Lectia 5a – Aci 11 – Perfectiunea bucuriei efortului

Cursul 11

Perfecțiunea bucuriei efortului

Seminar bazat pe capitolul 7 din

“Ghidul de viață al războinicului spiritual”

Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5 – Prima parte

 

Introducere

Textul pe care îl studiem se numește „Ghidul modului de viață al războinicului spiritual” scris de Maestrul Shantideva.

Maestrul Shantideva a trăit în secolul al VIII-lea și a fost unul dintre cei mai mari oameni spirituali din istorie. Textul pe care l-a scris conține o serie de sfaturi, ca să spunem așa, despre cum ar trebui să se comporte o persoană care vrea să se dezvolte spiritual și să ajungă la iluminare.

– Căutarea spirituală

O persoană care a atins un anumit nivel de maturitate spirituală, înțelege că această viață, așa cum este, nu poate funcționa.

Că în această viață ne naștem, creștem, mergem la școală, dobândim o profesie, ne facem o familie, apoi ne creștem copiii și mergem la muncă în fiecare dimineață, după care ce se va întâmpla?

Putem să ne uităm la părinții noștri să vedem ce va urma. Să ne uităm la bunicii noștri. Exact același lucru ne așteaptă, în cazul în care nu apare între timp vreun accident sau boală gravă sau război sau altă nenorocire.

Și o persoană care se uită la aceste lucruri, își dă seama că, ele nu pot duce decât în brațele Lordului Morții. Acțiunile pe care le facem în lume, lucrurile pe care le spunem în lume și gândurile pe care le gândim, toate lasă amprente în mintea noastră, iar acestea ne creează lumea, creează modul în care vedem lumea.

Dar dacă omul a acumulat multe binefaceri, va întâlni profesori și învățături spirituale, își va da seama că există o cale de ieșire, care nu trebuie să se sfârșească cu boală, bătrânețe și moarte, așa cum a văzut până acum. Nu trebuie să se termine așa.

– Învățătura care duce la fericire

Învățătura lui Buddha este adesea privită ca pe ceva misterios, ca o învățătură de a dobândi pacea sau de a fi stoic, de a te contopi cu universul. Nu aceasta este învățătura lui Buddha.

Învățătura lui Buddha ne învață cum să fim cu adevărat fericiți.

Fiecare dintre noi are dorul de fericire. Tot timpul facem lucruri care să ne facă fericiți. Dar dacă ne uităm la unde ne duc lucrurile pe care le facem, dacă ne uităm la unde au ajuns părinții și bunicii, vedem că nu duc la fericirea supremă.

Sigur că sunt și perioade bune în viață, dar și ele se vor sfârși. Războinicul spiritual începe să caute calea spre fericirea supremă, cea care este durabilă, nu pe cea care odată este și alteori nu este.

– Cultivarea perfecțiunilor

Maestrul Shantideva în cartea sa învață pe războinicul spiritual cum să-și cultive anumite calități, pentru a reuși în această dorință de a atinge fericirea supremă. Cartea este ordonată după aceste calități, pe care le numim „perfecțiuni”.

Iar perfecțiunile pe care le descrie, și care provin din învățătura lui Buddha, sunt în primul rând:

Generozitatea. Perfecțiunea dăruirii. Bodhisattva, războinicul spiritual își dezvoltă în primul rând capacitatea de a dărui. Maestrul Shantideva spune: „Începe cu puțin, nu sări peste nivelul de dăruire la care ești în prezent.” Ca în orice practică, există etape și este bine să începi din locul în care te afli, și cu timpul să-ți extinzi generozitatea. Asigură-te că vei trece treptat de la un nivel la altul.

Orice religie respectabilă va pune accent pe dăruire și generozitate. De ce este important? Pentru că una dintre cauzele principale ale suferinței noastre este acela că suntem atașați de noi înșine. Este egoismul nostru. De fapt, acesta este motivul pentru care continuăm să suferim. El este adânc înrădăcinat în noi. Am venit pe lumea asta cu el. Acesta este un obicei pe care îl avem din timpuri imemoriale, din viețile anterioare. Întotdeauna am fost preocupați de noi înșine. Și când o persoană începe să cultive generozitatea, să practice în mod conștient dăruirea, începe treptat să se elibereze de atașamentul față de „eu” și „al meu”. Această eliberare este pe calea de a ajunge la fericirea supremă care este complet dincolo de ego. Este antiteza eului. Egoul nu ne va permite să ajungem la această fericire supremă.

După generozitate, maestrul vorbește despre dezvoltarea comportamentului moral, ceea ce numim perfecțiunea moralității. Perfecțiunea moralității are mai multe straturi:

Prima dintre acestea este moralitatea de a nu face rău altora. A nu ucide, a nu fura, a nu minți, a nu comite adulter. A nu minți, a nu ne folosi de vorbe care să-i îndepărteze unii de alții, a nu vorbi dur, vulgar, a nu ne petrece timpul în discuții inutile. Să fim atenți la gândurile noastre, să nu râvnim la lucrurile altora, să nu le dorim răul altora. Și în special, să ne dezvoltăm înțelepciunea, să ne dezvoltăm înțelegerea asupra naturii supreme a realității noastre. Și asta este partea cea mai grea.

Acest nivel este doar primul nivel al moralității și nu este mic, este imens. Gândiți-vă, cum ar fi să ajungeți în situația în care vă veți apropia întotdeauna oamenii și nu o să-i mai îndepărtați niciodată unii de alții.

Asta înseamnă să nu mai bârfiți, să nu mai ponegriți, să nu vă mai plângeți de alții.

Toate acestea lasă amprente în mintea noastră. Care va fi rezultatul unor astfel de amprente? Vă veți trezi că sunteți singuri.

Dacă singurătatea este una dintre problemele pe care le aveți, ce ar trebui să faceți? Trebuie să faceți invers. Să apropiați oamenii între ei. Să mergeți la cei singuri și să vă petreceți timpul cu ei pentru a le atenua singurătatea.

Acesta este un prim nivel de moralitate.

Există un al doilea nivel de moralitate, în care practicăm cum să facem bine în lume. Sunt oameni care în natura lor sunt mai buni și alții mai puțin buni. Potrivit Maestrului Shantideva, conform lui Buddha și conform oricărei învățături spirituale respectabile, omul trebuie să-și dezvolte această capacitate de a aduce binecuvântare altora. Pentru că fericirea stă acolo.

Maestrul Shantideva spune:

Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
Și orice suferință ce există în lumea întreagă,
Vine din dorința să fiu eu însumi fericit.

Cel care își trăiește viața dorind fericirea altora, lasă amprente în mintea lui a căror rezultate vor fi o lume care este bună cu el, o lume care îi zâmbește.

Fiecare dintre noi experimentează lumea în prezent într-un anume fel. Fiecare experimentează lumea în funcție de rodirea semințelor karmice pe care le-a plantat în minte, după cum s-a comportat în trecut față de alții, cu gândul, vorba și fapta. Și mai ales față de ceilalți.

Această lume ne este impusă. Nu mai avem ce face cu ceea ce ni se întâmplă în acest moment. Avem un anume corp, trăim într-o țară anume, într-o casă anume, ne simți mai bine, ne simțim mai prost, suntem mai sănătoși, mai puțin sănătoși. Nu putem decide în acest moment să fim mai tineri cu cinci ani sau să ne schimbăm sexul pentru că așa am hotărât acum. Toate au fost deja stabilite de acțiunile noastre trecute.

Și dacă toate acestea au fost determinate de acțiunile anterioare, vom lua același principiu și îl vom aplica mai departe dar cu intenție.

Acum ne vom organiza acțiunile, gândurile, cuvintele, pentru a ne crea un viitor după cum ne dorește inima.

Dar „după cum ne dorește inima” nu este suficient de bine, pentru că dacă nu am fi iluminați, atunci nici nu știm cât de bine ar putea fi. Nu există limită cât de bine ar putea fi. Poate fi, Ananda, plăcerea supremă permanentă, pe care nu ne-o putem imagina acum.

Dar Buddha poate. El ne spune: Iată lista cu regulile de conduită, pe care dacă le vei respecta îți vor aduce fericirea nesfârșită”. Dar ele trebuie învățate mai întâi. Și asta am făcut în cursul 7, unde au fost explicate jurămintele Bodhisattva. Trebuie să ne angajăm pe cale și să le păstrăm. Este un mod care produce fericire, treptat.

Există al treilea nivel de moralitate. A învăța cum să facem aceste lucruri rapid. Ce înseamnă „rapid”?  Înseamnă pe parcursul unei vieți. Și când cineva aplică aceste lucruri și, de asemenea, aplică regulile de a face asta rapid, lucrurile încep să se întâmple cu viteza fulgerului. „Viteza fulgerului” poate dura câțiva ani, în această viață. Dar față de nenumărații eoni de suferință, este cu adevărat cu viteza fulgerului. Și este minunat și foarte interesant când se întâmplă.

Acestea sunt deja jurămintele tantrice. Tantra este o cale dată de Buddha, o cale foarte pură. Pentru ca o cale să aibă succes mai întâi ea trebuie să aibă o puritate morală enormă și să fie respectate toate jurămintele pe care le-am enumerat și multe altele. Puterea Tantrei este enormă, deoarece poate scoate omul din suferință într-o singură viață. Ea îl poate aduce la iluminare într-o singură viață.

Ea este ca un tun uriaș care ne poate catapulta într-un loc mult mai minunat decât suntem acum. Dar este și un tun periculos. Trebuie să fim pregătiți pentru asta. Copiii mici nu sunt lăsați să se joace cu tunurile.

Cum ne pregătim pentru această armă? Respectând moralitatea prin menținerea purității. Menținerea moralității și practica de a fi buni cu ceilalți este exact ceea ce ne formează mușchii spirituali care ne pregătesc pentru instrumentul suprem al tantrei pure, care ne mobilizează toate energiile în direcția iluminării.

Maestrul Shantideva în cartea sa ne oferă de fapt îndrumări despre cum să facem acest lucru, cum să ne pregătim pentru acest instrument. El însuși era un Tantrika; trăia în mănăstire, călugării nu apreciau atât de mult practica lui pentru că o făcea pe ascuns, noaptea, iar ziua dormea. Ei credeau că este leneș. De aceea trebuie să fim atenți când judecăm oamenii, nu-i așa? El este exemplul pentru noi.

Maestrul enumeră cele șase perfecțiuni, dintre care două am spus că sunt: generozitatea și moralitatea. Următoarele sunt:

Răbdarea, despre care am vorbit mult în seminarul „Ucide supărarea”. Unul dintre cele mai importante aspecte ale răbdării este de a fi dispus să facem față dificultăților pe calea spirituală.

Bucuria efortului, capitolul 7, de care ne ocupăm acum.

În primul verset, maestrul ne spune „Fără vânt focul nu pâlpâie”, aceasta este bucuria efortului.

M-am hotărât, vreau să fiu fericit, sunt pregătit să fac ce trebuie să fac, dar sunt ocupat. Spunem „Sunt ocupat!”. Sunt ocupat cu lucruri care nu-mi aduc fericirea și nu am timp să fac lucrurile care pot să-mi aducă fericirea. Aceasta este un fel de lene spirituală. Am spus că în cultura noastră este foarte ușor să fim și foarte ocupați și inactivi în același timp. Pentru că suntem ocupați cu lucruri relativ ușoare, care nu duc la fericirea absolută, care duc la obiective foarte limitate.

Fiecare efort pe care îl investiți, fiecare muncă pe care o faceți este de a obține lucruri lumești, lucruri care sunt trecătoare. Ele ne vor fi luate mai devreme sau mai târziu. Aceasta este natura a tot ce este lumesc. Vin din karma, vin din energia care se schimbă tot timpul. Care merge când în sus, când în jos.

Omul poate spune: „Dacă mi-e bine în viață, de ce n-aș dori să mă întorc aici?” Dacă viața este bună pentru tine acum, nu-ți face griji, se va termina. Dacă nu înainte de moarte, în momentul morții.

Și majoritatea oamenilor nu mor ușor. Majoritatea oamenilor mor în chinuri. Și chiar dacă totul merge bine, iar tu trăiești bine până la sfârșit, câtor oameni li se întâmplă asta? Câți oameni cunoașteți care nu sunt grav bolnavi și nu sunt chinuiți? Chiar și atunci, moartea este grea. Cei care mor nu ne mai pot spune asta pentru că se întâmplă după ce au închis ochii.

Pentru că în momentul morții, Lordul Morții ne smulge totul dintr-o dată. Și nici măcar nu putem protesta. Este o experiență traumatizantă. Nu degeaba ne este frică de moarte.

1. 1. Primul răspuns la întrebarea de ce să nu vrem să ne întoarcem aici, este pentru că este Chiar dacă ne este bine, este temporar.
   2. În al doilea rând, nu avem idee ce înseamnă bine. Când suntem în samsara și mintea noastră este plină de cele trei otrăvuri, nu avem idee ce înseamnă să fim fără ele. Cum este să avem mintea eliberată de aceste otrăvuri ale dorinței neîncetate: de a fugi după ce este plăcut și de a respinge ce este neplăcut și, mai rău de atât să nu înțelegem deloc ce ni se întâmplă. Să nu înțelegem deloc ce ne motivează, să nu fim conștienți de forțele care ne împing, care ne forțează să ne naștem din nou și din nou și să murim din nou și din nou și pe cale să ne îmbolnăvim, să îmbătrânim și să suferim.

Așa că pentru a ieși din această situație trebuie să depunem efort. Dacă lăsăm lucrurile să se desfășoare, ca de obicei, știm unde vor duce. Trebuie să începem să lucrăm Și acesta este capitolul nostru.

Pentru a dezvolta perfecțiunile pe care le-am menționat deja, generozitatea, moralitatea, răbdarea, trebuie să investim efort, și să facem cu bucurie. Pentru că vrem să ne creăm bucuria, fericirea. Deci, efortul ar trebui să fie cu fericire.

Trebuie investit efort acum, când deja începem să pășim pe calea spirituală, trebuie să ne dezvoltăm concentrarea meditativă.

Trebuie să investim mult timp în studierea vacuității și a înțelepciunii. Au fost oameni care au preferat să meargă prin ploaie, prin noroi, să călătorească departe numai ca să învețe puțin despre vacuitate. Nu există o modalitate mai bună de a vă petrece sfârșitul de săptămână.

Maestrul Nagarjuna, unul dintre cei mai mari înțelepți care au trăit vreodată, care a trăit în jurul secolului doi – trei, a spus că o persoană care nu înțelege vacuitatea nu contează cât de bună este. Oricât bine ar face ea în lume. Ar putea fi Maica Tereza. Atâta timp cât nu înțelegem vacuitatea, vom continua să ne renaștem și să suferim în această lume suferindă.

Pentru că nu înțelegem realitatea. Atâta timp cât nu ne înțelegem realitatea, reacționăm incorect la ea și ne producem multă suferință.

Vine cineva și se supără pe mine sau vine cineva și țipă la mine. Dacă nu înțeleg de unde vine, voi începe să-l resping. Voi începe să țip la el sau să-l critic în inima mea. În acest fel l-am creat pe următorul care să țipe la mine. Pentru că vacuitatea merge împreună cu karma. El este gol de a fi un om rău în sine. Îl percep așa datorită semințelor mele karmice. Și dacă încep să reacționez față de ceea ce am creat deja în trecut, continui samsara. Samsara înseamnă roată. O roată a suferinței care se învârte mereu.

Samsara nu este ceva legat numai de renaștere și moarte. Dar există și ceea ce se numește „mini samsara”. Există samsara care se întâmplă clipă de clipă, tot timpul. Când nu înțelegem realitatea, și reacționăm greșit în mod constant, ne creăm tot timpul mici samsara care alcătuiesc marea samsara.

– Studiul bucuriei efortului

Literatura budistă este plină de învățături despre generozitate, moralitate,  răbdare. Există multe învățături despre vacuitate, meditație, dar foarte puține care descriu bucuria efortului.

Această traducere a capitolului pe care o primiți, este despre cum să ne cultivăm entuziasmul de a ne face munca.

– Este nevoie de mult efort pentru a ieși din samsara

Fiecare dintre noi își trăiește propria viață, are propriile obiceiuri, are casa lui, familia lui, slujba lui și merge pe un anume făgaș. Datorită obiceiurilor bine înrădăcinate cu care am venit, va trebui să depunem mult efort pentru a ieși de pe acest făgaș.

Avem nevoie de o forță motrice puternică, să întâlnim profesori care să ne împingă, să ne inspire și să ne aducă învățături. Avem nevoie de o mulțime de factori pentru a avea succes pe cale. Maestrul vorbește despre ele în acest capitol.

– Obstacole în calea efortului

Următorul lucru despre care maestrul ne vorbește la începutul capitolului este despre obstacolele în calea acestui efort.

Și care sunt obstacolele? Primul este lenea:

Există trei moduri în care ne manifestăm lenea:

1. 1. Lenea – „Nu am chef, n-am dispoziție”.
   2. Există lenea – „Nu am timp, sunt ocupat” „Sunt ocupat de a-mi produce mai multă suferință, nu am timp să-mi creez fericirea”. Dacă o persoană este prea ocupată ca să vină la învățăturile spirituale, atunci nu înțelege ce face. Pentru că tot ceea ce căutăm să obținem în această lume ne va fi luat, mai devreme sau mai târziu. Obiectivul lumesc este mic și foarte limitat.
   3. Al treilea tip de lene este lipsa de încredere în capacitatea noastră. „Obiectivul este prea înalt pentru mine, mă depășește și în plus, azi nu am chef”.
   4. Al patrulea tip este să fim atrași de a face lucruri rele.

Ce înseamnă să facem rău? Rău nu înseamnă neapărat să mergem și să rănim oamenii. Rău înseamnă să ne ocupăm de lucruri care ne fură timpul și nu ne permit să practicăm producerea fericirii supreme. Adică, multe ore la televizor, multe petreceri, multe ziare, multe excursii, multe, multe, multe lucruri care nu sunt rele în sine, dar ne fură viața.

– Antidot la obstacole

Și apoi am vorbit despre un antidoturile pentru aceste obstacole. Dacă nu activăm un antidot vom continua pe același făgaș. Și am dat două antidoturi foarte puternice și foarte importante.

1. Meditația asupra impermanenței și a morții. Trebuie să dezvoltăm conștientizarea morții, a faptului că moartea este certă. Ea nu poate fi oprită.

Cu fiecare clipă care trece ne apropiem mai mult de ea, și ne va surprinde în mijlocul lucrurilor. Vom avea sentimentul greu că nu am terminat ce am vrut să terminăm, nu ne-am atins scopurile. Majoritatea oamenilor mor cu sentimentul de eșec.

Nu știm când va veni moartea. Corpul nostru este foarte ușor de omorât. Corpul nostru se strică foarte ușor. Dacă ne-am cumpărat televizor și s-a defectat, îl putem returna.

Ce corp ați primit? Dacă vi s-au astupat gura și nasul, în două minute totul s-a terminat! Corpul este defect. Returnați-l dacă puteți!

Aceste studii ne învață cum să dobândim un alt corp care nu este defect. Ele ne învață de unde vine și cum să producem ceva diferit.

2. Al doilea antidot, care este, de asemenea, foarte important, este meditația asupra resurselor și oportunităților, sau a abundenței și a timpului liber pe care l-am numit, iar în sanscrită Kshana și Sampati. Este contemplarea asupra oportunității rare și minunate care ne-a fost oferită și care nu se mai întoarce.

– Miracolul incredibil al acestei vieți

Viața noastră ca ființe umane este un adevărat miracol.

Dacă luăm în calcul toate formele de existență suferindă din samsara: animalele, spiritele flămânde și făpturile din infern, existența umană este rară și un adevărat miracol. Avem o sănătate relativă, inteligență, educație,  siguranță financiară, suntem într-o țară de drept. Există condiții pentru practica spirituală.

Câți oameni au astfel de condiții?

—   Să nu trebuiască să muncească toată ziua pentru a obține mâncare sau să se teamă de tâlhari și criminali, sau
—   Să aibă un acoperiș deasupra capului, sau
—   Sunt suficient de sănătoși, sau înțeleg suficient.

Câți oameni au aceste condiții? Acum luați toți oamenii care au deja aceste condiții și nu vin la învățăturile spirituale? Ce fac cu ele? Stau și beau vin, încă un iaht, încă o excursie, încă o petrecere… și apoi s-a terminat.

Risipesc cel mai mare miracol, preocupându-se de lucruri trecătoare, de prostii.

—   Dacă sunteți aici, înseamnă că sunteți atrași de lucrurile spirituale.
—   În lumea voastră există profesori spirituali. Nu în orice lume sunt.
—   Există învățături spirituale.
—   Există învățături spirituale care funcționează, autentice, pe care mii de oameni le-au testat, le-au practicat și au ieșit din suferință.
—   și toate aceste învățături sunt aici în limba voastră.

Așa că dacă mergeți acasă și continuați preocupările voastre obișnuite, noi spunem că există un mare pericol în asta.

Faptul că ați venit aici, înseamnă, pe de o parte, că aveți o karmă minunată, că sunteți speciali. Pentru că este absolut rară.

Iar pe de altă parte, dacă veniți aici și apoi mergeți în lumea obișnuită și nu faceți nimic cu aceste învățături, se creează un obicei. Și vreau să vorbesc puțin despre asta astăzi.

În versetul 12, maestrul ne vorbește de cât suntem de delicați și cât de greu suportăm durerea, dar cum va fi când vom ajunge să suferim în tărâmurile inferioare? Acolo va fi mult mai rău. Toleranța noastră la durere scade odată cu vârsta.

Ești atât de sensibil, încât și apa fierbinte
Te opărește dacă te atinge.
Cum poți sta atât de mulțumit,
Știind că ți-ai creat karma care în infern te duce?

Persoanele în vârstă fac față mai greu dificultăților decât persoanele mai tinere. De ce? Pentru că nu și-au dezvoltat răbdarea. Și dacă nu facem nimic, lucrurile vor decurge după amprentele pe care le avem.

– Speranțe și iluzii false

În versetul 13, maestrul spune:

Fără să faci niciun efort, îți pui speranța în rezultate –
Suferințele cad peste cei mai puțin capabili să le suporte;
Prins deja în strânsoarea morții
Îți imaginezi ca și cum ai fi nemuritor,
Vei plânge amar când suferințele vor veni să te distrugă.

Aici vorbește despre noi, oamenii. El spune că speranțele pe care le au oamenii sunt complet nerealiste. Și este important să le formulăm în mod explicit înainte de a le putea depăși. Important este să observăm unde ne aflăm în raport cu această listă pe care a desemnat-o, pentru a nu cădea.

Maestrul spune: „Toți oamenii presupun ilogic că lucrurile bune vor veni la ei”. Ei spun:       „O să fie bine!”. Oamenii doresc să le fie bine și speră să le fie bine, și noi sperăm că va fi bine.

Fiecare lucru pe care îl avem vine ca rezultat al semințelor karmice pe care le-am plantat prin acțiunile noastre. Dacă nu am avea semințe, karma neplantată nu va da niciodată roade. Aceasta este una dintre legile karmei. Fără sămânță nu există fruct.

Așa este în natură, așa este karma.

Dacă vrem bine, trebuie să semănăm semințele binelui.

Dacă vreau ca să ne fie bine, trebuie să facem mult bine în lume. Pentru că aceasta este sursa binelui.

Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.

Vine din a face bine altora. Mulți au stat și au sperat că le va fi bine. Și nu le-a fost bine.

Apoi, spune: „Prins deja în strânsoarea morții îți imaginezi ca și cum ai fi nemuritor”, te aștepți să trăiești ca un zeu cu o viață lungă, ca și cum moartea nu te-ar atinge. El spune: „Asta este complet nerealist. Nu știm când m