ACI 3 (Retreat)- Pregatire pentru Tantra – Lectia 5a

Pregătire pentru tantra

Seminar bazat pe Lam Rim
Sursa binefacerilor mele – rugăciunea către muntele de binecuvântări

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5 a-Scopul mediu – dorința de eliberare

Practica comună cu cei de scop mediu

Vom trece acum la Hinayana.

Camera hexagonală reprezintă stadiul de pregătire în vederea inițierii tantrice. Sala tantrică este toată făcută din cristal. Legătura dintre cele două încăperi este o ușă roșie, mare și frumoasă.

Camera hexagonală reprezintă Mahayana; acțiunile, gândurile unui Bodhisattva, Bodhicitta.

Mahayana se mai numește “scopul înalt”. Atunci când practica unei persoane este concentrată asupra tuturor ființelor și nu numai asupra lui însuși, se spune că el aparține scopului înalt.

Înaintea scopului înalt, există cel mediu și cel îngust. Trecerea spre Mahayana este scopul mediu.

Iluminarea tantrică

Practica tantrică în două etape: generarea, desăvârșirea și retreat-urile tantrice

A cunoaște și a păstra cu sfințenie jurămintele tantrice

Inițierea tantrică

A fi un lucru demn

Bodhicitta la nivel de acțiune – Practica celor șase perfecțiuni

Bodhicitta la nivel de dorință

Practica comună cu cei de scop mediu

Ne aflăm acum în etapa celor cu scopul mediu.

Kyebu dring

Kyebu înseamnă om, în cazul nostru practicant
Dring – mediu
Kyebu dring înseamnă practicantul cu scop mediu

Atât cei cu scopul îngust, cât și cei cu scopul mediu sunt concentrați pe ei înșiși. Cu toții își doresc să iasă din suferință. Domeniul celor cu scopul mediu este mai larg decât a celor cu scopul îngust. Ne vom referi, în continuare la cei cu scopul mediu, după care la cei cu scopul îngust.

După cum am spus, cei cu scopul mediu, doresc să iasă din suferință, înțeleg bine că suferința există nu numai în lumile inferioare: ale infernului, a spiritelor flămânde și ale animalelor, ci în toată Samsara. Ei înțeleg, că nu există nici un loc în Samsara în care să fie bine. De aceea își doresc să iasă din ea și să ajungă la Nirvana. În limba tibetană:

Tarndu lo kye

Tar este prima silaba a cuvântului tarpa, adică libertate sau Nirvana
Du – a dori, a aspira
Lo – conștiință
Kye – a dezvolta
Tarndu lo kye înseamnă că ei își dezvoltă mintea care aspiră spre libertate, după Nirvana.

Cei de scop mediu, nu-și mai doresc să se nască în lumea zeilor sau a oamenilor, ci vor să iasă din Samsara.

Să trecem la versetele 5 și 6:

5.
Binecuvântează-mă să percep că este o curată nebunie
Să fug după bunuri materiale care niciodată nu mă satisfac.
Precum trestia fragilă, mă susțin
Iar natura lor înșelătoare, sursa tuturor suferințelor, ele sunt.
Te rog, ajută-mă să pot simți pe deplin
Acel dor intens pentru fericirea de libertate.

6.
Binecuvântează-mă ca mulțimea gândurilor mele pure
Să mă conducă cu multă atenție pe căile de urmat,
Și astfel, să-mi amintesc ca niciodată să nu încalc
Jurămintele de moralitate ce mi le-am luat.
Permite-mi să păstrez standardele morale
Ca bază a practicii mele.
Pentru că ele sunt rădăcinile adânci
Ale Dharmei, ale învățăturilor lui Buddha.

Nebunia de a fugi după lucruri materiale

 Să vedem în continuare, de ce este o nebunie să fugim după lucruri materiale, și de ce nu suntem niciodată satisfăcuți.

Lucrurile materiale, prin însăși natura lor, nu ne pot aduce niciodată satisfacție.

De ce așa? Ca să putem înțelege cum stau lucrurile , vom merge mai în profunzime. Întreaga lume caută să găsească satisfacție în tot felul de lucruri materiale. Deci, există o cauză pentru care o fac și  o cauză de ce lucrurile materiale nu-i ajută să fie satisfăcuți. Atunci de ce mai caută? Pentru că, dacă i-ar fi ajutat, nu ar mai fi căutat.

Există câteva aspecte:

1. Lucrurile materiale ne leagă de samsara.

 În cazul cel bun, în care ne dorim ceva și în sfârșit îl obținem, să zicem o casă frumoasă, un partener sau orice altceva, cu cât vom reuși mai mult să obținem lucrurile materiale dorite, cu atât mai mult ne vor lega de lumea materială.

Ea este tentantă, atractivă și ne face să fim din ce în ce mai legați de ea. Cei cărora le este relativ bine, le va fi greu să renunțe la acest bine. Ei vor spune: Mi-e bine așa cum este. De ce trebuie să vin la cursuri, să fac retreat-uri și să renunț la călătorii? Nu-mi lipsește nimic!

 Iar aici este problema, deoarece cu cât ne este mai bine, cu atât mai mult ne vom lega de acest bine, și vom fi mai puțin motivați de a căuta binele suprem. Acest bine se va termina mai devreme sau mai târziu, pentru că tot ce vine din karmă se termină.

Toți cei care reușesc în viață, nu sunt dispuși să studieze dharma. Nu vedem celebrități care să vin să învețe dharma, pentru că totul le merge bine. Până în ziua când, ceva se va întâmpla, Samsara îi va plesni peste față. Dintr-o dată, le apare un cancer, sau își pierd frumusețea sau pierd pe cineva drag. Dacă înainte credeau că totul este bine și dețin controlul, vor înțelege că nu au avut nimic sub control.

Marelui actor Christopher Reeves,”Superman”, nu i-a lipsit nimic în viață. A fost frumos, puternic, talentat, a avut faimă, a fost iubit de marele public. Ce s-a întâmplat? Într-o bună zi, a căzut de pe cal. Într-o secundă, totul s-a terminat. Și-a frânt gâtul. Până la sfârșitul zilelor sale, a trăit într-un scaun cu rotile, și atunci s-a îndreptat spre munca spirituală. Cu toate că se afla în această situație nefericită, a acționat pentru binele celorlalți, cu ajutorul soției și a prietenilor săi.

Problema este că, cu cât reușim în Samsara, cu atât suntem mai tentați și mai legați de ea. Acest lucru ne reduce șansa de a ne trezi, iar atunci când se întâmplă ceva, va fi deja prea târziu pentru a ne mai îndrepta spre spiritualitate. Ori suntem prea bătrâni, ori senili, ori prea slabi, ori prea bolnavi, reducând astfel orice posibilitate de a mai practica.

Printre lumile care există în Samsara, se află lumea zeilor. Cu toate că, toți cei care trăiesc aici, trăiesc cu mult mai bine decât noi, nu pot ajunge la iluminare. De ce? Datorită faptului că viața lor este prea bună, nu au nici un interes spiritual. Nu au nicio suferință. Datorită faptului că nu-și distrug semințele suferinței, în ultima lor săptămână de viață, încep să sufere îngrozitor, și atunci va fi prea târziu. Într-o săptămână, pierd totul. Cad din cer, direct în infern.

Aceasta este doar una dintre problemele celui care are succes în Samsara.

2. Cu cât avem mai mult, cu atât suntem mai puțin suntem satisfăcuți.

 Mai mult de atât, cu cât trăim mai mult în plăceri, cu atât le vom căuta mai mult. Fapt, ce creează dependențe. De exemplu, dacă am avut o călătorie reușită, vom căuta să organizăm călătoria următoare care să fie și mai reușită și mai interesantă. Am găsit un restaurant bun, vom căuta altele ca el. Vrem mai mult, și mai mult. Niciodată nu ne este suficient. Suntem, înfometați tot timpul. Permanent, ne trebuie mai mult. În realitate, se întâmplă contrariul, cu cât avem mai mult, cu atât suntem mai flămânzi.

3. Dacă nu vom înțelege – va trebui să le pierdem.

 Ce este în neregulă cu a avea un trai decent sau un partener bun de viață sau o casă frumoasă sau orice altceva de care ne bucurăm? Nu este nimic în neregulă cu toate acestea, ci din contră. Ca Bodhisattva dorim ca toți oamenii să aibă tot ceea ce este mai bun. Nu este nimic rău în a ne bucura de ceea ce avem. Problema este că nu înțelegem de unde ne vin lucrurile bune. Dacă nu avem înțelegerea karmei și a vacuității, credem că ele vin de la sine. Credem că vin de la magazin, sau că grămada de bani din evaziunea fiscală.

De fiecare dată când nu înțelegem de ce avem ceea ce avem, ne bucurăm de o plăcere care nu știm de unde vine, plăcerea însăși ne va consuma karma și asta este tragedia noastră. Acesta este motivul pentru care tot ceea ce există în viața noastră este perisabil:

– prin simplu fapt că ne-am născut, vom muri,
– faptul că avem acum – mai târziu nu vom mai avea,
– pe măsură ce urcăm treptat, într-un târziu va trebui să coborâm treptat.

Datorită faptului că nu înțelegem karma, nu știm cum să păstrăm lucrurile. Toate vin din faptele noastre trecute, și în general din viețile trecute. Problema este că nu ni le mai amintim, iar acum karma rodește. Credem că reușita noastră se datorează faptului că suntem oameni de succes. Niciodată nu este așa. Succesul provine din semințele plantate în trecut. Nu există nici un “eu”. Este doar o iluzie, este Gakja. Este “elefantul roz”. Faptul că suntem mulțumiți și ne bucurăm, este cea ce ne consumă karma pozitivă.

Deci, nu este bine să ne bucurăm? Sigur că este bine să ne bucurăm. Bucuria plantează semințe pentru mai multă voie bună în viitor, cu condiția să fie însoțită de înțelepciune. L-ați văzut pe Dalai Lama mâncând? Orice dumicat îi face o mare plăcere. L-ați văzut cum ascultă muzică? Bucuria este cu mult mai mare atunci când este însoțită de înțelepciune.

De ce Buddha se află permanent în plăcerea sublimă și ireversibilă? Odată ajuns la iluminare, de aici el nu va mai putea cădea. De ce? Pentru că Buddha știe tot timpul care sunt nevoile ființelor, și le trimite ajutorul necesar. El nu-și ține banii în buzunar, ci de îndată ce i-au ajuns, el îi va trimite altora. În mod constant, Buddha produce mai mult decât a primit.

Legea conservării energiei nu este corectă. Ea este corectă ca model în care resurselor sunt finite și care au venit din exterior.

Când începem să înțelegem karma și vacuitatea, și să acționăm în conformitate cu aceste legi, nu există nici o limită pentru binele care poate fi. Nu este adevărat că unii trebuie să fie bogați, și alții săraci. Este un model al lipsei, un model economic incorect. Fiecare bănuț din lume, vine din generozitate. Toată abundența care există în întreagă lume, vine numai din generozitate.

Există țări care demonstrează acest fapt. Sunt țări a căror normă este de a fi generos, iar acestea sunt îmbelșugate, iar altele sunt în deficit. Ceea ce distinge între aceste țări este karma populației. Cei care au karma generozității, vor trăi într-o țară bogată, iar alții se vor afla într-o țară în care oamenii suferă de lipsuri. Atunci când karma cuiva se va schimba, el se va muta într-o altă țară.

4.   Precum trestia fragilă.

Subliniem din nou faptul, că este minunat să ne bucurăm de lucrurile bune pe care le avem în viața noastră, cu condiția să înțelegem de unde provin. Dacă nu înțelegem, numai prin faptul de a ne bucura de ele, plantăm semințele de a le pierde. Lucrurile bune nu sunt stabile. Nu putem avea încredere în ele, nu ne putem baza pe ele. Ele sunt că trestia fragilă. De ce? Pentru că, atâta timp cât nu înțelegem de unde au venit, karma va continua să rodească într-un fel sau altul, fără să avem nici cel mai mic control asupra ei. Karma este cea care ne controlează, ne domină, și asta datorită înțelegerii noastre greșite.

Atâta timp cât nu înțelegem, nu ne putem baza pe faptul, că ceea ce facem ne va aduce rezultatele dorite/scontate.

Aceasta este problema Samsarei.

Când cineva își deschide o afacere, ori va reuși, ori nu va reuși. Pot fi două persoane la fel de talentate, iar unul să aibă succes iar celălalt nu. De ce se întâmplă asemenea lucruri? Pentru că nu este înțeleasă sursa din care vine succesul.

Una dintre opiniile care circulă în lumea de azi, este că succesul vine din muncă grea. Fapt care este incorect, pentru că dacă succesul ar veni din muncă grea, atunci fiecare muncitor care pavează drumuri, ar trebui să fie bogat. Lucru care nu este adevărat. Sunt unii care nu muncesc de loc și au bani.

De unde vine succesul? Din generozitate. Abundența vine din dăruire. Ceea ce este frumos în aceste cursuri, este faptul că ele garantează sută la sută succesul. Cel care continuă să facă bine din înțelegerea înțelepciunii, va fi cu siguranță fericit.

 Două tipuri de karmă bună

Exista două tipuri de karmă  care ne aduc lucruri bune în viața noastră:

1. Karma bună, dar impură.
2. Karma bună, pură.

Ce înseamnă karma bună, dar impură? Karma murdară sau pătată sau impură, este karma care este rezultat a lucrurilor bune pe care le-am făcut în trecut, fără înțelegerea vacuității.

Chiar și cel care nu știe nimic despre vacuitate, care nu a auzit dharma și este generos, va avea parte de abundență. Cel care dă, va primi înapoi înzecit. Dar, tot ce primește se degradează. Nu știe cum să le mențină. Aceasta este natura karmei, de a se degrada. Aproape tot ceea ce avem este perisabil.

Să presupunem că aveți un prieten foarte apropiat, sau o rudă apropiată și cu care sunteți în relații foarte bune. În mod paradoxal, cu cât ați petrecut cu el mai mult timp, șansa de a-l pierde va crește, deoarece faptul că ați fost cu el mulți ani, arde multă karmă bună. Motivul pentru care majoritatea relațiilor de cuplu sau a legăturilor dintre oameni se destramă, este consumarea karmei. Karma se epuizează cu timpul.

De aceea, nu ne putem baza pe lucrurile materiale, pentru că le vom pierde, dacă nu înaintea morții, atunci în momentul morții.

Ce este karma pură? Este karma făcută de cineva care înțelege vacuitatea. Cu cât este mai profundă înțelegerea vacuității, cu atât karma va fi mai curată. De aceea Buddha se află permanent în mare plăcere permanentă. Când ne referim la Buddha, nu ne mai referim la noțiunea de karmă, chiar dacă sunt aceleași reguli, ci la colecția de merite și înțelepciune.

Reușita unui cuplu depinde de motivația de a lucra pe relația de cuplu. Dacă suntem concentrați numai pe ceea ce ne este nouă bine, mai devreme sau mai târziu relația se va destrăma. Ne vom pierde partenerul.

Ca relația de cuplu să reușească, este nevoie de a ne pune în locul celuilalt. Dacă vom face acest lucru, relația de cuplu va deveni extraordinară.

Dacă ne vom întreba: de ce soția/soțul nu mă satisface? Voi căuta pe altcineva să-mi satisfacă așteptările. Poate, vom găsi pe altcineva. În șase luni, se va crea aceeași situație. Vom deveni din nou nemulțumiți, pentru că satisfacerea nevoilor nu vine de la ei. Nevoile noastre sunt satisfăcute, numai dacă ne îngrijim noi de alții.

Este imposibil să ne debarasăm de karma noastră. Ea ne urmează pretutindeni. Noi, suntem karma.

5. Natura înșelătoare a lucrurilor samsarice.

Am vorbit, mai înainte, despre faptul că, în mod absurd, lucrurile materiale nu ne pot satisface. Mai mult decât atât, ele ne fac să și suferim, pentru că începem să fugim după ele, iar mai devreme sau mai târziu, le vom pierde.

Ce înseamnă natura înșelătoare a lucrurilor?

1. Ne derută. Credem că fericirea vine dintr-un loc, pe când fericirea vine din karmă, din faptul că am fost buni cu alții.

Dacă dăm, vom primi și vom avea. Ce înseamnă că primim ceva? Înseamnă că în trecut am plantat karma de a dărui, iar acum mi se întoarce înapoi. În momentul în care mi s-a întors karma, ea s-a epuizat.

Când vom primi daruri, le vom primi cu înțelepciune, în sensul că culegem roadele a ceea ce am semănat. Iar acum va trebui să continuăm să dăruim, pentru a continua să învârtim roata generozității.

Dacă îmi plac prăjiturile cu ciocolată, de exemplu, decid să merg la cofetărie și să cumpăr. În vitrină văd un tort de ciocolată așa cum îmi place mie, dar este numai unul singur. O doamnă în vârstă intră cu soțul ei, și spune: oh, uite acolo un tort de ciocolată! Eu, că sunt mai tânără, fug repede să-mi iau tortul înainte că ea să ajungă la tejghea. Dacă am minte, nu voi fugi și îi voi da întâietate doamnei în vârstă să cumpere tortul pe care și-l dorește, pentru că numai în felul acesta mă asigur că voi avea mai mult.

Tot ceea ce consumăm, devine gunoi. Dar ceea ce dăm, se înmulțește.

Prin faptul i-am oferit posibilitatea bătrânei să-și obțină tortul, vom fi amândouă mulțumite, ea că a primit ceea ce și-a dorit, iar eu mi-am creat motivele de a obține mai mult. Acesta este “egoismul iluminat”. Este modul în care îmi asigur fericirea. Nu prin faptul de a lua pentru mine, ci prin faptul de a da. Numai în felul acesta ne creăm karma de a avea, lucru care este complet opus instinctelor noastre.

Încă câteva exemple din viața zilnică

– Vreau să fiu respectat la locul de muncă, sau să mi se acorde atenție, sau să mi se ia în considerare părerile mele.  Ce ar trebui să fac? Să respect opiniile altora, să-i sprijin în munca lor.
– Dacă, trebuie să fiu ori eu promovată ori altcineva, deci există concurență, ce voi face dacă am inteligență karmică? Voi ajuta să-l promovez. Această faptă îmi asigura viitoarea mea promovare, și în acest fel voi putea ajunge la o funcție mai înaltă.
– La locul de muncă, sunt într-o poziție de putere. Altcineva începe să iasă în evidență, atrăgând atenția direcțiunii, și îmi amenință statutul. Ce va face cineva care nu înțelege karma? Va încerca să-i pună bețe în roate, sau să-l defăimeze. Dacă va proceda în acest fel, în viitor i se vor întâmpla exact aceleași lucruri. Dacă vrem să promovăm în cariera noastră, va trebui să-i lăsăm pe alții să strălucească. Dacă dorim ca numele nostru să fie faimos, îi vom ajuta pe ceilalți să devină faimoși.

Acesta este modul de funcționare a karmei.

2. Nu înțelegem natura lucrurilor. Nu înțelegem că, lucrul plăcut și atractiv care ne apare, se datorează numai faptului că am dăruit lucruri bune altora, lucruri pe care și le-au dorit. Dacă înțelegem acest lucru, bucuria pentru el este complet diferită.

Meditația asupra lucrurilor respingătoare

 Meditația pe care o vom face în continuare, provine din Abhidharmakosha. De obicei, evităm să facem această meditație pentru că nu este o meditație placută, dar în schimb este super eficientă. Dacă o veți face acum, nu va trebui să o mai faceți încă odată, pentru este foarte eficientă, după care veți putea trece mai departe la alte lucruri mai frumoase. Dar dacă nu o veți face, vă creați obstacole în calea lucrurilor frumoase.

Vom medita în continuare asupra ”curatei nebunii”, care va fi reprezentată de un coridor lung, ce dă în sala oglinzilor. Imaginați-vă că acest coridor are ferestre

de-o parte și de alta, prin care puteți privi afară

Această meditație se numește:

Min Dukpey Gompa

 

Dukpa înseamnă ceva atractiv, ceva care ne place
Min Dukpa – ceva neplăcut, respingător
Gompa – meditație
Min Dukpey Gompa înseamnă meditația asupra lucrurilor respingătoare.

Ideea acestei meditații este de a vă schimba ordinea priorităților. Dacă o veți face bine, atunci veți fi mai puțin interesați de lucrurile după care fugiți în mod obișnuit sau veți ajunge la convingerea că nu mai are rost să fugiți după ele. Acest lucru vă va direcționa energia pe care o cheltuiți de a le obține, spre un loc mult mai bun.

Ken Rinpoche spune: “Studentul Dharma înainte de a putea ajunge la plăcerea sublimă, va trebui să renunțe la lucrurile care îi fac în prezent plăcere”.

Va trebui să vă dezvoltați renunțarea, înainte de a descoperi plăcerea sublimă a practicantului tantric.

Meditația 5

Aversiunea față de Samsara

     Închideți ochii.

Așezați-vă în așa fel încât să nu vă mișcați pe parcursul meditației. Poziția picioarelor trebuie să vă ofere stabilitate. Așezați-vă mâinile în poală, astfel încât mâna dreaptă să fie peste cea stângă. Degetele mari se ating ușor. Spatele să nu fie nici înclinat, nici cocoșat, ci drept. Umerii să fie echilibrați. Bărbia nici prea sus, nici prea jos. Ochii închiși, sau pe jumătate deschiși. Obrajii să fie relaxați. Gura să fie închisă ușor. Limba să atingă ușor cerul gurii.

Și acum, concentrați-vă pe respirație.

 Începeți să numărați zece respirații.

Intrați acum în coridorul cu ferestre, care duce spre camera oglinzilor. Ferestrele sunt la nivelul ochilor că să puteți privi afară. Când veți priviți dincolo de ele, veți vedea toate lucrurile care sunt prezente în viața voastră, dar așa cum vor arăta peste 20-30 de ani. Uitați-vă cum arată oamenii pe care îi iubiți peste 20-30 de ani. Și dacă aveți copii mici, vedeți cum ar arată peste 50-60 de ani. Sunt sănătoși? Ce viață duc?

 Mergeți la fereastra următoare. Priviți pe fereastră și veți vedea un munte uriaș, format din toată mâncarea pe care ați mâncat-o până în ziua de astăzi. Toată mâncarea pe care ați cumpărat-o de la magazinul alimentar și pe care ați cărat-o în sacoșe acasă. Un munte enorm de mâncare. Vizavi de această fereastră, este o alta, prin care se vede un alt munte, tot atât de mare, care este produsul a ceea ce ați mâncat toată viața.

   Lăsați aceste imagini să pătrundă adânc în conștiință voastră.

Avansați acum la următoarea fereastră. Când veți privi prin ea, vă veți vedea orașul sau localitatea în care locuiți, așa cum va fi peste 500 de ani. Totul este o ruină, străzile părăsite, câini vagabonzi care rătăcesc pe străzi. Casele sunt pustii, ferestrele sunt sparte. Tot felul de animale abandonate caută mâncare. Oamenii cerșesc la colțuri de stradă. Totul este distrus, murdar, pustiu și cu lipsuri mari. Fiecare oraș care a existat vreodată, devine o ruină. Orice imperiu care a existat, a decade.

Imaginați-vă că toate acestea sunt specifice orașului în care trăiți, pentru că mai devreme sau mai târziu, și el va ajunge la fel.

Mergeți acum la fereastra opusă, și vă veți vedea casa în care trăiți astăzi, așa cum va fi peste 50 sau 100 de ani, abandonată, ferestrele sparte, pereții fară tencuială, gradina uscată și plină de buruieni. Fiecare casă sau palat, va ajunge mai devreme sau mai târziu o ruină.

 Continuați la următoarea fereastră. Dincolo de ea, vă veți vedea toată îmbrăcămintea așa cum va arăta peste câteva decenii; zdrențuită, decolorată, murdară.

 Printr-o altă fereastră, vă veți vedea locul de muncă sau statutul vostru social. Cum va arăta peste 10-20 de ani? Cine va mai auzi de voi peste încă 20 de ani? Într-o zi președintele companiei AT&T, una dintre cele mai mari companii din Statele Unite, s-a îmbolnăvit și a murit fulgerător. Într-o săptămână a venit un alt președinte, și nimeni nu și-a mai amintit de cel dinainte.

 Continuați în acest fel, încă puțin, și puneți în fereastră cele mai dragi lucruri, sau pe cele de care sunteți cel mai mult atrași sau legați, și priviți ce se întâmplă cu ele peste 10, 15, 20 sau 30 de ani.

Faceți la fel cu prietenii, cu membrii de familie.

Următoarea fereastră, se va concentra pe voi înșivă. Priviți-vă craniul cu o gaură în frunte. Gaura se mărește, și veți putea vedea că înăuntru totul este putrezit. Craniul și creierul putrezesc, iar rana crește. Pielea se deschide. Treptat, treptat, veți pătrunde în interiorul corpului vostru.

Priviți-vă corpul, priviți la organele interioare, care putrezesc, emanând duhoare și sunt pline de viermi care colcăie.

Corpul vostru se descompune, putrezește, se dezintegrează.

Degradarea continuă dincolo de limitele trupului vostru, în împrejurimile imediate: camera, casa, familia voastră. Totul putrezește, se distruge, se ruinează.

Continuați și priviți-vă cartierul, oamenii din cartier. În câțiva ani, toate acestea vor veni și peste ei.

Priviți-vă orașul. Totul este distrus și putrezit.

Toate acestea sunt ca într-un film de coșmar. Tot ceea ce putrezește ajunge la mare. Apa mării se evaporă, peștii mor cu miile.

Toată vegetația se usucă.

Și acum, întoarceți-vă înapoi. Aduceți înapoi apa în mare, aduceți peștii în apă. Lăsați copacii să crească din nou. Reconstruiți-vă orașul, casa, locuitorii, membrii de familie.

Reînviați-vă corpul. Închideți toate rănile și restaurați-vă toate sistemele vitale.

Întoarceți-vă din nou aici, în prezent.

Deschideți încet ochii.

Aceasta este, deci meditația Min Dukpey Gompa, meditație care este descrisă în mod foarte detaliat în Abidharmakosha. Practicanții curentului Hinayana, o execută foarte des, deoarece este foarte utilă pentru dezvoltarea renunțării. Pentru a urca pe calea spirituală, renunțarea este vitală.

În măsura în care încă mai avem speranțe de la această lume sau încă ne mai refugiem în ea, asta ne va împiedica să practicăm, lucru care ne va opri din progresul spiritual și va fi un obstacol în a ajunge în lumea îngerilor și de a eradica suferința.

Dacă vom face această meditație, încet-încet vom ajunge la convingerea că toate lucrurile de care suntem atât de atașați, nu le putem păstra cu adevărat, deoarece ele provin din karmă. Este foarte important ca, la sfârșitul meditației, să restabiliți totul așa cum a fost, și nu lăsați nimic descompus.

Atunci când meditați, nu este nevoie să treceți peste toate lucrurile pe care le-am enumerat. Puteți alege doar trei lucruri importante din viața voastră, dar unul dintre ele să fie corpul vostru. Puteți alege pe cineva foarte drag, sau poate locuința voastră. De ce este important să medităm asupra corpului nostru? Pentru că ceea ce  ne blochează în samsara este atașamentul puternic față de el.

Mulți practicanți, fac luni de zile meditația Lam Rim.

Acesta meditație se numește Shar Gom, meditația de revizuire. Acest lucru înseamnă să trecem rapid peste toți pașii meditației, iar, când ajungem într-un loc anume, putem să intrăm în profunzimea lui. De exemplu, putem verifica cu atenție sala oglinzilor, sau încăperea hexagonală.

Acest curs ne oferă posibilitatea să avem o privire de ansamblu a tuturor etapelor căii. Bineînțeles, că fiecare etapă necesită multă meditație. Sunt persoane care fac retreat de o lună pe această temă.

Se povestește despre Kirti Tsenshab Rinpoche, că ar fi făcut aceste meditații timp de cincisprezece ani. Se spune că a fost un om extrem de pur, pentru că mintea lui se curățase de toate atașamentele, devenise liberă, disponibilă muncii spirituale.

Trei tipuri de meditație

Să revenim puțin asupra celor trei tipuri de meditație.

    1. Meditația de revizuire

Shar Gom

Este tipul de meditație de care ne-am folosit. După cum ați văzut, am trecut printr-un număr de etape, pe care le-am examinat. Nu am intrat neaparat în fiecare dintre ele, ci doar am trecut prin ele, pentru a avea în mintea noastră o imagine globală a practicii.

    2. Meditația analitică

Che Gom

Che Gom este acea analiză corespunzătoare, despre care se vorbește în text. Este tipul de meditație în care analizăm ceva, îl examinăm cu ajutorul logicii noastre. Îl examinăm împotriva altor lucruri pe care le-am învățat, reflectăm asupra lui. Che Gom este meditația în care gândim mult, în tăcere, cu ochii închiși, concentrați, pe perna de meditație.

    3. Meditația de fixare

Jok Gom

Cum practicăm cele trei tipuri de meditație?

Nu este nevoie de toate cele trei tipuri într-o singură sesiune de meditație.

O sesiune poate fi dedicată lui Shar Gom. Într-o altă sesiune se poate face Che Gom. De exemplu, vă aflați în sala oglinzilor. Alegeți un precept și începeți să vă concentrați asupra lui, să vă analizați, uitandu-vă într-una dintre oglinzi. Ce vă spune oglinda despre modul în care îl păstrați? Care sunt daunele pe care le provoacă încălcarea lui? Ce binecuvântare vă aduce când îl păstrați?

Deci vă analizați față de preceptul pe care l-ați ales.

Sfatul este să alegeți de fiecare dată o altă etapă a Lam Rim-ului, adică o etapă a căii spre iluminare, descrisă în textul Sursa binefacerilor mele, și să meditați asupra ei o perioadă lungă de timp, poate chiar și o lună sau atâta timp cât acumulați conștientizări interioare.

În momentul în care veți simți că nu mai beneficiați de această meditație, înseamnă că a venit timpul să treceți la următoarea etapă. Mai târziu, puteți reveni din nou la aceeași etapă. Deci, sfatul este de a medita o lună sau până la trei luni asupra aceluiași Lam Rim.

În Shar Gom puteți include toate etapele. În Che Gom, se va medita asupra etapelor care nu sunt tantrice, deoarece nu le-ați învățat. Dacă faceți traseul de la coadă la cap, veți începe de la încăperea hexagonală, încăperea celor șase perfecțiuni.

Atunci când faceți meditația Che Gom, vă veți concentra asupra unui singur lucru. Dacă vedeți că este ceva care merită să vă concentrați asupra lui, atunci fixați-vă pe el. Dacă ați conștientizat ceva profund, fixați-vă mintea și nu vă mai îndepărtați de ea. Acesta este Jok Gom, meditația de fixare. Deci, faceți meditația de fixare, după ce ați avut o experiență profundă.

A simți pe deplin dorul intens pentru fericirea de libertate

Practicantul înțelege toată absurditatea și îi cere Lamei să-i dea puterea să se oprească din fuga după lucrurile materiale:

Te rog, ajută-mă să pot simți pe deplin
Acel dor intens pentru fericirea de libertate.

Pe deplin înseamnă, să nu mai rămână nici cel mai mic refugiu samsaric.

Cu toții ne refugiem tot timpul în Samsara. De fiecare dată când ne gândim, de exemplu, că înghețata pe care o mâncăm acum, ne face fericiți, ne refugiem în înghețată. Și cu toate că știm că înghețata nu ne poate face fericiți, continuăm să mâncam înghețată. Iar acest proces poate merge foarte departe și foarte profund.

Practicanții cu scopul mediu înțeleg acest lucru, fapt pentru care cer binecuvântarea Lamei, că să-i ajute să-și transforme minte de a nu mai alerga după lucrurile deșarte ale acestei lumi.

În versetul 6, ei practică moralitatea. Ei înțeleg că fiecare aspect al vieții este determinat de karmă și de modul în care își păstrează regulile morale, începând să fie extrem de atenți de nu le mai încălca.