Category: Perfectiunea bucuriei efortului

Cursul 11

Perfecțiunea bucuriei efortului

Seminar bazat pe capitolul 7 din

“Ghidul de viață al războinicului spiritual”

Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7

 

Războiul sfânt împotriva afecțiunilor mentale

În continuare avem o serie de versete care ne ajută în momentul în care suntem învinși, în care cădem victime ale afecțiunilor mentale. „Am decis să fiu un mare Bodhisattva și să fac mult bine în lume și cineva mi-a spus ceva și m-am supărat, m-am enervat. Am căzut”. Aceste versete vorbesc despre noi.

Chiar în capitolul 5 al cărții sale, Maestrul Shantideva se referă la dezvoltarea amintirii și vigilenței pentru a obține controlul asupra afecțiunilor mentale,  versetul 28, din capitolul 5:

28.

Afecțiunile mentale sunt ca o bandă de tâlhari
Ce pândesc ocazia de a ne răni;
Iar când vine momentul, ne fură virtuțile,
Distrugând șansa de a ne renaște în tărâmurile fericite.

 

Ferește-te de afecțiunile mentale

Versetul 60:

Când te afli în tabăra inamicului,
Înconjurat de afecțiunile mentale
Caută o mie de căi să te aperi de ele;
Ca leul înconjurat de haita de vulpi,
Stai ca un zid de apărare în fața afecțiunilor mentale.

Maestrul se folosește mereu de cuvinte de luptă precum – stai pe poziție, apără-te de afecțiunile mentale.

Cum să ne apărăm de furie? Maestrul în capitolul 6 ne dă sfaturi de cum sa facem față mâniei.

Cineva a numărat sfaturile și a găsit șaizeci de sfaturi diferite.

Când suntem în război, construim cetăți, construim ziduri de apărare.

În versetul 61 spune: „Putem face asta în mintea noastră, pentru a ne apăra de afecțiunile mentale”.

Chiar dacă este abandonat în mijlocul deșertului,
Omul are grijă să-și protejeze ochii;
La fel și tu când ești în dificultate,
Înconjurat de afecțiunile mentale,
Nu le permite niciodată să te stăpânească!

Când suntem în deșert, unde vânturile puternice ridică nisipul, avem grijă să ne protejăm ochii, spune el.

Apără-te! Cum ne putem apăra? Ne putem apăra împotriva lor prin activa antidotul pentru fiecare dintre ele. De exemplu:

—   Dacă știu că în anumite situații tind să mă enervez, mă voi îndepărta de aceste situații, până când voi fi suficient de puternic să nu mă mai enervez.

—   Dacă îmi vine un gând de supărare și înțeleg că dacă îi dau frâu liber, va reveni cineva care mă va ataca datorită ranchiunei – care este o formă de agresivitate, așa că nu voi permite acestui gând să continue. Este unul dintre jurămintele bodhisattva. Un bodhisattva nu permite gândurilor de supărare să continue.

—   Ce se întâmplă dacă își lasă gândul să continue în ciuda jurământului său? Când verifică în carnețel, observă „acum o oră m-am supărat pe cineva și încă mai sunt supărat pe el”. Atunci s-ar putea să se oprească. Pentru că va observa ce face. Deci, jurămintele sunt reguli de antrenament. La fel ca și antrenamentul de ridicare a greutăților pentru creșterea musculară.

—   Și mai există și o serie de antidoturi pentru diferitele afecțiuni mentale. De exemplu, antidotul contra mâniei este dezvoltarea răbdării, contra geloziei – bunătatea și bucuria pentru fericirea celorlalți, iar intenția răutăcioasă este eradicată prin compasiune.

 

Luptă cu bucurie împotriva afecțiunilor mentale

Versetul 62. El spune: „Dacă intri în acest joc al unui Bodhisattva, fi ca un copil”:

Asemenea celor care caută distracție în jocul lor,
Și ei ar trebui să-și cultive dorința pentru această muncă,
Să devină nesățioși în căutarea acesteia,
Și să se bucure mult de ea.

Gândurile de resentimente sau furie sau ură care vin acum, distracția mea este să le prind și să le opresc. Aceasta este distracția mea.

Din lectura cursului:

„Gândiți-vă la copiii care se joacă, și caută distracție în jocul lor. Și ei, acești bodhisattva, ar trebui să-și cultive dorința – adică să fie entuziasmați pentru această muncă pe care o fac de dragul celorlalți: această muncă de a studia și de a contempla, iar apoi de a medita asupra dorinței de iluminare. Ar trebui să încercăm să ajungem într-un punct în care să devenim nesățioși în căutarea acestei munci, pe care să dorim să o facem continuu, fără pauză; pe scurt, ar trebui să ne bucurăm foarte mult de ea”.

 

Oceanul devine o mică băltoacă

Versetul 63:

Oamenii muncesc pentru fericirea lor,
Dar nu există nicio certitudine
Că ceea ce fac îi vor face fericiți;
Cum poți cunoaște vreodată fericirea
Fără munca care te face fericit?

Maestrul vorbește despre „munca care aduce fericire” – practica spirituală și acțiunile altruiste ale războinicului spiritual, de dragul celorlalți.

Și odată cu antrenamentul vine și puterea.

Maestrul Nagarjuna spunea:

„Treptat, dacă practici în acest fel, vastul ocean samsaric va deveni o baltă mică și tot ce rămâne este să sari peste ea.”

Toate afecțiunile mentale care ne-au distrus de veacuri, se diminuează.

De ce? Pentru că sunt goale, pentru că nu au existență de sine. Dacă vom căuta mânia, nu o vom găsi. Maestrul spune: „Îți hrănești mânia dacă continui să acționezi astfel. Începe să acționezi împotriva ei”.

64.

Nu fi niciodată mulțumit de obiectele pe care le dorești,
Sunt ca mierea unsă pe tăișul unui brici;
În acumularea de merite, al cărui rod este pacea,
Tocmai acolo te mulțumești cu puțin?!

 

Un duel cu un inamic experimentat în lupte

Maestrul ne mai dă câteva exemple. În versetul 67, ne descrie următoarea situație: „Ești într-un duel cu un inamic experimentat în lupte, și el își îndreaptă sabia spre tine. Ce vei face atunci? Vei încerca să te ferești de sabie, nu-i așa?”

Ca omul ce are sabia îndreptată spre el,
În timpul unui duel cu un inamic experimentat în lupte –
Ferește-te și tu de săbiile afecțiunilor mentale,
Și caută acestor dușmani să le dai lovitura de moarte.

La fel cum faci într-o luptă normală. Dar acum o faci cu mânia ta, cu ura ta, cu gelozia ta, cu toate afecțiunile mentale. El spune: „Cu ele trebuie să te duelezi”.

 

Ridică-ți imediat sabia căzută

Maestrul ne dă un alt exemplu. Te afli într-o luptă și sabia îți cade din mână. Ce vei face? Ai ridica-o imediat, pentru că inamicul nu așteaptă. Nu vei spune: „Nu am timp să practic astăzi, pentru că sunt prea ocupat. Nu! Viața ta este în pericol! Deci acesta este exemplul pe care îl dă în versetul 68:

Dacă sabia ta ți-ar cade din mână în luptă,
Ai ridica-o imediat de frică.
La fel, adu-ți aminte de teroarea din infern,
Și ridică-ți imediat sabia vigilenței căzută!

Dacă suntem atacați de o afecțiune mentală, ridicăm imediat sabia de luptă. Aici maestrul se referă în mod specific la sabia vigilenței, factorul pe care îl dezvoltăm în meditație și care ne ajută să ne surprindem afecțiunea mentală imediat, înainte ca ea să producă daune.

Bineînțeles că arma cuprinde tot ce scrie în capitolul 6, ce să facem cu mânia. Din înțelegerea karmei și a vacuității, spunem „Nu, nu voi permite furiei să continue”.

 

Nu lăsa afecțiunile mentale să-ți otrăvească mintea

Versetul 69:

Așa cum otrava se răspândește în tot trupul,
Pe măsură ce intră în sânge,
La fel și răul, când o deschidere își găsește,
Se va răspândi și va pătrunde în minte.

El spune: „Dacă lași aceste gânduri să-ți controleze mintea chiar și puțin, și nu faci efort să te lupți cu ele, te vor otrăvi. Ele fac asta de mult timp”.

 

Nu credeți că nu sunteți în stare să vă eliminați afecțiunile mentale

Iar versetul 70 este răspunsul ultim pentru oricine spune „Nu pot. Nu am putere să fac asta”. El ne descrie o astfel de situație:

Să presupunem că cineva te obligă
Să ții un vas plin cu ulei,
Și cu sabia scoasă, îți amenință viața,
Dacă o picătură se varsă –
Așa ar trebui și tu, yoghinul,
Să fi atent la practica ta.

Să presupunem că cineva vă obligă să țineți un vas plin cu ulei și îndreaptă pistolul spre voi și vă amenință: „Du-te în capătul camerei fără să verși nici o picătură, altfel te împușc!”. Și merge după voi amenințându-vă cu pistolul.

Maestrul spune: „Ce veți face? Veți fi foarte, foarte, foarte atenți să nu vărsați nicio picătură, nu-i așa?

El spune: „Dacă înțelegi că de fiecare dată când lași un gând negativ, un gând de furie sau gelozie, să se dezlănțuie în mintea ta, [acesta] te ucide ca și pistolul îndreptat spre tine, atunci vei fi foarte, foarte atent. Trebuie cultivate ceea ce numim Sheshin (vigilența sau atenția) și Drenpa (reamintirea, în tibetană). Să fi foarte atent la ce se întâmplă în mintea ta. Și amintește-ți imediat: când apare furia „Oh, stai așa, karma, vacuitatea, nu-i permit să se dezlănțuie. Se va întoarce asupra mea”.

Acesta este exemplul pe care îl dă.

 

Maestrul spune: „Poți”

Adevărul este că dacă cineva îți dă vasul plin de ulei și te amenință cu pistolul, vei putea să-l duci. Dacă înțelegi amenințarea, vei face asta.

De ce nu facem asta încă? Pentru că încă nu am înțeles suficient cum este determinată întreaga noastră lume de karma, prin acțiunile și gândurile noastre.

 

Arma războinicului spiritual: reamintirea și vigilența

Și în special la nivel de gânduri. Este ceea ce numim: „radiație de mică intensitate care se acumulează”. Și asta este greu de înțeles pentru mulți.

Nu mergem să ucidem în fiecare moment, dar avem o mulțime de gânduri agresive. Trebuie să învățăm să le surprindem. Trebuie să ne dezvoltăm la maxim vigilența și reamintirea. Acesta este spiritul războinic.

Asta îl face erou.

Meditația ajută foarte mult în acest sens. De fapt, este greu să reușim cu adevărat în această muncă fără meditație. Pentru că în viața noastră lucrurile se întâmplă repede, și noi reacționăm repede, suntem obișnuiți cu reacțiile.

Pentru a ne dezvolta această vigilență, această conștientizare în viața noastră de zi cu zi, mai întâi va trebui să o dezvoltăm pe perna de meditație, în condiții controlate. Când suntem în tăcere și cu ochii închiși și deconectați puțin de lume, începem să lucrăm.

Aceleași gânduri care ne vin în viața de zi cu zi, vin și când stăm pe perna de meditație. Este aceeași minte. Și începem să lucrăm cu ele. În acest fel ne dezvoltăm conștientizarea și vigilența. Iar apoi această abilitate va continua cu noi în viața de zi cu zi. Și invers. Dacă în viața de zi cu zi ne antrenăm –  meditația va deveni mai bună, pentru că suntem mai antrenați. Conștientizarea noastră va crește. Unul îl hrănește pe celălalt.

 

Lenea este ca un șarpe care ni se strecoară în poală

Maestrul ne dă un alt exemplu.

Versetul 71:

Când un șarpe ți se strecoară în poală,
Imediat vei sări în picioare,
La fel când letargia și lenea te năpădesc,
Imediat ar trebui să le îndepărtezi.

Maestrul se referă aici la cele trei forme de lene despre care ne-a vorbit la începutul capitolului: „Bine, nu azi. Nu am putere azi; azi nu am timp” sau „Nu am chef azi”. „Lenea și letargia sunt ca un șarpe. Sari imediat. Pentru că dacă le lași, se vor răspândi ca otrava în corpul tău”.

 

Rămâi concentrat pe obiectiv

Versetul 73:

Când întâlnești o cunoștință sau orice ai face,
Concentrează-te și meditează, cu acest motiv:
„Cum pot practica atenția
În circumstanțele în care mă voi găsi?”

Dacă întâlnești o cunoștință, sau orice ai face, spune maestrul, ori întâlnești pe cineva, ori faci ceva, dacă ești bodhisattva, dacă practici calea spre iluminare, atunci concentrează-te și meditează, cu acest motiv: Cum pot practica atenția în circumstanțele în care mă voi găsi?. Cum pot fi conștient să nu reacționez condiționat, ci să reacționez într-un mod care să-mi construiesc iluminarea, conform jurămintelor mele?

Și acesta este un antrenament. A deveni pe deplin conștient, nu se întâmplă într-o singură zi. Dar ca în orice antrenament, va veni ziua când acest lucru se va întâmpla.

 

Mierea pe tăișul unui brici

Vom încheia acest seminar cu versetul 64:

Nu fi niciodată mulțumit de obiectele pe care le dorești,
Sunt ca mierea unsă pe tăișul unui brici;
În acumularea de merite, al cărui rod este pacea,
Tocmai acolo te mulțumești cu puțin?!

Pudriy sor chakpay drangtsi shin
dupa nam ne ngompa me

Pudriy sor      —   tăișul briciului,
Chakpa           —   a continua,
Drangtsi         —   miere,
Shin                  —   ca,
Dupa nam     —   obiectele pe care le dorești,
Ngompa me  —   nu fi mulțumit.

Nu fi niciodată mulțumit de obiectele pe care le dorești,
Sunt ca mierea unsă pe tăișul unui brici;

Versetul continuă:

În acumularea de merite, al cărui rod este pacea,
Tocmai acolo te mulțumești cu puțin?!

Acesta este un verset foarte puternic. El trebuie citit cu patos. Maestrul spune: „Ce facem tot timpul? Căutăm plăceri. Căutăm în permanență plăcerea simțurilor, mâncare bună, muzică, haine etc. În conferința despre fericire, am făcut distincție între plăcere și fericire. Nu sunt același lucru.

Maestrul compară aceste plăceri pe termen scurt cu mierea de pe tăișul briciului.

De ce?

Vreau mașina asta. Muncesc din greu și să spunem că am obținut-o. Maestrul ne spune: „Este ca mierea de pe tăișul briciului”. Nu vezi briciul care este acoperit de miere. Lingi mierea, iar briciul te taie.

De ce?

Acest lucru, după care tânjesc atât de mult, trebuie să se strice, pentru că vine din karma care este impură, pentru că nu am înțeles karma și vacuitatea. Nu am înțeles acest mecanism. Acest obiect al dorinței îmi va fi luat

a.   sau se va strica,
b.   sau ne va ucide,
c.   sau după un timp, nu-l mai vrem pentru că s-a învechit sau demodat. Pentru că sunt alte modele mai frumoase, mai noi.

Este mierea de pe tăișul briciului.

Vom lua o mașină, vom dori o altă mașină…

Reușim să obținem o casă, vom dori o casă mai mare…  apoi:

⇒   sau se va strica,
⇒   sau ne va face să vrem mai mult,

Și astfel continuăm să ne învârtim în cercul dorințelor.

Natura lucrurilor lor este ca briciul acoperit cu puțină miere. Și asta ne derută, ne înșală. Asta face Samsara. Ea spune: „Ia-mă, ia-mă, dacă ai doar asta îți va fi bine”.

—   Mai devreme sau mai târziu lucrurile ne vor dezamăgi.
—   Între timp, ne vor crea dependență,
—   și ne pot conduce la acțiuni negative care perpetuează roata suferinței.
—   și ne-am pierdut timpul pentru că eram prea ocupați să fugim după ele.

Natura lor este suferință. Așa că maestrul spune: „Alergi mereu după aceste lucruri care îți aduc suferință. Mai devreme sau mai târziu îți vor aduce suferință”.

În acumularea de merite, al cărui rod este pacea,
Tocmai acolo te mulțumești cu puțin?!

Tocmai acolo nu ai timp!

 

Renunțarea

Acest verset ne îndreaptă spre dezvoltarea Renunțării, adevărata înțelegere a faptului că tot ceea ce există în viața noastră este suferință.

—   Renunțarea este esențială, pentru că dacă nu credem că viața noastră este suferință, nu vom încerca să ne eliberăm de roata suferinței.
—   Odată ce am înțeles cum suferim, vom înțelege că și toți ceilalți suferă exact ca noi. Și aceasta va duce la aspirația spre iluminare: la dorința de a ne strădui și de a practica pentru a elibera toate ființele de orice suferință și de a le aduce la fericire.

Renunțarea este realizată pe deplin atunci când atracția spre „lucrurile bune ale vieții” a încetat complet și ne gândim zi și noapte la dobândirea eliberării, sau așa cum a spus atât de frumos Je Tsongkhapa.

Când în acest astfel vei medita
Și dorul pentru plăcerile lumești,
Nici o clipă nu-l vei mai simți
Și zi și noapte în inima ta vei aspira
Ca eliberarea să o obții,
Numai atunci, renunțarea o vei găsi.

 

Bucuria efortului și rezultatele sale

Versetul 65 descrie frumos bucuria efortului unui bodhisattva:

Și, prin urmare, după ce ți-ai împlinit sarcina,
Scufundă-te imediat în acțiunea următoare,
Ca și elefantul încins de soarele amiezii,
Care se scufundă în apele iazului răcoros.

Ultimul verset al capitolului,75, maestrul Shantideva spune:

Așa cum tulpina de bumbac
Se mișcă în bătaia vântului,
La fel și tu acționează, mânat de bucurie
Și astfel puterile tale supranaturale vor crește.

Există două tipuri de puteri supranaturale care se dezvoltă ca urmare a cultivării constante a bucuriei efortului și a fermității în practica spirituală.

Primul tip de putere „supranaturală” care se dezvoltă ca urmare a practicii bune se numește tipul obișnuit, sau inferior sau lumesc. Aceasta cuprinde abilități precum:

—   a zbura prin aer,
—   abilitatea de a dispărea,
—   citirea gândurilor,
—   a vedea viețile trecute,
—   a cunoaște viitorul etc.

Acestea sunt foarte utile pentru ca un bodhisattva să fie eficient în eforturile lui de  a-i ajuta pe alții.

Al doilea tip de puteri supranaturale sunt puterile înalte, care însoțesc atingerea iluminării:

—   mintea omniscientă,
—   iubirea desăvârșită,
—   compasiunea față de toate ființele
—   și capacitatea de manifestare în nenumărate corpuri, pe nenumărate planete, pentru a ajuta nenumăratele ființe, după cum au ele nevoie.

Și bineînțeles, până la urmă, efortul pe care ne străduim să-l cultivăm ne va duce acolo!

 

*******

 

Cuvinte de încheiere

După cum ați văzut în acest seminar ne-am ocupat de capitolul 7 al cărții maestrului Shantideva.

Capitolul 8 este un capitol despre meditație, în care Maestrul Shantideva ne învață cum să ștergem linia de separare dintre noi și ceilalți. Seminarul „Ucide supărarea” se bazează pe acest capitol foarte interesant și foarte important.

De acolo trece la capitolul 9, care este un capitol despre înțelepciune, pe care îl vom face în cursul 12. În acest capitol, Maestrului Shantideva vorbește despre vacuitate și înțelepciune. Apoi vine ultimul capitolul 10.

Se spune că maestrul Shantideva, a oferit toată această carte la cererea călugărilor, după ce l-au disprețuit și au căutat modalități de a scăpa de el și de a-l scoate din mănăstire. În timp ce vorbea, când a ajuns la capitolul 8, maestrul a început să se ridice în aer, și dispăru din privirile călugărilor. Ei au înțeles că au subestimat persoana greșită. Povestea spune că atunci când maestrul ajunsese la capitolul 9 se afla sus în cer, și doar unii dintre călugării care aveau puteri supranaturale l-au auzit rostindu-l. Călugării au început să se întrebe dacă a existat și capitolul 10, pentru că deja maestrul era foarte departe.

Maestrul Shantideva a aterizat la 200 de mile depărtare de mânăstire. Călugării l-au găsit mai târziu și și-au cerut scuze și i-au cerut să se întoarcă. Maestrul a refuzat să se întoarcă, dar le-a spus că pot găsi textul scris cu litere minuscule ascuns în căpriorii vechii sale camere din mănăstire. Deci avem cartea.

Capitolul 10 ​​al acestuia este rugăciunea unui bodhisattva, de a face bine în lume. O parte din ea este inclusă în ceremonia jurămintelor Mahayana pentru o zi.

 

Meditație:   Rugăciunea Bodhisattva

Doresc să facem o scurtă meditație.

Așezați-vă comod și închideți ochii, și eu vă voi citi:

Fie ca toate ființele de pretutindeni
Chinuite de suferința trupului și a minții
Să obțină un ocean de fericire și bucurie
În virtutea binefacerilor mele.

Fie ca toate ființele de pretutindeni
Să nu mai cunoască durerea, sau să mai facă rău vreodată,
Să nu mai cunoască frica sau umilința,
Și nici mintea să nu mai fie de depresie împovărată.

Fie ca orbii să-și deschidă ochii,
Și surzii să revină la auz,
Fie ca cei cu trupurile istovite
Repede să se refacă și odihna să-și găsească.

Fie ca cei goi să-și găsească veșminte,
Și cei flămânzi să găsească de mâncare;
Fie ca cei însetați să găsească apă,
Și băuturi delicioase.

Fie ca săracii să găsească avuție,
Cei triști să-și găsească bucuria;
Fie ca cei disperați să-și găsească speranța,
Fericirea statornică și prosperitatea.

Fie ca ploile să vină la timpul potrivit
Și recoltele să fie bogate.
Fie ca toate medicamentele să fie eficiente
Și rugăciunile pure să dea roade.

Fie ca toți bolnavii să aibă parte
De însănătoșire grabnică și deplină.
Și orice suferință și boală care există în lume
Să înceteze chiar acum, și niciodată să nu mai revină.

Fie să înceteze frica din cei ce se tem,
Și toți cei înrobiți să fie eliberați;
Fie ca cei lipsiți de putere să-și găsească forța și tăria,
Și inima oricărei ființe să se umple de binecuvântări.

Puteți deschide ochii.

————————————

 

Mulțumesc tuturor că ați făcut posibil acest curs. Nu s-ar fi întâmplat dacă nu ați fi fost prezenți la el. Fie ca această înțelepciune să ajungă la toate ființele și să le ajute să iasă din suferință.

Hai să încheiem acest seminar cu  Cântecul unui bodhisattva:

Mi-aș dori ca toate ființele
În orice loc se vor găsi,
Libere și fericite să poată fi.

Toate gândurile mele,
Toate vorbele
Și toate faptele pe care le fac,
Suferința lor să o înceteze.

 

Cursul 11

Perfecțiunea bucuriei efortului

Seminar bazat pe capitolul 7 din

“Ghidul de viață al războinicului spiritual”

Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6

 

Este foarte important să înțelegem cum funcționează karma și cum lumea este cu adevărat proiecția noastră. Cu toții experimentăm lucrurile din proiecțiile noastre. Proiectăm o realitate plăcută sau neplăcută și așa mai departe. De fapt, proiectăm fiecare detaliu din realitatea noastră și totul vine din karma noastră. Și această karmă a fost determinată de modul în care ne-am comportat în trecut cu gândul, vorba și fapta.

Și dacă acest lucru este adevărat, atunci este foarte important să înțelegem acest proces. Dacă toate acestea sunt adevărate, atunci este logic că va trebui să respectăm moralitatea într-un mod foarte strict, pentru că fiecare infracțiune pe care o comitem se va întoarce asupra noastră și vom suferi.

 

Înțelegerea conduce la respectarea strictă a moralității

Cu toții am auzit deja despre moralitate. Am auzit despre cele Zece Porunci. Fiecare tradiție spirituală respectabilă vorbește despre respectarea moralității. Și cu toate acestea nu le respectăm. Mai ales când cineva nu ne vede, sau dacă situația este dificilă. „Ok, ok, nu ucidem, dar dacă vin să mă omoare?” Sau: „Bine, nu ucid, dar dacă am o invazie de furnici în casă, atunci ce voi face?”

Ceea ce spunem este că:

Până când vom înțelege pe deplin acest mecanism, cum ne proiectăm lumea, va exista un moment de ruptură. Până la el, vom fi morali și apoi nu vom mai fi. Vor fi situații care vor fi prea dificile pentru noi.

Și de îndată ce există o astfel de limită și începem să încălcăm moralitatea, lucrurile se vor întoarce asupra noastră și vom suferi.

Întrebare: Vizionarea filmelor de violență, acumulează karma?

Răspuns: Cu siguranță. Dacă înțelegeți ce se întâmplă, veți gândi: acum este o crimă. Acum se urmăresc. Acum se răzbună. Acum se urăsc. Mintea înregistrează toate aceste gânduri. Nu există nici o îndoială.

Iar când veți sta în meditație profundă într-un retreat, toate lucrurile pe care le-ați auzit, toate reclamele pe care le-ați văzut și auzit, ele vor apare în minte și vă vor perturba meditația. De aceea trebuie să ne protejăm mintea de aceste lucruri.

 

Cum este acumulată karma?

Karma se acumulează atunci când mă văd făcând ceva, spunând ceva sau gândind ceva. Sunt mereu prezentă, chiar dacă nu e nimeni cu mine. Când sunt martoră la vorba sau la acțiunea mea, acumulez karma. Și această karmă se acumulează cu nuanțele ei, cu:

—   Intenția pe care am avut-o,
—   Sentimentele pe care le-am avut,
—   Față de cine am făcut fapta,
—   Dacă am finalizat-o,
—   Dacă mi-am asumat responsabilitatea pentru faptă.

Totul se adună. Avem un curs întreg despre karma. Cursul 5, despre „cum funcționează karma”.

 

Încrederea deplină va veni numai
după ce vom percepe direct vacuitatea

Vorbim despre Arya, Pakpa, cel care a perceput direct vacuitatea. Este foarte important să învățăm despre vacuitate, să învățăm să medităm, pentru a ajunge la această experiență de a percepe direct vacuitatea, care nu este ușor de atins. De aceea, Maestrul Shantideva a scris un întreg capitol despre bucuria efortului. Pentru că nu este ușor să ajungem la o asemenea experiență. Trebuie depus mult efort.

Cineva poate întreba: „Cum știm dacă există iluminarea? Cum putem ști dacă este adevărat? De ce să investim efort?”

Răspunsul este că nu vom ști cu adevărat până nu o vom experimenta.

Dacă spun „înghețata asta este delicioasă”. Până nu o guști, nu mă vei crede. Dacă nu ai gustat niciodată înghețată, dar vezi mulți oameni mâncând și au o expresie de plăcere, atunci poate îți vei spune: „mmm… poate e ceva în asta”? Îți inspiră o oarecare credință. Dacă oamenii reacționează așa, poate că merită încercat. Dar până nu încerci singur, nu vei ști dacă înghețata este bună la gust, nu-i așa?

La fel şi cu calea spirituală. Vedem profesori spirituali, vedem oameni care au progresat pe cale. Ei spun: „Aceasta este calea”. Și în noi se formează o oarecare credință amestecată cu o oarecare îndoială, și veniți să vedeți despre ce este vorba.

Adevărul este că nu vom ști cu adevărat până nu vom percepe direct vacuitatea.

Prin urmare, până când nu vom percepe direct această vacuitate în meditație, în experiența personală, nu vom fi suficient de impulsionați pentru munca noastră spirituală. Pentru că va exista întotdeauna o îndoială care se va cuibări în mintea noastră care va spune : poate că nu este chiar așa. Și continuăm să mergem pe făgașul cu care ne-am obișnuit. Și apoi vine moartea și s-a terminat.

Îndoielile vor continua să se cuibărească în noi până când vom percepe vacuitatea și nu trebuie să le ignorăm, să nu le anulăm – ci să le verificăm. Încă nu am gustat înghețata, am văzut doar pe alții spunând că este delicioasă.

 

Carnețelul este de mare ajutor

Dar spre deosebire de situația înghețatei, avem un avantaj. Chiar dacă nu am perceput direct vacuitatea, putem să ne respectăm jurămintele cu ajutorul carnețelului.

Să spunem că ne uităm la furt, de exemplu. Furtul, în general, nu înseamnă numai de a lua bunul cuiva fără permisiunea lui, ci și de a fura drepturile de autor, sau a le fura atenția altora. A fura înseamnă a lua lucruri pe care oamenii nu vor să ni le dea, pe care oamenii nu ni le-au dat în mod explicit. Poate că ei vor, dar nu am primit permisiunea lor expresă.

Deci, dacă am pus furtul în carnețel, începem să ne uităm la mintea noastră în ultimele două ore. Am încercat să ne furișăm? Am încercat să descărcăm ceva de pe Internet fără plată? Am făcut astfel de lucruri?

Trebuie doar să ne urmărim mintea și să nu ne învinuim.

Mintea noastră este ca un elefant sau o maimuță sălbatică. Ea face ceea ce este obișnuită să facă. Mintea se duce unde vrea ea, iar eu îi spun „Nu, nu, nu, vino înapoi, nu luăm ceea ce nu este permis”. Mai trec două ore, mă uit: la invidie. Am invidiat în ultimele două ore pe cineva? Și asta este foarte posibil pentru că încă suntem în Samsara.

Dacă încep să fiu atent, sunt șanse ca data viitoare să-mi surprind invidia nu după două ore, ci mai devreme. Și încetul cu încetul scap de acest obicei.

Și așa lumea mea se va purifica.

Este mult de muncă, este o practică zilnică. Dacă nu ne observăm mintea, lucrurile nu se vor schimba. Nu este suficient doar să auzim despre aceste lucruri, ci trebuie să muncim zilnic. Pentru a ne dezvolta mușchii iluminării este nevoie de muncă, de efort, de bucuria efortului, așa cum ne spune Maestrul Shantideva.

 

Și dacă suferința mea este mare?

Cineva poate spune: „Sunt oameni care au greutăți mari, și noi vorbim de lucruri înalte, atât de sublime. Unde sunt ei și unde sunt lucrurile sublime?”

Oare este cineva care să nu aibă greutăți mari?

Oamenii vin aici tocmai pentru că au greutăți și necazuri. Cu toții ajungem în mormânt, dacă nu ați observat. Unii mai repede, alții mai încet. Suntem cu toții în necaz. Pentru unii se exprimă într-un fel, pentru alții în alt fel. Cine nu are greutăți, n-are nevoie de practică, și-a rezolvat problemele. Aceste lucruri pe care le auzim sunt pentru fiecare dintre noi care este în necaz.

Maestrul Shantideva ne spune, conform lui Buddha, că motivul pentru orice suferință sufletească, fizică, economică, mentală, a oricărei dureri, este săvârșirea faptelor rele, karma, afecțiunile mentale și concepția greșită.

Fiecare dintre noi, indiferent de situația în care se află, dacă stă aici și poate înțelege aceste lucruri, se va putea ridica la următorul nivel, dacă își va respecta jurămintele.

–  problemă de sănătate

Dacă problema este sănătatea, înseamnă că rodește karma vătămării vieții, a nerespectării vieții.

Asta înseamnă că ați ucis oameni în această viață? Nu neapărat. S-ar putea să vină din viețile anterioare.

Ce vom face cu trecutul? Nu vom face nimic, el a trecut. Atunci ce putem face dacă avem probleme? Trebuie să facem opusul. Să începem să respectăm viața. Să avem grijă de bolnavi. Să eliminăm pericolele rutiere, să creăm siguranța rutieră. Să facem lucruri care sprijină viața.

Și oricine poate face ceva. Sunt destui oameni care suferă. Oricine poate merge să ajute pe cineva care are probleme de sănătate.

Aceasta este calea, dar ea este lentă. Nu este ca și cum am lua o aspirină și ne trece durerea de cap. Uneori durerea trece, alteori nu. Aspirina nu funcționează întotdeauna.

Dar calea funcționează întotdeauna, dar este nevoie de timp. Și ceea ce accelerează rodirea karmică este înțelegerea vacuității. Cât de bine am înțeles acest mecanism. În ce măsură ne-am străduit să ne clarificăm îndoielile cu privire la mecanismul karmic, pentru că asta ne va motiva mai profund să acționăm.

Ce vom spune în urma acestor înțelegeri: „Nu am timp acum să mă ocup de prostii, pentru că am probleme de sănătate. Sunt într-un corp care se uzează și îmbătrânește. Trebuie să acționez acum. Trebuie să am grijă de pacienți. Trebuie să transmit și altora aceste lucruri”.

–  sărăcia

Daca cineva are dificultăți financiare, lipsuri materiale, trebuie să dea altora.

Cauza lipsurilor este rodirea karmică a faptului că nu a dat în trecut. Acum trebuie să dea. Dacă dă și încă mai are probleme, ce înseamnă asta? Trebuie să-și genereze gânduri de generozitate.

Dacă cineva are 10 lei și îi dă pe toți cuiva, acumulează o karmă incredibilă, în comparație cu cineva care are 10 milioane de lei (noi) și dă jumătate din ei. Puteți spune: „dar cel care a dat jumătate este foarte generos, nu-i așa? Este adevărat, nu diminuăm măreția actului. El este foarte generos. Dar din punct de vedere karmic, cel dispus să dea tot ce are, karma pe care o acumulează este mult mai puternică decât aceluia care a dat jumătate din ceea ce are.

 

Aspirația spre iluminare este
antidot pentru tristețe și depresie

Versetul 30:

Dacă ai urcat în carul aspirației spre iluminare,
Care alungă orice oboseală și descurajare,
Ce persoană lucidă ar putea fi în disperare
Trecând în acest fel din bucurie în bucurie?

Am vorbit mai înainte despre Bodhisattva, care este obsedat să descopere calea spre fericirea absolută pentru el și pentru ceilalți. Aceasta este ceea ce face Bodhisattva. Și am enumerat șase simptome ale bolii sale grave, ale obsesiei de a ajunge la iluminare, adică cele 6 perfecțiuni ale Bodhisattva.

Maestrul Shantideva ne spune: „Dacă vă urcați în acest car”, spune el, „va alunga orice oboseală și descurajare. Orice gând care vă descurajează, orice gând rău, tristețea, toate acestea vor dispărea treptat complet, și va apărea fericirea.

Nu numai fenomenele din jurul meu sunt goale, ci și gândurile mele sunt goale. Gândurile mele sunt și ele o proiecție.

Dacă am gânduri de descurajare, deprimare, acestea sunt proiecția mea.

Care este antidotul la aceste gânduri? Maestrul Shantideva ne spune clar: „Vrei antidotul? Aspiră să aduci fericire altora. Bodhisattva aspiră să găsească calea de a ajunge la fericire, aducându-i și pe toți ceilalți la fericire.

El caută cum să aducă fericirea altora. Este obsedat de cum să-i facă pe ceilalți fericiți.

El începe să se uite la ceea ce ei au nevoie. Ca urmare, simțurile lui se ascut.

—   Auzul se ascute,
—   Vederea se ascute,
—   Conștientizările se ascut,
—   Memoria se ascute,

Dorința de a aduce binecuvântare altora este o karmă atât de puternică încât ea va depăși toate obstacolele.

„Treptat”, spune el, „ea alungă orice oboseală și descurajare”.

Ce este „oboseala” despre care vorbește aici? Este lipsa de entuziasm de a face binefaceri, de a acționa pentru alții. Aceasta este lenea menționată în versetele anterioare ale acestui capitol, lipsa dorinței, amânarea în ceea ce privește practica, de exemplu. Când o persoană realizează bodhicitta adevărată, dorința de neînfrânat de a ajunge la iluminare pentru a putea face bine celorlalți, biruiește afecțiunile mentale.

O astfel de persoană ai cărei ochi se concentrează să facă bine celorlalți, „va trece din bucurie în bucurie” și nu mai are timp de tristețe. El spune:

Ce persoană lucidă ar putea fi în disperare
Trecând în acest fel din bucurie în bucurie?

Maestrul spune: „Cine se urcă în acest car, îl va duce din bucurie în bucurie”. Asta face ea. Ce persoană lucidă ar renunța la chestia asta?

 

Forțele pentru bunăstarea ființelor

Versetul 31:

Forțele necesare pentru bunăstarea ființelor
Sunt voința, statornicia, bucuria și renunțarea.
Voința va crește prin frica de suferință,
Și contemplarea asupra beneficiilor pe care le poate da.

Maestrul enumeră forțele războinicului spiritual: voința, statornicia, bucuria și renunțarea.

 

Voința

Mupay top

Mopa    —   voință,
Top         —   putere, forță.

Voința este dorința puternică sau aspirația profundă de a practica bine. De exemplu: „Voi învăța exact cum funcționează karma. Voi studia, voi cerceta, voi observa, voi medita, pentru că trebuie să înțeleg cum funcționează karma, pentru că vreau să mă aduc și pe mine și pe ceilalți la fericire”.

 

Statornicia

Tenpay top

Tenpay  —   statornicie,
Top          —   forță, putere.

Forța statorniciei înseamnă a fi neclintit ca o stâncă. Tu hotărăști ce vei face cu viața ta, care se scurge încet și se irosește pe a face carieră și altele. Trebuie să practici zilnic.

Avem nevoie de o modalitate de a ne urmări practica zilnică. S-ar putea să fim impresionați de lucrurile pe care le auzim, dar ne întoarcem acasă, și după o săptămână sau două să nu ne mai amintim de ceea ce am auzit. Vom fi târâți de problemele vieții și nu vom mai practica. Avem nevoie de o metodă de urmărire. A ține carnețelul, de exemplu. Altfel nimic nu se va întâmpla.

 

Bucuria

Gaway top

Gaway   —   bucurie,
Top          —   forță, putere.

Este bucuria efortului. Forța încântării totale în practică. Facem efort pe cale,  și îl facem cu bucurie. Și nu facem asta pentru că a spus profesorul și că trebuie să ne facem temele și testele, ci le facem cu bucurie.

Suntem ca niște copii. Ne jucăm, absorbiți de joc și refuzăm să-l întrerupem până nu îl terminăm. Bodhisattva este nesățios. Face faptă după faptă, și tot timpul se întreabă „ce altceva pot să mai fac?” El face asta pentru a acumula colecția de merite, pentru a ajunge la iluminare.

 

Renunțarea

Muncim, facem tot timpul efort, facem binefaceri, dar obosim.

La început: facem ceva bun și acum este suficient. O binefacere pe săptămână este suficient. Dar cu timpul capacitatea noastră de a face fapte bune se dezvoltă pe măsură ce facem mai multe binefaceri. Dar dacă ne simțim epuizați și avem nevoie de odihnă, va trebui să ne odihnim, iar apoi să ne întoarcem înapoi la muncă. Aceasta este forța renunțării.

Dorway top

Maestrul ne spune: „Când îți vine timpul să te odihnești, odihnește-te. Dar nu sta prea mult acolo. Întoarce-te”.

Este important să ne cunoaștem limitele, dar să nu ne folosim de asta pentru a evita să facem binefaceri. Să ne folosim de ele cu înțelepciune.

Trebuie să acumulăm colecția de merite. Și ființele ne așteaptă. Ele suferă. Trebuie să învățăm să facem bine în lume. Dar ca să putem continua, uneori am nevoie de o pauză. Deci vom lua o pauză, ori mergem la un film bun sau ne uităm la o emisiune TV bună. Dar după aceea va trebui să ne întoarcem înapoi la muncă.

 

Ca soarele care luminează întreaga lume

Versetul 46:

Cultivă-ți interesul pentru virtute,
Practică cu devotament și pietate;
Practică cu încredere ce-ai început,
După metoda descrisă în Stindardul victoriei diamantului.

Sursa pe care o citează aici este o sutra a lui Buddha numită „Stindardul victoriei diamantului”. Această sutra vorbește despre faptele unui bodhisattva. Și există o metaforă foarte frumoasă pentru Bodhisattva.

Acțiunile unui Bodhisattva sunt asemenea soarelui care răsare la est și strălucește la fel pentru toate ființele fără deosebire. Soarele îi luminează pe toți: pe cei buni și pe cei răi, pe cei drepți și pe criminali, pe furnici și pe oameni. Soarele strălucește deasupra tuturor fără discriminare.

Maestrul ne spune: „La fel este și Bodhisattva”.

Acțiunile Bodhisattva sunt direcționate spre de a aduce binecuvântare tuturor ființelor, fără excepție. Celor drepți și celor răi, cei asupriți și cei puternici, cei de deasupra lui, cei de sub el, celor bogați, celor săraci, tuturor. Bodhisattva muncește pentru toate ființele, fără excepție.

El știe că toate ființele sunt proiecțiile lui, și că trebuie să le salveze.

Întreaga lume este proiecția noastră. Nu există altă lume decât cea pe care am proiectat-o ca urmare a karmei noastre, ca urmare a acțiunilor noastre. Deci toate ființele din lume, depind de noi. Și dacă ele suferă, este datorită minții noastre impure.

În măsura în care există ființe care suferă în lumea noastră, trebuie să ne purificăm. Dacă ne-am purificat complet, lumea noastră va fi pură. Trebuie să lucrăm în interior și nu în exterior. Și lumea se va schimba, pentru că totul este o proiecție.

Și nu veți ști asta până nu veți ține carnețelul. Dacă sunteți suficient de puternici, luați-vă jurămintele și angajați-vă să le respectați. Angajați-vă să verificați ce face mintea voastră. Și dacă veți face acest lucru sistematic, zilnic, pe o perioadă de timp, veți vedea schimbări și atunci veți ști că funcționează, și că sunt proiecțiile voastre.

Lucrurile care au rămas blocate de multă vreme vor începe să se miște. Se va schimba starea de sănătate, se vor schimba relațiile, contul în bancă.

Să spunem că acționați ca un bodhisattva, așa cum ne învață maestrul Shantideva. Oamenii nu vă vor aprecia neapărat pentru asta, vă vor judeca. Unii nu vor fi de acord cu ceea ce faceți, și vă vor da sfaturi: „Du-te și odihnește-te, de ce muncești atât de mult?”. Se vor uita ciudat la voi. Și asta datorită karmei lor.

De aceea va trebui să vă continuați calea, purtați de aspirația spre iluminare din inima voastră, pentru că dacă vă opriți, sau dacă ceilalți vă fac să renunțați la cale, nu-i veți mai putea ajuta.

Un bodhisattva este ca soarele, continuă să strălucească pentru toți. Dacă o persoană stă în umbră sau stă în spatele unui munte și nu primește razele soarelui, nu este vina soarelui. Soarele nu va înceta să-și ofere căldura și lumina. Bodhisattva își continuă munca și, într-o zi, poate că cel care stă în umbra muntelui, va ieși la lumină și va primi razele soarelui.

 

A practica cu încredere

Rândul important pentru noi din acest verset este: „Practică cu încredere ce-ai început”.

Pare un sfat pe care îl dă mama copilului. Dar el este un sfat super important din punct de vedere karmic!

Pentru a reuși pe calea spirituală, trebuie depus efort. Pentru ca noi să fim pregătiți pentru un astfel de efort, trebuie, printre altele, să avem încredere în noi înșine pentru a duce la bun sfârșit misiunea.

Unde găsim această încredere? Ea nu apare din senin. Ca orice lucru, ea este o proiecție din mintea noastră, a amprentelor noastre karmice. Pentru a avea succes pe cale, mai întâi trebuie să ne generăm această încredere, dacă nu o avem încă.

Maestrul ne spune: „Practică cu încredere ce-ai început”. Dacă începi ceva și lași lucrul baltă la mijloc, acest lucru este un dezastru din punct de vedere karmic.

Dacă avem obiceiul de a începe lucrurile și de a nu le termina, de a veni la învățături și să nu facem nimic cu ele, să începem iar și iar lucruri și să nu le terminăm, ne macină încrederea. Plantăm semințele de a ne vedea neîmpliniți.

Atunci când ne vedem că nu terminăm lucrurile pe care le-am început, lasă amprenta în mintea noastră că nu putem termina treaba. Nu ne putem îndeplini obiectivele.

Dacă ne uităm la oameni de afaceri de succes, la oamenii care au succes în viața lor, nu neapărat pe cale spirituală, în orice, și le examinăm comportamentul, vom vedea că nu fac promisiuni în vânt. Ei promit doar ceea ce cred că pot ține și apoi muncesc din greu pentru a o ține. Este vital să avem succes pe o cale spirituală.

Și trebuie să facem asta în orice alt domeniu. Nu numai în domeniul spiritual.

Ți-ai dat cuvântul, trebuie să te ții de cuvânt. Acest lucru va construi încrederea, va construi bucuria efortului. Fără asta îți va crea obstacol în calea bucuriei efortului, obstacol pe calea spirituală.

 

Nu promite în vânt și fă ce-ai promis

Versetul 47:

La început, evaluează-ți resursele necesare
Și apoi decide dacă merită să începi.
Uneori este mai bine să nu începi deloc,
Dar odată ce ai început, nu-ți mai permite să te oprești.

Maestrul spune: „Vezi, te poți angaja în chestia asta sau nu”? „Nu-ți da niciodată cuvântul dacă ști că nu-l vei termina”. De ce? Pentru că amprenta lăsată în minte, îți va crea obstacol pe calea spirituală. Îți va distruge încrederea. Acesta este unul dintre obstacolele pe care le enumeră. El spune:

„Uneori este mai bine să nu începi deloc”.
„Dar odată ce ai început, nu-ți mai permite să te oprești”.

Ați venit aici, ascultați aceste lucruri, nu le lăsați așa. Faceți-vă temele. Căutați o modalitate de a continua acest lucru. Altfel, vă înregistrați în minte: „Mi-au fost dezvăluite aceste cunoștințe profunde și minunate care mă pot duce la fericire și le-am părăsit, le-am dat la o parte, pentru că sunt ocupat și nu am timp”.

Despre asta vorbește maestrul în aceste versete.

Nu promiteți ceva ce nu intenționați să faceți. Dacă promiteți ceva și nu vă țineți de cuvânt, nu veți dobândi niciodată controlul.

Nu promiteți lucruri pe care nu aveți de gând să le țineți. Produce deznădejde, lipsă de încredere, și dacă nu există încredere este imposibil să reușiți pe cale.

 

Obiceiul se va întări, vei suferi
și vei rata, de asemenea, punctul principal

În versetul 48, maestrul enumeră daunele pe care le provoacă, faptul că nu ne ținem de cuvânt, dacă promitem ceva cu ușurință doar pentru a fi drăguți și nu intenționăm să ne ținem de el. El spune:

Acest obicei va continua și în viețile ulterioare,
Și datorită acestui păcat, suferința va crește;
Oportunitățile vor continua să fie ratate,
Și antrenamentul nu va da niciodată roade.

„Acest obicei”, de a începe și de a nu termina, „va continua și în viețile ulterioare”, deoarece unul dintre rezultatele karmice a tot ceea ce facem întărește tendința de a continua să facem același lucru. Așa că va continua și în următoarele vieți.

„Și datorită acestui păcat, suferința va crește”. El spune că este un păcat:

—   să începem să urmăm o cale spirituală și să o părăsim, sau
—   suntem neglijenți în îndeplinirea acestor lucruri, sau
—   ne-am luat jurăminte și nu le respectăm, sau
—   am promis ceva și nu ne ținem de promisiune,

Datorită acestui păcat „suferința va crește”, pentru că ne blocăm calea de a produce fericirea.

Deci:

1. 1. Obiceiul va continua și în viețile ulterioare,
   2. Suferința va crește,
   3. Oportunitățile vor continua să fie ratate. Intrăm în vâltoarea lucrurilor care ni se întâmplă din nou și din nou și ratăm oportunitățile. Cunoașteți sentimentul: „Iar am ratat ocazia”.
   4. Antrenamentul nu va da niciodată roade. Practica spirituală nu va da rodul dorit, fericirea supremă, pentru că, cu mult înainte de asta ne oprim de fiecare dată.

De aceea spun celor dintre voi care veniți la cursuri și apoi nu vă faceți temele: ei vin să învețe meditația și apoi nu meditează.

 

Karma de a ne ține cuvântul

Care este karma de a face ceea ce spuneți că veți face? Care este karma de a vă angaja în ceva și de a vă păstra angajamentul? Atunci când spuneți că se va întâmpla ceva, faceți eforturi pentru ca să se întâmple, și vă asigurați că se întâmplă, lăsați amprente în mintea voastră, iar când ele vor da rod – ceea ce ați spus se va îndeplini. Așa începeți să vă stabiliți realitatea.

Ființele sunt neajutorate și, prin urmare, bodhisattva acționează fără să aștepte ajutor.

Versetul 50:

nyonmong wangme jikten di
rangdun druppar minupe
drowe daktar minu te
dewe dakgi di jao

Nyonmong   — afecțiuni mentale,
Wangme       —  incapabil,
Jikten di        —  oamenii lumii,
Rangdun druppar  — fac ceea ce este bine pentru ei înșiși,
Minup nu      —  nu știu cum,
Drowe            —  ființe,
Daktar            —  ca mine,
Minu                —  nu pot,
Dewe               —  ce este necesar,
Dakgi               —  eu însumi,
Di jao               —  a face.

Adică, oamenii lumii sunt incapabili , ei nu știu să facă ceea ce le este bine și suferă de afecțiunile mentale; alții nu pot face ceea ce pot face eu, așa că eu însumi voi face tot ce este necesar.

Stăpânite de afecțiunile mentale,
Ființele sunt incapabile să se ajute singure,
Și nu pot face ceea ce pot face eu;
Prin urmare, eu însumi voi face ceea ce este necesar.

Cine vorbește aici? Bodhisattva vorbește aici. Ca și cum eu i-aș spune: „OK, am mult de lucru, nu pot să fac asta singur, vino să mă ajuți”.

Maestrul Shantideva spune: „Toate ființele sunt stăpânite de afecțiunile mentale. Nu-și înțeleg realitatea. Tot timpul reacționează greșit față de ea. Sunt stăpânite de sentimente grele, și își acumulează permanent karma. Ele nu se pot ajuta singure. La ce mă aștept, că vor veni să mă ajute?

Bodhisattva nu se așteaptă la ajutor. El înțelege că ceilalți nu se pot ajuta singuri, așa că își face singur treaba indiferent dacă ei îl ajută sau nu.

Bodhisattva nu cere permisiunea nimănui ca să-și dezvolte compasiunea, să-și dezvolte iubirea pentru toți ceilalți. El acționează pentru binele tuturor.

 

Marele dușman al mândriei

– Pe calea spirituală este nevoie de o mare încredere

Versetul 51 continuă:

Cum pot sta deoparte și doar asist
În timp ce alții muncesc neobosit?
Dacă din cauza mândriei nu muncesc,
Atunci mândria va trebui să mi-o distrug.

Maestrul spune: „Cum, cum pot să stau deoparte când ceilalți suferă?”,

Dacă din cauza mândriei nu muncesc,
Atunci mândria va trebui să mi-o distrug.

„Dacă ceea ce mă oprește este mândria „Sunt doctor, nu am nevoie să țin carnețel stupid”, atunci această mândrie va trebui distrusă pentru că mă va ucide”.

Aici maestrul Shantideva începe să discute despre mândrie, pentru că ea este unul dintre principalele obstacole pe calea spre iluminare. Este unul dintre cele mai mari obstacole pentru a începe practica.

–  Garuda

Maestrul ne dă un exemplu în versetul 52:

Atunci când găsește un șarpe mort,
Chiar și cioara se comportă ca și cum ar fi marele Garuda;
Dacă continui să am mintea slabă,
Chiar și o afecțiune mentală minoră, îmi va face rău.

Garuda este o pasăre uriașă legendară, despre care se spune că poate străbate oceanul doar printr-o singură bătaie de aripi. Și se spune că urăște șerpii.

Exemplul care ni-l dă maestrul este al unei ciori mici care vede un șarpe mort și se crede că este marele Garuda și îl atacă. Această analogie poate fi citită în mai multe feluri, dar ideea este că a distruge afecțiunile noastre mentale, care este sarcina unui Bodhisattva, necesită un efort enorm.

Când ne lipsește încrederea, suntem ca un șarpe mort, susceptibili de a fi atacați chiar și de afecțiuni mentale minore.

Trebuie să devenim puternici și să fim pregătiți pentru atacurile care vor veni cu siguranță.

Este nevoie de Garuda pentru a face față afecțiunile noastre mentale. Efortul mic al ciorii, care se luptă cu un șarpe mort, nu este suficient.

 

Încredere versus mândrie

– Deci, pe de o parte, pentru a avea succes pe calea spirituală, avem nevoie de multă încredere. Avem nevoie de o mare încredere în sine.

De aceea este foarte important să nu faci promisiuni în vânt. Să ne ținem de cuvânt. Să terminăm ce-am început. Este foarte important.

– În același timp, nu trebuie să lăsăm încrederea să se transforme în mândrie ignorantă. Și se poate întâmpla cu ușurință. Pentru că avem o minte samsarică.

Credem că avem niște caracteristici distinctive auto-existente, dar mândria în sine va distruge această calitate în timp. Dacă vrem să ne păstrăm calitățile bune, trebuie să fim smeriți în privința lor și să le înțelegem vacuitatea și de unde au venit (din faptele noastre bune din trecut și din gândurile virtuoase).

Aici Maestrul Shantideva intră în mai multe detalii distincte despre mândrie. Este foarte dificil de tradus aceste versete, pentru că el folosește uneori același cuvânt pentru „încredere” și „mândrie”, încrederea fiind în sens pozitiv, iar mândria în sens negativ. Dar uneori el folosește cuvântul „mândrie” și într-un sens pozitiv. Așa că vă puteți imagina ce sărbătoare este să traduceți.

 

Daunele mândriei

– Mândria ne va face să pierdem totul

Versetul 56:

Cei care sunt învinși de mândrie
Sunt neîncrezători, demni de compasiune;
Cei care au încredere în sine nu vor cădea victime
Dușmanului mândriei, spre deosebire de restul.

El spune: „Cei care sunt învinși de mândrie își pierd încrederea și, prin urmare, merită compasiune”. Ok, sunt încrezător, încep să fac lucruri, e grozav. Dar dacă încep să fiu mândru de mine, ne spune maestrul, este calea sigură de a-mi pierde încrederea”.

Și ceea ce se spune despre încredere, se spune despre fiecare lucru bun pe care îl avem.

De unde poate veni un lucru bun? Dacă am o calitate bună sau ceva bun în viața mea, de unde vine? Din proiecția mea. Nu are existență de sine. Aceasta este proiecția mea.

De unde vine proiecția de a gândi bine despre mine, sau de a avea ceva bun? Din faptul că a făcut lucruri bune pentru alții în trecut. De acolo vine.

În măsura în care concepția noastră este greșită, și credem că suntem buni pentru că genele noastre sunt bune, sau familia noastră este bună, sau poporul nostru este bun, și începem să ne mândrim și să le dăm existență de sine, fără să înțelegem de unde vin lucrurile, este rețeta sigură de a le pierde.

Lama Dvora Hla spunea despre un om de știință pe care-l cunoscuse:

„Întâlnim la nesfârșit oameni care au succes, devin aroganți cu privire la succesul lor și pierd totul. În apogeul carierei sale, în apogeul succesului, a făcut infarct. Acel om de știință genial a făcut un accident vascular cerebral și nici măcar nu a mai putut spune A, B. Aceasta este rețeta sigură”.

Deci, asta e mândria.

De aceea, Maestrul Shantideva, un mare Bodhisattva, care ne iubește și vrea să avem succes pe calea noastră, vrea să ne ferească de acest obstacol, așa că intră în detalii despre mândrie.

Versetul 57:

Aceia ale căror inimi sunt pline de mândrie
Vor fi târâți în tărâmurile inferioare,
Și bucuria vieții lor ca oameni se va pierde;
Ca și cerșetorii vor mânca resturile de la masa altuia,
Sunt proști și urâți, se simt mereu nesiguri de ei,
Și fiecare persoană pe care o întâlnesc îi batjocoresc și îi abuzează.

Versetul 58:

Umflați de mândrie, acei oameni săraci
Vor fi distruși și de toți disprețuiți.
Ar fi o greșeală să-i punem alături
De cei încrezători.

Mândria și încrederea sunt două lucruri diferite, spune el.

Gyaltsab Je spune că mândria este „o formă contaminată a încrederii”. Orice persoană care a fost coruptă și distrusă de aroganța sau mândria sa devine sclav al afecțiunilor mentale, așa că emoția pe care o experimentează nu este ceea ce am considera încredere în sine impresionantă.

Maestrul enumeră rezultatele mândriei ignorante, care vine din ego.

1. Mândria ne va trage în cele trei tărâmuri inferioare

Ngendror tri

Ngen dror  — cele trei tărâmuri inferioare,
Tri                  — trage.

Mândria ne va trage spre o existență inferioară, o existență mizerabilă.

Ce este existența mizerabilă? Infernul, tărâmul spiritelor flămânde și tărâmul animalelor. Sunt animale care sunt exploatate de oameni. Oamenii le folosesc carnea, le cresc pentru pielea lor.

Care este karma care ne duce în lumea lor? Exploatarea.

Ajungem aici, dacă i-am umilit pe alții. Și dacă în această viață oamenii profită de voi, este pentru că ați profitat de alții. Aceasta este karma.

Așa că maestrul spune: Cei care se mândresc, sunt aroganți, ei gândesc: „Acum am reușit, pot să fac ce vreau”, iată ce îi așteaptă: căderea în tărâmurile inferioare.

2. „Bucuria vieții lor ca oameni se va pierde.”

Yi dewa chom

Yi          — minte,
Dewa  — fericire,
Chom  — a distruge.

Mândria va distruge bucuria din inimă sau mândria îți va distruge fericirea mentală.

Chiar înainte de a cădea, fiind încă oameni, își pierd bucuria.

3. Mândria ne va transforma în cerșetor, ne va distruge finanțele

Longmo tsowa

Longmo  — a cerși,
Tsowa     — a câștiga existența.

Long mo tsowa înseamnă ați câștiga existența cerșind.

Cei care se laudă, karma îi poate aduce chiar în această viață, sau în altă viață la treapta cea mai de jos a societății. Vor fi cerșetori care vor mâmca resturile de la masa altuia. Este karma de a trăi în mari lipsuri.

Dacă ești mândru de bunurile tale sau de averea ta, te va determina să trăiești în lipsuri în viitor, în sărăcie și cerșetorie.

4. Mândria ne va face să ne pierdem autoritatea și puterea

Shen gyi wangdu gyurpa

Vom fi supușii altora, ca sclavi sau servitori sau vom fi sub puterea altora.

Nu este nimic în neregulă cu puterea sau de a avea bunuri. Nu este nimic rău să avem tot ce este mai bun în viață. Vrem să ajungem la fericirea veșnică. Problema este că dacă nu înțelegem de unde au venit lucrurile bune și ne mândrim cu puterea pe care o avem, o vom pierde. Ne vor stăpâni alții pe noi, în loc să-i stăpânim noi pe alții.

5. Mândria ne va face proști, ne vom pierde inteligența

Shepa lenpa

Dacă am avut inteligență, vom deveni proști. Aceasta este karma aroganței.

Este foarte trist să vedem oameni geniali, venerați de toată lumea științifică, și dintr-o dată fac Alzheimer, de tineri, sau fac un accident vascular cerebral și s-a terminat. Nu-și mai amintesc ce au spus și nu mai înțeleg nimic. Foarte trist.

6. Mândria ne va face aspectul fizic urât pentru ceilalți.

Suk mi-dukpa

Maestrul spune: „Dacă ești mândru de cum arăți, plantezi semințele pentru urâțenie.”

7. Mândria ne va face să ne pierdem încrederea, curajul.

Nyam chungwa

8. Mândria îi va face pe alții să abuzeze de noi.

Shen gyi nyepa

Dacă ne mândrim, vom fi batjocoriți și disprețuiți de alții.

 

Eroii învingători

Versetul 59:

Acei eroi victorioși, curajoși
Înzestrați cu încredere în sine,
Își folosesc mândria pentru a învinge
Și distruge pe dușman, mândria.
Fructul victoriei lor asupra acestui dușman enorm
Îl dăruiesc apoi lumii – conform dorinței lor.

Acei eroi victorioși sunt acei războinici victorioși înzestrați cu încrederea în sine care înțeleg karma și vacuitatea – asta este ceea ce le dă încrederea. Pentru că dacă înțeleg karma și vacuitatea, nimic nu-i mai descurajează, pentru că înțeleg cum își creează lumea. Ei înțeleg cum pot crea o lume bună și pentru ei înșiși și pentru alții.

Cum îmi pot crea o lume bună pentru mine? Prin faptul că învăț cum să fiu bun cu ceilalți. Și asta îmi dă multă încredere, siguranță de sine. Dacă încep să înțeleg cum funcționează acest mecanism, nu va mai fi nimeni care să mă sperie, să mă amenințe sau să mă descurajeze.

Pentru că sunt în postul de comandă. Eu creez realitatea. Cum? Respectând cu strictețe moralitatea.

Acești eroi „Își folosesc mândria pentru a învinge și distruge pe dușman, mândria”. Maestrul folosește același cuvânt – „folosesc mândria pentru a învinge dușmanul, mândria”. El folosește aici mândria în sens pozitiv, adică încrederea deplină, și face aluzie la ceva care provine din învățătura secretă.

Cursul 11

Perfecțiunea bucuriei efortului

Seminar bazat pe capitolul 7 din

“Ghidul de viață al războinicului spiritual”

Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5 – A doua parte

 

Trupele războinicului spiritual

Versetul 16 este foarte important.

Nu te descuraja, adună-ți forțele,
Depune efort cu bucurie, dobândește-ți controlul.
Uită-te la tine și la ceilalți ca fiind egali,
Și apoi pune-te în locul celorlalți.

Maestrul enumeră forțele care ne vor ajuta în efortul nostru, în bucuria efortului și pentru a depăși descurajarea și nesiguranța. Cine sunt aceste trupe? Acestea sunt patru tipuri de efort necesare pentru războinicul spiritual, bodhisattva.

Gyaltsab Je, comentatorul al acestui text, compară războinicul spiritual cu un războinic obișnuit, în acest caz un rege din India antică. Cele patru forțe ale regelui sunt călăreții elefanților, călăreții carelor, cavaleria și infanteria.

Cele patru forțe ale războinicului spiritual, sau cele patru tipuri de efort, sunt:

 1. Efortul de armură

Gochay tsundru

Gotcha     —   armură,
Tsundru   —   efort.

Efortul de armură înseamnă să nu renunți niciodată la practicarea căii. Este dorința de a face față dificultăților și de a persevera fără a renunța la obiectivele noastre spirituale. Acesta este antidotul pentru nerăbdare.

Atitudinea Bodhisattva (în special compasiunea) care acționează ca o armură care ne protejează de a ne descuraja. Aceste atitudini împiedică progresul nostru pe cale și împiedică atitudinile proaste să se infiltreze în mintea noastră.

2. Efortul practicii

Jorway tsundru

Jorwa  — a munci, a practica.

Acesta este efortul de a acumula karma bună prin practicarea celor șase perfecțiuni și fapte bune suplimentare și asta pentru a desăvârși cele două colecții.

El spune: „Depune efort cu bucurie” pentru a ajunge la Ananda, la fericirea supremă, la iluminare. Trebuie să muncim din greu pentru desăvârșirea celor două colecții de merite și înțelepciune.

Colecția de merite. Trebuie să facem mult, mult bine în lume. Pentru a ajunge la plăcerea sublimă, trebuie să plantăm semințe pentru asta, trebuie să avem amprentele karmice pentru a ne proiecta iluminați și fericiți. Pentru asta trebuie să facem mult bine în lume. Aceasta este colecția de merite.

Maestrul ne spune: „Depune efort cu bucurie. Fă mult bine în lume, multe binefaceri în lume”.

Colecția de înțelepciune. Înțelepciunea care înțelege realitatea. Este nevoie de mult efort pentru asta. Trebuie în primul rând să învățăm să medităm foarte bine, deoarece conștientizările cu privire la adevărata natură a realității vin doar în meditație profundă. Dacă nu practicăm meditația nu vom putea ajunge la meditația profundă; dacă nu ajungem la meditația profundă, nu vom avea cum să percepem adevărata natură a realității.

3. Efortul devotamentului

Hlur Langwa

Hlur Langwa înseamnă a ne angaja în ceva serios.

Adică, a ne dedica resursele și eforturile pentru a-i ajuta pe ceilalți, păstrându-ne în același timp o conștiință altruistă. Aceasta include antrenamentul de concentrare: efortul conștient de a dezvolta și menține factorii de reamintire și vigilență, astfel încât să îi putem folosi în timpul practicii de a face bine.

4. Dobândirea controlului

Dak nyi wangja

Dak nyi wangja înseamnă autocontrol.

Acest lucru se referă la capacitatea de a ne mobiliza corpul și mintea pentru a efectua bine orice practică de binefacere pe care o dorim.

Când maestrul ne spune: „Dobândește-ți controlul”, el se referă la atingerea unui nivel înalt în meditație în care să fim complet stăpâni pe corpul și mintea noastră. Mintea omului în stare normală, este ca o maimuță sălbatică.

Mintea sare din loc în loc, atenția noastră este tot timpul distrasă. Ne lăsăm târâți de simțuri, de gânduri, ne este greu să ne menținem concentrarea mult timp. Nu avem concentrarea la nivelul necesar pentru a percepe vacuitatea. Așa că el spune: „Dobândește-ți controlul, preia controlul asupra minții și corpului tău”.

Când se ajunge la Samadhi și la Shine (meditația perfectă), omul își controlează perfect corpul și mintea. Despre asta vorbește aici.

 

Ștergerea liniei dintre mine și ceilalți

Apoi spune:

Uită-te la tine și la ceilalți ca fiind egali,
Și apoi pune-te în locul celorlalți.

Privește-o pe cealaltă persoană și pe tine însuți ca egali, și apoi pune-te în locul celorlalți. Maestrul, a dedicat un întreg capitol subiectului Eu și celălalt; despre cum să ajungem la egalitate și înlocuire. Este imposibil să ajungem la fericirea supremă cu ego-ul. Trebuie ștearsă linia de separare dintre noi și ceilalți. Și nu este o treabă ușoară. Este o practică.

Și toate acestea trebuie făcute cu bucurie

Și toate acestea trebuie făcute cu bucurie, ca niște copii care se joacă, ne spune maestrul într-un alt verset. „Așa cum copilul care se joacă și este complet cufundat în joc și o face cu voioșie, fă-ți și tu practica spirituală”.

 

Nu te descuraja

Versetul 17:

Nu-ți permite niciodată sentimentul de a fi descurajat,
De a gândi: „Cum aș putea să devin vreodată iluminat?”
Cel care spune adevărul, Cel astfel plecat
Următoarele cuvinte le-a rostit:

Versetul 18:

Până și muștele, țânțarii
Albinele, chiar și viermii
Pot ajunge la iluminarea de neegalat,
Atât de greu de realizat,
Dacă puterea efortului și-o dezvoltă.

Aici există o mică dispută cu privire la modul de traducere. Unii vor spune: „Oamenii care au ajuns la iluminare, în trecut au fost muște și viermi, și au depus mult efort și au ieșit. Deci, dacă ei au putut, de ce n-ai putea și tu? Ești ființă umană, ești cu mult mai dezvoltat decât ei în ceea ce privește înțelegerea ta”. Toate aceste versete se bazează pe Sutra cerută de Subahu, o învățătură a Domnului Buddha însuși.

Din lectura cursului:

„Și care sunt cuvintele pe care le-a spus? Ele provin din Sutra cerută de Subahu:

Bodhisattva trebuie, în plus, să stăpânească următorul mod de a gândi: „Chiar și acele ființe care sunt lei, sau tigri, sau câini, sau lupi, sau vulturi, sau cocori, sau ciori, sau bufnițe, sau viermi, sau muște, sau albine, sau țânțari pot atinge starea inegalabilă a iluminării. Și iată-mă pe mine, cineva care trăiește o viață de om – acum, indiferent de orice, chiar dacă mă va costa viața, voi depune orice efort este necesar pentru a atinge iluminarea.”

 

Natura lui Buddha

Maestrul continuă în versetul 19:

Unul ca tine, născut în neamul uman,
Care știe ce este benefic și ce este dăunător,
Dacă n-ai renunțat la faptele unui bodhisattva,
De ce n-ai obține iluminarea?

Maestrul ne vorbește aici despre ceea ce numim natura lui Buddha din noi.

Sangye kyi rik

Sangye                 —   Buddha,
Sangye kyi rik   —   natura lui Buddha.

Ce este natura lui Buddha? Iată definiția:

Sangye su gyur rung

Gyur   —   a deveni,
Su         —   într-un,
Rung   —   poate.

Adică, cel care poate deveni Buddha sau cel care se poate transforma într-un Buddha.

Natura lui Buddha are două aspecte:

a.   Natura înnăscută a lui Buddha

Rangshin nerik

Rangshin nerik înseamnă natura înnăscută a lui Buddha și este și vacuitatea.

Și iată definiția naturii înnăscute a lui Buddha:

chuying gang shik,                                                ngowo nyikur gyur rung

rangshin nerik kyi tsennyi

Chu ying              înseamnă „spațiul Dharma” și este un alt nume pentru vacuitate.
Gang shik          — și care,
Ngowo nyi ku — corpul esenței lui Buddha sau corpul vacuității lui Buddha.

Rang shin ne rik kyi tsennyi   înseamnă definiția naturii înnăscute a lui Buddha.

Definiția naturii înnăscute a lui Buddha este: Natura lui Buddha este vacuitatea însăși și care va deveni corpul esenței lui Buddha.

Din moment ce lucrurile nu au nicio natură proprie de sine, nici eu nu am natură proprie de sine. Și eu sunt goală de orice natură. Cum știm asta? Știm că fiecare dintre cei prezenți aici, mă vede într-o altă lumină. Fiecare mă vede ușor diferit și are o părere diferită despre mine. Asta înseamnă că nu sunt nici într-un fel, nici în altul de la sine. În general, nu am natura de a fi ființă umană de la sine. Dacă îmi rodește altă karmă, mă voi renaște într-o altă formă de existență.

Dacă îmi va rodi o karmă grea, mă voi percepe ca spirit, animal sau în infern. Dacă karma va fi bună mă voi percepe într-un corp de înger, luminos și strălucitor, plin de plăcere. Totul conform karmei.

Faptul că sunt complet goală de orice natură de sine, este marele noroc. Eu sunt toată un potențial. În momentul de față mă percep ca fiind o ființă umană, datorită karmei care mi-a fost impusă în acest moment. Este ceea ce văd în prezent.

Pe de o parte, această karma este minunată, așa cum am spus în meditația despre abundență și timp liber. Pe de altă parte, am un corp care este ușor de ucis, ușor de rănit, îmbătrânește, se degradează, se îmbolnăvește. Am o karmă mixtă. Pe de o parte, am karma minunată și, pe de altă parte, defectuoasă.

Natura mea înnăscută de Buddha spune că nu sunt o ființă umană de la sine. Dacă acumulez suficiente binefaceri, fac suficiente acte de caritate, respect moralitatea, elimin concepția greșită, înțeleg bine vacuitatea, pot schimba această situație.

De aceea, maestrul spune: „până și muștele au ajuns la iluminare”, pentru că nu au propria natură de a fi muscă. Cu atât mai mult dacă sunt om, dacă fac un efort, pot ieși din această situație și să ajung la alta mai înaltă. La Ananda, la plăcerea divină și nesfârșită.

Deci, acesta este un aspect al naturii lui Buddha, este vacuitatea noastră. Este puritatea noastră. Uneori această natură este comparată, cu cerul albastru. Toate afecțiunile mentale și concepțiile greșite pe care le avem, sunt ca norii care acoperă cerul. Ele nu pot afecta cerul, nu pot să-l deterioreze.

Dacă vom îndepărta norii, va rămâne doar cerul senin.

În acest fel, nici puritatea noastră nu poate fi pătată. Puritatea este vacuitatea noastră. Este acest potențial ascuns în noi care nu poate fi atins. Și cel mai mare criminal are această natură a lui Buddha. Dacă va începe să elimine răul și să acționeze moral, el poate ajunge la iluminare.

Deci, acest aspect al naturii lui Buddha este deja în noi. Am venit deja cu el. Fiecare dintre noi avem această vacuitate, fără excepție. O au și muștele. Acest aspect al nostru va deveni corpul esenței lui Buddha, Svabhavakaya.

b. Natura lui Buddha necesită dezvoltare

Pe de altă parte, această natură a lui Buddha trebuie dezvoltată. Acesta este al doilea aspect al naturii lui Buddha.

Gyen-gyur gyi rik

Natura lui Buddha trebuie dezvoltată.

Nu este suficient că am venit cu potențialul. Va trebui acum să muncim pentru a-l dezvălui. Trebuie să dăm norii la o parte pentru a produce plăcerea veșnică.

Și în cele din urmă va deveni corpul mental și fizic al lui Buddha.

 

Exemplu

Scrierile oferă, de asemenea, un exemplu pentru a ilustra aceste două tipuri de natură a lui Buddha.

Primul exemplu pentru primul tip al naturii lui Buddha:

kyigen gyawoy gyu kyi sem dentong

Kyi gen gyawoy — câine bătrân și abandonat,
Gyu            — curent,
Sem           — minte, conștiință,
Den tong — lipsa existenței de sine.

Exemplul dat este vacuitatea curentului de conștiință a unui câine bătrân și abandonat. Chiar și o ființă amărâtă are natura înnăscută a lui Buddha – vacuitatea minții sale – lipsa existenței de sine, care îi va permite să ajungă la iluminare când îi va veni timpul.

Exemplu pentru al doilea tip:

kyigen gyawoy gyu kyi sakme sem kyi sabun

Sakme   —  pur, fără pată, imaculat,
Sabun    —  sămânță.

Adică, sămânța unei minți imaculate din curentul mental al acelui câine, este natura lui Buddha care necesită dezvoltare.

Este sămânța care, dacă este cultivată și dezvoltată prin multe acte de bunătate și practică adecvată, va permite chiar și celei mai amărâte ființe să ajungă în cele din urmă la iluminare.

 

Efortul de a face față dificultăților pe cale spirituală

Am vorbit în lecția anterioară despre faptul că, deja știm să muncim din greu pentru a trăi. Maestrul ne dă exemplul pescarilor care trec prin mari greutăți în mijlocul mării, sau al fermierilor care muncesc din greu ore îndelungate. Alții își investesc timpul și efortul pentru un hobby, riscându-și chiar și viața pentru el. Maestrul spune: „Dacă sunteți gata să faceți față dificultăților, să depuneți mult efort, atunci de ce nu investiți efortul într-un scop spiritual?

Versetul 20:

Dacă te înspăimântă gândul că trebuie
Să-ți sacrifici mâinile, picioarele și altele,
Această frică provine din ignoranță,
Pentru că ți-e greu să discerni între ușor și greu.

Versetul 21:

Timp de nenumărate milioane de eoni,
De nenumărate ori, corpul tău a fost tăiat,
Înjunghiat, pârjolit de foc sau sfârtecat,
Și încă n-ai reușit să devii iluminat.

Dacă este adevărat că conștiința continuă, am trecut deja prin toate aceste lucruri de nenumărate ori,

Și încă n-ai reușit să devii iluminat.

Deja ne-am confruntat cu dificultăți enorme. Atunci de ce să nu ne confruntăm cu dificultățile care duc la un obiectiv înalt care ne vor scoate și pe noi, și pe ceilalți din suferință?

Versetul 22:

Suferințele pe care le vei îndura pe calea spre iluminare
Sunt limitate. La fel ca durerea îndurată
De incizia făcută în carne,
Pentru a opri răspândirea unei boli periculoase în interior.

Din lectura cursului:

Ia în considerare diferența dintre suferințele celor trei tărâmuri inferioare și suferințele pe care le vei îndura pe calea spre iluminare. În comparație cu primele, acestea din urmă sunt ceva care au o limită; adică sunt relativ foarte scurte și nesemnificative și destul de ușor de suportat. Sunt la fel ca durerea îndurată de cineva, de incizia făcută în carne, pentru a opri răspândirea unei boli periculoase în interior.

 

Începeți să dăruiți legume

Versetul 25 vine să-i încurajeze pe cei care spun: „Obiectivul este prea înalt, este prea dificil. Generozitatea este prea grea, răbdarea este prea grea”.

Maestrul spune:

La început Ghidul ne îndrumă
Să dăruim lucruri precum legume.
Și odată ce ne-am obișnuit treptat,
Mai târziu vom dărui chiar și propria noastră carne.

tsuma lasok jinpa la-ang
drenpe tokmar jorwar dze
dela gomne chi ne ni
rim gyi rang gi sha yang tong

Tsuma            —   legume,
Lasok              —   și altele,
Jinpa               —   a dărui,
Drenpe           —   Ghidul,
Tokmar           —   la început,
Jorwar dze    —   ne îndrumă,
Dela gom ne —   odată ce ne-am obișnuit,
Chi ne ni         —   mai târziu,
Rim gyi            —   treptat,
Rang gi sha    —   propria carne,
Yang                  —   chiar,
Tong                  —   a da.

Maestrul ne spune: „Dacă vă este greu să dați, începeți prin a da un morcov, apoi doi morcovi…”.

Aceasta se referă la „Poveștile vieților anterioare ale lui Buddha”. Se spune că în viața de dinainte de a deveni Buddha, el și-a oferit carnea unei tigroaice înfometate care avea pui.

Noi spunem: „Eu nu pot face așa ceva”. Maestrul atunci spune: „Începe să dăruiești mai întâi un morcov. Dacă poți da un morcov, atunci dă doi morcovi. Apoi dă un kilogram, și dăruiește treptat, treptat…”.

Versetul 26:

Va veni ziua când vom trata corpul
La fel cum tratăm leguma.
În acea zi nu va mai fi greu
Să ne oferim carnea, precum și restul!

În această etapă nu ne va mai fi greu să facem aceste sacrificii ale unui Bodhisattva.

Împreună cu asta, este important să subliniem că Buddha ne interzice să dăruim ceva dacă nu suntem încă pregătiți, deoarece o astfel de dăruire nu ar fi completă și, prin urmare, karma nu va fi bună. Cu practica va veni și momentul potrivit.

 

De unde vine suferința minții și a corpului nostru?

Versetul 27:

Ei nu mai simt durere, deoarece au încetat faptele rele,
Și datorită înțelepciunii lor, nu mai au aversiune.

„Ei nu simt durere”. Cine sunt ei? Bodhisattva. Înalții bodhisattva care au făcut calea.

Acești bodhisattva sunt deja atât de avansați pe cale, încât au încetat să mai facă fapte rele și și-au redus mult tendința de a vedea lucrurile ca fiind existente în sine. Prin urmare, ei nu mai acumulează karma care i-ar determina să perceapă lucrurile ca suferință.

Apoi maestrul spune: De ce am dureri? De ce suferă acest corp? De ce am un corp care este atât de ușor de rănit și omorât?

Suferința minții se datorează falselor concepții,
Iar suferința corpului, faptelor rele.

Din lectura cursului:

„Bodhisattva care au atins punctul în care gândurile lor de compasiune sunt complet pure nu mai simt durere în corpul lor când îl dăruiesc. Acest lucru se întâmplă deoarece au încetat faptele rele. Nici atunci când își dăruiesc corpul nu mai au nicio aversiune față de acest act, datorită înțelepciunii lor de a ști când este bine să facă acest lucru”.

Două surse ale durerii:   a face lucruri rele   și    a avea concepția greșită.

1. A face fapte rele

Sokchu sok kyi dikpa

Sokchu  — a lua viața, a omorî,
Sok           — etc.
Dikpa      — fapte rele.

Faptele rele de a lua viața și etc.

Faptele rele sunt: a ucide, a răni, a fura, a minți, a comite adulter, toate lucrurile pe care le-am menționat mai înainte.

A face rău înseamnă a trăi o viață imorală. Chiar și când fac rău unei insecte, mintea înregistrează că fac asta.

Chiar și atunci când doar mă gândesc să lovesc insecta, mă înregistrez că o fac, chiar dacă nu am lovit-o de fapt.

Toate acestea lasă amprente în mintea mea, și într-o zi vor da rod. Și atunci voi simți durere în corpul meu, sau cineva mă va răni. Nu există altă cauză de a experimenta durerea.

Numai dacă voi face altora plăcere, voi experimenta plăcerea.

—   De ce ciocnirea dintre două corpuri provoacă durere?
—   O atingere îmi poate provoca plăcere sau durere. De ce? Care este diferența?

Dacă simt durere, este ca urmare a faptului că mi-a rodit sămânța când i-am rănit pe alții.

Și odată ce se întâmplă, va fi prea târziu. Nu mai pot schimba sămânța pe care am semănat-o și care rodește acum. Și dacă nu-mi place asta, atunci ce înseamnă? Să nu-i mai rănesc pe alții! Și asta este tot.

Maestrul spune: „Există două surse ale durerii. Orice durere spirituală, mentală, sufletească, fizică pe care o trăim vine din faptul că am făcut rău altora în trecut.

2. Concepția greșită

A doua sursă a durerii este concepția greșită.

Ce este concepția greșită?

Concepția greșită este cea care nu înțelege realitatea, care crede că lucrurile sunt acolo afară independente de sine. Ea este concepția care crede că  persoana care vine și își îndreaptă arma spre mine nu are nicio legătură cu mine și nu i-am făcut nimic.

S-ar putea să nu-i fi făcut nimic acelei persoane. Karmei îi ia timp să rodească. Cu siguranță am făcut altcuiva rău în trecut – altfel nu aș experimenta suferință în lumea mea. Pentru că lucrurile sunt goale. De asemenea, nici plăcerea nu o pot experimenta dacă nu am provocat plăcere altora în trecut.

Concepția greșită nu înțelege această cauzalitate.

Cauzalitatea obișnuită, pe care o dăm lucrurilor în viața noastră de azi, este total greșită.

Deci, care-i problema? Nu înțelegem de unde vin lucrurile. Reacționăm față de ele, încercăm să le reparăm. Ne îngrijim să ne fie bine și să nu ne fie rău. Dar din moment ce nu avem idee de unde au venit, atunci nu avem nicio șansă să reușim în misiunea noastră. Și tocmai pentru că nu înțelegem, facem exact lucrurile care ne mențin în suferință.

În cele din urmă, sursa concepției greșite constă în lipsa de înțelegere a propriei noastre vacuități.

gangsak gi dak dang dakgir shenpa

Kang sak        —   om,
Dak                   —   „Eu”,
Dakgir              —   „al meu”,
Shenpa Grip  —   atașament.

Atașamentul față de „eu” și „al meu”.

Maestrul spune: Fiecare durere pe care o avem vine din faptul că nu înțelegem de unde au venit lucrurile, nu înțelegem realitatea și ne atribuim existența de sine nouă și fenomenelor din jurul nostru și facem fapte rele.

 

…și de unde vine fericirea și bunăstarea?

Maestrul Shantideva continuă să spună și contrariul

Bunăstarea corpului – va rezulta din acte de bunătate,
Și bucuria minții – de la învățare și meditație.
Ce-i mai poate întrista pe cei plini de compasiune,
Care rămân în ciclul existenței de dragul celorlalți ?

Bunăstarea corpului și a minții va veni din acte de bunătate și meditație. Maestrul dă ca exemplu pe „Cei plini de compasiune”, adică marii bodhisattva care datorită binefacerilor lor, de dragul celorlalți, nu mai au probleme de tristețe, sau alte suferințe mentale.

 

Meditația:  Vacuitatea omului plăcut

 

Așezați-vă comod.

Concentrați-vă pe respirație.

Fiți atenți la senzația din nări, la trecerea aerului și încercați să numărați 10 respirații.

Și acum gândiți-vă la cineva pe care-l iubiți.

Încercați să vă aduceți aminte de chipul lui.

Imaginați-vă că sunteți lângă el și îl priviți.

Și fiți atenți la felul în care vă simți în prezența lui.

Din moment ce ați ales pe cineva care vă place, atunci presupun că vă simțiți confortabil în preajma lui, vă este plăcut să-l priviți.

Aspectul lui plăcut vă atrage. Când îl vedeți, aveți o senzație plăcută.

Și vă spuneți: „Este frumos”, sau „Ce persoană plăcută este”, sau „Este o persoană drăguță” sau orice altceva ce este pentru voi.

Deci la nivel convențional, la nivel normal, poți spune că în viața voastră a apărut o persoană drăguță sau plăcută sau frumoasă.

Și acum uitați-vă la chipul lui.

Și încercați să găsiți ce este frumos, drăguț sau plăcut pe chipul lui. Uitați-vă cu atenție. Examinați-i chipul foarte atent. Oare culoarea părului îl face să fie plăcut? Sau poate forma sprâncenelor lui? Sau forma nasului lui? Sau orice alt detaliu de pe chipul lui.

Încercați să găsiți ce anume îl face să fie atât de atractiv pentru voi. Încercați să localizați exact acel lucru.

Există vreo parte a chipului lui care să fie plăcută sau drăguță în sine? Care spune „Sunt plăcut”, „Sunt frumos”, care în mod absolut este drăguț sau frumos sau plăcut și toți cei care întâlnesc această persoană vor fi de acord cu voi. Există o asemenea parte a feței lui?

Puteți indica exact unde se află plăcerea sau frumusețea lor? În dinți? În nas? Unde exact?

Și este foarte probabil că dacă vă uitați cu atenție și examinați cu atenție, veți vedea că nu există niciun un singur detaliu pe fața lui care să fie în mod absolut: „frumos”, „plăcut”. Într-un mod în care întreaga lume va fi de acord cu voi.

Deci de unde vine plăcutul sau atractivitatea lui?

Și dacă nu vine de la el, și dacă vă simțiți plăcut în preajma lui, atunci plăcerea trebuie să vină de la voi.

Voi sunteți cei care proiectați plăcutul pe chipul unei persoane. Chipul, la rândul lui, nu are calitatea de a fi plăcut sau neplăcut în sine. El este doar un chip. Iar plăcerea, sentimentul plăcut, trebuie să vină de la voi.

Este ca și cum ar fi un filtru între ochii voștrii și acel chip, care vă determină să-l vedeți ca fiind „Plăcut” sau „Drăguț”. Acest chip trezește în voi „Plăcut” sau „Drăguț”. Dar plăcutul și drăguțul sunt ale voastre, nu sunt pe chipul lui.

Pentru că însuși chipul în sine, este gol de a fi plăcut sau neplăcut. Acest chip nu are niciun semn sau indicator, că este obiectiv plăcut sau neplăcut.

Dacă ar exista așa ceva, atunci întreaga lume s-ar gândi la acea persoană exact așa cum vă gândiți voi la ea.

Acum mai faceți un pas înainte și întrebați-vă: „Dacă mă simt plăcut în prezența acestei persoane, dacă filtrul care îmi vine în minte este un filtru al plăcerii când mă uit prin el la această colecție de date, care ar fi cauza acestui filtru? Ce l-a creat?

Și vă dau un indiciu: nu căutați la cealaltă persoană. Cautați în voi. Ce ar fi putut crea filtrul care acum vă obligă să vă simți confortabil în prezența acestei persoane?

Care ar fi cauza amprentei care rodește acum ca „Plăcut”?

Puteți deschide ochii.

——————————

 

Vedem lumea prin filtrele noastre

Aceasta a fost o scurtă meditație, cu scopul de a ilustra puțin ceea ce numim vacuitate.

Când spunem că lucrurile sunt goale, când spunem: acest chip este gol de a fi plăcut sau neplăcut în sine, nu spunem că această persoană este neplăcută. Pentru voi este plăcută și nimeni nu vă neagă experiența. Nu spunem că ceea ce simțiți nu este adevărat. Pentru voi, atractivitatea acestei persoane este adevărată, este validă.

Dar plăcutul nu vine de la el. Persoana este goală de a fi plăcută sau neplăcută în sine, altfel întreaga lume ar vedea-o exact la fel cum o vedeți voi. Și asta nu este adevărat. Dar nici nu înseamnă că lumea simte invers de ceea ce voi simțiți. Orice lucru din viața noastră este gol de a fi într-un fel sau altul și dacă îl vedem așa cum îl vedem, este în ochiul privitorului.

Deci, dacă este în ochiul privitorului, atunci de ce vedem și chipuri neplăcute? Este bine să faceți această meditație pe o persoană care nu este plăcută, pe care nu o puteți suferi, și căutați ceea ce este neplăcut la ea. Culoarea ochilor ei? Oare toți ceilalți cred că ochii ei nu sunt drăguți? Încercați să căutați unde se află acel „Neplăcut” la ea, și veți vedea că nu veți putea găsi. Pentru că nu vine de la ea, ci de la voi. Voi proiectați plăcut sau neplăcut.

 

Mecanismul ascuns

Vrem să ajungem la fericire, nu-i așa? Vrem să vedem numai ce este plăcut, și să eliminăm neplăcutul. Dar pentru asta trebuie să înțelegem care este cauza amprentei care ne determină să percepem plăcut sau neplăcut. Aceasta a fost partea puțin mai dificilă a meditației. V-am întrebat: Care ar fi cauza amprentei care rodește acum ca „Plăcut”?

Ceea ce spunem este dacă vedem persoana ca plăcută înseamnă că am făcut ceva bun în trecut. Problema este că acest mecanism karmic este ascuns. Aceasta este o realitate foarte ascunsă. Pentru o persoană obișnuită care nu este avansată în meditație îi este dificil să observe cum funcționează. Nu știm care a fost lucrul bun pe care l-am făcut și care mă face acum să cunosc o persoană plăcută. Așa că spun „El este plăcut”. „Așa este el”.

Aceasta este neînțelegerea noastră. Le atribuim lucrurilor existență proprie de sine, pe care nu au avut-o niciodată, și nu o  vor avea vreodată.

Întreaga mea lume vine din felul în care o văd. Și pentru mine nu există altă lume, decât cea pe care o proiectez.

Lumea pe care o proiectez trece prin filtrele prin care mă uit în lume. Privesc constant lumea prin filtre: prin cuvinte, prin noțiuni. Aceste filtre îmi sunt impuse. Aceasta este karma mea. Ea îmi impune să experimentez lumea într-un anumit fel. Uneori plăcută, alteori mai puțin plăcută.

Trebuie să încep să înțeleg acest mecanism. Pentru că dacă lumea vine de la mine și dacă înțeleg cum funcționează acest mecanism, atunci pot începe să lucrez cu el.

 

Totul vine din acțiunile făcute

Pot începe să privesc lumea prin filtre roz. Cum? Nu prin a sta și a spera că va fi bine. Maestrul Shantideva ne-a spus că nu are rost să facem asta, nu funcționează. Oamenii au sperat mult timp că va fi bine. Trebuie să înțelegem cum funcționează mecanismul. Și pentru asta am nevoie de îndrumarea unui maestru precum Maestrul Shantideva sau Buddha, cineva care a înțeles mecanismul. Și ei spun: „Totul vine din acțiuni. Vine din ceea ce ai făcut în trecut”.

Este nevoie de timp pentru a produce filtrele. Dacă începem să ne respectăm jurămintele de moralitate și să avem un comportament adecvat, ne producem viitorul. Încetul cu încetul, lumea noastră va începe să se schimbe.

Ce va începe să se schimbe?

Nu ceilalți vor începe să se schimbe. Mintea noastră se schimbă. Filtrele noastre se schimbă, iar acele fețe pe care le credeam că nu sunt plăcute acum ne vor părea plăcute.

Și vom spune: „S-au schimbat, s-au schimbat în bine”.

Aceasta este greșeala pe care o facem, credem că lumea este în afară.

Noi suntem cei care atribuim lucrurilor existență de sine, anume calități. Chiar și faptul că recunoaștem chipul ca fiind fața cuiva, vine de la noi. Chiar și noțiunea de „chip”, vine de la noi. Chiar și faptul că îl identificăm ca „ființă umană”, vine de la noi.

 

Înțelegerea ne permite să ne creăm viitorul

Nu am control asupra prezentului, dar pot începe să pavez viitorul.

Și asta pot să fac numai dacă înțeleg că vine de la mine și nu de la ei. Atâta timp cât cred că vine de la ei, sunt pierdut. Nu pot schimba lumea. Am încercat mult timp. Nu o pot face. Este imposibil și nu a funcționat niciodată, pentru că nu înțelegeam lumea. Pentru că nu înțelegeam de unde vine lumea mea.

Dacă înțeleg că întreaga mea lume vine de la mine, iar felul în care vine de la mine este prin modul în care am acționat în trecut față de lume, atunci pot începe să o schimb, schimbându-mă pe mine însumi. Apoi automat lumea mea se va schimba. Nu trebuie să lucrez afară.

Trebuie doar să fac în interiorul meu. Nu trebuie să fac nimic cu ei.

Și am dat exemplul cu șeful furios. Dacă este supărat pe nedrept pe mine, ce ar trebui să fac:

—   să-l invit la o ceașcă de cafea?
—   sau să mă înfrânez?
—   sau să țip la el?
—   sau să-i explic că greșește?

Ce ar trebui să fac?

În prezent nu este nimic de făcut. Dacă acum se comportă urât cu mine sau mă insultă sau țipă la mine, este pentru că am făcut aceleași lucruri în trecut și altora. Nu mai am nimic de-a face cu el acum. E prea târziu, mi-a revenit karma. Acum trebuie să am grijă să nu mai învârt din nou roata. Acum trebuie să acționez invers.

Așa că pot să-l invit la o ceașcă de cafea sau să nu-l invit la o ceașcă de cafea, nu contează.

Nu am ce să fac în afara mea, trebuie să lucrez în interiorul meu. Iar rezultatele acestui lucru vor veni în viitor, nu acum. În acest moment, rolul meu este să împiedic roata să se mai învârtă și să-l iubesc cât mai mult posibil. Și asta nu este ușor de făcut.

Cursul 11

Perfecțiunea bucuriei efortului

Seminar bazat pe capitolul 7 din

“Ghidul de viață al războinicului spiritual”

Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5 – Prima parte

 

Introducere

Textul pe care îl studiem se numește „Ghidul modului de viață al războinicului spiritual” scris de Maestrul Shantideva.

Maestrul Shantideva a trăit în secolul al VIII-lea și a fost unul dintre cei mai mari oameni spirituali din istorie. Textul pe care l-a scris conține o serie de sfaturi, ca să spunem așa, despre cum ar trebui să se comporte o persoană care vrea să se dezvolte spiritual și să ajungă la iluminare.

– Căutarea spirituală

O persoană care a atins un anumit nivel de maturitate spirituală, înțelege că această viață, așa cum este, nu poate funcționa.

Că în această viață ne naștem, creștem, mergem la școală, dobândim o profesie, ne facem o familie, apoi ne creștem copiii și mergem la muncă în fiecare dimineață, după care ce se va întâmpla?

Putem să ne uităm la părinții noștri să vedem ce va urma. Să ne uităm la bunicii noștri. Exact același lucru ne așteaptă, în cazul în care nu apare între timp vreun accident sau boală gravă sau război sau altă nenorocire.

Și o persoană care se uită la aceste lucruri, își dă seama că, ele nu pot duce decât în brațele Lordului Morții. Acțiunile pe care le facem în lume, lucrurile pe care le spunem în lume și gândurile pe care le gândim, toate lasă amprente în mintea noastră, iar acestea ne creează lumea, creează modul în care vedem lumea.

Dar dacă omul a acumulat multe binefaceri, va întâlni profesori și învățături spirituale, își va da seama că există o cale de ieșire, care nu trebuie să se sfârșească cu boală, bătrânețe și moarte, așa cum a văzut până acum. Nu trebuie să se termine așa.

– Învățătura care duce la fericire

Învățătura lui Buddha este adesea privită ca pe ceva misterios, ca o învățătură de a dobândi pacea sau de a fi stoic, de a te contopi cu universul. Nu aceasta este învățătura lui Buddha.

Învățătura lui Buddha ne învață cum să fim cu adevărat fericiți.

Fiecare dintre noi are dorul de fericire. Tot timpul facem lucruri care să ne facă fericiți. Dar dacă ne uităm la unde ne duc lucrurile pe care le facem, dacă ne uităm la unde au ajuns părinții și bunicii, vedem că nu duc la fericirea supremă.

Sigur că sunt și perioade bune în viață, dar și ele se vor sfârși. Războinicul spiritual începe să caute calea spre fericirea supremă, cea care este durabilă, nu pe cea care odată este și alteori nu este.

– Cultivarea perfecțiunilor

Maestrul Shantideva în cartea sa învață pe războinicul spiritual cum să-și cultive anumite calități, pentru a reuși în această dorință de a atinge fericirea supremă. Cartea este ordonată după aceste calități, pe care le numim „perfecțiuni”.

Iar perfecțiunile pe care le descrie, și care provin din învățătura lui Buddha, sunt în primul rând:

Generozitatea. Perfecțiunea dăruirii. Bodhisattva, războinicul spiritual își dezvoltă în primul rând capacitatea de a dărui. Maestrul Shantideva spune: „Începe cu puțin, nu sări peste nivelul de dăruire la care ești în prezent.” Ca în orice practică, există etape și este bine să începi din locul în care te afli, și cu timpul să-ți extinzi generozitatea. Asigură-te că vei trece treptat de la un nivel la altul.

Orice religie respectabilă va pune accent pe dăruire și generozitate. De ce este important? Pentru că una dintre cauzele principale ale suferinței noastre este acela că suntem atașați de noi înșine. Este egoismul nostru. De fapt, acesta este motivul pentru care continuăm să suferim. El este adânc înrădăcinat în noi. Am venit pe lumea asta cu el. Acesta este un obicei pe care îl avem din timpuri imemoriale, din viețile anterioare. Întotdeauna am fost preocupați de noi înșine. Și când o persoană începe să cultive generozitatea, să practice în mod conștient dăruirea, începe treptat să se elibereze de atașamentul față de „eu” și „al meu”. Această eliberare este pe calea de a ajunge la fericirea supremă care este complet dincolo de ego. Este antiteza eului. Egoul nu ne va permite să ajungem la această fericire supremă.

După generozitate, maestrul vorbește despre dezvoltarea comportamentului moral, ceea ce numim perfecțiunea moralității. Perfecțiunea moralității are mai multe straturi:

Prima dintre acestea este moralitatea de a nu face rău altora. A nu ucide, a nu fura, a nu minți, a nu comite adulter. A nu minți, a nu ne folosi de vorbe care să-i îndepărteze unii de alții, a nu vorbi dur, vulgar, a nu ne petrece timpul în discuții inutile. Să fim atenți la gândurile noastre, să nu râvnim la lucrurile altora, să nu le dorim răul altora. Și în special, să ne dezvoltăm înțelepciunea, să ne dezvoltăm înțelegerea asupra naturii supreme a realității noastre. Și asta este partea cea mai grea.

Acest nivel este doar primul nivel al moralității și nu este mic, este imens. Gândiți-vă, cum ar fi să ajungeți în situația în care vă veți apropia întotdeauna oamenii și nu o să-i mai îndepărtați niciodată unii de alții.

Asta înseamnă să nu mai bârfiți, să nu mai ponegriți, să nu vă mai plângeți de alții.

Toate acestea lasă amprente în mintea noastră. Care va fi rezultatul unor astfel de amprente? Vă veți trezi că sunteți singuri.

Dacă singurătatea este una dintre problemele pe care le aveți, ce ar trebui să faceți? Trebuie să faceți invers. Să apropiați oamenii între ei. Să mergeți la cei singuri și să vă petreceți timpul cu ei pentru a le atenua singurătatea.

Acesta este un prim nivel de moralitate.

Există un al doilea nivel de moralitate, în care practicăm cum să facem bine în lume. Sunt oameni care în natura lor sunt mai buni și alții mai puțin buni. Potrivit Maestrului Shantideva, conform lui Buddha și conform oricărei învățături spirituale respectabile, omul trebuie să-și dezvolte această capacitate de a aduce binecuvântare altora. Pentru că fericirea stă acolo.

Maestrul Shantideva spune:

Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
Și orice suferință ce există în lumea întreagă,
Vine din dorința să fiu eu însumi fericit.

Cel care își trăiește viața dorind fericirea altora, lasă amprente în mintea lui a căror rezultate vor fi o lume care este bună cu el, o lume care îi zâmbește.

Fiecare dintre noi experimentează lumea în prezent într-un anume fel. Fiecare experimentează lumea în funcție de rodirea semințelor karmice pe care le-a plantat în minte, după cum s-a comportat în trecut față de alții, cu gândul, vorba și fapta. Și mai ales față de ceilalți.

Această lume ne este impusă. Nu mai avem ce face cu ceea ce ni se întâmplă în acest moment. Avem un anume corp, trăim într-o țară anume, într-o casă anume, ne simți mai bine, ne simțim mai prost, suntem mai sănătoși, mai puțin sănătoși. Nu putem decide în acest moment să fim mai tineri cu cinci ani sau să ne schimbăm sexul pentru că așa am hotărât acum. Toate au fost deja stabilite de acțiunile noastre trecute.

Și dacă toate acestea au fost determinate de acțiunile anterioare, vom lua același principiu și îl vom aplica mai departe dar cu intenție.

Acum ne vom organiza acțiunile, gândurile, cuvintele, pentru a ne crea un viitor după cum ne dorește inima.

Dar „după cum ne dorește inima” nu este suficient de bine, pentru că dacă nu am fi iluminați, atunci nici nu știm cât de bine ar putea fi. Nu există limită cât de bine ar putea fi. Poate fi, Ananda, plăcerea supremă permanentă, pe care nu ne-o putem imagina acum.

Dar Buddha poate. El ne spune: Iată lista cu regulile de conduită, pe care dacă le vei respecta îți vor aduce fericirea nesfârșită”. Dar ele trebuie învățate mai întâi. Și asta am făcut în cursul 7, unde au fost explicate jurămintele Bodhisattva. Trebuie să ne angajăm pe cale și să le păstrăm. Este un mod care produce fericire, treptat.

Există al treilea nivel de moralitate. A învăța cum să facem aceste lucruri rapid. Ce înseamnă „rapid”?  Înseamnă pe parcursul unei vieți. Și când cineva aplică aceste lucruri și, de asemenea, aplică regulile de a face asta rapid, lucrurile încep să se întâmple cu viteza fulgerului. „Viteza fulgerului” poate dura câțiva ani, în această viață. Dar față de nenumărații eoni de suferință, este cu adevărat cu viteza fulgerului. Și este minunat și foarte interesant când se întâmplă.

Acestea sunt deja jurămintele tantrice. Tantra este o cale dată de Buddha, o cale foarte pură. Pentru ca o cale să aibă succes mai întâi ea trebuie să aibă o puritate morală enormă și să fie respectate toate jurămintele pe care le-am enumerat și multe altele. Puterea Tantrei este enormă, deoarece poate scoate omul din suferință într-o singură viață. Ea îl poate aduce la iluminare într-o singură viață.

Ea este ca un tun uriaș care ne poate catapulta într-un loc mult mai minunat decât suntem acum. Dar este și un tun periculos. Trebuie să fim pregătiți pentru asta. Copiii mici nu sunt lăsați să se joace cu tunurile.

Cum ne pregătim pentru această armă? Respectând moralitatea prin menținerea purității. Menținerea moralității și practica de a fi buni cu ceilalți este exact ceea ce ne formează mușchii spirituali care ne pregătesc pentru instrumentul suprem al tantrei pure, care ne mobilizează toate energiile în direcția iluminării.

Maestrul Shantideva în cartea sa ne oferă de fapt îndrumări despre cum să facem acest lucru, cum să ne pregătim pentru acest instrument. El însuși era un Tantrika; trăia în mănăstire, călugării nu apreciau atât de mult practica lui pentru că o făcea pe ascuns, noaptea, iar ziua dormea. Ei credeau că este leneș. De aceea trebuie să fim atenți când judecăm oamenii, nu-i așa? El este exemplul pentru noi.

Maestrul enumeră cele șase perfecțiuni, dintre care două am spus că sunt: generozitatea și moralitatea. Următoarele sunt:

Răbdarea, despre care am vorbit mult în seminarul „Ucide supărarea”. Unul dintre cele mai importante aspecte ale răbdării este de a fi dispus să facem față dificultăților pe calea spirituală.

Bucuria efortului, capitolul 7, de care ne ocupăm acum.

În primul verset, maestrul ne spune „Fără vânt focul nu pâlpâie”, aceasta este bucuria efortului.

M-am hotărât, vreau să fiu fericit, sunt pregătit să fac ce trebuie să fac, dar sunt ocupat. Spunem „Sunt ocupat!”. Sunt ocupat cu lucruri care nu-mi aduc fericirea și nu am timp să fac lucrurile care pot să-mi aducă fericirea. Aceasta este un fel de lene spirituală. Am spus că în cultura noastră este foarte ușor să fim și foarte ocupați și inactivi în același timp. Pentru că suntem ocupați cu lucruri relativ ușoare, care nu duc la fericirea absolută, care duc la obiective foarte limitate.

Fiecare efort pe care îl investiți, fiecare muncă pe care o faceți este de a obține lucruri lumești, lucruri care sunt trecătoare. Ele ne vor fi luate mai devreme sau mai târziu. Aceasta este natura a tot ce este lumesc. Vin din karma, vin din energia care se schimbă tot timpul. Care merge când în sus, când în jos.

Omul poate spune: „Dacă mi-e bine în viață, de ce n-aș dori să mă întorc aici?” Dacă viața este bună pentru tine acum, nu-ți face griji, se va termina. Dacă nu înainte de moarte, în momentul morții.

Și majoritatea oamenilor nu mor ușor. Majoritatea oamenilor mor în chinuri. Și chiar dacă totul merge bine, iar tu trăiești bine până la sfârșit, câtor oameni li se întâmplă asta? Câți oameni cunoașteți care nu sunt grav bolnavi și nu sunt chinuiți? Chiar și atunci, moartea este grea. Cei care mor nu ne mai pot spune asta pentru că se întâmplă după ce au închis ochii.

Pentru că în momentul morții, Lordul Morții ne smulge totul dintr-o dată. Și nici măcar nu putem protesta. Este o experiență traumatizantă. Nu degeaba ne este frică de moarte.

1. 1. Primul răspuns la întrebarea de ce să nu vrem să ne întoarcem aici, este pentru că este Chiar dacă ne este bine, este temporar.
   2. În al doilea rând, nu avem idee ce înseamnă bine. Când suntem în samsara și mintea noastră este plină de cele trei otrăvuri, nu avem idee ce înseamnă să fim fără ele. Cum este să avem mintea eliberată de aceste otrăvuri ale dorinței neîncetate: de a fugi după ce este plăcut și de a respinge ce este neplăcut și, mai rău de atât să nu înțelegem deloc ce ni se întâmplă. Să nu înțelegem deloc ce ne motivează, să nu fim conștienți de forțele care ne împing, care ne forțează să ne naștem din nou și din nou și să murim din nou și din nou și pe cale să ne îmbolnăvim, să îmbătrânim și să suferim.

Așa că pentru a ieși din această situație trebuie să depunem efort. Dacă lăsăm lucrurile să se desfășoare, ca de obicei, știm unde vor duce. Trebuie să începem să lucrăm Și acesta este capitolul nostru.

Pentru a dezvolta perfecțiunile pe care le-am menționat deja, generozitatea, moralitatea, răbdarea, trebuie să investim efort, și să facem cu bucurie. Pentru că vrem să ne creăm bucuria, fericirea. Deci, efortul ar trebui să fie cu fericire.

Trebuie investit efort acum, când deja începem să pășim pe calea spirituală, trebuie să ne dezvoltăm concentrarea meditativă.

Trebuie să investim mult timp în studierea vacuității și a înțelepciunii. Au fost oameni care au preferat să meargă prin ploaie, prin noroi, să călătorească departe numai ca să învețe puțin despre vacuitate. Nu există o modalitate mai bună de a vă petrece sfârșitul de săptămână.

Maestrul Nagarjuna, unul dintre cei mai mari înțelepți care au trăit vreodată, care a trăit în jurul secolului doi – trei, a spus că o persoană care nu înțelege vacuitatea nu contează cât de bună este. Oricât bine ar face ea în lume. Ar putea fi Maica Tereza. Atâta timp cât nu înțelegem vacuitatea, vom continua să ne renaștem și să suferim în această lume suferindă.

Pentru că nu înțelegem realitatea. Atâta timp cât nu ne înțelegem realitatea, reacționăm incorect la ea și ne producem multă suferință.

Vine cineva și se supără pe mine sau vine cineva și țipă la mine. Dacă nu înțeleg de unde vine, voi începe să-l resping. Voi începe să țip la el sau să-l critic în inima mea. În acest fel l-am creat pe următorul care să țipe la mine. Pentru că vacuitatea merge împreună cu karma. El este gol de a fi un om rău în sine. Îl percep așa datorită semințelor mele karmice. Și dacă încep să reacționez față de ceea ce am creat deja în trecut, continui samsara. Samsara înseamnă roată. O roată a suferinței care se învârte mereu.

Samsara nu este ceva legat numai de renaștere și moarte. Dar există și ceea ce se numește „mini samsara”. Există samsara care se întâmplă clipă de clipă, tot timpul. Când nu înțelegem realitatea, și reacționăm greșit în mod constant, ne creăm tot timpul mici samsara care alcătuiesc marea samsara.

– Studiul bucuriei efortului

Literatura budistă este plină de învățături despre generozitate, moralitate,  răbdare. Există multe învățături despre vacuitate, meditație, dar foarte puține care descriu bucuria efortului.

Această traducere a capitolului pe care o primiți, este despre cum să ne cultivăm entuziasmul de a ne face munca.

– Este nevoie de mult efort pentru a ieși din samsara

Fiecare dintre noi își trăiește propria viață, are propriile obiceiuri, are casa lui, familia lui, slujba lui și merge pe un anume făgaș. Datorită obiceiurilor bine înrădăcinate cu care am venit, va trebui să depunem mult efort pentru a ieși de pe acest făgaș.

Avem nevoie de o forță motrice puternică, să întâlnim profesori care să ne împingă, să ne inspire și să ne aducă învățături. Avem nevoie de o mulțime de factori pentru a avea succes pe cale. Maestrul vorbește despre ele în acest capitol.

– Obstacole în calea efortului

Următorul lucru despre care maestrul ne vorbește la începutul capitolului este despre obstacolele în calea acestui efort.

Și care sunt obstacolele? Primul este lenea:

Există trei moduri în care ne manifestăm lenea:

1. 1. Lenea – „Nu am chef, n-am dispoziție”.
   2. Există lenea – „Nu am timp, sunt ocupat” „Sunt ocupat de a-mi produce mai multă suferință, nu am timp să-mi creez fericirea”. Dacă o persoană este prea ocupată ca să vină la învățăturile spirituale, atunci nu înțelege ce face. Pentru că tot ceea ce căutăm să obținem în această lume ne va fi luat, mai devreme sau mai târziu. Obiectivul lumesc este mic și foarte limitat.
   3. Al treilea tip de lene este lipsa de încredere în capacitatea noastră. „Obiectivul este prea înalt pentru mine, mă depășește și în plus, azi nu am chef”.
   4. Al patrulea tip este să fim atrași de a face lucruri rele.

Ce înseamnă să facem rău? Rău nu înseamnă neapărat să mergem și să rănim oamenii. Rău înseamnă să ne ocupăm de lucruri care ne fură timpul și nu ne permit să practicăm producerea fericirii supreme. Adică, multe ore la televizor, multe petreceri, multe ziare, multe excursii, multe, multe, multe lucruri care nu sunt rele în sine, dar ne fură viața.

– Antidot la obstacole

Și apoi am vorbit despre un antidoturile pentru aceste obstacole. Dacă nu activăm un antidot vom continua pe același făgaș. Și am dat două antidoturi foarte puternice și foarte importante.

1. Meditația asupra impermanenței și a morții. Trebuie să dezvoltăm conștientizarea morții, a faptului că moartea este certă. Ea nu poate fi oprită.

Cu fiecare clipă care trece ne apropiem mai mult de ea, și ne va surprinde în mijlocul lucrurilor. Vom avea sentimentul greu că nu am terminat ce am vrut să terminăm, nu ne-am atins scopurile. Majoritatea oamenilor mor cu sentimentul de eșec.

Nu știm când va veni moartea. Corpul nostru este foarte ușor de omorât. Corpul nostru se strică foarte ușor. Dacă ne-am cumpărat televizor și s-a defectat, îl putem returna.

Ce corp ați primit? Dacă vi s-au astupat gura și nasul, în două minute totul s-a terminat! Corpul este defect. Returnați-l dacă puteți!

Aceste studii ne învață cum să dobândim un alt corp care nu este defect. Ele ne învață de unde vine și cum să producem ceva diferit.

2. Al doilea antidot, care este, de asemenea, foarte important, este meditația asupra resurselor și oportunităților, sau a abundenței și a timpului liber pe care l-am numit, iar în sanscrită Kshana și Sampati. Este contemplarea asupra oportunității rare și minunate care ne-a fost oferită și care nu se mai întoarce.

– Miracolul incredibil al acestei vieți

Viața noastră ca ființe umane este un adevărat miracol.

Dacă luăm în calcul toate formele de existență suferindă din samsara: animalele, spiritele flămânde și făpturile din infern, existența umană este rară și un adevărat miracol. Avem o sănătate relativă, inteligență, educație,  siguranță financiară, suntem într-o țară de drept. Există condiții pentru practica spirituală.

Câți oameni au astfel de condiții?

—   Să nu trebuiască să muncească toată ziua pentru a obține mâncare sau să se teamă de tâlhari și criminali, sau
—   Să aibă un acoperiș deasupra capului, sau
—   Sunt suficient de sănătoși, sau înțeleg suficient.

Câți oameni au aceste condiții? Acum luați toți oamenii care au deja aceste condiții și nu vin la învățăturile spirituale? Ce fac cu ele? Stau și beau vin, încă un iaht, încă o excursie, încă o petrecere… și apoi s-a terminat.

Risipesc cel mai mare miracol, preocupându-se de lucruri trecătoare, de prostii.

—   Dacă sunteți aici, înseamnă că sunteți atrași de lucrurile spirituale.
—   În lumea voastră există profesori spirituali. Nu în orice lume sunt.
—   Există învățături spirituale.
—   Există învățături spirituale care funcționează, autentice, pe care mii de oameni le-au testat, le-au practicat și au ieșit din suferință.
—   și toate aceste învățături sunt aici în limba voastră.

Așa că dacă mergeți acasă și continuați preocupările voastre obișnuite, noi spunem că există un mare pericol în asta.

Faptul că ați venit aici, înseamnă, pe de o parte, că aveți o karmă minunată, că sunteți speciali. Pentru că este absolut rară.

Iar pe de altă parte, dacă veniți aici și apoi mergeți în lumea obișnuită și nu faceți nimic cu aceste învățături, se creează un obicei. Și vreau să vorbesc puțin despre asta astăzi.

În versetul 12, maestrul ne vorbește de cât suntem de delicați și cât de greu suportăm durerea, dar cum va fi când vom ajunge să suferim în tărâmurile inferioare? Acolo va fi mult mai rău. Toleranța noastră la durere scade odată cu vârsta.

Ești atât de sensibil, încât și apa fierbinte
Te opărește dacă te atinge.
Cum poți sta atât de mulțumit,
Știind că ți-ai creat karma care în infern te duce?

Persoanele în vârstă fac față mai greu dificultăților decât persoanele mai tinere. De ce? Pentru că nu și-au dezvoltat răbdarea. Și dacă nu facem nimic, lucrurile vor decurge după amprentele pe care le avem.

– Speranțe și iluzii false

În versetul 13, maestrul spune:

Fără să faci niciun efort, îți pui speranța în rezultate –
Suferințele cad peste cei mai puțin capabili să le suporte;
Prins deja în strânsoarea morții
Îți imaginezi ca și cum ai fi nemuritor,
Vei plânge amar când suferințele vor veni să te distrugă.

Aici vorbește despre noi, oamenii. El spune că speranțele pe care le au oamenii sunt complet nerealiste. Și este important să le formulăm în mod explicit înainte de a le putea depăși. Important este să observăm unde ne aflăm în raport cu această listă pe care a desemnat-o, pentru a nu cădea.

Maestrul spune: „Toți oamenii presupun ilogic că lucrurile bune vor veni la ei”. Ei spun:       „O să fie bine!”. Oamenii doresc să le fie bine și speră să le fie bine, și noi sperăm că va fi bine.

Fiecare lucru pe care îl avem vine ca rezultat al semințelor karmice pe care le-am plantat prin acțiunile noastre. Dacă nu am avea semințe, karma neplantată nu va da niciodată roade. Aceasta este una dintre legile karmei. Fără sămânță nu există fruct.

Așa este în natură, așa este karma.

Dacă vrem bine, trebuie să semănăm semințele binelui.

Dacă vreau ca să ne fie bine, trebuie să facem mult bine în lume. Pentru că aceasta este sursa binelui.

Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.

Vine din a face bine altora. Mulți au stat și au sperat că le va fi bine. Și nu le-a fost bine.

Apoi, spune: „Prins deja în strânsoarea morții îți imaginezi ca și cum ai fi nemuritor”, te aștepți să trăiești ca un zeu cu o viață lungă, ca și cum moartea nu te-ar atinge. El spune: „Asta este complet nerealist. Nu știm când m

Cursul 11

Perfecțiunea bucuriei efortului

Seminar bazat pe capitolul 7 din

“Ghidul de viață al războinicului spiritual”

Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4

 

Moartea va veni înainte să terminăm

Revenim acum din nou la versetele maestrului Shantideva.

Versetul 8:

Sunt lucruri pe care încă nu le-ai făcut,
Pe altele abia le-ai început,
Iar altele le-ai făcut pe jumătate,
Și când Lordul Morții va veni pe neașteptate
Vei striga în mintea ta: „A venit să mă omoare!”

Am vorbit despre asta mai înainte, cum avem mereu senzația că nu am terminat încă ce ne-am propus de făcut, că suntem în mijlocul lucrurilor. „De ce acum? Sunt chiar la mijloc”.

Întotdeauna vom fi în mijlocul lucrurilor, lucruri pe care nu le-am terminat.

Încă nu am apucat să ne creștem copii, sau să-i vedem căsătoriți, sau noi să ne căsătorim, sau să terminăm facultatea. Iar moartea va veni când va veni.

 

Niciuna dintre rudele noastre nu pot opri moartea

În versetul 9, maestrul descrie modul în care cei apropiați suferă pentru noi atunci când moartea vine să ne ia și nu ne pot ajuta cu nimic.

„Rudele tale suferă, nu pot mânca,
Plângând, cu ochii roșii și umflați,
Chinuiți de durere și întristare,
Văzând mesagerii morții”.

 

Panica

În versetul 10, maestrul ne descrie ce se întâmplă în momentul morții. Să citim împreună:

Chinuit de amintirea propriilor păcate,
Mugetul infernului îți sună în urechi,
Vei fi atât de îngrozit de moarte
Încât corpul tău va fi acoperit de fecale –
Ce credeai că vei face în acel moment cumplit?

Maestrul ne descrie groaza morții. Ne descrie patru experiențe prin care vom trece în momentul morții, pentru a ne ilustra că nu mai putem face nimic care să ne ajute în momentul morții obișnuite. Moartea unui om obișnuit care nu practică.

a.   Ne amintim de toate păcatele noastre

Cel care este pe moarte este chinuit de toate păcatele pe care le-a făcut în viață.

Rangdik drenpe dungwa

Rang        —   ale mele,
Dig            —   fapte rele, păcate,
Drenpa    —   amintire,
Dungwa  —   chin, tortură.

Omul este chinuit de amintirea faptelor rele pe care le-a făcut în timpul vieții sale.

Cel care se află pe patul de moarte își amintește. Se uită înapoi la viață, și are sentimentul că și-a risipit viața, are sentimentul de regret pentru toate păcatele pe care le-a comis și este prea târziu. Deja moare. Nu mai poate face nimic în privința asta. Persoana pe moarte înțelege că aceste lucruri îl vor însoți oriunde va merge. Și regretă că nu mai este nimic de făcut.

b.   „Mugetul infernului îți sună în urechi”

Nyelway dra tupa

Nyelway —   infern,
Dra            —   a mugi, vui, a urla,
Tupa         —   a auzi.

A auzi vuietul infernului.

Cei care lucrează în ospicii știu că mulți oameni aud mugetul infernului chiar înainte de a muri. Aud lucruri groaznice, și sunt înfricoșați. Deseori există paranoia la bătrâni, aud și văd infernul, iar atunci este imposibil să-i ajutăm.

Ei nu sunt diferiți de noi. Vom fi la fel, dacă nu vom face practica spirituală care, printre altele, purifică aceste karme.

c.   „Corpul tău va fi acoperit de fecale”

Trakpe mi-tsang lu gu

Trakpa     —   frica, groaza,
Mi-tsang —   fecale,
Lu               —   corp,
Gu              —   acoperi.

De groaza morții, corpul se acoperă de fecale sau faci pe tine de frică.

Oamenii obișnuiți au groază de moarte, pentru că sunt atașați de ei înșiși și dintr-o dată nu mai există. Sunt atât de îngroziți încât corpul se va murdări de fecale. Maestrul apoi întreabă: „Ce credeai că vei face în acel moment cumplit? Crezi că dacă atunci vei regreta și te vei spovedi, te vei duce brusc în rai? Asta nu se va întâmpla. Este imposibil.”

Este nevoie de mult efort pentru a ne transforma mintea și karma [semințele] care vin cu noi de la o viață la alta, dintre care majoritatea sunt dificile pentru că poartă  păcatele noastre și mai ales ignoranța noastră.

d.   Ajungi în adâncul nebuniei

Nyupar gyur

Nyupar gyur — a deveni nebun.

Sinapsele celulelor creierului nostru, care susțin mintea, provoacă halucinații și la pierderea totală a clarității.

Pentru cei mai mulți dintre noi, infernul sau iadul este ceva abstract. Am fost cu toții acolo și nu ne mai amintim de el. Și suntem norocoși că nu ne amintim.

În lumea noastră, există oameni care au trecut prin experiențe foarte dificile, traumatice, care i-a zguduit profund sufletește. Oamenii care au trecut prin războaie sau alte traume, de multe ori nu-și mai revin la normal.

Suferința infernului este incomparabilă cu viața umană; dacă ne-am aminti de infern, n-am mai putea funcționa. Cei foarte avansați în meditație, în etape profunde de meditație, își amintesc. Dar ei sunt deja suficient de puternici spiritual. Noi suntem slabi, de aceea uităm.

 

Chinurile infernului depășesc orice suferință omenească

Versetul 11:

Dacă ai fi ca un pește în undiță
Inima ta ar fi copleșită de frică.
Dar asta este nimic pe lângă chinurile din infern
Pe care păcatele tale te vor forța să le înduri?

„Dacă ne găsim în situații în care suntem neputincioși”, pe care maestrul o compară cu peștele în undiță, „asta este nimic față de chinurile din infern pe care va trebui să le îndurăm”.

În versetul 12 el spune:

Suntem atât de sensibili. Ne îngrijim să avem tot timpul temperatura potrivită, să fie cald sau rece, să avem aer curat. Putem vedea la vârstnici cum devin din ce în ce mai ocupați de ei înșiși. Acum deschid fereastra, acum o închid, hainele să fie așa, pătura așa, patul așa, devin atât de sensibili. El spune:

Ești atât de sensibil, încât și apa fierbinte
Te opărește dacă te atinge.
Cum poți sta atât de mulțumit,
Știind că ți-ai creat karma care în infern te duce?

În versetul 13, maestrul dă trei motive care ne determină să strigăm de durere când moartea vine să ne distrugă.

Fără să faci niciun efort, îți pui speranța în rezultate –
Suferințele cad peste cei mai puțin capabili să le suporte;
Prins deja în strânsoarea morții
Îți imaginezi ca și cum ai fi nemuritor,
Vei plânge amar când suferințele vin să te distrugă.

 

 a. Așteptări nejustificate

Ge la tsunme drebu dewa dupa

Ge              —   faptă bună, binefacere,
Tsunme   —   fără efort,
Drebu      —   rezultat,
Dewa       —   fericire,
Dupa        —   speranță.

Fără să faci niciun efort, îți pui speranța în rezultate.

Sperăm să fie bine, dar nu facem ce trebuie ca să fie bine. Maestrul spune: Ne așteptăm la rezultate minunate în viața noastră, fără să facem niciun efort în a face fapte bune.

b. Ne așteptăm să trăim mult timp, ca și cum am fi nemuritori.

Hlandra yunring sun du rewa

Hla           —   zeu,
Dra           —   ca,
Yunring  —   mult timp,
Sun           —   a trăi,
Rewa       —   a aștepta, a spera.

Sperăm să trăim mult timp sau să trăim mai mult ca zeii înșiși, sau așa cum spune versetul:

Prins deja în strânsoarea morții
Îți imaginezi ca și cum ai fi nemuritor.

c. Sensibilitatea noastră crește din ce în ce mai mult când suferința crește din ce în ce mai mult.

Sen chung duk-ngel nu mang

Sen               —   rezistență,
Chung         —   mic,
Duk-ngel   —   suferință,
Nu                —   vulnerabilitate,
Mang          —   mult.

Pe măsură ce îmbătrânim, capacitatea noastră de a rezista durerii se reduce foarte mult, în timp ce, durerea și vulnerabilitatea cresc.

 

Nu există un loc bun în Samsara

„Suferințele cad peste cei mai puțin capabili să le suporte.”

„Aici în Samsara nu va fi bine”. Prin natura ei, Samsara nu este nimic bun.

Ne plângem de tot felul de suferințe pe care le avem, de greutăți, fie că este vorba de sănătate, fie că este vorba de război, fie că este vorba de lipsuri, fie că este vorba de singurătate, aceasta este natura samsarei. Trebuie să învățăm să ieșim din această situație și putem s-o facem. Pentru că spunem: această natură este o proiecție karmică. Karmele pe care le-am acumulat sunt cele care ne obligă să experimentăm o astfel de realitate. Dacă învățăm cum funcționează karma, putem ieși de aici. Putem deveni maeștri ai karmei și putem ieși din aceste situații.

 Din lectura cursului:

„Iată a treia parte, care se referă la cât de contradictoriu este să speri la fericire, pe de o parte, iar pe de altă parte să nu depui niciun efort în practicarea faptelor bune. Să presupunem că ești genul de persoană care îți pui speranța în rezultate, adică în fericirea însăși, dar nu ești dispus să faci niciun efort în ceea ce cauzează această fericire: adică în practica de a face fapte bune. De asemenea, ești unul dintre cei care sunt cel mai puțin capabili să suporte suferințele, nu le poți tolera deloc, și totuși tot felul de dureri se abat asupra ta. Și prins deja în strânsoarea morții îți imaginezi ca și cum ai fi nemuritor. În acest caz, lucrurile în care speri nu le vei găsi niciodată și tot ceea ce speri să eviți se va întâmpla. Atunci când aceste suferințe vor veni să te distrugă, vei plânge amar.”

 

A traversat-o în nava acestei vieți

Versetul 14 este foarte important:

Folosește-te de barca vieții umane pe care o ai,
Pentru a traversa râul puternic al durerii.
Ea mai târziu va fi greu de găsit;
Nu sta atunci, neștiutorule, nu este vremea de dormit.

Maestrul compară viața noastră cu o barcă. Această comparație apare des în literatura budistă. El spune: „Această viață pe care o avem acum este ca o barcă. O barcă care ne poate trece marea samsarei de la un cap la altul.”

Samsara este ca un ocean de suferință. Este imensă. Samsara nu este un loc geografic. Nu este un deșert fierbinte, nu este Antarctica. Samsara este o stare mentală.

Ne aflăm în samsara datorită stării noastre mentale dictate de karmele noastre. Paradisul poate fi aici chiar acum dacă karmele noastre sunt diferite. Nu există un loc geografic al paradisului.

 

Cât de mare este samsara?

În literatura budistă se vorbește despre muntele Meru care este imens, un munte legendar uriaș, 100 mile lungime (aproape 161 de km), 100 mile lățime, 100 mile înălțime, este făcut din fier sau tot felul de metale. (Înălțimea muntelui Everest este de 8.8 km)

Imaginați-vă un munte imens, și o pasăre mică care ține în cioc o eșarfă de mătase și zboară deasupra muntelui. În timp ce trece peste munte, eșarfa atinge muntele. Pasărea trece peste munte o dată la 100 de ani. Cât timp va dura ca eșarfa de mătase să erodeze acest munte?

Samsara este imensă și ne aflăm în ea de nenumărați eoni. Trebuie să ne dăm seama cu ce fel de dușman îngrozitor avem de-a face, și vine numai din afecțiunile noastre mentale.

Să vorbim puțin despre acest verset, pentru că este foarte important. Despre „barca vieții umane”.

 

Formele de existență din samsara

În reprezentarea Roții Vieții apar toate formele de existență. Jos se află tărâmurile infernului. Există infernul fierbinte și infernul rece. În cursul 8 puteți găsi mai multe detalii despre ele.

Putem vedea tărâmul spiritelor flămânde. Acestea sunt ființe care, datorită risipei sau a avariției sau a poftei, karma le-a proiectat, după ce și-au pierdut corpul uman, într-o existență de permanentă nemulțumire, cu mult mai grea decât se poate imagina în existența umană. Sunt în permanență însetate și înfometate. Spiritele caută tot timpul mâncare și de băut și ori nu găsesc, ori dacă găsesc ceva le arde în interior. Ele caută cu disperare să fie satisfăcute.

Tărâmul animalelor despre care știm că suferă mult. Cu excepția câtorva animale de companie, care este un procent infim, majoritatea animalelor trăiesc cu frică permanent. De ce căprioarele fug atât de repede? Pentru că le este frică. Sunt atente tot timpul la cine le pândește în desiș sau le este foame,

În plus, animalele sunt și proaste. Nu pot înțelege Dharma. Nu se pot ajuta. Realitatea lor din interior este foarte tristă.

Nu le putem explica calea spirituală. Nu le putem explica că uciderea le va cauza suferință în viitor și că vor continua să se reîncarneze ca animale. Ele nu pot înțelege asta. Este foarte greu de ieșit din lumea animalelor. Ele plantează în mod constant semințele karmice de a rămâne în această lume. Este practic imposibil de a ieși din ea. In sensul acesta sunt proaste.

Și mai sunt și animalele care sunt exploatate de oameni. Exploatate pentru carnea lor, pentru pielea lor, li se pun poveri pe spate, belciuge de nas și târâte, li se trage pielea de pe ele.

Acestea sunt lumile suferinde.

În parte de sus a Roții Vieții se află tărâmurile zeilor și a semizeilor. Existența zeilor este foarte plăcută: totul este bun, totul este minunat, viață lungă, mirosurile sunt plăcute, muzica este minunată, mâncarea delicioasă, totul este foarte plăcut, dar are un sfârșit. Zeii au parte de o karmă foarte bună, dar în cele din urmă se va termina. Nu știm asta pentru că nu înțelegem bine karma.

Fiecare moment pe care îl petreceți aici și nu vă zvârcoliți de durere, consumați cantități uriașe de karmă bună. Cum știm asta?

Priviți cum trăiesc majoritatea ființelor din univers. Majoritatea nu trăiesc așa. În fiecare moment în care trăim în existența noastră actuală, consumăm cantități mari de karma bună. Dacă nu înțelegem cum să reînnoim karma bună, trăim pe credit și îl consumăm.

Cu atât mai mult cei din lumea zeilor. Au ajuns la o existență foarte plăcută și o consumă. Dar din ea vor cade în infern, pentru că consumă totul. La zei, fiecare clipă este cu mult mai prețioasă din punct de vedere karmic. Chiar și existența noastră ca ființe umane este foarte scumpă din punct de vedere karmic. Nu suntem într-o situație bună în acest sens.

 

O viață abundentă și timp liber

În acest verset, maestrul ne vorbește despre ceea ce se numește în sanscrită Kshana și Sampati.

Kshana – este un cuvânt care vine de la „clipă”, un moment. Ceva de moment. Instantaneu.

Sampati înseamnă: Sam – împreună și – Pati vine de la rădăcina care înseamnă a cădea. Deci, lucrurile „au căzut împreună” sau „se aranjează”.

Deci, împreună înseamnă: lucrurile s-au aranjat bine pentru noi, Sampati, pentru o scurtă perioadă de timp.  Aceasta este existența noastră chiar acum.

Existența noastră chiar acum are în ea Kashana și Sampati. Le vom spune în română abundență și timp liber, sau oportunități și resurse. Lucrurile au mers bine pentru noi pentru moment.

Ce înseamnă că lucrurile s-au aranjat bine pentru noi? Am mai vorbit despre karma proiectoare. Avem o viață umană datorită proiecției noastre karmice. Am câștigat-o datorită acțiunilor noastre trecute; am făcut acte de bunătate incredibile în trecut pentru a câștiga o astfel de existență.

Și nu orice viață umană. Există și ceea ce se numește karma care completează. Karma care a completat detaliile din viața noastră. Dintre toți oamenii din lume, noi trăim foarte bine.

Marea parte a oamenilor:

—   Sunt ocupați toată ziua să caute de mâncare. Le este mereu foame și caută mereu mâncare, sau
—   Muncesc tot timpul pentru a găsi mâncare, sau
—   Le este frig și caută în permanență îmbrăcăminte sau adăpost, sau
—   Nu știu să citească. 30% din lume este încă analfabetă, incapabilă să citească, sau
—   Sunt pe picior de război, sau
—   Trăiesc într-o lume în care există foamete, sau război sau sărăcie cruntă, sau
—   Suferă de singurătate care este atât de gravă încât nici nu se gândesc să stea aici.
—   Sunt cei care pot avea condiții fizice asemănătoare cu ale noastre, dar suferă de boli fizice, psihice și emoționale de tot felul, și nu au liniște să stea și să asculte lucrurile.

Deci, suntem foarte norocoși.

 

Meditația asupra vieții abundente și
a timpului liber cu care am fost binecuvântați

Pe acest subiect, există de fapt trei meditații, care sunt legate de acest verset.

1. A recunoaște abundența și timpul liber pe care le avem în viața nostră

Prima meditație este identificarea karmei incredibile pe care o avem. Karma de a avea abundență și timpul liber, Kashana și Sampati. Să ne dăm seama unde ne aflăm. Cei mai mulți dintre noi nici nu observă acest lucru, și iau totul de la sine înțeles.

Tot ceea ce luăm ca de la sine înțeles, ne va fi luat.

Este ca o mantra – orice iei de la sine înțeles îți va fi luat. De ce? Pentru că nimic nu este de la sine înțeles. Totul vine din karma. Dacă nu înțelegem ce karma  ne-a adus aici, ea se consumă. Aceasta este natura karmei, să se termine, să dispară.

Dacă nu înțelegeți ce a provocat-o, va dispărea. Chiar dacă înțelegeți, tot nu este garantat că nu va dispărea. Dar dacă nu înțelegem, cu siguranță va dispărea. Deci, mai întâi de toate, trebuie să recunoaștem această situație.

Pentru a identifica mai bine situația, să intrăm puțin mai în detaliu.

Am văzut în Roata Vieții, că există tărâmuri inferioare extrem de suferinde. Putem înțelege că momentan nu ne-am născut în astfel de existențe. Nu ne-am născut ca făptură a infernului în acest moment. Avem o naștere umană.

—   Deci nu ne aflăm într-una dintre formele de existență mai suferinde, ale spiritelor flămânde sau ale făpturilor infernului sau ale animalelor. Oamenii au și timp liber și suferință. În viața lor există și bucurie și tristețe.
—   Făpturile infernului suferă continuu. Nu au timp liber pentru nimic, nu aud nimic pentru că suferă tot timpul. Sunt continuu în chinurile infernului.
—   Animalele sunt chinuite fie de frică, fie de incapacitatea de a înțelege ceva.
—   Spiritele flămânde caută în permanență mâncare sau băutură. Sunt atât de disperate să-și găsească ceva de mâncat și de băut încât nu au disponibilitatea de a învăța ceva.

 

De ce ființele se găsesc în această stare?

Ce ține corpul fizic în viață? Dacă ne uităm la el, vedem o colecție de părți: brațe, picioare și un cap. Ce le ține împreună? De ce nu se destramă acum? De ce toate părțile, ochii, urechile, merg toate împreună și nu se destramă? Sau de ce celulele corpului meu nu se risipesc? Ce le ține împreună?

Totul este karma; este karma care mă face să mă proiectez în acest fel. Și nu există nimic altceva care să țină celulele împreună, sau atomii împreună. Și când această karma se va termina, se vor întoarce în țărână.

Deci, în primul rând trebuie să recunoaștem faptul că suntem eliberați de renașterile inferioare, că nu suntem continuu chinuiți de dureri infernale. Între suferință și suferință, mai avem și puțin timp liber.

De asemenea, nu ne-am născut nici în tărâmurile superioare, care sunt ca sub anestezie. E ca și cum ai fi într-o călătorie a heroinei. Totul este super plăcut, încântător, dar nu există nici motivație.

Cel care a luat heroină, nu stă să asculte. El nu suferă acum. El este mulțumit pentru că este drogat. Zeii trăiesc în plăceri mult timp.

Karma care le-a rodit este minunată, dar a noastră este și mai minunată.

Cu toate că plăcerea lor este cu mult mai mare decât a noastră, nu au nicio ieșire. Ei își consumă această plăcere și apoi cad, în timp ce noi avem o ieșire, datorită combinației între timp liber și suferință. Suferința care apare în viața noastră ne împinge să găsim o cale de ieșire.

—   Nu ne-am născut cu un handicap grav. Toți cei de aici aveți capacitatea de a veni și de a asculta lucruri.

Sunt oameni care au un handicap mental. Ei nu pot face această cale, nu în această viață. Mai întâi trebuie să-și termine această karmă.

—   Nu suntem într-o situație materială atât de gravă, care să nu ne permită să stăm aici și să ascultăm.

Deci, avem o combinație de condiții, care este minunată dar nu și veșnică. Se va termina. Avem Kshana pentru un scurt moment.

Avem pentru scurt timp dintre toate viețile noastre, potențialul de a ajunge la iluminare.

—   Putem citi,
—   Avem apă curată. Unii oameni trebuie să bea apă murdară și sunt mereu bolnavi.

Gândiți-vă dacă cineva v-ar smulge brusc de aici, unde vă este bine și v-ar pune în situația în care se află majoritatea populației lumii, care suferă de foame, [are parte doar de] apă poluată, fără acoperiș deasupra capului, fără educație, fără îngrijire, acolo unde suferința este atât de mare, suferința voastră ar fi mai mare decât a lor. Pentru că suntem mult mai răsfățați, chiar și apa fierbinte nu o suportăm. Suntem foarte sensibili. Deodată ne vor pune acolo. Suferința va fi cumplită.

Aceasta este de altfel și suferința zeilor, când ziua morții lor se apropie. Ei și-au consumat deja karma bună și, dintr-o dată, această cădere le provoacă suferințe groaznice. Dar acest lucru se întâmplă doar la sfârșitul vieții lor.

Deci asta e lista lui Kshana.

Să vorbim despre lista lui Sampati.

Sampati este opusul. Până acum am vorbit despre ceea ce nu avem. Acum vom vorbi despre lucruri bune pe care le avem.

—   Avem toate părțile corpului de care avem nevoie pentru, de exemplu,munca spirituală.

—   Nu suntem mari păcătoși. Stăm aici liberi, și nu într-o închisoare. Nu am comis vreo crimă oribilă. Chiar și cineva care a comis o crimă cumplită, chiar dacă nu se află în închisoare, nu are capacitatea mentală de a progresa pe cale spirituală, pentru că mintea lui este prea tulbure.

—   Avem o oarecare credință. Chiar dacă vă considerați laici, o oarecare credință va adus aici. Credeți că există ceva care merită de ascultat, altfel nu ați fi venit aici. Deci, există un grad de credință care vă face să auziți învățătura spirituală.

—   Avem mult bine în noi. Nu am fi auzit aceste lucruri care să ne conducă pe o cale spirituală, dacă nu am fi venit cu multă karma bună, care ne proiectează să auzim aceste lucruri.

Deci, avem un cumul de Sampati, o colecție de lucruri bune care sunt legate de noi.  Dar există, de asemenea, și o colecție de lucruri bune care sunt legate de ceilalți.

—   Suntem într-o lume care are învățături spirituale. Ele există. Nu toți oamenii trăiesc în locuri în care există învățătura. Majoritatea oamenilor nu vor auzi niciodată o învățătură spirituală. Nici măcar nu știau că există așa ceva.

Majoritatea oamenilor nu vor auzi niciodată „Încearcă să fi bun cu ceilalți!”. „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți!”. Suntem incredibil de norocoși să trăim într-o lume în care auzim așa ceva.

Majoritatea oamenilor din lume vor auzi „Îngrijește-te numai de tine!”. Atunci calea lor spirituală le va fi blocată. Orice religie respectabilă va spune „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” sau ai grijă de ceilalți. Fii bun cu ceilalți. Orice învățătură spirituală va spune asta.

—   Avem acces la cunoaștere. Avem Google, putem obține orice informație pe care o dorim într-o clipă. Avem cele mai bune telefoane inteligente [smartphones] cu puterea de stocare a informațiilor până la 1TB. Dacă luăm toate cărțile spirituale scrise vreodată, le putem pune pe un dispozitiv atât de mic și să mergem cu el pe o insulă pustie.

Toate bibliotecile din lume își scanează acum toate cărțile. În curând vom putea accesa scrierile fiecărei biblioteci universitare din lume într-o clipă.

Trăim într-o epocă de necrezut. Și aceste cuvinte au fost scrise acum 2000 de ani. În viața celor de atunci nu a existat accesul rapid la informații. Pentru a obține informații trebuiau să traverseze oceanul, pentru a găsi profesorul. Astăzi găsim totul pe internet. Nu trebuie să ieșim din camera. Și în scurt timp vor implanta toată informația în capul nostru și nu va mai trebui să mai facem nimic.

Deci, acesta este primul nivel de a contempla asupra abundenței și a timpului liber. În primul rând, trebuie să recunoaștem situația în care ne aflăm. Kshana și Sampati.

2. Ce facem cu ceea ce avem?

Al doilea nivel este să reflectăm asupra importanței acestei situații. Ce facem cu acest gen de viață? Ce facem cu el?

Ne jucăm jocuri video toată ziua? Ce facem cu această viață incredibilă care ne-a fost dată?

Lucrurile s-au aranjat bine pentru noi pentru scurt timp. Dar datorită faptului că nu ne dăm seama cât de neobișnuită este această situație, o irosim. Pentru că suntem confuzi.

Vedem o mulțime de oameni în jurul nostru și credem că este de la sine înțeles. Dar să fii om și să fii înconjurat de mulți oameni în această situație, este ieșit din comun în lumea samsarică. Este neobișnuit. Toți oamenii din jurul nostru sunt ieșiți din comun. Sunt rari.

Dacă nu ne folosim de această ocazie de a porni pe o cale spirituală și a progresa pe ea, este ca și cum am găsi o comoară și nu facem nimic cu ea. Comparația care se folosește în literatura budistă este a unui negustor isteț care ajunge cu o navă pe o insulă și vede o ladă plină cu pietre prețioase, și spune ok, o lasă acolo, urcă pe navă și pleacă.

Am găsit fără să vrem o comoară și nu facem nimic cu ea.

Deci, aceasta este a doua meditație. Prima meditație a fost să recunoaștem unde ne aflăm, iar a doua să recunoaștem importanța acestuia.

 3. Situația în care ne aflăm este extrem de rară

A treia meditație care este, de asemenea, foarte importantă, este să recunoaștem raritatea acestui lucru. Probabilitatea ca aceste lucruri să ni se întâmple din nou este aproape zero.

Dacă ne uităm statistic, la toate ființele din această lume, pe cele pe care le cunoaștem și există multe alte lumi, și numărăm toate furnicile, păianjenii, peștii, insectele, amibele,    probabilitatea de a cădea în forma noastră de existență este aproape zero. Dar asta este o statistică.

Din punct de vedere karmic este aproape imposibil. Pentru că majoritatea karmelor pe care le-am acumulat în toate viețile anterioare au fost ca ale animalelor răpitoare sau ca a făpturilor din infern care nu fac decât să se rănească reciproc. Și chiar și ca oameni, am vătămat pe alți oameni de nenumărate ori.

Din meditația Lam Rim 81:

„Textele budiste folosesc multe analogii pentru a explica cât de dificil este să obținem o renaștere umană perfectă și, prin urmare, cât de rară este aceasta. Cea mai faimoasă analogie este cea a țestoasei oarbe care se ridică la suprafața oceanului printr-un inel de aur.

Povestea spune că o țestoasă oarbă care trăiește în adâncurile oceanului, iese la suprafață doar o dată la 100 de ani. Pe suprafața oceanului se află un inel de aur, care se mișcă tot timpul în bătaia vântului și a mareelor. Țestoasa oarbă de fiecare dată, urcă la suprafață într-un loc diferit, dar nici inelul nu este niciodată în același loc. Gândiți-vă cât de mică este șansa ca broasca țestoasă să urce la suprafața apei și să-și bage capul prin inel. Așa ceva este aproape imposibil, nu-i așa? Șansa de a obține o renaștere umană perfectă este și mai puțin probabilă.

Fiecare detaliu din această poveste are o semnificație anume. Inelul semnifică învățătura lui Buddha, și aurul înseamnă faptul că învățătura este prețioasă și pură. Țestoasa reprezintă ființele umane, iar faptul că trăiește pe fundul oceanului înseamnă că ființele trebuie să se renască mereu în tărâmurile inferioare. Faptul că țestoasa este oarbă înseamnă că nu a întâlnit Dharma lui Buddha și nu știe ce este o virtute și ce nu este virtute. La fel cum țestoasa înoată neputincioasă în oceanul vast, așa și ființele samsarice se învârt mereu prin tărâmurile suferinde. Doar o dată într-o perioadă foarte lungă, se întâmplă ca ființa samsarică să obțină o renaștere superioară, simbolizată prin țestoasa care iese la suprafață o dată la sută de ani. Deci, cât de rar este să putem obține nu doar o renaștere umană, ci o renaștere cu toate cele opt tipuri de libertăți și cele zece tipuri de abundență.”

Acest exemplu este dat de Arya Nagarjuna.

Un alt exemplu:

Călugării l-au întrebat pe Buddha: „Ce șansă are cineva care este astăzi o ființă umană, să se renască ca ființă umană și în următoarea viață?”. Buddha răzui pământul cu unghia și sub unghia lui rămase puțin pământ. El spuse: „Oh! dacă socotim numărul particulelor de pământ de sub unghia mea și le comparăm cu numărul de particule de pământ din întreaga lume. Care număr este mai mare? Călugării începură să compare și ajung la concluzia că nu pot compara.

Buddha le spuse: „În felul acesta, dacă luăm proporția dintre cele două, așa va fi și șansa celui care este astăzi om, să continue să fie om și în viața următoare; și toți ceilalți vor merge în tărâmurile inferioare”.

Probabilitatea noastră de a ne naște din nou ca ființă umană, dacă nu facem nimic pe calea spirituală este aproape zero. Dacă nu începem să mergem pe o cale spirituală, să ne respectăm jurămintele, să ne dezvoltăm meditația, să fim buni cu ceilalți și cu siguranță să nu-i rănim pe ceilalți, șansele noastre de a ne renaște ca ființă umană sunt extrem de mici.

Și trebuie să vă amintiți că majoritatea karmelor sunt acumulate în gândire.

Nu trebuie să facem nimic. Este suficient să stăm și să ne plângem de toată lumea și deja ne săpăm propriul mormânt. Pentru că karma se intensifică tot timpul, copacul este întotdeauna mai mare decât sămânța.

Deci, potrivit budismului, șansa este aproape zero, dacă nu pornim pe o cale spirituală. Pe de altă parte, calea spirituală este bine să fie făcută corect după o tradiție autentică și sub îndrumarea unor profesori autentici.

 

Cum să profităm de această oportunitate rară?

Este esențial să înțelegem karma, astfel încât să ne conectăm la importanța acestei învățături. Să înțelegem că existența umană este deosebit de rară.

Am spus că doar o clipă în care nu ne zvârcolim de durere, consumă o cantitate enormă de karmă. Gândiți-vă pe parcursul unei vieți, câtă karmă am consumat doar fiind oameni! Dacă ne gândim la aceste lucruri, vom începe să prețuim această oportunitate și atunci poate că nu o vom mai irosi.

Trebuie să învățăm cum să generăm karma care să păstreze această situație, cum să reînnoim karma, cum să investim karma astfel încât să nu se piardă, să nu fie irosită. Și acesta este Virya. Pentru asta trebuie să facem efort, aceasta este perfecțiunea bucuriei efortului despre care ne învață Maestrul Shantideva.

Versetul 15:

Renunți la Dharma supremă
Sursă inepuizabilă de fericire sublimă,
De ce ești distras de cauzele suferinței,
De ce te bucuri de lucruri deșarte și prostii?

Maestrul spune „Renunți la Dharma supremă.”, aceasta este traducerea din tibetană.

În sanscrită, este folosit cuvântul Moksha. Moksha înseamnă libertate. Căutăm să ne eliberăm de samsara. Așa că spune: „Aici ai renunțat la Dharma”! Suntem angajați în activități samsarice, în activități zilnice, am renunțat la căutarea Dharmei, la căutarea unei căi spirituale. Am renunțat la căutarea a ceea ce ne poate aduce la Ananda. Suntem prea ocupați. Nu avem timp. Dar în schimb suntem preocupați de ce ne provoacă suferință. Pentru că orice lucru samsaric în cele din urmă se va sfârși în suferință.

El spune: „De ce stai atât de mulțumit? De ce te bucuri de lucruri deșarte și prosti?”. „Deschide-ți ochii, trezește-te”!

 

Oare trebuie să renunțăm la orice activitate?

Oamenii întreabă: „Adică să nu mai merg la universitate? Să nu mai alerg la maraton?”

Noi nu spunem că aceste lucruri nu sunt importante. Ceea ce vrem să spunem este că durata noastră de viață este scurtă, trecătoare și rară. Trebuie să ne folosim bine de ea, altfel va trece. Este ca broasca țestoasă care se scufundă în ocean pentru încă 100 de ani și inelul de aur plutește în derivă pe ocean.

Asta nu înseamnă că activitățile pe care le facem nu sunt importante. Trebuie să ne câștigăm existența, trebuie să ne întărim corpul, avem nevoie de acest corp pentru a ajunge la iluminare, avem nevoie de toate aceste lucruri. Avem nevoie de educație pentru a ajunge la iluminare. Avem nevoie de gândire logică, trebuie să gândim cu atenție pentru a ajunge la iluminare. Dacă nu ne gândim cu atenție, nu vom avea convingerea suficient de adâncă, care să ne țină pe cale.

Deci, aceste lucruri sunt importante, au rolul lor, dar este important să ne folosim de această barcă pentru a traversa marea Samsarei. Așa cum spune versetul:

Folosește-te de barca vieții umane pe care o ai,
Pentru a traversa râul puternic al durerii.
Ea mai târziu va fi greu de găsit;
Nu sta atunci, neștiutorule, nu este vremea de dormit.

Deci, nu trebuie să lăsăm totul baltă și să fugim, pentru că nici așa nu va funcționa. Este un proces treptat de creștere a conștientizării, dar până la urmă, ne spune maestrul Shantideva, dacă nu facem efort nu vom fi pianiști virtuozi, dacă nu începem mai întâi să practicăm notele muzicale.

 

Etapele căii spirituale

Iată calea noastră spirituală:

Ne perindăm prin samsara, trecem din viață în viață, pe parcursul a milioane de eoni. Karma bună pe care am acumulat-o a rodit sub forma unei existențe umane care ne permite să urcăm pe cale.

Urcăm pe Calea acumulării. Când se întâmplă acest lucru? Când ajungem la Renunțare. Renunțarea este înțelegerea faptului că lucrurile materiale nu ne pot ajuta cu adevărat, pentru că ne vor fi luate. Când ne-am dezvoltat complet Renunțarea, am urcat pe Calea acumulării.

Calea perceperii este o etapă critică pe calea spirituală, pentru că cine a ajuns la ea, garantat că va ajunge la iluminarea deplină. Acum este doar o chestiune de timp și practică, dar garantat va avea succes în practică. Este o realizare spirituală de prim rang.

Calea perceperii este de fapt perceperea directă a vacuității în meditație. Pentru a ajunge aici trebuie să înțelegem ce este vacuitatea, și să avem o practică foarte aprofundată în meditație.

De acum încolo, chiar dacă nu am ajuns la iluminare, acest loc ne garantează că vom ajunge la iluminare. Vom mai avea câteva vieți viitoare, dar el vor fi foarte bune, vom avea profesori desăvârșiți și vom putea merge mai departe pe cale. Cei care au ajuns în acest loc nu mai trebuie să-și facă griji. Este doar o chestiune de timp și vor fi Buddha.

De aceea se numește Calea acumulării, pentru că practicantul începe să acumuleze binefaceri, începe să facă bine în lume.

—   Începe să învețe,
—   Începe să respecte jurămintele, să păstreze moralitatea,
—   învață meditația,

Și așa mai departe.

Nu este ușor de ajuns pe Calea perceperii. Este nevoie de multă muncă, se poate ajunge. Practica există, înțelepciunea există. Îngerii din jurul nostru muncesc ca să ni le aducă, să ni le traducă și să ni le pună la dispoziție. Ne aflăm într-o perioadă minunată. Există toate condițiile pentru ca noi să ne facem calea.

Dar înainte de a ajunge pe Calea perceperii, există Calea pregătirii. Există patru etape pe ea. În această a treia etapă pe Calea pregătirii, care este înaintea perceperii vacuității, după ce am ajuns la Shine (pacea meditativă) avem o înțelegere foarte profundă a vacuității. Din această etapă este deja clar că este imposibil să mai cădem în tărâmurile inferioare suferinde.

Deci, chiar dacă nu am finalizat calea într-o singură viață, putem ajunge în locul din care nu vom mai putea cădea în tărâmurile inferioare, iar viețile viitoare vor avea toate succes, și nu vom mai suferi.

Și dacă urcăm pe calea tantrică și aici vorbim despre tantra care se face într-un mod pur, cu înțelegerea vacuității și cu dezvoltarea bodhicittei, ea toată fiind legată de cultivarea iubirii pentru ceilalți, dacă o parcurgem putem desăvârși calea într-o singură viață. Ea este uimitoare și rară, și este pusă la dispoziția noastră în această viață datorită marilor Lama și datorită karmei noastre. Deci, calea există. Trebuie doar să pășim pe ea, trebuie să investim efort. Și pentru asta este nevoie de bucuria efortului. Pentru asta suntem aici.

În lecția anterioară am făcut meditația despre conștientizarea morții, care este unul dintre antidoturile acelor factori care ne fac să amânăm și să nu mergem pe cale.

Următoarea meditație este al doilea antidot.

Așadar, acestea sunt două meditații, pe care ar trebui să le faceți înainte de a vă ridica din pat. Ele vă vor determina să urcați frumos pe calea voastră.

 

Meditația asupra vieții prețioase și rare pe care am primit-o

 Așezați-vă comod și concentrați-vă pe respirație.

Încercați să comparați inspirația cu expirația.

Invitați-vă Lama. Faceți-l să fie cât mai frumos, cu calități înalte și plin de compasiune.

Priviți-l cum stă în aerul din fața voastră, un înger care vă însoțește în viața voastră și care vă privește cu iubire infinită.

Rugați-l să vă ajute, să profitați la maximum de meditație și să vă ajute dacă apar obstacole, sau dacă mintea voastră este distrasă.

Și acum încercați să vă amintiți de o problemă sau două care vă deranjează, care par importante și vă irită. Încercați să fiți cât mai specifici. Păstrați această problemă în fundal.

Și acum încercați să vă imaginați cum este să nu aveți un acoperiș deasupra capului în Bombay. Cum se face că zi după zi, oră după oră, nu aveți ce mânca, vă lipsește un adăpost, o casă sau haine.

Sau aveți copii și îi vedeți suferind și sunteți neputincioși în fața suferinței. Și asta zi de zi. Și dacă se îmbolnăvesc de orice boală, nu le puteți da tratament.

—   Oamenii trec pe lângă voi și vă ignoră suferința. Nu vă văd deloc.
—   Sau sunteți infirmi, nu vă puteți îmbrăca sau hrăni singuri.
—   Sau trăiți indiferenți față de etica morală, sau sunteți indiferenți la suferința altora, inima voastră este închisă.
—   Sau duceți un stil de viață în care încercați să vă promovați numai pe voi și asta este tot ceea ce contează în viața voastră.
—   Sau cum este să trăiți într-un loc în care există frică și teroarea de tâlhari, animale de pradă sau trupe care pradă și omoară și așa mai departe.
—   Sau trăiți într-o zonă de război, sub foc tot timpul.

Gândiți-vă câți oameni din lume au trăit așa, trăiesc așa, și vor trăi așa și comparați aceste situații cu problemele care vă deranjează.

Încercați să vă umpleți de compasiune pentru oamenii care suferă în întreaga lume. Și vedeți că în comparație cu ei, viața noastră este un adevărat miracol.

Și acum gândiți-vă, ce faceți cu viața asta? Ce faceți cu această oportunitate rară și prețioasă pe care o aveți ?

Încercați să vedeți dacă există ceva ce puteți schimba în viața voastră, chiar și dacă este ceva mic pe care îl puteți face mâine, pentru a începe să vă echilibrați prioritățile corect. Măcar un lucru.

Și vedeți că și gândul la aceste probleme seamănă o sămânță karmică minunată în inima voastră. Karma rodește. Fiecare sămânță germinează mai devreme sau mai târziu. Cu siguranță dacă o intensificați.

Vedeți karma acestui gând sublim, acestui gând nobil: de a vă îndrepta viața în direcția în care căutați și găsiți o cale spre fericire și să o arătați și altora, ca pe o lumină albă care țâșnește din inima voastră spre toate ființele. Miliarde și miliarde de raze de lumină se răspândesc spre toate ființele și le binecuvântează.

Și toată binecuvântarea imensă care este în viața voastră chiar acum, dăruiți-o ființelor. Acesta este modul care vă ajută să vă intensificați karma. Acesta este modul care vă ajută să nu o pierdeți complet.

Și bucurați-vă că puteți face acest lucru, să le oferiți toată bunătatea voastră.

Puteți deschide ochii.

————————————–

 

Deci, acestea sunt cele două meditații:

—   Meditația conștientizării morții, și
—   Meditația asupra vieții prețioase și rare pe care am primit-o.

Vă recomand cu căldură să le faceți înainte de a vă da jos din pat.

 

***  Mumbai (pronunțânduse: [mʊmˈbaɪ] și în marathi: मुंबई, fost Bombay înainte de 1995) este capitala statului indian Maharashtra și este cel mai populat oraș indian. Mumbai este situat pe o insulă în apropierea coastei vestice a Indiei. Cu o populație metropolitană estimată la 17 milioane de locuitori (2005) [1],(16 368 084 locuitori, în anul 2001, vezi [5] este a treia cea mai mare zonă metropolitană din lume, iar împreună cu orașele satelite învecinate formează una dintre cele mai populate aglomerări urbane. Orașul, care are un port adânc natural, este totodată cel mai mare port din India vestică, desfășurând jumătate din traficul de pasageri al Indiei.

Mumbai (Bombay) este capitala comercială a Indiei și găzduiește importante instituții financiare cum ar fi Banca Indiei, Bursa de mărfuri Bombay și sediile grupate ale multor companii indiene. Cu mari oportunități de afaceri și un nivel de trai relativ ridicat, Mumbai a atras oameni din întreaga Indie și din Asia de sud, transformându-se într-un oraș cosmopolit cu numeroase comunități și culturi. În Mumbai este situat Bollywood, epicentrul hindi al industriei de film și televiziune, care produce anual cel mai mare număr de filme din lume. Mumbai este unul dintre puținele orașe care găzduiește pe teritoriul său un parc național.

Numele Mumbai este un eponim, derivat etimologic din Mumba — numele zeiței locale hinduse Mumbadevi și Aai — însemnând mamă în limba marathi. În secolul al XVI-lea, portughezii au numit regiunea Bom Bahia, care înseamnă Golf bun. Acesta s-a transformat ulterior în Bomaím sau Bombaim, nume sub care este cunoscut și astăzi în portugheză; și după ce britanicii l-au cucerit, numele i-a fost anglicizat în Bombay. Numele a fost schimbat oficial din Bombay în Mumbai în 1995, dar vechiul nume este încă mult folosit în Occident, de mulți dintre locuitorii orașului și de instituțiile renumite.

Cursul 11

Perfecțiunea bucuriei efortului

Seminar bazat pe capitolul 7 din

“Ghidul de viață al războinicului spiritual”

Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3

 

Rezumatul lecțiilor anterioare

 – să ne bucurăm de ceea ce ne aduce fericirea supremă

La sfârșitul lecției anterioare, am spus ce este efortul? Ce este Virya? Și am spus că definiția efortului: Efortul este bucuria de a face bine. Să ne bucurăm de efortul de a acționa și de a practica lucrurile care ne aduc fericirea supremă.

Cuvântul Virya în sanscrită, pe care l-am tradus ca efort, are conotația de vitejie. Maestrul Shantideva se străduiește să ne motiveze să acționăm de a ieși din viața suferindă, spre fericirea supremă.

În primul verset, maestrul spune:

Fără vânt focul nu pâlpâie,
Și fără efort, nu acumulezi merite.

El spune: „Există un astfel de loc al fericirii supreme. Și trebuie să facem efort pentru a ajunge acolo. Nu se întâmplă de la sine. Dacă s-ar fi întâmplat de la sine, am fi fost deja fericiți”.

– Meditația cultivării conștientizării morții

În sfârșitul lecției 2 am făcut meditația asupra conștientizării morții. Și am spus că există un motiv important pentru a face această meditație, iar recomandarea este ca înainte de a vă da jos din pat, să faceți această meditație timp de cincisprezece minute.

Această meditație are trei principii:

1. 1. Moartea este certă.
   2. Momentul morții este incert.
   3. Atunci când vine moartea, nu putem lua cu noi nimic în afară de realizările noastre spirituale.

Uneori găsim fotografii cu bunicii sau străbunicii noștri, iar noi suntem ultimii care îi vedem și nimeni nu mai știe cine au fost ei.

Exact același lucru ni se va întâmpla și nouă. Nu suntem diferiți de alții. După o generație, două sau trei, nimeni nu va ști cine am fost.

Imaginile nu spun nimic nimănui. Aceste lucruri vor dispare în cinci secunde după ce am închis ochii. Dacă ne uităm la cum decurge ziua, cum ne petrecem ziua, vom vedea că ne petrecem aproape tot timpul fugind după lucruri care vor dispărea în cinci secunde.

Dacă este adevărat că conștiința rămâne, și dacă este adevărat că am trăit înaintea acestei vieți, de fapt, am trăit nenumărate vieți conform budismului, câți dintre voi vă amintiți cine ați fost? Cu cine ați fost? Cum v-ați numit? Unde ați locuit? Cine au fost soții sau soțiile voastre? Cine au fost copiii tăi? Toate aceste lucruri dispar în cinci secunde.

Și ele sunt lucrurile care ne preocupă, iar noi fugim și fugim după lucruri, care dispar într-o clipă. Nu suntem disponibili să ne dedicăm timpul și efortul lucrului pentru care am venit în această viață, și anume, să găsim fericirea.

Maestrul Shantideva nu se ferește să spună lucrurilor pe nume, nu are niciun interes de la noi, ne spune lucrurile așa cum sunt.

Dacă fugim mereu după lucruri, așa cum ne-am obișnuit, moartea ne va prinde din urmă înainte să încheiem ceea ce avem de încheiat, și vom regreta că am ratat oportunitatea care ni s-a oferit.

Maestrul Shantideva ne spune: „Treziți-vă acum când nu este prea târziu”. De multe ori oamenii care îmbătrânesc, încep să meargă la biserică, încep să negocieze cu Dumnezeu, pentru că știu că li se apropie deja sfârșitul. Atunci va fi prea târziu să ne mai dezvoltăm abilitățile spirituale, care sunt singurul lucru care poate veni cu noi.

– Lenea

Câți dintre voi vă faceți temele?

Probabil că cei care nu fac asta știu deja cum să atingă fericirea supremă.

Credem că știm deja totul. Credem că avem lucruri mai importante de făcut. Și aceasta este problema. Problema noastră este lenea. Ea se exprimă sub forma: „N-am chef de asta!”. Aceasta este forma ei evidentă. Forma mai ascunsă și mult mai periculoasă este următoarea: „Am lucruri mai importante de făcut. Am lucruri mai importante de făcut acum decât să practic de a ajunge la fericirea maximă. Sunt scutit. Am tot dreptul să fiu amărât  pentru că nu am timp acum. Sunt prea ocupat ca să caut fericirea maximă”.

Aceasta este absurditatea vieții noastre. Ne petrecem viața exact cu lucrurile care nu ne vor aduce în locul pe care îl căutăm. Nu căutăm în locul potrivit.

– Iluzia controlului

Aceasta este una dintre probleme. „Sunt profesor”, „Sunt director”, „Sunt medic”, „Am diplomă”, „Știu deja”, „Eu” sunt inteligent”.

Ken Rinpoche nu a avut diplomă universitară. Avea cel mai înalt titlul din sistemul monastic budist.

Oamenii veneau la el și îi spuneau: „Sunt medic”, „Sunt profesor”. El râdea. “Da? Deja ști cum să nu mai suferi”? „Mi-am cumpărat asigurare”. Poate că este amuzant, dar este și foarte trist.

Deci, una din formele de lene, este: „Sunt prea ocupat, am lucruri mai importante de făcut decât să fac niște prostii de teme pe care mi le-a dat cineva”. Nu sunt prostii. Ele te pot urca pe cale. Te pot salva.

– Meditația asupra morții ne ordonează prioritățile în viață

Dacă faceți bine meditația asupra conștientizării morții pe care am făcut-o în lecția anterioară, dacă o practicați în fiecare dimineață, vă va ajuta să vă stabiliți prioritățile în viață.

Întrebările vor dispare. Când voi face temele? Când voi face meditația? Poate 80% din preocupările voastre le veți da la o parte, vi se vor părea irelevante. Conștientizarea morții se va trezi și atunci vă veți întreba în fiecare moment: „Dacă moartea va veni mâine, ce ar trebui să fac astăzi? Oare voi continua să mai fac toate lucrurile pe care le-am plănuit astăzi, dacă moartea vine mâine?

Dacă vă uitați la programul vostru zilnic, sunt șanse să nu faceți majoritatea lucrurilor, și va reduce din pierderea de timp. Dacă faceți asta în fiecare zi, nu vă veți mai irosi viața. Și când vine momentul morții, veți muri bine.

Dacă nu faceți meditația, veți fi unul dintre cei 99,99% dintre oamenii care mor cu un sentiment de mare frustrare că și-au irosit oportunitatea care nu se va mai întoarce niciodată. De aceea temele nu sunt prostii. Ele sunt cele mai importante lucruri din viața voastră.

– Insecuritatea

Un alt argument pe care oamenii îl folosesc pentru a nu face lucrurile care îi duc spre fericire, este că se simt nesiguri. Ei spun: „Nu sunt în stare să ajung la acest obiectiv înalt, este prea mare pentru mine!”.

Acest gând este otravă pură, pentru că veți continua să suferiți garantat. Dacă vă descurajați și nu veți face ceea ce este necesar, atunci cu siguranță veți suferi.

– Ce raritate

Dacă vă aflați astăzi aici, înseamnă că sunteți foarte speciali. Și am să explic de ce spun asta. Pentru a fi interesați de aceste subiecte și a vă dedica lor timpul – gândiți-vă ce semințe karmice trebuie să aveți pentru ca acestea să vă intereseze. Probabilitatea este aproape zero ca oamenii să vină și să fie interesați de aceste lucruri. Și nu judecați după numărul celor care se află aici, pentru că dacă vă relaționați la toate ființele care există în lume, probabilitatea este zero. Asta spune că deja aveți o karmă uluitoare, existența umană, condiția voastră fizică, mentală, financiară.

– Karma

În budism vorbim despre karma proiectoare și karma care completează. Karma este colecția tuturor acțiunilor, cuvintelor și gândurilor noastre, fiecare dintre acestea lasă după ce actul s-a sfârșit o amprentă karmică în conștiința noastră. Ele acumulează energie, și când le vine timpul, se creează condițiile, decolează ca avioanele de pe pista de decolare sau ca semințele care germinează.

Se spunem că sunt 64 de astfel de amprente într-o singură pocnitură de degete. Deci avem un ocean de astfel de amprente în mintea noastră. Și vin după noi din viață în viață.

Când ne va veni timpul să murim, unul dintre ele va decola și ne va arunca în următoarea existență, ne reîncarnăm în următoarea formă de existență.

Reîncarnarea ni se întâmplă în fiecare moment. În acest moment karma mea, pe care am acumulat-o, și care rodește acum, îmi impune să mă văd ca ființă umană. Nu am de ales acum. Atâta timp cât această karmă este în vigoare, mă văd ca fiind o ființă umană.

Deoarece karma vine din cauze, ea se consumă. După ce sămânța dă vlăstar, sămânța va dispare, din vlăstar va crește copacul și apoi și vlăstarul va dispare. Karma este energie care se transmută tot timpul . Într-o zi, această karmă care îmi impune să mă percep ca ființă umană se va termina. Când ea se va termina, pentru că am mult mai multe karme, una dintre ele mă va proiecta în următoarea viață.

Ce înseamnă că mă va proiecta în următoarea viață? Dacă acum mă percep având mâini și corp uman, următoarea mea karmă mă va proiecta în următoarea mea existență și dacă nu am karma bună, voi percepe în loc de mâini copite, și dacă am karma bună, voi vedea aripile unui înger.

Totul este numai proiecția noastră. În budism vorbim despre vacuitate, că lucrurile nu au existență proprie de sine. Nu sunt o ființă umană în sine. Sunt o ființă umană chiar acum în ochii mei și de asemenea în ochii tăi, avem karme asemănătoare chiar acum, așa că mă văd ca fiind o ființă umană. Dar nu am natura de a fi uman în sine. E doar o rodire karmică. La fel cum o sămânță nu are propria ei natură de sine de a fi sămânță, pentru că atunci când sunt create condițiile, ea devine un vlăstar. Și când se creează alte condiții, acesta devine un copac.

Nu am natura de a fi uman în sine. Și dacă am karma nefericită care rodește, ea mă poate proiecta într-una din formele de existență suferindă, și asta se poate întâmpla cu siguranță. Este doar o proiecție a minții mele.

Deci, aceasta este vestea proastă – dar din același motiv avem și vești bune – asta înseamnă că dacă înțeleg cum funcționează karma, pot crea karma care să-mi impună să mă percep în paradis. La fel cum impune acum să mă percep ca ființă umană, în samsara.

– Practica va aduce schimbarea

Meditația conștientizării morții este cea care ne trezește. Cu siguranță, că dacă nu ne facem temele și meditațiile, totul va merge ca înainte, și nu se va întâmpla nimic.

Dar dacă facem asta, schimbarea va veni. Doar dacă practicăm va veni schimbarea.

Ce înseamnă schimbare? Începem să plantăm altă karma. În primul rând, încetăm să ne mai risipim timpul. Nu mai facem 80-90 la sută din ceea ce suntem obișnuiți să facem obișnuit. Pentru că prioritățile se vor schimba. Și cine știe când vom muri. S-ar putea întâmpla chiar în seara asta, cine știe? În felul acesta ne mărim șansa să facem corect lucrurile, și ca în ziua morții noastre karma proiectoare să fie mult mai bună.

– Dincolo de moarte

Avem norocul că există și o altă latură a morții. Există un loc dincolo de moarte. Și toată învățătura budistă vine să ne aducă în acest loc.

Yama – moartea ține în gheare roata vieții. Ea ține toate viețuitoarele. Orice ființă care se naște, va trebui să moară. Moartea le stăpânește și este foarte mulțumită. Ea are o burtă mare în care sunt toate ființele – îi aparțin. Condiția de a muri este cuibărită în noi, chiar în momentul în care ne naștem. Din momentul în care ne-am născut suntem ai ei.

În Roata Vieții, Buddha este desenat în afara roții vieții și a morții. El arată cu degetul în cealaltă parte. Acolo apare luna și scrie:

„Dacă vei merge pe calea mea, nu va trebui să mai mori vreodată.
Dacă îți păstrezi jurămintele, îl vei învinge pe Lordul morții”.

El compară moartea cu elefantul înfuriat care călcă în picioare colibele de paie. Și ne spune că putem călca moartea în picioare.

De ce este posibil acest lucru? Pentru că și moartea este tot o proiecție. Existența umană este o proiecție, existența iluminată este o proiecție, existența suferindă este o proiecție.

În Roata Vieții sunt reprezentate existența suferindă, existența umană și existența iluminată în paradis. Buddha stă în paradis.

Unele ființe coboară în infern, altele ies din suferință. Se poate vedea un fir alb șerpuit care urcă spre paradis – totul este o proiecție mentală. Totul vine din karma noastră. Totul vine din modul în care ne-am comportat în lume. De cum ne-am comportat față de alții.

Deci, există și o altă latură a morții. Cu cât facem mai mult meditația de conștientizare a morții, cu atât va fi mai puțin probabil să ne vedem murind. Așa cum ne proiectăm pe noi înșine ca ființe umane care mor, tot așa ne vom proiecta trecând dincolo de moarte. Mii de oameni au făcut asta înaintea noastră.

Calea pe care o avem este o cale autentică, extraordinară și testată de multe generații care au ales s-o parcurgă.

– Există o cale de ieșire și asta face parte din specialitatea voastră.

Când eu vorbesc, voi auziți sunete. Sunetele ajung la urechile voastre. Apoi legați sunetele de cuvinte, de propoziții și le dați sens. Eu nu pot să vă bag în cap sensul lor. Eu doar scot sunete. Voi le descifrați și le dați sens.

Întrebarea este cum de înțelegeți ce vă spun, dacă înțelegeți ce spun? Răspunsul este: pentru că sunteți deosebiți, pentru că aveți semințe minunate care rodesc.

Prin faptul că auziți aceste lucruri, chiar dacă nu sunteți de acord cu ele, și nu înțelegeți, și puneți sub semnul întrebări ceea ce spun, doar auzind că există o modalitate de a elimina moartea, de a elimina suferința, de a ajunge la fericirea maximă – dovedește karma minunată pe care ați creat-o.

Voi sunteți cei care dați sens, pe baza decibelilor care vă ajung la urechi.

– Deja știm cum să facem față dificultăților

În versetul 40 ni se spune:

Dacă pescari, măcelari, fermieri și alții,
Îndură de bunăvoie atât căldura cât și frigul,
Doar pentru a-și câștiga existența,
Atunci de ce n-aș îndura și eu
Orice greutate pentru fericirea întregii creații?

Maestru ne spune: „Efortul înseamnă să muncești din greu”, nu-i așa?

Știm deja să muncim din greu. Muncim din greu pentru a trăi. De exemplu, cei care merg la luptă trebuie să depășească dificultăți enorme. Sau părinții care își educă copiii mici, de asemenea trebuie să se confrunte cu dificultăți enorme. Pentru a obține o diplomă universitară trebuie să muncim foarte mult. Așa că știm deja cum este să muncim din greu. Deci, deja știm jumătate, adică nu trebuie să fim învățați cum să muncim din greu. Care este jumătatea lipsă?

– Direcționează efortul către obiectivul potrivit

Încă nu știm cum să găsim fericirea maximă, supremă. Încă nu știm asta. Maestrul ne spune în acest verset: „Deci, dacă sunteți deja în stare să treceți prin multe greutăți și să munciți din greu pentru obiectivele lumești, care vor dispărea în 5 secunde după ce ați închis ochii pentru ultima oară, atunci de ce nu ați face tot efortul de a suporta greutăți pentru fericirea tuturor fraților și surorilor voștri”? Adică, să ajungeți la iluminare, și să vă aduceți toți frații și surorile la fericirea maximă?

Cu toții muncim foarte mult pentru a obține bani, de a ne câștiga existența, pentru a obține respect, pentru a obține diplome, depunem mult efort pentru aceste lucruri. Dar nu toată lumea este așa. Sunt mulți care nu fac prea multe. Stau, beau, fumează, vorbesc. În societatea noastră muncim din greu. Deci avem deja jumătate. Acum avem nevoie de cealaltă jumătate. Maestrul ne spune: „Luați această abilitate și direcționați-o spre iluminare și atunci munca voastră va da roade”.

Geshe Michael o descrie pe mama sa care a crescut singură patru fii. Era profesoară la școală, avea puțini bani și muncea foarte mult, își economisea fiecare bănuț pentru a plăti ipoteca pe casă, pentru a lăsa ceva copiilor, iar în cele din urmă a murit de o boală grea. După moartea mamei, băieții au vândut casa, au împărțit banii, și în două luni nu a mai rămas nici urmă de bani. Toți banii pentru care a muncit din greu și și-a luat de la gură ca să-i economisească – s-au dus în două luni.

Gândiți-vă la toate lucrurile pe care le strângeți prin muncă grea unde se vor duce:

—   sau se vor rupe,
—   sau se vor strica,
—   sau vor putrezi,
—   sau se vor degrada,
—   sau vă veți pierde interesul pentru ele.

Mașina nouă, de ultimă modă, sofisticată pentru care plătiți rate, în 3 ani va fi veche. Peste 5 ani va fi o rablă, demodată.

Totul este așa. Câte relații durează bine? După câțiva ani vrem să scăpăm de relație. Ne plictisește sau ne face nefericiți. Și cu toate acestea investim în ea. Ce înseamnă asta? Înseamnă că toate aceste lucruri, care sunt de fapt trecătoare, le considerăm mai importante decât scopul de a găsi fericirea supremă pentru noi și ceilalții noștri. Ordinea priorităților este distorsionată. Nu înțelegem ce este important.

Acesta este un gând foarte important, pentru că toate lucrurile de care vă preocupați tot timpul în prezent, vor dispărea într-o clipă, cu excepția realizărilor voastre spirituale.

Nu muncim din greu numai pentru bani, onoare, ci chiar și pentru hobby-urile noastre. Oamenii fac tot felul de sporturi, se duc la maraton, sau fac surf sau planorism. Cât de mult efort trebuie să depuneți pentru a alerga la maraton! Sunt eforturi uriașe pe care oamenii le investesc. Și pentru ce ?

De multe ori oameni spun: „Va fi bine! Sper să fie bine”.

Maestrul spune: „Cum va fi bine? Fără efort nu va fi bine. Dumnezeu va vrea. Dumnezeu vrea, el vrea tot timpul, dar dacă tu nu faci niciun efort, nu se va întâmpla de la sine. Dacă crezi că cineva de sus te veghează, nu înseamnă că ești scutit de efort. Nu se întâmplă de la sine”.

 

Fericire versus plăcere

Am vorbit despre nivelurile de fericire:

1. Nivelul Santosha, este nivelul de a fi mulțumit. Nu-mi lipsește nimic, am destul.

2. Al doilea nivel este Sukha este ceea ce numim bucurie sau fericire.

3. Al treilea nivel este Mudita, bucuria explozivă.

4. Și cel mai înalt nivel este plăcerea divină a lui Buddha, care este neîncetată. În conferința despre fericire, am spus că există o diferență între fericire și plăcere. Ele sunt două lucruri diferite.

Plăcerea este un sentiment care trece. Vine și pleacă. Orice plăcere legată de simțuri sau de trup, sau orice altă plăcere lumească, vine și pleacă. Ea vine din karma și pleacă.

Adesea oamenii se gândesc: „Ce înseamnă că voi fi fericit? Este să am ceea ce vreau?”.

Să spunem că am primit ceea ce vreau. După o oră, îmi doresc deja altceva sau poate după un an. Am mașina mea minunată, cât timp poate fi mașina mea minunată? Un an, doi, trei, zece, douăzeci? Ea atunci nu va mai fi atât de minunată.

Acest lucru se întâmplă cu orice obiect samsaric – în scurt timp vom avea nevoie de altceva pentru a fi fericiți.

Deci, aceasta nu este o definiție bună a fericirii, deoarece ne obligă să alergăm constant după lucruri. Și de fapt ne garantează suferință.

În momentul în care am obținut ceea ce ne-am dorit, am creat condițiile pentru a-l pierde într-o zi.

Ori nu ne mai place ori se strică, ori se rupe, ori putrezește, ori ni se ia. Deci, nu asta ne poate garanta fericirea. Pentru că nu este fericire.

Fericirea este o stare cu mult mai profundă, care nu depinde de lucrurile care ni se întâmplă sau nu ni se întâmplă.

Obstacolele în calea fericirii și corecția lor

Am vorbit despre obstacolele din calea fericirii. Și am vorbit în primul rând despre lene, despre tipurile de lene.

1. Amânarea

Primul tip – este să amânăm. „Încep mai târziu. Acum trebuie să-mi termin diploma la universitate așa că nu am timp de asta. Atunci voi începe. Voi urca pe o cale spirituală. Acum am familie, nu am timp”. Sau „Când ajung la pensie voi avea timp pentru meditație. Acum nu am timp”.

Ori vei ajunge la pensie, ori nu vei ajunge la pensie. A ajunge la pensie înseamnă: că ai privilegiul de a trăi plăcerea bătrâneții, și atunci să meditezi.

S-ar putea să nu ajungem să fim bătrâni. Nu știm când va veni moartea.

Așa gândesc majoritatea oamenilor: „Acum sunt ocupat cu propriile mele lucruri, așa că nu am timp de spiritualitate, nu am timp să practic o cale spirituală pentru a ieși din suferință, mai târziu”.

Nu avem idee ce este „mai târziu” și dacă va veni.

În plus, dacă suntem obișnuiți să ne angajăm în activități inutile sau în activități mai puțin importante, ne creăm tendința de a continua să fim interesați de activități mai puțin importante. Deci, probabilitatea ca interesul să apară brusc în noi, dacă avem obiceiul de a ne preocupa de lucruri neimportante, este mică. Nu va veni brusc. Cum se va trezi interesul în majoritatea oamenilor:

• • Fie sunt deja bătrâni și nu-și mai pun speranța în lucrurile acestei lumi, nu mai speră să obțină vreun record atletic, sau o diplomă universitară, sau să mai aibă copii. Și apoi încep să se îndrepte spre ceva spiritual. La bătrânețe puterea scade. Este prea târziu, trebuie să investim mult efort pentru a ne scoate din suferință, așa cum promite Buddha.
  • Fie că ni se întâmplă un dezastru și putem vedea adevărata față a samsarei.
  • Există o a treia cale, pe care majoritatea oamenilor nu o văd, de a observa și de a lega lucrurile între ele, și văzând unde duc toate, care a fost scopul meditației pe care am făcut-o. Înainte să apară vreun dezastru.

Dacă facem asta înainte să vină dezastrul, el nu va veni, pentru că începem să neutralizăm aceste karme.

Deci aceasta este o formă de lene, amânarea.

Antidotul pentru amânare

Care este antidotul pentru amânare? Este meditația asupra conștientizării morții. Nu știm cât timp mai avem la dispoziție. Așa că a amâna în viitor este o prostie, pentru că nu știm dacă vom avea viitor.

2. A fi atras de a face rău

Al doilea obstacol pe care l-am menționat este de a fi atras de a face rău, adică de a fi ocupat cu televizorul, cu lucruri fără valoare. Un maestru spiritual spunea: „În modul nostru de viață este foarte ușor să fim foarte ocupați și leneși în același timp”.

Suntem experți în asta. Avem nenumărate preocupări pentru că ne este lene să facem calea spirituală, pentru că ne supune la provocări. Calea spirituală necesită observație, necesită schimbare. Nu ne place schimbarea. Deci suntem foarte ocupați.

Suntem leneși spirituali. Uneori și părinții ne spun: nu fi leneș, nu e bine să fii leneș, fă ceva, fă ceva, nu contează ce, fă ceva, nu sta degeaba”.

 

Care este antidotul?

Antidotul aici este meditația pe care am făcut-o [în prima parte a lecției], dar trebuie mers mai în profunzime. V-am întrebat în meditație, unde duc toate acestea? Dacă faceți meditația cu adevărat până la capăt, veți vedea că fiecare dintre lucrurile pe care le-ați observat le faceți de obicei în viața voastră, duce la suferință.

Fiecare lucru pe care îl facem pentru a găsi fericirea, duce la suferință. Dacă el este legat de un scop lumesc, de exemplu dacă vreți o diplomă – și să zicem că v-ați luat diploma, într-o zi diploma nu va mai valora nimic, sau meseria nu vă va mai interesa, sau altcineva o va face mai bine, sau veți îmbătrâni și toate cunoștințele voastre nu vor mai fi relevante. În high-tech într-un an ești irelevant.

Acest lucru se întâmplă cu orice lucru lumesc. Orice, ori vi se va lua în cele din urmă, sau se va defecta, sau vă veți pierde interesul, sau alții își vor pierde interesul pentru voi.

Deci antidotul aici este să facem meditația pe care am făcut-o acum, dar să o ducem la extrem. Să vedem unde vor duce toate acestea până la urmă și să vedem suferința care va veni, când toate acestea ni se vor lua sau se vor strica, sau ne vom degrada fără să ne fi îndeplinit obiectivele. Și chiar și dacă ne-am îndeplinit aceste obiective.

3. Descurajarea sau lipsa de încredere

Al treilea tip de obstacol pe calea spirituală despre care am vorbit este descurajarea sau lipsa de încredere. Credem că nu suntem în stare să facem calea spirituală, este prea grea, nu este clară, avem îndoieli asupra ei. Și toate acestea sunt adevărate. Nu este ușoară, avem îndoieli, durează timp până devine clară, toate acestea sunt adevărate. Dar dacă nu facem efortul de a clarifica îndoielile, de a depăși dificultățile, și așa mai departe – totul va continua așa cum este.

 

Primul antidot:  Dharma

Pabongka Rinpoche, un mare înțelept, care a trăit în secolul al XX-lea în Tibet, a spus că antidotul este toată învățătura lui Buddha. Fiecare carte a lui Buddha este un antidot pentru asta.

Este puțin cam dificil să citim fiecare carte a lui Buddha.

 

Al doilea antidot:  a ne constrânge să practicăm

Antidotul este mai ușor – la început trebuie să ne forțăm să practicăm pentru că nu suntem obișnuiți cu asta. La început nu prea înțelegem lucrurile și încă nu vedem rezultate.

Ca și cineva care dorește să fie pianist. La început se așază la pian și cântă notele muzicale. La început nu este chiar atât de interesant. El trebuie să se forțeze pentru a se antrena și pentru a ajunge la nivelul următor.

Deci există o perioadă în care ne antrenăm, pentru că cineva ne-a spus că e bine, și încă nu suntem convinși. Dar există modalități relativ rapide de a produce rezultate, chiar și după câteva luni. Câteva luni este un timp foarte scurt din punct de vedere spiritual, în comparație cu milioane de vieți suferinde.

După câteva luni începem să vedem schimbări. Începem să vedem rezultate.

Dacă practicăm meditația, corpul se relaxează, mintea se relaxează, concentrația crește, memoria se îmbunătățește. Dacă ne respectăm jurămintele, relațiile noastre încep să se îmbunătățească. Oamenii relatează despre schimbări în multe domenii ale vieții lor. Și când se produce, chiar și o mică schimbare, ne va stimula. Apoi începi să explorăm puțin mai mult calea. Așa că antidotul este să ne așezăm și să cântăm notele, și apoi va veni și muzica.

 

Al treilea antidot – meditația asupra resurselor și oportunităților

Antidotul numărul 3, este meditația asupra resurselor și oportunităților sau a abundenței și a timpului liber.

 

Meditația:   Unde duc alegerile pe care le facem în viața noastră?

Așezați-vă comod. Încercați să nu vă mișcați. Și închideți ochii.

Fiți atenți la poziția corpului. În meditație, cel mai important factor este spatele: el trebuie să fie drept, pentru că conține canalul vostru energetic central. Curgerea energetică bună în coloana vertebrală, are o importanță enormă pe calea spirituală.

Și acum concentrați-vă pe respirație. Concentrați-vă pe senzația de trecere a aerului prin nări. Și puteți încetini puțin respirația, asta ar fi bine.

Invitați-vă învățătorul spiritual. El poate fi cineva pe care îl cunoașteți sau o figură imaginară. Cineva pe care îl prețuiți, îl apreciați.

Priviți cum vine la voi cu bucurie, și se uită la voi cu multă iubire. El are calități nobile, înțelepciune infinită și poate vedea mult înainte, vă vede cu mult înainte.

Rugați-l să vă ajute să dobândiți înțelepciunea. Rugați-l să vă ajute să vă generați motivația potrivită, astfel încât să puteți urca frumos pe calea spirituală.

Și acum uitați-vă la ziua care a trecut și la ce ați făcut astăzi până în momentul în care ați venit aici.

Și faceți o listă cu acțiunile pe care le-ați făcut. Tot ce ați făcut astăzi. V-ați sculat, v-ați îmbrăcat, ați mâncat, v-ați urcat în autobuz sau ați mers cu mașina, v-ați dus la garaj, v-ați dus la băcănie, tot ce ați făcut azi.

Uitați-vă ce ați făcut la muncă, în familie. Poate v-ați îngrijit de sănătate sau de corpul vostru. Uitați-vă la tot ce ați făcut astăzi.

Încerca-ți să alegeți chiar acum unul dintre lucrurile pe care le-ați făcut astăzi. Uitați-vă la ceea ce faceți în general într-un anume domeniu, să spunem la muncă. Și întrebați-vă: „Dacă voi continua să acționez în acest fel, voi ajunge la fericirea supremă?”

Dacă continuați încă un an, doi ani, zece ani, 30 de ani să acționați la fel în acest domeniu, unde vă va duce? Deține fericirea supremă?

Oamenii din jurul vostru care au aceeași ocupație, spre ce i-a dus? Întrebați-vă.

Luați un alt domeniu de ocupație, să spunem domeniul familiei. Ceva ce ați făcut în domeniul familiei. Și puneți-vă aceeași întrebare: „Dacă voi continua să acționez în acest fel, voi ajunge la fericirea supremă? La beatitudinea lui Buddha?”

Oare oamenii din jurul vostru, care se comportă astfel, au atins ei fericirea neîncetată a lui Buddha?

Continuați așa cu diverse acțiuni pe care le faceți: cumpărături, sala de sport, policlinică, achiziții, mașini, telefoane, tranzacții, orice faceți. Examinați această activitate, dacă o veți continua să o faceți, unde vă va aduce?

Și dacă nu este clar unde, uitați-vă la oamenii din jurul tău care fac aceleași activități, unde i-au adus?

Există undeva pe lista voastră de activități, obiectivul de a vă aduce și pe voi și pe alții la fericirea supremă? Și ce faceți pentru a opri suferința voastră și a celorlalți?

Uneori în aceste meditații este greu de văzut aceste lucruri, pentru că suntem prea implicați în viața noastră de zi cu zi. De aceea, invităm profesorul spiritual, să ne ajute să ieșim puțin din cutia noastră și să căpătăm și o altă perspectivă.

Rugați-l să vă ajute, să vă arate calea. Priviți-l cum răspunde cu bucurie rugăminții voastre.

Invitați-l să vă însoțească pe tot parcursul zilei și să vă influențeze cu înțelepciune, pentru ca alegerile voastre în viață să fie înțelepte.

Și, desigur, el este foarte bucuros să vă ajute. De-abia a așteptat să întrebați. El vine și se așază în inima voastră, mic, strălucitor, înțelept, iubindu-vă la nesfârșit.

Mulțumiți-i.

Puteți deschide ochii.

————————————————

 

Este bine să vă opriți din când în când în timpul zilei și să vă puneți aceste întrebări, înainte de a continua să fugiți toată ziua pe automat.

Unde duce una? Unde duce alta?

Cursul 11

Perfecțiunea bucuriei efortului

Seminar bazat pe capitolul 7 din

“Ghidul de viață al războinicului spiritual”

Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2 – A doua parte

 

Factori care întăresc lenea

Maestrul Shantideva de descrie care sunt cauzele lenei. Versetul 3:

Gustul plăcut al lenevirii,
Și pofta de a petrece timpul dormind,
Lipsa aversiunii față de suferința din roata vieții –
Toate acestea lenea o sporesc.

 

—   „Gustul plăcut al leneviei”

Nyom le

Nyom Le înseamnă lenevie, trândăvie.

—   A fi dependent de somn, a dormi multe ore.

Nyi la tenpay sepa

 Nyi          — a dormi,
Tenpay  — plăcere,
Sepa       — atracție.

Atracția pentru plăcerea de a petrece timpul în somn.

—   Lipsa aversiunii față de suferința din roata vieții.

Korway dukngel la mi-kyowa

Korwa         — roata vieții, samsara.
Dukngel     — suferință,
La                  — cu,
Kyowa        — aversiune,
Mi-kyowa — lipsa aversiunii.

Adică: Lipsa aversiunii față de suferința repetată în roata vieții.

Adică, închidem ochii la suferința din jurul nostru. Este atât de ușor de făcut. Suferința este imensă. Dacă privim în jurul nostru cu adevărat, vom vedea multă, foarte multă suferință. Dacă o ignorăm, nu vom putea să ne creăm bucuria și nu vom putea să-i ajutăm pe ceilalți.

Un bodhisattva în mod deliberat își deschide inima la durerea ființelor, și este greu de făcut. În meditațiile Tong Len, ne imaginăm cum luăm durerea celorlalți în noi. Și sunt oamenii care spun: „Stai așa, nu îmi este suficientă durerea mea, de ce trebuie să o iau și pe a altora”?

Nu putem suporta durerea altora. Dar tocmai dorința de a le lua durerea este antidotul durerii noastre. Este ceea ce ne deschide inima.

 

În fălcile Lordului Morții

Versetul 4:

Prins în roata renașterilor,
Târât de afecțiunile mentale
Cum de nu-ți dai seama că ești prins
În fălcile Lordului Morții?

Ne renaștem din nou și din nou. Suntem târâți de afecțiunile mentale. Supărarea ne atacă într-o clipă. Cineva spune ceva neplăcut, și noi ne supărăm imediat. Maestrul spune: „Cum de nu-ți dai seama că ești prins în fălcile Lordului Morții?”. În thangka care reprezintă Roata Vieții, vedem un monstru care este Lordul Morții, și ține între fălci o roată. Și noi toți suntem în această roată. Roata reprezintă toate formele de existență din tărâmul dorinței.

Nu trebuie să facem nimic, suntem deja în fălcile lui. Luăm toate vitaminele posibile – suntem în fălcile lui. Facem sport – suntem în fălcile lui. După două ore de exerciții în sală, suntem cu două ore mai aproape de fălcile lui. Acesta este adevărul. El spune: „Cum de nu poți observa asta?

Cine ne-a adus în această situație? Klesha, afecțiunile mentale. Ele sunt cele care ne controlează, ele ne fac să plantăm mereu mai multă karmă a suferinței.

Versetul 5:

Nu vezi cum cei din lumea ta
Merg unul câte unul la sacrificare?
Ei zac mulțumiți de sine, scufundați în somn,
Ca turma de boi în așteptarea măcelarului?!

Vedem atâtea imagini din al Doilea Război Mondial, și ne întrebăm: „De ce oamenii nu au făcut nimic? De ce s-au dus ca oile la abator?

Și noi facem asta chiar acum. Suntem în fălcile Lordului Morții.

Suntem plini de afecțiuni mentale, acumulăm constant karme care produc moartea, cauzele morții. Stăm și ne uităm la televizor cu orele. Și noi facem la fel.

Maestrul ne spune: „Deschide-ți ochii, uită-te la toți cei pe care îi întâlnești, uită-te la oamenii pe care îi iubești, ce fac ei? Ei „zac mulțumiți de sine, scufundați în somn, ca turma de boi în așteptarea măcelarului”! Nu fac nimic pentru a ieși din această situație, nu se luptă cu afecțiunile lor mentale. Sunt ca drogații. Televiziunea îi îmbată, ziarele îi îmbată, abonamentul la teatru îi îmbată, calculatorul, internetul, e-mail-ul.

El nu vorbește în van. Pentru că el este un Bodhisattva.

În versetul 6, maestrul continuă:

Cum te poți bucura de mâncare,
De odihnă și de somn,
Când Lordul Morții te pândește,
Și toate căile tale sunt blocate?

De ce sunt blocate căile? Datorită ignoranței. Nu observăm ce se întâmplă și nu facem nimic pentru a ieși din această situație. El spune: „Trezește-te! Trezește-te! Sunteți ca turma de boi duși la sacrificare. Fă ceva”.

Versetul 7:

Moartea se va năpusti asupra ta atât de repede;
Acumulează în timpul rămas multe merite!
La ce-ți va folosi să renunți la lene
Când va veni ziua și îți va suna ceasul?

Avem puțin timp!

Când oamenii se îmbolnăvesc sau când moartea devine palpabilă, le este clar că li se va întâmpla.

Mulți dintre noi refuză să creadă asta. Cei mai mulți dintre noi știm că oamenii mor și înțelegem că va trebui să murim, dar în adâncul inimii noastre sperăm să nu ni se întâmple, sau cel puțin nu imediat. De ce? Pentru că încă nu suntem bătrâni și nu      ne-a venit timpul! Dar moartea îi seceră și pe cei tineri și pe cei bătrâni. Îi seceră pe cei bolnavi și pe cei sănătoși.

Nu avem nici un control asupra morții, de fapt ea „se va năpusti asupra noastră atât de repede”. De multe ori, când moartea este aproape, oamenii încep să se pocăiască. Încep să meargă la biserică, devin puțin interesați de spiritualitate, așa că încep să se roage.

Tragedia este că de multe ori, când moartea devine palpabilă, este deja prea târziu. Nu mai avem sănătatea și claritatea necesară pentru practica spirituală.

De multe ori este prea târziu, pentru că este mult de muncă.

Care este cealaltă opțiune? Ea este să fim ca turma de boi în așteptarea măcelarului.

 

Conștientizarea morții are trei principii

Aici, intră în joc unul dintre cei mai importanți factori din Virya.

Unul dintre cei mai importanți factori care ne împing să urcăm pe calea spirituală, să o practicăm cu efort și bucurie, este conștientizarea morții.

Ea are trei principii:

1. Moartea este certă

Puteți spune: „Știm asta, n-ai spus nimic nou”. Da, așa este. Dar lucrul nou este ca moartea este certă pentru mine. Că va veni ziua când voi sta întinsă pe patul de moarte, și corpul meu nu va mai respira și nu se va mai mișca.

Refuzăm să credem asta. Negăm asta. De unde știm?

Uitați-vă la ce faceți toată ziua! Dacă credeți că moartea va veni acum, ați mai continua să faceți ceea ce faceți?

Trebuie să încetăm de a mai nega lucrurile pe care le știm intelectual și pe care le îndepărtăm din minte.

Deci primul lucru este să fim conștienți de certitudinea morții. Acest lucru nu se întâmplă doar pentru că auzim, ci este nevoie de meditație. Conștientizarea morții trebuie să fie interiorizată suficient de profund, astfel încât să devină un factor care să ne dicteze prioritățile, și alegerile pe care le facem clipă de clipă.

2. Data morții este incertă

Al doilea principiu al conștientizării morții este faptul că momentul morții este incert.

Moartea este sigură, iar momentul morții este incert. Nu știm când va veni moartea peste noi. Cei mai mulți, când le vine ceasul morții, își spun: „Stai puțin, nu am terminat încă. Mai am lucruri de făcut”. Nu putem negocia cu Lordul Morții.

Desigur cunoașteți povestea despre omul din Bagdad, dar v-o mai spun încă odată.

În tradiția sufistă, există o istorioară  despre un om bogat din Bagdad, care într-o zi se scoală de dimineață și merge la piață unde dă cu ochii de Lordul Morții. Înspăimântat, urcă repede pe calul său de rasă arab, și galopează toată ziua spre Basra, care se afla la celălalt capăt al Irakului și scapă de moarte. Obosit și transpirat, flămând și însetat, coboară de pe cal și îl vede pe Lordul Morții. Bogătașul îi spune: „Ah, ce este asta? Am fugit de tine toată ziua, am galopat ca un nebun, ce faci aici? Lordul Morții îi spune: „ Și eu sunt la fel de surprins. M-am mirat să te văd azi-dimineață în piața din Bagdad, pentru că știam că trebuie să te întâlnesc seara aici”.

Nu știm când moartea va veni și nu putem negocia cu ea. Deci acesta este al doilea factor.

Când vine moartea, în cinci secunde, toate lucrurile de care ne preocupăm atât de mult și care sunt atât de importante își pierd orice importanță. Nu numai că își pierd importanța, ele dispar cu totul.  Pentru că nu au existență de sine în afară de cea pe care noi le-am dat-o. Și acesta este studiul vacuității.

3. Singurul lucru pe care îl putem lua, atunci când vine moartea sunt realizările noastre spirituale.

Al treilea aspect al unei meditații bune asupra morții, este: singurul lucru pe care îl putem lua, atunci când vine moarte sunt realizările noastre spirituale.

Cand vine moartea nu putem lua cu noi niciun lucru material. Nu putem lua niciun membru al familiei, nu putem lua averea. Nu putem lua cu noi nici  trupul, nici chipul, nici numele, nici identitatea, nici naționalitatea, nici sexul, nici reputația. Singurul lucru pe care îl putem lua sunt realizările noastre spirituale.

 

Conștientizarea dezvoltată a morții aduce multă fericire

Și această conștientizare a morții, atunci când o dezvoltăm corespunzător, aduce multă fericire. Dacă moartea poate veni în orice moment, atunci ce rost are să ne simțim amărâți? De ce să nu ne bucurăm de clipa pe care o avem? Ce rost are să ne plângem tot timpul? Ce rost are să dăm vina pe celălalt că ne-a făcut una sau alta, și să ne simțim victime ale circumstanțelor, sau ale oamenilor, sau ale guvernului sau a soartei crude? Ce rost are?

Practica conștientizării morții este foarte puternică și aduce multă bucurie în viață.

 

Meditația asupra conștientizării morții

Haideți să facem o meditație asupra morții.

Așezați-vă comod.

Fiți atenți la poziția voastră, la poziția spatelui tău. Spatele să fie drept. Bărbia dreaptă, nici coborâtă, nici ridicată. Umerii echilibrați, fața relaxată, ochii închiși ușor sau întredeschiși dacă aveți tendința de a adormi.

Relaxați-vă corpul. Și împreună cu relaxarea, păstrați-vă vigilența.

Concentrați-vă pe respirație. Încercați să numărați zece respirații. În tradiția tibetană, începem întotdeauna să numărăm pe expirație.

Inspirăm, expirăm, unu. Inspirăm, expirăm, doi. Încercați să ajungeți la zece fără a vă încurca.

Gândiți-vă acum la ziua când Lordul Morții vine să vă ia. Și vedeți că nu aveți nicio cale de-al opri. El se năpustește asupra voastră, iar când va veni ziua, nu veți putea face nimic pentru a preveni moartea.

Observați că fiecare clipă care trece în viața voastră, în orice activitate, nu mai poate fi returnată. Este clipa care s-a epuizat din timpul pe care îl aveți alocat în această viață și   v-a înaintat spre moarte. Și niciuna dintre ele nu poate fi returnată.

Gândiți-vă la faptul că atunci când va veni moartea, veți fi în mijlocul a ceva. Exact așa cum sunteți acum în mijlocul a ceva. Aveți proiecte de care vă ocupați și pe care nu le-ați terminat. Și în ziua aceea veți fi la fel, în mijlocul lucrurilor. Și nu veți avea timp să le terminați. Moartea ne surprinde întotdeauna când suntem în mijlocul a ceva. Deci, n-avem niciun motiv să credem că dacă suntem în mijlocul a ceva, moartea nu va veni.

Acum gândiți-vă la faptul că nu aveți idee când va veni moartea, că vârsta voastră nu garantează nimic, că starea sănătății voastre nu garantează nimic, câte bunuri aveți nu garantează nimic, familia voastră nu garantează nimic, cariera voastră nu garantează nimic, nu există nicio certitudine când va veni moartea voastră.

Gândiți-vă la cât de fragil este corpul vostru. Cât de ușor este să fiți omorâți. Este suficient ca anumite radiații să deterioreze un cromozom din celulele corpului vostru și să se dezvolte cancer malign. Un contact scurt cu virusul greșit vă poate pune capăt vieții. Este foarte ușor să fiți omorâți.

Nu numai atât, dar și lucrurile la care țineți cel mai mult vă pot ucide. Mașina voastră vă poate omorî și încă nu ați terminat de plătit ratele la ea. Baia voastră pe care ați renovat-o frumos, vă poate omorî.

Mâncarea gourmet pe care o mâncați într-un restaurant vă poate omorî. Vă poate rămâne un os în gât și s-a terminat. Foarte ușor putem fi omorâți și există o mulțime de lucruri care ne pot ucide.

Acum vedeți-vă după ce moartea voastră a venit. Ați părăsit deja corpul și priviți de sus la ceea ce se întâmplă. Vă puteți imagina, un tunel de sticlă în care vă aflați, și puteți vedea prin el. Priviți prin sticla tunelului la rudele voastre iubite care vă jelesc și regretă moartea voastră, iar voi nu le puteți atinge, nu le puteți lua cu voi.

Uitați-vă la computerul vostru, cu proiectul aflat la jumătate și nu puteți continua să-l finalizați. Toate diplomele voastre sunt acolo, toate bunurile voastre sunt dincolo de tunelul de sticlă și nu puteți lua nimic din ele.

Puteți vedea cum stați culcați pe patul de moarte, iar chipul vostru este șters, pentru că nu mai puteți să vă luați identitatea. Nici măcar nu mai știți cine ați fost. Dacă ați fost bărbat sau femeie. Sau chiar dacă ați fost om. Cu siguranță reputația voastră, toate acestea vor fi în spatele vostru într-o clipă.

Și acum spuneți-vă că, dacă este așa, deoarece moartea este certă, trebuie să începeți practica spirituală. Și să nu vă mai lăsați atenția să fie distrasă.

Și din moment ce data morții este incertă, trebuie să începeți practica imediat.

Nu există nimic material pe care să-l puteți lua cu voi la moarte, ci puteți lua  numai realizările spirituale: compasiunea pe care ați dezvoltat-o, înțelepciunea, renunțarea și toate conștientizările spirituale. Ele continuă cu conștiința voastră în viața următoare sau veți părăsi complet roata vieții.

De aceea străduiți-vă să găsiți cea mai rapidă și mai puternică cale spre  fericirea maximă, pentru că timpul vostru este scurt.

Puteți deschide ochii.

 

Aceasta este o meditație grozavă de făcut în fiecare zi. Veți vedea, că viața voastră va fi din ce în ce mai fericită, cu cât o faceți mai mult. Și va avea din ce în ce mai mult sens în viața voastră. Va fi invers de ceea ce credeți. Veți trăi fericiți și bucuroși fiecare clipă. Și o viață plină de sens în fiecare moment.

Pentru că am acumulat multe binefaceri făcute tuturor ființelor.

Trimiteți binecuvântarea voastră liniei minunate de profesori care ne-au transmis aceste învățături, maestrului Shantideva, prințul tuturor Bodhisattva, care ne învață cum să trăim o viață plină de sens și celor care au făcut posibile susținerea acestor învățături.

Cursul 11

Perfecțiunea bucuriei efortului

Seminar bazat pe capitolul 7 din

“Ghidul de viață al războinicului spiritual”

Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2 – Prima parte

 

De ce limba tibetană?

Lama Dvora Hla povestește:

„Am început să scriu în tibetană pentru că profesorul meu a făcut exact ceea ce fac eu aici. El scria puțin pe tablă în tibetană, după care ne ruga să repetăm după el și să copiem cuvintele de pe tablă. Asta plantează semințe. Așa funcționează karma, plantăm semințe și nu știm când vor da rod.

Este grozav să cunoaștem limba, pentru că ne permite să citim învățătura în original”.

Dacă ați încercat vreodată să traduceți ceva, atunci știți că fiecare traducător trebuie să facă tot felul de compromisuri pentru a ajunge la traducerea lui și există întotdeauna interpretarea traducătorului. De aceea ar fi cu mult mai bine să mergem la sursă. Așa de exemplu:

a.   Dacă suntem pe Calea Mahayana, pe calea bodhisattva, nu facem lucrurile doar pentru noi, ci și pentru ceilalți alții, astfel încât și generațiile viitoare să se poată bucura de această înțelepciune în română.

b.   Cantitatea de scrieri care conțin această înțelepciune este enormă. Tibetanii au fost izolați în Himalaya, și au avut parte de sprijinul regilor timp de generații. În mănăstiri s-a strâns o vastă cunoaștere și totul este în tibetană. Doar un procent foarte mic din miile de texte a fost tradus în engleză până acum. Și chiar dacă traducerile vor continua în acest ritm, va dura sute de ani.

Deci, dacă vrem să perseverăm pe cale și cu adevărat dorim să atingem cele mai înalte niveluri de fericire, practica va spori continuu. Iar în stadiile avansate, scrierile sunt în tibetană. Ele nu au o piață care să justifice traducerea și vânzările în masă. În afară de asta unele dintre ele sunt secrete, deci nu se vor vinde liber pe piață. La un moment dat, ele vă vor aduce o mare binecuvântare.

 

De ce să ne facem temele?

Odată cu aceste lecții primiți și teme. Este de dorit să vă faceți temele. Ele sunt ușoare și aveți și răspunsurile la ele. Nu sunt secrete aici, și toată lumea primește note mari. Este de dorit să vă faceți temele înainte de a citi răspunsurile și apoi să faceți testele.

De ce este important? Pentru că felul în care această cunoaștere ajunge la voi este pentru că cineva și-a dat osteneala să învețe bine și cu acuratețe și să mi-o transmită mie. Iar persoana care mi-a transmis-o, la rândul ei a primit-o de la profesorul său, iar profesorul său a primit-o de la profesorul lui. Pe scurt, există o linie de transmisie care se duce până la Buddha. Și știm exact pe fiecare dintre acești Lama ai liniei. Există o întreagă generație de oameni care au studiat învățăturile serios, s-au străduit să învețe în detaliu pentru a le putea transmite mai departe. Și datorită acestei linii de maeștri, au ajuns aceste lucruri la noi.

Voi sunteți veriga următoare. Prin faptul că primiți aceste învățături, sunteți acum datori. Datori față de cine? Față de generațiile viitoare. Ele se bazează acum pe voi. Și cu siguranță nu doriți să fiți ultima verigă a liniei.

Deci, scopul temelor este să repetați materialul, să verificați dacă ați înțeles bine ce s-a spus. Și această karma este minunată. De aceea vă rog, să vă faceți temele, și veți vedea că ele sunt foarte ușoare și se bazează pe ceea ce s-a spus la curs. Transmiteți înțelepciunea mai departe, transmiteți fericirea mai departe.

Karma de a fi fericit înseamnă a oferi fericire altora. Așa funcționează karma. Cu cât aducem mai multă fericire mai multor oameni, cu atât devenim mai fericiți.

Maestrul Shantideva spunea:

Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
Și orice suferință ce există în lumea întreagă,
Vine din dorința să fiu eu însumi fericit.

Aceasta este legea karmei. Buddha a ajuns la fericirea supremă. El se află în paradis și este permanent în extaz. De unde a venit? Ce face Buddha? Care este cariera unei ființe iluminate? Buddha aduce binecuvântare ființelor. Tot timpul. Și asta produce o „reacție nucleară” încât fericirea se intensifică constant. Fericirea lui nu poate fi oprită. Acesta este principiul. Vreau să vă încurajez să transmiteți acest material mai departe, și pentru asta trebuie să vă faceți temele.

Puteți să le faceți în grup și să le discutați. Asta va mări înțelepciunea, va crește bucuria, va crește fericirea. Deci acesta este sfatul nostru.

 

Bătălii, cicatrici și bucuria efortului

Versetul 39:

Unii se mândresc cu stupida cicatrice
Lăsată de inamic pe trupul lor,
Prețuind-o ca pe un ornament.
Atunci de ce ar trebui considerată o problemă
Durerea pe care o simțim de a atinge un scop foarte mare?

Unii oameni care au luptat în războaie, s-au ales cu multe cicatrici pe corp și se mândresc cu ele. „Uite, pe asta am primit-o în lupta asta și asta am primit-o într-o alta”. Maestrul spune: „Se mândresc cu ele și le prețuiesc ca pe niște ornamente”. De ce ne dă acest exemplu? El spune: unii oameni sunt răniți și suferă dureri mari în scopuri lumești, cu dușmani lumești. Dar când începem să ne luptăm cu adevărații dușmani, care sunt afecțiunile noastre mentale, de multe ori vom fi înfrânți. Acesta nu este un război ușor, vom îndura durerea.

Pentru că nu este ușor când cineva ne atacă, iar noi ne înfrânăm și nu răspundem cu violență. Va fi greu și vom suferi înfrângere. Nu este deloc ușor să ne înfrânăm și chiar și atunci când eșuăm, ne va durea.

Așa că el spune: „Cei cu cicatrici primite în război se mândresc cu asta, de ce ne scade moralul când vine durerea care vizează un obiectiv înalt?”. Dimpotrivă, este un motiv de bucurie.

Însuși faptul că am făcut efort să ne oprim reacția, chiar dacă am eșuat, generează o karmă foarte puternică.

Asta seamănă o sămânță. Data viitoare va fi puțin mai ușor și de fiecare dată va fi și mai ușor. Iar în cele din urmă acest dușman teribil se va micșora.

Când ați căutat în meditație unde este supărarea, ați găsit-o?

Dacă vom căuta cu adevărat unde este afecțiunea mentală, nu o vom găsi. Pentru că ea este ca un tigru de hârtie. Ne face viața mizeră și este un tigru de hârtie. Și tocmai datorită faptului că nu are existență de sine decât aceea pe care noi o dăm datorită ignoranței noastre, putem să o învingem.

 

Fi dispus să înduri greutăți

Versetul 40:

Dacă pescari, măcelari, fermieri și alții,
Îndură de bunăvoie atât căldura cât și frigul,
Doar pentru a-și câștiga existența,
Atunci de ce n-aș îndura și eu
Orice greutate pentru fericirea întregii creații?

Maestrul ne spune că oamenii sunt dispuși să îndure mari greutăți pentru a-și câștiga existența. Oamenii sunt separați de familiile lor pentru perioade lungi de timp sau navighează pe mare în condiții dificile pentru perioade lungi de timp.

Atunci de ce n-aș îndura și eu

Orice greutate (a căii spirituale) pentru fericirea întregii creații?

Maestrul Shantideva ne vorbește de cariera bodhisattva.

De ce să nu îndurăm greutățile pentru fericirea tuturor ființelor? Acesta este un obiectiv cu mult mai înalt.

Oamenii spun: „Este greu. Acum am obligații, mâine am un eveniment, în altă zi am alt eveniment”. Dar toate aceste lucruri se vor sfârși. În ziua în care închidem ochii pentru ultima oară, după 30 de secunde, lumea asta a dispărut. Nu mai este, pentru că ea este numai proiecția noastră.

Toate lucrurile de care ne ocupăm își vor pierde orice semnificație în cinci secunde.

Pentru unii care au demență sau Alzheimer, toate acestea își pierd sensul, chiar înainte de a veni momentul morții. Pentru că toate acestea sunt o proiecție.

Ne petrecem timpul cheltuind efort și  suntem dispuși să suferim pentru lucruri pe care nu le putem lua cu noi. În schimb, realizările spirituale vin cu noi în curentul nostru de conștiință. De aceea maestrul ne spune: „De ce nu îndurăm greutățile căii spirituale?” Noi suntem creatorii. Perspectiva noastră este atât de limitată, nu privim înainte unde se duce totul.

 

Munca începe cu noi

În continuare, maestrul se adresează spre bodhisattva. În versetul 41 el spune: „Bine, bine, spui că ești un bodhisattva, vrei să ajuți toate ființele. Atunci, hai să vedem”.

Versetul 41:

Ai jurat că vei elibera toate ființele
Din cele zece direcții, de afecțiunile lor mentale,
Dar tu însuți nu te-ai eliberat
De propriile tale afecțiuni mentale!

„Bine, ești un Bodhisattva atât de mare, cum rămâne cu afecțiunile tale mentale? Dar cu supărarea ta? Cum vei putea ajuta toate ființele, dacă tu nu ți-ai biruit afecțiunile mentale?

 

Nu există indulgență față de afecțiunile mentale

În versetul 43, spune:

Nu da niciodată înapoi
De la misiunea de a-ți distruge afecțiunile mentale.
Atașează-te de ele cu fermitate,
Și cu mânie declară-le război!
Și chiar dacă seamănă cu afecțiunile mentale
Acționează pentru a distruge,
Și nu se numără printre ele.

Nu ne jucăm cu afecțiunile mentale. Nu trebuie să ne purtăm cu blândețe și nici să mergem cu ele încet, pentru că sunt puternice. Sunt mari dușmani.

Și chiar dacă seamănă cu afecțiunile mentale
Acționează pentru a distruge,
Și nu se numără printre ele.

Mulți vor spune că ura față de afecțiunile mentale este și ea o afecțiune mentală. Maestrul ne spune: „Nu, ea doar seamănă cu afecțiunea mentală”

De ce? Deoarece ea acționează pentru a distruge afecțiunile noastre mentale. Gyaltsab Je explică în comentariul său, că ceva care acționează pentru eliminarea afecțiunilor mentale, ne va crește fericirea. De aceea, nu este considerată afecțiune mentală.

În versetul 44 spune:

Mai bine să fiu ars pe rug,
Sau să mi se taie capul, și să fiu ucis.
Dar marelui meu dușman, afecțiunile mentale
Nu mă voi supune niciodată, orice ar fi!

El spune: „Până și eu sunt gata să mor pentru asta”. Pentru că ce înseamnă să mori? Este renunțarea la o singură viață. Această viață este doar o fărâmă dintr-un continuum infinit al conștiinței. Budistul nu se concentrează pe această lume, pe această viață.

Afecțiunile mentale ne-au provocat suferințe nesfârșite și ne-au omorât.

 

Dușmani fără adăpost

Versetul 45 este foarte interesant.

Dacă îți alungi din țara ta dușmanii obișnuiți,
Ei se vor duce pe alte meleaguri,
Unde se vor stabili și întări pentru a reveni.
În acest sens nu există nicio asemănare
Între dușmanii obișnuiți și afecțiunile mentale.

Să presupunem că am reușit să alung dușmanii care au venit să mă omoare. Ce vor face ei? Vor fugi într-o țară vecină, unde se vor regrupa, își vor reface forțele, se vor întări și se vor întoarce să mă atace din nou.

Dar dacă alungăm afecțiunile mentale, unde se vor duce?

Versetul 46:

Unde se vor duce afecțiunile mentale,
Odată ce le-am eliminat și șters din minte
Folosind ochiul înțelepciunii?
Dacă nu au o casă, cum se vor întoarce să mă rănească?
Dar mintea mea este atât de slabă
Încât ele continuă să mă rănească.

El spune: „Unde se vor duce? Nu au casă. Dacă am reușit să-i eliminăm, cum se mai pot întoarce și să ne rănească? Dacă ne-am eliminat supărarea din inima noastră, unde se va duce? Există vreun loc unde să meargă să se întărească și să se întoarcă din nou să ne atace? Nu are unde să se ducă. Dacă am eliminat-o, am eliminat-o pentru totdeauna!

Dar mintea mea este atât de slabă
Încât ele continuă să mă rănească.

Pe parcurs, voi fi înfrânt, voi cădea, voi fi rănit și lovit. Trebuie să stau ferm în fața lor și să continui să mă lupt.

În versetul 47 ne dă răspunsul. Este meditația pe care am făcut-o.

El spune:

Afecțiunile mentale nu sunt în obiecte,
Nici în puterea simțurilor,
Și nici în afara lor.
Atunci de unde vin să dăuneze lumii?

Ele nu sunt în obiect, nu sunt nici undeva în mine, și nici în afara noastră. Atunci de unde vin să dăuneze lumii?

 

Vacuitatea afecțiunilor mentale

Maestrul ne vorbește aici despre vacuitatea afecțiunilor mentale. Dacă încercăm să le localizăm exact, nu vom reuși.

Aceste afecțiuni mentale ne amărăsc viața și ne-au amărât și în viețile anterioare. Sursa tuturor suferințelor din viața noastră sunt aceste afecțiuni mentale. Și când le căutăm, nu le găsim. Pentru că nu au o existență de sine decât puterea pe care le-o dăm, datorită ignoranței noastre.

Datorită ignoranței noastre, le întărim. Nu au existență de sine. Dar ne fac să suferim. Dar tocmai pentru că ele sunt goale, și nu au existență proprie de sine, le putem elimina.

Sunt un tigru de hârtie, sunt o iluzie. Sunt o iluzie care funcționează pentru a ne provoca suferință. Pentru că iluziile funcționează.

 

Iluziile  funcționează

De unde știm că iluziile funcționează?

Imaginați-vă că stați în avion și deodată auziți pe căpitan spunând: „Avem o defecțiune la motor. Pregătiți-vă de aterizare forțată”. Ce se va întâmpla?

Oamenii vor intra în panică, vor avea palpitații, poate le va fi gura uscată, toate simptomele fricii și anxietății. La zece minute după aceea, căpitanul spune: „Oh, îmi cer scuze, nu am citit corect aparatele de zbor. Liniștiți-vă”.

Iluzia funcționează. În realitate nu a existat niciun motiv de îngrijorare, dar au crezut că el există și a funcționat pentru ei. Iluziile funcționează.

A doua parte a versetului 47 spune:

Și pentru că natura lor este o iluzie,
Voi elimina această frică din inima mea,
Și voi depune efort ca să-mi dezvolt înțelepciunea.
De ce să sufăr inutil în infern și restul?

Dacă nu ne vom lupta cu afecțiunile noastre mentale ne vor târî să le producem altora suferință. Vom reacționa într-un mod în care îi vom răni pe alții. Și dacă îi rănim rău, vom cădea în infern. Și totul datorită lucrurilor care sunt goale, care sunt o iluzie.

Și dacă asta este natura lor și avem capacitatea de a le învinge, atunci de ce să nu facem treaba? Dacă nu facem asta, spune maestrul, vom suferi și în această viață și în viețile viitoare.

 

Medicamentul suprem

Apoi, în versetul 48 el conchide:

Prin urmare, ar trebui să contemplăm
Și să depunem multe eforturi
Pentru a pune în practică învățăturile descrise.
Dacă ești bolnav și ai nevoie de medicamente,
Și sfatul medicului îl ignori,
Cum te-ai putea vindeca vreodată?

El spune: „Acest război împotriva afecțiunilor mentale este leacul”.

Șeful de Stat Major, cei doi adjuncți ai lui și toți copiii lor sunt dușmanii noștri. Ei stau în mintea noastră. Aceasta este boala noastră.

Iată medicamentul. Acesta este războiul împotriva afecțiunilor mentale.

El spune: „Dacă sunteți de acord că aveți această boală gravă și fatală, leacul este aici. Leacul se află în practica spirituală care distruge aceste afecțiuni mentale. Dacă ați primit rețeta și medicamentele, și nu le luați, cum vă veți face bine?”.

 

Fără vânt, flacăra nu va pâlpâi

Și acum vom trece la capitolul nostru, capitolul 7. În primul verset el spune:

După răbdare, practică efortul,
Căci iluminarea depinde de efort.
Fără vânt focul nu pâlpâie,
Și fără efort, nu acumulezi merite.

Primul rând al versetului leagă capitolul anterior de acest capitol. În capitolul anterior, capitolul 6, s-a vorbit despre dezvoltarea răbdării. Maestrul spune: „V-am învățat cum să vă eliminați afecțiunile, cum să vă dezvoltați răbdarea, și acum următorul simptom al unui bodhisattva este bucuria efortului”.

Pentru că iluminarea depinde de efort, iluminarea în sensul acestei plăceri infinite. Și aici el ne oferă analogia:

Fără vânt focul nu pâlpâie,
Și fără efort, nu acumulezi merite.

El spune: „Vrei focul beatitudinii? Ai nevoie de foale, pentru a întreține focul. Ce este acest vânt? Este bucuria efortului. Practica spirituală, necesită mult efort și trebuie făcută cu bucurie.

 

Ce este efortul? Bucuria de a face bine

Și în al doilea verset, maestrul Shantideva ne definește ce este efortul. La ce ne gândim când auzim de efort? Să muncim din greu.

El spune: „Nu, munca din greu nu este suficientă”. Dacă munca din greu ar fi fost leacul, atunci orice muncitor sărac care asfaltează drumuri toată ziua, ar trebui să fie deja bogat.

Maestrul spune că a munci din greu nu este suficient.

Al doilea verset spune: Ce este efortul?

Tsun gang ge la trowao

Tsun este prescurtarea lui — tsun dru care înseamnă efort,

Gang      —  ce este,
Ge            —  faptă bună, binefacere,
Trowa   —  entuziasm, bucurie.
O              —  sufix pentru frumusețea lirică.

Efortul este bucuria de a face bine.

Efortul, spune el, nu este doar munca grea.

Nu înseamnă să muncești din greu sau să-ți îndeplinești obligațiile. Înseamnă să te bucuri de a face fapte bune. Efortul, Virya, despre care ne vorbește aici, este o atitudine de bucurie, de entuziasm, de exaltare. O faci din bucurie. Este o atitudine de entuziasm, entuziasm față de practicile tale Dharma. Este vântul pe care îl sufli pentru a întreține focul aprins.

Practica poate fi uneori plictisitoare. Oricine a încercat să mediteze știe că atunci când stai la început este dificil. Mintea este distrasă de tot felul de gânduri din trecut, sau din viitor, corpul ne doare puțin, ne este incomod. Trebuie să facem față multor obstacole. Pe scurt, a medita este o muncă grea.

Ce ne va ajuta la depășirea obstacolelor? De ce să nu renunțăm și să mergem spre ceva mai ușor? Pentru că dacă nu facem asta, nu va exista nicio schimbare. Afecțiunile mentale vor rămâne și ne vor învinge. Pentru că, deși sunt o iluzie, ele funcționează. Așa că datoria noastră este să vedem practica spirituală ca pe o mare onoare, o oportunitate fantastică și un privilegiu. Devenim obsedați de virtuți.

 

Obstacole în calea bucuriei efortului

În versetul 2, spune:

Efortul este bucuria de a face bine,

Și voi explica ce lucrează împotriva ei:

Trebuie să înțelegem ce lucrează împotriva efortului, astfel încât să putem depăși aceste obstacole, deoarece ele sunt obstacole grele pe calea noastră spirituală. Pentru că dacă le lăsăm să ne învingă, nu vom investi bucuria efortului și nu vom progresa pe cale.

Deci, maestrul enumeră trei lucruri:

Lenea, a fi atras de a face rău,

Descurajarea și disprețul de sine.

Trei lucruri:

—   Lenea,
—   A fi atras de a face rău, și
—   Descurajarea sau lipsă de încredere, sau disprețul de sine. Sunt împreună.

Trei obstacole în calea noastră:

 

1. Lenea

În tibetană:

Le – Lo

În sanscrită Alasya.

Două moduri în care apare lenea

a. „Nu prea am chef de asta”

Lenea, Lelo, este acest sentiment de: nu am chef de asta, nu-mi vine să fac asta. Când trebuie să rezolvăm o sarcină de lucru care este dificilă și care poate ne sperie puțin, ne intimidează, spunem: „Ce-mi trebuie mie asta, mai bine mă duc la cinema”. Acesta este un mod în care se manifestă lenea.

b. „Nu am timp, pentru că sunt ocupat”

Un alt mod în care se exprimă, mult mai perfid, este: „Doresc foarte mult să vin, dar sunt ocupat, am evenimente sau am angajamente. Nu am timp!”.

„Nu am timp să ajung la fericirea maximă, pentru că sunt ocupat cu prostii” asta se aude. „Nu am timp să lucrez pentru cel mai minunat lucru pentru că sunt ocupat de o plăcere samsarică care trece, în cinci secunde, când închid ochii în momentul morții”. Asta înseamnă că nu am înțeles. Toate prioritățile sunt inversate. Acest lucru este foarte comun, chiar și printre practicanții avansați și este o mare problemă. Este o boală gravă.

Avem condiții extraordinare pentru a practica

Cei care vin și spun „Nu am timp”, sunt oameni care au toate condițiile de a face calea. Fiecare dintre noi avem ceea ce ne trebuie. Avem condiții fantastice de viață, în ceea ce privește practica spirituală.

—   Avem abundența materială; avem ce mânca, avem chiar și mâncare organică, nu-i așa?

—   Avem sănătate fizică, relativă dar suficientă

—   Avem sănătate mintală, relativă, dar suficientă

—   Trăim într-o țară de drept, nu trăim mereu cu frica de tâlhari și criminali, putem dormi liniștiți acasă

—   Suntem educați. Trăim într-o societate în care toată lumea merge la școală. Toată lumea știe să citească. Fără să știm să citim, nu putem învăța Dharma, nu-i așa? Cu toții suntem educați.

—   Trăim într-o lume în care există profesori de Dharma, Dharma încă mai există în lumea noastră. Dar ea nu va fi întotdeauna. Există o profeție a lui Buddha că ea va dispărea din lume la un moment dat.

—   Deci, avem totul la dispoziție. Avem abundență, avem timp liber, avem profesori, avem Dharma,

—   Avem capacitatea de a înțelege aceste lucruri. Nu toți cei care aud lucrurile le înțeleg.

—   Avem o oarecare aspirație spirituală. Cum știm asta? Nu am fi venit la asemenea cursuri, dacă nu am fi avut vreun interes spiritual. Deci, avem și interes spiritual.

Fără aceste condiții nu am putea face calea spirituală, dar toate sunt aici. Totul este pregătit pentru noi. Totul este aranjat pentru noi:

—   Magazinul își deschide porțile astfel încât să putem face practica spirituală

—   Poștașul ne aduce corespondența acasă ca să nu fim nevoiți să mergem kilometri ca să o luăm. Asta ne dă timpul pentru a putea face practica spirituală

—   Lumea are grijă de noi ca să putem face practică spirituală

Iar noi spunem: „Nu am timp. Nu am timp. Sunt ocupat. Sunt prea ocupat”. Și într-o zi vom cădea. Acestea sunt afecțiunile mentale. Lenea este una dintre ele.

Și este atât de ușor să fim ocupați. Lucrurile care ne distrag atenția sunt nelimitate și le vom da eticheta de „foarte importante”. Le etichetăm, și le facem importante, și va veni ziua când moartea ne va smulge și s-a terminat. Nu ne-am făcut treaba. Și atunci va fi prea târziu.

Ordinea priorităților se bazează pe neînțelegere

Sakya Pandita spunea: „Nu lăsa lucrurile bune din viață să ți le fure pe cele mai bune”.

Nu permiteți asta. Dacă sunteți serioși pe calea voastră spirituală, trebuie să vă  direcționați prioritățile complet diferit. Altfel moartea vă va lua pe neașteptate.

99% dintre oameni mor cu sentimentul că: „Nu am terminat”. „Stai, stai așa că nu am terminat încă ce aveam de făcut”.

99% dintre oameni mor cu acest sentiment, că și-au irosit viața, că nu au utilizat-o la maximum. Și asta este foarte trist.

Ar trebui să trăim cu întrebarea: Dacă moartea vine mâine? Dacă vine în seara asta? Fac lucrurile corect dacă vine în seara asta?

Pentru noi asta înseamnă să mai încetinim din ritm. Înseamnă să ne uităm mai bine la lucrurile de care suntem atât de ocupați și să începem să le mai reducem. Poate că nu avem nevoie de douăzeci de prieteni buni? Poate că cinci vor fi de ajuns? Nu ne putem investi toată energia în menținerea atâtor relații, chiar dacă este frumos. Pentru că până la urmă vom muri și toți prietenii noștri vor muri.

Dacă lucrurile de care ne ocupăm nu ne duc la cele șase perfecțiuni ale unui bodhisattva, va trebui să le analizăm mai bine. Și este un proces treptat, nu deodată. Nu aruncăm totul, pentru că nici asta nu e bine. Nu dorim să ne creăm traume, pentru că traumele nu ajută pe calea spirituală. Așa că trebuie să facem treptat. Și este important, este esențial. Uneori trebuie să pregătim terenul mult timp, ca în final să ajungem la ceea ce este principal, și asta e în regulă.

Deci, obstacolul numărul unu este lenea.

 

2. A fi atras de a face rău

Al doilea obstacol.

Ja ngan la shenpa

Ja ngan   — fapte rele,
La              — spre,
Shenpa   — a fi atras,
Ja ngan la shenpa — a fi atras de a face rău.

Ce este răul? Răul nu arată întotdeauna rău. A petrece ore în fața televizorului. Este o distragere a atenției. Ce este rău în a privi la televizor? Ce e în neregulă cu asta? Ne distrage atenția de la lucrul principal.

Lucrurile bune sunt cele care le fură pe cele mai bune.

Dacă ne uităm la ce vedem la televizor, le putem clasifica în trei feluri. Această clasificare a fost făcută de Lama Marut. El spunea:

• • Ori sunt lucruri groaznice, cum ar fi filmele de acțiune, în care se ucid în stânga și în dreapta, detectivii, criminalii. Aceasta este prima categorie.
  • Ori idioate. Aceasta este a doua categorie, comediile și telenovelele de tot felul.
  • Există o a treia categorie. Acestea sunt emisiunile educaționale, plictisitoare.

Nu spunem că nu există excepții. Există. Nu spunem să nu ne uităm niciodată la televizor. Uneori e bine să ne destindem puțin și să ne înveselim, și asta e bine. Dar să nu ne irosim tot timpul.

Am găsit pe internet următoarea informație:

Cu toate că televiziunea clasică este în scădere și pierde teren în fața mediului online, românii petrec zilnic, în medie 5 ore în fața micului ecran. Compania GroupM a ajuns la aceasta concluzie după efectuarea unui studiu în luna decembrie 2021.

Copiii din România cu vârste între 2 și 5 ani petrec în medie 3 ore în fața ecranelor, fie ele telefoane, tablete, televizor sau calculator. Rezultatele aparțin unui studiu realizat de D&D Research, care arată că statul în fața ecranelor crește o dată cu vârsta. La 9 ani, media de stat pe tabletă sau la calculator se apropie de 4 ore.

Dacă sunteți serioși pe cale, ori aruncați televizorul, ori puneți-i lacăt.

A fi atras de a face rău înseamnă distragerea atenției, atracția spre lucruri neimportante. Ne vor distruge bucuria de a practica Dharma.

A fi atras de a face rău înseamnă distragerea atenției, atracția spre lucruri neimportante.

 

3. Descurajarea, disprețul de sine sau lipsa de încredere

A treia problemă care ne împiedică să investim în efort este descurajarea. Descurajarea, sau depresia, sau lipsa de încredere în sine, sau lipsa siguranței de sine, sau disprețul de sine sau gândul că nu putem face asta: „Bine, bine îmi vorbești despre toate aceste obiective înalte, e prea mult pentru pe mine. Nu pot face asta”. Acest mod de a gândi este otravă pură.

a. Pentru că nu este adevărat. Pentru că oricare dintre noi o poate face. Doar că nu am făcut-o încă, de aceea nu știm.

b. Și dacă începem să gândim așa, atunci cu siguranță nu vom face niciun efort și atunci dușmanii ne vor copleși. Pentru că ei stau deja în interiorul nostru.

Și dacă practicați o cale spirituală și sunteți stăpâniți de nesiguranță, sau sunteți descurajați sau deprimați, va trebui să luptați. Pentru că dacă sunteți deprimați, nu veți putea ajuta pe nimeni. Și oamenii vor fugi de voi. Nu este plăcut să fim în preajma cuiva așa. El doar bombăne și se plânge. Un practicant spiritual va fugi de el ca de foc.

 

Antidot la obstacole

Dacă suntem descurajați trebuie să folosim un antidot. Care este antidotul?

1. A înțelege ce este iluminarea

Trebuie să învățăm ce este iluminarea. Ce este această Ananda de care vorbim, ce este această plăcere sublimă, beatitudine neîncetat? Ce este o ființă iluminată? Ar trebui să înțelegem puțin care este acest obiectiv și să vedeți că este un scop demn.

 

Ce este Buddha?

O ființă iluminată este un înger de lumină care nu mai este sub controlul karmei și nu mai trebuie să moară; ea are capacitatea de a ajuta toate ființele simțitoare de pe toate planetele așa cum li se potrivește, spontan și simultan; și se află permanent într-o mare plăcere.

Cuvântul suferință nu mai există în vocabularul ei. Și asta este ce ne așteaptă la capătul căii.

Deci, antidotul este să ne gândim la scopul căii.

2. A ne concentra asupra celorlalți

Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.

Dacă sunteți deprimați, nefericiți și sunteți într-o dispoziție proastă, mutați-vă atenția asupra celorlalți. Încetați să vă mai preocupați de voi înșivă. Vă provoacă numai suferință.

Când o persoană este deprimată, nu se poate preocupa de ceilalți. Este cel mai greu lucru de făcut și singurul care este util de făcut.

În această situație trebuie să aveți puțină înțelepciune și compasiune pentru voi înșivă care suferiți și pentru ființele care vă așteaptă. Dacă stați deprimați sub pătură, nu-i veți putea ajuta. Nu veți progresa pe cale. Deci, aici sunt necesare atât înțelepciunea, cât și compasiunea.

3. A evita activitățile și promisiunile inutile

De ce apare deprimarea? De ce pierdem încrederea în noi? Care sunt cauzele karmice?

Una dintre cauzele importante care provoacă acest lucru este petrecerea timpului inutil, vorbirea inutilă, risipirea timpului.

a. Orele pierdute aiurea în fața televizorului, sau citirea ziarelor sau discuțiile fără rost despre sportivi.

Pentru că atunci când facem toate aceste lucruri, suntem prezenți în fiecare moment. Mintea înregistrează că vă preocupați de aceste lucruri. Mintea a înregistrat: „Am fost ocupat cu lucruri nesemnificative care nu au adus lumii niciun beneficiu”.

Nu am făcut nimic valoros. Nu pot schimba lumea. Sunt prea mic.

Acest sentiment „sunt prea mic”, este un rezultat karmic, al activităților inutile pe care le-am făcut. Acesta este rezultatul.

De aceea, un practicant spiritual verifică foarte bine ce face. El va fugi ca de foc de vorba inutilă, sporovăială, de risipirea timpului.

Din când în când trebuie să ne odihnim, să ne relaxăm, și asta e în regulă, pentru a putea să depunem eforturi în continuare.

Dacă ne aflăm într-un mediu în care oamenii sporovăiesc în jurul nostru, există întotdeauna opțiunea de a ne ține gura. Un practicant care își înțelege calea, care înțelege cum funcționează karma, nu se va lăsa dus spre discuții inutile, fără sens. Pentru că doamna Karma înregistrează tot timpul. Totul se acumulează în mintea noastră.

b. Un alt aspect al discuțiilor inutile este să promitem lucruri pe care nu intenționăm să le facem. Poate că avem toate intențiile bune să ne ținem de promisiune, dar nu ne-am gândit cu adevărat dacă îl și putem ține. „Da, da, da, voi face asta”, și nu o facem. Este otravă pură.

Nu promiteți niciodată ceea ce nu intenționați să păstrați sau ceea ce nu puteți respecta. Verificați cu atenție. Când vine momentul, luați-vă angajamentul, iar dacă nu a venit și dacă nu puteți să-l îndepliniți, nu vă angajați.

Pentru că altfel vă auziți spunând lucruri pe care nu le respectați, și deci cuvântul vostru n-are valoare. Asta plantează semințele să vă simțiți lipsiți de valoare, neimportanți pentru că sunteți propriul vostru cuvânt. În acest sens sunteți cuvântul vostru. Pentru că karma a ceea ce spunem, ne aduce siguranța de sine sau nesiguranța.

 

Întrebare: Include și promisiunea față de mine însumi?

Răspuns: Da. Să presupunem că doriți să corectați o afecțiune mentală, și spuneți „Voi opri acest comportament”. Dacă obișnuiesc să mă supăr tot timpul și spun „Nu mă mai supăr niciodată”, și după cinci minute m-am supărat, mi-am încălcat promisiunea. Nici nu am terminat bine de spus, că cineva a venit și m-a enervat. Deci, ne luăm o perioadă de timp, în care ne putem ține de promisiune. „Ok, acum o jumătate de zi voi fi atent și de fiecare dată când îmi vine un gând de critică, nu voi merge după el. Nu-l voi lăsa să devină mai puternic”. Și acest lucru previne a doua infracțiune de vorbire inutilă.

Cursul 11

Perfecțiunea bucuriei efortului

Seminar bazat pe capitolul 7 din

“Ghidul de viață al războinicului spiritual”

Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1 – A doua parte

 

Scopul vieții noastre este să ajungem la fericire

Maestrul Shantideva spune că motivul pentru care ni s-a dat această viață este să găsim calea spre fericirea supremă.

Și ca să atingem acest obiectiv, trebuie să acceptăm că aceasta este misiunea vieții noastre. Trebuie să acceptăm această teză. Dacă nu o acceptăm, aici se termină povestea. Pentru că atunci nu vom face efort. Nu vom ajunge la ea. Pentru că este mult de muncă. Pentru că inamicul cu care trebuie să ne confruntăm este uriaș. Așa că în primul rând, fiecare ar trebui să se uite și să vadă dacă este de acord cu această teză, dacă acesta este un scop demn pentru care să vă dedicați cu adevărat viața, să scăpați de suferință, și să ajungeți și voi și toți cei din jurul vostru la fericirea maximă.

Încă nu știm cum să prevenim bătrânețea, boala și moartea celor dragi, nu știm să le garantăm o lume fără războaie, fără boli, fără foame. Nu știm. Aducem copii pe lume, dar ce fel de lume le putem promite? Facem tot ce putem și ei în continuare îmbătrânesc și mor.

Scopul în viața noastră, este să găsim calea de ieșire și să-i scoatem și pe toți cei dragi cu noi. Și dacă există în mintea voastră o voce care vă șoptește altceva, noi spunem că acesta este un demon. Așa arată demonii. Ei nu sunt făpturi cu coarne, ci sunt gândurile care vă împiedică să ajungeți la fericire. În primul rând, el vă șoptește că nu merită să vă osteniți de a ajunge la fericire. Acestea sunt forțele întunericului.

Mai mult de atât. Cum putem să-i aducem pe cei dragi la fericire dacă noi înșine nu am găsit calea spre ea? Există mitul care spune, „Mă voi sacrifica pentru alții”. „Voi renunța la fericirea mea pentru ei”. Noi spunem că asta este o prostie. Cum pot să învăț pe cineva ceva, ce eu nu am învățat încă? Nu există nici o cale.

 

Calea de a-i aduce pe ceilalți la fericire
este să ajung eu la fericire,
prin faptul că aspir să-i duc la fericire.

Linia de separare dintre mine și celălalt începe să-și piardă din sens.

În măsura în care știți că acesta este scopul pentru care merită să ne trăim viața ne va motiva fiecare moment al vieții noastre. Fiecare acțiune, fiecare gând, fiecare vorbă care iese din gura noastră, va fi în vederea atingerii acestui scop. Și poate veți întâlni oameni care vor crede că exagerați, care nu cred că acesta este scopul în viață, sau nu cred că poate fi atins, și asta este foarte trist.

Existența umană este suferință. O persoană se naște, crește, se maturizează, îmbătrânește și moare și suferă de-a lungul vieții. Și din acest punct de vedere sunt ca muștele. Pentru a crea bucuria și să ne atingem scopul, trebuie să înțelegem suferința.

Pentru că dacă nu înțelegem suferința și cauzele suferinței, n-o vom putea elimina niciodată. Putem să ne dorim mult și bine bucuria – dar necazurile vin peste noi. Corpul se degradează, îmbătrânește și se îmbolnăvește. Ieșirea din suferință nu vine din faptul că ne dorim bucuria. Trebuie să înțelegem ce anume umbrește bucuria, să înțelegem cauzalitatea, cum funcționează cu adevărat, și cum se face că vrem să fim bucuroși și în loc de asta vine altceva.

Ideea nu este să ne preocupăm de suferință pentru că asta este interesant. Nu – ci să o putem elimina. Și pentru asta trebuie să înțelegem suferința. Oamenii care văd suferința în jur, spun: „Mai lasă-mă în pace, ce tot vorbești acolo, este naiv ceea ce-mi spui”. Pe de o parte, ei sunt conectați la suferință, dar pe de altă parte au rămas blocați în ea.

Și pe ei trebuie să-i ajutăm, pentru că sunt lipsiți de încredere. Și acest lucru este foarte trist, pentru că scopul vieții noastre este să fim bucuroși și fericiți.

 

 

Semințele fericirii pe calea spre fericire

Cuvântul Virya l-am tradus bucuria efortului.

De ce cuvântul bucurie?

Unde vrem să ajungem? Vrem să ajungem la fericirea sublimă. Ceea ce spunem este că nu putem munci pentru a dobândi fericirea și pe cale să suferim. Adică, efortul ar trebui să-l facem cu bucurie.

Pentru că dacă spunem: „Voi face efort, voi munci din greu, voi transpira și voi suferi, și apoi voi fi fericit”, asta nu va funcționa. Pentru că dacă vrem fericire trebuie să semănăm semințele fericirii. Efortul în sine ar trebui să fie plin de bucurie. De aceea spunem bucuria efortului. Maestrul Shantideva ne va vorbi mult despre asta.

Conform legilor karmei:

–   Fiecare faptă pe care o facem
–   Fiecare vorbă pe care o spunem
–   Fiecare gând pe care îl avem

Toate acestea seamănă semințe, iar ele dau rezultate.

1. Rezultatul este întotdeauna similar seminței plantate. Aceasta este prima lege a karmei.

2. Rezultatul este cu mult mai mare. Aceasta este a doua lege. Ca și copacul versus sămânța.

Deci, dacă vrem un rezultat al fericirii, trebuie să plantăm semințele similare rezultatului pe care ni-l dorim. Nu putem planta efortul plin de lacrimi și să culegem fericirea. Tot efortul ar trebui să fie plin de bucurie.

Deci, practica pe care o sugerează maestrul în capitolul 7 este practica bucuriei. Acest capitol vorbește despre cum să devenim plini de bucurie pe calea spirituală pe care o facem.

 

Motorul

Virya este motivația.

Dacă în capitolul 6 s-a vorbit despre afecțiunile mentale și eliminarea lor, Virya este acum motorul care le elimină. Este ca vântul care spulberă afecțiunile mentale.

Mai înainte, am spus că nu este suficient doar să dorim. Nu este suficient să avem doar intenții bune. Nu este suficient să spunem: „Vreau să ating fericirea”, dacă nu creăm cauzele fericirii. Dacă nu vom sta să medităm, nu vom ajunge niciodată la fericire. Deci, nu este suficient numai să vrem, ci să acționăm și să facem asta cu bucurie.

Cartea maestrului Shantideva este de fapt un ghid pentru Bodhisattva. Bodhisattva își dedică viața pentru a găsi calea spre fericirea supremă și pentru a-i aduce pe toți ceilalți cu el.

Și datorită faptului că dușmanul nostru este enorm, avem nevoie de o cantitate imensă de entuziasm pentru obiectivul pe care dorim să-l atingem. Am putea chiar spune, că ar trebui să fim obsedați.

Un bodhisattva este tot timpul obsedat. El muncește tot timpul pentru a găsi calea spre iluminare și cum să-i aducă pe alții la iluminare. Acesta este scopul existenței sale.

Scopul existenței unui bodhisattva este acesta: fiecare faptă pe care o face, fiecare vorbă pe care o spune și fiecare gând pe care îl gândește, le direcționează cu ajutorul acestor învățături, spre a-și găsi fericirea.

 

Cele șase perfecțiuni: șase aspecte ale obsesiei luptătorului spiritual

Obsesia unui bodhisattva are șase aspecte.

1. Generozitatea

Primul aspect, se numește generozitatea sau Dhana. Dhana este în sanscrită. În tibetană este Jinpa.

Jinpa

Bodhisattva își dezvoltă la maximum capacitatea sa de a dărui. A dărui:

—   lucruri materiale, bani,
—   adăpost oamenilor,
—   iubire, a da atenție oamenilor,
—   a dărui oamenilor învățături.

El este obsedat de acest subiect. Pentru că cu cât ne dezvoltăm mai mult generozitatea – Dhana, cu atât fericirea noastră este mai mare. Iar atunci când ne va fi ușor să dăruim, ne va elibera de atașamentul nostru față de lucruri.

Bodhisattva, prin practica generozității se eliberează treptat de atașamentul lui față de lucruri, și nu deodată. Încet, încet generozitatea lui devine din ce în ce mai mare, din ce în ce mai ușoară, din ce în ce mai încântătoare, până când ajunge la un punct culminant.

Iar când a ajuns la apogeu, s-a eliberat cu totul de atașamentul care îl ține în suferință. El se simte din ce în ce mai ușor, din ce în ce mai liber, din ce în ce mai fericit, iar pe cale le aduce și celorlalți bucurie, pentru că le dăruiește ceea ce își doresc. Deci, acesta este primul aspect al obsesiei.

2. Respectarea moralității

A doua obsesie este respectarea moralității.

Tsul Trim

În sanscrită este Shila.

Tsul Trim — moralitate.

Bodhisattva, pe calea de a găsi fericirea pentru sine și pentru ceilalți, își dezvoltă obsesia de a ști cum să nu-i rănească pe ceilalți: cu vorba, fapta sau cu gândul. După cum știm gândul de a nu critica, de a nu minimaliza, de a nu defăima este mai greu de înfrânat.

Fiecare gând lasă o sămânță în curentul nostru de conștiință, iar când ea va rodi, rezultatul va fi cu mult mai mare decât sămânța. Acesta este al doilea simptom.

Îl putem numi Ahimsa.

În sanscrită el înseamnă non-violență. Acesta doar primul nivel al moralității. Există niveluri mai înalte, despre cum să fim buni cu ceilalți, cum să realizăm acest ideal al bodhisattva.

3. Răbdarea

Al treilea aspect este răbdarea. Practicând generozitatea, Bodhisattva devine din ce în ce mai puțin atașat de lucruri și se poate înfrâna din ce în ce mai mult.

Atunci când suntem mai puțin atașați, vom putea să ne înfrânăm mai bine gândurile și comportamentul față de ceilalți de a nu răni. Ca urmare, se dezvoltă abilitatea de a fi răbdător.

Supa

Al treilea aspect este răbdarea.

Ce este răbdarea? Este capacitatea de a nu ne enerva, atunci când apare o situație în care, în mod normal, ne-am enerva.

Bodhisattva înțelege daunele enorme pe care le provoacă supărarea și lui și celorlalți. El luptă împotriva supărări, care este poate cel mai greu dușman de învins.

4. Bucuria efortului

Tsun Dru

Bodhisattva își dezvoltă această bucurie pe calea sa spirituală. În timp ce practică, învață să o facă cu bucurie.

5. Concentrarea meditativă

Sam Ten

6. Înțelepciunea

Shes Rab

 

Importanța antrenamentului în meditație

Avem nevoie de a ne dezvolta o practică de meditație. Nu vom reuși cu niciunul dintre aceste lucruri dacă nu ne dezvoltăm concentrarea meditativă. De ce este așa? De ce trebuie Bodhisattva să învețe să mediteze pentru a-și găsi fericirea și să-i ducă și pe ceilalți la fericire? De ce?

Așa cum știm, afecțiunile noastre mentale sunt adânc înrădăcinate în conștiința noastră, și pun stăpânire pe noi într-o clipă. Se întâmplă ceva neplăcut și imediat reacționăm. Automat reacționăm negativ, provocându-ne și nouă și altora suferință, și tot timpul învârtim această roată a suferinței. Cineva țipă la noi, noi țipăm înapoi, am depus sămânța și când va rodi iar, va veni altul și va țipa la noi.

Pentru a putea ieși din această mlaștină a reacțiilor noastre condiționate, trebuie să începem să ne dezvoltăm controlul asupra minții. În mod normal, o persoană care nu meditează aproape că nu are control asupra minții. El este manevrat de afecțiunile sale mentale.

Pentru a ne dezvolta controlul, trebuie să ne încetinim mintea, s-o cunoaștem, să ne folosim de factorii de vigilență, de conștientizare și trebuie să o facem într-un mediu controlat, și asta în meditație.

Pentru că în viață reacționăm tot timpul. Lucrurile se întâmplă prea repede, iar condiționarea noastră preia controlul. Cu cât practica meditativă este mai mare, cu atât Santosha     (satisfacția, mulțumirea) este mai mare, și asta va începe să fie evidentă în gradul de fericire a persoanei.

De ce devine mai fericit? Pentru că începe să-și controleze din ce în ce mai mult afecțiunile mentale. Se întâmplă simultan. Ca urmare a controlului pe care îl obține încetează să mai planteze semințe noi, și cauzele suferinței vor fi mai puține.

 

Importanta antrenamentului în înțelepciune

În cele din urmă, cel mai important lucru este înțelepciunea. Înțelepciunea în sanscrită este Prajnya, în tibetană:

Sherab

Această înțelepciune este antidotul pentru Avidya, pentru ignoranță. Ea este înțelepciunea care înțelege de unde vin lucrurile, înțelege foarte bine cauzalitatea. Când începem să înțelegem asta, automat încetăm să mai reacționăm în mod greșit. Este un proces treptat, dar este cel mai puternic instrument de a ne elimina suferința.

 

Bucuria efortului este necesară pe tot parcursul căii

Pentru a reuși în toată această practică, trebuie să avem Virya.

Fără bucuria efortului de a face calea spirituală, vom fi duși de viață, viața ne va mătura. Iar despre asta Maestrul Shantideva ne va vorbi în curând.

 

Natura afecțiunilor mentale

Vom trece acum la textul nostru. El începe cu câteva versete din capitolul 4 al cărții maestrului Shantideva. Ele sunt o introducere bună pentru capitolul 7.

Primul verset este 36 din capitolul 4.

Prin urmare, nu voi înceta nicio clipă efortul
Până când acest dușman teribil nu va fi zdrobit!
Chiar și acum nu pot dormi
Până nu-l elimin pe cel care m-a rănit,
Chiar și pentru o mică rană, care îmi stârnește mânie și mândrie.

Deci despre ce efort vorbește maestrul? El ne vorbește despre efortul de a distruge dușmanul. Cine este dușmanul? El este Klesha.

Așa cum am spus, afecțiunile mentale nu ne-au părăsit niciodată. Ele ne-au însoțit în toate viețile noastre anterioare și până în acest moment. Este adevărat, că la un nivel grosier avem momente de liniște și odihnă. Dar până nu vom ieși din locul în care mintea este saturată de klesha, nu vom cunoaște niciodată ce este pacea și liniștea. Chiar și cei dintre noi care au privilegiul unei tihne relative.

De fapt, în budism spunem că mintea înregistrează într-un ritm de 64 de amprente karmice într-o singură pocnitură de degete, și toate sunt afectate de Avidya, de ignoranță. Nu înțelegem.

Deci avem un cumul uriaș de amprente karmice în conștiința noastră, ca rezultat al tuturor acțiunilor noastre din toate viețile anterioare, și care ne întunecă mintea.

Scopul acestui capitol este să ne înarmeze cu muniție pentru a lupta împotriva acestui inamic.

Maestrul Shantideva vorbește despre obsesia acestor bodhisattva, care caută calea spre fericirea sublimă și spune: „Nu mă voi odihni nici-o clipă, nu voi dormi nici măcar o clipă”.

El compară afecțiunile mentale cu dușmanul. Dacă știm că dușmanul bate la ușă și este pe cale să ne atace, vom mai putea atunci să dormim liniștiți? Frica nu ne va lăsa să dormim. Deci ceva trebuie făcut. Așa se compară: „Nicio clipă liniștit nu pot dormi, până nu-l elimin pe cel care m-a rănit, chiar și pentru o mică rană, care îmi stârnește mânie și mândrie”.

Maestrul menționează aici mânia și mândria, două dintre afecțiunile noastre mentale. El spune: „Atâta timp cât ele se dezlănțuie în curentul meu de conștiință, chiar dacă în acest moment nu am un moment de mândrie, am semințele mândriei. Poate că acum nu mă mândresc, dar vor veni împrejurările potrivite și mă voi mândri, pentru că nu am distrus semințele lor. De aceea, sunt încă prizonierul afecțiunilor mentale”. El spune: „Nicio clipă nu mă voi odihni!”.

 

Adevărații noștri dușmani

În versetul 37, continuă:

Sunt acei sărmani amăgiți de afecțiunile minții
Care sunt dispuși să se angajeze în luptă
Cu cei care oricum prin natura lor vor muri.
Hotărâți să fie uciși, își aruncă viața în luptă,
Și nu se retrag din bătălie niciodată,
Ignorând complet durerea loviturii de săgeată.

Despre ce vorbește aici? Oamenii întâlnesc pe cineva care le face rău, sau care amenință că îi atacă, sau li se pare că este o persoană rea. De ce apare o astfel de persoană? Datorită afecțiunilor noastre metale. Noi îi proiectăm așa. Adică, datorită afecțiunilor mentale, ne-am creat cauzele pentru existența lor, pentru că i-am rănit pe alții în trecut. Acum vin să ne rănească, datorită karmei care rodește.

Noi nu înțelegem cauzalitatea, nu înțelegem vacuitatea, nu înțelegem cum funcționează proiecțiile și spunem: „Ei sunt oameni răi și trebuie să mă lupt cu ei”. Cine sunt dușmanii?

Maestrul spune: „…cei care oricum prin natura lor vor muri”.

Dacă le acordăm ceva timp, vor muri singuri. Mergem și ne luptăm cu cei care oricum vor muri. Nu ei sunt adevăratul nostru dușman. Ei apar doar din cauza adevăratului dușman care se ascunde cu mult mai adânc. Cauzele suferinței pe care le întâlnim în jurul nostru și violența pe care o întâlnim în jurul nostru sunt mult mai profunde și mult mai greu de distrus.

Maestrul spune: „Mergeți și îi împușcați pe cei care sunt deja muritori. Dă-le ceva timp, și oricum vor muri”.

Și nici asta nu ajută, pentru că atunci vor veni alții. Deoarece nu ne-am distrus semințele violenței. Ele sunt încă în noi, nu ne-am preocupat de ele, nu ne-am uitat la ele.

Maestrul spune: Oamenii merg hotărâți să fie uciși, își aruncă viața în luptă.

Hotărâți să fie uciși, își aruncă viața în luptă,
Și nu se retrag din bătălie niciodată,
Ignorând complet durerea loviturii de săgeată.

El ne descrie o bătălie obișnuită, în care oamenii merg și se luptă cu dușmanii în carne și oase. Vorbește despre eroi, care își dau viața, nu-i așa?

Ei nu se retrag din bătălie. Gloanțele zboară în jurul lor și ei continuă să lupte. Maestrul ne vorbește despre eroii pe care îi admirăm și cărora le dăm medalii. El vorbește despre eroism așa cum apare pe câmpul de luptă obișnuit.

În versetul 38 spune:

Dar adevăratul dușman, care este un dușman prin natură,
Ce ne provoacă atâta suferință,
Cu siguranță nu este loc de a dispera și a ceda în fața lui.
Trebuie să facem eforturi de a-l elimina,
Chiar dacă de mii de ori vom fi loviți.

Maestrul trece la cauzele reale ale suferinței noastre, afecțiunile mentale care stau adânc în noi.

El ne spune: Dacă ne luptăm cu atât eroism împotriva unor dușmani care sunt de fapt dușmani imaginari, deoarece ei sunt rezultatul adevăraților dușmani care stau în noi, cu atât mai mult ar trebui să fim pregătiți de luptă cu adevăratul dușman interior.

Adevăratul dușman, care este un dușman prin natură,
Ce ne provoacă atâta suferință,

Adică Klesha.

Cu siguranță că în lupta cu afecțiunile mentale nu este loc pentru disperare și cedare. Nu vom spune: „OK, renunț, mă predau, este prea greu să-mi elimin supărarea”. Adevărat, este greu, dar dacă nu ne războim cu supărarea, ea ne va înfrânge mereu. Ea ne va stăpâni tot timpul. Și vom continua să fim supărați, furioși. Vom continua să aducem dușmanii la noi. Vom continua să urâm.

Deci ce rost are?

Maestrul ne spune: „Luptă-te cu furia ta, cu ura ta! Combate-ți ura! Fii erou!”

Și acest lucru este cu mult mai greu de făcut. Acesta este motivul pentru care am tradus titlul cărții Războinicul spiritual. De ce este numit războinic? Pentru că el luptă împotriva acestor afecțiuni mentale, care ne aduc toată suferința.

Trebuie să facem eforturi de a-l elimina,
Chiar dacă de mii de ori vom fi loviți.

Maestrul spune: Nu va fi un război ușor. Nu va fi o luptă și am terminat. Vor fi multe bătălii. Vor fi multe bătălii, iar majoritatea le vom pierde. La început, vom pierde multe bătăli. „Bine, m-am decis, nu mă mai supăr”. Ce se va întâmpla data viitoare când cineva se va băga în fața mea? Mă voi enerva, deja am pierdut lupta.

În capitolul șase el spune: „Ai pierdut bătălia, ai căzut? Acum ridică-te, scutură-te de praf, și pornește din nou la luptă”. Exact ca în versetul 37.

Hotărâți să fie uciși, își aruncă viața în luptă,
Și nu se retrag din bătălie niciodată.

Fă și tu același lucru cu dușmanul supărării tale. Ok, ai decis să nu te enervezi. Te-ai supărat? Ridică-te din nou, și începe de la început.

 

Cei trei generali

După cum ați văzut, maestrul s-a referit în versetul 36 numai la două dintre nenumăratele afecțiuni mentale, la mânie și mândrie. Spunem că există trei mari afecțiuni mentale din care derivă toate celelalte. Le numim cei trei generali.

 

Ignoranța

Ignoranța este șeful de Stat Major. Ignoranța care nu înțelege de unde vin lucrurile.

Apare dușmanul, tragem în el, nu înțelegem deloc de unde a venit. Cauzalitatea noastră obișnuită, cea de care sunt pline cărțile, este greșită. Pentru că suntem cufundați complet în ignoranță. Aceste trei mari afecțiuni mentale nu au venit dintr-o țară îndepărtată, ci din inimă.

Ele se află în inima noastră, dar credem că vin dinafara noastră. Este cum vin în viața noastră, și nu de ce vin în viața noastră.

De ce vin în viața noastră? Pentru că încă mai avem violență în inimă, pentru că încă ne enervăm pe stradă sau pe membrii familiei noastre. Karma se intensifică mereu. Copacul este întotdeauna mai mare decât sămânța. Continuând să semănăm gânduri de agresivitate, agresivitatea va continua să apară în viața noastră. Trăim într-o lume plină de agresivitate, de violență. Violența vine din noi. Aceasta este ignoranța. Nu înțelegem.

Ignoranța are doi fii. Unul este dorința, iar celălalt este aversiunea sau ura.

 

Dorința și aversiunea

Mai înainte am vorbit despre dorința de a ajunge la fericire, și de aversiunea față de suferință.

Acum ne referim la o altă dorință și la o altă aversiune. Este vorba despre dorința și aversiunea care provin din ignoranță.

–   Aceasta este aversiunea sau ura pe care mi-o dezvolt față de dușmanul care îmi apare în prag, când nu înțeleg de unde vine.

Nu înțeleg de unde vine și apoi trag în ținta greșită. Niciodată nu voi p utea să-mi elimin dușmanii în acest mod. Pot ucide o persoană, sau două, sau o mie, dar alții zece mii vor mai apărea. Vor apărea alte milioane. Ei nu au venit de la sine, ci din mine. Pentru că eu, în ignoranța mea, nu am înțeles că trebuie să-mi elimin supărarea, furia.

Dacă îmi elimin furia, ei nu vor mai veni. În Yoga Sutra scrie: „Orice conflict se liniștește – în prezența celui care și-a eliminat din inima lui orice agresivitate”.

În jurul lui nu mai poate exista conflict, pentru că el nu vine din afară, vine din interior spre exterior.

 

Dorința

Este atunci când cred că un lucru mă va face fericit și sunt dispus să-l fur, sau să încalc legea pentru asta, sau să-mi însușesc venituri pentru asta, sau să rănesc pe cineva pentru asta, sau să mint pentru a-l obține, sau orice altceva. Și în acest fel semăn să sufăr în viitor. Fericirea mea nu vine de la obiect, nu depinde de lucrul exterior. Trebuie să vină din interior.

Deci aceștia sunt cei trei generali, șeful de stat major și cei doi adjuncți ai săi.

Fiecare afecțiune mentală, fiecare emoție negativă, fiecare sentiment neplăcut, vine din ignoranță. În budism sunt enumerate 84 de mii de afecțiuni mentale.

 

Meditație:  Unde se află supărarea

Așezați-vă comod, și încercați să nu vă mișcați ca să nu vă deranjați vecinii.

Concentrați-vă pe respirație, pe trecerea aerului prin nări, și numărați 10 respirații. Nu este nevoie să vă controlați respirația, ci doar să vă concentrați pe ea.

Încercați acum să vă amintiți de o situație care vi s-a întâmplat de curând, în care v-ați supărat pe cineva sau ceva. Poate fi o supărare mare sau un mic disconfort. Ceva care este specific vouă, de care vă amintiți bine. O situație care s-a întâmplat nu cu mult timp în urmă, poate chiar astăzi și vă amintiți bine de ea.

Și încercați să vedeți în mintea voastră cât mai clar situația în care v-ați aflat, să fie cît mai palpabilă. Uitați-vă la locul în care ați fost, la voi înșivă, la cealaltă persoană implicată sau la un grup.

Încercați să veniți în contact cu supărarea pe care ați simțit-o în acea situație, sau cu emoția negativă care v-a dominat.

Și acum vom observa această supărare, vom merge pe urmele ei. Acest lucru se poate face în mai multe feluri. Astăzi vom căuta „unde se află această supărare?”

Și haideți să ne uităm mai întâi la persoana care ne-a înfuriat. Sau poate la un grup care v-a înfuriat. Și încercați să aflați dacă supărarea se află undeva în el. Puteți găsi supărarea undeva în corpul lui? Sau ceva legat de el?

Uitați-vă cu atenție dacă există ceva la el, sau legat de el, și acolo stă supărarea voastră sau o puteți identifica.

Și acum observați-vă pe voi în această stare de supărare.

Vă puteți găsi supărarea voastră într-unul dintre simțurile voastre? Este în simțul vederii? Văzul înseamnă ochiul care vede, mintea care înțelege ceea ce vede și obiectul pe care îl vede. Toate acestea sunt legate de vedere. Acolo este supărarea?

Este supărarea în ureche? Sau în sunetele pe care le aude urechea? Sau în creierul care înțelege sunetele pe care le auziți? Oare acolo se află supărarea?

Continuați să căutați în acest fel. Treceți prin toate simțurile, și căutați unde se află supărarea.

Și când enumerăm simțurile, în budism includem și gândul, și mintea. Încercați să găsiți locul exact. Unde se află supărarea?

Și dacă încă căutați și dacă nu ați reperat încă locul, poate că există un alt loc, care nu are legătură cu persoana pe care v-ați supărat și nu are legătură cu voi. Există vreun loc, în afara acestor doi factori, în care s-ar putea afla supărarea? Undeva la mijloc poate? Poate că există o altă opțiune, pe care nu am luat-o în considerare, care vi se întâmplă. Atunci căutați acolo.

Puteți deschide ochii.

Cursul 11

Perfecțiunea bucuriei efortului

Seminar bazat pe capitolul 7 din

“Ghidul de viață al războinicului spiritual”

Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1,a – Prima parte

 

Textul pe care se bazează seminarul

În acest seminar ne vom ocupa de capitolul 7 al cărții maestrului Shantideva.

În tibetană numele lui este:

Shiwa Hla

 Maestrul Shantideva a fost de origine indian și a trăit în secolul al VIII-lea în India. Tibetanii i-au tradus literalmente numele.

Shanti înseamnă liniște, pace. În tibetană Shiwa.

Deva înseamnă zeu sau înger. Și este în tibetană Hla.

El este numit și prințul tuturor bodhisattva. S-a născut într-o familie regală și urma să devină rege. În India antică, regele era absolut. Întregul regat era numai al lui.

Se spune că, în noaptea dinaintea încoronării sale, maestrul Shantideva a avut un vis și a fugit de la curtea regală. A lăsat totul și s-a călugărit.

Acest prinț bodhisattva ne-a transmis această învățătură care ne învață cum să devenim bodhisattva.

Textul pe care l-a scris se numește: Bodhisattva Charya Avatara

Uneori apare ca Bodhicharya Avatara.

Charya   — acțiuni.
Avatara — intrare.

În limba tibetană:

Jangchub Sempa Chupa La Jukpa

Ceea ce înseamnă Ghidul de viață al războinicului spiritual.

Jukpa — intrare.

Acesta este un text faimos în tradiția budistă, și principalul text în tradiția Mahayana.

Ce este Mahayana?

Maha — mare,
Yana  — vehicul, car dar aici înseamnă cale.

Mahayana înseamnă Calea cea Mare.

Calea cea Mare este o cale de practică spirituală, al cărei scop este de a conduce oamenii spre iluminare. Se numește cea mare pentru că se concentrează pe a aduce altora binecuvântări. Cel care se află pe această cale aspiră să ajungă la fericire și, în același timp, să-i aducă și pe toți ceilalți la fericire.

Deci, cuvântul „mare” se datorează obiectului extins folosit. Obiectul practicantului Mahayana este întreaga creație. Puterea imensă a practicii Mahayana se datorează faptului că este îndreptată tot timpul spre toate ființele. Eu însumi, împreună cu toate ființele. Tot ceea ce fac este de dragul lor, iar ceea ce fac de dragul lor mă ajută să progresez. Este un fel de spirală care nu numai că urcă tot timpul, ci și se extinde.

Acest text al maestrului Shantideva este unul dintre cele mai faimoase din tradiția Mahayana.

 

Foarte rar!

Înainte de a intra direct în text, înainte de a ne scufunda în ceea ce Maestrul Shantideva vrea să ne propună, aș dori să aruncăm o privire asupra propriilor noastre vieți.

În primul rând, faptul că stați aici și ascultați la acest tip de învățătură străveche, în limba maternă este foarte rar.

Chiar dacă există internet și chiar dacă toate lucrurile sunt pe internet, totuși numărul de oameni care vor alege să-și dedice timpul pentru a învăța aceste lucruri este mic. Procentul este mic. Acest privilegiu se datorează multiplelor voastre binefaceri.

La scară istorică ceea ce se întâmplă acum este absolut incredibil. Și dacă acest lucru este atât de minunat înseamnă că nu puteți fi oameni obișnuiți. Pentru că ceea ce se întâmplă aici nu este un lucru obișnuit.

 

Spre ce ne duce viața?

Dacă ne uităm la viața noastră, întrebarea este spre ce ne duce ea? Chiar dacă v-ați pus această întrebare sau nu, ea există în fundal. Am trecut de vârsta copilăriei, de maturitate, de perioada școlilor, și încep să apară întrebările: „Unde duc toate astea?”. „ Am deja un loc de muncă, familie, profesie”.

Atunci unde duc toate acestea? Spre ce curge acest râu?

Cel mai rău lucru în viață este să trecem prin ea, fără să ne punem aceste întrebări. Doar să curgem cu ea, acolo unde ne duce.

Oare ne înțelegem viața? Care este oportunitatea ei? Ce facem cu ea?

Terminăm liceul, apoi poate o facultate, obținem diplome, ne căsătorim, întemeiem familie, facem copii. Ne găsim un loc de muncă, trebuie să întreținem o casă, mergem la seviciu.

La un moment dat poate vă opriți și spuneți: „Stai, stai așa, de ce fac ceea ce fac?” La un moment dat încep să apară întrebările. Dacă trece suficient timp, se acumulează un grad de nemulțumire. Toate aceste lucruri, în sine, nu vă aduc fericirea.Toată această preocupare pentru a trăi în siguranță și de a avea lucruri lumești, nu vă aduc fericirea. Poate veți spune: „Bine, am făcut deja toate acestea și sunt oare acum fericit?”. Apoi se pun întrebări mai profunde: „De ce fac ceea ce fac și unde duc toate acestea?”.

Și dacă sunteți aici, dacă nu ați început încă procesul, este momentul să-l începeți. Nu lăsați curentul să vă „târască”, ci începeți să dați sens vieții.

Spre ce îmi direcționez viața? Ce voi face cu acest cadou minunat pe care l-am primit? Și unde vreau să-l duc?

Iar o condiție pentru ca să putem reuși este decizia de a nu ne irosi această viață. Să observăm, să întrebăm, să căutăm răspunsuri și să nu mai pierdem  nici o clipă pentru ca viaţa trece într-o clipită. Moartea va bate la ușă.

Ce voi face între acest moment și acel moment? Ce fac cu acest moment? Sau mă las târâtă de curentul vieții și cad când vine?

 

Cu toții căutăm fericirea

Fiecare persoană, fiecare ființă vie pe care o întâlnim caută să fie fericită, și caută să fugă de suferință. Indiferent dacă o face în mod conștient sau nu.

Furnica se duce de colo – colo, pentru că ar putea fi pe undeva vreo firimitură care o va face mai fericită. Ne sculăm din pat dimineața, pentru că credem că avem altceva mai bun de făcut decât să stăm în pat. Seara ne culcăm, pentru că asta ne va face mulțumiți noaptea.

Tot timpul căutăm să fim mulțumiți. Căutăm în permanență fericirea.

 

Fiecare cale spirituală respectabilă își propune să ne aducă fericire

Orice cale spirituală, indiferent de cum se numește, dacă este o cale spirituală demnă de respect, scopul ei este de a aduce oamenii la fericire.

Ce spune religia creștină? Ce promite ea? Dacă sunteți buni, dacă respectați  toate regulile, veți ajunge în paradis, nu-i așa? Ce este paradisul? El este descris ca un loc al fericirii. Acolo nu există suferință. Nu există suferință în nici o descriere a paradisului. Scopul în religia noastră este să ajungem la fericire. Fiecare religie respectabilă este așa, inclusiv budismul. Fiecare concepție asupra lumii, fiecare filozofie respectabilă oferă o cale de a ajunge la fericire.

Dacă vă găsiți pe o cale spirituală și vă plictisiți, spuneți rugăciunile mereu și nu simțiți bucuria care vă oferă calea spirituală – asta înseamnă că ceva este în neregulă cu calea voastră. Ceva este în neregulă cu modul în care o practicați. Practica ar trebui să vă umple de bucurie și conștientizând că vă îndreptați spre fericire. Dacă nu progresați, dacă nu deveniți din ce în ce mai fericiți, asta înseamnă că fie nu practicați deloc, fie că nu v-ați găsit încă practica potrivită.

Și dacă ne uităm la majoritatea oamenilor, pe măsură ce înaintează în vârstă, devin mai puțin fericiți. Te uiți la copiii mici, sunt plini de bucurie, sar, aleargă, au o energie nesfârșită. Se joacă, râd. Dar cu vârsta bucuria se estompează. Se veștejește. Oamenii în vârstă sunt adesea amărâți, nu sunt bucuroși. Ceva este în neregulă pe cale.

Dacă sunteți pe o cale spirituală demnă de numele ei, și aspirați la fericirea supremă a paradisului și pășiți corect pe ea, atunci viața voastră ar trebui să fie o scară care urcă spre paradis, iar fericirea ar trebui să crească toată timpul. Dacă nu, ceva nu este în regulă.

Și ce este acest paradis? Să stai pe un nor și să fii un înger cu aripi care cântă la harpă toată ziua? Ce este paradisul? Conform învățăturilor noastre, paradisul este beatitudine continuă. Nu există nici măcar o fărâmă de suferință în el, ci doar fericirea sublimă.

 

Nivelurile de fericire

În prelegerea despre fericire am vorbit despre nivelurile de fericire:

1. Începem de la nivelul numit Santosha în sanscrită, în care învățăm să fim mulțumiți cu ceea ce avem. Cuvântul Santosha înseamnă „satisfacție”, sau a fi mulțumit, a fi bucuros. Și am vorbit că există două etape:

a. În prima etapă încetăm să ne mai gândim că ne lipsește ceva. Dacă ne aflăm pe calea spre fericire, dacă aspirăm să ajungem la extaz, trebuie să parcurgem câteva etape. În primul rând, nu putem ajunge la extaz, la plăcerea sublimă, dacă suntem nemulțumiți. Nu avem cum să ajungem acolo. Deci primul pas este să învățăm arta de a fi mulțumiți. Să învățăm în primul rând că nu ne lipsește nimic. Și pentru asta a fost dată mantra: „Om, am suficient, Ah Hung”.

Toți cei care stați aici aveți suficient. Aveți mâncare destulă, aveți o mulțime de haine, aveți un acoperiș deasupra capului, aveți suficienți bani, nu contează cât de mare este contul vostru bancar. Nu toți oamenii din lume au suficient. Dacă vă aflați aici, aveți destul. Deci, mai întâi trebuie să coborâm de pe poziția că mai avem nevoie și de altceva.

Pentru că Santosha, prin definiție înseamnă: să fim mulțumiți. Ce mai avem nevoie pentru a fi Santosha? Nimic! Pentru că dacă mai avem nevoie de ceva, nu există Santosha. Deci, pentru Santosha, trebuie să ne schimbăm modul în care privim lucrurile. Avem destul. Avem suficient. Și dacă nu sunteți convinși de asta, treziți-vă în fiecare dimineață, luați mala și repetați de o sută de ori mantra „Om, am suficient, Ah Hung”, și va începe să funcționeze.

Deci, acesta este primul nivel în care nu mai trăim în această fantezie, că dacă am mai avea asta, ne-ar fi mai bine. Pentru că nu există nimic material care să ne aducă fericirea. Pentru cel care se află în Santosha, lipsa lucrurilor materiale nu-l vor întrista. Este imposibil să-l mai miști pe cel care se află în Santosha.

b. A doua etapă, este Sukha. Este fericirea la nivelul în care, nu numai că nu ne mai tulbură nimic, nu numai că suntem satisfăcuți cu ceea ce avem, dar suntem pe deplin mulțumiți.

Aceasta este situația în care o persoană se trezește dimineața și este satisfăcut, plin de mulțumire. În timpul zilei este satisfăcut, iar a doua zi dimineață este și mai satisfăcut, pentru că se obișnuiește cu această stare.

2. Următorul nivel se numește Mudita, ceea ce înseamnă a fi bucuros. Deci, am trecut de la nivelul de a fi mulțumiți la cel de a fi bucuroși.

Este o bucurie explozivă. Acest lucru este mai mult decât a fi mulțumit. Când ne trezim, debordăm de bucurie. Și toți cei care intră în contact cu noi încep să zâmbească.

3. Ultimul nivel este Ananda, care înseamnă plăcerea divină.

Bineînțeles că înainte de Mudita trebuie să spunem mult mantra: „Om, am suficient, Ah Hung”. Pentru că mai întâi trebuie să ajungem la Santosha.

Santosha, așa cum ați văzut din mantra, spune să nu ne mai punem speranța în lucrurile materiale ale acestei lumi. Pentru că atâta timp cât credem că există un lucru material sau o persoană de care avem nevoie pentru a fi fericiți, atunci nu suntem în Santosha. Santosha este o situație în care nu ne lipsește nimic, suntem satisfăcuți, mulțumiți. Atâta timp cât credem că ceva lumesc, o persoană sau un lucru sau o relație sau o poziție socială sau un loc de muncă sau o diplomă – cu toate că nu este nimic răul în ele – dar noi credem că ne aduc fericirea, atunci avem o problemă. Pentru că nu este adevărat că aceste lucruri ne aduc fericirea. Și nu este adevărat că absența acestor lucruri provoacă suferință.

 

Renunțarea

Deci, dacă așa stau lucrurile, atunci Santosha este însoțită într-o oarecare măsură de Renunțare, renunțarea la lumea materială.

Renunțarea nu înseamnă că acum părăsim lumea materială, ci că încetăm să ne mai punem speranțele în ea.

Încetez să mai cred că am nevoie de lucruri sau oameni sau relații pentru a fi fericită. Dimpotrivă, mă pot folosi de lucrurile și oamenii din viața mea pentru a-mi crește și mie și celorlalți fericirea. Dar eu nu am nevoie de ei pentru a fi fericit.

Oamenii pot spune: „Ah! Renunțare, acum nu voi mai putea merge la mall, nu voi putea să-mi cumpăr lucrurile care îmi plac”. Nu la asta ne referim. Ne referim la atitudinea noastră mentală. La modul în care ne relaționăm față de lucrurile pe care le achiziționăm sau la relațiile noastre.

Renunțarea nu înseamnă să renunțăm la lucrurile materiale, ci să renunțăm la ideea că ele ne vor face fericiți. Lucruri materiale, bani, respect, laude, senzație de bine, masaj – ideea că lucrurile materiale ne pot face fericiți.

 

Schimbarea care vine odată cu Renunțarea

Și aceasta este o mare schimbare în mintea noastră. Întreaga economie capitalistă se bazează pe mintea care are tot timpul nevoie de lucruri. Toate reclamele care spun: „Aveți nevoie de asta, cumpărați-o, cumpărați-o, vă va face bine”.

Ele prezintă oamenii care sunt foarte fericiți că au cumpărat acel lucru. Renunțarea este invers, este o minte care merge invers față de aceste idei.

Dacă încetăm să mai credem că lucrurile exterioare ne vor face fericiți, automat, încetăm să mai dăm vina pe factorii externi atunci când nu ne simțim bine. Chiar și atunci când nu ne simțim bine când ni se întâmplă ceva neplăcut, nu vine de la lucrurile exterioare.

O persoană care înțelege bine de unde vine fericirea și de unde vine suferința, nu se mai plânge și nu mai dă vina pe alții.

Gândiți-vă cum ar fi să trăim lângă cineva care nu se mai plânge și nu mai dă vina pe cineva sau ceva.

Atâta timp cât avem obiceiul să dăm vina pe cineva pentru ceva ce nu este bun pentru noi sau să ne plângem de cineva, nu-i permitem fericirii să înceapă să apară. Trebuie să înțelegem că totul vine de la noi. Și asta ne readuce la înțelegerea karmei și a vacuității.

 

Afecțiunile mentale

Cu toate că spunem că nu există nimic în exterior care să nu vină de la noi, atunci de ce nu suntem fericiți?

Pentru că avem o problemă cu mult mai mare decât cei care ne agasează, ne enervează, ca să spunem așa. O cheamă Klesha.

Klesha este cuvântul sanscrit, pentru afecțiunea mentală.

Sanscrita folosește semnul rădăcinii pătrate din matematică. Rădăcina cuvântului se scrie sub acest simbol √klsh.

Klsh înseamnă orice ne tulbură liniștea sufletească. Aceasta este natura afecțiunilor mentale. Ele ne tulbură, nu ne dau pace.

În tibetană se numesc:

Nyon mong

Conform budismului, cauza pentru care nu suntem fericiți sunt afecțiunile noastre mentale, care stau în curentul nostru de conștiință. Nu doar stau, ci s-au instalat complet în el. Au pus stăpânire pe curentul nostru de conștiință, fără ca noi să observăm. Klesha includ stări de spirit precum anxietate, frică, furie, gelozie, dorință, depresie etc.

De fapt, noi am venit pe lume cu ele.

Conform budismului, credem în perpetuarea conștiinței. Conștiința nu a început cu această viață și nu se va termina cu această viață. Și de fapt, în toate viețile anterioare care au precedat-o pe cea actuală, conform budismului, am avut o minte care a fost contaminată și, prin urmare, este contaminată acum. Suntem obișnuiți cu afecțiunile mentale.

Ele nu fac parte din mintea noastră, dar avem un obicei adânc înrădăcinat de a gândi în acest fel, într-un mod care este infectat.

Ele ne sufocă. Avem momente în care ne supărăm, dar nu tot timpul. Dar chiar și în așa-zisele momente de calm, chiar și atunci suntem în ghearele afecțiunilor mentale.

 

Ignoranța

Prima și cea mai importantă afecțiune mentală se numește în sanscrită Avidya

A este un cuvânt de negație,

Vidya  — cunoaștere.

Deci, Avidya înseamnă ignoranță, neînțelegere.

În tibetană se spune:

Marikpa

Ma — cuvânt de negație,
Rikpa  —  cunoaștere.

Marikpa este traducerea exactă a lui Avidya, adică ignoranță. Ignoranța nu înseamnă că nu știm care este cursul dolarului astăzi. Nu asta se înțelege.

Ignoranța înseamnă că ceea ce credem despre realitate nu are nimic de-a face cu realitatea.

Ignoranța este neînțelegerea realității noastre. Și conform budismului, suntem afectați profund de ea.

 

Eliminarea ignoranței

Dar sunt oameni care au ajuns pe Calea Perceperii sau au perceput direct vacuitatea. Perceperea vacuității este un nivel spiritual foarte, foarte înalt, o experiență spirituală foarte profundă. Iar acest lucru se întâmplă numai în meditație profundă.

Când ies din meditație, își dau seama că fiecare gând pe care l-au avut până în acel moment și fiecare percepție a realității pe care au avut-o până în acel moment, a fost greșită, a fost incorectă.

Conform învățăturilor budiste, toată suferința noastră vine din faptul că nu înțelegem realitatea. Și pentru că nu înțelegem bine cauza și efectul, mergem pe o cauzalitate falsă, greșită.

Încercăm să găsim lucruri care să ne facă fericiți și nu găsim fericirea. Uneori reușim și alteori nu. Pentru că nu înțelegem bine cauzalitatea. Cu toții îmbătrânim și suntem supuși bolilor. Deci nu înțelegem realitatea.

În faimosul text Yoga Sutra, a Maestrului Patanjali, chiar la începutul cărții sale, el spune că scopul yoga – yoga aici este în sensul unei căi spirituale – este de a opri denaturarea minții sau a distorsiunilor minții.

Multe generații au înțeles asta greșit. Calea spirituală nu este concepută pentru a ne opri mintea, pentru a ne opri gândurile. Este imposibil să facem asta. Ne putem calma gândurile, ne putem calma gândurile conceptuale. De ce  asta ne-ar aduce fericirea?

Scopul unei căi spirituale este să ne aducă la Ananda, în paradisul plăcerii sublime necontenite. Și nu de a ne opri gândurile, ci de a ne opri gândurile greșite, de a opri distorsiunile minții.

Și pentru a reuși să facem acest lucru, trebuie să învățăm despre cauză și efect, să învățăm mult despre vacuitate. Scopul acestor cursuri este de a ajunge la Ananda, la fericirea sublimă.

Și dacă practicăm corect, fericirea ar trebui să crească treptat. Și să nu uităm că una dintre legile karmei este intensificarea karmei, asemenea copacului care crește dintr-o sămânță. Rezultatul este întotdeauna mai mare decât cauza care l-a determinat.

 

Războiul împotriva afecțiunilor mentale

Dacă afecțiunile mentale sunt dușmanul nostru și ele stau în conștiința noastră clipă de clipă, atunci cum vom ajunge la fericire?

Rolul afecțiunilor mentale este de a ne face să suferim. Acesta este motivul existenței lor. Ele sunt cele care ne împiedică să fim fericiți. Ele sunt inamicul nostru. Și sunt adânc înrădăcinate în noi.

Maestrul Shantideva este un maestru în a ne arăta cum să scăpăm de ele. Cum să ne luptăm cu ele. În seminarul „Ucide supărarea”, am predat capitolul 6 din cartea maestrului Shantideva. În el au fost prezentate multe metode despre cum să facem față afecțiunilor mentale și modalități ultime de a le elimina complet, de a le ucide.

Este adevărat că multora nu le place cuvântul ucide, pentru că este atât de agresiv. Dar Maestrul Shantideva ne spune, că nu ne putem juca cu afecțiunile mentale, să le luăm încet și delicatețe. Am încercat să facem asta de mult timp, și încă nu am scăpat de ele. Sunt dușmani puternici. Ne-au însoțit de nenumărate veacuri, și nu seamănă cu niciun dușman pe care îl cunoașteți, în carne și oase.

Maestrul ne spune să le urâm, să le declarăm război.

Oamenii spun „Nu vreau să-mi urăsc afecțiunile mentale!”.

Dacă mergem cu blândețe cu ele, ne vor copleși. Sunt foarte puternice. Orice ne tulbură liniștea sufletească trebuie să dispară. Și trebuie să fim hotărâți să luptăm împotriva lor.

Adeseori se spune că budismul înseamnă a fi pașnic și calm, fără emoții puternice, fără pasiuni și ură.

Îi spunem Zvon Dharmic.

Este un zvon care nu stă în picioare. Budismul și orice cale spirituală, vrea să ne aducă la fericire. Dar ca să ajungem la ea, trebuie să o dorim cu pasiune.

În egală măsură, este bine să urâm ceea ce ne oprește să ajungem la fericire, și toți prietenii noștrii să ajungă la fericire.

Dorința și ura intensă își au locul lor, doar trebuie să le îndreptăm spre obiectul potrivit. Dorința intensă ar trebui să fie pentru Ananda și pentru calea care duce la ea, iar ura ar trebui să fie îndreptată spre Klesha, afecțiunile mentale.

 

Bucuria efortului

Deci, cum să ne luptăm cu Klesha dacă sunt dușmani atât de puternici?

Maestrul Shantideva, după ce un întreg capitol, capitolul 6, ne-a vorbit despre aceste afecțiuni mentale care ne provoacă atâta suferință, trece acum la capitolul 7 și ne spune: „Vrei să scapi de ele? Va trebui să faci efort.”

Cuvântul în sanscrită al acestui capitolul 7 este:

Virya

Cei dintre voi care faceți yoga probabil că sunteți familiarizați cu cuvântul „Virasana”, poziția războinicului. Vine din rădăcina care înseamnă curaj, perseverență, capacitate de a face față.

În tibetană se spune:

Tsun Dru

Tsun Dru înseamnă efort. Dar nu este traducerea literară exactă a acestui cuvânt, pentru că și cuvântul Virya și Tsun Dru au multe semnificații. Deci avem toate conotațiile de efort, de eroism, de diligență, de perseverență, de determinare, entuziasm, zel. Există multe traduceri ale acestei cărți în engleză și fiecare traducător traduce numele capitolului diferit. Am tradus bucuria efortului și vom explica în curând de ce.