Cursul 11
Perfecțiunea bucuriei efortului
Seminar bazat pe capitolul 7 din
“Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 7
Războiul sfânt împotriva afecțiunilor mentale
În continuare avem o serie de versete care ne ajută în momentul în care suntem învinși, în care cădem victime ale afecțiunilor mentale. „Am decis să fiu un mare Bodhisattva și să fac mult bine în lume și cineva mi-a spus ceva și m-am supărat, m-am enervat. Am căzut”. Aceste versete vorbesc despre noi.
Chiar în capitolul 5 al cărții sale, Maestrul Shantideva se referă la dezvoltarea amintirii și vigilenței pentru a obține controlul asupra afecțiunilor mentale, versetul 28, din capitolul 5:
28.
Afecțiunile mentale sunt ca o bandă de tâlhari
Ce pândesc ocazia de a ne răni;
Iar când vine momentul, ne fură virtuțile,
Distrugând șansa de a ne renaște în tărâmurile fericite.
Ferește-te de afecțiunile mentale
Versetul 60:
Când te afli în tabăra inamicului,
Înconjurat de afecțiunile mentale
Caută o mie de căi să te aperi de ele;
Ca leul înconjurat de haita de vulpi,
Stai ca un zid de apărare în fața afecțiunilor mentale.
Maestrul se folosește mereu de cuvinte de luptă precum – stai pe poziție, apără-te de afecțiunile mentale.
Cum să ne apărăm de furie? Maestrul în capitolul 6 ne dă sfaturi de cum sa facem față mâniei.
Cineva a numărat sfaturile și a găsit șaizeci de sfaturi diferite.
Când suntem în război, construim cetăți, construim ziduri de apărare.
În versetul 61 spune: „Putem face asta în mintea noastră, pentru a ne apăra de afecțiunile mentale”.
Chiar dacă este abandonat în mijlocul deșertului,
Omul are grijă să-și protejeze ochii;
La fel și tu când ești în dificultate,
Înconjurat de afecțiunile mentale,
Nu le permite niciodată să te stăpânească!
Când suntem în deșert, unde vânturile puternice ridică nisipul, avem grijă să ne protejăm ochii, spune el.
Apără-te! Cum ne putem apăra? Ne putem apăra împotriva lor prin activa antidotul pentru fiecare dintre ele. De exemplu:
— Dacă știu că în anumite situații tind să mă enervez, mă voi îndepărta de aceste situații, până când voi fi suficient de puternic să nu mă mai enervez.
— Dacă îmi vine un gând de supărare și înțeleg că dacă îi dau frâu liber, va reveni cineva care mă va ataca datorită ranchiunei – care este o formă de agresivitate, așa că nu voi permite acestui gând să continue. Este unul dintre jurămintele bodhisattva. Un bodhisattva nu permite gândurilor de supărare să continue.
— Ce se întâmplă dacă își lasă gândul să continue în ciuda jurământului său? Când verifică în carnețel, observă „acum o oră m-am supărat pe cineva și încă mai sunt supărat pe el”. Atunci s-ar putea să se oprească. Pentru că va observa ce face. Deci, jurămintele sunt reguli de antrenament. La fel ca și antrenamentul de ridicare a greutăților pentru creșterea musculară.
— Și mai există și o serie de antidoturi pentru diferitele afecțiuni mentale. De exemplu, antidotul contra mâniei este dezvoltarea răbdării, contra geloziei – bunătatea și bucuria pentru fericirea celorlalți, iar intenția răutăcioasă este eradicată prin compasiune.
Luptă cu bucurie împotriva afecțiunilor mentale
Versetul 62. El spune: „Dacă intri în acest joc al unui Bodhisattva, fi ca un copil”:
Asemenea celor care caută distracție în jocul lor,
Și ei ar trebui să-și cultive dorința pentru această muncă,
Să devină nesățioși în căutarea acesteia,
Și să se bucure mult de ea.
Gândurile de resentimente sau furie sau ură care vin acum, distracția mea este să le prind și să le opresc. Aceasta este distracția mea.
Din lectura cursului:
„Gândiți-vă la copiii care se joacă, și caută distracție în jocul lor. Și ei, acești bodhisattva, ar trebui să-și cultive dorința – adică să fie entuziasmați pentru această muncă pe care o fac de dragul celorlalți: această muncă de a studia și de a contempla, iar apoi de a medita asupra dorinței de iluminare. Ar trebui să încercăm să ajungem într-un punct în care să devenim nesățioși în căutarea acestei munci, pe care să dorim să o facem continuu, fără pauză; pe scurt, ar trebui să ne bucurăm foarte mult de ea”.
Oceanul devine o mică băltoacă
Versetul 63:
Oamenii muncesc pentru fericirea lor,
Dar nu există nicio certitudine
Că ceea ce fac îi vor face fericiți;
Cum poți cunoaște vreodată fericirea
Fără munca care te face fericit?
Maestrul vorbește despre „munca care aduce fericire” – practica spirituală și acțiunile altruiste ale războinicului spiritual, de dragul celorlalți.
Și odată cu antrenamentul vine și puterea.
Maestrul Nagarjuna spunea:
„Treptat, dacă practici în acest fel, vastul ocean samsaric va deveni o baltă mică și tot ce rămâne este să sari peste ea.”
Toate afecțiunile mentale care ne-au distrus de veacuri, se diminuează.
De ce? Pentru că sunt goale, pentru că nu au existență de sine. Dacă vom căuta mânia, nu o vom găsi. Maestrul spune: „Îți hrănești mânia dacă continui să acționezi astfel. Începe să acționezi împotriva ei”.
64.
Nu fi niciodată mulțumit de obiectele pe care le dorești,
Sunt ca mierea unsă pe tăișul unui brici;
În acumularea de merite, al cărui rod este pacea,
Tocmai acolo te mulțumești cu puțin?!
Un duel cu un inamic experimentat în lupte
Maestrul ne mai dă câteva exemple. În versetul 67, ne descrie următoarea situație: „Ești într-un duel cu un inamic experimentat în lupte, și el își îndreaptă sabia spre tine. Ce vei face atunci? Vei încerca să te ferești de sabie, nu-i așa?”
Ca omul ce are sabia îndreptată spre el,
În timpul unui duel cu un inamic experimentat în lupte –
Ferește-te și tu de săbiile afecțiunilor mentale,
Și caută acestor dușmani să le dai lovitura de moarte.
La fel cum faci într-o luptă normală. Dar acum o faci cu mânia ta, cu ura ta, cu gelozia ta, cu toate afecțiunile mentale. El spune: „Cu ele trebuie să te duelezi”.
Ridică-ți imediat sabia căzută
Maestrul ne dă un alt exemplu. Te afli într-o luptă și sabia îți cade din mână. Ce vei face? Ai ridica-o imediat, pentru că inamicul nu așteaptă. Nu vei spune: „Nu am timp să practic astăzi, pentru că sunt prea ocupat. Nu! Viața ta este în pericol! Deci acesta este exemplul pe care îl dă în versetul 68:
Dacă sabia ta ți-ar cade din mână în luptă,
Ai ridica-o imediat de frică.
La fel, adu-ți aminte de teroarea din infern,
Și ridică-ți imediat sabia vigilenței căzută!
Dacă suntem atacați de o afecțiune mentală, ridicăm imediat sabia de luptă. Aici maestrul se referă în mod specific la sabia vigilenței, factorul pe care îl dezvoltăm în meditație și care ne ajută să ne surprindem afecțiunea mentală imediat, înainte ca ea să producă daune.
Bineînțeles că arma cuprinde tot ce scrie în capitolul 6, ce să facem cu mânia. Din înțelegerea karmei și a vacuității, spunem „Nu, nu voi permite furiei să continue”.
Nu lăsa afecțiunile mentale să-ți otrăvească mintea
Versetul 69:
Așa cum otrava se răspândește în tot trupul,
Pe măsură ce intră în sânge,
La fel și răul, când o deschidere își găsește,
Se va răspândi și va pătrunde în minte.
El spune: „Dacă lași aceste gânduri să-ți controleze mintea chiar și puțin, și nu faci efort să te lupți cu ele, te vor otrăvi. Ele fac asta de mult timp”.
Nu credeți că nu sunteți în stare să vă eliminați afecțiunile mentale
Iar versetul 70 este răspunsul ultim pentru oricine spune „Nu pot. Nu am putere să fac asta”. El ne descrie o astfel de situație:
Să presupunem că cineva te obligă
Să ții un vas plin cu ulei,
Și cu sabia scoasă, îți amenință viața,
Dacă o picătură se varsă –
Așa ar trebui și tu, yoghinul,
Să fi atent la practica ta.
Să presupunem că cineva vă obligă să țineți un vas plin cu ulei și îndreaptă pistolul spre voi și vă amenință: „Du-te în capătul camerei fără să verși nici o picătură, altfel te împușc!”. Și merge după voi amenințându-vă cu pistolul.
Maestrul spune: „Ce veți face? Veți fi foarte, foarte, foarte atenți să nu vărsați nicio picătură, nu-i așa?
El spune: „Dacă înțelegi că de fiecare dată când lași un gând negativ, un gând de furie sau gelozie, să se dezlănțuie în mintea ta, [acesta] te ucide ca și pistolul îndreptat spre tine, atunci vei fi foarte, foarte atent. Trebuie cultivate ceea ce numim Sheshin (vigilența sau atenția) și Drenpa (reamintirea, în tibetană). Să fi foarte atent la ce se întâmplă în mintea ta. Și amintește-ți imediat: când apare furia „Oh, stai așa, karma, vacuitatea, nu-i permit să se dezlănțuie. Se va întoarce asupra mea”.
Acesta este exemplul pe care îl dă.
Maestrul spune: „Poți”
Adevărul este că dacă cineva îți dă vasul plin de ulei și te amenință cu pistolul, vei putea să-l duci. Dacă înțelegi amenințarea, vei face asta.
De ce nu facem asta încă? Pentru că încă nu am înțeles suficient cum este determinată întreaga noastră lume de karma, prin acțiunile și gândurile noastre.
Arma războinicului spiritual: reamintirea și vigilența
Și în special la nivel de gânduri. Este ceea ce numim: „radiație de mică intensitate care se acumulează”. Și asta este greu de înțeles pentru mulți.
Nu mergem să ucidem în fiecare moment, dar avem o mulțime de gânduri agresive. Trebuie să învățăm să le surprindem. Trebuie să ne dezvoltăm la maxim vigilența și reamintirea. Acesta este spiritul războinic.
Asta îl face erou.
Meditația ajută foarte mult în acest sens. De fapt, este greu să reușim cu adevărat în această muncă fără meditație. Pentru că în viața noastră lucrurile se întâmplă repede, și noi reacționăm repede, suntem obișnuiți cu reacțiile.
Pentru a ne dezvolta această vigilență, această conștientizare în viața noastră de zi cu zi, mai întâi va trebui să o dezvoltăm pe perna de meditație, în condiții controlate. Când suntem în tăcere și cu ochii închiși și deconectați puțin de lume, începem să lucrăm.
Aceleași gânduri care ne vin în viața de zi cu zi, vin și când stăm pe perna de meditație. Este aceeași minte. Și începem să lucrăm cu ele. În acest fel ne dezvoltăm conștientizarea și vigilența. Iar apoi această abilitate va continua cu noi în viața de zi cu zi. Și invers. Dacă în viața de zi cu zi ne antrenăm – meditația va deveni mai bună, pentru că suntem mai antrenați. Conștientizarea noastră va crește. Unul îl hrănește pe celălalt.
Lenea este ca un șarpe care ni se strecoară în poală
Maestrul ne dă un alt exemplu.
Versetul 71:
Când un șarpe ți se strecoară în poală,
Imediat vei sări în picioare,
La fel când letargia și lenea te năpădesc,
Imediat ar trebui să le îndepărtezi.
Maestrul se referă aici la cele trei forme de lene despre care ne-a vorbit la începutul capitolului: „Bine, nu azi. Nu am putere azi; azi nu am timp” sau „Nu am chef azi”. „Lenea și letargia sunt ca un șarpe. Sari imediat. Pentru că dacă le lași, se vor răspândi ca otrava în corpul tău”.
Rămâi concentrat pe obiectiv
Versetul 73:
Când întâlnești o cunoștință sau orice ai face,
Concentrează-te și meditează, cu acest motiv:
„Cum pot practica atenția
În circumstanțele în care mă voi găsi?”
Dacă întâlnești o cunoștință, sau orice ai face, spune maestrul, ori întâlnești pe cineva, ori faci ceva, dacă ești bodhisattva, dacă practici calea spre iluminare, atunci concentrează-te și meditează, cu acest motiv: Cum pot practica atenția în circumstanțele în care mă voi găsi?. Cum pot fi conștient să nu reacționez condiționat, ci să reacționez într-un mod care să-mi construiesc iluminarea, conform jurămintelor mele?
Și acesta este un antrenament. A deveni pe deplin conștient, nu se întâmplă într-o singură zi. Dar ca în orice antrenament, va veni ziua când acest lucru se va întâmpla.
Mierea pe tăișul unui brici
Vom încheia acest seminar cu versetul 64:
Nu fi niciodată mulțumit de obiectele pe care le dorești,
Sunt ca mierea unsă pe tăișul unui brici;
În acumularea de merite, al cărui rod este pacea,
Tocmai acolo te mulțumești cu puțin?!
Pudriy sor chakpay drangtsi shin
dupa nam ne ngompa me
Pudriy sor — tăișul briciului,
Chakpa — a continua,
Drangtsi — miere,
Shin — ca,
Dupa nam — obiectele pe care le dorești,
Ngompa me — nu fi mulțumit.
Nu fi niciodată mulțumit de obiectele pe care le dorești,
Sunt ca mierea unsă pe tăișul unui brici;
Versetul continuă:
În acumularea de merite, al cărui rod este pacea,
Tocmai acolo te mulțumești cu puțin?!
Acesta este un verset foarte puternic. El trebuie citit cu patos. Maestrul spune: „Ce facem tot timpul? Căutăm plăceri. Căutăm în permanență plăcerea simțurilor, mâncare bună, muzică, haine etc. În conferința despre fericire, am făcut distincție între plăcere și fericire. Nu sunt același lucru.
Maestrul compară aceste plăceri pe termen scurt cu mierea de pe tăișul briciului.
De ce?
Vreau mașina asta. Muncesc din greu și să spunem că am obținut-o. Maestrul ne spune: „Este ca mierea de pe tăișul briciului”. Nu vezi briciul care este acoperit de miere. Lingi mierea, iar briciul te taie.
De ce?
Acest lucru, după care tânjesc atât de mult, trebuie să se strice, pentru că vine din karma care este impură, pentru că nu am înțeles karma și vacuitatea. Nu am înțeles acest mecanism. Acest obiect al dorinței îmi va fi luat
a. sau se va strica,
b. sau ne va ucide,
c. sau după un timp, nu-l mai vrem pentru că s-a învechit sau demodat. Pentru că sunt alte modele mai frumoase, mai noi.
Este mierea de pe tăișul briciului.
Vom lua o mașină, vom dori o altă mașină…
Reușim să obținem o casă, vom dori o casă mai mare… apoi:
⇒ sau se va strica,
⇒ sau ne va face să vrem mai mult,
Și astfel continuăm să ne învârtim în cercul dorințelor.
Natura lucrurilor lor este ca briciul acoperit cu puțină miere. Și asta ne derută, ne înșală. Asta face Samsara. Ea spune: „Ia-mă, ia-mă, dacă ai doar asta îți va fi bine”.
— Mai devreme sau mai târziu lucrurile ne vor dezamăgi.
— Între timp, ne vor crea dependență,
— și ne pot conduce la acțiuni negative care perpetuează roata suferinței.
— și ne-am pierdut timpul pentru că eram prea ocupați să fugim după ele.
Natura lor este suferință. Așa că maestrul spune: „Alergi mereu după aceste lucruri care îți aduc suferință. Mai devreme sau mai târziu îți vor aduce suferință”.
În acumularea de merite, al cărui rod este pacea,
Tocmai acolo te mulțumești cu puțin?!
Tocmai acolo nu ai timp!
Renunțarea
Acest verset ne îndreaptă spre dezvoltarea Renunțării, adevărata înțelegere a faptului că tot ceea ce există în viața noastră este suferință.
— Renunțarea este esențială, pentru că dacă nu credem că viața noastră este suferință, nu vom încerca să ne eliberăm de roata suferinței.
— Odată ce am înțeles cum suferim, vom înțelege că și toți ceilalți suferă exact ca noi. Și aceasta va duce la aspirația spre iluminare: la dorința de a ne strădui și de a practica pentru a elibera toate ființele de orice suferință și de a le aduce la fericire.
Renunțarea este realizată pe deplin atunci când atracția spre „lucrurile bune ale vieții” a încetat complet și ne gândim zi și noapte la dobândirea eliberării, sau așa cum a spus atât de frumos Je Tsongkhapa.
Când în acest astfel vei medita
Și dorul pentru plăcerile lumești,
Nici o clipă nu-l vei mai simți
Și zi și noapte în inima ta vei aspira
Ca eliberarea să o obții,
Numai atunci, renunțarea o vei găsi.
Bucuria efortului și rezultatele sale
Versetul 65 descrie frumos bucuria efortului unui bodhisattva:
Și, prin urmare, după ce ți-ai împlinit sarcina,
Scufundă-te imediat în acțiunea următoare,
Ca și elefantul încins de soarele amiezii,
Care se scufundă în apele iazului răcoros.
Ultimul verset al capitolului,75, maestrul Shantideva spune:
Așa cum tulpina de bumbac
Se mișcă în bătaia vântului,
La fel și tu acționează, mânat de bucurie
Și astfel puterile tale supranaturale vor crește.
Există două tipuri de puteri supranaturale care se dezvoltă ca urmare a cultivării constante a bucuriei efortului și a fermității în practica spirituală.
Primul tip de putere „supranaturală” care se dezvoltă ca urmare a practicii bune se numește tipul obișnuit, sau inferior sau lumesc. Aceasta cuprinde abilități precum:
— a zbura prin aer,
— abilitatea de a dispărea,
— citirea gândurilor,
— a vedea viețile trecute,
— a cunoaște viitorul etc.
Acestea sunt foarte utile pentru ca un bodhisattva să fie eficient în eforturile lui de a-i ajuta pe alții.
Al doilea tip de puteri supranaturale sunt puterile înalte, care însoțesc atingerea iluminării:
— mintea omniscientă,
— iubirea desăvârșită,
— compasiunea față de toate ființele
— și capacitatea de manifestare în nenumărate corpuri, pe nenumărate planete, pentru a ajuta nenumăratele ființe, după cum au ele nevoie.
Și bineînțeles, până la urmă, efortul pe care ne străduim să-l cultivăm ne va duce acolo!
*******
Cuvinte de încheiere
După cum ați văzut în acest seminar ne-am ocupat de capitolul 7 al cărții maestrului Shantideva.
Capitolul 8 este un capitol despre meditație, în care Maestrul Shantideva ne învață cum să ștergem linia de separare dintre noi și ceilalți. Seminarul „Ucide supărarea” se bazează pe acest capitol foarte interesant și foarte important.
De acolo trece la capitolul 9, care este un capitol despre înțelepciune, pe care îl vom face în cursul 12. În acest capitol, Maestrului Shantideva vorbește despre vacuitate și înțelepciune. Apoi vine ultimul capitolul 10.
Se spune că maestrul Shantideva, a oferit toată această carte la cererea călugărilor, după ce l-au disprețuit și au căutat modalități de a scăpa de el și de a-l scoate din mănăstire. În timp ce vorbea, când a ajuns la capitolul 8, maestrul a început să se ridice în aer, și dispăru din privirile călugărilor. Ei au înțeles că au subestimat persoana greșită. Povestea spune că atunci când maestrul ajunsese la capitolul 9 se afla sus în cer, și doar unii dintre călugării care aveau puteri supranaturale l-au auzit rostindu-l. Călugării au început să se întrebe dacă a existat și capitolul 10, pentru că deja maestrul era foarte departe.
Maestrul Shantideva a aterizat la 200 de mile depărtare de mânăstire. Călugării l-au găsit mai târziu și și-au cerut scuze și i-au cerut să se întoarcă. Maestrul a refuzat să se întoarcă, dar le-a spus că pot găsi textul scris cu litere minuscule ascuns în căpriorii vechii sale camere din mănăstire. Deci avem cartea.
Capitolul 10 al acestuia este rugăciunea unui bodhisattva, de a face bine în lume. O parte din ea este inclusă în ceremonia jurămintelor Mahayana pentru o zi.
Meditație: Rugăciunea Bodhisattva
Doresc să facem o scurtă meditație.
Așezați-vă comod și închideți ochii, și eu vă voi citi:
Fie ca toate ființele de pretutindeni
Chinuite de suferința trupului și a minții
Să obțină un ocean de fericire și bucurie
În virtutea binefacerilor mele.
Fie ca toate ființele de pretutindeni
Să nu mai cunoască durerea, sau să mai facă rău vreodată,
Să nu mai cunoască frica sau umilința,
Și nici mintea să nu mai fie de depresie împovărată.
Fie ca orbii să-și deschidă ochii,
Și surzii să revină la auz,
Fie ca cei cu trupurile istovite
Repede să se refacă și odihna să-și găsească.
Fie ca cei goi să-și găsească veșminte,
Și cei flămânzi să găsească de mâncare;
Fie ca cei însetați să găsească apă,
Și băuturi delicioase.
Fie ca săracii să găsească avuție,
Cei triști să-și găsească bucuria;
Fie ca cei disperați să-și găsească speranța,
Fericirea statornică și prosperitatea.
Fie ca ploile să vină la timpul potrivit
Și recoltele să fie bogate.
Fie ca toate medicamentele să fie eficiente
Și rugăciunile pure să dea roade.
Fie ca toți bolnavii să aibă parte
De însănătoșire grabnică și deplină.
Și orice suferință și boală care există în lume
Să înceteze chiar acum, și niciodată să nu mai revină.
Fie să înceteze frica din cei ce se tem,
Și toți cei înrobiți să fie eliberați;
Fie ca cei lipsiți de putere să-și găsească forța și tăria,
Și inima oricărei ființe să se umple de binecuvântări.
Puteți deschide ochii.
————————————
Mulțumesc tuturor că ați făcut posibil acest curs. Nu s-ar fi întâmplat dacă nu ați fi fost prezenți la el. Fie ca această înțelepciune să ajungă la toate ființele și să le ajute să iasă din suferință.
Hai să încheiem acest seminar cu Cântecul unui bodhisattva:
Mi-aș dori ca toate ființele
În orice loc se vor găsi,
Libere și fericite să poată fi.
Toate gândurile mele,
Toate vorbele
Și toate faptele pe care le fac,
Suferința lor să o înceteze.
Grup Facebook