Category: Cursuri

ACI 3

ACI 3 (Retreat) -Pregatire pentru Tantra – Lectia 6

Pregătire pentru tantra


Seminar bazat pe Lam Rim
Sursa binefacerilor mele – rugăciunea către muntele de binecuvântări

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6 – Practica comună cu a celui cu scop îngust

 

În lecția anterioară am meditat asupra camerei oglinzilor și asupra coridorului cu ferestre. Aceasta practică este comună cu practica celui de scop mediu.

Aceștia sunt cei care înțeleg că în samsara orice lucru este suferință, indiferent dacă suferă acum sau în viitor. Și dacă nu v-ați convins de acest lucru, faceți cât mai mult meditația Min Dukpey Gompa, și vă veți convinge că totul este suferință. Ea poate că ne va vindeca de toate nebuniile vieții, și poate să ne ajute să ne putem dezvoltăm Renunțarea. Toate aceste versete vin să ne ajute să ne dezvoltăm renunțarea, și să lăsăm prostiile la o parte. În Samsara, nu există ceva care să nu sufere, chiar dacă în acest moment ni se pare atractiv.

 

Practica comună cu a celor de scop îngust

Dacă până acum am vorbit despre cei cu scopul mediu, vom merge la următoarea etapă,  care este „practica comună cu a celor de scop îngust”.

În limba tibetană, ei se numesc:

Kyebu chung

Chung – mic
Kyebu – om
Chung kyebu înseamnă omul mic.

Deoarece noi practicăm calea Mahayana, care este de scop lărgit/înalt, Kyebu chenpo, practica acestor etape pe care o facem se numește practica comună cu a celor de scop îngust. În limba tibetană:

Kyebu chung-ngu dang tunmongway lam gyi rimpa

Kyebu chung-nga – practicant de scop îngust, sau mic
Lam gyi rimpa – etapele căii
Tunmongwa – comun

Iluminarea tantrică

Practica tantrică în două etape: generarea, desăvârșirea și retreat-urile tantrice

A cunoaște și a păstra cu sfințenie jurămintele tantrice

Inițierea tantrică

A fi un lucru demn

Bodhicitta la nivel de acțiune – Practica celor șase perfecțiuni

Bodhicitta la nivel de dorință

Practica comună cu cei de scop mediu

Practica comună cu cei de scop îngust

Coridorul cu ferestre, în care am făcut meditația Min Dukpey Gompa– meditația asupra lucrurilor respingătoare, duce spre camera practicanților de scop îngust. Ea este de formă triunghiulară și ceva mai mică decât camera oglinzilor. De ce? Pentru că încăperea oglinzilor este a practicanților de scop mediu, iar cea triunghiulară aparține celor de scop îngust.

În partea opusă coridorului se află o ușă ce dă în exterior. Să ne întoarcem la versetele 3 și 4:

3.

Corpul și viața mea sunt trecătoare
Precum bulele din spuma unui val.
Binecuvântează-mă să-mi amintesc că moartea
În fiecare clipă se apropie să mă distrugă.
Ajută-mă să găsesc sigur înțelegerea
Precum totalitatea  faptelor mele, albe sau negre
Și efectele lor ce mi le vor aduce
După moartea mea, ca o umbră mă vor urmări.

 4.

Permite-mi să fiu atentă și să opresc
Toate greșelile și nedreptățile mele, chiar și cele mai mici
Și astfel, să-mi amintesc și să perseverez
În a efectua absolut fiecare faptă nobilă
Din multele pe care le pot face.

Aceste versete se referă la impermanență, la meditația asupra morții, la Renunțare. Ceea ce îl preocupă pe practicantul de scop îngust este de a nu mai suferi. El nu vrea să mai cadă în infern, sau în lumea spiritelor flămânde sau în lumea animalelor. Pentru că accentul este pe el însuși, în aceasta privință el se aseamănă cu practicantul de scop mediu.

Cele trei practici ale scopului îngust

Cel de scop îngust practică înțelegerea efemerității și a schimbărilor continue ale vieții, a faptului că moartea trebuie să vină, și că ceea ce va fi după ea va fi determinat numai și numai de către acțiunile lui, de karma lui. Cu alte cuvinte, acesta se antrenează:

  1. să-și dezvolte conștientizarea morții și înțelegerea impermanenței vieții,
  2. să-și aprofundeze cunoștințele asupra karmei,
  3. și se antrenează în practicarea refugiului.

În camera triunghiulară, imediat la intrarea din afară, se află un sicriu, al cărui capac este făcut din sticlă, similar sicrielor făcute la creștini. După cum știm, în lumea creștină, mortul este îmbălsămat și pus la vedere. Deci, în această cameră se află un coșciug în care se poate vedea mortul. Cine este decedatul? Decedatul sunt eu. Așa că intru în cameră, și văd în sicriu, trupul meu neînsuflețit.

 

 Meditația conștientizării morții

Atunci când se intră  în cameră, se face meditația conștientizării morții. Această meditație este prezentată în seminarul Moartea și sfârșitul morții.

Există trei principii:

1. Moartea este certă

Ngepar chiwa

Ngepar – cert, sigur
Chiwa – moartea
Ngerpar chiwa înseamnă ca moartea este certă. În mod sigur ea va veni

    2. Momentul morții este incert. Nu se știe când vine moartea.

Nam chi ngeme

Nam chi – momentul morții
Ngeme – incert, nesigur

    3. După moarte, nu putem lua nimic cu noi, cu excepția realizărilor dharmice

Chi tse chu matok mipen

Chi tse – în momentul morții,
Chu – dharma,
Matok – nu am realizat,
Mipen – ne vor putea ajuta.
 Fraza se traduce: în momentul morții, dacă nu am realizat cunoașterea interioară dharmică, nimic altceva nu ne mai poate ajuta.

Fiecare principiu are trei sub-principii:

  1. Cele trei sub-principii ale certitudinii morții:

– principiul câinelui spune că moartea nu poate fi oprită.
– principiul clepsidrei spune că fiecare clipă care trece, nu se mai reîntoarce.
– ocazia ratată, adică în momentul morții vom regreta că nu am reușit să facem tot ceea ce ne-am fi dorit.

  1. Cele trei sub-principii ale incertitudinii momentului morții:

– trăim într-o lume în care durata de viață nu este stabilă.
– există multe lucruri care ne omoară, și puține care să ne țină în viață.
– corpul nostru este foarte fragil și este ușor de omorât. Este suficient să ne astupăm nările pentru câteva minute și să murim.

3.Cele trei sub-principii ale faptului că nu putem lua cu noi, după moarte nimic altceva decât realizările dharmice.

– nu putem lua cu noi nici prietenii și nici membrii de familie.
– nu putem lua cu noi bunurile pe care le-am acumulat
– nu ne putem lua trupul cu noi, după moarte.

 Oare este viața noastră semnificativă?

Aceasta este meditația pe care o faceți, când stați lângă sicriu. Este bine să vă concentrați atenția asupra mortului pe care îl vedeți în scriu. Întrebați-vă: Am reușit oare să fac ceea ce mi-am dorit în viață, sau ceea ce ar fi trebuit să fac? Este foarte important să întrebați din nou și din nou, pentru că dacă vă veți concentra pe întrebare, poate nu vă veți mai irosi viața.

Dacă veți întreba, oare a reușit el sau ea să facă ceea ar fi trebuit să facă în viața lui sau a ei? În cazul în care vă îndoiți de răspuns, va trebui să repetați meditația conștientizării morții. Acest lucru semnifică că încă nu vă trăiți viața în mod corect, este semn că o irosiți.

Dacă meditația conștientizării morții este bună, nu vor mai exista îndoieli. În fiecare moment al vieții, veți face lucrul cel mai important, care să vă conducă spre iluminare.

Dacă faceți mai puțin de atât, vă risipiți viața. Bineînțeles, că fiecare dintre noi se află în Lam Rim în stadii diferite. Je Tsongkapa ne spune că etapele nu pot fi sărite, ci parcurse în ordinea corectă. Fiecare va trebui să lucrăm din locul în care ne aflăm pentru a putea ajunge la această conștientizare, deoarece nu se știe dacă mai apucăm ziua de mâine. Nu știm când ne bate moartea la ușă.

Rolul meditației este să ne trezească din beția obsesiei după lucrurile materiale, pentru că s-ar putea ca ziua de mâine să nu mai existe. Facem ce trebuie să facem? Lordul morții nu așteaptă. Lui nu-i pasă. El este ca și forța de gravitație. Nu-i puteți spune gravitației: stai puțin, m-am zăpăcit și am sărit când nu trebuie! Gravitația nu așteaptă. Ceasul merge și când vine vremea, moartea vine să vă ia.

Să spunem, că faceți cel mai bun lucru pe care-l puteți face în ceea ce privește Dharma. Moartea vine, fără să fi ajuns la iluminare. În acest caz, cel puțin știți că ați făcut maximum, și veți muri liniștiți și cu conștiință împăcată. Atunci când știți că ați făcut atât cât va permis karma, moartea va fi bună. Majoritatea oamenilor nu mor așa, mor cu multe regrete. Lucru care este foarte trist.

Pe o parte a sicriului, se află toate lucrurile rele, neplăcute pe care le-a făcut omul în viața lui, acest lucru fiind reprezentat de o găleată plină cu insecte, viermi, scorpioni, șerpi și alte târâtoare dezgustătoare.

Pe partea cealaltă a sicriului se află faptele bune făcute, reprezentate de pietre prețioase, așezate într-o cutie frumoasă.

 

Legile karmice

De ce punem aceste lucruri lângă sicriu? Pentru că toate lucrurile rele pe care le-am făcut, spus sau gândit, lasă sedimente negative, acumulează karma negativă în conștiința noastră. Și, bineînțeles că nu dorim să plecăm din această lume cu încărcături negative în viețile următoare pentru că ne vor provoca multă suferință.

Practicantul de scop îngust, își dedică timpul studiului legilor karmice, cunoașterea și aplicarea lor în viață, pentru a evita înmagazinarea încărcăturilor negative.

Voi aminti pe scurt, care sunt aceste legi.

1.Karma este certă.

le ngepa

Le – karma
Ngepa – cert, sigur

Prime lege spune că acțiunile pe care le efectuăm vor conduce, cu certitudine, la rezultate similare cu natura faptei. Fapta bună va duce la un rezultat bun, iar cea rea la un rezultat rău.

  2. Karma se intensifică.

le pel chewa

Pel chewa – a se intensifica

Rezultatele sunt întotdeauna mult mai mari decât acțiunile care le-au provocat.

    3. Un rezultat nu poate exista dacă acțiunea care o determină nu a fost efectuată.

le majepa dang mitrepa

Le majepa – karma neexecutată
Dang mitrepa – nu se poate experimenta

Adică, nu se pot experimenta rezultate dacă nu au fost plantate cauzele lor.  Deci, dacă pe de o parte nu am făcut rău, nici nu vom experimenta ceva rău, iar pe de altă parte nu vom putea experimenta nimic bun dacă nu vom semăna cauzele.

Această lege este deosebit de importantă pentru practicantul spiritual care aspiră să ajungă la realizări spirituale. El va trebui să planteze în așa fel semințele, încât să obțină rezultatele la care aspiră.

 4. Rezultatul unui act care a fost comis nu va dispărea niciodată singur.

jepa chu misawa

Jepa –  act comis
Chu – curent, sensul aici este de curentul de conștiință
Misawa – nu dispare

Adică, dacă am semănat karme negative, mai devreme sau mai târziu vom fi nevoiți să experimentăm consecințele lor rele. Ele nu vor dispărea singure din fluxul nostru de conștiință și, până când vor rodi, vor rămâne în incubator chiar și milioane de ani.

 

Purificarea karmei negative

Ceea ce dorim este să scăpăm de karmele negative deja acumulate. Cu toții avem astfel de karme, altfel de mult am fi fost iluminați.

Cum le putem elimina? Imaginați-vă că luați găleată plină de lucruri respingătoare și o duceți în partea dreaptă a triunghiului, unde este se află un foc de tabără. Aici veți face ritualul focului – Fire Puja sau purificarea prin foc.

Într-un ceaun se pune ghee – unt rafinat, și i se dă foc. În pumn se țin câteva semințe de susan negru sau boabe de muștar negru, și ne imaginăm că lucrurile respingătoare trec în aceste semințe, după care vor fi aruncate în foc.

În același timp vom medita asupra legilor karmice și asupra celor patru puteri de purificare. Pe o bucățică de hârtie vom scrie ceva negativ ce am făcut,  spus sau am gândit, după care o vom arunca în foc. În timp ce privim focul, ne gândim că acum ne curățam de acea faptă negativă. Ceremonia este liniștitoare și meditativă. După ce focul a fost aprins, puteți reflecta în timp ce priviți focul care arde asupra celor patru puteri purificatoare.

Totul depinde de severitatea încălcării jurămintelor. Dacă astăzi am țipat la cineva și tot astăzi fac ceremonia, este suficient că să-mi elimin fapta. Dar dacă ea este gravă, de exemplu, am omorît pe cineva, atunci este nevoie de mai multe ceremonii de purificare, până când vor veni semne că ne-am purificat. Ne vom simți ușurați, vom simți ca și cum răul făcut ne-a părăsit.

În meditație, atunci când suntem în camera triunghiulară, ne imaginăm că mergem în colțul în care se află focul și facem ritualul de purificare. Ne amintim de ceva negativ pe care l-am făcut, trecem prin cele patru puteri, aruncăm în foc semințele de susan imaginare și ne gândim că fapta este anihilată de foc.

Este adevărat că cineva în această meditație ar putea să aibă rețineri să arunce în foc vietățile din găleată. De fapt acestea sunt doar o reprezentare a faptelor rele, neplăcute pe care le-am făcut. Dacă cuiva îi plac șerpii sau scorpionii, este o altă chestiune, dar în general, oamenii se tem de șerpi sau de gândaci. Întrebarea este de unde pot apărea aceste lucruri neplăcute, înfricoșătoare sau periculoase în viața noastră? Răspunsul este – din karma noastră negativă.

Deci, nu ardem vietăți, ci karmele care le-au făcut să apară. Deci, în meditație nu este nici o problemă să facem acest lucru, pentru că de fapt ne purificăm karma negativă. Și dacă totuși cuiva îi este greu să-și imagineze vietățile din găleată, poate să-și imagineze o găleată plină cu neghină.

 

Refugiul în cele trei diamante

În meditația noastră, ne vom întoarce la sicriu, și vom lua cutia plină de perle și pietre prețioase. Vom duce aceasta cutie în colțul din stânga al camerei, unde se află o robă albă, pe care vom împodobi cu aceste pietre prețioase. După care ne îmbrăcăm cu ea. Această etapă a meditației reprezintă refugiul în cele trei diamante.

Ce este refugiul?  În mod formal, el este Buddha, Dharma și Sangha.

Dar, esența refugiului este refugiul în înțelepciunea din inima noastră care înțelege karma și vacuitatea, iar când vom acționa în lumina acestei înțelepciuni vom putea opri roata suferinței și să ieșim din ea.

Și cel mai bine, este să facem acest lucru specific. Amintiți-vă de cineva pe care vă enervați mereu. Imaginați-vă acest tipar care se repetă. El își va spune lucrurile lui, iar voi în loc să reacționați ca de obicei vă înfrânați reacția, datorită înțelegerii motivului care vă creează aceste situații, și în acest fel opriți roata samsarei.

 

Să revenim, ce fac cei cu scopul îngust?

1. Își dezvoltă conștientizarea asupra morții.
2. Își elimină karma negativă, pentru că nu doresc să ajungă după moarte în lumile inferioare.
3. Ei se refugiază în cele Trei Diamante, pentru a fi protejați de nașteri inferioare. Deci, acestea sunt cele trei practici ale celor de scop îngust, care sunt reprezentate de sicriu, foc și roba fastuoasă.

A nu renunța la practică, ci a o face cu înțelepciune

Această practică, împreună cu conștientizarea morții, reduc mult din presiunea pe care o face opinia publicului asupra noastră, pentru că de multe ori facem lucruri în funcție de așteptările altora. Acționăm în așa fel să nu facem valuri, să nu-i deranjăm pe alții, să fie liniște acasă. De cele mai multe ori, aceste lucruri nu ne avansează în Dharma și vom ajunge să regretăm în momentul morții că nu am făcut ceea ce trebuia făcut. Cu cât conștiința noastră va crește, și presiunea socială va scade, în sensul în care ne vom spune: nu fac ceea ce vrei tu să fac, ci fac ceea ce înțeleg eu că trebuie să fac.

Bineînțeles că nu căutăm să enervăm pe nimeni. Ceea ce dorim este să fie pace în casă, să creăm armonie în ea. Acest lucru face parte din practica noastră. Interesul nostru nu este de a crea disensiuni, ci de a ne comporta frumos, cu considerație, cu amabilitate, fără a renunța la ceea ce trebuie să facem, pentru că Lordul morții ne așteaptă după colț.

În continuare vom medita asupra camerei triunghiulare.

 

Meditația 7

Meditația celui cu scop îngust

     Așezați-vă confortabil. Amintiți-vă de cele șapte puncte ale lui Vairochana: picioarele, spatele, umerii, bărbia, gura și dinții, limba, ochii.

    Concentrați-vă asupra respirației.

    Intrați în castelul vostru tantric prin camera triunghiulară, prin vârful triunghiului. La intrare se află sicriul cu capac de sticlă, iar înăuntru se află trupul vostru.

    Priviți câteva momente la acest sicriu, și întrebați-vă: oare el sau ea au făcut ce și-au dorit în viață, sau poate n-au apucat să facă ceea ce au vrut? Li s-a terminat viața prea devreme? Oare și-au petrecut viața în activități inutile?

    Puteți să faceți meditația conștientizării morții, asupra celor trei principii sau a celor nouă sub-principii: certitudinea morții, incertitudinea momentului morții, asupra faptului că nu puteți lua nimic din ceea aveți, nici prieteni, nici rude, nici averi, nici trupul vostru și nici măcar chipul și numele vostru. Nimic din toate acestea nu puteți lua cu voi după moarte.

    Și dacă aceste principii sunt adevărate, atunci există trei decizii pe care le facem în lumina acestor principii.

    – Dacă este adevărat că moartea este sigură, atunci trebuie să începem cu practica spirituală, pentru că acesta este singurul lucru pe care îl putem lua cu noi. Nu este nimic lumesc pe care să-l putem lua cu noi.

     Așa cum stați lângă sicriu, și reflectați, veți ajunge la această hotărâre.

    – Și dacă este adevărat că este imposibil să știm când va veni moartea, atunci va trebui să începem imediat practica spirituală.

    – Și dacă este adevărat că nu putem lua cu noi  nici unul dintre lucrurile lumeștii: nici trupul nostru, nici familia noastră, nici chipul nostru, nici prietenul, nici bunurile noastre, nici numele nostru, nici reputația noastră, nimic. Și dacă este adevărat, că singurele lucruri care vin cu noi sunt realizările spirituale suficient de profunde, atunci va trebui să mergem spre cea mai înaltă practică spirituală pe care o putem face acum, pentru a nu cădea în următoarea viață într-una din lumile inferioare.

     După ce ați luat aceste trei decizii, imaginați-vă că vă ridicați de pe perna de meditație aflată lângă sicriu, luați găleata plină de karma voastră negativă și vă îndreptați cu ea spre foc.

     Focul care purifică, se află în colțul drept al camerei. Lângă el, imaginați-vă o pernă de meditație pe care o să stați, iar lângă ea o măsuță pe care se află un creion și hârtie. Notați-vă fiecare karmă negativă, și aruncați-le în foc, una cate una.

     În timp ce faceți aceste lucruri, treceți peste legile karmice, și anume:

– tot ceea ce facem, sau spunem sau gândim, se va întoarce asupra noastră în viitor, având aceeași nuanță cu fapta originară. Adică, o faptă bună , ne va aduce în viitor ceva bun, sau dacă am rănit pe cineva, în viitor ne vor răni alții. Rezultatul va fi întotdeauna similar cauzei, ori o vom simți pe propria noastră persoană, ori printr-un context de mediu. Ea poate veni sub forma unei tendințe crescânde de a face același lucru și poate determina următoarea noastră reîncarnare.

Există patru forme de rezultate karmice: (1) rezultatul este „rodirea karmei”, (2) rezultatul este corespondent faptei, (3) rezultatul este obiceiul corespondent, (4) mediul înconjurător ca rezultat al karmei.

    Când treceți peste toate acestea, faceți meditația Shar Gom.

     – A doua lege a karmei – karma întotdeauna se amplifică. Rezultatul este întotdeauna cu mult mai mare decât cauza care l-a determinat. Este suficient să avem puțin pică pe cineva, ca apoi să avem de a face luni de zile cu atitudini potrivnice față de noi.

     – A treia lege – dacă nu am semănat karma, nu-i putem culege roadele. Nu există vreun copac care să nu fi crescut dintr-o sămânță. Dacă sperăm să ne fie bine, va trebui să facem bine. Binele vine numai din bine. Dacă vrem să nu mai suferim, va trebui să facem numai bine. Practicantul de scop îngust înțelege acest lucru.

     – A patra lege karmică spune că semințele semănate, dacă nu vor fi purificate, vor trebui să dea roade. O faptă negativă, în cazul în care nu am purificat-o, mai devreme sau mai târziu, se va întoarce în forță asupra noastră. Deci, acestea sunt cele patru legi karmice.

     Și pentru ca purificarea să reușească, trebuie să înțelegem cele patru forțe de purificare.

    – Prima putere este refugiul în cele Trei Diamante, a căror esență este înțelepciunea și compasiunea din inimile noastre.

    – A doua putere este forța de anihilare, adică remușcarea, părerea de rău,regretul din toată inima pentru faptele rele pe care le-am făcut, înțelegând stupiditatea lor.

    – A treia putere este forța de înfrânare, ceea ce înseamnă decizia de a numai repeta aceste lucruri. Iar dacă aveți prostul obicei de a-i răni pe ceilalți, cu gândul, vorba sau fapta, atunci cel puțin pe o anumită perioadă, decideți să nu mai acționați în acest mod.

    – A patra putere este antidotul, acțiunea corectivă sau a ispășirii. Dacă am vătămat viața, vom merge să ne îngrijim de un bolnav sau de cineva care este singur. Dacă am furat, vom avea grijă de bunurile altuia, sau îl vom ajuta să-și protejeze avutul. Iar dacă fapta a fost gravă, acțiunile corective vor trebui să fie prelungite și profunde.

     Deci, după cum ați observat, sunt destule lucruri asupra cărora ar trebuie meditat. Încercați să treceți prin toate faptele voastre rele, una cate una.

    Priviți la toate aceste karme rele cum sunt mistuite de flăcările focului, sunt purificate. Priviți la focul care arde liniștit, și gândiți-vă la faptul că acum sunteți puri, că v-ați curățat cel puțin de o karmă asupra căreia v-ați concentrat.

     Încet, încet, ridicați-vă de pe pernă, și întoarceți-vă din nou la sicriu. De partea cealaltă a lui, se află cutia cu pietre prețioase care reprezintă faptele voastre minunate pe care le-ați făcut, și doriți să vă împodobiți cu ele, în sensul că sunteți mulțumiți de acțiunile voastre. În același timp, înțelegeți bine că ele vă permit să progresați pe calea spirituală.

     Îndreptați-vă acum spre coltul stâng al încăperii unde se află o mantie. Împodobiți-o cu aceste nestemate și  puneți-o pe voi. Tot în acest loc, vizualizați o statuie a lui Buddha sau pe Lama voastră care șade pe un tron minunat, și luați-vă refugiul. Imaginați-vă că vă primiți jurămintele de refugiu, în cadrul unei ceremonii festive și că renunțați să vă mai refugiați în deșertăciunile lumii, și vă refugiați în înțelepciune și compasiune.

     Puteți deschide încet ochii.

ACI 3

ACI 3 (Retreat) – Pregatire pentru Tantra – Lectia 5b

Pregătire pentru tantra


Seminar bazat pe Lam Rim
Sursa binefacerilor mele – rugăciunea către muntele de binecuvântări

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5 b – Scopul mediu – practica care ne eliberează de Samsara

 

Versetele 5 și 6:

5.
Binecuvântează-mă să percep că este o curată nebunie
Să fug după bunuri materiale care niciodată nu mă satisfac.
Precum trestia fragilă, mă susțin
Iar natura lor înșelătoare, sursa tuturor suferințelor, ele sunt.
Te rog, ajută-mă să pot simți pe deplin
Acel dor intens pentru fericirea de libertate.

6.
Binecuvântează-mă ca mulțimea gândurilor mele pure
Să mă conducă cu multă atenție pe căile de urmat,
Și astfel, să-mi amintesc ca niciodată să nu încalc
Jurămintele de moralitate ce mi le-am luat.
Permite-mi să păstrez standardele morale
Ca bază a practicii mele.
Pentru că ele sunt rădăcinile adânci
Ale Dharmei, ale învățăturilor lui Buddha.

 

Etapele comune

Este important să ne amintim că ceea ce învățăm, aparține de scopul mijlociu și îngust. Cu toate că aceste etape fac parte din Hinayana, vom continua să le practicăm și atunci când suntem în Mahayana, chiar și în Tantra. Niciodată nu vor fi abandonate aceste etape. De aceea sunt denumite “etapele comune”.

Kyebu dring dang tunmongway lam gyi rimpa

Kyebu dring – practicant al scopului mediu
Tunmongway – comun
Lam gyi rimpa – etapele căii
Traducerea este etapele căii care sunt comune cu cele ale practicantului de scop mediu.

Sensul de etape comune este, că acestea sunt practicate și de cei care sunt la nivele superioare. Nivelurile superioare nu vor funcționa niciodată fără nivelurile inferioare.

Trebuie înțeles că practica pe care o facem este similară cu a practicanților Hinayana, dar o punem într-un alt context. Pentru ei, aceasta este practica lor, rezultatul acesteia fiind Nirvana.

Pentru noi, aceste etape sunt o parte din practica noastră, pentru că dorim să mergem mult mai departe, și anume spre iluminare. De aceea am numit “practica comună cu a celor de scop mediu”.

 

Practica care ne eliberează de Samsara

Am ajuns acum la versetul 6

În acest verset, practicantul realizează că nu există nimic bun în Samsara, sau ceva care să-l satisfacă. El își dorește să iasă din ciclul suferinței și hotărăște să depună eforturile necesare pentru a învăța să meargă pe calea eliberării.

Tarlam ten ap

Tarlam – calea către libertate
Ten – în mod constant
Ap – a dedica
Tarlam ten ap înseamnă a ne dedica timpul practicii care ne scoate spre Nirvana.

 

 Respectarea strictă a moralității

Această persoană începe să respecte cu strictețe jurămintele Pratimoksha. ( Să nu uităm că mergem înapoi). Jurămintele Pratimoksha sunt jurămintele de eliberare sau cele zece precepte. Ceea ce caracterizează aceste jurăminte este de a nu face rău nimănui. Practiantul dorește să-și curețe mintea de lucrurile negative, pentru că ele îi aduc suferință, deoarece banda de înregistrare karmică funcționează tot timpul.  Ea înregistrează orice acțiune, vorbă sau gând pe care îl are. De aceea, el începe să-și supravegheze mintea. Acest lucru necesită atenția și reamintirea.

She shin

 Drenpa

She shin înseamnă atenția sau starea de alertă, care verifică tot timpul ce ne trece prin cap. Este clopoțelul care sună și ne atenționează atunci când mintea noastră a alunecat spre invidie, gelozie, și așa mai departe.

Drenpa ne spune: stai așa! cum rămâne cu jurămintele tale? Adu-ți aminte de ele și păzește-le!

Păstrarea jurămintelor Pratimoksha cu ajutorul carnețelului, ne dezvoltă mult She shin și Drenpa.

În cursul nr. 3 am discutat despre Sheshin și Drenpa ca fiind doi factori extrem de importanți pe care îi dezvoltăm în meditație. Dar aici, contextul lor nu se limitează la meditație – practicantul trebuie să le cultive chiar și în afara meditației, pentru a nu-i da voie minții să devieze și să creeze noi cauze care să-l mențină în continuare într-o existență suferindă.

Deci, în acest verset, practicantul cere Lamei să-l binecuvânteze cu aceste abilități – Sheshin și Drenpa, pentru a putea fi întotdeauna conștient la ceea ce i se întâmplă, la ceea ce face, la ceea ce spune, și mai ales la ceea ce gândește, pentru că majoritatea timpului gândim.

Ceea ce denumim Calea Hinayana – calea cea mică sau calea de jos, nu este deloc o cale inferioară. A fi conștient tot timpul, la tot ceea ce se întâmplă în minte este o realizare spirituală extraordinară. Și dacă veți avea “norocul” să întâlniți astfel de oameni, veți fi impresionați de cât sunt de plăcuți.

Permite-mi să păstrez standardele morale
Ca bază a practicii mele.
Pentru că ele sunt rădăcinile adânci
Ale Dharmei, ale învățăturilor lui Buddha.

Atunci când omul înțelege karma, începe să devină mai atent la faptele, vorbele și gândurile lui.

Încăperea oglinzilor, este puțin mai mică de cât cea hexagonală, deoarece ea reprezintă scopul mediu, calea Hinayana, inferioară Mahayanei. Pereții și podeaua încăperii sunt acoperite de oglinzi, deoarece ne examinăm mintea în mod constant. Deoarece, pe jos sunt împrăștiate peste tot, cioburi de ceramică și sticlă, va trebui să mergem în vârful picioarelor. Asta înseamnă că trebuie să fim extrem de atenți, pentru că de fiecare dată când ne vine un gând rău – el ne doboară, produce karma care ne va menține în samsara.

Practicantul trebuie să fie extrem de atent la mintea lui. Datorită faptului că este foarte greu să se concentreze în viață zilnica tumultoasă, va merge să se izoleze, că să-și poată examina mintea și să o purifice. Aceasta este Hinayana.

Problema este, că există o limită a ceea ce puteți realiza când sunteți singuri. Vă puteți purifica mintea cât doriți, dar adevărata încercare este atunci când sunteți puși în fața celuilat și va trebui să reacționați față de el. Examenul care verifică cu adevărat progresul nostru spiritual, este comportamentul nostru față de celalalt.

Deci, aceasta este încăperea oglinzilor, făcută toată din sticlă fragilă, în care ne păzim mintea tot timpul.

În camera oglinzilor avem 10 jurăminte, iar în cea hexagonală 142 de jurăminte Bodhisattva. Jurămintele tantrice sunt în număr de 110, iar cine este călugăr are peste 400 de jurăminte.

Practica include, de asemenea, dezvoltarea concentrării și dobândirea înțelepciuni.

Practica celui de scop mediu, nu se limitează numai la păstrarea moralității, ci și la dezvoltarea concentrării meditative și a dobândirii înțelepciunii.

Întrebarea este de ce versetul menționează numai practica moralității? Răspunsul este, că practica moralității este baza a celorlalte două practici, adică meditația și înțelepciunea. Practicantul trebuie să-și păstreze etica morală pentru a putea fi capabil să se concentreze profund și să dobândească înțelepciunea. De aceea, cele două tipuri de practici suplimentare sunt incluse în moralitate, deoarece ele vin numai în urma practicii conduitei morale. Practicantul de scop mediu, cunoaște bine legile karmice. Una dintre ele fiind intensificarea ei. De exemplu, mergem pe stradă și cineva face gunoi în mijlocul străzii. Noi începem să ne enervăm și să spunem: ce înseamnă asta? Nu-i este rușine să facă așa ceva! Critica este deja în mintea noastră, iar acea persoană, în sine ar fi într-un fel sau altul. Karma se intensifică. Ne întoarcem după șase luni în același oraș. Orașul ni se pare neplăcut și murdar. De ce? Pentru că s-a intensificat karma.

În loc să spunem, când vedem pe cineva murdărind: Ah, uite cineva murdărește în locul prin care trec, este semn că nu am curățat după mine! și  în loc de asta ne enervăm, gândul stocat se va amplifica atât de mult încât rezultatul va fi – un oraș murdar. Acesta este modul de funcționare a karmei. Stejarul este întotdeauna mai mare decât ghinda. Rezultatul karmic este întotdeauna cu mult mai mare decât cauza. Așadar, persoana care înțelege bine karma, va deveni extrem de prudentă. Totul este fragil. De aceea practica de a ține carnețelul de șase ori nu este suficientă pentru munca imensă de supraveghere a minții și a jurămintelor, dar trebuie început cu el, pentru că dacă nu-l vom ține nu se va întâmpla nimic.

Și, întotdeauna veți găsi justificări când vă veți supăra pe cineva. Întotdeauna vi se va părea logic să-l acuzați pe celălalt, pentru că voi nu faceți ceea ce face el. Poate că aveți dreptate, dar orașul tot murdar va rămâne.

În cazul în care realitatea ce ne înconjoară este neplăcută și încă nu este un adevărat paradis, se datorează  faptului că încă trăim în greșeală. Mai rău, este faptul, că de câte ori vom reacționa la ceva ca și cum ar veni din afara noastră, ca și când altcineva ar fi vinovat, și nu ne asumăm responsabilitatea, în corpul nostru energetic se va forma un nou nod care ne va sugruma canalul central, un nou obstacol energetic care ne va omorî. Este exact lucrul care ne omoară.

În Yoga Sutra, distorsiunea minții se numește virtti. Ea este ceea ce ne omoară. În limba tibetană se spune Sem lung jukpa chikpa, ceea ce înseamnă vânturile și gândurile merg împreună. Dacă ne aflăm într-un trup care moare, este numai datorită faptului că încă continuăm să distorsionăm, continuăm să-l învinuim pe celalalt și să nu ne asumăm responsabilitatea.

Vom trece peste elementele care apar în meditație  :

– avem grădina interioară,
– am ajuns în gradină trecând prin camera etapei de finalizare/de desăvârșire,
– în această cameră am ajuns din coridorul de retreat-uri,
– înainte de coridor, am trecut prin încăperea etapei de generare, încăperea în care se află tablourile cu îngeri,
– înaintea acestei încăperi, avem coridorul jurămintelor,
– am ajuns în palatul de cristal, sau Mandala, în care Lama ne conferă cele patru inițieri, reprezentate prin patru coroane. În aceeași încăpere, toată din cristal și strălucitoare, se află sadhana – cartea practicii.
– există ușa roșie, care separă Tantra de Sutra. În partea cealaltă a încăperii se află o ușă albastră.
– după ce am trecut de ușa roșie, se ajunge în camera hexagonală. În mijloc se află vasul cu tămâie. În partea dreaptă a ușii roșii, se află microscopul, iar în stânga diamantul. În partea stângă a ușii albastre se află cadoul și clovnul – bucuria efortului. În partea dreaptă a ușii albastre se află copacul cu trei rădăcini și bușteanul.
– avem ușa albastră. Ea separă Mahayana de Hinayana.
– după ușa albastră avem camera oglinzilor, care este puțin mai mică decât cea hexagonală. Pereții și podeaua sunt acoperite de oglinzi, iar pe jos sunt împrăștiate cioburi de sticlă și ceramică. Deci ne aflăm acum în această cameră.

Versetul 6 ne spune:

Binecuvântează-mă ca mulțimea gândurilor mele pure
Să mă conducă cu multă atenție pe căile de urmat,
Și astfel, să-mi amintesc ca niciodată să nu încalc
Jurămintele de moralitate ce mi le-am luat.
Permite-mi să păstrez standardele morale
Că bază a practicii mele .
Pentru că ele sunt rădăcinile adânci
Ale Dharmei, ale învățăturilor lui Buddha.

 

 Meditația 6 asupra camerei oglinzilor

 Oglinda înseamnă observarea minții. Observați-vă mintea și gândiți-vă la ceea ce ar trebui să faceți ca să ieșiți din Samsara, de ce aveți nevoie. Gândiți-vă de asemenea, ce vă va face să treceți de ușa albastră, ușă care simbolizează trecerea de la concentrarea atenției asupra voastră, la concentrarea pe ceilalți.

    Așezați-vă confortabil. Fiți atenți la poziția picioarelor, ca să vă ofere stabilitate corpului și să puteți sta liniștiți.

    Așezați-vă mâinile în poală, mâna dreaptă peste cea stângă. Degetele mari se ating ușor.

    Dacă vă este cald, îndepărtați-vă ușor coatele de trup.

    Fiți atenți la poziția spatelui, să nu fie aplecat nici în față, nici în spate. Să fie drept.

    Bărbia să nu o țineți nici prea ridicată și nici prea coborâtă.

    Ochii să fie ușor închiși sau pe jumătate deschiși. Dacă îi țineți pe jumătate deschiși, încercați să nu priviți la nimic specific.

     Relaxați-vă fruntea, obrajii. Gura să fie ușor închisă. Dinții se ating ușor.

    Limba atinge locul de întâlnire dintre dinți și gingia superioară.

    Și acum, concentrați-vă asupra respirației.

    Puneți o mică santinelă la intrarea în nas și concentrați-vă asupra senzației de trecere a aerului prin nări. Și încercați să numărați cel puțin zece respirații. Dacă simțiți că mintea este prea agitată, puteți să măriți până la treizeci de respirații.

    Numărătoarea începe întotdeauna de la expirație.

    Vom începe acum să facem pașii preliminari. Primul pas este refugiul suprem: este refugiul în înțelepciunea pe care o veți dobândi în inimile voastre.

 Imaginați-vă o situație care ar putea să vă enerveze sau ceva care se repetă în viața voastră și vă deranjează. În loc să reacționați cu supărare, vă feriți de această reacție, înțelegând că ați creat tot ceea ce apare în viața voastră. Lumea este un ecran gol în care vedeți reflexia karmei voastre, a ceea ce ați făcut, vorbit și gândit în trecut.

    Generați-vă acum Bodhicitta. Amintiți-vă de o persoană pe care o cunoașteți și care suferă, și pe care ați dori să o ajutați, dar sunteți incapabili de a-l ajuta. Singura modalitate de-al ajuta cu adevărat este să ajungeți la percepția directă a vacuității, percepție care vă va schimba lumea, și prin urmare vă va schimba percepțiile. Generați-vă dorința de a face calea pentru el.

    Următoarea etapă este de a vă invita Lama, acea entitate minunată, înțeleaptă, de o frumusețe fără seamăn, care vă iubește enorm și este pregătită să facă orice pentru voi. Lama știe bine de ce aveți nevoie. Ochii ei strălucesc de iubire pentru voi. Puteți vedea în ochii ei că știe cine veți fi. Ea vă cunoaște potențialul și știe cine sunteți. Admirați-i calitățile ei sublime.

    Oferiți-i ofrandă. Cea mai minunată ofrandă pe care vi-o puteți imagina. Aceasta este practica voastră, dacă îi urmați instrucțiunile. Practica voastră este cea mai mare ofrandă pe care i-o puteți oferi. Dăruiți-o sub forma unei perle strălucitoare. Daca aveți mai multe perle, puneți-le într-o cutie frumos ornamentată, și dăruiți-o Lamei.

    Aduceți-vă acum aminte, ce faptă negativă ați făcut în ultimele ore, faptă care ar putea să vă perturbe meditația.

    Pentru a o elimina, mărturisiți Lamei. Regretați adânc acest act nebunesc, și decideți să nu mai repetați fapta.

    Gândiți-vă acum la o fapta bună sau un gând bun pe care l-ați avut în ultimele ore, și bucurați-vă!

    Îndreptați-vă spre Lama și cereți-i să vă învețe, să vă transmită învățătura în modul în care vi se potrivește, la timpul potrivit. Fiți gata să primiți învățătura chiar dacă ea este dificilă și neplăcută.

    Rugați-o pa Lama să rămână cu voi, să vă însoțească pe calea voastră și să nu vă abandoneze. Rugați-o să vă binecuvânteze că să nu faceți ceva care să strice relația  voastră cu ea, pentru că este greu să țineți un Lama. Este de ajuns odată să vă enervați pe ea, și ea va dispare.

    Intrați acum în camera oglinzilor. Este camera în care vă observați mintea, încercând să vă protejați de orice încălcare a jurămintelor, care vă vor face să suferiți în viitor. Uitați-vă acum în oglindă. Ce vedeți în ea?

    Când vă mișcați prin cameră, mișcați-vă cu atenție. Dezvoltați-vă vigilenta, fiți treji la ceea se întâmplă și aduceți-vă aminte ceea ce trebuie să faceți și din ce anume trebuie să vă opriți. Concentrați-vă asupra acestor lucruri pentru câteva minute.

    De asemenea fiți atenți, la dificultățile pe care le aveți în meditație. Fiți atenți la ceea ce face mintea voastră. Poate că ei nu-i place să fie observată și se opune să priviți în oglindă.

    Uitați-vă la lucrurile pe care le spuneți de obicei oamenilor. Sunt lucruri care îi apropie pe oameni, sau îi despart? De obicei vorbiți plăcut sau țipați?  Poate vă pierdeți o grămadă de timp stând la șuete sau în discuții inutile? Sau poate sunteți atenți, să vă comportați și să vorbiți așa cum trebuie față de celălalt.

    Cu ce sunt ocupate gândurile voastre, pe parcursul zilei? Sunt îndreptate oare spre a-i sprijinii pe alții, sau sunt preocupate de binele vostru propriu? Este foarte important să vă spuneți adevărul. Ce fel de gânduri vă trec prin cap, de cele mai multe ori?

    Când vă uitați în oglindă, vedeți dacă nu cumva vă bucurați de răul altuia sau invidiați pe cineva. Dacă nu veți fi atenți la aceste gânduri, nu le veți putea distruge complet. Este important să vedeți dacă vă înțelegeți realitatea sau dacă acționați din neînțelegere.

     Vom încheia meditația, cu ultimul pas în care o dedicăm.

Această introspecție în oglindă este un lucru extraordinar pentru că vă permite să vedeți ce se află în interiorul vostru, să începeți să lucrați asupra lui și să-l schimbați, sau să întăriți ceea ce este bun și să stopați ceea ce este rău. Iar dacă motivația voastră este de a  atinge perfecțiunea pentru a-i aduce și pe ceilalți la perfecțiune, karma pe care o veți strânge va fi minunată. De aceea este bine să o dedicați, pentru ca ea să nu se irosească.

 Dedicați această karmă, astfel încât să nu mai trebuiască  să suferiți. Acesta este scopul mediu, adică accentul este pus pe voi înșivă: să vă fie vouă bine, și că în realitatea voastră să nu mai existe lucruri care să vă mai provoace suferință. Dar, pentru că nu dorim să rămânem cu acest scop inferior, ci este doar o practică comună cu cea a Mahayanei, vom continua să dedicăm binecuvântarea acestei meditații tuturor ființelor, pentru ca nici una să nu mai trebuiască să sufere.

        Îndreptați-vă atenția, acum, asupra Lamei din fața voastră. Invitați-o să vină spre voi. Lama răspunde cu multă bucurie invitației voastre. Pregătiți-i în inima voastră un tron minunat de flori și lumină alba. Lama se ridică, plutind ușor și aterizează pe creștetul capului vostru. Ea se micșorează și se întoarce în aceeași direcție cu a voastră. Lama este făcut din lumină, ușoară ca fulgul. Ea începe să alunece în jos spre tronul din inima voastră.

     Cereți-i să vă binecuvânteze că să puteți deveni ca ea, să aveți aceleași calități înalte pe care le are. Să vă binecuvânteze să ajungeți la realizările căii și la realizările finale. Cereți-i să rămână întotdeauna cu voi. Bineînțeles că Lama va răspunde cererii voastre cu multă bucurie.

    

 

ACI 3

ACI 3 (Retreat)- Pregatire pentru Tantra – Lectia 5a

Pregătire pentru tantra


Seminar bazat pe Lam Rim
Sursa binefacerilor mele – rugăciunea către muntele de binecuvântări

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5 a-Scopul mediu – dorința de eliberare

 

Practica comună cu cei de scop mediu

Vom trece acum la Hinayana.

Camera hexagonală reprezintă stadiul de pregătire în vederea inițierii tantrice. Sala tantrică este toată făcută din cristal. Legătura dintre cele două încăperi este o ușă roșie, mare și frumoasă.

Camera hexagonală reprezintă Mahayana; acțiunile, gândurile unui Bodhisattva, Bodhicitta.

Mahayana se mai numește “scopul înalt”. Atunci când practica unei persoane este concentrată asupra tuturor ființelor și nu numai asupra lui însuși, se spune că el aparține scopului înalt.

Înaintea scopului înalt, există cel mediu și cel îngust. Trecerea spre Mahayana este scopul mediu.

Iluminarea tantrică

Practica tantrică în două etape: generarea, desăvârșirea și retreat-urile tantrice

A cunoaște și a păstra cu sfințenie jurămintele tantrice

Inițierea tantrică

A fi un lucru demn

Bodhicitta la nivel de acțiune – Practica celor șase perfecțiuni

Bodhicitta la nivel de dorință

Practica comună cu cei de scop mediu

Ne aflăm acum în etapa celor cu scopul mediu.

Kyebu dring

Kyebu înseamnă om, în cazul nostru practicant
Dring – mediu
Kyebu dring înseamnă practicantul cu scop mediu

Atât cei cu scopul îngust, cât și cei cu scopul mediu sunt concentrați pe ei înșiși. Cu toții își doresc să iasă din suferință. Domeniul celor cu scopul mediu este mai larg decât a celor cu scopul îngust. Ne vom referi, în continuare la cei cu scopul mediu, după care la cei cu scopul îngust.

După cum am spus, cei cu scopul mediu, doresc să iasă din suferință, înțeleg bine că suferința există nu numai în lumile inferioare: ale infernului, a spiritelor flămânde și ale animalelor, ci în toată Samsara. Ei înțeleg, că nu există nici un loc în Samsara în care să fie bine. De aceea își doresc să iasă din ea și să ajungă la Nirvana. În limba tibetană:

Tarndu lo kye

Tar este prima silaba a cuvântului tarpa, adică libertate sau Nirvana
Du – a dori, a aspira
Lo – conștiință
Kye – a dezvolta
Tarndu lo kye înseamnă că ei își dezvoltă mintea care aspiră spre libertate, după Nirvana.

Cei de scop mediu, nu-și mai doresc să se nască în lumea zeilor sau a oamenilor, ci vor să iasă din Samsara.

Să trecem la versetele 5 și 6:

5.
Binecuvântează-mă să percep că este o curată nebunie
Să fug după bunuri materiale care niciodată nu mă satisfac.
Precum trestia fragilă, mă susțin
Iar natura lor înșelătoare, sursa tuturor suferințelor, ele sunt.
Te rog, ajută-mă să pot simți pe deplin
Acel dor intens pentru fericirea de libertate.

6.
Binecuvântează-mă ca mulțimea gândurilor mele pure
Să mă conducă cu multă atenție pe căile de urmat,
Și astfel, să-mi amintesc ca niciodată să nu încalc
Jurămintele de moralitate ce mi le-am luat.
Permite-mi să păstrez standardele morale
Ca bază a practicii mele.
Pentru că ele sunt rădăcinile adânci
Ale Dharmei, ale învățăturilor lui Buddha.

Nebunia de a fugi după lucruri materiale

 Să vedem în continuare, de ce este o nebunie să fugim după lucruri materiale, și de ce nu suntem niciodată satisfăcuți.

Lucrurile materiale, prin însăși natura lor, nu ne pot aduce niciodată satisfacție.

De ce așa? Ca să putem înțelege cum stau lucrurile , vom merge mai în profunzime. Întreaga lume caută să găsească satisfacție în tot felul de lucruri materiale. Deci, există o cauză pentru care o fac și  o cauză de ce lucrurile materiale nu-i ajută să fie satisfăcuți. Atunci de ce mai caută? Pentru că, dacă i-ar fi ajutat, nu ar mai fi căutat.

Există câteva aspecte:

  1. Lucrurile materiale ne leagă de samsara.

 În cazul cel bun, în care ne dorim ceva și în sfârșit îl obținem, să zicem o casă frumoasă, un partener sau orice altceva, cu cât vom reuși mai mult să obținem lucrurile materiale dorite, cu atât mai mult ne vor lega de lumea materială.

Ea este tentantă, atractivă și ne face să fim din ce în ce mai legați de ea. Cei cărora le este relativ bine, le va fi greu să renunțe la acest bine. Ei vor spune: Mi-e bine așa cum este. De ce trebuie să vin la cursuri, să fac retreat-uri și să renunț la călătorii? Nu-mi lipsește nimic!

 Iar aici este problema, deoarece cu cât ne este mai bine, cu atât mai mult ne vom lega de acest bine, și vom fi mai puțin motivați de a căuta binele suprem. Acest bine se va termina mai devreme sau mai târziu, pentru că tot ce vine din karmă se termină.

Toți cei care reușesc în viață, nu sunt dispuși să studieze dharma. Nu vedem celebrități care să vin să învețe dharma, pentru că totul le merge bine. Până în ziua când, ceva se va întâmpla, Samsara îi va plesni peste față. Dintr-o dată, le apare un cancer, sau își pierd frumusețea sau pierd pe cineva drag. Dacă înainte credeau că totul este bine și dețin controlul, vor înțelege că nu au avut nimic sub control.

Marelui actor Christopher Reeves,”Superman”, nu i-a lipsit nimic în viață. A fost frumos, puternic, talentat, a avut faimă, a fost iubit de marele public. Ce s-a întâmplat? Într-o bună zi, a căzut de pe cal. Într-o secundă, totul s-a terminat. Și-a frânt gâtul. Până la sfârșitul zilelor sale, a trăit într-un scaun cu rotile, și atunci s-a îndreptat spre munca spirituală. Cu toate că se afla în această situație nefericită, a acționat pentru binele celorlalți, cu ajutorul soției și a prietenilor săi.

Problema este că, cu cât reușim în Samsara, cu atât suntem mai tentați și mai legați de ea. Acest lucru ne reduce șansa de a ne trezi, iar atunci când se întâmplă ceva, va fi deja prea târziu pentru a ne mai îndrepta spre spiritualitate. Ori suntem prea bătrâni, ori senili, ori prea slabi, ori prea bolnavi, reducând astfel orice posibilitate de a mai practica.

Printre lumile care există în Samsara, se află lumea zeilor. Cu toate că, toți cei care trăiesc aici, trăiesc cu mult mai bine decât noi, nu pot ajunge la iluminare. De ce? Datorită faptului că viața lor este prea bună, nu au nici un interes spiritual. Nu au nicio suferință. Datorită faptului că nu-și distrug semințele suferinței, în ultima lor săptămână de viață, încep să sufere îngrozitor, și atunci va fi prea târziu. Într-o săptămână, pierd totul. Cad din cer, direct în infern.

Aceasta este doar una dintre problemele celui care are succes în Samsara.

  1. Cu cât avem mai mult, cu atât suntem mai puțin suntem satisfăcuți.

 Mai mult de atât, cu cât trăim mai mult în plăceri, cu atât le vom căuta mai mult. Fapt, ce creează dependențe. De exemplu, dacă am avut o călătorie reușită, vom căuta să organizăm călătoria următoare care să fie și mai reușită și mai interesantă. Am găsit un restaurant bun, vom căuta altele ca el. Vrem mai mult, și mai mult. Niciodată nu ne este suficient. Suntem, înfometați tot timpul. Permanent, ne trebuie mai mult. În realitate, se întâmplă contrariul, cu cât avem mai mult, cu atât suntem mai flămânzi.

  1. Dacă nu vom înțelege – va trebui să le pierdem.

 Ce este în neregulă cu a avea un trai decent sau un partener bun de viață sau o casă frumoasă sau orice altceva de care ne bucurăm? Nu este nimic în neregulă cu toate acestea, ci din contră. Ca Bodhisattva dorim ca toți oamenii să aibă tot ceea ce este mai bun. Nu este nimic rău în a ne bucura de ceea ce avem. Problema este că nu înțelegem de unde ne vin lucrurile bune. Dacă nu avem înțelegerea karmei și a vacuității, credem că ele vin de la sine. Credem că vin de la magazin, sau că grămada de bani din evaziunea fiscală.

De fiecare dată când nu înțelegem de ce avem ceea ce avem, ne bucurăm de o plăcere care nu știm de unde vine, plăcerea însăși ne va consuma karma și asta este tragedia noastră. Acesta este motivul pentru care tot ceea ce există în viața noastră este perisabil:

– prin simplu fapt că ne-am născut, vom muri,
– faptul că avem acum – mai târziu nu vom mai avea,
– pe măsură ce urcăm treptat, într-un târziu va trebui să coborâm treptat.

Datorită faptului că nu înțelegem karma, nu știm cum să păstrăm lucrurile. Toate vin din faptele noastre trecute, și în general din viețile trecute. Problema este că nu ni le mai amintim, iar acum karma rodește. Credem că reușita noastră se datorează faptului că suntem oameni de succes. Niciodată nu este așa. Succesul provine din semințele plantate în trecut. Nu există nici un “eu”. Este doar o iluzie, este Gakja. Este “elefantul roz”. Faptul că suntem mulțumiți și ne bucurăm, este ceea ce ne consumă karma pozitivă.

Deci, nu este bine să ne bucurăm? Sigur că este bine să ne bucurăm. Bucuria plantează semințe pentru mai multă voie bună în viitor, cu condiția să fie însoțită de înțelepciune. L-ați văzut pe Dalai Lama mâncând? Orice dumicat îi face o mare plăcere. L-ați văzut cum ascultă muzică? Bucuria este cu mult mai mare atunci când este însoțită de înțelepciune.

De ce Buddha se află permanent în plăcerea sublimă și ireversibilă? Odată ajuns la iluminare, de aici el nu va mai putea cădea. De ce? Pentru că Buddha știe tot timpul care sunt nevoile ființelor, și le trimite ajutorul necesar. El nu-și ține banii în buzunar, ci de îndată ce i-au ajuns, el îi va trimite altora. În mod constant, Buddha produce mai mult decât a primit.

Legea conservării energiei nu este corectă. Ea este corectă ca model în care resurse lor sunt finite și care au venit din exterior.

Când începem să înțelegem karma și vacuitatea, și să acționăm în conformitate cu aceste legi, nu există nici o limită pentru binele care poate fi. Nu este adevărat că unii trebuie să fie bogați, și alții săraci. Este un model al lipsei, un model economic incorect. Fiecare bănuț din lume, vine din generozitate. Toată abundența care există în întreagă lume, vine numai din generozitate.

Există țări care demonstrează acest fapt. Sunt țări a căror normă este de a fi generos, iar acestea sunt îmbelșugate, iar altele sunt în deficit. Ceea ce distinge între aceste țări este karma populației. Cei care au karma generozității, vor trăi într-o țară bogată, iar alții se vor afla într-o țară în care oamenii suferă de lipsuri. Atunci când karma cuiva se va schimba, el se va muta într-o altă țară.

  1.   Precum trestia fragilă.

Subliniem din nou faptul, că este minunat să ne bucurăm de lucrurile bune pe care le avem în viața noastră, cu condiția să înțelegem de unde provin. Dacă nu înțelegem, numai prin faptul de a ne bucura de ele, plantăm semințele de a le pierde. Lucrurile bune nu sunt stabile. Nu putem avea încredere în ele, nu ne putem baza pe ele. Ele sunt că trestia fragilă. De ce? Pentru că, atâta timp cât nu înțelegem de unde au venit, karma va continua să rodească într-un fel sau altul, fără să avem nici cel mai mic control asupra ei. Karma este cea care ne controlează, ne domină, și asta datorită înțelegerii noastre greșite.

Atâta timp cât nu înțelegem, nu ne putem baza pe faptul, că ceea ce facem ne va aduce rezultatele dorite/scontate.

Aceasta este problema Samsarei.

Când cineva își deschide o afacere, ori va reuși, ori nu va reuși. Pot fi două persoane la fel de talentate, iar unul să aibă succes iar celălalt nu. De ce se întâmplă asemenea lucruri? Pentru că nu este înțeleasă sursa din care vine succesul.

Una dintre opiniile care circulă în lumea de azi, este că succesul vine din muncă grea. Fapt care este incorect, pentru că dacă succesul ar veni din muncă grea, atunci fiecare muncitor care pavează drumuri, ar trebui să fie bogat. Lucru care nu este adevărat. Sunt unii care nu muncesc de loc și au bani.

De unde vine succesul? Din generozitate. Abundența vine din dăruire. Ceea ce este frumos în aceste cursuri, este faptul că ele garantează sută la sută succesul. Cel care continuă să facă bine din înțelegerea înțelepciunii, va fi cu siguranță fericit.

 Două tipuri de karmă bună

Exista două tipuri de karmă  care ne aduc lucruri bune în viața noastră:

  1. Karma bună, dar impură.
  2. Karma bună, pură.

Ce înseamnă karma bună, dar impură? Karma murdară sau pătată sau impură, este karma care este rezultat a lucrurilor bune pe care le-am făcut în trecut, fără înțelegerea vacuității.

Chiar și cel care nu știe nimic despre vacuitate, care nu a auzit dharma și este generos, va avea parte de abundență. Cel care dă, va primi înapoi înzecit. Dar, tot ce primește se degradează. Nu știe cum să le mențină. Aceasta este natura karmei, de a se degrada. Aproape tot ceea ce avem este perisabil.

Să presupunem că aveți un prieten foarte apropiat, sau o rudă apropiată și cu care sunteți în relații foarte bune. În mod paradoxal, cu cât ați petrecut cu el mai mult timp, șansa de a-l pierde va crește, deoarece faptul că ați fost cu el mulți ani, arde multă karmă bună. Motivul pentru care majoritatea relațiilor de cuplu sau a legăturilor dintre oameni se destramă, este consumarea karmei. Karma se epuizează cu timpul.

De aceea, nu ne putem baza pe lucrurile materiale, pentru că le vom pierde, dacă nu înaintea morții, atunci în momentul morții.

Ce este karma pură? Este karma făcută de cineva care înțelege vacuitatea. Cu cât este mai profundă înțelegerea vacuității, cu atât karma va fi mai curată. De aceea Buddha se află permanent în mare plăcere permanentă. Când ne referim la Buddha, nu ne mai referim la noțiunea de karmă, chiar dacă sunt aceleași reguli, ci la colecția de merite și înțelepciune.

Reușita unui cuplu depinde de motivația de a lucra pe relația de cuplu. Dacă suntem concentrați numai pe ceea ce ne este nouă bine, mai devreme sau mai târziu relația se va destrăma. Ne vom pierde partenerul.

Ca relația de cuplu să reușească, este nevoie de a ne pune în locul celuilalt. Dacă vom face acest lucru, relația de cuplu va deveni extraordinară.

Dacă ne vom întreba: de ce soția/soțul nu mă satisface? Voi căuta pe altcineva să-mi satisfacă așteptările. Poate, vom găsi pe altcineva. În șase luni, se va crea aceeași situație. Vom deveni din nou nemulțumiți, pentru că satisfacerea nevoilor nu vine de la ei. Nevoile noastre sunt satisfăcute, numai dacă ne îngrijim noi de alții.

Este imposibil să ne debarasăm de karma noastră. Ea ne urmează pretutindeni. Noi, suntem karma.

  1. Natura înșelătoare a lucrurilor samsarice.

Am vorbit, mai înainte, despre faptul că, în mod absurd, lucrurile materiale nu ne pot satisface. Mai mult decât atât, ele ne fac să și suferim, pentru că începem să fugim după ele, iar mai devreme sau mai târziu, le vom pierde.

Ce înseamnă natura înșelătoare a lucrurilor?

  1. Ne derută. Credem că fericirea vine dintr-un loc, pe când fericirea vine din karmă, din faptul că am fost buni cu alții.

Dacă dăm, vom primi și vom avea. Ce înseamnă că primim ceva? Înseamnă că în trecut am plantat karma de a dărui, iar acum mi se întoarce înapoi. În momentul în care mi s-a întors karma, ea s-a epuizat.

Când vom primi daruri, le vom primi cu înțelepciune, în sensul că culegem roadele a ceea ce am semănat. Iar acum va trebui să continuăm să dăruim, pentru a continua să învârtim roata generozității.

Dacă îmi plac prăjiturile cu ciocolată, de exemplu, decid să merg la cofetărie și să cumpăr. În vitrină văd un tort de ciocolată așa cum îmi place mie, dar este numai unul singur. O doamnă în vârstă intră cu soțul ei, și spune: oh, uite acolo un tort de ciocolată! Eu, că sunt mai tânără, fug repede să-mi iau tortul înainte că ea să ajungă la tejghea. Dacă am minte, nu voi fugi și îi voi da întâietate doamnei în vârstă să cumpere tortul pe care și-l dorește, pentru că numai în felul acesta mă asigur că voi avea mai mult.

Tot ceea ce consumăm, devine gunoi. Dar ceea ce dăm, se înmulțește.

Prin faptul că i-am oferit posibilitatea bătrânei să-și obțină tortul, vom fi amândouă mulțumite, ea că a primit ceea ce și-a dorit, iar eu mi-am creat motivele de a obține mai mult. Acesta este “egoismul iluminat”. Este modul în care îmi asigur fericirea. Nu prin faptul de a lua pentru mine, ci prin faptul de a da. Numai în felul acesta ne creăm karma de a avea, lucru care este complet opus instinctelor noastre.

Încă câteva exemple din viața zilnică

– Vreau să fiu respectat la locul de muncă, sau să mi se acorde atenție, sau să mi se ia în considerare părerile mele.  Ce ar trebui să fac? Să respect opiniile altora, să-i sprijin în munca lor.
– Dacă, trebuie să fiu ori eu promovată ori altcineva, deci există concurență, ce voi face dacă am inteligență karmică? Voi ajuta să-l promovez. Această faptă îmi asigura viitoarea mea promovare, și în acest fel voi putea ajunge la o funcție mai înaltă.
– La locul de muncă, sunt într-o poziție de putere. Altcineva începe să iasă în evidență, atrăgând atenția direcțiunii, și îmi amenință statutul. Ce va face cineva care nu înțelege karma? Va încerca să-i pună bețe în roate, sau să-l defăimeze. Dacă va proceda în acest fel, în viitor i se vor întâmpla exact aceleași lucruri. Dacă vrem să promovăm în cariera noastră, va trebui să-i lăsăm pe alții să strălucească. Dacă dorim ca numele nostru să fie faimos, îi vom ajuta pe ceilalți să devină faimoși.

Acesta este modul de funcționare a karmei.

  1. Nu înțelegem natura lucrurilor. Nu înțelegem că, lucrul plăcut și atractiv care ne apare, se datorează numai faptului că am dăruit lucruri bune altora, lucruri pe care și le-au dorit. Dacă înțelegem acest lucru, bucuria pentru el este complet diferită.

 

Meditația asupra lucrurilor respingătoare

 Meditația pe care o vom face în continuare, provine din Abhidharmakosha. De obicei, evităm să facem această meditație pentru că nu este o meditație placută, dar în schimb este super eficientă. Dacă o veți face acum, nu va trebui să o mai faceți încă odată, pentru este foarte eficientă, după care veți putea trece mai departe la alte lucruri mai frumoase. Dar dacă nu o veți face, vă creați obstacole în calea lucrurilor frumoase.

Vom medita în continuare asupra ”curatei nebunii”, care va fi reprezentată de un coridor lung, ce dă în sala oglinzilor. Imaginați-vă că acest coridor are ferestre

de-o parte și de alta, prin care puteți privi afară

Această meditație se numește:

Min Dukpey Gompa

 

Dukpa înseamnă ceva atractiv, ceva care ne place
Min Dukpa – ceva neplăcut, respingător
Gompa – meditație
Min Dukpey Gompa înseamnă meditația asupra lucrurilor respingătoare.

Ideea acestei meditații este de a vă schimba ordinea priorităților. Dacă o veți face bine, atunci veți fi mai puțin interesați de lucrurile după care fugiți în mod obișnuit sau veți ajunge la convingerea că nu mai are rost să fugiți după ele. Acest lucru vă va direcționa energia pe care o cheltuiți de a le obține, spre un loc mult mai bun.

Ken Rinpoche spune: “Studentul Dharma înainte de a putea ajunge la plăcerea sublimă, va trebui să renunțe la lucrurile care îi fac în prezent plăcere”.

Va trebui să vă dezvoltați renunțarea, înainte de a descoperi plăcerea sublimă a practicantului tantric.

 

Meditația 5

Aversiunea față de Samsara

     Închideți ochii.

Așezați-vă în așa fel încât să nu vă mișcați pe parcursul meditației. Poziția picioarelor trebuie să vă ofere stabilitate. Așezați-vă mâinile în poală, astfel încât mâna dreaptă să fie peste cea stângă. Degetele mari se ating ușor. Spatele să nu fie nici înclinat, nici cocoșat, ci drept. Umerii să fie echilibrați. Bărbia nici prea sus, nici prea jos. Ochii închiși, sau pe jumătate deschiși. Obrajii să fie relaxați. Gura să fie închisă ușor. Limba să atingă ușor cerul gurii.

Și acum, concentrați-vă pe respirație.

 Începeți să numărați zece respirații.

Intrați acum în coridorul cu ferestre, care duce spre camera oglinzilor. Ferestrele sunt la nivelul ochilor că să puteți privi afară. Când veți priviți dincolo de ele, veți vedea toate lucrurile care sunt prezente în viața voastră, dar așa cum vor arăta peste 20-30 de ani. Uitați-vă cum arată oamenii pe care îi iubiți peste 20-30 de ani. Și dacă aveți copii mici, vedeți cum ar arată peste 50-60 de ani. Sunt sănătoși? Ce viață duc?

 Mergeți la fereastra următoare. Priviți pe fereastră și veți vedea un munte uriaș, format din toată mâncarea pe care ați mâncat-o până în ziua de astăzi. Toată mâncarea pe care ați cumpărat-o de la magazinul alimentar și pe care ați cărat-o în sacoșe acasă. Un munte enorm de mâncare. Vizavi de această fereastră, este o alta, prin care se vede un alt munte, tot atât de mare, care este produsul a ceea ce ați mâncat toată viața.

   Lăsați aceste imagini să pătrundă adânc în conștiință voastră.

Avansați acum la următoarea fereastră. Când veți privi prin ea, vă veți vedea orașul sau localitatea în care locuiți, așa cum va fi peste 500 de ani. Totul este o ruină, străzile părăsite, câini vagabonzi care rătăcesc pe străzi. Casele sunt pustii, ferestrele sunt sparte. Tot felul de animale abandonate caută mâncare. Oamenii cerșesc la colțuri de stradă. Totul este distrus, murdar, pustiu și cu lipsuri mari. Fiecare oraș care a existat vreodată, devine o ruină. Orice imperiu care a existat, va decade.

Imaginați-vă că toate acestea sunt specifice orașului în care trăiți, pentru că mai devreme sau mai târziu, și el va ajunge la fel.

Mergeți acum la fereastra opusă, și vă veți vedea casa în care trăiți astăzi, așa cum va fi peste 50 sau 100 de ani, abandonată, ferestrele sparte, pereții fară tencuială, gradina uscată și plină de buruieni. Fiecare casă sau palat, va ajunge mai devreme sau mai târziu o ruină.

 Continuați la următoarea fereastră. Dincolo de ea, vă veți vedea toată îmbrăcămintea așa cum va arăta peste câteva decenii; zdrențuită, decolorată, murdară.

 Printr-o altă fereastră, vă veți vedea locul de muncă sau statutul vostru social. Cum va arăta peste 10-20 de ani? Cine va mai auzi de voi peste încă 20 de ani? Într-o zi președintele companiei AT&T, una dintre cele mai mari companii din Statele Unite, s-a îmbolnăvit și a murit fulgerător. Într-o săptămână a venit un alt președinte, și nimeni nu și-a mai amintit de cel dinainte.

 Continuați în acest fel, încă puțin, și puneți în fereastră cele mai dragi lucruri, sau pe cele de care sunteți cel mai mult atrași sau legați, și priviți ce se întâmplă cu ele peste 10, 15, 20 sau 30 de ani.

Faceți la fel cu prietenii, cu membrii de familie.

Următoarea fereastră, se va concentra pe voi înșivă. Priviți-vă craniul cu o gaură în frunte. Gaura se mărește, și veți putea vedea că înăuntru totul este putrezit. Craniul și creierul putrezesc, iar rana crește. Pielea se deschide. Treptat, treptat, veți pătrunde în interiorul corpului vostru.

Priviți-vă corpul, priviți la organele interioare, care putrezesc, emanând duhoare și sunt pline de viermi care colcăie.

Corpul vostru se descompune, putrezește, se dezintegrează.

Degradarea continuă dincolo de limitele trupului vostru, în împrejurimile imediate: camera, casa, familia voastră. Totul putrezește, se distruge, se ruinează.

Continuați și priviți-vă cartierul, oamenii din cartier. În câțiva ani, toate acestea vor veni și peste ei.

Priviți-vă orașul. Totul este distrus și putrezit.

Toate acestea sunt ca într-un film de coșmar. Tot ceea ce putrezește ajunge la mare. Apa mării se evaporă, peștii mor cu miile.

Toată vegetația se usucă.

Și acum, întoarceți-vă înapoi. Aduceți înapoi apa în mare, aduceți peștii în apă. Lăsați copacii să crească din nou. Reconstruiți-vă orașul, casa, locuitorii, membrii de familie.

Reînviați-vă corpul. Închideți toate rănile și restaurați-vă toate sistemele vitale.

Întoarceți-vă din nou aici, în prezent.

Deschideți încet ochii.

Aceasta este, deci meditația Min Dukpey Gompa, meditație care este descrisă în mod foarte detaliat în Abidharmakosha. Practicanții curentului Hinayana, o execută foarte des, deoarece este foarte utilă pentru dezvoltarea renunțării. Pentru a urca pe calea spirituală, renunțarea este vitală.

În măsura în care încă mai avem speranțe de la această lume sau încă ne mai refugiem în ea, asta ne va împiedica să practicăm, lucru care ne va opri din progresul spiritual și va fi un obstacol în a ajunge în lumea îngerilor și de a eradica suferința.

Dacă vom face această meditație, încet-încet vom ajunge la convingerea că toate lucrurile de care suntem atât de atașați, nu le putem păstra cu adevărat, deoarece ele provin din karmă. Este foarte important ca, la sfârșitul meditației, să restabiliți totul așa cum a fost, și nu lăsați nimic descompus.

Atunci când meditați, nu este nevoie să treceți peste toate lucrurile pe care le-am enumerat. Puteți alege doar trei lucruri importante din viața voastră, dar unul dintre ele să fie corpul vostru. Puteți alege pe cineva foarte drag, sau poate locuința voastră. De ce este important să medităm asupra corpului nostru? Pentru că ceea ce  ne blochează în samsara este atașamentul puternic față de el.

Mulți practicanți, fac luni de zile meditația Lam Rim.

Acesta meditație se numește Shar Gom, meditația de revizuire. Acest lucru înseamnă să trecem rapid peste toți pașii meditației, iar, când ajungem într-un loc anume, putem să intrăm în profunzimea lui. De exemplu, putem verifica cu atenție sala oglinzilor, sau încăperea hexagonală.

Acest curs ne oferă posibilitatea să avem o privire de ansamblu a tuturor etapelor căii. Bineînțeles, că fiecare etapă necesită multă meditație. Sunt persoane care fac retreat de o lună pe această temă.

Se povestește despre Kirti Tsenshab Rinpoche, că ar fi făcut aceste meditații timp de cincisprezece ani. Se spune că a fost un om extrem de pur, pentru că mintea lui se curățase de toate atașamentele, devenise liberă, disponibilă muncii spirituale.

 

Trei tipuri de meditație

Să revenim puțin asupra celor trei tipuri de meditație.

    1. Meditația de revizuire

Shar Gom

Este tipul de meditație de care ne-am folosit. După cum ați văzut, am trecut printr-un număr de etape, pe care le-am examinat. Nu am intrat neaparat în fiecare dintre ele, ci doar am trecut prin ele, pentru a avea în mintea noastră o imagine globală a practicii.

    2. Meditația analitică

Che Gom

Che Gom este acea analiză corespunzătoare, despre care se vorbește în text. Este tipul de meditație în care analizăm ceva, îl examinăm cu ajutorul logicii noastre. Îl examinăm împotriva altor lucruri pe care le-am învățat, reflectăm asupra lui. Che Gom este meditația în care gândim mult, în tăcere, cu ochii închiși, concentrați, pe perna de meditație.

    3. Meditația de fixare

Jok Gom

Cum practicăm cele trei tipuri de meditație?

Nu este nevoie de toate cele trei tipuri într-o singură sesiune de meditație.

O sesiune poate fi dedicată lui Shar Gom. Într-o altă sesiune se poate face Che Gom. De exemplu, vă aflați în sala oglinzilor. Alegeți un precept și începeți să vă concentrați asupra lui, să vă analizați, uitandu-vă într-una dintre oglinzi. Ce vă spune oglinda despre modul în care îl păstrați? Care sunt daunele pe care le provoacă încălcarea lui? Ce binecuvântare vă aduce când îl păstrați?

Deci vă analizați față de preceptul pe care l-ați ales.

Sfatul este să alegeți de fiecare dată o altă etapă a Lam Rim-ului, adică o etapă a căii spre iluminare, descrisă în textul Sursa binefacerilor mele, și să meditați asupra ei o perioadă lungă de timp, poate chiar și o lună sau atâta timp cât acumulați conștientizări interioare.

În momentul în care veți simți că nu mai beneficiați de această meditație, înseamnă că a venit timpul să treceți la următoarea etapă. Mai târziu, puteți reveni din nou la aceeași etapă. Deci, sfatul este de a medita o lună sau până la trei luni asupra aceluiași Lam Rim.

În Shar Gom puteți include toate etapele. În Che Gom, se va medita asupra etapelor care nu sunt tantrice, deoarece nu le-ați învățat. Dacă faceți traseul de la coadă la cap, veți începe de la încăperea hexagonală, încăperea celor șase perfecțiuni.

Atunci când faceți meditația Che Gom, vă veți concentra asupra unui singur lucru. Dacă vedeți că este ceva care merită să vă concentrați asupra lui, atunci fixați-vă pe el. Dacă ați conștientizat ceva profund, fixați-vă mintea și nu vă mai îndepărtați de ea. Acesta este Jok Gom, meditația de fixare. Deci, faceți meditația de fixare, după ce ați avut o experiență profundă.

A simți pe deplin dorul intens pentru fericirea de libertate

Practicantul înțelege toată absurditatea și îi cere Lamei să-i dea puterea să se oprească din fuga după lucrurile materiale:

Te rog, ajută-mă să pot simți pe deplin
Acel dor intens pentru fericirea de libertate.

Pe deplin înseamnă, să nu mai rămână nici cel mai mic refugiu samsaric.

Cu toții ne refugiem tot timpul în Samsara. De fiecare dată când ne gândim, de exemplu, că înghețata pe care o mâncăm acum, ne face fericiți, ne refugiem în înghețată. Și cu toate că știm că înghețata nu ne poate face fericiți, continuăm să mâncam înghețată. Iar acest proces poate merge foarte departe și foarte profund.

Practicanții cu scopul mediu înțeleg acest lucru, fapt pentru care cer binecuvântarea Lamei, că să-i ajute să-și transforme minte de a nu mai alerga după lucrurile deșarte ale acestei lumi.

În versetul 6, ei practică moralitatea. Ei înțeleg că fiecare aspect al vieții este determinat de karmă și de modul în care își păstrează regulile morale, începând să fie extrem de atenți de nu le mai încălca.

 

            

 

 

 

ACI 3

ACI 3(Retreat) – Pregatire pentru Tantra – Lecția 4

Pregătire pentru Tantra


Seminar bazat pe Lam Rim
Sursa binefacerilor mele – rugăciunea către muntele de binecuvântări

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4-Calea cea mare

 

Camera perfecțiunilor

Am vorbit de faptul că încăperea hexagonală simbolizează practica jurămintelor Bodhisattva. Practica lor corectă, ne face să devenim un lucru demn pentru Tantra. Jurămintele Bodhisattva sunt în număr de 64, la care sunt atașate încă câteva jurăminte secundare, astfel încât ele acoperă toate cele șase Paramite – cele șase perfecțiuni, iar practica lor este echivalentă cu practica celor șase perfecțiuni.

Multe texte separă ultimele două perfecțiuni de primele patru. Și textul nostru face aceași diferențiere. Această separare este similară celei pe care o face Abhidharma kosha:

– primele ei capitole descriu toate aspectele legate de samsara,

– iar următoarele descriu modul de ieșire din ea, se trece la meditație, după care este descrisă lumea pură. Meditația face trecerea spre puritate, înțelepciunea fiind ea însăși pură.

În aceasta încăpere, după cum am mai spus, concentrarea meditativă este simbolizată prin microscopul care este așezat pe latura hexagonului, care este aproape de trecerea spre încăperea Mandalei – camera inițierii tantrice. Deci, de o parte și de alta a ușii spre camera inițierii tantrice se află microscopul pe partea dreaptă și diamantul care simbolizează înțelepciunea pe partea stângă.

 

Primele patru perfecțiuni

Vom merge acum spre cealaltă parte a încăperii unde se află primele patru perfecțiuni.

Iluminarea tantrică

Practica tantrică în două etape: generarea, desăvârșirea și retreat-urile tantrice

A cunoaște și a păstra cu sfințenie jurămintele tantrice

Inițierea tantrică

A fi un lucru demn

Practica celor șase perfecțiuni

Practica înțelepciunii perfecte și ale concepției corecte

 

1.Generozitatea

Prima perfecțiune este generozitatea, simbolizată de un cadou, frumos împachetat. În general, există patru tipuri principale de generozitate.

  1. A dărui bani și lucruri materiale.
  2. A dărui protecție, adăpost. Cu alte cuvinte, a ajuta pe cineva să nu-i mai fie frică, să se elibereze de temerile pe care le are.
  3. A dărui iubirea, a acorda atenție, a dărui din timpul nostru.
  4. Al patrulea tip de dăruire, care este și cel mai înalt, este a dărui Dharma, pentru că atunci când cineva primește Dharma, învață Dharma, va începe să-și păzească jurămintele, nevoile lui vor fi asigurate, va ști deja cum să se ajute cu lucrurile materiale, și așa mai departe.

Acest lucru nu înseamnă că cel care predă Dharma este scutit de a mai da lucruri materiale, pentru că va rata scopul ultim. El va trebui să dăruiască sub toate formele, și sub nici o formă nu va trebui să renunțe la dăruirea Dharmei. A dărui Dharma este calea cea mai rapidă de a acumula binefaceri.

Pe partea stângă a intrării în sala hexagonală, se află cadoul ce reprezintă cele patru tipuri de generozitate.

2.Moralitatea

În partea dreaptă, se află simbolul celei de-a doua perfecțiuni – moralitatea sau comportamentul moral.

Versetul 8 spune:

Binecuvântează-mă să văd clar
Că numai aspirația în sine nu este suficientă.
Nici calea spre iluminare singur nu o pot finaliza
Fără o practică temeinică a celor trei moralități .
Dă-mi dorința fermă de a mă educa 
Pe aceleași căi ca și ale copiilor celor victorioși.

 Cine sunt copiii celor victorioși? Ei sunt Bodhisattva. Cei victorioși sunt toți Buddha. Ei se numesc victorioși pentru că și-au eliminat toate afecțiunile mentale din mintea lor. Copiii lor sunt Bodhisattva, pentru că ei sunt pe cale de a deveni Buddha, iar când vor crește mari, vor fi Buddha.

În acest verset, autorul spune că nu este suficient să dorim să ajungem la iluminare, să aspiram la ea. Bineînțeles că decizia de a ne ilumina este necesară, dar nu și suficientă. Dar, pentru a realiza această cale cu adevărat, va trebui să ne educăm ca și copiii celor victorioși. Pentru a putea  deveni Buddha, va trebui să practicăm ceea ce Bodhisattva practică, adică cele șase perfecțiuni.

Acesta este sensul celor doua rânduri din verset:

Dă-mi dorința fermă de a mă educa 
Pe aceleași căi ca și ale copiilor celor victorioși.

Cu alte cuvinte, vrem să ajungem la iluminare, iar acum ne hotărâm să facem ceea ce trebuie pentru a ajunge acolo.

Există două tipuri de aspirație spre iluminare:

– aspirația la nivel de dorință, ceea ce înseamnă că persoana intenționează să ajungă la iluminare, lucru necesar dar nu și suficient.
– aspirația la nivel de acțiune, adică persoana decide să facă tot ceea ce este necesar pentru a atinge iluminarea. Mai mult de atât,  își asumă răspunderea să ajungă la iluminare. Este ceea ce caracterizează calea Mahayana.

Pe calea Mahayana, accentul se pune pe ceilalți, pe suferința lor, pe responsabilitatea personală de a-i scoate din viață suferindă.

Această dorință ca nici o ființă să nu mai sufere, este ceea ce distinge calea unui Bodhisattva de calea Hinayana. Și cei care practică Hinayana se roagă: fie ca nimeni să nu mai sufere. Ceea ce este un lucru minunat. În schimb un Bodhisattva, va spune: Eu, personal voi face ca toate acestea să se întâmple. Practica lui este cu totul diferită. El nu va merge să stea în pădure o veșnicie, ci va sta o vreme, după care va ieși de acolo că să poată acționa pentru ceilalți. Un Bodhisattva dorește să-și dezvolte generozitatea, moralitatea, iar pentru acest lucru va trebui să fie printre oameni.  Că să-și dezvolte răbdarea, Bodhisattva are nevoie de oameni care să-l enerveze. El se roagă ca ei să vină. Aceasta este practica unui Bodhisattva.

Nici calea spre iluminare singur nu o pot finaliza
Fără o practică temeinică a celor trei moralități.

 

Trei tipuri de jurăminte

Ce înseamnă cele trei moralități? Ele sunt următoarele:

1.Jurămintele Pratimoksha sau jurămintele de eliberare: a nu omorî, a nu ucide, a nu fura, comportament sexual adecvat, a nu minți, a nu dezbina sau a nu purta discuții care îndepărtează oamenii unul de celalalt, a nu vorbi dur/necuviincios, a nu vorbi fără sens sau a nu pierde timpul. Acest lucru include aproape tot ceea ce se întâmplă pe parcursul zilei, tot ceea ce nu conduce la iluminare; jocurile sportive, și tot felul de divertismente sau diverse preocupări.

Este divertismentul interzis? Nu, deoarece uneori avem nevoie de  pauză pentru a ne odihni. Dar, odată ce ne odihnim, va trebui să revenim la munca noastră. Altfel spus, este bine să mergem și să ne distrăm, dar nu este bine să transformăm acest lucru în ceva obsesiv, să căutam distracțiile din ce în ce mai mult. Nu acestea sunt lucrurile pe care trebuie să ne concentrăm atenția.

Există încă trei jurăminte: a nu râvni, a nu fi răuvoitor – a nu te bucura de răul altuia sau a nu încuraja pe cineva care realizează ceva bun. Și cel mai important jurământ este concepția corectă, concepție care înțelege karma și vacuitatea, înțelege continuitatea conștiinței și acționează în consecință.

2.Jurămintele Bodhisattva.

3.Jurămintele secrete, tantrice.

Deci, primul nivel de jurăminte sunt jurămintele Pratimoksha. Esența lor fiind de a nu face rău altuia.

Al doilea nivel de moralitate – jurămintele Bodhisattva, este cum să fii bun față de ceilalți. Este nivelul în care practicăm să fim buni cu ceilalți, practicăm cele șase perfecțiuni. Aceste jurăminte au câteva anexe legate de atitudinea față de învățător, față de Lama. Aceste jurăminte sunt cele care conduc spre Tantra. Dacă ele sunt păstrate cum trebuie, aduc spre noi Tantra și Lama tantric.

Al treilea nivel de moralitate – jurămintele tantrice, fac același lucru, dar cu mult mai repede. Intenția lor este de a ajuta toate ființele cât mai repede, de a ajunge rapid la abilitatea de a ajuta pe ceilalți.

 

Cele trei moralități

Cele trei moralități nu sunt exact cele trei tipuri de jurăminte. După cum o să vedeți, în surse diferite, ele sunt prezentate în forme diverse. Interpretarea pe care o vom folosi este următoarea:

  1. Primul nivel al moralității este moralitatea de a ne înfrâna de la a face lucruri rele.

În limba tibetană se spune:

Nyechu dompay tsultrim

Nye chu – fapte rele
Dompa – are sensul aici de înfrânare
Tsultrim – moralitate

Prima etică este evitarea faptelor rele, a evita de a răni pe ceilalți. Aceasta etică este esențială pentru a ajunge la Nirvana. Între timp, până vom ajunge la ea, comportamentul nostru de a nu-i leza pe ceilalți, ne va împiedica să cădem în lumile suferinde inferioare: lumea animalelor, a spiritelor înfometate și a infernului. Deci, acest nivel este menit să ne protejeze de căderea în tărâmurile inferioare.

  1. Al doilea nivel de moralitate este moralitatea de a acumula binefaceri.

Geway chu dupay tsultrim

Gewa – binefacere
Chu – lucruri
Dupa – a acumula, a strânge
Tsultrim – moralitate

Deci, moralitatea de a acumula binefaceri. Pentru a ajunge la iluminare, avem nevoie sa strângem enorm de multe binefaceri, de aceea acest set de jurăminte se concentrează pe  acumularea lor.

  1. Al treilea nivel este moralitatea de a-i ajuta pe ceilalți.
                                                                                             Semchen dunje kyi tsultrim

Deci, moralitatea acțiunii pentru binele ființelor. Ceea ce distinge această moralitate de primele două este motivația: motivația care este a unui Bodhisattva, care aspiră să ajungă cât mai repede la iluminare.  De fapt, este ceea ce ne aduce repede la iluminare.

Dacă în partea stângă a intrării în încăperea hexagonală a celor șase perfecțiuni, se află cadoul care reprezintă generozitatea, în partea dreaptă vom așeza un pom cu trei rădăcini. Pomul reprezintă iluminarea, iar cele trei rădăcini vor fi cele trei tipuri de moralități. Din ele va crește iluminarea.

 

3.Răbdarea

În aceasta încăpere va trebui să fie simbolul răbdării. Ce înseamnă răbdarea? În situația în care în mod normal ar trebui să ne enervăm, nu ne enervăm, reușim să ne stăpânim. Încercăm să ne dezvoltăm capacitatea de a nu ne pierde echilibrul interior. La început ne va fi greu să ne stăpânim, pentru că obiceiurile pe care le avem, sunt adânc înrădăcinate în subconștientul nostru. Atunci când am făcut preliminariile în meditație, în etapa refugiului, am dat ca exemplu situația în care în loc să ne enervăm, ne vom stăpâni.

Întrebarea este, ce facem în situația când în loc să ne enervăm, ne comportăm urât cu celalalt? Credem în continuare că celălalt este insuportabil, este un idiot.

Dacă încă nu știm să trecem în partea cealaltă, de a accepta situația cu răbdare și să înțelegem că ea este oglinda care ne reflectă imaginea noastră din trecut, este ecoul care se întoarce la noi datorită  a ceea ce am făcut în trecut, ce vom face? Vom face ceea ce maestrul Shantideva spune: “încremenește pe loc”. El ne spune: în cazul în care încă vă mai enervați, cel puțin tăceți. Nu vă mai provocați daune. Cândva, în trecut ați țipat la alții, iar ei vin acum și țipă la voi. Acum, tăceți! Încetați să mai învârtiți roata suferinței!

Puneți în cameră ca simbol al răbdării, un buștean de lemn. A nu reacționa, simbolizează perfecțiunea răbdării.

 

4.Bucuria efortului

Bucuria efortului este ultima perfecțiune. Ce înseamnă bucuria efortului? Înseamnă că suntem bucuroși când facem lucruri bune. Cu toate că trebuie să facem mari eforturi pentru a putea ajunge la iluminare, le vom face cu multă plăcere. Nu ne vom plânge.

Pentru a simboliza bucuria efortului, vom pune în camera perfecțiunilor, o cutie din care sare un clovn, sau ceva care ne provoacă multă bucurie. Maestrul Shantideva spune că una din calitățile aceste virtuți, este bucuria similară cu cea a copilului care este absorbit de jucăria cu care se joacă.

 

 Bodhicitta

În încăperea hexagonală, pe fiecare latură a ei avem reprezentările celor șase perfecțiuni. În mijlocul ei se va afla reprezentarea următorului verset:

Am ajuns să alunec în marea suferință a vieții.
Binecuvântează-mă să văd că fiecare ființă vie,
Ca și mama mea fiind,
În marea durere și agonie, ca și mine, a căzut.
Permite-mi să practic înalta dorință
De a atinge iluminarea, pentru a o scoate din suferință.

Cu acest verset, începem calea Mahayana, începem practica de a ne concentra nu numai asupra noastră, ci și asupra tuturor ființelor.

În acest verset, practicantul înțelege dimensiunea dezastroasă a samsarei, marea suferință a vieții. Pentru a conștientiza acest fapt, este nevoie de mult timp. Practicantul înțelege că a căzut în acest ocean al durerii, în roata vieții suferinde. El îi cere Lamei să-l binecuvânteze, ca să poată vedea, că toată lumea se află în aceeași barcă, și suferă, că toți au căzut în marea durere și agonie, fie că suferă chiar acum, sau vor suferi în curând.

Practicantul se roagă:

  1. să-și dezvolte empatia față de ceilalți, conștientizarea faptului că toți se află în aceeași barcă.
  2. să poată fi capabil de a practica cea mai înaltă aspirație, pentru a găsi iluminarea pentru binele tuturor ființelor – aceasta este Bodhicitta dorinței, dorință de a ajunge la iluminare.

Următorul verset exprimă aspirația la nivel de acțiune,  adică de a acționa el însuși pentru a-i scoate pe toți ceilalți din suferință.

Bodhicitta este acea realizare spirituală, în care omul își dezvoltă într-atât de mult iubirea și compasiunea pentru toate ființele, încât nu-l va opri nimic de a acționa pentru a le scoate din suferință. Toate faptele pe care le va face cel care și-a dezvoltat în inima lui adevărata Bodhicitta, vor fi motivate de dorința de a ajunge la iluminare, pentru că știe bine că nu există nici o altă cale de a le putea ajuta cu adevărat.

 

Beneficiile Bodhicittei

Maestrul Shantideva a scris versuri extrem de frumoase în care slăvește Bodhicitta. El ne spune că cel care a ajuns la Bodhicitta:

– toate necazurile vor trece rapid, ca fulgerul, deoarece aspirația de a ajunge la iluminare pentru binele nenumăratelor ființe acumulează enorm de multe binefaceri.
– când se va ilumina, va dobândi corpul de lumină.
– va fi iubit de toți Buddha.
– va fi iubit de toții îngerii. Ei îl vor privi cu multă afecțiune ca pe fiul sau pe fiica lor.
– toți Bodhisattva care și-au dezvoltat Bodhicitta înaintea lui, îl vor privi ca pe un frate sau o soră a lor.

Dacă veți privi la imaginea lui Manjushri, considerat ca find un Bodhisattva, veți observa că poartă tot felul de bijuterii. Toate acestea simbolizează Bodhicitta lui și nenumăratele  acte de binefaceri. Întotdeauna, ființele iluminate apar în fața celor care le pot vedea ca fiind, de o frumusețe rară, pline de podoabe și emanând mirosuri extrem de plăcute. Toate acestea reflectă binefacerilor lor.

 

Deci, vom reprezenta Bodhicitta, în centrul camerei hexagonale. Binefacerile Bodhicittei vor fi marcate printr-un vas mare și ornat frumos, plin de tămâie care fumegă, umplând întreaga cameră cu miros plăcut.

 

Respectarea jurămintelor Bodhisattva conduce la Tantra

Cel care primește inițierea tantrică, va primi în cadrul ei, jurămintele tantrice și de asemenea și jurămintele Bodhisattva, în cazul în care nu le-a primit mai înainte. Marii Lama, de obicei fac inițierea în limba tibetană și foarte repede. Oamenii nici măcar nu știu că le-au primit. Bineînțeles, că nu este suficient numai de a le primi, ci trebuie să le și cunoaștem și să le respectăm bine, pentru a atrage adevărata și puternica inițiere tantrică.

Până de curând, aceste jurăminte nu au fost predate în Occident. Geshe Michael a fost printre primii care a inițiat cursul despre jurămintele Bodhisattva, bazat pe scrierile tibetane ale jurămintelor Bodhisattva. În sistemul ACI, este vorba de cursul 7. Geshe Michael nu a inventat nimic, ci a luat lucrările din tibetană și le-a aranjat sub forma unui curs pentru occidentali. Mulți Lama au fost impresionați de lucrurile făcute de Geshe Hla. După care, au început și alții să facă la fel. O mare parte a cursului se bazează pe textul lui Je Tsongkapa, despre jurămintele Bodhisattva și cele tantrice.

 

Lama și realizările tantrice sunt greu de păstrat

Este important să ne amintim, că datorita faptului că Tantra este atât de înaltă și duce atât de repede la iluminare, ea necesită o karma foarte bună.

La început, când întâlnim un Lama tantric, adesea este dificil să-l păstrăm. Ne alunecă printre degete.

Sunt oameni care au karma să întâlnească un Lama tantric, dar nu și suficientă pentru a rămâne lângă el: fie că Lama pleacă, sau moare, sau se mută în altă tară, sau locuiește departe, sau practicantul își pierde interesul pentru Lama, sau nu mai vede calitățile lui înalte.

Este greu să ne menținem karma bună, care ne face să întâlnim un Lama tantric. Sunt situații în care îl întâlnim, iar el ne scapă printre degete. Și din nou va nevoie de câțiva ani de păstrare a jurămintelor pentru a-l aduce înapoi la noi. Învățătorul tantric, poate reveni sub aceeași formă sau într-una diferită. El poate veni în toate formele. De multe ori, primul nostru contact cu el, nici nu-l recunoaștem, pentru că nu avem karma suficientă pentru a-l recunoaște ca învățător tantric.

Același lucru se întâmplă și în prima etapă a Tantrei – Kye Rim, etapa generării,  când ne aflăm deja în Tantra. După cum am mai spus, în această etapă și noi, și lumea noastră vor suferi transformări.

– lumea devine din ce în ce mai divină,
– ființele devin tot mai angelice,
– și noi înșine, ne transformăm treptat, treptat în ființe îngerești.

Chiar și în această etapă este nevoie de o karmă extraordinară, ca să ne putem menține în ea. De multe ori, se întâmplă ca practicanții să nu aibă destule binefaceri, căzând în situații în care să întâlnească pe cineva atrăgător și să fie împinși spre o altă direcție, pierzându-și calea.

Cu toate că asemenea lucruri se întâmplă mereu, nu trebuie să disperăm când acestea se întâmplă. Este semn că nu am acumulat suficientă karmă, și că trebuie continuată acumularea de binefaceri. Aproape toată lumea trece, la început prin astfel de lucruri. De aceea este foarte important de făcut Lam Rim-ul descris în acest curs, și în ordinea corectă. Acesta este exact modul în care ne vom crea treptat condițiile ca toate acestea să se întâmple.

 

Meditația 4

 Camera perfecțiunilor

Vom face acum o scurtă meditație asupra încăperii hexagonale, pentru a ne completa imaginea.

Așezați-vă într-o poziție confortabilă și închideți ochii. Încercați să nu vă mișcați.

Concentrați-vă pe respirație. Începeți să numărați zece respirații. Numărătoarea va începe pe expir. Expirăm 1 după care inspirăm, expirăm 2, inspirăm, și așa mai departe.

Imaginați-vă acum că intrați în camera hexagonală.

 În stânga voastră, se află cadoul frumos împachetat, ce simbolizează perfecțiunea generozității. Dacă doriți, puteți să vă imaginați patru pachete frumoase, care să simbolizeze cele patru tipuri de dăruire: dăruirea lucrurilor materiale și a banilor, oferirea protecției celor care se tem, dăruirea iubirii și dăruirea dharmei.

 Luați-vă puțin timp, și gândiți-vă cum stați în raport cu cele patru tipuri de dăruire.

 În dreapta, se află un ghiveci mare în care este plantat un copac cu trei rădăcini, maiestuos și de o mare frumusețe. El reprezintă pomul moralității, iar rădăcinile lui triada moralității, adică cele trei tipuri de jurăminte, care ne împiedică să mai cădem într-o existență suferindă, iar esența lor este evitarea faptelor rele de orice fel, de a-i răni pe ceilalți.

 A doua rădăcină este dezvoltarea capacităților unui Bodhisattva. De a învăța să fim buni cu ceilalți, și cum să ajungem la iluminare pentru binele nenumăratelor ființe. A treia rădăcină este etica morală care ne conduce rapid la iluminare, chiar în această viață. Imaginați-vă pentru câteva momente acest copac.

În timp ce vă deplasați spre centrul camerei, pe aceeași parte în care se află copacul, este așezat bușteanul care reprezintă perfecțiunea răbdării. Cu alte cuvinte nu dăm frâu reacțiilor noastre în fața situațiilor neplăcute. Nu răspundem supărării prin supărare. Nu răspundem insultelor prin insulte, criticilor prin critici. Dacă ni se întâmplă să fim în aceste situații, singurul lucru pe care îl putem face între timp, este de a încremeni pe loc, de a nu reacționa sub nici o formă.

În parte stângă a camerei, se află simbolul bucuriei efortului, bucuria de a acționa ca un Bodhisattva, de a practica generozitatea, moralitatea, răbdarea, meditația. De a depune mult efort în practica noastră, cu voie bună, fără să ne speriem de dificultățile care apar sau să ne deprimăm. Vom continua să depășim obstacolele cu voioșie. Perfecțiunea bucuriei, o vom reprezenta ca pe un clovn care sare brusc din cutie și râde zgomotos.

De fiecare dată când vă imaginați aceste simboluri, examinați-vă mintea. Cum vă relaționați la ele? Cât de aproape sau departe sunteți de a atinge această perfecțiune?

Mergeți acum spre celălalt capăt al încăperii. În partea dreaptă se află microscopul, care simbolizează puterea voastră de meditație, meditația înaltă  Shine – Shamata – calmul meditativ. Shine este meditația concentrată pe un singur punct, adică sunteți perfect concentrați pe obiect, ore în șir, fără a vă mișca mintea și corpul, detașați complet de orice simț și într-o mare plăcere.

Din nou verificați, cât de aproape sau cât de departe sunteți de acest scop. Este foarte important când faceți acest lucru, să nu vă judecați sau să vă lăudați. Observați-vă doar. În cealaltă parte, în partea stângă, se află piedestalul pe care este așezat diamantul strălucitor, simbol al înțelepciunii, al Vipashianei – percepția directă a vacuității, o experiență incredibilă pe care o trăim doar câteva minute. Percepția vacuității este cea care ne asigură victoria asupra suferinței noastre și a celorlalți.

 Întoarceți-vă acum cu fața spre centrul încăperii. În centrul ei se află o masă luxoasă, cu un vas mare de tămâie. Imaginați-vă vasul ca pe un obiect antic, bogat ornamentat, iar în el rășină de brad, sau tămâie sau bețișoare parfumate care umplu camera cu miros plăcut. Fumul alb de tămâie, simbolizează dorința de iluminare, aspirația la nivel de dorință. Vom gândi: vreau să ajung la iluminare pentru a putea ajuta întreaga creație. Din nou, observați-vă unde vă aflați în relație cu acest scop.

 Încet, încet, deschideți ochii.

 

Cine este un Bodhisattva?

Bodhisattva este persoana care aspiră spre iluminare, datorită marii lui compasiuni pentru toate ființele. El știe bine că toate aceste ființe suferă ca și el, înțelegând că nu este suficient să iasă numai el din suferință, ci că trebuie să le scoată pe toate din suferință. Desigur că Bodhisattva este un om bun, ca urmare a faptelor lui, dar nu oricine care face fapte bune se numește Bodhisattva. Nu este același lucru.

Ceea ce caracterizează un Bodhisattva, este dorința obsesivă de a ajunge la iluminare, deoarece este cea mai bună cale de a ajuta întreaga creație.

Uneori este bine să ne retragem și să lăsăm lumea pentru o vreme, pentru a ne dezvolta perfecțiunile; de a ne dezvolta meditația pentru a percepe vacuitatea. Un Bodhisattva își dă seama că uneori este cea mai rapidă cale. Uneori este bine să trăim în mijlocul lumii, alteori este bine să ne retragem din ea, nu este același lucru cu cel care hrănește lumea sau dă adăpost, cu toate că un Bodhisattva face toate aceste lucruri în perioade diferite și în moduri diferite.

Ceea ce îl caracterizează pe un Bodhisattva este:

–  dorința de a ajunge la iluminare pentru toți ceilalți. Nevoia de a crea condiții pentru ca și alții să ajungă la iluminare: să salveze textele, să le traducă și să predea dharma,
– să dea ocazia la cât mai mulți oameni să ajungă la iluminare cât mai curând posibil.

Acest lucru nu este sinonim cu “a face bine”, așa cum credem în mod obișnuit. Atunci când un Bodhisattva vede pe cineva în nevoi, îl va ajuta din toată inima, cât mai repede și cât mai bine, dar ajutorul dat este mai mult decât atât. Fapta bună pe care o face, este însoțită de înțelepciune, de înțelegerea că orice suferință pe care o vede se datorește faptului că nu și-a eliminat complet semințele negative. Singurul mod de a le elimina este perceperea vacuității, după care trebuie lucrat cu ea.

 

Trei niveluri de compasiune

Există trei niveluri de a da ajutor sau trei niveluri de compasiune:

Vedem pe cineva înfometat. Putem să-i oferim o masă bună, după care va fi din nou înfometat. La nivel convențional, nu-i putem elimina foamea. Foamea lui vine din karma lui. Ce putem face? Atunci când dăm cuiva de mâncare, plantăm semințele de a vedea din ce în ce mai puțini oameni flămânzi. Eradicăm foamea, prin a da celorlalți.

  1. Când vedem pe cineva flămând, ni se face milă și îi vom da o felie de pâine. Aparent, l-am ajutat pe moment. Dacă el este ajutat sau nu, depinde numai de karma lui. Se prea poate să aibă karma ca felia de pâine să-l sature, sau se poate să-i rodească o altă karmă și să se înece cu felia de pâine. Este numai și numai karma lui. Dar atunci când dăm de mâncare, ne vedem pe noi înșine plantând semințele să nu mai existe foamete în lumea noastră.

Deci, compasiunea la primul nivel este mila pentru cei flămânzi și a le dărui de mâncare.

  1. Cel de-al doilea nivel este înțelegerea karmei, a mecanismului ei. Înțelegerea că noi și toți ceilalți suntem karma în desfășurare. Noi înșine, suntem goi de orice natură, și toți ceilalți sunt goi de orice natură. Totul este un proces karmic. Nu există nimic de la sine. Totul este gol. Deci, când începem să înțelegem toate aceste lucruri, compasiunea va veni dintr-un alt loc. Atunci când ne dăm seama că suntem în ghearele morții, că toții oamenii sunt supuși legilor karmice, care îi forțează să fie flămânzi sau să-și piardă lucrurile dragi, pentru că nu înțeleg karma, compasiunea noastră se mărește și vom dori să-i învățam dharma. De exemplu, în loc să le dăm o felie de pâine, îi vom învață cum să facă să aibă cât mai multe felii de pâine
  1. La un nivel și mai înalt, înțelegem că ei vin din noi. Dacă vedem foamete în lume, înseamnă că nu am dăruit, nu am hrănit pe alții. Atunci când dăm cuiva de mâncare, efectul asupra minții noastre este complet diferit. Pentru cel flămând, este doar o bucată de pâine. Cu o singură bucată de pâine, eliminăm foametea din lumea noastră, pentru că deja înțelegem că toți cei înfometați vin ca rezultat al karmei noastre. Iar acum, când îi hrănim vom spune: „datorită acestei fapte, fie să elimin toată foametea din lume”. Acest lucru transformă simpla faptă, într-un act de compasiune al unui Bodhisattva, pentru că ea este însoțită de înțelepciune.

Toate aceste niveluri sunt descrise de Je Tsongkapa ( 1357-1419), în cartea Uma Gompa Rab Sel, care înseamnă Clarificarea intenției Căii de Mijloc. Această carte este de fapt un comentariu al textului clasic Madhyamaka Avatara – Poarta spre Calea de Mijloc, scris de maestrul Chandrakirti în secolul al șaptelea. Kedrup Tenpa Dargye (1493-1568) a scris un comentariul asupra cărții lui Je Tsongkapa, numit O revizuire a Căii de mijloc. Acest comentariu este un manual standard care se învață în mănăstirile tibetane care aparțin curentului Gelugkpa.

 

Un scurt rezumat al căii Mahayana

Întreagă încăpere hexagonală este o practică ce face parte din Mahayana, Calea cea Mare. Cei care practică această cale se numesc:

Kyebu Chenpo

 Kyebu înseamnă persoană.
 Bu – băiat,
 Kye – născut,
Deci, Kyebu inseamna cineva născut, adica om, persoană.

Acesta este practicantul cu scopul înalt sau care este pe Calea cea Mare. Calea ce Mare este calea compasiunii, este modul în care Bodhisatta acționează pentru toate ființele și nu doar pentru el însuși.

 

 Cele două niveluri de practică a Mahayanei.

Practica unui Bodhisattva este de a dezvolta Bodhicita pe două niveluri:

  1. Bodhicitta la nivel de dorință.
  2. Bodhicitta la nivel de acțiune.

Trebuie să ne rugăm și să ne dorim ca nimeni să nu mai sufere și să ajungă cât mai repede la plăcerea supremă, Iar pentru asta va trebui să ne mobilizăm pe  noi înșine.

Al doilea nivel, este de a acționa pe calea unui Bodhisattva: de a păzi jurămintele și cele șase perfecțiuni.

Primul nivel este de a practica gândirea unui Bodhisattva, în limba tibetană:

Sem kyepay tsul

Ceea ce înseamnă: cum să dezvoltăm mintea unui Bodhisattva.
Al doilea nivel este practicarea acțiunilor unui Bodhisattva, în limba tibetană:

 Chupa la loptsul

 Ceea ce înseamnă: cum să practicăm acțiunile unui Bodhisattva.

 Cele două părți ale acțiunilor unui Bodhisattva.
1.Partea deschisă:
                                                                                                                 Do

Do înseamnă sutra, adică ceea ce ține de partea deschisă a învățăturilor lui Buddha. Ea include acțiunile unui Bodhisattava, executate în cadrul practicii deschise, acestea fiind jurămintele bodhisattva și cele șase paramite.

2. Partea secreta a învățăturilor , care se numește:

 Ngak

Ngak înseamnă Tantra. Ea include acțiunile unui Bodhisattva care sunt efectuate în cadrul practicii tantrice.

Acțiunile deschise ale unui Bodhisattva, adică Paramitele, au, de asemenea, două părți. Ele sunt împărțite în două grupe, și anume: primele patru și ultimele două.

În limba tibetană, practica celor șase perfecțiuni se numește:

Chupa chi la lobtsul

Chupa înseamnă acțiuni, fapte. Acestea se referă la acțiunile unui Bodhisattva, care sunt clasificate în conformitate cu cele șase perfecțiuni.

Chi – general
La – prepoziție
Lab – practică sau exercițiu
Tsul – mod

Chupa chi la lobtsul înseamnă modul de practică generală a acțiunilor unui Bodhisattva. în sensul de cele șase perfecțiuni.

Practica ultimelor două perfecțiuni se numește:
Parchin tama nyi la labtsul

Parchin – perfecțiuni
Tama – ultimele
Nyi – doi
La labtsul – practica lor

    Parchin tama nyi la labtsul înseamnă practica ultimelor două perfecțiuni.

 

Cele trei moralități

 1. Primul tip de cod moral este a evita de a face rău, a evita de a leza pe ceilalți, a stopa karmele negative, a stopa roata samsarei.

  2.Cel de-al doilea tip sunt jurămintele care acumulează binefaceri. Unele ne ajută să facem fapte bune față de ceilalți, iar altele față de noi înșine. Cum putem acumula binefaceri față de noi înșine? De exemplu, a oferi mandala, acumulează multe binefaceri. Serviciul adus Lamei, de asemenea ne ajută să strângem foarte multă karmă pozitivă. Tot ceea ce ne ajută să strângem binefaceri, este dincolo de Pratimoksha. Deci cel de-al doilea nivel este cu mult mai înalt decât primul și ne ajută să adunăm foarte multe binefaceri.

 3.Al treilea tip de moralitate, este legat de acțiunile față de toate celelalte ființe, acțiuni făcute din motivația unui Bodhisattva – de a ajunge la iluminare cât mai repede posibil.

În centrul camerei hexagonale, se află simbolul Bodhicittei, vasul plin cu tămâie, care dă parfum acțiunilor noastre. Practica noastră este parfumată de Bodhicitta.

Iluminarea tantrică

Practica tantrică în două etape: generarea, desăvârșirea și retreat-urile tantrice

A cunoaște și a păstra cu sfințenie jurămintele tantrice

Inițierea tantrică

A fi un lucru demn

Bodhicitta la nivel de acțiune – Practica celor șase perfecțiuni

Bodhicitta la nivel de dorință

ACI 11, Perfectiunea bucuriei efortului

Lectia 7 – Aci 11 – Perfectiunea bucuriei efortului

Cursul 11

Perfecțiunea bucuriei efortului

Seminar bazat pe capitolul 7 din

“Ghidul de viață al războinicului spiritual”

Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7

 

Războiul sfânt împotriva afecțiunilor mentale

În continuare avem o serie de versete care ne ajută în momentul în care suntem învinși, în care cădem victime ale afecțiunilor mentale. „Am decis să fiu un mare Bodhisattva și să fac mult bine în lume și cineva mi-a spus ceva și m-am supărat, m-am enervat. Am căzut”. Aceste versete vorbesc despre noi.

Chiar în capitolul 5 al cărții sale, Maestrul Shantideva se referă la dezvoltarea amintirii și vigilenței pentru a obține controlul asupra afecțiunilor mentale,  versetul 28, din capitolul 5:

28.

Afecțiunile mentale sunt ca o bandă de tâlhari
Ce pândesc ocazia de a ne răni;
Iar când vine momentul, ne fură virtuțile,
Distrugând șansa de a ne renaște în tărâmurile fericite.

 

Ferește-te de afecțiunile mentale

Versetul 60:

Când te afli în tabăra inamicului,
Înconjurat de afecțiunile mentale
Caută o mie de căi să te aperi de ele;
Ca leul înconjurat de haita de vulpi,
Stai ca un zid de apărare în fața afecțiunilor mentale.

Maestrul se folosește mereu de cuvinte de luptă precum – stai pe poziție, apără-te de afecțiunile mentale.

Cum să ne apărăm de furie? Maestrul în capitolul 6 ne dă sfaturi de cum sa facem față mâniei.

Cineva a numărat sfaturile și a găsit șaizeci de sfaturi diferite.

Când suntem în război, construim cetăți, construim ziduri de apărare.

În versetul 61 spune: „Putem face asta în mintea noastră, pentru a ne apăra de afecțiunile mentale”.

Chiar dacă este abandonat în mijlocul deșertului,
Omul are grijă să-și protejeze ochii;
La fel și tu când ești în dificultate,
Înconjurat de afecțiunile mentale,
Nu le permite niciodată să te stăpânească!

Când suntem în deșert, unde vânturile puternice ridică nisipul, avem grijă să ne protejăm ochii, spune el.

Apără-te! Cum ne putem apăra? Ne putem apăra împotriva lor prin activa antidotul pentru fiecare dintre ele. De exemplu:

—   Dacă știu că în anumite situații tind să mă enervez, mă voi îndepărta de aceste situații, până când voi fi suficient de puternic să nu mă mai enervez.

—   Dacă îmi vine un gând de supărare și înțeleg că dacă îi dau frâu liber, va reveni cineva care mă va ataca datorită ranchiunei – care este o formă de agresivitate, așa că nu voi permite acestui gând să continue. Este unul dintre jurămintele bodhisattva. Un bodhisattva nu permite gândurilor de supărare să continue.

—   Ce se întâmplă dacă își lasă gândul să continue în ciuda jurământului său? Când verifică în carnețel, observă „acum o oră m-am supărat pe cineva și încă mai sunt supărat pe el”. Atunci s-ar putea să se oprească. Pentru că va observa ce face. Deci, jurămintele sunt reguli de antrenament. La fel ca și antrenamentul de ridicare a greutăților pentru creșterea musculară.

—   Și mai există și o serie de antidoturi pentru diferitele afecțiuni mentale. De exemplu, antidotul contra mâniei este dezvoltarea răbdării, contra geloziei – bunătatea și bucuria pentru fericirea celorlalți, iar intenția răutăcioasă este eradicată prin compasiune.

 

Luptă cu bucurie împotriva afecțiunilor mentale

Versetul 62. El spune: „Dacă intri în acest joc al unui Bodhisattva, fi ca un copil”:

Asemenea celor care caută distracție în jocul lor,
Și ei ar trebui să-și cultive dorința pentru această muncă,
Să devină nesățioși în căutarea acesteia,
Și să se bucure mult de ea.

Gândurile de resentimente sau furie sau ură care vin acum, distracția mea este să le prind și să le opresc. Aceasta este distracția mea.

Din lectura cursului:

„Gândiți-vă la copiii care se joacă, și caută distracție în jocul lor. Și ei, acești bodhisattva, ar trebui să-și cultive dorința – adică să fie entuziasmați pentru această muncă pe care o fac de dragul celorlalți: această muncă de a studia și de a contempla, iar apoi de a medita asupra dorinței de iluminare. Ar trebui să încercăm să ajungem într-un punct în care să devenim nesățioși în căutarea acestei munci, pe care să dorim să o facem continuu, fără pauză; pe scurt, ar trebui să ne bucurăm foarte mult de ea”.

 

Oceanul devine o mică băltoacă

Versetul 63:

Oamenii muncesc pentru fericirea lor,
Dar nu există nicio certitudine
Că ceea ce fac îi vor face fericiți;
Cum poți cunoaște vreodată fericirea
Fără munca care te face fericit?

Maestrul vorbește despre „munca care aduce fericire” – practica spirituală și acțiunile altruiste ale războinicului spiritual, de dragul celorlalți.

Și odată cu antrenamentul vine și puterea.

Maestrul Nagarjuna spunea:

„Treptat, dacă practici în acest fel, vastul ocean samsaric va deveni o baltă mică și tot ce rămâne este să sari peste ea.”

Toate afecțiunile mentale care ne-au distrus de veacuri, se diminuează.

De ce? Pentru că sunt goale, pentru că nu au existență de sine. Dacă vom căuta mânia, nu o vom găsi. Maestrul spune: „Îți hrănești mânia dacă continui să acționezi astfel. Începe să acționezi împotriva ei”.

64.

Nu fi niciodată mulțumit de obiectele pe care le dorești,
Sunt ca mierea unsă pe tăișul unui brici;
În acumularea de merite, al cărui rod este pacea,
Tocmai acolo te mulțumești cu puțin?!

 

Un duel cu un inamic experimentat în lupte

Maestrul ne mai dă câteva exemple. În versetul 67, ne descrie următoarea situație: „Ești într-un duel cu un inamic experimentat în lupte, și el își îndreaptă sabia spre tine. Ce vei face atunci? Vei încerca să te ferești de sabie, nu-i așa?”

Ca omul ce are sabia îndreptată spre el,
În timpul unui duel cu un inamic experimentat în lupte –
Ferește-te și tu de săbiile afecțiunilor mentale,
Și caută acestor dușmani să le dai lovitura de moarte.

La fel cum faci într-o luptă normală. Dar acum o faci cu mânia ta, cu ura ta, cu gelozia ta, cu toate afecțiunile mentale. El spune: „Cu ele trebuie să te duelezi”.

 

Ridică-ți imediat sabia căzută

Maestrul ne dă un alt exemplu. Te afli într-o luptă și sabia îți cade din mână. Ce vei face? Ai ridica-o imediat, pentru că inamicul nu așteaptă. Nu vei spune: „Nu am timp să practic astăzi, pentru că sunt prea ocupat. Nu! Viața ta este în pericol! Deci acesta este exemplul pe care îl dă în versetul 68:

Dacă sabia ta ți-ar cade din mână în luptă,
Ai ridica-o imediat de frică.
La fel, adu-ți aminte de teroarea din infern,
Și ridică-ți imediat sabia vigilenței căzută!

Dacă suntem atacați de o afecțiune mentală, ridicăm imediat sabia de luptă. Aici maestrul se referă în mod specific la sabia vigilenței, factorul pe care îl dezvoltăm în meditație și care ne ajută să ne surprindem afecțiunea mentală imediat, înainte ca ea să producă daune.

Bineînțeles că arma cuprinde tot ce scrie în capitolul 6, ce să facem cu mânia. Din înțelegerea karmei și a vacuității, spunem „Nu, nu voi permite furiei să continue”.

 

Nu lăsa afecțiunile mentale să-ți otrăvească mintea

Versetul 69:

Așa cum otrava se răspândește în tot trupul,
Pe măsură ce intră în sânge,
La fel și răul, când o deschidere își găsește,
Se va răspândi și va pătrunde în minte.

El spune: „Dacă lași aceste gânduri să-ți controleze mintea chiar și puțin, și nu faci efort să te lupți cu ele, te vor otrăvi. Ele fac asta de mult timp”.

 

Nu credeți că nu sunteți în stare să vă eliminați afecțiunile mentale

Iar versetul 70 este răspunsul ultim pentru oricine spune „Nu pot. Nu am putere să fac asta”. El ne descrie o astfel de situație:

Să presupunem că cineva te obligă
Să ții un vas plin cu ulei,
Și cu sabia scoasă, îți amenință viața,
Dacă o picătură se varsă –
Așa ar trebui și tu, yoghinul,
Să fi atent la practica ta.

Să presupunem că cineva vă obligă să țineți un vas plin cu ulei și îndreaptă pistolul spre voi și vă amenință: „Du-te în capătul camerei fără să verși nici o picătură, altfel te împușc!”. Și merge după voi amenințându-vă cu pistolul.

Maestrul spune: „Ce veți face? Veți fi foarte, foarte, foarte atenți să nu vărsați nicio picătură, nu-i așa?

El spune: „Dacă înțelegi că de fiecare dată când lași un gând negativ, un gând de furie sau gelozie, să se dezlănțuie în mintea ta, [acesta] te ucide ca și pistolul îndreptat spre tine, atunci vei fi foarte, foarte atent. Trebuie cultivate ceea ce numim Sheshin (vigilența sau atenția) și Drenpa (reamintirea, în tibetană). Să fi foarte atent la ce se întâmplă în mintea ta. Și amintește-ți imediat: când apare furia „Oh, stai așa, karma, vacuitatea, nu-i permit să se dezlănțuie. Se va întoarce asupra mea”.

Acesta este exemplul pe care îl dă.

 

Maestrul spune: „Poți”

Adevărul este că dacă cineva îți dă vasul plin de ulei și te amenință cu pistolul, vei putea să-l duci. Dacă înțelegi amenințarea, vei face asta.

De ce nu facem asta încă? Pentru că încă nu am înțeles suficient cum este determinată întreaga noastră lume de karma, prin acțiunile și gândurile noastre.

 

Arma războinicului spiritual: reamintirea și vigilența

Și în special la nivel de gânduri. Este ceea ce numim: „radiație de mică intensitate care se acumulează”. Și asta este greu de înțeles pentru mulți.

Nu mergem să ucidem în fiecare moment, dar avem o mulțime de gânduri agresive. Trebuie să învățăm să le surprindem. Trebuie să ne dezvoltăm la maxim vigilența și reamintirea. Acesta este spiritul războinic.

Asta îl face erou.

Meditația ajută foarte mult în acest sens. De fapt, este greu să reușim cu adevărat în această muncă fără meditație. Pentru că în viața noastră lucrurile se întâmplă repede, și noi reacționăm repede, suntem obișnuiți cu reacțiile.

Pentru a ne dezvolta această vigilență, această conștientizare în viața noastră de zi cu zi, mai întâi va trebui să o dezvoltăm pe perna de meditație, în condiții controlate. Când suntem în tăcere și cu ochii închiși și deconectați puțin de lume, începem să lucrăm.

Aceleași gânduri care ne vin în viața de zi cu zi, vin și când stăm pe perna de meditație. Este aceeași minte. Și începem să lucrăm cu ele. În acest fel ne dezvoltăm conștientizarea și vigilența. Iar apoi această abilitate va continua cu noi în viața de zi cu zi. Și invers. Dacă în viața de zi cu zi ne antrenăm –  meditația va deveni mai bună, pentru că suntem mai antrenați. Conștientizarea noastră va crește. Unul îl hrănește pe celălalt.

 

Lenea este ca un șarpe care ni se strecoară în poală

Maestrul ne dă un alt exemplu.

Versetul 71:

Când un șarpe ți se strecoară în poală,
Imediat vei sări în picioare,
La fel când letargia și lenea te năpădesc,
Imediat ar trebui să le îndepărtezi.

Maestrul se referă aici la cele trei forme de lene despre care ne-a vorbit la începutul capitolului: „Bine, nu azi. Nu am putere azi; azi nu am timp” sau „Nu am chef azi”. „Lenea și letargia sunt ca un șarpe. Sari imediat. Pentru că dacă le lași, se vor răspândi ca otrava în corpul tău”.

 

Rămâi concentrat pe obiectiv

Versetul 73:

Când întâlnești o cunoștință sau orice ai face,
Concentrează-te și meditează, cu acest motiv:
„Cum pot practica atenția
În circumstanțele în care mă voi găsi?”

Dacă întâlnești o cunoștință, sau orice ai face, spune maestrul, ori întâlnești pe cineva, ori faci ceva, dacă ești bodhisattva, dacă practici calea spre iluminare, atunci concentrează-te și meditează, cu acest motiv: Cum pot practica atenția în circumstanțele în care mă voi găsi?. Cum pot fi conștient să nu reacționez condiționat, ci să reacționez într-un mod care să-mi construiesc iluminarea, conform jurămintelor mele?

Și acesta este un antrenament. A deveni pe deplin conștient, nu se întâmplă într-o singură zi. Dar ca în orice antrenament, va veni ziua când acest lucru se va întâmpla.

 

Mierea pe tăișul unui brici

Vom încheia acest seminar cu versetul 64:

Nu fi niciodată mulțumit de obiectele pe care le dorești,
Sunt ca mierea unsă pe tăișul unui brici;
În acumularea de merite, al cărui rod este pacea,
Tocmai acolo te mulțumești cu puțin?!

Pudriy sor chakpay drangtsi shin
dupa nam ne ngompa me

Pudriy sor      —   tăișul briciului,
Chakpa           —   a continua,
Drangtsi         —   miere,
Shin                  —   ca,
Dupa nam     —   obiectele pe care le dorești,
Ngompa me  —   nu fi mulțumit.

Nu fi niciodată mulțumit de obiectele pe care le dorești,
Sunt ca mierea unsă pe tăișul unui brici;

Versetul continuă:

În acumularea de merite, al cărui rod este pacea,
Tocmai acolo te mulțumești cu puțin?!

Acesta este un verset foarte puternic. El trebuie citit cu patos. Maestrul spune: „Ce facem tot timpul? Căutăm plăceri. Căutăm în permanență plăcerea simțurilor, mâncare bună, muzică, haine etc. În conferința despre fericire, am făcut distincție între plăcere și fericire. Nu sunt același lucru.

Maestrul compară aceste plăceri pe termen scurt cu mierea de pe tăișul briciului.

De ce?

Vreau mașina asta. Muncesc din greu și să spunem că am obținut-o. Maestrul ne spune: „Este ca mierea de pe tăișul briciului”. Nu vezi briciul care este acoperit de miere. Lingi mierea, iar briciul te taie.

De ce?

Acest lucru, după care tânjesc atât de mult, trebuie să se strice, pentru că vine din karma care este impură, pentru că nu am înțeles karma și vacuitatea. Nu am înțeles acest mecanism. Acest obiect al dorinței îmi va fi luat

a.   sau se va strica,
b.   sau ne va ucide,
c.   sau după un timp, nu-l mai vrem pentru că s-a învechit sau demodat. Pentru că sunt alte modele mai frumoase, mai noi.

Este mierea de pe tăișul briciului.

Vom lua o mașină, vom dori o altă mașină…

Reușim să obținem o casă, vom dori o casă mai mare…  apoi:

⇒   sau se va strica,
⇒   sau ne va face să vrem mai mult,

Și astfel continuăm să ne învârtim în cercul dorințelor.

Natura lucrurilor lor este ca briciul acoperit cu puțină miere. Și asta ne derută, ne înșală. Asta face Samsara. Ea spune: „Ia-mă, ia-mă, dacă ai doar asta îți va fi bine”.

—   Mai devreme sau mai târziu lucrurile ne vor dezamăgi.
—   Între timp, ne vor crea dependență,
—   și ne pot conduce la acțiuni negative care perpetuează roata suferinței.
—   și ne-am pierdut timpul pentru că eram prea ocupați să fugim după ele.

Natura lor este suferință. Așa că maestrul spune: „Alergi mereu după aceste lucruri care îți aduc suferință. Mai devreme sau mai târziu îți vor aduce suferință”.

În acumularea de merite, al cărui rod este pacea,
Tocmai acolo te mulțumești cu puțin?!

Tocmai acolo nu ai timp!

 

Renunțarea

Acest verset ne îndreaptă spre dezvoltarea Renunțării, adevărata înțelegere a faptului că tot ceea ce există în viața noastră este suferință.

—   Renunțarea este esențială, pentru că dacă nu credem că viața noastră este suferință, nu vom încerca să ne eliberăm de roata suferinței.
—   Odată ce am înțeles cum suferim, vom înțelege că și toți ceilalți suferă exact ca noi. Și aceasta va duce la aspirația spre iluminare: la dorința de a ne strădui și de a practica pentru a elibera toate ființele de orice suferință și de a le aduce la fericire.

Renunțarea este realizată pe deplin atunci când atracția spre „lucrurile bune ale vieții” a încetat complet și ne gândim zi și noapte la dobândirea eliberării, sau așa cum a spus atât de frumos Je Tsongkhapa.

Când în acest astfel vei medita
Și dorul pentru plăcerile lumești,
Nici o clipă nu-l vei mai simți
Și zi și noapte în inima ta vei aspira
Ca eliberarea să o obții,
Numai atunci, renunțarea o vei găsi.

 

Bucuria efortului și rezultatele sale

Versetul 65 descrie frumos bucuria efortului unui bodhisattva:

Și, prin urmare, după ce ți-ai împlinit sarcina,
Scufundă-te imediat în acțiunea următoare,
Ca și elefantul încins de soarele amiezii,
Care se scufundă în apele iazului răcoros.

Ultimul verset al capitolului,75, maestrul Shantideva spune:

Așa cum tulpina de bumbac
Se mișcă în bătaia vântului,
La fel și tu acționează, mânat de bucurie
Și astfel puterile tale supranaturale vor crește.

Există două tipuri de puteri supranaturale care se dezvoltă ca urmare a cultivării constante a bucuriei efortului și a fermității în practica spirituală.

Primul tip de putere „supranaturală” care se dezvoltă ca urmare a practicii bune se numește tipul obișnuit, sau inferior sau lumesc. Aceasta cuprinde abilități precum:

—   a zbura prin aer,
—   abilitatea de a dispărea,
—   citirea gândurilor,
—   a vedea viețile trecute,
—   a cunoaște viitorul etc.

Acestea sunt foarte utile pentru ca un bodhisattva să fie eficient în eforturile lui de  a-i ajuta pe alții.

Al doilea tip de puteri supranaturale sunt puterile înalte, care însoțesc atingerea iluminării:

—   mintea omniscientă,
—   iubirea desăvârșită,
—   compasiunea față de toate ființele
—   și capacitatea de manifestare în nenumărate corpuri, pe nenumărate planete, pentru a ajuta nenumăratele ființe, după cum au ele nevoie.

Și bineînțeles, până la urmă, efortul pe care ne străduim să-l cultivăm ne va duce acolo!

 

*******

 

Cuvinte de încheiere

După cum ați văzut în acest seminar ne-am ocupat de capitolul 7 al cărții maestrului Shantideva.

Capitolul 8 este un capitol despre meditație, în care Maestrul Shantideva ne învață cum să ștergem linia de separare dintre noi și ceilalți. Seminarul „Ucide supărarea” se bazează pe acest capitol foarte interesant și foarte important.

De acolo trece la capitolul 9, care este un capitol despre înțelepciune, pe care îl vom face în cursul 12. În acest capitol, Maestrului Shantideva vorbește despre vacuitate și înțelepciune. Apoi vine ultimul capitolul 10.

Se spune că maestrul Shantideva, a oferit toată această carte la cererea călugărilor, după ce l-au disprețuit și au căutat modalități de a scăpa de el și de a-l scoate din mănăstire. În timp ce vorbea, când a ajuns la capitolul 8, maestrul a început să se ridice în aer, și dispăru din privirile călugărilor. Ei au înțeles că au subestimat persoana greșită. Povestea spune că atunci când maestrul ajunsese la capitolul 9 se afla sus în cer, și doar unii dintre călugării care aveau puteri supranaturale l-au auzit rostindu-l. Călugării au început să se întrebe dacă a existat și capitolul 10, pentru că deja maestrul era foarte departe.

Maestrul Shantideva a aterizat la 200 de mile depărtare de mânăstire. Călugării l-au găsit mai târziu și și-au cerut scuze și i-au cerut să se întoarcă. Maestrul a refuzat să se întoarcă, dar le-a spus că pot găsi textul scris cu litere minuscule ascuns în căpriorii vechii sale camere din mănăstire. Deci avem cartea.

Capitolul 10 ​​al acestuia este rugăciunea unui bodhisattva, de a face bine în lume. O parte din ea este inclusă în ceremonia jurămintelor Mahayana pentru o zi.

 

Meditație:   Rugăciunea Bodhisattva

Doresc să facem o scurtă meditație.

Așezați-vă comod și închideți ochii, și eu vă voi citi:

Fie ca toate ființele de pretutindeni
Chinuite de suferința trupului și a minții
Să obțină un ocean de fericire și bucurie
În virtutea binefacerilor mele.

Fie ca toate ființele de pretutindeni
Să nu mai cunoască durerea, sau să mai facă rău vreodată,
Să nu mai cunoască frica sau umilința,
Și nici mintea să nu mai fie de depresie împovărată.

Fie ca orbii să-și deschidă ochii,
Și surzii să revină la auz,
Fie ca cei cu trupurile istovite
Repede să se refacă și odihna să-și găsească.

Fie ca cei goi să-și găsească veșminte,
Și cei flămânzi să găsească de mâncare;
Fie ca cei însetați să găsească apă,
Și băuturi delicioase.

Fie ca săracii să găsească avuție,
Cei triști să-și găsească bucuria;
Fie ca cei disperați să-și găsească speranța,
Fericirea statornică și prosperitatea.

Fie ca ploile să vină la timpul potrivit
Și recoltele să fie bogate.
Fie ca toate medicamentele să fie eficiente
Și rugăciunile pure să dea roade.

Fie ca toți bolnavii să aibă parte
De însănătoșire grabnică și deplină.
Și orice suferință și boală care există în lume
Să înceteze chiar acum, și niciodată să nu mai revină.

Fie să înceteze frica din cei ce se tem,
Și toți cei înrobiți să fie eliberați;
Fie ca cei lipsiți de putere să-și găsească forța și tăria,
Și inima oricărei ființe să se umple de binecuvântări.

Puteți deschide ochii.

————————————

 

Mulțumesc tuturor că ați făcut posibil acest curs. Nu s-ar fi întâmplat dacă nu ați fi fost prezenți la el. Fie ca această înțelepciune să ajungă la toate ființele și să le ajute să iasă din suferință.

Hai să încheiem acest seminar cu  Cântecul unui bodhisattva:

Mi-aș dori ca toate ființele
În orice loc se vor găsi,
Libere și fericite să poată fi.

Toate gândurile mele,
Toate vorbele
Și toate faptele pe care le fac,
Suferința lor să o înceteze.

 

ACI 11, Perfectiunea bucuriei efortului

Lectia 6 – Aci 11 – Perfectiunea bucuriei efortului

Cursul 11

Perfecțiunea bucuriei efortului

Seminar bazat pe capitolul 7 din

“Ghidul de viață al războinicului spiritual”

Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6

 

Este foarte important să înțelegem cum funcționează karma și cum lumea este cu adevărat proiecția noastră. Cu toții experimentăm lucrurile din proiecțiile noastre. Proiectăm o realitate plăcută sau neplăcută și așa mai departe. De fapt, proiectăm fiecare detaliu din realitatea noastră și totul vine din karma noastră. Și această karmă a fost determinată de modul în care ne-am comportat în trecut cu gândul, vorba și fapta.

Și dacă acest lucru este adevărat, atunci este foarte important să înțelegem acest proces. Dacă toate acestea sunt adevărate, atunci este logic că va trebui să respectăm moralitatea într-un mod foarte strict, pentru că fiecare infracțiune pe care o comitem se va întoarce asupra noastră și vom suferi.

 

Înțelegerea conduce la respectarea strictă a moralității

Cu toții am auzit deja despre moralitate. Am auzit despre cele Zece Porunci. Fiecare tradiție spirituală respectabilă vorbește despre respectarea moralității. Și cu toate acestea nu le respectăm. Mai ales când cineva nu ne vede, sau dacă situația este dificilă. „Ok, ok, nu ucidem, dar dacă vin să mă omoare?” Sau: „Bine, nu ucid, dar dacă am o invazie de furnici în casă, atunci ce voi face?”

Ceea ce spunem este că:

Până când vom înțelege pe deplin acest mecanism, cum ne proiectăm lumea, va exista un moment de ruptură. Până la el, vom fi morali și apoi nu vom mai fi. Vor fi situații care vor fi prea dificile pentru noi.

Și de îndată ce există o astfel de limită și începem să încălcăm moralitatea, lucrurile se vor întoarce asupra noastră și vom suferi.

Întrebare: Vizionarea filmelor de violență, acumulează karma?

Răspuns: Cu siguranță. Dacă înțelegeți ce se întâmplă, veți gândi: acum este o crimă. Acum se urmăresc. Acum se răzbună. Acum se urăsc. Mintea înregistrează toate aceste gânduri. Nu există nici o îndoială.

Iar când veți sta în meditație profundă într-un retreat, toate lucrurile pe care le-ați auzit, toate reclamele pe care le-ați văzut și auzit, ele vor apare în minte și vă vor perturba meditația. De aceea trebuie să ne protejăm mintea de aceste lucruri.

 

Cum este acumulată karma?

Karma se acumulează atunci când mă văd făcând ceva, spunând ceva sau gândind ceva. Sunt mereu prezentă, chiar dacă nu e nimeni cu mine. Când sunt martoră la vorba sau la acțiunea mea, acumulez karma. Și această karmă se acumulează cu nuanțele ei, cu:

—   Intenția pe care am avut-o,
—   Sentimentele pe care le-am avut,
—   Față de cine am făcut fapta,
—   Dacă am finalizat-o,
—   Dacă mi-am asumat responsabilitatea pentru faptă.

Totul se adună. Avem un curs întreg despre karma. Cursul 5, despre „cum funcționează karma”.

 

Încrederea deplină va veni numai
după ce vom percepe direct vacuitatea

Vorbim despre Arya, Pakpa, cel care a perceput direct vacuitatea. Este foarte important să învățăm despre vacuitate, să învățăm să medităm, pentru a ajunge la această experiență de a percepe direct vacuitatea, care nu este ușor de atins. De aceea, Maestrul Shantideva a scris un întreg capitol despre bucuria efortului. Pentru că nu este ușor să ajungem la o asemenea experiență. Trebuie depus mult efort.

Cineva poate întreba: „Cum știm dacă există iluminarea? Cum putem ști dacă este adevărat? De ce să investim efort?”

Răspunsul este că nu vom ști cu adevărat până nu o vom experimenta.

Dacă spun „înghețata asta este delicioasă”. Până nu o guști, nu mă vei crede. Dacă nu ai gustat niciodată înghețată, dar vezi mulți oameni mâncând și au o expresie de plăcere, atunci poate îți vei spune: „mmm… poate e ceva în asta”? Îți inspiră o oarecare credință. Dacă oamenii reacționează așa, poate că merită încercat. Dar până nu încerci singur, nu vei ști dacă înghețata este bună la gust, nu-i așa?

La fel şi cu calea spirituală. Vedem profesori spirituali, vedem oameni care au progresat pe cale. Ei spun: „Aceasta este calea”. Și în noi se formează o oarecare credință amestecată cu o oarecare îndoială, și veniți să vedeți despre ce este vorba.

Adevărul este că nu vom ști cu adevărat până nu vom percepe direct vacuitatea.

Prin urmare, până când nu vom percepe direct această vacuitate în meditație, în experiența personală, nu vom fi suficient de impulsionați pentru munca noastră spirituală. Pentru că va exista întotdeauna o îndoială care se va cuibări în mintea noastră care va spune : poate că nu este chiar așa. Și continuăm să mergem pe făgașul cu care ne-am obișnuit. Și apoi vine moartea și s-a terminat.

Îndoielile vor continua să se cuibărească în noi până când vom percepe vacuitatea și nu trebuie să le ignorăm, să nu le anulăm – ci să le verificăm. Încă nu am gustat înghețata, am văzut doar pe alții spunând că este delicioasă.

 

Carnețelul este de mare ajutor

Dar spre deosebire de situația înghețatei, avem un avantaj. Chiar dacă nu am perceput direct vacuitatea, putem să ne respectăm jurămintele cu ajutorul carnețelului.

Să spunem că ne uităm la furt, de exemplu. Furtul, în general, nu înseamnă numai de a lua bunul cuiva fără permisiunea lui, ci și de a fura drepturile de autor, sau a le fura atenția altora. A fura înseamnă a lua lucruri pe care oamenii nu vor să ni le dea, pe care oamenii nu ni le-au dat în mod explicit. Poate că ei vor, dar nu am primit permisiunea lor expresă.

Deci, dacă am pus furtul în carnețel, începem să ne uităm la mintea noastră în ultimele două ore. Am încercat să ne furișăm? Am încercat să descărcăm ceva de pe Internet fără plată? Am făcut astfel de lucruri?

Trebuie doar să ne urmărim mintea și să nu ne învinuim.

Mintea noastră este ca un elefant sau o maimuță sălbatică. Ea face ceea ce este obișnuită să facă. Mintea se duce unde vrea ea, iar eu îi spun „Nu, nu, nu, vino înapoi, nu luăm ceea ce nu este permis”. Mai trec două ore, mă uit: la invidie. Am invidiat în ultimele două ore pe cineva? Și asta este foarte posibil pentru că încă suntem în Samsara.

Dacă încep să fiu atent, sunt șanse ca data viitoare să-mi surprind invidia nu după două ore, ci mai devreme. Și încetul cu încetul scap de acest obicei.

Și așa lumea mea se va purifica.

Este mult de muncă, este o practică zilnică. Dacă nu ne observăm mintea, lucrurile nu se vor schimba. Nu este suficient doar să auzim despre aceste lucruri, ci trebuie să muncim zilnic. Pentru a ne dezvolta mușchii iluminării este nevoie de muncă, de efort, de bucuria efortului, așa cum ne spune Maestrul Shantideva.

 

Și dacă suferința mea este mare?

Cineva poate spune: „Sunt oameni care au greutăți mari, și noi vorbim de lucruri înalte, atât de sublime. Unde sunt ei și unde sunt lucrurile sublime?”

Oare este cineva care să nu aibă greutăți mari?

Oamenii vin aici tocmai pentru că au greutăți și necazuri. Cu toții ajungem în mormânt, dacă nu ați observat. Unii mai repede, alții mai încet. Suntem cu toții în necaz. Pentru unii se exprimă într-un fel, pentru alții în alt fel. Cine nu are greutăți, n-are nevoie de practică, și-a rezolvat problemele. Aceste lucruri pe care le auzim sunt pentru fiecare dintre noi care este în necaz.

Maestrul Shantideva ne spune, conform lui Buddha, că motivul pentru orice suferință sufletească, fizică, economică, mentală, a oricărei dureri, este săvârșirea faptelor rele, karma, afecțiunile mentale și concepția greșită.

Fiecare dintre noi, indiferent de situația în care se află, dacă stă aici și poate înțelege aceste lucruri, se va putea ridica la următorul nivel, dacă își va respecta jurămintele.

–  problemă de sănătate

Dacă problema este sănătatea, înseamnă că rodește karma vătămării vieții, a nerespectării vieții.

Asta înseamnă că ați ucis oameni în această viață? Nu neapărat. S-ar putea să vină din viețile anterioare.

Ce vom face cu trecutul? Nu vom face nimic, el a trecut. Atunci ce putem face dacă avem probleme? Trebuie să facem opusul. Să începem să respectăm viața. Să avem grijă de bolnavi. Să eliminăm pericolele rutiere, să creăm siguranța rutieră. Să facem lucruri care sprijină viața.

Și oricine poate face ceva. Sunt destui oameni care suferă. Oricine poate merge să ajute pe cineva care are probleme de sănătate.

Aceasta este calea, dar ea este lentă. Nu este ca și cum am lua o aspirină și ne trece durerea de cap. Uneori durerea trece, alteori nu. Aspirina nu funcționează întotdeauna.

Dar calea funcționează întotdeauna, dar este nevoie de timp. Și ceea ce accelerează rodirea karmică este înțelegerea vacuității. Cât de bine am înțeles acest mecanism. În ce măsură ne-am străduit să ne clarificăm îndoielile cu privire la mecanismul karmic, pentru că asta ne va motiva mai profund să acționăm.

Ce vom spune în urma acestor înțelegeri: „Nu am timp acum să mă ocup de prostii, pentru că am probleme de sănătate. Sunt într-un corp care se uzează și îmbătrânește. Trebuie să acționez acum. Trebuie să am grijă de pacienți. Trebuie să transmit și altora aceste lucruri”.

–  sărăcia

Daca cineva are dificultăți financiare, lipsuri materiale, trebuie să dea altora.

Cauza lipsurilor este rodirea karmică a faptului că nu a dat în trecut. Acum trebuie să dea. Dacă dă și încă mai are probleme, ce înseamnă asta? Trebuie să-și genereze gânduri de generozitate.

Dacă cineva are 10 lei și îi dă pe toți cuiva, acumulează o karmă incredibilă, în comparație cu cineva care are 10 milioane de lei (noi) și dă jumătate din ei. Puteți spune: „dar cel care a dat jumătate este foarte generos, nu-i așa? Este adevărat, nu diminuăm măreția actului. El este foarte generos. Dar din punct de vedere karmic, cel dispus să dea tot ce are, karma pe care o acumulează este mult mai puternică decât aceluia care a dat jumătate din ceea ce are.

 

Aspirația spre iluminare este
antidot pentru tristețe și depresie

Versetul 30:

Dacă ai urcat în carul aspirației spre iluminare,
Care alungă orice oboseală și descurajare,
Ce persoană lucidă ar putea fi în disperare
Trecând în acest fel din bucurie în bucurie?

Am vorbit mai înainte despre Bodhisattva, care este obsedat să descopere calea spre fericirea absolută pentru el și pentru ceilalți. Aceasta este ceea ce face Bodhisattva. Și am enumerat șase simptome ale bolii sale grave, ale obsesiei de a ajunge la iluminare, adică cele 6 perfecțiuni ale Bodhisattva.

Maestrul Shantideva ne spune: „Dacă vă urcați în acest car”, spune el, „va alunga orice oboseală și descurajare. Orice gând care vă descurajează, orice gând rău, tristețea, toate acestea vor dispărea treptat complet, și va apărea fericirea.

Nu numai fenomenele din jurul meu sunt goale, ci și gândurile mele sunt goale. Gândurile mele sunt și ele o proiecție.

Dacă am gânduri de descurajare, deprimare, acestea sunt proiecția mea.

Care este antidotul la aceste gânduri? Maestrul Shantideva ne spune clar: „Vrei antidotul? Aspiră să aduci fericire altora. Bodhisattva aspiră să găsească calea de a ajunge la fericire, aducându-i și pe toți ceilalți la fericire.

El caută cum să aducă fericirea altora. Este obsedat de cum să-i facă pe ceilalți fericiți.

El începe să se uite la ceea ce ei au nevoie. Ca urmare, simțurile lui se ascut.

—   Auzul se ascute,
—   Vederea se ascute,
—   Conștientizările se ascut,
—   Memoria se ascute,

Dorința de a aduce binecuvântare altora este o karmă atât de puternică încât ea va depăși toate obstacolele.

„Treptat”, spune el, „ea alungă orice oboseală și descurajare”.

Ce este „oboseala” despre care vorbește aici? Este lipsa de entuziasm de a face binefaceri, de a acționa pentru alții. Aceasta este lenea menționată în versetele anterioare ale acestui capitol, lipsa dorinței, amânarea în ceea ce privește practica, de exemplu. Când o persoană realizează bodhicitta adevărată, dorința de neînfrânat de a ajunge la iluminare pentru a putea face bine celorlalți, biruiește afecțiunile mentale.

O astfel de persoană ai cărei ochi se concentrează să facă bine celorlalți, „va trece din bucurie în bucurie” și nu mai are timp de tristețe. El spune:

Ce persoană lucidă ar putea fi în disperare
Trecând în acest fel din bucurie în bucurie?

Maestrul spune: „Cine se urcă în acest car, îl va duce din bucurie în bucurie”. Asta face ea. Ce persoană lucidă ar renunța la chestia asta?

 

Forțele pentru bunăstarea ființelor

Versetul 31:

Forțele necesare pentru bunăstarea ființelor
Sunt voința, statornicia, bucuria și renunțarea.
Voința va crește prin frica de suferință,
Și contemplarea asupra beneficiilor pe care le poate da.

Maestrul enumeră forțele războinicului spiritual: voința, statornicia, bucuria și renunțarea.

 

Voința

Mupay top

Mopa    —   voință,
Top         —   putere, forță.

Voința este dorința puternică sau aspirația profundă de a practica bine. De exemplu: „Voi învăța exact cum funcționează karma. Voi studia, voi cerceta, voi observa, voi medita, pentru că trebuie să înțeleg cum funcționează karma, pentru că vreau să mă aduc și pe mine și pe ceilalți la fericire”.

 

Statornicia

Tenpay top

Tenpay  —   statornicie,
Top          —   forță, putere.

Forța statorniciei înseamnă a fi neclintit ca o stâncă. Tu hotărăști ce vei face cu viața ta, care se scurge încet și se irosește pe a face carieră și altele. Trebuie să practici zilnic.

Avem nevoie de o modalitate de a ne urmări practica zilnică. S-ar putea să fim impresionați de lucrurile pe care le auzim, dar ne întoarcem acasă, și după o săptămână sau două să nu ne mai amintim de ceea ce am auzit. Vom fi târâți de problemele vieții și nu vom mai practica. Avem nevoie de o metodă de urmărire. A ține carnețelul, de exemplu. Altfel nimic nu se va întâmpla.

 

Bucuria

Gaway top

Gaway   —   bucurie,
Top          —   forță, putere.

Este bucuria efortului. Forța încântării totale în practică. Facem efort pe cale,  și îl facem cu bucurie. Și nu facem asta pentru că a spus profesorul și că trebuie să ne facem temele și testele, ci le facem cu bucurie.

Suntem ca niște copii. Ne jucăm, absorbiți de joc și refuzăm să-l întrerupem până nu îl terminăm. Bodhisattva este nesățios. Face faptă după faptă, și tot timpul se întreabă „ce altceva pot să mai fac?” El face asta pentru a acumula colecția de merite, pentru a ajunge la iluminare.

 

Renunțarea

Muncim, facem tot timpul efort, facem binefaceri, dar obosim.

La început: facem ceva bun și acum este suficient. O binefacere pe săptămână este suficient. Dar cu timpul capacitatea noastră de a face fapte bune se dezvoltă pe măsură ce facem mai multe binefaceri. Dar dacă ne simțim epuizați și avem nevoie de odihnă, va trebui să ne odihnim, iar apoi să ne întoarcem înapoi la muncă. Aceasta este forța renunțării.

Dorway top

Maestrul ne spune: „Când îți vine timpul să te odihnești, odihnește-te. Dar nu sta prea mult acolo. Întoarce-te”.

Este important să ne cunoaștem limitele, dar să nu ne folosim de asta pentru a evita să facem binefaceri. Să ne folosim de ele cu înțelepciune.

Trebuie să acumulăm colecția de merite. Și ființele ne așteaptă. Ele suferă. Trebuie să învățăm să facem bine în lume. Dar ca să putem continua, uneori am nevoie de o pauză. Deci vom lua o pauză, ori mergem la un film bun sau ne uităm la o emisiune TV bună. Dar după aceea va trebui să ne întoarcem înapoi la muncă.

 

Ca soarele care luminează întreaga lume

Versetul 46:

Cultivă-ți interesul pentru virtute,
Practică cu devotament și pietate;
Practică cu încredere ce-ai început,
După metoda descrisă în Stindardul victoriei diamantului.

Sursa pe care o citează aici este o sutra a lui Buddha numită „Stindardul victoriei diamantului”. Această sutra vorbește despre faptele unui bodhisattva. Și există o metaforă foarte frumoasă pentru Bodhisattva.

Acțiunile unui Bodhisattva sunt asemenea soarelui care răsare la est și strălucește la fel pentru toate ființele fără deosebire. Soarele îi luminează pe toți: pe cei buni și pe cei răi, pe cei drepți și pe criminali, pe furnici și pe oameni. Soarele strălucește deasupra tuturor fără discriminare.

Maestrul ne spune: „La fel este și Bodhisattva”.

Acțiunile Bodhisattva sunt direcționate spre de a aduce binecuvântare tuturor ființelor, fără excepție. Celor drepți și celor răi, cei asupriți și cei puternici, cei de deasupra lui, cei de sub el, celor bogați, celor săraci, tuturor. Bodhisattva muncește pentru toate ființele, fără excepție.

El știe că toate ființele sunt proiecțiile lui, și că trebuie să le salveze.

Întreaga lume este proiecția noastră. Nu există altă lume decât cea pe care am proiectat-o ca urmare a karmei noastre, ca urmare a acțiunilor noastre. Deci toate ființele din lume, depind de noi. Și dacă ele suferă, este datorită minții noastre impure.

În măsura în care există ființe care suferă în lumea noastră, trebuie să ne purificăm. Dacă ne-am purificat complet, lumea noastră va fi pură. Trebuie să lucrăm în interior și nu în exterior. Și lumea se va schimba, pentru că totul este o proiecție.

Și nu veți ști asta până nu veți ține carnețelul. Dacă sunteți suficient de puternici, luați-vă jurămintele și angajați-vă să le respectați. Angajați-vă să verificați ce face mintea voastră. Și dacă veți face acest lucru sistematic, zilnic, pe o perioadă de timp, veți vedea schimbări și atunci veți ști că funcționează, și că sunt proiecțiile voastre.

Lucrurile care au rămas blocate de multă vreme vor începe să se miște. Se va schimba starea de sănătate, se vor schimba relațiile, contul în bancă.

Să spunem că acționați ca un bodhisattva, așa cum ne învață maestrul Shantideva. Oamenii nu vă vor aprecia neapărat pentru asta, vă vor judeca. Unii nu vor fi de acord cu ceea ce faceți, și vă vor da sfaturi: „Du-te și odihnește-te, de ce muncești atât de mult?”. Se vor uita ciudat la voi. Și asta datorită karmei lor.

De aceea va trebui să vă continuați calea, purtați de aspirația spre iluminare din inima voastră, pentru că dacă vă opriți, sau dacă ceilalți vă fac să renunțați la cale, nu-i veți mai putea ajuta.

Un bodhisattva este ca soarele, continuă să strălucească pentru toți. Dacă o persoană stă în umbră sau stă în spatele unui munte și nu primește razele soarelui, nu este vina soarelui. Soarele nu va înceta să-și ofere căldura și lumina. Bodhisattva își continuă munca și, într-o zi, poate că cel care stă în umbra muntelui, va ieși la lumină și va primi razele soarelui.

 

A practica cu încredere

Rândul important pentru noi din acest verset este: „Practică cu încredere ce-ai început”.

Pare un sfat pe care îl dă mama copilului. Dar el este un sfat super important din punct de vedere karmic!

Pentru a reuși pe calea spirituală, trebuie depus efort. Pentru ca noi să fim pregătiți pentru un astfel de efort, trebuie, printre altele, să avem încredere în noi înșine pentru a duce la bun sfârșit misiunea.

Unde găsim această încredere? Ea nu apare din senin. Ca orice lucru, ea este o proiecție din mintea noastră, a amprentelor noastre karmice. Pentru a avea succes pe cale, mai întâi trebuie să ne generăm această încredere, dacă nu o avem încă.

Maestrul ne spune: „Practică cu încredere ce-ai început”. Dacă începi ceva și lași lucrul baltă la mijloc, acest lucru este un dezastru din punct de vedere karmic.

Dacă avem obiceiul de a începe lucrurile și de a nu le termina, de a veni la învățături și să nu facem nimic cu ele, să începem iar și iar lucruri și să nu le terminăm, ne macină încrederea. Plantăm semințele de a ne vedea neîmpliniți.

Atunci când ne vedem că nu terminăm lucrurile pe care le-am început, lasă amprenta în mintea noastră că nu putem termina treaba. Nu ne putem îndeplini obiectivele.

Dacă ne uităm la oameni de afaceri de succes, la oamenii care au succes în viața lor, nu neapărat pe cale spirituală, în orice, și le examinăm comportamentul, vom vedea că nu fac promisiuni în vânt. Ei promit doar ceea ce cred că pot ține și apoi muncesc din greu pentru a o ține. Este vital să avem succes pe o cale spirituală.

Și trebuie să facem asta în orice alt domeniu. Nu numai în domeniul spiritual.

Ți-ai dat cuvântul, trebuie să te ții de cuvânt. Acest lucru va construi încrederea, va construi bucuria efortului. Fără asta îți va crea obstacol în calea bucuriei efortului, obstacol pe calea spirituală.

 

Nu promite în vânt și fă ce-ai promis

Versetul 47:

La început, evaluează-ți resursele necesare
Și apoi decide dacă merită să începi.
Uneori este mai bine să nu începi deloc,
Dar odată ce ai început, nu-ți mai permite să te oprești.

Maestrul spune: „Vezi, te poți angaja în chestia asta sau nu”? „Nu-ți da niciodată cuvântul dacă ști că nu-l vei termina”. De ce? Pentru că amprenta lăsată în minte, îți va crea obstacol pe calea spirituală. Îți va distruge încrederea. Acesta este unul dintre obstacolele pe care le enumeră. El spune:

„Uneori este mai bine să nu începi deloc”.
„Dar odată ce ai început, nu-ți mai permite să te oprești”.

Ați venit aici, ascultați aceste lucruri, nu le lăsați așa. Faceți-vă temele. Căutați o modalitate de a continua acest lucru. Altfel, vă înregistrați în minte: „Mi-au fost dezvăluite aceste cunoștințe profunde și minunate care mă pot duce la fericire și le-am părăsit, le-am dat la o parte, pentru că sunt ocupat și nu am timp”.

Despre asta vorbește maestrul în aceste versete.

Nu promiteți ceva ce nu intenționați să faceți. Dacă promiteți ceva și nu vă țineți de cuvânt, nu veți dobândi niciodată controlul.

Nu promiteți lucruri pe care nu aveți de gând să le țineți. Produce deznădejde, lipsă de încredere, și dacă nu există încredere este imposibil să reușiți pe cale.

 

Obiceiul se va întări, vei suferi
și vei rata, de asemenea, punctul principal

În versetul 48, maestrul enumeră daunele pe care le provoacă, faptul că nu ne ținem de cuvânt, dacă promitem ceva cu ușurință doar pentru a fi drăguți și nu intenționăm să ne ținem de el. El spune:

Acest obicei va continua și în viețile ulterioare,
Și datorită acestui păcat, suferința va crește;
Oportunitățile vor continua să fie ratate,
Și antrenamentul nu va da niciodată roade.

„Acest obicei”, de a începe și de a nu termina, „va continua și în viețile ulterioare”, deoarece unul dintre rezultatele karmice a tot ceea ce facem întărește tendința de a continua să facem același lucru. Așa că va continua și în următoarele vieți.

„Și datorită acestui păcat, suferința va crește”. El spune că este un păcat:

—   să începem să urmăm o cale spirituală și să o părăsim, sau
—   suntem neglijenți în îndeplinirea acestor lucruri, sau
—   ne-am luat jurăminte și nu le respectăm, sau
—   am promis ceva și nu ne ținem de promisiune,

Datorită acestui păcat „suferința va crește”, pentru că ne blocăm calea de a produce fericirea.

Deci:

    1. Obiceiul va continua și în viețile ulterioare,
    2. Suferința va crește,
    3. Oportunitățile vor continua să fie ratate. Intrăm în vâltoarea lucrurilor care ni se întâmplă din nou și din nou și ratăm oportunitățile. Cunoașteți sentimentul: „Iar am ratat ocazia”.
    4. Antrenamentul nu va da niciodată roade. Practica spirituală nu va da rodul dorit, fericirea supremă, pentru că, cu mult înainte de asta ne oprim de fiecare dată.

De aceea spun celor dintre voi care veniți la cursuri și apoi nu vă faceți temele: ei vin să învețe meditația și apoi nu meditează.

 

Karma de a ne ține cuvântul

Care este karma de a face ceea ce spuneți că veți face? Care este karma de a vă angaja în ceva și de a vă păstra angajamentul? Atunci când spuneți că se va întâmpla ceva, faceți eforturi pentru ca să se întâmple, și vă asigurați că se întâmplă, lăsați amprente în mintea voastră, iar când ele vor da rod – ceea ce ați spus se va îndeplini. Așa începeți să vă stabiliți realitatea.

Ființele sunt neajutorate și, prin urmare, bodhisattva acționează fără să aștepte ajutor.

Versetul 50:

nyonmong wangme jikten di
rangdun druppar minupe
drowe daktar minu te
dewe dakgi di jao

Nyonmong   — afecțiuni mentale,
Wangme       —  incapabil,
Jikten di        —  oamenii lumii,
Rangdun druppar  — fac ceea ce este bine pentru ei înșiși,
Minup nu      —  nu știu cum,
Drowe            —  ființe,
Daktar            —  ca mine,
Minu                —  nu pot,
Dewe               —  ce este necesar,
Dakgi               —  eu însumi,
Di jao               —  a face.

Adică, oamenii lumii sunt incapabili , ei nu știu să facă ceea ce le este bine și suferă de afecțiunile mentale; alții nu pot face ceea ce pot face eu, așa că eu însumi voi face tot ce este necesar.

Stăpânite de afecțiunile mentale,
Ființele sunt incapabile să se ajute singure,
Și nu pot face ceea ce pot face eu;
Prin urmare, eu însumi voi face ceea ce este necesar.

Cine vorbește aici? Bodhisattva vorbește aici. Ca și cum eu i-aș spune: „OK, am mult de lucru, nu pot să fac asta singur, vino să mă ajuți”.

Maestrul Shantideva spune: „Toate ființele sunt stăpânite de afecțiunile mentale. Nu-și înțeleg realitatea. Tot timpul reacționează greșit față de ea. Sunt stăpânite de sentimente grele, și își acumulează permanent karma. Ele nu se pot ajuta singure. La ce mă aștept, că vor veni să mă ajute?

Bodhisattva nu se așteaptă la ajutor. El înțelege că ceilalți nu se pot ajuta singuri, așa că își face singur treaba indiferent dacă ei îl ajută sau nu.

Bodhisattva nu cere permisiunea nimănui ca să-și dezvolte compasiunea, să-și dezvolte iubirea pentru toți ceilalți. El acționează pentru binele tuturor.

 

Marele dușman al mândriei

– Pe calea spirituală este nevoie de o mare încredere

Versetul 51 continuă:

Cum pot sta deoparte și doar asist
În timp ce alții muncesc neobosit?
Dacă din cauza mândriei nu muncesc,
Atunci mândria va trebui să mi-o distrug.

Maestrul spune: „Cum, cum pot să stau deoparte când ceilalți suferă?”,

Dacă din cauza mândriei nu muncesc,
Atunci mândria va trebui să mi-o distrug.

„Dacă ceea ce mă oprește este mândria „Sunt doctor, nu am nevoie să țin carnețel stupid”, atunci această mândrie va trebui distrusă pentru că mă va ucide”.

Aici maestrul Shantideva începe să discute despre mândrie, pentru că ea este unul dintre principalele obstacole pe calea spre iluminare. Este unul dintre cele mai mari obstacole pentru a începe practica.

–  Garuda

Maestrul ne dă un exemplu în versetul 52:

Atunci când găsește un șarpe mort,
Chiar și cioara se comportă ca și cum ar fi marele Garuda;
Dacă continui să am mintea slabă,
Chiar și o afecțiune mentală minoră, îmi va face rău.

Garuda este o pasăre uriașă legendară, despre care se spune că poate străbate oceanul doar printr-o singură bătaie de aripi. Și se spune că urăște șerpii.

Exemplul care ni-l dă maestrul este al unei ciori mici care vede un șarpe mort și se crede că este marele Garuda și îl atacă. Această analogie poate fi citită în mai multe feluri, dar ideea este că a distruge afecțiunile noastre mentale, care este sarcina unui Bodhisattva, necesită un efort enorm.

Când ne lipsește încrederea, suntem ca un șarpe mort, susceptibili de a fi atacați chiar și de afecțiuni mentale minore.

Trebuie să devenim puternici și să fim pregătiți pentru atacurile care vor veni cu siguranță.

Este nevoie de Garuda pentru a face față afecțiunile noastre mentale. Efortul mic al ciorii, care se luptă cu un șarpe mort, nu este suficient.

 

Încredere versus mândrie

– Deci, pe de o parte, pentru a avea succes pe calea spirituală, avem nevoie de multă încredere. Avem nevoie de o mare încredere în sine.

De aceea este foarte important să nu faci promisiuni în vânt. Să ne ținem de cuvânt. Să terminăm ce-am început. Este foarte important.

– În același timp, nu trebuie să lăsăm încrederea să se transforme în mândrie ignorantă. Și se poate întâmpla cu ușurință. Pentru că avem o minte samsarică.

Credem că avem niște caracteristici distinctive auto-existente, dar mândria în sine va distruge această calitate în timp. Dacă vrem să ne păstrăm calitățile bune, trebuie să fim smeriți în privința lor și să le înțelegem vacuitatea și de unde au venit (din faptele noastre bune din trecut și din gândurile virtuoase).

Aici Maestrul Shantideva intră în mai multe detalii distincte despre mândrie. Este foarte dificil de tradus aceste versete, pentru că el folosește uneori același cuvânt pentru „încredere” și „mândrie”, încrederea fiind în sens pozitiv, iar mândria în sens negativ. Dar uneori el folosește cuvântul „mândrie” și într-un sens pozitiv. Așa că vă puteți imagina ce sărbătoare este să traduceți.

 

Daunele mândriei

– Mândria ne va face să pierdem totul

Versetul 56:

Cei care sunt învinși de mândrie
Sunt neîncrezători, demni de compasiune;
Cei care au încredere în sine nu vor cădea victime
Dușmanului mândriei, spre deosebire de restul.

El spune: „Cei care sunt învinși de mândrie își pierd încrederea și, prin urmare, merită compasiune”. Ok, sunt încrezător, încep să fac lucruri, e grozav. Dar dacă încep să fiu mândru de mine, ne spune maestrul, este calea sigură de a-mi pierde încrederea”.

Și ceea ce se spune despre încredere, se spune despre fiecare lucru bun pe care îl avem.

De unde poate veni un lucru bun? Dacă am o calitate bună sau ceva bun în viața mea, de unde vine? Din proiecția mea. Nu are existență de sine. Aceasta este proiecția mea.

De unde vine proiecția de a gândi bine despre mine, sau de a avea ceva bun? Din faptul că a făcut lucruri bune pentru alții în trecut. De acolo vine.

În măsura în care concepția noastră este greșită, și credem că suntem buni pentru că genele noastre sunt bune, sau familia noastră este bună, sau poporul nostru este bun, și începem să ne mândrim și să le dăm existență de sine, fără să înțelegem de unde vin lucrurile, este rețeta sigură de a le pierde.

Lama Dvora Hla spunea despre un om de știință pe care-l cunoscuse:

„Întâlnim la nesfârșit oameni care au succes, devin aroganți cu privire la succesul lor și pierd totul. În apogeul carierei sale, în apogeul succesului, a făcut infarct. Acel om de știință genial a făcut un accident vascular cerebral și nici măcar nu a mai putut spune A, B. Aceasta este rețeta sigură”.

Deci, asta e mândria.

De aceea, Maestrul Shantideva, un mare Bodhisattva, care ne iubește și vrea să avem succes pe calea noastră, vrea să ne ferească de acest obstacol, așa că intră în detalii despre mândrie.

Versetul 57:

Aceia ale căror inimi sunt pline de mândrie
Vor fi târâți în tărâmurile inferioare,
Și bucuria vieții lor ca oameni se va pierde;
Ca și cerșetorii vor mânca resturile de la masa altuia,
Sunt proști și urâți, se simt mereu nesiguri de ei,
Și fiecare persoană pe care o întâlnesc îi batjocoresc și îi abuzează.

Versetul 58:

Umflați de mândrie, acei oameni săraci
Vor fi distruși și de toți disprețuiți.
Ar fi o greșeală să-i punem alături
De cei încrezători.

Mândria și încrederea sunt două lucruri diferite, spune el.

Gyaltsab Je spune că mândria este „o formă contaminată a încrederii”. Orice persoană care a fost coruptă și distrusă de aroganța sau mândria sa devine sclav al afecțiunilor mentale, așa că emoția pe care o experimentează nu este ceea ce am considera încredere în sine impresionantă.

Maestrul enumeră rezultatele mândriei ignorante, care vine din ego.

1. Mândria ne va trage în cele trei tărâmuri inferioare

Ngendror tri

Ngen dror  — cele trei tărâmuri inferioare,
Tri                  — trage.

Mândria ne va trage spre o existență inferioară, o existență mizerabilă.

Ce este existența mizerabilă? Infernul, tărâmul spiritelor flămânde și tărâmul animalelor. Sunt animale care sunt exploatate de oameni. Oamenii le folosesc carnea, le cresc pentru pielea lor.

Care este karma care ne duce în lumea lor? Exploatarea.

Ajungem aici, dacă i-am umilit pe alții. Și dacă în această viață oamenii profită de voi, este pentru că ați profitat de alții. Aceasta este karma.

Așa că maestrul spune: Cei care se mândresc, sunt aroganți, ei gândesc: „Acum am reușit, pot să fac ce vreau”, iată ce îi așteaptă: căderea în tărâmurile inferioare.

2. „Bucuria vieții lor ca oameni se va pierde.”

Yi dewa chom

Yi          — minte,
Dewa  — fericire,
Chom  — a distruge.

Mândria va distruge bucuria din inimă sau mândria îți va distruge fericirea mentală.

Chiar înainte de a cădea, fiind încă oameni, își pierd bucuria.

3. Mândria ne va transforma în cerșetor, ne va distruge finanțele

Longmo tsowa

Longmo  — a cerși,
Tsowa     — a câștiga existența.

Long mo tsowa înseamnă ați câștiga existența cerșind.

Cei care se laudă, karma îi poate aduce chiar în această viață, sau în altă viață la treapta cea mai de jos a societății. Vor fi cerșetori care vor mâmca resturile de la masa altuia. Este karma de a trăi în mari lipsuri.

Dacă ești mândru de bunurile tale sau de averea ta, te va determina să trăiești în lipsuri în viitor, în sărăcie și cerșetorie.

4. Mândria ne va face să ne pierdem autoritatea și puterea

Shen gyi wangdu gyurpa

Vom fi supușii altora, ca sclavi sau servitori sau vom fi sub puterea altora.

Nu este nimic în neregulă cu puterea sau de a avea bunuri. Nu este nimic rău să avem tot ce este mai bun în viață. Vrem să ajungem la fericirea veșnică. Problema este că dacă nu înțelegem de unde au venit lucrurile bune și ne mândrim cu puterea pe care o avem, o vom pierde. Ne vor stăpâni alții pe noi, în loc să-i stăpânim noi pe alții.

5. Mândria ne va face proști, ne vom pierde inteligența

Shepa lenpa

Dacă am avut inteligență, vom deveni proști. Aceasta este karma aroganței.

Este foarte trist să vedem oameni geniali, venerați de toată lumea științifică, și dintr-o dată fac Alzheimer, de tineri, sau fac un accident vascular cerebral și s-a terminat. Nu-și mai amintesc ce au spus și nu mai înțeleg nimic. Foarte trist.

6. Mândria ne va face aspectul fizic urât pentru ceilalți.

Suk mi-dukpa

Maestrul spune: „Dacă ești mândru de cum arăți, plantezi semințele pentru urâțenie.”

7. Mândria ne va face să ne pierdem încrederea, curajul.

Nyam chungwa

8. Mândria îi va face pe alții să abuzeze de noi.

Shen gyi nyepa

Dacă ne mândrim, vom fi batjocoriți și disprețuiți de alții.

 

Eroii învingători

Versetul 59:

Acei eroi victorioși, curajoși
Înzestrați cu încredere în sine,
Își folosesc mândria pentru a învinge
Și distruge pe dușman, mândria.
Fructul victoriei lor asupra acestui dușman enorm
Îl dăruiesc apoi lumii – conform dorinței lor.

Acei eroi victorioși sunt acei războinici victorioși înzestrați cu încrederea în sine care înțeleg karma și vacuitatea – asta este ceea ce le dă încrederea. Pentru că dacă înțeleg karma și vacuitatea, nimic nu-i mai descurajează, pentru că înțeleg cum își creează lumea. Ei înțeleg cum pot crea o lume bună și pentru ei înșiși și pentru alții.

Cum îmi pot crea o lume bună pentru mine? Prin faptul că învăț cum să fiu bun cu ceilalți. Și asta îmi dă multă încredere, siguranță de sine. Dacă încep să înțeleg cum funcționează acest mecanism, nu va mai fi nimeni care să mă sperie, să mă amenințe sau să mă descurajeze.

Pentru că sunt în postul de comandă. Eu creez realitatea. Cum? Respectând cu strictețe moralitatea.

Acești eroi „Își folosesc mândria pentru a învinge și distruge pe dușman, mândria”. Maestrul folosește același cuvânt – „folosesc mândria pentru a învinge dușmanul, mândria”. El folosește aici mândria în sens pozitiv, adică încrederea deplină, și face aluzie la ceva care provine din învățătura secretă.

ACI 11, Perfectiunea bucuriei efortului

Lectia 5b – Aci 11 – Perfectiunea bucuriei efortului

Cursul 11

Perfecțiunea bucuriei efortului

Seminar bazat pe capitolul 7 din

“Ghidul de viață al războinicului spiritual”

Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5 – A doua parte

 

Trupele războinicului spiritual

Versetul 16 este foarte important.

Nu te descuraja, adună-ți forțele,
Depune efort cu bucurie, dobândește-ți controlul.
Uită-te la tine și la ceilalți ca fiind egali,
Și apoi pune-te în locul celorlalți.

Maestrul enumeră forțele care ne vor ajuta în efortul nostru, în bucuria efortului și pentru a depăși descurajarea și nesiguranța. Cine sunt aceste trupe? Acestea sunt patru tipuri de efort necesare pentru războinicul spiritual, bodhisattva.

Gyaltsab Je, comentatorul al acestui text, compară războinicul spiritual cu un războinic obișnuit, în acest caz un rege din India antică. Cele patru forțe ale regelui sunt călăreții elefanților, călăreții carelor, cavaleria și infanteria.

Cele patru forțe ale războinicului spiritual, sau cele patru tipuri de efort, sunt:

 1. Efortul de armură

Gochay tsundru

Gotcha     —   armură,
Tsundru   —   efort.

Efortul de armură înseamnă să nu renunți niciodată la practicarea căii. Este dorința de a face față dificultăților și de a persevera fără a renunța la obiectivele noastre spirituale. Acesta este antidotul pentru nerăbdare.

Atitudinea Bodhisattva (în special compasiunea) care acționează ca o armură care ne protejează de a ne descuraja. Aceste atitudini împiedică progresul nostru pe cale și împiedică atitudinile proaste să se infiltreze în mintea noastră.

2. Efortul practicii

Jorway tsundru

Jorwa  — a munci, a practica.

Acesta este efortul de a acumula karma bună prin practicarea celor șase perfecțiuni și fapte bune suplimentare și asta pentru a desăvârși cele două colecții.

El spune: „Depune efort cu bucurie” pentru a ajunge la Ananda, la fericirea supremă, la iluminare. Trebuie să muncim din greu pentru desăvârșirea celor două colecții de merite și înțelepciune.

Colecția de merite. Trebuie să facem mult, mult bine în lume. Pentru a ajunge la plăcerea sublimă, trebuie să plantăm semințe pentru asta, trebuie să avem amprentele karmice pentru a ne proiecta iluminați și fericiți. Pentru asta trebuie să facem mult bine în lume. Aceasta este colecția de merite.

Maestrul ne spune: „Depune efort cu bucurie. Fă mult bine în lume, multe binefaceri în lume”.

Colecția de înțelepciune. Înțelepciunea care înțelege realitatea. Este nevoie de mult efort pentru asta. Trebuie în primul rând să învățăm să medităm foarte bine, deoarece conștientizările cu privire la adevărata natură a realității vin doar în meditație profundă. Dacă nu practicăm meditația nu vom putea ajunge la meditația profundă; dacă nu ajungem la meditația profundă, nu vom avea cum să percepem adevărata natură a realității.

3. Efortul devotamentului

Hlur Langwa

Hlur Langwa înseamnă a ne angaja în ceva serios.

Adică, a ne dedica resursele și eforturile pentru a-i ajuta pe ceilalți, păstrându-ne în același timp o conștiință altruistă. Aceasta include antrenamentul de concentrare: efortul conștient de a dezvolta și menține factorii de reamintire și vigilență, astfel încât să îi putem folosi în timpul practicii de a face bine.

4. Dobândirea controlului

Dak nyi wangja

Dak nyi wangja înseamnă autocontrol.

Acest lucru se referă la capacitatea de a ne mobiliza corpul și mintea pentru a efectua bine orice practică de binefacere pe care o dorim.

Când maestrul ne spune: „Dobândește-ți controlul”, el se referă la atingerea unui nivel înalt în meditație în care să fim complet stăpâni pe corpul și mintea noastră. Mintea omului în stare normală, este ca o maimuță sălbatică.

Mintea sare din loc în loc, atenția noastră este tot timpul distrasă. Ne lăsăm târâți de simțuri, de gânduri, ne este greu să ne menținem concentrarea mult timp. Nu avem concentrarea la nivelul necesar pentru a percepe vacuitatea. Așa că el spune: „Dobândește-ți controlul, preia controlul asupra minții și corpului tău”.

Când se ajunge la Samadhi și la Shine (meditația perfectă), omul își controlează perfect corpul și mintea. Despre asta vorbește aici.

 

Ștergerea liniei dintre mine și ceilalți

Apoi spune:

Uită-te la tine și la ceilalți ca fiind egali,
Și apoi pune-te în locul celorlalți.

Privește-o pe cealaltă persoană și pe tine însuți ca egali, și apoi pune-te în locul celorlalți. Maestrul, a dedicat un întreg capitol subiectului Eu și celălalt; despre cum să ajungem la egalitate și înlocuire. Este imposibil să ajungem la fericirea supremă cu ego-ul. Trebuie ștearsă linia de separare dintre noi și ceilalți. Și nu este o treabă ușoară. Este o practică.

Și toate acestea trebuie făcute cu bucurie

Și toate acestea trebuie făcute cu bucurie, ca niște copii care se joacă, ne spune maestrul într-un alt verset. „Așa cum copilul care se joacă și este complet cufundat în joc și o face cu voioșie, fă-ți și tu practica spirituală”.

 

Nu te descuraja

Versetul 17:

Nu-ți permite niciodată sentimentul de a fi descurajat,
De a gândi: „Cum aș putea să devin vreodată iluminat?”
Cel care spune adevărul, Cel astfel plecat
Următoarele cuvinte le-a rostit:

Versetul 18:

Până și muștele, țânțarii
Albinele, chiar și viermii
Pot ajunge la iluminarea de neegalat,
Atât de greu de realizat,
Dacă puterea efortului și-o dezvoltă.

Aici există o mică dispută cu privire la modul de traducere. Unii vor spune: „Oamenii care au ajuns la iluminare, în trecut au fost muște și viermi, și au depus mult efort și au ieșit. Deci, dacă ei au putut, de ce n-ai putea și tu? Ești ființă umană, ești cu mult mai dezvoltat decât ei în ceea ce privește înțelegerea ta”. Toate aceste versete se bazează pe Sutra cerută de Subahu, o învățătură a Domnului Buddha însuși.

Din lectura cursului:

„Și care sunt cuvintele pe care le-a spus? Ele provin din Sutra cerută de Subahu:

Bodhisattva trebuie, în plus, să stăpânească următorul mod de a gândi: „Chiar și acele ființe care sunt lei, sau tigri, sau câini, sau lupi, sau vulturi, sau cocori, sau ciori, sau bufnițe, sau viermi, sau muște, sau albine, sau țânțari pot atinge starea inegalabilă a iluminării. Și iată-mă pe mine, cineva care trăiește o viață de om – acum, indiferent de orice, chiar dacă mă va costa viața, voi depune orice efort este necesar pentru a atinge iluminarea.”

 

Natura lui Buddha

Maestrul continuă în versetul 19:

Unul ca tine, născut în neamul uman,
Care știe ce este benefic și ce este dăunător,
Dacă n-ai renunțat la faptele unui bodhisattva,
De ce n-ai obține iluminarea?

Maestrul ne vorbește aici despre ceea ce numim natura lui Buddha din noi.

Sangye kyi rik

Sangye                 —   Buddha,
Sangye kyi rik   —   natura lui Buddha.

Ce este natura lui Buddha? Iată definiția:

Sangye su gyur rung

Gyur   —   a deveni,
Su         —   într-un,
Rung   —   poate.

Adică, cel care poate deveni Buddha sau cel care se poate transforma într-un Buddha.

Natura lui Buddha are două aspecte:

a.   Natura înnăscută a lui Buddha

Rangshin nerik

Rangshin nerik înseamnă natura înnăscută a lui Buddha și este și vacuitatea.

Și iată definiția naturii înnăscute a lui Buddha:

chuying gang shik,                                                ngowo nyikur gyur rung

rangshin nerik kyi tsennyi

Chu ying              înseamnă „spațiul Dharma” și este un alt nume pentru vacuitate.
Gang shik          — și care,
Ngowo nyi ku — corpul esenței lui Buddha sau corpul vacuității lui Buddha.

Rang shin ne rik kyi tsennyi   înseamnă definiția naturii înnăscute a lui Buddha.

Definiția naturii înnăscute a lui Buddha este: Natura lui Buddha este vacuitatea însăși și care va deveni corpul esenței lui Buddha.

Din moment ce lucrurile nu au nicio natură proprie de sine, nici eu nu am natură proprie de sine. Și eu sunt goală de orice natură. Cum știm asta? Știm că fiecare dintre cei prezenți aici, mă vede într-o altă lumină. Fiecare mă vede ușor diferit și are o părere diferită despre mine. Asta înseamnă că nu sunt nici într-un fel, nici în altul de la sine. În general, nu am natura de a fi ființă umană de la sine. Dacă îmi rodește altă karmă, mă voi renaște într-o altă formă de existență.

Dacă îmi va rodi o karmă grea, mă voi percepe ca spirit, animal sau în infern. Dacă karma va fi bună mă voi percepe într-un corp de înger, luminos și strălucitor, plin de plăcere. Totul conform karmei.

Faptul că sunt complet goală de orice natură de sine, este marele noroc. Eu sunt toată un potențial. În momentul de față mă percep ca fiind o ființă umană, datorită karmei care mi-a fost impusă în acest moment. Este ceea ce văd în prezent.

Pe de o parte, această karma este minunată, așa cum am spus în meditația despre abundență și timp liber. Pe de altă parte, am un corp care este ușor de ucis, ușor de rănit, îmbătrânește, se degradează, se îmbolnăvește. Am o karmă mixtă. Pe de o parte, am karma minunată și, pe de altă parte, defectuoasă.

Natura mea înnăscută de Buddha spune că nu sunt o ființă umană de la sine. Dacă acumulez suficiente binefaceri, fac suficiente acte de caritate, respect moralitatea, elimin concepția greșită, înțeleg bine vacuitatea, pot schimba această situație.

De aceea, maestrul spune: „până și muștele au ajuns la iluminare”, pentru că nu au propria natură de a fi muscă. Cu atât mai mult dacă sunt om, dacă fac un efort, pot ieși din această situație și să ajung la alta mai înaltă. La Ananda, la plăcerea divină și nesfârșită.

Deci, acesta este un aspect al naturii lui Buddha, este vacuitatea noastră. Este puritatea noastră. Uneori această natură este comparată, cu cerul albastru. Toate afecțiunile mentale și concepțiile greșite pe care le avem, sunt ca norii care acoperă cerul. Ele nu pot afecta cerul, nu pot să-l deterioreze.

Dacă vom îndepărta norii, va rămâne doar cerul senin.

În acest fel, nici puritatea noastră nu poate fi pătată. Puritatea este vacuitatea noastră. Este acest potențial ascuns în noi care nu poate fi atins. Și cel mai mare criminal are această natură a lui Buddha. Dacă va începe să elimine răul și să acționeze moral, el poate ajunge la iluminare.

Deci, acest aspect al naturii lui Buddha este deja în noi. Am venit deja cu el. Fiecare dintre noi avem această vacuitate, fără excepție. O au și muștele. Acest aspect al nostru va deveni corpul esenței lui Buddha, Svabhavakaya.

b. Natura lui Buddha necesită dezvoltare

Pe de altă parte, această natură a lui Buddha trebuie dezvoltată. Acesta este al doilea aspect al naturii lui Buddha.

Gyen-gyur gyi rik

Natura lui Buddha trebuie dezvoltată.

Nu este suficient că am venit cu potențialul. Va trebui acum să muncim pentru a-l dezvălui. Trebuie să dăm norii la o parte pentru a produce plăcerea veșnică.

Și în cele din urmă va deveni corpul mental și fizic al lui Buddha.

 

Exemplu

Scrierile oferă, de asemenea, un exemplu pentru a ilustra aceste două tipuri de natură a lui Buddha.

Primul exemplu pentru primul tip al naturii lui Buddha:

kyigen gyawoy gyu kyi sem dentong

Kyi gen gyawoy — câine bătrân și abandonat,
Gyu            — curent,
Sem           — minte, conștiință,
Den tong — lipsa existenței de sine.

Exemplul dat este vacuitatea curentului de conștiință a unui câine bătrân și abandonat. Chiar și o ființă amărâtă are natura înnăscută a lui Buddha – vacuitatea minții sale – lipsa existenței de sine, care îi va permite să ajungă la iluminare când îi va veni timpul.

Exemplu pentru al doilea tip:

kyigen gyawoy gyu kyi sakme sem kyi sabun

Sakme   —  pur, fără pată, imaculat,
Sabun    —  sămânță.

Adică, sămânța unei minți imaculate din curentul mental al acelui câine, este natura lui Buddha care necesită dezvoltare.

Este sămânța care, dacă este cultivată și dezvoltată prin multe acte de bunătate și practică adecvată, va permite chiar și celei mai amărâte ființe să ajungă în cele din urmă la iluminare.

 

Efortul de a face față dificultăților pe cale spirituală

Am vorbit în lecția anterioară despre faptul că, deja știm să muncim din greu pentru a trăi. Maestrul ne dă exemplul pescarilor care trec prin mari greutăți în mijlocul mării, sau al fermierilor care muncesc din greu ore îndelungate. Alții își investesc timpul și efortul pentru un hobby, riscându-și chiar și viața pentru el. Maestrul spune: „Dacă sunteți gata să faceți față dificultăților, să depuneți mult efort, atunci de ce nu investiți efortul într-un scop spiritual?

Versetul 20:

Dacă te înspăimântă gândul că trebuie
Să-ți sacrifici mâinile, picioarele și altele,
Această frică provine din ignoranță,
Pentru că ți-e greu să discerni între ușor și greu.

Versetul 21:

Timp de nenumărate milioane de eoni,
De nenumărate ori, corpul tău a fost tăiat,
Înjunghiat, pârjolit de foc sau sfârtecat,
Și încă n-ai reușit să devii iluminat.

Dacă este adevărat că conștiința continuă, am trecut deja prin toate aceste lucruri de nenumărate ori,

Și încă n-ai reușit să devii iluminat.

Deja ne-am confruntat cu dificultăți enorme. Atunci de ce să nu ne confruntăm cu dificultățile care duc la un obiectiv înalt care ne vor scoate și pe noi, și pe ceilalți din suferință?

Versetul 22:

Suferințele pe care le vei îndura pe calea spre iluminare
Sunt limitate. La fel ca durerea îndurată
De incizia făcută în carne,
Pentru a opri răspândirea unei boli periculoase în interior.

Din lectura cursului:

Ia în considerare diferența dintre suferințele celor trei tărâmuri inferioare și suferințele pe care le vei îndura pe calea spre iluminare. În comparație cu primele, acestea din urmă sunt ceva care au o limită; adică sunt relativ foarte scurte și nesemnificative și destul de ușor de suportat. Sunt la fel ca durerea îndurată de cineva, de incizia făcută în carne, pentru a opri răspândirea unei boli periculoase în interior.

 

Începeți să dăruiți legume

Versetul 25 vine să-i încurajeze pe cei care spun: „Obiectivul este prea înalt, este prea dificil. Generozitatea este prea grea, răbdarea este prea grea”.

Maestrul spune:

La început Ghidul ne îndrumă
Să dăruim lucruri precum legume.
Și odată ce ne-am obișnuit treptat,
Mai târziu vom dărui chiar și propria noastră carne.

tsuma lasok jinpa la-ang
drenpe tokmar jorwar dze
dela gomne chi ne ni
rim gyi rang gi sha yang tong

Tsuma            —   legume,
Lasok              —   și altele,
Jinpa               —   a dărui,
Drenpe           —   Ghidul,
Tokmar           —   la început,
Jorwar dze    —   ne îndrumă,
Dela gom ne —   odată ce ne-am obișnuit,
Chi ne ni         —   mai târziu,
Rim gyi            —   treptat,
Rang gi sha    —   propria carne,
Yang                  —   chiar,
Tong                  —   a da.

Maestrul ne spune: „Dacă vă este greu să dați, începeți prin a da un morcov, apoi doi morcovi…”.

Aceasta se referă la „Poveștile vieților anterioare ale lui Buddha”. Se spune că în viața de dinainte de a deveni Buddha, el și-a oferit carnea unei tigroaice înfometate care avea pui.

Noi spunem: „Eu nu pot face așa ceva”. Maestrul atunci spune: „Începe să dăruiești mai întâi un morcov. Dacă poți da un morcov, atunci dă doi morcovi. Apoi dă un kilogram, și dăruiește treptat, treptat…”.

Versetul 26:

Va veni ziua când vom trata corpul
La fel cum tratăm leguma.
În acea zi nu va mai fi greu
Să ne oferim carnea, precum și restul!

În această etapă nu ne va mai fi greu să facem aceste sacrificii ale unui Bodhisattva.

Împreună cu asta, este important să subliniem că Buddha ne interzice să dăruim ceva dacă nu suntem încă pregătiți, deoarece o astfel de dăruire nu ar fi completă și, prin urmare, karma nu va fi bună. Cu practica va veni și momentul potrivit.

 

De unde vine suferința minții și a corpului nostru?

Versetul 27:

Ei nu mai simt durere, deoarece au încetat faptele rele,
Și datorită înțelepciunii lor, nu mai au aversiune.

„Ei nu simt durere”. Cine sunt ei? Bodhisattva. Înalții bodhisattva care au făcut calea.

Acești bodhisattva sunt deja atât de avansați pe cale, încât au încetat să mai facă fapte rele și și-au redus mult tendința de a vedea lucrurile ca fiind existente în sine. Prin urmare, ei nu mai acumulează karma care i-ar determina să perceapă lucrurile ca suferință.

Apoi maestrul spune: De ce am dureri? De ce suferă acest corp? De ce am un corp care este atât de ușor de rănit și omorât?

Suferința minții se datorează falselor concepții,
Iar suferința corpului, faptelor rele.

Din lectura cursului:

„Bodhisattva care au atins punctul în care gândurile lor de compasiune sunt complet pure nu mai simt durere în corpul lor când îl dăruiesc. Acest lucru se întâmplă deoarece au încetat faptele rele. Nici atunci când își dăruiesc corpul nu mai au nicio aversiune față de acest act, datorită înțelepciunii lor de a ști când este bine să facă acest lucru”.

Două surse ale durerii:   a face lucruri rele   și    a avea concepția greșită.

1. A face fapte rele

Sokchu sok kyi dikpa

Sokchu  — a lua viața, a omorî,
Sok           — etc.
Dikpa      — fapte rele.

Faptele rele de a lua viața și etc.

Faptele rele sunt: a ucide, a răni, a fura, a minți, a comite adulter, toate lucrurile pe care le-am menționat mai înainte.

A face rău înseamnă a trăi o viață imorală. Chiar și când fac rău unei insecte, mintea înregistrează că fac asta.

Chiar și atunci când doar mă gândesc să lovesc insecta, mă înregistrez că o fac, chiar dacă nu am lovit-o de fapt.

Toate acestea lasă amprente în mintea mea, și într-o zi vor da rod. Și atunci voi simți durere în corpul meu, sau cineva mă va răni. Nu există altă cauză de a experimenta durerea.

Numai dacă voi face altora plăcere, voi experimenta plăcerea.

—   De ce ciocnirea dintre două corpuri provoacă durere?
—   O atingere îmi poate provoca plăcere sau durere. De ce? Care este diferența?

Dacă simt durere, este ca urmare a faptului că mi-a rodit sămânța când i-am rănit pe alții.

Și odată ce se întâmplă, va fi prea târziu. Nu mai pot schimba sămânța pe care am semănat-o și care rodește acum. Și dacă nu-mi place asta, atunci ce înseamnă? Să nu-i mai rănesc pe alții! Și asta este tot.

Maestrul spune: „Există două surse ale durerii. Orice durere spirituală, mentală, sufletească, fizică pe care o trăim vine din faptul că am făcut rău altora în trecut.

2. Concepția greșită

A doua sursă a durerii este concepția greșită.

Ce este concepția greșită?

Concepția greșită este cea care nu înțelege realitatea, care crede că lucrurile sunt acolo afară independente de sine. Ea este concepția care crede că  persoana care vine și își îndreaptă arma spre mine nu are nicio legătură cu mine și nu i-am făcut nimic.

S-ar putea să nu-i fi făcut nimic acelei persoane. Karmei îi ia timp să rodească. Cu siguranță am făcut altcuiva rău în trecut – altfel nu aș experimenta suferință în lumea mea. Pentru că lucrurile sunt goale. De asemenea, nici plăcerea nu o pot experimenta dacă nu am provocat plăcere altora în trecut.

Concepția greșită nu înțelege această cauzalitate.

Cauzalitatea obișnuită, pe care o dăm lucrurilor în viața noastră de azi, este total greșită.

Deci, care-i problema? Nu înțelegem de unde vin lucrurile. Reacționăm față de ele, încercăm să le reparăm. Ne îngrijim să ne fie bine și să nu ne fie rău. Dar din moment ce nu avem idee de unde au venit, atunci nu avem nicio șansă să reușim în misiunea noastră. Și tocmai pentru că nu înțelegem, facem exact lucrurile care ne mențin în suferință.

În cele din urmă, sursa concepției greșite constă în lipsa de înțelegere a propriei noastre vacuități.

gangsak gi dak dang dakgir shenpa

Kang sak        —   om,
Dak                   —   „Eu”,
Dakgir              —   „al meu”,
Shenpa Grip  —   atașament.

Atașamentul față de „eu” și „al meu”.

Maestrul spune: Fiecare durere pe care o avem vine din faptul că nu înțelegem de unde au venit lucrurile, nu înțelegem realitatea și ne atribuim existența de sine nouă și fenomenelor din jurul nostru și facem fapte rele.

 

…și de unde vine fericirea și bunăstarea?

Maestrul Shantideva continuă să spună și contrariul

Bunăstarea corpului – va rezulta din acte de bunătate,
Și bucuria minții – de la învățare și meditație.
Ce-i mai poate întrista pe cei plini de compasiune,
Care rămân în ciclul existenței de dragul celorlalți ?

Bunăstarea corpului și a minții va veni din acte de bunătate și meditație. Maestrul dă ca exemplu pe „Cei plini de compasiune”, adică marii bodhisattva care datorită binefacerilor lor, de dragul celorlalți, nu mai au probleme de tristețe, sau alte suferințe mentale.

 

Meditația:  Vacuitatea omului plăcut

 

Așezați-vă comod.

Concentrați-vă pe respirație.

Fiți atenți la senzația din nări, la trecerea aerului și încercați să numărați 10 respirații.

Și acum gândiți-vă la cineva pe care-l iubiți.

Încercați să vă aduceți aminte de chipul lui.

Imaginați-vă că sunteți lângă el și îl priviți.

Și fiți atenți la felul în care vă simți în prezența lui.

Din moment ce ați ales pe cineva care vă place, atunci presupun că vă simțiți confortabil în preajma lui, vă este plăcut să-l priviți.

Aspectul lui plăcut vă atrage. Când îl vedeți, aveți o senzație plăcută.

Și vă spuneți: „Este frumos”, sau „Ce persoană plăcută este”, sau „Este o persoană drăguță” sau orice altceva ce este pentru voi.

Deci la nivel convențional, la nivel normal, poți spune că în viața voastră a apărut o persoană drăguță sau plăcută sau frumoasă.

Și acum uitați-vă la chipul lui.

Și încercați să găsiți ce este frumos, drăguț sau plăcut pe chipul lui. Uitați-vă cu atenție. Examinați-i chipul foarte atent. Oare culoarea părului îl face să fie plăcut? Sau poate forma sprâncenelor lui? Sau forma nasului lui? Sau orice alt detaliu de pe chipul lui.

Încercați să găsiți ce anume îl face să fie atât de atractiv pentru voi. Încercați să localizați exact acel lucru.

Există vreo parte a chipului lui care să fie plăcută sau drăguță în sine? Care spune „Sunt plăcut”, „Sunt frumos”, care în mod absolut este drăguț sau frumos sau plăcut și toți cei care întâlnesc această persoană vor fi de acord cu voi. Există o asemenea parte a feței lui?

Puteți indica exact unde se află plăcerea sau frumusețea lor? În dinți? În nas? Unde exact?

Și este foarte probabil că dacă vă uitați cu atenție și examinați cu atenție, veți vedea că nu există niciun un singur detaliu pe fața lui care să fie în mod absolut: „frumos”, „plăcut”. Într-un mod în care întreaga lume va fi de acord cu voi.

Deci de unde vine plăcutul sau atractivitatea lui?

Și dacă nu vine de la el, și dacă vă simțiți plăcut în preajma lui, atunci plăcerea trebuie să vină de la voi.

Voi sunteți cei care proiectați plăcutul pe chipul unei persoane. Chipul, la rândul lui, nu are calitatea de a fi plăcut sau neplăcut în sine. El este doar un chip. Iar plăcerea, sentimentul plăcut, trebuie să vină de la voi.

Este ca și cum ar fi un filtru între ochii voștrii și acel chip, care vă determină să-l vedeți ca fiind „Plăcut” sau „Drăguț”. Acest chip trezește în voi „Plăcut” sau „Drăguț”. Dar plăcutul și drăguțul sunt ale voastre, nu sunt pe chipul lui.

Pentru că însuși chipul în sine, este gol de a fi plăcut sau neplăcut. Acest chip nu are niciun semn sau indicator, că este obiectiv plăcut sau neplăcut.

Dacă ar exista așa ceva, atunci întreaga lume s-ar gândi la acea persoană exact așa cum vă gândiți voi la ea.

Acum mai faceți un pas înainte și întrebați-vă: „Dacă mă simt plăcut în prezența acestei persoane, dacă filtrul care îmi vine în minte este un filtru al plăcerii când mă uit prin el la această colecție de date, care ar fi cauza acestui filtru? Ce l-a creat?

Și vă dau un indiciu: nu căutați la cealaltă persoană. Cautați în voi. Ce ar fi putut crea filtrul care acum vă obligă să vă simți confortabil în prezența acestei persoane?

Care ar fi cauza amprentei care rodește acum ca „Plăcut”?

Puteți deschide ochii.

——————————

 

Vedem lumea prin filtrele noastre

Aceasta a fost o scurtă meditație, cu scopul de a ilustra puțin ceea ce numim vacuitate.

Când spunem că lucrurile sunt goale, când spunem: acest chip este gol de a fi plăcut sau neplăcut în sine, nu spunem că această persoană este neplăcută. Pentru voi este plăcută și nimeni nu vă neagă experiența. Nu spunem că ceea ce simțiți nu este adevărat. Pentru voi, atractivitatea acestei persoane este adevărată, este validă.

Dar plăcutul nu vine de la el. Persoana este goală de a fi plăcută sau neplăcută în sine, altfel întreaga lume ar vedea-o exact la fel cum o vedeți voi. Și asta nu este adevărat. Dar nici nu înseamnă că lumea simte invers de ceea ce voi simțiți. Orice lucru din viața noastră este gol de a fi într-un fel sau altul și dacă îl vedem așa cum îl vedem, este în ochiul privitorului.

Deci, dacă este în ochiul privitorului, atunci de ce vedem și chipuri neplăcute? Este bine să faceți această meditație pe o persoană care nu este plăcută, pe care nu o puteți suferi, și căutați ceea ce este neplăcut la ea. Culoarea ochilor ei? Oare toți ceilalți cred că ochii ei nu sunt drăguți? Încercați să căutați unde se află acel „Neplăcut” la ea, și veți vedea că nu veți putea găsi. Pentru că nu vine de la ea, ci de la voi. Voi proiectați plăcut sau neplăcut.

 

Mecanismul ascuns

Vrem să ajungem la fericire, nu-i așa? Vrem să vedem numai ce este plăcut, și să eliminăm neplăcutul. Dar pentru asta trebuie să înțelegem care este cauza amprentei care ne determină să percepem plăcut sau neplăcut. Aceasta a fost partea puțin mai dificilă a meditației. V-am întrebat: Care ar fi cauza amprentei care rodește acum ca „Plăcut”?

Ceea ce spunem este dacă vedem persoana ca plăcută înseamnă că am făcut ceva bun în trecut. Problema este că acest mecanism karmic este ascuns. Aceasta este o realitate foarte ascunsă. Pentru o persoană obișnuită care nu este avansată în meditație îi este dificil să observe cum funcționează. Nu știm care a fost lucrul bun pe care l-am făcut și care mă face acum să cunosc o persoană plăcută. Așa că spun „El este plăcut”. „Așa este el”.

Aceasta este neînțelegerea noastră. Le atribuim lucrurilor existență proprie de sine, pe care nu au avut-o niciodată, și nu o  vor avea vreodată.

Întreaga mea lume vine din felul în care o văd. Și pentru mine nu există altă lume, decât cea pe care o proiectez.

Lumea pe care o proiectez trece prin filtrele prin care mă uit în lume. Privesc constant lumea prin filtre: prin cuvinte, prin noțiuni. Aceste filtre îmi sunt impuse. Aceasta este karma mea. Ea îmi impune să experimentez lumea într-un anumit fel. Uneori plăcută, alteori mai puțin plăcută.

Trebuie să încep să înțeleg acest mecanism. Pentru că dacă lumea vine de la mine și dacă înțeleg cum funcționează acest mecanism, atunci pot începe să lucrez cu el.

 

Totul vine din acțiunile făcute

Pot începe să privesc lumea prin filtre roz. Cum? Nu prin a sta și a spera că va fi bine. Maestrul Shantideva ne-a spus că nu are rost să facem asta, nu funcționează. Oamenii au sperat mult timp că va fi bine. Trebuie să înțelegem cum funcționează mecanismul. Și pentru asta am nevoie de îndrumarea unui maestru precum Maestrul Shantideva sau Buddha, cineva care a înțeles mecanismul. Și ei spun: „Totul vine din acțiuni. Vine din ceea ce ai făcut în trecut”.

Este nevoie de timp pentru a produce filtrele. Dacă începem să ne respectăm jurămintele de moralitate și să avem un comportament adecvat, ne producem viitorul. Încetul cu încetul, lumea noastră va începe să se schimbe.

Ce va începe să se schimbe?

Nu ceilalți vor începe să se schimbe. Mintea noastră se schimbă. Filtrele noastre se schimbă, iar acele fețe pe care le credeam că nu sunt plăcute acum ne vor părea plăcute.

Și vom spune: „S-au schimbat, s-au schimbat în bine”.

Aceasta este greșeala pe care o facem, credem că lumea este în afară.

Noi suntem cei care atribuim lucrurilor existență de sine, anume calități. Chiar și faptul că recunoaștem chipul ca fiind fața cuiva, vine de la noi. Chiar și noțiunea de „chip”, vine de la noi. Chiar și faptul că îl identificăm ca „ființă umană”, vine de la noi.

 

Înțelegerea ne permite să ne creăm viitorul

Nu am control asupra prezentului, dar pot începe să pavez viitorul.

Și asta pot să fac numai dacă înțeleg că vine de la mine și nu de la ei. Atâta timp cât cred că vine de la ei, sunt pierdut. Nu pot schimba lumea. Am încercat mult timp. Nu o pot face. Este imposibil și nu a funcționat niciodată, pentru că nu înțelegeam lumea. Pentru că nu înțelegeam de unde vine lumea mea.

Dacă înțeleg că întreaga mea lume vine de la mine, iar felul în care vine de la mine este prin modul în care am acționat în trecut față de lume, atunci pot începe să o schimb, schimbându-mă pe mine însumi. Apoi automat lumea mea se va schimba. Nu trebuie să lucrez afară.

Trebuie doar să fac în interiorul meu. Nu trebuie să fac nimic cu ei.

Și am dat exemplul cu șeful furios. Dacă este supărat pe nedrept pe mine, ce ar trebui să fac:

—   să-l invit la o ceașcă de cafea?
—   sau să mă înfrânez?
—   sau să țip la el?
—   sau să-i explic că greșește?

Ce ar trebui să fac?

În prezent nu este nimic de făcut. Dacă acum se comportă urât cu mine sau mă insultă sau țipă la mine, este pentru că am făcut aceleași lucruri în trecut și altora. Nu mai am nimic de-a face cu el acum. E prea târziu, mi-a revenit karma. Acum trebuie să am grijă să nu mai învârt din nou roata. Acum trebuie să acționez invers.

Așa că pot să-l invit la o ceașcă de cafea sau să nu-l invit la o ceașcă de cafea, nu contează.

Nu am ce să fac în afara mea, trebuie să lucrez în interiorul meu. Iar rezultatele acestui lucru vor veni în viitor, nu acum. În acest moment, rolul meu este să împiedic roata să se mai învârtă și să-l iubesc cât mai mult posibil. Și asta nu este ușor de făcut.

ACI 11, Perfectiunea bucuriei efortului

Lectia 5a – Aci 11 – Perfectiunea bucuriei efortului

Cursul 11

Perfecțiunea bucuriei efortului

Seminar bazat pe capitolul 7 din

“Ghidul de viață al războinicului spiritual”

Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5 – Prima parte

 

Introducere

Textul pe care îl studiem se numește „Ghidul modului de viață al războinicului spiritual” scris de Maestrul Shantideva.

Maestrul Shantideva a trăit în secolul al VIII-lea și a fost unul dintre cei mai mari oameni spirituali din istorie. Textul pe care l-a scris conține o serie de sfaturi, ca să spunem așa, despre cum ar trebui să se comporte o persoană care vrea să se dezvolte spiritual și să ajungă la iluminare.

– Căutarea spirituală

O persoană care a atins un anumit nivel de maturitate spirituală, înțelege că această viață, așa cum este, nu poate funcționa.

Că în această viață ne naștem, creștem, mergem la școală, dobândim o profesie, ne facem o familie, apoi ne creștem copiii și mergem la muncă în fiecare dimineață, după care ce se va întâmpla?

Putem să ne uităm la părinții noștri să vedem ce va urma. Să ne uităm la bunicii noștri. Exact același lucru ne așteaptă, în cazul în care nu apare între timp vreun accident sau boală gravă sau război sau altă nenorocire.

Și o persoană care se uită la aceste lucruri, își dă seama că, ele nu pot duce decât în brațele Lordului Morții. Acțiunile pe care le facem în lume, lucrurile pe care le spunem în lume și gândurile pe care le gândim, toate lasă amprente în mintea noastră, iar acestea ne creează lumea, creează modul în care vedem lumea.

Dar dacă omul a acumulat multe binefaceri, va întâlni profesori și învățături spirituale, își va da seama că există o cale de ieșire, care nu trebuie să se sfârșească cu boală, bătrânețe și moarte, așa cum a văzut până acum. Nu trebuie să se termine așa.

– Învățătura care duce la fericire

Învățătura lui Buddha este adesea privită ca pe ceva misterios, ca o învățătură de a dobândi pacea sau de a fi stoic, de a te contopi cu universul. Nu aceasta este învățătura lui Buddha.

Învățătura lui Buddha ne învață cum să fim cu adevărat fericiți.

Fiecare dintre noi are dorul de fericire. Tot timpul facem lucruri care să ne facă fericiți. Dar dacă ne uităm la unde ne duc lucrurile pe care le facem, dacă ne uităm la unde au ajuns părinții și bunicii, vedem că nu duc la fericirea supremă.

Sigur că sunt și perioade bune în viață, dar și ele se vor sfârși. Războinicul spiritual începe să caute calea spre fericirea supremă, cea care este durabilă, nu pe cea care odată este și alteori nu este.

– Cultivarea perfecțiunilor

Maestrul Shantideva în cartea sa învață pe războinicul spiritual cum să-și cultive anumite calități, pentru a reuși în această dorință de a atinge fericirea supremă. Cartea este ordonată după aceste calități, pe care le numim „perfecțiuni”.

Iar perfecțiunile pe care le descrie, și care provin din învățătura lui Buddha, sunt în primul rând:

Generozitatea. Perfecțiunea dăruirii. Bodhisattva, războinicul spiritual își dezvoltă în primul rând capacitatea de a dărui. Maestrul Shantideva spune: „Începe cu puțin, nu sări peste nivelul de dăruire la care ești în prezent.” Ca în orice practică, există etape și este bine să începi din locul în care te afli, și cu timpul să-ți extinzi generozitatea. Asigură-te că vei trece treptat de la un nivel la altul.

Orice religie respectabilă va pune accent pe dăruire și generozitate. De ce este important? Pentru că una dintre cauzele principale ale suferinței noastre este acela că suntem atașați de noi înșine. Este egoismul nostru. De fapt, acesta este motivul pentru care continuăm să suferim. El este adânc înrădăcinat în noi. Am venit pe lumea asta cu el. Acesta este un obicei pe care îl avem din timpuri imemoriale, din viețile anterioare. Întotdeauna am fost preocupați de noi înșine. Și când o persoană începe să cultive generozitatea, să practice în mod conștient dăruirea, începe treptat să se elibereze de atașamentul față de „eu” și „al meu”. Această eliberare este pe calea de a ajunge la fericirea supremă care este complet dincolo de ego. Este antiteza eului. Egoul nu ne va permite să ajungem la această fericire supremă.

După generozitate, maestrul vorbește despre dezvoltarea comportamentului moral, ceea ce numim perfecțiunea moralității. Perfecțiunea moralității are mai multe straturi:

Prima dintre acestea este moralitatea de a nu face rău altora. A nu ucide, a nu fura, a nu minți, a nu comite adulter. A nu minți, a nu ne folosi de vorbe care să-i îndepărteze unii de alții, a nu vorbi dur, vulgar, a nu ne petrece timpul în discuții inutile. Să fim atenți la gândurile noastre, să nu râvnim la lucrurile altora, să nu le dorim răul altora. Și în special, să ne dezvoltăm înțelepciunea, să ne dezvoltăm înțelegerea asupra naturii supreme a realității noastre. Și asta este partea cea mai grea.

Acest nivel este doar primul nivel al moralității și nu este mic, este imens. Gândiți-vă, cum ar fi să ajungeți în situația în care vă veți apropia întotdeauna oamenii și nu o să-i mai îndepărtați niciodată unii de alții.

Asta înseamnă să nu mai bârfiți, să nu mai ponegriți, să nu vă mai plângeți de alții.

Toate acestea lasă amprente în mintea noastră. Care va fi rezultatul unor astfel de amprente? Vă veți trezi că sunteți singuri.

Dacă singurătatea este una dintre problemele pe care le aveți, ce ar trebui să faceți? Trebuie să faceți invers. Să apropiați oamenii între ei. Să mergeți la cei singuri și să vă petreceți timpul cu ei pentru a le atenua singurătatea.

Acesta este un prim nivel de moralitate.

Există un al doilea nivel de moralitate, în care practicăm cum să facem bine în lume. Sunt oameni care în natura lor sunt mai buni și alții mai puțin buni. Potrivit Maestrului Shantideva, conform lui Buddha și conform oricărei învățături spirituale respectabile, omul trebuie să-și dezvolte această capacitate de a aduce binecuvântare altora. Pentru că fericirea stă acolo.

Maestrul Shantideva spune:

Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
Și orice suferință ce există în lumea întreagă,
Vine din dorința să fiu eu însumi fericit.

Cel care își trăiește viața dorind fericirea altora, lasă amprente în mintea lui a căror rezultate vor fi o lume care este bună cu el, o lume care îi zâmbește.

Fiecare dintre noi experimentează lumea în prezent într-un anume fel. Fiecare experimentează lumea în funcție de rodirea semințelor karmice pe care le-a plantat în minte, după cum s-a comportat în trecut față de alții, cu gândul, vorba și fapta. Și mai ales față de ceilalți.

Această lume ne este impusă. Nu mai avem ce face cu ceea ce ni se întâmplă în acest moment. Avem un anume corp, trăim într-o țară anume, într-o casă anume, ne simți mai bine, ne simțim mai prost, suntem mai sănătoși, mai puțin sănătoși. Nu putem decide în acest moment să fim mai tineri cu cinci ani sau să ne schimbăm sexul pentru că așa am hotărât acum. Toate au fost deja stabilite de acțiunile noastre trecute.

Și dacă toate acestea au fost determinate de acțiunile anterioare, vom lua același principiu și îl vom aplica mai departe dar cu intenție.

Acum ne vom organiza acțiunile, gândurile, cuvintele, pentru a ne crea un viitor după cum ne dorește inima.

Dar „după cum ne dorește inima” nu este suficient de bine, pentru că dacă nu am fi iluminați, atunci nici nu știm cât de bine ar putea fi. Nu există limită cât de bine ar putea fi. Poate fi, Ananda, plăcerea supremă permanentă, pe care nu ne-o putem imagina acum.

Dar Buddha poate. El ne spune: Iată lista cu regulile de conduită, pe care dacă le vei respecta îți vor aduce fericirea nesfârșită”. Dar ele trebuie învățate mai întâi. Și asta am făcut în cursul 7, unde au fost explicate jurămintele Bodhisattva. Trebuie să ne angajăm pe cale și să le păstrăm. Este un mod care produce fericire, treptat.

Există al treilea nivel de moralitate. A învăța cum să facem aceste lucruri rapid. Ce înseamnă „rapid”?  Înseamnă pe parcursul unei vieți. Și când cineva aplică aceste lucruri și, de asemenea, aplică regulile de a face asta rapid, lucrurile încep să se întâmple cu viteza fulgerului. „Viteza fulgerului” poate dura câțiva ani, în această viață. Dar față de nenumărații eoni de suferință, este cu adevărat cu viteza fulgerului. Și este minunat și foarte interesant când se întâmplă.

Acestea sunt deja jurămintele tantrice. Tantra este o cale dată de Buddha, o cale foarte pură. Pentru ca o cale să aibă succes mai întâi ea trebuie să aibă o puritate morală enormă și să fie respectate toate jurămintele pe care le-am enumerat și multe altele. Puterea Tantrei este enormă, deoarece poate scoate omul din suferință într-o singură viață. Ea îl poate aduce la iluminare într-o singură viață.

Ea este ca un tun uriaș care ne poate catapulta într-un loc mult mai minunat decât suntem acum. Dar este și un tun periculos. Trebuie să fim pregătiți pentru asta. Copiii mici nu sunt lăsați să se joace cu tunurile.

Cum ne pregătim pentru această armă? Respectând moralitatea prin menținerea purității. Menținerea moralității și practica de a fi buni cu ceilalți este exact ceea ce ne formează mușchii spirituali care ne pregătesc pentru instrumentul suprem al tantrei pure, care ne mobilizează toate energiile în direcția iluminării.

Maestrul Shantideva în cartea sa ne oferă de fapt îndrumări despre cum să facem acest lucru, cum să ne pregătim pentru acest instrument. El însuși era un Tantrika; trăia în mănăstire, călugării nu apreciau atât de mult practica lui pentru că o făcea pe ascuns, noaptea, iar ziua dormea. Ei credeau că este leneș. De aceea trebuie să fim atenți când judecăm oamenii, nu-i așa? El este exemplul pentru noi.

Maestrul enumeră cele șase perfecțiuni, dintre care două am spus că sunt: generozitatea și moralitatea. Următoarele sunt:

Răbdarea, despre care am vorbit mult în seminarul „Ucide supărarea”. Unul dintre cele mai importante aspecte ale răbdării este de a fi dispus să facem față dificultăților pe calea spirituală.

Bucuria efortului, capitolul 7, de care ne ocupăm acum.

În primul verset, maestrul ne spune „Fără vânt focul nu pâlpâie”, aceasta este bucuria efortului.

M-am hotărât, vreau să fiu fericit, sunt pregătit să fac ce trebuie să fac, dar sunt ocupat. Spunem „Sunt ocupat!”. Sunt ocupat cu lucruri care nu-mi aduc fericirea și nu am timp să fac lucrurile care pot să-mi aducă fericirea. Aceasta este un fel de lene spirituală. Am spus că în cultura noastră este foarte ușor să fim și foarte ocupați și inactivi în același timp. Pentru că suntem ocupați cu lucruri relativ ușoare, care nu duc la fericirea absolută, care duc la obiective foarte limitate.

Fiecare efort pe care îl investiți, fiecare muncă pe care o faceți este de a obține lucruri lumești, lucruri care sunt trecătoare. Ele ne vor fi luate mai devreme sau mai târziu. Aceasta este natura a tot ce este lumesc. Vin din karma, vin din energia care se schimbă tot timpul. Care merge când în sus, când în jos.

Omul poate spune: „Dacă mi-e bine în viață, de ce n-aș dori să mă întorc aici?” Dacă viața este bună pentru tine acum, nu-ți face griji, se va termina. Dacă nu înainte de moarte, în momentul morții.

Și majoritatea oamenilor nu mor ușor. Majoritatea oamenilor mor în chinuri. Și chiar dacă totul merge bine, iar tu trăiești bine până la sfârșit, câtor oameni li se întâmplă asta? Câți oameni cunoașteți care nu sunt grav bolnavi și nu sunt chinuiți? Chiar și atunci, moartea este grea. Cei care mor nu ne mai pot spune asta pentru că se întâmplă după ce au închis ochii.

Pentru că în momentul morții, Lordul Morții ne smulge totul dintr-o dată. Și nici măcar nu putem protesta. Este o experiență traumatizantă. Nu degeaba ne este frică de moarte.

    1. Primul răspuns la întrebarea de ce să nu vrem să ne întoarcem aici, este pentru că este Chiar dacă ne este bine, este temporar.
    2. În al doilea rând, nu avem idee ce înseamnă bine. Când suntem în samsara și mintea noastră este plină de cele trei otrăvuri, nu avem idee ce înseamnă să fim fără ele. Cum este să avem mintea eliberată de aceste otrăvuri ale dorinței neîncetate: de a fugi după ce este plăcut și de a respinge ce este neplăcut și, mai rău de atât să nu înțelegem deloc ce ni se întâmplă. Să nu înțelegem deloc ce ne motivează, să nu fim conștienți de forțele care ne împing, care ne forțează să ne naștem din nou și din nou și să murim din nou și din nou și pe cale să ne îmbolnăvim, să îmbătrânim și să suferim.

Așa că pentru a ieși din această situație trebuie să depunem efort. Dacă lăsăm lucrurile să se desfășoare, ca de obicei, știm unde vor duce. Trebuie să începem să lucrăm Și acesta este capitolul nostru.

Pentru a dezvolta perfecțiunile pe care le-am menționat deja, generozitatea, moralitatea, răbdarea, trebuie să investim efort, și să facem cu bucurie. Pentru că vrem să ne creăm bucuria, fericirea. Deci, efortul ar trebui să fie cu fericire.

Trebuie investit efort acum, când deja începem să pășim pe calea spirituală, trebuie să ne dezvoltăm concentrarea meditativă.

Trebuie să investim mult timp în studierea vacuității și a înțelepciunii. Au fost oameni care au preferat să meargă prin ploaie, prin noroi, să călătorească departe numai ca să învețe puțin despre vacuitate. Nu există o modalitate mai bună de a vă petrece sfârșitul de săptămână.

Maestrul Nagarjuna, unul dintre cei mai mari înțelepți care au trăit vreodată, care a trăit în jurul secolului doi – trei, a spus că o persoană care nu înțelege vacuitatea nu contează cât de bună este. Oricât bine ar face ea în lume. Ar putea fi Maica Tereza. Atâta timp cât nu înțelegem vacuitatea, vom continua să ne renaștem și să suferim în această lume suferindă.

Pentru că nu înțelegem realitatea. Atâta timp cât nu ne înțelegem realitatea, reacționăm incorect la ea și ne producem multă suferință.

Vine cineva și se supără pe mine sau vine cineva și țipă la mine. Dacă nu înțeleg de unde vine, voi începe să-l resping. Voi începe să țip la el sau să-l critic în inima mea. În acest fel l-am creat pe următorul care să țipe la mine. Pentru că vacuitatea merge împreună cu karma. El este gol de a fi un om rău în sine. Îl percep așa datorită semințelor mele karmice. Și dacă încep să reacționez față de ceea ce am creat deja în trecut, continui samsara. Samsara înseamnă roată. O roată a suferinței care se învârte mereu.

Samsara nu este ceva legat numai de renaștere și moarte. Dar există și ceea ce se numește „mini samsara”. Există samsara care se întâmplă clipă de clipă, tot timpul. Când nu înțelegem realitatea, și reacționăm greșit în mod constant, ne creăm tot timpul mici samsara care alcătuiesc marea samsara.

– Studiul bucuriei efortului

Literatura budistă este plină de învățături despre generozitate, moralitate,  răbdare. Există multe învățături despre vacuitate, meditație, dar foarte puține care descriu bucuria efortului.

Această traducere a capitolului pe care o primiți, este despre cum să ne cultivăm entuziasmul de a ne face munca.

– Este nevoie de mult efort pentru a ieși din samsara

Fiecare dintre noi își trăiește propria viață, are propriile obiceiuri, are casa lui, familia lui, slujba lui și merge pe un anume făgaș. Datorită obiceiurilor bine înrădăcinate cu care am venit, va trebui să depunem mult efort pentru a ieși de pe acest făgaș.

Avem nevoie de o forță motrice puternică, să întâlnim profesori care să ne împingă, să ne inspire și să ne aducă învățături. Avem nevoie de o mulțime de factori pentru a avea succes pe cale. Maestrul vorbește despre ele în acest capitol.

– Obstacole în calea efortului

Următorul lucru despre care maestrul ne vorbește la începutul capitolului este despre obstacolele în calea acestui efort.

Și care sunt obstacolele? Primul este lenea:

Există trei moduri în care ne manifestăm lenea:

    1. Lenea – „Nu am chef, n-am dispoziție”.
    2. Există lenea – „Nu am timp, sunt ocupat” „Sunt ocupat de a-mi produce mai multă suferință, nu am timp să-mi creez fericirea”. Dacă o persoană este prea ocupată ca să vină la învățăturile spirituale, atunci nu înțelege ce face. Pentru că tot ceea ce căutăm să obținem în această lume ne va fi luat, mai devreme sau mai târziu. Obiectivul lumesc este mic și foarte limitat.
    3. Al treilea tip de lene este lipsa de încredere în capacitatea noastră. „Obiectivul este prea înalt pentru mine, mă depășește și în plus, azi nu am chef”.
    4. Al patrulea tip este să fim atrași de a face lucruri rele.

Ce înseamnă să facem rău? Rău nu înseamnă neapărat să mergem și să rănim oamenii. Rău înseamnă să ne ocupăm de lucruri care ne fură timpul și nu ne permit să practicăm producerea fericirii supreme. Adică, multe ore la televizor, multe petreceri, multe ziare, multe excursii, multe, multe, multe lucruri care nu sunt rele în sine, dar ne fură viața.

– Antidot la obstacole

Și apoi am vorbit despre un antidoturile pentru aceste obstacole. Dacă nu activăm un antidot vom continua pe același făgaș. Și am dat două antidoturi foarte puternice și foarte importante.

1. Meditația asupra impermanenței și a morții. Trebuie să dezvoltăm conștientizarea morții, a faptului că moartea este certă. Ea nu poate fi oprită.

Cu fiecare clipă care trece ne apropiem mai mult de ea, și ne va surprinde în mijlocul lucrurilor. Vom avea sentimentul greu că nu am terminat ce am vrut să terminăm, nu ne-am atins scopurile. Majoritatea oamenilor mor cu sentimentul de eșec.

Nu știm când va veni moartea. Corpul nostru este foarte ușor de omorât. Corpul nostru se strică foarte ușor. Dacă ne-am cumpărat televizor și s-a defectat, îl putem returna.

Ce corp ați primit? Dacă vi s-au astupat gura și nasul, în două minute totul s-a terminat! Corpul este defect. Returnați-l dacă puteți!

Aceste studii ne învață cum să dobândim un alt corp care nu este defect. Ele ne învață de unde vine și cum să producem ceva diferit.

2. Al doilea antidot, care este, de asemenea, foarte important, este meditația asupra resurselor și oportunităților, sau a abundenței și a timpului liber pe care l-am numit, iar în sanscrită Kshana și Sampati. Este contemplarea asupra oportunității rare și minunate care ne-a fost oferită și care nu se mai întoarce.

– Miracolul incredibil al acestei vieți

Viața noastră ca ființe umane este un adevărat miracol.

Dacă luăm în calcul toate formele de existență suferindă din samsara: animalele, spiritele flămânde și făpturile din infern, existența umană este rară și un adevărat miracol. Avem o sănătate relativă, inteligență, educație,  siguranță financiară, suntem într-o țară de drept. Există condiții pentru practica spirituală.

Câți oameni au astfel de condiții?

—   Să nu trebuiască să muncească toată ziua pentru a obține mâncare sau să se teamă de tâlhari și criminali, sau
—   Să aibă un acoperiș deasupra capului, sau
—   Sunt suficient de sănătoși, sau înțeleg suficient.

Câți oameni au aceste condiții? Acum luați toți oamenii care au deja aceste condiții și nu vin la învățăturile spirituale? Ce fac cu ele? Stau și beau vin, încă un iaht, încă o excursie, încă o petrecere… și apoi s-a terminat.

Risipesc cel mai mare miracol, preocupându-se de lucruri trecătoare, de prostii.

—   Dacă sunteți aici, înseamnă că sunteți atrași de lucrurile spirituale.
—   În lumea voastră există profesori spirituali. Nu în orice lume sunt.
—   Există învățături spirituale.
—   Există învățături spirituale care funcționează, autentice, pe care mii de oameni le-au testat, le-au practicat și au ieșit din suferință.
—   și toate aceste învățături sunt aici în limba voastră.

Așa că dacă mergeți acasă și continuați preocupările voastre obișnuite, noi spunem că există un mare pericol în asta.

Faptul că ați venit aici, înseamnă, pe de o parte, că aveți o karmă minunată, că sunteți speciali. Pentru că este absolut rară.

Iar pe de altă parte, dacă veniți aici și apoi mergeți în lumea obișnuită și nu faceți nimic cu aceste învățături, se creează un obicei. Și vreau să vorbesc puțin despre asta astăzi.

În versetul 12, maestrul ne vorbește de cât suntem de delicați și cât de greu suportăm durerea, dar cum va fi când vom ajunge să suferim în tărâmurile inferioare? Acolo va fi mult mai rău. Toleranța noastră la durere scade odată cu vârsta.

Ești atât de sensibil, încât și apa fierbinte
Te opărește dacă te atinge.
Cum poți sta atât de mulțumit,
Știind că ți-ai creat karma care în infern te duce?

Persoanele în vârstă fac față mai greu dificultăților decât persoanele mai tinere. De ce? Pentru că nu și-au dezvoltat răbdarea. Și dacă nu facem nimic, lucrurile vor decurge după amprentele pe care le avem.

– Speranțe și iluzii false

În versetul 13, maestrul spune:

Fără să faci niciun efort, îți pui speranța în rezultate –
Suferințele cad peste cei mai puțin capabili să le suporte;
Prins deja în strânsoarea morții
Îți imaginezi ca și cum ai fi nemuritor,
Vei plânge amar când suferințele vor veni să te distrugă.

Aici vorbește despre noi, oamenii. El spune că speranțele pe care le au oamenii sunt complet nerealiste. Și este important să le formulăm în mod explicit înainte de a le putea depăși. Important este să observăm unde ne aflăm în raport cu această listă pe care a desemnat-o, pentru a nu cădea.

Maestrul spune: „Toți oamenii presupun ilogic că lucrurile bune vor veni la ei”. Ei spun:       „O să fie bine!”. Oamenii doresc să le fie bine și speră să le fie bine, și noi sperăm că va fi bine.

Fiecare lucru pe care îl avem vine ca rezultat al semințelor karmice pe care le-am plantat prin acțiunile noastre. Dacă nu am avea semințe, karma neplantată nu va da niciodată roade. Aceasta este una dintre legile karmei. Fără sămânță nu există fruct.

Așa este în natură, așa este karma.

Dacă vrem bine, trebuie să semănăm semințele binelui.

Dacă vreau ca să ne fie bine, trebuie să facem mult bine în lume. Pentru că aceasta este sursa binelui.

Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.

Vine din a face bine altora. Mulți au stat și au sperat că le va fi bine. Și nu le-a fost bine.

Apoi, spune: „Prins deja în strânsoarea morții îți imaginezi ca și cum ai fi nemuritor”, te aștepți să trăiești ca un zeu cu o viață lungă, ca și cum moartea nu te-ar atinge. El spune: „Asta este complet nerealist. Nu știm când m

ACI 11, Perfectiunea bucuriei efortului

Lectia 4 – Aci 11 – Perfectiunea bucuriei efortului

Cursul 11

Perfecțiunea bucuriei efortului

Seminar bazat pe capitolul 7 din

“Ghidul de viață al războinicului spiritual”

Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4

 

Moartea va veni înainte să terminăm

Revenim acum din nou la versetele maestrului Shantideva.

Versetul 8:

Sunt lucruri pe care încă nu le-ai făcut,
Pe altele abia le-ai început,
Iar altele le-ai făcut pe jumătate,
Și când Lordul Morții va veni pe neașteptate
Vei striga în mintea ta: „A venit să mă omoare!”

Am vorbit despre asta mai înainte, cum avem mereu senzația că nu am terminat încă ce ne-am propus de făcut, că suntem în mijlocul lucrurilor. „De ce acum? Sunt chiar la mijloc”.

Întotdeauna vom fi în mijlocul lucrurilor, lucruri pe care nu le-am terminat.

Încă nu am apucat să ne creștem copii, sau să-i vedem căsătoriți, sau noi să ne căsătorim, sau să terminăm facultatea. Iar moartea va veni când va veni.

 

Niciuna dintre rudele noastre nu pot opri moartea

În versetul 9, maestrul descrie modul în care cei apropiați suferă pentru noi atunci când moartea vine să ne ia și nu ne pot ajuta cu nimic.

„Rudele tale suferă, nu pot mânca,
Plângând, cu ochii roșii și umflați,
Chinuiți de durere și întristare,
Văzând mesagerii morții”.

 

Panica

În versetul 10, maestrul ne descrie ce se întâmplă în momentul morții. Să citim împreună:

Chinuit de amintirea propriilor păcate,
Mugetul infernului îți sună în urechi,
Vei fi atât de îngrozit de moarte
Încât corpul tău va fi acoperit de fecale –
Ce credeai că vei face în acel moment cumplit?

Maestrul ne descrie groaza morții. Ne descrie patru experiențe prin care vom trece în momentul morții, pentru a ne ilustra că nu mai putem face nimic care să ne ajute în momentul morții obișnuite. Moartea unui om obișnuit care nu practică.

a.   Ne amintim de toate păcatele noastre

Cel care este pe moarte este chinuit de toate păcatele pe care le-a făcut în viață.

Rangdik drenpe dungwa

Rang        —   ale mele,
Dig            —   fapte rele, păcate,
Drenpa    —   amintire,
Dungwa  —   chin, tortură.

Omul este chinuit de amintirea faptelor rele pe care le-a făcut în timpul vieții sale.

Cel care se află pe patul de moarte își amintește. Se uită înapoi la viață, și are sentimentul că și-a risipit viața, are sentimentul de regret pentru toate păcatele pe care le-a comis și este prea târziu. Deja moare. Nu mai poate face nimic în privința asta. Persoana pe moarte înțelege că aceste lucruri îl vor însoți oriunde va merge. Și regretă că nu mai este nimic de făcut.

b.   „Mugetul infernului îți sună în urechi”

Nyelway dra tupa

Nyelway —   infern,
Dra            —   a mugi, vui, a urla,
Tupa         —   a auzi.

A auzi vuietul infernului.

Cei care lucrează în ospicii știu că mulți oameni aud mugetul infernului chiar înainte de a muri. Aud lucruri groaznice, și sunt înfricoșați. Deseori există paranoia la bătrâni, aud și văd infernul, iar atunci este imposibil să-i ajutăm.

Ei nu sunt diferiți de noi. Vom fi la fel, dacă nu vom face practica spirituală care, printre altele, purifică aceste karme.

c.   „Corpul tău va fi acoperit de fecale”

Trakpe mi-tsang lu gu

Trakpa     —   frica, groaza,
Mi-tsang —   fecale,
Lu               —   corp,
Gu              —   acoperi.

De groaza morții, corpul se acoperă de fecale sau faci pe tine de frică.

Oamenii obișnuiți au groază de moarte, pentru că sunt atașați de ei înșiși și dintr-o dată nu mai există. Sunt atât de îngroziți încât corpul se va murdări de fecale. Maestrul apoi întreabă: „Ce credeai că vei face în acel moment cumplit? Crezi că dacă atunci vei regreta și te vei spovedi, te vei duce brusc în rai? Asta nu se va întâmpla. Este imposibil.”

Este nevoie de mult efort pentru a ne transforma mintea și karma [semințele] care vin cu noi de la o viață la alta, dintre care majoritatea sunt dificile pentru că poartă  păcatele noastre și mai ales ignoranța noastră.

d.   Ajungi în adâncul nebuniei

Nyupar gyur

Nyupar gyur — a deveni nebun.

Sinapsele celulelor creierului nostru, care susțin mintea, provoacă halucinații și la pierderea totală a clarității.

Pentru cei mai mulți dintre noi, infernul sau iadul este ceva abstract. Am fost cu toții acolo și nu ne mai amintim de el. Și suntem norocoși că nu ne amintim.

În lumea noastră, există oameni care au trecut prin experiențe foarte dificile, traumatice, care i-a zguduit profund sufletește. Oamenii care au trecut prin războaie sau alte traume, de multe ori nu-și mai revin la normal.

Suferința infernului este incomparabilă cu viața umană; dacă ne-am aminti de infern, n-am mai putea funcționa. Cei foarte avansați în meditație, în etape profunde de meditație, își amintesc. Dar ei sunt deja suficient de puternici spiritual. Noi suntem slabi, de aceea uităm.

 

Chinurile infernului depășesc orice suferință omenească

Versetul 11:

Dacă ai fi ca un pește în undiță
Inima ta ar fi copleșită de frică.
Dar asta este nimic pe lângă chinurile din infern
Pe care păcatele tale te vor forța să le înduri?

„Dacă ne găsim în situații în care suntem neputincioși”, pe care maestrul o compară cu peștele în undiță, „asta este nimic față de chinurile din infern pe care va trebui să le îndurăm”.

În versetul 12 el spune:

Suntem atât de sensibili. Ne îngrijim să avem tot timpul temperatura potrivită, să fie cald sau rece, să avem aer curat. Putem vedea la vârstnici cum devin din ce în ce mai ocupați de ei înșiși. Acum deschid fereastra, acum o închid, hainele să fie așa, pătura așa, patul așa, devin atât de sensibili. El spune:

Ești atât de sensibil, încât și apa fierbinte
Te opărește dacă te atinge.
Cum poți sta atât de mulțumit,
Știind că ți-ai creat karma care în infern te duce?

În versetul 13, maestrul dă trei motive care ne determină să strigăm de durere când moartea vine să ne distrugă.

Fără să faci niciun efort, îți pui speranța în rezultate –
Suferințele cad peste cei mai puțin capabili să le suporte;
Prins deja în strânsoarea morții
Îți imaginezi ca și cum ai fi nemuritor,
Vei plânge amar când suferințele vin să te distrugă.

 

 a. Așteptări nejustificate

Ge la tsunme drebu dewa dupa

Ge              —   faptă bună, binefacere,
Tsunme   —   fără efort,
Drebu      —   rezultat,
Dewa       —   fericire,
Dupa        —   speranță.

Fără să faci niciun efort, îți pui speranța în rezultate.

Sperăm să fie bine, dar nu facem ce trebuie ca să fie bine. Maestrul spune: Ne așteptăm la rezultate minunate în viața noastră, fără să facem niciun efort în a face fapte bune.

b. Ne așteptăm să trăim mult timp, ca și cum am fi nemuritori.

Hlandra yunring sun du rewa

Hla           —   zeu,
Dra           —   ca,
Yunring  —   mult timp,
Sun           —   a trăi,
Rewa       —   a aștepta, a spera.

Sperăm să trăim mult timp sau să trăim mai mult ca zeii înșiși, sau așa cum spune versetul:

Prins deja în strânsoarea morții
Îți imaginezi ca și cum ai fi nemuritor.

c. Sensibilitatea noastră crește din ce în ce mai mult când suferința crește din ce în ce mai mult.

Sen chung duk-ngel nu mang

Sen               —   rezistență,
Chung         —   mic,
Duk-ngel   —   suferință,
Nu                —   vulnerabilitate,
Mang          —   mult.

Pe măsură ce îmbătrânim, capacitatea noastră de a rezista durerii se reduce foarte mult, în timp ce, durerea și vulnerabilitatea cresc.

 

Nu există un loc bun în Samsara

„Suferințele cad peste cei mai puțin capabili să le suporte.”

„Aici în Samsara nu va fi bine”. Prin natura ei, Samsara nu este nimic bun.

Ne plângem de tot felul de suferințe pe care le avem, de greutăți, fie că este vorba de sănătate, fie că este vorba de război, fie că este vorba de lipsuri, fie că este vorba de singurătate, aceasta este natura samsarei. Trebuie să învățăm să ieșim din această situație și putem s-o facem. Pentru că spunem: această natură este o proiecție karmică. Karmele pe care le-am acumulat sunt cele care ne obligă să experimentăm o astfel de realitate. Dacă învățăm cum funcționează karma, putem ieși de aici. Putem deveni maeștri ai karmei și putem ieși din aceste situații.

 Din lectura cursului:

„Iată a treia parte, care se referă la cât de contradictoriu este să speri la fericire, pe de o parte, iar pe de altă parte să nu depui niciun efort în practicarea faptelor bune. Să presupunem că ești genul de persoană care îți pui speranța în rezultate, adică în fericirea însăși, dar nu ești dispus să faci niciun efort în ceea ce cauzează această fericire: adică în practica de a face fapte bune. De asemenea, ești unul dintre cei care sunt cel mai puțin capabili să suporte suferințele, nu le poți tolera deloc, și totuși tot felul de dureri se abat asupra ta. Și prins deja în strânsoarea morții îți imaginezi ca și cum ai fi nemuritor. În acest caz, lucrurile în care speri nu le vei găsi niciodată și tot ceea ce speri să eviți se va întâmpla. Atunci când aceste suferințe vor veni să te distrugă, vei plânge amar.”

 

A traversat-o în nava acestei vieți

Versetul 14 este foarte important:

Folosește-te de barca vieții umane pe care o ai,
Pentru a traversa râul puternic al durerii.
Ea mai târziu va fi greu de găsit;
Nu sta atunci, neștiutorule, nu este vremea de dormit.

Maestrul compară viața noastră cu o barcă. Această comparație apare des în literatura budistă. El spune: „Această viață pe care o avem acum este ca o barcă. O barcă care ne poate trece marea samsarei de la un cap la altul.”

Samsara este ca un ocean de suferință. Este imensă. Samsara nu este un loc geografic. Nu este un deșert fierbinte, nu este Antarctica. Samsara este o stare mentală.

Ne aflăm în samsara datorită stării noastre mentale dictate de karmele noastre. Paradisul poate fi aici chiar acum dacă karmele noastre sunt diferite. Nu există un loc geografic al paradisului.

 

Cât de mare este samsara?

În literatura budistă se vorbește despre muntele Meru care este imens, un munte legendar uriaș, 100 mile lungime (aproape 161 de km), 100 mile lățime, 100 mile înălțime, este făcut din fier sau tot felul de metale. (Înălțimea muntelui Everest este de 8.8 km)

Imaginați-vă un munte imens, și o pasăre mică care ține în cioc o eșarfă de mătase și zboară deasupra muntelui. În timp ce trece peste munte, eșarfa atinge muntele. Pasărea trece peste munte o dată la 100 de ani. Cât timp va dura ca eșarfa de mătase să erodeze acest munte?

Samsara este imensă și ne aflăm în ea de nenumărați eoni. Trebuie să ne dăm seama cu ce fel de dușman îngrozitor avem de-a face, și vine numai din afecțiunile noastre mentale.

Să vorbim puțin despre acest verset, pentru că este foarte important. Despre „barca vieții umane”.

 

Formele de existență din samsara

În reprezentarea Roții Vieții apar toate formele de existență. Jos se află tărâmurile infernului. Există infernul fierbinte și infernul rece. În cursul 8 puteți găsi mai multe detalii despre ele.

Putem vedea tărâmul spiritelor flămânde. Acestea sunt ființe care, datorită risipei sau a avariției sau a poftei, karma le-a proiectat, după ce și-au pierdut corpul uman, într-o existență de permanentă nemulțumire, cu mult mai grea decât se poate imagina în existența umană. Sunt în permanență însetate și înfometate. Spiritele caută tot timpul mâncare și de băut și ori nu găsesc, ori dacă găsesc ceva le arde în interior. Ele caută cu disperare să fie satisfăcute.

Tărâmul animalelor despre care știm că suferă mult. Cu excepția câtorva animale de companie, care este un procent infim, majoritatea animalelor trăiesc cu frică permanent. De ce căprioarele fug atât de repede? Pentru că le este frică. Sunt atente tot timpul la cine le pândește în desiș sau le este foame,

În plus, animalele sunt și proaste. Nu pot înțelege Dharma. Nu se pot ajuta. Realitatea lor din interior este foarte tristă.

Nu le putem explica calea spirituală. Nu le putem explica că uciderea le va cauza suferință în viitor și că vor continua să se reîncarneze ca animale. Ele nu pot înțelege asta. Este foarte greu de ieșit din lumea animalelor. Ele plantează în mod constant semințele karmice de a rămâne în această lume. Este practic imposibil de a ieși din ea. In sensul acesta sunt proaste.

Și mai sunt și animalele care sunt exploatate de oameni. Exploatate pentru carnea lor, pentru pielea lor, li se pun poveri pe spate, belciuge de nas și târâte, li se trage pielea de pe ele.

Acestea sunt lumile suferinde.

În parte de sus a Roții Vieții se află tărâmurile zeilor și a semizeilor. Existența zeilor este foarte plăcută: totul este bun, totul este minunat, viață lungă, mirosurile sunt plăcute, muzica este minunată, mâncarea delicioasă, totul este foarte plăcut, dar are un sfârșit. Zeii au parte de o karmă foarte bună, dar în cele din urmă se va termina. Nu știm asta pentru că nu înțelegem bine karma.

Fiecare moment pe care îl petreceți aici și nu vă zvârcoliți de durere, consumați cantități uriașe de karmă bună. Cum știm asta?

Priviți cum trăiesc majoritatea ființelor din univers. Majoritatea nu trăiesc așa. În fiecare moment în care trăim în existența noastră actuală, consumăm cantități mari de karma bună. Dacă nu înțelegem cum să reînnoim karma bună, trăim pe credit și îl consumăm.

Cu atât mai mult cei din lumea zeilor. Au ajuns la o existență foarte plăcută și o consumă. Dar din ea vor cade în infern, pentru că consumă totul. La zei, fiecare clipă este cu mult mai prețioasă din punct de vedere karmic. Chiar și existența noastră ca ființe umane este foarte scumpă din punct de vedere karmic. Nu suntem într-o situație bună în acest sens.

 

O viață abundentă și timp liber

În acest verset, maestrul ne vorbește despre ceea ce se numește în sanscrită Kshana și Sampati.

Kshana – este un cuvânt care vine de la „clipă”, un moment. Ceva de moment. Instantaneu.

Sampati înseamnă: Sam – împreună și – Pati vine de la rădăcina care înseamnă a cădea. Deci, lucrurile „au căzut împreună” sau „se aranjează”.

Deci, împreună înseamnă: lucrurile s-au aranjat bine pentru noi, Sampati, pentru o scurtă perioadă de timp.  Aceasta este existența noastră chiar acum.

Existența noastră chiar acum are în ea Kashana și Sampati. Le vom spune în română abundență și timp liber, sau oportunități și resurse. Lucrurile au mers bine pentru noi pentru moment.

Ce înseamnă că lucrurile s-au aranjat bine pentru noi? Am mai vorbit despre karma proiectoare. Avem o viață umană datorită proiecției noastre karmice. Am câștigat-o datorită acțiunilor noastre trecute; am făcut acte de bunătate incredibile în trecut pentru a câștiga o astfel de existență.

Și nu orice viață umană. Există și ceea ce se numește karma care completează. Karma care a completat detaliile din viața noastră. Dintre toți oamenii din lume, noi trăim foarte bine.

Marea parte a oamenilor:

—   Sunt ocupați toată ziua să caute de mâncare. Le este mereu foame și caută mereu mâncare, sau
—   Muncesc tot timpul pentru a găsi mâncare, sau
—   Le este frig și caută în permanență îmbrăcăminte sau adăpost, sau
—   Nu știu să citească. 30% din lume este încă analfabetă, incapabilă să citească, sau
—   Sunt pe picior de război, sau
—   Trăiesc într-o lume în care există foamete, sau război sau sărăcie cruntă, sau
—   Suferă de singurătate care este atât de gravă încât nici nu se gândesc să stea aici.
—   Sunt cei care pot avea condiții fizice asemănătoare cu ale noastre, dar suferă de boli fizice, psihice și emoționale de tot felul, și nu au liniște să stea și să asculte lucrurile.

Deci, suntem foarte norocoși.

 

Meditația asupra vieții abundente și
a timpului liber cu care am fost binecuvântați

Pe acest subiect, există de fapt trei meditații, care sunt legate de acest verset.

1. A recunoaște abundența și timpul liber pe care le avem în viața nostră

Prima meditație este identificarea karmei incredibile pe care o avem. Karma de a avea abundență și timpul liber, Kashana și Sampati. Să ne dăm seama unde ne aflăm. Cei mai mulți dintre noi nici nu observă acest lucru, și iau totul de la sine înțeles.

Tot ceea ce luăm ca de la sine înțeles, ne va fi luat.

Este ca o mantra – orice iei de la sine înțeles îți va fi luat. De ce? Pentru că nimic nu este de la sine înțeles. Totul vine din karma. Dacă nu înțelegem ce karma  ne-a adus aici, ea se consumă. Aceasta este natura karmei, să se termine, să dispară.

Dacă nu înțelegeți ce a provocat-o, va dispărea. Chiar dacă înțelegeți, tot nu este garantat că nu va dispărea. Dar dacă nu înțelegem, cu siguranță va dispărea. Deci, mai întâi de toate, trebuie să recunoaștem această situație.

Pentru a identifica mai bine situația, să intrăm puțin mai în detaliu.

Am văzut în Roata Vieții, că există tărâmuri inferioare extrem de suferinde. Putem înțelege că momentan nu ne-am născut în astfel de existențe. Nu ne-am născut ca făptură a infernului în acest moment. Avem o naștere umană.

—   Deci nu ne aflăm într-una dintre formele de existență mai suferinde, ale spiritelor flămânde sau ale făpturilor infernului sau ale animalelor. Oamenii au și timp liber și suferință. În viața lor există și bucurie și tristețe.
—   Făpturile infernului suferă continuu. Nu au timp liber pentru nimic, nu aud nimic pentru că suferă tot timpul. Sunt continuu în chinurile infernului.
—   Animalele sunt chinuite fie de frică, fie de incapacitatea de a înțelege ceva.
—   Spiritele flămânde caută în permanență mâncare sau băutură. Sunt atât de disperate să-și găsească ceva de mâncat și de băut încât nu au disponibilitatea de a învăța ceva.

 

De ce ființele se găsesc în această stare?

Ce ține corpul fizic în viață? Dacă ne uităm la el, vedem o colecție de părți: brațe, picioare și un cap. Ce le ține împreună? De ce nu se destramă acum? De ce toate părțile, ochii, urechile, merg toate împreună și nu se destramă? Sau de ce celulele corpului meu nu se risipesc? Ce le ține împreună?

Totul este karma; este karma care mă face să mă proiectez în acest fel. Și nu există nimic altceva care să țină celulele împreună, sau atomii împreună. Și când această karma se va termina, se vor întoarce în țărână.

Deci, în primul rând trebuie să recunoaștem faptul că suntem eliberați de renașterile inferioare, că nu suntem continuu chinuiți de dureri infernale. Între suferință și suferință, mai avem și puțin timp liber.

De asemenea, nu ne-am născut nici în tărâmurile superioare, care sunt ca sub anestezie. E ca și cum ai fi într-o călătorie a heroinei. Totul este super plăcut, încântător, dar nu există nici motivație.

Cel care a luat heroină, nu stă să asculte. El nu suferă acum. El este mulțumit pentru că este drogat. Zeii trăiesc în plăceri mult timp.

Karma care le-a rodit este minunată, dar a noastră este și mai minunată.

Cu toate că plăcerea lor este cu mult mai mare decât a noastră, nu au nicio ieșire. Ei își consumă această plăcere și apoi cad, în timp ce noi avem o ieșire, datorită combinației între timp liber și suferință. Suferința care apare în viața noastră ne împinge să găsim o cale de ieșire.

—   Nu ne-am născut cu un handicap grav. Toți cei de aici aveți capacitatea de a veni și de a asculta lucruri.

Sunt oameni care au un handicap mental. Ei nu pot face această cale, nu în această viață. Mai întâi trebuie să-și termine această karmă.

—   Nu suntem într-o situație materială atât de gravă, care să nu ne permită să stăm aici și să ascultăm.

Deci, avem o combinație de condiții, care este minunată dar nu și veșnică. Se va termina. Avem Kshana pentru un scurt moment.

Avem pentru scurt timp dintre toate viețile noastre, potențialul de a ajunge la iluminare.

—   Putem citi,
—   Avem apă curată. Unii oameni trebuie să bea apă murdară și sunt mereu bolnavi.

Gândiți-vă dacă cineva v-ar smulge brusc de aici, unde vă este bine și v-ar pune în situația în care se află majoritatea populației lumii, care suferă de foame, [are parte doar de] apă poluată, fără acoperiș deasupra capului, fără educație, fără îngrijire, acolo unde suferința este atât de mare, suferința voastră ar fi mai mare decât a lor. Pentru că suntem mult mai răsfățați, chiar și apa fierbinte nu o suportăm. Suntem foarte sensibili. Deodată ne vor pune acolo. Suferința va fi cumplită.

Aceasta este de altfel și suferința zeilor, când ziua morții lor se apropie. Ei și-au consumat deja karma bună și, dintr-o dată, această cădere le provoacă suferințe groaznice. Dar acest lucru se întâmplă doar la sfârșitul vieții lor.

Deci asta e lista lui Kshana.

Să vorbim despre lista lui Sampati.

Sampati este opusul. Până acum am vorbit despre ceea ce nu avem. Acum vom vorbi despre lucruri bune pe care le avem.

—   Avem toate părțile corpului de care avem nevoie pentru, de exemplu,munca spirituală.

—   Nu suntem mari păcătoși. Stăm aici liberi, și nu într-o închisoare. Nu am comis vreo crimă oribilă. Chiar și cineva care a comis o crimă cumplită, chiar dacă nu se află în închisoare, nu are capacitatea mentală de a progresa pe cale spirituală, pentru că mintea lui este prea tulbure.

—   Avem o oarecare credință. Chiar dacă vă considerați laici, o oarecare credință va adus aici. Credeți că există ceva care merită de ascultat, altfel nu ați fi venit aici. Deci, există un grad de credință care vă face să auziți învățătura spirituală.

—   Avem mult bine în noi. Nu am fi auzit aceste lucruri care să ne conducă pe o cale spirituală, dacă nu am fi venit cu multă karma bună, care ne proiectează să auzim aceste lucruri.

Deci, avem un cumul de Sampati, o colecție de lucruri bune care sunt legate de noi.  Dar există, de asemenea, și o colecție de lucruri bune care sunt legate de ceilalți.

—   Suntem într-o lume care are învățături spirituale. Ele există. Nu toți oamenii trăiesc în locuri în care există învățătura. Majoritatea oamenilor nu vor auzi niciodată o învățătură spirituală. Nici măcar nu știau că există așa ceva.

Majoritatea oamenilor nu vor auzi niciodată „Încearcă să fi bun cu ceilalți!”. „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți!”. Suntem incredibil de norocoși să trăim într-o lume în care auzim așa ceva.

Majoritatea oamenilor din lume vor auzi „Îngrijește-te numai de tine!”. Atunci calea lor spirituală le va fi blocată. Orice religie respectabilă va spune „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” sau ai grijă de ceilalți. Fii bun cu ceilalți. Orice învățătură spirituală va spune asta.

—   Avem acces la cunoaștere. Avem Google, putem obține orice informație pe care o dorim într-o clipă. Avem cele mai bune telefoane inteligente [smartphones] cu puterea de stocare a informațiilor până la 1TB. Dacă luăm toate cărțile spirituale scrise vreodată, le putem pune pe un dispozitiv atât de mic și să mergem cu el pe o insulă pustie.

Toate bibliotecile din lume își scanează acum toate cărțile. În curând vom putea accesa scrierile fiecărei biblioteci universitare din lume într-o clipă.

Trăim într-o epocă de necrezut. Și aceste cuvinte au fost scrise acum 2000 de ani. În viața celor de atunci nu a existat accesul rapid la informații. Pentru a obține informații trebuiau să traverseze oceanul, pentru a găsi profesorul. Astăzi găsim totul pe internet. Nu trebuie să ieșim din camera. Și în scurt timp vor implanta toată informația în capul nostru și nu va mai trebui să mai facem nimic.

Deci, acesta este primul nivel de a contempla asupra abundenței și a timpului liber. În primul rând, trebuie să recunoaștem situația în care ne aflăm. Kshana și Sampati.

2. Ce facem cu ceea ce avem?

Al doilea nivel este să reflectăm asupra importanței acestei situații. Ce facem cu acest gen de viață? Ce facem cu el?

Ne jucăm jocuri video toată ziua? Ce facem cu această viață incredibilă care ne-a fost dată?

Lucrurile s-au aranjat bine pentru noi pentru scurt timp. Dar datorită faptului că nu ne dăm seama cât de neobișnuită este această situație, o irosim. Pentru că suntem confuzi.

Vedem o mulțime de oameni în jurul nostru și credem că este de la sine înțeles. Dar să fii om și să fii înconjurat de mulți oameni în această situație, este ieșit din comun în lumea samsarică. Este neobișnuit. Toți oamenii din jurul nostru sunt ieșiți din comun. Sunt rari.

Dacă nu ne folosim de această ocazie de a porni pe o cale spirituală și a progresa pe ea, este ca și cum am găsi o comoară și nu facem nimic cu ea. Comparația care se folosește în literatura budistă este a unui negustor isteț care ajunge cu o navă pe o insulă și vede o ladă plină cu pietre prețioase, și spune ok, o lasă acolo, urcă pe navă și pleacă.

Am găsit fără să vrem o comoară și nu facem nimic cu ea.

Deci, aceasta este a doua meditație. Prima meditație a fost să recunoaștem unde ne aflăm, iar a doua să recunoaștem importanța acestuia.

 3. Situația în care ne aflăm este extrem de rară

A treia meditație care este, de asemenea, foarte importantă, este să recunoaștem raritatea acestui lucru. Probabilitatea ca aceste lucruri să ni se întâmple din nou este aproape zero.

Dacă ne uităm statistic, la toate ființele din această lume, pe cele pe care le cunoaștem și există multe alte lumi, și numărăm toate furnicile, păianjenii, peștii, insectele, amibele,    probabilitatea de a cădea în forma noastră de existență este aproape zero. Dar asta este o statistică.

Din punct de vedere karmic este aproape imposibil. Pentru că majoritatea karmelor pe care le-am acumulat în toate viețile anterioare au fost ca ale animalelor răpitoare sau ca a făpturilor din infern care nu fac decât să se rănească reciproc. Și chiar și ca oameni, am vătămat pe alți oameni de nenumărate ori.

Din meditația Lam Rim 81:

„Textele budiste folosesc multe analogii pentru a explica cât de dificil este să obținem o renaștere umană perfectă și, prin urmare, cât de rară este aceasta. Cea mai faimoasă analogie este cea a țestoasei oarbe care se ridică la suprafața oceanului printr-un inel de aur.

Povestea spune că o țestoasă oarbă care trăiește în adâncurile oceanului, iese la suprafață doar o dată la 100 de ani. Pe suprafața oceanului se află un inel de aur, care se mișcă tot timpul în bătaia vântului și a mareelor. Țestoasa oarbă de fiecare dată, urcă la suprafață într-un loc diferit, dar nici inelul nu este niciodată în același loc. Gândiți-vă cât de mică este șansa ca broasca țestoasă să urce la suprafața apei și să-și bage capul prin inel. Așa ceva este aproape imposibil, nu-i așa? Șansa de a obține o renaștere umană perfectă este și mai puțin probabilă.

Fiecare detaliu din această poveste are o semnificație anume. Inelul semnifică învățătura lui Buddha, și aurul înseamnă faptul că învățătura este prețioasă și pură. Țestoasa reprezintă ființele umane, iar faptul că trăiește pe fundul oceanului înseamnă că ființele trebuie să se renască mereu în tărâmurile inferioare. Faptul că țestoasa este oarbă înseamnă că nu a întâlnit Dharma lui Buddha și nu știe ce este o virtute și ce nu este virtute. La fel cum țestoasa înoată neputincioasă în oceanul vast, așa și ființele samsarice se învârt mereu prin tărâmurile suferinde. Doar o dată într-o perioadă foarte lungă, se întâmplă ca ființa samsarică să obțină o renaștere superioară, simbolizată prin țestoasa care iese la suprafață o dată la sută de ani. Deci, cât de rar este să putem obține nu doar o renaștere umană, ci o renaștere cu toate cele opt tipuri de libertăți și cele zece tipuri de abundență.”

Acest exemplu este dat de Arya Nagarjuna.

Un alt exemplu:

Călugării l-au întrebat pe Buddha: „Ce șansă are cineva care este astăzi o ființă umană, să se renască ca ființă umană și în următoarea viață?”. Buddha răzui pământul cu unghia și sub unghia lui rămase puțin pământ. El spuse: „Oh! dacă socotim numărul particulelor de pământ de sub unghia mea și le comparăm cu numărul de particule de pământ din întreaga lume. Care număr este mai mare? Călugării începură să compare și ajung la concluzia că nu pot compara.

Buddha le spuse: „În felul acesta, dacă luăm proporția dintre cele două, așa va fi și șansa celui care este astăzi om, să continue să fie om și în viața următoare; și toți ceilalți vor merge în tărâmurile inferioare”.

Probabilitatea noastră de a ne naște din nou ca ființă umană, dacă nu facem nimic pe calea spirituală este aproape zero. Dacă nu începem să mergem pe o cale spirituală, să ne respectăm jurămintele, să ne dezvoltăm meditația, să fim buni cu ceilalți și cu siguranță să nu-i rănim pe ceilalți, șansele noastre de a ne renaște ca ființă umană sunt extrem de mici.

Și trebuie să vă amintiți că majoritatea karmelor sunt acumulate în gândire.

Nu trebuie să facem nimic. Este suficient să stăm și să ne plângem de toată lumea și deja ne săpăm propriul mormânt. Pentru că karma se intensifică tot timpul, copacul este întotdeauna mai mare decât sămânța.

Deci, potrivit budismului, șansa este aproape zero, dacă nu pornim pe o cale spirituală. Pe de altă parte, calea spirituală este bine să fie făcută corect după o tradiție autentică și sub îndrumarea unor profesori autentici.

 

Cum să profităm de această oportunitate rară?

Este esențial să înțelegem karma, astfel încât să ne conectăm la importanța acestei învățături. Să înțelegem că existența umană este deosebit de rară.

Am spus că doar o clipă în care nu ne zvârcolim de durere, consumă o cantitate enormă de karmă. Gândiți-vă pe parcursul unei vieți, câtă karmă am consumat doar fiind oameni! Dacă ne gândim la aceste lucruri, vom începe să prețuim această oportunitate și atunci poate că nu o vom mai irosi.

Trebuie să învățăm cum să generăm karma care să păstreze această situație, cum să reînnoim karma, cum să investim karma astfel încât să nu se piardă, să nu fie irosită. Și acesta este Virya. Pentru asta trebuie să facem efort, aceasta este perfecțiunea bucuriei efortului despre care ne învață Maestrul Shantideva.

Versetul 15:

Renunți la Dharma supremă
Sursă inepuizabilă de fericire sublimă,
De ce ești distras de cauzele suferinței,
De ce te bucuri de lucruri deșarte și prostii?

Maestrul spune „Renunți la Dharma supremă.”, aceasta este traducerea din tibetană.

În sanscrită, este folosit cuvântul Moksha. Moksha înseamnă libertate. Căutăm să ne eliberăm de samsara. Așa că spune: „Aici ai renunțat la Dharma”! Suntem angajați în activități samsarice, în activități zilnice, am renunțat la căutarea Dharmei, la căutarea unei căi spirituale. Am renunțat la căutarea a ceea ce ne poate aduce la Ananda. Suntem prea ocupați. Nu avem timp. Dar în schimb suntem preocupați de ce ne provoacă suferință. Pentru că orice lucru samsaric în cele din urmă se va sfârși în suferință.

El spune: „De ce stai atât de mulțumit? De ce te bucuri de lucruri deșarte și prosti?”. „Deschide-ți ochii, trezește-te”!

 

Oare trebuie să renunțăm la orice activitate?

Oamenii întreabă: „Adică să nu mai merg la universitate? Să nu mai alerg la maraton?”

Noi nu spunem că aceste lucruri nu sunt importante. Ceea ce vrem să spunem este că durata noastră de viață este scurtă, trecătoare și rară. Trebuie să ne folosim bine de ea, altfel va trece. Este ca broasca țestoasă care se scufundă în ocean pentru încă 100 de ani și inelul de aur plutește în derivă pe ocean.

Asta nu înseamnă că activitățile pe care le facem nu sunt importante. Trebuie să ne câștigăm existența, trebuie să ne întărim corpul, avem nevoie de acest corp pentru a ajunge la iluminare, avem nevoie de toate aceste lucruri. Avem nevoie de educație pentru a ajunge la iluminare. Avem nevoie de gândire logică, trebuie să gândim cu atenție pentru a ajunge la iluminare. Dacă nu ne gândim cu atenție, nu vom avea convingerea suficient de adâncă, care să ne țină pe cale.

Deci, aceste lucruri sunt importante, au rolul lor, dar este important să ne folosim de această barcă pentru a traversa marea Samsarei. Așa cum spune versetul:

Folosește-te de barca vieții umane pe care o ai,
Pentru a traversa râul puternic al durerii.
Ea mai târziu va fi greu de găsit;
Nu sta atunci, neștiutorule, nu este vremea de dormit.

Deci, nu trebuie să lăsăm totul baltă și să fugim, pentru că nici așa nu va funcționa. Este un proces treptat de creștere a conștientizării, dar până la urmă, ne spune maestrul Shantideva, dacă nu facem efort nu vom fi pianiști virtuozi, dacă nu începem mai întâi să practicăm notele muzicale.

 

Etapele căii spirituale

Iată calea noastră spirituală:

Ne perindăm prin samsara, trecem din viață în viață, pe parcursul a milioane de eoni. Karma bună pe care am acumulat-o a rodit sub forma unei existențe umane care ne permite să urcăm pe cale.

Urcăm pe Calea acumulării. Când se întâmplă acest lucru? Când ajungem la Renunțare. Renunțarea este înțelegerea faptului că lucrurile materiale nu ne pot ajuta cu adevărat, pentru că ne vor fi luate. Când ne-am dezvoltat complet Renunțarea, am urcat pe Calea acumulării.

Calea perceperii este o etapă critică pe calea spirituală, pentru că cine a ajuns la ea, garantat că va ajunge la iluminarea deplină. Acum este doar o chestiune de timp și practică, dar garantat va avea succes în practică. Este o realizare spirituală de prim rang.

Calea perceperii este de fapt perceperea directă a vacuității în meditație. Pentru a ajunge aici trebuie să înțelegem ce este vacuitatea, și să avem o practică foarte aprofundată în meditație.

De acum încolo, chiar dacă nu am ajuns la iluminare, acest loc ne garantează că vom ajunge la iluminare. Vom mai avea câteva vieți viitoare, dar el vor fi foarte bune, vom avea profesori desăvârșiți și vom putea merge mai departe pe cale. Cei care au ajuns în acest loc nu mai trebuie să-și facă griji. Este doar o chestiune de timp și vor fi Buddha.

De aceea se numește Calea acumulării, pentru că practicantul începe să acumuleze binefaceri, începe să facă bine în lume.

—   Începe să învețe,
—   Începe să respecte jurămintele, să păstreze moralitatea,
—   învață meditația,

Și așa mai departe.

Nu este ușor de ajuns pe Calea perceperii. Este nevoie de multă muncă, se poate ajunge. Practica există, înțelepciunea există. Îngerii din jurul nostru muncesc ca să ni le aducă, să ni le traducă și să ni le pună la dispoziție. Ne aflăm într-o perioadă minunată. Există toate condițiile pentru ca noi să ne facem calea.

Dar înainte de a ajunge pe Calea perceperii, există Calea pregătirii. Există patru etape pe ea. În această a treia etapă pe Calea pregătirii, care este înaintea perceperii vacuității, după ce am ajuns la Shine (pacea meditativă) avem o înțelegere foarte profundă a vacuității. Din această etapă este deja clar că este imposibil să mai cădem în tărâmurile inferioare suferinde.

Deci, chiar dacă nu am finalizat calea într-o singură viață, putem ajunge în locul din care nu vom mai putea cădea în tărâmurile inferioare, iar viețile viitoare vor avea toate succes, și nu vom mai suferi.

Și dacă urcăm pe calea tantrică și aici vorbim despre tantra care se face într-un mod pur, cu înțelegerea vacuității și cu dezvoltarea bodhicittei, ea toată fiind legată de cultivarea iubirii pentru ceilalți, dacă o parcurgem putem desăvârși calea într-o singură viață. Ea este uimitoare și rară, și este pusă la dispoziția noastră în această viață datorită marilor Lama și datorită karmei noastre. Deci, calea există. Trebuie doar să pășim pe ea, trebuie să investim efort. Și pentru asta este nevoie de bucuria efortului. Pentru asta suntem aici.

În lecția anterioară am făcut meditația despre conștientizarea morții, care este unul dintre antidoturile acelor factori care ne fac să amânăm și să nu mergem pe cale.

Următoarea meditație este al doilea antidot.

Așadar, acestea sunt două meditații, pe care ar trebui să le faceți înainte de a vă ridica din pat. Ele vă vor determina să urcați frumos pe calea voastră.

 

Meditația asupra vieții prețioase și rare pe care am primit-o

 Așezați-vă comod și concentrați-vă pe respirație.

Încercați să comparați inspirația cu expirația.

Invitați-vă Lama. Faceți-l să fie cât mai frumos, cu calități înalte și plin de compasiune.

Priviți-l cum stă în aerul din fața voastră, un înger care vă însoțește în viața voastră și care vă privește cu iubire infinită.

Rugați-l să vă ajute, să profitați la maximum de meditație și să vă ajute dacă apar obstacole, sau dacă mintea voastră este distrasă.

Și acum încercați să vă amintiți de o problemă sau două care vă deranjează, care par importante și vă irită. Încercați să fiți cât mai specifici. Păstrați această problemă în fundal.

Și acum încercați să vă imaginați cum este să nu aveți un acoperiș deasupra capului în Bombay. Cum se face că zi după zi, oră după oră, nu aveți ce mânca, vă lipsește un adăpost, o casă sau haine.

Sau aveți copii și îi vedeți suferind și sunteți neputincioși în fața suferinței. Și asta zi de zi. Și dacă se îmbolnăvesc de orice boală, nu le puteți da tratament.

—   Oamenii trec pe lângă voi și vă ignoră suferința. Nu vă văd deloc.
—   Sau sunteți infirmi, nu vă puteți îmbrăca sau hrăni singuri.
—   Sau trăiți indiferenți față de etica morală, sau sunteți indiferenți la suferința altora, inima voastră este închisă.
—   Sau duceți un stil de viață în care încercați să vă promovați numai pe voi și asta este tot ceea ce contează în viața voastră.
—   Sau cum este să trăiți într-un loc în care există frică și teroarea de tâlhari, animale de pradă sau trupe care pradă și omoară și așa mai departe.
—   Sau trăiți într-o zonă de război, sub foc tot timpul.

Gândiți-vă câți oameni din lume au trăit așa, trăiesc așa, și vor trăi așa și comparați aceste situații cu problemele care vă deranjează.

Încercați să vă umpleți de compasiune pentru oamenii care suferă în întreaga lume. Și vedeți că în comparație cu ei, viața noastră este un adevărat miracol.

Și acum gândiți-vă, ce faceți cu viața asta? Ce faceți cu această oportunitate rară și prețioasă pe care o aveți ?

Încercați să vedeți dacă există ceva ce puteți schimba în viața voastră, chiar și dacă este ceva mic pe care îl puteți face mâine, pentru a începe să vă echilibrați prioritățile corect. Măcar un lucru.

Și vedeți că și gândul la aceste probleme seamănă o sămânță karmică minunată în inima voastră. Karma rodește. Fiecare sămânță germinează mai devreme sau mai târziu. Cu siguranță dacă o intensificați.

Vedeți karma acestui gând sublim, acestui gând nobil: de a vă îndrepta viața în direcția în care căutați și găsiți o cale spre fericire și să o arătați și altora, ca pe o lumină albă care țâșnește din inima voastră spre toate ființele. Miliarde și miliarde de raze de lumină se răspândesc spre toate ființele și le binecuvântează.

Și toată binecuvântarea imensă care este în viața voastră chiar acum, dăruiți-o ființelor. Acesta este modul care vă ajută să vă intensificați karma. Acesta este modul care vă ajută să nu o pierdeți complet.

Și bucurați-vă că puteți face acest lucru, să le oferiți toată bunătatea voastră.

Puteți deschide ochii.

————————————–

 

Deci, acestea sunt cele două meditații:

—   Meditația conștientizării morții, și
—   Meditația asupra vieții prețioase și rare pe care am primit-o.

Vă recomand cu căldură să le faceți înainte de a vă da jos din pat.

 

***  Mumbai (pronunțânduse: [mʊmˈbaɪ] și în marathi: मुंबई, fost Bombay înainte de 1995) este capitala statului indian Maharashtra și este cel mai populat oraș indian. Mumbai este situat pe o insulă în apropierea coastei vestice a Indiei. Cu o populație metropolitană estimată la 17 milioane de locuitori (2005) [1],(16 368 084 locuitori, în anul 2001, vezi [5] este a treia cea mai mare zonă metropolitană din lume, iar împreună cu orașele satelite învecinate formează una dintre cele mai populate aglomerări urbane. Orașul, care are un port adânc natural, este totodată cel mai mare port din India vestică, desfășurând jumătate din traficul de pasageri al Indiei.

Mumbai (Bombay) este capitala comercială a Indiei și găzduiește importante instituții financiare cum ar fi Banca Indiei, Bursa de mărfuri Bombay și sediile grupate ale multor companii indiene. Cu mari oportunități de afaceri și un nivel de trai relativ ridicat, Mumbai a atras oameni din întreaga Indie și din Asia de sud, transformându-se într-un oraș cosmopolit cu numeroase comunități și culturi. În Mumbai este situat Bollywood, epicentrul hindi al industriei de film și televiziune, care produce anual cel mai mare număr de filme din lume. Mumbai este unul dintre puținele orașe care găzduiește pe teritoriul său un parc național.

Numele Mumbai este un eponim, derivat etimologic din Mumba — numele zeiței locale hinduse Mumbadevi și Aai — însemnând mamă în limba marathi. În secolul al XVI-lea, portughezii au numit regiunea Bom Bahia, care înseamnă Golf bun. Acesta s-a transformat ulterior în Bomaím sau Bombaim, nume sub care este cunoscut și astăzi în portugheză; și după ce britanicii l-au cucerit, numele i-a fost anglicizat în Bombay. Numele a fost schimbat oficial din Bombay în Mumbai în 1995, dar vechiul nume este încă mult folosit în Occident, de mulți dintre locuitorii orașului și de instituțiile renumite.

ACI 11, Perfectiunea bucuriei efortului

Lectia 3 – Aci 11 – Perfectiunea bucuriei efortului

Cursul 11

Perfecțiunea bucuriei efortului

Seminar bazat pe capitolul 7 din

“Ghidul de viață al războinicului spiritual”

Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3

 

Rezumatul lecțiilor anterioare

 – să ne bucurăm de ceea ce ne aduce fericirea supremă

La sfârșitul lecției anterioare, am spus ce este efortul? Ce este Virya? Și am spus că definiția efortului: Efortul este bucuria de a face bine. Să ne bucurăm de efortul de a acționa și de a practica lucrurile care ne aduc fericirea supremă.

Cuvântul Virya în sanscrită, pe care l-am tradus ca efort, are conotația de vitejie. Maestrul Shantideva se străduiește să ne motiveze să acționăm de a ieși din viața suferindă, spre fericirea supremă.

În primul verset, maestrul spune:

Fără vânt focul nu pâlpâie,
Și fără efort, nu acumulezi merite.

El spune: „Există un astfel de loc al fericirii supreme. Și trebuie să facem efort pentru a ajunge acolo. Nu se întâmplă de la sine. Dacă s-ar fi întâmplat de la sine, am fi fost deja fericiți”.

– Meditația cultivării conștientizării morții

În sfârșitul lecției 2 am făcut meditația asupra conștientizării morții. Și am spus că există un motiv important pentru a face această meditație, iar recomandarea este ca înainte de a vă da jos din pat, să faceți această meditație timp de cincisprezece minute.

Această meditație are trei principii:

    1. Moartea este certă.
    2. Momentul morții este incert.
    3. Atunci când vine moartea, nu putem lua cu noi nimic în afară de realizările noastre spirituale.

Uneori găsim fotografii cu bunicii sau străbunicii noștri, iar noi suntem ultimii care îi vedem și nimeni nu mai știe cine au fost ei.

Exact același lucru ni se va întâmpla și nouă. Nu suntem diferiți de alții. După o generație, două sau trei, nimeni nu va ști cine am fost.

Imaginile nu spun nimic nimănui. Aceste lucruri vor dispare în cinci secunde după ce am închis ochii. Dacă ne uităm la cum decurge ziua, cum ne petrecem ziua, vom vedea că ne petrecem aproape tot timpul fugind după lucruri care vor dispărea în cinci secunde.

Dacă este adevărat că conștiința rămâne, și dacă este adevărat că am trăit înaintea acestei vieți, de fapt, am trăit nenumărate vieți conform budismului, câți dintre voi vă amintiți cine ați fost? Cu cine ați fost? Cum v-ați numit? Unde ați locuit? Cine au fost soții sau soțiile voastre? Cine au fost copiii tăi? Toate aceste lucruri dispar în cinci secunde.

Și ele sunt lucrurile care ne preocupă, iar noi fugim și fugim după lucruri, care dispar într-o clipă. Nu suntem disponibili să ne dedicăm timpul și efortul lucrului pentru care am venit în această viață, și anume, să găsim fericirea.

Maestrul Shantideva nu se ferește să spună lucrurilor pe nume, nu are niciun interes de la noi, ne spune lucrurile așa cum sunt.

Dacă fugim mereu după lucruri, așa cum ne-am obișnuit, moartea ne va prinde din urmă înainte să încheiem ceea ce avem de încheiat, și vom regreta că am ratat oportunitatea care ni s-a oferit.

Maestrul Shantideva ne spune: „Treziți-vă acum când nu este prea târziu”. De multe ori oamenii care îmbătrânesc, încep să meargă la biserică, încep să negocieze cu Dumnezeu, pentru că știu că li se apropie deja sfârșitul. Atunci va fi prea târziu să ne mai dezvoltăm abilitățile spirituale, care sunt singurul lucru care poate veni cu noi.

– Lenea

Câți dintre voi vă faceți temele?

Probabil că cei care nu fac asta știu deja cum să atingă fericirea supremă.

Credem că știm deja totul. Credem că avem lucruri mai importante de făcut. Și aceasta este problema. Problema noastră este lenea. Ea se exprimă sub forma: „N-am chef de asta!”. Aceasta este forma ei evidentă. Forma mai ascunsă și mult mai periculoasă este următoarea: „Am lucruri mai importante de făcut. Am lucruri mai importante de făcut acum decât să practic de a ajunge la fericirea maximă. Sunt scutit. Am tot dreptul să fiu amărât  pentru că nu am timp acum. Sunt prea ocupat ca să caut fericirea maximă”.

Aceasta este absurditatea vieții noastre. Ne petrecem viața exact cu lucrurile care nu ne vor aduce în locul pe care îl căutăm. Nu căutăm în locul potrivit.

– Iluzia controlului

Aceasta este una dintre probleme. „Sunt profesor”, „Sunt director”, „Sunt medic”, „Am diplomă”, „Știu deja”, „Eu” sunt inteligent”.

Ken Rinpoche nu a avut diplomă universitară. Avea cel mai înalt titlul din sistemul monastic budist.

Oamenii veneau la el și îi spuneau: „Sunt medic”, „Sunt profesor”. El râdea. “Da? Deja ști cum să nu mai suferi”? „Mi-am cumpărat asigurare”. Poate că este amuzant, dar este și foarte trist.

Deci, una din formele de lene, este: „Sunt prea ocupat, am lucruri mai importante de făcut decât să fac niște prostii de teme pe care mi le-a dat cineva”. Nu sunt prostii. Ele te pot urca pe cale. Te pot salva.

– Meditația asupra morții ne ordonează prioritățile în viață

Dacă faceți bine meditația asupra conștientizării morții pe care am făcut-o în lecția anterioară, dacă o practicați în fiecare dimineață, vă va ajuta să vă stabiliți prioritățile în viață.

Întrebările vor dispare. Când voi face temele? Când voi face meditația? Poate 80% din preocupările voastre le veți da la o parte, vi se vor părea irelevante. Conștientizarea morții se va trezi și atunci vă veți întreba în fiecare moment: „Dacă moartea va veni mâine, ce ar trebui să fac astăzi? Oare voi continua să mai fac toate lucrurile pe care le-am plănuit astăzi, dacă moartea vine mâine?

Dacă vă uitați la programul vostru zilnic, sunt șanse să nu faceți majoritatea lucrurilor, și va reduce din pierderea de timp. Dacă faceți asta în fiecare zi, nu vă veți mai irosi viața. Și când vine momentul morții, veți muri bine.

Dacă nu faceți meditația, veți fi unul dintre cei 99,99% dintre oamenii care mor cu un sentiment de mare frustrare că și-au irosit oportunitatea care nu se va mai întoarce niciodată. De aceea temele nu sunt prostii. Ele sunt cele mai importante lucruri din viața voastră.

– Insecuritatea

Un alt argument pe care oamenii îl folosesc pentru a nu face lucrurile care îi duc spre fericire, este că se simt nesiguri. Ei spun: „Nu sunt în stare să ajung la acest obiectiv înalt, este prea mare pentru mine!”.

Acest gând este otravă pură, pentru că veți continua să suferiți garantat. Dacă vă descurajați și nu veți face ceea ce este necesar, atunci cu siguranță veți suferi.

– Ce raritate

Dacă vă aflați astăzi aici, înseamnă că sunteți foarte speciali. Și am să explic de ce spun asta. Pentru a fi interesați de aceste subiecte și a vă dedica lor timpul – gândiți-vă ce semințe karmice trebuie să aveți pentru ca acestea să vă intereseze. Probabilitatea este aproape zero ca oamenii să vină și să fie interesați de aceste lucruri. Și nu judecați după numărul celor care se află aici, pentru că dacă vă relaționați la toate ființele care există în lume, probabilitatea este zero. Asta spune că deja aveți o karmă uluitoare, existența umană, condiția voastră fizică, mentală, financiară.

– Karma

În budism vorbim despre karma proiectoare și karma care completează. Karma este colecția tuturor acțiunilor, cuvintelor și gândurilor noastre, fiecare dintre acestea lasă după ce actul s-a sfârșit o amprentă karmică în conștiința noastră. Ele acumulează energie, și când le vine timpul, se creează condițiile, decolează ca avioanele de pe pista de decolare sau ca semințele care germinează.

Se spunem că sunt 64 de astfel de amprente într-o singură pocnitură de degete. Deci avem un ocean de astfel de amprente în mintea noastră. Și vin după noi din viață în viață.

Când ne va veni timpul să murim, unul dintre ele va decola și ne va arunca în următoarea existență, ne reîncarnăm în următoarea formă de existență.

Reîncarnarea ni se întâmplă în fiecare moment. În acest moment karma mea, pe care am acumulat-o, și care rodește acum, îmi impune să mă văd ca ființă umană. Nu am de ales acum. Atâta timp cât această karmă este în vigoare, mă văd ca fiind o ființă umană.

Deoarece karma vine din cauze, ea se consumă. După ce sămânța dă vlăstar, sămânța va dispare, din vlăstar va crește copacul și apoi și vlăstarul va dispare. Karma este energie care se transmută tot timpul . Într-o zi, această karmă care îmi impune să mă percep ca ființă umană se va termina. Când ea se va termina, pentru că am mult mai multe karme, una dintre ele mă va proiecta în următoarea viață.

Ce înseamnă că mă va proiecta în următoarea viață? Dacă acum mă percep având mâini și corp uman, următoarea mea karmă mă va proiecta în următoarea mea existență și dacă nu am karma bună, voi percepe în loc de mâini copite, și dacă am karma bună, voi vedea aripile unui înger.

Totul este numai proiecția noastră. În budism vorbim despre vacuitate, că lucrurile nu au existență proprie de sine. Nu sunt o ființă umană în sine. Sunt o ființă umană chiar acum în ochii mei și de asemenea în ochii tăi, avem karme asemănătoare chiar acum, așa că mă văd ca fiind o ființă umană. Dar nu am natura de a fi uman în sine. E doar o rodire karmică. La fel cum o sămânță nu are propria ei natură de sine de a fi sămânță, pentru că atunci când sunt create condițiile, ea devine un vlăstar. Și când se creează alte condiții, acesta devine un copac.

Nu am natura de a fi uman în sine. Și dacă am karma nefericită care rodește, ea mă poate proiecta într-una din formele de existență suferindă, și asta se poate întâmpla cu siguranță. Este doar o proiecție a minții mele.

Deci, aceasta este vestea proastă – dar din același motiv avem și vești bune – asta înseamnă că dacă înțeleg cum funcționează karma, pot crea karma care să-mi impună să mă percep în paradis. La fel cum impune acum să mă percep ca ființă umană, în samsara.

– Practica va aduce schimbarea

Meditația conștientizării morții este cea care ne trezește. Cu siguranță, că dacă nu ne facem temele și meditațiile, totul va merge ca înainte, și nu se va întâmpla nimic.

Dar dacă facem asta, schimbarea va veni. Doar dacă practicăm va veni schimbarea.

Ce înseamnă schimbare? Începem să plantăm altă karma. În primul rând, încetăm să ne mai risipim timpul. Nu mai facem 80-90 la sută din ceea ce suntem obișnuiți să facem obișnuit. Pentru că prioritățile se vor schimba. Și cine știe când vom muri. S-ar putea întâmpla chiar în seara asta, cine știe? În felul acesta ne mărim șansa să facem corect lucrurile, și ca în ziua morții noastre karma proiectoare să fie mult mai bună.

– Dincolo de moarte

Avem norocul că există și o altă latură a morții. Există un loc dincolo de moarte. Și toată învățătura budistă vine să ne aducă în acest loc.

Yama – moartea ține în gheare roata vieții. Ea ține toate viețuitoarele. Orice ființă care se naște, va trebui să moară. Moartea le stăpânește și este foarte mulțumită. Ea are o burtă mare în care sunt toate ființele – îi aparțin. Condiția de a muri este cuibărită în noi, chiar în momentul în care ne naștem. Din momentul în care ne-am născut suntem ai ei.

În Roata Vieții, Buddha este desenat în afara roții vieții și a morții. El arată cu degetul în cealaltă parte. Acolo apare luna și scrie:

„Dacă vei merge pe calea mea, nu va trebui să mai mori vreodată.
Dacă îți păstrezi jurămintele, îl vei învinge pe Lordul morții”.

El compară moartea cu elefantul înfuriat care călcă în picioare colibele de paie. Și ne spune că putem călca moartea în picioare.

De ce este posibil acest lucru? Pentru că și moartea este tot o proiecție. Existența umană este o proiecție, existența iluminată este o proiecție, existența suferindă este o proiecție.

În Roata Vieții sunt reprezentate existența suferindă, existența umană și existența iluminată în paradis. Buddha stă în paradis.

Unele ființe coboară în infern, altele ies din suferință. Se poate vedea un fir alb șerpuit care urcă spre paradis – totul este o proiecție mentală. Totul vine din karma noastră. Totul vine din modul în care ne-am comportat în lume. De cum ne-am comportat față de alții.

Deci, există și o altă latură a morții. Cu cât facem mai mult meditația de conștientizare a morții, cu atât va fi mai puțin probabil să ne vedem murind. Așa cum ne proiectăm pe noi înșine ca ființe umane care mor, tot așa ne vom proiecta trecând dincolo de moarte. Mii de oameni au făcut asta înaintea noastră.

Calea pe care o avem este o cale autentică, extraordinară și testată de multe generații care au ales s-o parcurgă.

– Există o cale de ieșire și asta face parte din specialitatea voastră.

Când eu vorbesc, voi auziți sunete. Sunetele ajung la urechile voastre. Apoi legați sunetele de cuvinte, de propoziții și le dați sens. Eu nu pot să vă bag în cap sensul lor. Eu doar scot sunete. Voi le descifrați și le dați sens.

Întrebarea este cum de înțelegeți ce vă spun, dacă înțelegeți ce spun? Răspunsul este: pentru că sunteți deosebiți, pentru că aveți semințe minunate care rodesc.

Prin faptul că auziți aceste lucruri, chiar dacă nu sunteți de acord cu ele, și nu înțelegeți, și puneți sub semnul întrebări ceea ce spun, doar auzind că există o modalitate de a elimina moartea, de a elimina suferința, de a ajunge la fericirea maximă – dovedește karma minunată pe care ați creat-o.

Voi sunteți cei care dați sens, pe baza decibelilor care vă ajung la urechi.

– Deja știm cum să facem față dificultăților

În versetul 40 ni se spune:

Dacă pescari, măcelari, fermieri și alții,
Îndură de bunăvoie atât căldura cât și frigul,
Doar pentru a-și câștiga existența,
Atunci de ce n-aș îndura și eu
Orice greutate pentru fericirea întregii creații?

Maestru ne spune: „Efortul înseamnă să muncești din greu”, nu-i așa?

Știm deja să muncim din greu. Muncim din greu pentru a trăi. De exemplu, cei care merg la luptă trebuie să depășească dificultăți enorme. Sau părinții care își educă copiii mici, de asemenea trebuie să se confrunte cu dificultăți enorme. Pentru a obține o diplomă universitară trebuie să muncim foarte mult. Așa că știm deja cum este să muncim din greu. Deci, deja știm jumătate, adică nu trebuie să fim învățați cum să muncim din greu. Care este jumătatea lipsă?

– Direcționează efortul către obiectivul potrivit

Încă nu știm cum să găsim fericirea maximă, supremă. Încă nu știm asta. Maestrul ne spune în acest verset: „Deci, dacă sunteți deja în stare să treceți prin multe greutăți și să munciți din greu pentru obiectivele lumești, care vor dispărea în 5 secunde după ce ați închis ochii pentru ultima oară, atunci de ce nu ați face tot efortul de a suporta greutăți pentru fericirea tuturor fraților și surorilor voștri”? Adică, să ajungeți la iluminare, și să vă aduceți toți frații și surorile la fericirea maximă?

Cu toții muncim foarte mult pentru a obține bani, de a ne câștiga existența, pentru a obține respect, pentru a obține diplome, depunem mult efort pentru aceste lucruri. Dar nu toată lumea este așa. Sunt mulți care nu fac prea multe. Stau, beau, fumează, vorbesc. În societatea noastră muncim din greu. Deci avem deja jumătate. Acum avem nevoie de cealaltă jumătate. Maestrul ne spune: „Luați această abilitate și direcționați-o spre iluminare și atunci munca voastră va da roade”.

Geshe Michael o descrie pe mama sa care a crescut singură patru fii. Era profesoară la școală, avea puțini bani și muncea foarte mult, își economisea fiecare bănuț pentru a plăti ipoteca pe casă, pentru a lăsa ceva copiilor, iar în cele din urmă a murit de o boală grea. După moartea mamei, băieții au vândut casa, au împărțit banii, și în două luni nu a mai rămas nici urmă de bani. Toți banii pentru care a muncit din greu și și-a luat de la gură ca să-i economisească – s-au dus în două luni.

Gândiți-vă la toate lucrurile pe care le strângeți prin muncă grea unde se vor duce:

—   sau se vor rupe,
—   sau se vor strica,
—   sau vor putrezi,
—   sau se vor degrada,
—   sau vă veți pierde interesul pentru ele.

Mașina nouă, de ultimă modă, sofisticată pentru care plătiți rate, în 3 ani va fi veche. Peste 5 ani va fi o rablă, demodată.

Totul este așa. Câte relații durează bine? După câțiva ani vrem să scăpăm de relație. Ne plictisește sau ne face nefericiți. Și cu toate acestea investim în ea. Ce înseamnă asta? Înseamnă că toate aceste lucruri, care sunt de fapt trecătoare, le considerăm mai importante decât scopul de a găsi fericirea supremă pentru noi și ceilalții noștri. Ordinea priorităților este distorsionată. Nu înțelegem ce este important.

Acesta este un gând foarte important, pentru că toate lucrurile de care vă preocupați tot timpul în prezent, vor dispărea într-o clipă, cu excepția realizărilor voastre spirituale.

Nu muncim din greu numai pentru bani, onoare, ci chiar și pentru hobby-urile noastre. Oamenii fac tot felul de sporturi, se duc la maraton, sau fac surf sau planorism. Cât de mult efort trebuie să depuneți pentru a alerga la maraton! Sunt eforturi uriașe pe care oamenii le investesc. Și pentru ce ?

De multe ori oameni spun: „Va fi bine! Sper să fie bine”.

Maestrul spune: „Cum va fi bine? Fără efort nu va fi bine. Dumnezeu va vrea. Dumnezeu vrea, el vrea tot timpul, dar dacă tu nu faci niciun efort, nu se va întâmpla de la sine. Dacă crezi că cineva de sus te veghează, nu înseamnă că ești scutit de efort. Nu se întâmplă de la sine”.

 

Fericire versus plăcere

Am vorbit despre nivelurile de fericire:

1. Nivelul Santosha, este nivelul de a fi mulțumit. Nu-mi lipsește nimic, am destul.

2. Al doilea nivel este Sukha este ceea ce numim bucurie sau fericire.

3. Al treilea nivel este Mudita, bucuria explozivă.

4. Și cel mai înalt nivel este plăcerea divină a lui Buddha, care este neîncetată. În conferința despre fericire, am spus că există o diferență între fericire și plăcere. Ele sunt două lucruri diferite.

Plăcerea este un sentiment care trece. Vine și pleacă. Orice plăcere legată de simțuri sau de trup, sau orice altă plăcere lumească, vine și pleacă. Ea vine din karma și pleacă.

Adesea oamenii se gândesc: „Ce înseamnă că voi fi fericit? Este să am ceea ce vreau?”.

Să spunem că am primit ceea ce vreau. După o oră, îmi doresc deja altceva sau poate după un an. Am mașina mea minunată, cât timp poate fi mașina mea minunată? Un an, doi, trei, zece, douăzeci? Ea atunci nu va mai fi atât de minunată.

Acest lucru se întâmplă cu orice obiect samsaric – în scurt timp vom avea nevoie de altceva pentru a fi fericiți.

Deci, aceasta nu este o definiție bună a fericirii, deoarece ne obligă să alergăm constant după lucruri. Și de fapt ne garantează suferință.

În momentul în care am obținut ceea ce ne-am dorit, am creat condițiile pentru a-l pierde într-o zi.

Ori nu ne mai place ori se strică, ori se rupe, ori putrezește, ori ni se ia. Deci, nu asta ne poate garanta fericirea. Pentru că nu este fericire.

Fericirea este o stare cu mult mai profundă, care nu depinde de lucrurile care ni se întâmplă sau nu ni se întâmplă.

Obstacolele în calea fericirii și corecția lor

Am vorbit despre obstacolele din calea fericirii. Și am vorbit în primul rând despre lene, despre tipurile de lene.

1. Amânarea

Primul tip – este să amânăm. „Încep mai târziu. Acum trebuie să-mi termin diploma la universitate așa că nu am timp de asta. Atunci voi începe. Voi urca pe o cale spirituală. Acum am familie, nu am timp”. Sau „Când ajung la pensie voi avea timp pentru meditație. Acum nu am timp”.

Ori vei ajunge la pensie, ori nu vei ajunge la pensie. A ajunge la pensie înseamnă: că ai privilegiul de a trăi plăcerea bătrâneții, și atunci să meditezi.

S-ar putea să nu ajungem să fim bătrâni. Nu știm când va veni moartea.

Așa gândesc majoritatea oamenilor: „Acum sunt ocupat cu propriile mele lucruri, așa că nu am timp de spiritualitate, nu am timp să practic o cale spirituală pentru a ieși din suferință, mai târziu”.

Nu avem idee ce este „mai târziu” și dacă va veni.

În plus, dacă suntem obișnuiți să ne angajăm în activități inutile sau în activități mai puțin importante, ne creăm tendința de a continua să fim interesați de activități mai puțin importante. Deci, probabilitatea ca interesul să apară brusc în noi, dacă avem obiceiul de a ne preocupa de lucruri neimportante, este mică. Nu va veni brusc. Cum se va trezi interesul în majoritatea oamenilor:

    • Fie sunt deja bătrâni și nu-și mai pun speranța în lucrurile acestei lumi, nu mai speră să obțină vreun record atletic, sau o diplomă universitară, sau să mai aibă copii. Și apoi încep să se îndrepte spre ceva spiritual. La bătrânețe puterea scade. Este prea târziu, trebuie să investim mult efort pentru a ne scoate din suferință, așa cum promite Buddha.
    • Fie că ni se întâmplă un dezastru și putem vedea adevărata față a samsarei.
    • Există o a treia cale, pe care majoritatea oamenilor nu o văd, de a observa și de a lega lucrurile între ele, și văzând unde duc toate, care a fost scopul meditației pe care am făcut-o. Înainte să apară vreun dezastru.

Dacă facem asta înainte să vină dezastrul, el nu va veni, pentru că începem să neutralizăm aceste karme.

Deci aceasta este o formă de lene, amânarea.

Antidotul pentru amânare

Care este antidotul pentru amânare? Este meditația asupra conștientizării morții. Nu știm cât timp mai avem la dispoziție. Așa că a amâna în viitor este o prostie, pentru că nu știm dacă vom avea viitor.

2. A fi atras de a face rău

Al doilea obstacol pe care l-am menționat este de a fi atras de a face rău, adică de a fi ocupat cu televizorul, cu lucruri fără valoare. Un maestru spiritual spunea: „În modul nostru de viață este foarte ușor să fim foarte ocupați și leneși în același timp”.

Suntem experți în asta. Avem nenumărate preocupări pentru că ne este lene să facem calea spirituală, pentru că ne supune la provocări. Calea spirituală necesită observație, necesită schimbare. Nu ne place schimbarea. Deci suntem foarte ocupați.

Suntem leneși spirituali. Uneori și părinții ne spun: nu fi leneș, nu e bine să fii leneș, fă ceva, fă ceva, nu contează ce, fă ceva, nu sta degeaba”.

 

Care este antidotul?

Antidotul aici este meditația pe care am făcut-o [în prima parte a lecției], dar trebuie mers mai în profunzime. V-am întrebat în meditație, unde duc toate acestea? Dacă faceți meditația cu adevărat până la capăt, veți vedea că fiecare dintre lucrurile pe care le-ați observat le faceți de obicei în viața voastră, duce la suferință.

Fiecare lucru pe care îl facem pentru a găsi fericirea, duce la suferință. Dacă el este legat de un scop lumesc, de exemplu dacă vreți o diplomă – și să zicem că v-ați luat diploma, într-o zi diploma nu va mai valora nimic, sau meseria nu vă va mai interesa, sau altcineva o va face mai bine, sau veți îmbătrâni și toate cunoștințele voastre nu vor mai fi relevante. În high-tech într-un an ești irelevant.

Acest lucru se întâmplă cu orice lucru lumesc. Orice, ori vi se va lua în cele din urmă, sau se va defecta, sau vă veți pierde interesul, sau alții își vor pierde interesul pentru voi.

Deci antidotul aici este să facem meditația pe care am făcut-o acum, dar să o ducem la extrem. Să vedem unde vor duce toate acestea până la urmă și să vedem suferința care va veni, când toate acestea ni se vor lua sau se vor strica, sau ne vom degrada fără să ne fi îndeplinit obiectivele. Și chiar și dacă ne-am îndeplinit aceste obiective.

3. Descurajarea sau lipsa de încredere

Al treilea tip de obstacol pe calea spirituală despre care am vorbit este descurajarea sau lipsa de încredere. Credem că nu suntem în stare să facem calea spirituală, este prea grea, nu este clară, avem îndoieli asupra ei. Și toate acestea sunt adevărate. Nu este ușoară, avem îndoieli, durează timp până devine clară, toate acestea sunt adevărate. Dar dacă nu facem efortul de a clarifica îndoielile, de a depăși dificultățile, și așa mai departe – totul va continua așa cum este.

 

Primul antidot:  Dharma

Pabongka Rinpoche, un mare înțelept, care a trăit în secolul al XX-lea în Tibet, a spus că antidotul este toată învățătura lui Buddha. Fiecare carte a lui Buddha este un antidot pentru asta.

Este puțin cam dificil să citim fiecare carte a lui Buddha.

 

Al doilea antidot:  a ne constrânge să practicăm

Antidotul este mai ușor – la început trebuie să ne forțăm să practicăm pentru că nu suntem obișnuiți cu asta. La început nu prea înțelegem lucrurile și încă nu vedem rezultate.

Ca și cineva care dorește să fie pianist. La început se așază la pian și cântă notele muzicale. La început nu este chiar atât de interesant. El trebuie să se forțeze pentru a se antrena și pentru a ajunge la nivelul următor.

Deci există o perioadă în care ne antrenăm, pentru că cineva ne-a spus că e bine, și încă nu suntem convinși. Dar există modalități relativ rapide de a produce rezultate, chiar și după câteva luni. Câteva luni este un timp foarte scurt din punct de vedere spiritual, în comparație cu milioane de vieți suferinde.

După câteva luni începem să vedem schimbări. Începem să vedem rezultate.

Dacă practicăm meditația, corpul se relaxează, mintea se relaxează, concentrația crește, memoria se îmbunătățește. Dacă ne respectăm jurămintele, relațiile noastre încep să se îmbunătățească. Oamenii relatează despre schimbări în multe domenii ale vieții lor. Și când se produce, chiar și o mică schimbare, ne va stimula. Apoi începi să explorăm puțin mai mult calea. Așa că antidotul este să ne așezăm și să cântăm notele, și apoi va veni și muzica.

 

Al treilea antidot – meditația asupra resurselor și oportunităților

Antidotul numărul 3, este meditația asupra resurselor și oportunităților sau a abundenței și a timpului liber.

 

Meditația:   Unde duc alegerile pe care le facem în viața noastră?

Așezați-vă comod. Încercați să nu vă mișcați. Și închideți ochii.

Fiți atenți la poziția corpului. În meditație, cel mai important factor este spatele: el trebuie să fie drept, pentru că conține canalul vostru energetic central. Curgerea energetică bună în coloana vertebrală, are o importanță enormă pe calea spirituală.

Și acum concentrați-vă pe respirație. Concentrați-vă pe senzația de trecere a aerului prin nări. Și puteți încetini puțin respirația, asta ar fi bine.

Invitați-vă învățătorul spiritual. El poate fi cineva pe care îl cunoașteți sau o figură imaginară. Cineva pe care îl prețuiți, îl apreciați.

Priviți cum vine la voi cu bucurie, și se uită la voi cu multă iubire. El are calități nobile, înțelepciune infinită și poate vedea mult înainte, vă vede cu mult înainte.

Rugați-l să vă ajute să dobândiți înțelepciunea. Rugați-l să vă ajute să vă generați motivația potrivită, astfel încât să puteți urca frumos pe calea spirituală.

Și acum uitați-vă la ziua care a trecut și la ce ați făcut astăzi până în momentul în care ați venit aici.

Și faceți o listă cu acțiunile pe care le-ați făcut. Tot ce ați făcut astăzi. V-ați sculat, v-ați îmbrăcat, ați mâncat, v-ați urcat în autobuz sau ați mers cu mașina, v-ați dus la garaj, v-ați dus la băcănie, tot ce ați făcut azi.

Uitați-vă ce ați făcut la muncă, în familie. Poate v-ați îngrijit de sănătate sau de corpul vostru. Uitați-vă la tot ce ați făcut astăzi.

Încerca-ți să alegeți chiar acum unul dintre lucrurile pe care le-ați făcut astăzi. Uitați-vă la ceea ce faceți în general într-un anume domeniu, să spunem la muncă. Și întrebați-vă: „Dacă voi continua să acționez în acest fel, voi ajunge la fericirea supremă?”

Dacă continuați încă un an, doi ani, zece ani, 30 de ani să acționați la fel în acest domeniu, unde vă va duce? Deține fericirea supremă?

Oamenii din jurul vostru care au aceeași ocupație, spre ce i-a dus? Întrebați-vă.

Luați un alt domeniu de ocupație, să spunem domeniul familiei. Ceva ce ați făcut în domeniul familiei. Și puneți-vă aceeași întrebare: „Dacă voi continua să acționez în acest fel, voi ajunge la fericirea supremă? La beatitudinea lui Buddha?”

Oare oamenii din jurul vostru, care se comportă astfel, au atins ei fericirea neîncetată a lui Buddha?

Continuați așa cu diverse acțiuni pe care le faceți: cumpărături, sala de sport, policlinică, achiziții, mașini, telefoane, tranzacții, orice faceți. Examinați această activitate, dacă o veți continua să o faceți, unde vă va aduce?

Și dacă nu este clar unde, uitați-vă la oamenii din jurul tău care fac aceleași activități, unde i-au adus?

Există undeva pe lista voastră de activități, obiectivul de a vă aduce și pe voi și pe alții la fericirea supremă? Și ce faceți pentru a opri suferința voastră și a celorlalți?

Uneori în aceste meditații este greu de văzut aceste lucruri, pentru că suntem prea implicați în viața noastră de zi cu zi. De aceea, invităm profesorul spiritual, să ne ajute să ieșim puțin din cutia noastră și să căpătăm și o altă perspectivă.

Rugați-l să vă ajute, să vă arate calea. Priviți-l cum răspunde cu bucurie rugăminții voastre.

Invitați-l să vă însoțească pe tot parcursul zilei și să vă influențeze cu înțelepciune, pentru ca alegerile voastre în viață să fie înțelepte.

Și, desigur, el este foarte bucuros să vă ajute. De-abia a așteptat să întrebați. El vine și se așază în inima voastră, mic, strălucitor, înțelept, iubindu-vă la nesfârșit.

Mulțumiți-i.

Puteți deschide ochii.

————————————————

 

Este bine să vă opriți din când în când în timpul zilei și să vă puneți aceste întrebări, înainte de a continua să fugiți toată ziua pe automat.

Unde duce una? Unde duce alta?