Cursul 11
Perfecțiunea bucuriei efortului
Seminar bazat pe capitolul 7 din
“Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 3
Rezumatul lecțiilor anterioare
– să ne bucurăm de ceea ce ne aduce fericirea supremă
La sfârșitul lecției anterioare, am spus ce este efortul? Ce este Virya? Și am spus că definiția efortului: Efortul este bucuria de a face bine. Să ne bucurăm de efortul de a acționa și de a practica lucrurile care ne aduc fericirea supremă.
Cuvântul Virya în sanscrită, pe care l-am tradus ca efort, are conotația de vitejie. Maestrul Shantideva se străduiește să ne motiveze să acționăm de a ieși din viața suferindă, spre fericirea supremă.
În primul verset, maestrul spune:
Fără vânt focul nu pâlpâie,
Și fără efort, nu acumulezi merite.
El spune: „Există un astfel de loc al fericirii supreme. Și trebuie să facem efort pentru a ajunge acolo. Nu se întâmplă de la sine. Dacă s-ar fi întâmplat de la sine, am fi fost deja fericiți”.
– Meditația cultivării conștientizării morții
În sfârșitul lecției 2 am făcut meditația asupra conștientizării morții. Și am spus că există un motiv important pentru a face această meditație, iar recomandarea este ca înainte de a vă da jos din pat, să faceți această meditație timp de cincisprezece minute.
Această meditație are trei principii:
-
- Moartea este certă.
- Momentul morții este incert.
- Atunci când vine moartea, nu putem lua cu noi nimic în afară de realizările noastre spirituale.
Uneori găsim fotografii cu bunicii sau străbunicii noștri, iar noi suntem ultimii care îi vedem și nimeni nu mai știe cine au fost ei.
Exact același lucru ni se va întâmpla și nouă. Nu suntem diferiți de alții. După o generație, două sau trei, nimeni nu va ști cine am fost.
Imaginile nu spun nimic nimănui. Aceste lucruri vor dispare în cinci secunde după ce am închis ochii. Dacă ne uităm la cum decurge ziua, cum ne petrecem ziua, vom vedea că ne petrecem aproape tot timpul fugind după lucruri care vor dispărea în cinci secunde.
Dacă este adevărat că conștiința rămâne, și dacă este adevărat că am trăit înaintea acestei vieți, de fapt, am trăit nenumărate vieți conform budismului, câți dintre voi vă amintiți cine ați fost? Cu cine ați fost? Cum v-ați numit? Unde ați locuit? Cine au fost soții sau soțiile voastre? Cine au fost copiii tăi? Toate aceste lucruri dispar în cinci secunde.
Și ele sunt lucrurile care ne preocupă, iar noi fugim și fugim după lucruri, care dispar într-o clipă. Nu suntem disponibili să ne dedicăm timpul și efortul lucrului pentru care am venit în această viață, și anume, să găsim fericirea.
Maestrul Shantideva nu se ferește să spună lucrurilor pe nume, nu are niciun interes de la noi, ne spune lucrurile așa cum sunt.
Dacă fugim mereu după lucruri, așa cum ne-am obișnuit, moartea ne va prinde din urmă înainte să încheiem ceea ce avem de încheiat, și vom regreta că am ratat oportunitatea care ni s-a oferit.
Maestrul Shantideva ne spune: „Treziți-vă acum când nu este prea târziu”. De multe ori oamenii care îmbătrânesc, încep să meargă la biserică, încep să negocieze cu Dumnezeu, pentru că știu că li se apropie deja sfârșitul. Atunci va fi prea târziu să ne mai dezvoltăm abilitățile spirituale, care sunt singurul lucru care poate veni cu noi.
– Lenea
Câți dintre voi vă faceți temele?
Probabil că cei care nu fac asta știu deja cum să atingă fericirea supremă.
Credem că știm deja totul. Credem că avem lucruri mai importante de făcut. Și aceasta este problema. Problema noastră este lenea. Ea se exprimă sub forma: „N-am chef de asta!”. Aceasta este forma ei evidentă. Forma mai ascunsă și mult mai periculoasă este următoarea: „Am lucruri mai importante de făcut. Am lucruri mai importante de făcut acum decât să practic de a ajunge la fericirea maximă. Sunt scutit. Am tot dreptul să fiu amărât pentru că nu am timp acum. Sunt prea ocupat ca să caut fericirea maximă”.
Aceasta este absurditatea vieții noastre. Ne petrecem viața exact cu lucrurile care nu ne vor aduce în locul pe care îl căutăm. Nu căutăm în locul potrivit.
– Iluzia controlului
Aceasta este una dintre probleme. „Sunt profesor”, „Sunt director”, „Sunt medic”, „Am diplomă”, „Știu deja”, „Eu” sunt inteligent”.
Ken Rinpoche nu a avut diplomă universitară. Avea cel mai înalt titlul din sistemul monastic budist.
Oamenii veneau la el și îi spuneau: „Sunt medic”, „Sunt profesor”. El râdea. “Da? Deja ști cum să nu mai suferi”? „Mi-am cumpărat asigurare”. Poate că este amuzant, dar este și foarte trist.
Deci, una din formele de lene, este: „Sunt prea ocupat, am lucruri mai importante de făcut decât să fac niște prostii de teme pe care mi le-a dat cineva”. Nu sunt prostii. Ele te pot urca pe cale. Te pot salva.
– Meditația asupra morții ne ordonează prioritățile în viață
Dacă faceți bine meditația asupra conștientizării morții pe care am făcut-o în lecția anterioară, dacă o practicați în fiecare dimineață, vă va ajuta să vă stabiliți prioritățile în viață.
Întrebările vor dispare. Când voi face temele? Când voi face meditația? Poate 80% din preocupările voastre le veți da la o parte, vi se vor părea irelevante. Conștientizarea morții se va trezi și atunci vă veți întreba în fiecare moment: „Dacă moartea va veni mâine, ce ar trebui să fac astăzi? Oare voi continua să mai fac toate lucrurile pe care le-am plănuit astăzi, dacă moartea vine mâine?
Dacă vă uitați la programul vostru zilnic, sunt șanse să nu faceți majoritatea lucrurilor, și va reduce din pierderea de timp. Dacă faceți asta în fiecare zi, nu vă veți mai irosi viața. Și când vine momentul morții, veți muri bine.
Dacă nu faceți meditația, veți fi unul dintre cei 99,99% dintre oamenii care mor cu un sentiment de mare frustrare că și-au irosit oportunitatea care nu se va mai întoarce niciodată. De aceea temele nu sunt prostii. Ele sunt cele mai importante lucruri din viața voastră.
– Insecuritatea
Un alt argument pe care oamenii îl folosesc pentru a nu face lucrurile care îi duc spre fericire, este că se simt nesiguri. Ei spun: „Nu sunt în stare să ajung la acest obiectiv înalt, este prea mare pentru mine!”.
Acest gând este otravă pură, pentru că veți continua să suferiți garantat. Dacă vă descurajați și nu veți face ceea ce este necesar, atunci cu siguranță veți suferi.
– Ce raritate
Dacă vă aflați astăzi aici, înseamnă că sunteți foarte speciali. Și am să explic de ce spun asta. Pentru a fi interesați de aceste subiecte și a vă dedica lor timpul – gândiți-vă ce semințe karmice trebuie să aveți pentru ca acestea să vă intereseze. Probabilitatea este aproape zero ca oamenii să vină și să fie interesați de aceste lucruri. Și nu judecați după numărul celor care se află aici, pentru că dacă vă relaționați la toate ființele care există în lume, probabilitatea este zero. Asta spune că deja aveți o karmă uluitoare, existența umană, condiția voastră fizică, mentală, financiară.
– Karma
În budism vorbim despre karma proiectoare și karma care completează. Karma este colecția tuturor acțiunilor, cuvintelor și gândurilor noastre, fiecare dintre acestea lasă după ce actul s-a sfârșit o amprentă karmică în conștiința noastră. Ele acumulează energie, și când le vine timpul, se creează condițiile, decolează ca avioanele de pe pista de decolare sau ca semințele care germinează.
Se spunem că sunt 64 de astfel de amprente într-o singură pocnitură de degete. Deci avem un ocean de astfel de amprente în mintea noastră. Și vin după noi din viață în viață.
Când ne va veni timpul să murim, unul dintre ele va decola și ne va arunca în următoarea existență, ne reîncarnăm în următoarea formă de existență.
Reîncarnarea ni se întâmplă în fiecare moment. În acest moment karma mea, pe care am acumulat-o, și care rodește acum, îmi impune să mă văd ca ființă umană. Nu am de ales acum. Atâta timp cât această karmă este în vigoare, mă văd ca fiind o ființă umană.
Deoarece karma vine din cauze, ea se consumă. După ce sămânța dă vlăstar, sămânța va dispare, din vlăstar va crește copacul și apoi și vlăstarul va dispare. Karma este energie care se transmută tot timpul . Într-o zi, această karmă care îmi impune să mă percep ca ființă umană se va termina. Când ea se va termina, pentru că am mult mai multe karme, una dintre ele mă va proiecta în următoarea viață.
Ce înseamnă că mă va proiecta în următoarea viață? Dacă acum mă percep având mâini și corp uman, următoarea mea karmă mă va proiecta în următoarea mea existență și dacă nu am karma bună, voi percepe în loc de mâini copite, și dacă am karma bună, voi vedea aripile unui înger.
Totul este numai proiecția noastră. În budism vorbim despre vacuitate, că lucrurile nu au existență proprie de sine. Nu sunt o ființă umană în sine. Sunt o ființă umană chiar acum în ochii mei și de asemenea în ochii tăi, avem karme asemănătoare chiar acum, așa că mă văd ca fiind o ființă umană. Dar nu am natura de a fi uman în sine. E doar o rodire karmică. La fel cum o sămânță nu are propria ei natură de sine de a fi sămânță, pentru că atunci când sunt create condițiile, ea devine un vlăstar. Și când se creează alte condiții, acesta devine un copac.
Nu am natura de a fi uman în sine. Și dacă am karma nefericită care rodește, ea mă poate proiecta într-una din formele de existență suferindă, și asta se poate întâmpla cu siguranță. Este doar o proiecție a minții mele.
Deci, aceasta este vestea proastă – dar din același motiv avem și vești bune – asta înseamnă că dacă înțeleg cum funcționează karma, pot crea karma care să-mi impună să mă percep în paradis. La fel cum impune acum să mă percep ca ființă umană, în samsara.
– Practica va aduce schimbarea
Meditația conștientizării morții este cea care ne trezește. Cu siguranță, că dacă nu ne facem temele și meditațiile, totul va merge ca înainte, și nu se va întâmpla nimic.
Dar dacă facem asta, schimbarea va veni. Doar dacă practicăm va veni schimbarea.
Ce înseamnă schimbare? Începem să plantăm altă karma. În primul rând, încetăm să ne mai risipim timpul. Nu mai facem 80-90 la sută din ceea ce suntem obișnuiți să facem obișnuit. Pentru că prioritățile se vor schimba. Și cine știe când vom muri. S-ar putea întâmpla chiar în seara asta, cine știe? În felul acesta ne mărim șansa să facem corect lucrurile, și ca în ziua morții noastre karma proiectoare să fie mult mai bună.
– Dincolo de moarte
Avem norocul că există și o altă latură a morții. Există un loc dincolo de moarte. Și toată învățătura budistă vine să ne aducă în acest loc.
Yama – moartea ține în gheare roata vieții. Ea ține toate viețuitoarele. Orice ființă care se naște, va trebui să moară. Moartea le stăpânește și este foarte mulțumită. Ea are o burtă mare în care sunt toate ființele – îi aparțin. Condiția de a muri este cuibărită în noi, chiar în momentul în care ne naștem. Din momentul în care ne-am născut suntem ai ei.
În Roata Vieții, Buddha este desenat în afara roții vieții și a morții. El arată cu degetul în cealaltă parte. Acolo apare luna și scrie:
„Dacă vei merge pe calea mea, nu va trebui să mai mori vreodată.
Dacă îți păstrezi jurămintele, îl vei învinge pe Lordul morții”.
El compară moartea cu elefantul înfuriat care călcă în picioare colibele de paie. Și ne spune că putem călca moartea în picioare.
De ce este posibil acest lucru? Pentru că și moartea este tot o proiecție. Existența umană este o proiecție, existența iluminată este o proiecție, existența suferindă este o proiecție.
În Roata Vieții sunt reprezentate existența suferindă, existența umană și existența iluminată în paradis. Buddha stă în paradis.
Unele ființe coboară în infern, altele ies din suferință. Se poate vedea un fir alb șerpuit care urcă spre paradis – totul este o proiecție mentală. Totul vine din karma noastră. Totul vine din modul în care ne-am comportat în lume. De cum ne-am comportat față de alții.
Deci, există și o altă latură a morții. Cu cât facem mai mult meditația de conștientizare a morții, cu atât va fi mai puțin probabil să ne vedem murind. Așa cum ne proiectăm pe noi înșine ca ființe umane care mor, tot așa ne vom proiecta trecând dincolo de moarte. Mii de oameni au făcut asta înaintea noastră.
Calea pe care o avem este o cale autentică, extraordinară și testată de multe generații care au ales s-o parcurgă.
– Există o cale de ieșire și asta face parte din specialitatea voastră.
Când eu vorbesc, voi auziți sunete. Sunetele ajung la urechile voastre. Apoi legați sunetele de cuvinte, de propoziții și le dați sens. Eu nu pot să vă bag în cap sensul lor. Eu doar scot sunete. Voi le descifrați și le dați sens.
Întrebarea este cum de înțelegeți ce vă spun, dacă înțelegeți ce spun? Răspunsul este: pentru că sunteți deosebiți, pentru că aveți semințe minunate care rodesc.
Prin faptul că auziți aceste lucruri, chiar dacă nu sunteți de acord cu ele, și nu înțelegeți, și puneți sub semnul întrebări ceea ce spun, doar auzind că există o modalitate de a elimina moartea, de a elimina suferința, de a ajunge la fericirea maximă – dovedește karma minunată pe care ați creat-o.
Voi sunteți cei care dați sens, pe baza decibelilor care vă ajung la urechi.
– Deja știm cum să facem față dificultăților
În versetul 40 ni se spune:
Dacă pescari, măcelari, fermieri și alții,
Îndură de bunăvoie atât căldura cât și frigul,
Doar pentru a-și câștiga existența,
Atunci de ce n-aș îndura și eu
Orice greutate pentru fericirea întregii creații?
Maestru ne spune: „Efortul înseamnă să muncești din greu”, nu-i așa?
Știm deja să muncim din greu. Muncim din greu pentru a trăi. De exemplu, cei care merg la luptă trebuie să depășească dificultăți enorme. Sau părinții care își educă copiii mici, de asemenea trebuie să se confrunte cu dificultăți enorme. Pentru a obține o diplomă universitară trebuie să muncim foarte mult. Așa că știm deja cum este să muncim din greu. Deci, deja știm jumătate, adică nu trebuie să fim învățați cum să muncim din greu. Care este jumătatea lipsă?
– Direcționează efortul către obiectivul potrivit
Încă nu știm cum să găsim fericirea maximă, supremă. Încă nu știm asta. Maestrul ne spune în acest verset: „Deci, dacă sunteți deja în stare să treceți prin multe greutăți și să munciți din greu pentru obiectivele lumești, care vor dispărea în 5 secunde după ce ați închis ochii pentru ultima oară, atunci de ce nu ați face tot efortul de a suporta greutăți pentru fericirea tuturor fraților și surorilor voștri”? Adică, să ajungeți la iluminare, și să vă aduceți toți frații și surorile la fericirea maximă?
Cu toții muncim foarte mult pentru a obține bani, de a ne câștiga existența, pentru a obține respect, pentru a obține diplome, depunem mult efort pentru aceste lucruri. Dar nu toată lumea este așa. Sunt mulți care nu fac prea multe. Stau, beau, fumează, vorbesc. În societatea noastră muncim din greu. Deci avem deja jumătate. Acum avem nevoie de cealaltă jumătate. Maestrul ne spune: „Luați această abilitate și direcționați-o spre iluminare și atunci munca voastră va da roade”.
Geshe Michael o descrie pe mama sa care a crescut singură patru fii. Era profesoară la școală, avea puțini bani și muncea foarte mult, își economisea fiecare bănuț pentru a plăti ipoteca pe casă, pentru a lăsa ceva copiilor, iar în cele din urmă a murit de o boală grea. După moartea mamei, băieții au vândut casa, au împărțit banii, și în două luni nu a mai rămas nici urmă de bani. Toți banii pentru care a muncit din greu și și-a luat de la gură ca să-i economisească – s-au dus în două luni.
Gândiți-vă la toate lucrurile pe care le strângeți prin muncă grea unde se vor duce:
— sau se vor rupe,
— sau se vor strica,
— sau vor putrezi,
— sau se vor degrada,
— sau vă veți pierde interesul pentru ele.
Mașina nouă, de ultimă modă, sofisticată pentru care plătiți rate, în 3 ani va fi veche. Peste 5 ani va fi o rablă, demodată.
Totul este așa. Câte relații durează bine? După câțiva ani vrem să scăpăm de relație. Ne plictisește sau ne face nefericiți. Și cu toate acestea investim în ea. Ce înseamnă asta? Înseamnă că toate aceste lucruri, care sunt de fapt trecătoare, le considerăm mai importante decât scopul de a găsi fericirea supremă pentru noi și ceilalții noștri. Ordinea priorităților este distorsionată. Nu înțelegem ce este important.
Acesta este un gând foarte important, pentru că toate lucrurile de care vă preocupați tot timpul în prezent, vor dispărea într-o clipă, cu excepția realizărilor voastre spirituale.
Nu muncim din greu numai pentru bani, onoare, ci chiar și pentru hobby-urile noastre. Oamenii fac tot felul de sporturi, se duc la maraton, sau fac surf sau planorism. Cât de mult efort trebuie să depuneți pentru a alerga la maraton! Sunt eforturi uriașe pe care oamenii le investesc. Și pentru ce ?
De multe ori oameni spun: „Va fi bine! Sper să fie bine”.
Maestrul spune: „Cum va fi bine? Fără efort nu va fi bine. Dumnezeu va vrea. Dumnezeu vrea, el vrea tot timpul, dar dacă tu nu faci niciun efort, nu se va întâmpla de la sine. Dacă crezi că cineva de sus te veghează, nu înseamnă că ești scutit de efort. Nu se întâmplă de la sine”.
Fericire versus plăcere
Am vorbit despre nivelurile de fericire:
1. Nivelul Santosha, este nivelul de a fi mulțumit. Nu-mi lipsește nimic, am destul.
2. Al doilea nivel este Sukha este ceea ce numim bucurie sau fericire.
3. Al treilea nivel este Mudita, bucuria explozivă.
4. Și cel mai înalt nivel este plăcerea divină a lui Buddha, care este neîncetată. În conferința despre fericire, am spus că există o diferență între fericire și plăcere. Ele sunt două lucruri diferite.
Plăcerea este un sentiment care trece. Vine și pleacă. Orice plăcere legată de simțuri sau de trup, sau orice altă plăcere lumească, vine și pleacă. Ea vine din karma și pleacă.
Adesea oamenii se gândesc: „Ce înseamnă că voi fi fericit? Este să am ceea ce vreau?”.
Să spunem că am primit ceea ce vreau. După o oră, îmi doresc deja altceva sau poate după un an. Am mașina mea minunată, cât timp poate fi mașina mea minunată? Un an, doi, trei, zece, douăzeci? Ea atunci nu va mai fi atât de minunată.
Acest lucru se întâmplă cu orice obiect samsaric – în scurt timp vom avea nevoie de altceva pentru a fi fericiți.
Deci, aceasta nu este o definiție bună a fericirii, deoarece ne obligă să alergăm constant după lucruri. Și de fapt ne garantează suferință.
În momentul în care am obținut ceea ce ne-am dorit, am creat condițiile pentru a-l pierde într-o zi.
Ori nu ne mai place ori se strică, ori se rupe, ori putrezește, ori ni se ia. Deci, nu asta ne poate garanta fericirea. Pentru că nu este fericire.
Fericirea este o stare cu mult mai profundă, care nu depinde de lucrurile care ni se întâmplă sau nu ni se întâmplă.
Obstacolele în calea fericirii și corecția lor
Am vorbit despre obstacolele din calea fericirii. Și am vorbit în primul rând despre lene, despre tipurile de lene.
1. Amânarea
Primul tip – este să amânăm. „Încep mai târziu. Acum trebuie să-mi termin diploma la universitate așa că nu am timp de asta. Atunci voi începe. Voi urca pe o cale spirituală. Acum am familie, nu am timp”. Sau „Când ajung la pensie voi avea timp pentru meditație. Acum nu am timp”.
Ori vei ajunge la pensie, ori nu vei ajunge la pensie. A ajunge la pensie înseamnă: că ai privilegiul de a trăi plăcerea bătrâneții, și atunci să meditezi.
S-ar putea să nu ajungem să fim bătrâni. Nu știm când va veni moartea.
Așa gândesc majoritatea oamenilor: „Acum sunt ocupat cu propriile mele lucruri, așa că nu am timp de spiritualitate, nu am timp să practic o cale spirituală pentru a ieși din suferință, mai târziu”.
Nu avem idee ce este „mai târziu” și dacă va veni.
În plus, dacă suntem obișnuiți să ne angajăm în activități inutile sau în activități mai puțin importante, ne creăm tendința de a continua să fim interesați de activități mai puțin importante. Deci, probabilitatea ca interesul să apară brusc în noi, dacă avem obiceiul de a ne preocupa de lucruri neimportante, este mică. Nu va veni brusc. Cum se va trezi interesul în majoritatea oamenilor:
-
- Fie sunt deja bătrâni și nu-și mai pun speranța în lucrurile acestei lumi, nu mai speră să obțină vreun record atletic, sau o diplomă universitară, sau să mai aibă copii. Și apoi încep să se îndrepte spre ceva spiritual. La bătrânețe puterea scade. Este prea târziu, trebuie să investim mult efort pentru a ne scoate din suferință, așa cum promite Buddha.
- Fie că ni se întâmplă un dezastru și putem vedea adevărata față a samsarei.
- Există o a treia cale, pe care majoritatea oamenilor nu o văd, de a observa și de a lega lucrurile între ele, și văzând unde duc toate, care a fost scopul meditației pe care am făcut-o. Înainte să apară vreun dezastru.
Dacă facem asta înainte să vină dezastrul, el nu va veni, pentru că începem să neutralizăm aceste karme.
Deci aceasta este o formă de lene, amânarea.
Antidotul pentru amânare
Care este antidotul pentru amânare? Este meditația asupra conștientizării morții. Nu știm cât timp mai avem la dispoziție. Așa că a amâna în viitor este o prostie, pentru că nu știm dacă vom avea viitor.
2. A fi atras de a face rău
Al doilea obstacol pe care l-am menționat este de a fi atras de a face rău, adică de a fi ocupat cu televizorul, cu lucruri fără valoare. Un maestru spiritual spunea: „În modul nostru de viață este foarte ușor să fim foarte ocupați și leneși în același timp”.
Suntem experți în asta. Avem nenumărate preocupări pentru că ne este lene să facem calea spirituală, pentru că ne supune la provocări. Calea spirituală necesită observație, necesită schimbare. Nu ne place schimbarea. Deci suntem foarte ocupați.
Suntem leneși spirituali. Uneori și părinții ne spun: nu fi leneș, nu e bine să fii leneș, fă ceva, fă ceva, nu contează ce, fă ceva, nu sta degeaba”.
Care este antidotul?
Antidotul aici este meditația pe care am făcut-o [în prima parte a lecției], dar trebuie mers mai în profunzime. V-am întrebat în meditație, unde duc toate acestea? Dacă faceți meditația cu adevărat până la capăt, veți vedea că fiecare dintre lucrurile pe care le-ați observat le faceți de obicei în viața voastră, duce la suferință.
Fiecare lucru pe care îl facem pentru a găsi fericirea, duce la suferință. Dacă el este legat de un scop lumesc, de exemplu dacă vreți o diplomă – și să zicem că v-ați luat diploma, într-o zi diploma nu va mai valora nimic, sau meseria nu vă va mai interesa, sau altcineva o va face mai bine, sau veți îmbătrâni și toate cunoștințele voastre nu vor mai fi relevante. În high-tech într-un an ești irelevant.
Acest lucru se întâmplă cu orice lucru lumesc. Orice, ori vi se va lua în cele din urmă, sau se va defecta, sau vă veți pierde interesul, sau alții își vor pierde interesul pentru voi.
Deci antidotul aici este să facem meditația pe care am făcut-o acum, dar să o ducem la extrem. Să vedem unde vor duce toate acestea până la urmă și să vedem suferința care va veni, când toate acestea ni se vor lua sau se vor strica, sau ne vom degrada fără să ne fi îndeplinit obiectivele. Și chiar și dacă ne-am îndeplinit aceste obiective.
3. Descurajarea sau lipsa de încredere
Al treilea tip de obstacol pe calea spirituală despre care am vorbit este descurajarea sau lipsa de încredere. Credem că nu suntem în stare să facem calea spirituală, este prea grea, nu este clară, avem îndoieli asupra ei. Și toate acestea sunt adevărate. Nu este ușoară, avem îndoieli, durează timp până devine clară, toate acestea sunt adevărate. Dar dacă nu facem efortul de a clarifica îndoielile, de a depăși dificultățile, și așa mai departe – totul va continua așa cum este.
Primul antidot: Dharma
Pabongka Rinpoche, un mare înțelept, care a trăit în secolul al XX-lea în Tibet, a spus că antidotul este toată învățătura lui Buddha. Fiecare carte a lui Buddha este un antidot pentru asta.
Este puțin cam dificil să citim fiecare carte a lui Buddha.
Al doilea antidot: a ne constrânge să practicăm
Antidotul este mai ușor – la început trebuie să ne forțăm să practicăm pentru că nu suntem obișnuiți cu asta. La început nu prea înțelegem lucrurile și încă nu vedem rezultate.
Ca și cineva care dorește să fie pianist. La început se așază la pian și cântă notele muzicale. La început nu este chiar atât de interesant. El trebuie să se forțeze pentru a se antrena și pentru a ajunge la nivelul următor.
Deci există o perioadă în care ne antrenăm, pentru că cineva ne-a spus că e bine, și încă nu suntem convinși. Dar există modalități relativ rapide de a produce rezultate, chiar și după câteva luni. Câteva luni este un timp foarte scurt din punct de vedere spiritual, în comparație cu milioane de vieți suferinde.
După câteva luni începem să vedem schimbări. Începem să vedem rezultate.
Dacă practicăm meditația, corpul se relaxează, mintea se relaxează, concentrația crește, memoria se îmbunătățește. Dacă ne respectăm jurămintele, relațiile noastre încep să se îmbunătățească. Oamenii relatează despre schimbări în multe domenii ale vieții lor. Și când se produce, chiar și o mică schimbare, ne va stimula. Apoi începi să explorăm puțin mai mult calea. Așa că antidotul este să ne așezăm și să cântăm notele, și apoi va veni și muzica.
Al treilea antidot – meditația asupra resurselor și oportunităților
Antidotul numărul 3, este meditația asupra resurselor și oportunităților sau a abundenței și a timpului liber.
Meditația: Unde duc alegerile pe care le facem în viața noastră?
Așezați-vă comod. Încercați să nu vă mișcați. Și închideți ochii.
Fiți atenți la poziția corpului. În meditație, cel mai important factor este spatele: el trebuie să fie drept, pentru că conține canalul vostru energetic central. Curgerea energetică bună în coloana vertebrală, are o importanță enormă pe calea spirituală.
Și acum concentrați-vă pe respirație. Concentrați-vă pe senzația de trecere a aerului prin nări. Și puteți încetini puțin respirația, asta ar fi bine.
Invitați-vă învățătorul spiritual. El poate fi cineva pe care îl cunoașteți sau o figură imaginară. Cineva pe care îl prețuiți, îl apreciați.
Priviți cum vine la voi cu bucurie, și se uită la voi cu multă iubire. El are calități nobile, înțelepciune infinită și poate vedea mult înainte, vă vede cu mult înainte.
Rugați-l să vă ajute să dobândiți înțelepciunea. Rugați-l să vă ajute să vă generați motivația potrivită, astfel încât să puteți urca frumos pe calea spirituală.
Și acum uitați-vă la ziua care a trecut și la ce ați făcut astăzi până în momentul în care ați venit aici.
Și faceți o listă cu acțiunile pe care le-ați făcut. Tot ce ați făcut astăzi. V-ați sculat, v-ați îmbrăcat, ați mâncat, v-ați urcat în autobuz sau ați mers cu mașina, v-ați dus la garaj, v-ați dus la băcănie, tot ce ați făcut azi.
Uitați-vă ce ați făcut la muncă, în familie. Poate v-ați îngrijit de sănătate sau de corpul vostru. Uitați-vă la tot ce ați făcut astăzi.
Încerca-ți să alegeți chiar acum unul dintre lucrurile pe care le-ați făcut astăzi. Uitați-vă la ceea ce faceți în general într-un anume domeniu, să spunem la muncă. Și întrebați-vă: „Dacă voi continua să acționez în acest fel, voi ajunge la fericirea supremă?”
Dacă continuați încă un an, doi ani, zece ani, 30 de ani să acționați la fel în acest domeniu, unde vă va duce? Deține fericirea supremă?
Oamenii din jurul vostru care au aceeași ocupație, spre ce i-a dus? Întrebați-vă.
Luați un alt domeniu de ocupație, să spunem domeniul familiei. Ceva ce ați făcut în domeniul familiei. Și puneți-vă aceeași întrebare: „Dacă voi continua să acționez în acest fel, voi ajunge la fericirea supremă? La beatitudinea lui Buddha?”
Oare oamenii din jurul vostru, care se comportă astfel, au atins ei fericirea neîncetată a lui Buddha?
Continuați așa cu diverse acțiuni pe care le faceți: cumpărături, sala de sport, policlinică, achiziții, mașini, telefoane, tranzacții, orice faceți. Examinați această activitate, dacă o veți continua să o faceți, unde vă va aduce?
Și dacă nu este clar unde, uitați-vă la oamenii din jurul tău care fac aceleași activități, unde i-au adus?
Există undeva pe lista voastră de activități, obiectivul de a vă aduce și pe voi și pe alții la fericirea supremă? Și ce faceți pentru a opri suferința voastră și a celorlalți?
Uneori în aceste meditații este greu de văzut aceste lucruri, pentru că suntem prea implicați în viața noastră de zi cu zi. De aceea, invităm profesorul spiritual, să ne ajute să ieșim puțin din cutia noastră și să căpătăm și o altă perspectivă.
Rugați-l să vă ajute, să vă arate calea. Priviți-l cum răspunde cu bucurie rugăminții voastre.
Invitați-l să vă însoțească pe tot parcursul zilei și să vă influențeze cu înțelepciune, pentru ca alegerile voastre în viață să fie înțelepte.
Și, desigur, el este foarte bucuros să vă ajute. De-abia a așteptat să întrebați. El vine și se așază în inima voastră, mic, strălucitor, înțelept, iubindu-vă la nesfârșit.
Mulțumiți-i.
Puteți deschide ochii.
————————————————
Este bine să vă opriți din când în când în timpul zilei și să vă puneți aceste întrebări, înainte de a continua să fugiți toată ziua pe automat.
Unde duce una? Unde duce alta?
Grup Facebook