Principalele idei ale budismului, partea I
O trecere în revistă a marilor cărți clasice ale budismului, partea I
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 11
Recapitulare
În această lecție vom face o recapitulare parțială, pentru testul final. Vom trece în revistă peste o parte din răspunsurile la întrebări. Pe site-ul nostru veți primi fișierul cu răspunsuri la toate întrebările astfel încât să vă pregătiți pentru a susține testul final.
Toate întrebările din testul final apar în temele cursurilor de la 1 la 5.
În mănăstirile tibetane, tradiția este să se repete totul de patru ori. Când un Lama predă o lecție, el începe lecția următoare, cu o scurtă recapitulare a lecției anterioare. În mânăstiri, nu există acest sistem de teme și teste, așa că recapitularea o fac pe terenul de dezbateri. Noi nu dezbatem și nu avem timp să repetăm totul de multe ori. Recapitularea materiei o facem cu ajutorul temelor, testelor și a lecțiilor de recapitulare.
Care este legătura dintre cele trei căi principale și practica tantrică?
Întrebările la care vom răspunde au fost alese pentru a clarifica opiniile care circulă în rândul practicanților budiști din Occident, multe dintre ele fiind eronate. Iată, de exemplu, una dintre ele. Unii oameni spun: „Dacă ai intrat deja în tantra, ți-ai găsit un profesor tantric, nu mai ai nevoie de toate regulile morale, acestea sunt pentru copii”.
Această opinie este eronată, pentru că în tantra nu putem reuși fără a parcurge tot traseul pe care îl facem aici, fără a-l aplica și fără a ne purifica mintea. Tantra pur și simplu nu va funcționa.
Vă va trimite direct în infernul practicanților de tantra care au eșuat. Nu va funcționa. Nu vă veți elibera.
Și oricine vă învață altceva, verificați bine spre ce vă îndreaptă. Scopul nostru este să ne purificăm mintea. Să ajungem la puritate absolută. Cum putem ajunge la puritate absolută dacă nu ne păstrăm mintea pură? Este imposibil. Și este un antrenament lung. Trebuie mers în profunzime.
Trebuie să lucrăm cu jurămintele pe care le-am primit. Este un proces de lungă durată pentru că trebuie să le învățăm și să le integrăm bine.
Noi spunem și contrariul. O persoană care practică bine cele trei căi principale și își ține bine carnețelul și așa mai departe, devine cauza materială pentru tantra.
Lucrul care va deveni iluminarea voastră este ținerea carnețelului, cultivarea Renunțării, bodhicitta, concepția corectă, înțelegerea vacuității și a karmei și a interacțiuni dintre ele. Aceasta este cauza materială. Veți întâlni învățători tantrici buni, puri și veți putea practica tantra pură și sfântă și veți atinge iluminarea.
Ceea ce spunem este că cel care practică bine cele Trei Căi Principale, tantra va începe să i se întâmple de la sine. Va începe să aibă experiențe tantrice.
Dacă vine cineva și vă propune sex tantric sau lucruri de genul acesta – fugiți de el ca de foc, pentru că vă omoară. Nu vă aduce la puritatea, grația și plăcerea extatică spre care aspirăm.
Cine este demn să fie al vostru Lama?
În teme există întrebarea privind calitățile unui Lama. Nu le voi repeta. Aveți lista de calități.
Concluzia este că este foarte important pe cine alegeți ca Lama. Nu oricine este demn să fie guru. În Occident au fost numeroase situații în care guru a abuzat de putere. Oamenii se feresc de acest lucru, și pe bună dreptate. Trebuie să fim precauți.
Trebuie să verificăm cu multă atenție persoana din fața noastră înainte de a ne dedica ei. Pentru că îi dăm dreptul de a ne îndruma. Așadar, este ceva foarte serios. Dar odată ce ne-am angajat, nu mai putem rupe legătura. De aceea trebuie să facem asta cu înțelepciune. Trebuie verificat cu atenție.
Cele patru principii ale karmei
1.Natura rezultatului este similară cu fapta.
Aceasta este o regulă pe care o cunoaștem „Ce semeni, aceea culegi”. Nu este ceva nou pentru noi, dar cumva nu luăm în serios ce ne oferă tradiția noastră.
Nu acționăm în conformitate cu aceasta. Chiar și persoanele religioase nu acționează neapărat cu integritate.
Pentru că nu înțelegem prea bine de ce. Deci, este foarte important să înțelegem ideea din spatele legilor karmei.
De ce trebuie să acționez cu integritate?
–Nu pentru că scrie undeva că trebuie să acționez cu integritate.
–Nu pentru că există o lege care îmi impune să acționez cu integritate, deși este bine să respect legea pentru că există pedepse. Dar nu acesta este motivul principal.
–Nu pentru că a spus preotul, sau
–A spus mama sau
–Profesorul, sau
–Că așa este moral,
Ci pentru că, dacă voi acționa împotriva legilor morale, voi suferi. Pentru că voi culege ceea ce am semănat.
Acest lucru se va întoarce la mine după un timp. Iar ce mi întoarce la mine astăzi, sunt semințele pe care eu însumi le-am semănat în trecut.
Și nu ne vom da seama de asta dacă nu vom începe să lucrăm cu carnețelul.
Carnețelul este instrumentul nostru științific de experimentare. Are multe aspecte.
a.Începem să observăm la ceea ce se întâmplă în mintea noastră. La ce se întâmplă în ziua noastră. Înainte nu eram atenți. Ziua trece, suntem foarte ocupați, nu suntem atenți. Acum începem să fim atenți la ceea ce se întâmplă în viața noastră: „Ah, sigur am plantat această karmă, astfel de unde ar fi venit asta?”Asta ne dă o direcție spre ce să ne uităm. Care sunt problemele care se repetă de fiecare dată, ce impedimente apar de fiecare dată? În acest fel vom ști ce antidot trebuie să facem, ce ar trebui să facem invers. Acesta este un aspect al carnețelului.
b.Al doilea aspect – să observăm ce fel de gânduri ne trec prin minte.
c.Iar scopul său suprem este să ne aducă la iluminare.
d.Carnețelul nu l-am inventat noi. El vine de la Buddha, inclusiv aspectul de șase ori pe zi. Oamenii uneori pot face o dată pe zi, poate de trei ori pe zi. Depinde de cât de repede vrem să ne încetăm suferința. De șase ori pe zi este ceea ce a spus Buddha.
2.A doua lege a karmei, karma se intensifică.
Oamenii pot spune: „Bine, bine, ai spus să nu mințim, dar dacă spun o minciună mică? Sau „Nu înșel grav, dar mai fac asta puțin”
Răspunsul este că dintr-un gând mic poate crește un mare necaz. Mai ales dacă este îndreptat spre un obiect puternic. Un gând mic de supărare sau o atitudine negativă față de o persoană care ne-a ajutat foarte mult ne aduce o mulțime de necazuri, de exemplu. Pentru că persoana care ne-a ajutat este un obiect puternic.
Orice copac mare a început dintr-o sămânță mică. Așa funcționează karma.
3.Dacă nu plantăm karma, nu sunt rezultate.
Dacă nu plantăm semințe, nu vom avea rezultate. Uneori ni se întâmplă lucruri bune, alteori ni se întâmplă lucruri rele. Nu știm cum să producem lucrurile bune în mod constant. Cum să ne fie mereu bine.
Dacă vrem acest nivel de bine tot timpul, trebuie să fim consecvenți în acțiunile noastre. Trebuie să semăn în mod conștient și intenționat semințele karmice pe care dorim să le vedem răsărind.
4.Odată ce karma a fost făcută, ea nu va dispărea niciodată de la sine.
Dacă nu facem o acțiune de purificare, semințele vor da roade. Sau putem spune și altfel: fiecare sămânță karmică poate avea două rezultate:
- Fie va da roade.
- Fie va fi purificată înainte de a da roade.
Dacă avem semințe rele, trebuie să le purificăm.
-Avem ritualul de purificare și cele patru puteri.
-Practica tantrică este o purificare la scară mare. Ea purifică.
-Orice meditație asupra vacuității purifică.
-Orice fărâmă de înțelegere a vacuității purifică.
Există multe căi. În seminarul Guru Yoga am învățat metode de purificare.
Dar dacă nu facem aceste acțiuni de purificare, semințele nu vor dispărea de la sine.
Legătura dintre karmă și vacuitate
Ca profesori, trebuie să puteți explica legătura dintre karmă și vacuitate. Acest lucru este cel mai important pentru elevii voștri.
Vorbim despre pix, despre paharul cu lichid. Este important.
Iată o eroare frecventă în Occident. Oamenii învață parțial despre vacuitate. Ei încep să înțeleagă că lucrurile nu sunt așa cum credeau că sunt, că fără noi pixul nu există.
Și apoi își spun: „Ah, lucrurile sunt goale, de fapt nu există nimic. Sunt doar atomi și în interiorul atomilor este gol și totul este gol.” Și ajung la concluzia superficială : „Dacă totul este gol, atunci nimic nu contează.” Și asta este foarte periculos.
Numim asta nihilism. Aceasta este extrema în care se cade atunci când vacuitatea nu este studiată așa cum trebuie.
Și vreau să vă avertizez, ca profesori, să nu permiteți elevilor să cadă în această extremă. Să înțeleagă: tocmai pentru că totul e gol, karma îmi colorează realitatea. Deoarece realitatea este goală, pentru că nimic în ea nu există de la sine, ceea ce îmi apare este ceea ce mă forțează karma mea să proiectez.
Karma proiectează realitatea mea pe un ecran gol. De aceea este extrem de important să respect legile morale, pentru că asta se va întoarce la mine.
Ecranul e gol și tot ce văd vreodată e o reflecție. Este efectul ecoului karmei pe care am plantat-o.
Deci, pentru că lucrurile sunt goale de orice existență proprie, moralitatea devine super importantă. Dacă auziți pe cineva predând despre vacuitate și în secunda următoare nu-l auziți vorbind despre moralitate, înseamnă că primiți o învățătură parțială, o învățătură care vă va ucide. Deci, mare grijă.
Există și alte învățături greșite despre vacuitate. Cum ar fi: „Dacă îți golești mintea de gânduri, vei avea o minte complet goală, și atunci vei ajunge la vacuitate”. Nu asta este vacuitatea.
a.În primul rând, este imposibil, să ajungem la o minte goală.
b.În al doilea rând, nu asta înseamnă să percepi vacuitatea. A percepe vacuitatea este cu totul altceva.
c.Nici nu înseamnă „a vedea negru”.
Ken Rinpoche se uita mereu pe fereastră și râdea de iepurii din grădina lui. „Iepurii stau acolo în meditație – o mie de ani, spunea el, stau în meditație, și tot vor continua să se învârtă în samsara. Asta nu te eliberează de samsara. Nu are nicio putere”.
Este adevărat că meditația ne poate calma. Stăm în liniște, nu acumulăm karma negativă în acele momente, dar asta nu ne va elibera de samsara.
Și, putem spune mai mult decât atât. Dacă lucrurile nu ar fi fost goale, karma nu ar fi putut funcționa. Pentru că ce face karma? Karma se manifestă și lucrurile se schimbă. Dacă nu ar fi fost goale, atunci ele ar fi fost permanente și nu s-ar fi schimbat. Ar fi fost mereu așa.
Dacă acum sunt flămândă, atunci voi fi mereu flămândă, ceea ce nu e bine. Datorită faptului că lucrurile sunt goale, dacă îi hrănesc pe alții, atunci voi avea mâncare. Aceasta este șansa noastră.
Bodhichitta
În cursul 2 am definit bodhichitta.
Aspirația de a atinge iluminarea completă pentru binele tuturor ființelor vii
Aceasta este definiția scurtă. Definiția lungă a bodhicitei o puteți găsi în cursul 2.
Bodhisattva
Cel care realizează bodhichitta este numit bodhisattva.
Bodhisattva este cel care a dus compasiunea la nivelul pe care l-am numit Hlaksam namdak, adică asumarea responsabilității personale: „Eu însumi mă voi îngriji ca nimeni să nu mai sufere, trebuie să dobândesc mijloacele pentru a face acest lucru”, iar acest lucru duce la bodhichitta.
De multe ori, oamenii văd pe cineva care face multe lucruri bune în lume și spun: „Oh, el/ea este cu adevărat un bodhisattva”. Este frumos că spuneți astfel de lucruri despre oameni, dar nu asta înseamnă bodhisattva.
Bodhisattva are un nivel foarte înalt de compasiune. El face nenumărate fapte bune în lume, dar face mai mult decât atât. „Voi face tot ce pot pentru a ajunge la iluminare cât mai repede posibil, pentru că numai atunci pot ajuta cu adevărat oamenii”.
Așadar, principala lui preocupare va fi:
- Cum să ajungă la iluminare.
- Cum să-i învețe pe oameni să ajungă la iluminare.
- Cum să-i ajute pe oameni să avanseze cât mai repede posibil spre cel mai înalt nivel al realității pe care îl pot atinge. Pentru că noi ne aflăm la un nivel destul de primitiv al realității.
Aceasta va fi principala lor activitate.
Nirvana
O întrebare despre Nirvana. Uneori oamenii își imaginează că Nirvana este o stare de deconectare totală, de detașare de toate, de indiferență față de orice. Asta nu este Nirvana.
Ce este Nirvana?
- Este eliminarea permanentă a tuturor afecțiunilor mentale. Acesta este un aspect.
- Al doilea aspect este că atingerea nirvanei este după percepția directă a vacuității. A doua definiție a nirvanei este „Încetarea rezultată în urma analizei individuale, și care constă în eliminarea completă a tuturor obstacolelor afecțiunilor mentale, fără excepție”. Această analiză individuală se face numai după ce percepem direct vacuitatea. Pentru că numai atunci avem mijloacele necesare pentru a face această analiză individuală.
Deci, nu există nicio șansă de a ajunge la Nirvana fără perceperea directă a vacuității. Dacă nu învățăm despre vacuitate și nu învățăm să medităm, n-avem cum să ajungem la Nirvana.
Cele trei antrenamente care duc la Nirvana
Care sunt cele trei antrenamente de a ajunge la Nirvana?
- A ne antrena în înțelepciunea realizării vacuității.
- Urmează antrenamentul de mai sus sub influența unei moralități deosebite și a concentrării meditative.
- A ne familiariza cu conștientizările observate în percepția directă a vacuității.
Jurămintele de refugiu
Primul nivel al jurămintelor este cel al refugiului. Acesta este nivelul la care ne angajăm să ne refugiem pe calea spirituală. Refugiul în Cele Trei Diamante, este înțelegerea modului în care karma și vacuitatea ne protejează în situații dificile.
Când ne aflăm într-o situație dificilă, înțelegem că ea este rodul karmei pe care am plantat-o în trecut, iar acum încetăm de a mai învârti roata Dharmei. Înțelegem că numai karma ne-a adus în această situație și o oprim. Plantăm semințe opuse.
Această cale devine cu mult mai puternică dacă ne angajăm să o urmăm. Dacă stăm în fața Lamei și îi spunem „Mă angajez să urmez această cale”.
Luarea jurămintelor de refugiu se face în cadrul unui mic ritual. Persoana își ia angajamentul de a se refugia în Cele Trei Diamante în fiecare zi, dimineața și seara. Esența refugiului este, de fapt, înțelegerea karmei și a vacuității și a modului în care se manifestă acestea în viața mea și cum le pot folosi pentru protecția mea..
Aceasta este esența, deoarece refugiul înseamnă a primi protecție. Și aceasta este protecția supremă. Angajamentul ne dă putere.
De exemplu: avem jurământul de a nu ucide. Pentru a respecta jurământul, trebuie să avem ocazia de a ucide și să ne înfrânăm. Câte ocazii de a ucide se pot ivi într-o zi? Dar când suntem sub jurământ, el este tot timpul cu noi. Îl respectăm tot timpul, chiar și când nu avem ocazia de a ucide.
El este tot timpul în minte: „Nu fac asta, ca să nu-mi aducă suferință. Fac invers, protejez viața pentru că asta îmi aduce sănătate și longevitate și șansa de a ajunge la iluminare”. Acest lucru îi conferă o putere infinit mai mare decât simpla respectare a acestor reguli și păstrarea lor fără jurământ.
Studiul adecvat al vacuității este esențial pe cale
Calea spre Nirvana trece prin înțelegerea vacuității.
Dar pentru a o înțelege trebuie să studiem vacuitatea la nivel profund.
Nu este suficient doar să ascultăm, ci și să medităm.
Trebuie să introduceți acest lucru în studiul vostru, pentru că dacă nu îl introduceți în studiul vostru, îi veți împiedica pe elevii voștri să ajungă la nirvana sau la iluminare. De fapt, îi omorâți, pentru că nu le oferiți instrumentul care le permite să iasă din această situație.
Așadar, asta vă pune pe umeri o mare responsabilitate.
Nu încercați să simplificați Dharma
Nu simplificați Dharma. Buddha ne-a dat instrumente pentru a învinge orice suferință, nu doar pentru a ne relaxa. Învățătura este extraordinară. Nu o diluați. Aceasta a fost cererea lui Ken Rinpoche: „Nu diluați Dharma”.
Întrebare: Ce înseamnă că ne omorâm elevii?
Răspuns: Dacă omenii vin să învețe cu voi, ei se bazează pe voi în a-i ghida pe calea spirituală, adică îi veți conduce spre scopul final. Dar ca să ajungă la scopul final, trebuie să-i învățați despre vacuitate. Asta spun Nagarjuna și toți înțelepții.
Nu există altă cale de a ajunge la scopul final – fără a percepe vacuitatea. Iar vacuitatea nu se poate percepe dacă nu învățați și nu meditați asupra vacuității.
Indiferent câtă meditație faceți, dacă nu este însoțită de această înțelegere și de a o aplica în meditație – nu vă va elibera. Cel mult, vă va calma.
Condițiile necesare pentru succesul practicii tantrice
Cursul 4 este un curs de logică. Este un curs în care, cu ajutorul logicii dovedim, de exemplu, că există Buddha, că putem deveni Buddha și dovedim existența vieților trecute și viitoare. Așadar, ne folosim mintea rațională pentru a ajunge la Jepak tsema:
Jepak tsema
Adică pramana, percepția validă, percepția corectă, bazată pe rațiune, pentru a vedea lucruri pe care nu le putem vedea încă direct. Maestrul nostru a fost Maestrul Dharmakirti.
Oamenii vin și întreabă despre tantra. Tantra folosește o mulțime de mijloace care nu sunt raționale. Tantra, mantra, funcționează?
Maestrul Dharmakirti care a fost unul dintre cei mai mari logicieni spune: „Da, funcționează.” Dar trebuie să fie însoțită de anumite condiții. El spune că trebuie să fie îndeplinite două condiții.
- Tantra sau mantra trebuie să fie dată de o persoană iluminată, care poate vedea încotro vă îndreptați și ce vi se potrivește și vă poate îndruma în acea direcție.
Trebuie să fie o ființă extraordinară din punct de vedere spiritual. Dacă primiți tantra de la cineva care nu este la acest nivel și sursele sale nu sunt autentice de la Buddha, nu știți spre ce vă îndreaptă.
Asta din partea celui care oferă învățătura, practica, sadhana.
- Din partea practicantului, el trebuie să-și respecte bine jurămintele. Practicantul ar trebui să fie o persoană pură sau cel puțin o persoană care practică să devină pură.
Fără aceasta, nu contează ce instrumente puternice ați primit, nu contează de la cine le-ați primit, chiar dacă le-ați primit de la Buddha însuși – nu vor funcționa!! Asta ne spune Maestrul Dharmakirti.
Oamenii pot primii inițierea tantrică și pot primi texte și pot primi sadhana, și nimic nu se va întâmpla. Este nevoie de aceste două condiții.
Dacă aceste două condiții sunt îndeplinite, tantra funcționează, spune maestrul.
Tipuri de meditație
Am vorbit despre trei tipuri de meditație
1.Meditație de revizuire
Shargom
2.Meditația analitică
Chegom
3.Meditația de fixare
Jokgom
Multe cursuri de meditație predau meditația de concentrare. În lecția 6 am vorbit despre dezbaterea dintre Kamalashila și călugărul chinez Hwashong. Călugărul Hwashong preda o forma de meditație în care îți golești practic mintea de gânduri și în acest fel se ajunge la iluminare.
Aceasta este un tip de practică de a dezvolta concentrarea. Și este important să ne dezvoltăm concentrarea.
Dar ceea ce duce la finalizarea cu succes a meditației de concentrare este tocmai meditația analitică precedată de meditația de revizuire. Deoarece acestea creează legăturile corecte în minte și creează primul strat de conștientizări, a intuiției și a curățării minții.
Toată munca cu carnețelul este o muncă analitică. Privim, examinăm, gândim. Această muncă este esențială pentru a continua și a finaliza cu succes a doua parte a concentrării. Dar dacă doar stăm și ne concentrăm, nu va duce la eliberare. Este important să știm acest lucru.
Maestrul Vasubandhu în Abhidharma Kosha a predat meditația pe respirație. Buddha a predat meditația pe respirație. Este sfântă, este foarte utilă, dar nu ca înlocuitor pentru meditația care eliberează. Sunt multe de învățat aici și sunt multe greșeli des întâlnite, mai ales în publicul occidental, dar și în cel oriental.
Practica cu Lama
În teme există o întrebare despre practica cu Lama. Practica cu Lama este o practică foarte importantă, poate cea mai importantă. Este greu de vorbit despre acest subiect, deoarece, noii veniți la studii pot crede că Lama are interes, pentru că el spune: „Respectați-mă”. De aceea mulți profesori evită să predea acest subiect.
Dar aceasta este practica cea mai puternică. Este ideea de bază.
Dar vă amintiți, în rugăciunea lui Je Tsongkapa:
Sursă a binefacerilor mele,
A conștientizărilor și meritelor mele,
Bunul și scumpul meu învățător
Binecuvântează-mă în primul rând să văd și să înțeleg
Că o relație apropiată de tine
Este însăși esența drumului meu,
Permite-mi să perseverez în a te servi cu devotament
Din tot sufletul și cu tot respectul meu.
Aceasta este cea mai rapidă cale. Oamenii care progresează cel mai repede sunt cei care îl servesc pe Lama cu devotament și dedicare.
Bineînțeles că nu trebuie să urmăm orice guru orbește. De aceea ni se și oferă listă de calități pe care să le căutăm la un guru.
Dar după ce l-am examinat pe Lama și am ajuns într-adevăr la concluzia că este o persoană demnă de a ne dedica, cel mai minunat lucru pe care îl putem face este să-l ajutăm în munca sa de-o viață.
Din nou revin asupra faptului că trebuie să-l examinați bine pe Lama. Pentru că s-au întâmplat multe abuzuri ale statutului de Lama. Deci, pentru a preveni acest lucru, responsabilitatea este a voastră ca acest lucru să nu vi se întâmple. Dacă aveți îndoieli cu privire la moralitatea lui, cunoștințele lui sau puritatea intențiilor sale, nu vă conectați cu el.
Dar dacă v-ați convins că el are toate acestea, aveți încredere în el și ați decis să-l urmați, nu veți mai putea încălca această linie. Ceea ce se va întâmpla apoi, este că Lama va începe să vă reflecte defectele voastre. Deci, dacă de fiecare dată când vedeți la el un defect și vă gândiți: „Asta vine de la el” – înseamnă că nu înțelegeți vacuitatea lui, credeți că el are anumite calități, și relația este sortită eșecului. Veți renunța la Lama, iar atunci vă veți crea tiparul de a renunța la profesori, de a-l părăsi pe Lama și atunci vă veți închide singuri poarta spre iluminare .
Deci, această alegere este foarte importantă. Foarte important este ce veți face după ce ați ales. Acesta este un subiect de bază și este bine să-l primiți indiferent dacă aveți un profesor sau nu.
Întrebare: Când vorbim despre calitățile profesorului, este ca și cum ele ar exista de la sine?
Răspuns: Je Tsongkapa le enumeră în Lamrim Chenmo pentru că așa arată elevului care nu a înțeles încă vacuitatea.
Practic, calitățile profesorului sunt toate proiecțiile mele. Dacă am găsit deja pe cineva cu toate cele zece calități, indică cine sunt eu. Pentru că sunt goale de existență proprie.
Meditația asupra morții
Meditația asupra morții este meditația de dezvoltare a conștientizării morții.
a.Ea este importantă pentru a putea ne dezvolta Renunțarea. Știm cu toții că oamenii mor, dar nu credem că „eu voi muri mâine”. De ce? Pentru că statisticile spun, de exemplu că în România, speranța de viață medie a fost de 76 de ani, conform datelor din 2025, fiind mai mică decât media europeană de peste 81 de ani. Deci încă sunt departe, deci nu mâine.
b.Dezvoltarea conștientizării morții este esențială pentru mine ca să încep să practic. Este esențial să integrez profund conștientizarea că moartea:
-
- Trebuie să vină. Deci, moartea este certă.
- Nu știu când va veni, momentul morții este incert, iar
- Când va veni, nu pot lua nimic cu mine.
Oamenii sunt de acord că pleacă din această viață singuri, dar nu este ceva tangibil pentru ei. Pentru că dacă li se fură ceva din casă, de exemplu, bijuteriile de valoare de la bunica, se simt șocați, revoltați.
Dar când vine momentul morții, moartea le smulge totul cu forța.
Ne dedicăm întreaga viață lucrurilor pe care nu le putem lua cu noi. Singura oportunitate pe care o avem de a ajunge la iluminare o dedicăm goanei după bunuri materiale, pe care le vom pierde oricum.
Singurul lucru care ne poate ajuta sunt realizările spirituale, acestea ne vor proteja. Înțelegerea noastră, cu compasiune și iubire și înțelepciune, este cea care creează condițiile pentru fericire. Numai realizările spirituale le putem lua cu noi după moarte.
Există tradiții care predau tot felul de practici ezoterice și complicate, să faci meditație pe patul de moarte și asta te va proteja în bardo, și o faci și în bardo și te va conduce spre lumină și tot felul de astfel de lucruri. Dar dacă nu ai făcut meditație, nu ai practicat timp îndelungat sub supravegherea unui Lama priceput – când vine moartea, există confuzie, durere, halucinații foarte severe; creierul nu mai funcționează. Toate legăturile electrice din creier se întrerup, totul devine un haos. Ești cuprins de groază.
Deci cum poți medita în acele momente? Această practică de a te duce într-un alt loc poate funcționa, dar numai pentru cei care au practicat-o toată viața.
Uneori oamenii aud că își pot proiecta mintea și spun: „Ah! îmi pot trăi viața și când va veni momentul să mor, voi face practica și totul va fi bine.”
Asta nu se va întâmpla.
Tragedia este că îi împiedică să practice acum.
Așadar, conștientizarea morții
–Ne ajută la dezvoltarea Renunțării.
–Fiecare moment al vieții noastre îl face să devină semnificativ.
–Când ne-am dezvoltat această conștientizare bine, nu mai regretăm nimic din ceea ce facem.
–În orice moment facem lucrul cel mai potrivit, pentru că s-ar putea să nu mai existe un alt moment și atunci viața devine o sărbătoare pentru că facem mereu ceea ce este perfect și suntem complet împăcați cu noi înșine.
Majoritatea oamenilor mor cu sentimentul că au irosit o oportunitate. Așadar, conștientizarea morții ne ferește de multe necazuri și deschide poarta spre o practică semnificativă.
Învățătura despre suferință
Există o întrebare despre învățătura pe care Buddha ne-a dat-o despre suferință.
Cu toții știm că există suferință în viața noastră, uneori: suntem bolnavi, uneori pierdem pe cineva drag sau lucruri sau sănătate. Dar nu tot timpul. Există și lucruri bune în viață. Avem copii dulci, există flori frumoase, muzică, și multe alte lucruri bune. Atunci de ce Buddha a spus că totul este suferință?
Nu negăm că aceste lucruri există, dar de multe ori nu le înțelegem atunci când există.
Există ceva în viața voastră care nu se va termina rău? Există ceva pe care să
nu-l pierdeți?
Cu toții știm că totul în viața noastră se va sfârși cu pierderea. Nu înseamnă asta că este o suferință? Nu este această viață un dezastru?
Este un dezastru. Aceasta este motivația pentru a practica. Acesta este adevărul și Buddha nu s-a dat în lături să spună adevărul.
Geshe Michael a povestit că și-a pierdut mama, tatăl și unul dintre frații săi – pe toți în același an. Era pe atunci foarte tânăr. Și era foarte atașat. Această tragedie l-a urcat pe cale.
El a mers să studieze la Princeton, și într-o zi a găsit o carte în biblioteca de acolo, o traducere veche și nereușită a unui text budist. A citit cum Buddha vorbește despre suferință și și-a spus: „Buddha vorbește despre mine”.
Familia lui era creștină și de aceea mergea des la biserică, era foarte religios. A studiat religia în urma experienței din copilărie. Și a spus: „Nu am mai întâlnit asta, aici este adevărul, adevărul, acum voi înțelege de ce”.
Aceasta este povestea lui Buddha. Povestea spune că regele voia ca Buddha să fie moștenitorul tronului și i s-a spus că trebuie să aibă grijă de băiat, pentru că altfel va părăsi regatul și va deveni un lider spiritual. Regele a spus: „Eu vreau ca el să fie moștenitorul tronului, să continue monarhia după mine, ce trebuie să fac? Atunci astrologii i-au spus: „Trebuie să-l ferești, să nu vadă boala, să nu vadă bătrânețea și să nu vadă moartea”.
Cât timp poți feri un om să nu vadă aceste lucruri? Deși l-au ferit cât au putut să nu vadă aceste lucruri, Buddha tot le-a văzut. Și așa a plecat de la palat.
Deci, dacă avem noroc, ne trezim la realitate cât suntem tineri, cât suntem lucizi, cât suntem capabili să facem ceva în privința asta, și fiecare dintre voi este capabil să facă ceva în privința asta, pentru că sunteți aici.
Când vine moartea, corpul nu va continua, numai mintea continuă. Nu tot ce este în mintea noastră continuă. Cunoștințele noastre de geografie nu continuă. Cunoștințele legate de profesia noastră nu vor continua după moarte.
Dar karma? Am spus despre karma că ea nu dispare, decât dacă facem purificare. Mai devreme sau mai târziu ea se va manifesta.
Dar, karma pe care o acumulăm, dacă este însoțită de înțelepciunea karmei și a vacuității – este diferită, pentru că este de partea pură. Karma, atunci când este însoțită de înțelepciune, ea este pură și are tendința de a se perpetua. Acesta este secretul lui Buddha.
Așadar, trebuie să învățăm această artă. Acesta a fost scopul lui Buddha. Scopul lui Buddha a fost să ne învețe despre suferință, și cum să scăpăm de ea.
Adesea oamenii spun: „Buddha vorbește doar despre suferință”. Nu, nu este adevărat. Acesta este doar primul adevăr. Există patru adevăruri nobile, iar ultimele două vorbesc despre posibilitatea de a ieși din suferință și deschid calea pentru a ieși din suferință.
Atunci când auzim o învățătură sau alta, s-ar putea să le uităm sau poate nu. Auzul este primul nivel de cunoaștere. Acest nivel îl pierdem. Dacă medităm asupra lui, reflectăm asupra lui, este un al doilea nivel care are mai multe șanse să rămână întipărit în mintea noastră.
Dacă mai târziu, după meditația analitică, facem meditația de concentrare asupra cunoștințelor pe care le-am dobândit din analiză, acestea vin cu noi. Este o schimbare profundă în mintea noastră și va merge cu noi.
Dharma, învățătorii Dharma, Sangha, Cele Trei Diamante sunt latura pură. Toate celelalte sunt lucruri lumești. Chiar dacă acum pare a fi plăcere, ajunge să fie suferință. Fiecare plăcere lumească poartă semințele suferinței.
Scopul logicii budiste
Scopul logicii budiste, pe scurt este să ne ajute să ne demonstrăm lucruri pe care nu le putem vedea cu ochii noștri.
Un alt scop – este să ne dăm seama că nu știm cu adevărat ce gândesc oamenii. Prin prisma logicii noastre, prin prisma rațiunii noastre, ne dăm seama că nu putem judeca oamenii pentru că nu știm ce este în mintea lor, nu știm ce îi motivează.
Dacă vedem pe cineva făcând rău altuia, trebuie să facem tot ceea ce putem ca să-l oprim, dar să nu-l judecăm sub nicio formă, pentru că nu știm ce îl motivează, nu știm cine este. N-avem abilitatea de vedea în viitor, peste 50 sau 100 de ani, cum se vor derula lucrurile ca urmare a acestei fapte. Deci, nu-l judecăm, pentru că nu știm cine este.
Printre noi există oameni care se află la diferite niveluri de înțelegere, la niveluri diferite spirituale. Sunt unii care au făcut deja o cale lungă, și pot arăta ca mine și ca voi, dar se află la un alt nivel decât noi. Și pot face lucruri care par banale și obișnuite, dar pentru ei ele sunt altceva. Și voi nu știți – așa că nu-i judecați.
Lama Dvora Hla povestește: „Un exemplu este Ken Rinpoche, care stătea mult și se uita la televizor. Și ce înseamnă un Lama atât de mare să stea mult și să se uite la televizor. Se uita mult la meciuri de baseball, la meciuri de fotbal american, închidea televizorul exact când ajungea la momentul culminant. Deci ce era această privire la televizor? Nu știți ce era.
Am predat odată în New Jersey și aveam o elevă, o femeie vietnameză, provenind dintr-o familie budistă, vegetariană, foarte preocupată să fie pură, să păstreze puritatea: puritatea mâncării, puritatea…
Totul pur, pur, pur. Apoi a venit la cursul meu și mi-a spus: „Ah, predai budismul tibetan?” I-am răspuns că da. „Dalai Lama este tibetan?” I-am răspuns că da. Ea mi-a spus: „Dar Dalai Lama mănâncă sandvișuri cu pui – nu este pur, nu vin la curs.”
Cine te-a pus să-l judeci pe Dalai Lama? De unde știi ce face Dalai Lama când mănâncă sandvișuri cu pui? De multe ori, ei fac practici pe care voi nu le înțelegeți – nu judecați.
Puteți spune: pentru mine, a mânca pui înseamnă a ucide – deci nu mâncați pui, nu vă implicați în ucidere. Dar există tot felul de niveluri de moralitate. Trebuie să păstrați moralitatea, dar trebuie să păstrați moralitatea la cel mai înalt nivel de care sunteți capabili, conform jurămintelor pe care le-ați luat. Așadar, nu judecați, nu știți cine se află în fața voastră.
Ce este omnisciența
O altă întrebare în teme este despre omnisciență.
Se spune că Buddha este atotștiutor sau omniscient. El nu este atotputernic. Asta nu înseamnă că știe numele latine ale tuturor plantelor și ale tuturor medicamentelor și așa mai departe. Poate că știe și asta, dar nu asta este important.
Omnisciența se manifestă prin faptul că Buddha știe exact cum să ne îndrume ce să facem și ce să nu facem pentru ca noi să încetăm de a mai suferi și să ajungem la fericirea totală.
Aceasta este esența omniscienței lui Buddha.
Pentru a ajunge la omnisciența și compasiunea lui Buddha, sunt necesare multe vieți dacă nu suntem pe calea tantrică. Iar aici trebuie să înțelegem că există multe vieți.
Dovada vieții viitoare: mintea este complet diferită de corp
În cursul 4 au fost prezentate demonstrații a existenței vieților trecute și viitoare. Nu le repetăm acum, dar concluzia lor este să înțelegem marea diferență dintre corp și minte. Ele sunt lucruri complet diferite. Mintea nu are nicio caracteristică fizică. Mintea nu este creierul.
Credem că suntem până unde ni se termină pielea noastră. Acest sac de piele definește cine sunt eu. Dar acest sac de piele poate defini unde se termină simțurile mele.
Să spunem că simțurile mele se termină la limita pielii, dar nu acolo se termină mintea mea. Mintea mea poate vedea acum ceasul de pe perete, iar pielea mea nu ajunge acolo. Mintea nu are nicio caracteristică fizică. Bomba atomică îmi poate distruge corpul, dar nu și mintea, pentru că ea nu este fizică.
Patru tipuri de rezultate karmice
Am vorbit despre diferite rezultate ale karmei.
- Karma proiectoare este cea care mă proiectează să mă renasc într-o anume formă de existență.
- Karma care completează sau finisează va decide detaliile vieții viitoare. Karma proiectoare determină tipul general al vieții, iar finalizarea karmei determină toate detaliile vieții: bogăție, sărăcie, accidente etc.
- Tendința care se intensifică, cu fiecare acțiune tendința se întărește în aceeași direcție.
- Al patrulea rezultat este mediul meu; dacă este poluat, dacă nu este poluat, dacă există pericol de moarte sau nu există.
Toate acestea sunt rezultate karmice. Patru tipuri de rezultate karmice.
Carnețelul pavează calea spre tantra și iluminare
Învățătura care aplică cunoașterea karmei într-un mod profund este tantra.
Ceea ce vă aduce la tantra este de a ține carnețelul. Acesta este mierea care atrage albina, care este învățătorul tantric.
Trebuie să-l completăm de șase ori pe zi, e un pic cam obositor, trei minute de șase ori pe zi. Dar ce este asta în comparație cu șansa de a vă croi calea spre iluminare și de a ieși din suferință? Cât investiți în comparație cu cât puteți primi?
Continuarea învățăturii
Vom încheia prezentarea acestui curs, și vă recomand
- Să participați la grupurile de studiu, pentru că veți uita majoritatea lucrurilor pe care le-ați auzit.
- Faceți temele, meditațiile, testele și testele finale. Acest lucru vă va ajuta să rețineți ceea ce ați învățat.
- Sprijiniți profesorii, ca ei să poată continua să vă învețe.
- Găsiți modalități de a duce această învățătură și altor oameni. Oameni în necazuri, minorități, diferite straturi sociale, tineri, copii, bolnavi și așa mai departe.
*******
Codul principiilor ACI, partea III
Vă amintiți că am vorbit despre codul principiilor învățăturii noastre, iar acum doresc să mai adaug câteva principii.
–Am spus că ceea ce dorim este să le oferim oamenilor o cale spre iluminare și nimic mai mult. Nu vrem să fim o instituție mare și renumită, nu acesta este scopul nostru. Și există un pericol. Învățătura este acum proaspătă, este nouă în această țară, oamenii o găsesc interesantă după ce alte tradiții spirituale s-au învechit puțin și poate nu îi mai îmbogățesc, nu îi mai hrănesc.
Există pericolul ca acest lucru să se întâmple și aici. Același pericol există în orice învățătură spirituală, în orice cale spirituală.
Aspectul financiar
Atunci când predăm, există aspecte care însoțesc acest lucru. De exemplu, aspectul financiar, banii.
–Așa cum am spus deja, este foarte important ca învățătura să fie oferită gratuit tuturor celor care o solicită. Învățătura se bazează pe donații și este gratuită. Și cei care nu au posibilitatea să plătească pot primi învățătura.
–Această învățătură, în Occident este ceva nou, iar noii elevii o ascultă, dar nu o pun neapărat în practică, nu înțeleg binecuvântarea ei extraordinară. Deci, la început, ca profesori, în loc să vă așteptați ca ei să vă susțină pe voi, va trebui ca voi să-i susțineți pe ei. Elevilor le va lua timp până să înceapă să pună în practică învățătura și să o aprecieze suficient. Deci, rolul nostru în Occident este să sprijinim elevii. Dacă este necesar, veți finanța tipărirea unei cărții. Veți finanța călătoriile voastre în anumite locuri. Veți face acest lucru pentru o perioadă de timp, câțiva ani, până când elevii voștri se vor trezi. Apoi, îi veți sprijini pe elevii voștri să facă același lucru.
–Ca profesori, trebuie să trăiți simplu, să vă mulțumiți cu puțin, pentru a putea oferi învățăturile gratuit.
–În ceea ce privește donațiile, oamenii spun: „Ah, dacă fac Dharma, nu mai am timp să muncesc”. Dacă sunteți la început de drum, poate că trebuie să munciți pentru a găsi modalități de a vă susține elevii. Cu timpul, echilibrul se va schimba.
-Donațiile – de obicei nu vin din exterior. Ele vin de la cei care au auzit învățătura, i-au înțeles valoarea și vor să-și exprime recunoștința, așa se întâmplă de obicei. Deci, nu sunt sume mari de bani care vin de la un donator important, ci donații mici de la oameni care participă la lecții.
-Ca profesori, dacă oamenii vă donează bani, trebuie să îi folosiți în mod corespunzător, în scopuri dharmice, și nu pentru plăcerile personale. Puteți avea plăceri personale – dar asta vă arde karma.
Când oamenii dau pentru Dharma și pentru profesor, ei dăruiesc de fapt Celor Trei Diamante. Trebuie să fiți foarte atenți la asta.
-Dacă trebuie să plătiți impozite, veți plăti impozite. Totul trebuie să fie perfect.
–De asemenea, este important să nu faceți proiecte mari care necesită cheltuieli mari, peste capacitatea grupului, pentru că atunci activitatea principală va fi strângerea de fonduri. Și voi vreți să predați Dharma, nu să strângeți fonduri. Da, uneori este nevoie de un proiect, dar nu trebuie să fie de amploare care să nu depășească posibilitățile grupului.
Pauzele dintre cursuri
Dacă sunteți profesori, este important ca elevii voștri să fie bucuroși să vină la lecții. Unul dintre lucrurile pe care trebuie să le faceți este să le acordați pauze. Ei vin o dată sau de două ori pe săptămână la cursuri – uneori au nevoie de o pauză, au nevoie de „vacanță mare”. Între cursuri trebuie să faceți o pauză, pentru ca ei să vină odihniți, să se organizeze cu toate celelalte treburi ale lor și să se poată dedica cursului așa cum trebuie. Deci, este important să nu întindeți prea mult coarda. Nu trebuie să ajungeți în situația în care cursurile devin o povară. Ele trebuie să fie o bucurie și o plăcere. Așadar, acest lucru este important pentru profesori.
Cereți elevilor să-și facă temele
Nu „aveți milă” de elevi, cereți-le să-și facă temele. Nu le faceți niciun bine dacă se trece cu vederea. Poate vă gândiți: „Sunt profesor nou, am elevi noi, o să le fac viața ușoară”.
Lama Dvora Hla spunea că și dânsa a fost așa la început, nu a pretins elevilor să-și facă temele, iar după un an de predare, elevii i-au dispărut unul câte unul. Când a început să le dea teme, elevii au început să vină.
Elevii nu vor rămâne cu nimic de la lecții dacă nu își fac temele. Vor uita. Nu vă dați în lături să le cereți să-și facă temele și testele. Este o mare diferență în modul de integrare a materiei între a face și a nu face temele, testele și așa mai departe, și meditațiile. În plus, oamenilor le place ca profesorul să le verifice temele, vor să primească feedback, vor să verifice dacă au înțeles. Acest lucru creează o apropiere între profesor și elevi. Și este minunat.
Veniți pregătiți la cursuri
Este important ca voi, ca și profesori, să veniți pregătiți la cursuri, chiar dacă le oferiți gratuit. Pentru că, în calitate de profesori, lucrați cu mintea elevilor voștri. Nu putem face asta superficial. Ei ne încredințează viața lor, chiar dacă nu ne numesc Lama lor. Deci, este foarte important ce faceți cu ei.
Învățătura trebuie să fie exactă, nu doar pentru călugări
Așa cum predăm Dharma aici, am spus că o predăm cu detalii, mergând la surse, la marile cărți ale budismului. În trecut, în Tibet, doar călugării o învățau, și doar în mănăstiri. Era un procent mic din populație, un fel de aristocrație spirituală. Acesta nu este modelul nostru.
Adică ar fi minunat dacă ar exista călugări și călugărițe – este minunat, este o karmă grozavă. Dar nu este o condiție pentru a primi învățătura, și cu siguranță în Occident nu se vede așa. Uitați-vă în cameră. Este deschis tuturor, familiilor, oamenilor care lucrează, bărbaților, femeilor.
Noi credem că budismul poate fi predat la un nivel profund unor grupuri mari de oameni, care se află acolo unde se află în viața lor și care iau învățătura și o introduc în viața lor.
Oamenii care învață aceste lucruri, învață să mediteze, învață să facă practica zilnică, învață să țină carnețelul, contribuie apoi la comunitate, bărbați, femei. Mediul obișnuit în care ne aflăm oferă o mulțime de oportunități de practică. Interacțiunea noastră cu membrii familiei și la locul de muncă oferă o mulțime de oportunități de a ne observa mintea, de a aplica, de a practica. De fapt, aceasta este o practică care nu poate fi făcută dacă stai singur într-o peșteră.
Va veni timpul să stăm și într-o retragere, să intrăm în profunzimea practicii, și trebuie să practicăm și în exterior, să introducem aceste lucruri în relațiile cu oamenii din jurul nostru, să ne ținem carnețelul și așa mai departe. Așa va fi și în Occident.
Grup Facebook