Cursul 11
Perfecțiunea bucuriei efortului
Seminar bazat pe capitolul 7 din
“Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 2 – Prima parte
De ce limba tibetană?
Lama Dvora Hla povestește:
„Am început să scriu în tibetană pentru că profesorul meu a făcut exact ceea ce fac eu aici. El scria puțin pe tablă în tibetană, după care ne ruga să repetăm după el și să copiem cuvintele de pe tablă. Asta plantează semințe. Așa funcționează karma, plantăm semințe și nu știm când vor da rod.
Este grozav să cunoaștem limba, pentru că ne permite să citim învățătura în original”.
Dacă ați încercat vreodată să traduceți ceva, atunci știți că fiecare traducător trebuie să facă tot felul de compromisuri pentru a ajunge la traducerea lui și există întotdeauna interpretarea traducătorului. De aceea ar fi cu mult mai bine să mergem la sursă. Așa de exemplu:
a. Dacă suntem pe Calea Mahayana, pe calea bodhisattva, nu facem lucrurile doar pentru noi, ci și pentru ceilalți alții, astfel încât și generațiile viitoare să se poată bucura de această înțelepciune în română.
b. Cantitatea de scrieri care conțin această înțelepciune este enormă. Tibetanii au fost izolați în Himalaya, și au avut parte de sprijinul regilor timp de generații. În mănăstiri s-a strâns o vastă cunoaștere și totul este în tibetană. Doar un procent foarte mic din miile de texte a fost tradus în engleză până acum. Și chiar dacă traducerile vor continua în acest ritm, va dura sute de ani.
Deci, dacă vrem să perseverăm pe cale și cu adevărat dorim să atingem cele mai înalte niveluri de fericire, practica va spori continuu. Iar în stadiile avansate, scrierile sunt în tibetană. Ele nu au o piață care să justifice traducerea și vânzările în masă. În afară de asta unele dintre ele sunt secrete, deci nu se vor vinde liber pe piață. La un moment dat, ele vă vor aduce o mare binecuvântare.
De ce să ne facem temele?
Odată cu aceste lecții primiți și teme. Este de dorit să vă faceți temele. Ele sunt ușoare și aveți și răspunsurile la ele. Nu sunt secrete aici, și toată lumea primește note mari. Este de dorit să vă faceți temele înainte de a citi răspunsurile și apoi să faceți testele.
De ce este important? Pentru că felul în care această cunoaștere ajunge la voi este pentru că cineva și-a dat osteneala să învețe bine și cu acuratețe și să mi-o transmită mie. Iar persoana care mi-a transmis-o, la rândul ei a primit-o de la profesorul său, iar profesorul său a primit-o de la profesorul lui. Pe scurt, există o linie de transmisie care se duce până la Buddha. Și știm exact pe fiecare dintre acești Lama ai liniei. Există o întreagă generație de oameni care au studiat învățăturile serios, s-au străduit să învețe în detaliu pentru a le putea transmite mai departe. Și datorită acestei linii de maeștri, au ajuns aceste lucruri la noi.
Voi sunteți veriga următoare. Prin faptul că primiți aceste învățături, sunteți acum datori. Datori față de cine? Față de generațiile viitoare. Ele se bazează acum pe voi. Și cu siguranță nu doriți să fiți ultima verigă a liniei.
Deci, scopul temelor este să repetați materialul, să verificați dacă ați înțeles bine ce s-a spus. Și această karma este minunată. De aceea vă rog, să vă faceți temele, și veți vedea că ele sunt foarte ușoare și se bazează pe ceea ce s-a spus la curs. Transmiteți înțelepciunea mai departe, transmiteți fericirea mai departe.
Karma de a fi fericit înseamnă a oferi fericire altora. Așa funcționează karma. Cu cât aducem mai multă fericire mai multor oameni, cu atât devenim mai fericiți.
Maestrul Shantideva spunea:
Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
Și orice suferință ce există în lumea întreagă,
Vine din dorința să fiu eu însumi fericit.
Aceasta este legea karmei. Buddha a ajuns la fericirea supremă. El se află în paradis și este permanent în extaz. De unde a venit? Ce face Buddha? Care este cariera unei ființe iluminate? Buddha aduce binecuvântare ființelor. Tot timpul. Și asta produce o „reacție nucleară” încât fericirea se intensifică constant. Fericirea lui nu poate fi oprită. Acesta este principiul. Vreau să vă încurajez să transmiteți acest material mai departe, și pentru asta trebuie să vă faceți temele.
Puteți să le faceți în grup și să le discutați. Asta va mări înțelepciunea, va crește bucuria, va crește fericirea. Deci acesta este sfatul nostru.
Bătălii, cicatrici și bucuria efortului
Versetul 39:
Unii se mândresc cu stupida cicatrice
Lăsată de inamic pe trupul lor,
Prețuind-o ca pe un ornament.
Atunci de ce ar trebui considerată o problemă
Durerea pe care o simțim de a atinge un scop foarte mare?
Unii oameni care au luptat în războaie, s-au ales cu multe cicatrici pe corp și se mândresc cu ele. „Uite, pe asta am primit-o în lupta asta și asta am primit-o într-o alta”. Maestrul spune: „Se mândresc cu ele și le prețuiesc ca pe niște ornamente”. De ce ne dă acest exemplu? El spune: unii oameni sunt răniți și suferă dureri mari în scopuri lumești, cu dușmani lumești. Dar când începem să ne luptăm cu adevărații dușmani, care sunt afecțiunile noastre mentale, de multe ori vom fi înfrânți. Acesta nu este un război ușor, vom îndura durerea.
Pentru că nu este ușor când cineva ne atacă, iar noi ne înfrânăm și nu răspundem cu violență. Va fi greu și vom suferi înfrângere. Nu este deloc ușor să ne înfrânăm și chiar și atunci când eșuăm, ne va durea.
Așa că el spune: „Cei cu cicatrici primite în război se mândresc cu asta, de ce ne scade moralul când vine durerea care vizează un obiectiv înalt?”. Dimpotrivă, este un motiv de bucurie.
Însuși faptul că am făcut efort să ne oprim reacția, chiar dacă am eșuat, generează o karmă foarte puternică.
Asta seamănă o sămânță. Data viitoare va fi puțin mai ușor și de fiecare dată va fi și mai ușor. Iar în cele din urmă acest dușman teribil se va micșora.
Când ați căutat în meditație unde este supărarea, ați găsit-o?
Dacă vom căuta cu adevărat unde este afecțiunea mentală, nu o vom găsi. Pentru că ea este ca un tigru de hârtie. Ne face viața mizeră și este un tigru de hârtie. Și tocmai datorită faptului că nu are existență de sine decât aceea pe care noi o dăm datorită ignoranței noastre, putem să o învingem.
Fi dispus să înduri greutăți
Versetul 40:
Dacă pescari, măcelari, fermieri și alții,
Îndură de bunăvoie atât căldura cât și frigul,
Doar pentru a-și câștiga existența,
Atunci de ce n-aș îndura și eu
Orice greutate pentru fericirea întregii creații?
Maestrul ne spune că oamenii sunt dispuși să îndure mari greutăți pentru a-și câștiga existența. Oamenii sunt separați de familiile lor pentru perioade lungi de timp sau navighează pe mare în condiții dificile pentru perioade lungi de timp.
Atunci de ce n-aș îndura și eu
Orice greutate (a căii spirituale) pentru fericirea întregii creații?
Maestrul Shantideva ne vorbește de cariera bodhisattva.
De ce să nu îndurăm greutățile pentru fericirea tuturor ființelor? Acesta este un obiectiv cu mult mai înalt.
Oamenii spun: „Este greu. Acum am obligații, mâine am un eveniment, în altă zi am alt eveniment”. Dar toate aceste lucruri se vor sfârși. În ziua în care închidem ochii pentru ultima oară, după 30 de secunde, lumea asta a dispărut. Nu mai este, pentru că ea este numai proiecția noastră.
Toate lucrurile de care ne ocupăm își vor pierde orice semnificație în cinci secunde.
Pentru unii care au demență sau Alzheimer, toate acestea își pierd sensul, chiar înainte de a veni momentul morții. Pentru că toate acestea sunt o proiecție.
Ne petrecem timpul cheltuind efort și suntem dispuși să suferim pentru lucruri pe care nu le putem lua cu noi. În schimb, realizările spirituale vin cu noi în curentul nostru de conștiință. De aceea maestrul ne spune: „De ce nu îndurăm greutățile căii spirituale?” Noi suntem creatorii. Perspectiva noastră este atât de limitată, nu privim înainte unde se duce totul.
Munca începe cu noi
În continuare, maestrul se adresează spre bodhisattva. În versetul 41 el spune: „Bine, bine, spui că ești un bodhisattva, vrei să ajuți toate ființele. Atunci, hai să vedem”.
Versetul 41:
Ai jurat că vei elibera toate ființele
Din cele zece direcții, de afecțiunile lor mentale,
Dar tu însuți nu te-ai eliberat
De propriile tale afecțiuni mentale!
„Bine, ești un Bodhisattva atât de mare, cum rămâne cu afecțiunile tale mentale? Dar cu supărarea ta? Cum vei putea ajuta toate ființele, dacă tu nu ți-ai biruit afecțiunile mentale?
Nu există indulgență față de afecțiunile mentale
În versetul 43, spune:
Nu da niciodată înapoi
De la misiunea de a-ți distruge afecțiunile mentale.
Atașează-te de ele cu fermitate,
Și cu mânie declară-le război!
Și chiar dacă seamănă cu afecțiunile mentale
Acționează pentru a distruge,
Și nu se numără printre ele.
Nu ne jucăm cu afecțiunile mentale. Nu trebuie să ne purtăm cu blândețe și nici să mergem cu ele încet, pentru că sunt puternice. Sunt mari dușmani.
Și chiar dacă seamănă cu afecțiunile mentale
Acționează pentru a distruge,
Și nu se numără printre ele.
Mulți vor spune că ura față de afecțiunile mentale este și ea o afecțiune mentală. Maestrul ne spune: „Nu, ea doar seamănă cu afecțiunea mentală”
De ce? Deoarece ea acționează pentru a distruge afecțiunile noastre mentale. Gyaltsab Je explică în comentariul său, că ceva care acționează pentru eliminarea afecțiunilor mentale, ne va crește fericirea. De aceea, nu este considerată afecțiune mentală.
În versetul 44 spune:
Mai bine să fiu ars pe rug,
Sau să mi se taie capul, și să fiu ucis.
Dar marelui meu dușman, afecțiunile mentale
Nu mă voi supune niciodată, orice ar fi!
El spune: „Până și eu sunt gata să mor pentru asta”. Pentru că ce înseamnă să mori? Este renunțarea la o singură viață. Această viață este doar o fărâmă dintr-un continuum infinit al conștiinței. Budistul nu se concentrează pe această lume, pe această viață.
Afecțiunile mentale ne-au provocat suferințe nesfârșite și ne-au omorât.
Dușmani fără adăpost
Versetul 45 este foarte interesant.
Dacă îți alungi din țara ta dușmanii obișnuiți,
Ei se vor duce pe alte meleaguri,
Unde se vor stabili și întări pentru a reveni.
În acest sens nu există nicio asemănare
Între dușmanii obișnuiți și afecțiunile mentale.
Să presupunem că am reușit să alung dușmanii care au venit să mă omoare. Ce vor face ei? Vor fugi într-o țară vecină, unde se vor regrupa, își vor reface forțele, se vor întări și se vor întoarce să mă atace din nou.
Dar dacă alungăm afecțiunile mentale, unde se vor duce?
Versetul 46:
Unde se vor duce afecțiunile mentale,
Odată ce le-am eliminat și șters din minte
Folosind ochiul înțelepciunii?
Dacă nu au o casă, cum se vor întoarce să mă rănească?
Dar mintea mea este atât de slabă
Încât ele continuă să mă rănească.
El spune: „Unde se vor duce? Nu au casă. Dacă am reușit să-i eliminăm, cum se mai pot întoarce și să ne rănească? Dacă ne-am eliminat supărarea din inima noastră, unde se va duce? Există vreun loc unde să meargă să se întărească și să se întoarcă din nou să ne atace? Nu are unde să se ducă. Dacă am eliminat-o, am eliminat-o pentru totdeauna!
Dar mintea mea este atât de slabă
Încât ele continuă să mă rănească.
Pe parcurs, voi fi înfrânt, voi cădea, voi fi rănit și lovit. Trebuie să stau ferm în fața lor și să continui să mă lupt.
În versetul 47 ne dă răspunsul. Este meditația pe care am făcut-o.
El spune:
Afecțiunile mentale nu sunt în obiecte,
Nici în puterea simțurilor,
Și nici în afara lor.
Atunci de unde vin să dăuneze lumii?
Ele nu sunt în obiect, nu sunt nici undeva în mine, și nici în afara noastră. Atunci de unde vin să dăuneze lumii?
Vacuitatea afecțiunilor mentale
Maestrul ne vorbește aici despre vacuitatea afecțiunilor mentale. Dacă încercăm să le localizăm exact, nu vom reuși.
Aceste afecțiuni mentale ne amărăsc viața și ne-au amărât și în viețile anterioare. Sursa tuturor suferințelor din viața noastră sunt aceste afecțiuni mentale. Și când le căutăm, nu le găsim. Pentru că nu au o existență de sine decât puterea pe care le-o dăm, datorită ignoranței noastre.
Datorită ignoranței noastre, le întărim. Nu au existență de sine. Dar ne fac să suferim. Dar tocmai pentru că ele sunt goale, și nu au existență proprie de sine, le putem elimina.
Sunt un tigru de hârtie, sunt o iluzie. Sunt o iluzie care funcționează pentru a ne provoca suferință. Pentru că iluziile funcționează.
Iluziile funcționează
De unde știm că iluziile funcționează?
Imaginați-vă că stați în avion și deodată auziți pe căpitan spunând: „Avem o defecțiune la motor. Pregătiți-vă de aterizare forțată”. Ce se va întâmpla?
Oamenii vor intra în panică, vor avea palpitații, poate le va fi gura uscată, toate simptomele fricii și anxietății. La zece minute după aceea, căpitanul spune: „Oh, îmi cer scuze, nu am citit corect aparatele de zbor. Liniștiți-vă”.
Iluzia funcționează. În realitate nu a existat niciun motiv de îngrijorare, dar au crezut că el există și a funcționat pentru ei. Iluziile funcționează.
A doua parte a versetului 47 spune:
Și pentru că natura lor este o iluzie,
Voi elimina această frică din inima mea,
Și voi depune efort ca să-mi dezvolt înțelepciunea.
De ce să sufăr inutil în infern și restul?
Dacă nu ne vom lupta cu afecțiunile noastre mentale ne vor târî să le producem altora suferință. Vom reacționa într-un mod în care îi vom răni pe alții. Și dacă îi rănim rău, vom cădea în infern. Și totul datorită lucrurilor care sunt goale, care sunt o iluzie.
Și dacă asta este natura lor și avem capacitatea de a le învinge, atunci de ce să nu facem treaba? Dacă nu facem asta, spune maestrul, vom suferi și în această viață și în viețile viitoare.
Medicamentul suprem
Apoi, în versetul 48 el conchide:
Prin urmare, ar trebui să contemplăm
Și să depunem multe eforturi
Pentru a pune în practică învățăturile descrise.
Dacă ești bolnav și ai nevoie de medicamente,
Și sfatul medicului îl ignori,
Cum te-ai putea vindeca vreodată?
El spune: „Acest război împotriva afecțiunilor mentale este leacul”.
Șeful de Stat Major, cei doi adjuncți ai lui și toți copiii lor sunt dușmanii noștri. Ei stau în mintea noastră. Aceasta este boala noastră.
Iată medicamentul. Acesta este războiul împotriva afecțiunilor mentale.
El spune: „Dacă sunteți de acord că aveți această boală gravă și fatală, leacul este aici. Leacul se află în practica spirituală care distruge aceste afecțiuni mentale. Dacă ați primit rețeta și medicamentele, și nu le luați, cum vă veți face bine?”.
Fără vânt, flacăra nu va pâlpâi
Și acum vom trece la capitolul nostru, capitolul 7. În primul verset el spune:
După răbdare, practică efortul,
Căci iluminarea depinde de efort.
Fără vânt focul nu pâlpâie,
Și fără efort, nu acumulezi merite.
Primul rând al versetului leagă capitolul anterior de acest capitol. În capitolul anterior, capitolul 6, s-a vorbit despre dezvoltarea răbdării. Maestrul spune: „V-am învățat cum să vă eliminați afecțiunile, cum să vă dezvoltați răbdarea, și acum următorul simptom al unui bodhisattva este bucuria efortului”.
Pentru că iluminarea depinde de efort, iluminarea în sensul acestei plăceri infinite. Și aici el ne oferă analogia:
Fără vânt focul nu pâlpâie,
Și fără efort, nu acumulezi merite.
El spune: „Vrei focul beatitudinii? Ai nevoie de foale, pentru a întreține focul. Ce este acest vânt? Este bucuria efortului. Practica spirituală, necesită mult efort și trebuie făcută cu bucurie.
Ce este efortul? Bucuria de a face bine
Și în al doilea verset, maestrul Shantideva ne definește ce este efortul. La ce ne gândim când auzim de efort? Să muncim din greu.
El spune: „Nu, munca din greu nu este suficientă”. Dacă munca din greu ar fi fost leacul, atunci orice muncitor sărac care asfaltează drumuri toată ziua, ar trebui să fie deja bogat.
Maestrul spune că a munci din greu nu este suficient.
Al doilea verset spune: Ce este efortul?
Tsun gang ge la trowao
Tsun este prescurtarea lui — tsun dru care înseamnă efort,
Gang — ce este,
Ge — faptă bună, binefacere,
Trowa — entuziasm, bucurie.
O — sufix pentru frumusețea lirică.
Efortul este bucuria de a face bine.
Efortul, spune el, nu este doar munca grea.
Nu înseamnă să muncești din greu sau să-ți îndeplinești obligațiile. Înseamnă să te bucuri de a face fapte bune. Efortul, Virya, despre care ne vorbește aici, este o atitudine de bucurie, de entuziasm, de exaltare. O faci din bucurie. Este o atitudine de entuziasm, entuziasm față de practicile tale Dharma. Este vântul pe care îl sufli pentru a întreține focul aprins.
Practica poate fi uneori plictisitoare. Oricine a încercat să mediteze știe că atunci când stai la început este dificil. Mintea este distrasă de tot felul de gânduri din trecut, sau din viitor, corpul ne doare puțin, ne este incomod. Trebuie să facem față multor obstacole. Pe scurt, a medita este o muncă grea.
Ce ne va ajuta la depășirea obstacolelor? De ce să nu renunțăm și să mergem spre ceva mai ușor? Pentru că dacă nu facem asta, nu va exista nicio schimbare. Afecțiunile mentale vor rămâne și ne vor învinge. Pentru că, deși sunt o iluzie, ele funcționează. Așa că datoria noastră este să vedem practica spirituală ca pe o mare onoare, o oportunitate fantastică și un privilegiu. Devenim obsedați de virtuți.
Obstacole în calea bucuriei efortului
În versetul 2, spune:
Efortul este bucuria de a face bine,
Și voi explica ce lucrează împotriva ei:
Trebuie să înțelegem ce lucrează împotriva efortului, astfel încât să putem depăși aceste obstacole, deoarece ele sunt obstacole grele pe calea noastră spirituală. Pentru că dacă le lăsăm să ne învingă, nu vom investi bucuria efortului și nu vom progresa pe cale.
Deci, maestrul enumeră trei lucruri:
Lenea, a fi atras de a face rău,
Descurajarea și disprețul de sine.
Trei lucruri:
— Lenea,
— A fi atras de a face rău, și
— Descurajarea sau lipsă de încredere, sau disprețul de sine. Sunt împreună.
Trei obstacole în calea noastră:
1. Lenea
În tibetană:
Le – Lo
În sanscrită Alasya.
Două moduri în care apare lenea
a. „Nu prea am chef de asta”
Lenea, Lelo, este acest sentiment de: nu am chef de asta, nu-mi vine să fac asta. Când trebuie să rezolvăm o sarcină de lucru care este dificilă și care poate ne sperie puțin, ne intimidează, spunem: „Ce-mi trebuie mie asta, mai bine mă duc la cinema”. Acesta este un mod în care se manifestă lenea.
b. „Nu am timp, pentru că sunt ocupat”
Un alt mod în care se exprimă, mult mai perfid, este: „Doresc foarte mult să vin, dar sunt ocupat, am evenimente sau am angajamente. Nu am timp!”.
„Nu am timp să ajung la fericirea maximă, pentru că sunt ocupat cu prostii” asta se aude. „Nu am timp să lucrez pentru cel mai minunat lucru pentru că sunt ocupat de o plăcere samsarică care trece, în cinci secunde, când închid ochii în momentul morții”. Asta înseamnă că nu am înțeles. Toate prioritățile sunt inversate. Acest lucru este foarte comun, chiar și printre practicanții avansați și este o mare problemă. Este o boală gravă.
Avem condiții extraordinare pentru a practica
Cei care vin și spun „Nu am timp”, sunt oameni care au toate condițiile de a face calea. Fiecare dintre noi avem ceea ce ne trebuie. Avem condiții fantastice de viață, în ceea ce privește practica spirituală.
— Avem abundența materială; avem ce mânca, avem chiar și mâncare organică, nu-i așa?
— Avem sănătate fizică, relativă dar suficientă
— Avem sănătate mintală, relativă, dar suficientă
— Trăim într-o țară de drept, nu trăim mereu cu frica de tâlhari și criminali, putem dormi liniștiți acasă
— Suntem educați. Trăim într-o societate în care toată lumea merge la școală. Toată lumea știe să citească. Fără să știm să citim, nu putem învăța Dharma, nu-i așa? Cu toții suntem educați.
— Trăim într-o lume în care există profesori de Dharma, Dharma încă mai există în lumea noastră. Dar ea nu va fi întotdeauna. Există o profeție a lui Buddha că ea va dispărea din lume la un moment dat.
— Deci, avem totul la dispoziție. Avem abundență, avem timp liber, avem profesori, avem Dharma,
— Avem capacitatea de a înțelege aceste lucruri. Nu toți cei care aud lucrurile le înțeleg.
— Avem o oarecare aspirație spirituală. Cum știm asta? Nu am fi venit la asemenea cursuri, dacă nu am fi avut vreun interes spiritual. Deci, avem și interes spiritual.
Fără aceste condiții nu am putea face calea spirituală, dar toate sunt aici. Totul este pregătit pentru noi. Totul este aranjat pentru noi:
— Magazinul își deschide porțile astfel încât să putem face practica spirituală
— Poștașul ne aduce corespondența acasă ca să nu fim nevoiți să mergem kilometri ca să o luăm. Asta ne dă timpul pentru a putea face practica spirituală
— Lumea are grijă de noi ca să putem face practică spirituală
Iar noi spunem: „Nu am timp. Nu am timp. Sunt ocupat. Sunt prea ocupat”. Și într-o zi vom cădea. Acestea sunt afecțiunile mentale. Lenea este una dintre ele.
Și este atât de ușor să fim ocupați. Lucrurile care ne distrag atenția sunt nelimitate și le vom da eticheta de „foarte importante”. Le etichetăm, și le facem importante, și va veni ziua când moartea ne va smulge și s-a terminat. Nu ne-am făcut treaba. Și atunci va fi prea târziu.
Ordinea priorităților se bazează pe neînțelegere
Sakya Pandita spunea: „Nu lăsa lucrurile bune din viață să ți le fure pe cele mai bune”.
Nu permiteți asta. Dacă sunteți serioși pe calea voastră spirituală, trebuie să vă direcționați prioritățile complet diferit. Altfel moartea vă va lua pe neașteptate.
99% dintre oameni mor cu sentimentul că: „Nu am terminat”. „Stai, stai așa că nu am terminat încă ce aveam de făcut”.
99% dintre oameni mor cu acest sentiment, că și-au irosit viața, că nu au utilizat-o la maximum. Și asta este foarte trist.
Ar trebui să trăim cu întrebarea: Dacă moartea vine mâine? Dacă vine în seara asta? Fac lucrurile corect dacă vine în seara asta?
Pentru noi asta înseamnă să mai încetinim din ritm. Înseamnă să ne uităm mai bine la lucrurile de care suntem atât de ocupați și să începem să le mai reducem. Poate că nu avem nevoie de douăzeci de prieteni buni? Poate că cinci vor fi de ajuns? Nu ne putem investi toată energia în menținerea atâtor relații, chiar dacă este frumos. Pentru că până la urmă vom muri și toți prietenii noștri vor muri.
Dacă lucrurile de care ne ocupăm nu ne duc la cele șase perfecțiuni ale unui bodhisattva, va trebui să le analizăm mai bine. Și este un proces treptat, nu deodată. Nu aruncăm totul, pentru că nici asta nu e bine. Nu dorim să ne creăm traume, pentru că traumele nu ajută pe calea spirituală. Așa că trebuie să facem treptat. Și este important, este esențial. Uneori trebuie să pregătim terenul mult timp, ca în final să ajungem la ceea ce este principal, și asta e în regulă.
Deci, obstacolul numărul unu este lenea.
2. A fi atras de a face rău
Al doilea obstacol.
Ja ngan la shenpa
Ja ngan — fapte rele,
La — spre,
Shenpa — a fi atras,
Ja ngan la shenpa — a fi atras de a face rău.
Ce este răul? Răul nu arată întotdeauna rău. A petrece ore în fața televizorului. Este o distragere a atenției. Ce este rău în a privi la televizor? Ce e în neregulă cu asta? Ne distrage atenția de la lucrul principal.
Lucrurile bune sunt cele care le fură pe cele mai bune.
Dacă ne uităm la ce vedem la televizor, le putem clasifica în trei feluri. Această clasificare a fost făcută de Lama Marut. El spunea:
-
- Ori sunt lucruri groaznice, cum ar fi filmele de acțiune, în care se ucid în stânga și în dreapta, detectivii, criminalii. Aceasta este prima categorie.
- Ori idioate. Aceasta este a doua categorie, comediile și telenovelele de tot felul.
- Există o a treia categorie. Acestea sunt emisiunile educaționale, plictisitoare.
Nu spunem că nu există excepții. Există. Nu spunem să nu ne uităm niciodată la televizor. Uneori e bine să ne destindem puțin și să ne înveselim, și asta e bine. Dar să nu ne irosim tot timpul.
Am găsit pe internet următoarea informație:
Cu toate că televiziunea clasică este în scădere și pierde teren în fața mediului online, românii petrec zilnic, în medie 5 ore în fața micului ecran. Compania GroupM a ajuns la aceasta concluzie după efectuarea unui studiu în luna decembrie 2021.
Copiii din România cu vârste între 2 și 5 ani petrec în medie 3 ore în fața ecranelor, fie ele telefoane, tablete, televizor sau calculator. Rezultatele aparțin unui studiu realizat de D&D Research, care arată că statul în fața ecranelor crește o dată cu vârsta. La 9 ani, media de stat pe tabletă sau la calculator se apropie de 4 ore.
Dacă sunteți serioși pe cale, ori aruncați televizorul, ori puneți-i lacăt.
A fi atras de a face rău înseamnă distragerea atenției, atracția spre lucruri neimportante. Ne vor distruge bucuria de a practica Dharma.
A fi atras de a face rău înseamnă distragerea atenției, atracția spre lucruri neimportante.
3. Descurajarea, disprețul de sine sau lipsa de încredere
A treia problemă care ne împiedică să investim în efort este descurajarea. Descurajarea, sau depresia, sau lipsa de încredere în sine, sau lipsa siguranței de sine, sau disprețul de sine sau gândul că nu putem face asta: „Bine, bine îmi vorbești despre toate aceste obiective înalte, e prea mult pentru pe mine. Nu pot face asta”. Acest mod de a gândi este otravă pură.
a. Pentru că nu este adevărat. Pentru că oricare dintre noi o poate face. Doar că nu am făcut-o încă, de aceea nu știm.
b. Și dacă începem să gândim așa, atunci cu siguranță nu vom face niciun efort și atunci dușmanii ne vor copleși. Pentru că ei stau deja în interiorul nostru.
Și dacă practicați o cale spirituală și sunteți stăpâniți de nesiguranță, sau sunteți descurajați sau deprimați, va trebui să luptați. Pentru că dacă sunteți deprimați, nu veți putea ajuta pe nimeni. Și oamenii vor fugi de voi. Nu este plăcut să fim în preajma cuiva așa. El doar bombăne și se plânge. Un practicant spiritual va fugi de el ca de foc.
Antidot la obstacole
Dacă suntem descurajați trebuie să folosim un antidot. Care este antidotul?
1. A înțelege ce este iluminarea
Trebuie să învățăm ce este iluminarea. Ce este această Ananda de care vorbim, ce este această plăcere sublimă, beatitudine neîncetat? Ce este o ființă iluminată? Ar trebui să înțelegem puțin care este acest obiectiv și să vedeți că este un scop demn.
Ce este Buddha?
O ființă iluminată este un înger de lumină care nu mai este sub controlul karmei și nu mai trebuie să moară; ea are capacitatea de a ajuta toate ființele simțitoare de pe toate planetele așa cum li se potrivește, spontan și simultan; și se află permanent într-o mare plăcere.
Cuvântul suferință nu mai există în vocabularul ei. Și asta este ce ne așteaptă la capătul căii.
Deci, antidotul este să ne gândim la scopul căii.
2. A ne concentra asupra celorlalți
Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
Dacă sunteți deprimați, nefericiți și sunteți într-o dispoziție proastă, mutați-vă atenția asupra celorlalți. Încetați să vă mai preocupați de voi înșivă. Vă provoacă numai suferință.
Când o persoană este deprimată, nu se poate preocupa de ceilalți. Este cel mai greu lucru de făcut și singurul care este util de făcut.
În această situație trebuie să aveți puțină înțelepciune și compasiune pentru voi înșivă care suferiți și pentru ființele care vă așteaptă. Dacă stați deprimați sub pătură, nu-i veți putea ajuta. Nu veți progresa pe cale. Deci, aici sunt necesare atât înțelepciunea, cât și compasiunea.
3. A evita activitățile și promisiunile inutile
De ce apare deprimarea? De ce pierdem încrederea în noi? Care sunt cauzele karmice?
Una dintre cauzele importante care provoacă acest lucru este petrecerea timpului inutil, vorbirea inutilă, risipirea timpului.
a. Orele pierdute aiurea în fața televizorului, sau citirea ziarelor sau discuțiile fără rost despre sportivi.
Pentru că atunci când facem toate aceste lucruri, suntem prezenți în fiecare moment. Mintea înregistrează că vă preocupați de aceste lucruri. Mintea a înregistrat: „Am fost ocupat cu lucruri nesemnificative care nu au adus lumii niciun beneficiu”.
Nu am făcut nimic valoros. Nu pot schimba lumea. Sunt prea mic.
Acest sentiment „sunt prea mic”, este un rezultat karmic, al activităților inutile pe care le-am făcut. Acesta este rezultatul.
De aceea, un practicant spiritual verifică foarte bine ce face. El va fugi ca de foc de vorba inutilă, sporovăială, de risipirea timpului.
Din când în când trebuie să ne odihnim, să ne relaxăm, și asta e în regulă, pentru a putea să depunem eforturi în continuare.
Dacă ne aflăm într-un mediu în care oamenii sporovăiesc în jurul nostru, există întotdeauna opțiunea de a ne ține gura. Un practicant care își înțelege calea, care înțelege cum funcționează karma, nu se va lăsa dus spre discuții inutile, fără sens. Pentru că doamna Karma înregistrează tot timpul. Totul se acumulează în mintea noastră.
b. Un alt aspect al discuțiilor inutile este să promitem lucruri pe care nu intenționăm să le facem. Poate că avem toate intențiile bune să ne ținem de promisiune, dar nu ne-am gândit cu adevărat dacă îl și putem ține. „Da, da, da, voi face asta”, și nu o facem. Este otravă pură.
Nu promiteți niciodată ceea ce nu intenționați să păstrați sau ceea ce nu puteți respecta. Verificați cu atenție. Când vine momentul, luați-vă angajamentul, iar dacă nu a venit și dacă nu puteți să-l îndepliniți, nu vă angajați.
Pentru că altfel vă auziți spunând lucruri pe care nu le respectați, și deci cuvântul vostru n-are valoare. Asta plantează semințele să vă simțiți lipsiți de valoare, neimportanți pentru că sunteți propriul vostru cuvânt. În acest sens sunteți cuvântul vostru. Pentru că karma a ceea ce spunem, ne aduce siguranța de sine sau nesiguranța.
Întrebare: Include și promisiunea față de mine însumi?
Răspuns: Da. Să presupunem că doriți să corectați o afecțiune mentală, și spuneți „Voi opri acest comportament”. Dacă obișnuiesc să mă supăr tot timpul și spun „Nu mă mai supăr niciodată”, și după cinci minute m-am supărat, mi-am încălcat promisiunea. Nici nu am terminat bine de spus, că cineva a venit și m-a enervat. Deci, ne luăm o perioadă de timp, în care ne putem ține de promisiune. „Ok, acum o jumătate de zi voi fi atent și de fiecare dată când îmi vine un gând de critică, nu voi merge după el. Nu-l voi lăsa să devină mai puternic”. Și acest lucru previne a doua infracțiune de vorbire inutilă.
Grup Facebook