Cursul 11
Perfecțiunea bucuriei efortului
Seminar bazat pe capitolul 7 din
“Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Inspirat după învăţăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 5 – A doua parte
Trupele războinicului spiritual
Versetul 16 este foarte important.
Nu te descuraja, adună-ți forțele,
Depune efort cu bucurie, dobândește-ți controlul.
Uită-te la tine și la ceilalți ca fiind egali,
Și apoi pune-te în locul celorlalți.
Maestrul enumeră forțele care ne vor ajuta în efortul nostru, în bucuria efortului și pentru a depăși descurajarea și nesiguranța. Cine sunt aceste trupe? Acestea sunt patru tipuri de efort necesare pentru războinicul spiritual, bodhisattva.
Gyaltsab Je, comentatorul al acestui text, compară războinicul spiritual cu un războinic obișnuit, în acest caz un rege din India antică. Cele patru forțe ale regelui sunt călăreții elefanților, călăreții carelor, cavaleria și infanteria.
Cele patru forțe ale războinicului spiritual, sau cele patru tipuri de efort, sunt:
1. Efortul de armură
Gochay tsundru
Gotcha — armură,
Tsundru — efort.
Efortul de armură înseamnă să nu renunți niciodată la practicarea căii. Este dorința de a face față dificultăților și de a persevera fără a renunța la obiectivele noastre spirituale. Acesta este antidotul pentru nerăbdare.
Atitudinea Bodhisattva (în special compasiunea) care acționează ca o armură care ne protejează de a ne descuraja. Aceste atitudini împiedică progresul nostru pe cale și împiedică atitudinile proaste să se infiltreze în mintea noastră.
2. Efortul practicii
Jorway tsundru
Jorwa — a munci, a practica.
Acesta este efortul de a acumula karma bună prin practicarea celor șase perfecțiuni și fapte bune suplimentare și asta pentru a desăvârși cele două colecții.
El spune: „Depune efort cu bucurie” pentru a ajunge la Ananda, la fericirea supremă, la iluminare. Trebuie să muncim din greu pentru desăvârșirea celor două colecții de merite și înțelepciune.
Colecția de merite. Trebuie să facem mult, mult bine în lume. Pentru a ajunge la plăcerea sublimă, trebuie să plantăm semințe pentru asta, trebuie să avem amprentele karmice pentru a ne proiecta iluminați și fericiți. Pentru asta trebuie să facem mult bine în lume. Aceasta este colecția de merite.
Maestrul ne spune: „Depune efort cu bucurie. Fă mult bine în lume, multe binefaceri în lume”.
Colecția de înțelepciune. Înțelepciunea care înțelege realitatea. Este nevoie de mult efort pentru asta. Trebuie în primul rând să învățăm să medităm foarte bine, deoarece conștientizările cu privire la adevărata natură a realității vin doar în meditație profundă. Dacă nu practicăm meditația nu vom putea ajunge la meditația profundă; dacă nu ajungem la meditația profundă, nu vom avea cum să percepem adevărata natură a realității.
3. Efortul devotamentului
Hlur Langwa
Hlur Langwa înseamnă a ne angaja în ceva serios.
Adică, a ne dedica resursele și eforturile pentru a-i ajuta pe ceilalți, păstrându-ne în același timp o conștiință altruistă. Aceasta include antrenamentul de concentrare: efortul conștient de a dezvolta și menține factorii de reamintire și vigilență, astfel încât să îi putem folosi în timpul practicii de a face bine.
4. Dobândirea controlului
Dak nyi wangja
Dak nyi wangja înseamnă autocontrol.
Acest lucru se referă la capacitatea de a ne mobiliza corpul și mintea pentru a efectua bine orice practică de binefacere pe care o dorim.
Când maestrul ne spune: „Dobândește-ți controlul”, el se referă la atingerea unui nivel înalt în meditație în care să fim complet stăpâni pe corpul și mintea noastră. Mintea omului în stare normală, este ca o maimuță sălbatică.
Mintea sare din loc în loc, atenția noastră este tot timpul distrasă. Ne lăsăm târâți de simțuri, de gânduri, ne este greu să ne menținem concentrarea mult timp. Nu avem concentrarea la nivelul necesar pentru a percepe vacuitatea. Așa că el spune: „Dobândește-ți controlul, preia controlul asupra minții și corpului tău”.
Când se ajunge la Samadhi și la Shine (meditația perfectă), omul își controlează perfect corpul și mintea. Despre asta vorbește aici.
Ștergerea liniei dintre mine și ceilalți
Apoi spune:
Uită-te la tine și la ceilalți ca fiind egali,
Și apoi pune-te în locul celorlalți.
Privește-o pe cealaltă persoană și pe tine însuți ca egali, și apoi pune-te în locul celorlalți. Maestrul, a dedicat un întreg capitol subiectului Eu și celălalt; despre cum să ajungem la egalitate și înlocuire. Este imposibil să ajungem la fericirea supremă cu ego-ul. Trebuie ștearsă linia de separare dintre noi și ceilalți. Și nu este o treabă ușoară. Este o practică.
Și toate acestea trebuie făcute cu bucurie
Și toate acestea trebuie făcute cu bucurie, ca niște copii care se joacă, ne spune maestrul într-un alt verset. „Așa cum copilul care se joacă și este complet cufundat în joc și o face cu voioșie, fă-ți și tu practica spirituală”.
Nu te descuraja
Versetul 17:
Nu-ți permite niciodată sentimentul de a fi descurajat,
De a gândi: „Cum aș putea să devin vreodată iluminat?”
Cel care spune adevărul, Cel astfel plecat
Următoarele cuvinte le-a rostit:
Versetul 18:
Până și muștele, țânțarii
Albinele, chiar și viermii
Pot ajunge la iluminarea de neegalat,
Atât de greu de realizat,
Dacă puterea efortului și-o dezvoltă.
Aici există o mică dispută cu privire la modul de traducere. Unii vor spune: „Oamenii care au ajuns la iluminare, în trecut au fost muște și viermi, și au depus mult efort și au ieșit. Deci, dacă ei au putut, de ce n-ai putea și tu? Ești ființă umană, ești cu mult mai dezvoltat decât ei în ceea ce privește înțelegerea ta”. Toate aceste versete se bazează pe Sutra cerută de Subahu, o învățătură a Domnului Buddha însuși.
Din lectura cursului:
„Și care sunt cuvintele pe care le-a spus? Ele provin din Sutra cerută de Subahu:
Bodhisattva trebuie, în plus, să stăpânească următorul mod de a gândi: „Chiar și acele ființe care sunt lei, sau tigri, sau câini, sau lupi, sau vulturi, sau cocori, sau ciori, sau bufnițe, sau viermi, sau muște, sau albine, sau țânțari pot atinge starea inegalabilă a iluminării. Și iată-mă pe mine, cineva care trăiește o viață de om – acum, indiferent de orice, chiar dacă mă va costa viața, voi depune orice efort este necesar pentru a atinge iluminarea.”
Natura lui Buddha
Maestrul continuă în versetul 19:
Unul ca tine, născut în neamul uman,
Care știe ce este benefic și ce este dăunător,
Dacă n-ai renunțat la faptele unui bodhisattva,
De ce n-ai obține iluminarea?
Maestrul ne vorbește aici despre ceea ce numim natura lui Buddha din noi.
Sangye kyi rik
Sangye — Buddha,
Sangye kyi rik — natura lui Buddha.
Ce este natura lui Buddha? Iată definiția:
Sangye su gyur rung
Gyur — a deveni,
Su — într-un,
Rung — poate.
Adică, cel care poate deveni Buddha sau cel care se poate transforma într-un Buddha.
Natura lui Buddha are două aspecte:
a. Natura înnăscută a lui Buddha
Rangshin nerik
Rangshin nerik înseamnă natura înnăscută a lui Buddha și este și vacuitatea.
Și iată definiția naturii înnăscute a lui Buddha:
chuying gang shik, ngowo nyikur gyur rung
rangshin nerik kyi tsennyi
Chu ying înseamnă „spațiul Dharma” și este un alt nume pentru vacuitate.
Gang shik — și care,
Ngowo nyi ku — corpul esenței lui Buddha sau corpul vacuității lui Buddha.
Rang shin ne rik kyi tsennyi înseamnă definiția naturii înnăscute a lui Buddha.
Definiția naturii înnăscute a lui Buddha este: Natura lui Buddha este vacuitatea însăși și care va deveni corpul esenței lui Buddha.
Din moment ce lucrurile nu au nicio natură proprie de sine, nici eu nu am natură proprie de sine. Și eu sunt goală de orice natură. Cum știm asta? Știm că fiecare dintre cei prezenți aici, mă vede într-o altă lumină. Fiecare mă vede ușor diferit și are o părere diferită despre mine. Asta înseamnă că nu sunt nici într-un fel, nici în altul de la sine. În general, nu am natura de a fi ființă umană de la sine. Dacă îmi rodește altă karmă, mă voi renaște într-o altă formă de existență.
Dacă îmi va rodi o karmă grea, mă voi percepe ca spirit, animal sau în infern. Dacă karma va fi bună mă voi percepe într-un corp de înger, luminos și strălucitor, plin de plăcere. Totul conform karmei.
Faptul că sunt complet goală de orice natură de sine, este marele noroc. Eu sunt toată un potențial. În momentul de față mă percep ca fiind o ființă umană, datorită karmei care mi-a fost impusă în acest moment. Este ceea ce văd în prezent.
Pe de o parte, această karma este minunată, așa cum am spus în meditația despre abundență și timp liber. Pe de altă parte, am un corp care este ușor de ucis, ușor de rănit, îmbătrânește, se degradează, se îmbolnăvește. Am o karmă mixtă. Pe de o parte, am karma minunată și, pe de altă parte, defectuoasă.
Natura mea înnăscută de Buddha spune că nu sunt o ființă umană de la sine. Dacă acumulez suficiente binefaceri, fac suficiente acte de caritate, respect moralitatea, elimin concepția greșită, înțeleg bine vacuitatea, pot schimba această situație.
De aceea, maestrul spune: „până și muștele au ajuns la iluminare”, pentru că nu au propria natură de a fi muscă. Cu atât mai mult dacă sunt om, dacă fac un efort, pot ieși din această situație și să ajung la alta mai înaltă. La Ananda, la plăcerea divină și nesfârșită.
Deci, acesta este un aspect al naturii lui Buddha, este vacuitatea noastră. Este puritatea noastră. Uneori această natură este comparată, cu cerul albastru. Toate afecțiunile mentale și concepțiile greșite pe care le avem, sunt ca norii care acoperă cerul. Ele nu pot afecta cerul, nu pot să-l deterioreze.
Dacă vom îndepărta norii, va rămâne doar cerul senin.
În acest fel, nici puritatea noastră nu poate fi pătată. Puritatea este vacuitatea noastră. Este acest potențial ascuns în noi care nu poate fi atins. Și cel mai mare criminal are această natură a lui Buddha. Dacă va începe să elimine răul și să acționeze moral, el poate ajunge la iluminare.
Deci, acest aspect al naturii lui Buddha este deja în noi. Am venit deja cu el. Fiecare dintre noi avem această vacuitate, fără excepție. O au și muștele. Acest aspect al nostru va deveni corpul esenței lui Buddha, Svabhavakaya.
b. Natura lui Buddha necesită dezvoltare
Pe de altă parte, această natură a lui Buddha trebuie dezvoltată. Acesta este al doilea aspect al naturii lui Buddha.
Gyen-gyur gyi rik
Natura lui Buddha trebuie dezvoltată.
Nu este suficient că am venit cu potențialul. Va trebui acum să muncim pentru a-l dezvălui. Trebuie să dăm norii la o parte pentru a produce plăcerea veșnică.
Și în cele din urmă va deveni corpul mental și fizic al lui Buddha.
Exemplu
Scrierile oferă, de asemenea, un exemplu pentru a ilustra aceste două tipuri de natură a lui Buddha.
Primul exemplu pentru primul tip al naturii lui Buddha:
kyigen gyawoy gyu kyi sem dentong
Kyi gen gyawoy — câine bătrân și abandonat,
Gyu — curent,
Sem — minte, conștiință,
Den tong — lipsa existenței de sine.
Exemplul dat este vacuitatea curentului de conștiință a unui câine bătrân și abandonat. Chiar și o ființă amărâtă are natura înnăscută a lui Buddha – vacuitatea minții sale – lipsa existenței de sine, care îi va permite să ajungă la iluminare când îi va veni timpul.
Exemplu pentru al doilea tip:
kyigen gyawoy gyu kyi sakme sem kyi sabun
Sakme — pur, fără pată, imaculat,
Sabun — sămânță.
Adică, sămânța unei minți imaculate din curentul mental al acelui câine, este natura lui Buddha care necesită dezvoltare.
Este sămânța care, dacă este cultivată și dezvoltată prin multe acte de bunătate și practică adecvată, va permite chiar și celei mai amărâte ființe să ajungă în cele din urmă la iluminare.
Efortul de a face față dificultăților pe cale spirituală
Am vorbit în lecția anterioară despre faptul că, deja știm să muncim din greu pentru a trăi. Maestrul ne dă exemplul pescarilor care trec prin mari greutăți în mijlocul mării, sau al fermierilor care muncesc din greu ore îndelungate. Alții își investesc timpul și efortul pentru un hobby, riscându-și chiar și viața pentru el. Maestrul spune: „Dacă sunteți gata să faceți față dificultăților, să depuneți mult efort, atunci de ce nu investiți efortul într-un scop spiritual?
Versetul 20:
Dacă te înspăimântă gândul că trebuie
Să-ți sacrifici mâinile, picioarele și altele,
Această frică provine din ignoranță,
Pentru că ți-e greu să discerni între ușor și greu.
Versetul 21:
Timp de nenumărate milioane de eoni,
De nenumărate ori, corpul tău a fost tăiat,
Înjunghiat, pârjolit de foc sau sfârtecat,
Și încă n-ai reușit să devii iluminat.
Dacă este adevărat că conștiința continuă, am trecut deja prin toate aceste lucruri de nenumărate ori,
Și încă n-ai reușit să devii iluminat.
Deja ne-am confruntat cu dificultăți enorme. Atunci de ce să nu ne confruntăm cu dificultățile care duc la un obiectiv înalt care ne vor scoate și pe noi, și pe ceilalți din suferință?
Versetul 22:
Suferințele pe care le vei îndura pe calea spre iluminare
Sunt limitate. La fel ca durerea îndurată
De incizia făcută în carne,
Pentru a opri răspândirea unei boli periculoase în interior.
Din lectura cursului:
Ia în considerare diferența dintre suferințele celor trei tărâmuri inferioare și suferințele pe care le vei îndura pe calea spre iluminare. În comparație cu primele, acestea din urmă sunt ceva care au o limită; adică sunt relativ foarte scurte și nesemnificative și destul de ușor de suportat. Sunt la fel ca durerea îndurată de cineva, de incizia făcută în carne, pentru a opri răspândirea unei boli periculoase în interior.
Începeți să dăruiți legume
Versetul 25 vine să-i încurajeze pe cei care spun: „Obiectivul este prea înalt, este prea dificil. Generozitatea este prea grea, răbdarea este prea grea”.
Maestrul spune:
La început Ghidul ne îndrumă
Să dăruim lucruri precum legume.
Și odată ce ne-am obișnuit treptat,
Mai târziu vom dărui chiar și propria noastră carne.
tsuma lasok jinpa la-ang
drenpe tokmar jorwar dze
dela gomne chi ne ni
rim gyi rang gi sha yang tong
Tsuma — legume,
Lasok — și altele,
Jinpa — a dărui,
Drenpe — Ghidul,
Tokmar — la început,
Jorwar dze — ne îndrumă,
Dela gom ne — odată ce ne-am obișnuit,
Chi ne ni — mai târziu,
Rim gyi — treptat,
Rang gi sha — propria carne,
Yang — chiar,
Tong — a da.
Maestrul ne spune: „Dacă vă este greu să dați, începeți prin a da un morcov, apoi doi morcovi…”.
Aceasta se referă la „Poveștile vieților anterioare ale lui Buddha”. Se spune că în viața de dinainte de a deveni Buddha, el și-a oferit carnea unei tigroaice înfometate care avea pui.
Noi spunem: „Eu nu pot face așa ceva”. Maestrul atunci spune: „Începe să dăruiești mai întâi un morcov. Dacă poți da un morcov, atunci dă doi morcovi. Apoi dă un kilogram, și dăruiește treptat, treptat…”.
Versetul 26:
Va veni ziua când vom trata corpul
La fel cum tratăm leguma.
În acea zi nu va mai fi greu
Să ne oferim carnea, precum și restul!
În această etapă nu ne va mai fi greu să facem aceste sacrificii ale unui Bodhisattva.
Împreună cu asta, este important să subliniem că Buddha ne interzice să dăruim ceva dacă nu suntem încă pregătiți, deoarece o astfel de dăruire nu ar fi completă și, prin urmare, karma nu va fi bună. Cu practica va veni și momentul potrivit.
De unde vine suferința minții și a corpului nostru?
Versetul 27:
Ei nu mai simt durere, deoarece au încetat faptele rele,
Și datorită înțelepciunii lor, nu mai au aversiune.
„Ei nu simt durere”. Cine sunt ei? Bodhisattva. Înalții bodhisattva care au făcut calea.
Acești bodhisattva sunt deja atât de avansați pe cale, încât au încetat să mai facă fapte rele și și-au redus mult tendința de a vedea lucrurile ca fiind existente în sine. Prin urmare, ei nu mai acumulează karma care i-ar determina să perceapă lucrurile ca suferință.
Apoi maestrul spune: De ce am dureri? De ce suferă acest corp? De ce am un corp care este atât de ușor de rănit și omorât?
Suferința minții se datorează falselor concepții,
Iar suferința corpului, faptelor rele.
Din lectura cursului:
„Bodhisattva care au atins punctul în care gândurile lor de compasiune sunt complet pure nu mai simt durere în corpul lor când îl dăruiesc. Acest lucru se întâmplă deoarece au încetat faptele rele. Nici atunci când își dăruiesc corpul nu mai au nicio aversiune față de acest act, datorită înțelepciunii lor de a ști când este bine să facă acest lucru”.
Două surse ale durerii: a face lucruri rele și a avea concepția greșită.
1. A face fapte rele
Sokchu sok kyi dikpa
Sokchu — a lua viața, a omorî,
Sok — etc.
Dikpa — fapte rele.
Faptele rele de a lua viața și etc.
Faptele rele sunt: a ucide, a răni, a fura, a minți, a comite adulter, toate lucrurile pe care le-am menționat mai înainte.
A face rău înseamnă a trăi o viață imorală. Chiar și când fac rău unei insecte, mintea înregistrează că fac asta.
Chiar și atunci când doar mă gândesc să lovesc insecta, mă înregistrez că o fac, chiar dacă nu am lovit-o de fapt.
Toate acestea lasă amprente în mintea mea, și într-o zi vor da rod. Și atunci voi simți durere în corpul meu, sau cineva mă va răni. Nu există altă cauză de a experimenta durerea.
Numai dacă voi face altora plăcere, voi experimenta plăcerea.
— De ce ciocnirea dintre două corpuri provoacă durere?
— O atingere îmi poate provoca plăcere sau durere. De ce? Care este diferența?
Dacă simt durere, este ca urmare a faptului că mi-a rodit sămânța când i-am rănit pe alții.
Și odată ce se întâmplă, va fi prea târziu. Nu mai pot schimba sămânța pe care am semănat-o și care rodește acum. Și dacă nu-mi place asta, atunci ce înseamnă? Să nu-i mai rănesc pe alții! Și asta este tot.
Maestrul spune: „Există două surse ale durerii. Orice durere spirituală, mentală, sufletească, fizică pe care o trăim vine din faptul că am făcut rău altora în trecut.
2. Concepția greșită
A doua sursă a durerii este concepția greșită.
Ce este concepția greșită?
Concepția greșită este cea care nu înțelege realitatea, care crede că lucrurile sunt acolo afară independente de sine. Ea este concepția care crede că persoana care vine și își îndreaptă arma spre mine nu are nicio legătură cu mine și nu i-am făcut nimic.
S-ar putea să nu-i fi făcut nimic acelei persoane. Karmei îi ia timp să rodească. Cu siguranță am făcut altcuiva rău în trecut – altfel nu aș experimenta suferință în lumea mea. Pentru că lucrurile sunt goale. De asemenea, nici plăcerea nu o pot experimenta dacă nu am provocat plăcere altora în trecut.
Concepția greșită nu înțelege această cauzalitate.
Cauzalitatea obișnuită, pe care o dăm lucrurilor în viața noastră de azi, este total greșită.
Deci, care-i problema? Nu înțelegem de unde vin lucrurile. Reacționăm față de ele, încercăm să le reparăm. Ne îngrijim să ne fie bine și să nu ne fie rău. Dar din moment ce nu avem idee de unde au venit, atunci nu avem nicio șansă să reușim în misiunea noastră. Și tocmai pentru că nu înțelegem, facem exact lucrurile care ne mențin în suferință.
În cele din urmă, sursa concepției greșite constă în lipsa de înțelegere a propriei noastre vacuități.
gangsak gi dak dang dakgir shenpa
Kang sak — om,
Dak — „Eu”,
Dakgir — „al meu”,
Shenpa Grip — atașament.
Atașamentul față de „eu” și „al meu”.
Maestrul spune: Fiecare durere pe care o avem vine din faptul că nu înțelegem de unde au venit lucrurile, nu înțelegem realitatea și ne atribuim existența de sine nouă și fenomenelor din jurul nostru și facem fapte rele.
…și de unde vine fericirea și bunăstarea?
Maestrul Shantideva continuă să spună și contrariul
Bunăstarea corpului – va rezulta din acte de bunătate,
Și bucuria minții – de la învățare și meditație.
Ce-i mai poate întrista pe cei plini de compasiune,
Care rămân în ciclul existenței de dragul celorlalți ?
Bunăstarea corpului și a minții va veni din acte de bunătate și meditație. Maestrul dă ca exemplu pe „Cei plini de compasiune”, adică marii bodhisattva care datorită binefacerilor lor, de dragul celorlalți, nu mai au probleme de tristețe, sau alte suferințe mentale.
Meditația: Vacuitatea omului plăcut
Așezați-vă comod.
Concentrați-vă pe respirație.
Fiți atenți la senzația din nări, la trecerea aerului și încercați să numărați 10 respirații.
Și acum gândiți-vă la cineva pe care-l iubiți.
Încercați să vă aduceți aminte de chipul lui.
Imaginați-vă că sunteți lângă el și îl priviți.
Și fiți atenți la felul în care vă simți în prezența lui.
Din moment ce ați ales pe cineva care vă place, atunci presupun că vă simțiți confortabil în preajma lui, vă este plăcut să-l priviți.
Aspectul lui plăcut vă atrage. Când îl vedeți, aveți o senzație plăcută.
Și vă spuneți: „Este frumos”, sau „Ce persoană plăcută este”, sau „Este o persoană drăguță” sau orice altceva ce este pentru voi.
Deci la nivel convențional, la nivel normal, poți spune că în viața voastră a apărut o persoană drăguță sau plăcută sau frumoasă.
Și acum uitați-vă la chipul lui.
Și încercați să găsiți ce este frumos, drăguț sau plăcut pe chipul lui. Uitați-vă cu atenție. Examinați-i chipul foarte atent. Oare culoarea părului îl face să fie plăcut? Sau poate forma sprâncenelor lui? Sau forma nasului lui? Sau orice alt detaliu de pe chipul lui.
Încercați să găsiți ce anume îl face să fie atât de atractiv pentru voi. Încercați să localizați exact acel lucru.
Există vreo parte a chipului lui care să fie plăcută sau drăguță în sine? Care spune „Sunt plăcut”, „Sunt frumos”, care în mod absolut este drăguț sau frumos sau plăcut și toți cei care întâlnesc această persoană vor fi de acord cu voi. Există o asemenea parte a feței lui?
Puteți indica exact unde se află plăcerea sau frumusețea lor? În dinți? În nas? Unde exact?
Și este foarte probabil că dacă vă uitați cu atenție și examinați cu atenție, veți vedea că nu există niciun un singur detaliu pe fața lui care să fie în mod absolut: „frumos”, „plăcut”. Într-un mod în care întreaga lume va fi de acord cu voi.
Deci de unde vine plăcutul sau atractivitatea lui?
Și dacă nu vine de la el, și dacă vă simțiți plăcut în preajma lui, atunci plăcerea trebuie să vină de la voi.
Voi sunteți cei care proiectați plăcutul pe chipul unei persoane. Chipul, la rândul lui, nu are calitatea de a fi plăcut sau neplăcut în sine. El este doar un chip. Iar plăcerea, sentimentul plăcut, trebuie să vină de la voi.
Este ca și cum ar fi un filtru între ochii voștrii și acel chip, care vă determină să-l vedeți ca fiind „Plăcut” sau „Drăguț”. Acest chip trezește în voi „Plăcut” sau „Drăguț”. Dar plăcutul și drăguțul sunt ale voastre, nu sunt pe chipul lui.
Pentru că însuși chipul în sine, este gol de a fi plăcut sau neplăcut. Acest chip nu are niciun semn sau indicator, că este obiectiv plăcut sau neplăcut.
Dacă ar exista așa ceva, atunci întreaga lume s-ar gândi la acea persoană exact așa cum vă gândiți voi la ea.
Acum mai faceți un pas înainte și întrebați-vă: „Dacă mă simt plăcut în prezența acestei persoane, dacă filtrul care îmi vine în minte este un filtru al plăcerii când mă uit prin el la această colecție de date, care ar fi cauza acestui filtru? Ce l-a creat?
Și vă dau un indiciu: nu căutați la cealaltă persoană. Cautați în voi. Ce ar fi putut crea filtrul care acum vă obligă să vă simți confortabil în prezența acestei persoane?
Care ar fi cauza amprentei care rodește acum ca „Plăcut”?
Puteți deschide ochii.
——————————
Vedem lumea prin filtrele noastre
Aceasta a fost o scurtă meditație, cu scopul de a ilustra puțin ceea ce numim vacuitate.
Când spunem că lucrurile sunt goale, când spunem: acest chip este gol de a fi plăcut sau neplăcut în sine, nu spunem că această persoană este neplăcută. Pentru voi este plăcută și nimeni nu vă neagă experiența. Nu spunem că ceea ce simțiți nu este adevărat. Pentru voi, atractivitatea acestei persoane este adevărată, este validă.
Dar plăcutul nu vine de la el. Persoana este goală de a fi plăcută sau neplăcută în sine, altfel întreaga lume ar vedea-o exact la fel cum o vedeți voi. Și asta nu este adevărat. Dar nici nu înseamnă că lumea simte invers de ceea ce voi simțiți. Orice lucru din viața noastră este gol de a fi într-un fel sau altul și dacă îl vedem așa cum îl vedem, este în ochiul privitorului.
Deci, dacă este în ochiul privitorului, atunci de ce vedem și chipuri neplăcute? Este bine să faceți această meditație pe o persoană care nu este plăcută, pe care nu o puteți suferi, și căutați ceea ce este neplăcut la ea. Culoarea ochilor ei? Oare toți ceilalți cred că ochii ei nu sunt drăguți? Încercați să căutați unde se află acel „Neplăcut” la ea, și veți vedea că nu veți putea găsi. Pentru că nu vine de la ea, ci de la voi. Voi proiectați plăcut sau neplăcut.
Mecanismul ascuns
Vrem să ajungem la fericire, nu-i așa? Vrem să vedem numai ce este plăcut, și să eliminăm neplăcutul. Dar pentru asta trebuie să înțelegem care este cauza amprentei care ne determină să percepem plăcut sau neplăcut. Aceasta a fost partea puțin mai dificilă a meditației. V-am întrebat: Care ar fi cauza amprentei care rodește acum ca „Plăcut”?
Ceea ce spunem este dacă vedem persoana ca plăcută înseamnă că am făcut ceva bun în trecut. Problema este că acest mecanism karmic este ascuns. Aceasta este o realitate foarte ascunsă. Pentru o persoană obișnuită care nu este avansată în meditație îi este dificil să observe cum funcționează. Nu știm care a fost lucrul bun pe care l-am făcut și care mă face acum să cunosc o persoană plăcută. Așa că spun „El este plăcut”. „Așa este el”.
Aceasta este neînțelegerea noastră. Le atribuim lucrurilor existență proprie de sine, pe care nu au avut-o niciodată, și nu o vor avea vreodată.
Întreaga mea lume vine din felul în care o văd. Și pentru mine nu există altă lume, decât cea pe care o proiectez.
Lumea pe care o proiectez trece prin filtrele prin care mă uit în lume. Privesc constant lumea prin filtre: prin cuvinte, prin noțiuni. Aceste filtre îmi sunt impuse. Aceasta este karma mea. Ea îmi impune să experimentez lumea într-un anumit fel. Uneori plăcută, alteori mai puțin plăcută.
Trebuie să încep să înțeleg acest mecanism. Pentru că dacă lumea vine de la mine și dacă înțeleg cum funcționează acest mecanism, atunci pot începe să lucrez cu el.
Totul vine din acțiunile făcute
Pot începe să privesc lumea prin filtre roz. Cum? Nu prin a sta și a spera că va fi bine. Maestrul Shantideva ne-a spus că nu are rost să facem asta, nu funcționează. Oamenii au sperat mult timp că va fi bine. Trebuie să înțelegem cum funcționează mecanismul. Și pentru asta am nevoie de îndrumarea unui maestru precum Maestrul Shantideva sau Buddha, cineva care a înțeles mecanismul. Și ei spun: „Totul vine din acțiuni. Vine din ceea ce ai făcut în trecut”.
Este nevoie de timp pentru a produce filtrele. Dacă începem să ne respectăm jurămintele de moralitate și să avem un comportament adecvat, ne producem viitorul. Încetul cu încetul, lumea noastră va începe să se schimbe.
Ce va începe să se schimbe?
Nu ceilalți vor începe să se schimbe. Mintea noastră se schimbă. Filtrele noastre se schimbă, iar acele fețe pe care le credeam că nu sunt plăcute acum ne vor părea plăcute.
Și vom spune: „S-au schimbat, s-au schimbat în bine”.
Aceasta este greșeala pe care o facem, credem că lumea este în afară.
Noi suntem cei care atribuim lucrurilor existență de sine, anume calități. Chiar și faptul că recunoaștem chipul ca fiind fața cuiva, vine de la noi. Chiar și noțiunea de „chip”, vine de la noi. Chiar și faptul că îl identificăm ca „ființă umană”, vine de la noi.
Înțelegerea ne permite să ne creăm viitorul
Nu am control asupra prezentului, dar pot începe să pavez viitorul.
Și asta pot să fac numai dacă înțeleg că vine de la mine și nu de la ei. Atâta timp cât cred că vine de la ei, sunt pierdut. Nu pot schimba lumea. Am încercat mult timp. Nu o pot face. Este imposibil și nu a funcționat niciodată, pentru că nu înțelegeam lumea. Pentru că nu înțelegeam de unde vine lumea mea.
Dacă înțeleg că întreaga mea lume vine de la mine, iar felul în care vine de la mine este prin modul în care am acționat în trecut față de lume, atunci pot începe să o schimb, schimbându-mă pe mine însumi. Apoi automat lumea mea se va schimba. Nu trebuie să lucrez afară.
Trebuie doar să fac în interiorul meu. Nu trebuie să fac nimic cu ei.
Și am dat exemplul cu șeful furios. Dacă este supărat pe nedrept pe mine, ce ar trebui să fac:
— să-l invit la o ceașcă de cafea?
— sau să mă înfrânez?
— sau să țip la el?
— sau să-i explic că greșește?
Ce ar trebui să fac?
În prezent nu este nimic de făcut. Dacă acum se comportă urât cu mine sau mă insultă sau țipă la mine, este pentru că am făcut aceleași lucruri în trecut și altora. Nu mai am nimic de-a face cu el acum. E prea târziu, mi-a revenit karma. Acum trebuie să am grijă să nu mai învârt din nou roata. Acum trebuie să acționez invers.
Așa că pot să-l invit la o ceașcă de cafea sau să nu-l invit la o ceașcă de cafea, nu contează.
Nu am ce să fac în afara mea, trebuie să lucrez în interiorul meu. Iar rezultatele acestui lucru vor veni în viitor, nu acum. În acest moment, rolul meu este să împiedic roata să se mai învârtă și să-l iubesc cât mai mult posibil. Și asta nu este ușor de făcut.
Grup Facebook