Category: Cursuri

Cursul 1: Cele trei căi principale

Primul nivel al studiului Lam Rim – calea treptată spre iluminare

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5 – prima parte

Toată această lecție este dedicată noțiunii de renunțare.

Ce este renunțarea? Renunțarea este dorința de a ieși din samsara. Să vorbim mai întâi despre ce este samsara.

Korwa

Korwa  — roată sau samsara.

Dacă vrem să ieșim din samsara va trebui să știm de unde vrem să ieșim și spre ce ne îndreptăm. Trebuie să înțelegem bine situația în care ne aflăm și pe care dorim să o părăsim.

Definiția samsarei este o condiție impusă, ce ne forțează din nou și din nou, în mod continuu, să ne aflam într-un curent de părți impure.

Ce înseamnă părți impure? Vom vorbi în continuare despre “cele cinci agregate” – five heaps.

Pung Po Nga

Pung po  — morman sau agregat
Nga           — cinci

Deci cele cinci agregate. Fiecare dintre noi deține toate cele cinci agregate.

1. Primul agregat este agregatul fizic sau corpul fizic

Tibetanii folosesc câteodată pentru noțiunea de corp și noțiunea de formă, ce are ca sens tot ceea ce este fizic din punctul nostru de vedere. Când facem meditație asupra corpului fizic, începem să-l descompunem. Ne uităm la sânge, la limfă, la urină, la sistemele ce alcătuiesc corpul.

Primul aspect al corpului este: din ce este el alcătuit. Alt aspect impur al corpului fizic este că el îmbătrânește, se degradează, se îmbolnăvește și moare. Se spune că din momentul în care bebelușul se naște și până la vârsta de 16 ani corpul se dezvoltă după care începe să regreseze.

Întotdeauna dăm atenție corpului nostru, ne îngrijim de el, îl spălam, îl îmbrăcăm.

Din punct de vedere dharmic, corpul are un singur lucru bun și anume el ne permite să ajungem la iluminare.

Faptul că ne-am născut în corp uman, înseamnă că am primit o șansă de a ajunge la iluminare. Dacă ne-am fi născut în orice altă formă nu am fi avut nici o șansă. Am trăit de nenumărate ori în toate formele de existenţă, chiar și ca oameni. Faptul că suntem încă aici dovedește că nu am ajuns la iluminare. Asta înseamnă că nu am profitat de ocaziile în care am avut corp uman sau chiar dacă l-am avut nu am îndeplinit condițiile necesare pentru a urma drumul spre iluminare.

2. Al doilea agregat sunt sentimentele

Emoțiile sau sentimentele se situează undeva între fizic și mental. Există sentimente ce sunt legate de corp și de simțuri și există sentimente/emoții ce țin de partea mentală. De exemplu unde se află supărarea? În partea mentală. De ce sentimentele sunt impure?

Impuritatea sentimentelor, chiar dacă sunt plăcute, vine din cauze impure. Și ele însele sunt cauzele ce conduc la rezultate impure.

Nu este ceva rău să ne simțim bine, dar noi nu știm cum să ne menținem emoțiile plăcute. Ele vin și pleacă, deoarece cauzele lor sunt impure și vin din karmă. Și chiar dacă karmele sunt bune, ele nu sunt și neapărat pure, deoarece ne lipsește înțelepciunea. În lecția următoare vom vorbi despre karmă.

3. Al treilea agregat este discernământul

Am trecut deja la minte, conștiință. Puterea de discernământ (facultatea de a discerne, de a aprecia) ține de partea noastră intelectuală. Facem distincție între lucruri: sunt lungi, sunt scurte, sunt albe sau negre. Asta este podeaua, ăsta este tavanul. Pe aici pot trece, pe aici nu pot trece. Puterea de discernământ ne permite să acționăm în această lume. In continuare vom prezenta agregatul patru și cinci, dar după tradiția budistă vom vorbi mai întâi de agregatul 5.

5. Agregatul cinci este conștientizarea sau conștiința

Mintea noastră este definită ca ceva transparent/clar și care știe. Trebuie să fim conștienți ca să putem experimenta ceea ce experimentăm, sau să vedem, să înțelegem, să simțim sau să discernem. Conștiința/Conștiența este partea cea mai abstractă a minții. În general nu înțelegem că trebuie să fim conștienți ca să conștientizăm, pentru că dacă primim o lovitură zdravănă nu mai suntem conștienți. Conștiința/conștienta, are acest aspect de a cunoaște.

4. Al patrulea agregat : factorii mentali – duje

Ce sunt factorii mentali? De exemplu adevărul, faptele, știința, supărarea, memoriile. În Abhidharma Kosha se vorbește despre 64 de factori mentali.

Cursurile denumite Lo Rik reprezintă o altă ramură a budismului tibetan în care se învață știința minții.

Dacă acestea sunt cele 5 agregate, unde mă aflu eu? În corpul fizic? Nu pot spune că mă aflu în corpul fizic pentru că am sentimente. Deci nu pot spune ca mă aflu într-unul din ele. În budism meditația de a găsi unde se află eu-l este foarte importantă.

Încercați să vă găsiți eu-l. Unde este? În corp sau în afara lui? Când spun că am un corp, este ca și când eu aș fi în afara lui. În mintea mea se ascunde ideea precum eu sunt în afara corpului meu.

Atunci când spun “Am o mare iubire.”…. Când spun acest lucru este ca și când eu aș fi în afara acesteia. Deci dacă eu-l nu se află în acest ansamblu de agregate, atunci întrebarea este unde este el ?

Lumea impură

Budiștii susțin că toate aceste agregate sunt impure deoarece ele vin din karma, iar karma, datorită ignoranţei noastre, este determinată de greșeli.

Toate faptele pe care le facem, vorbele pe care le spunem și gândurile pe care le gândim provin din greșeală. Ele toate sunt greșeli, până când vom vedea în mod direct vacuitatea. Până atunci ele vor fi întotdeauna greșite.

Va trebui să lucrăm foarte mult ca să ne purificăm mintea. Mintea noastră este impură deoarece este pătrunsă de ignoranță. Mintea nu înțelege realitatea în care trăiește. Atât timp cât va exista ignoranță, va exista și dualitatea “eu sunt eu și celălalt nu sunt eu” sau “durerea este a lui și nu a mea”. Și așa mai departe.

Tot ceea ce provine din karma se descompune.

Datorită acestor fapte, noi suferim. Toate aceste lucruri provin dintr-o percepție greșită a realității, din neînțelegerea realității și din reacțiile noastre la aceste neînțelegeri. De aceea ele sunt impure. Toate agregatele pe care omul le deține se vor descompune cu timpul și vor dispărea, deoarece karma, prin definiție, este ceva ce se descompune (dezintegrează):

–   fac ceva
–   la sfârșitul faptei rămâne o amprentă
–   amprenta acumulează energie
–   energia ajunge la maturitate iar atunci se va întâmpla ceva
–   iar acest lucru va trebui să regreseze pentru că energia lui se va termina.

Acest proces se întâmplă cu orice lucru din viață noastră:

–   cu corpul nostru
–   cu rudele noastre
–   cu munca noastră
–   cu bucuria noastră
–   cu sănătatea noastră
–   cu frumusețea noastră
–   cu educația noastră
–   cu inteligența noastră
–   cu numele nostru.

Orice singur lucru din viață noastră, este un rezultat karmic, un val energetic ce vine, crește și în final se dezintegrează.

Prin însuși faptul că m-am născut, va trebui să și mor, deoarece toate agregatele sunt rezultate karmice și toate aceste lucruri care vin din karmă va trebui să le pierd.

Chiar și lucrurile bune pe care le-am făcut, va trebui să le pierdem. De aceea se spune că, chiar și acțiunea de a face bine în lume, dacă nu este însoțită de înțelepciune, este otravă.

Noi nu spunem să nu fim oameni buni sau să încetăm să mai fim buni. Dar dacă facem fapte bune fără înțelepciune, fără să înțelegem cum funcționează această lume a noastră, toate acestea se vor destrăma și ne vor menține în samsara. Vom rămâne legați de cele cinci agregate samsarice.

Iar acest lucru, prin definiție, îmi va aduce suferință. Le voi pierde pe toate pentru că sursa lor este karma.

În limba tibetana, karma impură se numește Sak Che Kyi Le.

De ce este impură? Pentru că rezultatul ei, chiar dacă este plăcut, se va descompune (destrăma, distruge) și pentru că nu vine din înțelepciune.

Mahasiddha, sunt ființe care au ajuns la iluminare și care și-au învins moartea. Ele știu cum să-și creeze în permanență plăcerea sublimă. Noi nu știm să facem asta pentru că nu înțelegem realitatea în care trăim. Puține lucruri pure există în viața noastră. Când întâlnim Dharma este una din rarele ocazii de a întâlni ceva pur, pentru că ea este cea care va începe să ne scoată din suferință.

Noi nu ne alegem karma, pentru dacă am fi putut să facem asta, nu ne-am alege o lume în care este război sau o lume în care există boli, cancer. Am fost constrânși să ne naștem în lumea în care trăim acum. În mod permanent, suntem forțați să ne naștem cu părți impure, cu cele cinci despre care am vorbit.

Nu eu am ales să mă nasc în acest corp, în această lume, cu părul șaten, să am părinții pe care i-am avut. Dacă îmi place cu ceea ce m-am născut înseamnă că am avut noroc, dacă nu, nu. Întrebarea este: Ce ne-a constrâns?

Răspunsul este Karma. Karma este aceea care ne constrânge. Faptele noastre din trecut și amprentele pe care acestea le-au lăsat în conștiința noastră, ne constrâng (ne forțează) să ne naștem în anumite forme și într-o anume lume. Nu avem nici cel mai mic control asupra acestor lucruri.

Realitatea în care trăim, noi am creat-o și nu știm cum să o controlăm. În mod continuu acționăm fără să avem nici un control asupra rezultatelor acțiunilor noastre, pentru că nu înțelegem mecanismul.

Fiecare parte din învățăturile Dharmei are rolul să ne redea controlul prin înțelegerea mecanismului karmic, cu alte cuvinte, de a ajunge la înțelepciune.

Cât de mult mă gândesc la a-l ajuta pe celălalt, pe parcursul unei zile? Ce procent din gândurile mele este dedicat ajutorului dat semenului meu? De multe ori putem ține minte gândurile bune, pentru că sunt atât de puține dintr-un ocean de gânduri pe care le avem în cursul unei zile. De exemplu: eu trebuie să merg să mă spăl pe dinți, sau eu trebuie să-mi iau micul dejun, eu trebuie să cumpăr pantofi, și așa mai departe. Tot timpul mă gândesc la acest eu, eu, eu. Și poate pe aici, pe acolo apare vreun gând bun. Dar nici atunci nu înțelegem cine sunt “eu” și cine este celălalt.

Samsara este o stare care ne obligă să ne naștem, iar și iar, lipsiți de orice control, în cele cinci agregate impure. Aceasta este samsara.

De fiecare dată ne naștem într-o anume existență, ori într-un corp uman, ori într-o altă formă de existență fără să avem nici cel mai mic control asupra acestui proces.

Ce înseamnă să ne eliberăm din samsara? Când nu vom mai fi forțați să primim părți impure? Va veni ziua în care vom putea înțelege mecanismul și realitatea în care trăim, vom înțelege că ceea ce facem sunt cauze pentru rezultatele din viitor și, deoarece înțelepciunea noastră va fi profundă, vom scurta timpul dintre cauză și efect, și numai atunci vom avea puterea de a căpăta controlul asupra realității.

Există oameni care au ajuns să dețină controlul. Sunt Yoghini care au ajuns la realizarea înțelepciunii, la iluminare, și datorită marii lor compasiuni ei pot să aleagă să se reîncarneze în trup uman și să trăiască în samsara pentru noi.

Se spune că Dalai Lama este reîncarnarea Dalei Lama precedent, iar acesta la rândul lui este reîncarnarea celui precedent. Cu toții sunt ființe iluminate și, datorită marii lor compasiuni, au ales să coboare în samsara pentru a ne ajuta să ieșim din suferință. Toți Buddha fac asta. Ei vin mereu, chiar dacă lumea este plină de suferință. Și cu toate că au opțiuni cu mult mai bune, ei vin tocmai ca să ne ajute.

Renunțarea. Ce este?

Renunțarea este starea mentală de a nu mai dori condiția noastră samsarică, impură. A nu mai dori să cădem în cele 5 agregate impure.

Cu alte cuvinte, renunțarea este “a înțelege bine ce m-a adus în samsara și cum pot să previn în viitor acest lucru”. Și acest lucru este greu pentru că nu înțelegem ce este impur în samsara, iar pentru asta va trebui să învățăm.

Unde este samsara? Aici, eu sunt samsara.

Buddha ne-a învățat despre cele „patru adevăruri nobile”

–   adevărul suferinței
–   adevărul despre cauza suferinței
–   adevărul despre încetarea suferinței
–   adevărul despre calea de eliminare a suferinței.

Adevărul suferinței nu este la Buddha.

Eu însumi sunt o existență samsarică care realizează adevărul suferinței. Eu care am primit un corp care îmbătrânește, se degradează și moare, sunt adevărul suferinței. Corpul meu suferă, mintea mea suferă. Mintea care nu știe să fie în pace și în fericire. De aceea eu sunt adevărul suferinței.

Buddha nu poate să îmi ia toate aceste lucruri de la mine, pentru că dacă el ar putea, m-ar fi luat deja la el. Numai eu, prin înțelegerea a ceea ce m-a adus în această situație, pot să încep să o transform. Și tot ceea ce Buddha poate să îmi ofere este înțelegerea cum voi putea face asta, înțelegerea de unde vine ea, că există un sfârșit, cum pot să o elimin și modul de a o elimina. Este tot ceea ce Buddha poate să facă.

Întrebarea este: De ce sunt în samsara și continui să rămân în samsara? De ce și în clipa următoare mă voi afla în samsara?

Un alt mod de a spune că suntem în samsara este că suntem prinși în lanțuri.

Târâte de curenții celor patru râuri tumultoase,
Legate de lanțurile faptelor trecute,
Datorită atașamentului de sine, în celule de oțel sunt înghesuite,
Și în obscuritatea ignoranței sunt scufundate.

În aceste rânduri cine sunt “înlănțuiți în lanțuri”? Toate ființele. Toate ființele sunt înlănțuite. Ce le înlănțuie? Faptele lor din trecut. Toate lucrurile pe care le-am făcut în trecut, lasă amprente în conștiința noastră și ne creează karma. Toate aceste karme vor da rezultate, iar acestea vor fi cele care ne vor lega de un trai suferind. Și în felul acesta suntem forțați să ne învârtim, de nenumărate ori, într-o existență de suferință.

Ce spune Je Tsongkapa despre renunțare:

Când dorința pentru plăcerile vieții în inima ta a încetat,
Recunoștința pentru viața abundentă și timp liber s-a intensificat
Și pe drumurile celor victorioși conștiința s-a îndreptat
Ascultă cu mintea pură, prietene binecuvântat.

Toata lumea are necazuri, chiar și cei care reușesc și o duc bine. Lama Dvora povestește cum veneau oameni la Khen Rinpoche, fiecare cu problemele lui, și se plângeau.

El spunea: “Este imposibil să reparăm samsara. Asta este natura samsarei – impură. Este plină de suferință. Ceea ce trebuie făcut este să ieșim din ea”.

Când cineva înțelege asta, înțelege că nu are ce să amelioreze. De exemplu, am o mașină mai bună, dar într-o zi motorul mă lasă, sau pot mânca mâncare organică și corpul meu tot va continua să se degradeze și poate voi trăi un an în plus.

Rinpoche spunea: “Un singur lucru bun are samsara: mai devreme sau mai târziu își va arăta adevărata ei față.”

Cei care o duc bine deocamdată pot spune: “ Ce tot vorbim despre suferință?” Dar într-o bună zi samsara își va arăta adevărata față, pentru că lucruri samsarice se vor întâmpla cu siguranță și atunci ori aceștia se vor trezi, ori va fi prea târziu. Chiar și aceia care vin la lecțiile dharmice, își fac temele, meditațiile, cred că au mult timp la dispoziție, au familii, au serviciu. Ce este atât de rău?

Câteodată este nevoie de o palmă usturătoare pentru a ne trezi.

Cum am spus, suntem înlănțuiți de samsara: avem un trup care va trebui să moară, pentru că sursa lui este karma. Din karmă apar toate afecțiunile mentale.

De care lucruri vreau să mă îndepărtez? De cele 5 agregate, de samsara. Sunt oameni care suferă mai mult, alții mai puțin. Este imposibil să garantezi că nu se va întâmpla ceva data viitoare. Din contră, vor suferi mai mult decât acum. Buddha a spus asta.

El a spus că numărul ființelor din tărâmurile inferioare este cu mult, mult mai mare decât al oamenilor. Procentul oamenilor este infim față de numărul ființelor din celelalte tărâmuri, de aceea din punct de vedere statistic, șansa de a ne naște ca ființe umane este infimă și asta cu condiția de a înțelege acest proces.

Buddha a spus că șansa omului de a se renaște ca om, este infimă. În mod general se naște într-o formă de viață cu mult mai suferindă.

Dacă vom înțelege procesul karmic și vom începe să păstrăm integritatea morală, atunci vom avea șansa de a renaște ca ființă umană. Dacă ne vom lua refugiul, jurămintele, și le vom și ține, dacă vom păstra codul etic, atunci mai mult ca sigur nu ne vom naște într-o formă de viață suferindă în viața următoare.

Care vor fi condițiile în viața următoare? Nimeni nu știe. Vom acumula karma negativă? Nimeni nu știe. Cel care înțelege acest proces va spune “Nu mă interesează viața viitoare. Eu vreau să ies acum de aici, vreau să stopez procesul de reîncarnare în samsara”.

Care este cel mai bun lucru pe care eu îl pot face pentru semenul meu? Să ies eu însumi din samsara și să-l învăț și pe el cum să iasă.

Așa cum eu am 5 agregate impure, așa are fiecare dintre noi. Toate acestea se datorează afecțiunilor mentale și a faptelor negative pe care le-am acumulat în trecut. Atât timp cât nu voi înțelege ce nu este pur în samsara și de unde vine suferința, nu voi avea nici o șansă să-mi dezvolt adevărata compasiune față de celălalt. Până nu voi înțelege cum de sufăr eu în samsara, nu voi înțelege nici cum suferă ei, iar atunci nu pot avea compasiune faţă de suferința lor.

Nu voi putea înțelege suferința celuilalt atât timp cât nu o înțeleg pe a mea.

Nu este un lucru ușor să înțelegi samsara, atunci când suntem în interiorul ei cu mintea care nu știe să gândească așa cum trebuie și care nu înțelege realitatea. Provocarea noastră este de a merge spre puritate cu trupul și cu mintea noastră impure.

Înțelepciunea transcendentală, înțelepciunea vacuității nu este o înțelepciune a cuvintelor. Este dincolo de ele. Perfecțiunea înțelepciunii transcende gândul și cuvântul. Cum putem noi să ajungem la o înțelepciune care nu o poți descrie în cuvinte? Ce șansă avem?

Pentru asta va trebui să primim îndrumările ființelor pure, iluminate. Singura șansă de a putea face asta este să ne bazăm pe învățătorul nostru și să ne deschidem inimile lui, pentru că el are cel mai important rol. Va trebui să fim devotați pentru că numai așa ne va fi transmisă înțelepciunea deoarece ea nu este ceva ce poate fi transmis prin cuvinte.

Cuvintele vor începe să învârtă roata, încep să creeze înțelegerea pentru a începe practica. Această practică se va intensifica și mă va ajuta să primesc în mod direct înțelepciunea. Pentru aceasta va trebui să ne bazăm pe învățător, pe Buddha.

Ca să putem vedea puritatea învățătorului nostru, va trebui să facem multe acte de caritate semenilor noștri și atunci încet-încet ne apropiem de lumea lui Buddha, pentru că Buddha în permanență face fapte de binefacere. Și cu cât vom face mai mult asta vom atrage spre noi ființe de lumină, îngerii.

Se spune că ei sunt ca soarele ce luminează în permanență, dar dacă vom sta în umbra muntelui, razele de lumină nu ne vor putea atinge.

Atât timp cât nu vom face acte de binefacere, vom sta în umbra muntelui și nu vom absorbi soarele. Când începem să facem acte de caritate, vom începe să ne expunem luminii. Începem să atragem spre noi înțelepciunea și îngerii.

Cu cât faptele, gândurile și vorbele noastre vor fi îndreptate spre binefaceri, cu atât vom atrage spre noi forțele pure, care ne vor ajuta, pentru că ele există în permanență lângă noi.

Cursul 1: Cele trei căi principale

Primul nivel al studiului Lam Rim – calea treptată spre iluminare

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4

Învățătorul potrivit (adecvat)

În ultimul timp, mulți profesori vin și predau diverse cursuri. Pe de o parte este o binecuvântare, dar pe de alta ne derută deoarece fiecare predă altceva. Întrebarea este cum vom decide cărui profesor îi vom dedica timpul nostru? Deoarece în această viață nu avem mult de trăit. Deci va trebui să verificăm pe cine vom alege ca profesor.

Este foarte important să știm cărui profesor ne vom deschide inimile, pentru că în momentul în care am decis, îi vom conferi toată puterea de a ne influența.

Lui îi vom dărui nu numai această viață pe care o ducem ci și viețile următoare. Profesorul este cel care ne va îndrepta într-o direcție sau alta. De aceea, este foarte important să știm cum să-l alegem.

Desigur că alegerea este în funcție de cât suntem de puri și cât de pură este intenția noastră. Întrebarea este de ce trebuie să caut un profesor? De ce trebuie neapărat să am un profesor? Dacă eu caut să-mi măresc contul din bancă voi găsi un anume profesor, dar dacă caut să ajung la iluminare și să fiu o binecuvântarea pentru toate ființele atunci voi găsi un alt profesor.

Întotdeauna un profesor va fi ca o oglindă a minții noastre. Cu cât vom fi mai curați și motivația noastră va fi mai pură și profesorul nostru va fi mai pur.

În momentul în care ne-am “căsătorit” cu el, acesta va începe să reflecte exact ceea ce am eu în minte.

a.   Înainte de a mă lega de un profesor, va trebui să-l verific pentru că dacă el va face ceva care nu mi se potrivește, atunci voi alege pe altcineva.
b.   Și dacă deja l-am ales, comportamentul lui, fără excepție va fi o lecție pentru mine.

Întrebarea este ce voi face în situația în care mi-am ales profesorul și el nu se comportă în mod etic? În acest moment va trebui să înțeleg că el mă învăță. Profesorul va fi o lecție pentru mine. Asta înseamnă să fiu de acord cu tot ceea ce va face? Nu, în cazul în care profesorul se comportă în mod contrar lucrurilor pe care mă învață, îi voi cere să-mi clarifice acest comportament al său.

Dar niciodată, niciodată nu voi renunța la respectul pe care îl am față de el, nu voi renunța la faptul că el este drumul meu spre iluminare și de a-l vedea ca fiind Buddha.

Iar acum acest Buddha se comportă ciudat cu mine. Bineînțeles că va trebui să-mi clarific acest comportament și este foarte important să fac asta, pentru că sunt cazuri când el se va comporta astfel ca să mă testeze. Va trebui să clarific care i-a fost intenția. Este foarte important. În cele din urmă, responsabilitatea este numai a mea. El este îndrumătorul meu și responsabilitatea mea.

Este foarte important ca în aceste situații în care deja am hotărât că el va fi profesorul meu, iar acum face ceva care nu-mi place, niciodată să nu-mi pierd respectul pentru el și nici vederea pură.

Cu alte cuvinte, am aici pe cineva pe care îl denumesc Buddha, care îmi vorbește de înțelepciunea profundă și acum se comportă ciudat și cu care nu sunt de acord – iar acest lucru va trebui să-l verific.

Ce vine să mă învețe?

Și ce îmi oglindește?

Dacă văd un comportament care nu este în ordine, poate este exact acel lucru pe care va trebui să-l verific la mine. Pentru că este exact ce el va face, el îmi va oglindi mintea.

Deci să-l întreb, da.

Să verific și clarific aceste situații.

Și niciodată să nu încetez de a-l respecta, sau să nu încetez să am încredere în corectitudinea lui. În momentul în care nu vom face asta, vom strica legătura, am murdărit-o și ne va fi greu în viitor să ne găsim un profesor.

Lama care își merită numele va împinge elevul spre progres.

Lama va demonstra tot ceea ce este nevoie pentru a ne promova. Iar acest  lucru îl va face sub diverse moduri ciudate. Toți Lama se vor comporta astfel ca să ne trezească și să ne supună la  teste. Cine se va descuraja cu ușurință nu va ajunge nicăieri.

De ce nu suntem încă iluminați? Pentru că mintea noastră nu este pură. Un Lama care are un nume vrednic de toată încrederea, ne va împinge și ne va obliga să facem față acelor situații față de care în mod normal, în mod convențional,  fugim de ele. În mod permanent se întâmplă acest lucru în munca cu lama. El manifestă tot timpul acel comportament care să atingă coarda sensibilă a practicantului.

Se spune despre Khen Rinpoche, care avea la momentul respectiv vârsta de 80 de ani, că în ceremoniile pe care le conducea ar fi inversat ordinea rugăciunilor sau ar fi uitat o parte din ele.

La aceste ceremonii erau prezente multe persoane care practicau de ani de zile aceste rugăciuni și meditații. O parte din ei îi spuneau Lamei “Nu te supăra Rinpoche, dar am uitat cum se face”.

Alții care înțelegeau ce reprezintă un Lama spuneau ”Un Buddha nu se încurcă, el nu poate să greșească pentru că este atotștiutor. El este perfect. Dacă Lama este Buddha și a ales să modifice ordinea rugăciunilor, înseamnă ca acest lucru este o lecție pentru mine. Va trebui să trag o concluzie.”

Lama Dvora spune că a observat pe parcursul anilor că singurii care au progresat au fost cei din al doilea grup.

Până când nu-l vom vedea pe Lama ca Buddha, vom primi lucrurile pe care le spune în mod limitat și nu vor pătrunde adânc în noi (pe care nu le vom putea asimila). Atâta timp cât vom spune “Ha! te-ai încurcat!” înseamnă că încă nu i-am dat puterea de a ne îndruma, L-am și coborât la nivelul de om normal.

Al doilea grup nu i-au făcut observație Lamei din respect și datorită faptului că pentru ei Lama este Buddha, iar Buddha nu se încurcă niciodată.

Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru este doar o reflecție. Dacă vedem un Lama că face scandal, va trebui să ne verificăm comportamentul nostru etic. Este exact ceea ce el vine să ne învețe.

Noi nu putem “percepe” situația ca fiind scandal dacă nu ar exista în curentul nostru de conștiință, nu am fi avut cum să proiectăm această situație. Atâta timp cât mințile noastre sunt impure vor continua să apară situații (neplăcute) în viețile noastre.

Dacă toate acestea vor apărea din ce în ce mai puțin, este o indicație că practica noastră este corectă. Dacă practica noastră este bună, aceste situații se vor îndepărta fizic de noi.

În lumea lui Buddha există numai plăcere veșnică.

Dacă vom lua de exemplu agresiunea (conflictul),dacă:

• • • mă voi îndepărta de locurile în care există război,
    • crizele mele de supărare se vor diminua
    • intensitatea lor va scădea
    • încet-încet cei furioși sau cei suparăți se vor îndepărta sau vor dispărea din viața mea, sau se vor schimba sau vor deveni dintr-o dată drăguți.

Toate acestea îmi arată că practica mea funcționează. Lama este catalizatorul (grăbește) acestui proces. El îmi oglindește mintea și îmi oferă posibilitatea de a lucra asupra mintii mele, de a mă antrena. Cu cât îl voi lua mai în serios și cu cât voi putea să-l văd ca Buddha, cu atât munca mea este mai serioasă.

Calea cea bună

Ce înseamnă să fie Dharma autentică? Cum putem să știm care este învăţătura demnă de a ne investi timpul? Acesta este un subiect foarte important și mult dezbătut în scrierile budiste, de aceea ne vom ocupa de el în continuare.

Deci vine o persoană care predă Dharma și decidem să învățăm cu el. Ce se poate întâmpla? Ori vom progresa ori nu vom progresa.

Adevărul trist este că dacă vom practica Dharma care nu este autentică, care nu vine de la o entitate iluminată, nu vom putea ajunge la cunoașterea interioară. Nu vom putea progresa pe drumul spiritual.

De aceea va trebui să învățam să discernem între învățătura adevărată și cea falsă. Examenul este: Ce se întâmplă în timp?

Dacă nu se întâmplă nimic, adică practicăm 10 ani meditația și nu progresăm, continuăm să ne enervăm sau suntem înconjurați de oameni care profită de noi, sau trăim într-o țară în care se duc lupte și așa mai departe, înseamnă sau că nu am progresat personal sau mediul în care trăim a rămas la fel.

Aceasta este o indicație că nu am evoluat.  Ce înseamnă asta?

–   ori învățătura nu este cea bună,

–   ori învățătura este bună dar voi nu practicați cum trebuie.

Dacă se practică Dharma ce este autentică, ce vine dintr-o sursă pură, o practicăm după îndrumările profesorului, lucrurile vor trebui să se miște.

În măsura în care sursa Dharmei nu este pură, nu este autentică, practica “a încerca să scoți unt din ea” nu este corectă. Exemplul dat de scripturi este „a bate apa în piuă”.

Trei caracteristici ale Dharmei autentice

În continuare vă voi da lista celor trei calități pe care trebuie să le îndeplinească învățătura pentru a verifica dacă ea este autentică sau nu.

1. Prima calitate – Învățătura trebuie să fie spusă de Buddha

Sanggye kyi sungpa

Sanggye         — Buddha
Kyi                     — cuvânt de legătură
Sanggye kyi  — de către Buddha
Sungpa            — spusă

Cu alte cuvinte: învățătura trebuie spusă de către Buddha.

Mintea noastră este maleabilă, este foarte ușor de modelat și dacă dorim să ajungem la iluminare, va trebui să o influențăm cu ajutorul învățăturii venite de la o entitate iluminată.

Noi care suntem dornici de învățături spirituale, suntem destul de inocenți și de aceea vom fi ușor de influențat.

O învățătură incorectă este cea:

a)   care ne deviază de la drumul cel bun și dăunează nu numai în această viață dar și în viețile următoare

b)   și care cu timpul moare. Învățătura care nu este autentică nu rezistă în timp, deoarece nu este susținută de adevăr.

Învățăturile venite de la cineva iluminat, atotcunoscător sunt  perfecte. N-ai cum să le corectezi. Ele ne conduc la iluminare.

Învățăturile lui Buddha.

Haide să vedem ce cuprind învățăturile lui Buddha.

Buddha a predat 50 de ani în India. El mergea din loc în loc și preda oamenilor. Învățătura lui era diferită în funcție de publicul care se afla în fața lui. Buddha niciodată nu a scris ceva, și-a transmis învățăturile numai pe cale orală.

Elevii lui au avut abilitați spirituale și minți ieșite din comun, deoarece rețineau pe dinafară tot ceea ce spunea Buddha. Astfel învățăturile lui au trecut din gură în gură și mult mai târziu au fost scrise.

În multe din țările asiatice unde clima era foarte caldă, cuvintele lui Buddha au fost așternute pe frunze de palmier, dar cu timpul ele au fost devorate de termite. De aceea în aceste țări nu s-au putut păstra învățăturile lui Buddha și foarte multe s-au pierdut în timp.

Când Dharma a ajuns în Tibet:

–   datorită izolării lui, deoarece munții Himalaia sunt greu de trecut,
–   datorită climei reci și uscate,
–   datorită sprijinului pe care regii și guvernele l-au acordat budismului,
–   și datorită mânăstirilor fastuoase ce s-au ridicat,

Învățăturile lui Buddha au fost păstrate într-un mod ieșit din comun. Tibetanii au făcut mari eforturi pentru a le conserva. Mai mult de atât, ei au tradus manuscrise din sanscrită și au scris multe comentarii de ale lor (interpretări).

Așa cum s-au făcut eforturi în a canoniza Biblia, și tibetanii au făcut exact la fel.

Canonul tibetan

Vom vorbi în continuare puțin despre colecția de scrieri păstrate de  tibetani.

1. Kangyur

 Kangyur

Ka  — înseamnă cuvânt, adică învățătura spusă de către Buddha.

După tradiția budistă când spunem „sutra” ne referim la lucrurile spuse în mod direct de Buddha. Se spune că au existat între 3000 și 4000 de sutre, dintre care au mai rămas numai 1108 scrise în tibetană.

Lama povestește că în templul Rashi Gempil Ling din orașul Howell din New Jersey, unde Khen Rinpoche a predat, existau firide în perete în care erau păstrate scrierile, ca o bibliotecă. Manuscrisele sunt scrise pe pergamente lungi, nelegate și așezate unul peste altul. Când sunt citite, foile se întorc în sus, una câte una. Fiecare este înfășurată într-o pânză specială ce se numește „pechia”. Toate scrierile Kangyur, în număr de 100 de volume, sunt așezate în acele firide de o parte și de alta. Aceste culegeri sunt originalele aduse de refugiații tibetani din Tibetul ocupat de chinezi.

Odată cu ele au fost aduse Tangka în care sunt reprezentate scene din viața lui Je Tsongkapa. Budhismul a ajuns în Tibet între anii 800 – 1200 după Cristos, din India,  Nepal și Bengal.

Ce cuprinde Kangyur?

El cuprinde mai multe tratate precum:

• • Primul tratat este Dulwa, ce cuprinde comentarii foarte detailate asupra codului moral al călugărilor dar și ai celor ce nu sunt călugări – Vinaya.
  • Prajna Paramita – tratate asupra Înțelepciunii Perfecte. Ele vin din tradiția Mahayana și cuprind sutrele transmise de către Buddha. Sutrele pot fi scurte, sau mijlocii, sau foarte lungi. Cea mai lungă are o sută de mii de rânduri, iar cea mijlocie are 25000 versete. Lama Dvora spune că învăța aceasta sutră cu Lama Heart deja de 6 sau 7 ani și spunea că va mai lua încă pe atât. Toate aceste tratate ne învață despre noțiunea vacuității.
  • Al treilea fel de tratate sunt sutrele – care sunt învățăturile de început ale lui Buddha, destinate publicului, adică nu sunt secrete, sunt deschise oricui. Când ne referim la Sutre ne referim la învățăturile lui Buddha, care pot fi predate fără a fi necesare inițieri sau ceremonii speciale.
  • Al patrulea fel sunt scrierile tantrice.

Cuvântul sutra are două sensuri:

–   când ne referim la sutra ne referim la învățăturile lui Buddha
–   dar în cadrul învățăturilor lui sunt și sutra și tantra. Tantra nu este Sutra în sensul că este secretă. Sunt mult scrieri tantrice pe care Buddha le-a predat, dar ele nu se predau fără inițiere specială acordată de Lama.

Prajna Paramita este o secțiune a sutrelor ce sunt centrate pe perfecțiunea înțelepciunii sau vacuitate.

După tradiția budistă, se spune că această secțiune a sutrelor a fost ascunsă de către Naga la scurt timp după ce Buddha și-a părăsit corpul fizic și a trecut în Parinirvana. Aceste învățături au fost dăruite mai târziu maestrului Nagarjuna. Această parte a sutrelor sunt cuprinse în Mahayana dar nu și în curentul buddhist Teravada, curent din sud estul Asiei.

Cursul 6 este orientat  pe Prajna Paramita iar cursul 9 pe Dulwa. Tantra nu se predă în cadrul cursurilor ACI, ea se predă după ce sunt terminate toate cele 18 cursuri, după care sunt încă 18 cursuri tantrice de învățat.

2. Tengyur

A două colecție 2de scrieri sunt învățăturile ce nu au fost transmise direct de către Buddha ci de marii înțelepți indieni care au trăit la începutul primului mileniu. Ei au interpretat învățăturile lui Buddha sau le-au adus la o formă accesibilă pentru noi.

Buddha a vorbit unui public divers, în perioade diferite, de aceea sutra putea cuprinde mai multe subiecte care să fie potrivite acelora care ascultau.

După Buddha, oamenii au concentrat învățăturile pe un subiect cu o anume interpretare și același subiect cu o altă interpretare.

Deci sunt interpretări diferite destinate unui anume public. Ele sunt comentarii sau prezentări ce se bazează numai pe învățăturile lui Buddha, fără nici un fel  de adaos. Această colecție se numește Tengyur.

Tengyur

Ten vine de la cuvântul învățător adică Tonpa. Tengyur înseamnă învățătură transmisă de către comentatorii (interpreții) indieni, cuprinzând și comentarii ale comentariilor. Până la primul mileniu nu se scrisese nimic.

În primul mileniu a existat o generație întreagă de comentatori indieni renumiți precum:

–   Nagarjuna
–   Asanga
–   Vasubandhu, care a scris AbhiDharma Kosha
–   Maestrul Asanga, ce a scris Uttaratantra, Nivelele auditorilor, Nivelele boddhisattva și altele.
–   Chandrakirti ce a scris foarte mult despre Calea de Mijloc.
–   Dharmakirti, a scris despre logică.
–   Aryadeva

În această colecție sunt 3400 de scrieri.

–   sunt comentarii legate de Vinaya

–   Abhidharma kosha, scrisă de maestrul Asanga. În timpul lui au existat 7 cărți pe care le-a organizat într-o singură carte denumită Abhidharama kosha, ce înseamnă „Tezaur al înțelepciunii perfecte”. Capitolul 4 din Abhidharma kosha se ocupă de karma, subiect care formează cursul 5. Cursul 8 se bazează de asemenea pe Abhidharma kosha, curs ce prezintă mitologia buddhistă, de unde vin lucrurile? Ce înseamnă pur sau impur? Care este structura conștiinței noastre. În această carte se vorbește chiar și de psihologia buddhistă. Este prezentat felul în care înțelegem lumea, cum o percepem, cum reacționăm față de ea.

–   în această colecție există comentarii asupra Prajnei Paramita. Cursurile 2 și 6 sunt dedicate Prajnei Paramita.

–   există în această colecție Jakata Tales sau Poveștile Nașterilor lui Buddha, adică povești despre reîncarnările anterioare ale lui Buddha, pe care Buddha însuși le-a povestit. Scopul acestora este de a ne învăța Dharma prin modul în care Buddha a acționat în viețile lui anterioare.

–   această colecție mai cuprinde tot felul de epistole sau scrisori

–   mai există învățături despre Pramana, adică percepție validă. Acest subiect aparține de logica budistă. Cursurile 4 și 13 sunt cursuri de logică buddhistă. În aceste cursuri se vorbește despre ce înseamnă cunoaștere validă sau care nu este validă. Sau despre ceea ce cunosc despre lumea mea, pe ce mă pot baza. Sau pe ce nu mă pot baza. Cum înțeleg ceea ce înțeleg.

–   mai sunt scrieri despre știință, care nu sunt Dharma. Ele se numesc “științe minore”, cum ar fi limba sanscrită, medicina, arta și așa mai departe.–   mai există traduceri a unor lucrări care nu sunt budiste, de exemplu manuscrise vedice.

3. Sungbum

Sungbum

A treia colecție se numește Sungbum. Mult mai târziu de perioada marilor maeștri indieni, India a fost invadată de triburi de moguli, de origine musulmană veniți din Iran. Ei au cucerit India și țările vecine producând distrugeri mari.

Au distrus mânăstiri, au ars biblioteci, au omorât călugări. Budismul în India a decăzut și, timp de aproape 800 de ani el a dispărut. În această perioadă buddhismul a pătruns în țările vecine. El s-a răspândit în Tibet, în China, în Japonia, în Korea dar nu și în India.

O perioadă lungă de timp nu au mai existat comentatori (analiști) indieni, pentru că budismul dispăruse din India, dar pe de altă parte buddhismul a înflorit în Tibet.

A treia colecție de scrieri Sungbum, cuprinde scrieri ale comentatorilor tibetani care au scris în tibetană și nu în limba sanscrită.

Dacă colecția Tengyur cuprinde scrieri traduse din sanscrită, Sungbum cuprinde manuscrise în tibetană. Numărul scrierilor creștea și este în continuă creștere pentru că sunt încă mulți Lama care adaugă în continuare scrieri.

De exemplu scrierile lui Je Tsongkapa aparțin colecției Sungbum.

Am vorbit mai înainte ce înseamnă Dharma autentică. Am spus că ea trebuie să fie transmisă de către un iluminat și v-am dat exemplu de scrieri care sunt cuprinse în canonul tibetan.

În mânăstiri se învăță ceea ce noi numim “Cinci mari cărți”. Ele sunt :

a)   Vinaya
b)   Prajna Paramita
c)   Abhidharma Kosha
d)   Madhyamika– învățătura căii de mijloc
e)   Pramana – logica buddhistă

Acestea sunt cele cinci discipline ale științei buddhiste.

Ceea ce nu apare în această listă este Lam Rim, ce înseamnă Calea treptată spre iluminare, scrisă de marele Je Tsonkapa. Există o categorie (colecție) de scrieri ce se numesc Lam Rim pe care tibetanii le studiază dar care în mânăstiri nu se pune accent pe ele. Noi vom alătura Lam Rim la lista de cărți ca fiind a șasea.

f)   Lam Rim – adică scrierile despre calea treptată spre iluminare.

În Tibet se obișnuia să se învețe Lam Rim în afara mânăstirilor. Învățătorii le predau celor care nu erau călugări. De fapt, Lam Rim cuprinde toate cele cinci cărți. De aceea se spune că este „calea pe care o învăță cei ce nu au timp să aprofundeze”. Cei care intrau în mânăstiri învățau în detaliu toate cele cinci cărți.

Persoanele care învăță Lam Rim se numesc Lamrimpa. Pa este o extensie care dă cuvântului sensul “cei care învăță Lam Rim”. Cei care învăță cele 5 cărți se numesc Tsenyipa, adică cei “ce învăță în mod precis cu definiții”.

Cu alte cuvinte cei ce învăță în mod aprofundat și cei ce învăță în mod  general.

Ne întoarcem înapoi la calitățile Dharmei, Dharma care să fie demnă de a ne investi timpul în a o studia. Am spus ca prima calitate este să fie transmisă de către un iluminat.

2. A două calitate – învățătura transmisă fără distorsiuni

Pandite ten la peb pa

Pandita  — Înțelept.

Buddha a învățat acum 2500 de ani. Sute de ani învățătura lui a trecut din gură în gură, de la un profesor la altul. Șansa este foarte mare ca să apară denaturări în aceste învățături.

Gândiți-vă că cineva modifică ceva, elevul la rândul lui va modifica altceva, și, astfel, pe parcursul a câtorva generații, învățătura va deveni de nerecunoscut. De aceea a trebuit să apară Je Tsongkapa care să reabiliteze, să curețe și să ordoneze aceste învățături.

Acest proces de reabilitare este necesar atunci când învățăturile sunt transmise pe parcursul a sute de ani. Și mai important este ca să vină un mare înțelept să le curețe de denaturările acumulate.

Multe sutre încep: “Așa am auzit odată…” ceea ce indică că Buddha a predat cele spuse. Trebuie înțeles că în vremurile lui Buddha elevii lui au fost străluciți din punct de vedere spiritual, iar ei au transmis exact ceea ce au auzit de la maestrul lor.

Pe parcursul vremii , chiar dacă învățăturile au trecut exact, dacă ne uităm la scrierile tibetane, care au fost gravate pe bucăți din lemn, sunt pline  de greșeli de scris, pentru că cei care gravau nu erau scriitori. Cum se știe acest lucru? Pentru că apar cuvinte care nu se potrivesc în context. Geshe Michael a lucrat foarte mult la traducerile manuscriselor tibetane în engleză și s-a lovit în permanență de aceste greșeli. Dacă astăzi citim repede un text, lui i-a luat ore ca să fie tradus.

Exemple de denaturări:

–   Nirvana înseamnă să te contopești cu nimicul, adică ne transformăm în nimic.
Buddha nu a predat acest lucru. Este o denaturare. Definiția Nirvanei este eliminarea completă și permanentă a afecțiunilor mentale (impurităților -infestări). Încetarea (dispariția) completă a tuturor afecțiunilor noastre mentale.

–   o altă denaturare este “vacuitatea înseamnă că nu este nimic”, afirmație periculoasă.
Vom vorbi despre asta mai târziu.

–   denaturarea ”Infernul sau iadul nu există cu adevărat. Este doar o stare psihologică a suferinței în această lume, și este doar o metaforă”. Această afirmație este incorectă. Așa cum această încăpere este reală pentru mine, tot așa va fi iadul de real pentru cel care are nefericita karmă să-l experimenteze. Iadul va fi foarte real pentru el. Iadul este creat de către karma persoanei și asta nu înseamnă ca el nu există. Creionul, de exemplu este gol de orice natură, dar asta nu înseamnă că el nu există.

–   o altă denaturare – scopul învățăturilor Dharma sau a meditației este ca omul să se simtă bine sau omul va deveni mai bun, sau cu inima largă. Nu este corect! Nu acesta este scopul Dharmei, acestea sunt doar efecte secundare care apar.

Scopul Dharmei este să ne scoată din suferință și să ne conducă spre iluminare. Să învingem moartea, să ne scoată din orice suferință și să-i putem scoate și pe ceilalți din suferință.

Acesta a fost scopul lui Buddha. El nu a apărut în această lume ca să predea 50 de ani, străbătând toată India și să stea șase ani sub pomul bodhi ca noi să fim mai calmi. Scopul Dharmei este să devenim cu adevărat o binecuvântare pentru semenii noștri.

Deci am vorbit până acum despre două calități ale Dharmei

–   prima a fost ca Dharma să fie dată de către o ființă iluminată
–   și a doua să treacă printr-un proces de curățare a denaturărilor (distorsiunilor)

3. A treia calitate este – Dharma funcționează, adică cei ce au practicat calea Dharmei au reușit să o realizeze.

 Druppay tukgyu la trung dang rimgyi gyupa

Avem nevoie de dovezi că învățăturile funcționează. Înainte de a ne dedica 10 sau 20 de ani din timpul nostru unor învățături și, la urma urmei, să constatăm că nu am realizat nimic.

Cum putem verifica o cale pe care nu am mers niciodată dacă este bună sau rea?

Răspunsul este că va trebui să găsim pe cineva care a parcurs acest drum și a progresat. Este foarte important să știm despre oameni care au meditat, au învățat, au reflectat, au parcurs drumul treptat, au ajuns la cunoaștere și apoi la iluminare.

Dacă nu aveți nici o dovadă că învățătura funcționează, nu merită să vă dedicați viața acesteia.

Acestea sunt cele trei calități ale Dharmei autentice.

Este foarte adevărat că există persoane diferite cărora li se potrivesc practici diferite. Nu orice profesor se potrivește oricărui elev. De aceea există și mulți profesori, fiecare elev își are profesorul lui și fiecare profesor își are elevii lui.

Buddha a predat multe aspecte ale Dharmei, cum ar fi aspectul îngust, aspectul mijlociu și cel larg. Buddha a predat multe feluri de meditații, sutre și tantra. El a transmis o gama largă și variată de învățături tocmai pentru diversele nevoi ale oamenilor.

Oameni diferiți cu nevoi diferite. Și nu numai asta. Nu fiecăruia i se potrivește Dharma deocamdată.

De aceea și există multe religii. Și este foarte important să existe religii diferite pentru că ele satisfac nevoile diferite ale oamenilor. Atâta timp cât există oameni pentru care creștinismul este benefic, va exista creștinism în lume.

Când creștinismul nu va mai fi un beneficiu, el va dispărea. Au existat multe religii care au dispărut cu timpul. Religiile există pentru că sunt mulți care progresează pe drumurile spirituale pe care acestea le oferă.

Este foarte important să înțelegem aceste lucruri. Lama Dvora a spus “eu ca practicantă buddhistă, trebuie să sprijin orice cale spirituală a oricărei alte persoane, pentru că în acest mod îmi voi crea karma, ca să ajung la acei învățători care să mă conducă pe drumul spiritual. Dacă mă voi împotrivi sau voi deranja practica spirituală a cuiva, nu am făcut decât să-mi retez drumul meu spiritual.”

De aceea este foarte important să respectăm multitudinea de drumuri  spirituale și varietatea religiilor, chiar și varietatea curentelor budiste.

Cele trei calități ale unui elev bun

Am vorbit până acum despre calitățile profesorului și calitățile  învățăturilor. Acum vom vorbi despre calitățile elevului. Cum trebuie să fie elevul ca să reușească?

Lista de calități este luată din manuscrisul scris de marele înțelept indian Aryadeva, maestru în subiectul vacuitate și al învățăturilor căii de mijloc  – Madhyamika.

El a trăit după Nagarjuna, pe la începutul primului mileniu. Este considerat ca un mare Lama.

1. Surne – elevul să fie imparțial, cu mintea deschisă. Adică elevul trebuie să vină fără idei preconcepute sau să înceapă să facă comparații.

Surne

Este foarte important ca el să se deschidă învățăturilor date de către profesor, învățăturilor date de către Buddha și să nu vină cu nici o prejudecată legată de ceea ce trebuie el să primească.

2. Lo den

Lo den

Lo     — minte, conștiință
Den  — proprietar (deținător)

Cu alte cuvinte inteligent (proprietar de conștiință)

Elevul trebuie să fie o persoană care să înțeleagă ceea ce i se spune. Iar acest lucru este o condiție necesară care trebuie să o îndeplinească elevul. Puteți întreba: ce este cu cel care nu este inteligent?

Acestuia îi va fi greu să ajungă la iluminare în această viață.

Cei care s-au născut

–   retardați mintali
–   pe tărâmurile inferioare unde nu există învățături dharmice
–   celor cu karmă foarte grea

le va fi foarte greu să ajungă la iluminare.

Nu oricine are karma extraordinară pe care noi o avem de a învăța Dharma și de a o și înțelege. Este un lucru foarte rar. Acest fapt este rezultatul multor binefaceri pe care le-ați făcut în trecut semenilor voștri.

Pentru a ne elibera din suferință, avem nevoie de o gândire inteligentă pentru a putea examina lucrurile, avem nevoie de o gândire clară  și  de abilitate analitică.

Multe dintre meditațiile noastre sunt meditații de analiză, analitice – adică abilitatea de a gândi logic, de a ajunge la concluzii logice și apoi să ne conducem după ele.

În dezbaterile budiste se aduc foarte multe demonstrații logice. O demonstrație logică nu este valabilă dacă nu se începe din punctul în care adversarul este de acord.

Demonstrația trebuie începută din punctul în care cei doi adversari sunt de acord, altfel nu există o bază comună. Se începe de la un punct comun și se merge logic pas cu pas. Este foarte important ca în fiecare etapă să se verifice dacă cei doi sunt de acord cu cele spuse.

Dacă cei doi au ajuns la o concluzie logică, dar adversarul nu va primi concluzia pentru că ea contrazice idea lui preconcepută, atunci totul se va termina. Un astfel de om nu va putea să se elibereze de suferință. Cineva vine cu o idee, iar eu nu sunt de acord cu ea. Atunci începem să analizăm cu ceea ce suntem de acord.

Începem să întrebam: Cu asta ești de acord? Nu. Cu asta ești de acord? Nu. Pas cu pas mergem înapoi până în punctul în care cei doi sunt de acord.

De exemplu, amândoi suntem de acord că soarele răsare la răsărit dimineața. Din acest moment se merge în deplin acord până se ajunge la o concluzie. Dacă concluzia pas cu pas este contradictorie ideii preconcepute a adversarului meu și el nu o primește, nu mai am ce să fac. Nu mai pot să-l ajut.

De aceea este nevoie de inteligență pentru a analiza logic și de a fi dispus de a accepta concluziile.

Nu este ușor, multora nu le este ușor să facă acest lucru. Adică să mergi logic, să rămâi cu concluziile și apoi să le aplici în viața de zi cu zi.

3. A treia calitate este

Dun nyerwa

Dun         — sens sau scop
Nyerwa  — să aspiri

Cu alte cuvinte: a aspira în atingerea scopului.

Elevul trebuie să aspire, să aibă acea dorință de a atinge înaltele obiective spirituale. Pot fi oameni deschiși la minte, inteligenți, care știu să asculte, gândesc logic dar care să nu fie interesați de spiritualitate. Dacă mergeți la facultăți veți găsi mulți ca ei, profesori geniali care sunt interesați numai de aceasta lume (samsara).

Deci elevul trebuie să dorească să se dezvolte spiritual și să ajungă să atingă obiectivele spirituale. Primele două calități fără de a treia nu sunt suficiente.

A treia calitate fără cele două de asemenea nu este suficientă. Fără să fii interesat de a progresa din punct de vedere spiritual, nu poți să  urci pe drumul spiritual.

Unicul mod de a face un drum spiritual este de a fi interesat și pasionat în a-l parcurge.

Mai există un aspect al celei de a treia calități, și anume elevul trebuie să fie interesat și gata să depună efort pe drumul spiritual.

Uneori sunt situații când se depun eforturi mari. Lama Dvora povestește cum învăța la Diamond Mountain, un loc în mijlocul desertului, fără restaurante sau magazine, două wc la 100 de persoane.

Vara era sufocant de cald, iar iarna frig. Nu existau alte clădiri împrejur. Și asta făcea pentru că era pregătită să facă orice efort când a înțeles care îi era scopul la care aspira.

O astfel de persoană care are toate aceste calități se numește în tibetană Nyen po nu, sau vas adecvat/potrivit, cu alte  cuvinte se transformă într-un vas în care se poate turna învățătura.

Nyen po nu

Ceea ce înseamnă cel ce are toate calitățile, lucru care va aduce rezultate și care îi va aduce binecuvântare.

Cursul 1: Cele trei căi principale

Primul nivel al studiului Lam Rim – calea treptată spre iluminare

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3

Profesorul – poarta spre iluminare

 Vom începe cu etapele spre iluminare.

Prima etapă – este profesorul, aceasta fiind etapa de bază în fiecare din învățăturile Mahayana, înțelegând că:

Nu există iluminare fără profesor.
Este imposibil să se ajungă la  o cunoaștere profundă fără profesor.
El este poarta, Intrarea.

Subiectul lecției este :

Shenyen Ten Tsul

Este un subiect foarte mare ce apare în Lam Rim. Pabonka Rinpoche a scris despre acest subiect circa 100 de pagini. În Lam Rim, Je Tsongkapa a scris multe pagini despre rolul și importanța  profesorului.

Acest studiu este foarte larg în Mahayana – Shenyen Ten Tsul.

Shenyen

Shenyen — profesor/învățător, în sensul de profesor spiritual.
Nyen        — înseamnă prieten
She           — este un cuvânt ce indică înrudirea, legătura de familie.

De aceea Shenyen îl vom traduce prietenul cel bun sau prietenul spiritual. El provine din cuvântul Kalyanamitra în limba sanscrită. Kalyanamitra înseamnă prietenul cel bun, dar Shenyen în tibetană, este mult mai mult decât un profesor, este un prieten.  Este ca o rudă de familie, dar de fapt este mai mult decât o simplă rudă. Profesorul spiritual este cu mult mai aproape decât o legătură de familie.

Tsul  — mod, drum (cale), sau metodă
Ten   — rădăcina cuvântului în tibetană vine de la ceva care este legat de vindecare.

Ce faceți cu medicamentul? Îl folosiți, credeți în el. Profesorul este ca un medicament care vine să ne însănătoșească. Ne vindecă de boala ignoranței.

Esența drumului spre iluminare este comportamentul adecvat  față de profesor.

Atunci când spunem Shenyen Ten Tsul ne referim la profesorul spiritual, la modul în care:

– îl abordăm
– ne referim la el
– ne bazăm pe el
– îl servim
– ne folosim de el
– îl ajutăm

Toate aceste înțelesuri legate de profesor intră în acest mic cuvânt Ten.

A te comporta în mod adecvat față de profesorul spiritual este prima etapă pe drumul spiritual și cea mai importantă. Ea este esența drumului.

Legătura strânsă dintre elev și profesor este esențială în practica spirituală, iar ea va decide totul.

Este foarte important să se creeze încă de la început relații bune cu profesorul, să se înceapă cu piciorul drept.

Se povestește despre Milarepa, care a fost elevul lui Marpa, că în semn de respect față de profesorul lui, i-a dăruit o cană frumoasă, dar goală. Se spune că acest gest i-a creat un mic obstacol în calea lui spirituală, trebuind să muncească din greu pentru a-l depăși.

Există karme subtile, ascunse de ochiul uman. Până când nu vom înțelege foarte bine karma,  nu vom înțelege de ce ne apar obstacole pe drum.

Se spune că și această viață și cea care va veni, depind de această legătură. Dacă aceste relații sunt construite corect, [atunci] ele vor putea  conduce rapid spre iluminare. Acesta este motivul pentru care se pune accent pe acest studiu.

Dacă nu vom reuși să urcăm pe drumul spiritual, cine știe cât timp ne vom învârti prin Samsara. Deja am trăit și am suferit milioane de ere în Samsara. Și împreună cu mine, vor continua să sufere și toți ceilalți cu care am relații karmice strânse. Ei depind de mine ca să-i scot din Samsara. Putem privi și invers. Cauza pentru care suntem încă în Samsara este că am făcut cu toții aceleași greșeli față de profesorii noștri spirituali pe care i-am avut, pentru că dacă nu le-am fi făcut am fi ieșit demult din Samsara.

Ce este Lama ?

Sensul cuvântului Lama în tibetană este

 La Ma

La   —  înseamnă înalt
Ma — cuvânt care se folosește pentru a nega.
Adică nu este mai înalt ca el.

Un alt motiv pentru acest nume este că prima condiție vitală ca cineva să progreseze în mod serios pe drumul spiritual pentru a ajunge la iluminarea sublimă a lui Buddha, de a ieși din suferință și de a ajunge la fericirea eternă, este profesorul.

În întreaga istorie umană, nu s-a întâmplat niciodată ca cineva să ajungă la iluminare fără profesor, pentru că noi nu știm cum să ajungem acolo. Dacă am fi știut, am fi fost deja iluminați. Este un loc neștiut. Drumurile pentru a ajunge acolo, nu sunt drumurile cu care suntem obișnuiți. De aceea profesorul este foarte important. Iar dacă vom putea înțelege acest lucru, vom avansa cu mult mai repede, pentru că vom da respectul și importanță îndrumărilor lui. În sanscrită cuvântul [echivalent] este Guru.

Guru înseamnă greu. Cineva cu mare greutate, având multă pondere în progresul nostru pe drumul spiritual.

Fără îndrumările unui profesor, niciodată nu vom putea ajunge la rezultate înalte in budism. Rezultatele nu se pot obține din cărți sau din înregistrări.

Învățăturile trebuie transmise direct, pe linia de descendență, prin profesori.

Nu veți putea îndeplini visul iluminării, dacă nu veți găsi pe acel prieten bun, pe Shenyen, pe acel lama, profesorul inimii voastre și dacă nu vă veți devota lui și nu-i veți da posibilitatea să vă îndrume pe drumul vostru. Dacă l-ați găsit deja, aceasta este o mare binecuvântare; acest lucru datorându-se numai meritelor voastre (a faptelor voastre bune).

Deci viitorul vostru se va învârti în a-l găsi pe Shenyen, de a crea cu el legături profunde, acesta este sensul de profesor spiritual. Dacă lama este cu adevărat iluminat, lui nu-i trebuie nimic de la voi, singurul lucru pe care și-l dorește este să vă știe fericiți, să deveniți iluminați.

Şi cine este serios pe drumul iluminării, primul lucru și cel mai important este de a găsi pe Shenyen, profesorul inimii pentru a-l conduce spre iluminare.

Întotdeauna au existat profesori spirituali. Ei ne-au însoțit mereu pe drumurile Samsarei, dar noi nu am știut să-i identificăm pentru că nu am fost niciodată suficienți de puri. Problema nu este a lor, ci a noastră, pentru că suntem infestați, scufundați în ignoranță și mai ales pentru că nu ne respectăm legămintele.

Întrebare : Cum ne putem găsi un profesor spiritual?
Răspuns    : Dacă ne vom păstra conduita morală.

Caracteristicile unui bun lama

Vom prezenta lista de calități ale unui lama, ce provine din Mahayana Sutra Alamkara (în sanscrită). Ea este una din sutrele Maestrului Asanga primită de la Maitreya (viitorul  Buddha).

După cum se povestește, Maestrul Asanga a ajuns în paradis, iar acolo l-a întâlnit pe Maitreya, acesta transmițând-i multe scrieri minunate. Timpul în rai trece altfel.

Se spune că Maestrul Asanga a petrecut în rai doar o singură zi, iar când s-a reîntors a constatat că trecuseră 500 de ani. Se estimează că el ar fi trăit aproximativ în anul 350 î.e.n. Dar nimeni nu știe cu precizie. Deci Maestrul Asanga a primit de la Maitreya zece însușiri (calități), pe care ar trebui să le căutăm la un profesor.

1. Înalte standarde de moralitate

Dulwa

Înseamnă etică, disciplină, înfrânare. Aceasta este prima calitate a unui profesor. Cineva care își poate înfrâna mintea, care și-a disciplinat-o, va fi foarte atent la acțiunile lui. Mintea fiind sub controlul lui și nu invers. Dintre toate trăsăturile, aceasta este cea mai importantă. Și are legătură directă cu viața morală. Pentru a ajunge la acest nivel de control al minții, la acest nivel de etică, profesorul trebuie să-și păstreze jurămintele pe care și le-a luat.

Există trei categorii de jurăminte:

a.   Jurămintele eliberării

 Prima categorie o reprezintă jurămintele Pratimoksha

– să nu ucizi
– să nu furi
– comportament sexual adecvat

(acestea sunt trei legăminte legat de corp)

– să nu minți
– să nu dezbini
– să nu vorbești ironic, nepoliticos sau să țipi.
– să nu vorbești inutil sau să flecărești. Să nu-ți pierzi timpul degeaba.

 (acestea sunt legate de vorbire)

– lăcomie, aviditate
– rea voință
– ignoranță, neînțelegere, vedere sau concepție greșită

 (acestea sunt legate de minte )

Aceasta este prima categorie de jurăminte care se referă la acțiuni de a evita rănirea celorlalți.

Înainte de toate trebuie învățat de a nu face rău cuiva, de a nu răni, de a evita provocarea suferinței, tot ceea ce afectează liniștea sufletelor noastre.

Acestea sunt jurămintele eliberării, jurăminte ce trebuie păzite cu foarte multă grijă.

b.   Jurămintele Bodhisattva

Este următorul nivel, construit pe cel al jurămintelor eliberării și este foarte divers.

– dacă jurămintele eliberării spun: feriți-vă de asta! sau nu faceți asta!
– jurămintele Bodhisattva spun cum să aduci binecuvântare celorlalți. Cum poți fi bun cu celălalt. Ele ne instruiesc să devenim un Bodhisattva.  Esența lor este cum să devenim o persoană mai bună, cum să facem mult bine în lume. Aceste jurăminte sunt mult mai înalte decât primele.

c.   Jurămintele secrete

Al treilea nivel de jurăminte sunt cele pe care un lama trebuie să le păstreze cu sfințenie. Deoarece ele sunt secrete, nu vi le pot expune dar pot să vă spun că ele grăbesc drumul, permit finalizarea rapidă a drumului. Lama pe care-l căutați va trebui să fie maestru în toate aceste lucruri, să le cunoască bine și să le păstreze bine.

Cum veți putea ști? Când cineva păstrează o etică pură îl puteți simți. Aceasta este prima dintre calitățile pe care le căutați. Dacă lama nu duce o viață etică, el nu vă va putea ajuta să ajungeți la iluminare.

Cum arată el? El poate fi de o 100 de ani, poate fi de zece ani, poate fi călugăr sau nu, poate fi budist sau nu. El poate apărea sub orice formă. Buddha poate apărea în fața voastră în forma care vă este cea mai potrivită. Iar atunci când el va apărea, veți ști în mod sigur.

2. Un nivel înalt de meditație

 Shiwa

Shiwa în sanscrită este Shanti, ceea ce înseamnă calm, liniște,  pace.

Sensul nu este că lama trebuie să fie un om calm ci că el trebuie să fie foarte avansat în practica meditativă.

3. Înțelepciunea

Nyer Shiwa

Nyer este un cuvânt care subliniază caracterul, înseamnă foarte, adică foarte liniştit.

Sensul este că Lama și-a dobândit abilități în practicarea înțelepciunii. Nu ne referim la faptul că Lama a perceput vacuitatea în mod direct, ci că el are o  înțelegere temeinică și profundă a vacuității.

4. Înalte calități spirituale

Yunten hlakpa

Yunten — calități bune.
Hlakpa — în plus, din cale afară, calități excesive.

Sensul este că profesorul trebuie să aibă calități spirituale înalte pe care să le prețuiți și să le apreciați și pe care le-ați dori să le aveți și voi. Pe scurt, profesorul care să aibă ce să vă învețe. Dacă el nu are aceste calități, el nu va fi un bun profesor.

5. Depune efort mare în practica lui și în a-și îndruma elevii

Tsun Che

Tsun Che — înseamnă că face eforturi mari, adică profesorul își dedică întreaga viață pentru două scopuri :
–  îndeplinirea necesităților lui,
–  îndeplinirea necesităților celuilalt.

Acest profesor își dedică toată viața în scopul de a ajunge la iluminare, de a se scoate pe el însuși și pe celălalt din samsara. Cele două scopuri sunt el însuși și celălalt.

Sensul cuvântului efort nu se referă la munca grea, pentru că nu orice muncă grea duce la iluminare. Sensul este că el face mari eforturi de a ajunge la iluminare, adică își dedică viața pe drumul iluminării. Întreaga lui viață se învârte în jurul celor două scopuri, pentru el și pentru celălalt, simultan.

6.Expert în scripturi

Lung Gyi Chuk

Chuk —  înseamnă bogat
Lung — transfer, a transmite.

Sensul este că profesorul are multe cunoștințe sau este bogat în științele scripturilor.

Cele trei coșuri

Vom vorbi în mod specific despre Tripitaka – cele trei coşuri.

Toate învățăturile budiste sunt cuprinse în trei coșuri :

a)   Unul este Vinaya (se ocupă de toate regulile de comportament și jurămintele eliberării)
b)   Sutrele lui Buddha (practica concentrării și a meditației)
c)   Abhidharma – studiul înțelepciunii, ce cuprinde Abhidharma Kosha și alte scrieri. Abhidharma Kosha înseamnă Tezaurul marii înțelepciuni.

În tradiția budistă, atunci când ne referim la Lung, ne referim de fapt la Tripitaka.

Pentru că suntem in Mahayana, mai există și:

1. Prajna Paramita
2. Pramana
3. Madhyamika

Cu alte cuvinte, profesorul trebuie să aibă cunoștințe vaste în toate domeniile:

–   etică
–   concentrare şi meditație
–   înțelepciune

Acestea sunt cele trei practici remarcabile (trei antrenamente), pe care un profesor le  cunoaște și le poate preda.

7. O înțelegere profundă a vacuității

Denyi Rabtu Tokpa

Tokpa — înseamnă înțelegere
Rabtu  —  mare, foarte mare
Denyi  — în engleză suchness, adică astfel/așa, referirea aici fiind  vacuitatea (adevărata natură a realității)

Unul dintre epitetele date lui Buddha este Tathagata adică cel astfel plecat, cel care a plecat astfel.

În tibetană

Deshin Shekpa

Deshin Shekpa —  Cel astfel plecat

Mai spunem de asemenea

Dewar Shekpa

Dewar Shekpa  —  Cel ajuns la plăcerea supremă

Aici cuvântul Denyi se referă la vacuitate; cel ce are o înaltă înțelegere a vacuității, desigur că este mai de preferat profesorul care a experimentat vacuitatea.

Cum putem identifica pe cel care a experimentat vacuitatea?

Cum putem ști cine a perceput vacuitatea?

Omul care a perceput în mod direct vacuitatea, nu vă poate spune acest lucru pentru că există un legământ de a nu minți în legătură cu realizările spirituale.

Etica budistă spune că nu trebuie să vorbim despre acestea. De aceea trebuie mers pe ocolite.

Nu veți ști cu siguranță, dar vă vor fi de ajuns următoarele semne:

– verificați felul în care predau învățăturile
– oare se contrazic în învățături?
– oare învățăturile lor contrazic scripturile?
– oare învățătura lor contrazice percepțiile voastre directe?

Dacă ei se referă la ceva ce este contrar experiențelor voastre, din capul locului nu îi veți crede, nu-i așa? Dacă știți că portocala este portocalie, iar ei vor spune că este albastră, desigur că nu veți merge după ei. De aceea veți căuta contradicții: fie că sunt legate de cunoștințele personale, fie de scripturi sau în ceea ce ei spun.

–   Sau puteți merge indirect. Oare preocupările lor sunt semnificative din punct de vedere spiritual? Își petrec majoritatea timpului în practica spirituală? Acela care a perceput vacuitatea, nu își va pierde vremea preocupându-se de alte lucruri.
–   Uitați-vă dacă ei înțeleg ce este suferința, dacă ei înțeleg primul adevăr al suferinței. Cum știu asta? Acționează ei oare ca să elimine suferința din lume? Își dedică ei viața pentru a scoate ființele din suferință?
–   Mai există și un alt mijloc de a verifica indirect și acela este: cât sunt ei de capabili de a explica cu multă claritate legătura dintre karmă și vacuitate.

Dacă profesorul nu va pune accent în explicațiile lui asupra karmei și a vacuității, pe comportamentul etic, înseamnă că nu înțelege vacuitatea.

Dacă înțelegem bine karma și vacuitatea, înțelegem că tot ceea ce se va întoarce asupra noastră va fi în funcție de modul în care ne-am comportat, etic sau nu.

Dacă acest profesor este serios pe calea lui pentru a-i scoate pe ceilalți din suferință, atunci el va trebui să fie capabil să explice foarte bine și să pună accentul pe etică.

Dacă veți auzi pe cineva explicând că nimic nu contează și nu trebuie păstrată etica, fugiți de acolo ca de foc.

Acest lucru este periculos, este nihilism, provoacă suferință, este un semn de ignoranță crasă, de neînțelegere.

–   Cu cât profesorul are mai multă cunoaștere asupra vacuității, cu atât mai multă compasiune va avea, punând întotdeauna accentul pe etică.
–   Un alt mijloc de verificare este modul în care își păstrează  jurămintele.
–   Dar cum se comportă el față de profesorii lui? Aceasta este o indicație dacă el înțelege vacuitatea. Atitudinea de desconsiderare sau ofensatoare față de profesorul lui, este încă un indicator al faptului că nu înțelege vacuitatea.

8. Profesor calificat (competent)

Ma  Ke Den

Ma — a spune, a exprima, a preda. În sanscrită Bashika adică a declara, sau a preda
Ke este prescurtarea de la Kepa — maestru sau calificat,  o persoană talentată.
Den — ce are

Deci profesor competent, bun, ce știe să predea.  Despre ce este vorba?

a. Înțelege care sunt posibilitățile elevului. El va preda elevului în funcție de aptitudinile lui, adică va preda Dharma la un nivel mai profund, celui care este capabil să înțeleagă și va preda Dharma la un nivel mai simplu, celui care încă nu este pregătit.

Profesorul cunoaște bine fiecare elev al său. El este capabil să  predea în funcție de diversele nivele la care se află publicul.

b. El merge în ritmul adecvat elevului, ceea ce este foarte important. Uneori, dacă se predă prea repede, asta ar putea împiedica progresul elevului încă de la început. De exemplu este de prisos să-i oferi jurămintele, dacă el nu le va respecta sau nu va aprecia învățăturile, care sunt atât de rare. Elevii trebuie să fie gata să le primească.

Unul din rolurile profesorului este acela de a împinge elevul înainte, dar nu foarte tare.

În afara abilităților unui profesor de a-și distinge elevii și de a merge în ritmul corespunzător elevului, mai există următoarea calitate:

c. Abilitatea de a explica clar, de a se folosi de mijloace diferite, de a se folosi de povești, anecdote, de exemple. Pe scurt: capacitate didactică și pedagogică.

9. Simbol al iubirii

Tseway Daknyi

 Tsewa — iubire, este unul dintre cuvintele pentru iubire.

Împreună înseamnă întruchiparea iubirii în sine sau el este iubirea întruchipată.  Sensul aici este motivația profesorului.

Care sunt aceste motive ale unui profesor ?

–   El predă pentru plăcerea materială? Bineînțeles că acest lucru nu este un motiv bun.
–   El predă pentru că dorește să fie respectat? Nici aceasta nu este un motiv bun.
–   Predă el pentru a-și câștiga faimă?

Singurul motiv al unui învățător spiritual, este acela că vă iubește, dorește să vă vadă că reușiți pe drumul spiritual și că nu vă mai irosiți viața în samsara; de a vă folosi de viețile voastre atât de rare pentru a ajunge cât mai repede și mai ușor la scopul final, absolut.

Dacă este demn de numele lui, el nu are nevoie de considerație, de bani, de faimă. El nu este interesat de problemele materiale, el nu se refugiază în samsara. El nu are nevoie de toate acestea. Singurul lucru care-l motivează este iubirea. Dacă omul va simți că cineva îl exploatează, va fugi rapid.

10. Nu obosește

Kyowa Pang

Kyowa — dispreț, dezgustător.
Pang     — abandonare sau renunțare

Deci Kyowa Pang înseamnă a renunța la dispreț.

Înseamnă a nu renunța la elevii care s-au rătăcit pe drum. El nu obosește. Dacă trebuie să repete [ceea ce a spus] de cinci ori, o va face, dacă trebuie de o sută de ori, el va repeta. Profesorul nu-și dezvoltă disprețul.

Profesorul care a parcurs drumul, înțelege unde se află elevul și va avea multă răbdare cu el. El nu va renunța la elev, deși câteodată elevul este încet.

Uneori modul cel mai eficient de a împinge elevul este să i se spună: pleacă! Și asta nu pentru că profesorul are Kyowa, ci pentru că este singurul mod adecvat acelui elev. Sunt cazuri extreme când profesorul va spune elevului: “Pleacă de aici!” . Acesta este un lucru care provoacă mare durere profesorului.

Lama vă iubește și tot ceea ce își dorește este să vă aducă la iluminare. El își dedică întreaga viață pentru asta. Nu are nici un alt motiv de a rămâne în samsara, ci doar să vă aducă la iluminare.

Cum putem păstra un lama

A întâlni pe Shenyen înseamnă că sunteți genii pe drumul Dharmei, aceasta datorându-se numai binelui enorm pe care l-ați făcut.

Înainte de a-l întâlni, multe veacuri a mers după voi, v-a urmărit, dar nu l-ați putut observa, identifica. Și dacă l-ați găsit, sunteți genii.

Și dacă v-ați găsit lama, va trebui să aveți grijă să nu vă părăsească.

Ne rugăm profesorului: „Nu mă părăsi! Continuă să-mi predai! Vino la mine! ”
Îl vom păstra în inimă. Rugăciunea noastră ca lama să rămână cu noi lasă amprentele de a nu-l pierde.

Este foarte important de a le cere în inima noastră să rămână cu noi, de a le cere învățătură.

Există o poveste celebră în tradiția budistă. Se spune că Buddha era pe cale să părăsească această lume și să treacă în Paranirvana. Buddha i-a spus unuia dintre discipolii săi că dorește să plece. Acesta îl iubea foarte mult pe Buddha și deveni atât de trist încât nu-i trecu prin minte să-i ceară lui Buddha să rămână.

Se spune că există o listă întreagă de mari prostii care s-au făcut în Dharma, una fiind de a nu cere lamei să rămână cu noi.

Modul cel mai important de a păstra un lama, atunci când l-ați găsit, este să-l apreciați și să-l prețuiți cât puteți. Shenyen este poarta spre iluminare, este cheia, este întregul vostru univers.

Dezvoltarea aprecierii voastre față de lama este în funcție de cât ați practicat. Este ceva care se va dezvolta treptat, în mod natural, deoarece practica voastră se dezvoltă treptat, realizările voastre,  înțelegerile vin treptat și nu deodată.

Este foarte important să meditați asupra faptului de cât sunteți de norocoși că ați întâlnit o astfel de persoană. Sentimentul de prețuire, de apreciere și de iubire față de lama, este cheia spre iluminare. Și nu pentru că el însuși este important, ci pentru că el este poarta spre iluminarea voastră. El este un obiect foarte puternic.

Lama – îngerul vostru

Dharmakirti – un logician strălucit  care a scris multe cărți de logică, a afirmat în cartea Pramana Vartika că Lama este un înger tantric. Într-o bună zi îl veți întâlni și să nu vă îndoiți că el nu există. El doar așteaptă să-l descoperiți, vă urmărește tot timpul, și numai când ați acumulat destule binefaceri, va apărea.

Profesorul nu trebuie să fie indian, asiatic sau cu ochii oblici. Va trebui să verificați dacă:

–   știe
–   vă poate sprijini în a progresa
–   aveți încredere
–   vă trage inima să învățați de la el

Nu există nicio indicație despre cum trebuie să arate. Vedeți imaginile lui Buddha, Manjushri cu ochii oblici, cu față tibetană. Se pare că a existat o perioadă în care budismul a ajuns și în Siberia  acolo reprezentându-i cu fețe rusești. Nu trebuie să călătoriți în India sau în Tibet pentru a găsi un lama.

Dacă binefacerile voastre sunt enorme, lama vă va bătea la ușă  și nu-l veți putea opri.

Budismul nu ne face oameni mai buni, ci noi dorim să ajungem la iluminarea completă a lui Buddha, să percepem vacuitatea. Dorim să ajungem la situația în care să putem învinge moartea.

Sunt destui oameni care ne pot ajuta să depășim obstacolele, dar nu există destui care să ne însoțească tot drumul, deoarece încă nu l-au experimentat. Iluminarea completă a lui Buddha trebuie înțeleasă iar acest lucru ia mult timp.

A înțelege ce este Buddha este ceva sublim.

Numai acea ființă care:

–   este atotcunoscătoare
–   ce deține un trup care nu se degradează
–   care iubește necondiționat toată creația
–   care are o mare compasiune pentru toate ființele
–   care mă iubește și știe exact de ceea ce am nevoie

este cea care mă poate ajuta să ajung la iluminare.

Pe parcursul drumului voi avea nevoie de diverși profesori iar aceștia vor apărea în funcție de nivelul la care mă aflu.

Profesorul inimii

Lama poate să se metamorfozeze în momente diferite pe parcursul vieții sau poate că nu. Este ceva individual. Profesorul inimii este acel profesor cu care mă simt conectat(ă), în care mă încred și atunci când voi ști că numai el mă va conduce la iluminare, voi trece prin foc și apă ca să-l urmez.

Chiar dacă unii dintre noi l-au găsit deja iar alții nu, ei sunt aici, într-o bună zi vom ajunge cu toții la iluminare, dar ca să ajungem acolo vom fi nevoiți să ne găsim profesor. Cu cât vom face mai mult bine în lume și ne vom respecta profesorii care vin să ne predea, cu atât mai repede îi vom identifica pe maeștrii noștri.

Profesorul Inimii, Tseway Lama în tibetană, iar în engleză, Root Lama.

Tseway Lama

În cazul în care mi-am găsit profesorul Inimii, care pentru mine este Buddha și mă bazez pe el, orice alt profesor va fi o reprezentare a lui. Un Lama poate să-și ia orice înfățișare în diversele perioade din viața mea.

Je Tsongkapa după ce citează în Lam Rim Chen Mo toate calitățile unui Lama despre care am vorbit, el mai spune: “În generațiile noastre care s-au degenerat, este foarte greu să găsești pe cineva care să aibă toate cele zece calități”.

Trebuie să fim atenți să nu cădem în capcană. De ce? Pentru că dacă vrem să vedem o asemenea calitate nobilă la cineva, va trebui să o avem noi mai întâi  sau să fim aproape de ea.

Dar cum vrem să avem asemenea calități dacă nu ne-am găsit încă un profesor?

De aceea, se prea poate ca profesorul să aibă acele calități, dar noi să nu fim în stare să le distingem. Trebuie înțeles, că dacă nu am făcut încă destul de multe binefaceri, nu vom putea vedea în profesor toate aceste calități nobile sau poate să le vedem parțial.

Ce-i de făcut? Je Tsongkapa spune: „Dacă ați reușit să recunoașteți o persoană ca fiind profesorul vostru, nu mai ezitați, mergeți după el”. Nu există un drum mai frumos decât cel spre iluminare.

Vă dau un citat a lui Sakia Pandita, un mare înțelept al curentului Sakia, care a spus: „Nu vă mai atașați de micile plăceri, de cele samsarice, ci mergeți spre starea de beatitudine, spre extazul iluminării”.

Renunțați la preocupările mărunte. Unul dintre obstacolele în a-l găsi pe Shenyen și de a practica calea, este preocuparea pentru lucruri neesențiale, cum ar fi citirea ziarelor, conversațiilor inutile, activități fără rost.

Dacă v-ați găsit Lama, pe Shenyen, nu mai ezitați să-l urmați, dedicați-vă lui.

Trebuie știut că în relațiile noastre cu Lama vor apărea multe obstacole, deoarece suntem plini de afecțiuni mentale care vor interveni. Să spunem că ați găsit pe acel Lama și ați decis să-l urmați. Nu după mult timp veți începe să-i găsiți defecte. Garantat.

Acest fenomen este unul cunoscut. La început lama poate apărea ca cineva fermecător, uimitor și dintr-o dată să cadă din cerurile în care l-am urcat. Dintr-o dată el nu ne va mai apărea atât de minunat. Acesta este modul în care mintea noastră funcționează.  Atunci ce vom putea face?

Nu există nici o cale spre iluminare fără un Lama. Interesul nostru este să trecem cu vederea acele zile în care nu-l mai vedem atât de sfânt. 

Nu mergeți cu lista neagră după voi. Nu-i căutați defecte. Ele vor apărea singure, pentru că mintea voastră le va proiecta. Atât timp cât mintea voastră nu va fi pură, veți proiecta în permanență defecte.

Sfatul este ca atunci când veți avea toate motivele să credeți că el este lama al vostru să încetați să-i mai căutați defecte, refuzați în a-i face lista neagră.

Je Tsongkapa spune:

Sin Tsam

Sin Tsam – adică păstrează-ți linia

Dacă v-ați găsit lama, mențineți-vă pe linie.  Apărați-vă poziția, apărați-l cu tot sufletul chiar dacă va veni o zi în care nu ni se va [mai] părea atât de sfânt. Pentru că dacă nu veți face asta, îl veți pierde.

Dacă ați hotărât că el va fi lama al vostru, și dacă veți fi serioși în a urma Calea, veți renunța de a-l vedea plin de păcate și defecte. Foarte mulți își pierd lama, pentru că în loc să se mențină pe poziție, sunt copleșiți de îndoieli.  Este singurul loc în care trebuie să vă mențineți pe poziție și să nu renunțați, pentru că fără a avea un lama nu există drum spre iluminare.

Geshe Michael a spus:

“Cum putem ști cât de aproape suntem de iluminare? Pentru că nu știți cât mai aveți de mers. Dacă nu puteți ști în mod direct, veți putea ști în mod indirect, uitați-vă la lama și vedeți cât vi se pare el de iluminat.“

Măsura în care profesorul vostru vă pare iluminat, va reflecta faptul cât sunteți voi de apropiați de iluminare.

Lucrul cel mai de preț în viața unui om este de a-l întâlni pe Shenyen.  Acela care este, vă iubește din tot sufletul și își dedică viața ca să vă aducă la iluminare.  Nu are nici un alt interes în viață.  Aceasta este prima cale și în același timp și toată calea.

Dacă am înțeles acest lucru, totul va decurge foarte lin.

• A fost un mare învățat.
• A fost unul dintre cei mai mari scriitori ai Tibetului, a scris 10,000 de pagini. În acele vremuri, învățăturile erau scrijelite pe lemn și apoi se copiau. Într-o mânăstire, cu greu reușesc să scrie 100 de pagini, după mulți ani. Este aproape imposibil să stăpânești ceea ce a scris.
• El a scris sutre și tantre la toate nivelurile și pentru începători si pentru cei medii și pentru cei avansați. Fiecare cuvânt a lui valorează aur.
• El comunica cu Manjushri. Avea legătură directă cu Manjushri. Îl vedea. Manjushri reprezintă întruchiparea înțelepciunii lui Buddha.
• El a fost învățătorul primului Dalai Lama. Linia lui Dalai Lama.
• El a fost grădinar.
• El a fost întruchiparea îngerilor care apar în tradiția budistă tibetană.
• A fost o persoană ieșită din comun.
• A fost un elev extraordinar. Sunt multe povești despre viața lui de călugăr și de elev.
• A fost un practicant excepțional de tantra. Există câteva biografii ale lui în care se prezintă practica lui tantrică. Nu toate descriu această practică, pentru că practica tantrică este secretă.
• A fost un om care a renunțat în favoarea spiritualității, transpunând-o în viața lui.
• A fost un mare yogin, multe din pozițiile lui în yoga tibetană vin de la el. Acest tip de yoga se numește Yoga inimii tibetane. Prima serie de exerciții vine de la el. Sunt asane speciale de deschidere a inimii.
• A fost doctor.  A învățat medicina.
• A fost un strălucitor polemist.
• A excelat în devotamentul și serviciul adus Lamei lui.
• A fost un maestru în arta meditației.
• A fost un mare organizator.  A organizat printre altele Festivalul Munlam, festival ce sărbătorește Dharma. Se spune că acesta a fost unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-a făcut, pentru că în acest fel Dharma a ajuns la publicul larg, pentru că până atunci Dharma se ținea în secret. Numai călugării se ocupau de asta.
• A construit multe mânăstiri în Tibet. Nu el le-a construit pe toate cu propriile lui mâini ci și-a trimis elevii să construiască.
• El a fost cel care a pus bazele tradiției budiste în Tibet.
• El a fost un vizionar.
• A fost dansator.
• A învățat să cânte, cântece precum incantații, rugăciuni cântate. Aceste cântece au rolul de a deschide canalele energetice. Aceasta este o practică foarte avansată, adică să asculți sunete și să aduci prana în canalele energetice.
• A fost un mare lingvist și în tibetană și în sanscrită.
• A fost mistic.
• O mare parte din viață a trăit-o în retreat-uri (retragere).
• A acționat pentru a păstra Dharma – ca să fie păstrate scrierile, să nu se piardă.
• A avut o înțelegere profundă a naturii goale a lucrurilor (a vacuității) – a avut experiența directă a vacuității.
• A creat o linie [de descendenţă]. S-a îngrijit ca lucrurile să continue și după dispariția lui.
• A creat linia sutrelor și a tantrelor. Și-a antrenat elevii cu multă atenție, datorită înțelegerii importanței continuității tradiției.
• Şi-a păstrat legămintele (jurămintele) în mod extraordinar.

                                          

Seria de cursuri ACI (Asian Classics Institute), în număr de 18, au fost redactate prima oară în limba engleză de către Geshe Michael Roach. El a fost elevul lui Khen Rinpoche.

Datorita faptului ca am ajuns să învăț filozofia budistă în Israel, am parcurs toate cursurile în limba ebraica, cursuri ce au fost susținute de către Lama Dvora Tzivieli. Aceste cursuri parcurg toate programele de studii ce se predau în cadrul mânăstirilor tibetane. Ele sunt autentice și s-au dovedit a fi corecte de către generații de practicanți. Cu toții au făcut acest lucru într-un mod care este relevant și aplicabil în fiecare aspect al vieții: acasă, la muncă, în relațiile cu ceilalți și cel mai important aspect: în profunzimea inimii. Geshe Michael, a reușit să răspândească în toată lumea aceste învățături, într-o formă simplă, accesibilă dar exactă, cu rolul de a le  aduce oamenilor fericirea în viață.

Acest material foarte rar și practica lui va lărgi înțelegerea voastră, și mai mult, vă va transforma viața. Veți fi fericiți, iar inimile voastre se vor deschide.

Sunt plin de recunoștință pentru privilegiul de a primi aceste studii de la mari maeștri, studii care mi-au schimbat întreaga viață. Am marea onoare de a vi le transmite în limba română.

Fie ca toate aceste învățături să vă transforme viața și să elimine orice  suferință din inima voastră și să ajungeți la fericirea veșnică.

Acest curs se bazează pe scrierile marelui înțelept Je Tsongkapa.

Je tsongkapa

Numele lui de călugăr este Lobsang Drakpa.

Lobsang Drakpa

Lo       — înseamnă minte, conștiință
Sang  — puritate, bun. O conștiință bună.

Împreună numele Lobsang  înseamnă conștiință nobilă.

Drakpa  — înseamnă renumit, faimos , adică o conștiință nobilă renumită

El a fost fondatorul liniei Gelukpa în budismul Tibetan.

Gelugpa

Je Tsongkapa a fost un mare om spiritual. Datorită izolării Tibetului, puțini au auzit de numele lui, dar în ultimii ani numărul de oameni care s-au familiarizat cu învățăturile acestui geniu spiritual a crescut tot mai mult. Învățăturile lui erau explicite, aducând la unificarea și clarificarea diverselor părți ale învățăturii lui Buddha, care păreau să se contrazică între ele. El a înlăturat denaturările ce s-au strecurat în învățăturile lui Buddha, timp de sute de ani și a înființat o generație minunată de continuatori ai drumului lui. El nu a venit pentru a înființa linia Gelukpa, dar pentru că a fost un învățător atât de mare, elevii lui au continuat să meargă pe urmele lui. 

Ge         — înseamnă binefacere.
Geluk  — drumul binefacerii

Descendenții lui Dalai Lama, de ex., merg pe linia Gelukpa  și cuprinde  cele mai mari și mai cunoscute universități monastice. Multe personalități ale curentului Gelukpa au primit numele lui, Lobsang, ce cuprinde și pe lama, Lamei Dvora și anume Khen Rinpoche – numele lui fiind Geshe Lobsang Tharchin si de asemenea pe Gheshe Michael. Numele lui de  călugăr este Lobsang Chunzin.

Je Tsongkapa a trăit intre anii 1357-1419  în Tibet. Datele trebuie ținute minte.

Sursa textului pe care îl vom învăța: Cele trei căi principale

Vom învăța un text specific al lui Je Tsongkapa pe nume

Lam Tso Nam Sum

Este un text renumit în tradiția budistă.

Lam      — înseamnă cale. Calea are cel puțin două sensuri:
— Calea de a ajunge dintr-un punct în altul , adică dezvoltare spirituală.
— Piatră de drum – sau un anumit stadiu la care se ajunge în procesul  
Tso            — principal
Lam Tso  — căi principale
Nam         — este sufix la plural (căi )
Sum          — înseamnă trei

 Deci, Cele trei căi principale.

Je Tsongkapa a scris foarte mult, pentru toate nivelele elevilor, scrieri foarte lungi sau scurte. Scrierea de aici este una dintre scrierile scurte pe cale le-a scris.

Profesor și elev

Ngawang Drakpa Tsako Wangpo

Ngawang Drakpa Tsako Wangpo este numele de călugăr a unui discipol foarte devotat lui Je Tsongkapa. Je Tsongkapa i-a spus “mergi să construiești 108 mânăstiri în tot Tibetul”, iar el asta a făcut. Lama i-a cerut, iar el a făcut ceea ce i s-a spus.

Elevului îi era tare dor de lama. Sunt multe povești despre cum elevul vine să locuiască împreună cu lama, pentru că a trai în apropierea Lamei este cea mai bună modalitate de a învăța și de a fi instruit pe drumul spiritual. Dacă lama iți va spune “acum pleci”, atunci va trebui să pleci. Pentru că elevului lui Je Tsongkapa îi era tare dor de lama, îi scria mereu scrisori în care îl întreba „Cum voi putea practica? Acum sunt departe de tine, nu sunt în contact cu tine, cum să practic ?”

Textul este răspunsul lamei la scrisorile discipolului sau. Atunci când oamenii s-au uitat pe text, au spus „Ia uite: aici se află întreaga cale pe o singură pagină.” Acesta este Lam Tso Nam Sum.

Cele trei căi principale

În loc de căi se mai poate spune cele trei cunoașteri principale la care omul trebuie să ajungă în conștiința sa și mai important este ca ele să pătrundă în inima lui.

Conștiința, după tibetani s-ar afla în inimă și nu în cap. Atunci când vorbim de cale, nu vorbim de o cale fizică ci de una mentală, de o înțelegere mentală, o realizare sau o piatră de hotar mentală în dezvoltarea noastră, o stare de spirit.

Fiecare dintre aceste căi este o stare de spirit pe care va trebui să o dezvoltăm pe calea spre iluminare.

1. Prima cale: renunțarea

ngenjung

Nge   — a asigura , cu certitudine
Jung  — a ieși, a apărea

Se poate spune a ieși cu certitudine, cu siguranță.

Ne referim aici la procesul spiritual pe care-l parcurge practicantul pe drumul lui spre iluminare, iar când acest proces ajunge la punctul culminant, practicantul va renunța la această lume, va renunța la viața lui, nu în sensul că se va sinucide, ci va renunța la bunurile lumești, în modul cel mai profund care vine din inimă.

Practicantul va ajunge la acea înțelegere profundă a faptului ca nu există nimic în lumea materială care să-l facă veșnic fericit.

Lumea materială

Lumea materială cuprinde: bani, obiecte dar și laude, reputație, a te simți bine sau nu, sau lipsa reputației – adică lucruri care nu sunt spirituale. Toate acestea, le căutam pentru a ne simți bine, iar când nu reușim să le obținem, ne întristăm sau ne suparăm.

Nu este nimic rău în ele, nu spunem că ele sunt rele, dar în loc să ne canalizăm energiile în dezvoltarea noastră spirituală, le canalizăm în a căuta să le obținem. Ne pierdem timpul atunci când tânjim după ele și căutăm modalități să ajungem la ele. Cel care a ajuns la renunțare în inima lui nu-l mai interesează să își schimbe mașina la fiecare doi ani. Sau poate este suficient să meargă o dată pe săptămână la film și nu de cinci ori.

Treptat lucrurile care ne fac plăcere în această lume vor deveni mai puțin interesante si nu pentru că ar fi ceva rău în ele ci pentru că ele, o dată că nu ne ajută cu nimic și a doua oară pentru că ne opresc să ajungem la acele lucruri cu adevărat esențiale. Întotdeauna vrem mai mult.

Am mers la film, m-am distrat, acum mă plictisesc și mai vreau încă  o dată să merg la film. Există acest aspect, că fiecare lucru după care tânjim și ne străduim să-l obținem, în momentul în care l-am obținut, suntem bucuroși pentru cinci minute, după care vom dori altceva.

Lucrurile își schimbă natura

Și mai rău este când m-am săturat de ceva. De exemplu, mi-am căutat un partener de viață, l-am găsit și după un timp văd că nu mi se mai potrivește sau m-am săturat de el, iar acum mă străduiesc să mă debarasez de el. Și când m-am eliberat de el, voi fi bucuroasă. Pot spune aceeași poveste și pentru jobul pe care îl am. M-am străduit atât de tare să-l obțin iar acum nu-l pot suferi pe șeful meu. Și așa este despre orice lucru.

Omul care și-a dezvoltat o dorință profundă de a merge în direcția spirituală, în direcția de a căuta semnificație dincolo de lumea materială, acesta este cel care a atins (a ajuns la) renunțare. Cuvântul renunțare nu se referă la a renunța la viață, ci a ne referi la ea  altfel. Deci nu o renunțare la viață.

Omul va trebui să se hrănească, îi va trebui un serviciu, are o  familie. El nu trebuie să renunțe la ele, ci să renunțe de a se mai refugia în ele.

Iar când va face asta, altfel le va înțelege și le va trata.

Renunțarea fizică în comparație cu renunțarea mentală

Este important de știut că renunțarea nu este numai o stare mentală ci se poate manifesta și în mod fizic. Adică cineva decide să renunțe de a-și mai întemeia propria familie și să se călugărească sau să meargă la retreat, el nu va trebui să aștepte până atunci pentru a renunța.

Omul poate să aibă de toate și în același timp să fie într-o stare de renunțare completă – adică a ieșit cu certitudine.

Un astfel de exemplu este Dalai Lama. În perioada când încă trăia în Tibet, în palatul din Potala, palat cu 400 de camere, el a spus: „tot ceea ce am este pelerina de călugăr, bolul de mâncare și instrumentele sfinte (cu care practica tantra ), aceasta este tot, restul nu este al meu.” Această abordare este minunată. Chiar și cei care sunt printre noi și au de toate, și se bucură de ele acum, mai devreme sau mai târziu va trebui să se despartă de ele.

Aceasta este o abordare a vieții complet diferită, pentru că există mai puțin atașament, ne agățăm mai puțin de lucruri. Și când ceva nu va mai merge, puțin probabil va fi că ne vom enerva. Acest mod de a privi lucrurile ne eliberează mintea ca să putem merge și să căutăm dezvoltarea spirituală.

Si invers! Poate fi o persoană săracă care încă are atașamente. Poate avea o singură pelerină și ea trebuie să fie așa și nu altfel. Renunțarea este o stare mentală și nu reflectă neapărat o situație externă. O persoană care își dezvoltă renunțarea își va simplifica cu timpul viața și va fi mai puțin interesată de a achiziționa lucruri pentru că înțelege că ele îi răpesc viața.

Dacă te întreb unde ți-ai pus a doua pereche de pantofi,  va trebui să te  gândești „o clipă, la care pereche de pantofi s-a referit ?”

Tot timpul suntem ocupați să le catalogăm, să le păstrăm și să le găsim. Multă energie sufletească se cheltuiește în acest proces. Acesta este un proces gradat.

Toate acestea sună logic dacă ne gândim. Avem legături sufletești profunde, ne identificăm cu lucrurile materiale din viață noastră, ne identificăm cu rolul de familie, cu funcția de la serviciu, cu a fi proprietar și dintr-o dată trebuie să renunți. Acest lucru poate fi foarte șocant, poate fi foarte greu.

Acest proces de renunțare este gradat, ia timp de a se dezvolta și trebuie făcut cu inteligență. De fapt, cine și-a dezvoltat complet renunțarea, a ajuns la una dintre pietrele de hotar principale despre care vorbește Je Tsongkapa.

El a spus că dacă vrem să ajungem departe, să ajungem la iluminare, trebuie să ne dezvoltăm renunțarea, de aceea a stabilit-o ca piatră de hotar pe calea spre iluminare.

2. A doua cale: Bodhichitta (în sanscrită)

semkye

Sem  — înseamnă minte, conștiință
Kye   — cuvânt care are mai multe înțelesuri: a se trezi, a se naște, a rezulta sau a se crea

Mintea care se trezește – Semkye.

Este important de știut că acest cuvânt este prescurtarea lui Jangchub sem kye – mintea/conștiința care se trezește. Conștiința aici are sensul de conștiință care se trezește.

Bodhi  — luminat sau iluminare
Chitta  — înseamnă conștiință sau minte

Conștiința nu are sensul de conștiință a unei ființe iluminate sau a conștiinței  lui Buddha, ci este vorba de o conștiință care aspiră spre iluminare.

Ca și Ngen Jung, adică renunțarea, când aspirația este pe deplin realizată ea va deveni calea, în sensul celor trei căi principale. Bodhichitta este o realizare spirituală extraordinară.

Ce fel de realizare este aceasta? După ce omul a meditat mult, a reflectat și după ce și-a dezvoltat renunțarea, înțelege că singurul drum de a ieși din suferință și de a-l scoate și pe celălalt din suferință, de a-l ajuta să nu mai sufere este acela de a  ajunge la iluminare. Numai după o practică intensă și îndelungată, omul va ajunge să înțeleagă că singurul drum de a-l ajuta pe cel de alături în modul cel mai profund, nu este de a-l hrăni sau de a trai lângă el mulți ani, ci de a ajunge la iluminare.

Egoismul iluminat

Dacă merg să-i hrănesc pe oameni, pe cei flămânzi, pe câți pot să-i hrănesc? Dacă sunt Maica Thereza, poate mulți, și încă numărul este limitat. Când le-am dat o masă, va trebui să le mai dau încă una, nu este așa? După care iarăși vor fi flămânzi. Adică, dacă îi hrănesc pe alții, nu neapărat îi voi și scoate din sărăcie sau din suferință.

Pot doar să le ușurez suferința pentru un timp și trebuie să fac asta, rolul meu pe drumul iluminării este să fac asta, să ușurez suferința cât pot. Dacă aveți în familie pe cineva care suferă de o boală grea și trebuie să-l îngrijiți, chiar dacă veți face tot ceea ce vă stă în putere ca să-i alinați durerea, nu veți reuși să-i eliminați suferința. Chiar dacă vă îngrijiți de tratamentul lui medical, puteți să stați lângă el, să-l țineți de mână și să-l mângâiați – nu veți putea să-i opriți suferința. Ceea ce puteți este doar să-i alinați suferința. Iar cel ce privește suferința în acest fel și și-a  dezvoltat Renunțarea, are deja aversiune față de suferința din această lume.

Maestrul Shantideva ne-a spus „sunt dator să opresc toată suferința care există! De ce? Pentru că seamănul meu suferă, exact cum sufăr și eu.”

Cum ne petrecem viața? Fugim de suferință și căutăm plăceri. Cel care înțelege că ceea ce face el însuși și ceilalți fac la fel, va căuta să lichideze toată suferința care există. Același membru de familie, bolnav, care suferă lângă mine, înțeleg că nu-l pot ajuta cu adevărat pe drumurile convenționale și nici nu-i pot lua suferința.

Dacă nu voi înțelege care este sursa suferinței, de unde vine ea, nu voi  avea nicio șansă de a o lichida, nici pe a mea și nici a celorlalți.

Înțelegând acest lucru voi începe să caut sursa suferinței și modul în care o voi putea lichida.

În aceeași măsură voi căuta să înțeleg și care este sursa fericirii. De unde vine fericirea?  Cum voi putea crea situații în care eu voi fericit (ă) și alții vor fi fericiți, tot timpul, si nu orice fericire ci fericirea supremă. În acest fel, omul știe că nu există nimic în lumea materială care să-l ajute să lichideze suferința. El poate alina suferința si va trebui să o aline pe drumul spre iluminare, dar până nu va ajunge la iluminarea lui Buddha, nu va putea să-l ajute. Va veni timpul când vom înțelege aceste lucruri mai profund. Este nevoie de multă practică meditativă pentru a ne dezvolta această înțelegere. Și pentru acest lucru este nevoie de multă învățătură.

Când această înțelegere este complet dezvoltată – tot ceea ce va dori omul este să ajungă la iluminare. El este plin de aversiune față de suferința – lui și a celorlalți – și înțelege bine că are oportunitatea de a ajunge la fericirea supremă a lui Buddha și va spune „a ajunge la fericirea veșnică este cel mai important lucru pentru că este unicul mod ce poate aduce binecuvântarea întregului univers.

Această gândire este mai mult decât o gândire rațională, este un  sentiment puternic.

Înțelegând suferința, nu vom mai putea să continuăm să ne preocupăm de cele ale noastre. Vom fi forțați să facem ceva pentru cel care suferă. Și când vom simți compasiunea profundă, vom ști care este lucrul cel mai înalt pe care îl putem face pentru el. Aceasta este Bodhichitta.

Bodhichitta este dorința nestăvilită, o tendință nestăvilită de a face tot ceea ce îmi stă în putință pentru a ajunge la iluminare, pentru a-i putea ajuta pe toți ceilalți.

Nu vom putea să devenim Buddha fără Bodhichitta, fără acest sentiment ieșit din comun. Bodhicitta este o realizare spirituală extraordinară. Omul ajuns în acest loc, va acționa numai ca să ajungă la iluminare și numai atunci va putea să-i ajute pe toți.

Pentru a ști de ce suferă omul, va trebui să știm să le citim gândurile. Buddha are posibilitatea de a citi gândurile tuturor simultan, un nivel greu de imaginat. Dar înainte de a ajunge la acest nivel, trebuie bineînțeles să ne dezvoltăm empatia. Trebuie să ne dezvoltăm dorința de a ști ce simt ei, ce gândesc, ce le este necesar, să ne identificăm cu ceea ce li se întâmplă.

Buna înțelegere a suferinței noastre este condiția esențială de a crea empatie și de a înțelege suferința celuilalt și de a dezvolta Bodhichitta – adică aspirația de a ajunge la iluminare pentru a putea ajuta cu  adevărat.

Bodhisattva  — războinicul spiritual
Bodhi               — înseamnă iluminare
Sattva              — entitate

Bodhisattva nu este o entitate iluminată, nu încă

Bodhisattva este un om care are bodhichitta – aspirația de a ajunge la  iluminare pentru toată creația și parcurge calea.

În tibetană Jang Chub Sempa.

Jang Chub Sempa

Jang chub   — este un alt cuvânt pentru iluminare
Sem               — minte
Pa                  — războinic , luptător

Războinicul spiritual este acela care se luptă cu spiritul său pentru a  ajunge la iluminare.

Ce înseamnă că se luptă cu spiritul său? El se luptă cu obstacolele lui pe calea iluminării. Ce stă între el și iluminare? Ego-ul, supărarea, ignoranța, invidia sau orice alt sentiment care ne tulbură, negativ, orice gând ce nu înțelege lumea. Jang chub înseamnă că se războiește cu spiritul lui pentru a ajunge la puritate.

Noțiunea de “luptă” vine de la Buddha, pentru că trebuie să cheltuim multă energie în spatele acestor lucruri, ca să aducem schimbare.

Bodhisattva este o persoană care are bodhichitta în conștiință și are o mare dorință de a deveni Buddha pentru toți ceilalți iar determinarea lui vine din iubirea lui pentru ceilalți.

3. A treia cale: Concepția corectă

Yang dakpey tawa

Yang dakpey tawa  — vedere corectă,  concepție, perspectivă,  percepție.

Ce înseamnă concepție corectă ? Aceasta este antidotul ignoranței.

(Concepție = o viziune corectă a existenței)

Ignoranța

Se spune că una din cauzele principale pentru care suferim este ignoranța din mintea noastră.

Principala cauză a suferinței noastre, a faptului că ne aflăm în samsara, este ignoranța pe care o avem în conștiință noastră. Ignoranța – în sensul că nu înțelegem lumea în care trăim, nu înțelegem realitatea ce ne înconjoară, greșim permanent. Oamenii sunt obișnuiți tot timpul să fie cufundați în eroarea profundă și tragică a realității.

Nu înțelegem de unde vin lucrurile, de ce suferim, pentru că dacă am fi înțeles, de mult nu am mai fi suferit, nu este așa ? Dacă aș fi înțeles ce provoacă suferința, demult aș fi acționat să o lichidez și invers, dacă aș fi știut ce-mi aduce fericirea, aș fi fost de mult fericit(ă). Chiar dacă stați aici și nu sunteți flămânzi, nu vă doare nimic, veți continua să îmbătrâniți, stați la curs două ore și cu două ore vă apropiați mai mult de moarte, două ore care nu pot fi aduse înapoi.

Buddha ne spune că un om obișnuit, chiar și cel care a murit în somn – în faza în care este considerat clinic mort, continuă să treacă prin dureri de nesuportat. Și cu toții am trecut prin acest proces de nenumărate ori după spusele budismului. Aceste amintiri există în subconștientul nostru, de aceea dacă va veni cineva să vă rănească, vă veți împotrivi ? Veți face orice ca să-l opriți. Maestrul Shantideva ne dă exemplul hoțului care a fost prins și pedepsit să i se taie mâna. El ne descrie emoțiile hoțului care știe ce i se va întâmpla: ochii măriți, holbați, fața lividă și cuprins de groază. Și nu uitați că este vorba de a pierde doar o mână.

În clipa morții, dintr-o dată veți fi dezrădăcinați, tot ceea ce dețineți  vi se va lua cu forța de către domnul morții. Nu veți mai avea nici un control asupra procesului, iar această clipă va fi foarte dureroasă. Este o durere specifică morții.

Cu toți suntem pe drumul spre moarte și chiar dacă nu ne doare nimic acum, ne va durea mai târziu. Și dacă vom avea o viață lungă, vom avea parte de bolile îmbătrânirii și de greutățile îmbătrânirii. Iar dacă nu vom avea o viață lungă, vom avea parte de boli sau accidente ce aduc multă suferință. În orice caz, ne aflăm într-o realitate cu multă suferință. Acum avem un pic de răgaz, ceea ce este minunat, și datorită acestuia ne aflăm aici. Aceasta este ceea ce caracterizează viața umană, aceste clipe de răgaz și de aceea avem și oportunități.                

Antidotul ignoranței                 

Concepția corectă este antidotul la eroarea pe care o facem când nu înțelegem realitatea noastră și care ne face să suferim. Nu înțelegem de unde vin lucrurile în viața noastră și nu știm cu adevărat de ce avem un corp care îmbătrânește. Buddha ne spune că aceasta este o greșeală.

Faptul că ne aflăm într-un corp care se degradează, se uzează,  îmbătrânește și moare se datorează greșelii din conștiința noastră.

Pentru că am ratat  viața anterioară în care nu am reușit să ajungem la o înțelegere suficient de profundă, am căzut încă o dată în aceeași capcană. În mod repetat ajungem în același loc. Ne naștem și murim mereu și asta doar pentru că nu am reușit să ajungem la concepția corectă  a existenței.

Concepția corectă este exact antidotul care are rolul de a ne scoate din acest loc al ignoranței.

Cu cât voi aprofunda mai mult înțelegerea realității – cu alte cuvinte înțelegerea cauzei și a efectului, cum sunt determinate lucrurile în viața mea – când voi înțelege acest proces, proces care este o întreagă știință, voi începe să preiau controlul treptat asupra realității mele. Altfel, lucrurile mi se întâmplă, realitatea se desfășoară fără control.

În momentul în care voi începe să înțeleg procesul voi începe să-l direcționez.