Principalele idei ale budismului, partea I
O trecere în revistă a marilor cărți clasice ale budismului, partea I
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 1 – a doua parte
Cele Trei Căi Principale
Ce sunt cele trei căi principale?
Acestea sunt trei idei pe care fiecare dintre noi trebuie să le înțeleagă și să le interiorizeze, dacă vrem să atingem iluminarea.
Și, de fapt, înțelegerea și integrarea acestor idei este esențială, chiar dacă tot ce ne dorim este să găsim fericirea în această viață.
1. Prima Cale: Renunțarea
Prima piatră de hotar, primul lam, este să înțelegem că această viață este suferință. Și aceasta nu este o piatră de hotar mică. Uneori este o piatră de poticnire/piedică pentru cei care nu înțeleg. Cei care nu înțeleg suferința acestei vieți nu vor putea avansa pe cale, nu vor putea progresa cu adevărat.
Deci, prima cale este această înțelegere, a faptului că această viață, așa cum o știm, chiar și pentru cei cărora le este bine în viață, este suferință. Este o formă de viață care nu se va termina bine.
— Mai devreme sau mai târziu ne vom pierde banii. Unii oameni știu asta direct, acum.
— Mai devreme sau mai târziu ne vom pierde sănătatea, mulți dintre noi știu asta.
— Mai devreme sau mai târziu ne vom pierde mintea, capacitatea de a gândi. Credeți că dacă puteți gândi și învăța acum, veți putea mereu să gândiți și să învățați? Puteți vedea asta în azilurile de bătrâni.
— Ne vom pierde soții/soțiile,
— Ne vom pierde copiii.
Vom pierde toate lucrurile care ne înconjoară și în care ne refugiem, în care ne găsim alinarea, despre care spunem: „Îmi este bine: cu familia mea, cu copiii mei, cu banii mei, cu banca mea, cu călătoriile mele, cu vacanțele mele”.
Toate aceste lucruri ne vor fi luate.
Mulți dintre noi nici măcar nu au toate acestea. Ne aflăm într-un punct – în matematică se spune, punct singular. Ne aflăm într-un punct mic, în această mare parte a vieții, a lumii, în care avem aceste privilegii. Majoritatea oamenilor nu le au, ele sunt temporare, iar cei care sunt în amurgul vieții – știu deja acest lucru.
Trezirea din iluzie
Tinerilor le este greu să-și imagineze acest lucru. Chiar și cei care sunt în floarea vârstei și totul le merge bine, le este greu să-și imagineze că lucrurile nu vor continua așa. Ei nu se folosesc de acești ani pentru a face ceva semnificativ ca să iasă de pe această cale sigură spre bătrânețe, boală, accidente și moarte, pe care ne aflăm cu toții.
Nu contează cât de bine ne este în acest moment – ne aflăm cu toții pe calea spre mormânt.
Semințele morții stau în noi. Sunt sădite profund – în esența noastră. Și ele vor da rod dacă nu facem ceva diferit, ceva dramatic și drastic. Din momentul în care ne-am născut suntem pe calea spre mormânt.
Asta nu înseamnă că am făcut ceva greșit. Faptul că ne-am născut, faptul că suntem în viață, asta înseamnă că moartea va veni.
Chiar dacă mâncăm numai mâncare organică și practicăm mult yoga și ne rugăm mult și așa mai departe – nu contează. Îmbătrânim în timp ce facem asta. Este nevoie de ceva dramatic și drastic pentru a ieși din această stare.
Ceea ce spunem este că lucrurile nu trebuie să fie așa! Este adevărat că suntem înconjurați de oameni care sunt la fel ca noi. Dar asta nu înseamnă că asta e tot ce există în lume. Iată ce se spune:
Oamenii care au învins moartea – și există astfel de persoane – pentru ca noi să-i putem observa, trebuie să fim aproape de starea lor.
Ei sunt peste tot în jurul nostru tot timpul. Datorită faptului că suntem în acest univers pe care îl numim lumea dorințelor, nu-i putem observa, nu putem observa când se întâmplă aceste lucruri în jurul nostru. Asta nu înseamnă că nu se întâmplă.
Ar fi naiv să spunem: „Dacă nu văd, nu există”. De asemenea, nu este corect din punct de vedere logic. „Dacă nu văd, nu există”. Asta nu este o dovadă. Chiar și oamenii inteligenți, spirituali, înțelepți, buni și care fac bine în lume, adesea nu reușesc să observe acest fapt fundamental, care este sub întreaga noastră existență, și anume că nu avem nicio șansă în această formă de existență. Tot binele pe care îl avem, ca să spunem așa, în acest moment, ne va fi smuls.
Îmbătrânim din ce în ce mai mult și încet, încet ne pierdem capacitățile și talentele. Iar când vine momentul morții – totul ne va fi smuls și ne trezim brusc într-un loc numit Bardo, care este o fugă nebunească. Suntem într-o halucinație oribilă, plină de groază și teroare, care nu este sub controlul nostru. Să nu credeți că puteți gândi, decide și alege atunci. Controlul vă va fi luat.
Atâta timp cât sunteți în acest corp uman – se poate termina într-o clipă. Dacă ieșiți și nu conduceți mașina cu prudență, totul se poate termina. Și chiar dacă conduceți cu prudență pe drum, totul se poate termina.
A observa acest lucru, a ne da seama de acest lucru este o inteligență spirituală foarte înaltă, mai ales dacă sunteți încă tineri. Pentru că fără această observare la nivel profund, nu vom fi suficient de motivați pentru a ne croi calea de ieșire din suferință. Vom rămâne prinși de toate lucrurile de care ne preocupăm: familie, carieră, călătorii, botezuri, nunți și altele – și vom rata oportunitatea.
Și oamenii spun: „Ei bine, atunci îmi voi lăsa bunurile moștenire copiilor mei”. Știți cât timp le ia copiilor să consume toți banii pe care i-ați economisit toată viața?
Așadar, trezirea din iluzie este primul pas.
Toate aceste lucruri sunt ca somniferul pe care Lordul Morții l-a pregătit pentru noi, ca să nu observăm că suntem în brațele lui și că suntem pe calea spre el. El ne ține strâns și toate aceste lucruri ne adorm, ne derutează și ne fac să mergem de colo colo, și își spune: „O, acest om este scufundat în viața acestei lumi”. Lordul Morții își freacă mâinile de bucurie și îl lasă în pace. Nu trebuie să facă nimic. Pentru că el va cădea oricum ca fructul copt în mâinile lui. Și numai cei care încep să observe că sunt în brațele lui și încep să-și croiască drumul spre afară, atunci Lordul Morții începe să le facă probleme.
Dacă nu credeți ceea ce spun, mergeți la azilurile de bătrâni, pentru că ei sunt acolo pentru ca noi să învățăm.
Ceea ce credeți că aveți acum, vă va fi luat. Nu sunteți diferiți de alții. Dacă vă uitați la pozele în care părinții și bunicii voștri aveau vârsta voastră, nu arătau așa cum arată astăzi, nu-i așa? Nici voi nu veți mai arăta la fel peste douăzeci, treizeci, patruzeci de ani.
De obicei, oamenilor nu le place să meargă la aziluri de bătrâni. Oamenilor le place să meargă la spectacole, la petreceri, în călătorii. Puțini oameni merg la azilurile de bătrâni și doar dacă sunt nevoiți.
Noi mergem la spectacole și nu mergem la aziluri de bătrâni. Sugerez să mergem la aziluri de bătrâni ca să ne trezim.
Sunt unii care își spun: „Asta este munca vieții mele, voi avea reputație și oamenii își vor aminti de numele meu.” Da, poate pentru o vreme. Dacă are noroc, oamenii își vor aminti de numele lui și poate va apărea la rubrica de necrologuri. Și dacă vor mai trece câțiva ani, oamenii nici măcar nu își vor mai aminti de numele acestuia.
Fotografiile din toate călătoriile pe care le-ați făcut pe care le păstrați și le arătați prietenilor și cunoștințelor voastre, gândiți-vă că peste treizeci de ani cineva va găsi locul în care le țineți și va spune: „Oh, este bunica și călătoriile ei.” Mai trec încă cincizeci de ani. „Ce sunt pozele astea? Cine are nevoie de ele?”
Această viață este ca pleava purtată de vânt. De aceea trebuie să ne dezvoltăm profund această conștientizare pentru a putea merge mai departe.
Renunțarea
Prima cale pe care tocmai am descris-o se numește:
Ngenjung
Ngenjung înseamnă renunțare.
Renunțarea este de a ne întoarce de la preocuparea pentru această lume, pentru lucrurile materiale și lucrurile legate de plăcerile lumești, spre viața spirituală. Renunțarea nu înseamnă să renunțăm la familia noastră, la locul de muncă și așa mai departe. Nu trebuie să renunțăm la aceste lucruri, dar ele nu trebuie să fie preocuparea noastră principală.
Dacă vă aflați pe această cale, principalul lucru pe care ar trebui să vă concentrați este cum să ieșiți și voi și ceilalți din suferință. Iar atunci, toate lucrurile pe care le aveți, familia, profesia și așa mai departe, vor deveni parte a practicii voastre. Devin ceva care vă susțin practica.
Avem nevoie ca oamenii din jurul nostru să ne reflecte lucruri. Ei devin lucruri care fac calea posibilă, dar nu mai tratăm mijloacele de trai, familia și așa mai departe, ca scopuri în sine. Scopul nostru principal este să găsim o modalitate de a elimina suferința noastră și a membrilor familiei mele. Și, de asemenea, a tuturor oamenilor aflați pe cale.
Pentru a face acest lucru, trebuie să ne dezvoltăm conștientizare profundă a faptului că toate lucrurile bune din viața noastră, fie că este vorba de o casă frumoasă, fie că este vorba de o familie bună și așa mai departe – în măsura în care cineva are aceste lucruri – sunt rezultat al karmei, sunt rezultatul acțiunilor pe care le-am făcut în trecut.
Iar karma, prin natura ei, se epuizează. Aceasta este natura ei.
Suntem nevoiți să pierdem toate aceste lucruri pentru că provin din karmă și când karma se termină – lucrurile dispar.
Oamenii își pierd copiii, oamenii își pierd soții sau soțiile, își pierd bunurile, își pierd sănătatea și își pierd simțurile. De ce? Pentru că aceste lucruri provin din karmă. Iar karma se epuizează și nu știm cum să creăm altceva.
Am intrat în acest tren, mergem automat fără să știm măcar cum am ajuns aici? De ce am ajuns aici? De ce creștem? De ce ni se întâmplă toate acestea? Deci acesta este scopul acestui studiu. Să ne trezească din adormire.
Ngenjung este prima etapă, etapa trezirii. Aceasta este etapa: „O, Doamne, sunt pe drumul spre cimitir.” Acolo mă duc. Ce voi face acum? Deci, aceasta este etapa în care îmi spun: „Oh.” „Acum trebuie să fac ceva, trebuie să învăț.”
Fără această etapă, n-avem nicio șansă să parcurgem restul căii. Dacă ne spunem: „Totul este bine. De ce să-mi fac griji?” Acesta este somniferul – că totul este bine.
Cum se dezvoltă Renunțarea?
Deci, Ngenjung este această înțelegere a faptului că nu putem păstra niciunul dintre lucrurile pe care le avem. Toate aceste lucruri se vor degrada, karma se va epuiza și va trebui să le pierdem. Iar în ziua în care am înțeles în sfârșit acest lucru profund, atunci am pornit pe prima cale – Renunțarea.
Și probabil că toți cei care sunteți aici aveți deja un anumit grad de Renunțare, altfel nu ați fi venit aici. Ați fi găsit altceva de făcut astăzi. Deci, înțelepciunea este s-o aprofundați astfel încât să fiți motivați de a continua calea pentru a ajunge cu adevărat la obiectivul dorit, care este fericirea durabilă, minunată, fără nicio urmă de suferință. Aceasta este plăcerea lui Buddha.
Și fiecare dintre noi poate face asta – dacă va face calea. Și pentru a face calea, trebuie să ajungem la această etapă – Renunțarea.
Cei mai buni practicanți sunt cei care au avut toate lucrurile pe care noi le avem și li s-a întâmplat o nenorocire în care au pierdut o parte dintre ele. Sau și-au pierdut banii, sau familia, sau ambele. S-a întâmplat ceva care i-a trezit. Aceștia încep să-și pună întrebări „Cum se poate așa ceva? De ce se întâmplă asta?”
Și nu toți cei cărora li se întâmplă asta, se trezesc. Unii care trec printr-o nenorocire pot deveni deprimați.
Există un loc unde nu este suferință
Aceasta este doar prima cale. Mai există și o altă parte.
Este adevărat că această viață este suferință. Acest lucru trebuie realizat profund înainte de a da dezastrul peste noi, dar din păcate, aproape tuturor, se întâmplă după.
Cu toate că Buddha ne-a spus că această viață este suferință, ne-a arătat și calea către fericire.
El a spus: „Există și o formă de existență care este numai fericire și iată calea de a ajunge acolo.”
Dar dacă nu începem să o căutăm nu vom descoperi calea. Și nu vom începe să o căutăm dacă nu ne dezvoltăm Renunțarea.
Poate că ceva vi s-a întâmplat în trecut, ați pierdut pe cineva, sau un accident sau ceva de genul acesta. Toate aceste lucruri s-au infiltrat în subconștientul vostru și ca urmare a acestui fapt, sunteți aici. Nu este nevoie neapărat să fiți conștienți de procesul care v-a adus aici.
De multe ori, vedem bătrânii mergând la biserică. Ei nu mai au la ce să se mai aștepte de la această lume. Nu vor mai merge să facă un alt doctorat și să aibă alți copii și așa mai departe.
Trebuie să ne cultivăm această conștientizare până în punctul în care nu ne mai lăsăm înșelați de deșertăciunea vieții și vom merge să atingem iluminarea.
Cel care atinge iluminarea, totul se schimbă pentru el. Corpul și mintea se transformă.
Acest corp nu este corpul pe care îl avem acum, care se uzează, îmbătrânește și moare. Mintea nu mai este o minte care devine senilă. Corpul și mintea unui om obișnuit sunt produse de karma. În ființa iluminată, starea de fericire este permanentă și extraordinară.
Renunțarea nu înseamnă neapărat să renunțăm la lucrurile din viața noastră
Și fiecare dintre noi poate deveni o ființă iluminată. Dar, în primul rând, trebuie să renunțăm la acest atașament față de lucrurile lumești, să nu ne mai punem speranța în ele. Asta nu înseamnă să renunțăm la ele, ci să renunțăm să mai sperăm la ele.
Să renunțăm la ideea că ele sunt salvarea noastră.
— Că partenerul ne va face fericiți, sau
— mai mulți bani ne vor face fericiți, sau
— o altă mașină ne va face fericiți, sau
— o altă casă ne va face fericiți, sau
— încă o diplomă ne va face fericiți.
Cu toții am căutat fericirea în aceste lucruri. Și poate am fost dezamăgiți și de aceea suntem aici. Pentru că aceste lucruri nu funcționează. Nu de la sine. Nu ne pot aduce fericirea. Ne vor fi luate. Trebuie să recunoaștem că așa stau lucrurile.
Ideea este că dacă avem aceste lucruri, dacă avem sănătate, dacă avem bani, dacă avem toate lucrurile bune – să le folosim pentru a ne sprijini pe cale.
— Nu este nimic în neregulă cu banii. Dimpotrivă. Sunt cursuri despre cum să facem bani. Dar ei trebuie folosiți într-un mod care să ne facă să progresăm pe calea spirituală și atunci va fi minunat.
— Inteligența – este un lucru minunat.
— Educația – este un lucru minunat. Educația este necesară pe calea spirituală. Trebuie să învățăm multe.
Trebuie să ne folosim de aceste resurse care sunt la îndemâna noastră, pentru a progresa pe calea spirituală și de a atinge iluminarea.
Și există oameni aici care vor ajunge. Fiecare dintre voi poate. Cât de mult va depune efort fiecare dintre voi – asta nu știu. Dar sper să faceți asta cu toții.
Nu este vorba doar de tibetani
Primim aceste lucruri, care provin din tradiția tibetană, și poate credem că ele sunt doar pentru tibetani sau indieni. Nu. Nu este adevărat. Și tibetanii le-au primit acum o mie de ani. Buddha a început să predea acum două mii cinci sute de ani. Și tibetanii, la începutul călătoriei lor, au crezut că profesorii tibetani – nu sunt buni, că au nevoie de profesori indieni. Și atunci au adus invățători indieni să-i învețe. Cu timpul, tibetanii au devenit cei mai buni în domeniu.
N-avem niciun motiv să credem că nu putem fi la fel. Putem deveni și noi cei mai buni în domeniu.
Dacă mă uit, eu predau aceste cursuri, poate de șapte ani, numărul celor prezenți indică faptul că ne aflăm pe o direcție uimitoare. Noi, această societate, suntem deschiși și pregătiți să acceptăm aceste lucruri. Avem valori și o cultură minunată, condiții fizice și inteligența necesară.
Avem multe condiții care s-au întrunit pentru noi și care ne permit să fim lumină pentru ceilalți și pentru întreaga noastră țară.
Nu există niciun motiv ca voi să nu ajungeți la scopul final, iluminarea.
Și invers. Dacă nu urmați calea, cu siguranță nu veți ajunge acolo. Pentru că nu se întâmplă brusc, fără nicio cauză. Vom vorbi puțin despre karma. Dacă nu există cauză, nu va exista niciun rezultat. Dacă nu plantați semințele, n-aveți ce culege. Trebuie să parcurgeți calea.
Criteriul pentru dezvoltarea Renunțării complete
Renunțarea este această atitudine care spune: „Trebuie să găsesc o modalitate de a depăși această situație jalnică în care mă aflu, de a avea un corp care se degradează și îmbătrânește și în care pierd tot ceea ce îmi este mai drag.”
Când veți ști că v-ați dezvoltat adevărata Renunțare?
Atunci când vă veți gândi zi și noapte la obținerea eliberării de suferință și nu veți mai avea nicio atracție pentru așa-numitele lucruri bune din această viață. Când zi și noapte, gândul care vă preocupă este: „Ce trebuie să fac pentru a găsi calea de ieșire din suferință și a-i ajuta pe alții să scape de suferință?”
Când ați ajuns la această atitudine, atunci veți putea spune că v-ați dezvoltat Renunțarea.
În Tibet, Dalai Lama, era cel mai bogat om. Avea un palat mare cu patru sute de camere. Așa că puteți întreba: „A realizat Renunțarea?” Da. El a spus: „Toate aceste lucruri sunt împrumutate. Singurele lucruri pe care le dețin sunt roba mea și instrumentele mele (folosite pentru ritualul său tantric). Asta este tot ce este al meu.”
Așadar, puteți fi înconjurați numai de lucruri bune și să aveți în același timp Renunțarea. Pentru că ea este o stare mentală, nu una fizică.
Și invers. O persoană poate fi foarte săracă și să nu aibă Renunțare. Pentru că încă mai tânjește după lucruri, le caută.
2. A doua cale este bodhicitta
Semkye
Sem – minte, este și gând
Kye este ceva care se naște sau se produce sau ceva care apare, se trezește.
Deci, gândul care apare.
Un alt nume pentru bodhicitta este:
Jang chub kyi semkye pa
Jang chub – iluminare.
Deci, Jang chub kyi semkye pa este producerea gândului de iluminare.
Și în sanscrită spunem bodhicitta.
Bodhi înseamnă iluminat sau iluminarea
Chita – minte
Adică „mintea iluminării„ sau „mintea trezită”
Ce înseamnă „mintea iluminării care se trezește”?
Dacă ne uităm la interpretarea literală, am putea crede că este mintea lui Buddha, dar nu este așa.
Bodhicitta nu este încă o minte iluminată, ci o minte care aspiră la iluminare.
Bodhicitta se întâmplă cu mult înainte de a atinge iluminarea. Înainte de a atinge iluminarea, trebuie să existe această etapă, această piatră de hotar, care este această minte care se trezește.
Este aspirația de a atinge iluminarea sau dorința de iluminare, astfel încât să-i putem ajuta și pe toți ceilalți.
Într-o stare normală, capacitatea noastră de a-i ajuta pe ceilalți este foarte limitată.
Deci, de ce trebuie să atingem iluminarea? De ce trebuie să atingem iluminarea pentru a-i ajuta pe ceilalți? Nu-i putem ajuta pe ceilalți chiar acum? Desigur că putem și trebuie să facem asta, în măsura posibilităților noastre. Dar capacitatea noastră de a-i ajuta pe ceilalți este foarte limitată.
Dacă există printre noi oameni flămânzi, pe câți îi putem hrăni? Câți oameni putem adăposti sau îi putem vindeca? Și să presupunem că i-am vindecat de o boală, va veni o a doua boală.
Capacitatea noastră de a ajuta ființele este foarte limitată. Buddha are capacitatea infinită de a ajuta toate ființele.
Pentru că:
— Buddha vede trecutul, prezentul și viitorul. Este mult mai ușor să ajuți pe cineva dacă poți vedea cu cinci sute de ani înainte ce i se va întâmpla. Este mult mai ușor apoi să-l îndrumi.
— Este mult mai ușor să îndrumi pe cineva dacă îi poți citi gândurile și știi care sunt cauzele reale ale suferinței sale.
— Este mult mai ușor să ajuți simultan mulți oamenii dacă poți emana alte corpuri ca să-i ajuți, așa cum poate să facă Buddha. El își poate trimite emanațiile în număr mare spre nenumărate planete și să-i ajute pe toți locuitorii acestora.
Deci, dacă vrem să ajutăm cu adevărat toate ființele, cea mai puternică cale de a le ajuta este să atingem iluminarea.
Bodhisattva
Un bodhisattva este o persoană care și-a dezvoltat bodhicitta.
Cel care are bodhicitta, care are această dorință arzătoare de iluminare, se numește bodhisattva.
După cum știți există setul de jurăminte numit jurămintele bodhisattva. Asta nu înseamnă că toți cei care le-au luat sunt automat bodhisattva. Ele produc un bodhisattva. Jurămintele de bodhisattva sunt modul în care devenim bodhisattva.
Cei care își iau jurămintele bodhisattva, de fapt, jură să găsească calea de a ajunge la iluminare de dragul ființelor.
Acesta este jurământul pe care îl fac. Caută o cale și încep să-și țină jurămintele pentru a-și genera această minte iluminată.
Aceasta este ocupația unui bodhisattva.
— Dacă compasiunea sa este mare și vede suferință – în primul rând se conectează la suferința sa. Acest lucru se întâmplă pe prima cale –
— După care își seama că și alții suferă, că sunt în aceeași barcă. Nu doar el suferă.
Așadar, ocupația unui bodhisattva este să ajungă în acest punct cât mai repede posibil.
Când se ajunge la iluminare, plăcerea este incredibilă, infinită. Nu mai există nicio suferință. Deci, nu este atât de rău.
Atunci când atingem iluminarea, plăcerea este permanentă, infinită, incredibilă, neîncetată. Este o stare în care nu mai există nicio pată, niciun moment de suferință, sau neliniște, sau îndoieli – și, în același timp, dobândim capacitatea incredibilă de a ajuta toate ființele.
Ne atingem simultan atât propriile obiective, cât și pe cele ale celorlalți.
Deci acesta este jurământul unui Bodhisattva. Aceasta este calea. Semkye, mintea care se trezește și care caută calea spre iluminare pentru a ajuta toate ființele.
Deci, a doua cale este dorința de a atinge iluminarea, astfel încât să îi puteți ajuta cu adevărat pe ceilalți. Vedeți cum toți cei din jurul vostru suferă și că vor muri. Empatizați și căutați să îi ajutați pe ceilalți. Prin urmare, este denumită și „Compasiunea supremă”. Când atingeți această stare, veți fi într-o stare de beatitudine permanentă și totală, vă veți putea vedea viitorul și citi gândurile altora, astfel încât să îi puteți ajuta cu adevărat pe ceilalți. Ca Bodhisattva (Războinicul Iluminării), scopul vostru este să ajungeți în paradis cât mai repede posibil pentru a-i ajuta pe ceilalți. Ca ființă iluminată, puteți emana alte corpuri pentru a-i ajuta pe alții. Dorința de iluminare nu este o dorință egoistă – este cel mai bun, nobil și minunat lucru pe care vi-l puteți dori pentru voi și pentru ceilalți.
Așadar, în budism, cel mai minunat lucru pe care îl puteți face pentru ceilalți este să atingeți voi înșivă iluminarea.
Bodhicitta se întâmplă cu mult, mult timp înainte de a atinge iluminarea. Dacă sunteți pe calea deschisă – va lua trei sute de mii de eoni. Este nevoie de multă muncă, de a ne transforma corpul, într-un corp de înger, într-un corp de lumină. Asta dacă nu vă urcați pe calea tantrică. Calea tantrică permite acest lucru într-o singură viață. Pentru asta trebuie să finalizați optsprezece cursuri cu teme, meditații și examene.
3. A Treia Cale – concepția corectă
Yangdakpay tawa
Yangdakpa înseamnă pur sau corect.
Iar Tawa înseamnă concepția asupra lumii.
În română vom traduce concepția corectă.
Deci aceasta este a treia dintre cele trei căi principale.
Ce se înțelege prin „concepția corectă”?
Concepția corectă, este înțelegerea vacuității și înțelegerea profundă a existenței dependente/condiționate. Printre altele, aceasta include și înțelegerea profundă a cauzalității.
Înțelegerea profundă a cauzalității
În societatea noastră, oamenii cred foarte mult în știință, iar știința se bazează pe ce? Se bazează pe căutarea cauzelor pentru lucruri. Vrem să înțelegem cum funcționează lucrurile. Nu credem cu adevărat în ceva dacă nu înțelegem cum se întâmplă?
Să presupunem că un avion se prăbușește. Mergem și investigăm de ce s-a prăbușit avionul. Ce s-a întâmplat? Avionului i s-a rupt aripa. De ce s-a rupt aripa? – Lipitura nu a fost bună. De ce? – Nu au observat că șuruburile erau slăbite sau ceva de genul ăsta. Dar de ce nu au observat? Și de ce era mătușa mea a fost în acest avion și nu în altul?
Deci căutăm cauzele, până ajungem la întrebarea: „Bine, dar de ce i s-a întâmplat ei și nu lui”? Și aici spunem: „Coincidență”.
Renunțăm brusc la abordarea științifică care caută cauze, care spune că nu există niciun efect fără o cauză. Spunem: „Este o coincidență, este aleatoriu”. Facem brusc compromisuri. Renunțăm brusc la bunul simț.
De aceea spunem, că dacă întreaga poveste cu aripa și șuruburile și tot ce ține de asta nu explică de ce i s-a întâmplat asta mătușii mele, atunci nu înțelegem cauzele.
Acestea nu sunt cauzele adevărate. Pentru că, dacă ele ar fi fost adevărate, atunci întotdeauna când s-ar fi rupt aripa de la avion, omul ar trebui să moară într-o astfel de situație. Dar poate că au fost oameni în acel avion care au fost salvați. Deci aceste explicații sunt limitate, deoarece nu ating cauzalitatea profundă. Nu ating lucrurile care funcționează întotdeauna.
Pentru că definiția cauzei este că, dacă ea este prezentă, rezultatul va veni și dacă nu este prezentă, rezultatul nu va veni. Și dacă cauza este prezentă și rezultatul este într-un fel și alteori în alt fel, atunci ea nu poate fi cauza.
Un alt exemplu pe care l-am dat odată, este atunci când încercăm să pornim mașina și ea nu pornește. Atunci ne întrebăm: „De ce nu pornește? Ce s-a întâmplat? Nu are benzină.” Alteori mașina nu pornește pentru că bateria s-a terminat, sau mecanismul care ar trebui să asigure funcționarea bateriei nu funcționează. Deci, toate aceste lucruri nu sunt adevărata cauză pentru care mașina nu pornește.
Cum ați ajuns aici? Poate ați citit promovarea acestui curs, v-ați urcat în mașină și ați ajuns aici. De aceea ați ajuns aici? Nu. Pentru că și alții au citit promovarea și nu au venit aici. Sunt alții care au citit promovarea și au vrut să vină și nu au venit. Și există alții care nu au citit promovarea, dar au întâlnit pe cineva care le-a spus: „Vino să asculți cursul, este foarte interesant.”
Ceea ce numim cauzalitate este la un nivel foarte superficial și nu este suficient pentru a explica suferința noastră. Nu este suficient pentru a explica de ce mi se întâmplă mie asta.
Pentru că, de fapt, asta ne interesează.
Așadar, aceasta este o parte din Yangdakpay tawa și anume să înțelegem cauzalitatea la un nivel profund. Să înțelegem ce anume pune în mișcare lumea noastră. De ce se întâmplă lucrurile? Cum am ajuns aici? De ce suntem aici? Pot fi un Buddha? Ce înseamnă să fii un Buddha? Există și alte vieți după această viață?
Acesta este pe scurt Yangdakpay tawa. Vom intra în mai multe detalii în partea următoarea a lecției.
Practica profundă a celor trei căi ne aduce la iluminare
Aceste trei căi – dacă le practicăm corect, până la sfârșit – ne vor transforma într-o ființă iluminată.
Și oricine din această sală poate deveni o ființă iluminată.
Uneori putem vedea imagini ca cea a lui Manjushri, care este imaginea unei ființe iluminate. Putem spune: „Este doar o simplă poză”.
Dar acest lucru nu este adevărat. El este o ființă reală pe care cineva le-a întâlnit în practica sa și apoi le-a pictat. El există. Aceste ființe există. Faptul că nu le-am întâlnit nu înseamnă că ele nu există.
Motivul pentru care le desenăm și le prezentăm este pentru că fiecare dintre noi are capacitatea de a atinge iluminarea. Desigur, că nu veți arăta portocaliu și cu această formă. Nu. Când veți ajunge la iluminare, veți fi cea mai frumoasă făptură pe care vi-o puteți imagina.
Și nu numai frumoasă, dar și cea mai înțeleaptă, cel mai iubitoare, plină de compasiune, dar de un miliard de ori mai mult.
Atunci care este legătura dintre aceste făpturi iluminate, și cele trei căi principale despre care vorbim?
Ce este o ființă iluminată?
Deci, haideți să vorbim puțin despre ce este o ființă iluminată, un Buddha. Nu ne referim la istoricul Buddha, ci o ființă care a atins iluminarea.
Vom vorbi acum pe scurt despre aspectele a ceea ce este o ființă iluminată.
Există un aspect fizic și există un aspect mental.
— Corpul fizic al unui Buddha
Aspectul fizic, se numește:
Suk-ku
Suk – formă
Ku – corp
Suk -ku înseamnă formă-corp sau corpul formă a lui Buddha.
În sanscrită, Rupakaya.
Acest corp pe care îl avem acum, ni se pare că este ferm și real.
Spunem că acest corp este un sac de probleme. Poartă în el toate cauzele bolii, îmbătrânirii și morții. Toate semințele morții, le purtăm în acest corp. Nu este o mașinărie frumoasă a naturii – este un accident care stă să se întâmple. Și dacă nu vine ceva din exterior să mă omoare, atunci acest corp mă va ucide. Corpul meu, de care am atâta grijă, îl spăl, îl pieptăn, îl duc la coafor, la cosmetician, la maseur, la pedichiurist și la manichiuristă – mă va ucide.
Corpul unei ființe iluminate, Suk-ku, Rupakaya – este ceva complet diferit. El este un corp de lumină care nu are toți acești factori pe care îi am acum, și care îmi ucid corpul.
Corpul uman este un corp fizic subtil interior invizibil, format din „chakre” și „vânturi interioare”.
Chinezii numesc acest corp energetic interior – corp de meridiane. Yoginii îl numesc corp de canale – Nadi. Avem canale energetice în interiorul acestui corp, care sunt tot fizice, dar sunt canale energetice. Nu le putem vedea la microscop. Prin aceste canale trece o energie care leagă corpul fizic de gândurile noastre.
Prin practica tantrică, ne putem schimba corpul în cel al lui Buddha.
Pentru asta, este nevoie de a înțelege foarte bine legile karmei, de a respecta jurămintele morale așa cum ne-au fost date de marii Maeștrii ai karmei. Acestea sunt forțele care creează corpul de lumină. Între acest corp energetic și gândurile noastre există o strânsă legătură, și există pe de altă parte, o legătură cu corpul nostru fizic.
Pe măsură ce gândurile noastre se purifică apar din ce în ce,
— gânduri care se îndreaptă tot mai mult spre cum să-i ajutăm pe ceilalți și mai puțin de cum să ne fie nouă bine,
— tot mai multe gânduri de a aduce altora binecuvântare,
— gânduri de compasiune,
— gânduri de iluminare,
— gânduri de înțelepciune,
— gânduri care sunt preocupate de vacuitate și cauzalitate
va curge tot mai multă energie prin canalele care aduc iluminarea, iar canalele care ne provoacă suferință și moarte se reduc.
Acesta este scopul acestei munci. Dacă o facem corect, începem să arătăm mai tineri, să ne simțim mai tineri, să ne simțim mai puternici, să fim capabili de a face mai mult. Putem experimenta acest lucru. Îl putem atinge, îl putem vedea și este foarte încurajator. Acesta este Suk-ku, corpul fizic al lui Buddha și asta este ceea ce putem atinge.
Odată ce obțineți corpul fizic al unui Buddha, puteți emana alte corpuri nelimitate pentru a-i ajuta pe alții.
Nu știți cine este persoana de lângă voi, dacă nu este un astfel de mesager; pentru că apar în tot felul de forme și sunt foarte răbdători. Ar putea fi căsătorit cu voi patruzeci de ani, și în al patruzeci și unu-lea ar putea spune ceva care să vă trezească. Și s-ar putea ca toți oamenii din jurul vostru să fie așa. Este un mod foarte sănătos de a privi lumea.
Așadar, corpul – formă al lui Buddha are două versiuni:
— Prima, este corpul său de lumină sublim cu care stă în paradis,
— A doua, emanațiile – pe care le trimite pentru a ajuta oamenii din lume.
— Corpul de înțelepciune al unei ființe Iluminate
Al doilea corp, se numește:
Chu-ku
Chu – Dharma
Ku – corp
Chu ku înseamnă corpul Dharmei.
În sanscrită se spune Dharmakaya.
Aceasta este omnisciența lui Buddha. Buddha poate vedea simultan trecutul, prezentul și viitorul.
Sunt oameni care spun: „Un Bodhisattva, ar trebui să aibă grijă de toți oamenii și să nu părăsească această lume până când nu ajung cu toți la iluminare, iar atunci va ajunge și el la iluminare.”
Spunem că asta este o prostie, pentru că, cum aș putea eu ajuta oamenii să atingă iluminarea dacă:
a. Eu nu am ajuns la iluminare și nu știu cum să-i învăț să ajungă la ea.
b. Iar cel ajuns deja la iluminare, poate emana corpuri pentru a-i ajuta pe ceilalți și omnisciența de a ști exact cum să promoveze fiecare persoană în parte
Deci, a amâna această situație, ca să spunem așa, pentru a-i ajuta pe ceilalți sau a sta la căpătâiul bolnavului și așa mai departe, nu este lucrul plin de compasiune pe care îl pot face. Lucrul plin de compasiune este să ajung la fericirea maximă cât mai repede posibil și de acolo să ajut oamenii. Desigur, că atunci când facem calea pentru a ne atinge obiectivul, trebuie să-i ajutăm pe ceilalți, altfel nu-l vom atinge. Deci, acesta este aspectul minții lui Buddha. Mintea lui Buddha este o minte omniscientă, plină de compasiune și iubire pentru toate ființele.
Legătura dintre cele trei căi și corpurile unei ființe iluminate
Care este legătura dintre aceste corpuri ale lui Buddha și cele trei căi principale pe care le-am discutat? Această legătură este prezentată diferit. Un prim aspect este:
— corpul fizic este rezultatul primei și celei de-a doua căi.
Prima cale este înțelegerea faptului că a alerga după lucrurile este lipsit de sens. A doua cale – bodhicitta, este dezvoltarea compasiunii pentru toți oamenii.
Cum le combinăm pe cele două? De exemplu: Mergem pe o stradă aglomerată din București și ne uităm la oamenii agitați care aleargă încolo și încoace, mergând la serviciu, la cafenea, la supermarket, și dăm timpul înainte – în câțiva ani toți acești oameni vor fi cadavre.
Sunt deja schelete în mișcare, sunt o bombă cu ceas. Și stăm acolo și îi privim, cu multă compasiune. Și ne spunem: „Sunt înconjurat de oameni pe moarte și eu sunt ca ei. Ce pot face acum?”
Putem avea o mini-experiență atunci când apare o stare de urgență.
Este stare de război. Alarmele urlă, oamenii fug la adăposturi. Moartea a venit brusc acasă. Au anunțat la televizor. Există șanse mari să mor astăzi, cine știe dacă bomba nu va cădea peste mine? Oamenii stau în adăpost și ușor începe să se creeze o conexiune între ei. Dintr-o dată apare iubirea; toate micile dispute dintre vecini se opresc și dintr-o dată este iubire, iar în fața acestei situații în care cunoști certitudinea morții, se dezvoltă această compasiune, care este pe calea spre bodhicitta.
O persoană care a realizat bodhicitta se află permanent în această stare, în starea de urgență. Toți acești oameni cu fiecare clipă care trece, se apropie de moartea lor – și el arde de dorința de a găsi o modalitate de a-i scoate de acolo.
Deci, legătura dintre prima și a doua cale creează acest impuls, această motivație, pentru a putea face asta, pentru a putea să-mi trimit emanațiile mele ca să-i ajute pe toți acești oameni, pentru a putea ști ce se întâmplă în mintea lor. Trebuie să practic bine pentru asta.
Așadar, această empatie care apare, care este legată la aceste două gânduri:
— Renunțarea – înțelegerea suferinței și,
— Bodhicitta – de a-i ajuta pe ceilalți,
este cauza karmică de a dobândi corpul fizic a lui Buddha.
Și asta datorită legăturii dintre vânturile interioare și gânduri, corpul interior și corpul exterior.
Persoana care își dezvoltă adevărată compasiune și adevărata Renunțare, acest lucru va influența vânturile sale interioare. Corpul său începe deja să se transforme.
Chiar și dacă nu le-a dezvoltat pe deplin, va avea deja un corp diferit, o energie diferită, gânduri diferite. Va fi deja pe cale.
Dacă ați putea să-i vedeți pe oameni tot mai mult ca pe niște ființe dulci care suferă alături de voi, dacă veți cultiva această mentalitate, asta vă va face din ce în ce mai luminoși, mai sănătoși, mai înțelepți, mai frumoși și mai capabili de a-i ajuta pe oameni. Veți începe să vă transformați.
Așadar, asta e despre corpul fizic.
— Concepția corectă duce la corpul mental al lui Buddha
Concepția corectă este înțelegerea cauzalității la nivel profund. Dacă studiați aceste lucruri profund, intensiv, cu timpul mintea voastră se va schimba, creierul vostru se va schimb, chiar și la acest nivel.
Veți începe să vedeți și să înțelegeți lucruri incredibile, pe care nu le vedeți și înțelegeți într-o stare normală, pentru că mintea voastră normală înțelege poate două până la cinci procente din realitatea care există. Chiar și oamenii de știință au testat și dovedit acest lucru. Deci, ce se întâmplă cu celelalte nouăzeci și opt procente? Veți începe să atingeți aceste abilități atunci când faceți cele trei căi.
Cum se leagă toate acestea de tantra?
Cum se leagă toate acestea de tantra? Iată răspunsul:
Dacă practicați bine aceste trei căi, tantra vi se va întâmpla automat. Veți începe automat să întâlniți învățătorii și îngerii care vă vor călăuzi mai departe. Veți intra automat în Tantra, iar atunci este doar o formalitate. Unii dintre voi sunteți deja acolo. Și invers:
Este imposibil să ajungeți la învățătura secretă, minunată, care vă permite să atingeți iluminarea într-o singură viață fără a dezvolta cele trei căi principale. Imposibil.
Indiferent câte inițieri primiți, câte cărți citiți, câți Lama întâlniți, câte prosternări faceți, nu contează. Dacă nu vă dezvoltați aceste trei moduri de relaționare în mintea voastră, aceste lucruri nu vor funcționa. Tantra nu va funcționa fără toate aceste lucruri.
Grup Facebook