Lecția 9 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 9

 

Motivele pentru care încălcăm jurămintele secundare

    Există două modalități de încălcare a jurămintelor secundare: cu afecțiune mentală și fără afecțiune mentală.

A. Modul în care încălcăm jurământul secundar atunci când există o afecțiune mentală.

  1. Prima modalitate este atunci când apare un sentiment de răutate.

2. A doua modalitate:

    Ceea ce înseamnă supărare sau resentiment.

   Ca urmare a atitudinii ostile sau a resentimentelor pe care le avem față de cineva, evităm să-l ajutăm.

   Acestea sunt situațiile în care sunteți afectați de kleshas sau de afecțiuni mentale și, prin urmare, suferim.

    B. Apoi, există posibilitatea să comitem infracțiunea fără a să fie însoțită de o afecțiune mentală:

    1. Lenea

Lelo înseamnă lene.
    Nu ne vine să-l ajutăm pe celălalt. Nu-l urâm, nu suntem supărați pe el, doar ne este lene.

    2. Nyomle

 Nyomle – este situația în care nu ne bucurăm să facem lucruri bune. Nu avem bucuria efortului. Nu suntem atrași să facem bine. Ne este greu să ne imaginăm o astfel de situație, dar majoritatea oamenilor sunt așa, și de aceea ei nu se află aici.

    Fără a ne păstra jurămintele; fără să le mărturisim pe cele încălcate; fără să le reparăm pe cele rupte; fără a face efortul de a nu le încălca; dacă nu le-am luat – toate lucrurile minunate pe care această cale le promite nu se vor întâmpla.

    Doar ascultând lecțiile – nu se vor întâmpla prea multe. Lucrurile se întâmplă ca urmare a practicii, pe măsură ce mintea noastră este supusă transformării, iar juramintele sunt un mijloc de a ne antrena. Este ca antrenamentul în sport – fără să facem exerciții pentru dezvoltarea condiției fizice – nu vom avea condiție fizică bună.

    Dacă practicăm, putem întâlni îngeri și să devenim și noi înger – asta promite această cale.

    Am trecut deja peste toate perfecțiunile. Dar ne-au mai rămas încă 12 jurăminte.

         Alte două categorii suplimentare de jurăminte generale

    În lista jurămintelor secundare mai există încă câteva jurăminte care în mod direct nu aparțin de nicio perfecțiune. Ele sunt mai generale, și sunt împărțite în două categorii:

    1. Există infracțiuni pe care le facem împotriva moralității de a acționa pentru toată creația.

    2. Și apoi mai există și un alt set de infracțiuni numite „fapte negre și fapte albe”.

     Infracțiuni împotriva moralității de a acționa pentru toată creația.

     35. A nu ajuta pe cei care au nevoie de ajutor.

    Așadar, încălcarea treizeci și cinci este atunci când evităm să ajutăm pe cineva nevoiaș sau care are necazuri – și asta nu neapărat când cineva este în necaz, ci el are nevoie de ajutor și nu-l ajutăm.

     Opt situații în care trebuie să ajutăm

    În continuare vom prezenta cazurile în care ar trebui să ajutăm atunci când cineva are nevoie de ajutor. Există opt cazuri:

     1. Și primul spune: Cineva își asumă o anumită sarcină și noi ar trebui să-l ajutăm. Bodhisattva întotdeauna va căuta cum să ajute oamenii.

     Cineva vrea să publice o carte – noi îl ajutăm, sau cineva vrea să traducă o carte – noi îl ajutăm.

    Întrebare: El trebuie să ne ceară sau nu? Răspunsul este că în general, dacă știm că cineva are nevoie de ajutor și noi avem capacitatea și posibilitatea de a-l ajuta, îl ajutăm.

    Ideea este de a dezvolta o minte care caută să ajute. Dacă suntem un Bodhisattva serios, atunci vom căuta cele mai puternice obiective karmice, și ne vom concentra pe ele toate eforturile. Dar în general, mintea unui Bodhisattva este o minte care încearcă să ajute oamenii.

    2. Cineva încearcă să ajungă undeva – așa că îl ajutăm să ajungă acolo unde are el nevoie; îl vom îndruma dacă este cazul sau îl ajutăm în aranjamentele de călătorie și așa mai departe.

    3. Cineva încearcă să învețe o limbă străină – îl ajutăm. Nu este nevoie ca noi să cunoaștem limba pentru a-l ajuta. Îl ajutăm să-și găsească un profesor, sau să-și găsească o sală de clasă sau îl ajutăm să-și plătească școlarizarea și așa mai departe.

    Ce face Buddha? El ne învață, nu este așa? Dar pentru asta este nevoie de un limbaj.

    Învățarea cuiva a acestei limbi îi va permite ulterior să învețe Dharma.

    Fără să vorbim o limbă anume, nu putem învăța Dharma. Așadar, a preda limbi străine înseamnă a crește calitatea vorbirii lui Buddha. Buddha are o calitate a minții, o calitate a vorbirii și o calitate a corpului. În acest fel plantăm semințele , care atunci când vor rodi, vom avea mai multă capacitate de a preda Dharma, limbajul nostru va fi cu mult mai bogat pentru a ajunge la oameni. Deci este o mare binecuvântare de a preda limbi străine.

    4. Cineva încearcă să învețe unele abilități, să dobândească o profesie sau o meserie pentru a-și câștiga traiul, cu condiția să nu fie ceva dăunător; Dacă vrea să învețe arta războiului sau să fie măcelar – nu-l vom ajuta.

    5. Cineva încearcă să-și protejeze bunurile – îl ajutăm.

    6. Cineva încearcă să aproprie oamenii, încearcă să împace oamenii între ei, sau să împace dușmanii – atunci vom fi extrem de fericiți să-i ajutăm.

    7. Cineva încearcă să facă o binefacere sau să organizeze un eveniment de caritate; De exemplu, strângerea de fonduri pentru scopuri bune – îl ajutăm.

    8. Cineva încearcă în general să facă o binefacere – îl ajutăm. Dacă vedem că vrea să facă ceva bun – ne dă ocazia să-l ajutăm.

    Punctul șapte se referă la un eveniment specific; un eveniment anume, o lecție sau o vizită sau o călătorie a unui profesor. Iar punctul opt se referă la orice binefacere.

    Când încălcăm jurământul?

    Dacă evităm să ajutăm în aceste cazuri, atunci când motivația noastră este furia sau lenea. 

    Când suntem scutiți de a da ajutor?

    • Dacă suntem bolnavi.

    • Dacă ne-am obligat să fim în altă parte în acea perioadă.

    • Dacă facem ceva mai important.

    • Dacă găsim pe altcineva care poate să ajute cu mult mai bine decât noi.

    • Sau dacă nu suntem capabili de a ajuta.

    • Sau dacă credem că nu avem posibilitatea de a finaliza sarcina pe care el o dorește să o îndeplinească. El poate nu caută în locul potrivit.

    • Dacă el are un alt ajutor.

    • Dacă vrem să-i dăm o lecție. Lama Dvora Hla spune: „Aici atrag întotdeauna atenția: „Fiți cu băgare de seamă, pentru că răzbunarea se poate strecura ușor aici”.

• Dacă ajutorul nostru creează mai multe probleme decât să ajute.

    36. A nu ajuta pe cei bolnavii.

    Încălcarea jurământului 36 este atunci când nu ajutăm bolnavii. Cineva este bolnav, îl putem ajuta dar nu-l ajutăm, datorită resentimentelor pe care le avem față de el sau pentru că suntem leneși.

    Cazurile de excepție sunt aceleași cu cele anterioare (a jurământului 35).

    37. A nu ajuta în general pe cei care suferă.

    Când cineva suferă – nu încercăm să-i ușurăm suferința.

    Cum ar fi suferința care rezultă:

    – din orbire,

    – sau asuzire,

    – sau un handicap,

    – sau suferință care provine din epuizare,

    – sau cineva s-a întors dintr-o călătorie lungă,

    – sau cineva este chinuit de ură față de cineva – acesta este genul de suferință pe care noi ca Bodhisattva căutăm să o ușurăm,

    – sau cineva care a fost doborât de altcineva și este trist, sau este concediat, sau ceva de acest gen și trebuie să îl ajutăm. Iar dacă nu facem efort pentru a-l ajuta, atunci am încălcat jurământul treizeci și șapte.

    Din nou, situațiile de excepție pentru acest jurământ sunt același cu cele pe care le-am menționat anterior.

    38. A nu încerca să oprim pe cineva care acționează în mod periculos.

    Dacă suntem Bodhisattva, și am învățat despre toate jurămintele, despre karma, înțelegem că orice acțiune are un rezultat și vedem pe cineva că acționează într-un mod periculos, acumulând astfel o karmă grea – în această situație va trebui să-i vorbim, să-l atenționăm. Chiar dacă nu vom reuși întotdeauna, va trebui să încercăm să-l descurajăm din acțiunea lui, să-l aducem pe calea cea bună și să-l împiedicăm să acumuleze karma negativă.


    Situații de excepție

    A. Dacă nu suntem în stare să-i schimbăm intențiile. Dacă el nu dă greutate vorbelor pe care i le spunem, de exemplu. Dacă nu ne apreciază, atunci nu vom putea să-l ajutăm. De aceea, este important să ne comportăm într-un mod în care să ne aprecieze sau putem să-l îndreptăm spre altcineva care ar putea să-l ajute mai bine decât noi.

    B. Dacă considerăm că prin a-i acorda ceva timp, acesta își va da singur seama de situație, ceea ce uneori este cel mai bine. Câteodată este mult mai bine pentru el să învețe din eroarea lui și apoi să nu o mai repete. Este mai eficient așa decât să-l corecteze altcineva.

    C. O a treia situație în care suntem scutiți de a opri pe cineva, este dacă credem că Lama lui o va face asta. Dacă el are un Lama – atunci Lama va avea grijă de el, iar atunci vom fi eliberați din această îndatorire.

    D. Dacă credem că intervenția noastră îl va determina să ne urăscă, deci nu prea i-am fost de folos.

    E. Dacă știm că nu ne va asculta.

    F. Sau dacă vrem să-l învățăm minte.

    Așadar, acestea sunt toate cazurile în care nu trebuie să intervenim, dar dacă există o modalitate prin care putem interveni astfel încât să ajutăm pe cineva, atunci va trebui să ne implicăm.

    39. A nu răsplăti pe cel care ne-a ajutat. 

    Treizeci și nouă este foarte important pentru un Bodhisattva. Jurământul este încălcat atunci când nu întoarcem binele pe care ni l-a făcut cineva. 

    De ce oamenii nu fac asta? De ce oamenii nu răsplătesc pe cel care le-a făcut un bine?

    • Ori ei nu se gândesc la asta deloc; Ori nici nu au observat că li s-a făcut un bine; ori nu au obiceiul de a da înapoi. Așadar, va trebui să începem să ne dezvoltăm această conștientizare. Un Bodhisattva privește cu multă atenție la acest lucru.

    • Sau, uneori, ne gândim: “Oh! Binele pe care mi l-a făcut este atât de mare încât niciodată nu voi putea să-i răsplătesc pentru asta.” Cu atât mai mult va trebui să ne străduim să-l recompensăm, chiar dacă în prezent nu ne este clar cum vom putea face asta.

    Datoria noastră față de lume este enormă

    Dacă este adevărat că am avut nenumărate vieți și dacă este adevărat că toată lumea a fost mama noastră, înseamnă că fiecare ființă ne-a făcut de nenumărate ori un mare bine. Și de aceea suntem datori întregii lumi. Fiecare dintre noi are o mare datorie față de lume, ceea ce este absolut adevărat. 

    Chiar și dacă ne uităm doar la această viață pe care o trăim, fiecare avem un acoperiș, avem mâncare, avem medici, avem membri de familie care ne iubesc și le pasă de noi – există cineva care deține un magazin alimentar pentru noi de unde putem cumpăra mâncare, există cineva care conduce o companie de telefonie și stă la ședințe lungi, pentru a putea să ne ofere un serviciu telefonic.

    Această lume ne servește constant pentru a ne crea nouă condițiile de a ne ilumina.

    Credeți că exagerez? Această lume întreagă există în jurul meu, pentru a putea ajunge la iluminare. Am o mare datorie față de această lume. Sunt datoare fiecăruia care există în lumea mea.

    Un Lama a spus odată că până nu vom rambursa toată această datorie, nu vom putea ajunge la iluminare. Așadar, trebuie să răsplătim multora pentru bunătatea făcută. Așa că acest jurământ începe să lichideze aceste datorii. Bodhisattva va căuta cu siguranță să se recompenseze față de toți cei care i-au făcut bine.

    Ar trebui să-l vedeți pe Geshe Michael cum se comportă când vine un profesor de-al lui în vizită, chiar dacă l-a învățat și o virgulă. De câteva ori, învățătorii mănăstirii au venit să-l viziteze sau profesorul lui de yoga, el îi întîmpină cu atâta bucurie, le dăruiește multe flori și se prosternează în fața lor, pentru că înțelege ce este un profesor. El înțelege generozitatea enormă pe care au făcut-o profesorii cu el. Este impresionant să vezi la Geshe Michael atâta recunoștință față de profesorii lui.

    Când Ofer, fostul șef a lui Geshe Michael, de la societatea de diamante, vine să-l viziteze, Geshe Michael se comportă față de el ca și față de un profesor, deoarece datorită lui a învățat tot ceea ce a scris apoi în cartea Diamond Cutter. El se referă la el ca la un Lama. 

    Însușirea unui Bodhisattva – este să fie plin de recunoștință și să răsplăteasă binele făcut.

    Când suntem scutiți?

    • Atunci când așteptăm la o ocazie și mai bună pentru a-l răsplăti. Așteptăm oportunitatea potrivită.

    • Sau dacă cel pe care vrem să-l răsplătim se simte jenat sau stânjenit și poate că ar prefera să nu facem asta, atunci va trebui să ținem cont de sensibilitatea lui.

    • Sau – dacă vrem să-i dăm o lecție persoanei care poate ne-a făcut un bine, și asta putem face numai cu condiția să fim un mare mare Bodhisattva (să-l iubim și interesul lui să fie în inima noastră) nu uităm de bunătatea lui, și doar căutăm modalitatea și momentul potrivit pentru a o face.

    40. A nu ajuta pe cel care jelește pierderea a cuiva drag

     Patruzeci – este atunci când cineva în jurul nostru se află în doliu sau într-un mare necaz care l-a lovit. Rolul unui Bodhisattva este să încerce să le aline suferința și să-i ajute în suferința lor.

    Cazurile de excepție sunt similare cu cele ale jurământului 35.

    41. A nu da bani sau lucruri materiale celor care le doresc.

    Patruzeci și unu – este atunci când nu dăm bani sau lucruri materiale cuiva care le vrea. Cineva ne roagă să-i dăm ceva și nu vrem să-i dăm.

    Am vorbit despre această situație în jurământul de bază. Diferența dintre ele este motivația. Motivația aici este că vrem să-i facem rău, sau din lene. 

    Cazurile de excepție sunt: ori nu avem ceea ce vor ei, ori ceea ce vor ei este dăunător.


    42. Nu ne îngrijim de nevoile elevilor noștri.

    Patruzeci și doi – încălcăm acest jurământ atunci când suntem Bodhisattva și profesor și nu ne îngrijim de elevii noștri. Adică, nu le dăm sfaturi spirituale, după cum au nevoie.

    La mănăstire, copiii sunt aduși de mici, iar fiecare primește un îndrumător, un educator care trebuie să aibă grijă de nevoile lui fizice. Îndrumătorul trebuie să se asigure că cel mic are mâncare și un loc unde să stea și așa mai departe. Deci trebuie să avem grijă de elevii noștri, să primească ceea ce au nevoie.


    Situații de excepție

    • Dacă noi înșine suntem prea bolnavi de a face acest lucru.

    • Sau dacă dorim să-l învățăm minte. Uneori, un profesor poate să abandoneze elevul pentru a-i da o lecție.

    • Sau dacă suntem călugăr și este contrar jurămintelor pe care ni le-am luat.

    • Sau dacă credem că elevii sunt capabili să se descurce și singuri. Și atunci este de preferat ca ei să se descurce singuri.

    • Sau dacă le dăm sfaturi, și ei nu merg niciodată înainte, atunci vom evita să le mai dăm prea multe sfaturi. Și uneori vom face asta intenționat.

    43. A nu face efort să ne înțelegem cu ceilalți.

    Patruzeci și trei – încălcarea jurământului se face atunci când nu ne înțelegem cu ceilalți. Dacă, datorită resentimentelor pe care le avem, a urii sau supărării, față de cineva de care nu ne place sau a faptului că suntem leneși, nu facem niciun efort pentru a îndrepta lucrurile, am încălcat jurământul.

        Situații de excepție

    • Dacă știm că eforturile noastre au fost sortite eșecului încă de la început.

    • Sau dacă va înrăutăți și mai mult lucrurile.

    • Sau dacă știm că nu vor coopera.

    • Sau, dacă știm că ei predau Dharma greșit. Nu trebuie să le dăm satisfacție.

    • Sau dacă încercăm să le facem pe plac, îi putem răni pe alții, atunci este, de asemenea, o situație în care trebuie să cântărim lucrurile.

    Regula călăuzitoare: Ca bodhisattva, dorim să apropriem oamenii între ei, dorim să ajutăm toate ființele, dorim să creștem armonia în lume. Acesta este rolul unui Bodhisattva. Și vom face întotdeauna ceea ce funcționează, și nu ceea ce nu funcționează.

    44. A nu lăuda calitățile bune ale celorlalți sau faptele lor bune.

    Faptul că evităm să lăudăm calitățile bune ale cuiva, sau fapta bună pe care cineva a făcut-o, încălcăm jurământul. Ca Bodhisattva va trebui le întărim părțile  pozitive.

    Când suntem scutiți?

    • Dacă suntem bolnavi.

    • Dacă se simt stânjeniți.

    • Dacă așteptăm la o oportunitate mai bună să facem asta. Poate nu-i spunem acum, dar mai târziu îi vom da mult respect în public.

    • Sau dacă credem că îi mărim ego-ul, atunci vom găsi o modalitate să nu îi umfle ego-ul.

    • Sau dacă predă greșit. Chiar dacă, să spunem că el este un profesor bun și este un bun orator – dacă modul în care predă este greșit, nu-l vom lăuda.

    45. A evita să luăm măsuri drastice pentru a infrâna pe cineva.

    Patruzeci și cinci – este invers. Dacă jurământul 44 spune să lăudăm calitățile bune ale cuiva sau faptele bune pe care le face, jurământul 45 spune să-l oprim pe cel care face ceva inadecvat. Uneori trebuie să fim tăioși cu el, alteori este nevoie de o măsură mai drastică. Dacă evităm să luăm măsuri drastice, indiferent dacă facem asta ca urmare a unei afecțiuni mentale sau a lenei, am încălcat jurământul. 

    Uneori cineva trebuie pedepsit, alteori cineva trebuie îndepărtat. Dacă a venit momentul să facem asta, o vom face, și va fi greu. Și ca Lama, va veni timpul, când elevul va fi încercat, ceea ce va fi greu. 

    De exemplu, dacă cineva vine la o lecție de Dharma și deranjează lecția, sau este rău intenționat, iar alte mijloace nu ajută – atunci este momentul să ne purtăm tăios cu el, sau să-l scoatem din clasă sau nu-i răspundem la întrebări.    Lama Dvora Hla povestește că odată a fost la o lecție cu Geshe Michael, în Manhattan: „ Un bărbat a venit de pe stradă și s-a așezat la lecție și nu l-a lăsat pe Geshe Michael să vorbească. Cum deschidea Geshe Michael gura să spună ceva, bărbatul venea cu observații. Și atunci am văzut abilitățile Lamei de a acționa. Nu a răspuns, l-a ignorat, deși există un jurământ care spune că trebuie să răspundem la întrebare. Dar întrebările bărbatului nu veneau din bună credință, de aceea Geshe Hla nu i-a răspuns”.

     De ce este considerată o încălcare? Este atunci când nu acționăm din cauza unei afecțiuni mentale sau a lenei; ne este neplăcut sau ne este greu de făcut. Este foarte greu să spui cuiva: „Nu mai veni la lecție”. Este foarte greu pentru un Lama să facă asta, inima lui se frânge cu totul. Dar evitând să facem asta putem provoca și mai multe daune, și în primul rând persoanei respective. De aceea este nevoie să ne dezvoltăm abilitățile de a acționa.

    46. A nu ne folosi de puterile supranaturale pentru a împiedica pe cineva de la o faptă rea.

     Jurământul patruzeci și șase spune că dacă avem superputeri și nu le folosim pentru a descuraja pe cineva să facă ceva rău – atunci am comis o infracțiune.

    De ce există o astfel de regulă?

    Deoarece există și alte reguli care spun că nu ar trebui să ne arătăm superputerile decât dacă ajută pe cineva. Uneori, cei care au astfel de puteri merg prea departe și nu le arată deloc, și câteodată chiar merită să fie folosite, dacă ajută pe cineva.

     Exemplu

    Se povestește că un tânăr călugăr l-a auzit pe Buddha vorbind. El a fost atât de impresionat încât a decis să vină să studieze cu Buddha. Se pare că tânărul era foarte avansat, și reușit, iar Buddha ia dat multe șanse să se ilumineze. La scurt timp călugărul începu să-i fie dor de fosta lui soție. Se spune că își părăsise tânăra soție și deveni călugăr. Iar acum era incapabil să se concentreze asupra studiilor. Buddha având puteri supranaturale l-a luat la o plimbare prin infern. Când s-au întors, călugărului nu-i mai era dor de soția sa.


    Dilemele unui Bodhisattva

    Întrebarea este: Oare faptul că ne despărțim de o persoană, se potrivește cu toate valorile de aici?

    Vă voi da un exemplu. În filmul „Pacientul englez”, către sfârșitul filmului eroina Katherine este rănită mortal, în mijlocul deșertului, iar prietenul ei o trage într-o peșteră și stă lângă ea, iar acum are de ales: sau stă și așteaptă ca ea să moară, să fie cu ea și să nu o părăsească, sau să încerce să obțină ajutor atunci când șansele erau foarte mici.

    Ce vom face într-o astfel de situație? Dacă credem că există vreo șansă de a obține ajutor și de a-i salva viața, atunci este posibil să o abandonăm pentru a-i salva viața.

    Aceste dileme apar tot timpul. Iar pe măsură ce progresăm pe cale, vor apărea și mai multe.

    Dacă suntem un practicant avansat și avem șansa ca în scurt timp să ne realizăm scopul, în acest caz poate este bine să trecem de la binele mic pe care îl putem face la altul mai mare. Ca Bodhisattva, ni se pretinde întotdeauna să alegem fapta care va aduce cea mai multă binecuvântare pentru majoritatea oamenilor.

    Buddha și-a părăsit casa și a ajuns la iluminare în viața acea. El a mai spus: „Omoară-ți tatăl și mama.” Bineînțeles că nu sa referit la a ucide tata și mama. Ce a vrut să spună? Să ne eliberăm de atașamente. Mai există și o altă interpretare a spuselor lui și anume: „Dacă nu poți practica bine acasă, pleacă de acasă”. În Asia, fiul trebuia să aibă grijă de părinții lui, și totuși Buddha a spus: „Dacă nu poți practica bine acasă, pleacă de acasă”. Acest lucru se face numai cu condiția dacă suntem un practicant serios, întâlnim profesori serioși, avem șanse de reușită și nu aveți condiții pentru a practica acasă. 

    Fiecare trebuie să ia în considerare care este binele cel mai mare pe care-l poate face în această viață, care se va termina în curând. Viața este scurtă, rară și ireversibilă.

    Și ca răspuns la întrebarea pusă: va trebui să ne rugăm pentru a primi sfaturi bune, să avem înțelepciune, să avem o bună judecată. Ne putem consulta cu profesorii, ne putem ruga să primim sfatul profesorului nostru, chiar dacă nu este acolo. Să ne ascultăm inima. Și nu va fi întotdeauna ușor. Există tot felul de situații.

    Dacă putem practica Tantra – și ar trebui să practicăm Tantra, deoarece ea ne va aduce cu mult mai repede la iluminare decât dacă am practica ceva inferior, dacă ne este disponibilă Tantra pură care duce la iluminarea deplină, atunci nu există nimic altceva mai înalt ca ea pe care să-l facem în această viață.


        Șapte infracțiuni care sunt împotriva aspirației spre iluminare

    Există o altă serie de încălcări care nu se află pe lista jurămintelor secundare Bodhisattva.

    Deci, când am spus șaizeci și patru, nu am spus corect. Există mai multe, și ele sunt incluse în carnețelul de jurăminte și va trebui să le urmărim.

    Iată lista:

     1. A nu sprijini pe cei potiviți să fie susținuți, cu Dharma sau cu lucruri materiale.

    Dacă evităm să sprijinim persoanele care sunt potrivite de a fi susținuțe, cu Dharma sau lucruri materiale, am încălcat jurământul. Aici nu este vorba neapărat doar de cei nevoiași, sau care vin să ceară, ci atunci când este potrivit să le oferim sprijin; să le fie de folos sprijinul nostru. Așadar, a sprijini oamenii cu Dharma sau cu lucruri materiale.

    2. Resentimente

    Cineva ne rănește și rămânem cu resentimente. Bodhisattva nu ține ranchiună.

    3. A discrimina între oameni.

    Asta înseamnă să-i iubim pe unii mai mult și pe alții mai puțin. Vrem să ajutăm pe unii, și pe alții mai puțin. Așa ceva nu există la un Bodhisattva.

    Un Bodhisattva ajută toate ființele fără nicio discriminare.

    Un exemplu excelent în acest sens a fost Ken Rinpoche. Era impresionant să-l vezi cum își ajuta câinele la fel de mult ca și pe cel mai bun elev al său. A ajutat o femeie înapoiată mental la fel ca și pe studentul său genial. El a ajutat un student care a încercat să-l calce. Bodhisattva nu face nicio discriminare, ci ajută toate ființele.

    4. A evita să ne ducem la Lama.

    Comitem infracțiunea numărul patru atunci cînd avem un Lama care ne este disponibil și nu ne ducem la el. Nu venim la Lama să studiem cu el.

    5. A nu depune efort de a studia și reflecta asupra Dharmei.

    Dacă nu depunem eforturi pentru a studia și a reflecta asupra Dharmei – atunci am comis infracțiunea numărul cinci.

    Un Bodhisattva depune mari eforturi pentru a studia Dharma și a reflecta asupra ei.

     6. A acționa fără să păstrăm în inimile noastre binecuvântarea tuturor ființelor.

    Atunci când facem lucrurile zilnice, cum ar fi mâncatul, îmbrăcatul, sau orice altă plăcere, fără a păstra binecuvântarea tuturor ființelor pe fundal. Adică, fără să facem aceste lucruri, pentru a fi o binecuvântare pentru întreaga creație.

    De ce această regulă?

    Pentru că atunci când ne bucurăm de ceva bun, de mâncare sau îmbrăcăminte sau de un acoperiș deasupra capului, ardem karma, nu este așa? Trebuie să reîncărcăm bateriile, altfel nu vom avea suficiente binefaceri pentru a ajunge la iluminare.

    Cum vom acumula binefaceri?

    Mobilizăm toate ființele. Facem toate acestea pentru a putea ajunge la iluminare pentru ei. Ne menținem corpul sănătos, pentru ei și așa mai departe. Deci, un Bodhisattva mobilizează această dorință permanent, de a ajuta toate ființele în tot ceea ce face, în fiecare acțiune pe care o întreprinde de-a lungul zilei.

    Ne gândim în sinea noastră: „Fie ca această salată pe care o mănânc acum, să-mi aducă sănătate, ca să mă pot folosi de acest corp pentru a mă ilumina, pentru a putea aduce binecuvântare tuturor ființelor”. Și asta ne va schimba din a fi un consumator a ceva bun, în ceva care produce binecuvântare, deoarece aspirația este o sămânță foarte puternică. Mobilizarea tuturor ființelor – este o sămânță nesfârșită; Aspirația spre iluminare este foarte puternică, deoarece ea este pentru toate ființele. Are o putere infinită.

    7. A face fapte bune fără a ne gîndi că ele sunt în beneficiul tuturor ființelor

    Comitem infracțiunea atunci când facem o faptă bună, fără să ne amintim că ea este în beneficiul tuturor ființelor vii. 

    Deci aceasta este lista suplimentară.

    Întrebarea este: dacă dorim să vorbim cu cineva drag despre Dharma, cineva care nu are habar de budism, are opinii diferite, cât de mult le putem expune Dharma?  

    Deoarece Buddha a vorbit fiecăruia exact așa cum avea nevoie, când a avut nevoie și în modul corect, va trebui să ne străduim să ne apropiem de această abilitate uimitoare. Uneori, un cuvânt în locul potrivit și la momentul potrivit poate deschide ochii cuiva. Uneori, o lecție Dharma este potrivită, alteori o lecție Dharma nu este potrivită, ci mai degrabă este potrivit exemplul personal. Nu dorim să intrăm într-o discuție lungă dacă persoana nu este deschisă la o asemenea discuție. Dacă nu ne-a întrebat, de multe ori prin exemplele noastre personale putem să-l aducem să fie interesat să întrebe. Văzând o schimbare în noi, atunci poate va fi interesat.

                  Cele patru fapte negre și cele patru fapte albe

    1. A înșela Lama în mod intenționat sau a ascunde de el.

    Prima faptă neagră este și cea mai gravă, pentru că ea dăunează capacității noastre de a obține Bodhicitta atât acum, cât și în viața următoare – și această faptă este de a înșela Lama în mod intenționat și cu bună știință, sau de a ascunde lucrurile de el.

    Fapta are mai multe nuanțe. 

    • Dacă înșelăm în mod conștient Lama – este îngrozitor.

    • Nu-l înșelăm în mod explicit, dar ascundem ceva de Lama, nu-i spunem ceva sau omitem o parte.

    • Sau Lama ne roagă ceva, și nu intenționăm să facem ceea ce ne-a rugat și nu-i spunem nimic.

    • Sau nu ne-a ieșit să facem ce ne-a rugat, și nu am mers să-i explicăm Lamei  de ce nu ne-a ieșit să facem asta.

    Ori de câte ori nu suntem o carte complet deschisă – ne vom crea probleme pentru a ne ilumina.

    De ce este așa?

    Voi da un citat din Cartea tibetană a vieții și a morții, de Sogyal Rinpoche .

    El spune astfel:

    “În natura noastră de Buddha, există un aspect activ care este învățătorul nostru interior. Din momentul în care conștiința noastră s-a întunecat, profesorul nostru interior a lucrat neobosit pentru noi, străduindu-se permanent să ne readucă la strălucirea și măreția adevăratei noastre esențe.

    După ce ne-am rugat, și am fost înfometați după adevăr mult timp, pe parcursul a nenumăratelor vieți și după ce karma noastră a fost suficient de purificată, se întâmplă un fel de miracol, iar acest miracol, dacă este înțeles corect, poate duce la eradicarea finală a ignoranței. Profesorul interior, care a fost mereu alături de noi, apare sub forma unui profesor exterior, pe care îl întâlnim de fapt, ca printr-o magie. Acest învățător sau învățătoare nu este altceva decât chipul uman al absolutului. El sau ea este cristalizarea înțelepciunii tuturor Buddha, și realizarea întregii lor compasiuni, îndreptate către noi. Profesorii mei au fost manifestarea adevărului viu, un semn incontestabil că iluminarea se poate realiza în acest corp, în această viață, în această lume, chiar și aici și acum. O inspirație supremă pentru practica, munca, viața și călătoria mea spre eliberare. “

    Cele patru fapte albe și negre au ca scop să prevină comportamentul care ar putea afecta capacitatea noastră de a primi binecuvântarea acestui profesor, a profesorului interior și exterior. Așadar, când un profesor apare în viața noastră, și începem să ne jucăm cu el, ne săpăm singuri groapa. Deoarece vremuri îndelungate l-am așteptat să apară, iar acum nu-i acordăm importanța cuvenită. Dacă înțelegem karma, înțelegem cât de stupid este acest lucru.

    Deci fapta neagră – este de a înșela intenționat profesorul sau de a-i ascunde în mod conștient lucrurile.

     Antidotul – este fapta albă de a evita orice minciună.

    În limba tibetană se spune:

  Kun la – față de fiecare persoană,
    Dzun –  minciună,
    Mi la – a nu minți.
    Kun la dzun mi ma înseamnă a nu minți pe nimeni.

    Deci, pentru a nu înșela Lama vreodată – va trebui să evităm de a mai minți pe cineva. Ne abținem de la orice minciună, și nu vom face asta nici în râs și nici în glumă. Dacă vom face asta, am stopat fapta neagră. 

    2. A determina pe cineva să regrete fapta bună pe care a făcut-o.

    A doua faptă neagră este de a face pe cineva să regrete binefacerile pe care le-a făcut. De exemplu, dacă îi spunem cuiva: „E bine ce ai făcut, dar nu poți să continui în acest ritm”. Sau dacă cineva încearcă să practice Renunțarea, și încearcă să nu mai fie târât de plăcerile deșarte lumești, iar noi îi spunem: „Nu poți continua așa”. În acest fel îl facem să se îndoiască de faptele lui. Iar aici este problema. Cineva începe să facă ceva bun în viață și noi le subminăm încrederea. Chiar dacă nu el regretă ceea ce face, faptul că noi am încercat să-l descurajăm, am acumulat karma neagră.

    Antidotul – Ne obligăm de a aduce toate ființele vii spre iluminarea completă, nu doar la Nirvana.

    Antidotul este:

 Dzok Jang – iluminare completă,
    Gu – a aduce.

    Este fapta albă – de a-i încuraja pe ceilalți să ajungă la iluminarea completă, și nu la Nirvana.

    Pe listă, fapta albă este numărul patru.
    Asta înseamnă că:

    A. Ne asumăm responsabilitatea de a aduce ființele la iluminare, le încurajăm să urce pe Calea Mahayana și le încurajăm entuziasmul pentru Calea Mahayana. În text scrie că trebuie să facem toate acestea cât putem noi mai bine.

    B. De asemenea, această faptă albă include și faptul – că dacă ne bucurăm în mod conștient de faptele bune pe care le fac alții, nu vom mai fi invidioși pe ei. Dacă îi vedem pe alții făcând fapte bune din dorința de a se ilumina, ar trebui să ne bucurăm de asta, și nu să-i invidiem.

    C. Iar a treia parte a faptei albe- este să ne cultivăm iubirea și compasiunea în tot ceea ce facem.

    Dacă facem ceea ce este scris la A, B și C nu vom mai face fapta neagră numărul doi. 

    3. A spune ceva neplăcut unui Bodhisattva din furie.

    Fapta neagră numărul trei – este să-i spunem ceva neplăcut unui Bodhisattva din furie. Această faptă este foarte grea. Cei care au fost la cursul despre karma, știu că această faptă taie de la rădăcină toate binefacerile. Maestrul Shantideva spune:

Binefacerile de mii de veacuri acumulate
Într-un singur moment de furie vor fi nimicite.

    Un singur moment de furie îndreptat către un Bodhisattva, tăiem de la rădăcină toate binefacerile pe care le-am acumulat. Și nu știm dacă este un Bodhisattva sau nu. Nu exită nicio cale de a ști asta. Iar ei nu ne vor spune. Chiar dacă vedem pe un Bodhisattva făcând ceva rău, credem că face ceva rău, și țipăm la el, am acumulat această karma neagră.

    Antidotul – să vedem totul ca fiind pur.    

În limba tibetană se spune:



    Dak – înseamnă pur,

    Nangceea ce apare,
    Jorwa – a aduce, a alătura.

Înseamnă să vedem totul ca fiind pur. Să vedem toți oamenii ca fiind puri, să vedem în ei profesorii noștri. Să credem că există un motiv în spatele a ceea ce fac ei. Oamenii nu spun lucruri aiurea și, dacă spun lucruri care nu ne plac, poate ei sunt un Buddha deghizat care vine să ne ajute, să ne împingă puțin pe cale, și ei chiar vor să ne aducă fericirea.

    Acest gând prealabil ne va împiedica să cădem în capcana de a-l răni pe Bodhisattva. Scrie aici: „Evitați să-l criticați pe Bodhisattva”, dar noi nu știm cine este Bodhisattva, așa că va trebui să ne abținem de a mai critica oamenii, și să-i vedem pe toți ca fiind Bodhisattva și Buddha. Dacă ne însușim o astfel de abordare, vom ieși repede din Samsara.

    Marea responsabilitate a unui Bodhisattva

    Dacă suntem Bodhisattva trebuie să fim foarte atenți în a ne înțelege cu toată lumea, și pentru a-i proteja. Și asta este o mare responsabilitate.

    Chiar și când predăm, devenim un obiect foarte important pentru elevii noștri. Și orice lucru care-l vor face împotriva noastră, ei își acumulează karma și la bine și la rău, iar asta ne va determina la și mai multă responsabilitate. Se spune că elevul și profesorul sunt ca doi boi, înhămați la o singură căruță.

    4. A fii viclean și necinstit cu cineva.

    A patra faptă neagră este de a fi viclean, șiret, necinstit, față de orice persoană. A ne comporta într-un mod necinstit și viclean cu orice persoană, din motivație negativă.

    Antidotul – să fim complet sinceri cu toți cei pe care îi întâlnim.

    În limba tibetană:


    Kun la – față de toată lumea,
    Yo – necinstit,
    Gyu – înșelăciune,
    Me – nu,
cuvânt de negație.

    Fapta albă este de a evita să ne comportăm necinstit sau cu viclenie, față de orice persoană, sau să lăsăm intenționat orice fel de impresie falsă.

    Va trebui să fim complet sinceri cu fiecare persoană pe care o întâlnim. Desigur că nu putem controla dacă ei greșesc, dar vom face tot posibilul pentru ca gândurile și acțiunile noastre să fie în concordanță cu gândurile noastre.

Lecția 8 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 8

Următorul grup de jurăminte este:

                                 Infracțiuni împotriva dezvoltării răbdării              

  1.    Pierderea celor patru puncte ale practicii virtuții.

    Ce înseamnă asta? Acest lucru înseamnă că încălcarea se face întru-unul din cele patru moduri:

  1. Primul mod este atunci când cineva țipă la noi sau ne reproșează, și noi îi răspundem prin țipete sau reproșuri.

  2. Al doilea mod – Cineva este supărat pe noi și reacționăm față de el furios.

  3. Al treilea mod- Cineva ne lovește și noi îl lovim îndărăt.

  1. Și al patrulea- cineva ne critică și îl criticăm înapoi.


      Deci, ideea este să nu răspundem într-un mod similar. Dacă este o mustrare, lovitură, insultă, supărare, sau critică – le primim, și nu răspundem cu aceeași monedă.

    Un Bodhisattva nu răspunde înapoi, ci pune capăt karmei. El își dezvoltă răbdarea, își folosește înțelepciunea, își dă seama că ceea ce vine la el este un rezultat al karmei și nu mai începe o altă samsara, nu mai învârte roata mai departe. 

     A face doar asta, viața noastră se va schimba enorm. Aceste reguli sunt total contrare culturii noastre în care se spune: „Ochi pentru ochi și întreaga lume este oarbă”.

    Ce facem dacă viața noastră este în pericol? 

   Răspunsul este: Cum de vine cineva să ne atace pe stradă? Singurul mod în care cineva ne atacă este pentru că am atacat pe alții în trecut, pentru că am lovit pe alții în trecut. Dacă lovim acum pe cineva îndărăt, ne asigurăm că va veni altul. Pentru a înțelege logica tuturor legilor karmice, trebuie să înțelegem continuitatea conștiinței. Trebuie să înțelegem că atunci când viața noastră în acest corp se termină – conștiința noastră nu se termină; Ea continuă. Și cum în această viață suferim uneori din motive pe care le-am semănat în viața anterioară sau în alte vieți – orice vom semăna acum va rodi cu siguranță ori acum, ori altă dată.

     Deci este nevoie de studiu. Avem cursul 4 care demonstrează continuitatea conștiinței. Trebuie să ne convingem că mintea va continua și după ce această viață se va termina. Și odată ce există convingerea – întrebarea dispare. Orice lucru dificil care ni se întâmplă, se întâmplă ca urmare a unui lucru similar pe care l-am făcut în trecut și poate la o scară mai mică.

     Trebuie să ajutăm bătrânul care este lovit pe stradă, dar nu lovind înapoi. Cu excepția cazului în care suntem deja un Bodhisattva care poate ridica conștiința răufăcătorului la un nivel mai înalt de existență.

    Ceea ce ajută de multe ori, este să vedem pe fiecare ca mama noastră. În cursul 1 se vorbește de asta. Deci, cel de pe stradă este mama noastră, care se comportă violent, sau mama noastră care este bătută. Trebuie să-l împiedicăm pe cel care și-a ieșit din fire și lovește, să nu mai dea în celălalt. Și nimeni nu garantează că este ușor.

     Toate aceste situații de conflict, în care trebuie să decidem între lucruri foarte dificile, sunt foarte rare. Nu există nicio justificare de a nu ne păstra jurământul și, dacă îl păstrăm, nu vom fi puși în asemenea situații. Dalai Lama  are tendința de a evita să răspundă la întrebarea ce va face într-o situație de conflict, el se exprimă: „Îți voi spune, când se va întâmpla”

    Dacă înțelegem cu adevărat karma, vom fi fericiți că această karma s-a terminat. Deci, dacă cineva ne lovește pe stradă, vom spune: Slavă domnului că m-ai eliberat de această karma, s-a terminat”. Trebuie să înțelegem că suntem unicii proprietari ai karmei noastre. Nu mai este nimeni altcineva.

    Oare trebuie reclamat cel care ne-a rănit?

    Este în funcție de cât de mult înțelegem karma. În general, cei care îi dau pe alții în judecată simt că dreptatea este de partea lor, nu este așa? Și totuși, nu toată lumea câștigă procesul, chiar și cei care presupun că au dreptate. Pentru că există câteva aspecte aici:

  • În primul rând, hotărârea judecătorească pronunțată în urma unui proces, de multe ori nu are nicio legătură cu evenimentul în sine – aceasta este o altă karma care rodește, deoarece există întotdeauna un decalaj de timp.
  • Și în al doilea rând, când credem că suferința noastră este cauzată de cel care ne-a rănit, înseamnă că nu înțelegem karma. Suferința vine din faptul că noi înșine i-am rănit pe alții în trecut, iar făptașul este doar instrumentul prin care karma se întoarce asupra noastră. Acum, când îl dăm în judecată, pornim o roată cu totul nouă, începem o samsara cu totul nouă care se va întoarce la noi sub forma unei terțe persoane.

    Pentru a-l da în judecată pe făptaș astfel încât să nu acumulăm karma negativă, va trebui să avem o mare compasiune, să fim complet deschiși și iubitori față de el, și cu adevărat facem asta spre binele lui.

    Iar aici călcăm pe un teren periculos, deoarece există foarte multe emoții în interiorul nostru. Sfatul care ni se dă, în general, este să evităm astfel de situații.

    Oare judecătorii și avocații acumulează în mod necesar karma negativă? Dacă este un judecător drept, el poate aduce multă binecuvântare oamenilor. 

    De aceea, trebuie să acționăm corect în funcție de jurăminte și atunci nu va mai exista nicio problemă.

    18. A nu încerca să liniștim o persoană supărată.

    Să nu uităm că suntem la practica răbdări. Încălcarea acestui jurământ este să-l ignorăm pur și simplu pe cel care este supărat pe noi, să-l lăsăm să fie chinuit de mânia lui. Pentru că furia este o emoție dureroasă.

    Dacă întâlnim pe cineva care este chinuit de supărare, chiar și pe noi, în calitate de Bodhisattva, va trebui să-l ajutăm cât putem mai bine. Uneori, încercarea noastră îl va enerva și mai mult, așa că vom căuta să nu-l supărăm și mai mult. Dar, de exemplu, dacă am ofensat pe cineva și acum el este supărat pe noi, va trebui să-i cerem scuze, chiar și în cazul în care credem că nu l-am rănit, dar el se simte rănit. Nu contează. Va trebui să facem ceva pentru a-l calma. Să facem tot ceea ce credem că funcționează mai bine.

    Dacă evităm să facem asta pentru că dorim, de fapt, ca acesta să continue să sufere, sau pentru că suntem prea mândri, sau pur și simplu suntem indolenți, atunci am comis infracțiunea.

    Un Bodhisattva nu ignoră pe nimeni care suferă în vreun fel, inclusiv dacă suferă de furie.

    Ce se întâmplă dacă o persoană este torturată de alte sentimente grele în afară de furie? Dacă ne abținem din a-i da ajutorul necesar din considerente egoiste, din grija față de noi înșine, atunci am încălcat jurământul. Rolul nostru este de a-l ajuta.

    Ce se întâmplă dacă ne este frică să nu fim răniți? Va trebui să verificăm. Dacă teama noastră este întemeiată că ne va răni, atunci va trebui să găsim un alt mod de a acționa, poate trimitem un mesager, . Oricum trebuie să verificăm cât este de întemeiată este această teamă.

    19. A refuza să acceptăm scuzele cuiva din dorința de a-i face rău sau din rea voință.

    Acest jurământ se referă la situația în care cineva vine și ne cere scuze, iar datorită dorinței noastre de a-i face rău sau a unei rea voințe față de el, refuzăm să-i acceptăm scuzele.

    În ceea ce privește motivația, ea este la fel ca a jurământului de bază „A nu accepta scuzele altuia”. Diferența este că această infracțiune se întâmplă chiar dacă toate cele patru lanțuri nu există.

     Pe scurt, ni se spune că trebuie să acceptăm scuzele, să renunțăm la mândrie și la resentimente, și să ne îngrijim de cei supărați.

    Un Bodhisattva renunță la aceste lucruri. El practică să renunțe la ele cât mai rapid. Cu cât practicăm mai mult, cu atât vom renunța mai repede.

    20. A permite gândurilor de furie să continue.

    Ne-am supărat pe cineva și ne întoarcem acasă, și ne enervăm încă odată pe el și încă o dată … păstrăm resentimente. Nu ne oprim gândurile de furie, le alimentăm din ce în ce mai mult, simțim câtă dreptate avem.

    Atunci când ne vin astfel de gânduri, va trebui să ne spunem: „Nu! Destul cu asta. Mulțumesc foarte mult, plecați de aici”. Chiar și o mică încercare de a rezista acestor gânduri de ranchiună este o karma bună. Iar puterea noastră de a rezista va crește.

    Situații de excepție

    Aceste jurăminte au excepții:

    – Să revenim la jurământul 18: „A nu încerca să liniștim o persoană supărată.”

    o Sunt uneori situații când vrem să învățăm minte pe cineva. În acest caz va trebui să ne asigurăm că suntem plini de compasiune și iubire față de persoana în cauză, și ne aflăm în poziția în care noi îl învățăm pe el, pentru că dacă nu el nu ne consideră ca fiind profesorul lui, atunci este puțin periculos.

    o  A evita să-l enervăm și mai mult pe cel supărat. Sunt situații când mergem să-i cerem scuze și el devine și mai furios, așa că nu dorim să facem asta.

    o Uneori persoana se va simți foarte neplăcut cu scuzele noastre, și în acest caz va trebui să găsim un alt mod de a acționa.

    o Sau scuzele noastre nu-l ajută cu nimic pe cel supărat – dacă credem că scuzele nu-l vor ajuta cu nimic, atunci nu va trebui să-i cerem scuze.

    – Jurământul 19: „A refuza să acceptăm scuzele cuiva.”

    o Dacă facem asta pentru a-i da o lecție – atunci este permis.

    o Sau dacă credem că scuzele lor nu sunt sincere, atunci nu le vom accepta.

    Dacă există vreo îndoială în sinceritatea lor, dacă nu suntem siguri că ele nu sunt sincere ar trebui să tindem spre a-i accepta scuzele. La urma urmei, noi nu avem încă Pramana, nu putem citi mințile celuilalt, deci cum știm dacă el este sincere sau nu? Toate aceste jurăminte sunt destinate persoanelor care nu încă Pramana, deci dacă ne îndoim, ar trebui să fim înclinați să le acceptăm.


    Antidotul

Ceea ce ajută la oprirea gândurilor de supărare, este meditația asupra daunelor supărări, pe care maestrul Shantideva ni le descrie atât de frumos. (seminarul „Uciderea supărării”)


                  Infracțiuni împotriva perfecțiunii bucuriei efortului.


    Bucuria efortului în general este bucuria de a face bine. Aceasta este definiția efortului. Acest efort este bucuria de a face bine, de a face binefaceri. Și asta înseamnă entuziasm pentru practica spirituală, de exemplu, entuziasm pentru a-i ajuta pe ceilalți, entuziasm pentru a medita, a avea pasiunea de a face fapte bune și a nu le considera ca o povară sau ceva dificil.

  1. A aduna un grup de elevi pentru plăcere materială sau respect.

    De exemplu, o persoană care este plină de bucuria de a face bine, unul dintre lucrurile pe care ar putea dori să le facă este să predea altora. Predarea este o mare binefacere pentru oameni. Dar aici există un pericol. Există pericolul ca cineva să adune în jurul său un grup de elevi pentru că el urmărește să câștige onoare, admirație sau plăcere materială.

    Deci, dacă cineva strânge în jurul lui elevi de dragul onoarei sau de dragul plăcerilor materiale – încalcă jurământul pentru bucuria efortului. 

    Dharma nu trebuie predată niciodată de dragul respectului sau al plăcerii materiale.

  1. A nu încerca să ne depășim lenea.

    Încălcarea jurământului se face atunci când nu încercăm să depășim stările de lene sau de inactivitate. Nu avem nici un chef să facem ceva pentru că acum vrem să vizionăm un film. Asta nu înseamnă că filmele nu trebuie văzute, sau că nu ne este permis să ne odihnim puțin. Dacă a venit timpul de odihnă – ne odihnim și revenim la treburile noastre.

    Trebuie rezistat în fața sentimentelor de lenevie și letargie. De ce să rezistăm? Pentru că moartea va veni în orice moment. Unealta Lordului morții este să ne facă să ne gândim numai la noi înșine, și asta ne omoară.

   23. A petrece timpul pălăvrăgind, sau făcând fapte inutile doar pentru distracție.

    Jurământul douăzeci și trei se referă la petrecerea timpului în discuții fără rost, în activități inutile, doar pentru că așa ne place nouă.

     Aici ne referim la discuțiile de salon, de a petrece mult timp vorbind despre politică sau sport, despre crime sau bârfe, ce nu este nimănui de folos sau să aducă vreo binecuvântare cuiva. Și odată cu asta ne-am pierdut și timpul nostru prețios.

    Uneori este necesar să petrecem timp adunând informații. Ne petrecem mult timp ascultând știrile la TV, citind ziarul sau cu internetul. Dar dacă credem că ar trebui să fim la curent cu știrile, putem citi doar titlurile, este suficient. Un minut pe zi este suficient, nu avem nevoie de mai mult decât atât.

    Iar aici meditația asupra morții este importantă. Ea ne ajută să realizăm profund faptul că timpul nostru este scurt și trece într-o clipă, și ar trebui să-l utilizăm la maximum pentru a progresa pe calea spirituală. Realizările spirituale sunt singurele lucruri pe care îl putem lua cu noi după moarte.


Infracțiuni împotriva perfecțiunii meditației.

 

  1. A nu depune efort în dezvoltarea concentrării meditative.

    Douăzeci și patru este atunci când nu facem niciun efort pentru a dezvolta concentrarea meditativă, pentru a ajunge la concentrarea pe un singur punct.

    Ce vrem să spunem? Ne referim aici, în principal, la nepracticarea meditației în scopul de a ne dezvolta concentrarea meditativă. Desigur, că pentru acest lucru trebuie să învățăm cum să practicăm. În acest caz încălcarea se va întâmpla, de exemplu, atunci când cineva predă despre meditație, iar noi nu ne ducem la lecții, din lene sau pentru a răni pe celălalt.

    Situațiile de excepție

    Când suntem scutiți de a merge la o astfel de lecție?

    – dacă credem că predarea este greșită,

    – sau dacă suntem bolnavi,

    – sau suntem deja un maestru al meditației.  

   
    A nu căuta îndrumări cu privire la meditație

    Aici este vorba despre a învăța cum să medităm.

    Dacă dorim să învățăm cum să medităm bine, va trebui să ne adresăm Lamei și să-i cerem îndrumări. Aici încălcarea este atunci când nu mergem la Lama să-i cerem să ne îndrume cum să facem meditația bine. Și acest lucru îl facem datorită faptului că suntem leneși, ori avem vreo intenție răuvoitoare, ori suntem prea aroganți, ori medităm fără să fi primit îndrumările necesare. Pe scurt, în acest jurământ se pune accentul pe primirea îndrumărilor din partea Lamei.


    Este important să primim de la Lama noastră îndrumări

    Ceea ce nu este scris aici, este faptul că există diferite căi de a dezvolta  Samadhi, de a dezvolta concentrarea pe un singur punct, iar dacă avem Lama, este important să avem îndrumarea Lamei. Foarte important. Este de asemenea important obiectul meditației. Iar acest obiect trebuie primit de la Lama. Dacă avem deja un Lama, ar trebui să ne consultăm cu el întotdeauna.

    Cursul 3 – ne învață cum să procedăm. Nu este tot ceea ce ar trebui să știți despre acest subiect, sunt mult mai multe lucruri de învățat și poate va veni vremea când le veți învăța.

     Deci, ideea este de a veni cu dorința de a studia și nu de a rămâne pe loc crezând că deja știm totul.

    De ce este important pentru un Bodhisattva să-și dezvolte abilitatea meditativă?

    Pentru că un Bodhisattva nu va putea percepe vacuitatea fără ea, nu va putea ajunge la iluminare fără ea și nu va putea ajuta ființele fără ea. Uneori în stadii mai avansate, cel mai bun lucru pe care îl poate face, este să meargă în deșert și să se izoleze. Retreat-ul este cel mai bun mod în care poate servi toate ființele. Și sunt perioade în care el trebuie să iasă în lume și să le servească în lume.

    25. A nu învăța să înlăturăm obstacolele din calea meditației.

     Jurământul 25 face un pas înainte, iar aici comitem infracțiunea atunci când nu depunem eforturi pentru a înlătura obstacolele din meditație. Fiecare care a încercat să mediteze puțin, știe că, odată ce a început să mediteze i-au apărut obstacole.

    Până vom ajunge la Shine, obstacolele vor veni tot timpul, de aceea datoria unui Bodhisattva este să folosească antidot pentru a elimina obstacolele. Trebuie studiate care sunt aceste obstacole și cum să le rezolvăm. Cursul 3 prezintă toate aceste subiecte.

    Meditația perfectă

    Shine este concentrarea pe un singur punct în starea de Shinjang.

 În cursul 3, este prezentată lista cu aceste obstacole. Există, de asemenea, o altă listă a maestrului Nagarjuna. El ne oferă o listă ușor diferită de cea din cursul 3, iar în ea ne prezintă cinci obstacole în calea meditației, și dacă nu acționăm pentru a le elimina atunci încălcăm jurământul.

    Ce este pe lista lui?

    1. Primul obstacoleste Gu dang gyu.

 Gu înseamnă agitație, o minte care nu este liniștită sau o minte care sare dintr-un loc în altul, de la un subiect la altul, acesta este un aspect.

    – Și un al doilea aspect, al primului obstacol, Gyu este mintea care îi este dor de trecut sau îi este dor de cineva sau de ceva; este mintea care este preocupată de o pasiune trecută sau preocupată de viitor – își face planuri de viitor.

    Deci, acest tip de minte este un obstacol. Iar rădăcina acestei minți este otrava dorinței. Aici „otrava” este în contextul „celor trei otrăvuri” – dorința, aversiunea și ignoranța, care sunt principalele afecțiuni mentale din conștiința noastră.

   2. Al doilea obstacol este Nu sem:

    Este mintea care are o rea voință, are resentimente sau mânie față de cineva. Dacă ne păstrăm în inimă ranchiuna și mânia, și stăm să medităm, aceste sentimente cu ușurință ne vor distruge retreat-ul. Putem fi obsedați de resentimente chiar și o lună întreagă. În acest caz va trebui să activăm antidot la astfel de lucruri.

  3. Al treilea obstacol este Nyi muk.

    Nyi înseamnă somnolență sau moleșeală, Muk este mintea obscură. Asta include moleșeala, somnolența, toate aceste lucruri.

    4. Al patrulea obstacol pe care îl numește maestrul Nagarjuna este Du pa la dun pa:



    Du pa la dun pa înseamnă atracția spre obiectele simțurilor: față de alimente, sex, muzică sau orice altceva. Mintea fuge din meditație, căutând plăcerea.

    De ce este un obstacol?

    A. Ne-am îndepărtat de la subiectul meditației, nu mai suntem în meditație.

    B. Ne târăște spre lumea simțurilor. Pe când meditația vrea să intrăm în profunzimea noastră, în lumea mentală.

    5. Al cincilea obstacol este Te Tsom.


    Te tsom este îndoiala. Stăm în meditație și apoi spunem: „Stai puțin. Dar pentru ce să meditez? Ce rost are?”.

    De aceea venim la lecții, ca să auzim aceste învățături, ca apoi să facem meditațiile analitice care urmăresc să ne elimine îndoielile, astfel încât să ne putem dezvolta concentrarea. În caz contrar, aceste îndoieli vor ucide concentrarea.

 Deci, încălcarea jurământului 25 este să nu activăm antidotul atunci când apar aceste obstacole în meditație. Cursul 3 ne învață cum să medităm, și vom continua să vă oferim cursuri mai avansate.

  1. A ne dezvolta atașamentul față de plăcerea care apare în meditație.

    Când progresăm în meditație, încep să apară senzații de plăcere. Încălcarea jurământului se face atunci când credem că această plăcere este scopul meditației, și începem să ne atașăm de ea. După care ne așezăm să medităm pentru a ajunge la această plăcere.

    Nu plăcerea este obiectivul meditației – este un efect secundar de dorit și plăcut. Ne putem bucura de ea, dar nu să ne atașăm de ea, pentru că plăcerea poate trece. Și asta este în funcție de karma pe care o avem. Este adevărat că plăcerea ne ajută să perseverăm în meditație, ceea ce este minunat, dar ea nu este scopul nostru.

    Plăcerea pe calea unui Bodhisattva

    Dacă medităm în scopul de a obține plăcerea și rămânem aici  – ne creăm suferință. De ce? Pentru că dacă ajungem la această plăcere, vom arde karma bună. Plăcerea este o karma bună care s-a maturizat.

    Acum că am folosit-o, ea s-a dus. Dacă ne-am oprit aici, suferința viitoare va fi și mai mare. Așadar, înțelepciunea este să ne folosim de plăcere pentru a continua să medităm până când vom percepe direct vacuitatea. Nu ne oprim din a progresa în meditație, și vom face asta de dragul tuturor ființelor.

    Unii oameni care practică intens meditația, ajung la un stadiu de concentrare foarte ridicat, în care apare plăcerea și cred că sunt deja în Nirvana. Ei nu continuă să studieze vacuitatea, nu continuă meditațiile asupra vacuității care sunt esențiale pentru perceperea directă a vacuității și așa mai departe. Ei devin atât de atașați de senzațiile de plăcere, încât își opresc practica spirituală în acest stadiu. Și continuă să facă doar asta. Fapt care le vor provoca mari suferințe.

    Orice plăcere pe care o simțim este samsarică. Orice plăcere este rodirea karmei bune și va provoca ulterior suferință. O folosim – ne bucurăm de ea – și asta ne va aduce suferință. Este un fel de paradox.

    Aceasta este natura Samsarei, aceasta este natura lucrurilor care provin din karma, ele sunt perisabile. Și cu cât ele sunt mai desfătătoare, cu atât ne ardem karma bună.

    De aceea nu dorim să fim în sine consumatori de plăcere, oricare ar fi ea.

    Nu există nimic rău în plăcere, ci dorim să o mobilizăm pentru a ajunge la iluminare, să ajungem în situația în care să putem suferi transformări și să fim de ajutor pentru cei toți ceilalți. Așa ar trebui să fie practica spirituală, bună și pură.
    Învățătorul ne va instrui să ne folosim de lucrurile care vin în viața noastră, pentru a putea transcende, pentru a atinge perfecțiunea înțelepciunii, pentru a percepe vacuitatea, pentru a obține Bodhicitta și pentru a deveni o binecuvântare pentru toată .

    Atașamentul de plăcere provoacă daune. Plăcerea temporară arde karma – karma minunată de a obține plăcerea, extaz. Orgasmul este karma extraordinară. Și dacă asta e tot ceea ce facem cu ea – ne bucurăm – ne-am săpat groapa. Practica spirituală este de a transforma aceste lucruri pentru a putea aduce binecuvântare umanității.

    Deci, din nou spunem că nu este nimic rău în plăcere. Ceea ce dăunează este atunci când facem din ea o plăcere samsarică. Dar o putem dedica, pentru că există plăceri cu mult mai mari.

    Dacă apare ceva bun în viața noastră care ne face plăcere, un budist ne va întreba întotdeauna – de unde vine el?  El vine, pentru că în mod sigur am făcut ceva bun în trecut, iar acum karma a dat rod. Dacă acum suntem singurii consumator al acesteia, s-a terminat. Am plantat, am cules – s-a terminat. Dar dacă acum ne aflăm pe calea spre iluminare, o mobilizăm. Vom spune: „Aha, asta a venit pentru că am semănat karma bună, acum mă voi folosi de ea pentru a continua să semăn karma bună. Bodhisattva urăște să-și consume karma bună, fără a o reface. Întotdeauna el dorește să o dea mai departe. Vom descrie mai multe despre acest lucru în lecția următoare, deoarece acest lucru apare din nou într-un alt jurământ.

 


                    Infracțiuni împotriva perfecțiunii înțelepciunii.

    27. A crede că un Bodhisattva nu are nevoie de practica căii Hinayana.

    Numărul douăzeci și șapte ne este familiar, pentru că am vorbit anterior despre această problemă și anume: a respinge Hinayana. Adică să-i spunem unui Bodhisattva: „Tu nu ai nevoie de practica Hinayana, pentru că ești un Bodhisattva sau pentru că tu practici acum Mahayana”. Sau să-i spunem: Doar „ascultătorii” sau cei din Hinayana trebuie să practice Hinayana”. Nu este corect să spunem aceste lucruri, pentru că un Bodhisattva trebuie să facă practicile căii Hinayana. El nu va reuși să practice Mahayana dacă nu practică și Hinayana.

    Am vorbit deja despre asta. Am avut chiar un jurământ de bază care spunea să nu criticăm „calea ascultătorilor”.

     Care este diferența? Diferența este că aici nu respingem complet calea Hinayana, dar spunem: că ea nu este pentru Bodhisattva.

    Încălcarea jurământului de bază este atunci când cineva spune despre calea Hinayana că ea nu dă rezultate. Acest jurământ este un pic diferit, în sensul că nu desconsiderăm complet calea Hinayana, ci doar spunem că Bodhisattva nu are nevoie de ea. De aceea acest jurământ este secundar, pentru că nici acest lucru nu este corect să-l spunem.

  1. A ne concentra pe Hinayana în timp ce învățătura Mahayana ne este disponibilă.

     Dacă în jurământul 27, i se spune unui Bodhisattva, care practică Mahayana că nu are nevoie de practica Hinayana, în jurământul 28, noi înșine suntem un Bodhisattva.

     Dacă există profesori care ne predau Mahayana și de asemenea există scrieri Mahayana care ne stau la dispoziție, și cu toate acestea noi ne concentrăm doar pe practicarea Hinayana sau studiem Hinayana – atunci am încălcat acest jurământ.

    Cele două jurăminte se completează unul pe altul.

    – Primul spune – Bodhisattva nu trebuie să desconsidere Hinayana.

    – iar celălalt spune – că nu trebuie să se concentreze exclusiv pe ea.

     Bodhisattva este cel care practică calea Mahayana, dar asta nu este definiția tehnică. Definiția tehnică este că persoana devine Bodhisattva după ce a dobândit deja Bodhichita, dar aici se trece puțin cu vederea peste acest fapt.

    29. A investi efort exclusiv în studierea materialelor non-budiste, atunci când Dharma ne este disponibilă.

    Jurământul 29 se îndepărtează puțin. Aici nu comparăm Mahayana cu Hinayana. Aici se spune că dacă avem la dispoziție studiile și textele budiste, și în schimb investim efort exclusiv în alte scrieri, atunci am încălcat acest jurământ.

    Cu alte cuvinte, dacă suntem deja disponibili pentru aceste lucruri, dacă suntem aici și le auzim, asta înseamnă ca avem karma să întâlnim aceste lucruri, iar noi în mod conștient alegem să ne implicăm în alte lucruri. Acest fapt ne va împiedica să ajungem la iluminare, și de a mai salva ființele din suferință. De aceea este o încălcare. Datorită faptului că timpul nostru este limitat, nu-l putem risipi făcând lucruri parțiale sau care ne îndepărtează de pe cale. Dacă am fost deja expuși la acestea, atunci va trebui să ne îndreptăm spre ceva puternic și suprem.

    Ni se spune: „Investiți-vă eforturile în ceea ce vă poate scoate din suferință cât mai repede, pentru că toate ființele din univers vă așteaptă.”

    30. A ne atașa de scrieri non-budiste, atunci când apare o situație care justifică petrecerea timpului cu acestea.

    Acest jurământ spune că, dacă se creează o situație, în care ar trebui să depunem efort în scrierile non-budiste – de exemplu, dacă trebuie să ne pregătim pentru o anume activitate care implică citirea unor materiale sau studierea altor texte – dacă facem asta și ne atașăm de ele, și ca urmare abandonăm scrierile Mahayana – am încălcat jurământul.

    Cu alte cuvinte, în timp ce studiem textele non-budiste, abandonăm lucrul suprem și trecem la un altul secundar – atunci am comis infracțiunea.

     Situații de excepție

    – În situația în care un Bodhisattva este foarte inteligent, are gândirea rapidă, o memorie foarte bună și are deja o credință foarte fermă în calea Mahayana, chiar dacă el va fi absorbit puțin și de alte lucruri non-budiste, nu va exista nici un pericol ca ele să-l distragă.

    – Ar trebui să fie un Bodhisattva care să înțeleagă bine scripturile,

    – și în cazul în care va trebui să se angajeze și în alte scrieri, va trebui să petreacă  cel puțin de două ori mai mult timp cu scrierile budiste și Mahayana. 

    Scopul acestui jurământ nu este respingă și alte căi; ci dacă am fost deja expuși la această cale, care este sigură spre iluminare, atunci nu ar trebui să mergem spre lucruri parțiale.


    Exemple

    – Matthieu Ricard, scriitor francez, fotograf, traducător și călugăr budist, folosește mijloace iscusite pentru a vorbi unui public care nu este budist. El este, de asemenea, un om de știință, așa că folosește acest fundal propriu, pentru a ajunge să le vorbească oamenilor pe înțelesul lor. 

    – Geshe Michael se folosește de cunoașterea pe care a dobândit-o în afaceri și organizează cursuri de afaceri. Cursurile despre afaceri nu sunt nici Mahayana și nici măcar Dharma. Este Samsara. Dacă îi citim însă cărțile, sau îi ascultăm cursurile – el aduce Dharma oamenilor așa cum li se potrivește. Acesta înseamnă să fi un Bodhisattva înalt. Geshe Hla a lucrat timp de cincisprezece ani în afacerile cu diamante, dar nu pentru că avea o atracție materială față de diamante, ci datorită sensului lor dharmic. O numim Vajrayana sau Calea de diamant. Sutra Tăietorul de diamant.

    O cale completă, cu toate componentele și în ordinea corectă

    În studiile Lam-Rim am comparat calea spirituală cu o mașină. Pentru ca mașina să fie condusă, nu este suficient să aibă doar roți, un volan sau doar un motor – toate piesele trebuie să fie în ordine corectă, altfel mașina nu va merge.

    Calea spirituală trebuie să fie completă. Ea trebuie să conțină toate elementele și în ordinea corectă.

    Calea Mahayana s-a dovedit corectă,

    – prin generațiile de practicanți care au ajuns la iluminare,

    – ea a fost curățată de denaturările apărute de-a lungul veacurilor,

    – și este o tradiție autentică deja de mii de ani.

    Și pentru că viețile noastre sunt scurte, nu putem fi cobaiul de laborator pentru diversele căi pe care le inventează oamenii, și care nu au fost încă dovedite.

    Noi nu știm ce este iluminarea! Iar cineva ne promite marea cu sarea – de unde știm că acest drum va funcționa? Cum vom ști că va funcționa?

    Deoarece viața noastră este scurtă, trebuie să ne bazăm pe o cale autentică, care a fost verificată, și care provine din surse certificate, pe o linie de învățători puri. Și dacă tot ne-am expus acestor învățături, ar fi păcat să ne pierdem calea.

    A fugi după alte lucruri poate fi o ispită pentru o satisfacție rapidă, în timp ce, pentru a ajunge la fericirea supremă pe care o aduce Dharma, trebuie să o analizăm în profunzime, înainte ca ea să dea roade. Ken Rinpoche spunea: “Un elev Dharma serios, trebuie să fie gata să muncească puțin. Să străbată deșertul pentru a ajunge în Țara Făgăduinței.”

    Fără îndoială – trebuie muncit. Dar lucrul promis este atât de uimitor, iar drumul este dovedit și funcționează 100 la sută.

    31. A critica calea Mahayana.

    Ne aflăm în continuare în grupa de încălcări a jurămintelor legate de perfecțiunea înțelepciunii.

    Patru modalități de a comite această infracțiune

    Și aici este vorba despre scrierile Mahayana. Atunci când ne-a căzut în mână o carte despre Mahayana, suntem interesați de ea și o citim, după care spunem:

  1. „Hmm … această parte nu este chiar așa de importantă” sau „această parte nu este corectă”. Odată ce am spus asta, am comis infracțiunea. De ce? Pentru că nu avem Pramana. Nu avem o percepție corectă, nu știm cu adevărat. Și dacă o entitate iluminată care a scris acest text, a decis că el este important, atunci este important. Și dacă încă nu înțelegem încă de ce este important, atunci va trebui să acționăm cu modestie. Putem spune: „Încă nu înțeleg de ce este important, am să merg să mă clarific.” Dar în nici un caz nu vom spune:„ Această parte nu este importantă.”
  2. A doua modalitate de a încălca acest jurământ este de a spune: „Oh, partea asta nu este atât de bine scrisă”, din aceleași motive.
  3. Spunem: „Acest autor nu este atât de reușit .”
  4. Spunem: „Oh, partea asta a cărții nu aduce nimănui vreun beneficiu”.

    Aceste sunt diferitele modalități de a minimaliza scrierile Mahayana.

    Acestea sunt semințe karmice grele, pentru că karma se intensifică. Și dacă facem asta puțin, și din bună credință – semințele vor deveni copaci mari. Mai târziu va veni momentul în care vom subestima Mahayana în totalitate, ceea ce este un mare păcat, pentru că ne vom pierde calea spre iluminare.


    Sfaturile Lordului Maitreya: Nu subestima niciodată

    Și aici vine sfatul Lordului Maitreya. În budism, suntem mereu încurajați să ne clarificăm îndoielile, să nu acceptăm lucrurile orbește. Iar dacă nu înțelegem ceva acum, să nu subestimăm doar pentru că nu l-am înțeles. Luăm decizia de a clarifica ceea ce nu am înțeles. Vom pune deoparte ceea ce nu am înțeles și ne vom îngriji să aflăm mai multe. Uneori profesorul ne va spune: „Va veni timpul și îți va fi clar”. De aceea este bine să ne bazăm câteodată și pe profesor.

  1. A ne lăuda pe noi înșine sau a-i condamna pe ceilalți, din mândrie, mânie sau respectul de sine.

    Încălcarea jurământului secundar 32, este atunci când ne lăudăm pe noi înșine sau îi criticăm pe ceilalți.

    Dacă motivația jurământului de bază a fost dorința de a obține respect sau lucruri materiale, aici motivația este mândria sau mânia, plus respectul de sine.

    Respectul de sine, aici are sensul de a avea reputație, ca oamenii să vorbească despre mine. Mândria este diferită, este în sensul că mă mândresc cu mine însumi.

    Care sunt situațiile de excepție aici?

    Când avem voie să ne lăudăm pe noi înșine sau să criticăm pe cineva?

  • Dacă cineva difuzează opinii care înșală oamenii, atunci va trebui să-l dezaprobăm.
  • Sau dacă vrem să-i dăm cuiva o lecție.
  • Și este în regulă să ne lăudăm pentru a atrage elevi, având intenția sinceră de a ajuta oamenii.
  • Este în regulă să înștiințăm publicul despre următoarele lecții pe care vrem să le predăm și așa mai departe pentru a atrage oamenii să vină.
  • Este în regulă să ne îmbrăcăm frumos pentru ca oamenii să dorească să vină să ne vadă.

    Un Bodhisattva, este cu totul diferit de cel din Hinayana. Practicantul Hinayana va căuta modestia, va sta departe de orice fel de înfrumusețare. Nu vrea să fie distras de nimic, vrea să iasă repede din Samsara. Bodhisattva își dorește și el asta, dar vrea să-i ia și pe toți ceilalți cu el. De aceea, va căuta să fie atractiv pentru ceilalți. El va căuta să dobândească abilități teatrale, de exemplu, dacă îi va îmbunătăți capacitatea de prelegere și lucruri de genul acesta. Este o minte diferită.

    33. A nu merge la o lecție de Dharma din lene sau mândrie.

    A nu merge la o lecție de Dharma, din mândrie sau lene este o încălcare a perfecțiunii înțelepciunii.

    Cazuri de excepție

    Care este scuza de a nu merge la o lecție de Dharma?

  • Dacă suntem foarte bolnavi.
  • Dacă nu suntem disponibili – și aici trebuie să fim atenți.
  • Dacă suntem deja maeștri în subiect.
  • Dacă bănuiți că această lecție provine din surse inexacte. Dacă nu este de încredere.
  • Dacă ne aflăm în retreat profund, atunci nu vom ieși din el pentru a merge la o lecție de Dharma.
  • Sau dacă credem că Lama nu ar fi de acord să mergem la lecție. Dacă Lamei nu-i place acest lucru – atunci nu vom merge. De exemplu, dacă după părerea noastră, Lama crede că această lecție ne va deruta mai mult, deoarece subiectul ei provine dintr-o altă tradiție sau este prea avansat, atunci va trebui să fim circumspecți.

      Căi diferite de a ajunge în vârful muntelui

    Lama Dvora Hla povestește: „Am un prieten grozav pe nume Venerabilul Puntsok, iar într-o zi s-a dus la Dramsala, când Dalai Lama preda o serie de învățături. Dalai Lama este considerat de tibetani drept liderul spiritual al tuturor curentelor budiste. Odată pe an, timp de câteva zile Dalai Lama dă învățături din toate curentele. Trei zile predă din Nyigma, trei zile din Sakya, trei zile din Kagyu și trei zile din Gelukpa, cu pauze între ele. Nu știu dacă sunt trei zile sau câteva zile. Nu știu exact. El transmite învățătura câteva zile cu o pauză între ele.

    Venerabilul Puntsok, care este un călugăr minunat și iubește Dharma foarte mult, a luat parte la toate învățăturile. Și îl aud pe Ken Rinpoche întorcându-se către el și întrebând: “Ei bine, te-ai spălat?” 

    Atunci Ken Rinpoche vede că stăm și nu înțelegem gluma, ne spune: „Dalai Lama este liderul tuturor curentelor, așa că este potrivit și bine să dea învățături despre toate curentele. Dar dacă practicați cu un anumit Lama, trebuie să-i urmați instrucțiunile lui, altfel nu veți ajunge nicăieri.

    Deci Lama l-a trimis să se spele, pentru că a comis o infracțiune. El nu și-a întrebat Lama, și s-a dus la toate învățăturile. …Iar acum – Lama – i-a spus în glumă. Puntsok, și-a luat Lama foarte în serios, și și-a petrecut o jumătate de zi în baie. În limba tibetană, Puntsok înseamnă „excepțional”. Și este excepțional.”

    Dacă vrem să ajungem în vârful muntelui, putem ajunge de la vest sau de la est, de la sud sau de la nord, dar dacă ne deplasăm mereu de la nord la sud și de la est la vest, nu vom ajunge niciodată în vârf.

    Toate căile sunt minunate și toate sunt bune. Ken Rinpoche le compara cu supe diferite, fiecare dintre ele este delicioasă, dar nu și dacă le amestecăm. Altă dată, aceste căi sunt comparate cu medicamentele. Fiecare cale este ca un remediu pentru boală, sau leacul suprem pentru boală, dar atunci când sunt amestecate, ne poate ucide.

    Dacă la un moment dat, avem un Lama, va trebui să-i urmăm sfaturile.

  1. A ne concentra pe aspectele exterioare și nu pe învățătura însăși.

    Jurământul treizeci și patru este de a ne concentra pe ulcior și nu pe ceea ce este în el. Adică, se referă la situația în care suntem într-o lecție de Dharma și ne concentrăm pe aspectul profesorului sau pe modul lui de exprimare, în loc să ne concentrăm pe lecția în sine, pe conținutul care ne este transmis. Sau tot felul de modalități în care criticăm aspectul profesorului.

    Lama Dvora Hla povestește: „Mă aflam odată la ora de studiu cu Ken Rinpoche și m-am așezat lângă cineva și mi-a spus: „Nu are tonus muscular.” El vine la cel mai mare maestru din lume și spune: Nu are tonus muscular. Pe scurt, asta înseamnă să te concentrezi pe ulcior și nu pe ceea ce este în el”.

Lecția 7 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7a

Meditația: Lumina Bodhisattva

    Așezați-vă comod.

    Găsiți-vă o poziție confortabilă și încercați să stați liniștiți fără să vă mișcați.

    Concentrați-vă asupra respirației. Observați trecerea aerului prin nări și senzația  de la intrarea în nări.

    Și acum concentrați-vă pe inima voastră. Vedeți cum în inima voastră există o sursă de lumină, un punct mic luminos. El strălucește intens, ca un soare mic. Razele de lumină pe care le emană se răspândesc în toate direcțiile. Imaginați-vă cum toate aceste raze de lumină se duc în toate direcțiile și îi invită pe toți Buddha și pe toți Bodhisattva din întreaga lume să vină la voi.

    Cu toți răspund cu bucurie chemării voastre și vin la voi pe razele de lumină. Și ei se topesc în micul soare din inima voastră.

    Iar acum sunteți plini de binecuvântarea, compasiunea și înțelepciunea tuturor Buddha din univers.

    Strălucirea voastră este din ce în ce mai intensă.

    Vedeți-vă conștiința situată în micul soare din inimă. Acest soare mic crește din ce în ce, și vă absoarbe întregul vostru trup. Acum doar conștiința voastră există în soare. Voi sunteți soarele, și razele de lumină le răspândiți în toate direcțiile.

    Sunteți un soare strălucitor care atârnă în spațiu și, departe, observați o planetă albăstruie care este pământul și vedeți nenumărate ființe pe această planetă, mii și mii de ființe și viețuitoare care trăiesc pe ea. Și toate caută în fiecare moment cum să fie fericite. Toate caută fericirea și toate suferă. Ele nu știu să găsească fericirea.

    Inima voastră se deschide spre ele, și doriți să le ajutați. Și decideți să fiți salvatorul fiecăruia dintre ele datorită iubirii voastre mari pentru ele; Toate ființele sunt copiii voștri.

    Iar inima voastră vi se frânge când le vedeți suferind.

    Decideți să le ajutați, să vă dedicați viața pentru a găsi o modalitate de a le ajuta. Fiecare ființă este copilul vostru.

    Vedeți cum razele de lumină țâșnesc din voi și se răspândesc în toate direcțiile, atingând fiecare ființă care o găsește în cale. Fiecare făptură se umple de plăcere și de bucurie și nici măcar nu știe ce s-a întâmplat. Cu cât bucuria lor este mai mare, cu atât deveniți mai strălucitori și mai capabil să ajungeți și mai departe în univers, la alte mii de planete din univers.

    Rugați-vă să vă puteți ajuta de Lama, ca să fiți cu adevărat în stare de a vă îndeplini obiectivul vostru, și acela de a da ajutorul necesar tuturor ființelor suferinde.

    Cereți îngerilor să vă binecuvânteze, pentru a le putea ajuta. 

    Puteți să vă deschideți ochii.

 

    Jurămintele secundare

    Acum vom vorbi despre:

Nyeje înseamnă încălcările secundare sau jurămintele Bodhisattva secundare.

    Le vom formula sub formă de încălcări, așa cum am făcut-o la jurămintele de bază. Întâi a fost Tsatung, vă amintiți? Este încălcarea jurământului de bază.  Acum o vom numi doar încălcarea, în sensul de încălcare a jurămintelor secundare.

    Înainte de a trece peste ele, vom vedea care sunt cele două moduri de a le încălca pe cele secundare.

  1. Ca urmare atacului unei afecțiuni mentale.

 Nyomong înseamnă afecțiuni mentale,
    Chen  – a avea.
    Nyomong Chen este cel care are afecțiuni mentale.

    Asta înseamnă că încălcăm jurământul datorită faptului că:

    – Ne enervăm, suntem furioși

    – Sau suntem geloși,

    – Sau avem o dorință mare, pasiune, obsesie,

    – Sau suntem răutăcioși, avem intenții rele.

    În limba tibetană se numesc:

De ce acestea se trezesc în noi? Pentru că suntem obișnuiți cu asta. Pentru că suntem infectați. Mintea noastră este infestată din cele mai vechi timpuri. Deci acesta este prima modalitate de a încălca jurământul – ca urmare a atacului unei afecțiuni mentale.

    Încălcăm jurămintele pentru că ne-am enervat, suntem în criză. De exemplu, avem jurământul de a nu țipa la alții, dar vine criza de nervi peste noi și ridicăm vocea la cineva.

  1. Din motive care nu au legătură cu afecțiunile mentale.

 Nyomong Chen am văzut că înseamnă  cel care are afecțiuni mentale.  
    Mayinpa –  fără. 
    Deci, Nyonmong chen mayinpa înseamnă fără afecțiuni mentale. Cu alte cuvinte, cineva încalcă jurământul din motive care nu au legătură cu afecțiunile mentale. Cum se întâmplă asta?

    – fie că ne este lene să păstrăm jurământul

   – sau pur și simplu că am uitat.

  Am uitat că avem un jurământ, am uitat care este el și am uitat și de semnificația lui. Nu am practicat suficient. Nu am ținut carnețelul suficient de mult.

    A doua modalitate de încălcare se va petrece la început; și chiar și atunci când dorim să nu uităm, tot se va întâmpla să uităm. Deci, ori uităm, ori suntem leneși.

    În concluzie, cele două motive pentru care încălcăm jurămintele sunt: atacul unei afecțiuni mentale, sau lenea sau uitarea.


    Două tipuri de păcate

     Există două tipuri de păcate:

    1. Păcatele care sunt naturale.

    2. Și altele pe care le vom numi interdicții.

    1. Ce înseamnă păcat natural? Natural, în sensul că orice persoană care păstrează moralitatea va recunoaște aceste lucruri ca fiind păcate.

    – precum omorul,

    – furtul,

    – minciuna.

    Avem o tendință naturală de a le identifica ca fiind ceva rău. Și ele, desigur, se află pe lista păcatelor și a încălcărilor de jurăminte, fie că ele sunt jurămintele de călugăr, fie Pratimoksha sau Bodhisattva.

    2. Și există unele care nu sunt naturale, dar care sunt strict interzise din anumite motive.

    În iudaism, de exemplu, există interdicția de a nu amesteca carnea cu laptele. În budism, în jurămintele monastice multe dintre interdicții au fost stabilite de către Buddha ca urmare a unor incidente neplăcute care s-au întâmplat pe vremea lui.


    Două tipuri de interdicții 

    a. Interdicții care vin să păstreze părerea/opinia bună a altora.

 Shen – altul sau celălalt
    Sem înseamnă minte,
    Shen sem – opinia bună a altuia,
    Sungwa – a păstra.

    Așadar, acestea sunt interdicțiile care vin să păstreze părere pozitivă a altora cu privire la practicanții budiști.

    De exemplu, dacă oamenii ar vedea un călugăr bând alcool – asta i-ar putea îndepărta de Dharma.

    Cu alte cuvinte, acestea sunt interdicții pe care un Bodhisattva trebuie să le păstreze pentru a nu strica impresia celorlalți, de a nu le strica altora dorința de a merge pe cale și de a practica Dharma.

    b. Interdicții care vin să împiedice multitudinea bunurilor și a preocupărilor.

Nyungwa – puțin, redus,
    Jawa – fapte,
    Dun poate fi aici în sensul gândurilor, ideilor sau preocupărilor, adică: interdicțiile care vin să împiedice multitudinea bunurilor și a preocupărilor.

    Ne putem gândi la călugări. Scopul unui călugăr din Hinayana este să nu fie prea ocupat sau să fie implicat în multe probleme lumești. El se retrage liniștit în pădure, stă în colțul său și meditează, și nu vrea să fie preocupat de alte lucruri. 

    În jurămintele Vinaya există multe astfel de regulamente, cum ar fi: să nu dețină proprietăți, să nu se ocupe de bani. Deci, există tot felul de interdicții care nu sunt interdicții naturale, dar care permit călugărului să se concentreze asupra practicii sale și să nu fie preocupat sau dispersat pe un milion de lucruri.

    (Primul tip de interdicții este în scopul de a păstra părerea bună a celorlalți despre călugări, în sensul de a le aprecia calea pe care o practică, astfel încât să-i poată sprijini în practica lor). 

    Buddha nu a interzis niciodată ceva numai de dragul de a interzice. Dar pentru unii oameni aceste lucruri le vor percepe în acest fel pentru că nu le înțeleg încă. 

     Dimpotrivă. În budism, se spune că modul de supunere a corpului la chinuri nu este o cale spirituală adecvată, care nu duce nicăieri. Atunci când ne referim la modul nostru de a face față dificultăților, nu o facem de dragul dificultății. Înfruntarea lor acționează ca un antidot al obiceiurilor proaste pe care le avem în minte. Interdicțiile nu au scopul de a ne face nouă viața grea, ci dimpotrivă, se dorește ca oamenii să ajungă la fericirea maximă. Deci, ce rost are să fie adăugate alte dificultăți în plus de ceea ce avem.

    În cazul unui conflict cu jurămintele de eliberare – jurămintele Bodhisattva le întrec.

   –  De ce se discută despre toate acestea aici? Pentru că dacă suntem și călugăr și Bodhisattva – întrebarea este: ce este mai important pentru călugări? Interdicția A sau B? Răspunsul este că ambele sunt importante. Dar, dacă el va trebui să aleagă între interdicțiile care acorde mai multă atenție, el va alege B. El se va asigura să 

nu se ocupe de bani, să nu dețină bunuri, să nu cumpere haine, să nu fie preocupat, astfel încât viața lui să fie cât mai simplă și săracă. Deci, dacă ar trebui să aleagă între A și B, călugărul va alege interdicțiile B.

    – Iar pentru practicantul Bodhisattva va fi invers. Practicantul Bodhisattva va schimba ordinea.

    Chiar și dacă este călugăr? Da, chiar și dacă este călugăr, este mai important pentru el ce se întâmplă cu alții. Pentru că atenția lui este îndreptată numai spre ceilalți. El se educă pentru a-i ajuta pe ceilalți.

    În mod general, Bodhisattva trebuie să fie cu mult mai atent în ceea ce privește interdicțiile de primul fel decât practicanții Hinayana. Dar dacă este ceva care poate fi de folos altora, unui Bodhisattva i se permite o ușurare în respectarea interdicțiilor de al doilea fel. De exemplu, un călugăr deplin nu are voie să țină mai mult de câteva zile un sul de pânză dacă nu intenționează să-l folosească la croitul robelor, dar un călugăr deplin, care a luat și-a jurămintele Bodhisattva, poate să păstreze pânzele care i-au fost donate și chiar pentru o perioadă mai lungă de timp, dacă pot ajuta pe altcineva.

     Și vom vedea, când vom începe să vorbim despre jurămintele secundare, cum această preferință este foarte clară.

     Uneori, există o aparentă contradicție între jurămintele Bodhisattva și cele monastice, dar ea este rezolvată prin luarea în considerație a faptului că pentru un călugăr care este și Bodhisattva, binele celorlalți este cu mult mai important ceilalți decât propriul lui bine.

    Retribuția unui Bodhisattva

    Bodhisattva, este permanent angajat să dăruiască, și își dedică fapta iluminării sale. El nu mai este interesat de avuțiile lumești. Și în acest fel acumulează binefaceri imense care se vor îndrepta către scopuri ne-lumești, spre o fericire mult mai mare.

    Sakya Pandita spunea: „Nu lăsa lucrurile bune din viață să-ți le fure pe cele mai bune”. Acesta este deviza unui practicant Mahayana. Calea unică și cea mai sigură de a produce fericire durabilă, este de a deveni un Bodhisattva. Bodhichita este rețeta. 

    Maestrul Shantideva scria în cartea „Ghidul de viață a unui Bodhisattva”, capitolul 1:

Păstrează ferm în inima ta „dorința de iluminare”
Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul
Pentru că transformă corpul tău necurat, pe care l-ai luat
În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.

Doar Bodhichita poate face asta. Ea este rețeta perfectă pentru fericirea nesfârșită, sublimă, care nu dezamăgește. Este nevoie de timp, dar dacă mergem pe calea Bodhisattva și ne păstrăm aceste jurăminte, vom ajunge la iluminare, la  fericirea sublimă și veșnică. Și acest lucru se va întâmpla treptat.

                                        Jurămintele secundare

    Cele patruzeci și șase de jurăminte secundare sunt aranjate în ordinea celor șase perfecțiuni.

    Există un set de jurăminte concepute pentru a dezvolta perfecțiunea dăruirii, apoi alt set pentru perfecțiunea moralității, și așa mai departe.

    Nivelurile Bodhisattva

    Atunci când am vorbit despre nivelurile Bodhisattva, am spus că Bodhisattva, când percepe direct vacuitatea, se află la primul nivel, la primul Bumi. În limba sanscrită Bumi înseamnă nivel. În Tibetană, se spune Sa. După care Bodhisattva avansează spre celelalte „Bumi”. Există zece „Bumi”, după care ajunge la iluminarea completă.    Lama Dvora compară acești „Bumi” cu scara de magnitudine Richter. Adică, o scară care nu este liniară, ci o scară exponențială. Bodhisattva la nivelul opt nu este de opt ori mai mare decât primul nivel, ci ordinea de mărime este cu totul diferită. Să nu subestimăm primul nivel, că bine ar fi de-am putea ajunge la el.

    De ce am vorbit despre nivelurile Bodhisattva? Pentru fiecare nivel desăvârșește una dintre cele șase perfecțiuni.

    La primul nivel, Bodhisattva își desăvârșește generozitatea. El aduce generozitatea la desăvârșire totală. Datorită înțelegerii karmei și a vacuității, datorită percepției lui directe a vacuității, datorită faptului că a perceput vacuitatea de sine, vacuitatea minții lui, a trupului său, atunci separarea dintre el și ceilalți începe să se estompeze. Generozitatea lui devine mult mai ușoară, pentru că înțelege că nu dăruiește cuiva care este separat de el. În acest caz generozitatea lui este cu totul altceva, fapt care îi aduce nenumărate binefaceri.

    Atâta timp cât nu percepem vacuitatea, ne va fi foarte greu să acumulăm binefaceri, pentru că tot timpul există această linie despărțitoare între noi și ceilalți, „eu și alții”.  Această linie care ne separă de ceilalți este foarte, foarte puternică în noi. Și aceasta este puterea percepției directe a vacuității, de a estompa această linie. Dacă înainte de perceperea vacuității, de abia acumulăm o picătură de karma, după această incredibilă experiență a vacuității va începe să curgă un imens flux de binefaceri. Pentru a ajunge la iluminare, avem nevoie de cantități uriașe de binefaceri.

                  Jurămintele destinate dezvoltării generozității.

    1. A nu oferi ofrandă celor trei diamante cu corpul, vorba și mintea, cel puțin o dată la 24 de ore.

    Adică, încălcarea este de a nu dărui ofrandă cu corpul, vorba și mintea celor trei diamante.

    – Ce înseamnă să dai ofrandă cu corpul ? Asta înseamnă ca în fiecare zi să ne prosternăm. Atunci când un Bodhisattva se prosternează, își folosește corpul pentru a da. 

    – Bodhisattva se folosește de vorbire pentru a mulțumi. În acest caz se poate spune rugăciunea „Refugiul și dorința”.

    – A dărui ofrandă cu mintea înseamnă să admirăm calitățile sublime ale celor trei diamante. A merge la refugiu.

    Aici este scris cel puțin o dată pe zi, care este mai puțin decât în jurămintele de refugiu, adică de trei ori dimineața, și de trei ori seara. Bodhisattva care aspiră la iluminare se folosește de tot ce are: de corp, vorbă și gând. 

    2. A permite gândurilor de dorință sau aversiune față de lucruri să continue

    Această încălcare secundară se întâmplă atunci când apar:

    – gânduri de dorință,
    – dorințe senzuale excesive,
    – tot felul de pofte pentru lucruri ale simțurilor,
    – gânduri de insatisfacție, sau o stare de spirit care nu este niciodată satisfăcută,
    – dorința de a fi respectați sau de a fi lăudați,
    – dorința de avea bunuri,
    și le permitem acestor gânduri să continue, nu încercăm să le oprim.

    – Atunci când ne gândim: „Vai de mine, nu am suficient”. Vă mai amintiți de mantra „Om, am suficient, Ah Hung”. Ea poate fi un antidot la asemenea gânduri. 

    – Atunci când râvnim după plăcerile simțurilor, poftim la ceva sau dorim pe cineva – gândul care ne ajută, este înțelegerea karmei și a vacuității. Și anume că plăcerea nu vine din afară. Nimeni nu ne poate aduce cu adevărat plăcerea sau să ne facă să suferim. Totul este o proiecție a minții noastre.

    Dacă dorim plăcere, trebuie să creăm cauzele ei. Și cum facem asta? Va trebui să le dăm altora ceea ce vor.

    Și din nou, accentuăm faptul că acest jurământ nu spune că nu ar trebui să ne distrăm. Nu se spune asta. În budism nu există un astfel de jurământ.

    Jurământul nu spune că este ceva rău în plăcere, ci el vine ca să prevină gândurile de dorință asociate cu ignoranța, care nu înțeleg de unde provine plăcerea. Acest jurământ este antidot la ignoranță.

    Cum intensifică jurământul, generozitatea? Prin eliberarea de atașamente

    Dacă primul jurământ a fost să oferim celor trei diamante, acum începem să ne eliberăm.

    3. A nu respecta pe cei care au luat jurămintele Bodhisattva înaintea ta.

    Numărul trei este atunci când nu dăm respectul cuvenit cuiva care este mai în vârstă decât noi.

     Vârstnic înseamnă cineva mai în vârstă decât noi ca Bodhisattva, cineva care
și-a luat jurămintele înaintea noastră. Deci, oricine pe care îl întâlnim și care și-a luat jurămintele Bodhisattva înaintea noastră, este senior și în acest sens trebuie să-l respectăm. Acesta este modul în care ne exprimăm respectul față de jurăminte și față de influența lor asupra conștiinței celui care le practică.

     Acesta este un ecou al jurămintelor Vinaya. Călugării dau întotdeauna respect călugărului senior, celui care este mai învârstă ca dată de luare a jurămintelor. Ei mereu întreabă: „Când ți-ai luat jurămintele?” Dacă întâlnesc un călugăr pe care nu îl cunosc, ei caută să se clarifice.

     Lama Dvora povestește că se afla la o ceremonie tantrică, și organizatorul i-a spus: „Cred că ai luat jurămintele înaintea mea. Tu vei conduce ceremonia”. Lama Dvora nu era sigură dacă trebuie să facă asta. Mai apoi s-a dovedit că bărbatul luase jurămintele înaintea Lamei Dvora. 

    4. A nu răspunde la o întrebare sinceră, din furie sau lene.

    Încălcarea se petrece atunci când cineva ne întreabă sincer ceva, și noi nu-i răspundem, îi ignorăm întrebarea. Dacă știm răspunsul, suntem obligați să-i răspundem.

    Dacă cineva ne întrebă sincer ceva, și nu încearcă să ne ironizeze sau să ne ridiculizeze, ci caută informație sau vrea să înțeleagă- trebuie să-i răspundem.

     Ce legătură are cu generozitatea? De a nu păstra informațiile doar pentru noi și să fim atenți la ceilalți.

     Dacă au o întrebare care îi macină, și vin la noi și noi îi putem ajuta, atunci va trebui să le răspundem. Nu putem să le ignorăm întrebarea, ci trebuie să le acordăm atenție.  Desigur, că dacă întrebarea nu este pusă sincer, putem decide că nu este cazul să-i răspundem.

    Motivația jurământului patru.

    Cum încălcăm acest jurământ? 

    – dacă urâm acea persoană,

    – sau dacă ne este lene să-i răspundem,

    – sau le dăm în mod intenționat un răspuns greșit, sau puțin greșit.

    Așadar, dacă vine cineva și ne întreabă sincer și suntem capabil să le răspundem și nu le răspundem, sau nu le dăm un răspuns complet sau le dăm un răspuns greșit, pentru că nu ne place de el, sau din lene/indolență – atunci am comis infracțiunea.

    Situații de excepție

     Există situații în care cineva pune o întrebare corectă și este posibil să știm răspunsul, dar, de exemplu, întrerupe cursul lecției de Dharma. Deci, îi vom spune: „Acum, nu. Nu acum”, dar nu facem asta din ură, sau din lene, pentru că știm că există un scop mai înalt la care ne-am angajat să-l atingem. Există situații în care nu putem răspunde la întrebare,

    – pentru că în prezent suntem ocupați să facem o faptă bună, 

    – sau ne-am obligat altcuiva. În această situație putem spune: „Te rog sună-mă și îți voi răspunde la întrebarea ta.” Deci, sunt situații în care nu este nevoie să facem lucrurile pe loc.

    – sau suntem bolnavi,

    – sau întrebarea provoacă distragerea atenției,

    – sau vrem să dăm o lecție cuiva. Uneori, în cazul în care suntem profesori și vrem să-i dăm elevului o lecție, de exemplu, îi spunem: „nu întreba în mijlocul lecției”.

    – dacă persoana caută doar să găsească defecte, în acest caz nu ar trebui să se răspundă la întrebare, sau se poate spune ceva care să neutralizeze intenția rea, dar nu neapărat trebuie răspuns.

    Două forme de a încălca jurământul

    Jurământul se poate încălca în două moduri: fie din lene, fie că nu ne place de persoană.

    – cu afecțiune mentală sau

    – fără afecțiune mentală.

    În ambele cazuri se încalcă jurământul.

    Elevul adresează profesorului o întrebare sinceră, profesorul știe răspunsul, dar nu răspunde le ea, deoarece ori nu vrea să abată atenția altora de la lecție, ori are un motiv întemeiat pentru care vrea să-i dea elevului o lecție. Când nu răspundem la întrebarea pusă, trebuie să avem un motiv întemeiat, și nu din cauza lenei sau că nu ne place de cel care întreabă.

    5. A nu accepta o invitație, din mândrie, din dorința de a răni, din supărare sau lene.

    Jurământul spune că nu trebuie să refuzăm invitația cuiva. Nu refuzăm din mândrie, din supărare sau lene. 

        Situații de excepție

    Există situații speciale în care putem refuza invitația:

    A. Suntem bolnavi,

    B. Am primit deja invitația altcuiva la aceeași oră,

    C. Sau este prea departe pentru noi ca să călătorim, deoarece pierdem multă vreme pe drum și nu facem Dharma între timp.

    D. Sau este periculos să călătorim. Lama Dvora povestește că cineva a invitat-o să predea într-un anume loc și l-a întrebat pe Geshe Michael dacă poate să se ducă acolo, iar Geshe Michael i-a răspuns: „Numai dacă nu este periculos”.

    E. Sau dacă bănuim că motivația celor care ne invită nu este bună.

    F. Sau dacă ne va abate de la un act virtuos sau de la o activitate care este mai importantă.

    Dacă cineva ne invită la cină și în același timp avem o lecție de Dharma, putem refuza cina, deoarece lecția Dharma este o activitate mult mai importantă.

    Ca Bodhisattva, aspirăm să ajungem cât mai repede la iluminare pentru a-i aduce și pe ceilalți la iluminare, deoarece cu toți suferă. Pentru că fiecare clipă în Samsara, cum spune Lama Zopa, este o oroare. Încă nu vedem acest lucru atât de clar, dar cei care au trecut pragul puțin și ne privesc, spun „este îngrozitor”.

    Toți acești oameni sunt loviți de karmele lor, de necazurile și ignoranța lor, plantând în permanență multe semințe de suferință și orice clipă de suferință este oribilă.

    Trebuie să ieșim de aici cât mai curând posibil, pentru a-i putea scoate și pe toți ceilalți de aici. De aceea toate celelalte activități sunt inutile în comparație cu așa ceva.

    Invitațiile sociale și vizitele la părinți

    Întrebarea care se ridică este, ce putem face în cazul în care suntem invitați la diverse întâlniri sociale? În acest gen de situații putem merge și să stăm puțin, sau putem să refuzăm, dacă avem o justificare bună. 

    Va trebui să învățăm să rezolvăm aceste dileme, pentru că situații ca acestea vor veni mereu. Va trebui să învățăm să alegem, și să revenim mereu la motivația din spatele lucrurilor.

    Și trebuie să înțelegem că nu trebuie să facem toate acestea pentru că Buddha a spus, sau altcineva a spus, ci pentru că suntem Bodhisattva și dorim să ieșim și noi și toți ceilalți din suferință. Așadar ne gândim: Care este cel mai important lucru de făcut acum? Și împreună cu asta, va trebui să dăm răspuns invitației.

    Lama Dvora spunea că atunci când i s-a născut nepoțica, a organizat o mică petrecere acasă, la care au fost invitate și măicuțe. Unele dintre ele au venit și altele nu. Lama Dvora povestește că nu s-a simțit jignită, deoarece și-a dat seama că cele care nu i-au onorat invitația, sigur au avut lucruri mai importante de făcut.

    Părinții sunt o categorie diferită. Trebuie să ne respectăm părinții, și discuțiile cu ei nu vor fi niciodată inutile. Nu este nevoie să vorbim cu ei despre Dharma dacă nu sunt interesați de Dharma. Dar orice conversație cu părinții noștri este o mare binefacere, datorită respectului ce-l avem pentru ei. Aceasta este una dintre cele mai bune oportunități de a acumula binefaceri, cu excepția lecției de Dharma predată de Lama, care este cu mult mai mare. 

    6. A nu accepta bani sau lucruri materiale de la un donator, din dorința de a-l răni sau din lene sau resentimente.

    Jurământul numărul șase este încălcat, atunci când refuzăm să acceptăm bani sau cadouri care ni se dăruiesc cu sinceritate. Cineva ne oferă sincer, din toată inima, bani sau cadouri și noi refuzăm să le acceptăm.

    Sună puțin ciudat, nu? Cine refuză cadouri? Dar să nu uităm că aceste jurăminte erau destinate călugărilor. Ei nu au nevoie să se ocupe de bani, sau să păstreze lucruri, ci trebuie să fie săraci. Ei nu vor lucruri materiale, deoarece acestea le distrag atenția. 

    Acest jurământ este printre acele jurăminte Bodhisattva care sunt mai înalte decât cel al călugărilor. Dacă suntem un călugăr Bodhisattva și cineva vine și ne oferă bani, nu ar trebui să-l refuzăm, ci să luăm cadoul și să-l folosim pentru binele celorlalți.

    Situații de excepție

    Și există excepții:

    A. Dacă știm că ne vom lega de cadou, ne vom atașa de el, adică știm că el ne incită pofta sau ne dezvoltă dependența/zgârcenia, atunci dacă nu suntem suficient de puternici pentru a rezista acestui impuls, putem să-l refuzăm.

    B. A doua situație în care putem refuza cadourile și bani, este dacă credem că cel care ni le oferă va regreta că ni le-a dat. Dacă credem că dărnicia lui nu este deplină, îi putem spune: „poate nu astăzi” sau poate altceva frumos, dar nu luăm. Și acest lucru se întâmplă adesea, mai ales în relațiile dintre profesor și elev. De multe ori elevii vin, aud lucruri și devin teribil de entuziaști și oferă învățătorului munți și dealuri, dar încă nu au capacitatea de a dărui, generozitatea lor nu este suficient de dezvoltată. Elevul în entuziasmul său poate să-i ofere profesorului casa și apoi să regrete. Karma regretului nu este o karma bună. Profesorul poate spune: „poate  ar fi bine să mai așteptăm un pic”.

    C. A treia situație în care ne este permis să refuzăm: dacă credem că lucrul care ni se dăruiește este furat. 

    D. A patra situație, este dacă cel ce dăruiește va fi afectat într-un fel financiar. Se poate ca el să ne ofere din toată inima și să rămână sărac, deci nu luăm. Nu îl vom lăsa să rămână fără nimic. 

    E. O altă situație în care putem să refuzăm este atunci când banii care ni se oferă erau deja meniți să servească unui alt scop. Dacă credem că se poate crea vreo problemă, putem refuza.

    7. A nu da Dharma celor care o doresc sau A nu le preda Dharma celor care o cer cu sinceritate, din dorința de a-i răni, din lene, resentimente sau gelozie.

    Jurământul numărul șapte este acela de a nu da Dharma celor care o doresc. Acesta ne reamintește de al doilea jurământ din jurămintele de bază. Diferența dintre ele este motivația. Acest jurământ de bază spunea: a nu dărui Dharma, datorită sentimentelor de posesiune, sau de a o păstra pentru noi. Este ca și când am vrea să avem un fel de avantaj față de alții sau că ne dă o senzație de superioritate.

    Motivația

    Motivația acestui este diferită. Motivația aici este:

    – Sau nu ne place de ei,

    – Sau suntem leneși,

    – Sau îi invidiem, și nu vrem ca ei să știe prea multe,

    – Sau avem resentimente față de ei, 

    – Sau am neglijat. Ei au cerut, noi am spus „bine” și nu am făcut-o.

    Dacă nu am dat Dharma din motivele de mai sus, am comis o încălcare minoră, spre deosebire de motivația de posesiune a încălcării de bază.

    Din nou ideea este că practicăm perfecțiunea dăruirii, să dăruim inclusiv Dharma.

    Situații de excepție

    Există și aici excepții, și ele sunt:

    – Dacă suntem bolnavi și nu putem să le predăm, atunci chiar dacă ni se cere să o facem, este în regulă să spunem „acum sunt bolnav, nu pot să vă predau”.

    – Elevul poate veni să ceară Dharma, dar de fapt el caută doar cum să ne critice sau să găsească imperfecțiuni Dharmei. În acest caz putem refuza un astfel de student.

    – Dacă elevii nu stau cum trebuie în timpul lecției: căscă, se întind, în acest caz nu ar trebui să-i învățăm. Chiar dacă elevul este obosit, el trebuie să stea cum trebuie la lecția de Dharma. De ce este important acest lucru? Pentru că atunci când stăm plictisiți la lecția de Dharma, plantăm semințe. Odată cu actul, este înregistrată și nuanța lui, ceea ce înseamnă că plantăm atitudinea de a nu fi atent la Dharma, sau că Dharma nu este cel mai important lucru, iar rezultatul va fi că Dharma pentru noi își va pierde puterea.

    Cu alte cuvinte, elevul ar trebui să aibă tot interesul de a sta frumos la lecția de Dharma, chiar dacă este obosit, și să depună toate eforturile pentru că înțelege importanța karmică a acesteia. Trebuie să înțelegem că toate concesiile pe care le dorim, va trebui să le cerem de la doamna Karma, iar ea nu face concesii. 

    Este ca și cum am întreba gravitația „Oh, scuză-mă o clipă, nu am observat că mai era încă o treaptă aici”. Lucrurile nu merg așa. Totul se înregistrează în mintea noastră, inclusiv atitudinea pe care o avem. Și asta se întoarce mai târziu asupra noastră.

    –  Dacă credem că este prea devreme pentru ei, credem că nu sunt încă pregătiți, putem să le spunem frumos să mai aștepte.

    Ken Rinpoche spunea: „Da, da, da. Poate mai târziu”. Deci, pot exista situații în care elevii îl roagă pe profesor să-i învețe, iar profesorul poate spune: „Nu acum, încă nu a venit timpul”.

    Oamenii vin la Lama și uneori îl presează să predea. Ei îi spun: „Acum, vreau. Acum, vreau cea mai înaltă învățătură”.

    Și într-o zi, Ken Rinpoche săturat de faptul că oamenii veneau mereu să-l deranjeze cu cerințele lor, le-a spus: „Uite ce este, atunci când elevul ajunge la un anumit nivel, sunt obligat să-l ridic la nivelul următor. Aceasta este de datoria Lamei. Dacă elevul vine la Lama, și începe să se bazeze în mod corespunzător pe Lama, și îl servește cu devotament și așa mai departe, Lama își va asuma răspunderea și se va obliga să-l ajute pe elev să progreseze. Deci, să nu vă faceți griji de asta, pentru că atunci când veți ajunge acolo, nimeni nu mă va putea opri din a vă ajuta să progresați.” Deci trebuie să avem încredere în Lama pentru că el știe ce face. Putem să-l rugăm, este în regulă, dar nu trebuie presat. Dacă el spune „nu a venit timpul”, atunci va trebui să așteptăm.

    – O altă situație în care nu putem da Dharma, este dacă credem că ea va speria oamenii. Am vorbit despre faptul că învățătura despre vacuitate poate speria oamenii.

    – Nu vom transmite Dharma în cazul în care oamenii nu sunt cu adevărat interesați să asculte sau avem impresia că ei nu vor crede în asta, adică sunt afectați de Lokta . Am spus despre Lokta că ea este concepția greșită, și ca urmare a învățăturii, Lokta se poate agrava și mai mult, sau împotrivirea lor va crește și mai mult.

    –  Sau dacă credem că oamenii nu sunt încă suficient de experimentați să le  încredințăm cunoștințele dharmice, deoarece ei ar putea să le răspândească altora fără ca ei înșiși să fie în stare de a-i verifica. Așa că trebuie să avem mare grijă.

    Acestea sunt cele șapte jurăminte legate de generozitate.

Lecția 7b

Un scurt rezumat al jurămintelor secundare legate de generozitate

    1. A nu oferi ofrandă celor trei diamante în cele trei moduri de exprimare.

    Cu trupul – ne prosternăm, cu vorba – spunem rugăciunea „Refugiul și dorința”, cu gândul – admirăm sau a preamărim virtuțile lor minunate.

    În acest caz scrie, că acest lucru trebuie făcut cel puțin o dată pe zi. Cei care și-au luat jurămintele de refugiu deja fac asta de trei ori dimineața și de trei seara.

    2. A permite gândurilor de dorință sau aversiune față de lucruri să continue.

    Este situația în care poftim sau ne dorim lucruri plăcute. Ea ne reflectă o minte nesatisfăcută, nemulțumită de ceea ce are. Acest jurământ ne spune ca atunci când ne surprindem, va trebui să ne oprim. Să nu ne lăsăm starea de spirit să continue. 

    Trebuie să atragem atenția din nou, că intenția nu este de a nu ne bucura. Este bine să ne bucurăm. Aici ne referim la dorința care vine din ignoranța care nu înțelege de unde vine plăcerea și poftește la lucrurile exterioare. Și o astfel de minte insatisfăcută este contrară minții Bodhisattva care încearcă să dăruiască tot timpul.

    3. A nu respecta pe cei care au luat jurămintele Bodhisattva înaintea noastră.

    4. A nu răspunde la o întrebare sinceră, din furie sau lene.

    Dacă suntem întrebați în mod sincer, datoria noastră este răspundem cât mai complet, cu alte cuvinte este să luăm oamenii în serios. Deoarece un Bodhisattva lucrează pentru toate ființele și fiecare ființă este importantă pentru el.

    Desigur că nu trebuie să fim de acord cu fiecare idee. Dar, va trebui să luăm în considerare ceea ce vine spre noi. 

    5. A nu accepta o invitație, din mândrie, din dorința de a răni, din supărare sau lene.

    Dacă cineva ne invită să participăm la vreun eveniment, va trebui să acceptăm. Putem refuza invitația în cazul când avem motive întemeiate:

    – dacă suntem bolnavi sau,
    – dacă am fost deja invitați în altă parte în acel moment, sau
    – este prea departe pentru a merge sau,
    – este prea periculos de mers, sau
    – bănuim că intenția lor nu este tocmai bună sau,
    – a merge la eveniment ne împiedică să facem o acțiune de caritate și așa mai departe. 

    6. A nu accepta bani sau lucruri materiale de la un donator, din dorința de a-l răni sau din lene sau resentimente.

    Cazul de excepție legat de acest jurământ este, că în cazul în care bănuim că ne vom atașa de darul primit sau că ne va mări dorința, atunci putem să-l refuzăm, pentru a nu stârni o afecțiune mentală. Putem refuza cadoul dacă credem că cel care ni-l dă va regreta sau dacă considerăm că este furat, sau dacă îl va afecta financiar pe donator. Putem de asemenea refuza și în cazul în care darul era destinat unui alt scop sau credem că vom avea probleme dacă îl primim.

    7. A nu le preda Dharma celor care o cer cu sinceritate, din dorința de a-i răni, din lene, resentimente sau gelozie.

    Și din nou, revine întrebarea, ce legătură are asta cu dăruirea? Bodhisattva nu va împiedica oamenii să primească învățăturile dharmice. El nu păstrează nimic doar pentru el însuși, nu caută să se pună deasupra altora. Tot ceea ce are va împărți liber cu ceilalți.

    Și aici există condiții importante în care nu putem preda Dharma. Aici tema respectului față de profesor este critică. Respectul pentru profesor și respectul pentru Dharma sunt foarte importante. Dacă elevul nu respectă Dharma și nu îl respectă pe profesor, în aceste condiții i se permite profesorului să nu preda. Profesorul nu-și va închide inima față de ei, nu-i va judeca, și va încerca să creeze condițiile cele mai bune pentru a preda Dharma.



            Jurămintele destinate dezvoltării perfecțiunii moralității

    8. A nu ajuta pe cei care au comis infracțiuni sau A respinge pe cineva care ni se pare lipsit de etică morală, din dorința de a-l răni, din supărare sau lene.

    În cazul în care întâlnim pe cineva care a păcătuit, sau care a comis o anume infracțiune, și-a încălcat jurămintele, orice fel de păcat sau delict, pe cineva imoral, încălcarea jurământului 8 este de a nu încerca să-l ajutăm. Nu încercăm să ne deschidem inima față de el sau de a ajunge la el și a acționa pentru el.

     Motivația

     Abaterea se întâmplă dacă ne abținem de la a-i ajuta:

    – Pentru că suntem leneși,

    – Fie pentru că, căutăm cum să-i rănim, fie din furie, sau pur și simplu îi ignorăm sau îi respingem în inima noastră. 

    Un Bodhisattva nu judecă oamenii care au căzut, ci el caută să-i ajute. De ce face asta? Pentru că Bodhisattva încearcă să ajute fiecare ființă, fără excepție.

    Și dacă ne uităm la ceea ce fac toți Buddha, vedem că ei îi ajută și pe cei răi care se află în infern. Deci, Bodhisattva se antrenează pentru a fi un Buddha. El nu este instanța judecătorească pentru cei care păcătuiesc. Dimpotrivă, cei care au păcătuit merită compasiunea noastră și mai mult, pentru că și-au acumulat karma de a suferi. Așa că vom face tot posibilul să-i ajutăm.

    9. A acționa într-un mod care îi descurajează pe ceilalți de Dharma sau A nu păstra jurămintele de eliberare personală, ceea ce îi ajută pe ceilalți să-și dezvolte credința.

    Șirul de jurăminte prin care trecem acum este împotriva integrității morale. Ele se referă la legătura dintre jurămintele monastice și cele Bodhisattva, în locuri care ar putea fi interpretate ca contradictorii. Am vorbit într-o lecție trecută despre păcatele naturale, cum ar fi omorul și așa mai departe, iar altele pe care le-am numit interdicții care au fost date din anumite motive de către însuși Buddha. De exemplu, sunt interdicții care au fost date în scopul de a păstra părerea bună a oamenilor despre călugări, de a avea respect pentru Dharma și călugări și așa mai departe.

    De exemplu, dacă oamenii știu că suntem budiști sau bodhisattva și mințim, atunci ei ar putea crede că budiștii sunt mai puțin sinceri. Aceasta se numește „protejarea credinței altora”. 

    Deci, încălcarea jurământului nouă este atunci când nu sunt păstrate jurămintele stabilite în scopul, de a face oamenii să respecte Dharma.

    Așadar, indiferent dacă suntem călugăr sau nu, dacă facem ceva care poate provoca altora o opinie negativă asupra Dharmei și, ca urmare, îi descurajăm de Dharma și îi descurajăm de calea care i-ar putea ajuta, atunci am încălcat jurământul. 

    10. A săvârși fapte care aduc mai puține beneficii celorlalți.

     A acționa într-un mod care este mai puțin folositor celorlalți.

    Ce înseamnă asta? Dacă în jurământul 9 s-a pus accentul pe diferența dintre încălcările naturale și interdicții, aici călugărul care se află și pe calea Mahayana se va comporta diferit decât un călugăr care nu este pe calea Mahayana.

     Am dat ca exemplu utilizarea banilor, folosirea pânzei pentru robă. Dacă un călugăr are opțiunea de a primi bani sau cadouri și de a le folosi pentru alții, atunci el trebuie să treacă peste interdicția care-l împiedică să dețină bunuri. Deoarece este mai important să îi ajute pe ceilalți, cu toate că în Vinaya scrie că el nu poate să dețină bani, pânzeturi sau alte bunuri. Dacă unui călugăr care este pe calea Bodhisattva, i se oferă bani, bunuri sau donații pe care le poate folosi în beneficiul altora, va trebui să le accepte. Dacă el refuză să le accepte pentru că Vinaya spune altfel – atunci a încălcat acest jurământ. 

    Acest jurământ pare să fie destinat numai călugărilor, dar el este valabil și pentru noi. Și noi vom fi puși în situații în care va trebui să alegem între a face ceva bun și a face ceva care este și mai bun. A alege între a acționa spre binele nostru sau a acționa în beneficiul multor persoane. Întotdeauna va trebui să alegem fapta care va aduce beneficiul maxim. Aceasta este o regulă foarte bună în cazul în care ezităm în alegerea lucruri bune pe care le putem face. 

    Exemplu: Oare este de dorit să fie puse înregistrări Dharma pe Internet?

   Acest subiect ridică multe semne de întrebare, deoarece oamenii pot reacționa negativ la aceste lucruri și în acest fel își acumulează karma negativă. În acest caz vor trebui puse în balanță beneficiile versus daune. Iar aici lumea decide diferit.

    – Lama Dvora spunea: „Am ajuns la concluzia că beneficiul potențial este mult mai mare decât acest prejudiciu. Multă vreme, nu am pus înregistrările pe Internet tocmai din aceste motive. Acum am ajuns la concluzia că beneficiul va depăși daunele. Poate că s-a ajuns la o anumită maturitate”.

    Mulți Lama au acționat diferit în această problemă.

    – Ken Rinpoche nu a pus nimic pe internet. El a mers mult mai departe. Nu a dat  înregistrările niciunui student. A fost înregistrat totul și un bibliotecar ținea toate înregistrările și nu le dădea la nimeni . Mai târziu, Ken Rinpoche a mai lăsat de la el și a spus: „Dacă ați fost prezenți la lecție, puteți primi înregistrările.” Și chiar după ce Ken Rinpoche a spus asta, dacă studentul mergea la bibliotecar – și el spunea „nu”, așa rămânea.

    – Lama Art Engel permitea oamenilor să înregistreze. El a acceptat să fie puse lecțiile pe internet după douăzeci de ani în care a predat. Și asta pentru că oamenii i-au cerut.

    – Geshe Hla pune totul pe Internet, cu excepția studiilor secrete și yoga care include învățăturile secrete.

    Fiecare profesor trebuie să cântărească ce este cel mai bine de făcut. Aceste jurăminte ne direcționează să acționăm astfel încât beneficiul adus celorlalți să fie maxim. Gândul unui Bodhisattva trebuie să fie tot timpul: „Cum pot să aduc cele mai multe binecuvântări și cum să minimalizez daunele.” Și nu întotdeauna este ușor să decidem și chiar dacă am greșit, este în regulă. Numai așa putem practica. Nu avem altă cale.

     Jurămintele ne antrenează pe calea spre iluminarea


    Jurămintele nu au fost date ca să ne fie nouă comod, ci au ca scop să ne antrenăm pentru a deveni un Buddha. Și cu siguranță vor fi situații care ne vor determina să ne simțim neplăcut.

    Scopul lor este să ne ajute să depășim acele lucruri care ne opresc din a progresa pe cale, iar în aceste situații ne vom simți incomod, altfel n-am mai fi avut nevoie de jurăminte, și am fi fost deja Buddha.

    Acolo unde simțim disconfort, este exact locul în care jurământul își face efectul. Acesta este exact locul în care începem să ne schimbăm dependențele și obiceiurile și modul în care ne creăm Samsara pentru noi înșine. Jurămintele vor atinge punctele noastre nevralgice, nu va fi ușor, dar asta face parte din joc. Jurămintele ne vor scoate din Samsara. Orice altceva ne va afunda și mai mult în Samsara.

Și de fiecare dată va fi mai ușor. Va trebui să ne păstrăm tot timpul intențiile noastre bune și scopul pur, iar abilitățile vor trebui să se dezvolte.

    11. A refuza de a încălca una dintre primele jurăminte de eliberare, din compasiune, atunci când a venit momentul să faci acest lucru.

     Jurământul unsprezece se referă la primele șapte jurăminte Pratimoksha, cele legate de corp și de vorbire. Cele legate de corp – omorul, furtul și adulterul – iar cele legate de vorbire sunt – minciuna, dezbinarea, vorba dură, vorba fără rost. Fără ultimele trei legate de minte.

    Acest jurământ spune că, dacă nu încălcăm unul dintre cele șapte jurăminte de eliberare atunci când o circumstanță extraordinară o cere, atunci ne-am încălcat jurămintele Bodhisattva.

    Exemplu

    Aici avem celebrul exemplu dat de Buddha care naviga pe o corabie. Pe acea corabie se spune că se afla un om care punea la cale să ucidă cinci sute de persoane care se aflau pe acel vas. Pentru faptul că Buddha putea citi mințile oamenilor, se duse și-l omorî. Buddha făcu asta datorită marii lui compasiuni față de cel care plănuia crima pentru ca acesta să nu acumuleze karma uciderii celor cinci sute de oameni. 

    Cine are voie să încalce jurămintele Pratimoksha?

    Deoarece ne aflăm aici într-un loc foarte periculos, pentru că acest jurământ spune că în anumite condiții trebuie să încălcăm jurămintele Pratimoksha, va trebui să vorbi puțin despre asta, deoarece este important.

    Cine poate face asta? Ken Rinpoche spune:

     • El trebuie să fie deja un Bodhisattva de milioane de vieți, să fie deja un Bodhisattva foarte avansat.

    • Care a ajuns la perfecțiune în practica sa.

    • Are înțelegeri profunde extraordinare. El poate citi mintea altora.

    • El o are Maha Karuna. Ce este Maha Karuna? Mare compasiune. El practic vede toate ființele ca pe propriii săi copii. Are bodhichitta.

    • El vede clar că nu există altă cale decât să încalce unul dintre cele șapte jurăminte Pratimoksha.

    • Și bineînțeles că nu este suficient să fie doar o persoană care a urcat pe calea Mahayana. Asta nu-i dă nici un drept să încalce jurămintele Pratimoksha. Numărul unsprezece se aplică numai oamenilor foarte, foarte avansați pe cale și dacă nu suntem o astfel de persoană, atunci acest jurământ nu ni se aplică în acest moment.

    • Ken Rinpoche a mai adăugat: „Pentru ca cineva să-și poată permită să facă un astfel de act, el trebuie să aibă puterea de a lua conștiința persoanei pe care o ucide și să o ridice la un nivel cu mult mai înalt decât nivelul existenței umane”.

    Pe scurt, acest jurământ se aplică numai dacă „intrăm” în această categorie. 

    În compasiunea sa, bodhisattva este pregătit în mod conștient să poarte karma actului făcut.

    Dacă suntem mai puțin decât un Buddha, în această situație vom acumula o cantitate anume de karma. Datorită marii compasiuni, beneficiul adus va fi cu mult mai mare decât răul produs, dar există și rău.

    Deci, un Bodhisattva, care face așa ceva, este conștient că de pe urma faptei acumulează karma negativă și că va trebui să plătească pentru asta și să sufere din cauza ei. Compasiunea și înțelepciunea lui sunt atât de mari, încât este gata să ia asupra lui toate consecințele.

    În textele budiste sunt date tot felul de exemple, unul dintre ele este cazul când cineva a omorât multe entități sfinte, multă vreme. Această persoană a acumulat deja o karma îngrozitoare, așa că poate a venit momentul să fie oprit. Cel care își asumă răspunderea să-l ucidă pe criminal, ar trebui să fie gata să meargă în infern ca urmare a faptei lui. Adică, compasiunea lui trebuie să fie atât de mare încât este gata să coboare în infern pentru asta. Pentru că dacă suntem un criminal, asta oricum se va întâmpla. Dar dacă nu avem o astfel de compasiune, atunci nu ne-a venit încă timpul să încălcăm acest jurământ.

     Mai există și un alt aspect aici. Este clar că persoana care va ucide, de exemplu, pe cei cinci sute de oameni de pe navă, va acumula o karma oribilă, iar Bodhisattva încearcă să-l salveze de această karma. În schimb, potențialele victime ale aceluiași criminal sunt în procesul în care karma rodește pentru ele, iar capacitatea unui Bodhisattva de a lua această karma este foarte limitată.

    Există multe povești în literatura budistă despre acest lucru.

    Pe vremea lui Buddha, se spune că tribul său a fost atacat de un alt trib, iar oamenii lui erau pe cale de a fi exterminați. Unul dintre discipolii credincioși ai lui Buddha, care era el însuși capabil să facă minuni, adună câțiva copii din trib și îi ascunse într-un loc în aproprierea  lui Buddha pentru a-i salva de ucigași. Se povestește că mulți oameni alergară să-și găsească protecție în Buddha, dar cu toții au fost omorâți, iar după ce trecu această tragedie, constatară că și copiii ascunși acolo au murit ei singuri.

    Toate acestea ilustrează faptul că Buddha sau Bodhisattva nu pot întotdeauna să îndepărteze karma care este deja în curs de maturare, dar față de ucigaș ei pot să-l împiedice să-și acumuleze karma teribilă.

    Trebuie să reținem faptul că atunci când privim la o situație cu ochii noștri normali, ochi care nu înțeleg bine karma și cauzalitatea, deciziile noastre vor fi de obicei greșite. Iar această poveste, de exemplu, ne demonstrează înțelegerea profundă pe care o are un Bodhisattva.

    Întrebarea care se ridică este: Oare suferința noastră nu este suficientă? De ce să mai luăm și suferința altora asupra noastră? 

    Răspunsul este că putem dori să luăm suferința celuilalt, dar nu putem să suferim în locul lui. Dacă copilul nostru, pe care îl iubim cu adevărat, își rupe piciorul, ne putem identifica cu durerea lui, dar nu ne va durea în aceeași măsură cum îl doare pe el. A ne identifica cu suferința și cu dorința de a lua suferința nu este același lucru. Dar, dorința noastră de a-i scoate pe ceilalți din suferință, este cea care va aduce binecuvântarea și lor și nouă. Voința noastră de a lua suferința este exact ceea ce ne produce fericirea, extazul. Ea seamănă puțin cu asistenta medicală plină de compasiune care are grijă de pacienții grav bolnavi și îi vede cum suferă, și dorește să-i ajute, și inima ei i se deschide. Când inima s-a deschis – nu mai este suferință. Este altceva. Compasiunea nu este suferință.

    Detalii suplimentare ale situațiilor care necesită încălcarea
                                    jurămintelor de eliberare

   Am vorbit până acum despre situațiile ieșite din comun în care Bodhisattva trebuie să încalce unul dintre jurămintele Pratimoksha, dacă situația îl obligă.

    Pe de altă parte, există detalii cu privire la:

    • Pe cine este permis să omori,

    • De la cine este permis să furi,

    • Pe cine este permis să minți. 

    • De exemplu, sunt detalii cu privire la când este permis unui călugăr să aibă contact sexual, fapt care este interzis călugărilor. Sau dacă cineva amenință că se sinucide, mai întâi el va trebui să-și înapoieze roba.

    Aici avem o poveste frumoasă despre mama maeștrilor Vasubandhu și Asanga. Se spune că pe vremea când era călugăriță ar fi avut viziunea că, dacă ar avea fii, atunci vor fi mari înțelepți ai vremi. Ea și-a înapoiat roba și a născut doi fii.

    • Pe lista celor șapte, există vorba care scindează, care separă. Când este permis cuiva să se angajeze în astfel de discuții? Niciodată. Pentru că se va întoarce rău asupra lui.

    Dar, există aici o situație de excepție: dacă vedem că un profesor este șarlatan, și face mare rău elevilor săi, iar noi suntem un Bodhisattva foarte înalt, care poate vedea cu adevărat lucrurile corect, care are Pramana – atunci ne este permis să separăm elevii de profesorul lor. În acest caz chiar este necesar să facem asta cu multă, multă compasiune. Față de cine? Față de profesorul șarlatan. Nu avem voie sub nicio formă să-l judecăm pe acesta, ci doar să-l iubim. Trebuie sa fim cu multă băgare de seamă la asta.


    Controversele dintre marii Lama?

    Trebuie să fim atenți atunci când vedem discuții în contradictoriu între înalți profesori spirituali.

    Prima reacție pe care o au unii oamenii este: „Bine, nu înțeleg, nu mă bag”. Cineva s-a exprimat „nu-mi vâr capul între doi munții înalți”. Această atitudine este cea adecvată, pentru că nu înțelegem cu adevărat ce se întâmplă. De multe ori, marii Lama a căror compasiune și înțelepciune este profundă, au obiective cu mult mai mari și importante, care sunt atinse în așa fel încât, aparent, par ca dispute.

    Lama Dvora ne dă ca exemplu pe  Geshe Michael care a lucrat odată într-o companie de diamante. Pe vremea aceea el era responsabil de cumpărarea diamantelor. Compania cumpăra diamante pe care le trimiteau la diferiți producători de bijuterii. Geshe Michael povestea despre un producător de bijuterii, numit BBB, trei B, care era foarte prestigios. Acest producător lucra cu cele mai curate și mai mari diamante. Pe de altă parte, în America există o rețea în toate mall -urile numită Zales, care face comerț cu diamante de calitate mai mică.

    Și într-o zi vede un pachet destinat lui BBB, iar cine făcuse livrarea scrise-se adresa lui Zales. Și Zales era tot o companie de diamante. Compania închise toate porțile, se luară măsurile de siguranță – ceva se întâmplă aici, cineva delapidează. Se pornește ancheta. Ce se întâmplase? Adresa BBB și adresa Zales era aceeași adresă, aceeași companie. Și asta doar pentru a stârni interesul publicului. Este ceea ce fac comercianții. Ei ne pun să alegem. Vrei asta sau asta? Iar a treia opțiune rămâne că nu dorim nici un nici alta. 

    Deci nu știm ce fac marii Lama atunci când se dispută între ei. Între tibetani există tot felul de controverse cu privire la practici diferite. Nu știm ce se întâmplă. Deci trebuie să rămânem cu mintea pură.

     • Vorba dură, tăioasă. Dacă acesta este singurul mod de a opri pe cineva să facă rău altcuiva, atunci acest lucru trebuie făcut.

    • Vorba fără sens. Există situații în care discuțiile fără conținut este lucrul cel mai potrivit, discuțiile cu părinții, cu bolnavii, cu cei în doliu. Sau pot fi situații în care trebuie să-i bucurăm pe oameni.

    A păstra jurământul în sensul cel mai înalt

    Așadar, acest jurământ care poate încălca cele șapte jurăminte Pratimoksha este periculos. Este interesant faptul, că jurămintele Bodhisattva includ un astfel de jurământ, și că există situații în care trebuie să încălcăm pe una dintre cele șapte.

    Aici a-și dori să adaug un comentariu făcut de Geshe Michael Roach. El spunea că în situații de genul acesta, pare că am încălca un jurământ inferior pentru unul mai înalt. El continuă: „Voi nu-l încălcați cu adevărat, ci îl mențineți la nivelul său superior, îi păstrați sensul lui înalt, care aduce multă binecuvântare oamenilor.”

    De ce acest jurământ nu se aplică ultimelor trei jurăminte de eliberare?

    Pentru că nu există niciun motiv care să poată justifica încălcarea celor trei jurăminte legate de gând. Nu există niciun motiv să începem deodată să adoptăm o concepție greșită sau să ne gândim cu lăcomie la lucruri. Acest gând ar trebui să rămână întotdeauna pur. 

    Cum trebuie urmărit acest jurământ în carnețel?

     Este bine să urmărim toate aceste jurăminte cu ajutorul carnețelului, pentru că în acest fel le vom cunoaște pe toate. Și cine știe, poate într-o zi vom ajunge la acest nivel de jurământ.

     Când ajungem la acest jurământ în carnețel, va trebui să ne uităm la cât de aproape am fost de a încălca jurămintele Pratimoksha, și care au fost motivele noastre. Să spunem că am mințit, de exemplu. Nu există niciodată vreun motiv să mințim. După cum știm doamna karma nu se odihnește niciodată, ea înregistrează ceea ce spunem. Dacă știm că am spus o minciună, de fapt ne-am auzit pe noi spunând-o, lucru care ne va provoca în viitor suferință. Acesta este nivelul la care ne aflăm deocamdată, și nu vorbim încă despre ființe. Dacă acumulăm karma negativă, acest lucru ne va opri din calea spre iluminare și de a putea ajuta ființele în mod suprem. Așadar, trebuie să găsim o cale de a nu minți și nici de a te răni pe celălalt.

    Lama Dvora povestește despre unul dintre primii ei profesorii, Ram Das, care locuise într-un Ashram, în India, unde se afla guru său. El își iubea guru foarte mult, având mult respect și admirație față de acesta. La ashram începură să vină și alte persoane care doreau să fie și ei alături de acest guru. Guru îi spuse lui Ram Das: „Trebuie să înveți să iubești pe toți acești oameni”, iar Ram Das îi răspunse „Ei bine, voi merge și voi învăța să iubesc pe toți acești oameni”.

    El începu să se uite la persoanele care veneau și văzu că erau niște escroci și mincinoși, și îi judeca tot timpul. Își spuse atunci în sine: „Cum pot eu să nu-i judec? Unul se poartă așa, altul face lucruri oribile, cum pot eu să-i iubesc?”. Se duse la Lama și îi spuse: „Eu văd toate aceste lucruri și nu pot minți”. Guru îi răspunse: „Îți dau acum o nouă îndrumare. Spune adevărul și iubește-i pe toți. Nu trebuie să minți, și va trebuie să-i iubești pe toți.”

    Jurămintele ne vor pune în acest loc unde va trebui să transcendem.

    12. Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin prefăcătorie.

    Numărul doisprezece vorbește despre formele de trai. Să ne amintim că suntem încă la grupul de jurăminte  asociate moralității. Așadar, numărul doisprezece vorbește despre faptul că dacă suntem preocupați de mijloacele de trai, comitem o infracțiune. Aici nu este vorba despre profesii specifice, ci despre tipurile de comportament în modul în care muncim.

    • De exemplu, dacă pretindem că suntem un sfânt, în speranța că oamenii ne vor oferi lucruri, se numește în tibetană:

 Tsulchu înseamnă prefăcătorie, ipocrizie, pretindere. Unii care caută de lucru scriu în CV tot felul de lucruri neadevărate.

    • Dacă munca noastră presupune flatarea, lingușirea. În limba tibetană se spune:

 • Dacă locul de muncă presupune să folosim aluzii, să batem tot felul de apropo-uri pentru a atrage oamenii. Nu mințim, dar facem aluzii. Se numește în tibetană:



    • Hărțuirea – dacă trebuie să hărțuim oameni pentru a ne câștiga traiul, de a folosi forța pentru a scoate lucruri de la ei sau cerem ceva ce nu intenționează să ni-l dea. Se numește:

 Folosirea ispitelor: dă ceva mic în speranța de a primi ceva mare înapoi. Se numește:

  • Sau dacă trebuie să rănim pe cineva ca să trăim.

De exemplu, măcelarul, pescarul, comerciantul de băuturi alcoolice sau traficantul de animale. Pentru un Bodhisattva comerțul cu animale este o infracțiune.

    Tranzacționarea mătăsii este o infracțiune. În producția de mătase, viermii sunt omorâți. Toate gogoșile de mătase se bagă în apă clocotită și apoi este produsă mătasea. Atunci când folosim mătasea contribuim la acest lucru.

    Maestrul Buddhabhadra discută astfel de cazuri și menționează:

    – Comercializarea alcoolului,

    – A armelor,

    – A mătăsii,

    – A animalelor,

    – A săpa solul sau a ara pământul fără nicio preocupare pentru viețuitoarele care locuiesc acolo și altele asemenea. Pe scurt, orice ocupație care rănește pe ceilalți.

    Situații de excepție

    De exemplu, dacă avem o meserie care se ocupă cu astfel de lucruri și facem eforturi pentru a ieși din ea, dar încă nu am reușit, atunci jurământul nu este încă încălcat. Aici este dat exemplul femeii care se ocupă de prostituție. Care este problema prostituției? Ea ispitește oamenii. Ea își dă seama că nu este bine și se luptă să iasă din această situație, și nu reușește să iasă încă din ea – nu a comis infracțiunea. Deci, trebuie depuse eforturi pentru a ieși din situația respectivă și, bineînțeles, dacă ajutăm pe cineva să iasă din această situație, acumulăm multe binefaceri.


    13. Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin comportament nesăbuit.

    Acest jurământ se referă la modul de comportament care este sălbatec, nesăbuit, frivol sau nechibzuit. Aici ne referim la petrecerilor desfrânate sau lucruri de genul acesta.

    Călugărilor, în general, nu li se permite să danseze sau să cânte, deoarece le deranjează meditația. Asta nu înseamnă că este ceva în neregulă cu dansul sau muzica în sine, dar ele tulbură meditația.

    Călugării din Hinayana, a căror practică spirituală este să meargă în pădure, în liniște, și să se scufunde adânc în meditație, să ajungă la concentrare profundă – orice astfel de comportament îi va scoate din meditație.

    Dar chiar și cei care nu sunt călugări, acest jurământ se referă la situații în care aceștia se comportă nesăbuit și atunci nu păstrează moralitatea. Această lege include toate prostiile care se fac de dragul prostiilor. Deja nu mai putem face asta.

    Situații de excepție

    • Dacă depunem efort pentru a opri un astfel de comportament,

    • Uneori este indicat să facem ceva glumeț pentru a ajuta pe cineva care este în doliu, de exemplu.

    • Clovnii care vin în spitale și îi fac pe bolnavi să râdă, este o cauză bună.

    • Dacă folosim mijloace teatrale pentru a feri pe cineva de rău – asta este bine. Deci, aceasta este o bună utilizare a mijloacelor teatrale.

    • Sau pentru a crea un mediu mai bun,

    • Sau pentru a atrage oamenii spre Dharma, este în regulă.

    • Și la noi, se spune: Doar dacă Lama ne permite. De multe ori, când este util practicii, atunci Lama va permite. Se organizează petreceri și încă ce petreceri.

    Nu este nimic rău în râs. Dimpotrivă – râsul este minunat. Putem vedea călugării cum râd, pe Dalai Lama care râde și râde. Nu este nicio problemă cu umorul și el este minunat. Aici vorbim de a te prosti de dragul prostiei.

    Nu este nimic rău în a râde sau în a ne juca și așa mai departe – din contră. Ideea este că nu ne punem în situații în care ne comportăm necugetat sau nu suntem conștienți de ceea ce facem, în care să încălcăm jurămintele și ca urmare să lăsăm o impresie greșită altora.

    14. A crede că Bodhisattva amână intenționat realizarea Nirvanei.

    O regulă foarte importantă. În cazul în care mergem la cei care practică Mahayana, de a deveni un Bodhisattva și le spunem că Bodhisattva trebuie să amâne realizarea Nirvanei pentru a ajuta oamenii în Samsara, am încălcat jurământul.

    Acest jurământ combate greșeala frecventă care spune: „Un Bodhisattva, chiar dacă poate ajunge la Nirvana, respinge în mod deliberat acest lucru, numai ca să poată ajuta ființele din Samasara.” Nu este deloc adevărat. Deoarece Bodhisattva caută permanent să ajute oamenii din Samsara, iar el caută modul cel mai rapid de a ajuta oamenii din Samsara, iar cel mai bun mod este să ajungă la iluminarea lui Buddha.

    Deci, cu siguranță, este contrar scopurilor unui Bodhisattva de a încerca într-un fel să-și amâne iluminarea; de a nu ajunge la fericirea maximă, pentru că asta va ajuta cuiva. Adevărul este că Bodhisattva caută iluminarea deplină și nu va merge la Nirvana pe care o numim „inferioară” care este numai pentru el însuși. Iar când Bodhisattva ajunge la acel nivel înalt în care poate trece la Nirvana inferioară, el va continua să practice pentru a atinge iluminarea completă.

    Dar dacă venim la cineva și îi spunem că Bodhisattva nu aspira la Nirvana – este o eroare. Îl înșelăm.

     Ce face cel ajuns la iluminare? El apare în Samsara. Această entitate iluminată poate produce un număr infinit de replici care îi pot ajuta pe ceilalți. Toți Buddha se manifestă permanent pentru a ajuta ființele din Samsara. Ei nu le vor abandona niciodată.

    De fapt, textele budiste spun că toți Buddha se prefac că se nasc în ciclul suferinței. Spre deosebire de ființele obișnuite, care sunt nevoite să se nască în ciclul suferinței din cauza karmei și a afecțiunilor mentale, Buddha aleg voit să facă acest lucru, și o fac cu bucurie datorită compasiunii lor sfinte, din dorința de nestrămutat de a-i ajuta pe ceilalți.

    Și cel mai bun mod de a ajuta toate ființele este să ajungem mai întâi la iluminare și apoi le vom putea ajuta în modul suprem.

    Cum ajungem mai întâi la iluminare? Prin a aspira să-i aducem pe toți la iluminare. 

    15. A nu acționa pentru a stăvili zvonurile care ne defăimează sau calomniile

    Încălcarea acestui jurământ se face în cazul în care nu facem nimic ca să stopăm  zvonurile calomnioase despre noi.

    Datorită faptului că suntem un Bodhisattva, iar cineva începe să ne defăimeze, să ne vorbească de rău sau ne calomnieze, indiferent dacă defăimarea este corectă sau greșită, ne va afecta capacitatea noastră de a-i ajuta pe ceilalți. Rolul nostru este să stăvilim aceste calomnii sau orice altceva care să determine oameni să se îndoiască de capacitatea noastră de a-i ajuta.

    Rolul nostru ca mare Bodhisattva plin de compasiune este să stăm în fața acestor situații, să le clarificăm și să le oprim.

    Dacă suntem într-adevăr un Bodhisattva, defăimarea nu poate sta în picioare, iar oamenii pur și simplu nu înțeleg ceea ce facem. Se poate că ne-am poticnit, iar oamenii găsesc să facă caz din asta și încep să ne denigreze. Chiar și atunci, acest lucru ne afectează capacitatea de a ajuta în continuare oamenii, iar sarcina noastră este de a-i opri. Și asta, nu datorită faptului că numele nostru este în joc, ci datorită capacității noastre de a-i ajuta pe ceilalți.

    În aceste cazuri va trebui să clarificăm problema și să reducem daunele, în caz contrar, abilitățile noastre vor fi afectate. Așadar, poate că este momentul să mărturisim: „da, corect, m-am împiedicat”, și asta este. Vom căuta să oprim răul, sau acest val potrivnic care ne împiedică să lucrăm. Este posibil să nu reușim întotdeauna, dar funcția noastră este să încercăm.

    Și uneori cu cât vorbim mai mult, cu atât facem mai mult rău decât bine, deoarece oamenii se concentrează pe ceva care este proiecția lor negativă și, ca urmare, provoacă și mai multe daune.

    Cel mai bun mod este să facem cât mai mult bine în lume.

    16. A evita folosirea de măsuri drastice atunci când este timpul să facem acest lucru.

    Șaisprezece este, de asemenea, un jurământ foarte interesant. Încălcarea acestuia se face în situația în care noi ca Bodhisattva, ar trebui să ajutăm pe cineva folosind mijloace drastice – să țipăm la cineva sau să îndepărtăm pe cineva – și noi nu facem.

    Acest jurământ este foarte neplăcut pentru noi și este dificil să-l implementăm. Dacă este singurul mijloc de a forța pe cineva să se oprească, atunci va trebui să o facem. Și dacă evităm în aceste momente, pentru că ne temem, sau ne este neplăcut sau că nu suntem de acord, sau din orice alte considerente, și nu-l ajutăm, atunci infracțiunea este comisă.

    Cântecul unui Bodhisattva:

Mi-aș dori ca toate ființele
În orice loc se vor găsi,
Libere și fericite să poată fi.

Toate gândurile mele,
Toate vorbele
Și toate faptele pe care le fac,
A lor suferință, să o înceteze.

Lam Rim 22 – Bogatie fara limite


Cea mai bună și singura protecție reală pentru această viață și mai presus este să ai o karma bună. Premium Best Karma este singurul lucru care îți aduce bogăție, dragoste, sănătate, pace și capacitate de a ajuta alți oameni. 2500 de ani de studii ale minții și legilor acțiunilor și ale consecințelor acesteia, realizate de o linie neîntreruptă de mari profesori, o confirmă. În această retragere învățăm cum să creăm cea mai bună karma bună în cel mai rapid mod posibil, tehnici care nu au preț pentru tine, familia ta și lumea. În acesta retragere veți învăța să: fiți mereu gata să faceți călătoria necunoscută care poate lovi oricând, cum să scăpați de karmele rele și de obstacolele care vă blochează obiectivele.

Geshe Michael Roach continuă celebrul Dar al Eliberării, o expoziție a tuturor pașilor către iluminare scris de Pabongka Rinpoche (1878-1941). Aceasta este una din cele mai mari cărți care au fost scrise vreodată, după spusele lui Geshe Michael.

Acesta este al 22-lea retreat al Pașilor pe Cale. Poți vedea toate celelalte retreaturi făcând click aici: Steps to Enlightenment Course Series (Seria cursurilor – Darul Eliberării Pus in Palma Ta). Vezi toate traducerile facute de grupul nostru aici: https://dharmakaya.ro/seria-darul-eliberarii

Lecția 6 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6

 

Încălcarea, păstrarea și restabilirea jurămintelor de bază

Subiectul lecției numărul șase este: Cum încălcăm, păstrăm și restabilim jurămintele. În lecția următoare, vom reveni la jurămintele secundare.

Rezultatele încălcării jurământului

După cum am spus, dacă jurămintele au fost încălcate – ele pot fi luate din nou. Jurămintele Bodhisattva le putem lua din nou și din nou. Dar dacă încălcarea a fost gravă, așa cum vă voi descrie imediat – nu merită să mai facem acest lucru, deoarece Scripturile spun că nu vom mai putea ajunge la perceperea vacuității în această viață. Karma este atât de grea. Karma ruperii acestor jurăminte este foarte grea, deoarece binecuvântarea/virtutea lor este foarte de mare.

Gradul de severitate a karmei încălcării jurământului este proporțional cu gradul de binecuvântare pe care aceste jurăminte ni le aduc nouă și altora.

    1. Dacă jurământul a fost sever încălcat, după cum s-a menționat, acest fapt va împiedica perceperea vacuității în această viață, ceea ce este un mare păcat pentru că nu se va mai putea ajunge la iluminare, dar se poate întâmpla într-o altă viață.
    2. Dacă am acumulat deja suficiente binefaceri de a ne ridica la nivelul următor spiritual, acest proces va fi oprit prin ruperea jurământului.

Deci concluzia din tot ce am spus este că, cu toate că putem să luăm jurămintele din nou, încălcarea lor va avea consecințe.

Există sutre care spun că ruperea jurământului creează o barieră pentru a întâlni Dharma într-o viață viitoare. Alții merg mai departe și spun că aceasta taie de la rădăcină binefacerile, despre care am vorbit puțin în cursul 5.

Je Tsongkapa nu merge atât de departe; El spune că doar că ne va opri de a mai ajunge la realizări spirituale.

Acesta este bățul. Morcovul este dificultatea de a încălca jurămintele, cu excepția a numărului nouă și optsprezece, deoarece pentru a  le încălca va trebui să muncim din greu. 


    Cele patru lanțuri

Shi = patru.
Kun tri = lanț, legătură. Lanțurile care ne leagă de suferință.

Așadar, Kun tri Shi înseamnă cele patru afecțiuni mentale necesare pentru a încălca complet jurămintele de bază. Le vom numi cele patru lanțuri sau cele patru sentimente care ne înlănțuie. 

Abhidharma Kosha enumeră mai mult de patru. Noi vom trece peste aceste patru și mai târziu vom trece și peste ceea ce spune Abhidharma Kosha.

1. Nu consideri că faci rău. Nu considerăm că ceea ce facem  este o încălcare sau nu vedem fapta ca fiind o încălcare.

Nye = rău. Am avut cuvântul în Nyeje = abateri secundare.
Mik înseamnă gând sau obiectul gândului.
Mi este un cuvânt de negație.
Ta  =  a vedea.

Deci, Nyemik mita înseamnă a nu vedea fapta ca fiind ceva rău.

Facem o infracțiune și nu ne dăm seama că am comis o infracțiune. Nu credem că am făcut ceva în neregulă.

Așadar, aceasta este prima afecțiune mentală care trebuie să fie prezentă pentru ca încălcarea să se întâmple. De exemplu, luăm ceva de cele trei diamante și credem că este în regulă. Nu vedem nici un rău în asta. Sau, intrăm într-o clădire, furăm ofrandele de pe altar și ieșim afară. Je Tsongkapa spunea: Dacă timp de un sfert de oră, ne-am gândit chiar și pentru o clipă „Oh, poate nu este bine ce-am făcut”, atunci nu am încălcat jurământul. Nu am comis complet infracțiunea. Deci, săvârșim fapta cu convingerea deplină că nu este nimic greșit în ceea ce facem.

    2. Nu dorești să încetezi.

Chu înseamnă a face.
Do = a dori, a vrea.
Ma = cuvânt de negație.
Lok = greșit, rău.
Ma lok = a nu opri, a nu înceta.

Deci, Chu Do Malok înseamnă a nu dori să încetăm fapta sau că suntem dispuși s-o repetăm.

Dacă nu am avut nici un moment de remușcare – atunci am comis infracțiunea complet.

    Un exemplu din Vinaya

În Vinaya se dă ca exemplul situația în care un călugăr i s-a aprins dorința după ceva. Se spune că dacă el are doar un moment de remușcare pentru pasiunea lui, atunci nu a comis o încălcare completă . Dacă pentru un moment, el s-a gândit că poate este greșit ce face și își spune :„Oh, este greșit, trebuie să mă opresc”, dar nu se poate opri; Deci, chiar dacă numai s-a gândit la asta, nu a făcut o încălcare completă, pentru că înțelege ce este corect și ce este greșit.

Nu este asta prea îngăduitor?! Trebuie să ne amintim că jurămintele Bodhisattva au fost date unui Bodhisattva de către ceilalți Bodhisattva care sunt plini de compasiune pentru noi.

    3. Ești dispus să repeți. 

Gang gu = a ne bucura, a ne place, aici are sensul de ne place să facem fapta.   

Deci, se merge în funcție de gradul de severitate:

– Nu crezi că este greșit,

– Ești dispus să o repeți din nou,

– Și chiar îți place să o faci.

Prin urmare, dacă am făcut 1 și 2 (primele 2 condiţii), dar nu ne-am bucurat că le facem, înseamnă că nu am încălcat grav.

    4. Fără considerație și rușine.

Ngotsa = rușine, jenă, dar nu este tocmai rușine. Există acest aspect al rușinii.

Ngotsa este atunci când evităm să săvârșim o faptă deoarece ne este rușine de noi înșine. Este mai mult din respectul meu de sine. Deci, Ngotsa este sentimentul care ne împiedică să comitem infracțiunea datorită respectului față de noi înșine; “Nu fac așa ceva, pentru că nu mă reprezintă.”

Trelyu este același sentiment similar, dar față de ceilalți. “Ce vor crede alții despre mine dacă mă văd făcând așa ceva și ce vor crede despre Dharma care o reprezint, dacă fac fapta și mă mai și declar budist.”

Încălcarea unui jurământ de bază trebuie să fie însoțită de cele patru lanțuri…

Deci, pentru ca o infracțiune să fie completă, Ngotsa și Trelyu nu sunt necesare să fie prezente.

Pentru ca încălcarea să fie gravă ar trebui să săvârșim fapta cu multă răutate:

    – Cred că este în regulă,

    – Sunt dispus s-o repet,

    – Îmi place s-o fac,

    – Și nu-mi pasă nici de mine și nici de ceilalți.

Deci acestea sunt cele patru lanțuri. De ce lanțuri? Pentru că ele ne înlănțuie puternic de Samsara și ne vor provoca multe suferințe.

V-am promis că vă voi spune ce apare în Abhidharma Kosha. În Abhidharma Kosha se face referință la mai mult de patru lanțuri. Au fost adăugate zgârcenia, supărarea, precum și lâncezeala, somnolența, dar nu vom intra în toate acestea. 

Ce se întâmplă dacă am încălcat grav unul dintre jurămintele de bază? Am pierdut jurămintele Bodhisattva. Ceea ce este o mare pată în conștiința noastră.

Toate cele patru lanțuri trebuie să fie prezente în toate jurămintele, cu excepția numărului nouă și optsprezece.

Cele șaisprezece din optsprezece sunt foarte greu de rupt. Din păcate, nouă și optsprezece ani sunt ușor de încălcat.

Există povestea lui Aryadeva, considerat un mare Bodhisattva. Se spune că un demon și-a luat înfățișarea de om și a apărut în fața lui Aryadeva. Demonul i-a cerut maestrului să-i dea ochiul. Bineînțeles, Aryadeva fiind un mare Bodhisattva și-a oferit ochiul demonului. Demonul aruncă ochiul pe pământ și-l zdrobi în picioare. Aryadeva se gândi: „Dacă oamenii sunt așa, nu am de ce să-i ajut. Nu voi ajuta astfel de oameni”. Se spune că în acel moment și-a încălcat jurământul, la a renunța la dorința de iluminare. Și s-a gândit așa numai o clipă. Ulterior și-a regretat gândul, dar cu toate acestea fapta a fost considerată o încălcare.

Așadar, chiar și un mare sfânt ca Aryadeva a putut comite o infracțiune, deci să nu disperăm. Calea spre iluminare este lungă. 

Întrebarea este, în ceea ce privește renunțarea la aspirația spre iluminare: Nu trebuie oare să fie mai mult decât un gând pentru a încălca jurământul? 

Este suficient să existe un gând conștient în care îmi spun: „Nu voi practica aspirația spre iluminare. Renunț la dorința mea de a salva toate ființele.” Când spunem, facem sau gândim la așa ceva, fapta este înregistrată în curentul  nostru de conștiință și în viitor este ceea ce va rodi.

Când cineva se enervează, dovedește faptul că nu a integrat încă înțelegerea karmei și a vacuității. Suntem cu toții în aceeași barcă, de aceea suntem încă în Samsara. Nu la asta ne referim, ci la cel care se ridică și spune: „Tot ce spui tu sunt prostii, nu este adevărat că, dacă mint acum, nu-mi va fi bine în viitor. Nu este adevărat”. Eu cunosc oameni care spun asta, și probabil știți și voi.


    Niveluri diferite de încălcare a jurămintelor

În continuare vom intra în subiectul legat de nivelurile diferite de încălcare a jurămintelor de bază/primare. 

    Pata mare

După cum am spus, încălcarea este gravă dacă sunt prezente toate cele patru lanțuri – cu excepția jurămintelor 9 și 18, iar atunci am pierdut toate jurămintele.

În budism se spune că după ce au fost luate jurămintele, ele se formează în curentul de conștiință. Așadar, chiar dacă am încălcat grav, dar încă mai avem chiar și un mic gând de dorință să devenim o binecuvântare pentru toată creația, vom putea lua jurămintele încă odată, iar ele se vor forma din nou în conștiința noastră. 

Deci, dacă toți cei patru factori sunt prezenți în actul de încălcare, am pierdut jurămintele și va trebui să le luăm din nou. O astfel de încălcare este o mare pată în conștiința noastră. Mai putem denumi încălcările ca fiind pete.

    Jurămintele nu sunt nici fizice, nici mentale

Conform Abhidharmei Kosha, jurămintele nu sunt nici fizice și nici mentale. Factorii mentali sunt credința, emoțiile pe care le avem, afecțiunile mentale. Jurămintele nu sunt de acest fel, ele sunt un angajament pe care ni l-am luat. Cu siguranță ele nu sunt fizice.

    Întrebarea este: Dar dacă ele nu sunt fizice, atunci cum apar ele în lume?

Jurămintele apar datorită semințelor karmice. Semințele karmice, de asemenea nu sunt nici fizice și nici mentale, și cu toate acestea ele se află în curentul de conștiință. Jurămintele sunt și ele în acest curent de conștiință.

     Pata medie

Acum, ce este o pată medie?

O pata medie se întâmplă atunci când nu credem că facem ceva rău și sunt prezente una sau două din cele patru lanțuri. Într-o astfel de situație, se spune, că trebuie să mărturisim în fața a cel puțin trei persoane.

Dacă numărul unu există (primul lanț) – adică nu credem că fapta este greșită, dar, de exemplu, nu ne place să o facem – nu avem toate cele patru, dacă lipsesc unul sau două, sau trei, în acest caz, este o pată medie și trebuie să ne confesăm în fața a cel puțin trei persoane.

    Pata mică

Ce este pata mică? Ea are loc atunci când știm că fapta este greșită și unul din cele trei lanțuri este prezent. 

De exemplu – ne dăm seama că este greșit și totuși suntem dispuși să repetăm actul. Această încălcare este mică, minoră. Iar pentru a o corecta, va trebui să ne confesăm unei persoane.


    Atâta timp cât nu sa făcut o încălcare gravă, jurămintele pot fi restabilite complet

În jurămintele de călugăr, există diferite niveluri de încălcare serioasă a acestora. Se spune că în cazurile de încălcare, cu toate că jurămintele se pot lua din nou, ele nu vor mai reveni niciodată la același nivel.

În toate cazurile despre care am vorbit până acum, jurămintele care au fost avariate, dar nu complet rupte, ele pot fi restabilite complet, spre deosebire de jurămintele de călugăr. Deci, chiar dacă se întâmplă o pată medie sau mică, jurămintele pot fi reparate complet.

În lecția 2 a fost pusă întrebarea de ce există doar două tipuri de încălcare: gravă și secundară. Și această întrebare a fost pusă de către călugări, pentru că ei au patru sau cinci tipuri de severitatea a încălcării.  

În jurămintele Bodhisattva, lucrurile au fost simplificate în două tipuri de încălcari: o încălcare gravă și încălcare secundară. În lectura cursului scrie:„ În ceea ce privește câte grupuri de încălcări există pentru jurăminte, se poate spune că există doar două, nici mai mult și nici mai puțin. Comentariul mai vechi asupra textului „ Douăzeci de versete asupra jurămintelor” (scris de către Chandragomin, se estimează că ar fi trăit între secolul al V-lea și al VII-lea), de exemplu, spune că motivul a fost, ca fiecare încălcare a jurămintelor Bodhisattva să poată fi inclusă într-una din cele două grupuri de fapte rele. În primul grup sunt incluse acele încălcări care sunt similare cu încălcările grave ale jurămintelor de călugăr, iar în cel de-al doilea grup, sunt incluse încălcările similare cu încălcările secundare ale legilor monahale. Nu este adevărat că aici există cinci grupuri de încălcări, similare celor cinci grupuri de încălcări ale călugărului deplin.”

    Purificare karmică

Și acum se pune întrebarea ce facem în cazul în care am comis o infracțiune, dacă s-a întâmplat o încălcare minoră. Răspunsul este că trebuie purificat.

Deoarece am vorbit despre această purificare în câteva cursuri ACI, vom trece pe scurt asupra celor patru puteri de purificare.

În budism, metoda clasică de purificare folosește patru puteri:

1. Puterea de bază

Prima putere se numește în limba tibetană:

Ten = bază,
Top = putere.

Ten gyi top înseamnă puterea de bază.

Se numește așa pentru că este baza pe care ne sprijinim. Atunci când cădem, avem nevoie de un sprijin pentru a ne ridica sau să ne bazăm pe ceva. Această putere este puterea de refugiu care spune: „Înțeleg că lucrurile sunt goale și înțeleg că tocmai datorită faptului că sunt goale, ceea ce mi se reflectă sunt doar semințele pe care le-am plantat. Deci înțelegerea karmei și a vacuității este cea care începe să mă ridice.” 

În ce ne refugiem? Ne refugiem în cele trei diamante: Buddha – Dharma – Sangha. Ne refugiem în înțelegerea vacuității, ne refugiem în ființele iluminate care și-au dezvoltat în inima lor compasiunea. Acestea sunt Buddha, Sangha, Bodhisattva.


2. Puterea de distrugere.

Top = putere.
Sunjinpa = a distruge.
Nampar = complet, în totalitate.

Deci, Nampar sunjinpay top înseamnă puterea de distrugere completă sau puterea de distrugere.

Puterea de distrugere vine ca urmare a regretului bazat pe înțelepciune, a înțelegerii karmei și a vacuității. Și bazându-ne pe înțelegerea karmei și a vacuității, ne dăm seama acum că fapta rea pe care am făcut-o, fie ne va aduce suferință în viitor, fie că vom fi împiedicați să ajungem în locurile unde am putea să-i ajutăm pe ceilalți. Pentru un Bodhisattva, faptul că nu ar putea ajuta toate ființele – este un mare dezastru, deoarece el trăiește numai și numai pentru a-i ajuta pe toți ceilalți. 

Puterea de distrugere este puterea regretului. Regretul profund înseamnă:
– înțelegerea faptului că dacă rănim pe cineva, în viitor noi vom fi cei răniți,
– înțelegerea legilor karmice,
– înțelegerea faptului că karma nu dispare de la sine. Semințele plantate rămân o vreme, după care vor da rod. Iar când vor da rod, vom suferi. Iar asta se poate întâmpla chiar și peste o mie de vieți viitoare, dar în mod sigur se va întoarce asupra noastră. Și poate că suferința prin care trecem astăzi este ca urmare a ceva ce am făcut cu o mie de vieți înainte. 

Ne putem imagina Sunjin – adică a distruge complet, ca și când am scoate planta din pământ cu rădăcină cu tot.

Regretul care se bazează pe înțelepciune, dezrădăcinează rădăcina faptei.

Înțelegem cum ne facem singuri rău, iar acest lucru ne va determina în mod natural să încetăm de a mai face asemenea lucruri.

    Confesiunea

Unul dintre lucrurile care ne ajută cu adevărat este să ne confesăm cuiva, să nu ținem în noi. Atâta timp cât stăm cu conștiința încărcată, acest lucru acumulează energie și ne va otrăvi din interior. Sfatul este de a ne deschide în fața cuiva și de a spune ce avem pe suflet.

    În fața cui ne confesăm?

Există multe discuții pe tema în fața cui ne confesăm. Trebuie să mergem la un călugăr să ne confesăm, sau nu? De exemplu, în aceste discuții s-a pus întrebarea la cine se va duce un călugăr să se confeseze în cazul în care a încălcat  unul dintre aceste jurăminte Bodhisattva? 

Deci, dacă un călugăr a comis o încălcare, va merge să mărturisească unui alt călugăr sau va merge să mărturisească unei persoane care nu este călugăr?

Textele spun că, că cel mai bine este să ne confesăm în fața unui călugăr sau a unei călugărițe, decât cuiva care nu are jurăminte.

Și de ce așa? Textele spun că cel care și-a asumat jurămintele monastice, el de fapt s-a obligat să facă față ispitelor sale, de exemplu, pe tema dorinței sexuale sau a dorinței de a cumpăra, etc. Potrivit legilor monastice, călugării mănâncă doar o dată pe zi, așa că dacă seara se servesc prăjituri, ei trebuie să se abțină.    Toate aceste dificultăți de a face față dorințelor de orice fel, este exact ceea ce îi ridică spiritual.    Această confruntare cu poftele și obiceiurile condiționate îi duc la un nivel spiritual cu mult mai înalt decât a altor oameni. Și deci, spun textele, confesiunea ar trebui făcută în fața unei persoane care este cel puțin la nivelul nostru spiritual și nu mai puțin de el.

3. Puterea de înfrânare

Deci Nyepa este o faptă rea.
Le = faptă.
Larndokpa  = anti, opus, contra.

Top = putere.

Nyepa le larndokpay top ar însemna puterea de a contracara, de a neutraliza fapta rea.

Ce contracarează sau neutralizează fapta rea? Este puterea de înfrânare. Ca urmare a faptului că realizăm daunele faptelor negative, după regret vine decizia de a ne opri, de a nu mai repeta fapta. Iar aici marii Lama ne sfătuiesc – în funcție de tipul de act – dacă ne este greu să ne înfrânăm, atunci este bine să ne stabilim  o perioadă de timp care credem că ne putem reține. Dacă suntem obișnuiți să facem un lucru des, desigur că nu o să ne angajăm să numai facem asta toată viața, ci ne vom angaja la o perioadă mai scurtă în care știm că ne putem înfrâna.

    A înfrunta dificultatea

Și aici vom spune câteva cuvinte despre acest subiect. De multe ori ne gândim: „Oh, dar îmi va fi greu, nu voi face față”.

A înfrunta dificultățile care se ivesc, fac parte din calea spirituală, deoarece ne este foarte greu să ne schimbăm mintea. Mintea noastră este deprinsă cu ceea ce îi este comod, cu ceea ce este ea obișnuită. Și aici spunem: „Înfrânează-ți acest comportament pentru că nu-ți servește la nimic și nici nu te va scoate din Samsara”. Am vorbit despre asta în dezvoltarea răbdării.

Faptul că ne înfruntăm supărarea, încercând de a o stăvili, chiar dacă încă nu reușim complet, acumulăm karma (bună) foarte puternică. Aceasta este puterea de înfrânare.

Acest lucru ne formează treptat să fim răbdători și în cele din urmă nu vom mai izbucni. Va veni un moment în care nu vom mai ieși din fire, iar mai târziu nici nu vom mai simți nevoia să răbufnim.

Deci, despre asta vorbim aici. Vorbim aici despre puterea înfrânării, care joacă un rol foarte important în inversarea karmei. Ea este cea care, ca rezultat al înțelepciunii care conduce la regret, la regretul care înțelege cât rău pot provoca altora faptele noastre, şi atunci ne înfrânăm, cu toate că ne este greu.

Și multe dintre întrebările dvs. sunt în această direcție: „Bine, bine, dar ne va fi greu”. Da, așa este. Dar pentru a trece la nivelul următor avem nevoie de jurăminte. În mod clar, înfruntarea dificultăților de orice fel face parte din calea spirituală.

În limba sanscrită, acest lucru se numește Tapas.

Și scrierile de yoga accentuează acest fapt. Pentru că dacă nu există nicio dificultate atunci nu progresăm.

Greutatea apare exact acolo unde obiceiul ne domină, în loc ca noi să-l dominăm. Dificultatea nu va rămâne veșnic dificultate, ea este doar la început. Pe măsură ce lucrăm cu ea, puterea ei va scade.

    4. Puterea corectoare sau antidotul.

Nyenpo = a repara, a corecta, antidot, ispășire.
Kuntu = în totalitate, complet.
Chupa = faptă.
Top = putere.

Deci, aceasta este puterea faptei de ispășire sau puterea antidotului. După ce am înțeles că datorită vacuității și a karmei, fapta se va întoarce asupra noastră și ne va face să suferim, regretăm, decidem să ne înfrânăm pe o perioadă de timp, ne dezvoltăm Tapas, va trebui, de asemenea, să facem acțiuni corective.

Actul de ispășire depinde de gravitatea infracțiunii. Există o acțiune universală care este utilă pentru toate încălcările și anume de a învăța și de a medita asupra vacuității. 

Dacă cineva ne oferă învățături despre vacuitate – mergem la el. Cu cât vom înțelege mai mult vacuitatea, cu cât o vom integra mai mult, cu atât vom aprecia mai mult necesitatea păstrării moralității și valoarea jurămintelor cu atât se va reduce impulsul nostru de încălca jurământul și de a face lucruri imorale.

    Regretul față de vinovăție

În Occident apare des problema vinovăției. În limba tibetană nu există nici un cuvânt pentru vinovăție. Vinovăția este foarte mult legată de ego. „Eu simt – eu sunt vinovată”, este ceea ce întărește „eu-ul”.

Și vorbim mereu despre vinovăție, spre deosebire de regret. Regretul are o putere pozitivă, deoarece este legată de înțelepciune. 

Regretul spune „Oh, nu am spus ceva frumos! Dacă este adevărat că lucrurile sunt goale și dacă este adevărat că faptele au consecințe, atunci dacă spun ceva care rănește pe altul, cu intenția de a-l răni, înțeleg că mintea a înregistrat tot ceea ce am spus, sămânța a fost plantată. Karma nu dispare de la sine niciodată. Ea va reveni asupra mea și voi suferi. Ce prostie am făcut. Am făcut acum ceva care mă va face să sufăr în viitor.”

Înțelegerea vacuității și a karmei duce automat la regret, iar regretul la rândul lui ne va conduce automat la concluzia că „nu are sens să mă comport așa și voi înceta acest comportament”. Și vom face un efort de a înceta acest comportament cel puțin pentru o perioadă. Acesta este procesul natural de purificare. Deci, puterile de purificare sunt:

    • Înțelegerea vacuității este puterea de bază.

    • Regretul inteligent este a doua putere.

    • Puterea de înfrânare – a treia.

    • Și apoi va trebui să facem antidot. 

– Deci, regretul este ceva care funcționează, este energia care ne ajută să ieșim din groapa în care am căzut folosindu-ne de înțelepciune, de înțelegere.

Vinovăția nu face nimic altceva decât ne întărește doar ego-ul, servește drept scuză pentru a nu face treaba. Ea spune: „Oh, sunt rău, nu pot!” și renunță. Ea este un sentiment greu care arde și care nu face altceva decât să ne doboare, să ne micșoreze. Trebuie să fugim de sentimentul de vinovăție ca de foc.

Da, cu toții facem prostii, dar atunci când vedem prostia, va trebui să învățăm lecția și să continuăm mai departe.

    De ce încălcăm jurămintele?

Maestrul Shantideva ne spune că avem tendința de a face rău. De ce avem o astfel de tendință? Pentru că suntem obișnuiți. Facem asta din puterea obișnuinței. Înțelepciunea este bariera care ne oprește și ne purifică încet mintea.

    Cum se pierd jurămintele?

Cum își pierde călugărul, de exemplu, jurămintele?

1. Le înapoiază, adică spune „Renunț la jurămintele monastice”, adică înapoiază roba.

2. Sau moare. Odată cu moartea, călugărul își pierde jurămintele, pentru că ele sunt doar pe viață sau pe tot timpul cât trăiește.

    Cele trei modalități de a pierde jurămintele Bodhisattva:

1. Prin încălcarea unuia dintre jurămintele de bază/primare – prin încălcare completă cu toate lanțurile.

2. Prin a renunța la Bodhichita, adică a spune „Nu voi acționa pentru binele tuturor ființelor”.

3. Je Tsongkapa a adăugat încă o modalitate. El spunea: „Mai există încă o modalitate de a le pierde atunci când spuneți: „Le dau înapoi, nu vreau să le mai păstrez”. Printr-o simplă declarație, am pierdut jurămintele. Am înapoiat „roba Bodhisattva”. Și este suficient să facem asta în sinea noastră. Nu trebuie să spunem nimănui. Este suficient de a decide în inima noastră „Destul cu asta, nu voi mai păstra jurămintele Bodhisattva” și le-am pierdut. Ceea ce este grav.

    Puterea jurămintelor Bodhisattva

Ce înseamnă că aceste jurăminte continuă și în viața viitoare? 

Ce fac jurămintele Bodhisattva? Ele vin să dezvolte cele șase perfecțiuni și ajută  la încolțirea Bodhicittei adevărate, dacă nu a încolțit deja. Apoi, o astfel de persoană se va naște deja cu un anumit grad de dezvoltare a celor șase perfecțiuni și va avea o atracție naturală de a continua să învețe Mahayana și să urce pe calea Mahayana. Va găsi profesori Mahayana și va începe de unde s-a oprit și va continua mai departe. El este deja un Bodhisattva la nivelul la care s-a oprit. Este integrat în curentul său de conștiință.

El se va naște bine, adică nu se va naște doar ca ființă umană, ci se va naște și într-un mediu în care există învățători de Mahayana și care îl vor ajuta să progreseze pe calea spre iluminare.

Putem vedea oameni care se nasc cu generozitate. Vedem unii copii mici care vor să dea altora, și alții care își țin jucăriile numai pentru ei.

Ce le dă jurămintelor Bodhisattva această putere extraordinară?

Puterea enormă vine din concentrarea pe toți ceilalți.


    Meditație: Purificarea karmei negative

Să medităm.

Așezați-vă comod, și încercați să stați cu spatele cât mai drept pentru a nu adormi.

Începeți să vă concentrați pe respirație. Observați senzația trecerii aerului prin nări.

Concentrați-vă pe potențialul jurămintelor, pe imensa binecuvântare pe care aceste jurăminte vi le pot aduce în viață, pe capacitatea lor de a vă apropia de starea minții lui Buddha, al cărei unic scop este de a ajuta toate ființele. Concentrați-vă pe imensa putere spirituală pe care aceste jurăminte vi le conferă.

Bucurați-vă de oportunitatea de a studia aceste jurăminte.

Fiți recunoscători învățătorilor care s-au străduit să vă transmită acest material și că vi le oferă ca pe tavă.

Oferiți-le ofrande.

Gândiți-vă la binefacerile voastre care au rodit și care v-au adus să auziți toate aceste lucruri. Bucurați-vă și pentru asta.

Și acum, încercați pe cât puteți să treceți peste cele 18 jurăminte. Nu este nici o problemă dacă nu vi le puteți aminti pe toate. Poate unul sau câteva dintre ele, care vi s-au părut dificile.  

Este posibil că în trecut să fi acționat împotriva acestor jurăminte și, dacă da, încercați să evaluați cât de aproape ați fost de încălcarea lor și câte dintre cele patru lanțuri au fost prezente în comportamentul sau gândirea voastră. Vă reamintesc care sunt cele patru lanțuri:

    1. Primul – nu credeți că faceți ceva rău sau că fapta este rea.

    2. Al doilea – sunteți gata să o repetați.

    3. Al treilea – vă și bucurați de a o face.

    4. Și al patrulea – fără rușine și considerație.

Încercați să aflați unde vă poziționați față de toate acestea.

Încercați să fiți cât se poate de specifici: o anume faptă, o anumită situație. Încercați să vă amintiți starea de spirit pe care ați avut-o atunci și cât de aproape au fost gândurile voastre de cele patru lanțuri.

Și acum veți aplica cele patru puteri pe această încălcare sau pe apropierea de ea:

1. Puterea de bază – este puterea amintirii vacuității, a karmei și a refugiului în cele trei diamante, ele reprezentând realizarea înțelepciunii și compasiunii din inima voastră.

2. Puterea de distrugere sau anihilare – ea este regretul inteligent care înțelege gravitatea actului din punct de vedere al consecințele sale karmice.

3. Putere de înfrânare – decizia de a evita o astfel de gândire sau comportament sau de a înceta pentru o anumită perioadă de timp.

4. Puterea de corectare sau antidotul – a stabili modul în care veți compensa fapta sau gândul, cum vă veți corecta acest aspect din mintea voastră. Ce ar trebui să faceți, ce sunteți dispuși să faceți, pentru că este vorba de mintea și de karma voastră.

Îndreptați-vă atenția din nou spre învățătorul care va adus înțelepciunea.

Conectați-vă la sentimentul de recunoștință pe care îl aveți în inima voastră pentru aceste învățături și rugați-vă să continuați să primiți învățătura și ca profesorii să nu vă părăsească niciodată.

Rugați-vă să aveți întotdeauna parte de a primi învățături și să progresați pe Calea Mahayana, cale care vă ajută pe voi și pe toate celelalte ființe să ieșiți din suferință.

Uitați-vă cum învățătorul vostru răspunde cu bucurie la rugămintea voastră. 

Figura lui este plină de lumină și se așază în inima voastră.

Învățătorul vostru rămâne alături de voi tot timpul și vă învață mereu. El vă influențează și luminează alegerile pe care le faceți în viața voastră, în legătură cu ceilalți și cu jurămintele pe care vi le-ați luat.

Vizualizați cum această lumină aduce din ce în ce tot mai multă binecuvântare vouă și lumii voastre.

Puteți deschide ochii.


    Versetele finale

Vreau să completez câteva versetele. Scopul este să învățăm jurămintele pe de rost, ca să ni le reamintim ușor. În plus, cele patru lanţuri au o astfel de formulare în rime. Adăugați acest lucru la lucrurile pe care le învățați oral.

Șaisprezece dintre ele devin complete
Numai dacă cele patru lanțuri sunt existente:

1. Să nu consideri că faci rău.
2. Să nu dorești să încetezi.
3. Ești dispus să repeți.
4. Fără considerație și rușine.

Pentru două dintre ele
Cele patru lanțuri nu sunt necesare:

Concepția greșită
Și Renunțarea la iluminare.

 

Lecția 5 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 5

 

Continuăm cu jurămintele de bază:

1. A te lăuda sau critica pe ceilalți.
2. A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.
3. Scuzele altuia a nu le accepta.
4. Calea Mahayana a abandona.
5. De la cele trei diamante a fura.
6. La Dharma a renunța.
7. A lua roba aurie.
8. Cele cinci imediate.
9. Concepția greșită.

 

10. Distrugerea de orașe și altele similare

Drong = înseamnă oraș sau un oraș mare.
Sok = înseamnă și așa mai departe, similar, etc.
Jom = înseamnă a distruge.

Deci, a distruge orașe și altele similare.

Ce înseamnă asta? Trebuie să ne amintim că juramintele Bodhisattva, care de fapt, fac parte din Tantra inferioară, au fost dăruite regilor de către Buddha. Au fost date oamenilor care nu erau călugări. Atunci cine erau laicii care în acele zile aveau timp să practice Dharma? Erau regi. Așa că au venit la Buddha și i-au cerut să le dea o cale mai scurtă, iar Buddha le-a spus: „Uite asta este pentru tine, nu distruge orașele, nu distruge zone întregi, nu distruge țări întregi.

Motivația

Motivația din spatele unui astfel de lucru este ura, dușmănia sau dorința de a prăda alte locuri, ignoranța. Toate acestea pot determina pe cineva să aducă pagube așezămintelor; îl pot determina pe rege să cucerească zone întregi pentru a-și mări bogățiile. Aici nu este inclus răul provocat oamenilor din așezăminte pentru că a fost inclus anterior. Deci, aici este vorba doar de distrugerea locurilor.

Și ce înseamnă asta pentru noi? Este de a evita poluarea sau contaminarea mediului înconjurător. 

Care este antidotul?

Antidotul este de a menține mediul înconjurător curat, de a preveni poluarea. De a recicla lucrurile corect și de a-i ajuta și pe alții să facă asta. De a nu polua aerul, apa, solul. 

 

11. A preda vacuitatea celor nepregătiți

Tong pa nyi înseamnă vacuitate.
Ten = a preda. Deci, a preda vacuitatea.
Ma = cuvânt de negație.
Ma Jang = cine nu este pregătit

Majang tongnyi ten înseamnă a preda vacuitatea celor nepregătiți.

Această încălcare este gravă și va trebui explicată. Ea spune, în principiu, că nu trebuie să predăm vacuitatea cuiva care nu este încă pregătit. Ken Rinpoche spunea: „Acest lucru nu înseamnă că trebuie să evităm de a preda vacuitatea, ci publicul trebuie pregătit înainte de a îi preda vacuitatea.

Cum pregătim publicul pentru învățătura vacuității? Compasiune, compasiune, compasiune. De aceea începem cu Tong Len. Pentru a pregăti publicul. Îi învățăm să-și deschidă inima. Deci înainte este compasiunea.

Cum se comite infracțiunea?

Pentru a comite infracțiunea trebuie să se întâmple anumite condiții. Asta nu înseamnă că încălcăm jurământul de fiecare dată când credem că este momentul potrivit să explicăm vacuitatea cuiva și ne dăm seama că acesta nu are nicio tragere de inimă spre așa ceva. Deci, să nu ne panicăm. 

Încălcarea gravă se întâmplă dacă:

  • Nu am învățat bine despre vacuitate și începem să o explicăm altora, în timp ce nici noi nu înțelegem cu adevărat ce explicăm.
  • Sau poate o înțelegem, dar explicația noastră îi sperie pe ceilalți, sau le provoacă împotriviri. Asta înseamnă că ei nu sunt pregătiți.
  • Sau sunt persoane care au deja Bodhichita, care sunt deja pline de compasiune, care poate se află în Mahayana, dar încă nu înțeleg vacuitatea și ca urmare a învățăturii pe care le-o dați, ele se sperie atât de tare încât părăsesc Mahayana și se duc spre Hinayana. Ele pot spune: „Hai să las asta! Mă voi concentra numai pe mine.”

Deci, dacă am explicat greșit vacuitatea sau într-un mod care i-a speriat pe ceilalți și ca urmare au abandonat calea Mahayana, atunci am făcut infracțiunea.

Din nou, dacă credem că ei sunt pregătiți, dar recunoaștem că am greșit, atunci nu am comis infracțiunea. Nu a fost o jignire.

– Putem încălca jurământul și în cazul în care le explicăm ideea noastră despre vacuitate, în loc de a-i învăța corect ce este vacuitatea. Deci este foarte important să nu inventăm lucruri, să nu venim cu opiniile noastre.

Cum știm că ceea ce predăm despre vacuitate este în direcția corectă?

Învățătura corectă a vacuității va implica întotdeauna karma.

Imediat, vom vorbi despre păstrarea moralității. Datorită faptului că lucrurile sunt goale de orice natură, ceea ce determină realitatea noastră și realitatea fiecăruia este karma. Karma este cea care ne impune să proiectăm o lume sau alta – pentru că lumea este goală.

Deci, de cum începem să le predăm vacuitatea, îi vom instrui să păstreze legile morale: să fie atenți la ceea ce spun, la ceea ce fac și la ceea ce gîndesc. Dacă nu facem asta atunci învățătura nu va fi pe direcția corectă. Dacă învățăm oamenii că lucrurile sunt goale; le dăm demonstrația vacuității – unul sau mai multe, nu vor rămâne cu nimic, și asta îi poate speria. Vor spune: „Ah, stai puțin! Deci lucrurile nu există? Păi n-am eu nevoie de asta! Mă sperie.”

Pentru că până la urmă, a percepe vacuitatea, înseamnă să vedem cu adevărat că ceea ce credem că suntem nu a existat niciodată. De aceea, pentru unii aceste lucruri îi pot speria foarte tare.

Cu toții suntem atașați de identitatea noastră. Ne dorim cu adevărat să credem că noi suntem propriile noastre gânduri, sentimente, păreri. Că noi suntem una cu numele nostru, cu identitatea noastră națională și familială, precum și cu rolurile pe care le jucăm, cu identitatea noastră sexuală.

Ne identificăm cu o mie și una de identități care sunt de fapt fabricațiile noastre. Ele sunt proiecții care vin din karma noastră și nu sunt cine suntem noi în modul suprem. Și cu cât ne preocupăm mai mult de ele, cu atât le consolidăm mai mult și asta ne va împiedica să ne eliberăm.

Și nimic nu se poate compara cu compasiunea care deschide inima, care mută focusul pe noi înșine la ceilalți. Compasiunea ne determină să abandonăm treptat atașamentele noastre. 

Dacă ne concentrăm mereu pe noi înșine, ne îndepărtăm de cale. Așa că treptat vom lucra cu compasiunea, iar apoi vom preda vacuitatea. Și va trebui să predăm vacuitatea, pentru că în cele din urmă, ea este cea care ne eliberează.

Deci trebuie să ne pregătim:

  • Să ne facem temele.
  • Să înțelegem cât putem mai mult vacuitatea înainte de a o preda.
  • Și să fim atenți unde se află celălalt și să nu-l speriem.

După cum vedem, în toate aceste jurăminte, este vorba de a face lucrurile cu multă pricepere, din iubire pentru ceilalți și de a-i ajuta, și nu pentru că „Eu am dreptate” sau că „Știu eu mai bine”.

 

12. A îndepărta de la aspirația spre iluminarea completă

Dzok = complet, finalizat, perfect.
Jang = este prima silabă a lui Jang chub, care înseamnă iluminare.

Dzok jang înseamnă iluminare completă, deplină, totală, perfectă.
Dok = a întoarce înapoi.

Dzokjang dok înseamnă a întoarce pe cineva de la iluminarea totală, completă.

Acest lucru ar însemna să descurajăm pe cineva de a mai căuta iluminarea completă. În română vom spune: a îndepărta de la aspirația spre iluminarea completă.

Cum se comite infracțiunea?

Când se întâmplă să încălcăm grav jurământul?

Întâlnim pe cineva care se află deja pe calea Mahayana, el practică deja cum să devină Bodhisattva. El este plin de compasiune, practică cele șase perfecțiuni și vrea să învețe cum să o aplice cu pricepere și să ajute oamenii, iar noi venim la el și îi spunem: „Oh! Mahayana este foarte grea. Lasă-o încolo! Du-te la Hinayana. Îngrijește-te mai întâi să-ți elimini afecțiunile mentale. Vezi-ți mai întâi de tine și nu mai practica Bodhisattva. Lucrează la afecțiunile tale! ” Căderea se întâmplă dacă ne auzim pe noi vorbind. Dacă el ne aude sfaturile și în loc să acționeze pentru binele altora, începe să aibă grijă de el însuși – atunci am încălcat jurământul, deoarece l-am întors din calea spre iluminare completă. Dacă el ne urmează cu adevărat sfaturile, cel mai bun lucru care i se poate întâmpla este să ajungă la Nirvana, dar pentru un Bodhisattva – nu este bine. Deoarece îl îndepărtează de starea de a putea salva toate ființele.

Deci idealul Bodhisattva este mult mai înalt de atât, iar dacă dăm cuiva un astfel de sfat, este un sfat rău. Chiar dacă intenția noastră este ca să aibă grijă de el însuși și să se simtă bine, din punct de vedere al binelui suprem și al plăcerii sublime a lui Buddha, i-ați dat un sfat prost. Așa cum am menționat, încălcarea va fi completă în cazul în care persoana ne va urma sfaturile.

 

13.  A abandona jurămintele de eliberare personală.

 

Sotar = jurăminte de eliberare personală.
Pong = a abandona, a renunța.

Cum se comite infracțiunea?

Încălcăm jurământul când:

Venim la cineva care își păstrează juramintele personale de eliberare, cineva care este călugăr sau cineva care își păstrează cele zece jurăminte de eliberare și ține carnețelul și îi spunem: „Acum ești pe calea Mahayana. Jurămintele astea nu mai contează. Ai primit deja jurăminte mai înalte.”

A spune acest lucru este o gravă eroare! Jurămintele sunt construite unele pe altele, iar juramintele Pratimoksha stau la baza jurămintelor Mahayana, a jurămintelor Bodhisattva. Și, mai mult de atât, cele două nu vor reuși fără primele.

Deci, încălcarea va fi completă în cazul în care cei care își păstrau deja juramintele de eliberare vor renunța să le mai țină după ce noi i-am sfătuit să nu le mai păstreze. În acest fel i-am determinat să facă un mare păcat.

 


14. A critica calea „ascultătorilor”

Nyen = a asculta, a auzi.
Mu = a critica sau a subaprecia sau a calomnia.

Deci, a critica „calea ascultătorilor”.

Cine sunt „ascultătorii”? Ei sunt oamenii care practică Hinayana. Ei sunt denumiți așa deoarece aud Mahayana, dar nu au capacitatea spirituală de a o practica. Deci, cu toate că „ascultătorii” s-ar putea să audă Mahayana, ei ajung să se preocupe numai de ei înșiși. Ei nu au capacitatea spirituală de a avea grijă de ceilalți.

În Hinayana există și un alt grup mare de practicanți numiți Pratika sau „cei deveniți singuri Buddha”. Este vorba despre oameni care nu sunt Buddha și nici nu au devenit Buddha prin propriile puteri. Este un nume care induce în eroare. Ei nu pot ajunge la iluminare completă, dar pot ajunge la Nirvana.

A spune „deveniți singuri” înseamnă că nu au profesori. Ei ajung să se realizeze fără profesori, ceea ce nu este adevărat. Unii oameni pot ajunge la Nirvana pe parcusul unei vieți, fără să învețe cu vreun profesor, și asta pentru că au avut mulți profesori în viețile anterioare și sunt deja foarte aproape de etapa lor finală. De asemenea, ei sunt pe calea Hinayana și de aceea ei nu pot ajunge să fie Buddha și nici nu ajung singuri.

Există anumite diferențe între aceștia și ascultători. Jurământul include ambele grupuri, doar din motive de a scurta formularea.

Cum se comite infracțiunea?

Dacă înainte cineva practica Mahayana și noi i-am spus: „Acum, că practici deja Mahayana, este suficient. Nu ai nevoie de Pratimoksha! ” și în acest fel i-am făcut un mare deserviciu, acest jurământ de a critica „calea ascultătorilor” ne aduce la un alt nivel. În acest caz:

  • ne ducem la cineva care practică Hinayana, cineva care practică jurămintele de eliberare personală,
  • și îi spunem că practica lui nu-l va aduce la Nirvana, că ceea ce face nu este suficient de bine pentru a ajunge la Nirvana,
  • iar dacă persoana face ce i-am spus, asta înseamnă ca am încălcat grav jurământul.

Acesta înseamnă să criticăm sau discredităm calea lor.

Nu este corect să spunem despre calea „ascultătorilor” sau a celor „deveniți singuri Buddha”, că ea este greșită, pentru că însuși Buddha a transmis-o. Ea poate să ducă la Nirvana. Durează foarte mult timp și nu duce la iluminarea completă. Pentru unii, această cale spirituală este cea mai potrivită de a o practica, pentru că nu au încă capacitatea spirituală de a practica Mahayana, deci, dacă venim și le spunem ceva de genul: „calea nu este corectă”, acest lucru pe de-o parte îi va scoate de pe cale, iar pe alta, plantăm semițe karmice în conștiința noastră, de discreditare a învățăturii lui Buddha, iar rezultatul va fi îndepărtarea noastră de Dharma.

 

14,5. A critica sau condamna pe cineva, pentru a câștiga admirația celorlalți 

Înainte de jurământul 15, există jurământul paisprezece și jumătate pe care nu îl vom enumera pe lista noastră.

Motivația

Primul jurământ despre care am vorbit a fost „A te lăuda sau critica pe ceilalți”. Ele par să fie similare, dar motivația este diferită.

  • Motivația primului jurământ a fost câștigul material sau respectul personal.
  • Motivația acestui jurământ este gelozia/invidia.

Invidia poate fi pe alt învățător sau altcineva. Nu ne referim aici neapărat la profesori. În general este vorba despre lauda de sine și critica datorită invidiei pe care o avem față de alții.

Fiți atenți că atunci când am vorbit despre primul jurământ „a mă lăuda sau a critica pe ceilalți”, ați început să vă gândiți la diferitele situații care se întâmplă între profesori și elevi, dar nu v-ați gândit şi la faptul că nu este bine să ne lăudăm pe noi înșine sau să-i criticăm pe ceilalți. De ce? Pentru că este ceva firesc pentru noi. Și de ce este atât de firesc? Pentru că am crescut într-o cultură care spune: „Nu te lăuda singur, lasי să te laude altul”. Acestea sunt valorile pe care le-am asimilat în tinerețea noastră.

Cu toți ne-am născut într-o cultură care pune mult accent pe moralitate. În cursul 1 am enumerat resursele și oportunitățile pe care le avem în viața noastră:

  • Nu ne-am născut ca animal.
  • Nu ne-am născut creaturi în infern și așa mai departe.
  • Printre altele, ne-am născut într-o țară a legii, într-o țară în care există moralitate și nu într-o țară barbară.

Deci, este o mare binecuvântare că ne-am născut într-o astfel de cultură. Unii oameni nu au karma să se nască într-o țară în care se pune accent pe moralitate. Înainte de Hammurabi, predomina legea „cei puternici domină”. Nu exista nicio pedeapsă pentru omor. Mai există şi astăzi locuri ca acesta.

Motivația jurământului paisprezece și jumătate nu este numai invidia față de alt profesor, ci este mai generală. Așadar, trebuie să fim foarte atenți atunci când ne lăudăm sau îi condamnăm pe ceilalți. Aproape că nu există niciun motiv pentru lauda de sine, cu excepția cazului în care ea ar fi o binecuvântare pentru alții.

 

15. A înșela cu privire la înțelepciunea profundă.

Sab înseamnă adânc sau profund.
Dzun = minciună, înșelăciune.
Ma = a spune, a pretinde, a declara.

Sabdzun ma înseamnă a spune o minciună despre ceva profund. Sensul fiind de a minți cu privire înțelegerea noastră asupra vacuității. Sau a spune că am perceput direct vacuitatea când de fapt nu am perceput-o.

„A înșela cu privire la înțelepciunea profundă”, mai înseamnă a minți despre realizările noastre spirituale și nu doar în ceea ce privește vacuitatea.

Cum se comite infracțiunea?

Iată situațiile în care încălcăm grav jurământul:

  • spunem că: „Am perceput direct vacuitatea. Acum eu vă voi învăța și dacă veți face ceea ce vă spun atunci veți ajunge la iluminare. Fac asta din iubire pentru voi”. Și vă spun în secret: „Am perceput vacuitatea și veniți după mine”.
  • dacă ei pricep sensul cuvintelor pe care le-am spus, chiar dacă nu mă cred, dacă înțeleg propoziția pe care am spus-o, atunci am încălcat grav jurământul.

Dacă cineva își dă seama de minciuna pe care am scos-o din gură, încălcarea s-a produs. Pe scurt, trebuie să fugim de această situație ca de foc.


Antidotul

Să nu ne lăudăm sub nicio formă cu realizările noastre spirituale. Niciuna. Gandhi spunea: „Fi tu schimbarea pe care vrei să-o faci în lume”.

Fi tu schimbarea, nu vorbi despre asta.

 

16. Proprietatea celor trei diamante să le primești.

Kor = proprietate, bunuri.
Len = a lua. Vă amintiți de Tong Len? Tong len – a da și a lua. Len – a lua dar are sensul și de a primi sau de a accepta. Adică, de a primi bunuri.
Sum = trei,
Chok = suprem, superior, cel mai înalt.
Choksum = cele trei diamante.

Choksum kor len înseamnă a primi proprietatea celor trei diamante.

Este jurământul dat regelui. Este vorba despre jafuri. A primi lucruri care au fost jefuite din mănăstiri sau au fost luate cu forță sau în mod fraudulos din mănăstiri, iar acum cineva ni le dă drept cadou. Deci în acest caz nu vom primi un astfel de cadou.

După cum știm chinezii după ce au invadat Tibetul, au jefuit mănăstirile și au început să pună obiectele la vânzare, pe Ebay, cu prețuri mici (ieftine) și aici a apărut dilema: Ce am putea face în acest caz?

În cazul în care primim cadou o statuetă sau thangka trebuie să știm de unde provin.

A. Sursa trebuie să fie de încredere, pentru a ne îndepărta cât mai mult de posibilitatea ca ele să fie furate. Lucrurile sfinte se fură mereu.

B. Recomandarea este să cumpărăm direct de la artizan. Să nu ne folosim de comercianți. În zilele noastre, cel mai bun mod de a evita să cumpărăm obiecte despre care nu știm dacă sunt furate sau nu, este să comandăm statueta sau thangka pe care le dorim, direct de la meseriaș. Oferindu-i un preț convenabil, îl vom ajuta în felul acesta să-și câștige un trai decent. Dacă vrem să fii preciși, acesta este modul.

 

17. A legifera legi greșite

Ce este Trim? Este prescurtarea de la Tsul trim, ceea ce înseamnă cod moral, moralitate.

Trim = cod, etică, lege, precept, regulă.
Ngen = rău.
Cha = a face, a formula, a institui, a legifera.
Trim ngen cha = a legifera legi rele. Vom spune legi greșite.

Să nu uităm că vorbim despre regi. Dar, nu ne referim doar la regi, ci și la noi. Legile ni se aplică și nouă.

Ce se înțelege prin „a legifera legi greșite”? Sensul aici este specific. Acest lucru se poate întâmpla chiar în interiorul unei mănăstiri. Starețul începe să legifereze reguli în cadrul mănăstirii, cu intenția de a proteja pe cei care meditează, pentru că ei stau în tăcere toată ziua și aparent nu fac nimic pentru ceilalți.

Și starețul poate veni să spună: „Noi apreciem cu mult mai mult pe cei care își spun rugăciunile în fiecare dimineață și citesc scripturile și nu încurajăm pe cei care stau deoparte și nu fac „ nimic ” între ghilimele. După care el începe să dea sprijin unora și altora nu, sau transferă bunurile de la unii la alții. De aceea le numim „Legi greșite”, deoarece acestea sunt legi care lovesc în cei care se ocupă cu practica interioară, cu practica meditației; cu alte cuvinte sunt preferați cei studioși în locul celor care meditează profund.

Acestea sunt legi care nu-i sprijină pe cei care meditează, deoarece nu înțeleg valoarea meditației.

Avem un exemplu clasic în acest sens în povestirile pe care le spunem despre maestrul Shantideva. În mânăstirea în care trăia maestrul Shantideva, era numit „bu-su-ku”, ceea ce înseamnă a avea trei gânduri adică: de a dormi, de a mânca și de a merge la toaletă. Deoarece maestrul Shantideva practica nopțile în taină, iar ziua dormea, ceilalți călugări au crezut că profită de bunătatea mănăstirii, poreclindu-l în acest fel. Maestrul Shantideva era tantrika și medita foarte serios. În mănăstire, nu era considerat un călugăr destoinic, pentru că nu mergea să se roage cu toți ceilalți și nu învăța ceea ce trebuia să învețe. Cu toții îl considerau un leneș. Ei spuneau: „…în mănăstirea noastră nu încurajăm lenevia, pentru că avem nevoie de sprijinul celor care ne susțin din afară, trebuie să-i impresionăm…”.

Deci nu trebuie subestimați pe cei care meditează. Poate că ei fac o muncă mult mai profundă.

Și mulți Bodhisattva sunt Bodhisattva în secret. Aceasta este esența Bodhisattva. El nu susține sus și tare “Eu sunt un Bodhisattva!” Ei își fac treaba în secret, așa că nu știm cine sunt ei, de aceea nu trebuie să-i subestimăm; şi cu siguranță nu vom institui reguli pentru a le tăia aripile, nu-i așa? Deci, aceasta este ideea aici: Trim ngen cha.

Avem trei părți implicate:

1. Sunt cei care practică meditația, pentru a ajunge la Shamata, Shine. Ei vor să ajungă la Shine sau vor să perceapă vacuitatea.

2. Este vorba despre ceilalți călugări sau ceilalți practicanți, care stau și memorează texte, învață, fac teme, se roagă și spun mantre. Deci, există două tipuri practicanți.

3. Și a terța parte – cel care instituie reguli în mănăstire, cel care decide cine va primi sprijin și cine nu. El va comite infracțiunea dacă va pune la dispoziția altora bunurile celor care meditează.

Și fiecare dintre noi trebuie să se uite la ce gândește, la cât de aproape suntem de a disprețui pe cineva care nu este cum vrem noi. Va trebui să ne uităm la tendința pe care o avem de a subestima ceea ce nu ni se pare în regulă, când de fapt nu avem nicio cea mai vagă idee de ce ni se pare neregulă.

 

18. A renunța la aspirația spre iluminare.

Ultimul jurământ primar, de bază, este:

Sem = minte. Aici ne referim la Jangsem, adică Bodhichita.
Tong = a da, a renunța, a respinge, a arunca, a abandona.
Deci, Semtong înseamnă a renunța la aspirația spre iluminare, Bodhicitta. 

Pentru Bodhisattva a renunța la Bodhicitta este o încălcare gravă. Bodhicitta este scopul vieții sale. Sensul întregii lui vieți este de a ajunge la iluminare de dragul întregii creații. Deci, atunci când renunță, „Este prea greu. Lasă-mă în pace! O să am grijă de ai mei, de casa mea, de familia mea. O las baltă!”, el a căzut rău. Este marea cădere a unui Bodhisattva. Ea este atât de gravă încât nu mai are nevoie de cele patru lanțuri.

Este suficient să spunem: „Renunț la aspirația spre iluminare.” și am rupt jurământul, am pierdut jurămintele Bodhisattva. Și, după cum am menționat, ele se pot lua din nou, dar, odată ce se întâmplă în mintea cuiva, acesta se privează de șansa de a ajunge la iluminare în această viață. Prin urmare, jurămintele nu trebuie luate cu ușurință.

Este suficient doar de a gândi în această direcție și am încălcat jurământul. Nu este ca și cum am avea un moment de nervi sau că ne-am gândit le ceva egoist, pentru că asemenea gânduri le avem tot timpul. Ci ne referim la a renunța la aspirația care spune: „Mă străduiesc să practic și să mă perfecționez, să mă purific pentru a-i ajuta și pe ceilalți.

Jurămintele 9 și 18 fac parte dintr-o categorie separată, deoarece este suficient să ne gândim la ele și deja le-am încălcat.

Este mult mai ușor să le încălcăm decât pe celelalte. În lecția următoare vom vorbi despre asta.

Întrebarea care se ridică este: „Dar dacă ținem carnețelul și doar pentru o secundă, am avut un astfel de gând, na! Ce-am făcut? În acest caz am încălcat jurământul?

În cursul 2, este dată definiția lungă a Bodhicittei1, care spune că „aceasta este gândirea principală” dar asta nu se referă la faptul că ne gândim în fiecare clipă: „Acum merg să ajut toate ființele. Merg să ajut toate ființele.” , pentru că uneori ne gândim: „Acum merg să beau apă”.

_______________________________

Definiția lungă a Bodhicittei este: ”Bodhicitta este în primul rând, principala conștientizare mentală aparținând Marii Căi, care este focalizată pe obținerea iluminării complete în beneficiul celorlalți, care este însoțită de aspirația de a atinge iluminarea completă.

În al doilea rând, este o cunoaștere aparținând Marii Căi, care acționează ca poartă de intrare spre Calea mai mare, care aparține categoriei de acțiune din cadrul divizării standard între două categorii ale „concepției” și a „acțiunii”.

Așadar, nu în fiecare moment ne gândim în acest fel, dar mintea noastră este impregnată de Bodhicitta. Ea se află tot timpul în fundal. Este muzica de fond. Până într-atât încât un Bodhisattva care are această aspirație, atunci când percepe direct vacuitatea în meditație foarte profundă și nu mai are deloc gânduri, mintea lui este în continuare cufundată în Bodhicitta.

Deci, acest jurământ este încălcat atunci când spunem în mod conștient și deliberat: „Gata cu asta! Suficient! Nu asta intenționez să fac în viața mea!”. Deci, renunțăm în mod conștient și deliberat.

Să zicem că există cineva de care nu ne place, sau pe care îl urâm, sau care ne calcă pe nervi și ne spunem: „Pe toți îi voi ajuta, dar nu și pe tine!”. În aceste cazuri am încălcat jurământul…

De ce este așa? Pentru că fiecare persoană din viața noastră este proiecția noastră. Avem nevoie de a ne purifica mintea întru totul, pentru a ajunge la iluminare. Deci nu ne putem permite de a lăsa ceva în urma, nepurificat. Această persoană este un mare profesor pentru că ne ajută să purificăm acel element din mintea noastră care nu este încă pur. Singurul motiv pentru care proiectăm o asemenea persoană este acea imperfecțiune pe care o avem în mintea noastră.

Întrebare: „Să spunem că am luat jurămintele și aspirăm spre iluminare și nu renunțăm la ea, dar vrem să ne odihnim puțin de acest jurământ, putem?”

Ce ne va răspunde maestrul Shantideva? El va spune: „Dacă ai nevoie de odihnă, odihnește-te. Dar imediat ce ai terminat să te odihnești, scoală-te! Nu rămâne pe loc. Revino la muncă imediat!”.

Apoi mai avem povestea Lamei Atisha și a stupei. Stupa simbolizează mintea iluminată a lui Buddha. Ea are câteva cercuri sus care reprezintă diferitele niveluri de puritate a minții pe care le atinge un Bodhisattva. Ele sunt în număr 18 niveluri diferite de atins. În vremurile acelea budiști purtau cu ei stupa pentru a le aminti de mintea lui Buddha.

Se povestește despre Lama Atisha că mergea din loc în loc prin Tibet, călărind pe cal, fiind urmat de discipolii săi. La fiecare cinci minute, oprea alaiul, cobora de pe cal, punea stupa jos și aranja în jurul ei boluri cu ofrande, după care începea să se prosterneze. Discipolii îl întrebau: „Ce s-a întâmplat Lama Atisha?” Iar el răspundea: „Trebuie să mă prosternez pentru că am încălcat un jurământ”.

Pe vremea aceea era călugăr. Se spune că înainte de a veni în Tibet, fusese stareț. Maestrul Atisha era foarte respectat și considerat un mare maestru. El a fost cel care a mers în Sri Lanka și a stat acolo 12 ani și a studiat Bodhicitta cu Lama Serlingpa.

Lordul Atisha spunea: „Niciodată nu încalc jurămintele Pratimoksha, rar încalc jurămintele Bodhisattva, dar jurămintele tantrice, le încalc la fiecare cinci minute”.

Atenția lui era atât de dezvoltată încât de fiecare dată când îi trecea un astfel de gând, oprea totul și începea să se prosterneze pentru a-și purifica mintea.

Chiar și fără a ajunge la jurămintele tantrice, va trebui să ne modificăm radical sistemul nostru de gândire. Și încă nu am ajuns la jurămintele secundare, care sunt și mai greu de păstrat. De câte ori mergem să jefuim o mănăstire sau să distrugem orașe? Dar cele secundare ating viața cu adevărat, în fiecare moment.




    Cercurile concentrice de rupere a jurământului

Și așa mai departe. Trebuie să evităm să încălcăm jurămintele, deoarece încălcările sunt otravă pură.

Dacă luăm de exemplu „a nu minți despre înțelepciunea profundă”, cercul apropiat este de a nu minți deloc despre realizările spirituale. Și mult mai bine este de a nu vorbi deloc despre ele. Dacă vrem să stăm departe de „lauda de sine și de-ai critica pe ceilalți” în contextul profesorilor, va trebui să nu ne mai lăudăm deloc, cu excepția cazului în care aduce un fel de binecuvântare pentru cineva.

Lasă jurămintele să te antreneze!

Nu putem rupe jurământul dacă nu l-am luat. Dar dacă suntem permanent preocupați de ideea: „Oh, nu vreau să le încalc! Nu vreau să le încalc, așa că nu le voi lua.”, nu vom ajunge nicăieri. Trebuie să le luăm. Da, o să le încălcăm, și le vom reînnoi, asta este calea.

Întrebare: Dacă luăm jurămintele, atunci despre ce ne mai rămâne de vorbit în viață?

Lama Dvora ne împărtășește din experiența dânsei: „Simt că de când am început să completez carnețelul, vorbesc mai puțin. Se ajunge la starea în care descoperim faptul că majoritatea vorbelor pe care le spunem nu fac niciun bine celorlalți, deci trebuie oprite. Aceasta nu înseamnă că vom vorbi mai puțin. Până la urmă ne vom trezi că devenim profesori și că vorbim tot timpul. Asta este tot ce trebuie, de a apropia oamenii de Dharma. Uneori este posibil să dorim să intrăm în lumea lor, astfel încât să putem fi mai aproape de ei, ca să-i putem ajuta. Și cu asta nu este nici o problemă. Treptat, plăcerea de a pălăvrăgi va scade.”

_______________________________

Să trecem din nou peste cele 18 jurăminte:

1. A te lăuda sau a critica pe ceilalți.
2. A nu dărui Dharma sau lucruri materiale.
3. Scuzele altuia a nu le accepta.
4. Calea Mahayana a abandona.
5. De la cele trei diamante a fura.
6. La Dharma a renunța.
7. A lua roba aurie.
8. Cele cinci imediate.
9. Concepția greșită.
10. Distrugerea de orașe și altele similare.
11. A preda vacuitatea celor nepregătiți.
12. De la aspirația spre iluminarea completă, a îndepărta.
13. Jurămintele de eliberare personală, a le abandona.
14. Calea „ascultătorilor” a o critica.
15. Despre înțelepciunea profundă a înșela.
16. Proprietatea celor trei diamante a o accepta.
17. Legi greșite a legifera.
18. La aspirația spre iluminare, a renunța.

Lecția 4 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4, prima parte

 

Un scurt rezumat

Cele două tipuri de jurăminte Bodhisattva

Așa cum am menționat, există două tipuri de jurăminte Bodhisattva:

  • 18 de jurăminte primare, de bază.
  • 46 de jurăminte secundare.

Încălcările cu privire la jurăminte, au alte nume: dacă încălcăm jurământul de bază are un nume, iar dacă încălcăm jurământul secundar, acesta are un alt nume.

Pentru jurămintele primare se spune:

Pampa = este paralel cu Tsatung. Acestea sunt conceptele luate din lumea jurămintelor Vinaya.
Tsawa =
rădăcina; de bază; fundamental; primar.
Tung =
a cădea; a comite o infracțiune.

Deci, ar însemna căderea rădăcinii sau căderea bazei. Tsatung înseamnă încălcarea jurământului de bază sau a jurământului primar.

Pampa – înseamnă tot cădere, dar în sensul de cădere gravă, cu mult mai serioasă sau de a fi înfrânți de dușman. Dușmanul este afecțiunea noastră mentală, care ne determină să ne încălcăm jurământul primar, și nu vom mai putea atinge primul nivel de Bodhisattva din aceeași viață. Cuvântul Pampa poate fi tradus ca înfrângere sau infracțiune gravă. Jurămintele de bază sunt numite pampa sau înfrângeri.

Nye înseamnă ceva rău, a lovi, a răni.
Je = a face.

Deci, aceasta ar fi o infracțiune minoră.

O infracțiune minoră ar fi Nyeje, iar înfrângerea sau infracțiune gravă ar fi Tsatung. Datorită faptului că s-a decis ca jurămintele Bodhisattva să fie împărțite doar în două tipuri, atunci există ori Tsatung, ori Nyeje. Jurămintele călugărilor sunt pe trepte diferite.

Deci, ce este Tsatung? Tsatung înseamnă „înfrânt” sau încălcarea gravă a jurămintelor primare/de bază, care sunt mai importante decât jurămintele secundare, iar dacă facem un Tsatung complet, atunci practic am rupt jurămintele, le-am pierdut.

A rupe jurământul este greu de făcut. Și acest fapt, [dificultatea ruperii, încălcării] este una din calitățile minunate ale jurămintelor Bodhisattva.

Și aici ne referim la toate întrebările pe care le avem în legătură cu insecuritatea noastră de a le păstra. Cu toții ne este greu să le păstrăm, dar este și mai greu de a le încălca. Și vom vorbi din nou despre asta într-una din următoarele lecții. Voi trece doar pe scurt peste acest subiect.

 

Cele patru lanțuri

Ce trebuie să întâmple ca cineva să facă Tsatung complet?

Pentru asta este nevoie să existe „patru gânduri care leagă”, „patru cabluri” sau „patru lanțuri”, care trebuie să însoțească fapta pentru ca ea să fie Tsatung.

Facem ceva care este contrar jurământului și în timp ce facem acest lucru avem următoarele patru gânduri:

    1. Credem că este în regulă să facem asta, că nu facem nimic greșit.
    2. Suntem gata să repetăm fapta din nou. O răutate de genul: „Este în regulă să rup această jurământ și sunt gata să o fac din nou.” Acest gând exprimă de fapt ignoranța pe care o avem, dar ea este exprimată ca o răutate.
    3. Ne place să facem fapta.
    4. Nu avem nicio rușine și nicio considerație.

Aceasta sunt gândurile numite „cele patru lanțuri”.

Pentru a face Tsatung este nevoie de toate cele patru lanțuri. Adică, comitem infracțiunea și credem că este în regulă, suntem mulțumiți de ceea ce facem, suntem dispuși să o repetăm și nu avem nicio rușine, nici față de noi și nici față ceilalți.

Deși este posibil să restabilim, să reabilităm încălcarea jurământului primar/de bază, acesta nu va mai fi la fel.

Ce se întâmplă dacă facem Tsatung? Adică, să încălcăm unul dintre cele optsprezece jurăminte primare împreună cu toate cele patru lanțuri sau ruperea completă a jurământului. Cu toate că acest lucru este greu de făcut, este foarte posibil să se întâmple, iar în acest caz se spune că ne-am pierdut jurămintele. Este adevărat că le putem lua din nou, dar fapta va avea rezultate karmice. 

Persoana care și-a luat jurămintele Bodhisattva și le-a încălcat așa cum am descris, nu va mai putea percepe direct vacuitatea în această viață.

De aceea nu merită să le încălcăm și va trebui să le studiem bine.

    
Jurămintele primare/de bază

În continuare vom da lista jurămintelor. Ele vor avea o formulare lungă și una scurtă.

  • lungă – pentru că ni se dă o explicație completă a jurământului.
  • şi scurtă – pentru a le reține mai ușor.

În acest curs vom anexa lista cu toate jurămintele.
Lista va cuprinde încălcările jurămintelor primare:

 

1.  A te lăuda sau critica pe ceilalți

Prima este formată din două părți:

Dak înseamnă eu.
Shen = celălalt.
To = a lăuda,
Mo = a critica sau a condamna sau a defăima.

Dakto shenmo – înseamnă a mă lăuda sau a critica pe ceilalți.

Deci, încălcarea constă în a mă lăuda și a-i condamna pe ceilalți sau a-i critica pe ceilalți.

Motivul – este câștigul material sau respectul personal, iar contextul este în principal predarea Dharmei.

După cum veți vedea, această infracțiune va reveni ulterior și ca infracțiune secundară, iar ceea ce diferențiază infracțiunea primară de cea secundară este motivația. Așadar, motivația aici este pentru câștigul material personal, sau de a câștiga respectul sau admirația celorlalți. Iar când vorbim de lauda de sine, acesta este în special contextul predării Dharmei.

Adică spunem: „Vino la mine pentru că eu predau mai bine, alții nu predau bine”. Dacă spunem așa ceva pentru a câștiga ceva material sau pentru a câștiga respect sau apreciere – am încălcat jurământul.

Și acesta este încălcarea numărul unu – este cea mai gravă infracțiune. Acest lucru este valabil mai ales în contextul predării Dharmei, dar mai târziu vom vedea că se aplică și în alte contexte. 

 De această situație va trebui să ne îndepărtăm cât mai repede posibil.

Este posibil să întâlnim un profesor care induce în eroare oamenii, care predă greșit. Ce vom face atunci? Deoarece jurământul spune să nu criticăm alți profesori, în acest caz este importantă motivația noastră:

    • Dacă îl criticăm pe profesor pentru a câștiga respectul sau admirația altora  – atunci am încălcat jurământul.
    • Dacă ne simțim obligați să protejăm alți oameni, implicându-ne în discuții cu același profesor – nu am încălcat jurământul. 

Sau dacă cineva va spune: „Du-te și omoară găinile în fiecare zi pentru că te vei ilumina”, atunci s-ar putea să vreți să intrați în discuție cu acesta, pentru a-i proteja pe ceilalți care aud o asemenea prostie.

Dar dacă, ca urmare a discuției, apare supărarea sau ura sau resentimente, opriți-vă și plecați de acolo. Pentru ca discuțiile să nu alunece în această direcție, va trebui să fim amabili și să cunoaștem bine referințele. Sigur că un profesor nu ne va spune să omorâm găinile, ci va preda Dharma puțin greșit, pot să predea vacuitatea în mod incorect. Iar a preda vacuitatea incorect, este un dezastru, deoarece oamenii nu vor putea ajunge la iluminare.

Dacă el va spune că vacuitatea înseamnă de a ne goli de gânduri:

    • Pe de-o parte acest lucru nu este adevărat, și pe de alta
    • induce oameni în eroare și ei nu vor putea merge pe calea spre eliberare. 

Pentru asta, trebuie să stăpânim bine materia, astfel încât să putem purta discuții la subiect și să nu începem să ne certăm – pentru că nu va fi nimănui de folos. Trebuie să fim în stare să venim cu argumentele necesare care să dovedească că nu este corect ceea ce sa spus. Și uneori este chiar indicat să deschidem astfel de discuții cu o astfel de persoană, mai ales dacă o face public. Dar cu siguranță nu va trebui să criticăm pe nimeni pentru plăcerea noastră personală.   

Chakpa = dorință, poftă.
Nyepa = bunuri materiale.

Kurti = respect, onoare.

Acestea sunt ele două motivații care determină Tsatung.

Dacă un medic vine și se laudă în fața pacientului său, spunând: „Sunt un medic bun”, înseamnă Tsatung? Răspunsul este că a te lăuda în acest caz nu este încă Tsatung. Pentru ca acesta să fie Tsatung, trebuie să fie la nivel de învățătură spirituală. Adică, situații de genul cum ne tratează un medic sau altul, pot să ne influențeze în această viață. Dar aici ne referim la Dharma sau la învățăturile spirituale – care ne vor influența în toate viețile viitoare. Dacă abatem pe cineva de la calea spre iluminare învățându-l greșit, îi vom face o mare nedreptate!

De ce este acest jurământ primul?

Jurămintele sunt aranjate în listă în ordinea importanței, așa că ne putem gândi de ce l-au pus pe primul loc?

De ce este o infracțiune atât de gravă?

Deoarece calea spirituală este cel mai important lucru pe care îl facem în viața noastră și este important să nu păcătuim. Jurământul numărul unu este să nu criticăm alți profesori.

În opinia lui Je Tsongkapa, acest jurământ se referă la critica unui învățător Mahayana la adresa altui învățător Mahayana. Această situație este foarte periculoasă deoarece ambii învățători vin cu o motivație altruistă, iar în această situație este nevoie de multă atenție.

 

Războaiele religioase

Acest fapt, ne întoarce la războaiele religioase, care au fost cele groaznice lucruri prin care a trecut umanitatea, de a merge în numele religiei și să omori. Nu există așa ceva „război religios”! Adevăratele religii conduc spre eliberare, unele în mod direct, altele indirect, potrivit nevoilor fiecăruia. Vorbim aici despre „religia mea este mai bună decât religia ta”, când obiectivul este cucerirea de teritorii sau obținerea de impozite. De fapt, aceste jurăminte au fost date inițial regilor. În Tibet, de exemplu, în cazul în care existau controverse în privința problemelor religioase, se obișnuia ca regele să invite ambele părți la curtea regală, iar rolul lor era de a-l convinge pe rege că religia lui este mai bună. Cine îl convingea pe rege, religia lui devenea religia de stat. Deci, ne referim la cineva care vine și face polemică din interese personale, putând provoca apoi războaie și daune multor oameni. Deci, acest jurământ are implicații foarte profunde. 

Antidotul

În viața noastră de zi cu zi, va trebui să evităm pe cât posibil acest lucru. 

Care este antidotul acestui jurământ? Este de a evita permanent să ne lăudăm sau să îi criticăm pe alții – în orice context – religios sau nereligios, indiferent de motiv, cu excepția cazului în care poate ajuta pe cineva. A ne testa constant motivația atunci când ne relaționăm cu noi înșine și cu ceilalți, dacă ea este din interes personal sau din dorința de a-i ajuta pe ceilalți.

Situații de excepție

Maestrul Asanga spunea despre acest jurământ că există circumstanțe în care este justificat să se arate respectul față de profesor și este justificat din partea profesorului să solicite elevilor să-i arate respect, și asta pentru binele elevilor, ca ei să-și poată dezvolta un comportament adecvat față de profesor. Și asta în cazul în care profesorul este curat și este clar că nu o face pentru sine, ci pentru elevii săi.

De exemplu, v-am povestit despre maestrul Atisha, care a refuzat să confere jurămintele, pentru că nu erau suficiente ofrande. Ofrandele se dăruiesc Lamei. Maestrul Atisha se afla la într-o poziție spirituală atât de înaltă încât a putut să-și permită să le spună discipolilor: „Nu sunt suficiente ofrande și nu vă dau jurămintele”, fără să aibă vreun interes personal pentru obține ofrande. El pur și simplu și-a dat seama că nu există suficientă seriozitate din partea studenților.

Totul ține de motivație.

Ceea ce face ca fapta să fie Tsatung, sunt considerentele profesorului pentru interesele sale personale care o însoțesc. Nu mai atunci va deveni o infracțiune.

În această situație, mintea este interesată numai de sine, și dorește binele personal. Practica unui Bodhisattva este să fie în serviciul celorlalți. Aceasta înseamnă că el se antrenează ca să-și înfrângă ego-ul, egoismul și să fie altruist. Practica lui este practica altruismului. Așa că, pentru a fi Tsatung, o înfrângere sau încălcare gravă, trebuie să existe interesul de sine și nu față de ceilalți.

Dacă le spun oamenilor: „Veniți la învățătura mea, că ea vă poate ajuta și vă poate scoate din suferință” pentru ca să primesc ofrande și respect, atunci am făcut Tsatung, am încălcat grav jurământul sau am comis înfrângerea. Dar dacă voi spune aceste cuvinte pentru că eu cred din toată inima că este spre binele celorlalți, atunci este bine.

Desigur, că este și mai grav când începem să criticăm pe alți profesori. Trebuie să fim extrem de precauții, pentru că impulsurile noastre egoiste sunt foarte puternice, și cu ușurință putem depăși limita. Așadar, cel mai bine este să evităm de a intra în discuții contradictorii cu profesorul, cu excepția cazului în care știm clar că ceea ce spune face rău celorlalți. Și atunci va trebui să vorbim cu el, fiind motivați numai de iubirea pentru oameni și nu din interese egoiste. 

  Cum se comite infracțiunea?

 Pentru ca infracțiunea să fie comisă: 

 – Trebuie să critic o altă persoană

 – Trebuie să existe și o a treia persoană care să mă audă criticând. Deci eu sunt numărul unu, numărul doi este profesorul pe care îl critic și a treia persoană este cea care mă aude spunând lucruri,

 – Și înțelege ce spun, și atunci infracțiunea este comisă.

Aici, Je Tsongkapa citează întrebarea pusă de maestrul Shantideva: Cel care critică, trebuie să minte pentru a fi o infracțiune? Ar trebui să fie o minciună? 

Je Tsongkapa răspunde: Da. Pentru ca infracțiunea să fie completă, trebuie să spun o minciună.

Dacă se spune adevărul – situația intră într-o altă categorie. După cum am spus anterior, dacă criticăm alt profesor și credem cu adevărat că el dăunează oamenilor, în acest caz chiar este necesar să facem ceva în legătură cu acest subiect pentru a-i proteja pe ceilalți. Dar, va trebui să ne neutralizăm interesul personal. Va trebui să facem asta cu inima deschisă și plină de iubire pentru binele celorlalți și față de același profesor, înțelegând suferința pe care și-o provoacă el însuși. Va trebui să avem motivația pură și inima plină de compasiune și iubire, și întotdeauna să fie în afara interesului personal.

Pentru ca infracțiunea să fie completă, trebuie să existe un motiv al plăcerii materiale sau al căutării respectului, sau a fugii după onoare.

Iar acum intrăm puțin în subiectul plăcerii materiale.

Dacă cel care critică face asta pentru plăcere materială, atunci persoana criticată trebuie să facă parte din altă gospodărie. Asta înseamnă că fapta este considerată încălcare de jurământ, dacă de pe urma ei eu „câștig cu adevărat un bun material. Dacă de exemplu îl critic pe soțul meu și avem același cont bancar, atunci motivul plăcerii materiale lipsește, deci infracțiunea nu este completă. Dacă persoana pe care o critic este în aceeași gospodărie cu mine, atunci nu voi avea niciun profit din aceasta, atunci nu va exista un motiv real al plăcerii materiale. Critica față de aceștia, este o infracțiune, dar ea nu este gravă/înfrângere.

Lama Dvora povestește că a studiat mult timp cu Lama Art, chiar înainte de a merge să învețe la Diamond Mountain. În acea perioadă, venea la cursuri și un tânăr de vreo 20 de ani. Lama Dvora văzându-l atât de tânăr și interesat de budism, intră în discuție cu el. L-a întrebat cu ce se ocupă și de unde vine. Acesta îi răspunse că venea de departe, din Jersey de Nord, și că îi era foarte greu de călătorit pentru că nu existau mijloace de transport în comun. 

Citez spusele Lamei Dvora: Așa că l-am întrebat: „Ce te-a adus aici?” Și el spuse: „Am studiat budismul la un colegiu din New Jersey și pentru că am fost foarte interesat de acest subiect, am decis să-mi fac teza despre budism.” Am spus: „Ce ai făcut? Ce ai scris? El spune: „Am scris Lam Rim”. Un tip de 20 ani s-a așezat și a scris Lam Rim!

Profesorii săi de la colegiu nu știau ce să facă cu această lucrare, cum să-i dea notă, și l-au solicitat pe Lama Art să fie profesor consultant, și el să-i dea nota pentru această lucrare. Lama Art a citit lucrarea și a rămas foarte impresionat de ea. În mod sigur, Lama Art i-a dat o notă bună, dar nu știu asta. Tânărul nu mi-a spus.

Dar el îmi spune: „Art mi-a spus că lucrarea este minunată, este interesantă și bună, dar nu trebuia să fac asta de dragul unui beneficiu.” Tânărul nu a obținut niciun ban pentru asta, a primit doar o simplă notă, ca să stea în cerințele colegiului. El spuse: „A fost o greșeală”. 

Dharma trebuie să fie dată. Dacă dăm Dharma și primim bani pentru asta, ne stricăm karma. Coborâm Dharma la ceva care are preț. Dharma nu are preț. Vă las vouă să reflectați la asta.

Care este moralitatea Bodhisattva? Esența ei este să dezvolte iubirea față de toate ființele și să fie în serviciul lor. Aceasta este esența tuturor acestor jurăminte.

 

2.  A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale

Chu = Dharma.
Nor = lucruri materiale, bunuri, avere, bani.
Mi = nu.
Ter = a da, a dărui, a oferi.
Deci, Chu nor mi ter  înseamnă a nu dărui Dharma sau lucruri materiale.

Și acest jurământ are două părți:

a. A nu dărui Dharma. 

b. A nu dărui lucruri materiale.

A nu dărui altei persoane Dharma, sau a nu-i oferi ajutor material.
Motivul:  atașament sau zgârcenie

Încălcarea jurământului se întâmplă atunci când motivația noastră este fie atașamentul, fie zgârcenia. Nu dăruim Dharma, pentru că vrem să știm numai noi despre aceste lucruri și alții să nu știe. Este ca și când am vrea să avem un fel de avantaj față de alții. Dacă cineva ne va cere Dharma, iar noi știm Dharma, atunci va trebui să i-o dăm.

Cum se comite înfracţiunea?

Pentru ca aceasta să fie o infracțiune, să spunem că nu dăm nimic material – celălalt va trebui să fie cineva care este în nevoie. Dacă acesta nu are nevoie de ceva, și noi nu i-am dat lucruri materiale – nu am comis infracțiunea.

Să spunem, că cineva vine să ne ceară bani;

    a. Trebuie să ne fie clar că el are cu adevărat nevoie de bani. 

    b. Nu mai este nimeni altcineva care să-i poată da bani și noi știm asta.

    c. El ne cere bani.

    d. Și noi cu toate asta îl refuzăm. 

Deci, dacă s-au întâmplat toate aceste lucruri și noi nu am dat, din dorința ca contul nostru bancar să fie mai mare, am încălcat grav jurământul sau sa comis înfactiunea. 

Oare cum putem ști dacă cineva se confruntă cu o lipsă sau nu? Bineînțeles că nu întotdeauna putem ști dacă acesta are nevoie sau nu, dar chiar dacă nu știm este bine să dăm.  Numai dacă suntem siguri că această cerere este falsă, nu vom da. Dar dacă nu suntem siguri că cererea este falsă – vom da.

Dacă vine cineva la mine și îmi cere bani, îmi voi zice: „Wow! Mi s-a ivit ocazia de păstra jurămintele Bodhisattva”. Nu putem refuza pe cineva care se află în necaz, dacă practicăm ca un Bodhisattva. Dacă avem posibilitatea de a ajuta o astfel de persoană, o vom ajuta. Mintea noastră se va împotrivi, va veni cu obiecții. Pentru asta avem aceste jurăminte, pentru a le depăși.


Care este excepția?

a. În ceea ce privește dăruirea Dharmei, există excepții.

Sunt situații în care a da cuiva Dharma poate să-i dăuneze.

    • dacă credem că persoana nu are o motivație pură,
    • dacă se va folosi de ea în mod necorespunzător,
    • dacă se va folosi de Dharma pentru a o critica, atunci va acumula karma negativă.

Gândul unui Bodhisattva este întotdeauna să-i protejeze pe ceilalți. Uneori, a  dărui Dharma le va face mai mult rău decât să nu le dea Dharma. Acest lucru este foarte rar și aproape că nu se întâmplă niciodată, dar se poate întâmpla. Uneori oamenii pun întrebări, și ne dăm seama că motivația lor nu este curată. Ei folosesc răspunsurile primite într-un mod impur. Uneori este mai bine de a ieși din discuție, pentru că nu ajută persoana cu nimic. Uneori este indicat să cerem bani pentru Dharma în semn de respect, pentru a determina oamenii să o privească cu seriozitate. Cu alte cuvinte, să dorească suficient Dharma astfel încât să fie dispus să dea bani pentru ea.

Dar în cazul în care cineva vine la noi având intențiile cele mai curate, atunci va trebui să-i oferim Dharma fără nicio condiție și fără să-i luăm bani.

Dacă elevii nu respectă suficient profesorul care predă Dharma, sau Dharma în sine, acest lucru va dăuna elevilor. De fapt, există reguli care împiedică un profesor să predea celor care nu au respect față de acesta, și asta nu pentru faptul că profesorul are nevoie de respectul lor, ci elevii trebuie să vină cu respect. A dărui Dharma celor care nu respectă Dharma și nici pe profesorul care o predă, va provoca mult rău elevului.

Dharma este medicamentul suprem. Nu există un alt medicament mai înalt decât dharma, pentru că ea înlătură toată suferința. Dacă o dăm unui elev care o desconsideră, nu o tratează cu respect, el va deveni imun la medicamentul suprem, și atunci nu va mai putea fi ajutat. 

În plus de asta, dacă profesorul continuă să ofere Dharma celor care nu o apreciază sau nu o respectă, atunci el va planta semințele ca în lumea lui să dispară Dharma. El creează condițiile pentru dispariția Dharmei din lume. De aceea profesorul va trebui să înceteze să-i mai predea Dharma celui care o tratează cu lipsă de respect. Întotdeauna există acea delimitare fină, în care fiecare va trebui să se folosească de înțelepciunea, judecata și compasiunea lui pentru a decide unde se încadrează. Au fost situații în care profesorul a evitat să predea o anumită învățătură și a predat alta în schimb, deoarece și-a dat seama că elevii nu aveau suficientă karma pentru învățăturile înalte.

De asemenea, au fost situații în care lecțiile de Dharma au fost anulate. Deci aceste lucruri se întâmplă, și de aceea este bine să cântărim bine lucrurile înainte de a lua o decizie. 

b. Există, de asemenea, excepții și în a dărui lucruri materiale

Dacă nu avem ceea ce ni se cere – atunci nu am încălcat jurământul. Există lucruri pe care nu trebuie să le dăm, chiar dacă le avem și ni se cer, cum ar fi:

    • Arme.
    • Otrăvuri, substanțe toxice, cum ar fi alcoolul. Nu se oferă altuia alcool.
    • Nu ducem vaca la sacrificat.
    • Aceasta include și situații de a omorî din milă, care sunt interzise.

Dacă refuzăm să dăm ceva care poate dăuna, nu am încălcat jurământul.

De exemplu, dacă un cerșetor ne oprește și ne cere bani și ni se pare că el îi va cheltui pe droguri sau alcool, atunci nu trebuie să-i dăm. Dacă îl suspectăm că ia banii și îi folosește pentru a face rău, nu-i dăm bani. Îi vom da mâncare. Lama Dvora povestește că se afla în India cu soțul ei, iar copiii veneau și le cereau bani. Citez: „Nu știam ce fac cu acești bani, așa că ne-am obișnuit să mergem să cumpărăm alimente și le ofeream copiilor”. Și aici apare pericolul. Pentru că uneori oamenii pot să se folosească de asta drept scuză pentru a nu da, și tot ce vrea Bodhisattva este să se antreneze pentru a da.

Lipsa de generozitate ne dăunează.

Toate aceste lucruri sunt strâns legate de corpul nostru energetic, de modul în care curge energia prin canalele noastre. Dacă nu dăruim, nu permitem vânturilor să intre acolo unde trebuie pentru a percepe direct vacuitatea. Ne oprim curgerea corectă a energiei în corpul nostru, fapt care va crea boli în organism.


Care este antidotul?

Ideea despre care vorbim aici este de a nu da, nu-i așa? Este de a păstra pentru noi, deci care este antidotul? Antidotul este, de a practica generozitatea și în mod automat nu vom cădea în această situație. Trebuie să fim atenți Deoarece acest jurământ este antidot la afecțiunile noastre spirituale, precum zgârcenia, egoismul și pentru că egoismul este îmbibat în mintea noastră, este destul de dificil să judecăm situația corect. Adică, credem că gândirea noastră este corectă, dar suntem mânați de egoism. De aceea trebuie să lucrăm cu această linie de delimitare. De fiecare dată când avem îndoieli, este bine să medităm mult, iar atunci judecata și mintea noastră vor fi mai clare. Trebuie să fim atenți la vocea inimii, și că ea nu este egoismul care ne vorbește.



3.  A nu accepta scuzele cuiva

Shak = confesiune, mărturisire.

Shakpa = a te confesa, a mărturisi.   Shakpa provine de la expresia „a despica bușteanul”. Adică, omul își deschide inima și mărturisește despre o infracțiune pe care a comis-o.

Aici cuvântul Shak este în sensul de a cere iertare, de a se scuza.

Kyang = aici înseamnă „dar” sau „chiar” sau „în ciuda”.
Nyen = a auzi, a asculta.    Mi nyen = a nu auzi.

Shak kyang mi nyen înseamnă a nu auzi când cineva ne cere iertare sau a nu accepta scuzele cuiva. Deci, sensul aici este că atunci când cineva ne-a rănit și vine să-și ceară scuze/iertate, noi refuzăm să-i acceptăm scuzele.

Și acest jurământ are două părți, deși este scrisă numai una, pentru că a primit forma prescurtată.

a. Prima parte: a nu accepta scuzele altuia.

În limba tibetană se spune:

She jung  = scuză, iertare.
Mi len = a nu lua, a nu accepta.

Adică, a nu accepta scuzele.  

Cineva ne-a rănit. El vine să-și ceară scuze, iar noi suntem supărați pe el și nu vrem să-l iertăm, și rămânem supărați.

Motivul

Pentru ca acesta să fie Tsatung, motivul nostru este de a-i face rău. Refuzăm să-i acceptăm scuzele pentru ca el să se simtă rău. Este un fel de răzbunare.  Dacă aveți un alt motiv pentru a nu accepta scuzele, atunci nu este încălcare.

După cum ați observat, există întotdeauna un motiv în aceste jurăminte. Ceea ce face ca încălcarea să fie gravă, nu este atât actul, cât motivația/intenția din spatele actului. Și în acest sens, i se cere practicantului mai mult decât jurămintele de eliberare, pentru că mintea trebuie testată tot timpul.

Trebuie să ne observăm nu atât la ceea ce facem, ci de ce facem asta. Acest lucru necesită a fi atent la ceea ce se află în spatele faptei. Ce ne motivează? Și pe măsură ce începem să ne observăm mai mult, vom descoperi de câte ori ne mințim. Toate acestea ne ajută să ne surprindem motivația, să o corectăm, și treptat să ne dezvoltăm integritatea.

b. A lovi o persoană din furie sau ură.

 Acesta este a doua parte a acestui jurământ, care nu este scrisă aici

Tsokpa = a lovi o persoană, din supărare.

Motivul

A lovi pe cineva din mânie, înseamnă că motivul este ura. 

În Tibet, până în ziua de azi, în mănăstiri copii sunt bătuți. Dacă motivația este de a-i disciplina, dacă considerăm că asta îi va disciplina și continuăm să-i iubim, nu va fi Tsatung, dar asta nu înseamnă că oamenii ar trebui să fie bătuți din orice motiv.

De exemplu, cineva ne-a rănit, ne-a jignit. El vine să ne ceară iertarea, dar noi încă nu ne-am liniștit. Putem spune: „Bine, bine, te iert”, dar nu puteți ierta, pentru că vă simțiți încă jigniți. Ceea ce este important aici, este să nu ne mințim pe noi înșine! Ceea ce trebuie să avem este dorința de a-l ierta, chiar dacă nu suntem încă capabili de asta. Uneori nu mai este nimic de făcut, deoarece energiile au trecut în canalele laterale și este nevoie de două zile pentru ca ele să revină la normal.

Putem spune: „Bine! Lucrez la asta. Hai să ne liniștim puțin. Să separăm forțele deocamdată și eu voi lucra la asta.” Dar nu vom spune: „Nu te iert”. Este important să nu rămânem cu sentimentul de ură sau răzbunare sau cu dorința de a nu-l ierta ca el să sufere. Poate că nu mergem să-l jignim în mod direct, dar faptul că nu-l iertăm este un mod de a-l pedepsi, de a-l face să nu se simtă bine. 

Un Bodhisattva nu poate avea resentimente, pentru că el este în serviciul întregii creații. 

Lectia 4b, a doua parte

Am vorbit până aici despre:

    1.  A te lăuda sau critica pe ceilalți.

    2.  A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.

    3.  A nu accepta scuzele altuia.

 

4. A abandona calea Mahayana

 

Chen înseamnă mare,
Tekchen = carul cel mare sau în ebraică Merkava, ceea ce înseamnă calea Mahayana.
Pongwa = a abandona, a renunța, a respinge.

Tekchen pongwa înseamnă a abandona calea Mahayana.

Ce înseamnă „a abandona calea Mahayana”? Asta înseamnă a defăima învățătura Mahayana, adică a respinge sau a invalida învățătura vacuității.

Oamenii pot spune: „Toată învățătura asta despre vacuitate este o prostie” sau uneori spun: „Toate lucrurile astea despre Bodhisattva, nu pot fi adevărate, nu asta este natura umană”. A critica această cale, a respinge-o, a minimaliza-o, a anula învățătura vacuității, a compasiunii, a căii Bodhisattva, a spune că nu există un astfel de mod de a trăi altruist, sau că Buddha nu a predat toate astea, intră în această categorie a.

De ce este atât de grav?

Pentru că dacă spunem așa ceva, vom planta în conștiința noastră semințele ignoranței și ne vom crea cauzele karmice pentru a cădea, de a nu ajunge niciodată la iluminare. Iar dacă ne mai aud și alții spunând asemenea lucruri, le va dăuna și lor. Așadar, aceasta este o încălcare gravă în ceea ce privește iluminarea noastră. Iar în calitate de Bodhisattva, cu siguranță nu vom face așa ceva altcuiva.

Cineva poate să spună că lucrurile astea îl pot speria. Răspunsul este că dacă persoana care studiază, și încă nu s-a convins, are îndoieli, trebuie încurajată să continue să verifice, să investigheze, să dezbată, dar în scopul de a-și rezolva incertitudinile, și nu de a rămâne tot timpul de-o parte. 

Puteți spune: „Analizez încă problema”. Dar în niciun caz nu spuneți: „Nu am înțeles asta până la capăt, și asta înseamnă că este o prostie”. Acesta este ideea. Dacă ni se spune că Buddha a predat aceste învățături, le vom analiza, le vom verifica, dar nu le minimalizăm. Și nici nu vom determina pe cineva să meargă pe altă cale greșită care nu-l va putea scoate din suferință. 

A doua parte a jurământului

A doua parte, este a preda o dharma falsă:

Chu = înseamnă Dharma,
Damchu = Dharma pură,
Tarnang este imitație, artificial, fals, ceva nu real.

Adică ceva care pretinde că este Dharma pură.

  • Prima parte este când cineva spune: „Vacuitatea este o prostie, iar Buddha nu predat-o”.
  • Și a doua parte, este când inventăm Dharma noastră și o predăm altora. Când spunem: „Asta este Dharma. Buddha și vacuitatea – nu sunt adevărate. Vă voi explica eu ce este adevărat.” În acest fel inventăm un fel de Dharma sau venim cu interpretările noastre, și le predăm asta oamenilor.

Aceste situații sunt periculoase atât pentru noi, cât și pentru alții, pentru că ne auzim în timp ce falsificăm învățătura. Nu vom putea ajunge la iluminare, și îi vom „îndepărta” de la cale și pe ceilalți, și în acest fel le facem un mare păcat. Trebuie să ne bazăm pe texte autentice, transmise de entitățile iluminate. De aceea a fost ales numele pentru aceste învățături „clasic”. Desigur, că înainte de a le preda altora, trebuie studiate bine, trebuie analizate, lucrate cu ele, testate. Va trebui să ajungem la un anumit grad de convingere și la experiența personală căpătată prin păstrarea jurămintelor și a carnețelului, și așa mai departe. 

Niciodată să nu inventați Dharma! Ken Rinpoche îi implora pe elevi: „ Nu-l îmbunătățiți pe Buddha. El este perfect, este atotștiutor!” 

Dacă am auzit ceva care este scris în Dharma, pe care nu-l am înțeles încă, și asta se întâmplă deseori, trebuie să-l punem deoparte. Să spunem: „Am să revin asupra lui, îl voi analiza, am să întreb despre asta”. Dar în nici un caz nu-l minimalizăm sau să credem că este greșit sau că Buddha a făcut cumva o greșeală. Sunt multe lucruri pe care nu le vom înțelege, pentru că nu suntem încă iluminați, și nici nu înțelegem cum gândește o ființă iluminată. Și dacă vom întâlni un jurământ care ne va ridica câteva semne de întrebare, vom spune: „Bine, încă nu-l înțeleg pe deplin, trebuie să-l verific mai bine”.

Învățătura autentică, dar prezentată într-un mod accesibil și relevant pentru viață

Deci, pe de o parte, învățăturile trebuie să fie autentice, pure, date de Buddha, pe de altă parte trebuie să fim atenți să nu le amestecăm cu teoriile noastre.

Oamenii fac tot felul de lucruri cu Dharma. Ei iau Dharma și o combină cu terapie sau cu drama sau cu altceva. Și asta nu este ceva rău. Poate fi foarte bine cu condiția să facem distincție între ele. Spunând „Acesta este Dharma și asta adaug eu.”, înseamnă că facem distincția foarte clară între lucruri, iar pentru elev nu va mai fi ceva ambiguu pe care apoi să-l transmită și altora, iar după încă două generații nu va mai exista nicio asemănare între ceea ce predau și Dharma. Și atunci nu va mai exista nicio cale ca oamenii să ajungă la iluminare.

Deci, trebuie să fim extrem de atenți cu Dharma. Pentru că ea este cheia de a scoate oamenii din suferință și nu dorim în niciun fel să o deformăm. 

Dacă ne abatem de la ea cu un grad, iar generația următoare se va abate încă cu un grad și tot așa, atunci dharma va deveni de nerecunoscut și nu va mai exista nici o cale spre iluminare.

Deci, trebuie să fim foarte atenți, pentru că, în calitate de Bodhisattva care se angajează să ajungă la iluminare pentru a-i aduce și pe toți ceilalți la iluminare, va trebui să păstrăm autenticitatea Dharmei.
 

Antidotul

Pe de-o parte, antidotul la această încălcare este de a aduce altora scrieri autentice, de a salva scrierile autentice și de a le traduce, de a ne dezvolta aprecierea și recunoștința pentru tradițiile autentice.

Pe de altă parte, ca Bodhisattva, dorim să dăm oamenilor învățătura într-un mod accesibil și relevant pentru viața lor. Deci da, este bine de găsit modalități de a prezenta Dharma într-un mod care este relevant pentru viața oamenilor.

Pe de o parte, vom păstra autenticitatea absolută. Nu schimbăm nici o virgulă. Iar pe de altă parte, adaptăm modul ei de prezentare, limbajul.

Dacă publicul este format din oameni de afaceri, vom vorbi pe limba oamenilor de afaceri. Dacă sunt oameni preocupați de yoga, le vom vorbi pe limba lor. Nimeni nu este mai expert în asta ca Geshe Michael.  

Un Bodhisattva caută să-și dezvolte abilități. Asta face parte din calea sa. El dorește să ajute oamenii. Așadar, pe o parte trebuie să verificăm bine gramatical conținutul și semnificațiile și să verificăm ce ne iese din gură. Pe de altă parte, va trebui să căutăm modalități, expresii și un limbaj adecvat publicului nostru.

Cum se comite infracțiunea?

Ce face ca infracțiunea să fie Tsatung ? Este ignoranța.

Încălcăm jurământul atunci când din ignoranță predăm Dharma care este interpretarea noastră, nu cea pe care Buddha a transmis-o și nici nu suntem conștienți de ea, deoarece nu am învățat scrierile autentice și spunem: „Asta este Dharma, și asta vă va aduce iluminarea”… [Varianta mea de Dharma vă va aduce iluminarea]. În zilele noastre, întâlnim destui care născocesc Dharma. Ca Bodhisattva, trebuie să păstrăm autenticitatea, pentru că vrem să aducem oamenii la iluminare și nu spre altceva.

Un Bodhisattva nu are cum să nu predea altora, dar el trebuie să predea Dharma corectă. Dacă el se află pe calea Mahayana, va trebui să-i scoată și pe ceilalți din suferință, de aceea el trebuie să-i învețe și să predea corect. Calea se află la un standard de moralitate foarte ridicat și solicită mult de la practicant. De aceea, luăm aceste jurăminte – pentru a le practica. Avem nevoie de jurăminte pentru a ne ridica la acest nivel de moralitate. 

Cu siguranță vom cădea, vom încălca jurămintele. Dar, pentru a le încălca grav trebuie să existe toate cele patru lanțuri – vom vorbi despre ele în curând – deci până nu sunt îndeplinite toate patru, nu le-am încălcat grav, și ca atare le putem reînnoi.

Orice cale autentică trebuie să conducă spre vacuitate

Întrebare: Sunt atâtea tradiții care au evoluat, deoarece a existat întotdeauna o entitate iluminată care știa ce face, și a mers puțin diferit. Dacă toată lumea ar fi păstrat acest jurământ, atunci nu ne-am fi aflat astăzi în situația în care am fi avut o singură tradiție sau o singură cale?

Răspunsul este că lucrurile nu sta așa, pentru că dacă ne uităm la budismul tibetan, care este în întregime Mahayana, există patru curente diferite. Ele sunt toate egale în ceea ce privesc jurămintele Bodhisattva și nu există nici o controversă în acest sens. Diferența dintre ele apare în etapele mai avansate.

Noi nu pretindem că există o singură cale, dar da, spunem că fiecare cale autentică trebuie să conducă în cele din urmă spre vacuitate și compasiune. Despre asta este vorba. Și dacă începem să spunem: „Nu există niciun fel de vacuitate.” sau „Vacuitatea este o prostie.” sau „Îți explic eu ce este vacuitatea.” și  dăm o explicație pe care am inventat-o, atunci vom face oamenilor o mare nedreptate.

În mod clar, nu susținem că există o singură cale. Nu acesta este sensul acestui jurământ și nici al jurămintelor următoare.

Deci, să revenim:

    1. A te lăuda sau critica pe ceilalți.

    2. A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.

    3. A nu accepta scuzele altuia.

    4. A abandona calea Mahayana

După cum am văzut fiecare jurământ are două părți.

De ce nu au făcut primele patru jurăminte să fie opt jurăminte?

Cu toate că ar trebui să fie opt jurăminte, există doar patru motivații. De aceea lista a fost făcută după numărul de motivații.

    1)  Motivația numărul unu – dorința de câștig material sau respect personal

    2)  A doua motivație – dorința de posesiune. A nu da Dharma sau lucruri materiale, din zgârcenie, din atașament.

    3)  A treia este ura sau răutatea. Dorința de a face rău. Adică, de a lovi pe cineva sau a spune „nu te iert”.

    4)  Patru este ignoranța.

 

5. A fura bunurile celor trei diamante

Chok = înalt și Kun înseamnă piatră prețioasă sau diamant sau nestemată.

Kun chok are sensul de cele trei diamante, adică  Buddha-Dharma-Sangha.

Trok = a fura, a jefui, a lua cu forța.

Deci, a fura de la cele trei diamante. Adică a fura ofrande, imagini a lui Buddha, cărți, obiecte din templu și așa mai departe, sau a sustrage lucruri prin metode indirecte pentru a ne folosi de ele. Sau a fura de la Sangha, în sensul de a fura de la călugări.

Ce înseamnă să furi de la cele trei diamante?

Care sunt cele trei diamante? Buddha, Dharma, Sangha.

Nu putem fura cu adevărat de la Buddha, nu-i așa? Ce are Buddha? Buddha are înțelepciune, deci nu-i putem fura înțelepciunea lui Buddha.

Această infracțiune se referă la furtul obiectelor din temple sau de pe altare. Acesta este motivul pentru care spunem să nu mâncăm din ofrandele pe care le-am pregătit noi înșine și le-am pus pe altar pentru Buddha, Dharma, Sangha, pentru că sunt ale lui Buddha, ci să le oferim altora și astfel nu încălcăm acest jurământ.

Încălcarea jurămîntului are forme diferite:

  • Oamenii care au religie anume nu respectă o altă religie. Ei cred că o pot călca în picioare, cum ar fi devastarea și jefuirea sinagogilor sau a cărților sfinte. Bodhisattva nu va face niciodată așa ceva altei religii, pentru că este ca și când „ar lua de la cele trei diamante”.
  • A fura din ofrandele religioase dăruite de credincioși sau de practicanții, celor trei diamante. De multe ori, în temple se află multe lucruri prețioase, statui scumpe, Thanka scumpe. Deci, a fura obiecte de genul acesta.
  • De asemenea, include furtul din nevoile de trai ale călugărilor – Shanga. De exemplu a le lua casele. 

Motivul

Pentru ca încălcarea să devină gravă trebuie făcută cu intenția de a fura pentru că vrem bunuri pentru noi înșine.

Furtul în acest caz este mai grav decât un furt obișnuit, deoarece le luăm călugărilor mijloacele de trai. În cursul 5 am vorbit despre faptul că cu cât obiectul este mai puternic, cu atât karma este mai puternică. Și ce face un obiect puternic? Cu cât obiectul este mai aproape de iluminare, cu atât mai mult poate ajuta oamenii. Deci, dacă lovim învățătorul este cu mult mai grav decât a lovi pe altcineva. Deci, a fura de la călugări este o infracțiune foarte gravă.

Antidotul

Care este antidotul? A merge și a dărui călugărilor, a dărui lui Buddha-Dharma-Sangha, a dărui celor trei diamante. Deci, când mergem la templu sau vedem Sangha, vom căuta să dăruim. Și sub nici o formă nu ne vom gândi să luăm de la acestea [de la aceştia]. Doar dăm.

În multe locuri, încălcarea numărul 5 este prezentată în trei părți:

  •     A fura de la Diamantul Buddha;
  •     A fura de la Diamantul Dharma;
  •     A fura de la Diamantul Sangha;

Intenția este de a nu lua lucruri sfinte, de a nu lua ofrande, de a nu dăuna vieții călugărilor. Și de a face invers.

 

6. A renunța la Dharma

Chu = Dharma,
Pong = a părăsi, a renunța. 

A renunța la Dharma” înseamnă a critica sau anula ceea ce a predat Buddha.

Un Bodhisattva niciodată nu va critica vreo parte a învățăturii lui Buddha.

Aici ne referim la fapte de a condamna sau critica învățăturile lui Buddha. Asta la modul general. A subestima calea pe care ne-a transmis-o Buddha, se poate întâmpla atunci când ne aflăm în Mahayana și minimalizăm o altă parte din Hinayana pe care tot Buddha a transmis-o. Și aceasta este o infracțiune.

Tot ceea ce ne-a învățat Buddha, el a avut un motiv pentru asta, chiar dacă a fost pentru cei cu „scopul îngust” sau pentru cei cu „scopul mediu”, deoarece îi ajută pe unii oameni. 

Așadar, de fiecare dată când subestimăm sau găsim ceva defectuos sau prezentăm învățătura în mod negativ, când criticăm scrierile lui Buddha, sau unul dintre cele „trei scopuri”, sau ale „ascultătorilor” sau ale „celor deveniți singuri Buddha” sau calea unui Bodhisattva, încălcăm acest jurământ. S-ar putea să facem asta și când practicăm Tantra, și când criticăm ceea ce nu este Tantra, sau dacă practicăm calea Bodhisattva adică calea celor șase perfecțiuni, şi începem să-i criticăm pe cei care nu practică cele șase perfecțiuni.

Și din nou, desigur, motivul pentru care Buddha a transmis căi diferite a fost ca ele să ajungă la oameni diferiți, așa cum li se potrivesc lor cel mai bine. Noi nu putem citi mintea omului ca să putem ști în ce loc se află și ce i se potrivește, de aceea nu are nici un rost să le criticăm calea lor. 

Care este diferența dintre obiectele încălcării de bază numărul 4 – „a abandona calea Mahayana” și a încălcării de bază numărul șase „a renunța la Dharma”?

A abandona calea Mahayana, se referă de regulă, la a infirma, a anula complet calea Mahayana, a întregii învățături Mahayana, vacuitatea și calea Bodhisattva. De exemplu, oamenii care vin din Hinayana pot spune: „Buddha nu a învățat asta” și asta pentru că nu apare în scrierile lor.

În schimb, numărul șase se referă la cele trei scopuri diferite pe care Buddha le-a predat: scopul îngust, scopul mediu și scopul înalt. A spune despre unul dintre ele că nu este învățătura lui Buddha și că este suficient să mergem la învățătura superioară și nu la cele anterioare – asta constituie o mare greșeală a numărulul șase. Adică, a nega validitatea căii „ascultătorilor” sau a căii „celor deveniți singuri Buddha” (pratika în sanscrită) sau calea Bodhisattva.

Bodhisattva respectă orice cale spirituală care este autentică

Dacă cineva merge pe calea iudaică, nu-i criticăm calea.
Dacă cineva merge pe calea creștină, nu-i criticăm calea,
Dacă cineva merge pe calea islamului, nu-i criticăm calea, deoarece nu știm care sunt nevoile lor.

Ca bodhisattva, trebuie să ajutăm oamenii, să le respectăm calea și pe învățătorii lor. Și ne referim la calea autentică.

Dar dacă vedem pe cineva care merge pe o cale, pe care o considerăm neautentică și dăunătoare, și asta după ce am învățat, atunci va trebui să-i spunem asta în folosul lui. Din nou, intenția noastră de a-i spune trebuie să fie curată și nu să vină mândrie sau să-i arătăm că avem dreptate.

Într-o broșură editată de Lama Zopa, acesta spunea: „…o astfel de critică este mai rea decât distrugerea tuturor stupelor de pe întregul pământ”. El continuă: “…O astfel de critică este devastatoare, deoarece distruge credințele oamenilor, le distruge calea spirituală”.

Dacă facem așa ceva altcuiva, ne-am distrus calea spre iluminare, pentru că ne auzim distrugând calea altcuiva și încrederea în profesorii săi.

Atunci, ce ar trebui să facem în cazul în care nu sunt atât de entuziasmați de profesorii lui? Răspunsul este de a nu critica sub nicio formă profesorii acestuia. Nu criticați profesorii altor persoane de față cu ei, cu excepția cazului în care credeți cu bună credință că profesorii le provoacă rău. Și orice cale autentică precum iudaismul, precum islamul, precum creștinismul, nu o vom critica sub nicio formă.

Bodhisattva sprijină oamenii pe calea lor spre iluminare, potrivit fiecăruia

Ca Bodhisattva, dorim să aducem oamenii pe o cale cât mai autentică, potrivită fiecăruia. De aceea trebuie să ne dezvoltăm dexteritățile și capacitățile necesare de a ști ceea ce se potrivește fiecăruia.

Și asta nu este simplu de făcut. Dacă cineva crede pe deplin în calea spirituală și în profesorii săi, treaba noastră este să îl susținem. Dacă o persoană începe să întrebe, să fie interesată despre vacuitate și dorește să înțeleagă despre ce este vorba, noi va trebui să-i explicăm, dar fără să lovim în profesorii și calea lui. Și s-ar putea ca, cu timpul, să decidă să-și schimbe calea, dar nu pentru că noi l-am îndepărtat de calea lui. 

Și revin din nou la motivația pe care trebuie să o avem, aceea de a aduce oamenii la iluminare, pentru ca ei să iasă din suferință. Fiecare om se află într-un loc diferit pe această cale și s-ar putea ca el să aleagă să-și urmeze acum religia lui, pentru că este cel mai bun lucru pentru el, pe calea sa spre iluminare. Iar dacă își abandonează calea, atunci nu va mai avea nicio cale, ceea ce este foarte rău. 

Din punctul meu de vedere, când mă aud că distrug calea cuiva, îmi creez mari probleme, pentru că am plantat sămânța karmică în mine, iar când ea va da roade îmi voi pierde calea, sau profesorii mă vor abandona, sau voi înceta să-i mai respect sau alte lucruri de genul ăsta.


7. A lua roba aurie

Ngurmik = auriu, galben auriu, șofran, roba aurie.
Trok = a fura, a jefui, a lua cu forța.
Deci, a fura roba aurie.

De ce auriu? Unele robe sunt aurii, în timp ce la tibetanii sunt și roșii. Auriul provenea de la șofran.Țesătura se înmuia într-o soluție de șofran. 

Ce semnificație are culoarea? Nu știu prea multe despre asta, deoarece vine din Vinaya care nu ni se predă, dar există semnificații. Șofranul era scump. În Thailanda, de exemplu, se poartă robe de culoarea muștarului – maro – portocaliu, adică culoarea să fie cât mai simplă și asemenea culorii pământul. În schimb, auriul semnifică sfințenia Dharmei, măreția Dharmei.

Sensul acetui jurământ este de a obliga călugărul sau călugărița să-și dezbrace roba, să renunțe la călugărie și să ducă o viață normală. De exemplu, în Tibet, chinezii împiedică oamenii să devină călugări datorită urii pe care o au față de ei.

Există două forme ale acestei încălcări:

    a. De a fura robele, de a lua robele cu forța de la călugări. În limba tibetană se spune:

Ngur Mik = roba aurie,
Trokpa = a fura.

    b. Al doilea aspect, care nu este scris, este de a forța călugărul să renunțe la jurămintele lui, sau de a-l forța să-și dea jos roba, sau  să renunțe la viața de călugărie. În limba tibetană se spune:

Rabjung = călugărie sau viață monahală,
Pappa = a profana, a arunca.
Rabjung le pappa înseamnă a profana călugăria.  


Antidotul

Care este antidotul ei? A trata roba cu mult respect, chiar și o bucățică din ea.

Motivația

Pentru ca acesta să devină o încălcare gravă, va trebui să existe ură, furie, ostilitate sau dușmănie.

 
8. Cele cinci imediate

Nga  înseamnă cinci,
Tsam = limită, graniță sau linie despărțitoare
Tsam me înseamnă că nu există limită, adică imediat.

Ce sunt cele cinci imediate? Acestea sunt cinci fapte grave.

Sunt multe karme negative pe care le putem acumula, dar acestea sunt atât de grele încât cineva care le săvârșește va cădea în infernul cel mai de jos imediat în viața următoare. Aceste fapte sunt:

a. A ucide mama.

  b. A ucide tatăl.

  c. A ucide un Arhat.

Arhat este cel care a ajuns la Nirvana.

d. A încerca de a-i face rău lui Buddha. Un Buddha nu poate fi rănit cu adevărat, dar se poate încerca.

Interpretarea literală aici: tentativa de vărsarea a sângelui lui Buddha cu rea intenție sau a omorî un Buddha din răutate.

Și cea mai gravă faptă este:

e. Scindarea în Sanga.

 

Comform Abhidharmei Kosha, pentru a scinda Sangha, Buddha ar trebui să fie în viață.

Se povestește despre Devadatta, vărul și discipolul lui Buddha, care era foarte gelos pe Buddha. Într-o zi a început să le spună oamenilor: „Acest profesor greșește. Ceea ce el vă învață este greșit. Venți după mine! Vă voi învăța eu Dharma adevărată”. Se spune că a reușit să scindeze sangha. Pentru ca fapta să fie finalizată, Buddha trebuie să fie în viață. Deci nu putem comite astăzi o astfel de faptă. Dar putem face lucruri similare și asta se întâmplă atunci când oamenii vin și îi îndepărtează pe discipoli de învățătorii lor.  Atunci când îndepărtăm elevii de un profesor spiritual autentic, îi împiedicăm de fapt să ajungă la iluminare.

Lama Zopa spunea: „Este mai rău decât fărădelegile lui Hitler și Mao Zedong împreună, pentru că iluminarea poate fi atinsă doar printr-un învățător. Nu există altă cale. Printr-un învățător autentic ”.

De fiecare dată când determinăm pe cineva să se îndoiască de învățătorul său, ne auzim făcând acest lucru. Rezultatul va fi că ne vom pierde profesorii. Între timp i-am determinat și pe ceilalți să-și piardă calea, pentru că fără învățător nu există cale. Iar dacă nu au nicio cale – nu vor putea ajunge la iluminare, și dacă nu vor putea ajunge la iluminare atunci nu vor putea ajuta toate ființele. Este ca și cum am fi ucis toate ființele. 

Scidarea în Sangha, este o infracțiune extrem de gravă. A îndepărta oamenii de profesorii lor este o faptă gravă, așa că trebuie să fim foarte atenți la profesorii spirituali, la profesorii noștri și la ai altora.  Aceste fapte sunt enumerate în „Abhidharma Kosha” care este Hinayana. În acest studiu este prezentată calea Bodhisattva, care este [calea] Mahayana. Așadar, în Mahayana putem vedea cât de mult accent se pune pe Hinayana. Și unul dintre jurămintele de bază Bodhisattva, numărul 8, este printre primele pe listă, şi care spune că „cele cinci imediate” reprezintă o încălcare gravă.

 

9. Concepția greșită.

  Așadar primele nouă încălcări de jurăminte sunt:

    1.  A te lăuda sau critica pe ceilalți.

    2.  A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.

    3.  Scuzele altuia a nu le accepta

    4.  Calea Mahayana a abandona

    5.  De la cele trei diamante a fura

    6.  La Dharma a renunța

    7.  A lua roba aurie.

    8.  Cele cinci imediate.

    9.  Concepția greșită.

Ce înseamnă aici concepția greșită? Ea este negarea existenței legilor karmice.

A nega faptul că faptele au consecințe, că nu contează ceea ce facem, ceea ce gândim sau spunem, este o încălcare gravă. Un alt aspect este a nega existența vieților trecute și viitoare.

A spune „Doar viața asta există!”, este o concepție total greșită, care crează multe probleme. 

Atunci când ne referim la cele patru lanțuri, despre emoțiile care provoacă căderea, aici nu este nevoie de ele. A avea concepția greșită este atât de grav, încât [nici] nu este nevoie de aceste lanțuri. 

Negarea legilor karmice este unul dintre cele mai grave lucruri pe care le putem face.

Antidotul

Antidotul este să învățăm despre legile karmei și despre existența vieților trecute și viitoare, să studiem bine Cursurile 4 și 6.

Cineva vine și spune „Am învățat că atunci când cineva vine la mine și mă întreabă, mă bucur să-i vorbesc despre Dharma, pentru că îl văd că este interesat. Când nu am fost întrebată, mi-am dat seama că trebuie să fiu foarte atentă și să nu spun nimic. De exemplu, soțul meu mi-a spus: Ce le tot vâri  în cap copiilor budismul!”.

În aceste situații, în calitate de Bodhisattva va trebui să acționăm cu multă abilitate pentru a aduce oamenii spre iluminare. Se poate întâmpla ca să vorbim cu o persoană care nu este încă pregătită să audă despre Dharma, și îi putem face mai mult rău decât bine, de aceea va trebui să discernem între aceste situații. Înțelepciunea este de a discerne. Pot exista cazuri în care nu putem să spunem ceva sau în care putem să ne referim doar la fapte și la consecințele lor, de exemplu, la ce s-ar putea întâmpla în viitor dacă facem anumite fapte, în funcție de situație.

Un bodhisattva, datorită iubirii sale pentru întreaga creație, va căuta permanent calea corectă, ceea ce nu înseamnă că o și cunoaște pe cea mai potrivită. De aceea luăm jurăminte. Cu ajutorul lor ne dezvoltăm dorința de a-i ajuta pe ceilalți și, în consecință, compasiunea noastră va crește. Desigur, că nu vom reuși întotdeauna și vom face și prostii. Vom spune lucruri și apoi vom regreta că le-am spus, dar în felul acesta ne vom dezvolta pas cu pas abilitățile și îndemânarea.

Și ceea ce contează este intenția noastră. Pentru că dacă ea este pură, în sensul de a ne aduce și pe noi și pe toți ceilalți la iluminare, pentru ca să fim fericiți, [sigur] vom găsi calea corectă. Vom trece prin încercări și eșecuri, dar în cele din urmă vom găsi modalitățile potrivite. Asta nu înseamnă că trebuie să vorbim în orice situație, și uneori este de preferat să rămânem în tăcere. Nu există formule fixe [standard]. De aceea trebuie să ne dezvoltăm abilitatea de acționa în modul potrivit fiecăruia…

Lecția 3 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3

 

În această lecție vom vorbi despre ceremonia de luare a jurămintelor Bodhisattva. Vom descrie etapele prin care va trebui să treacă cel care primește aceste jurăminte. Este bine să cunoașteți modul în care se desfășoară ceremonia, pentru că în viitor, voi veți fi cei care le veți conferi elevilor voștri.

     Cele două tipuri Bodhicitta

Am vorbit despre două tipuri de Bodhicitta:

Ceremonia de conferire a jurămintelor Bodhisattva cuprinde aceste două tipuri de Bodhicitta.

  1. Bodhichitta la nivel de dorință – Munsem.

Sem – este o prescurtarea cuvântului Semkye. Cuvântul Sem singur – înseamnă gând, având aici sensul de gândul Bodhichitei, un gând care aspiră spre iluminare.

Mun – este prescurtarea cuvântului Munlam, care înseamnă rugăciune.

Deci, Munsem – este Bodhichitta dorinței, ceea ce înseamnă dorința sub forma de rugăciune.

Acesta este nivelul în care cineva vede toate ființele ca pe copiii săi sau ca pe mamele sale sau ca oaspeții săi. Această relație intimă cu toate ființele și înțelegerea faptului că ele toate suferă îi trezește dorința să le ajute să nu mai sufere.

Bodhichitta adevărată – Munsem, este foarte greu de realizat.

Cu toții avem momente în care ne gândim așa, altfel nu am fi fost aici. Dar, cel care are mintea pătrunsă de acest gând, și în orice lucru pe care-l face se uită spre toate ființele, le vede suferința și dorește în fiecare clipă ca ele să nu mai sufere – acesta este un nivel spiritual foarte avansat.

Un Bodhisattva, care se află pe calea Mahayana și învață despre karmă și vacuitate, înțelege că toate ființele sunt rezultatul karmei lor și fiecare percepe realitatea ca urmare a karmei sale. Și pentru oricine care se află în Samsara, suferința face parte din acea percepție. Iar suferința devine mai grea când se aproprie momentul morții. Karma de a fi în corp uman încetează de a ne mai  proteja, expiră, apar halucinații și suferința este foarte mare.

A ne reîncarna din nou într-o ființă umană este foarte greu. Karma existenței umane este foarte, foarte rară în lume și nu trebuie să privim la numărul de oameni existenți în lumea noastră, deoarece el este un procent infim din numărul total de ființe vii care există. Karma este personală.

Atunci când ne uităm la totalitatea karmei pe care am acumulat-o în nenumărate vieți, șansa ca fiecare dintre noi să devină din nou ființă umană, este foarte mică, cu excepția cazului în care am urcat pe calea Dharmei și în mod deliberat acționăm conform îndrumărilor entităților iluminate.

Bodhisattva își înțelege suferința și înțelege suferința tuturor celorlalți. Înțelege gravitatea situației și se roagă în inima lui: „Cât de mult aș vrea să le pot ajuta. Doresc atât de mult să le pot scoate din suferință”. El își dă seama că moartea este iminentă. Este doar o chestiune de câțiva ani și totul se termină. Oportunitatea este rară și ea trece într-o clipită. Această rugăciune pentru binele tuturor ființelor este Munsem.

Înainte de a atinge acest nivel, în care mintea este cu adevărat pătrunsă de acest gând, va veni „Bodhicitta trestiei de zahăr”.

De ce trestie de zahăr? Deoarece trestia de zahăr este dulce, dar este goală în interior. Deci gustul Bodhichittei este foarte dulce, dar la acest nivel ea nu este încă Bodhichitta adevărată. Uneori ea este numită „Bodhicitta artificială”. 

În marea majoritate a timpului, nu avem această minte a Bodhicittei, dar din când în când ne amintim de lucrurile spuse în lecțiile de dharma, și atunci ne spunem: ‘Oh! Da. Da! există suferință.

Și asta este bine, deoarece fiecare moment de compasiune plantează o mică sămânță karmică pentru un alt moment de compasiune, iar cu timpul acest lucru va deveni mai puternic, iar dacă începem să ne păstrăm jurămintele, va crește și mai repede.

  1. Bodhichitta la nivel de acțiune

Juksem – înseamnă Bodhichitta acțiunii.

Juk a se angaja sau a fi implicat în ceva. Nu există niciun cuvânt exact. Este cel mai apropiat pe care îl putem găsi. Juk apare și în cuvântul Nyomjuk ce se referă în general la meditația profundă și, de asemenea, la practicile de meditație care vor provoca renașterea în tărâmul cu formă sau fără formă.

Bodhisattva a trecut dincolo de dorința „le doresc să le fie numai bine” la „mă voi îngriji în mod personal să le fie bine, pentru că nu există nimeni altcineva, pentru că ele sunt copiii mei sau mamele mele. Ele toate sunt proiecțiile mele. Am creat o lume plină de suferință iar eu sunt singurul care le poate ajuta. ‘

Iar acesta este cu totul alt nivel. Acesta e nivelul în care omul își dedică toată viața pentru binele întregii creații. Un Bodhisattva spune: „Îmi vând vouă ochii. Ochii mei vor căuta să vadă ce anume vă ajută pe voi și nu ce mă ajută pe mine”. El se dăruiește pe sine și în acest fel atinge toată fericirea. Și aici este secretul. Deci, acesta este Juksem.

   
O ceremonie sau două?

Dacă ne uităm în scrieri, vom vedea că ele nu prezintă la fel această problemă.

– Arya Nagarajuna, de exemplu, menționează doar ritualul în contextul lui Juksem, de a fi implicat, angajat să acționeze ca o Bodhisattva.

– Je Tsongkapa, pe de altă parte, susține că ceremonia trebuie să conțină ambele niveluri, iar noi vom merge după Je Tsongkapa.

Mulți înțelepți budiști au propus două ceremonii separate, cu o diferență de timp între ele, de a lua mai întâi Munsem, a aștepta puțin pentru a vedea dacă a fost asimilat, și după aceea să fie luat Juksem. Je Tsongkapa spunea și el, că cel mai bine este să se facă în acest fel. 

Astăzi se obișnuiește să se țină o singură ceremonie. În această ceremonie, fiecare dintre voi va decide la ceea ce vrea să se angajeze. Nu este nevoie să-mi spuneți ce ați decis. Ceremonia va fi aceeași pentru ambele nivele și veți decide la care dintre ele vă angajați. Este ok să audiați cursul și chiar dacă simțiți că nu sunteți încă pregătiți pentru a lua aceste jurăminte.

 

Cum putem să ne obligăm la aceste jurăminte dacă există pericolul să le încălcăm?

Cine ia jurămintele? Cel care are nevoie de practică.

Cine este deja un sfânt nu mai are nevoie de ele. Pentru noi, care trebuie să practicăm, ele sunt cârjele noastre. Ele sunt regulile noastre de practică. De aceea păstrăm carnețelul. Dacă păstrăm perfect jurămintele, nu mai este nevoie de carnețel. Carnețelul ne ajută să fim atenți la modul în care le păstrăm, pentru a putea progresa pe cale.

Ceea ce este frumos la aceste jurăminte, spre deosebire de alte jurăminte, este că putem să le studiem, chiar dacă în cele din urmă nu ne angajăm la ele. Este în regulă. Acest lucru nu este valabil pentru jurămintele monastice sau tantrice. Jurămintele monastice nu se predau celor care nu sunt călugări. Cel care dorește să se călugărească va trebui mai întâi să-și ia angajamentul și apoi îi sunt explicate care sunt jurămintele. Același lucru este valabil și pentru jurămintele tantrice, ele nu se predau înainte de a fi luate.


Cine poate lua jurămintele?

    1. Cel care ia aceste jurăminte poate fi călugăr sau călugăriță și poate fi cineva care nu este călugăr. Deci, cel care le ia nu trebuie să fie călugăr, iar cel care le dă nu trebuie să fie călugăr. Deseori se întâmplă ca cei care și-au păstrat bine aceste jurăminte să devină ulterior călugări. Deși pare a fi un nivel de moralitate mai scăzut, recunoașterea importanței sale crește odată cu păstrarea acestor jurăminte. Din nou, revenim la faptul că a lua jurămintele Bodhisattva nu înseamnă de a ne angaja să devenim călugări.
    2. Omul nu pierde jurămintele la moarte. Spre deosebire de jurămintele de eliberare pe care le pierdem când viața se termină. Dacă ne-am luat jurămintele Bodhisattva și nu le încălcăm, ele vor merge cu noi în viața următoare.
    3. Cine ia aceste jurăminte trebuie să aibă o oarecare aspirație de tip Munsem, chiar dacă este slabă. Această persoană trebuie să dorească de a ajuta ființele să iasă din suferință. Cel care ia aceste jurăminte ar trebui să fie un om bun, dar nu poate fi cineva care să nu-i pese de ceilalți. O astfel de persoană neinteresată de binele celorlalți nici nu va veni aici, așa că problema nu există de fapt.
    4. Este nevoie de o intenție sinceră de a păstra cele trei niveluri de moralitate.

Deci, asta este tot. Este nevoie doar de intenția de a-i ajuta pe ceilalți, de dorința sinceră de a păstra moralitatea și asta este totul.

Cele trei niveluri de moralitate, sunt:

    1. Nivelul de eliberare personală. Este nivelul în care ne străduim să ne înfrânăm reacțiile care îi pot răni pe ceilalți.
    2. Al doilea nivel era moralitatea de acumulare de binefaceri.
    3. Și al treilea nivel este moralitatea de a acționa pentru binele tuturor ființelor.


Cine are dreptul să confere aceste jurăminte?

    • Nu trebuie să fie călugăr sau călugăriță.
    • Este de dorit ca acesta să aibă voie de a da și jurămintele tantrice. Ele sunt jurăminte sfinte, minunate, și obligatorii pe calea rapidă. Scopul aici este să vă pregătim pentru asta, astfel încât să ieșiți din suferință în această viață.
    • Cel care conferă jurămintele poate fi bărbat sau femeie. 
    • El trebuie să aibă o oarecare formă de Munsem. 
    • Dacă acesta nu-și păstrează bine jurămintele pe care le are – nu are dreptul să confere aceste jurăminte. În texte scrie: „Să nu degenereze modul în care practică cele șase perfecțiuni”. Adică perfecțiunile nu s-au degradat la el.

Cum putem ști dacă cele șase perfecțiuni s-au degradat la cel care conferă jurămintele?

Există șase lucruri care ne pot ajuta să verificăm acest fapt.

      1. A se mulțumi cu puțin

    Chung – mic, 

    Dudorință

Cu alte cuvinte, are puține dorințe. Este mulțumit cu ceea ce are, se mulțumește cu puțin, și de asemenea se mulțumește cu ceea ce primește.

De ce este menționat acest lucru în contextul perfecțiunilor? Deoarece dacă cineva are nevoie de multe lucruri, asta ar fi contrar perfecțiunii generozității. 

  1. Păstrează bine moralitatea. Aceasta este a doua perfecțiune. 

De unde știm noi că își păstrează moralitatea? Este adevărat că nu putem ști deoarece o mare parte a moralității se petrece în gând, dar există lucruri exterioare pe care le putem vedea, și anume cele „patru de bază”.

Ele sunt prezentate în cursul 9. Acestea sunt: să nu ucizi, să nu furi, să nu minți și să nu comiți adulter. Deci, ne uităm la el dacă le păstrează.

Pampa înseamnă a încălca grav jurămintele de bază Pratimoksha – cele patru. Deci, va trebui să vedem dacă nu încalcă cele patru Pampas.

  1. Și-a dezvoltat răbdarea.

De unde știm că păstrează a treia perfecțiune? Vom vedea dacă se enervează repede sau dacă are resentimente. Dacă vedem astfel de lucruri, va trebui să ne mai gândim dacă vom lua jurămintele de la această persoană.

  1.   Se bucură de efortul depus. 

Bucuria efortului este cea de patra perfecțiune. Cum știm dacă ea s-a degenerat?

Bucuria efortului înseamnă bucuria de a face munca spirituală. Bucuria de a face bine. Deci, ne uităm dacă nu cumva este leneș sau dacă și-a pierdut entuziasmul de a munci în beneficiul tuturor ființelor sau în beneficiul Dharmei. 

  1. Dacă are concentrare meditativă.

Este perfecțiunea concentrării meditative. Deci, de unde știm dacă are concentrare meditativă? Nu stăm în casă cu el și deci nu știm câtă meditație face. Dar putem observa dacă mintea lui este împrăștiată.

  1. Perfecțiunea înțelepciunii.

Cum îl vom testa? Dacă nu înțelege karma și vacuitatea. Dacă merge spre o cauzalitate greșită, o cauzalitate externă. De exemplu, dacă desconsideră scrierile Mahayana, atunci nu înțelege Mahayana. Și dacă încalcă în general jurămintele, de exemplu: ne trimite să furăm, sau fură chiar el, dacă nu respectă bunul altuia, sau îl prindem că minte în mod repetat, înseamnă că nu are înțelepciune, că nu înțelege karma și vacuitatea.

 

Vacuitatea învățătorului

Să spunem că vedem un profesor care nu este concentrat, atunci întrebarea este: oare el așa este sau noi îl proiectăm așa? Cu alte cuvinte întrebarea este de unde știm că într-adevăr nu este concentrat, sau doar îl vedem că nu este concentrat pentru că avem karma să-l proiectăm așa? Poate chiar ne verifică?

Toate aceste lucruri sunt corecte și depind de nivelul la care ne aflăm. Cineva care începe calea, învață regulile de cum să aleagă un profesor.

Desigur, că noi suntem cei care îl proiectăm pe învățător. Tot ceea ce vedem în el, vine de la noi, dar pentru a reuși calea spirituală, trebuie să avem încredere în el, altfel nu vom face ceea ce ne spune și atunci nu vom avea nicio șansă cu el. De aceea se spune elevilor încă de la început: „Verificați-vă cu atenție profesorul.”. Între timp, practicând vom putea vedea puritatea lui.

Dacă nu-i putem vedea puritatea, atunci nu suntem elev și profesor, pentru că nu ne poate ajuta în acest fel. Dacă avem impresia că ar putea fi profesorul nostru și am decis că el va fi profesorul nostru – după aceea povestea se va schimba complet. După aceea, orice va apare, va fi o lecție pentru noi. Defectele vor apărea în continuare, pentru că mințile noastre nu sunt pure. Lama Dvora amintește de unul dintre învățătorii ei, Geshe Lotar care spunea: “Dacă Buddha ar veni și ar sta lângă voi, îl veți recunoaște? Cum veți ști că este Buddha?”.

Deci asta este problema noastră. Mintea noastră nu este pură, așa că vom vedea defecte la profesor. Dar, dacă de fiecare dată când vom vedea la el vreo imperfecțiune, și vom decide că ea este numai a lui, atunci ne-am tăiat singuri craca. Deci, după ce l-am verificat și l-am verificat pe profesor, și am decis! Acum nu ne mai întoarcem îndărăt, niciodată! Acum vom lua totul ca învățătură. Și este posibil ca învățătura să fie dificilă și, pe măsură ce progresăm pe cale, ea va fi mai dificilă. Cu cât vom fi mai aproape de profesor, cu atât mai repede vom progresa. 

 

Cele trei etape ale ceremoniei

Ceremonia în sine are trei etape. 

    Jorwa – înseamnă etapele preliminarii.
    Ngushiconținut. Ceremonia propriu zisă.
    Jukchokconcluzia, sfârșitul ceremoniei, partea care finalizează ceremonia.

Etapa cea mai importantă din întreaga ceremonie este prima. A doua etapă este foarte scurtă. 

  1. Etapa pregătitoare – Jorwa.

Această parte conține alte cinci părți.

a. A-l ruga pe Lama să ne confere jurămintele.

În această etapă cel care dorește să primească jurămintele îl va ruga pe Lama să i le confere. 

 

    Pregătirile de ceremonie

Ce pregătiri trebuie făcute pentru ceremonie, în timpul ceremoniei?

  • Cei care urmează să primească jurămintele, în primul rând, vor decora frumos locul. Este foarte important ca sala sau camera să fie decorată estetic. Se pun poze cu Buddha și figuri sfinte. După ce au fost primite jurămintele, mai târziu, se poate reveni la această ceremonie. Fiecare poate să repete singur această ceremonie. Se aranjează un altar frumos, iar în fața lui se pot lua din nou jurămintele.
  • A veni cu mult respect pentru persoana care conferă jurămintele.

În trecut se obișnuia ca cel care lua jurămintele să atingă cu fruntea picioarele maestrului în semn de respect.

  • A oferi mandala. Se obișnuiește să se dăruiască ofrande.

Se povestește despre Lama Atisha (este cel care a adus budismul în Tibet la începutul celui de-al doilea mileniu), că într-o zi era pe cale să confere jurămintele Bodhisattva, după care le-a anulat. Oamenii l-au întrebat: „De ce ai anulat ceremonia?” El răspunse „Nu sunt suficiente ofrande.”. Un Lama care este demn de respect nu are nevoie de ofrande, dar ofrandele exprimă sinceritatea și seriozitatea elevului, și cu cât el progresează pe cale, dăruirea de ofrande va deveni tot mai importantă.     

  • Apoi, elevul cere jurămintele de trei ori.

Aceasta este etapa Solwa’n’deppa – rugămintea. A cere jurămintele de trei ori.

  • După care, elevul îngenunchează în fața Lamei.

Ce trebuie să facă Lama?

  • Lama explică binecuvântarea care vine din primirea jurămintelor. El răspunde la întrebările pe care le pun elevii. Chiar dacă jurămintele nu sunt păstrate bine, binecuvântarea luării lor este imensă. Desigur, că jurămintele trebuie luate cu intenția de a fi păstrate, dar chiar dacă sunt încălcate, ele se pot repara. 
  • Lama explică jurămintele. El ne spune care sunt jurămintele importante, care sunt mai puțin importante. Care sunt încălcările grave și care sunt mai puțin grave.
  • Lama explica beneficiile de a lua jurămintele pentru a-i bucura pe elevi.

Deoarece scopul luării jurămintelor este să ne aducă fericirea și libertatea, ceremonia trebuie să fie veselă.

b. Lama invită toate ființele iluminate să vină.

    Tsok – are aici sensul de adunare.
    Druppacel realizat.

Lama care conferă jurămintele, invită toate ființele iluminate, pe toți Buddha și pe toți Bodhisattva, ca să fie martori la decernarea jurămintelor. Ei vin într-o clipă, cu viteza gândului. Și chiar dacă nu-i putem vedea, ei vin fără îndoială.

Datorită binecuvântării lor, aceste jurăminte sunt cu mult mai puternice și mai importante decât jurămintele călugărilor.

c. Cererea de acordare a jurămintelor imediat, fără întârziere.

    Dompajurăminte.
    Kulwa – cerere, rugăminte. În cursul 3 am vorbit despre etapele Lam Rim, una dintre ele fiind Lama, care este rădăcina căii, iar aici Lama îi roagă pe elevi să facă calea, după care le arată care este calea.
    Nyurduimediat, repede.

În această fază a ceremoniei, elevii îl roagă pe învățător: „Te rog dă-mi imediat jurămintele. Nu am timp. Pot muri în orice moment. Trebuie să primesc jurămintele înainte să se întâmple asta.”. Elevul trebuie să fie plin de ardoare de a primi jurămintele.

Motivul pentru acest lucru este acela de a spori karma foarte mult. Va veni ziua când vom privi în urmă și vom înțelege ce karmă extraordinară este luarea acestor jurăminte Bodhisattva. Ea este cea care în cele din urmă ne va aduce în Paradis, de aceea trebuie să fim atât de dornici de a le primi.

Păstrarea lor ne va schimba viața.

d. A reflecta și a simți bucuria pentru această mare ocazie.

    Kyepaa produce, a genera, a crea.
    Trowabucurie.

    Trowa kyepa are sensul de generare a bucuriei.

Este etapa în care avem sentimentul de bucurie pentru luarea jurămintelor. Ne amintim de valoarea lor incredibilă și de faptul că ne oferă posibilitatea de a ajunge repede la plăcere și de a-i aduce și pe ceilalți la plăcere. Ceea ce este frumos în această ceremonie este că există multă bucurie. 

e. Testarea intenției noastre.

    Barche obstacol,
    Driwa – a întreba, a chestiona.

Lama ne verifică cu ce intenții am venit și ne întrebă: chiar dorești să iei jurămintele? Ce te motivează să vii să iei aceste jurăminte?

      • O faci pentru a fi ca alții?
      • Te-a forțat cineva?
      • Le poți păstra chiar și puțin?
      • Le înțelegi?

Vă vom reaminti mereu, să verificați cu voi înșivă și să vedeți că ați decis să luați jurămintele în mod conștient și inteligent.

Cu timpul abilitatea noastră de a păstra jurămintele va crește. Cu toate că la început ne va fi greu să le păstrăm și le vom încălca de multe ori, ne vom strădui să le păstrăm cât putem. De exemplu, jurământul de a nu răspunde cu supărare la supărare. Chiar dacă nu ne putem abține deloc sau nu suntem încă capabili de a ne înfrâna de la reacție – ceea ce contează este intenția noastră de a practica: cădem, ne ridicăm și încercăm din nou.

Întrebare: Poate cineva care nu a luat nici un jurământ, să ia aceste jurăminte? Cineva care vine aici pentru prima dată?

Răspunsul este că cel care dorește să ia jurămintele Bodhisattva, va trebui să ia în primul rând, cel puțin cele cinci jurăminte pe viață pentru cei care nu sunt călugări, pentru că ele sunt baza pentru toate celelalte. Este ca și când cineva își ia jurămintele de a acționa pentru binele celorlalți, fără să se angajeze de a înceta de a-i răni pe ceilalți. Mai întâi se face ceremonia de luare a jurămintelor pe viață pentru cei care nu le-au luat, ca bază a jurămintelor Bodhisattva.

Întrebare: De ce trebuie luate cele cinci și nu cele zece de eliberarea? Jurămintele de eliberare sunt zece.

Răspunsul este că cele cinci jurăminte pentru cei care nu sunt călugări – sunt mult mai ușoare decât cele zece.

Pentru cele zece jurăminte de eliberare nu se face o ceremonie separată (și nu există o astfel de ceremonie), ci ele sunt incluse în jurămintele de refugiu. Pentru cele cinci jurăminte se face un ritual separat, deoarece ele sunt mai ușoare, cu excepția jurământului legat de alcool, care nu este inclus în cele zece.

Deci, înainte de ceremonia jurămintelor Bodhisattva, se va face ceremonia de luare a celor cinci jurăminte pentru cei care nu le-au luat. Dacă suntem serioși pe calea noastră spirituală, atunci rugămintea este de a lua aceste cinci jurăminte, deoarece jurămintele Bodhisattva nu funcționează fără angajamentul nostru de a nu răni pe altul sau a nu ne face rău nouă. De exemplu, dacă ne otrăvim mintea, atunci nu vom fi cu adevărat angajați să-i ajutăm pe ceilalți, etc. 

Întrebare: Jurămintele de refugiu trebuie luate înainte de jurămintele Bodhisattva?

Jurămintele de refugiu, care sunt diferite de cele de eliberare personală, spun: „Mă refugiez pe calea spirituală ca să ies din suferință și să-i ajut și pe ceilalți să iasă din suferință. Voi studia karma și vacuitatea, pentru ele sunt protecția.”. Budismul spune că fără aceste jurăminte nici măcar nu am urcat pe cale.

Se spune că ceea ce îl deosebește pe cel care practică budismul de alții este că și-a luat jurămintele de refugiu. Ceea ce îl deosebește pe cel care practică calea Mahayana de ceilalți, este că și-a luat jurămintele Bodhisattva.

Dacă nu am urcat deloc pe calea budistă, practic nu avem ce să vorbim despre Mahayana, deci aceste jurăminte sunt construite una peste alta.

Jurămintele de refugiu și cele pe viață nu trebuie reînnoite. Ele se iau o singură dată în această viață. Cei care deja le-au luat pot participa la ceremonia de conferire a acestora, ca spectator și să treacă peste ele în sinea lor. Dar nu este bine să spună: „Am luat.”, pentru că asta înseamnă că le-a încălcat. Odată ce au fost luate, jurămintele nu le mai putem întoarce niciodată.

 

  1. Ceremonia principală

Vom trece acum la partea principală a ceremoniei:

Ce se întâmplă în partea principală a ceremoniei?

    – Cel care ia jurămintele îngenunchează, punând genunchiul drept pe pământ, ținând palmele împreunate de rugăciune în fața inimii, cu corpul și capul aplecat

    – Lama întreabă de trei ori: „Ești gata să-ți iei jurămintele?”

    – Și el răspunde de trei ori: „Da!” Și asta pentru a vedea dacă persoana este absolut sigură că dorește să-și ia jurămintele, și că într-adevăr dorește să le primească de la cel care le conferă.  

    – După care se repetă un text scurt de trei ori. Aceasta este partea principală.

 

  1. Încheierea ceremoniei

Jukchok este finalizarea ceremoniei, încheierea ceremoniei. Această parte are patru etape.

a. A-i ruga pe toți Buddha și Bodhisattva să fie martori la această ceremonie.

Elevul stă în fața imaginii lui Buddha și declară: „Am jurat să iau jurămintele.”. După care se prosternează în cele zece direcții.

În scrierile budiste de multe ori se fac referire la ele. Care sunt „Cele zece direcții”? Ele sunt cele patru – Nord, Sud, Est, Vest, apoi patru direcții diagonale, și sus și jos.

Deci când spunem: „Tuturor Buddha din cele zece direcții”, studentul își imaginează că toți Buddha și toți Bodhisattva din toate cele zece direcții vin și participă la o ceremonie. Fiecare dintre ei stă așezat pe un tron de lotus purtat de opt leii. Ei privesc ceremonia și văd cum elevul își ia jurămintele.

b. Lama îi încântă pe cei care și-au luat jurămintele.

Lama spune: „În timp ce v-ați luat jurămintele, tronul lor vibra puternic datorită intensității actului vostru de binefacere. Se spune că toți Buddha și Bodhisattva văd fiecare persoană care ia jurămintele Bodhisattva ca pe fiul sau fiica lor. Acum ați devenit mici Buddha. Și pe măsură ce veți crește, veți deveni Buddha.  În acest fel veți fi tratați de către toate ființele iluminate și veți fi binecuvântați de ele.”.

Această etapă a ceremoniei este plină de bucurie. Mai târziu o să prezentăm textul care se spune.

c. Dăruirea ofrandelor 

În final, Lama împreună cu toții cei care au luat jurămintele vor oferi mandala tuturor Buddha și Bodhisattva. Se va spune „Aici este marele Pământ….”.

Se vor oferi ofrande Lamei și celor Trei Diamante în semn de recunoștință pentru ceremonie.

Și aici se încheie ceremonia. După ceremonie se va ține o petrecere.

d. Decizia de a nu face public luarea jurămintelor.

Nu începem să spunem în public: „Sunt Bodhisattva!”.

De ce să nu facem asta? Pentru că majoritatea oamenilor nu vor înțelege ce facem și ne pot critica și își vor acumula karma negativă. Deci, este de dorit să nu facem public faptul că ne-am luat aceste jurăminte pentru a-i proteja. În cazul în care întâlnim pe cineva, despre care știm că este familiarizat și interesat de astfel de lucruri, atunci îi putem spune, mai mult lui decât nouă, despre binecuvântarea acestor jurăminte și despre oportunitatea de a le lua, etc.

Jurămintele Bodhisattva – sunt karma supremă care ne va scoate din suferință dacă le păstrăm așa cum trebuie!

 

Oare suntem Bodhisattva după ce ne-am luat jurămintele?

Tehnic, devenim Bodhisattva când realizăm Bodhicitta adevărată. Până atunci, vom pretinde că suntem Bodhisattva. Practicăm să devenim Bodhisattva. Încă nu suntem Bodhisattva.

Bodhisattva este cel care a realizat adevărata Bodhichita și își dedică întreaga lui viață pentru a ajuta toate ființele. Iar pentru că toți Lama sunt plini de compasiune, ne numesc „Bodhisattva”, dar ei fac asta doar pentru că ne iubesc.

 

De unde vine determinarea?

  1. Cu cât vom înțelege mai mult suferința, cu atât motivația noastră este mai puternică. Cu cât ne vom conecta la ea mai mult, cu atât ne vom dezvolta mai mult aversiunea față de ea. 
  2. Ne uităm în jurul nostru și îi vedem și pe ceilalți cum suferă. Și atunci vom spune: „Și ei sunt în aceeași barcă.” Deci, compasiunea. Poate într-o zi nu ne vine să medităm sau nu vrem să păstrăm jurămintele. Ne uităm în jurul nostru la făpturile care suferă și ni se face milă de ele, iar atunci ne vom spune: „Trebuie să fac asta pentru ele.”
  3. Aceasta este ideea cu morcovul. Privim la oportunitatea pe care o avem. Dacă ne păstrăm jurămintele, putem ieși din orice formă de suferință și putem trăi în Ananda în fiecare moment. Devenim cu adevărat îngerul mântuitor al întregii creații, având un corp de lumină și capacitatea de a trimite replici pentru a ajuta orice ființă după cum are nevoie. A fi atotștiutor, plin de compasiune, într-o plăcere perpetuă, în paradis. Această posibilitate există și avem calea de o atinge chiar în această viață.
  4. Jurămintele Bodhisattva produc corpul fizic și mental al lui Buddha, Rupakaya și Dharmakaya. Dacă le studiem și le păstram bine, ne putem dezvolta cele șase perfecțiuni.

Nu avem nevoie de niciun curs suplimentar despre ele. Acestea sunt factorii care ajută.

 

înapoi la curs, ACI 7

Lecția 2 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2, partea întâi, lecția 2a

      Tipurile de moralitate

    Să revenim asupra tipurilor de moralitate, deoarece acestea sunt o introducere importantă în cursului nostru.

1. Moralitatea de a evita rănirea celorlalți.

    Chu – faptă, act.
    Nye –  a lovi, a răni, a păcătui.
    Nyechu înseamnă faptă rea, faptă negativă, faptă care rănește.
    Dompa – jurăminte.
    Tsultrim – moralitate.

    Deci, Nyechu dompay tsultrim înseamnă moralitatea sau jurămintele de a evita rănirea celorlalți sau moralitatea care ne înfrânează de la fapte rele.

    Acesta este primul nivel de moralitate. El este subiectul cursului 9. 

   
    Cele zece jurăminte de eliberare personală

    Avem cele zece precepte de eliberare personală.

În cursul 9 sunt specificate cele cinci precepte pentru cei care nu sunt călugări. Le voi enumera pe scurt:

1. A nu omorî nicio ființă sau fătul uman.
2. A nu fura nimic,
3. A nu minți în ceea ce privesc realizările spirituale,
4. A nu comite adulter,
5. A nu folosi substanțe care produc dependențe.

Cele zece reguli includ cele cinci cu excepția jurământului legat de substanțe care produc dependențe. 

Avem trei precepte legate de corp:

          1. A nu ucide,
          2. A nu fura,
          3. A nu comite adulter.

Patru precepte sunt legate vorbire:

4. A nu minți. Dacă în cele cinci apare preceptul a nu minți în ceea ce privesc realizările spirituale, aici sunt   incluse orice fel de minciună, în sensul de a lăsa intenționat o impresie greșită.
5. A nu dezbina. În acest precept intră orice fel de vorbire sau comportament care despart/dezbină oamenii, care îndepărtează/separă oamenii unii de alții.
6. A vorbi dur, necuviincios, aspru. În acest precept, intră și cazurile în care nu neapărat se țipă sau se înjură. Unii sunt experți în a vorbi foarte calm, dar dur când vor să scape de tine. În America când cineva vrea ca să scape de noi, spune: „Să aveți o zi bună”.

7. A vorbi fără sens, inutil. Aceasta este una dintre bolile rele. Cu toții sporovăim, stăm la taifas. Care este problema cu vorba inutilă?
– ne irosim viața, ne irosim timpul. Timpul nostru este limitat în această viață. Clipele ne sunt numărate. Avem multă muncă spirituală de făcut pentru a ieși din valea plângerii și de aceea discuțiile fără rost ne irosesc timpul.
– dar mai rău de atât, este că dacă ne petrecem timpul în activități derizorii, vom începe să ne simțim lipsiți de însemnătate, fără valoare. Și pe măsură ce începem să ne simțim așa, ne vom pierde încrederea că putem ajunge la iluminare. Ne pierdem siguranța de sine. Iar dacă ne-am pierdut siguranța de sine, nu vom mai putea ajunge la iluminare deoarece nu ne mai facem treaba.
Fiecare dintre noi poate ajunge la iluminare! Arya care a perceput vacuitatea, vede clar această strălucire care este în fiecare dintre noi. Și dacă ne-am pierdut încrederea, atunci vom fi sortiți să suferim pentru mult timp. Deci este foarte important să ne consolidăm încrederea.
– Dacă ne consolidăm încrederea de sine, vom face mult bine celorlalți. Vom face mult bine copiilor dacă le încurajăm încrederea în sine. Ea este un instrument esențial pentru iluminare, iar ceea ce o sabotează sunt vorbele inutile, fără rost.
– Este adevărat că uneori este nevoie de mici discuții de amabilitate care creează legături între oameni, dar nu mai mult de atât. Nu este bine să ne petrecem ore în șir la cafenea bârfind membrii de familie sau bârfind pe alții, sau să comentăm filmele văzute și altele. Timpul nostru este scurt.
– Sigur că atunci când acționăm mult spre binele celuilalt, ne ocupăm mult de Dharma, avem nevoie și de odihnă. Acest lucru este valabil pentru oricine. Dacă simțim nevoia de divertisment sau să vedem un film sau să mergem să bem o cafea este bine să facem asta din când în când,
– Dar cu limite. După ce ne-am odihnit, ne vom întoarce din nou la activitățile noastre. Acest lucru este foarte important.

În continuare, avem trei precepte legate de minte:

8. A râvni. Include gelozia, a nu te bucura de binele altuia. Rezultatele karmice ale acestui lucru, este o minte nemulțumită, nesatisfăcută, a dependenței. O astfel de minte nu poate fi fericită și am vorbit despre asta în prelegerea despre fericire. 

9. Rea voința, în limba tibetană Nu Sem. Este mintea care caută să-i rănească pe ceilalți. Dorim răul altuia, nu încurajăm sau (chiar) ne bucurăm de necazul altuia. Este o minte care nu ne va permite să înaintăm în meditație. Nu ne vom putea dezvolta concentrarea atâta timp cât avem gânduri de răzbunare sau de a dori răul altuia. Trebuie să scăpăm de o astfel de minte. Treabă care nu este ușoară. Dar cel serios în a face calea, care își dezvoltă aspirația spre iluminare și compasiunea pentru toate ființele, va face orice efort de a-și stopa aceste gânduri.

Iar dacă vă luați jurămintele Bodhisattva, atunci nu veți mai avea de ales. Ele vă vor obliga să vă stopați gândurile rele și în acest fel vă veți crea o altă karmă.

Atunci când vorbim despre antrenamentul în mindfulness, toate acestea se reflectă în energiile din canalele noastre. Când ne antrenăm mintea într-un astfel de mod, indirect vom introduce din ce în ce mai multă energie în canalul principal și din ce în ce mai puțin în lateral. Fapt care afectează și organismul. De aceea, se spune că cei care păstrează jurămintele de-a lungul timpului, devin frumoși.

Antrenamentul minții funcționează indirect asupra corpului.

În yoga facem contrariul, nu? Când executăm asanele de yoga, lucrăm cu energiile corpului din exterior și ele ne afectează în mod indirect mintea. Oamenii care practică yoga în mod regulat și execută pozițiile de yoga în mod corect, ajung la Santosha. Cuvântul Santosha înseamnă ”satisfacție”, sau a fi mulțumit, a fi bucuros. Dar se poate întâmpla și invers dacă îndrumarea este greșită. Dar, în general, dacă yoga este făcută bine bine, unul dintre rezultatele pe care le vedem, este că practicantul ajunge la Santosha și Sukha (nivelul în care suntem pe deplin mulțumiți).

Putem vedea profesori de yoga avansați care au o pace și o bucurie sufletească, ce nu depinde de nimic exterior. Deci, în yoga se lucrează cu energiile corpului din exterior, fapt care ne afectează mintea. Iar aici lucrăm cu mintea ce va afecta și corpul. Așa cum am menționat anterior, toate acestea sunt sfaturi date de entitățile iluminate care știu în ce direcție să o luăm.

10. Concepția greșită. Aceasta include:

    • A nu crede în legile karmice. A crede că putem face ce vrem și că acest fapt nu are consecințe. Aceasta este o karmă foarte grea. Un astfel de gând ne îndepărtează de spiritualitate și de profesorii spirituali și ca urmare nu vom mai avea nicio șansă de a progresa.
    • Și al doilea aspect este că nu credem că putem ajunge la iluminare în această viață. Datorită faptului că acum ne pregătim să ajungem pe calea tantrică care are ca scop iluminarea în această viață, a crede că suntem incapabili de acest lucru, ne descurajează și ne subminează practica și, în acest sens, este o concepție greșită. Această neîncredere ne va opri să facem calea și de aceea este foarte important ca atunci când ea va apărea să o oprim (încă) din fașă.

    Diferitele tipuri de jurăminte Pratimoksha

În cursul 9, sunt descrise tipurile de jurăminte Pratimoksha. Vom trece pe scurt peste ele.

Există șapte tipuri de jurăminte de eliberare personală:

  1. Călugăr deplin – 253 de jurăminte.
  2. Călugăriță deplină – 364 de jurăminte. În budism, se separă jurămintele călugărilor de cele ale călugărițelor, deoarece acestea sunt sisteme diferite.
  3. Călugăriță intermediară – 42 de jurăminte. 
  4. Călugăr începător – 36 de jurăminte.
  5. Călugăriță începătoare – 36 de jurăminte.

    Atunci am ajuns la cinci. Pentru călugării începători au același sistem de jurăminte.

  1. Laicul sau cel care nu este călugăr – 5 jurăminte.
  2. Jurămintele de o zi

Unii consideră că există opt tipuri de jurăminte. Ei separă jurămintele pentru laici, jurămintele pentru bărbat și jurămintele pentru femei, cu toate că ele sunt aceleași jurăminte. 

Jurămintele de o zi sunt cele pe care le-am făcut în cursul Guru Yoga în versiunea Mahayana. Toate jurămintele de mai sus sunt Hinayana. Sunt aceleași jurăminte doar motivația este alta. Motivația este pentru toate ființele.

În acest punct, vom lăsa la o parte acest nivel de moralitate.

    2. Moralitatea acumulării de binefaceri

Vom trece acum la nivelul al doilea de moralitate, nivel care este tema cursului nostru, și anume moralitatea acumulării de binefaceri.

În limba tibetană se spune:

    Gewafaptă bună, binefacere.

În rugăciunea Dedicație scrie: „gewa diyi kyewo kun… ” adică „ Datorită faptei mele bune”.
    Chu înseamnă Dharma sau lucru,
    Dupa – acumulare.
    Tsultrim – moralitate.

Deci, Geway chu dupay tsultrim, înseamnă Moralitatea acumulării de binefaceri. 

Moralitatea acumulării de binefaceri înseamnă jurămintele Bodhisattva. Este ceea ce face un Bodhisattva, acumulează binefaceri. În rugăciunea „Refugiul și dorința” spunem de a asemenea: Până la iluminarea mea mă refugiez în Budha, Dharma și Sangha. Prin puterea faptelor bune pe care le fac…”

    Cele șase perfecțiuni

Deci acum învățăm cum să acumulăm binefaceri pentru toată creația.

Ce înseamnă să acumulăm binefaceri? Înseamnă să ne dezvoltăm cele șase perfecțiuni. Practica unui Bodhisattva constă în dezvoltarea acestor perfecțiuni.

Care sunt cele șase perfecțiuni?

  1. Prima perfecțiune este generozitatea, dăruirea

În lecția trecută am amintit de textul scris de maestrul Asanga, care este o sursă pentru unele dintre jurăminte, numită „ Jang chub sempay sa” adică „Nivelurile Bodhisattva “.

Cel care percepe direct vacuitatea, pe calea Mahayana, devine automat un Bodhisattva, pentru că mintea lui este îmbibată de Bodhichita, de dorința de a acționa spre binele tuturor celorlalți. El se ridică la primul nivel Bodhisattva, iar la acest nivel își desăvârșește dăruirea și generozitatea.

Nu putem ajunge la iluminare dacă nu aducem generozitatea la perfecțiune. Maestrul Shantideva spunea: „Nu vă alarmați, nu vă veți da mâinile și picioarele de la început. Începeți cu un cartof.  Și va veni ziua în care atitudinea voastră față de corp va fi la fel ca și cu cartofii, și atunci nu va mai fi nicio problemă. Dar până atunci, nu vă dați mâinile și picioarele. Dăruiți cartofi.” 

  1. A doua perfecțiune este moralitatea, respectarea strictă a jurămintelor luate.
  2. A treia este răbdarea, dezvoltarea răbdării. A învăța cum să ne comportăm în situații dificile. Când spunem răbdare, asta înseamnă că includem resentimentele, ura, gelozia, invidia. Toată această grupă se află la rubrica răbdării.

Răbdarea înseamnă că atunci când ne aflăm în situații dificile, într-un mediu ostil, în fața unor persoane ostile sau care ne insultă, va trebui să nu ne mâniem, să nu dezvoltăm resentimente sau ostilitate, să ne lăsăm inima deschisă și iubitoare. Desigur că nu este ușor de făcut. Acest antrenament poate că este cel mai dificil, dar este esențial pe calea spirituală. Toți cei care ne provoacă, ne ajută de fapt să urcăm pe cale. În acest sens, ei sunt profesorii noștri și le suntem datori, pentru că fără ei, nu ne-am putea dezvolta abilitățile unui Bodhisattva.

  1. Bucuria efortului. Ea este acumularea de binefaceri. Este de a învăța să ne bucurăm de orice efort depus. Și odată cu asta va crește Mudita – adică de a fi complet bucuros. 
  2. Concentrarea. Perfecțiunea concentrării meditative.
  3. Perfecțiunea înțelepciunii.

       

Am notat cele șase perfecțiuni ca fiind 1, 2, 3, 4, 5 și 6. Bucuria efortului, de fapt se mișcă înainte și înapoi.

Asta nu înseamnă că trebuie să terminăm perfecțiunea patru și apoi să începem cu cinci. Practica este continuă. Începem deja cu meditația. Dar pe măsură ce bucuria efortului se dezvoltă și înțelegem ceea ce facem, înțelegem unde se află ea în toate contextele pe calea spre iluminare, o vom include atât în generozitate, cât și în moralitate, răbdare, meditație și a studiului înțelepciunii și vacuității.

Energia pe care o acumulăm ca urmare a dezvoltării acestor perfecțiuni ne va aduce automat la iluminare.

Nu spunem: „mai întâi fac asta și după aceea voi ajunge la iluminare”. Facem asta și suntem iluminați. Și în mod automat lumea noastră se va transforma.

 

    Colecția de merite și înțelepciune

Perfecțiunile de la 1 la 4 generează colecția de merite. Iar aceasta generează Rupakaya – corpul fizic al lui Buddha, iar corpul mental al lui Buddha provine de la perfecțiunile cinci și șase. 

 

    Calea perfecțiunilor

    Calea unui Bodhisattva este denumită calea perfecțiunilor.

Prin desăvârșirea lor vom deveni Buddha. Aceasta este ceea ce produce Buddha. Jurămintele Bodhisattva sunt foarte puternice, ele produc Buddha. Ele sunt aranjate după cele șase perfecțiuni. De aceea, uneori, calea Mahayana sau calea Bodhisattva este denumită și calea perfecțiunilor.

  1. 3. Moralitatea de a munci pentru binele tuturor ființelor.

    Chen – înseamnă cel care are minte. Cine sunt cei care au minte? Toate ființele simțitoare.
    Dun – pentru binele, de dragul, în folosul, pentru.
    Jea munci, a lucra. Deci Dunjen înseamnă a munci pentru binele ființelor.
    Tsultrimmoralitate.

     Sem Chen dunje kyi tsultrim înseamnă a munci pentru binele/în folosul tuturor ființelor.

Atunci care este diferența dintre trei și doi?

Este aceeași moralitate. Ce am spus despre al doilea tip? Am spus că al doilea tip de moralitate ne aduce la iluminare.

Dacă acumulăm binefaceri și desăvârșim cele șase perfecțiuni vom ajunge la iluminare, dar va dura mult timp. Cât timp? 300.000 de eoni. Ceea ce înseamnă o perioadă foarte lungă, iar între timp, ființele suferă.

Aici autorul spune: „Nu-mi pot permite să fac calea încet, deoarece ființele suferă. Trebuie să fac asta mult mai repede.” Așadar, aici ne ridicăm la un alt nivel, facem aceleași lucruri dar cu o motivație total diferită. Motivația este de dragul tuturor ființelor. Tantra este aici, dar chiar înainte de Tantra, putem avea această motivație, de a acționa în folosul tuturor ființelor.

O să vedeți că în tot acest curs vor fi prezentate multe liste de jurăminte. Dacă le veți păstra cu această motivație înaltă, veți ajunge automat în tantra. Așa că nu trebuie să așteptați.

Practicarea celui mai înalt nivel de moralitate nu ne scutește de păstrarea nivelului inferior de moralitate.

Există o atitudine care spune: „Dacă sunt deja la nivelul trei, atunci primul nu mai este atât de important. Deja muncesc în folosul tuturor ființelor, așa că dacă va trebui să mint atunci voi minți.”

Iată ce spune Je Tsongkapa despre asta: „Prin urmare, ideea că cei care păstrează jurămintele mai înalte trebuie să renunțe la jurămintele inferioare este ca și grindina puternică, care cade și distruge însăși rădăcina învățăturilor tuturor Buddha victorioși, tăind recoltele bogate de binefaceri și fericire care ar fi putut ajunge la orice viețuitoare. Este ideea oarbă a celui care nu înțelege punctele esențiale ale scripturilor importante ale întregii game de școli budiste. Ca atare, îndepărtați-vă de această idee cât mai repede posibil și aruncați-o ca pe un gunoi.”

Putem citi în literatură: „Dacă sunteți deja tantrica, atunci celelalte lucruri sunt mai puțin importante.”. Je Tsongkapa spunea: „Este o eroare gravă.” Dimpotrivă, ca tantrica, trebuie să fim mai atenți la păstrarea jurămintelor Mahayana și Bodhisattva. Mai mult de atât, există chiar și un jurământ tantric care spune: „Acum voi păstra cu și mai multă atenție jurămintele inferioare”. 


    Conflicte aparente între jurăminte

Cineva poate spune: „Știu că, dacă spun adevărul, cineva va fi rănit.”

Da, pot exista situații de genul acesta. Vine un refugiat și spune: „Ascundeți-mă în dulap, Gestapo-ul vine după mine”.

Acest lucru se poate întâmpla o dată la zece vieți și ni se poate întâmpla chiar în această viață. În acest caz pot fi două situații: una ușoară și alta mai serioasă.

 – Situația ușoară, cineva vă întreabă: “Îți place rochia asta cu buline violete?” În acest caz, întotdeauna se poate găsi ceva pozitiv de spus. Dacă nu găsim ceva pozitiv îi vom spune că mergem la baie. Deoarece întotdeauna este ceva de făcut în baie, iar asta nu va fi o minciună. Nu trebuie să rănim sentimentele nimănui și nu trebuie să mințim. Nu există nicio justificare pentru minciună.

– Situația mai serioasă, refugiatul vă spune: „Ascundeți-mă în dulap” și îl ascundeți în dulap, iar Gestapo-ul vine și întreabă: “Unde este refugiatul?” Iar voi îi răspundeți: „nu l-am văzut”?

Dacă mințiți, minciuna vă va împiedica să ajungeți la iluminare, și nu-l veți putea ajuta pe acest refugiat în modul suprem. Dacă îl extrădați Gestapo-ului, el va muri. Deci, cel care-l protejează pe refugiat, va trebui să facă asta din multă compasiune pentru acesta, înțelegând că acum comite o infracțiune și că va trebui să-și asume responsabilitatea pentru această karma, deoarece karma va reveni la el. “Doamna Karma” nu face reduceri, pentru că numai voi vă auziți mințind. De îndată ce ați mințit, karma a și notat-o. “Doamna Karma” sunteți voi. Deci, dacă din compasiune, comiteți o infracțiune și vă asumați responsabilitatea pentru ceea ce ați făcut, acum va trebui să o purificați. Va trebui să faceți antidot și cele patru puteri și așa mai departe. Compasiunea trebuie să fie și mai mare, pentru că vreți să îl ajutați în modul suprem.

Deci, aceste situații se pot întâmpla, dar foarte rar. 

Pe Dalai Lama l-au întrebat ce va face dacă va fi pus în situația să apese butonul care declanșează bomba atomică. El a răspuns: „Vă voi spune când voi ajunge acolo”. Oamenii se preocupă cu aceste întrebări, ca pretext de a nu păstra moralitatea. Acum, deja știți ce să faceți atunci când veți fi puși într-o astfel de situație atât de rară. Compasiunea vă va motiva.

    Trei grupuri de jurăminte

În paralel cu cele trei tipuri de moralitate, există și trei grupuri de moralitate, care sunt legate de cele trei tipuri. 

  1.   Jurămintele de eliberare personală.

    Dompajurăminte.
    Kyicuvânt de legătură.
    So este prescurtarea lui Sosorpersonal/individual.
    Tar este o prescurtare a lui Tarpa – eliberare, libertate, Moksha în sanscrită.
    Sotar kyi dompa înseamnă jurămintele de eliberare personală. Ele includ cele zece pe care le-am enumerat mai înainte. Acesta este primul sistem de jurăminte, care este discutat mai pe larg în cursul 9.

În acest curs sunt prezentate situațiile în care ne pierdem jurămintele:

  • atunci când sunt grav încălcate,
  • când le înapoiem, întoarcem jurămintele,
  • iar dacă aceste două lucruri nu s-au întâmplat pe parcursul vieții – le vom pierde atunci când murim.

Aceste jurăminte nu continuă în viața următoare. Va trebui să le luăm din nou.

  1. Jurămintele Bodhisattva

Ce este Jangsem? Acest cuvânt înseamnă mintea iluminării, Bodhisattva.
    Dompajurăminte.
Deci, Jangsem kyi dompa înseamnă jurămintele Bodhisattva.

Jurămintele Bodhisattva nu se pierd, ele continuă și în celelalte vieți. Trec de la o viață la alta, deoarece puterea lor este mult mai mare.

Spre deosebire de jurămintele Pratimoksha, aceste jurăminte pot fi luate din nou și din nou, iar noi le luăm din nou și din nou.

  1. Jurămintele Tantrice

    Sangsecret,
    Ngakcuvânt sau mantra.
    Sang ngak  înseamnă mantra secretă sau cuvântul secret.

Acestea sunt Jurămintele Tantrice. Este interesant faptul că în limba tibetană s-a ales ca jurămintele Tantrice să se numească Jurămintele cuvântului secret, pentru a sublinia importanța secretului lor. Ele funcționează numai dacă sunt secrete. Și sunt cu mult mai greu de păstrat.

    Natura diferitelor sisteme de jurăminte

  1. Așa cum am menționat, primul sistem de jurăminte este personal. De aceea, ele sunt numite Jurămintele de eliberare personală. Ele au rolul de a nu rănii pe ceilalți.
    Cum obținem controlul în viitor? Prin a ne controla comportamentul în prezent; prin a ne păstra jurămintele.
  2. În al doilea rând – nuanța jurămintelor Bodhisattva este de a învăța să nu fi egoist, de a avea grijă de ceilalți, de a le face mult bine.
  3. Jurămintele Tantrice – nuanța lor este de a face tot ceea ce este nevoie pentru a atinge iluminarea în această viață.

Cu cât urcăm mai sus pe scala jurămintelor, cu atât puterea lor este mai mare, binecuvântarea lor este mai mare, dar și daunele cauzate de încălcarea lor sunt mai mari.

În același timp, atât riscul cât și recompensa este foarte mare. Cu cât binecuvântarea este mai mare, cu atât prejudiciul cauzat de încălcarea jurămintelor este mai mare.

Pentru că dacă ne gândim bine, dacă suntem deja la nivelul trei în care ne păstrăm jurămintele menite să ne aducă la iluminare în această viață și putem fi salvatorul tuturor ființelor din lume, iar acum le încălcăm – este ca și când le-am fi omorât pe toate.

Atitudinea noastră față de jurăminte ar trebui să fie ca reguli de instruire. Jurămintele sunt reguli care vin să ne instruiască.

Avem nevoie să ne păstrăm carnețelul, pentru că încă nu cunoaștem aceste jurăminte bine, pentru că încă nu știm cum să le păstrăm. Nu avem de ales, trebuie să ne antrenăm. Și tocmai intenția noastră de a le urmări și de a le păstra spre binele tuturor ființelor, Bodhichitta, este cea care ne salvează, este cea care ne protejează. Odată ce le-am încălcat, nu mai avem protecție. Este foarte important să mergem cu motivația care spune: „Fac acest lucru pentru toate ființele. Am căzut. Acum mă ridic, mă scutur și voi continua din nou pentru că ființele suferă și au nevoie de mine.”


    A elogia luarea jurămintelor

De ce să luăm jurămintele?

Fiecare faptă bună pe care o facem este întotdeauna bună, chiar și pentru cei care nu au luat jurăminte.

Dar, din punct de vedere karmic, binecuvântarea este cu mult mai puternică pentru cei care au luat jurăminte. De ce? Pentru că s-au obligat.

Să luăm ca exemplu, omorul. Noi nu omorâm tot timpul, dar când o persoană și-a luat angajamentul să nu omoare, acesta funcționează constant chiar și atunci când nu sunt situații de a ucide. Cel care nu a luat acest jurământ și vede cum vine gândacul își poate spune: „Bine, nu voi călca pe el”, și în acest fel acumulează  karma bună. Dar cel care este sub jurământ, continuă să acumuleze karma bună chiar și atunci când nu vine gândacul. El nu are nevoie de vreo ocazie în care ar putea să încalce jurământul, deoarece jurământul este tot timpul cu el. Dacă a călcat pe el neintenționat, karma faptei sa acumulat, dar o va purifica. Facem asta tot timpul fără să vrem.

Mergem cu mașina și gâzele se lovesc de parbrizul nostru. Mâncăm orez. Pentru a produce orezul pe care îl mâncăm, el a fost trecut prin tot felul de procese care au ucis viermii. Chiar și cel mai pur vegetarian determină rănirea ființelor.

Prin faptul că suntem în Samsara noi acumulăm karma Samsarei, de aceea va trebui să ieșim de aici cât mai repede posibil. De aceea, avem nevoie de jurăminte cât mai înalte pentru a depăși aceste karme.

Vreau să vă încurajez să vă luați jurămintele, dar dacă nu vă simțiți încă pregătiți pentru ele, nu le luați. Pentru că nu este o karmă bună să le luați și apoi să nu le păstrați. Deci, pentru moment, ascultați aceste învățături, și când vom face ceremonia de primire a jurămintelor, cântăriți cu atenție dacă sunteți pregătiți să vă angajați și abia apoi luați-le.

    Cele două niveluri de angajament

În ceremonia de luare a jurămintelor, vor exista două niveluri de angajament:

  1. la nivel de „gândire” –  Bodhichita dorinței, ceea ce înseamnă dorința sub forma de rugăciune.

    În limba tibetană se spune:

  2. Și la nivel de „acțiune” – Bodhicitta acțiunii, dorința de a acționa ca un Bodhisattva.

Tsaprimar, de bază, rădăcină.
Tunga cădea, a încălca, a comite o infracțiune. 

Vom vorbi despre ele mai pe larg. Încălcarea jurămintelor primare este mult mai gravă decât cea a jurămintelor secundare. 

  1. Jurămintele secundare, sunt numite în limba tibetană:

    Nyejefaptă rea sau infracțiune.

Încălcarea lor este mai puțin gravă, și este mai ușor de curățat.

 
    De ce există doar două tipuri?

În scrierile budiste există dezbateri în privința numărului de tipuri, de ce doar două și nu mai multe?                                                

– Motivul pentru care există doar două tipuri de jurăminte Bodhisattva, este că sunt scrieri care spun acest lucru, deși unii înțelepți tibetani timpurii erau de părere că există mai mult de două tipuri.

– Un alt motiv este că, de fiecare dată când are loc o încălcare incompletă a unui jurământ primar, ea este considerată ca infracțiune secundară, spre deosebire de jurămintele călugărilor, unde există niveluri diferite de severitate a încălcării jurămintelor.

Vom intra în aceste dezbateri puțin mai târziu. Dar, ceea ce este important de știut este că există doar două tipuri de jurăminte Bodhisattva.

Lecția 2, partea a doua, lecția 2b

  O scurtă recapitulare

În prima parte am vorbit despre jurămintele Pratimoksha, jurămintele de eliberare personală. Am vorbit despre jurămintele Bodhisattva și cele tantrice.

De asemenea, am văzut care sunt cele trei grupuri de moralitate. Nuanța primului grup este de a nu rănii pe ceilalți. Am văzut că al doilea grup are ca scop acumularea de binefaceri care este esențială pe calea iluminării, iar cel de-al treilea are ca scop de a acționa spre binele tuturor ființelor.

Între cele trei grupuri jurăminte și cele trei tipuri de moralitate există o paralelă, dar ele nu sunt congruente, pentru că, chiar dacă nu suntem în Tantra putem fi deja conștienți că „acționăm pentru binele tuturor ființelor” și orice acțiune este făcută din motivația: „Tot ceea ce întreprind, este pentru a mă dezvolta spiritual, astfel încât să devin o binecuvântare pentru toate ființele”.

 De asemenea, am vorbit despre cele patru calități minunate ale jurămintelor Bodhisattva:

  1. A lua jurămintele de la cineva pe care îl respectăm și în care avem încredere, și care el însuși își păstrează bine jurămintele. Iar acest fapt va fi pentru noi un factor de înfrânare, care ne va împiedica să încălcăm jurământul.
  2. A doua calitate este motivația pură, este Bodhicitta. A lua jurămintele Bodhisattva se datorează compasiunii pentru toate ființele, a dorinței de a le salva din suferință. Motivația noastră dă jurămintelor o forță imensă și de asemenea, este un factor de înfrânare, deoarece, atunci când ne aflăm în situația în care am putea încălca un jurământ, gândul că sabotăm dorința noastră de a fi o binecuvântare pentru toate ființele, ne va înfrâna din săvârșirea faptei.
  3. A treia calitate, jurămintele încălcate pot fi restaurate, sunt fixabile. Jurămintele pot fi luate din nou și există modalități de remediere ale acestora.
  4. Iar a patra calitate era faptul că datorită respectului nostru față de persoana care ne-a conferit jurămintele și a motivației Bodhicittei noastre puternice, din capul locului nu vom încălca jurămintele.


    Patru tipuri de măreție ale jurămintelor Bodhisattva

Dacă mai înainte am vorbit despre cele patru calități minunate ale jurămintelor, acum vom vorbi despre patru tipuri de măreție.

Tsul trim kyi chewa la shi

    Tsultrim – moralitate.
    Kyi – al.
    Chewa – măreție/grandoare.
    La – prepoziție.
    Shi – patru.

    Tsultrim kyi chewa la shi înseamnă „patru măreții ale jurămintelor Bodhisattva”.

  1. Binefacerea

    Gewa înseamnă binefacere, bunătate.

    Cum spune Sangha în limba tibetană? Se spune Gendun chok.
    Gebinefacere, Dunposesori de bunătate, cei care au binefaceri.
    Chokînalt, nobil.
    Deci, Gendun chok înseamnă oameni nobili posesori de binefaceri.


    Practica bodhisattva

Despre ce binefaceri vorbim aici? Intrăm acum în Mahayana.

Dacă ne uităm la Mahayana versus Hinayana, cei ce practică Hinayana se axează pe generarea Renunțării și pe meditația asupra suferinței samsarice. Ei meditează foarte mult asupra morții, asupra karmei și muncesc mult pentru a înțelege de unde provine suferința și acționează pentru a ieși din ea.  

Și pentru a ieși din suferință, ei își dezvoltă, printre altele, Santosha, adică se mulțumesc cu puțin, sunt mulțumiți cu ceea ce au. Ei nu mai caută lucruri materiale pentru că le înțeleg inutilitatea. În cele mai multe cazuri se călugăresc. Acest lucru nu este neapărat obligatoriu, dar cei care au luat calea monastică nu mai doresc să mai fugă după plăcerile acestei lumi, pentru că înțeleg bine efemeritatea lor și că în cele din urmă toate aceste lucruri se vor sfârși, le vor pierde. Ei caută să ajungă la un nivel cu mult mai înalt de fericire, mult mai înalt. Drept urmare, pentru a-și atinge obiectivele, vor căuta să nu fie prea ocupați. Ei se izolează și meditează mult.

Aceasta este Hinayana. Ea este răspândită în Asia de Sud-Est, în curentul Theravada. Nu este corect să spunem că Theravada este Hinayana, dar există multe caracteristici ale Hinayanei în Theravada. Și sunt mulți practicanți ai căii Hinayana care au mintea Mahayana. În Thailanda, de exemplu, este ceva foarte obișnuit ca oamenii să meargă și să se izoleze în pădure.

În mod intenționat, jurămintele călugărilor cuprind ca ei să fie săraci, lipsiți de bunuri materiale, astfel încât să nu fie preocupați de ele, în scopul de a le direcționa mintea spre perceperea vacuității, ca să iasă de aici.

Sunt mulți care nu au auzit niciodată cuvântul Tantra. În zilele noastre, în Occident, totul se schimbă, și pentru faptul că lucrurile sunt deschise, curentele au început să se influențeze reciproc. În Hinayana, sunt tehnici de meditație foarte frumoase. Au meditații asupra compasiunii și iubirii – Metta, dar orientarea lor este diferită.

Și de ce spunem asta? Deoarece, în Mahayana, Bodhisattva caută toate aceste lucruri pe care le caută și practicantul Hinayana, dar el dorește ca și toți ceilalți să ajungă la ele. Adică, este dispus să fie ocupat dacă îi ajută și pe ceilalți.

Dacă ne referim la iluminare, practicantul Hinayana se străduiește să ajungă la Nirvana. Și ce este Nirvana? Încetarea imediată și ireversibilă a tuturor afecțiunilor spirituale și a semințelor cauzelor afecțiunilor spirituale.

Cel ajuns în Nirvana nu se mai poate supăra vreodată. Nu numai că nu se mai  supără, dar și tendința de a se supăra i-a dispărut. La fel și toate celelalte afecțiuni, și acest lucru duce la Nirvana. Și într-adevăr, practicanții Hinayana, dacă sunt norocoși, pot ajunge la Nirvana.

Un Bodhisattva caută mai mult de atât. Bodhisattva caută nu numai să-și elimine toate afecțiunile spirituale, dar și așa-numitele „obstacole în calea atotcunoașterii”. Deoarece iluminarea completă este o stare mult mai avansată decât Nirvana, iar în această stare Buddha dobândește atotcunoașterea.

În conștiința noastră există un cumul de obstacole, care este mult mai greu de înlăturat decât afecțiunile spirituale. Este mult mai rafinat și mult mai dificil de eliminat. Iar pentru asta este necesară foarte multă practică, dincolo de practica Hinayana.

   Bodhisattva acționează spre binele tuturor ființelor

Deci, din moment ce Bodhisattva caută să ajungă la iluminare și să-i aducă și pe ceilalți la iluminare, asta înseamnă că el acționează pentru toate ființele. Şi face asta permanent. El acționează pentru cei care sunt la un nivel înalt, cum ar fi Mahayana, dar și pentru cei care sunt în Hinayana. El, de asemenea, acționează și pentru cei care nu sunt încă pe o cale spirituală. Așa este descris aici. 

Cum îi ajută Bodhisattva pe cei care sunt pe calea Mahayana? Îi ajută să evite defectele pe care nu le au încă, deoarece este posibil ca oamenii să nu aibă vreun defect în caracterul lor, dar ar putea să și-l dezvolte. Deci Bodhisattva îi ajută să nu cadă în locuri pe care încă nu și le-au dezvoltat, și îi ajută să scape de orice defecte pe care le au deja.

    Dacă citim cântecul Bodhicittei:

”Bodhicitta supremă și prețioasă
  Să apară, unde nu a fost,
  Cea răsărită deja, să nu scadă,
  Fie, ca ea să crească și mai mult”.

se spune să-i ajutăm pe cei care au deja o oarecare compasiune și un pic de Bodhichita să și le dezvolte și mai mult, iar pe cei care nu le au să-i determinăm să și le dezvolte. 

– Așadar, un Bodhisattva va ajuta persoanele care au ajuns la un nivel înalt să nu-și dezvolte defecte pe care (încă) nu le au, să le înlăture pe cele pe care le au deja, și să-și dezvolte calitățile bune pe care le au.

Această mare compasiune îl determină pe Bodhisattva să se poarte cu toate ființele așa cum se poartă cu mama lui. Toate ființele sunt mama lui. În text, se folosește descrierea că toată lumea este oaspetele nostru. Și ce face gazda? Își ajută oaspeții. Rolul lui este să-i ajute pe oaspeții. Deci, cariera unui Bodhisattva este de a ajuta toate ființele.

– Cu cine începe el? Începe, de exemplu, cu persoanele aflate în necaz sau chinuite de supărări. Bodhisattva nu le va critica niciodată supărarea, chiar dacă ea este îndreptată contra lui, ci va rămâne plin de compasiune față de ele. El va încerca să le ajute să iasă din această situație, învățându-le modalități de a ierta sau de a renunța la resentimente. Cu siguranță, el nu va răspunde supărării prin supărare. Un Boddisattva nu va turna „gaz pe foc” dacă cineva este supărat pe el, ci va căuta modalități de a calma spiritele. El nu va căuta dreptatea, ci va căuta modalități de a-l împiedica pe celălalt să sufere. Când ne referim aici la dreptate, ne referim la cine are dreptate dintre noi doi: „Nu este drept să fi supărat pe mine” sau ceva de genul acesta. El nu va căuta acest tip de dreptate.

– El va încerca să îi ajute pe cei care nu au condițiile exterioare sau interioare să acumuleze binefaceri. Uneori, oamenii nu au condițiile exterioare necesare, în sensul de greutăți financiare, de exemplu, sau trebuie să li se explice mai încet. Sau au dificultăți interioare, în sensul că nu au acumulat suficientă karmă și nu s-au deschis spre binefaceri. Iar în aceste cazuri, Bodhisattva le va oferi oportunități pentru a-i ajuta pe ceilalți.

– Un Bodhisattva încercă să-i ajute pe cei care ar fi putut urca pe calea compasiunii, dar datorită faptului că au comis unele abateri morale, au căzut de pe cale.

În lumea noastră, cum am putea pune în practică? În închisori: mulți deținuți stau ani de zile în închisori pentru prostiile care le-au făcut, sau sunt închiși pentru omor. De multe ori, în special cei condamnați pe viață, care nu mai au unde să meargă, care nu mai caută să facă carieră, pot să se deschidă dharmei. Este minunat dacă Dharma este adusă în închisori. Pentru un Bodhisattva este un loc foarte bun de a merge și de a ajuta aceste persoane.

– Și, desigur, Bodhisattva va încerca, de asemenea, să îi ajute pe cei care au căzut deja într-o existență inferioară: animale, spirite sau ființele infernului.

– Bodhisattva îi ajută pe toți, și pe cei buni și pe cei răi.

Deci, până acum pe lista noastră ne-am referit la:

    – cei dominați de furie sau resentimente.

    – cei care nu au calitățile necesare pentru a acumula binefaceri.

    – cei care ar fi putut să fie pe o cale spirituală, dar ceva s-a întâmplat și au căzut de pe ea,

    – cei care nu trăiesc în această lume, ci în lumile inferioare.

– Acum, ne vom referi la cei înalți. Cine sunt ei? Cei născuți în lumi reușite, adică zeii. Zeii sunt ființe care trăiesc foarte bine și mulți dintre ei au multă putere. Însă, nu înțeleg vacuitatea și nici nu au o cale spre iluminare, așa că Bodhisattva acționează și pentru ei.

Calea spre iluminare are cinci etape. Prima etapă este etapa acumulării, apoi etapa pregătirii, a percepției directe, a practicii și iluminarea pe care o numim „nu mai este nimic de învățat”.

Cum se ajunge la etapa acumulării? Prin renunțare. Atunci când apare dezgustul față de samsara și se începe acumularea de binefaceri pentru a ieși din ea. 

– Deci Bodhisattva va încerca să aducă ființele la etapa acumulării. Cele care sunt deja în etapa acumulării, el va încerca să le aducă la etapa pregătirii și așa mai departe.

Întrebarea este: La ce nivel se află Bodhisattva însuși? După cum știm există 10 nivele.

O persoană devine Bodhisattva atunci când realizează Bodhicitta. Acest lucru se poate întâmpla înainte sau după etapa percepției directe. Dacă nu s-a întâmplat înaintea etapei de percepție directă, cu siguranță se va întâmpla în etapa percepției. Există situații în care se poate realiza Bodhicitta înainte de perceperea vacuității.

Deci Bodhisattva poate fi și cel care și-a dezvoltat Bodhichita adevărată, dar care nu a perceput încă vacuitatea în mod direct. Un astfel de Bodhisattva se poate afla în etapa acumulării sau a pregătirii, și să-i ajute pe cei care sunt aproape de iluminare, adică să le creeze condițiile necesare pentru a sta în retreat și să ajungă la iluminare.  


    Mahayana și Hinayana

Cele cinci etape ale căii spre iluminare se află și în Mahayana și în Hinayana. 

Dacă cineva se află pe calea Mahayana și dacă mintea lui este îmbibată de compasiune, atunci dacă el nu a realizat încă Bodhichita, atunci o va realiza pe calea perceperii. Dar, dacă el nu este pe calea Mahayana, va putea să experimenteze ceea ce se numește „lipsa de sine”- Dakme sau Anatta în limba pali. Ei nu o numesc vacuitate.

Există controverse dacă această experiență este similară vacuității sau nu, și mulți înțelepți vor spune lucruri diferite, dar asta nu garantează neapărat Bodhichita. Prin urmare, cel care se află pe calea perceperii, dar este pe calea Hinayana și nu are Bodhichita, nu va ajunge la iluminarea completă, ci poate ajunge la Nirvana. El va continua să practice și va putea ajunge la Nirvana, dar nu va putea ajunge la iluminare completă fără să fi urcat pe calea Mahayana, așa că în tradiția noastră se spune că nu este o cale bună.

Maeștrii cum ar fi Dharmakirti sau Haribhadra spuneau că ceea ce experimentează cei care sunt pe calea Hinayana nu este același lucru cu perceperea vacuității. Alți maeștri, printre care Chandrakirti spunea că experiența pe care o au cei din Hinayana nu poate să fie diferită de perceperea vacuității.

Se spune despre cei care au ajuns la Nirvana, că pot sta în ea milioane de ani într-o mare plăcere, dar în cele din urmă, va veni Buddha și îi va trezii de acolo. Ei vor trebui să urce pe calea Mahayana și să practice mult, pentru a putea elimina toate obstacolele care au rămas spre atotcunoaștere.

    Practicanți diferiți au moduri de practică diferite 

Dacă citim, de exemplu, scrierile yoga hinduse, cum ar fi Haṭha Yoga Pradīpikā, putem înțelege că practicanții au făcut calea până la capăt. Au practicat cu ajutorul respirațiilor și a corpului, au meditat și în cele din urmă au ajuns la Raja Yoga – cea mai înaltă stare de practică yoga. Așadar, există multe căi care în exterior sunt diferite, dar în final, orice cale autentică va duce la calea perceperii.  

De ce există atâtea căi diferite? Pentru că oamenii vin cu karme diferite, au tendințe diferite și nevoile lor sunt diferite, de aceea vor întâlni profesori potriviți lor, fapt care este esențial. 

Fiecare religie își are locul și importanța ei, deoarece de ea beneficiază exact cei care au nevoie de aceasta, iar când oamenii nu vor mai avea nevoie de o religie anume – ea va dispare. Deci, dacă suntem budiști serioși, vom respecta toate religiile și vom ajuta oamenii în activitățile lor, pentru că plantăm semințe karmice pentru a ajunge la iluminare.

Creștinismul, iudaismul – sunt operele ființelor iluminate. Nici să nu vă gândiți altfel.

 

   Binefacerea unui Bodhisattva include antrenamentul în meditație

Gewa este și dorința de a atinge fericirea în această viață, de a ajunge la Ananda, vă mai amintiți? Ananda – plăcerea divină la care putem ajunge în această viață. A aspira de a ajunge la iluminare în această viață.

Ce este esențial să facem pentru a ajunge la ea? Cu siguranță tantra, dar chiar înainte de Tantra, meditația este absolut necesară. Fără meditație nu avem nicio șansă.

Deci, o parte a activității unui Bodhisattva este dezvoltarea meditației. Cu toate că el se preocupă de alții, va trebui să mediteze. Altfel, el nu va putea atinge la nivelurile înalte, în care să-i poată ajuta cu adevărat pe ceilalți. 

  1. Fără măsură

    Pakmăsură sau limită
    Mepanu este.

     Paktu Mepa înseamnă fără măsură, nelimitat, nenumărat, infinit. Ce înseamnă nenumărate? Asta înseamnă că jurămintele Bodhisattva au nenumărate virtuți. Virtuțile, beneficiile care răsar ca urmare a păstrării jurămintelor si a realizării Bodhichitei sunt nenumărate, sunt incomensurabile. 

    3. A ajuta ființele

    Pendoka ajuta.

Cu alte cuvinte, a ajuta de a aduce fericirea tuturor ființelor.

Cum poate ajuta un Bodhisattva să aducă fericirea tuturor ființelor? În timp ce practică și după ce și-a încheiat practica. Cu siguranță că dacă un Bodhisattva și-a finalizat practica, este deja un Buddha, și el va aduce fericirea tuturor ființelor. Este tot ceea ce face Buddha.

Iar practica este foarte interesantă.

Cum devine Bodhisattva un Buddha? El practică să le aducă fericirea celorlalți și aceasta este esența care dă forță căii. El ia rezultatul drept cale. Bodhisattva își spune: „Vreau să fiu un Buddha. Ce face Buddha? El ajută permanent toate ființele. Ce voi face pe calea mea? Voi ajuta ființele. Desigur că încă nu le pot ajuta în toate necazurile lor, dar practic.” Aceasta este puterea acestor jurăminte. Acesta este și secretul Tantrei. 

De aceea, aceste jurăminte sunt de fapt jurăminte tantrice la nivelurile joase ale tantrei.

  1.    Rezultate și beneficii sau binecuvântări și beneficii.

    Drebu înseamnă efect, rezultat, fruct,
    Penyunbeneficiu, avantaj, virtute, calități benefice.
    Chewamăreție, grandoare.
    Drebu Dang Penyun Chewa înseamnă măreția rezultatelor și a beneficiilor.

Se poate înlocui cuvântul rezultat cu binecuvântare, deoarece rezultatul este o binecuvântare. Aici, cuvântul Drebu ce înseamnă rezultat are sensul de binecuvântare.

– Care este beneficiul cel mai mare? Iluminarea. Păstrarea acestor jurăminte duce la iluminare.

– Care este marea binecuvântare? Aceasta este binecuvântarea care o va aduce altora păstrarea jurămintelor, atunci când vom fi iluminați.

Adică, păstrarea jurămintelor va fi o binecuvântare și pentru noi și pentru toți ceilalți. 

– Ce ne va aduce păstrarea jurămintelor? Vom deveni iluminați, nu vom mai suferi și vom fi permanent într-o stare de plăcere sublimă.

– Ce va aduce altora? Ajutorul nostru. Vom avea și capacitatea de a-i ajuta pe ceilalți.

Așadar, acestea sunt „cele patru măreții ale jurămintelor Bodhisattva”.

    

    Un Budhisattva culege beneficii în fiecare clipă

Ce se întâmplă cu cineva pe calea Hinayanei? Aceste lucruri se aplică și lor? Înainte de a se ajunge la Calea preceperii, practica este aproape similară pentru practicanții celor două căi.

Pentru un Bodhisattva, aceste patru măreții vor începe din momentul urcării sale pe cale, în timp ce practică calea, deoarece calea în sine este de a-i ajuta pe ceilalți. Chiar și când meditează, o face pentru alții. Când face yoga, o face și pentru alții. Când bea apă o face pentru alții. Când respiră, o face pentru alții.

Și acesta este motivul pentru care un Bodhisattva va avea parte de nenumărate beneficii și binecuvântări.

   

Importanța jurămintelor de eliberare personală pe calea celor șase perfecțiuni

Oare cel care a ajuns să practice calea perfecțiunilor, calea Mahayana sau Bodhisattva, poate renunța la jurămintele de eliberare?

Motivul pentru care a apărut această întrebare se datorează faptului că în scripturi există o astfel de abordare. Je Tsongkapa a răspuns că această abordare  este o mare greșeală, o greșeală gravă. El a spus că atât jurămintele de eliberare de eliberare cât și celelalte jurăminte sunt la fel de necesare.

Pentru a urca pe Calea Vajrayana, Calea Diamantului, Calea Tantrică, Calea Rapidă, avem nevoie de o bază solidă atât pentru jurămintele de eliberare, cât și pentru jurămintele Bodhisattva.

De fapt, tradiția noastră spune că este bine ca o persoană, înainte de a lua jurămintele Bodhisattva, să ia mai întâi o anume formă de jurăminte de eliberare, fie că dorește să devină călugăr, fie că nu, și anume Jurămintele pe viață a laicului:

    1. A nu ucide – făptură vie sau făt uman
    2. A nu fura – a nu fura de la cele Trei Diamante.
    3. A nu minți despre realizările noastre spirituale.
    4. Comportament sexual inadecvat, a nu comite adulter, iar pentru călugări – a nu avea contact sexual.
    5. A nu consuma alcool sau droguri.
         

Ce rău este dacă bem puțin vin?

Buddha a luat un fir de iarbă, a arătat spre vârful firului și a spus: „Cine va bea stropul de alcool care poate fi pus pe acest vârf, el nu poate fi discipolul meu.”

Va trebui să ne punem dorința în aceeași balanță cu compasiunea noastră față de toate ființele.

Pentru a obține iluminarea, avem nevoie de o concentrare incredibilă. Avem nevoie de o minte extrem de clară. Există nenumărate lucruri care ne întunecă mintea. Bodhisattva care spune: „Vreau să ajung la iluminare pentru binele întregii creații”, și el în mod conștient își deteriorează mintea, asta înseamnă că face exact invers de ceea ce susține.

Dacă există în medicament alcool și medicamentul este necesar pentru a ne menține sănătatea, va trebui să luăm medicamentul. 

Să presupunem că suntem un practicant care dorește să fie iluminat. Cum se ajunge la iluminare? Avem nevoie de o cale de a ajunge la iluminare, nu-i așa? Nu o cunoaștem pentru că, dacă am ști-o, am face-o deja? Avem nevoie de cineva care să ne arate calea. Cine ne arată calea a sosit deja. Buddha a venit și ne-a dat jurămintele, iar el vede calea. Așa că a avut un motiv întemeiat să ni le dea, pentru că avem nevoie să ne dezvoltăm această concentrare extraordinară.

Dacă vom spune: „Voi urma regulile mele”, atunci conform regulilor pe care le-am decis, vom ajunge acolo unde ajungem, fără să-i dăm nicio posibilitate de a ne îndruma.

Jurămintele sunt darul pe care ni l-a oferit Buddha pentru a ne îndruma pe calea pe care nu o cunoaștem, iar această cale nu va fi după regulile noastre.

Și dacă faptul că nu trebuie să bem alcool îl vedem ca obstacol acum – pe măsură ce progresăm pe cale, vom înțelege cât este el de mic față de cele care vor apare. Ele vin pentru că karma noastră le produce și sunt obstacolele noastre pentru a ne elibera de suferință. Deci, acesta este doar unul dintre ele.

Pe calea spirituală întotdeauna va exista această bătălie cu ego-ul, pentru că egoul „le știe pe toate” și ego-ul va lupta pentru existența sa. El va lupta și va veni cu justificări și va avea dreptate, iar noi vom rămâne prinși în suferință.    

Fumatul de țigări intră tot în această categorie?

Fumatul trebuie pus în aceeași categorie. Pentru a ajunge la iluminare avem nevoie de corpurile noastre. Avem nevoie de o viață lungă, pentru că calea este foarte lungă. Trebuie să facem tot ceea putem pentru a proteja viața, de a o respecta și pe a noastră și pe a celorlalți. Este vital.


    Oare păstrarea jurămintelor de eliberare nu deviază atenția lui Bodhisattva de la ceilalți?

Sunt persoane care amestecă jurămintele de eliberare cu motivația Hinayana. Ele vor spune: „Cineva care se focusează pe jurămintele de eliberare care vin din Hinayana, își va îndrepta atenția spre el însuși, iar acest lucru îl va opri pe Bodhisattva din scopul lui, deoarece el va acționa doar pentru sine.”  

În literatura tibetană, ideile greșite și argumentele sunt foarte frumos prezentate:

– Ei încep să prezinte opiniile greșite, după care aduc argumente care demonstrează că acestea nu au sens, că sunt greșite. Acesta este prima etapă.

– În a doua etapă, sunt prezentate ideile noastre – Rang luk, calea noastră, și noi avem întotdeauna dreptate.

– În a treia etapă, după ce am spus ce credem, oponentul revine și încearcă din nou să intre în polemică, urmând apoi o serie de dezbaterii care infirmă opinia oponentului. 

Acesta este o metodă pedagogică foarte bună, deoarece ne ajută să ne clarificăm împotrivirile pe care le avem în minte.

Deci, oponentul vine și ne va spune: „Jurămintele de eliberare provin din Hinayana. În Hinayana, practicantul se concentrează pe el însuși, așa că dacă spuneți că jurămintele de eliberare sunt importante și pentru Bodhisattva, asta înseamnă că el își va direcționa atenția asupra lui în loc să și-o concentreze asupra tuturor ființelor.” 

Răspunsul nostru va fi : „Este exact invers. Jurămintele de eliberare stau la baza jurămintelor Bodhisattva”.

Și am menționat deja bine-cunoscutul citat a lui Je Tsongkapa, care spunea: „Ideea că cei care păstrează jurămintele mai înalte trebuie să renunțe la jurămintele inferioare este ca și grindina puternică, care cade și distruge însăși rădăcina învățăturilor tuturor Buddha victorioși, tăind recoltele bogate de binefaceri și fericire care ar fi putut ajunge la orice viețuitoare. Este ideea oarbă a celui care nu înțelege punctele esențiale ale scripturilor importante ale întregii game de școli budiste. Ca atare, îndepărtați-vă de această idee cât mai repede posibil și aruncați-o ca pe un gunoi.”

În lecția a 3-a vom vorbi despre ceremonia de luare a jurămintelor Bodhisattva. Acest lucru înseamnă că fiecare dintre voi în viitor, le veți conferi elevilor voștri, de aceea este bine să cunoașteți bine acest material.

 

înapoi la curs, ACI 7

Lecția 1 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 1, partea întâi, lecția 1a

 

Fiecare lecție de dharma se deschide cu două rugăciuni:

Ofranda mandalei

Ea este o rugăciune de recunoștință, de apreciere față de linia pe care vine această învățătură și care ne permite să practicăm în scopul de a ieși din suferință și de ai ajuta și pe ceilalți să iasă din suferință.

În această rugăciune oferim ofrandă învățătorilor. Ofranda cuprinde tot ceea ce este mai frumos în această lume. Tot ceea ce este mai frumos în lumea noastră exterioară și lumea noastră interioară. Ne imaginăm că toate faptele noastre bune, faptele făcute de alții, sau faptele marilor maeștri despre care am auzit sau am citit, sunt ca niște pietre prețioase. Și toate aceste nestemate strălucitoare le oferim învățătorilor, în semn de mulțumire și respect pentru învățătura pe care ne-o transmit și pentru că și-au dedicat întreaga viață ca aceste învățături să ajungă la noi. Mudra pe care o facem, reprezintă legendarul Munte Meru și cele patru continente, un fel de model mitologic al lumii.

Ideea este să dăruim întreaga noastră lume exterioară și interioară, cu tot ceea ce este mai frumos în ea. Va veni ziua în care vom vorbi mai în detaliu despre acest act al mandalei.

Deci, să facem rugăciunea:

 

Rugăciunea de refugiu

În cea de-a doua rugăciune ne refugiem în Buddha, Dharma și Sangha. Ele reprezintă înțelepciunea și compasiunea pe care și noi dorim să le dezvoltăm în inimile noastre, iar ele ne vor proteja de orice formă de suferință și ne vor scoate din Samsara.

 

Rugăciunea de creștere a Bodhichitei

De obicei nu spunem această rugăciune. Ea este foarte scurtă, dar, întrucât vom învăța acest curs despre jurămintele Bodhisattva, a căror scop sunt tocmai dezvoltarea Bodhicittei, cred că ar fi potrivit să introducem și această rugăciune.

În limba tibetană sună așa:

Bodhicitta supremă și prețioasă
Să apară, unde nu a fost,
Cea răsărită deja, să nu scad
ă
.
Fie ca ea să crească și mai mult.”

Mintea noastră nu a început în această viață

Acest curs este diferit de toate celelalte cursuri. În toate celelalte cursuri sunt explicate conceptele așa cum au fost explicate de Buddha, astfel încât să le putem realiza în inimile noastre. În acest curs sunt prezentate o serie de jurăminte care sunt la un nivel de moralitate foarte ridicat, nivel pe care vrem să-l menținem pentru a putea ieși din Samsara.

Așadar, începem cu mintea, cu conștiința noastră. În primul rând, este important să ajungem la înțelegerea faptului că mintea noastră nu a început odată cu începutul acestei vieți. Ea a existat cu mult înainte de a intra în acest corp, încă înainte de a ne naște. Cursul 4 este în întregime dedicat dovedirii acestui fapt.

Pentru cei noi veniți, este foarte important să începeți cu acest subiect. Este adevărat că această înțelegere nu poate fi dobândită în cinci minute și uneori nici măcar după zece lecții. Dar ea este fondul a tot ceea ce se spune aici. Fără această înțelegere a continuității conștiinței, învățăturile nu ar avea sens, deoarece vorbim despre un nivel foarte ridicat de moralitate, care este adesea dificil de început și de încheiat într-o singură viață. El este înălțător.

Și dacă vă aflați aici, și aceste lucruri vă atrag, asta înseamnă că ați plantat semințele necesare cu mult înainte de a veni în această viață. Fiecare dintre cei care se află aici este la un nivel diferit de dezvoltare spirituală. În spatele fiecăruia dintre voi, există mii de ani, mii de vieți anterioare în care ați fost pregătiți pentru asta. Va veni ziua în care veți ajunge să vedeți asta. Mii de reîncarnări anterioare v-au pregătit ca să fiți aici.

Și acum am ajuns la o anumită maturitate

Lama Dvora Hla ne dă un citat foarte frumos din Cartea tibetană a vieții și a morții, scrisă de Sogyal Rinpoche (1947 – 2019). El a fost un lama tibetan Dzogchen din tradiția Nyingma. Sogyal Rinpoche ne descrie că pe parcursul a mii de vieți anterioare am avut întotdeauna un învățător lăuntric, învățătorul inimii noastre care ne-a ajutat să progresăm spiritual, dar nu l-am observat datorită afecțiunilor noastre mentale. El spune:

După multe încarnări în care am acumulat binefaceri, vine momentul în care începem să-l vedem pe învățătorul inimii noastre sub forma unei persoane în carne și oase”. El spune: „Îl vom întâlni pe învățătorul nostru lăuntric sub forma unei ființe umane, care va începe să ne învețe în mod explicit cum să ieșim din suferință.

Ceea ce el ne spune despre învățător este valabil și pentru acest studiu și pentru Dharma în sine. Ați atins suficientă maturitate. Și faptul că sunteți aici este o dovadă în acest sens. Faptul că sunteți aici indică că ați ajuns la o anumită maturitate spirituală iar acum sunteți gata să auziți aceste învățături.

Doresc să vă atrag atenția asupra faptului că nu există ceva despre care vă vorbesc și voi să nu-l știți. Numai voi dați sens cuvintelor pe care vi le spun, pentru că eu scot doar sunete. Sunetele pe care eu le scot, sunt unde sonore care vă ajung la urechi, după care sunt decodificate de nervi și ajung la creier, iar sensul lor este dat numai de voi.

De fapt, nu vă spun nimic nou, ceva pe care voi să nu-l cunoașteți deja.

Voi sunteți cei care mă proiectați acum, spunându-vă toate acestea. Dar toate lucrurile pe care le auziți se află deja în voi și întotdeauna s-au aflat în voi. Ele se află în toată lumea, dar nu toată lumea s-a trezit, ei încă dorm.

De cele mai multe ori, va trebui să se întâmple un dezastru ca lumea să se trezească. Ceva dificil care se întâmplă în viața lor și încep să întâlnească oroarea Samsarei. Cei care nu ajung la dharma, nu au văzut încă groaza Samsarei. Și asta nu pentru că viața lor Samsarică a fost prea blândă, ci datorită faptului că mințile lor au fost în permanență distrase de viața plină de suferință, încât nu mai au timp liber să se gândească și la altceva.

Învățătura care duce la practică

Ca urmare a studiului, începe să se dezvolte o înțelegere intelectuală a lucrurilor. Aceasta este o etapă spirituală destul de superficială. Dar este un început. Cu toții pornim de la o înțelegere intelectuală. Dar ea nu este suficientă pentru a ne elibera. Geshe Michael spunea că trebuie să auzim de 7000 de ori pentru ca învățătura să poată pătrundă suficient de adânc și să ne dăm seama că va trebui să facem noi înșine ceva pentru a aduce schimbările necesare de a ieși din suferință.

Numai atunci oamenii vor începe să caute o cale de a practica, de a medita, de a face yoga, mantre, rugăciuni, de a face ceva care să le schimbe conștiința cu mult mai profund.

În tradiția noastră, cele mai multe practici se fac acasă. Iar perseverența este un cuvânt cheie. Este mai bine să practicați mai puțin, dar constant decât să practicați trei ore, o dată pe săptămână. Cu alte cuvinte, numai dacă vom începe să practicăm în mod constant, lucrurile vor începe să se miște. Vor începe să se miște acele lucruri care erau blocate și nu se schimbau. Lucruri frumoase vor începe să se întâmple. Multă lume meditează, concentrarea lor evoluează și ca urmare se dezvoltă dorința de a păstra jurămintele.

Binecuvântarea luării jurămintelor

În Occident, când este auzit cuvântul „jurământ”, de multe ori i se dă un sens negativ. Adesea cuvântul „jurământ” pare ceva care ne limitează.

Matthieu Ricard, călugăr în budismul tibetan, spunea:

Aceste jurăminte sunt aripile pe care ni le dau ființele iluminate pentru a zbura spre iluminare.

Sunt multe fapte bune pe care le putem face, dar timpul nostru este limitat, atât pe parcursul zilei, cât și pe parcursul vieții noastre.

Iar acum ni se dă o listă care ne direcționează: „Fă asta și nu fă asta!”

Dar când începem să le urmărim în mod regulat în carnețel, vor începe să se întâmple lucruri uimitoare. Viața se va schimba, pentru că ele au un efect extrem de pozitiv asupra minții.

Întotdeauna se va pune accent pe importanța meditației, deoarece ea ne transformă mintea. Dar trebuie înțeles că meditația nu este suficientă pentru asta, avem nevoie de jurăminte.

Jurămintele spun: „Mă angajez pe această cale. Datorită compasiunii mele, îmi iau obligația să aflu care este cauza suferinței și cum să ies din ea și cum să-i scot și pe toți ceilalți din suferință”. Deci, jurămintele spun: „Doresc” sau „Îmi asum un angajament”.

Scopul jurămintelor Bodhisattva este de a învăța cum să-i servim pe ceilalți

Jurămintele Bodhisattva au ca scop servirea celorlalți. De a face mult bine în lume. De a face altora mult bine.

Dacă vom păstra jurămintele permanent lumea noastră se va schimba. Atunci când plantăm semințe karmice de a dori să-i ajutăm pe ceilalți, karma se va întoarce la noi, iar în cele din urmă, atât mintea cât și lumea noastră se vor schimba.

La fiecare nivel al jurămintelor, există etape în practica noastră, în gradul de seriozitate și în perseverența noastră în practică, iar pe măsură ce urcăm, se vor petrece schimbări uimitoare în realitatea noastră, deoarece totul funcționează pe baza înțelegerii karmei și a vacuității. Toate jurămintele funcționează pe această bază.

Lumea voastră se va schimba…

Lumea se va schimba. Ea va deveni mai vie, lucrurile vor fi mai frumoase, mai savuroase, iar oamenii mai plăcuți.

Lumea noastră se va schimba, pentru că ea este în întregime o proiecție venită din karma noastră. Începem să lucrăm în mod deliberat, pentru a ne manipula karma în direcția iluminării.

… Și, de asemenea, voi vă veți schimba

Și dacă veți practica – vă avertizăm de acum: veți suferi transformări! Lumea voastră interioară se va schimba și, drept urmare, se va schimba și modul în care veți percepe lumea.

Pentru cei din jurul vostru veți părea ciudați. Lama Dvora Hla povestește că odată a fost găzduită de bunica ei. „Nu te mai bucuri de viață”, îmi spunea bunica. I se părea că devenisem o ciudată. Vedea că nu mai îmi petrec timpul bârfind familia. Această sursă de plăcere dispăruse brusc. Era foarte frustrant pentru ea. I se părea că mă lipsesc de plăcerile vieții”.

De asemenea, se va schimba și concepția voastră asupra lumii

Dacă păreți altora în acest fel, se datorează faptului că preocuparea numărul unu pentru majoritatea oamenilor, este preocuparea față de propriul sine. Să-i fie lui plăcut, gustos, să-i fie bine numai lui, lui, lui…..

Bodhisattva coboară din acest tren. Nu într-o singură zi. Practica este de a ne îndrepta atenția către ceilalți. Și cu cât vom practica mai mult, cu atât vom părea mai ciudați.

Pe de altă parte, oamenii vor începe din ce în ce mai mult să aibă grijă de noi, pentru că preocuparea față de ceilalți, se reîntoarce la noi. Vom fi în situația ciudată în care lumea are grijă de noi și ne va privi ca și cum am fi niște sărmani.


Aceștia suntem noi și cei care nu practică. Așa îi vom privi după un timp în care ne-am păstrat jurămintele de șase ori pe zi. Ne uităm la ei și îi vedem cum suferă. Îi vedem cum se luptă încă cu afecțiunile mentale, cu necazurile, cu incertitudinile și poveștile lor. Și îi privim cu compasiune pentru suferința lor. Cu timpul vom începe să vedem inutilitatea ei. Îi vedem pe ceilalți cât de mult suferă datorită credinței lor în ficțiunea realității pe care singuri și-au creat-o. Și datorită compasiunii voastre pentru ei, veți căuta o modalitate de a-i ajuta.

Ce vor spune ei despre noi ? Ei vor spune: „Câtă naivitate. Cum adică să fi în slujba altora? Să nu mă mai îngrijesc de mine? Ce prostie este asta!”… Vor gândi cât suntem noi de naivi.

Dar, nu va fi tot timpul așa, este doar o perioadă de tranziție, pentru că dacă vom continua să practicăm bine, ei se vor schimba în ochii noștri. Vom începe să-i percepem altfel. Deci este un avertisment.

Baza jurămintelor Bodhisattva – Jurămintele de eliberare individuală

Pentru ca aceste jurăminte să funcționeze, va trebui să începem cu jurămintele de eliberare individuală.

Jurămintele Pratimoksha sunt cele zece jurăminte de eliberare și acestea sunt explicate pe larg în cursul 9. Esența lor este de a evita rănirea celorlalți.

În limba tibetană, jurămintele de eliberare individuală se numesc:

སོ་ཐར།
Sotar

Tibetanii au obiceiul să ia o silabă de la un cuvânt și să o combine cu silaba de la alt cuvânt și să facă un alt cuvânt mai scurt.

So vine de la cuvântul Sosor – care înseamnă individual,
Tar – vine de la Tarpa , care înseamnă eliberare, libertate.

În prelegerea „Cum să fim fericiți” am vorbit despre cum să urcăm pe scara fericirii. Atâta timp cât continuăm să rănim pe alții, nu vom ajunge nicăieri. Vom rămâne blocați. Deci, în primul rând, va trebui să practicăm jurămintele bine și să ținem carnețelul. Altfel, nu se va întâmpla nici o schimbare. Nu se va întâmpla nimic.

Este o problemă de practică zilnică. Schimbarea nu va veni doar din auzirea lucrurilor. Trebuie să le practicăm. În faimosul verset al maestrului Shantideva ni se vorbește despre calitățile bune pe care le poate avea durerea:

Durerea, în sine, are calități bune,
Ea ne ajută în inima noastră:
Compasiunea să ne-o dezvoltăm,
Mândria să ne-o eliminăm,
Să ne bucurăm de a face bine,
Și de a ne abține din a face rău.

Dacă vrem să începem cu adevărat o cale spirituală, este important să înțelegem aceste lucruri, iar pe de altă parte de a ne abține de a mai face altuia vreun rău. Odată ce am înțeles prin suferința personală prin care trecem ce daune provoacă, nu vom mai dori să cauzăm nimănui nici-o durere. Iar atunci suferința va înceta să mai vină, și, în acest fel, ne purificăm.

Care sunt jurămintele de eliberare personală?

Ne vom referi aici la cele cinci jurăminte de eliberare personală pentru cei care nu sunt călugări.

  1. A nu ucide nicio făptură vie sau făt uman.
  2. A nu lua nimic fără permisiune. În această categorie intră obiectele, banii, drepturile de autor, și neacordarea atenției. Dacă cineva nu dorește să petreacă timp cu noi, nu îl vom forța să facă asta.
  3. A nu comite adulter. Pentru majoritatea oamenilor care nu sunt călugări, înseamnă mai ales evitarea adulterului. Acest jurământ mai cuprinde evitarea utilizării abuzive a sexualității noastre. Sexualitatea nu trebuie să devină un instrument care să-i rănească pe alții. Cu toții știm câtă durere ne poate provoca atunci când cineva ne rănește sexual, fapt care se poate întâmpla doar dacă purtăm aceste semințe cu noi. Și mai ales cei dintre noi care am experimentat durerea, nu mai vrem să semănăm astfel de semințe.
  4. A nu minți. Și aici, în contextul acestor cinci, spre deosebire de cele zece, este să nu mințim despre realizările noastre spirituale. Nu vom afirma că „Am perceput vacuitatea!” sau că „Pot citi viitorul cuiva!” dacă nu avem cu adevărat această abilitate. Aceasta este o karmă foarte grea. Este foarte important să nu mințim despre realizările sau abilitățile noastre spirituale, pentru că tocmai asta ne va împiedica să obținem adevăratele realizări și abilități spirituale.
  5. A nu consuma alcool sau droguri care ne întunecă mintea.

Așadar, acestea sunt cele cinci care stau la baza jurămintelor Bodhisattva. Aceasta este varianta jurămintelor de călugăr pe care le iau oameni care nu sunt călugări și ea este nivelul minim. Fără ele, nici măcar nu am început să practicăm.

Păstrarea jurămintelor duce la plăcerea divină

În budism există 18 nivele de puritate a minții (numite Samten), care ne aduc în final în paradis, la puritatea perfectă a lui Buddha, care este fericirea perfectă. Aceasta este Ananda.

Ananda este cuvântul sanscrit pentru plăcerea supremă/extaz/beatitudine. O ființă iluminată se află permanent în extaz.

În jurul unei ființe iluminate se află numai ființe divine. Pe măsură ce progresăm în practica noastră spirituală, vom fi înconjurați din ce în ce mai mult de oameni spirituali. Oamenii din jurul nostru vor fi mai plăcuți, mai plini de compasiune și cu dorința de a-i ajuta pe alții.

Acesta este un semn că ne îndreptăm acolo.

Este important să înțelegem că nu există o realitate obiectivă. Nu există vreo bază față de care să ne raportăm. Nu înseamnă că ei sunt „acolo” și eu sunt „aici”. Pentru că atunci când spunem: „Ei sunt acolo”, decidem că acela de „acolo” este ceva obiectiv și astfel urcăm pe o scară care este în afara noastră, obiectivă. În budism așa ceva nu există.  Nu există o altă realitate decât cea pe care noi o proiectăm din conștiința noastră și care ne este impusă de karma noastră.

Deci, ce se întâmplă? Pe măsură ce mintea noastră începe să se purifice, începem să ne păstrăm moralitatea la nivele din ce în ce mai înalte, iar atunci vom fi forțați de karma noastră să proiectăm o lume care va fi din ce în ce mai pură.

Nu vom mai avea o bază de comparație. Acest lucru se va întâmpla automat. Nu ne vom mai aminti dacă a mai fost și altceva, pentru că nu va mai fi realitatea voastră. Acesta este motivul pentru care spunem că pentru milioanele de Buddha cuvântul „suferință” nu există. Ei se află într-o altă lume.

Vom fi într-o altă lume și va fi un proces treptat. Datorită faptului că procesul este treptat, de multe ori nu vom simți aceste schimbări, dar cel de vizavi va vedea progresul.

Deci dacă învățăm, dacă luăm jurămintele și le păstrăm în timp, schimbarea va veni. Vom deveni o persoană frumoasă atât în interior cât și în exterior. Karma noastră se va schimba, iar lumea va începe să arate altfel. Și mai târziu vor începe să se petreacă minuni.

Cei care au învățat bine despre jurăminte și și-au făcut temele, pot să le primească dacă doresc. Nu este obligatoriu, nu face parte din curs, este alegerea fiecăruia. Jurămintele Bodhisattva se află la un nivel de moralitate mult mai ridicat decât cel pe care l-am menționat anterior, despre „a nu fura”, „a nu minți”, „a nu ucide”.

Jurămintele Bodhisattva deschid calea către Tantra

Și, bineînțeles, mai există și un alt nivelul de jurăminte care este mai înalt, și anume jurămintele secrete. Jurămintele Bodhisattva sunt cele care deschid calea către jurămintele secrete, adică către Tantra. Dacă ele vor fi bine păstrate o perioadă bună de timp, ele ne vor aduce învățătorul tantric. Ne vor aduce studiul secret.

Studiile tantrice determină ca schimbarea să fie mult mai accelerată. Ea devine de un milion de ori mai rapidă decât fără ele. Schimbarea corpului și a conștiinței este resimțită în așa măsură încât procesul poate fi finalizat într-o singură viață, dacă karma o permite. Și scopul acestui studiu (curs) este să ajungeți la aceste studii.

Există patru niveluri de Tantra.

4. Tantra numită „Anutara Yoga Tantra” care este cea mai înaltă. Învățătorii spun că trebuie să intrăm în Anutara Yoga Tantra, deoarece generația noastră este degenerată din punct de vedere spiritual. Avem nevoie de cele mai puternice instrumente pentru a ne elibera într-o singură viață.
3. Yoga tantra.
2. Kriya tantra.
1. Charya tantra.

În tantrele „inferioare”, care nu sunt inferioare, ci foarte avansate, jurămintele lor tantrice se numesc jurămintele Bodhisattva. Ele sunt incredibile și dacă sunt păstrate cum trebuie, deschid calea spre iluminare. Tantra cea mai înaltă, are rolul de a accelera procesul, dar esența sa este deja aici.

Stratagema este să le ținem de șase ori pe zi.

Studiul jurămintelor este esențial și totuși foarte rar

Mulți oameni primesc jurăminte, dar nu au nici o idee despre ce primesc. De multe ori nici nu știu că le-au primit, pentru că ele pot face parte dintr-un ritual tantric. Lama Dvora Hla povestește că a fost la un curs în Dharmasala despre „Modul de viață al unui Bodhisattva” susținut de Dalai Lama. La acel curs, Dalai Lama a conferit publicului jurămintele bodhisattva în limba tibetană. Oamenii nici măcar nu și-au dat seama că le-au primit. Nu este prea eficient dacă nu știm ce primim.

De aceea acest curs în care ne sunt explicate aceste jurăminte este foarte rar.

Acest curs a fost redactat de Geshe Michael. El a fost primul care a început să facă acest lucru. Mulți Lama i-au apreciat munca. El nu a inventat nimic. Geshe Hla a strâns învățătura din scrierile autentice budiste și le-a transmis apoi elevilor din Occident. Acesta este motivul pentru care acest curs este foarte rar, iar faptul că vă aflați aici este un mare privilegiu.

Este important să subliniem faptul că această cunoaștere vine de la Buddha, o entitate iluminată și atotștiutoare. Și pentru că Buddha este omniscient, el a putut să vadă exact unde vom fi și când vom fi și cine are nevoie de ea.

Motivația de a lua jurămintele este Bodhichita.

Bodhichitaeste marea compasiune pentru toate făpturile care trăiesc în suferință și dorește să le ajute să iasă din ea.

Înainte ca Bodhichita să se dezvolte, omul trebuie să-și dezvolte mai întâi aversiunea față de suferința lui și față de suferința celorlalți din Samsara. Dar înainte de asta va trebui să-și dezvolte conștientizarea profundă a suferinței.

În continuare, vom trece pe scurt asupra tipurilor de suferință, conform învățăturii budiste.

Trei tipuri de suferință.

1. Suferința suferinței.

Dukngel gi dukngel

Dungyel – înseamnă suferință.
Kyi – este cuvânt de legătură, adică al.

Adică suferință a suferinței.

Ce înseamnă suferința suferinței? Ea este forma cea mai aspră a suferinței:

– Boala,
– Foametea,
– Războaiele,
– Lipsurile,
– Pierderea celor dragi,
– Trădarea.

Nimeni nu le dorește. Este forma crudă a suferinței și cea mai grea.

2. Suferința schimbării.

Gyurway dukngel

Gyurway înseamnă schimbare.

Traducerea cuvântului Dungyel ca suferință este mai puțin potrivită în acest context. În sanscrită se spune Dukha, opusul lui fiind Sukha. Sukha înseamnă mulțumire, plăcere. Deci Dukha – ar însemna nemulțumire, disconfort, incomod. Disconfortul sau nemulțumirea care apare în urma schimbării.

Acest nivel al suferinței are grade diferite. De exemplu, mașina s-a stricat. Trebuie să ajung la muncă și nu pot.

Este firesc ca mașina să se strice într-o bună zi, pentru că lucrurile sunt perisabile, nu este așa?

Tot ceea ce există în lumea noastră este perisabil, este efemer. Orice relație pe care o avem, orice aparat casnic pe care îl avem se strică. Toate acestea sunt determinate de forțele karmice care și ele sunt perisabile. Ele ne provoacă suferință, disconfort, nemulțumire.

Și nemulțumirea are grade diferite. Nemulțumirea de faptul ca ni s-a stricat mașina este diferită de cea în care stomacul s-a golit și acum trebuie să cautăm din nou de mâncare.

3. Suferința atotpătrunzătoare.

Kyappa duje kyi dukngel

Kyappa – înseamnă ceva care este peste tot.

Ea se află în toată Samsara. Peste tot în roata vieții. Fiecare ființă și fiecare loc din roata vieții se află în fălcile Lordului Morții. Orice lucru bun este suferință și orice lucru rău este suferință.

Avem nevoie de timp pentru a vedea asta. Și este foarte important să ajungem în faza în care să ne dăm seama că nu există nimic bun care să nu se sfârșească, deoarece tot ce vine bun sau rău, vine din karmă.

Faptul că ne-am născut ființe umane, înseamnă că avem o karmă minunată. Nu numai că avem un corp uman, avem și inteligența necesară de a înțelege lucrurile, am întâlnit învățătura și profesori care ne învață. Dar datorită faptului că ea a rodit, este pe cale să dispară. Însuși faptul că omul se naște, după vârsta de 18 ani el începe să îmbătrânească, dacă a apucat să ajungă la vârsta de 18 ani.

Orice lucru pe care îl avem în Samsara trebuie să-l pierdem. Nu putem păstra nimic.

Pentru cei care au ieșit din Samsara, toate acestea nu se mai întâmplă. Ei își creează în mod permanent plăcerea sublimă, iar când ne privesc, ne privesc cu multă compasiune. Ei ne văd cum suntem conduși de forțele karmice nemiloase și cât de neputincioși suntem în fața lor, și caută în orice fel să ne ajute. Uneori, ei se manifestă în acel dezastru care să ne împingă să începem să învățăm, să începem să pășim pe cale. Acesta este modul în care ei ne văd.

Deci, acestea sunt cele trei tipuri de suferință. Fiecare dintre voi își cunoaște viața, cunoaște suferința vieții sale, altfel nu ați fi fost aici.

Și dacă vorbim acum despre suferință, este pentru a vă motiva. Fără motivație nu veți asculta bine învățătura, nu o veți lua suficient în serios.

Suferința morții și bardo

Există și alte tipuri de suferință: Suferința morții și cea din Bardo. Fiecare dintre noi va trebui să treacă prin moarte și prin Bardo.

În permanență suntem conduși de forțele karmice. Avem karma care ne-a adus în această viață, care a creat conexiunea dintre conștiință și corpul uman. Suntem protejați de această karmă atâta timp cât existăm. De îndată ce această karmă s-a consumat, asta înseamnă moarte. După ce legătura dintre minte și corp s-a întrerupt, vom fi târâți fără milă de curenții karmici.

Pentru a dobândi starea de fericire, Ananda, unul dintre lucrurile esențiale este de a face meditația asupra morții.

Renunțarea

O bună meditație asupra morții conduce la renunțare, la dezgustul față de această existență în care suntem sub controlul permanent al forțelor karmice. Noi încă nu știm ce să facem cu asta și în continuare va trebui să ne confruntăm cu pierderea celor dragi și a lucrurilor noastre preferate.  Vrem să ieșim din Samsara.

Oamenii veneau la Ken Rinpoche și îi spuneau: „Uite mi se întâmplă asta și asta, iar eu sufăr. Ce să fac?”. Ken Rinpoche răspundea: „Așa este Samsara. Aceasta este natura Samsarei. Samsara nu poate fi reparată. Nu-ți place?” , spunea el, [atunci]  „Ieși din ea!”.

Ieșirea din Samsara este posibilă. Samsara nu poate fi remediată. Așa este natura ei.

Atâta timp cât ne învârtim în roata vieții, vom fi supuși legilor karmice. În prezent avem un scurt timp de repaus.

Lama Dvora Hla își amintește de Ken Rinpoche, cu puțin timp înainte ca acesta să moară. Ea spunea: Ne-am așezat acolo în templu și Ken Rinpoche ne spunea: „Aveți parte acum de un corp uman. Aveți o naștere foarte reușită. Totul se va termina. Totul are un sfârșit. Fiecăruia dintre voi îi va veni sfârșitul. Profitați de acest timp. Folosiți-vă de timpul pe care îl aveți pentru a ieși de aici.”

Acesta este motivul pentru care suntem aici. Acesta este motivul acestor învățături și al jurămintelor.

Avem tendința de a gândi: „Ah! Eu am făcut asta și el m-a rănit”. Este doar o chestiune de timp pentru cel care ne-a făcut rău. El și-a acumulat karma care atunci când va rodi, va fi el cel rănit, dacă nu a și rodit între timp. Culegem ce semănăm.

Cum începem să ieșim din Samsara?

Samsara înseamnă roată. În trei dimensiuni, ea este o spirală. Atâta timp cât nu dobândim înțelepciune suntem într-o astfel de spirală.

Dacă țipă cineva la noi și noi țipăm înapoi la el, începe o nouă spirală. Am țipat, va țipa altul la noi. Privind din lateral, spirala coboară. În felul acesta ne afundăm mai adânc în suferință.

Va trebui să inversăm spirala: cineva țipă la noi, ne insultă pentru ceva care nu am făcut, ne dăm seama că tot ceea ce ni se întâmplă este doar ceea ce am semănat, iar acum ni se întoarce înapoi, ce vom face? În primul rând nu mai învârtim roata din nou. Ea se oprește aici. La început va trebui să ne înfrânăm reacția, iar mai târziu îi dăruim iubire.

Ce veți face în cazul în care șoferul de taxi vă înșală? Îi dublați bacșișul. Este ceea ce îi va elimina. Inversați Samsara. Această Samsara este alcătuită dintr-o mulțime de mici Samsare care se petrec în fiecare clipă. Ca să o inversăm pe cea mare, va trebui să le inversăm pe cele mici.

La început, înainte de a le putea dărui iubirea, cel puțin nu mai țipăm. Încă vom continua în sinea noastră să-l judecăm, să întoarcem situația pe toate fețele. Așa este la început. Este nevoie de mult timp pentru ca aceste lucruri să fie integrate. Din momentul în care auzim și înțelegem aceste lucruri până când ne vom comporta în conformitate, va trece mult timp. Și cu toate că am auzit toate acestea, obiceiul nostru este să țipăm înapoi. Ajungem acasă și ne amintim de ceea ce am învățat: „Vai de mine! Ce am făcut! Acum mi se va întoarce înapoi!”. Dar, acesta este un început minunat.

Data viitoare această perioadă se va scurta și va veni ziua când vom deschide gura pentru a țipa înapoi și o vom închide imediat. Este antidotul. Aceasta este puterea de purificare. Și, treptat-treptat, acești demoni, afecțiunile mentale, încep să devină din ce în ce mai mici, pentru că ei sunt făcuți din nimic. Sunt ca și curcubeul. Ni se pare că este atât de aproape și că-l putem prinde. Sau sunt ca norii negri de ploaie.

Afecțiunile mentale nu există cu adevărat. Nu au nicio existență proprie de sine. Așadar, dacă aplicați această contra-forță, veți ajunge să le purificați pentru că ele nu sunt parte din voi. Afecțiunile mentale sunt ca nori care nu sunt parte a cerului. Ele doar înnorează cerul.

Oamenii când aud de înfrânarea de la reacții spun: „Ce? Sunt masochist?”. Răspunsul este categoric: Nu!

A căuta cum să fim cu adevărat fericiți nu este masochism. Nu înseamnă „Bine, bine, vrei să mă lovești, atunci lovește-mă pentru că eu sunt Bodhisattva”. Nu este așa. Vrem să fim cu adevărat fericiți. Ne-am săturat de cei care ne lovesc, care ne critică și țipă la noi. Nu ne plac deloc aceste lucruri. Vom acționa cu toată forța spirituală pentru ai îndepărta de noi, pentru ai scoate cu totul din viața noastră.

Cum îi vom îndepărta din viața noastră? Iubindu-i. Pentru că ei sunt ca norul. Nu au nici o esență proprie. Ei sunt doar o proiecție mentală.

Rugăciunea pentru o viața lungă a Sfinției Sale Dalai Lama al 14-lea. Sfinția sa Dalai Lama este considerat de mulți drept întruchiparea lui Avalokiteshvara sau Chenrezik care înseamnă Buddha Compasiunii. El este numit și Tenzin Gyatso, ce înseamnă Oceanul de învățătură a Dharmei.

Gang ri raway korway shing kam dir

Pen dang dewa ma lu jungway ne

Chenresik wang tendzin gyatso yi

Shab pe si ta’i bardu ten gyur cik

În țara înconjurată de munți înzăpeziți,
Tu sursă a oricărei fericiri și beneficiu,
Tenzin Gyatso, manifestarea lui Chenrezik, acolo locuiești.
Rămâi cu noi, te rog, până Samsara va lua sfârșit.

înapoi la curs, ACI 7

 

Lecția 1, partea a doua, lecția 1b

 

Bodhicitta

După Renunțare, următorul pas, al celor „Trei căi principale”, este Bodhicitta.

După ce omul înțelege în ce mocirlă se află, în ce necaz se află, pentru puțin timp încetează să mai fie preocupat doar de propria-i suferință și când se va uita în jurul lui, își va da seama că toată lumea se află în aceeași mocirlă ca și el.

Toți oamenii din jurul nostru sunt în aceeași mocirlă ca și noi.

De vreme ce mintea noastră nu a început în această viață, ea existând din totdeauna, asta înseamnă că am trăit în Samsara o infinitate de vieți pe parcursul a nenumărați eoni. De asemenea, fiecare ființă pe care o întâlnim a fost alături de noi sub nenumărate forme și relații. Printre altele, fiecare ființă a fost cândva mama noastră. Fiecare ființă pe care o întâlnim, a fost mama noastră într-o viață anterioară și ea va rămâne în continuare mama noastră, pentru că mama care ne-a născut va rămâne mama noastră chiar și după ce ne-a dat viață.

În „Cele trei căi principale”, Je Tsongkapa, spunea:

Târâte de curenții celor patru râuri tumultoase,
Legate de lanțurile faptelor trecute,
Datorită atașamentului de sine, în celule de oțel sunt înghesuite,
Și în obscuritatea ignoranței sunt scufundate
.

În roata vieții nesfârșite, se renasc ele mereu.
Nașterea lor, torturată este ea de cele trei suferințe.
Amintește-ți în permanență

De durerea mamelor tale și tot ceea ce li se întâmplă,
Și încearcă să-ți dezvolți aspirația cea mai înaltă.

– Mamele noastre sunt târâte de cele patru râuri tumultoase. Aceste râuri sunt:  constrângerea de a se naște în lumea suferinței, de a îmbătrâni, de a suferi de boli și de a muri.
– ele sunt înghesuite în celule de oțel – celula reprezentând atașamentul de „natura de sine” a lucrurilor,
– sunt legate în lanțurile karmei – încătușate de puterea propriilor fapte trecute,
– și sunt scufundate în întunericul ignoranței.

Acestea sunt toate ființele. Ele trăiesc în ignoranță, în cușca karmei.

– Ele sunt târâte de curenții otrăvurilor din mintea lor,
– și sunt nevoite să treacă printr-un ciclu nesfârșit de nașteri în oceanul de vieții suferinde.

Toate ființele își creează permanent propria suferință și nici măcar nu știu că fac asta. Și cu siguranță ele nu se pot ajuta singure.

De aceea, va trebui ca noi să le ajutăm, iar aceasta este unica motivație a acestor jurăminte.

Aceasta este compasiunea enormă pe care o simțim față de toate ființele și dorința de a ajunge noi înșine în situația de a le putea ajuta. În acest moment când ne uităm la suferința oamenilor din jurul nostru, ne dăm seama că nu-i putem ajuta cu adevărat. Putem să-i ajutăm într-o mică măsură. Putem oferi vitamine cuiva. Putem să facem un masaj cuiva. Am putea să oferim un acoperiș deasupra capului cuiva, dar nu-i putem scoate din suferința atotpătrunzătoare.

Lama Art Engle spunea: “Ați observat? Medicii își pierd 100% din pacienții lor.

Definiția Bodhicittei

Semkye Pani Shendun chir
Yangdak Dzokpay Jangchub Du.

Semkye este mintea care se trezește. Aceasta este mintea iluminării sau mintea care generează aspirația spre iluminare. Acesta este Bodhichita.

Pa – face cuvântul Semkye un substantiv: Semkye pa.
Ni – nu face parte din cuvânt. Este un semn de punctuație. Separă subiectul propoziției de ceea ce îl descrie.
Adică: „Această propoziție va fi despre Bodhicitta”.
Shendun chir.
Shen înseamnă celălalt, alții.
Dunîn beneficiul, interesul, bunăstarea celorlalți.
Shendun chir împreună – în beneficiul celorlalți.

Yangdak înseamnă autentic, corect.
Yangdak Dzokpay înseamnă complet perfect.
Jangchub – iluminarea. Adică iluminarea completă.

Când se traduce limba tibetană, se începe de la coadă la cap.
a dori, a aspira.

Deci ce este Bodhichitta?

Bodhichitta este mintea care generează aspirația/dorința de a ajunge la iluminarea completă de dragul tuturor ființelor simțitoare.

Când spunem „mintea care generează”, ne referim de fapt la gândire. Este gândirea din fundal, cea care ne însoțește în timp ce facem ceea ce facem și ne gândim la ceea ce facem. În fundal stă motivația. Mintea unui Bodhisattva, care are Bodhichitta, este impregnată de această dorință puternică de a ajuta toate ființele. Și orice acțiune pe care o întreprinde este scăldată în această Bodhichitta.

Cele două tipuri de Bodhichitta:

1. Bodhichita dorinței, ceea ce înseamnă dorința sub forma de rugăciune (a gândi ca un Bodhisattva) cum ar fi: „Doresc ca ei să nu mai sufere. Le doresc numai bine.” Ne exprimăm dorința de a-i ajuta.

În limba tibetană se spune:

2. Bodhicitta acțiunii este dorința de a acționa (a acționa ca un Bodhisattva). Este atunci când spunem: „Da, doresc atât de mult ca nimeni să nu mai sufere, dar cum voi face asta? Cine va face asta? Eu voi face totul, pentru că ființele sunt toate mama mea, și ele mă așteaptă – le sunt dator, și numai eu le pot ajuta pentru că ele nu se pot ajuta singure. Ele sunt închise în celule de oțel și sunt târâte de curenții râurilor tumultoase, de aceea numai eu le pot ajuta. Şi asta datorită faptului că am ajuns la aceste cunoștințe.” Și atunci încep să practic și să mă purific.

În limba tibetană se spune:

Practicantul care se află la un nivel înalt își dă seama că toate ființele suferinde sunt toate proiecțiile sale. El își spune: „Dacă ele sunt o proiecție a minții mele, impusă de karma mea, și ele suferă, asta înseamnă că am karma impură, că mintea mea nu este pură. Cauza pentru care trăim într-o lume plină de suferință este că mintea noastră nu este pură.”

Practic, modul suprem de a le ajuta este de a ne purifica mintea și apoi le vom proiecta diferit, pentru că ele sunt numai creația noastră. Noi le-am creat. Ele suferă din cauza noastră. De ce mintea noastră nu este pură? Pentru că am păcătuit în trecut, am avut gânduri necurate în trecut. Fapt care ne-a creat karma. Și ea ne-a creat lumea.

În budism, asta facem. Reparăm lumea reparându-ne pe noi înșine. Și spunem că aceasta este singura cale de a repara lumea. Deoarece lucrurile pe care le facem afară, atât timp cât nu se bazează pe schimbarea karmică în noi, nu pot dura.

Întrebarea frecventă care o pun oamenii este: „Dacă Buddha vede lumea suferindă, asta ar însemna ca și când mintea lui nu ar fi curată, dar acest lucru nu se poate întâmpla pentru că el este un Buddha?”

Aceasta întrebare este dificilă pentru noi, pentru că deocamdată suntem blocați în această minte.

Am vorbit despre perceperea directă a vacuității. Atunci când cineva percepe vacuitatea, el percepe vacuitatea lui însuși, vacuitatea trupului său și vacuitatea minții sale. Când iese din această experiență, percepe și vacuitatea celorlalți. El și-a văzut iluminarea în timpul experienței, după care va trebui să muncească încă puțin pentru a o realiza.

Ca urmare a înțelepciunii dobândite din perceperea vacuității, înțelege foarte bine ce este karma și vede potențialul pe care îl au cu toții (noi toţi). El vede nestemata strălucitoare care se află în fiecare dintre ei. Inima lui se umple de compasiune pentru că vede acest potențial în ei și cum suferă în zadar datorită ignoranței lor.

Atunci ce diferă între cel care încă nu a realizat acest potențial şi cel care a realizat potențialul? Ceea ce diferă este timpul. Cu puțină muncă, fiecare va realiza acest potențial, deoarece fiecare dintre noi are această natură a lui Buddha, acest potențial de a ajunge la iluminare. Fiecare lucru viu are acest potențial, inclusiv muștele și țânțarii. Este doar o chestiune de timp.

Pentru Buddha, nu există trecut – prezent- viitor. Toate timpurile și toate lucrurile – sunt toate aici. Și din moment ce fiecare dintre noi va fi iluminat, la urma urmelor, ce va vedea Buddha? Pe mine care suferă sau pe mine iluminat(ă)?

Desigur, că întrebarea este cât va dura? Și aceasta este motivația de a lua jurămintele și apoi de a intra în Tantra, pentru a putea face totul repede, pentru că atâta timp cât nu ne-am purificat, ființele vor continuă să sufere, pentru că aceasta este lumea noastră.

Textele din care învățăm

1. Primul text se numește:

Jangchub shunglam

Chub înseamnă iluminare.
Lamcale.
Jangchub este prescurtarea lui Jang chub sempa. Nu am scris Sempa.    Jang chub sempa înseamnă Bodhisattva.
Shunglam
– calea înaltă.

Deci Jangchub shunglam înseamnă Calea cea înaltă pentru Bodhisattva.

Acest text a fost scris de Je Tsongkapa, care a trăit în anii 1357 -1419.

Je Tsongkapa

Calea cea înaltă pentru Bodhisattva este cel mai important text legat de jurămintele Bodhisattva. Je Tsongkapa s-a folosit de surse mai vechi, așa că acesta este unul dintre cele mai importante care au fost traduse. Cartea nu a fost tradusă în totalitate deoarece include și jurămintele Tantrice – pe care le veți primi atunci când veți ajunge la ele.

2. Al doilea text se numește:

Norbu ö treng

ö înseamnă lumină.
Norbupiatră prețioasă.
Treng șirag.
Norbu ö treng înseamnă Șiragul de pietre prețioase strălucitoare.

Acest text a fost scris de:

Geshe Tsewang Samdrup

El a trăit la începutul secolului al XI-lea. El a fost învățătorul celui de-al 11-lea Dalai Lama și a scris un text important folosit atunci când sunt studiate jurămintele în mănăstiri.

Așadar, acestea sunt textele pe care le vom folosi direct și ele se bazează pe texte anterioare pe care nu le vom folosi în acest curs, ci doar le vom numi.

Textul lui Je Tsongkapa nu este ușor de citit. Geshe Tsewang Samdrup s-a bazat pe textul lui Je Tsongkapa și l-a întocmit sub forma unui manual.

De unde a luat Je Tsongkapa jurămintele?  Nu el le-a inventat, ci le-a luat din surse anterioare.

1. Prima sursă este sutra lui Buddha pe nume:

Namkay nyingpoy do

Dosutra. Aproape întotdeauna când spunem sutra spunem Buddha.
Nyingpoinimă sau esență.

Ce este Namka? Namka – înseamnă cer sau spațiu.

Namkay nyngpoy do înseamnă „Sutra Esenței Spațiului” sau „Sutra Esenței Cerului”.

Ce este spațiul sau cerul? Ele reprezintă vacuitatea. Sunt cuvinte criptate pentru vacuitate.

Această sutra a fost rostită de către Buddha și conține 13 jurăminte din cele 18  jurăminte de bază. Există 18 jurăminte de bază și alte 46 de jurăminte secundare. Deci, 13 din 18 sunt enumerate în această sutra.

2. A doua sursă se numește:

Tab la kepay do

Tap kyepricepere, abilitate.
Tab la kepay do înseamnă „Sutra Abilităților”.

Ce înseamnă abilitate în budism? Abilitatea de a ajuta toate ființele. Un Bodhisattva caută să-și dezvolte priceperea, abilitatea de a ajuta ființele.

Tapmetodă.
Tap kye împreună înseamnă „metoda”. Este modul în care îi ajutăm pe ceilalți.

Această sutra conține un singur jurământ de bază. Deci, până acum avem 14 jurăminte de bază.

3. A treia sursă importantă care nu vine direct de la Buddha, se numește:

Jang chub sempay sa

Sa înseamnă pământ, dar are și sensul de nivel.
Jang chub sempay înseamnă Bodhisattva.

Acest nume înseamnă Nivelurile unui Bodhisattva.

În sanscrită se spune “Bodhisattva Bumi“. Acest text a fost scris de marele înțelept Asanga. Se estimează că ar fi trăit în anii 350 e.n.

El a primit învățătura direct de la Maitreya. Tradiția spune că s-ar fi ridicat în paradisul lui Maitreya și a primit învățătura acolo. Lama Dvora spune că a primit de la Lama Art un studiu care se bazează pe o carte foarte importantă, despre cele trei tipuri de moralitate ale unui Bodhisattva. Acest studiu nu va fi transmis în acest curs, dar el va fi pus la dispoziția cititorului.

Textul Jang chub sempay sa conține 4 jurăminte de bază. Împreună avem deja 18 jurăminte de bază.

4. A patra sursă se numește:

Lappa kuntu

În limba sanscrită se spune  Shiksa Samuchaya. Acest text a fost scris de către maestrul Shantideva (695-743 e.n.) sau Shiwa-hla. El a scris și celebra carte pe care o studiem constant: „Ghidul de viață a unui Bodhisattva”. Lappa kuntu sau Shiksa Samuchaya înseamnă „Compendiu de sfaturi pentru Bodhisattva”.

Kuntu – colecție, compendiu.    Maestrul Shantideva a luat cele 18 jurăminte de bază și le-a pus pe toate într-un singur text.

5. A cincea sursă se numește

Dompa nyi shupa

Dompa – jurăminte.
Nyi shu – douăzeci.
Pa – „Cele douăzeci”.

Deci „Cele douăzeci de versete despre jurăminte”, scrisă de maestrul Chandragomi (925 e.n.). Acesta este textul clasic pentru cele 46 de jurăminte secundare. Deci avem 18 în Shiksa Samuchaya și 46 de jurăminte secundare în Dompa nyi shupa.

Deci în total 64 de jurăminte Bodhisattva.

înapoi la curs, ACI 7