapte bune pe care le-am făcut
Să ajung la iluminarea completă
Pentru a ajuta toate ființele vii.

Fraza Datorită meritului meu de a dărui și a altor fapte bune pe care le-am făcut, se referă la perfecțiuni.

Generozitatea este primul domeniu în care activează bodhisattva. Ce dăm?

– Dăruim lucruri materiale celor care au nevoie de ele.

– Dăruim protecție celor care au nevoie de protecție.

– Dăruim iubire celor care au nevoie de iubire, și

– Dăruim dharma celor care sunt deschiși către dharma.

Momentan vom enumera perfecțiunile și apoi vom vorbi puțin despre ele.

 

 2. Moralitatea

Tsultrim — cod moral sau respectarea jurămintelor de moralitate sau comportament etic.

 

3. Răbdarea

 

Supa — răbdare, toleranță, tenacitate.

 

4. Bucuria efortului

Tsundru — bucuria efortului.

 

5. Meditația

 

Samten — meditație , concentrare. Are sensul de dezvoltare a concentrării.

 

6. Înțelepciunea

Sherab — înțelepciune.

Sensul este de a dobândi perfecțiunea înțelepciunii, înțelegerea vacuității.

Aceasta este ordinea perfecțiunilor și vom vorbi în curând despre ordinea lor.

Oare aceste perfecțiuni sunt mentale sau depind de alții? Dacă cineva și-a desăvârșit generozitatea, este ceva mental sau depinde de alții? Cum putem știi că ne-am dezvoltat pe deplin perfecțiunea generozității?

a. Perfecțiunea generozității nu depinde de eliminarea sărăciei mondiale

Ce face generozitatea? Dăruiește altora lucruri materiale, sau protecție, sau iubire sau dharma. Cum știm că am atins perfecțiunea de a dărui? Asta înseamnă că nu mai există om sărac pe lume?

Iată ce ne spune maestrul Shantideva în capitolul 5, versetul 9:

Dacă perfecțiunea dăruirii
Ar depinde de eliminarea oricărei sărăcii,
Atunci cum au desăvârșit-o Protectorii în vechime
Dacă încă mai există ființe flămânde pe lume?

Cine sunt Protectorii? Sunt toți Buddha. Maestrul spune: „Dacă perfecțiunea dăruirii ar fi depins de eliminarea oricărei sărăcii în lume, atunci cum de mai există ființe flămânde în lume? Oare atunci Buddha și-a desăvârșit perfecțiunea dăruirii? Dar, Buddha este absolut perfect.”

Deci, care este răspunsul? Perfecțiunea generozității nu depinde de alții.

Atunci, ce este ea? Este o stare mentală.

Din lectura cursului:

„Iată primul punct. Să presupunem că cineva ar afirma următoarele: „Să presupunem că ceva ar fi perfecțiunea dăruirii dacă ar avea ca rezultat eliminarea oricărei sărăcii, a fiecărei ființe”. Atunci cum au desăvârșit perfecțiunea generozității Protectorii, adică Buddha, în vechime dacă încă mai există ființe flămânde pe lume? Acest lucru ar fi ilogic.”

În versetul 10, răspunde:

Se spune că perfecțiunea dăruirii
Este gândul de a da tot ceea ce are cineva,
Împreună cu roadele acestuia, de dragul întregii omeniri,
Și prin urmare, este doar o stare de spirit.

Deci, când am desăvârșit perfecțiunea dăruirii?

Nu este atunci când nimeni nu mai este sărac și fiecare are tot ce și-a dorit vreodată, ci când am disponibilitatea deplină, absolută, perfectă de a dărui tot ce am, celor care au nevoie. Dacă cineva vine și îmi cere ochiul, i-l dau.

Se povestește despre Maestrul Aryadeva, că cineva a venit și i-a spus: „Dă-mi ochiul tău!”. Maestrul i-a dat ochiul, iar celălalt l-a călcat în picioare. Aryadeva aproape că și-a pierdut bodhicitta. Apoi, desigur, și-a revenit în fire și a rămas cu Bodhicitta. Și apoi alții l-au întrebat despre asta, iar el le-a răspuns: Cu un singur ochi văd mai mult decât vedeți voi cu ambii voștri ochi.

Întrebare: În India, sunt oameni care lasă totul și pleacă de acasă. Asta înseamnă că și-au desăvârșit perfecțiunea dăruirii?

Răspuns: Ceea ce ne spune maestrul este că perfecțiunea dăruirii este o stare complet mentală. Doar pentru că nu au nimic, nu înseamnă că au desăvârșit perfecțiunea dăruirii. Întrebarea este dacă și-au desăvârșit în mintea lor perfecțiunea dăruirii?

Când va deveni perfecțiunea dăruirii desăvârșită? Numai dacă am dobândit înțelepciunea, dacă am perceput direct vacuitatea. Până nu o percep, perfecțiunea nu este perfecțiune. Deci perfecțiunea este un nume care ne derută puțin. Pentru că perfecțiunea nu este desăvârșită până când nu am ajuns la a șasea perfecțiune, la înțelepciune.

Din lectura cursului:

„Iată al doilea punct, care este un fel de rezumat: „Se spune că perfecțiunea dăruirii are loc atunci când cineva s-a obișnuit cu gândul de a da tot ceea ce are – trupul, bunurile și totalitatea faptelor sale bune, împreună cu roadele acestuia, care sunt rezultatele dăruirii acestor lucruri – de dragul întregii omeniri. Acesta este motivul pentru care se spune că perfecțiunea dăruirii depinde doar de starea de spirit.

b. Perfecțiunea moralității nu depinde de eradicarea uciderii în lume

Din lectura cursului:

„A doua parte, cea despre modul etic de viață, este împărțită în două: demonstrația faptului că nu este adevărat că desăvârșirea perfecțiunii moralității depinde de eradicarea ucideri oricărei ființe vi; și că desăvârșirea perfecțiunii moralității rezultă din practica constantă a atitudinii de a evita de a mai face altora rău.”

Maestrul întreabă în versetul 11:

Unde poți duce peștii și alte făpturi
Pentru a nu mai fi uciși?

Maestrul spune: „Poți duce oare animalele într-un loc unde să nu fie uciși? Poți să iei toți peștii și să-i duci într-un loc unde nu-i va ucide nimeni?

Din lectura cursului:

„Iată primul punct. Este incorect să spunem că desăvârșirea perfecțiunii moralității depinde de încercarea de a eradica uciderea tuturor ființelor până la ultima. Pentru că nu există nici un loc unde poți duce peștii, fiarele sălbatice și alte făpturi, pentru a nu mai fi uciși. Nu poți face asta niciodată.”

Se spune că perfecțiunea moralității
Însemnă realizarea gândului de a abandona.

A abandona înseamnă abandonarea oricărei intenții sau act de a face rău altora.

Despre ce perfecțiune vorbește? Despre comportamentul etic, despre respectarea jură-mintelor.

Din lectura cursului:

„Al doilea punct. Din acest motiv, se spune în Sutra că desăvârșirea perfecțiunii moralității înseamnă realizarea desăvârșirii practicii constante a gândului de a abandona orice idee de a răni pe cineva sau de a fura ceva. În acest moment Sutra spune: «Ce este perfecțiunea moralității? Este modul de gândire în care cineva abandonează orice lucru care dăunează altora».”

c. Perfecțiunea răbdării nu depinde de eradicarea tuturor oamenilor enervanți din lume

Versetul 12:

Oamenii răi la fel ca spațiul, sunt nelimitați
Și nu pot fi cu toții eliminați.
Dar distrugerea unui singur gând, cel al furiei,
Echivalează cu eliminarea lor completă!

Maestrul spune, cum voi ști că mi-am desăvârșit perfecțiunea răbdării? Trebuie să-i elimin pe toți cei care mă enervează. Dar pentru asta trebuie să muncesc mult. Câți oameni enervanți sunt pe lumea asta? Ei sunt nelimitați la fel ca și spațiul nesfârșit.

Maestrul ne spune: „În loc să elimini pe oricine te enervează, lasă-i în pace. Nu asta este munca ta. Munca este cu tine însuți. Dacă nu te mai enervezi, nu va mai exista nimeni care să te enerveze. I-ai eliminat pe toți eliminându-ți supărarea.”

Dacă nu mă mai enervez, atunci nu va mai fi nimeni care să-mi apară ca enervant. Și astfel, i-am eliminat pe toți oamenii enervanți.

Totul vine de la mine.

Din lectura cursului:

„A treia parte, despre perfecțiunea răbdării, are trei secțiuni: punctul, metafora și legătura dintre punct și metaforă. Iată primul. Omul își desăvârșește răbdarea prin distrugerea unui singur gând, cel al furiei, care echivalează cu eliminarea completă a tuturor dușmanilor externi. Ar trebui să recunoaștem că desăvârșirea acestei perfecțiuni nu depinde de eliminarea fiecărui obiect care ar putea să te enerveze, pentru că este imposibil să-i elimini pe toți oamenii răi, care la fel ca și spațiul sunt nelimitați. Prin urmare, răbdarea este, de asemenea, ceva care depinde de minte.”

 

Munca este la mine

Versetul 13:

Unde voi găsi atâta piele
Ca fața întregului pământ să o pot acoperi?
Dar pielea tălpi pantofilor mei
Este ca și cum întreg pământul l-ar acoperi.

Da, pământul e spinos. Putem oare acoperi tot pământul? Nu! Încălță-te! Dacă nu te mai superi, nu va mai fi nimeni care să te mai supere.

Din lectura cursului:

„Iată al doilea punct. Unde voi găsi atâta piele ca fața întregului pământ să o pot acoperi, încât să nu-mi rănesc picioarele de toți spinii și altele asemenea? În acest caz, pielea tălpi pantofilor mei mă va proteja de spini ca să nu-mi rănesc picioarele. Acest lucrul ar fi ca și cum întreg pământul, întreaga suprafață a Pământului, l-ar acoperi.”

Versetul 14:

Tot așa, imposibil îmi este să opresc
Orice obiect din afara mea.
Dar dacă în mintea mea pot să-l opresc
Ce nevoie mai am de a opri orice altceva?

În acest verset maestrul ne vorbește despre înțelepciune.

Cum pot opri fiecare obiect care există în afara mea? Ce înseamnă obiect? Cel cu existență proprie de sine.

Dacă percep în meditație vacuitatea, este suficient pentru ca apoi să văd automat vacuitatea tuturor lucrurilor.

Rochik în tibetană înseamnă că totul are aceeași aromă. Cel care a perceput vacuitatea înțelege că totul este o iluzie, totul este gol și totul există datorită proiecțiilor. Și viața devine o sărbătoare.

Din lectura cursului:

„Iată a treia parte: Deși situația descrisă este ca în metaforă, tot așa, îmi este imposibil să opresc orice obiect din afara mea care mi-ar putea provoca vreo durere. Dar dacă, în loc de asta, în mintea mea pot să opresc această tendință de a mă concentra asupra acestor obiecte și apoi să mă supăr, atunci prin practica constantă a acestei acțiuni aș putea în cele din urmă să aduc răbdarea la desăvârșire. Atunci, Ce nevoie mai am de a opri orice altceva? Nu este nevoie să încerc să opresc toate celelalte obiecte care ar putea să mă enerveze. Nu voi reuși niciodată și nici n-are rost să încerc.”

 

Totul depinde de dobândirea înțelepciunii

Maestrul continuă aceeași idee în versetul 15:

Un singur moment de claritate
Va duce la puritate sau altele asemenea.
Toate acestea nu pot fi realizate
Prin acțiuni ale corpului și vorbirii care sunt slabe.

Un singur moment de claritate. La ce se referă? La perceperea vacuității.

Un singur moment de percepere a vacuității, duce la puritate. Ce înseamnă că „toate acestea nu pot fi realizate prin acțiuni ale corpului și vorbirii care sunt slabe”? Înseamnă că acel moment de claritate nu se va realiza prin munca în lumea convențională, în lumea fenomenelor.

Voi aduce puritatea, când voi întâlni puritatea din mine. Și atunci lumea îmi va apărea pură.

Din lectura cursului:

„Iată al patrulea punct: Chiar și bucuria efortului depinde de minte și de practica zilnică care o va duce la perfecțiune. Ia în considerare faptul că un singur moment de claritate și de concentrare intensă, în care practici meditația cu o stare de bucurie asupra a ceva ca de exemplu, primul nivel de concentrare, te va duce la puritate, la nașterea într-un loc „pur” (Brahma) sau altele asemenea. Toate acestea, de exemplu dezvoltarea stării mentale la primul nivel de concentrare, nu pot fi realizate într-o stare a minții și prin acțiuni ale corpului și vorbirii care sunt slabe, adică nu are o stare a minții puternică, când îi lipsește bucuria efortului în îndeplinirea unei sarcini de muncă. Prin urmare, totul depinde de o stare puternică a minții.”

Versetul 16:

Chiar și dacă practici mult timp
Spunând rugăciuni sau făcând ascetism,
Dacă te lași distras de alte lucruri,
Nu vei ajunge niciodată la sensul lor profund!

În acest verset maestrul ne vorbește despre Samten. El spune: Poți practica mult timp tot felul de rugăciuni și tot felul de alte practici, dar atâta timp cât nu îți poți menține concentrarea pe un singur obiect, niciodată vei ajunge la sensul profund al lucrurilor, nu vei percepe niciodată vacuitatea. Dacă nu-ți dezvolți perfecțiunea înțelepciunii, nu vei vedea niciodată realitatea supremă.

Din lectura cursului:

„Iată al cincilea punct: Desăvârșirea perfecțiunii meditației (concentrarea meditativă) depinde de asemenea de minte – o conștiință clară, lipsită de neliniște, de moleșeală și agitație; o minte care se află sub influența constantă a gândurilor de tristețe pentru această viață. Chiar și dacă practici mult timp, rostind rugăciuni sau mantre sau făcând ascetism, cum ar fi postul lung sau altele asemenea, dacă te lași distras de alte lucruri, în timp ce faci aceste practici nu vei ajunge niciodată la sensul lor profund, nu vei putea înțelege adevărata natură a lucrurilor.

După cum însuși Buddha a afirmat în scripturi: „O, călugări! Practicile de asceză sau de recitare sau altele asemenea, sunt inutile dacă mintea este distrasă de obiectele dorinței”. Ceea ce Lordul Buddha spune, este că astfel de practici sunt lipsite de sens și nu ne vor conduce niciodată la rezultatul dorit.”

17.
Dacă nu înțelegi acest secret al minții,
Secretul sublim al Dharmei,
Chiar dacă aspiri să ajungi la fericire,
Și orice suferință s-o previi
Vei continua fără niciun rost să rătăcești.

La ce se referă cuvintele „Dacă nu înțelegi acest secret al minții”? La vacuitate. El spune să ne dezvoltăm meditația pentru a putea percepe vacuitatea. Fără asta, cu toate că facem multe lucruri bune și că sperăm să ajungem la fericire și să eliminăm orice suferință, vom continua să rătăcim prin Samsara fără țintă.

Până nu vom percepe direct vacuitatea, nu știm cât mai rătăcim prin Samsara.

Scopul nostru ar trebui să fie perceperea vacuității. Iar pentru asta este nevoie să ne pregătim în aceste cursuri pentru a intra cât mai repede în tantra. Pentru că Tantra accelerează aceste procese într-un mod uimitor.

Din lectura cursului:

„Iată al șaselea punct.

Înțelepciunea este, de asemenea, ceva care depinde de minte. Dacă nu înțelegi acest secret al minții, realitatea supremă, pentru că încă nu ești un vas potrivit pentru a învăța cel mai important dintre toate, secretul sublim al Dharmei, atunci chiar dacă aspiri să ajungi la fericire, și orice suferință, adică suferința roții vieții, să o eviți, vei continua să rătăcești fără niciun rost, așa cum ai făcut întotdeauna. Prin urmare, perfecțiunea înțelep-ciunii depinde de minte.”

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Roata Vieţii