Category: ACI 7 – Juramintele Bodhisattva

Cursul 7

Jurămintele Bodhisattva

A doua etapă a studiilor Madhyamika

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 7 – Prima parte

 

Meditația: Lumina Bodhisattva

Așezați-vă comod.

Găsiți-vă o poziție confortabilă și încercați să stați liniștiți fără să vă mișcați.

Concentrați-vă asupra respirației. Observați trecerea aerului prin nări și senzația de la intrarea în nări.

Acum concentrați-vă pe inima voastră. Vedeți cum în inima voastră există o sursă de lumină, un punct mic luminos. El strălucește intens, ca un soare mic. Razele de lumină pe care le emană se răspândesc în toate direcțiile. Imaginați-vă cum toate aceste raze de lumină se duc în toate direcțiile și îi invită pe toți Buddha și pe toți Bodhisattva din întreaga lume să vină la voi.

Cu toți răspund cu bucurie chemării voastre și vin la voi pe razele de lumină. Ei se topesc în micul soare din inima voastră.

Iar acum sunteți plini de binecuvântarea, compasiunea și înțelepciunea tuturor Buddha din univers.

Strălucirea voastră este din ce în ce mai intensă.

Vedeți-vă conștiința situată în micul soare din inimă. Acest soare mic crește din ce în ce mai mult și vă absoarbe întregul vostru trup. Acum doar conștiința voastră există în soare. Voi sunteți soarele și răspândiți raze de lumină în toate direcțiile.

Sunteți un soare strălucitor care atârnă în spațiu și în depărtare observați o planetă albăstruie care este Pământul. Vedeți nenumărate ființe pe această planetă, mii și mii de ființe și viețuitoare ce trăiesc pe ea. Și toate caută în fiecare moment cum să fie fericite. Toate caută fericirea și toate suferă. Ele nu știu să găsească fericirea.

Inima voastră se deschide spre ele și doriți să le ajutați. Decideți să fiți salvatorul fiecăreia datorită iubirii voastre mari pentru ele. Toate ființele sunt copiii voștri.

Iar inima voastră vi se frânge când le vedeți suferind.

Decideți să le ajutați, să vă dedicați viața pentru a găsi o modalitate de a le ajuta. Fiecare ființă este copilul vostru.

Vedeți cum razele de lumină țâșnesc din voi și se răspândesc în toate direcțiile, atingând fiecare ființă care o găsește în cale. Fiecare făptură se umple de plăcere și de bucurie și nici măcar nu știe ce s-a întâmplat. Cu cât bucuria lor este mai mare, cu atât deveniți mai strălucitori și mai capabil să ajungeți și mai departe în univers, la alte mii de planete din univers.

Rugați-vă să vă puteți ajuta de Lama ca să fiți cu adevărat în stare de a vă îndeplini obiectivul vostru, acela de a da ajutorul necesar tuturor ființelor suferinde.

Cereți îngerilor să vă binecuvânteze pentru a le putea ajuta.

Puteți să vă deschideți ochii.

 

Jurămintele secundare

Acum vom vorbi despre:

Nyeje

Nyeje înseamnă încălcările secundare sau jurămintele Bodhisattva secundare.

Le vom formula sub formă de încălcări, așa cum am făcut-o la jurămintele de bază. Întâi a fost Tsatung, vă amintiți? Este încălcarea jurământului de bază.  Acum o vom numi doar încălcarea, în sensul de încălcare a jurămintelor secundare.

Înainte de a trece peste ele, vom vedea care sunt cele două moduri de a le încălca pe cele secundare.

1.   Ca urmare atacului unei afecțiuni mentale.

 Nyonmong Chen

Nyonmong   =   afecțiuni mentale,
Chen               =   a avea.
Nyonmong Chen este cel care are afecțiuni mentale.

Asta înseamnă că încălcăm jurământul datorită faptului că:

–   Ne enervăm, suntem furioși
–   Sau suntem geloși,
–   Sau avem o dorință mare, pasiune, obsesie,
–   Sau suntem răutăcioși, avem intenții rele.

În limba tibetană se numesc:

kongtro                     trakdok                     chakpa                     nusem

supărare                     gelozie                     pasiune                     răutate

De ce se trezesc acestea în noi? Pentru că suntem obișnuiți cu asta. Pentru că suntem infectați. Mintea noastră este infestată din cele mai vechi timpuri. Deci aceasta este prima modalitate de a încălca jurământul: ca urmare a atacului unei afecțiuni mentale.

Încălcăm jurămintele pentru că ne-am enervat, suntem în criză. De exemplu, avem jurământul de a nu țipa la alții, dar vine criza de nervi peste noi și ridicăm vocea la cineva.

2.   Din motive care nu au legătură cu afecțiunile mentale.

Nyonmong chen mayinpa

Nyomong Chen   =    cel care are afecțiuni mentale.
Mayinpa                =    fără. 

Deci, Nyonmong chen mayinpa înseamnă fără afecțiuni mentale. Cu alte cuvinte, cineva încalcă jurământul din motive care nu au legătură cu afecțiunile mentale. Cum se întâmplă asta?

–   fie că ne este lene să păstrăm jurământul

Le lo

–   sau pur și simplu că am uitat.

Je ne

Am uitat că avem un jurământ, am uitat care este el și am uitat și de semnificația lui. Nu am practicat suficient. Nu am ținut carnețelul suficient de mult.

A doua modalitate de încălcare se va petrece la început; și chiar și atunci când dorim să nu uităm, tot se va întâmpla să uităm. Deci, ori uităm, ori suntem leneși.

În concluzie, cele două motive pentru care încălcăm jurămintele sunt: atacul unei afecțiuni mentale, sau lenea sau uitarea.

 

Două tipuri de păcate

Există două tipuri de păcate:

1.   Păcatele care sunt naturale.

2.   Și altele pe care le vom numi interdicții.

1.   Ce înseamnă păcat natural? Natural, în sensul că orice persoană care păstrează moralitatea va recunoaște aceste lucruri ca fiind păcate.

–   precum omorul,

–   furtul,

–   minciuna.

Avem o tendință naturală de a le identifica ca fiind ceva rău. Și ele, desigur, se află pe lista păcatelor și a încălcărilor de jurăminte, fie că sunt jurămintele de călugăr, fie Pratimoksha sau Bodhisattva.

2.   Și există unele care nu sunt naturale, dar care sunt strict interzise din anumite motive.

În iudaism, de exemplu, există interdicția de a nu amesteca carnea cu laptele. În budism, în jurămintele monastice multe dintre interdicții au fost stabilite de către Buddha ca urmare a unor incidente neplăcute care s-au întâmplat pe vremea lui.

 

Două tipuri de interdicții 

a.   Interdicții care vin să păstreze părerea/opinia bună a altora.

Shen sem sungwa

Shen             =   altul sau celălalt
Sem              =   minte,
Shen sem   =   opinia bună a altuia,
Sungwa      =   a păstra.

Așadar, acestea sunt interdicțiile care vin să păstreze părere pozitivă a altora cu privire la practicanții budiști.

De exemplu, dacă oamenii ar vedea un călugăr bând alcool, asta i-ar putea îndepărta de Dharma.

Cu alte cuvinte, acestea sunt interdicții pe care un Bodhisattva trebuie să le păstreze pentru a nu strica impresia celorlalți, de a nu le strica altora dorința de a merge pe cale și de a practica Dharma.

b.   Interdicții care vin să împiedice multitudinea bunurilor și a preocupărilor.

Dun dang jawa nyungwa

Nyungwa    =   puțin, redus,
Jawa              =   fapte,
Dun poate fi aici în sensul gândurilor, ideilor sau preocupărilor, adică: interdicțiile care vin să împiedice multitudinea bunurilor și a preocupărilor.

Ne putem gândi la călugări. Scopul unui călugăr din Hinayana este să nu fie prea ocupat sau să nu fie implicat în multe probleme lumești. El se retrage liniștit în pădure, stă în colțul său și meditează, și nu vrea să fie preocupat de alte lucruri.

În jurămintele Vinaya există multe astfel de regulamente, cum ar fi: să nu dețină proprietăți, să nu se ocupe de bani. Deci, există tot felul de interdicții care nu sunt interdicții naturale, dar care permit călugărului să se concentreze asupra practicii sale și să nu fie preocupat sau dispersat pe un milion de lucruri.

(Primul tip de interdicții este în scopul de a păstra părerea bună a celorlalți despre călugări, în sensul de a le aprecia calea pe care o practică, astfel încât să-i poată sprijini în practica lor.)

Buddha nu a interzis niciodată ceva numai de dragul de a interzice. Dar pentru unii oameni aceste lucruri le vor percepe în acest fel pentru că nu le înțeleg încă.

Dimpotrivă. În budism, se spune că modul de supunere a corpului la chinuri nu este o cale spirituală adecvată, care nu duce nicăieri. Atunci când ne referim la modul nostru de a face față dificultăților, nu o facem de dragul dificultății. Înfruntarea lor acționează ca un antidot al obiceiurilor proaste pe care le avem în minte. Interdicțiile nu au scopul de a ne face nouă viața grea, ci dimpotrivă, se dorește ca oamenii să ajungă la fericirea maximă. Deci, ce rost are să fie adăugate alte dificultăți în plus de ceea ce avem.

 

În cazul unui conflict cu jurămintele de eliberare,
jurămintele Bodhisattva le întrec.

–   De ce se discută despre toate acestea aici? Pentru că dacă suntem și călugăr și Bodhisattva – întrebarea este: Ce este mai important pentru călugări? Interdicția A sau B? Răspunsul este că ambele sunt importante. Dar, dacă el va trebui să aleagă între interdicțiile care să-i faciliteze mai multă atenție, el va alege B. El se va asigura să nu se ocupe de bani, să nu dețină bunuri, să nu cumpere haine, să nu fie preocupat, astfel încât viața lui să fie cât mai simplă și săracă. Deci, dacă ar trebui să aleagă între A și B, călugărul va alege interdicțiile B.

–   Iar pentru practicantul Bodhisattva va fi invers. Practicantul Bodhisattva va schimba ordinea.

–   Chiar și dacă este călugăr?

–   Da, chiar și dacă este călugăr. Este mai important pentru el ce se întâmplă cu alții. Pentru că atenția lui este îndreptată numai spre ceilalți. El se educă pentru a-i ajuta pe ceilalți.

În mod general, Bodhisattva trebuie să fie cu mult mai atent în ceea ce privește interdicțiile de primul fel decât practicanții Hinayana. Dar dacă este ceva care poate fi de folos altora, unui Bodhisattva i se permite o ușurare în respectarea interdicțiilor de al doilea fel. De exemplu, un călugăr deplin nu are voie să țină mai mult de câteva zile un sul de pânză dacă nu intenționează să-l folosească la croitul robelor, dar un călugăr deplin, care și-a luat jurămintele Bodhisattva, poate să păstreze pânzele care i-au fost donate chiar şi pentru o perioadă mai lungă de timp, dacă pot ajuta [astfel] pe altcineva.

Și vom vedea, când vom începe să vorbim despre jurămintele secundare, cum această preferință este foarte clară.

Uneori, există o aparentă contradicție între jurămintele Bodhisattva și cele monastice, dar ea este rezolvată prin luarea în considerație a faptului că pentru un călugăr care este și Bodhisattva, binele celorlalți este cu mult mai important decât propriul lui bine.

 

Retribuția unui Bodhisattva

Bodhisattva este permanent angajat să dăruiască și își dedică fapta iluminării sale. El nu mai este interesat de avuțiile lumești. Și în acest fel acumulează binefaceri imense care se vor îndrepta către scopuri ne-lumești, spre o fericire mult mai mare.

Sakya Pandita spunea: „Nu lăsa lucrurile bune din viață să ți le fure pe cele mai bune”. Acesta este deviza unui practicant Mahayana. Calea unică și cea mai sigură de a produce fericire durabilă este de a deveni un Bodhisattva. Bodhichita este rețeta.

Maestrul Shantideva scria în cartea „Ghidul de viață a unui Bodhisattva”, capitolul 1:

Păstrează ferm în inima ta „dorința de iluminare”
Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul
Pentru că transformă corpul tău necurat, pe care l-ai luat,
În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.

Doar Bodhichita poate face asta. Ea este rețeta perfectă pentru fericirea nesfârșită, sublimă, care nu dezamăgește. Este nevoie de timp, dar dacă mergem pe calea Bodhisattva și ne păstrăm aceste jurăminte, vom ajunge la iluminare, la  fericirea sublimă și veșnică. Și acest lucru se va întâmpla treptat.

 

Jurămintele secundare

Cele patruzeci și șase de jurăminte secundare sunt aranjate în ordinea celor șase perfecțiuni.

Există un set de jurăminte concepute pentru a dezvolta perfecțiunea dăruirii, apoi alt set pentru perfecțiunea moralității, și așa mai departe.

 

Nivelurile Bodhisattva

Atunci când am vorbit despre nivelurile Bodhisattva, am spus că Bodhisattva, când percepe direct vacuitatea, se află la primul nivel, la primul Bumi. În limba sanscrită Bumi înseamnă nivel. În Tibetană, se spune Sa. După care Bodhisattva avansează spre celelalte „Bumi”. Există zece „Bumi”, după care ajunge la iluminarea completă.

Lama Dvora compară acești „Bumi” cu scara de magnitudine Richter. Adică, o scară care nu este liniară, ci o scară exponențială. Bodhisattva la nivelul opt nu este de opt ori mai mare decât primul nivel, ci ordinea de mărime este cu totul diferită. Să nu subestimăm primul nivel, că bine ar fi de-am putea ajunge la el.

De ce am vorbit despre nivelurile Bodhisattva? Pentru că fiecare nivel desăvârșește una dintre cele șase perfecțiuni.

La primul nivel, Bodhisattva își desăvârșește generozitatea. El aduce generozitatea la desăvârșire totală. Datorită înțelegerii karmei și a vacuității, datorită percepției lui directe a vacuității, datorită faptului că a perceput vacuitatea de sine, vacuitatea minții lui, a trupului său, atunci separarea dintre el și ceilalți începe să se estompeze. Generozitatea lui devine mult mai ușoară, pentru că înțelege că nu dăruiește cuiva care este separat de el. În acest caz generozitatea lui este cu totul altceva, fapt care îi aduce nenumărate binefaceri.

Atâta timp cât nu percepem vacuitatea, ne va fi foarte greu să acumulăm binefaceri, pentru că tot timpul există această linie despărțitoare între noi și ceilalți: „eu și alții”.  Această linie care ne separă de ceilalți este foarte, foarte puternică în noi. Și aceasta este puterea percepției directe a vacuității, de a estompa această linie. Dacă înainte de perceperea vacuității de abia acumulăm o picătură de karmă bună, după această incredibilă experiență a vacuității va începe să curgă un imens flux de binefaceri. Pentru a ajunge la iluminare, avem nevoie de cantități uriașe de binefaceri.

 

Jurămintele destinate dezvoltării generozității.

1.   A nu oferi ofrandă celor trei diamante cu corpul, vorba și mintea, cel puțin o dată la 24 de ore.

Adică, încălcarea este de a nu dărui ofrandă cu corpul, vorba și mintea celor trei diamante.

–   Ce înseamnă să dai ofrandă cu corpul ? Asta înseamnă ca în fiecare zi să ne prosternăm. Atunci când un Bodhisattva se prosternează, el își folosește corpul pentru a da.

–   Bodhisattva se folosește de vorbire pentru a mulțumi. În acest caz se poate spune rugăciunea „Refugiul și dorința”.

–   A dărui ofrandă cu mintea înseamnă să admirăm calitățile sublime ale celor trei diamante. A merge la refugiu.

Aici este scris „…cel puțin o dată pe zi…”, care este mai puțin decât în jurămintele de refugiu, adică de trei ori dimineața și de trei ori seara. Bodhisattva care aspiră la iluminare se folosește de tot ce are: de corp, vorbă și gând.

2.   A permite gândurilor de dorință sau aversiune față de lucruri să continue

Această încălcare secundară se întâmplă atunci când apar:

–   gânduri de dorință,
–   dorințe senzuale excesive,
–   tot felul de pofte pentru lucruri ale simțurilor,
–   gânduri de insatisfacție sau o stare de spirit care nu este niciodată satisfăcută,
–   dorința de a fi respectați sau de a fi lăudați,
–   dorința de avea bunuri,

 și le permitem acestor gânduri să continue, nu încercăm să le oprim.

–   Atunci când ne gândim: „Vai de mine, nu am suficient!”. Vă mai amintiți de mantra „Om, am suficient, Ah Hung”. Ea poate fi un antidot la asemenea gânduri.

–   Atunci când râvnim după plăcerile simțurilor, poftim la ceva sau dorim pe cineva – gândul care ne ajută, este înțelegerea karmei și a vacuității. Și anume că plăcerea nu vine din afară. Nimeni nu ne poate aduce cu adevărat plăcerea sau să ne facă să suferim. Totul este o proiecție a minții noastre.

Dacă dorim plăcere, trebuie să creăm cauzele ei. Și cum facem asta? Va trebui să le dăm altora ceea ce vor.

Și din nou, accentuăm faptul că acest jurământ nu spune că nu ar trebui să ne distrăm. Nu se spune asta. În budism nu există un astfel de jurământ.

Jurământul nu spune că este ceva rău în plăcere, ci el vine ca să prevină gândurile de dorință asociate cu ignoranța, care nu înțeleg de unde provine plăcerea. Acest jurământ este antidot la ignoranță.

Cum intensifică jurământul, generozitatea? Prin eliberarea de atașamente.

Dacă primul jurământ a fost să oferim celor trei diamante, acum începem să ne eliberăm.

3.   A nu respecta pe cei care au luat jurămintele Bodhisattva înaintea ta.

Numărul trei este atunci când nu dăm respectul cuvenit cuiva care este mai în vârstă decât noi.

Vârstnic înseamnă cineva mai în vârstă decât noi ca Bodhisattva, cineva care și-a luat jurămintele înaintea noastră. Deci, oricine pe care îl întâlnim și care și-a luat jurămintele Bodhisattva înaintea noastră, este senior și în acest sens trebuie să-l respectăm. Acesta este modul în care ne exprimăm respectul față de jurăminte și față de influența lor asupra conștiinței celui care le practică.

Acesta este un ecou al jurămintelor Vinaya. Călugării dau întotdeauna respect călugărului senior, celui care este mai învârstă ca dată de luare a jurămintelor. Ei mereu întreabă: „Când ți-ai luat jurămintele?” Dacă întâlnesc un călugăr pe care nu îl cunosc, ei caută să se clarifice.

Lama Dvora povestește că se afla la o ceremonie tantrică și organizatorul i-a spus: „Cred că ai luat jurămintele înaintea mea. Tu vei conduce ceremonia!”. Lama Dvora nu era sigură dacă trebuia să facă asta. Mai apoi s-a dovedit că bărbatul luase jurămintele înaintea Lamei Dvora.

4.   A nu răspunde la o întrebare sinceră, din furie sau lene.

Încălcarea se petrece atunci când cineva ne întreabă sincer ceva și noi nu-i răspundem, îi ignorăm întrebarea. Dacă știm răspunsul, suntem obligați să-i răspundem.

Dacă cineva ne întrebă sincer ceva și nu încearcă să ne ironizeze sau să ne ridiculizeze, ci caută informație sau vrea să înțeleagă, [atunci] trebuie să-i răspundem.

Ce legătură are cu generozitatea? De a nu păstra informațiile doar pentru noi și să fim atenți la ceilalți.

Dacă au o întrebare care îi macină și vin la noi, iar noi îi putem ajuta, atunci va trebui să le răspundem. Nu putem să le ignorăm întrebarea, ci trebuie să le acordăm atenție.

Desigur, dacă întrebarea nu este pusă sincer, putem decide că nu este cazul să-i răspundem.

Motivația jurământului patru.

Cum încălcăm acest jurământ?

–   dacă urâm acea persoană,

–   sau dacă ne este lene să-i răspundem,

–   sau le dăm în mod intenționat un răspuns greșit, sau puțin greșit.

Așadar, dacă vine cineva și ne întreabă sincer și suntem capabil să le răspundem și nu le răspundem, sau nu le dăm un răspuns complet sau le dăm un răspuns greșit, pentru că nu ne place de el, sau din lene/indolență, atunci am comis infracțiunea.

Situații de excepție

Există situații în care cineva pune o întrebare corectă și este posibil să știm răspunsul, dar, de exemplu, întrerupe cursul lecției de Dharma. Deci, îi vom spune: „Acum, nu. Nu acum.”, dar nu facem asta din ură, sau din lene, pentru că știm că există un scop mai înalt la care ne-am angajat să-l atingem. Există situații în care nu putem răspunde la întrebare,

–   pentru că în prezent suntem ocupați să facem o faptă bună,

–   sau ne-am obligat altcuiva. În această situație putem spune: „Te rog sună-mă și îți voi răspunde la întrebarea ta.” Deci, sunt situații în care nu este nevoie să facem lucrurile pe loc.

–   sau suntem bolnavi,

–   sau întrebarea provoacă distragerea atenției,

–   sau vrem să dăm o lecție cuiva. Uneori, în cazul în care suntem profesori și vrem să-i dăm elevului o lecție, de exemplu, îi spunem: „Nu întreba în mijlocul lecției”.

–   dacă persoana caută doar să găsească defecte, în acest caz nu ar trebui să se răspundă la întrebare, sau se poate spune ceva care să neutralizeze intenția rea, dar nu trebuie neapărat răspuns.

Două forme de a încălca jurământul

Jurământul se poate încălca în două moduri: fie din lene, fie că nu ne place de persoană.

–   cu afecțiune mentală sau

–   fără afecțiune mentală.

În ambele cazuri se încalcă jurământul.

Elevul adresează profesorului o întrebare sinceră, profesorul știe răspunsul, dar nu răspunde le ea, deoarece ori nu vrea să abată atenția altora de la lecție, ori are un motiv întemeiat pentru care vrea să-i dea elevului o lecție. Când nu răspundem la întrebarea pusă, trebuie să avem un motiv întemeiat. Nu putem refuza să răspundem din cauza lenei sau pentru că nu ne place de cel care întreabă.

5.   A nu accepta o invitație din mândrie, din dorința de a răni, din supărare sau lene.

Jurământul spune că nu trebuie să refuzăm invitația cuiva. Nu refuzăm din mândrie, din supărare sau lene.

Situații de excepție

Există situații speciale în care putem refuza invitația:

A. Suntem bolnavi,

B. Am primit deja invitația altcuiva la aceeași oră,

C. Sau este prea departe pentru noi ca să călătorim, deoarece pierdem multă vreme pe drum și nu facem Dharma între timp.

D. Sau este periculos să călătorim. Lama Dvora povestește că cineva a invitat-o să predea într-un anume loc și l-a întrebat pe Geshe Michael dacă poate să se ducă acolo, iar Geshe Michael i-a răspuns: „Numai dacă nu este periculos.”

E. Sau dacă bănuim că motivația celor care ne invită nu este bună.

F. Sau dacă ne va abate de la un act virtuos sau de la o activitate care este mai importantă.

Dacă cineva ne invită la cină și în același timp avem o lecție de Dharma, putem refuza cina, deoarece lecția Dharma este o activitate mult mai importantă.

Ca Bodhisattva, aspirăm să ajungem cât mai repede la iluminare pentru a-i aduce și pe ceilalți la iluminare, deoarece cu toți suferă. Pentru că fiecare clipă în Samsara este o oroare, după cum spune Lama Zopa. Încă nu vedem acest lucru atât de clar, dar cei care au trecut pragul puțin și ne privesc, spun „Este îngrozitor!”.

Toți acești oameni sunt loviți de karmele lor, de necazurile și ignoranța lor, plantând în permanență multe semințe de suferință și orice clipă de suferință este oribilă.

Trebuie să ieșim de aici cât mai curând posibil, pentru a-i putea scoate și pe toți ceilalți de aici. De aceea toate celelalte activități sunt inutile în comparație cu așa ceva.

Invitațiile sociale și vizitele la părinți

Întrebarea care se ridică este: Ce putem face în cazul în care suntem invitați la diverse întâlniri sociale? În acest gen de situații putem merge și să stăm puțin, sau putem să refuzăm, dacă avem o justificare bună.

Va trebui să învățăm să rezolvăm aceste dileme, pentru că situații ca acestea vor veni mereu. Va trebui să învățăm să alegem și să revenim mereu la motivația din spatele lucrurilor.

Trebuie să înțelegem că nu trebuie să facem toate acestea pentru că Buddha a spus, sau altcineva a spus, ci pentru că suntem Bodhisattva și dorim să ieșim și noi și toți ceilalți din suferință. Așadar ne gândim: Care este cel mai important lucru de făcut acum? Și împreună cu asta, va trebui să dăm răspuns invitației.

Lama Dvora spunea că atunci când i s-a născut nepoțica, a organizat o mică petrecere acasă, la care au fost invitate și măicuțe. Unele dintre ele au venit și altele nu. Lama Dvora povestește că nu s-a simțit jignită, deoarece și-a dat seama că cele care nu i-au onorat invitația, sigur au avut lucruri mai importante de făcut.

Părinții sunt o categorie diferită. Trebuie să ne respectăm părinții și discuțiile cu ei nu vor fi niciodată inutile. Nu este nevoie să vorbim cu ei despre Dharma dacă nu sunt interesați de Dharma. Dar orice conversație cu părinții noștri este o mare binefacere, datorită respectului ce-l avem pentru ei. Aceasta este una dintre cele mai bune oportunități de a acumula binefaceri, cu excepția lecției de Dharma predată de Lama, care este cu mult mai mare.

6.   A nu accepta bani sau lucruri materiale de la un donator, din dorința de a îl răni sau din lene sau resentimente.

Jurământul numărul șase este încălcat, atunci când refuzăm să acceptăm bani sau cadouri care ni se dăruiesc cu sinceritate. Cineva ne oferă sincer, din toată inima, bani sau cadouri și noi refuzăm să le acceptăm.

Sună puțin ciudat, nu? Cine refuză cadouri? Dar să nu uităm că aceste jurăminte erau destinate călugărilor. Ei nu au nevoie să se ocupe de bani, ori să păstreze lucruri, ci trebuie să fie săraci. Ei nu vor lucruri materiale, deoarece acestea le distrag atenția.

Acest jurământ este printre acele jurăminte Bodhisattva care sunt mai înalte decât cel al călugărilor. Dacă suntem un călugăr Bodhisattva și cineva vine și ne oferă bani, nu ar trebui să-l refuzăm, ci să luăm cadoul și să-l folosim pentru binele celorlalți.

Situații de excepție

Și există excepții:

A. Dacă știm că ne vom lega de cadou, ne vom atașa de el, adică știm că el ne incită pofta sau ne dezvoltă dependența/zgârcenia, atunci dacă nu suntem suficient de puternici pentru a rezista acestui impuls, putem să-l refuzăm.

B. A doua situație în care putem refuza cadourile și bani, este dacă credem că cel care ni le oferă va regreta că ni le-a dat. Dacă credem că dărnicia lui nu este deplină, îi putem spune: „Poate nu astăzi!” sau poate altceva frumos, dar nu luăm. Și acest lucru se întâmplă adesea, mai ales în relațiile dintre profesor și elev. De multe ori elevii vin, aud lucruri și devin teribil de entuziaști și oferă învățătorului munți și dealuri, dar încă nu au capacitatea de a dărui, generozitatea lor nu este suficient de dezvoltată. Elevul în entuziasmul său poate să-i ofere profesorului casa și apoi să regrete. Karma regretului nu este o karma bună. Profesorul poate spune: „Poate ar fi bine să mai așteptăm un pic”.

C. A treia situație în care ne este permis să refuzăm: dacă credem că lucrul care ni se dăruiește este furat.

D. A patra situație, este dacă cel ce dăruiește va fi afectat într-un fel financiar. Se poate ca el să ne ofere din toată inima și să rămână sărac, deci nu luăm. Nu îl vom lăsa să rămână fără nimic.

E. O altă situație în care putem să refuzăm este atunci când banii care ni se oferă erau deja meniți să servească unui alt scop. Dacă credem că se poate crea vreo problemă, putem refuza.

7.   A nu da Dharma celor care o doresc sau A nu le preda Dharma celor care o cer cu sinceritate, din dorința de a-i răni, din lene, resentimente sau gelozie.

Jurământul numărul șapte este acela de a nu da Dharma celor care o doresc. Acesta ne reamintește de al doilea jurământ din jurămintele de bază. Diferența dintre ele este motivația. Acest jurământ de bază spunea: a nu dărui Dharma, datorită sentimentelor de posesiune, sau de a o păstra pentru noi. Este ca și când am vrea să avem un fel de avantaj față de alții sau că ne dă o senzație de superioritate.

Motivația

Motivația acestui jurământ este diferită. Motivația aici este:

–   Sau nu ne place de ei,

–   Sau suntem leneși,

–   Sau îi invidiem, și nu vrem ca ei să știe prea multe,

–   Sau avem resentimente față de ei,

–   Sau am neglijat: ei au cerut, noi am spus „Bine.” și nu am făcut-o.

Dacă nu am dat Dharma din motivele de mai sus, am comis o încălcare minoră, spre deosebire de motivația de posesiune a încălcării de bază.

Din nou ideea este că practicăm perfecțiunea dăruirii, să dăruim inclusiv Dharma.

Situații de excepție

Există și aici excepții, și ele sunt:

–   Dacă suntem bolnavi și nu putem să le predăm, atunci chiar dacă ni se cere să o facem, este în regulă să spunem „Acum sunt bolnav, nu pot să vă predau.”

–   Elevul poate veni să ceară Dharma, dar de fapt el caută doar cum să ne critice sau să găsească imperfecțiuni Dharmei. În acest caz putem refuza un astfel de student.

–   Dacă elevii nu stau cum trebuie în timpul lecției: căscă, se întind, în acest caz nu ar trebui să-i învățăm. Chiar dacă elevul este obosit, el trebuie să stea cum trebuie la lecția de Dharma. De ce este important acest lucru? Pentru că atunci când stăm plictisiți la lecția de Dharma, plantăm semințe. Odată cu actul, este înregistrată și nuanța lui, ceea ce înseamnă că plantăm atitudinea de a nu fi atent la Dharma, sau că Dharma nu este cel mai important lucru, iar rezultatul va fi că Dharma pentru noi își va pierde puterea.

Cu alte cuvinte, elevul ar trebui să aibă tot interesul de a sta frumos la lecția de Dharma, chiar dacă este obosit, și să depună toate eforturile pentru că înțelege importanța karmică a acesteia. Trebuie să înțelegem că toate concesiile pe care le dorim, va trebui să le cerem de la doamna Karma, iar ea nu face concesii.

Este ca și cum am întreba gravitația „Oh, scuză-mă o clipă, nu am observat că mai era încă o treaptă aici!”. Lucrurile nu merg așa. Totul se înregistrează în mintea noastră, inclusiv atitudinea pe care o avem. Și asta se întoarce mai târziu asupra noastră.

–   Dacă credem că este prea devreme pentru ei, credem că nu sunt încă pregătiți, putem să le spunem frumos să mai aștepte.

Ken Rinpoche spunea: „Da, da, da. Poate mai târziu”. Deci, pot exista situații în care elevii îl roagă pe profesor să-i învețe, iar profesorul poate spune: „Nu acum, încă nu a venit timpul”.

Oamenii vin la Lama și uneori îl presează să predea. Ei îi spun: „Acum, vreau. Acum, vreau cea mai înaltă învățătură”.

Și într-o zi, Ken Rinpoche săturat de faptul că oamenii veneau mereu să-l deranjeze cu cerințele lor, le-a spus: „Uite ce este, atunci când elevul ajunge la un anumit nivel, sunt obligat să-l ridic la nivelul următor. Aceasta este de datoria Lamei. Dacă elevul vine la Lama, și începe să se bazeze în mod corespunzător pe Lama, și îl servește cu devotament și așa mai departe, Lama își va asuma răspunderea și se va obliga să-l ajute pe elev să progreseze. Deci, să nu vă faceți griji de asta, pentru că atunci când veți ajunge acolo, nimeni nu mă va putea opri din a vă ajuta să progresați.” Deci trebuie să avem încredere în Lama pentru că el știe ce face. Putem să-l rugăm, este în regulă, dar nu trebuie presat. Dacă el spune „Nu a venit timpul!”, atunci va trebui să așteptăm.

–   O altă situație în care nu putem da Dharma, este dacă credem că ea va speria oamenii. Am vorbit despre faptul că învățătura despre vacuitate poate speria oamenii.

–   Nu vom transmite Dharma în cazul în care oamenii nu sunt cu adevărat interesați să asculte sau avem impresia că ei nu vor crede în asta, adică sunt afectați de Lokta. Am spus despre Lokta că ea este concepția greșită și ca urmare a învățăturii, Lokta se poate agrava și mai mult, sau împotrivirea lor va crește și mai mult.

–   Sau dacă credem că oamenii nu sunt încă suficient de experimentați să le  încredințăm cunoștințele dharmice, deoarece ei ar putea să le răspândească altora fără ca ei înșiși să fie în stare de a-i verifica. Așa că trebuie să avem mare grijă.

Acestea sunt cele șapte jurăminte legate de generozitate.

Cursul 7

Jurămintele Bodhisattva

A doua etapă a studiilor Madhyamika

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 6

 

Încălcarea, păstrarea și restabilirea jurămintelor de bază

Subiectul lecției numărul șase este: Cum încălcăm, păstrăm și restabilim jurămintele.

În lecția următoare, vom reveni la jurămintele secundare.

 

Rezultatele încălcării jurământului

După cum am spus, dacă jurămintele au fost încălcate, ele pot fi luate din nou. Jurămintele Bodhisattva le putem lua din nou și din nou. Dar dacă încălcarea a fost gravă, așa cum vă voi descrie imediat, nu merită să mai facem acest lucru, deoarece Scripturile spun că nu vom mai putea ajunge la perceperea vacuității în această viață. Karma este atât de grea. Karma ruperii acestor jurăminte este foarte grea, deoarece binecuvântarea/virtutea lor este foarte de mare.

Gradul de severitate a karmei încălcării jurământului este proporțional cu gradul de binecuvântare pe care aceste jurăminte ni le aduc nouă și altora.

1.   Dacă jurământul a fost sever încălcat, după cum s-a menționat, acest fapt va împiedica perceperea vacuității în această viață, ceea ce este un mare păcat pentru că nu se va mai putea ajunge la iluminare, dar se poate întâmpla într-o altă viață.

2.   Dacă am acumulat deja suficiente binefaceri de a ne ridica la nivelul următor spiritual, acest proces va fi oprit prin ruperea jurământului.

Deci concluzia din tot ce am spus este: cu toate că putem să luăm jurămintele din nou, încălcarea lor va avea consecințe.

Există sutre care spun că ruperea jurământului creează o barieră pentru a întâlni Dharma într-o viață viitoare. Alții merg mai departe și spun că aceasta taie de la rădăcină binefacerile, despre care am vorbit puțin în cursul 5.

Je Tsongkapa nu merge atât de departe; El spune că doar ne va opri de a mai ajunge la realizări spirituale.

Acesta este bățul. Morcovul este dificultatea de a încălca jurămintele, cu excepția a numărului nouă și optsprezece, deoarece pentru a le încălca va trebui să muncim din greu.

 

Cele patru lanțuri

Kun tri shi

Shi           =   patru.
Kun tri   =   lanț, legătură. Lanțurile care ne leagă de suferință.

Așadar, Kun tri shi înseamnă cele patru afecțiuni mentale necesare pentru a încălca complet jurămintele de bază. Le vom numi cele patru lanțuri sau cele patru sentimente care ne înlănțuie.

Abhidharma Kosha enumeră mai mult de patru. Noi vom trece peste aceste patru și mai târziu vom trece și peste ceea ce spune Abhidharma Kosha.

 

1.   Nu consideri că faci rău.

Nu considerăm că ceea ce facem  este o încălcare sau nu vedem fapta [ca fiind] o încălcare.

Nyemik mita

Nye   =   rău. Am acut cuvântul în Nyeje = abateri secundare.
Mik   =   gând sau obiectul gândului.
Mi      =   cuvânt de negație.
Ta       =   a vedea.

Deci, Nyemik mita înseamnă a nu vedea fapta ca fiind ceva rău.

Facem o infracțiune și nu ne dăm seama că am comis o infracțiune. Nu credem că am făcut ceva în neregulă.

Așadar, aceasta este prima afecțiune mentală care trebuie să fie prezentă pentru ca încălcarea să se întâmple. De exemplu, luăm ceva de la cele trei diamante și credem că este în regulă. Nu vedem nici un rău în asta. Sau, intrăm într-o clădire, furăm ofrandele de pe altar și ieșim afară. Je Tsongkapa spunea: „Dacă timp de un sfert de oră, ne-am gândit chiar și pentru o clipă «Oh, poate nu este bine ce-am făcut.», atunci nu am încălcat jurământul. Nu am comis complet infracțiunea.” Deci, săvârșim fapta cu convingerea deplină că nu este nimic greșit în ceea ce facem.

 

2.   Nu dorești să încetezi.

Chu do malok

Chu      =   a face.
Do        =   a dori, a vrea.
Ma       =   cuvânt de negație.
Lok      =   greșit, rău.
Ma lok   =   a nu opri, a nu înceta.

Chu Do Malok înseamnă a nu dori să încetăm fapta, sau să fim dispuși s-o repetăm.

Dacă nu am avut nici un moment de remușcare atunci am comis infracțiunea complet.

Un exemplu din Vinaya

În Vinaya se dă ca exemplul situația în care unui călugăr i s-a aprins dorința după ceva. Se spune, că dacă el are doar un moment de remușcare pentru pasiunea lui, atunci nu a comis o încălcare completă. Dacă pentru un moment, el s-a gândit că poate este greșit ce face și își spune :„Oh, este greșit! Trebuie să mă opresc.”, dar nu se poate opri… Deci, chiar dacă doar s-a gândit la asta, nu a făcut o încălcare completă, pentru că înțelege ce este corect și ce este greșit.

Nu este asta prea îngăduitor?! Trebuie să ne amintim că jurămintele Bodhisattva, au fost date unui Bodhisattva de către ceilalți Bodhisattva care sunt plini de compasiune pentru noi.

 

3.   Ești dispus să repeți.

gan-gu

Gang gu = a ne bucura, a ne place, aici are sensul de ne place să facem fapta.  Deci, se merge în funcție de gradul de severitate:

–   Nu crezi că este greșit,

–   Ești dispus să o repeți din nou,

–   Și chiar îți place să o faci.

Prin urmare, dacă am făcut 1 și 2, dar nu ne-am bucurat că le facem, înseamnă că nu am încălcat grav.

 

4.   Fără considerație și rușine.

Ngotsa shepa

Ngotsa = rușine, jenă, dar nu este tocmai rușine. Există acest aspect al rușinii.

Ngotsa este atunci când evităm să săvârșim o faptă deoarece ne este rușine de noi înșine. Este mai mult din respectul meu de sine. Deci, Ngotsa este sentimentul care ne împiedică să comitem infracțiunea datorită respectului față de noi înșine: “Nu fac așa ceva, pentru că nu mă reprezintă.”

Trelyu

Trelyu este același sentiment similar, dar față de ceilalți: “Ce vor crede alții despre mine dacă mă văd făcând așa ceva, și ce vor crede despre Dharma care o reprezint, dacă fac fapta și mă mai și declar budist!?”

 

Încălcarea unui jurământ de bază
trebuie să fie însoțită de cele patru lanțuri…

Deci, pentru ca o infracțiune să fie completă, Ngotsa și Trelyu nu sunt necesare să fie prezente.

Pentru ca încălcarea să fie gravă, ar trebui să săvârșim fapta cu multă răutate:

–   Cred că este în regulă,

–   Sunt dispus s-o repet,

–   Îmi place s-o fac,

–   Și nu-mi pasă nici de mine și nici de ceilalți.

Deci acestea sunt cele patru lanțuri. De ce lanțuri? Pentru că ele ne înlănțuie puternic de Samsara și ne vor provoca multe suferințe.

V-am promis că vă voi spune ce apare în Abhidharma Kosha. În Abhidharma Kosha se face referință la mai mult de patru lanțuri. Au fost adăugate zgârcenia, supărarea, precum și lâncezeala, somnolența, dar nu vom intra în toate acestea.

Ce se întâmplă dacă am încălcat grav unul dintre jurămintele de bază? Am pierdut jurămintele Bodhisattva. Ceea ce este o mare pată în conștiința noastră.

Toate cele patru lanțuri trebuie să fie prezente în toate jurămintele, cu excepția numărului nouă și optsprezece.

Cele șaisprezece din optsprezece sunt foarte greu de rupt. Din păcate, nouă și optsprezece sunt ușor de încălcat.

Există povestea lui Aryadeva, considerat un mare Bodhisattva. Se spune că un demon și-a luat înfățișarea de om și a apărut în fața lui Aryadeva. Demonul i-a cerut maestrului să-i dea ochiul. Bineînțeles, Aryadeva fiind un mare Bodhisattva și-a oferit ochiul demonului. Demonul aruncă ochiul pe pământ și-l zdrobi în picioare. Aryadeva se gândi: „Dacă oamenii sunt așa, nu am de ce să-i ajut. Nu voi ajuta astfel de oameni!”. Se spune că în acel moment și-a încălcat jurământul, la a renunța la dorința de iluminare. Și s-a gândit așa numai o clipă. Ulterior și-a regretat gândul, dar cu toate acestea fapta a fost considerată o încălcare.

Așadar, chiar și un mare sfânt ca Aryadeva a putut comite o infracțiune, deci să nu disperăm. Calea spre iluminare este lungă.

Întrebarea este: În ceea ce privește renunțarea la aspirația spre iluminare nu trebuie oare să fie mai mult decât un gând pentru a încălca jurământul?

Este suficient să existe un gând conștient în care îmi spun: „Nu voi practica aspirația spre iluminare. Renunț la dorința mea de a salva toate ființele.” Când spunem, facem sau gândim la așa ceva, fapta este înregistrată în curentul nostru de conștiință și în viitor este ceea ce va rodi.

Când cineva se enervează, dovedește faptul că nu a integrat încă înțelegerea karmei și a vacuității. Suntem cu toții în aceeași barcă, de aceea suntem încă în Samsara. Nu la asta ne referim, ci la cel care se ridică și spune: „Tot ce spui tu sunt prostii, nu este adevărat că, dacă mint acum, nu-mi va fi bine în viitor. Nu este adevărat!”. Eu cunosc oameni care spun asta și probabil știți și voi.

 

Niveluri diferite de încălcare a jurămintelor

În continuare vom intra în subiectul legat de nivelurile diferite de încălcare a jurămintelor de bază/primare.

Pata mare

După cum am spus, încălcarea este gravă dacă sunt prezente toate cele patru lanțuri – cu excepția jurămintelor 9 și 18, iar atunci am pierdut toate jurămintele.

În budism se spune că după ce au fost luate jurămintele, ele se formează în curentul de conștiință. Așadar, chiar dacă am încălcat grav, dar încă mai avem chiar și un mic gând de dorință să devenim o binecuvântare pentru toată creația, vom putea lua jurămintele încă odată, iar ele se vor forma din nou în conștiința noastră.

Deci, dacă toți cei patru factori sunt prezenți în actul de încălcare, am pierdut jurămintele și va trebui să le luăm din nou. O astfel de încălcare este o mare pată în conștiința noastră. Mai putem denumi încălcările ca fiind pete.

Jurămintele nu sunt nici fizice, nici mentale

Conform Abhidharmei Kosha, jurămintele nu sunt nici fizice și nici mentale. Factorii mentali sunt credința, emoțiile pe care le avem, afecțiunile mentale. Jurămintele nu sunt de acest fel, ele sunt un angajament pe care ni l-am luat. Cu siguranță ele nu sunt fizice.

Întrebarea este: Dar dacă ele nu sunt fizice, atunci cum apar ele în lume?

Jurămintele apar datorită semințelor karmice. Semințele karmice, de asemenea nu sunt nici fizice și nici mentale, și cu toate acestea ele se află în curentul de conștiință. Jurămintele sunt și ele în acest curent de conștiință.

Pata medie

Acum, ce este o pată medie?

O pată medie se întâmplă atunci când nu credem că facem ceva rău și sunt prezente una sau două din cele patru lanțuri. Într-o astfel de situație, se spune că trebuie să mărturisim în fața a cel puțin trei persoane.

Dacă numărul unu există (primul lanț) – adică nu credem că fapta este greșită, dar, de exemplu, nu ne place să o facem – nu avem toate cele patru, lipsesc unul sau două, sau trei, în acest caz, este o pată medie și trebuie să ne confesăm în fața a cel puțin trei persoane.

Pata mică

Ce este pata mică? Ea are loc atunci când știm că fapta este greșită și unul din cele trei lanțuri este prezent.

De exemplu: ne dăm seama că este greșit și totuși suntem dispuși să repetăm actul. Această încălcare este mică, minoră. Iar pentru a o corecta, va trebui să ne confesăm unei persoane.

 

Atâta timp cât nu s-a făcut o încălcare gravă,
jurămintele pot fi restabilite complet

În jurămintele de călugăr, există diferite niveluri de încălcare serioasă a acestora. Se spune că în cazurile de încălcare, cu toate că jurămintele se pot lua din nou, ele nu vor mai reveni niciodată la același nivel.

În toate cazurile despre care am vorbit până acum, jurămintele care au fost avariate, dar nu complet rupte, pot fi restabilite complet spre deosebire de jurămintele de călugăr. Deci, chiar dacă se întâmplă o pată medie sau mică, jurămintele pot fi reparate complet.

În lecția 2 a fost pusă întrebarea de ce există doar două tipuri de încălcare: gravă și secundară. Și această întrebare a fost pusă de către călugări, pentru că ei au patru sau cinci tipuri de severitate a încălcării.

În jurămintele Bodhisattva, lucrurile au fost simplificate în două tipuri de încălcări: o încălcare gravă și încălcare secundară. În lectura cursului scrie:

„ Referitor la câte grupuri de încălcări există pentru jurăminte, se poate spune că există doar două, nici mai mult și nici mai puțin. Comentariul mai vechi asupra textului „Douăzeci de versete asupra jurămintelor” (scris de către Chandragomin, ce se estimează că ar fi trăit între secolul al V-lea și al VII-lea), de exemplu, spune că motivul a fost [pentru] ca fiecare încălcare a jurămintelor Bodhisattva să poată fi inclusă într-una din cele două grupuri de fapte rele. În primul grup sunt incluse acele încălcări care sunt similare cu încălcările grave ale jurămintelor de călugăr, iar în cel de-al doilea grup, sunt incluse încălcările similare cu încălcările secundare ale legilor monahale. Nu este adevărat că aici există cinci grupuri de încălcări, similare celor cinci grupuri de încălcări ale călugărului deplin.”

 

Purificare karmică

Și acum se pune întrebarea: Ce facem în cazul în care am comis o infracțiune, [în cazul în care] s-a întâmplat o încălcare minoră? Răspunsul este că trebuie purificat.

Deoarece am vorbit despre această purificare în câteva cursuri ACI, vom trece pe scurt asupra celor patru puteri de purificare.

În budism, metoda clasică de purificare folosește patru puteri:

 

1.   Puterea de bază

Prima putere se numește în limba tibetană:

Ten gyi top

Ten   =   bază,
Top   =   putere.

Ten gyi top înseamnă puterea de bază.

Se numește așa pentru că este baza pe care ne sprijinim. Atunci când cădem, avem nevoie de un sprijin pentru a ne ridica sau să ne bazăm pe ceva. Această putere, este puterea de refugiu care spune: „Înțeleg că lucrurile sunt goale. Înțeleg că tocmai datorită faptului că sunt goale, ceea ce mi se reflectă sunt doar semințele pe care le-am plantat. Deci înțelegerea karmei și a vacuității este cea care începe să mă ridice.”

În ce ne refugiem? Ne refugiem în cele trei diamante: Buddha-Dharma-Sangha. Ne refugiem în înțelegerea vacuității, ne refugiem în ființele iluminate care și-au dezvoltat în inima lor compasiunea. Acestea sunt Buddha, Sangha, Bodhisattva.

 

2.   Puterea de distrugere.

Nampar sunjinpay top

Top              =   putere.
Sunjinpa   =   a distruge.
Nampar    =   complet, în totalitate.

Deci, Nampar sunjinpay top înseamnă puterea de distrugere completă sau puterea de distrugere.

Puterea de distrugere vine ca urmare a regretului bazat pe înțelepciune, a înțelegerii karmei și a vacuității. Și bazându-ne pe înțelegerea karmei și a vacuității, ne dăm seama acum că fapta rea pe care am făcut-o, fie ne va aduce suferință în viitor, fie că vom fi împiedicați să ajungem în locurile unde am putea să-i ajutăm pe ceilalți. Pentru un Bodhisattva, faptul că nu ar putea ajuta toate ființele este un mare dezastru, deoarece el trăiește numai și numai pentru a-i ajuta pe toți ceilalți.

Puterea de distrugere este puterea regretului. Regretul profund înseamnă:

–   înțelegerea faptului că dacă rănim pe cineva, în viitor noi vom fi cei răniți,

–   înțelegerea legilor karmice,

–   înțelegerea faptului că karma nu dispare de la sine. Semințele plantate rămân o vreme, după care vor da rod. Iar când vor da rod, vom suferi. Iar asta se poate întâmpla chiar și peste o mie de vieți viitoare, dar în mod sigur se va întoarce asupra noastră. Și poate că suferința prin care trecem astăzi este ca urmare a ceva ce am făcut cu o mie de vieți înainte.

Ne putem imagina Sunjin, adică a distruge complet, ca și când am scoate planta din pământ cu rădăcină cu tot.

Regretul care se bazează pe înțelepciune, dezrădăcinează rădăcina faptei.

Înțelegem cum ne facem singuri rău, iar acest lucru ne va determina în mod natural să încetăm de a mai face asemenea lucruri.

Confesiunea

Unul dintre lucrurile care ne ajută cu adevărat este să ne confesăm cuiva, să nu ținem în noi. Atâta timp cât stăm cu conștiința încărcată, acest lucru acumulează energie și ne va otrăvi din interior. Sfatul este de a ne deschide în fața cuiva și de a spune ce avem pe suflet.

În fața cui ne confesăm?

Există multe discuții pe tema în fața cui ne confesăm. Trebuie să mergem la un călugăr să ne confesăm, sau nu? De exemplu, în aceste discuții s-a pus întrebarea la cine se va duce un călugăr să se confeseze în cazul în care a încălcat unul dintre aceste jurăminte Bodhisattva?

Deci, dacă un călugăr a comis o încălcare, va merge să mărturisească unui alt călugăr, sau va merge să mărturisească unei persoane care nu este călugăr?

Textele spun că cel mai bine este să ne confesăm în fața unui călugăr sau a unei călugărițe, decât cuiva care nu are jurăminte.

Și de ce așa? Textele spun că cel care și-a asumat jurămintele monastice, el de fapt s-a obligat să facă față ispitelor sale, de exemplu, pe tema dorinței sexuale sau a dorinței de a cumpăra, etc. Potrivit legilor monastice, călugării mănâncă doar o dată pe zi, așa că dacă seara se servesc prăjituri, ei trebuie să se abțină.    Toate aceste dificultăți de a face față dorințelor de orice fel, este exact ceea ce îi ridică spiritual.

Această confruntare cu poftele și obiceiurile condiționate, îi duc la un nivel spiritual cu mult mai înalt decât a altor oameni. Și deci, spun textele, confesiunea ar trebui făcută în fața unei persoane care este cel puțin la nivelul nostru spiritual și nu mai puțin de el.

 

3.   Puterea de înfrânare

Nyepa le larndo kpay top

Nyepa            =   o faptă rea.
Le                     =   faptă.
Larndokpa   =   anti, opus, contra.
Top                   =   putere.

Nyepa le larndokpay top ar însemna puterea de a contracara/neutraliza fapta rea.

Ce contracarează sau neutralizează fapta rea? Este puterea de înfrânare. Ca urmare a faptului că realizăm daunele faptelor negative, după regret vine decizia de a ne opri, de a nu mai repeta fapta. Iar aici marii Lama ne sfătuiesc – în funcție de tipul de act – dacă ne este greu să ne înfrânăm, atunci este bine să ne stabilim  o perioadă de timp care credem că ne putem reține. Dacă suntem obișnuiți să facem un lucru des, desigur că nu o să ne angajăm să numai facem asta toată viața, ci ne vom angaja la o perioadă mai scurtă în care știm că ne putem înfrâna.

A înfrunta dificultatea

Și aici vom spune câteva cuvinte despre acest subiect. De multe ori ne gândim: „Oh, dar îmi va fi greu, nu voi face față”.

A înfrunta dificultățile care se ivesc face parte din calea spirituală, deoarece ne este foarte greu să ne schimbăm mintea. Mintea noastră este deprinsă cu ceea ce îi este comod, cu ceea ce este ea obișnuită. Și aici spunem: „Înfrânează-ți acest comportament pentru că nu-ți servește la nimic și nici nu te va scoate din Samsara”. Am vorbit despre asta în dezvoltarea răbdării.

Faptul că ne înfruntăm supărarea, încercând de a o stăvili, chiar dacă încă nu reușim complet, acumulăm karma foarte puternică. Aceasta este puterea de înfrânare.

Acest lucru ne formează treptat să fim răbdători și în cele din urmă nu vom mai izbucni. Va veni un moment în care nu vom mai ieși din fire, iar mai târziu nici nu vom mai simți nevoia să răbufnim.

Deci, despre asta vorbim aici. Vorbim aici despre puterea înfrânării, care joacă un rol foarte important în inversarea karmei. Ea este cea care, ca rezultat al înțelepciunii care conduce la regret, la regretul care înțelege cât rău pot provoca altora faptele noastre, să ne înfrânăm cu toate că ne este greu.

Și multe dintre întrebările dvs. sunt în această direcție: „Bine, bine, dar ne va fi greu…”. Da, așa este. Dar pentru a trece la nivelul următor avem nevoie de jurăminte. În mod clar, înfruntarea dificultăților de orice fel face parte din calea spirituală.

În limba sanscrită, acest lucru se numește Tapas.

Și scrierile de yoga accentuează acest fapt. Pentru că dacă nu există nicio dificultate [atunci] nu progresăm.

Greutatea apare exact acolo unde obiceiul ne domină, în loc ca noi să-l dominăm. Dificultatea nu va rămâne veșnic dificultate, ea este doar la început. Pe măsură ce lucrăm cu ea, puterea ei va scade.

 

4.   Puterea corectoare sau antidotul.

Nyenpo kuntu chupay top

Nyenpo   =   a repara, a corecta, antidot, ispășire.
Kuntu      =   în totalitate, complet.
Chupa     =   faptă.
Top           =   putere.

Deci, aceasta este puterea faptei de ispășire sau puterea antidotului. După ce am înțeles că datorită vacuității și a karmei, fapta se va întoarce asupra noastră și ne va face să suferim, regretăm, decidem să ne înfrânăm pe o perioadă de timp, ne dezvoltăm Tapas, va trebui, de asemenea, să facem acțiuni corective.

Actul de ispășire depinde de gravitatea infracțiunii. Există o acțiune universală care este utilă pentru toate încălcările, și anume de a învăța și de a medita asupra vacuității.

Dacă cineva ne oferă învățături despre vacuitate, [atunci] mergem la el. Cu cât vom înțelege mai mult vacuitatea, cu cât o vom integra mai mult, cu atât vom aprecia mai mult necesitatea păstrării moralității și valoarea jurămintelor, și cu atât se va reduce impulsul nostru de încălca jurământul și de a face lucruri imorale.

 

Regretul față de vinovăție

În Occident apare des problema vinovăției. În limba tibetană nu există nici un cuvânt pentru vinovăție. Vinovăția este foarte mult legată de ego. „Eu simt – eu sunt vinovată”, este ceea ce întărește „eu-ul”.

Și vorbim mereu despre vinovăție, spre deosebire de regret. Regretul are o putere pozitivă, deoarece este legată de înțelepciune.

Regretul spune:

„Oh, nu am spus ceva frumos! Dacă este adevărat că lucrurile sunt goale și dacă este adevărat că faptele au consecințe, atunci dacă spun ceva care rănește pe altul, cu intenția de a-l răni, înțeleg că mintea a înregistrat tot ceea ce am spus, sămânța a fost plantată. Karma nu dispare de la sine niciodată. Ea va reveni asupra mea și voi suferi. Ce prostie am făcut. Am făcut acum ceva care mă va face să sufăr în viitor.”

Înțelegerea vacuității și a karmei duce automat la regret, iar regretul la rândul lui ne va conduce automat la concluzia că „nu are sens să mă comport așa și voi înceta acest comportament”. Și vom face efort de a înceta acest comportament cel puțin pentru o perioadă. Acesta este procesul natural de purificare. Deci, puterile de purificare sunt:

• • •   Înțelegerea vacuității este puterea de bază.
    •   Regretul inteligent este a doua putere.
    •   Puterea de înfrânare – a treia.
    •   Și apoi va trebui să facem antidot.

Deci, regretul este ceva care funcționează, este energia care ne ajută să ieșim din groapa în care am căzut folosindu-ne de înțelepciune, de înțelegere.

Vinovăția nu face nimic altceva decât ne întărește doar ego-ul, servește drept scuză pentru a nu face treaba. Ea spune: „Oh, sunt rău! Nu pot!” și renunță. Ea este un sentiment greu, care arde și care nu face altceva decât să ne doboare, să ne micșoreze. Trebuie să fugim de sentimentul de vinovăție ca de foc.

Da, cu toții facem prostii, dar atunci când vedem prostia, va trebui să învățăm lecția și să continuăm mai departe.

 

De ce încălcăm jurămintele?

Maestrul Shantideva ne spune că avem tendința de a face rău. De ce avem o astfel de tendință? Pentru că suntem obișnuiți. Facem asta din puterea obișnuinței. Înțelepciunea este bariera care ne oprește și ne purifică încet mintea.

 

Cum se pierd jurămintele?

Cum își pierde călugărul, de exemplu, jurămintele?

1. 1. 1. Le înapoiază, adică spune „Renunț la jurămintele monastice.”, adică înapoiază roba.
      2. Sau moare. Odată cu moartea, călugărul își pierde jurămintele, pentru că ele sunt doar pe viață sau pe tot timpul cât trăiește.

Cele trei modalități de a pierde jurămintele Bodhisattva:

1. 1. 1. Prin încălcarea unuia dintre jurămintele de bază/primare – încălcare completă cu toate lanțurile.
      2. Prin a renunța la Bodhichita, adică a spune „Nu voi acționa pentru binele tuturor ființelor”.
      3. Je Tsongkapa a adăugat încă o modalitate. El spunea: „Mai există încă o modalitate de a le pierde atunci când spuneți: „Le dau înapoi. Nu vreau să le mai păstrez!”. Printr-o simplă declarație, am pierdut jurămintele. Am înapoiat „roba Bodhisattva”. Și este suficient să facem asta în sinea noastră. Nu trebuie să spunem nimănui. Este suficient de a decide în inima noastră „Destul cu asta! Nu voi mai păstra jurămintele Bodhisattva!” și le-am pierdut. Ceea ce este grav.

 

Puterea jurămintelor Bodhisattva

Ce înseamnă că aceste jurăminte continuă și în viața viitoare?

Ce fac jurămintele Bodhisattva? Ele vin să dezvolte cele șase perfecțiuni și ajută la încolțirea Bodhicittei adevărate, dacă nu a încolțit deja. Apoi, o astfel de persoană se va naște deja cu un anumit grad de dezvoltare a celor șase perfecțiuni și va avea o atracție naturală de a continua să învețe Mahayana și să urce pe calea Mahayana. Va găsi profesori Mahayana și va începe de unde s-a oprit și va continua mai departe. El este deja un Bodhisattva la nivelul la care s-a oprit. Este integrat în curentul său de conștiință.

El se va naște bine, adică nu se va naște doar ca ființă umană, ci se va naște și într-un mediu în care există învățători de Mahayana care îl vor ajuta să progreseze pe calea spre iluminare.

Putem vedea oameni care se nasc cu generozitate. Vedem unii copii mici care vor să dea altora, și alții care își țin jucăriile numai pentru ei.

Ce le dă jurămintelor Bodhisattva această putere extraordinară?

Puterea enormă vine din concentrarea pe toți ceilalți.

 

Meditație: Purificarea karmei negative

Să medităm.

Așezați-vă comod și încercați să stați cu spatele cât mai drept pentru a nu adormi.

Începeți să vă concentrați pe respirație. Observați senzația trecerii aerului prin nări.

Concentrați-vă pe potențialul jurămintelor, pe imensa binecuvântare pe care aceste jurăminte vi le pot aduce în viață, pe capacitatea lor de a vă apropia de starea minții lui Buddha, al cărei unic scop este de a ajuta toate ființele. Concentrați-vă pe imensa putere spirituală pe care aceste jurăminte vi le conferă.

Bucurați-vă de oportunitatea de a studia aceste jurăminte.

Fiți recunoscători învățătorilor care s-au străduit să vă transmită acest material și vi le oferă ca pe tavă.

Oferiți-le ofrande.

Gândiți-vă la binefacerile voastre care au rodit și v-au adus să auziți toate aceste lucruri, și bucurați-vă pentru asta.

Acum, încercați pe cât puteți să treceți peste cele 18 jurăminte. Nu este nici o problemă dacă nu vi le puteți aminti pe toate. Poate unul sau câteva dintre ele, care vi s-au părut dificile. 

Este posibil că în trecut să fi acționat împotriva acestor jurăminte și, dacă da, încercați să evaluați cât de aproape ați fost de încălcarea lor, și câte dintre cele patru lanțuri au fost prezente în comportamentul sau gândirea voastră. Vă reamintesc care sunt cele patru lanțuri:

1.   Primul – nu credeți că faceți ceva rău sau că fapta este rea.

2.   Al doilea – sunteți gata să o repetați.

3.   Al treilea – vă și bucurați de a o face.

4.   Și al patrulea – fără rușine și considerație.

Încercați să aflați unde vă poziționați față de toate acestea.

Încercați să fiți cât se poate de specifici: o anume faptă, o anumită situație. Încercați să vă amintiți starea de spirit pe care ați avut-o și cât de aproape au fost gândurile voastre de cele patru lanțuri.

Acum veți aplica cele patru puteri pe această încălcare sau pe apropierea de ea:

1.   Puterea de bază – este puterea amintirii vacuității, a karmei și a refugiului în cele trei diamante, ele reprezentând realizarea înțelepciunii și compasiunii din inima voastră.

2.   Puterea de distrugere sau anihilare:  este regretul inteligent care înțelege gravitatea actului din punct de vedere al consecințelor sale karmice.

3.   Putere de înfrânare – decizia de a evita o astfel de gândire sau comportament sau de a înceta pentru o anumită perioadă de timp.

4.   Puterea de corectare sau antidotul – a stabili modul în care veți compensa fapta sau gândul, cum vă veți corecta acest aspect din mintea voastră. Ce ar trebui să faceți, ce sunteți dispuși să faceți, pentru că este vorba de mintea și de karma voastră.

Îndreptați-vă atenția din nou spre învățătorul care v-a adus înțelepciunea.

Conectați-vă la sentimentul de recunoștință pe care îl aveți în inima voastră pentru aceste învățături și rugați-vă să continuați să primiți învățătura, și ca profesorii să nu vă părăsească niciodată.

Rugați-vă să aveți întotdeauna parte de a primi învățături și să progresați pe Calea Mahayana, cale care vă ajută pe voi și pe toate celelalte ființe să ieșiți din suferință.

Uitați-vă cum învățătorul vostru răspunde cu bucurie la rugămintea voastră.

Figura lui este plină de lumină și se așează în inima voastră.

Învățătorul vostru rămâne alături de voi tot timpul și vă învață mereu. El vă influențează și luminează alegerile pe care le faceți în viața voastră, în legătură cu ceilalți și cu jurămintele pe care vi le-ați luat.

Vizualizați cum această lumină aduce din ce în ce tot mai multă binecuvântare vouă și lumii voastre.

Puteți deschide ochii.

 

Versetele finale

Vreau să completez câteva versetele. Scopul este să învățăm jurămintele pe de rost, ca să ni le reamintim ușor. În plus, cele patru lanţuri au o astfel de formulare în rime. Adăugați acest lucru la lucrurile pe care le învățați oral.

Șaisprezece dintre ele devin complete
Numai dacă cele patru lanțuri sunt existente:

1. Să nu consideri că faci rău.
2. Să nu dorești să încetezi.
3. Ești dispus să repeți.
4. Fără considerație și rușine.

Pentru două dintre ele
Cele patru lanțuri nu sunt necesare:

Concepția greșită
Și renunțarea la iluminare.

Cursul 7

Jurămintele Bodhisattva

A doua etapă a studiilor Madhyamika

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 5

 

Continuăm cu jurămintele de bază:

1.   A te lăuda sau critica pe ceilalți.
2.   A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.
3.   Scuzele altuia a nu le accepta.
4.   Calea Mahayana a abandona.
5.   De la cele trei diamante a fura.
6.   La Dharma a renunța.
7.   A lua roba aurie.
8.   Cele cinci imediate.
9.   Concepția greșită.

 

10.   Distrugerea de orașe și altele similare.

Drong sok jom

Drong   =   oraș sau un oraș mare.
Sok         =   înseamnă și așa mai departe, similar, etc.
Jom        =   înseamnă a distruge.

Deci, a distruge orașe și altele similare.

Ce înseamnă asta? Trebuie să ne amintim că jurămintele Bodhisattva, care de fapt, fac parte din Tantra inferioară, au fost dăruite regilor de către Buddha. Au fost date oamenilor care nu erau călugări. Atunci cine erau laicii care în acele zile nu aveau timp să practice Dharma? Erau regii. Așa că au venit la Buddha și i-au cerut să le dea o cale mai scurtă, iar Buddha le-a spus: „Uite asta este pentru tine, nu distruge orașele, nu distruge zone întregi, nu distruge țări întregi.”

Motivația

Motivația din spatele unui astfel de lucru este ura, dușmănia sau dorința de a prăda alte locuri, ignoranța. Toate acestea pot determina pe cineva să aducă pagube așezămintelor; îl pot determina pe rege să cucerească zone întregi pentru a-și mări bogățiile. Aici nu este inclus răul provocat oamenilor din așezăminte pentru că a fost inclus anterior. Deci, aici este vorba doar de distrugerea locurilor.

Și ce înseamnă asta pentru noi? Este de a evita poluarea sau contaminarea mediul înconjurător.

Care este antidotul?

Antidotul este de a menține mediul înconjurător curat, de a preveni poluarea. De a recicla lucrurile corect și de a-i ajuta și pe alții să facă asta. De a nu polua aerul şi apa (mediul).

 

11.   A preda vacuitatea celor nepregătiți.

Majang tongnyi ten

Tong pa nyi   =   vacuitate.
Ten                    =   a preda. Deci, a preda vacuitatea.
Ma                    =   cuvânt de negație.
Ma Jang         =   cine nu este pregătit.

Majang tongnyi ten înseamnă a preda vacuitatea celor nepregătiți.

Această încălcare este gravă și trebuie explicată. Ea spune, în principiu, că nu trebuie să predăm vacuitatea cuiva care nu este încă pregătit. Ken Rinpoche spunea: „Acest lucru nu înseamnă că trebuie să evităm de a preda vacuitatea, ci publicul trebuie pregătit înainte de a-i preda vacuitatea.”

Cum pregătim publicul pentru învățătura vacuității? Compasiune, compasiune, compasiune. De aceea începem cu Tong Len. Pentru a pregăti publicul. Îi învățăm să-și deschidă inima. Deci înainte este compasiunea.

Cum se comite infracțiunea?

Pentru a comite infracțiunea trebuie să se întâmple anumite condiții. Asta nu înseamnă că încălcăm jurământul de fiecare dată când credem că este momentul potrivit să explicăm vacuitatea cuiva și ne dăm seama că acesta nu are nicio tragere de inimă spre așa ceva. Deci, să nu ne panicăm.

Încălcarea gravă se întâmplă dacă:

–   Nu am învățat bine despre vacuitate și începem să o explicăm altora, în timp ce nici noi nu înțelegem cu adevărat ce explicăm.

–   Sau poate o înțelegem, dar explicația noastră îi sperie pe ceilalți, sau le provoacă împotriviri. Asta înseamnă că ei nu sunt pregătiți.

–   Sau sunt persoane care au deja Bodhicitta, care sunt deja pline de compasiune, care poate se află în Mahayana, dar încă nu înțeleg vacuitatea și ca urmare a învățăturii pe care le-o dați, ele se sperie atât de tare încât părăsesc Mahayana și se duc spre Hinayana. Ele pot spune: „Hai să las asta! Mă voi concentra numai pe mine.”

Deci, dacă am explicat greșit vacuitatea sau într-un mod care i-a speriat pe ceilalți și ca urmare ei au abandonat calea Mahayana, atunci am făcut infracțiunea.

Din nou, dacă credem că ei sunt pregătiți, dar recunoaștem că am greșit, atunci nu am comis infracțiunea. Nu a fost o jignire.

–   Putem încălca jurământul și în cazul în care le explicăm ideea noastră despre vacuitate, în loc de a-i învăța corect ce este vacuitatea. Deci este foarte important să nu inventăm lucruri, să nu venim cu opiniile noastre.

Cum știm că ceea ce predăm despre vacuitate este în direcția corectă?

Învățătura corectă a vacuității va implica întotdeauna karma.

Imediat, vom vorbi despre păstrarea moralității. Datorită faptului că lucrurile sunt goale de orice natură, ceea ce determină realitatea noastră și realitatea fiecăruia este karma. Karma este cea care ne impune să proiectăm o lume sau alta — pentru că lumea este goală.

Deci, de cum începem să le predăm vacuitatea, îi vom instrui să păstreze legile morale; să fie atenți la ceea ce spun, la ceea ce fac și la ceea ce gândesc. Dacă nu facem asta atunci învățătura nu va fi pe direcția corectă. Dacă învățăm oamenii că lucrurile sunt goale, le dăm demonstrația vacuității – unul sau mai multe, nu vor rămâne cu nimic și asta îi poate speria. Vor spune: „Ah, stai puțin! Deci lucrurile nu există? Păi n-am eu nevoie de asta! Mă sperie.”

Pentru că până la urmă, a percepe vacuitatea înseamnă să vedem cu adevărat că ceea ce credem că suntem nu a existat niciodată. De aceea, pentru unii aceste lucruri îi pot speria foarte tare.

Cu toții suntem atașați de identitatea noastră. Ne dorim cu adevărat să credem că noi suntem propriile noastre gânduri, sentimente, păreri. Că noi suntem una cu numele nostru, cu identitatea noastră națională și familială, precum și cu rolurile pe care le jucăm, și cu identitatea noastră sexuală.

Ne identificăm cu o mie și una de identități care sunt de fapt fabricațiile noastre. Ele sunt proiecții care vin din karma noastră și nu sunt cine suntem noi în modul suprem. Și cu cât ne preocupăm mai mult de ele, cu atât le consolidăm mai mult și asta ne va împiedica să ne eliberăm.

Și nimic nu se poate compara cu compasiunea care deschide inima, care mută focusul de pe noi înșine la ceilalți. Compasiunea ne determină să abandonăm treptat atașamentele noastre.

Dacă ne concentrăm mereu pe noi înșine, ne îndepărtăm de cale. Așa că treptat vom lucra cu compasiunea și apoi vom preda vacuitatea. Și va trebui să predăm vacuitatea, pentru că în cele din urmă, ea este cea care ne eliberează.

Deci trebuie să ne pregătim:

• • Să ne facem temele.
  • Să înțelegem cât putem mai mult vacuitatea înainte de a o preda.
  • Și să fim atenți unde se află celălalt și să nu-i speriem.

După cum vedem, în toate aceste jurăminte este vorba de a face lucrurile cu multă pricepere, din iubire pentru ceilalți, de a-i ajuta, și nu că „ Eu am dreptate!” sau că „Știu eu mai bine!”.

 

12.   A îndepărta de la aspirația spre iluminarea completă.

Dzokjang dok

Dzok              =   complet, finalizat, perfect.
Jang               =   este prima silabă a lui Jang chub, care înseamnă iluminare.
Dzok jang   =   iluminare completă, deplină, totală, perfectă.
Dok                =   întoarce înapoi.

Dzokjang dok înseamnă a întoarce pe cineva de la iluminarea totală, completă.

Acest lucru ar însemna să descurajăm pe cineva de a mai căuta iluminarea completă. În română vom spune: a îndepărta de la aspirația spre iluminarea completă.

  

Cum se comite infracțiunea?

Când se întâmplă să încălcăm grav jurământul?

–   Întâlnim pe cineva care se află deja pe calea Mahayana, el practică deja cum să devină Bodhisattva. El este plin de compasiune, practică cele șase perfecțiuni și vrea să învețe cum să o aplice cu pricepere și să ajute oamenii.

–   Iar noi venim la el și îi spunem: „Oh! Mahayana este foarte grea. Lasă-o încolo! Du-te la Hinayana. Îngrijește-te mai întâi să-ți elimini afecțiunile mentale. Vezi-ți mai întâi de tine și nu mai practica Bodhisattva. Lucrează la afecțiunile tale! ”

–   Căderea se întâmplă dacă ne auzim pe noi vorbind. Dacă el ne aude sfaturile și în loc să acționeze pentru binele altora, începe să aibă grijă de el însuși, atunci am încălcat jurământul, deoarece l-am întors din calea spre iluminare completă. Dacă el ne urmează cu adevărat sfaturile, cel mai bun lucru care i se poate întâmpla este să ajungă la Nirvana, dar pentru un Bodhisattva [asta] nu este bine. Deoarece îl îndepărtează de starea de a putea salva toate ființele.

Deci idealul Bodhisattva este mult mai înalt de atât, iar dacă dăm cuiva un astfel de sfat, este un sfat rău. Chiar dacă intenția noastră este ca să aibă grijă de el însuși și să se simtă bine, din punct de vedere al binelui suprem și al plăcerii sublime a lui Buddha, i-ați dat un sfat prost. Așa cum am menționat, încălcare va fi completă în cazul în care persoana ne va urma sfaturile.

 

13.   A abandona jurămintele de eliberare personală.

Sotar pong

Sotar   =   jurăminte de eliberare personală.
Pong    =   a abandona, a renunța.

Cum se comite infracțiunea?

Încălcăm jurământul când:

–   venim la cineva care își păstrează jurămintele personale de eliberare, cineva care este călugăr sau cineva care își păstrează cele zece jurăminte de eliberare și ține carnețelul

–   și îi spunem: „Acum ești pe calea Mahayana. Jurămintele astea nu mai contează. Ai primit deja jurăminte mai înalte.”

A spune acest lucru este o gravă eroare. Jurămintele sunt construite unele pe altele, iar jurămintele Pratimoksha stau la baza jurămintelor Mahayana, a jurămintelor Bodhisattva. Și, mai mult de atât, cele două nu vor reuși fără primele.

–   Deci, încălcarea va fi completă în cazul în care cei care își păstrau deja jurămintele de eliberare, vor renunța să le mai țină, după ce noi i-am sfătuit să nu le mai păstreze. În acest fel i-am determinat să facă un mare păcat.

 

14.   A critica calea „ascultătorilor”

Nyen mu

Nyen   =   a asculta, a auzi.
Mu       =   a critica sau a subaprecia sau calomnia.

Deci, a critica „calea ascultătorilor”.

Cine sunt „ascultătorii”? Ei sunt oamenii care practică Hinayana. Ei sunt denumiți așa deoarece aud Mahayana, dar nu au capacitatea spirituală de a o practica. Deci, cu toate că „ascultătorii” s-ar putea să audă Mahayana, ei ajung să se preocupe numai de ei înșiși. Ei nu au capacitatea spirituală de a avea grijă de ceilalți.

În Hinayana există și un alt grup mare de practicanți numiți Pratika sau „cei deveniți singuri Buddha”. Este vorba despre oameni care nu sunt Buddha și nici nu au devenit Buddha prin propriile puteri. Este un nume care induce în eroare. Ei nu pot ajunge la iluminare completă, dar pot ajunge la Nirvana.

A spune „deveniți singuri” înseamnă că nu au profesori. Ei ajung să se realizeze fără profesori, ceea ce nu este adevărat. Unii oameni pot ajunge la Nirvana pe parcursul unei vieți, fără să învețe cu vreun profesor, și asta pentru că au avut mulți profesori în viețile anterioare și sunt deja foarte aproape de etapa lor finală. De asemenea, sunt pe calea Hinayana și de aceea ei nu pot ajunge să fie Buddha și nici nu ajung singuri.

Există anumite diferențe între aceștia și ascultători. Jurământul include ambele grupuri, doar din motive de a scurta formularea.

 

Cum se comite infracțiunea?

Dacă înainte cineva practica Mahayana și noi i-am spus: „Acum, că practici deja Mahayana, este suficient. Nu ai nevoie de Pratimoksha! ” și în acest fel i-am făcut un mare deserviciu, acest jurământ de a critica „calea ascultătorilor” ne aduce la un alt nivel. În acest caz

–   ne ducem la cineva care practică Hinayana, cineva care practică jurămintele de eliberare personală,

–   și îi spunem că practica lui nu-l va aduce la Nirvana, că ceea ce face nu este suficient de bine pentru a ajunge la Nirvana,

–   iar dacă persoana face ce i-am spus, asta înseamnă ca am încălcat grav jurământul.

Acesta înseamnă să le criticăm sau le discredităm calea lor.

Nu este corect să spunem despre calea „ascultătorilor” sau a celor „deveniți singuri Buddha”, că ea este greșită, pentru că însuși Buddha a transmis-o. Ea poate să ducă la Nirvana. Durează foarte mult timp și nu duce la iluminarea completă. Pentru unii, această cale spirituală este cea mai potrivită de a o practica, pentru că nu au încă capacitatea spirituală de a practica Mahayana, deci, dacă venim și le spunem ceva de genul: „Calea nu este corectă.”, acest lucru pe de-o parte îi va scoate de pe cale, iar pe alta, plantăm semințe karmice în conștiința noastră, de discreditare a învățăturii lui Buddha, iar rezultatul va fi îndepărtarea noastră de Dharma.

 

14,5.   A critica sau condamna pe cineva, pentru a câștiga admirația celorlalți

Înainte de jurământul 15, există jurământul paisprezece și jumătate pe care nu îl vom enumera pe lista noastră.

Motivația

Primul jurământ despre care am vorbit a fost „A te lăuda sau critica pe ceilalți”. Ele par să fie similare, dar motivația este diferită.

• • Motivația primului jurământ a fost câștigul material sau respectul personal.
  • Motivația acestui jurământ este gelozia/invidia.

Invidia poate fi pe alt învățător sau pe altcineva. Nu ne referim aici neapărat la profesorii. În general este lauda de sine și critica datorită invidiei pe care o avem față de alții.

Fiți atenți că atunci când am vorbit despre primul jurământ – „a mă lăuda sau a critica pe ceilalți”, ați început să vă gândiți la diferitele situații care se întâmplă între profesori și elevi, dar nu v-ați gândit la faptul că nu este bine să ne lăudăm pe noi înșine sau să-i criticăm pe ceilalți. De ce? Pentru că este ceva firesc pentru noi. Și de ce este atât de firesc? Pentru că am crescut într-o cultură care spune: „Nu te lăuda singur, las’ să te laude altul”. Acestea sunt valorile pe care le-am asimilat în tinerețea noastră.

Cu toți ne-am născut într-o cultură care pune mult accent pe moralitate. În cursul 1 am enumerat resursele și oportunitățile pe care le avem în viața noastră:

• • Nu ne-am născut ca animal.
  • Nu ne-am născut creaturi în infern și așa mai departe.
  • Printre altele, ne-am născut într-o țară a legii, într-o țară în care există moralitate, și nu într-o țară barbară.

Deci, este o mare binecuvântare că ne-am născut într-o astfel de cultură. Unii oameni nu au karma să se nască într-o țară în care se pune accent pe moralitate. Înainte de Hammurabi, predomina legea „cei puternici domină”. Nu exista nicio pedeapsă pentru omor. Și astăzi mai sunt locuri ca acesta.

Motivația jurământului paisprezece și jumătate nu este numai invidia față de alt profesor, ci este mai generală. Așadar, trebuie să fim foarte atenți atunci când ne lăudăm sau îi condamnăm pe ceilalți. Aproape că nu există niciun motiv pentru lauda de sine, cu excepția cazului în care ea ar fi o binecuvântare pentru alții.

 

15.   A înșela cu privire la înțelepciunea profundă.

Sabdzun ma

Sab      =   adânc sau profund.
Dzun   =   minciună, înșelăciune.
Ma       =   a spune, a pretinde, a declara.

Sabdzun ma înseamnă a spune o minciună despre ceva profund. Sensul fiind de a minți cu privire înțelegerea noastră asupra vacuității. Sau a spune că am perceput direct vacuitatea când de fapt nu am perceput-o.

„A înșela cu privire la înțelepciunea profundă” mai înseamnă a minți despre realizările noastre spirituale și nu doar în ceea ce privește vacuitatea.

 

Cum se comite infracțiunea?

Iată situațiile în care încălcăm grav jurământul:

–   spunem că: „Am perceput direct vacuitatea. Acum eu vă voi învăța și dacă veți face ceea ce vă spun atunci veți ajunge la iluminare. Fac asta din iubire pentru voi. Și vă spun în secret: «Am perceput vacuitatea și veniți după mine!».”

–   dacă ei pricep sensul cuvintelor pe care le-am spus, chiar dacă nu mă cred, dacă înțeleg propoziția pe care am spus-o, atunci am încălcat grav jurământul.

Dacă cineva își dă seama de minciuna pe care am scos-o din gură, încălcarea s-a produs. Pe scurt, trebuie să fugim de această situație ca de foc.

 

Antidotul

Să nu ne lăudăm sub nicio formă cu realizările noastre spirituale. Niciuna. Gandhi spunea: „Fi tu schimbarea pe care vrei să o faci în lume.” Fii tu schimbarea. Nu vorbi despre asta.

 

16.   Proprietatea celor trei diamante să le primești.

Choksum kor len

Kor                =   proprietate, bunuri.
Len                =   a lua. Vă amintiți de Tong Len? Tong len – a da și a lua. Len – a lua dar are sensul și de a primi sau de a accepta. Adică, de a primi bunuri.
Sum              =   trei,
Chok            =   suprem, superior, cel mai înalt.
Choksum   =   cele trei diamante.

Choksum kor len înseamnă a primi proprietatea celor trei diamante.

Este jurământul dat regelui. Este vorba despre jafuri. A primi lucruri care au fost jefuite din mănăstiri sau au fost luate cu forță sau în mod fraudulos din mănăstiri, iar acum cineva ni le dă drept cadou. Deci în acest caz nu vom primi un astfel de cadou.

După cum știm chinezii după ce au invadat Tibetul, au jefuit mănăstirile și au început să pună obiectele la vânzare, pe Ebay, cu prețuri ieftine, și aici a apărut dilema ce am putea face în acest caz?

În cazul în care primim cadou o statuetă sau thangka trebuie să știm de unde provin.

A.   Sursa trebuie să fie de încredere, pentru a ne îndepărta cât mai mult de posibilitatea ca ele să fie furate. Lucrurile sfinte se fură mereu.

B.   Recomandarea este să cumpărăm direct de la artizan. Să nu ne folosim de comercianți. În zilele noastre, cel mai bun mod de a evita să cumpărăm obiecte despre care nu știm dacă sunt furate sau nu, este să comandăm statueta sau thangka pe care le dorim, direct de la meseriaș. Oferindu-i un preț convenabil, îl vom ajuta în felul acesta să-și câștige un trai decent. Dacă vrem să fim preciși, acesta este modul.

 

17.   A legifera legi greșite

Trim ngen cha

Ce este Trim?

Este prescurtarea de la Tsul trim, ceea ce înseamnă cod moral, moralitate.

Trim     =   cod, etică, lege, precept, regulă.
Ngen   =   rău.
Cha      =   a face, a formula, a institui, a legifera.

Trim ngen cha = a legifera legi rele. Vom spune legi greșite.

Să nu uităm că vorbim despre regi. Dar, nu ne referim doar la regi, ci și la noi. Legile ni se aplică și nouă.

Ce se înțelege prin „a legifera legi greșite”? Sensul aici este specific. Acest lucru se poate întâmpla chiar în interiorul unei mănăstiri. Starețul începe să legifereze reguli în cadrul mănăstirii cu intenția de a nu proteja pe cei care meditează, pentru că ei stau în tăcere toată ziua și aparent nu fac nimic pentru ceilalți.

Și starețul poate veni să spună: „Noi apreciem cu mult mai mult pe cei care își spun rugăciunile în fiecare dimineață și citesc scripturile și nu încurajăm pe cei care stau deoparte și „nu fac nimic” între ghilimele . După care el începe să dea sprijin unora și altora nu, sau transferă bunurile de la unii la alții. De aceea numim: „Legi greșite”, deoarece acestea sunt legi care lovesc în cei care se ocupă cu practica interioară, cu practica meditației; cu alte cuvinte sunt preferați cei studioși în locul celor care meditează profund.

Acestea sunt legi care nu-i sprijină pe cei care meditează, deoarece nu înțeleg valoarea meditației.

Avem un exemplu clasic în acest sens în povestirile pe care le spunem despre maestrul Shantideva. În mânăstirea în care trăia maestrul Shantideva, el era numit „bu-su-ku”- ceea ce înseamnă “a avea trei gânduri” adică: de a dormi, de a mânca și de a merge la toaletă. Deoarece maestrul Shantideva practica nopțile în taină, iar ziua dormea, ceilalți călugări au crezut că profită de bunătatea mănăstirii, poreclindu-l în acest fel. Maestrul Shantideva era tantrika și medita foarte serios. În mănăstire, nu era considerat un călugăr destoinic, pentru că nu mergea să se roage cu toți ceilalți și nu învăța ceea ce trebuia să învețe. Cu toții îl considerau un leneș. Ei spuneau: „în mănăstirea noastră nu încurajăm lenevia, pentru că avem nevoie de sprijinul celor care ne susțin din afară, trebuie să-i impresionăm.”

Deci nu trebuie subestimați cei care meditează. Poate că ei fac o muncă mult mai profundă.

Și mulți Bodhisattva sunt Bodhisattva în secret. Aceasta este esența Bodhisattva. El nu susține sus și tare “Eu sunt un Bodhisattva!”. Ei își fac treaba în secret, așa că nu știm cine sunt ei, de aceea nu trebuie să-i subestimăm; Și cu siguranță nu vom institui reguli pentru a le tăia aripile, nu-i așa? Deci, aceasta este ideea aici. Trim ngen cha.

Avem trei părți implicate:

1.   Sunt cei care practică meditația, pentru a ajunge la Shamata,  Shine. Ei vor să ajungă la Shine sau vor să perceapă vacuitatea.

2.   Este vorba despre ceilalți călugări sau ceilalți practicanți, care stau și memorează texte, învață, fac teme, se roagă și spun mantre. Deci, există două tipuri practicanți.

3.   Și a treia parte – cel care instituie reguli în mănăstire, cel care decide cine va primi sprijin și cine nu. El va comite infracțiunea dacă va pune la dispoziția altora bunurile celor care meditează.

Și fiecare dintre noi trebuie să se uite la ce gândește, la cât de aproape suntem de a disprețui pe cineva care nu este cum vrem noi. Va trebui să ne uităm la tendința pe care o avem de a subestima ceea ce nu ni se pare în regulă, când de fapt nu avem nici cea mai vagă idee de ce ni se pare neregulă.

 

18.   A renunța la aspirația spre iluminare.

Ultimul jurământ primar – de bază este:

Semtong

Sem     =   minte. Aici ne referim la Jangsem, adică Bodhichita.
Tong    =   a da, a renunța, a respinge, a arunca, a abandona.

Deci, Semtong înseamnă a renunța la aspirația spre iluminare, Bodhicitta.

Pentru Bodhisattva a renunța la Bodhicitta este o încălcare gravă. Bodhicitta este scopul vieții sale. Sensul întregii lui vieți este de a ajunge la iluminare de dragul întregii creații. Deci, atunci când renunță „Este prea greu. Lasă-mă în pace! O să am grijă de ai mei, de casa mea, de familia mea. O las baltă!”, el a căzut rău. Este marea cădere a unui Bodhisattva. Ea este atât de gravă încât nu mai are nevoie de cele patru lanțuri.

Este suficient să spunem: „Renunț la aspirația spre iluminare!” și am rupt jurământul, am pierdut jurămintele Bodhisattva. Și, după cum am menționat, ele se pot lua din nou, dar, odată ce se întâmplă în mintea cuiva, acesta se privează de șansa de a ajunge la iluminare în această viață. Prin urmare, jurămintele nu trebuie luate cu ușurință.

Este suficient doar de a gândi în această direcție și am încălcat jurământul. Nu este ca și cum am avea un moment de nervi sau ne-am gândit le ceva egoist, pentru că asemenea gânduri le avem tot timpul. Ci ne referim la a renunța la aspirația care spune: „Mă străduiesc să practic și să mă perfecționez, să mă purific pentru a-i ajuta și pe ceilalți.”

Jurămintele 9 și 18 fac parte dintr-o categorie separată, deoarece este suficient să ne gândim la ele și deja le-am încălcat.

Este mult mai ușor să le încălcăm decât pe celelalte. În lecția următoare vom vorbi despre asta.

Întrebarea care se ridică este: „Dar dacă ținem carnețelul și doar pentru o secundă, am avut un astfel de gând, na! Ce-am făcut? În acest caz am încălcat jurământul?

În cursul 2, este dată definiția lungă a Bodhicittei¹, care spune că „aceasta este  gândirea principală” dar asta nu se referă la faptul că ne gândim în fiece clipă: „Acum merg să ajut toate ființele. Merg să ajut toate ființele ” , pentru că uneori ne gândim: „Acum merg să beau apă”.

_______________________________

¹ Definiția lungă a Bodhicittei este: ”Bodhicitta este în primul rând, principala conștientizare mentală aparținând Marii Căi, care este focalizată pe obținerea iluminării complete în beneficiul celorlalți, care este însoțită de aspirația de a atinge iluminarea completă.

În al doilea rând, este o cunoaștere aparținând Marii Căi, care acționează ca  poartă de intrare spre Calea mai mare, care aparține categoriei de acțiune din cadrul divizării standard în două categorii: a „concepției” și a „acțiunii”.

Așadar, nu în fiecare moment ne gândim în acest fel, dar mintea noastră este impregnată de Bodhicitta. Ea se află tot timpul în fundal. Este muzica de fond. Până într-atât, încât un Bodhisattva care are această aspirație, atunci când percepe direct vacuitatea în meditație foarte profundă și nu mai are deloc gânduri, mintea lui este în continuare cufundată în Bodhicitta.

Deci, acest jurământ este încălcat atunci când spunem în mod conștient și deliberat: „Gata cu asta! Suficient! Nu asta intenționez să fac în viața mea!”. Deci, renunțăm în mod conștient și deliberat.

Să zicem că există cineva de care nu ne place, sau îl urâm, sau ne calcă pe nervi și ne spunem: „Pe toți îi voi ajuta, dar nu și pe tine!” – am încălcat jurământul.

De ce este așa? Pentru că fiecare persoană din viața noastră este proiecția noastră. Avem nevoie de a ne purifica mintea întru totul, pentru a ajunge la iluminare. Deci nu ne putem permite de a lăsa ceva în urma, nepurificat. Această persoană este un mare profesor pentru că ne ajută să purificăm acel element din mintea noastră care nu este încă pur. Singurul motiv pentru care proiectăm o asemenea persoană este acea imperfecțiune pe care o avem în mintea noastră.

 

Întrebare: Să spunem că am luat jurămintele și aspirăm spre iluminare și nu renunțăm la ea, dar vrem să ne odihnim puțin de acest jurământ, putem?”

Ce ne va răspunde maestrul Shantideva ? El va spune: „Dacă ai nevoie de odihnă, odihnește-te. Dar imediat ce ai terminat să te odihnești, scoală-te! Nu rămâne pe loc. Revino la muncă imediat!”.

Apoi mai avem povestea Lamei Atisha și a stupei. Stupa simbolizează mintea iluminată a lui Buddha. Ea are câteva cercuri sus care reprezintă diferitele niveluri de puritate a minții pe care le atinge un Bodhisattva. Există un număr de 18 niveluri diferite de atins. Pe vremurile acelea, budiști purtau cu ei stupa pentru a le aminti de mintea lui Buddha.

Se povestește despre Lama Atisha că mergea din loc în loc prin Tibet, călărind pe cal și urmat de discipolii săi. La fiecare cinci minute, oprea alaiul, cobora de pe cal, punea stupa jos și aranja în jurul ei boluri cu ofrande, după care începea să se prosterneze. Discipolii îl întrebau: „Ce s-a întâmplat Lama Atisha?” Iar el răspundea: „Trebuie să mă prosternez pentru că am încălcat un jurământ”.

Pe vremea aceea era călugăr. Se spune că înainte de a veni în Tibet, fusese stareț. Maestrul Atisha era foarte respectat și considerat un mare maestru. El a fost cel care a mers în Sri Lanka și a stat acolo 12 ani și a studiat Bodhicitta cu Lama Serlingpa.

Lordul Atisha spunea: „Niciodată nu încalc jurămintele Pratimoksha, rar încalc jurămintele Bodhisattva, dar jurămintele tantrice, le încalc la fiecare cinci minute”.

Atenția lui era atât de dezvoltată încât de fiecare dată când îi trecea un astfel de gând, oprea totul și începea să se prosterneze pentru a-și purifica mintea.

Chiar și fără a ajunge la jurămintele tantrice, va trebui să ne modificăm radical sistemul nostru de gândire. Și încă nu am ajuns la jurămintele secundare, care sunt și mai greu de păstrat. De câte ori mergem să jefuim o mănăstire sau să distrugem orașe? Dar cele secundare ating viața cu adevărat în fiecare moment.

 

Cercurile concentrice de rupere a jurământului

Și așa mai departe. Trebuie să evităm să încălcăm jurămintele, deoarece încălcările sunt otravă pură.

Dacă luăm de exemplul „a nu minți despre înțelepciunea profundă”, cercul apropiat este de a nu minți deloc despre realizările spirituale. Și mult mai bine este de a nu vorbi deloc despre ele. Dacă vrem să stăm departe de „lauda de sine și de a-i critica pe ceilalți” în contextul profesorilor, va trebui să nu ne mai lăudăm deloc, cu excepția cazului în care aduce un fel de binecuvântare pentru cineva.

Lasă-ți jurămintele să te antreneze!

Nu putem rupe jurământul dacă nu l-am luat. Dar dacă suntem permanent preocupați de ideea: „Oh, nu vreau să le încalc! Nu vreau să le încalc, așa că nu le voi lua.”, nu vom ajunge nicăieri. Trebuie să le luăm. Da, o să le încălcăm și le vom reînnoi. Asta este calea.

 

Întrebare: Dacă luăm jurămintele, atunci despre ce ne mai rămâne de vorbit în viață?

Lama Dvora ne împărtășește din experiența dânsei: „Simt că de când am început să completez carnețelul, vorbesc mai puțin. Se ajunge la starea în care descoperim faptul că majoritatea vorbelor pe care le spunem nu fac niciun bine celorlalți, deci trebuie oprite. Aceasta nu înseamnă că vom vorbi mai puțin. Până la urmă ne vom trezi că devenim profesori și că vorbim tot timpul. Asta este tot ce trebuie, de a apropia oamenii de Dharma. Uneori este posibil să dorim să intrăm în lumea lor, astfel încât să putem fi mai aproape de ei, ca să-i putem ajuta. Și cu asta nu este nici o problemă. Treptat, plăcerea de a pălăvrăgi va scade.”

                                                                                         *******

Să trecem din nou peste cele 18 jurăminte:

1.   A te lăuda sau critica pe ceilalți.
2.   A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.
3.   Scuzele altuia a nu le accepta.
4.   Calea Mahayana a abandona.
5.   De la cele trei diamante a fura.
6.   La Dharma a renunța.
7.   A lua roba aurie.
8.   Cele cinci imediate.
9.   Concepția greșită.
10.   Distrugerea de orașe și altele similare.
11.   A preda vacuitatea celor nepregătiți.
12.   De la aspirația spre iluminarea completă, a îndepărta.
13.   Jurămintele de eliberare personală, a le abandona.
14.   Calea „ascultătorilor” a o critica.
15.   Despre înțelepciunea profundă a înșela.
16.   Proprietatea celor trei diamante a o accepta.
17.   Legi greșite a legifera.
18.   La aspirația spre iluminare, a renunța.

Cursul 7

Jurămintele Bodhisattva

A doua etapă a studiilor Madhyamika

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 4 – a doua parte

Am vorbit până aici despre:

1. 1. A te lăuda sau critica pe ceilalți.
   2. A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.
   3. A nu accepta scuzele altuia.

 

4.   A abandona calea Mahayana

Tekchen pongwa

Chen          =   mare,
Tekchen   =   carul cel mare sau în ebraică Merkava, ceea ce înseamnă calea Mahayana.
Pongwa   =   a abandona, a renunța, a respinge.

Tekchen pongwa înseamnă a abandona calea Mahayana.

Ce înseamnă „a abandona calea Mahayana”? Înseamnă a defăima învățătura Mahayana, adică a respinge sau a invalida învățătura vacuității.

Oamenii pot spune: „Toată învățătura asta despre vacuitate este o prostie” sau uneori spun: „Toate lucrurile astea despre Bodhisattva, nu pot fi adevărate, nu asta este natura umană”. A critica această cale, a respinge-o, a minimaliza-o, a anula învățătura vacuității, a compasiunii, a căii Bodhisattva, a spune că nu există un astfel de mod de a trăi altruist, sau că Buddha nu a predat toate astea, intră în această categorie.

 

De ce este atât de grav?

Pentru că dacă spunem așa ceva, vom planta în conștiința noastră semințele ignoranței și ne vom crea cauzele karmice pentru a cădea, de a nu ajunge niciodată la iluminare. Iar dacă ne mai aud și alții spunând asemenea lucruri, le va dăuna și lor. Așadar, aceasta este o încălcare gravă în ceea ce privește iluminarea noastră. Iar în calitate de Bodhisattva, cu siguranță nu vom face așa ceva altcuiva.

Cineva poate să spună că lucrurile astea îl pot speria. Răspunsul este că dacă persoana care studiază și încă nu s-a convins, are îndoieli, trebuie încurajată să continue să verifice, să investigheze, să dezbată, dar [toate astea] în scopul de a-și rezolva incertitudinile, și nu de a rămâne tot timpul de-o parte.

Puteți spune: „Analizez încă problema”. Dar în niciun caz nu spuneți: „Nu am înțeles asta până la capăt și asta înseamnă că este o prostie”. Acesta este ideea. Dacă ni se spune că Buddha a predat aceste învățături, le vom analiza, le vom verifica, dar nu le minimalizăm. Și nici nu vom determina pe cineva să meargă pe altă cale greșită care nu-l va putea scoate din suferință.

 

A doua parte a jurământului

A doua parte, este a preda o dharma falsă:

Damchu tarnang

Chu            =   Dharma,
Damchu   =   Dharma pură,
Tarnang    =   imitație, artificial, fals, ceva nu real.

Adică ceva care pretinde că este Dharma pură.

• • Prima parte este când cineva spune: „Vacuitatea este o prostie, iar Buddha nu a predat-o”.
  • Și a doua parte este când inventăm Dharma noastră și o predăm altora. Când spunem: „Asta este Dharma. Buddha și vacuitatea – nu sunt adevărate. Vă voi explica eu ce este adevărat.” În acest fel inventăm un fel de Dharma sau venim cu interpretările noastre și le predăm asta oamenilor.

Aceste situații sunt periculoase atât pentru noi, cât și pentru alții, pentru că ne auzim în timp ce falsificăm învățătura. Nu vom putea ajunge la iluminare și îi vom „îndepărta” de la cale și pe ceilalți, iar în acest fel le facem un mare păcat.

Trebuie să ne bazăm pe texte autentice, transmise de entitățile iluminate. De aceea a fost ales numele pentru aceste învățături „clasic”. Desigur, că înainte de a le preda altora, trebuie studiate bine, trebuie analizate, lucrate cu ele, testate. Va trebui să ajungem la un anumit grad de convingere și la experiența personală căpătată prin păstrarea jurămin-telor și a carnețelului, și așa mai departe.

Niciodată să nu inventați Dharma!

Ken Rinpoche îi implora pe elevi: „Nu-l îmbunătățiți pe Buddha. El este perfect, este atotștiutor!”

Dacă am auzit ceva care este scris în Dharma, pe care nu l-am înțeles încă, și asta se întâmplă deseori, trebuie să-l punem deoparte. Să spunem: „Am să revin asupra lui, îl voi analiza, am să întreb despre asta”. Dar în nici un caz nu-l minimalizăm sau să credem că este greșit sau că Buddha a făcut cumva o greșeală. Sunt multe lucruri pe care nu le vom înțelege, pentru că nu suntem încă iluminați, și nici nu înțelegem cum gândește o ființă iluminată.

Și dacă vom întâlni un jurământ care ne va ridica câteva semne de întrebare, vom spune: „Bine, încă nu-l înțeleg pe deplin, trebuie să-l verific mai bine”.

 

Învățătura autentică, dar prezentată
într-un mod accesibil și relevant pentru viață

Deci, pe de o parte, învățăturile trebuie să fie autentice, pure, date de Buddha, pe de altă parte trebuie să fim atenți să nu le amestecăm cu teoriile noastre.

Oamenii fac tot felul de lucruri cu Dharma. Ei iau Dharma și o combină cu terapie sau cu drama sau cu altceva. Și asta nu este ceva rău. Poate fi foarte bine cu condiția să facem distincție între ele. Spunând „Acesta este Dharma și asta adaug eu.”, facem distincția foarte clară între lucruri, iar pentru elev nu va mai fi ceva ambiguu pe care apoi să-l transmită și altora, iar după încă două generații nu va mai exista nicio asemănare între ceea ce predau și Dharma. Și atunci nu va mai exista nicio cale ca oamenii să ajungă la iluminare.

Deci, trebuie să fim extrem de atenți cu Dharma. Pentru că ea este cheia de a scoate oamenii din suferință și nu dorim în niciun fel să o deformăm.

Dacă ne abatem de la ea cu un grad, iar generația următoare se va abate încă cu un grad, și tot așa, în timp dharma va deveni de nerecunoscut și nu va mai exista nici o cale spre iluminare.

Deci, trebuie să fim foarte atenți, pentru că, în calitate de Bodhisattva care se angajează să ajungă la iluminare pentru a-i aduce și pe toți ceilalți la iluminare, va trebui să păstrăm autenticitatea Dharmei.

 

Antidotul

Pe de-o parte, antidotul la această încălcare este de a aduce altora scrieri autentice, de a salva scrierile autentice și de a le traduce, de a ne dezvolta aprecierea și recunoștința pentru tradițiile autentice.

Pe de altă parte, ca Bodhisattva, dorim să dăm oamenilor învățătura într-un mod accesibil, și relevant pentru viața lor. Deci da, este bine de găsit modalități de a prezenta Dharma într-un mod care este relevant pentru viața oamenilor.

Pe de o parte, vom păstra autenticitatea absolută. Nu schimbăm nici o virgulă. Iar pe de altă parte, adaptăm modul ei de prezentare, limbajul.

Dacă publicul este format din oameni de afaceri, vom vorbi pe limba oamenilor de afaceri, dacă sunt oameni preocupați de yoga, le vom vorbi pe limba lor. Nimeni nu este mai expert în asta ca Geshe Michael.

Un Bodhisattva caută să-și dezvolte abilități. Asta face parte din calea sa. El dorește să ajute oamenii. Așadar, pe o parte trebuie să verificăm bine gramatical conținutul și semnificațiile, și să verificăm ce ne iese din gură. Pe de altă parte, va trebui să căutăm modalități, expresii și un limbaj adecvat publicului nostru.

 

Cum se comite infracțiunea?

Ce face ca infracțiunea să fie Tsatung ? Este ignoranța.

Încălcăm jurământul atunci când din ignoranță predăm Dharma care este interpretarea noastră, pe care nu Buddha a transmis-o și nici nu suntem conștienți de ea, deoarece nu am învățat scrierile autentice și spunem: „Asta este Dharma, și asta vă va aduce iluminarea”. …

În zilele noastre, întâlnim destui care născocesc Dharma. Ca Bodhisattva, trebuie să păstrăm autenticitatea, pentru că vrem să aducem oamenii la iluminare și nu spre altceva.

Bodhisattva nu are cum să nu predea altora, dar el trebuie să predea Dharma corectă. Dacă el se află pe calea Mahayana, va trebui să-i scoată și pe ceilalți din suferință, de aceea el trebuie să-i învețe și să predea corect. Calea se află la un standard de moralitate foarte ridicat și solicită mult de la practicant. De aceea, luăm aceste jurăminte – pentru a le practica. Avem nevoie de jurăminte pentru a ne ridica la acest nivel de moralitate.

Cu siguranță vom cădea, vom încălca jurămintele. Dar, pentru a le încălca grav trebuie să existe toate cele patru lanțuri – vom vorbi despre ele în curând – deci până nu sunt îndeplinite toate patru, nu le-am încălcat grav, și de asemenea le putem reînnoi.

 

Orice cale autentică trebuie să conducă spre vacuitate

Întrebare: Sunt atâtea tradiții care au evoluat, deoarece a existat întotdeauna o entitate iluminată care știa ce face și a mers puțin diferit. Dacă toată lumea ar fi păstrat acest jurământ, atunci nu ne-am fi aflat astăzi în situația în care am fi avut o singură tradiție sau o singură cale?

Răspunsul este că lucrurile nu sta așa, pentru că dacă ne uităm la budismul tibetan, care este în întregime Mahayana, există patru curente diferite. Ele sunt toate egale în ceea ce privesc jurămintele Bodhisattva, și nu există nici o controversă în acest sens. Diferența dintre ele apare în etapele mai avansate.

Noi nu pretindem că există o singură cale, dar da, spunem că fiecare cale autentică trebuie să conducă în cele din urmă spre vacuitate și compasiune. Despre asta este vorba. Și dacă începem să spunem: „Nu există niciun fel de vacuitate” sau „Vacuitatea este o prostie” sau „Îți explic eu ce este vacuitatea” și  dăm o explicație pe care am inventat-o, atunci vom face oamenilor o mare nedreptate.

În mod clar, nu susținem că există o singură cale. Nu acesta este sensul acestui jurământ și nici al jurămintelor următoare.

Deci, să revenim:

1. 1. A te lăuda sau critica pe ceilalți.
   2. A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.
   3. A nu accepta scuzele altuia.
   4. A abandona calea Mahayana

După cum am văzut fiecare jurământ are două părți.

 

De ce nu au făcut primele patru jurăminte să fie opt jurăminte?

Cu toate că ar trebui să fie opt jurăminte, există doar patru motivații. De aceea lista a fost făcută după numărul de motivații.

1.   Motivația numărul unu: dorința de câștig material sau respect personal.

2.   A doua motivație: dorința de posesiune. A nu da Dharma sau lucruri materiale, din zgârcenie, din atașament.

3.   A treia este ura sau răutatea. Dorința de a face rău. Adică, de a lovi pe cineva sau a spune „Nu te iert!”.

4.   Patru este ignoranța.

5.   A fura bunurile celor trei diamante.

Kunchok kortrok

Chok   = înalt
Kun     = piatră prețioasă sau diamant sau nestemată.
Kun chok are sensul de cele trei diamante, adică  Buddha-Dharma-Sangha.
Trok    = a fura, a jefui, a lua cu forța.

Deci, a fura de la cele trei diamante. Adică a fura ofrande, imagini a lui Buddha, cărți, obiecte din templu și așa mai departe, sau a sustrage lucruri prin metode indirecte pentru a ne folosi de ele. Sau a fura de la Sangha, în sensul de a fura de la călugări.

 

Ce înseamnă să furi de la cele trei diamante?

Care sunt cele trei diamante? Buddha, Dharma, Sangha.

Nu putem fura cu adevărat de la Buddha, nu-i așa? Ce are Buddha? Buddha are înțelepciune, deci nu-i putem fura înțelepciunea lui Buddha.

Această infracțiune se referă la furtul obiectelor din temple sau de pe altare. Acesta este motivul pentru care spunem să nu mâncăm din ofrandele pe care le-am pregătit noi înșine și le-am pus pe altar pentru Buddha, Dharma, Sangha, pentru că sunt ale lui Buddha, ci să le oferim altora și astfel nu încălcăm acest jurământ.

Încălcarea jurămîntului are forme diferite:

• • Oamenii care au o religie anume nu respectă o altă religie. Ei cred că o pot călca în picioare, cum ar fi devastarea și jefuirea sinagogilor sau a cărților sfinte. Bodhisattva nu va face niciodată așa ceva altei religii, pentru că este ca și când „ar lua de la cele trei diamante”.
  • A fura din ofrandele religioase dăruite de credincioși sau de practicanții, celor trei diamante. De multe ori, în temple se află multe lucruri prețioase, statui scumpe, Thanka scumpe. Deci, a fura obiecte de genul acesta.
  • De asemenea, include furtul din nevoile de trai ale călugărilor – Shanga. De exemplu a le lua casele.

 

Motivul

Pentru ca încălcarea să devină gravă trebuie făcută cu intenția de a fura pentru că vrem bunuri pentru noi înșine.

Furtul în acest caz este mai grav decât un furt obișnuit, deoarece le luăm călugărilor mijloacele de trai. În cursul 5 am vorbit despre faptul că cu cât obiectul este mai puternic, cu atât karma este mai puternică. Și ce face un obiect puternic? Cu cât obiectul este mai aproape de iluminare, cu atât mai mult poate ajuta oamenii. Deci, dacă lovim învățătorul este cu mult mai grav decât a lovi pe altcineva. Deci, a fura de la călugări este o infracțiune foarte gravă.

 

Antidotul

Care este antidotul? A merge și a dărui călugărilor, a dărui lui Buddha-Dharma-Sangha, a dărui celor trei diamante. Deci, când mergem la templu sau vedem Sangha, vom căuta să dăruim. Și sub nici o formă nu ne vom gândi să luăm de la acestea. Doar dăm.

În multe locuri, încălcarea numărul 5 este prezentată în trei părți:

• • A fura de la Diamantul Buddha;
  • A fura de la Diamantul Dharma;
  • A fura de la Diamantul Sangha;

Intenția este de a nu lua lucruri sfinte, de a nu lua ofrande, de a nu dăuna vieții călugărilor. Şi de a face invers.

6.   A renunța la Dharma

Chu pong

Chu     =   Dharma,
Pong   =   a părăsi, a renunța.

„ A renunța la Dharma” înseamnă a critica sau anula ceea ce a predat Buddha.

 

Un Bodhisattva niciodată nu va critica vreo parte a învățăturii lui Buddha

Aici ne referim la fapte de a condamna sau critica învățăturile lui Buddha. Asta la modul general. A subestima calea pe care ne-a transmis-o Buddha se poate întâmpla atunci când ne aflăm în Mahayana și minimalizăm o altă parte din Hinayana pe care tot Buddha a transmis-o. Și aceasta este o infracțiune.

Tot ceea ce ne-a învățat Buddha, el a avut un motiv pentru asta, chiar dacă a fost pentru cei cu „scopul îngust” sau pentru cei cu „scopul mediu”, deoarece îi ajută pe unii oameni.

Așadar, de fiecare dată când subestimăm sau găsim ceva defectuos sau prezentăm învățătura în mod negativ, când criticăm scrierile lui Buddha, sau unul dintre cele „trei scopuri”, sau ale „ascultătorilor” sau ale „celor deveniți singuri Buddha” sau calea unui Bodhisattva, încălcăm acest jurământ. S-ar putea să facem asta și când:

– practicăm Tantra și criticăm ceea ce nu este Tantra, sau

– dacă practicăm calea Bodhisattva adică calea celor șase perfecțiuni, să-i criticăm pe cei care nu practică cele șase perfecțiuni.

Și din nou, desigur, motivul pentru care Buddha a transmis căi diferite a fost ca ele să ajungă la oameni diferiți, așa cum li se potrivesc lor cel mai bine. Noi nu putem citi mintea omului ca să putem ști în ce loc se află și ce i se potrivește, de aceea nu are nici un rost să le criticăm calea lor.

Care este diferența dintre obiectele încălcării de bază numărul 4 – „a abandona calea Mahayana” și a încălcării de bază numărul șase – „a renunța la Dharma”?

A abandona calea Mahayana, se referă de regulă, la a infirma, a anula complet calea Mahayana, a întregii învățături Mahayana, vacuitatea și calea Bodhisattva. De exemplu, oamenii care vin din Hinayana pot spune: „Buddha nu a învățat asta!”, și asta pentru că nu apare în scrierile lor.

În schimb, [jurământul] numărul șase se referă la cele trei scopuri diferite pe care Buddha le-a predat: scopul îngust, scopul mediu și scopul înalt – a spune despre unul dintre ele că nu este învățătura lui Buddha și că este suficient să mergem la învățătura superioară și nu la cele anterioare – asta fiind o mare greșeală a numărul șase. Adică, a nega validitatea căii „ascultătorilor” sau a căii „celor deveniți singuri Buddha” (pratika în sanscrită) sau calea Bodhisattva.

 

Bodhisattva respectă orice cale spirituală care este autentică

Dacă cineva merge pe calea iudaică, nu-i criticăm calea.
Dacă cineva merge pe calea creștină, nu-i criticăm calea.
Dacă cineva merge pe calea Islamului, nu-i criticăm calea, deoarece nu știm care sunt nevoile lor. Ca bodhisattva, trebuie să ajutăm oamenii, să le respectăm calea și pe învățătorii lor. Și ne referim la calea autentică.

Dar dacă vedem pe cineva care merge pe o cale, pe care o considerăm neautentică și dăunătoare, și asta după ce am învățat, atunci va trebui să-i spunem asta în folosul lui. Din nou, intenția noastră de a-i spune trebuie să fie curată și nu să vină mândrie sau ca să-i arătăm că avem dreptate.

Într-o broșură editată de Lama Zopa, spunea: „…o astfel de critică este mai rea decât distrugerea tuturor stupelor de pe întregul pământ”. El continuă: „O astfel de critică este devastatoare, deoarece distruge credințele oamenilor, le distruge calea spirituală”.

Dacă facem așa ceva altcuiva, ne-am distrus calea spre iluminare, pentru că ne auzim distrugând calea altcuiva și încrederea în profesorii săi.

Atunci, ce ar trebui să facem în cazul în care nu sunt atât de entuziasmați de profesorii lui? Răspunsul este de a nu critica sub nicio formă profesorii acestuia. Nu criticați profesorii altor persoane de față cu ei, cu excepția cazului în care credeți cu bună credință că profesorii le provoacă rău. Și orice cale autentică precum iudaismul, precum islamul, precum creștinismul, nu o vom critica sub nicio formă.

 

Bodhisattva sprijină oamenii pe calea lor spre iluminare, potrivit fiecăruia

Ca Bodhisattva, dorim să aducem oamenii pe o cale cât mai autentică, potrivit fiecăruia. De aceea trebuie să ne dezvoltăm dexteritățile și capacitățile necesare de a ști ceea ce se potrivește fiecăruia.

Și asta nu este simplu de făcut. Dacă cineva crede pe deplin în calea spirituală și în profesorii săi, treaba noastră este să îl susținem. Dacă o persoană începe să întrebe, să fie interesată despre vacuitate și dorește să înțeleagă despre ce este vorba, noi va trebui să-i explicăm, dar fără să lovim în profesorii și calea lui. Și s-ar putea ca, cu timpul, să decidă să-și schimbe calea, dar nu pentru că noi l-am îndepărtat de calea lui.

Și revin din nou la motivația pe care trebuie să o avem, aceea de a aduce oamenii la iluminare, pentru ca ei să iasă din suferință. Fiecare om se află într-un loc diferit pe această cale și s-ar putea ca el să aleagă să-și urmeze acum religia lui, pentru că este cel mai bun lucru pentru el, pe calea sa spre iluminare. Iar dacă își abandonează calea, atunci nu va mai avea nicio cale, ceea ce este foarte rău.

Din punctul meu de vedere, când mă aud că distrug calea cuiva, îmi creez mari probleme, pentru că am plantat sămânța karmică în mine, iar când ea va da roade îmi voi pierde calea, sau profesorii mă vor abandona, sau voi înceta să-i mai respect sau alte lucruri de genul ăsta.

7.   A lua roba aurie.

Ngurmik trok

Ngurmik   =   auriu, galben auriu, șofran, roba aurie.
Trok            =   a fura, a jefui, a lua cu forța.
Deci, a fura roba aurie.

De ce auriu? Unele robe sunt aurii, în timp ce la tibetanii sunt și roșii. Auriul provenea de la șofran. Țesătura se înmuia într-o soluție de șofran.

Ce semnificație are culoarea? Nu știu prea multe despre asta, deoarece vine din Vinaya care nu ni se predă, dar există semnificații. Șofranul era scump. În Thailanda, de exemplu, se poartă robe de culoarea muștarului (maro-portocaliu), adică culoarea să fie cât mai simplă și asemenea culorii pământul. În schimb, auriul semnifică sfințenia Dharmei, măreția Dharmei.

Sensul acestui jurământ este de a obliga călugărul sau călugărița să-și dezbrace roba, să renunțe la călugărie și să ducă o viață normală. De exemplu, în Tibet, chinezii împiedică oamenii să devină călugări datorită urii pe care o au față de ei.

Există două forme ale acestei încălcări:

a.   De a fura robele, de a lua robele cu forța de la călugări.

În limba tibetană se spune:

ngurmik trokpa

Ngur Mik    =   roba aurie,
Trokpa         =   a fura.

b.   Al doilea aspect, care nu este scris, este de a forța călugărul să renunțe la jurămintele lui, sau de a-l forța să-și dea jos roba, sau să renunțe la viața de călugărie.

În limba tibetană se spune:

rabjung le pappa

Rabjung    =   călugărie sau viața monahală,
Pappa        =   a profana, a arunca.

Rabjung le pappa înseamnă a profana călugăria. 

 

Antidotul

Care este antidotul ei? A trata roba cu mult respect, chiar și o bucățică din ea.

 

Motivația

Pentru ca acesta să devină o încălcare gravă, va trebui să existe ură, furie, ostilitate sau dușmănie.

8.   Cele cinci imediate.

Tsamme nga

Nga      =   cinci,
Tsam   = limită, graniță sau linie despărțitoare

Tsam me înseamnă că nu există limită, adică imediat.

Ce sunt cele cinci imediate? Acestea sunt cinci fapte grave.

Sunt multe karme negative pe care le putem acumula, dar acestea sunt atât de grele încât cineva care le săvârșește va cădea în infernul cel mai de jos imediat în viața următoare. Aceste fapte sunt:

a.   A ucide mama.

ma sepa

b.   A ucide tatăl.

pa sepa

c.  A ucide un Arhat.

drachompa sepa

Arhat este cel care a ajuns la Nirvana.

d.  A încerca de a-i face rău lui Buddha.

Un Buddha nu poate fi rănit cu adevărat, dar se poate încerca.

deshek la ngensem kyi trak jin

Interpretarea literală aici: tentativa de vărsarea a sângelui lui Buddha cu rea intenție sau a omorî un Buddha din răutate.

Și cea mai gravă faptă este:

e.   Scindarea în Sanga.

gendun yenje

Conform Abhidharmei Kosha, pentru a scinda Sangha, Buddha ar trebui să fie în viață.

Se povestește despre Devadatta, vărul și discipolul lui Buddha, care era foarte gelos pe Buddha. Într-o zi a început să le spună oamenilor: „Acest profesor greșește. Ceea ce el vă învață este greșit. Veniți după mine! Vă voi învăța eu Dharma adevărată!”. Se spune că a reușit să scindeze sangha.

Pentru ca fapta să fie finalizată, Buddha trebuie să fie în viață. Deci nu putem comite astăzi o astfel de faptă. Dar putem face lucruri similare și asta se întâmplă atunci când oamenii vin și îi îndepărtează pe discipoli de învățătorii lor.

Atunci când îndepărtăm elevii de un profesor spiritual autentic, îi împiedicăm de fapt să ajungă la iluminare.

Lama Zopa spunea: „Este mai rău decât fărădelegile lui Hitler și Mao Zedong împreună, pentru că iluminarea poate fi atinsă doar printr-un învățător. Nu există altă cale. Printr-un învățător autentic.”

De fiecare dată când determinăm pe cineva să se îndoiască de învățătorul său, ne auzim făcând acest lucru. Rezultatul va fi că noi ne vom pierde profesorii. Între timp i-am determinat și pe ceilalți să-și piardă calea, pentru că fără învățător nu există cale. Iar dacă nu au nicio cale, atunci nu vor putea ajunge la iluminare, și dacă nu vor putea ajunge la iluminare, atunci nu vor putea ajuta toate ființele. Este ca și cum am fi ucis toate ființele.

Scindarea în Sangha este o infracțiune extrem de gravă. A îndepărta oamenii de profesorii lor este o faptă gravă, așa că trebuie să fim foarte atenți la profesorii spirituali: și profesorii noștri și ai altora.

Aceste fapte sunt enumerate în „Abhidharma Kosha” care este Hinayana. În acest studiu este prezentată calea Bodhisattva, care este Mahayana. Așadar, în Mahayana putem vedea cât de mult accent se pune pe Hinayana. Și unul dintre jurămintele de bază Bodhisattva, numărul 8, este printre primele pe listă, și care spune că „cele cinci imediate” reprezintă o încălcare gravă.

9.   Concepția greșită.

Lokta

Așadar primele nouă încălcări de jurăminte sunt:

1. 1.   A te lăuda sau critica pe ceilalți.
   2.   A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.
   3.   Scuzele altuia a nu le accepta
   4.   Calea Mahayana a abandona
   5.   De la cele trei diamante a fura
   6.   La Dharma a renunța
   7.   A lua roba aurie.
   8.   Cele cinci imediate.
   9.   Concepția greșită

Ce înseamnă aici concepția greșită? Ea este negarea existenței legilor karmice.

A nega faptul că faptele au consecințe, că nu contează ceea ce facem, ceea ce gândim sau spunem, este o încălcare gravă. Un alt aspect este a nega existența vieților trecute și viitoare.

A spune „Doar viața asta există”, este o concepție total greșită, care creează multe probleme.

Atunci când ne referim la cele patru lanțuri, despre emoțiile care provoacă căderea, aici nu este nevoie de ele. A avea concepția greșită este atât de grav, încât nu este nevoie de aceste lațuri.

Negarea legilor karmice este unul dintre cele mai grave lucruri pe care le putem face.

 

Antidotul

Antidotul este să învățăm despre legile karmei și despre existența vieților trecute și viitoare, să studiem bine cursurile 4 și 6.

Cineva vine și spune:

 „Am învățat că atunci când cineva vine la mine și mă întreabă, mă bucur să-i vorbesc despre Dharma, pentru că îl văd că este interesat. Când nu am fost întrebată, mi-am dat seama că trebuie să fiu foarte atentă și să nu spun nimic. De exemplu, soțul meu mi-a spus: «Ce le tot vâri în cap copiilor budismul?»”.

În aceste situații, în calitate de Bodhisattva va trebui să acționăm cu multă abilitate pentru a aduce oamenii spre iluminare. Se poate întâmpla să vorbim cu o persoană care nu este încă pregătită să audă despre Dharma, și îi putem face mai mult rău decât bine, de aceea va trebui să discernem între aceste situații. Înțelepciunea este de a discerne. Pot exista cazuri în care nu putem să spunem ceva, sau în care putem să ne referim doar la fapte și la consecințele lor, de exemplu, la ce s-ar putea întâmpla în viitor dacă facem anumite fapte, în funcție de situație.

Un bodhisattva, datorită iubirii sale pentru întreaga creație, va căuta permanent calea corectă, ceea ce nu înseamnă că o și cunoaște pe cea mai potrivită. De aceea luăm jurăminte. Cu ajutorul lor ne dezvoltăm dorința de a-i ajuta pe ceilalți și, în consecință, compasiunea noastră va crește. Desigur că nu vom reuși întotdeauna și vom face și prostii. Vom spune lucruri și apoi vom regreta că le-am spus, dar în felul acesta ne vom dezvolta încet abilitățile și îndemânarea.

Ceea ce contează este intenția noastră. Pentru că dacă ea este pură, în sensul de a ne aduce și pe noi și pe toți ceilalți la iluminare, pentru ca să fim fericiți, [atunci] vom găsi calea corectă. Vom trece prin încercări și eșecuri, dar în cele din urmă vom găsi modalitățile potrivite. Asta nu înseamnă că trebuie să vorbim în orice situație, și uneori este de preferat să rămânem în tăcere. Nu există formule fixe. De aceea trebuie să ne dezvoltăm abilitatea de acționa în modul potrivit fiecăruia.

Cursul 7

Jurămintele Bodhisattva

A doua etapă a studiilor Madhyamika

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 4 – prima parte

Un scurt rezumat

Cele două tipuri de jurăminte Bodhisattva

Așa cum am menționat, există două tipuri de jurăminte Bodhisattva:

1.   18 de jurăminte primare/ de bază.
2.   46 de jurăminte secundare.

Încălcările cu privire la jurăminte, au alte nume: dacă încălcăm jurământul de bază are un nume, și dacă încălcăm jurământul secundar, acesta are un alt nume.

Pentru jurămintele primare se spune:

Tsatung

Nyeje

Pampa

 

Pampa   =   paralel cu Tsatung. Acestea sunt conceptele luate din lumea jurămintelor Vinaya.
Tsawa     =   rădăcina; de bază; fundamental; primar.
Tung        =   a cădea; a comite o infracțiune.

Deci, ar însemna căderea rădăcinii sau căderea bazei. Tsatung înseamnă încălcarea jurământului de bază sau a jurământului primar.

Pampa înseamnă tot cădere, dar în sensul de „cădere gravă”, cu mult mai serioasă sau de „a fi înfrânți de dușman”. Dușmanul este afecțiunea noastră mentală, care ne determină să ne încălcăm jurământul primar și nu vom mai putea atinge primul nivel de Bodhisattva din aceeași viață. Cuvântul Pampa poate fi tradus ca „înfrângere” sau „infracțiune gravă”. Jurămintele de bază sunt numite pampa sau înfrângeri.

Nyeje

Nye   =   ceva rău, a lovi, a răni.
Je       =   a face.

Deci, aceasta ar fi o infracțiune minoră.

O infracțiune minoră ar fi Nyeje, iar înfrângerea sau infracțiune gravă ar fi Tsatung. Datorită faptului că s-a decis ca jurămintele Bodhisattva să fie împărțite doar în două tipuri, atunci există ori Tsatung, ori Nyeje. Jurămintele călugărilor sunt pe trepte diferite.

Deci, ce este Tsatung? Tsatung înseamnă „înfrânt” sau încălcarea gravă a jurămintelor primare/de bază, care sunt mai importante decât jurămintele secundare, iar dacă facem un Tsatung complet, atunci practic am rupt jurămintele, le-am pierdut.

A rupe jurământul este greu de făcut. Și acest fapt este una din calitățile minunate ale jurămintelor Bodhisattva.

Și aici ne referim la toate întrebările pe care le avem în legătură cu insecuritatea noastră de a le păstra. Cu toții ne este greu să le păstrăm, dar este și mai greu de a le încălca. Și vom vorbi din nou despre asta într-una din următoarele lecții. Voi trece doar pe scurt peste acest subiect.

 

Cele patru lanțuri

Ce trebuie să întâmple ca cineva să facă Tsatung complet?

Pentru asta este nevoie să existe „patru gânduri care leagă”, „patru cabluri” sau „patru lanțuri”, care trebuie să însoțească fapta pentru ca ea să fie Tsatung.

Facem ceva care este contrar jurământului și în timp ce facem acest lucru avem urmă-toarele patru gânduri:

• • Credem că este în regulă să facem asta, că nu facem nimic greșit.
  • Suntem gata să repetăm fapta din nou. O răutate de genul: „Este în regulă să rup această jurământ și sunt gata să o fac din nou.” Acest gând exprimă de fapt ignoranța pe care o avem, dar ea este exprimată ca o răutate.
  • Ne place să facem fapta.
  • Nu avem nicio rușine și nicio considerație.

Aceasta sunt gândurile numite „cele patru lanțuri”.

Pentru a face Tsatung este nevoie de toate cele patru lanțuri. Adică, comitem infracțiunea și credem că este în regulă, suntem mulțumiți de ceea ce facem, suntem dispuși să o repetăm și nu avem nicio rușine, nici față de noi și nici față ceilalți.

 

Deși este posibil să restabilim/reabilităm
încălcarea jurământului primar/de bază,
acesta nu va mai fi la fel

Ce se întâmplă dacă facem Tsatung? Adică, să încălcăm unul dintre cele optsprezece jură-minte primare împreună cu toate cele patru lanțuri, sau [să generăm] ruperea completă a jurământului. Cu toate că acest lucru este greu de făcut, este foarte posibil să se întâmple, iar în acest caz se spune că ne-am pierdut jurămintele.

Este adevărat că le putem lua din nou, dar fapta va avea rezultate karmice.

Persoana care și-a luat jurămintele Bodhisattva și le-a încălcat așa cum am descris, nu va mai putea percepe direct vacuitatea în această viață.

De aceea nu merită să le încălcăm și va trebui să le studiem bine.

 

Jurămintele primare/de bază

În continuare vom da lista jurămintelor. Ele vor avea o formulare lungă și una scurtă.

• • lungă – pentru că ni se dă o explicație completă a jurământului.
  • Și scurtă – pentru a le reține mai ușor

În acest curs vom anexa lista cu toate jurămintele.
Lista va cuprinde încălcările jurămintelor primare:

1.   A te lăuda sau critica pe ceilalți.

Dakto shenmo

Prima este formată din două părți:

daktu

și

shenmu

Dak     =   eu,
Shen   =   celălalt.
To         =   a lăuda,
o           =   a critica sau condamna sau defăima.

Dakto shenmo   =   a mă lăuda sau a critica pe ceilalți.

Deci, încălcarea constă în a mă lăuda și a-i condamna pe ceilalți sau a-i critica pe ceilalți.

Motivul este câștigul material sau respectul personal, iar contextul este în principal predarea Dharmei.

După cum veți vedea, această infracțiune va reveni ulterior și ca infracțiune secundară, iar ceea ce diferențiază infracțiunea primară de cea secundară este motivația. Așadar, motivația aici este pentru câștigul material personal, sau de a câștiga respectul sau admirația celorlalți. Iar când vorbim de lauda de sine, acesta este în special contextul predării Dharmei.

Adică spunem: „Vino la mine pentru că eu predau mai bine, alții nu predau bine”. Dacă spunem așa ceva pentru a câștiga ceva material sau pentru a câștiga respect sau apreciere – am încălcat jurământul.

Și acesta este încălcarea numărul unu – este cea mai gravă infracțiune. Acest lucru este valabil mai ales în contextul predării Dharmei, dar mai târziu vom vedea că se aplică și în alte contexte.

De această situație va trebui să ne îndepărtăm cât mai repede posibil.

Este posibil să întâlnim un profesor care induce în eroare oamenii, care predă greșit. Ce vom face atunci? Deoarece jurământul spune să nu criticăm alți profesori, în acest caz este importantă motivația noastră:

• • Dacă îl criticăm pe profesor pentru a câștiga respectul sau admirația altora – atunci am încălcat jurământul.
  • Dacă ne simțim obligați să protejăm alți oameni, implicându-ne în discuții cu același profesor – nu am încălcat jurământul.

Sau dacă cineva va spune: „Du-te și omoară găinile în fiecare zi pentru că te vei ilumina”, atunci s-ar putea să vreți să intrați în discuție cu acesta, pentru a-i proteja pe ceilalți care aud o asemenea prostie.

Dar dacă, în urma discuției apare supărarea sau ura sau resentimente, opriți-vă și plecați de acolo. Pentru ca discuțiile să nu alunece în această direcție, va trebui să fim amabili și să cunoaștem bine referințele. Sigur că un profesor nu ne va spune să omorâm găinile, ci va preda Dharma puțin greșit, poate să predea vacuitatea în mod incorect. Iar a preda vacuitatea incorect este un dezastru, deoarece oamenii nu vor putea ajunge la iluminare.

Dacă el va spune că vacuitatea înseamnă de a ne goli de gânduri:

a.   Pe de-o parte acest lucru nu este adevărat, și pe de alta

b.   induce oameni în eroare și ei nu vor putea merge pe calea spre eliberare.

Pentru asta, trebuie să stăpânim bine materia, astfel încât să putem purta discuții la subiect și să nu începem să ne certăm – pentru că nu va fi nimănui de folos. Trebuie să fim în stare să venim cu argumentele necesare care să dovedească că nu este corect ceea ce s-a spus. Și uneori este chiar indicat să deschidem astfel de discuții cu o astfel de persoană, mai ales dacă o face public. Dar cu siguranță nu va trebui să criticăm pe nimeni pentru plăcerea noastră personală.

Nyepa la chakpa

Kurti la chakpa

Chakpa   =   dorință, poftă.
Nyepa      =   bunuri materiale.
Kurti         =   respect, onoare.

Acestea sunt ele două motivații care determină Tsatung.

Dacă un medic vine și se laudă în fața pacientului său spunând: „Sunt un medic bun!”, înseamnă Tsatung? Răspunsul este că a te lăuda în acest caz nu este încă Tsatung. Pentru ca acesta să fie Tsatung, trebuie să fie la nivel de învățătură spirituală.

Adică, situații de genul cum ne tratează un medic sau altul, pot să ne influențeze în această viață. Dar aici ne referim la Dharma sau la învățăturile spirituale – care ne vor influența în toate viețile viitoare.

Dacă abatem pe cineva de la calea spre iluminare învățându-l greșit, îi vom face o mare nedreptate!

 

De ce este acest jurământ primul?

Jurămintele sunt aranjate în listă în ordinea importanței, așa că ne putem gândi de ce l-au pus pe primul loc?

De ce este o infracțiune atât de gravă? Deoarece calea spirituală este cel mai important lucru pe care îl facem în viața noastră și este important să nu păcătuim.

Jurământul numărul unu este să nu criticăm alți profesori.

În opinia lui Je Tsongkapa, acest jurământ se referă la critica unui învățător Mahayana la adresa altui învățător Mahayana. Această situație este foarte periculoasă deoarece ambii învățători vin cu o motivație altruistă, iar în această situație este nevoie de multă atenție.

Războaiele religioase

Acest fapt ne întoarce la războaiele religioase, care au fost cele mai groaznice lucruri prin care a trecut umanitatea: de a merge [la război] în numele religiei și să omori. Nu există așa ceva: „război religios”!

Adevăratele religii conduc spre eliberare, unele în mod direct, altele indirect, potrivit nevoilor fiecăruia.

Vorbim aici despre „religia mea este mai bună decât religia ta”, când obiectivul este cucerirea de teritorii sau obținerea de impozite. De fapt, aceste jurăminte au fost date inițial regilor. În Tibet, de exemplu, în cazul în care existau controverse în privința problemelor religioase, se obișnuia ca regele să invite ambele părți la curtea regală, iar rolul lor era de a-l convinge pe rege că religia lui este mai bună. Cine îl convingea pe rege, religia lui devenea religia de stat. Deci, ne referim la cineva care vine și face polemică din interese personale, putând provoca apoi războaie și daune multor oameni. Deci, acest jurământ are implicații foarte profunde.

 

Antidotul

În viața noastră de zi cu zi, va trebui să evităm pe cât posibil acest lucru.

Care este antidotul acestui jurământ? Este de a evita permanent să ne lăudăm sau să îi criticăm pe alții – în orice context – religios sau nereligios, indiferent de motiv, cu excepția cazului în care poate ajuta pe cineva. Este de a ne testa constant motivația atunci când ne relaționăm cu noi înșine și cu ceilalți, dacă ea este din interes personal sau din dorința de a-i ajuta pe ceilalți.

 

Situații de excepție

Maestrul Asanga spunea despre acest jurământ că există circumstanțe în care este justificat să se arate respectul față de profesor și este justificat din partea profesorului să solicite elevilor să-i arate respect și asta pentru binele elevilor,  pentru ca ei să-și poată dezvolta un comportament adecvat față de profesor. Și asta în cazul în care profesorul este curat și este clar că nu o face pentru sine, ci pentru elevii săi.

De exemplu, v-am povestit despre maestrul Atisha, care a refuzat să confere jurămintele, pentru că nu erau suficiente ofrande. Ofrandele se dăruiesc Lamei. Maestrul Atisha se afla la într-o poziție spirituală atât de înaltă încât a putut să-și permită să le spună discipolilor: „Nu sunt suficiente ofrande și nu vă dau jurămintele!”, fără să aibă vreun interes personal pentru a obține ofrande. El pur și simplu și-a dat seama că nu există suficientă seriozitate din partea studenților.

 

Totul ține de motivație.

Ceea ce face ca fapta să fie Tsatung, sunt considerentele profesorului pentru interesele sale personale care o însoțesc. Numai atunci va deveni o infracțiune.

În această situație, mintea este interesată numai de sine și dorește binele personal. Practica unui Bodhisattva este să fie în serviciul celorlalți. Aceasta înseamnă că el se antrenează ca să-și înfrângă ego-ul, egoismul, și să fie altruist. Practica lui este practica altruismului. Așa că, pentru a fi Tsatung, o înfrângere sau încălcare gravă, trebuie să existe interesul de sine și nu față de ceilalți.

Dacă le spun oamenilor: „Veniți la învățătura mea, pentru că ea vă poate ajuta și vă poate scoate din suferință!” în scopul de a primi ofrande și respect, atunci am făcut Tsatung, am încălcat grav jurământul sau am comis înfrângerea. Dar dacă voi spune aceste cuvinte pentru că eu cred din toată inima că este spre binele celorlalți, atunci este bine.

Desigur, că este și mai grav când începem să criticăm pe alți profesori. Trebuie să fim extrem de precauții, pentru că impulsurile noastre egoiste sunt foarte puternice, și cu ușurință putem depăși limita. Așadar, cel mai bine este să evităm de a intra în discuții contradictorii cu profesorul, cu excepția cazului în care știm clar că ceea ce spune face rău celorlalți. Și atunci va trebui să vorbim cu el, fiind motivați numai de iubirea pentru oameni și nu din interese egoiste.

 

Cum se comite infracțiunea?

Pentru ca infracțiunea să fie comisă:

– Trebuie să critic o altă persoană,

– Trebuie să existe și o a treia persoană care să mă audă criticând. Deci eu sunt numărul unu, numărul doi este profesorul pe care îl critic și a treia persoană este cea care mă aude spunând lucruri,

– Și ea înțelege ce spun, și atunci infracțiunea este comisă.

Aici, Je Tsongkapa citează întrebarea pusă de maestrul Shantideva: Cel care critică, trebuie să mintă pentru a fi o infracțiune? Ar trebui să fie o minciună?

Je Tsongkapa răspunde: Da. Pentru ca infracțiunea să fie completă, trebuie să spun o minciună.

Dacă se spune adevărul – situația intră într-o altă categorie. După cum am spus anterior, dacă criticăm alt profesor și credem cu adevărat că el dăunează oamenilor, în acest caz chiar este necesar să facem ceva în legătură cu acest subiect pentru a-i proteja pe ceilalți. Dar va trebui să ne neutralizăm interesul personal. Va trebui să facem asta cu inima deschisă și plină de iubire pentru binele celorlalți și față de același profesor, înțelegând suferința pe care și-o provoacă el însuși. Va trebui să avem motivația pură și inima plină de compasiune și iubire, și întotdeauna să fie în afara interesului personal.

– Pentru ca infracțiunea să fie completă, trebuie să existe un motiv al plăcerii materiale sau al căutării respectului, sau a fugii după onoare.

Iar acum intrăm puțin în subiectul plăcerii materiale.

– Dacă cel care critică face asta pentru plăcere materială, atunci persoana criticată trebuie să facă parte din altă gospodărie.

Asta înseamnă că fapta este considerată încălcare de jurământ, dacă de pe urma ei eu câștig cu adevărat un bun material. Dacă de exemplu îl critic pe soțul meu și avem același cont bancar, atunci motivul plăcerii materiale lipsește, deci infracțiunea nu este completă. Dacă persoana pe care o critic este în aceeași gospodărie cu mine, atunci nu voi avea niciun profit din aceasta, atunci nu va exista un motiv real al plăcerii materiale. Critica față de aceștia, este o infracțiune, dar ea nu este gravă/înfrângere.

Lama Dvora povestește că a studiat mult timp cu Lama Art, chiar înainte de a merge să învețe la Diamond Mountain. În acea perioadă, venea la cursuri și un tânăr de vreo 20 de ani. Lama Dvora văzându-l atât de tânăr și interesat de budism, intră în discuție cu el. L-a întrebat cu ce se ocupă și de unde vine. Acesta îi răspunse că venea de departe, din Jersey de Nord, și că îi era foarte greu să călătorească pentru că nu existau mijloace de transport în comun.

Citez spusele Lamei Dvora:

« Așa că l-am întrebat: „Ce te-a adus aici?” Și el spuse: „Am studiat budismul la un colegiu din New Jersey și pentru că am fost foarte interesat de acest subiect, am decis să-mi fac teza despre budism.” Am spus: „Ce ai făcut? Ce ai scris?”. El spune: „Am scris Lam Rim”. Un tip de 20 ani s-a așezat și a scris Lam Rim!

Profesorii săi de la colegiu nu știau ce să facă cu această lucrare, cum să-i dea notă, și l-au solicitat pe Lama Art să fie profesor consultant, și el să-i dea nota pentru această lucrare. Lama Art a citit lucrarea și a rămas foarte impresionat de ea. În mod sigur, Lama Art i-a dat o notă bună, dar nu știu asta. Tânărul nu mi-a spus.

Dar el îmi spune: „Art mi-a spus că lucrarea este minunată, este interesantă și bună, dar nu trebuia să fac asta de dragul unui beneficiu.” Tânărul nu a obținut niciun ban pentru asta, a primit doar o simplă notă, ca să se încadreze în cerințele colegiului. El spuse: „A fost o greșeală!”. »

Dharma trebuie să fie dată. Dacă dăm Dharma și primim bani pentru asta, atunci ne stricăm karma. Coborâm Dharma la ceva care are preț. Dharma nu are preț.

Vă las vouă să reflectați la asta.

Care este moralitatea Bodhisattva? Esența ei este să dezvolte iubirea față de toate ființele și să fie în serviciul lor. Aceasta este esența tuturor acestor jurăminte.

2.   A nu dărui Dharma sau lucruri materiale.

Chu nor mi ter

Chu   =   Dharma.
Nor   =   lucruri materiale, bunuri, avere, bani.
Mi     =   nu.
Ter    =   a da, a dărui, a oferi.

Deci, Chu nor mi ter  înseamnă a nu dărui Dharma sau lucruri materiale.

Și acest jurământ are două părți:

a.   A nu dărui Dharma.

Chu miterwa

b.   A nu dărui lucruri materiale.

Nor miterwa

A nu dărui altei persoane Dharma, sau a nu-i oferi ajutor material.

 

Motivul – atașament sau zgârcenie

Încălcarea jurământului se întâmplă atunci când motivația noastră este fie atașamentul, fie zgârcenia.

Nu dăruim Dharma, pentru că vrem să știm numai noi despre aceste lucruri și alții să nu știe. Este ca și când am vrea să avem un fel de avantaj față de alții.

Dacă cineva ne va cere Dharma, iar noi știm Dharma, atunci va trebui să i-o dăm.

 

Cum se comite înfrângerea?

Pentru ca aceasta să fie o infracțiune, să presupunem că nu dăm nimic material, celălalt va trebui să fie cineva care este în nevoie. Dacă acesta nu are nevoie de ceva și noi nu i-am dat lucruri materiale atunci [înseamnă că] nu am comis infracțiunea.

Să presupunem că cineva vine să ne ceară bani.

a.   Trebuie să ne fie clar că el are cu adevărat nevoie de bani.

b.   Nu mai este nimeni altcineva care să-i poată da bani și noi știm asta.

c.   El ne cere bani.

d.   Și noi cu toate asta îl refuzăm.

Deci, dacă s-au întâmplat toate aceste lucruri și noi nu am dat, din dorința ca contul nostru bancar să fie mai mare, am încălcat grav jurământul sau s-a comis înfrângerea.

Oare cum putem ști dacă cineva se confruntă cu o lipsă sau nu? Bineînțeles că nu întotdeauna putem ști dacă acesta are nevoie sau nu, dar chiar dacă nu știm este bine să dăm.

Numai dacă suntem siguri că această cerere este falsă, nu vom da. Dar dacă nu suntem siguri că cererea este falsă, vom da.

Dacă vine cineva la mine și îmi cere bani, îmi voi zice: „Uau! Mi s-a ivit ocazia de a păstra jurămintele Bodhisattva”.

Nu putem refuza pe cineva care se află în necaz, dacă practicăm ca un Bodhisattva. Dacă avem posibilitatea de a ajuta o astfel de persoană, o vom ajuta. Mintea noastră se va împotrivi, va veni cu obiecții. Pentru asta avem aceste jurăminte, pentru a le depăși.

 

Care este excepția?

a.   În ceea ce privește dăruirea Dharmei, există excepții.

Sunt situații în care a da cuiva Dharma poate să-i dăuneze.

– dacă credem că persoana nu are o motivație pură,

– dacă se va folosi de ea în mod necorespunzător,

– dacă se va folosi de Dharma pentru a o critica, atunci va acumula karma negativă.

Gândul unui Bodhisattva este întotdeauna să-i protejeze pe ceilalți. Uneori, a dărui Dharma le va face mai mult rău decât a nu le da Dharma.

Acest lucru este foarte rar și aproape că nu se întâmplă niciodată, dar se poate întâmpla.

Uneori oamenii pun întrebări și ne dăm seama că motivația lor nu este curată. Ei folosesc răspunsurile primite într-un mod impur. Uneori este mai bine de a ieși din discuție, pentru că nu ajută persoana cu nimic.

Uneori este indicat să cerem bani pentru Dharma în semn de respect, pentru a determina oamenii să o privească cu seriozitate. Cu alte cuvinte, să dorească suficient Dharma astfel încât să fie dispuşi să dea bani pentru ea.

Dar în cazul în care cineva vine la noi având intențiile cele mai curate, atunci va trebui să-i oferim Dharma fără nicio condiție și fără să-i luăm bani.

– Dacă elevii nu respectă suficient profesorul care predă Dharma, sau Dharma în sine, acest lucru va dăuna elevilor.

De fapt, există reguli care împiedică un profesor să predea celor care nu au respect față de acesta și asta nu pentru faptul că profesorul are nevoie de respectul lor, ci pentru că elevii trebuie să vină cu respect.

A dărui Dharma celor care nu respectă Dharma și nici pe profesorul care o predă, va provoca mult rău elevilor [respectivi].

Dharma este medicamentul suprem. Nu există un alt medicament mai înalt decât dharma, pentru că ea înlătură toată suferința. Dacă o dăm unui elev care o desconsideră, nu o tratează cu respect, el va deveni imun la medicamentul suprem, și atunci nu va mai putea fi ajutat.

În plus de asta, dacă profesorul continuă să ofere Dharma celor care nu o apreciază sau nu o respectă, atunci el va planta semințele ca în lumea lui să dispară Dharma. El creează condițiile pentru dispariția Dharmei din lume. De aceea profesorul va trebui să înceteze să-i mai predea Dharma celui care o tratează cu lipsă de respect.

Întotdeauna există acea delimitare fină, în care fiecare va trebui să se folosească de înțelepciunea, judecata și compasiunea lui pentru a decide unde se încadrează. Au fost situații în care profesorul a evitat să predea o anumită învățătură și a predat alta în schimb, deoarece și-a dat seama că elevii nu aveau suficientă karma pentru învățăturile înalte.

De asemenea, au fost situații în care lecțiile de Dharma au fost anulate. Deci aceste lucruri se întâmplă și de aceea este bine să cântărim bine lucrurile înainte de a lua o decizie.

b.   Există, de asemenea, excepții și în a dărui lucruri materiale:

– Dacă nu avem ceea ce ni se cere – atunci nu am încălcat jurământul.

– Există lucruri pe care nu trebuie să le dăm, chiar dacă le avem și ni se cer, cum ar fi:

• • Arme.
  • Otrăvuri, substanțe toxice, cum ar fi alcoolul. Nu se oferă altuia alcool.
  • Nu ducem vaca la sacrificat.
  • Aceasta include și situații de a omorî din milă, care sunt interzise.

– Dacă refuzăm să dăm ceva care poate dăuna, nu am încălcat jurământul.

• • De exemplu, dacă un cerșetor ne oprește și ne cere bani și ni se pare că el îi va cheltui pe droguri sau alcool, atunci nu trebuie să-i dăm.
  • Dacă îl suspectăm că ia banii și îi folosește pentru a face rău, nu-i dăm bani. Îi vom da mâncare.

Lama Dvora povestește că se afla în India cu soțul ei, iar copiii veneau și le cereau bani. Citez: „Nu știam ce fac cu acești bani, așa că ne-am obișnuit să mergem să cumpărăm alimente, pe care apoi le ofeream copiilor”.

Și aici apare pericolul. Pentru că uneori oamenii pot să se folosească de asta drept scuză pentru a nu da, și tot ce vrea Bodhisattva este să se antreneze pentru a da.

 

Lipsa de generozitate ne dăunează

Toate aceste lucruri sunt strâns legate de corpul nostru energetic, de modul în care curge energia prin canalele noastre.

Dacă nu dăruim, nu permitem vânturilor să intre acolo unde trebuie pentru a percepe direct vacuitatea. Ne oprim curgerea corectă a energiei în corpul nostru, fapt care va crea boli în organism.

 

Care este antidotul?

Ideea despre care vorbim aici este de a nu da, nu-i așa? Este de a păstra pentru noi, deci care este antidotul? Antidotul este de a practica generozitatea, astfel că în mod automat nu vom cădea în această situație.

 

Trebuie să fim atenți

Deoarece acest jurământ este antidot la afecțiunile noastre spirituale, precum zgârcenia, egoismul și pentru că egoismul este îmbibat în mintea noastră, este destul de dificil să judecăm situația corect. Adică, credem că gândirea noastră este corectă, dar suntem mânați de egoism. De aceea trebuie să lucrăm cu această linie de delimitare. De fiecare dată când avem îndoieli, este bine să medităm mult, iar atunci judecata și mintea noastră vor fi mai clare.

Trebuie să fim atenți la vocea inimii și că ea nu este egoismul care ne vorbește.

3.   A nu accepta scuzele cuiva.

Shak kyang mi nyen

Shak         =   confesiune, mărturisire.
Shakpa   =   a te confesa, a mărturisi.

Shakpa provine de la expresia „a despica bușteanul”. Adică, omul își deschide inima și mărturisește despre o infracțiune pe care a comis-o.

Aici cuvântul Shak este în sensul de a cere iertare, de a se scuza.

Kyang       =   aici înseamnă „dar” sau „chiar” sau „în ciuda”.
Nyen         =   a auzi, a asculta.
Mi nyen   =   a nu auzi.

Shak kyang mi nyen înseamnă a nu auzi când cineva ne cere iertare sau a nu accepta scuzele cuiva.

Deci, sensul aici este că atunci când cineva ne-a rănit și vine să-și ceară scuze/iertate, noi refuzăm să-i acceptăm scuzele.

 

Și acest jurământ are și două părți

Și acest jurământ are două părți, deși este scrisă numai una, pentru că a primit forma prescurtată.

a.   Prima parte: a nu accepta scuzele altuia.

În limba tibetană se spune:

shejang milen

She jung   =   scuză, iertare.
Mi len        =   a nu lua, a nu accepta.

Adică, a nu accepta scuzele. 

Cineva ne-a rănit. El vine să-și ceară scuze, iar noi suntem supărați pe el și nu vrem să-l iertăm, și rămânem supărați.

 

Motivul

Pentru ca acesta să fie Tsatung, motivul nostru este de a-i face rău. Refuzăm să-i acceptăm scuzele pentru ca el să se simtă rău. Este un fel de răzbunare.

Dacă aveți un alt motiv pentru a nu accepta scuzele, atunci nu este încălcare.

După cum ați observat, există întotdeauna un motiv în aceste jurăminte. Ceea ce face ca încălcarea să fie gravă, nu este atât actul, cât motivația/intenția din spatele actului.

Și în acest sens, i se cere practicantului mai mult decât jurămintele de eliberare, pentru că mintea trebuie testată tot timpul.

Trebuie să ne observăm nu atât la ceea ce facem, ci de ce facem asta. Acest lucru necesită a fi atent la ceea ce se află în spatele faptei. Ce ne motivează? Și pe măsură ce începem să ne observăm mai mult, vom descoperi de câte ori ne mințim. Toate acestea ne ajută să ne surprindem motivația, să o corectăm, și treptat să ne dezvoltăm integritatea.

b.   A lovi o persoană din furie sau ură.

Acesta este a doua parte a acestui jurământ, care nu este scrisă aici:

Tsokpa

Tsokpa = a lovi o persoană, din supărare.

 

Motivul

A lovi pe cineva din mânie, înseamnă că motivul este ura.

În Tibet, până în ziua de azi, în mănăstiri copii sunt bătuți. Dacă motivația este de a-i disciplina, dacă considerăm că asta îi va disciplina și continuăm să-i iubim, nu va fi Tsatung, dar asta nu înseamnă că oamenii ar trebui să fie bătuți din orice motiv.

De exemplu: cineva ne-a rănit, ne-a jignit. El vine să ne ceară iertarea, dar noi încă nu ne-am liniștit. Putem spune: „Bine, bine, te iert!”, dar nu puteți ierta, pentru că vă simțiți încă jigniți. Ceea ce este important aici, este să nu ne mințim pe noi înșine! Ceea ce trebuie să avem este dorința de a-l ierta, chiar dacă nu suntem încă capabili de asta. Uneori nu mai este nimic de făcut, deoarece energiile au trecut în canalele laterale și este nevoie de două zile pentru ca ele să revină la normal.

Putem spune: „Bine! Lucrez la asta. Hai să ne liniștim puțin. Să separăm forțele deocamdată și eu voi lucra la asta.”

Dar nu vom spune: „Nu te iert”. Este important să nu rămânem cu sentimentul de ură sau răzbunare sau cu dorința de a nu-l ierta ca el să sufere. Poate că nu mergem să-l jignim în mod direct, dar faptul că nu-l iertăm este un mod de a-l pedepsi, de a-l face să nu se simtă bine.

Un Bodhisattva nu poate avea resentimente, pentru că el este în serviciul întregii creații.

Cursul 7

Jurămintele Bodhisattva

A doua etapă a studiilor Madhyamika

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 3 

 

În această lecție vom vorbi despre ceremonia de luare a jurămintelor Bodhisattva. Vom descrie etapele prin care va trebui să treacă cel care primește aceste jurăminte. Este bine ca să cunoașteți modul în care se desfășoară ceremonia, pentru că în viitor, voi veți fi cei care le veți conferii elevilor voștri.

 

Cele două tipuri Bodhicitta

Am vorbit despre două tipuri de Bodhicitta:

Munsem                   Juksem

Ceremonia de conferire a jurămintelor Bodhisattva cuprinde aceste două tipuri de Bodhicitta.

1.   Bodhichitta la nivel de dorință – Munsem.

Sem – este o prescurtarea cuvântului Semkye. Cuvântul Sem singur = înseamnă gând, având aici sensul de gândul Bodhichitei, un gând care aspiră spre iluminare.

Mun – este prescurtarea cuvântului Munlam, care înseamnă rugăciune.

Deci, Munsem este Bodhichitta dorinței, ceea ce înseamnă dorința sub forma de rugăciune.

Acesta este nivelul în care cineva vede toate ființele ca pe copiii săi sau ca pe mamele sale sau ca oaspeții săi. Această relație intimă cu toate ființele și înțelegerea faptului că ele toate suferă, îi trezește dorința să le ajute să nu mai sufere.

Bodhichitta adevărată – Munsem, este foarte greu de realizat.

Cu toții avem momente în care ne gândim așa, altfel nu am fi fost aici. Dar, cel care are mintea pătrunsă de acest gând, și în orice lucru pe care-l face se uită spre toate ființele, le vede suferința și dorește în fiecare clipă ca ele să nu mai sufere – acesta este un nivel spiritual foarte avansat.

Un Bodhisattva care se află pe calea Mahayana și învață despre karma și vacuitate, înțelege că toate ființele sunt rezultatul karmei lor și fiecare percepe realitatea ca urmare a karmei sale. Și pentru oricine se află în Samsara, suferința face parte din acea percepție. Iar suferința devine mai grea când se aproprie momentul morții. Karma de a fi în corp uman încetează de a ne mai proteja, expiră, apar halucinații și suferința este foarte mare.

A ne reîncarna din nou într-o ființă umană este foarte greu. Karma existenței umane este foarte, foarte rară în lume și nu trebuie să privim la numărul de oameni existenți în lumea noastră, deoarece el este un procent infim din numărul total de ființe vii care există. Karma este personală.

Atunci când ne uităm la totalitatea karmei pe care am acumulat-o în nenumărate vieți, șansa ca fiecare dintre noi să devină din nou ființă umană este foarte mică, cu excepția cazului în care am urcat pe calea Dharmei și în mod deliberat acționăm conform îndrumărilor entităților iluminate.

Bodhisattva își înțelege suferința și înțelege suferința tuturor celorlalți. Înțelege gravitatea situației și se roagă în inima lui: „Cât de mult aș vrea să le pot ajuta. Doresc atât de mult să le pot scoate din suferință”. El își dă seama că moartea este iminentă. Este doar o chestiune de câțiva ani și totul se termină. Oportunitatea este rară și ea trece într-o clipită. Această rugăciune pentru binele tuturor ființelor este Munsem.

Înainte de a atinge acest nivel, în care mintea este cu adevărat pătrunsă de acest gând, va veni „Bodhicitta trestiei de zahăr”.

De ce trestie de zahăr? Deoarece trestia de zahăr este dulce, dar este goală în interior. Deci gustul Bodhichittei este foarte dulce, dar la acest nivel ea nu este încă Bodhichitta adevărată. Uneori ea este numită „Bodhicitta artificială”.

În marea majoritate a timpului, nu avem această minte a Bodhicittei, dar din când în când ne amintim de lucrurile spuse în lecțiile de dharma și atunci ne spunem: „Oh! Da. Da! Există suferință.”

Și asta este bine, deoarece fiecare moment de compasiune plantează o mică sămânță karmică pentru un alt moment de compasiune, iar cu timpul acest lucru va deveni mai puternic, iar dacă începem să ne păstrăm jurămintele, va crește și mai repede.

2.   Bodhichitta la nivel de acțiune

Juksem înseamnă Bodhichitta acțiunii.

Juk – a se angaja sau a fi implicat în ceva. Nu există niciun cuvânt exact. Este cel mai apropiat pe care îl putem găsi. Juk apare și în cuvântul Nyomjuk – ce se referă în general la meditația profundă și, de asemenea, la practicile de meditație care vor provoca renașterea în tărâmul cu formă sau fără formă.

Bodhisattva a trecut dincolo de dorința „le doresc să le fie numai bine” la „mă voi îngriji în mod personal să le fie bine, pentru că nu există nimeni altcineva, pentru că ele sunt copiii mei sau mamele mele. Ele toate sunt proiecțiile mele. Am creat o lume plină de suferință și eu sunt singurul care le poate ajuta. “

Iar acesta este cu totul alt nivel. Acesta este nivelul în care omul își dedică toată viața pentru binele întregii creații. Un Bodhisattva spune: „Îmi vând vouă ochii. Ochii mei vor căuta să vadă ce anume vă ajută pe voi și nu ce mă ajută pe mine”. El se dăruiește pe sine și în acest fel atinge toată fericirea. Și aici este secretul. Deci, acesta este Juksem.

  

O ceremonie sau două?

Dacă ne uităm în scrieri, vom vedea că ele nu prezintă la fel această problemă.

–   Arya Nagarajuna, de exemplu, menționează doar ritualul în contextul lui Juksem, de a fi implicat, angajat să acționeze ca un Bodhisattva.

–   Je Tsongkapa, pe de altă parte, susține că ceremonia trebuie să conțină ambele niveluri, iar noi vom merge după Je Tsongkapa.

Mulți înțelepți budiști au propus două ceremonii separate, cu o diferență de timp între ele, de a lua mai întâi Munsem, a aștepta puțin pentru a vedea dacă a fost asimilat, și după aceea să fie luat Juksem. Je Tsongkapa spunea și el că cel mai bine este să se facă în acest fel.

Astăzi se obișnuiește să se țină o singură ceremonie. În această ceremonie, fiecare dintre voi va decide la ceea ce vrea să se angajeze. Nu este nevoie să-mi spuneți ce ați decis. Ceremonia va fi aceeași pentru ambele nivele și veți decide la care dintre ele vă angajați. Este în regulă să audiați cursul chiar dacă simțiți că nu sunteți încă pregătiți pentru a lua aceste jurăminte.

 

Cum putem să ne obligăm la aceste jurăminte
dacă există pericolul să le încălcăm?

Cine ia jurămintele? Cel care are nevoie de practică.

Cine este deja un sfânt nu mai are nevoie de ele. Pentru noi, care trebuie să practicăm, ele sunt cârjele noastre. Ele sunt regulile noastre de practică. De aceea păstrăm carnețelul. Dacă păstrăm perfect jurămintele, nu mai este nevoie de carnețel. Carnețelul ne ajută să fim atenți la modul în care le păstrăm, pentru a putea progresa pe cale.

Ceea ce este frumos la aceste jurăminte, spre deosebire de alte jurăminte, este că putem să le studiem, chiar dacă în cele din urmă nu ne angajăm la ele. Este în regulă. Acest lucru nu este valabil pentru jurămintele monastice sau tantrice. Jurămintele monastice nu se predau celor care nu sunt călugări. Cel care dorește să se călugărească va trebui mai întâi să-și ia angajamentul și apoi îi sunt explicate care sunt jurămintele. Același lucru este valabil și pentru jurămintele tantrice, ele nu se predau înainte de a fi luate.

 

Cine poate lua jurămintele?

a.   Cel care ia aceste jurăminte poate fi călugăr sau călugăriță și poate fi cineva care nu este călugăr. Deci, cel care le ia nu trebuie să fie călugăr, iar cel care le dă nu trebuie să fie călugăr. Deseori se întâmplă ca cei care și-au păstrat bine aceste jurăminte să devină ulterior călugări. Deși pare a fi un nivel de moralitate mai scăzut, recunoașterea importanței sale crește odată cu păstrarea acestor jurăminte. Din nou, revenim la faptul că a lua jurămintele Bodhisattva nu înseamnă de a ne angaja să devenim călugări.

b.   Omul nu pierde jurămintele la moarte. Spre deosebire de jurămintele de eliberare pe care le pierdem când viața se termină. Dacă ne-am luat jurămintele Bodhi-sattva și nu le încălcăm, ele vor merge cu noi în viața următoare.

c.   Cine ia aceste jurăminte trebuie să aibă o oarecare aspirație de tip Munsem, chiar dacă este slabă. Această persoană trebuie să dorească de a ajuta ființele să iasă din suferință. Cel care ia aceste jurăminte ar trebui să fie un om bun, dar nu poate fi cineva căreia să nu-i pese de ceilalți. O astfel de persoană neinteresată de binele celorlalți, nici nu va veni aici, așa că problema nu există de fapt.

d.   Este nevoie de o intenție sinceră de a păstra cele trei niveluri de moralitate.

Deci, asta este tot. Este nevoie doar de intenția de a-i ajuta pe ceilalți, de dorința sinceră de a păstra moralitatea și asta este totul.

Cele trei niveluri de moralitate, sunt:

1  Nivelul de eliberare personală. Este nivelul în care ne străduim să ne înfrânăm reacțiile care îi pot răni pe ceilalți.

2  Al doilea nivel era moralitatea de acumulare de binefaceri.

3 Și al treilea nivel este moralitatea de a acționa pentru binele tuturor ființelor.

Cine are dreptul să confere aceste jurăminte?

Nu trebuie să fie călugăr sau călugăriță.

Este de dorit ca acesta să aibă voie de a da și jurămintele tantrice. Ele sunt jurăminte sfinte, minunate, obligatorii pe calea rapidă. Scopul aici este să vă pregătim pentru asta, astfel încât să ieșiți din suferință în această viață.

Cel care conferă jurămintele poate fi bărbat sau femeie.

El trebuie să aibă o oarecare formă de Munsem.

Dacă acesta nu-și păstrează bine jurămintele pe care le are – nu are dreptul să confere aceste jurăminte. În texte scrie: „Să nu degenereze modul în care practică cele șase perfecțiuni”. Adică perfecțiunile nu s-au degradat la el.

Cum putem ști dacă cele șase perfecțiuni s-au degradat la cel care conferă jurămintele?

Există șase lucruri care ne pot ajuta să verificăm acest fapt.

1.   A se mulțumi cu puțin

 Duchung

 

Chung   –   mic,
Du          –   dorință

Cu alte cuvinte, are puține dorințe. Este mulțumit cu ceea ce are, se mulțumește cu puțin, și de asemenea se mulțumește cu ceea ce primește.

De ce este menționat acest lucru în contextul perfecțiunilor? Deoarece dacă cineva are nevoie de multe lucruri, asta ar fi contrar perfecțiunii generozității.

2.   Păstrează bine moralitatea. Aceasta este a doua perfecțiune.

De unde știm noi că își păstrează moralitatea? Este adevărat că nu putem ști deoarece o mare parte a moralității se petrece în gând, dar există lucruri exterioare pe care le putem vedea, și anume cele „patru de bază”. Ele sunt prezentate în Cursul 9. Acestea sunt: să nu ucizi, să nu furi, să nu minți și să nu comiți adulter. Deci, ne uităm la el dacă le păstrează.

Pampa

Pampa înseamnă a încălca grav jurămintele de bază Pratimoksha – cele patru. Deci, va trebui să vedem dacă nu încalcă cele patru Pampas.

3.   Și-a dezvoltat răbdarea.

De unde știm că păstrează a treia perfecțiune? Vom vedea dacă se enervează repede sau dacă are resentimente. Dacă vedem astfel de lucruri, va trebui să ne mai gândim dacă vom lua jurămintele de la această persoană.

4.   Se bucură de efortul depus.

Bucuria efortului este cea de patra perfecțiune. Cum știm dacă ea s-a degenerat?

Bucuria efortului înseamnă bucuria de a face munca spirituală. Bucuria de a face bine. Deci, ne uităm dacă nu cumva este leneș sau dacă și-au pierdut entuziasmul de a munci în beneficiul tuturor ființelor sau în beneficiul Dharmei.

5.   Dacă are concentrare meditativă.

Este perfecțiunea concentrării meditative. Deci, de unde știm dacă are concentrare meditativă? Nu stăm în casă cu el și deci nu știm câtă meditație face. Dar putem observa dacă mintea lui este împrăștiată.

6.   Perfecțiunea înțelepciunii.

Cum îl vom testa? Dacă nu înțelege karma și vacuitatea. Dacă merge spre o cauzalitate greșită, o cauzalitate externă. De exemplu, dacă desconsideră scrierile Mahayana, atunci nu înțelege Mahayana. Și dacă încalcă în general jurămintele, de exemplu: ne trimite să furăm, sau fură el, nu respectă bunul altuia, sau îl prindem că minte în mod repetat, înseamnă că nu are înțelepciune, că nu înțelege karma și vacuitatea.

 

Vacuitatea învățătorului

Să spunem că vedem un profesor care nu este concentrat, atunci întrebarea este: Oare el așa este sau noi îl proiectăm așa? Cu alte cuvinte întrebarea este de unde știm că într-adevăr nu este concentrat, sau doar îl vedem că nu este concentrat pentru că avem karma să-l proiectăm așa? Poate chiar ne verifică?

Toate aceste lucruri sunt corecte și depind de nivelul la care ne aflăm. Cineva care începe calea, învață regulile de cum să aleagă un profesor.

Desigur că noi suntem cei care îl proiectăm pe învățător. Tot ceea ce vedem în el, vine de la noi, dar pentru a reuși calea spirituală, trebuie să avem încredere în el, altfel nu vom face ceea ce ne spune și atunci nu vom avea nicio șansă cu el. De aceea se spune elevilor încă de la început: „Verificați-vă cu atenție profesorul”. Între timp, practicând vom putea vedea puritatea lui.

Dacă nu-i putem vedea puritatea, atunci nu suntem elev și profesor, pentru că nu ne poate ajuta în acest fel. Dacă avem impresia că ar putea fi profesorul nostru și am decis că el va fi profesorul nostru – după aceea povestea se va schimba complet. După aceea, orice va apare, va fi o lecție pentru noi. Defectele vor apărea în continuare, pentru că mințile noastre nu sunt pure. Lama Dvora amintește de unul dintre învățătorii ei, Geshe Lotar care spunea: “Dacă Buddha ar veni și ar sta lângă voi, îl veți recunoaște? Cum veți ști că este Buddha?”.

Deci asta este problema noastră. Mintea noastră nu este pură, așa că vom vedea defecte la profesor. Dar, dacă de fiecare dată când vom vedea la el vreo imperfecțiune, vom decide că ea este numai a lui, atunci ne-am tăiat singuri craca. Deci, după ce l-am verificat și l-am verificat pe profesor, am decis! Acum nu ne mai întoarcem îndărăt, niciodată! Acum vom lua totul ca învățătură. Și este posibil ca învățătura să fie dificilă și, pe măsură ce progresăm pe cale, ea va fi mai dificilă. Cu cât vom fi mai aproape de profesor, cu atât mai repede vom progresa.

 

Cele trei etape ale ceremoniei

Ceremonia în sine are trei etape.

Jorwa

Ngushi

Jukchok

Jorwa        –  etapele preliminarii.
Ngushi      –   conținut. Ceremonia propriu zisă.
Jukchok   –   concluzia, sfârșitul ceremoniei, partea care finalizează ceremonia.

Etapa cea mai importantă din întreaga ceremonie este prima. A doua etapă este foarte scurtă.

 

1.   Etapa pregătitoare – Jorwa.

Această parte conține alte cinci părți.

a.   A-l ruga pe Lama să ne confere jurămintele.

Solwa’n’deppa

În această etapă cel care dorește să primească jurămintele îl va ruga pe Lama să i le confere.

Pregătirile de ceremonie

Ce pregătiri trebuie făcute pentru ceremonie, în timpul ceremoniei?

Cei care urmează să primească jurămintele, în primul rând, vor decora frumos locul. Este foarte important ca sala sau camera să fie decorată estetic. Se pun poze cu Buddha și figuri sfinte. După ce au fost primite jurămintele, mai târziu, se poate reveni la această ceremonie. Fiecare poate să repete singur această ceremonie. Se aranjează un altar frumos, iar în fața lui se pot lua din nou jurămintele.

A veni cu mult respect pentru persoana care conferă jurămintele.

-În trecut se obișnuia ca cel care lua jurămintele să atingă cu fruntea picioarele maestrului în semn de respect.

-A oferi mandala. Se obișnuiește să se dăruiască ofrande.

-Se povestește despre Lama Atisha (este cel care a adus budismul în Tibet la începutul celui de-al doilea mileniu), că într-o zi era pe cale să confere jurămintele Bodhisattva, după care le-a anulat. Oamenii l-au întrebat: „De ce ai anulat ceremonia”? El răspunse „Nu sunt suficiente ofrande!”. Un Lama care este demn de respect nu are nevoie de ofrande, dar ofrandele exprimă sinceritatea și seriozitatea elevului și cu cât el progresează pe cale, dăruirea de ofrande va deveni tot mai importantă.

-Apoi, elevul cere jurămintele de trei ori.

-Aceasta este etapa Solwa’n’deppa – rugămintea. A cere jurămintele de trei ori.

-După care, elevul îngenunchează în fața Lamei.

Ce trebuie să facă Lama?

-Lama explică binecuvântarea care vine din primirea jurămintelor. El răspunde la întrebările pe care le pun elevii. Chiar dacă jurămintele nu sunt păstrate bine, binecuvântarea luării lor este imensă. Desigur că jurămintele trebuie luate cu intenția de a fi păstrate, dar chiar dacă sunt încălcate, ele se pot repara.

-Lama explică jurămintele. El ne spune care sunt jurămintele importante, care sunt mai puțin importante, care sunt încălcările grave și care sunt mai puțin grave.

-Lama explică beneficiile de a lua jurămintele pentru a-i bucura pe elevi.

-Deoarece scopul luării jurămintelor este să ne aducă fericirea și libertatea, ceremonia trebuie să fie veselă.

 

b.   Lama invită toate ființele iluminate să vină.

 Tsok druppa

Tsok          –   are aici sensul de adunare.
Druppa   –   cel realizat.

Lama care conferă jurămintele, invită toate ființele iluminate, pe toți Buddha și pe toți Bodhisattva, ca să fie martori la decernarea jurămintelor. Ei vin într-o clipă, cu viteza gândului. Și chiar dacă nu-i putem vedea, ei vin fără îndoială.

Datorită binecuvântării lor, aceste jurăminte sunt cu mult mai puternice și mai importante decât jurămintele călugărilor.

 

c.   Cererea de acordare a jurămintelor imediat, fără întârziere.

Dompa nyurdu kulwa

Dompa   –   jurăminte.
Kulwa     –   cerere, rugăminte. În Cursul 3 am vorbit despre etapele Lam Rim, una dintre ele fiind Lama, care este rădăcina căii, iar aici Lama îi roagă pe elevi să facă calea, după care le arată care este calea.
Nyurdu   –   imediat, repede.

În această fază a ceremoniei, elevii îl roagă pe învățător: „Te rog dă-mi imediat jurămintele. Nu am timp. Pot muri în orice moment. Trebuie să primesc jurămintele înainte ca să se întâmple asta!”. Elevul trebuie să fie plin de ardoare de a primi jurămintele.

Motivul pentru acest lucru este acela de a spori karma foarte mult. Va veni ziua când vom privi în urmă și vom înțelege ce karma extraordinară este luarea acestor jurăminte Bodhisattva. Ea este cea care în cele din urmă ne va aduce în Paradis, de aceea trebuie să fim atât de dornici de a le primi.

Păstrarea lor ne va schimba viața.

 

d.   A reflecta și a simți bucuria pentru această mare ocazie.

 Trowa kyepa

Kyepa   –   a produce, a genera, a crea.
Trowa   –   bucurie.

Trowa kyepa are sensul de generare a bucuriei.

Este etapa în care avem sentimentul de bucurie pentru luarea jurămintelor. Ne amintim de valoarea lor incredibilă și de faptul că ne oferă posibilitatea de a ajunge repede la plăcere și de a-i aduce și pe ceilalți la plăcere. Ceea ce este frumos în această ceremonie este că există multă bucurie.

 

e.   Testarea intenției noastre.

Barche driwa

Barche   –   obstacol,
Driwa     –   a întreba, a chestiona.

Lama ne verifică cu ce intenții am venit și ne întrebă: Chiar dorești să iei jurămintele? Ce te motivează să vii să iei aceste jurăminte?

-O faci pentru a fi ca alții?

-Te-a forțat cineva?

-Le poți păstra chiar și puțin?

-Le înțelegi?

Vă vom reaminti mereu să verificați cu voi înșivă și să vedeți că ați decis să luați jurămin-tele în mod conștient și inteligent.

Cu timpul abilitatea noastră de a păstra jurămintele va crește. Cu toate că la început ne va fi greu să le păstrăm și le vom încălca de multe ori, ne vom strădui să le păstrăm cât putem. De exemplu, jurământul de a nu răspunde cu supărare la supărare. Chiar dacă nu ne putem abține deloc sau nu suntem încă capabili de a ne înfrâna de la reacție – ceea ce contează este intenția noastră de a practica, cădem, ne ridicăm și încercăm din nou.

Întrebare: Poate cineva care nu a luat nici un jurământ, să ia aceste jurăminte? Cineva care vine aici pentru prima dată?

Răspunsul este că cel care dorește să ia jurămintele Bodhisattva, va trebui să ia în primul rând, cel puțin cele cinci jurăminte pe viață pentru cei care nu sunt călugări, pentru că ele sunt baza pentru toate celelalte. Este ca și când cineva își ia jurămintele de a acționa pentru binele celorlalți, fără să se angajeze de a înceta de a-i răni pe ceilalți. Mai întâi se face ceremonia de luare a jurămintelor pe viață pentru cei care nu le-au luat, ca bază a jurămintelor Bodhisattva.

Întrebare: De ce trebuie luate cele cinci și nu cele zece de eliberarea? Jurămintele de eliberare sunt zece.

Răspunsul este că cele cinci jurăminte pentru cei care nu sunt călugări – sunt mult mai ușoare decât cele zece.

Pentru cele zece jurăminte de eliberare nu se face o ceremonie separată (și nu există o astfel de ceremonie), ci ele sunt incluse în jurămintele de refugiu. Pentru cele cinci jurăminte se face un ritual separat, deoarece ele sunt mai ușoare, cu excepția jurămân-tului legat de alcool, care nu este inclus în cele zece.

Deci, înainte de ceremonia jurămintelor Bodhisattva, se va face ceremonia de luare a celor cinci jurăminte pentru cei care nu le-au luat. Dacă suntem serioși pe calea noastră spirituală, atunci rugămintea este de a lua aceste cinci jurăminte, deoarece jurămintele Bodhisattva nu funcționează fără angajamentul nostru de a nu răni pe altul sau a nu ne face rău nouă. De exemplu, dacă ne otrăvim mintea, atunci nu vom fi cu adevărat angajați să-i ajutăm pe ceilalți, etc.

Întrebare: Jurămintele de refugiu trebuie luate înainte de jurămintele Bodhisattva?

Jurămintele de refugiu, care sunt diferite de cele de eliberare personală, spun: „Mă refugiez pe calea spirituală ca să ies din suferință și să-i ajut și pe ceilalți să iasă din suferință. Voi studia karma și vacuitatea, pentru că ele sunt protecția”. Budismul spune că fără aceste jurăminte nici măcar nu am urcat pe cale.

Se spune că ceea ce îl deosebește pe cel care practică budismul de alții este că și-a luat jurămintele de refugiu. Ceea ce îl deosebește pe cel care practică calea Mahayana de ceilalți, este că și-a luat jurămintele Bodhisattva.

Dacă nu am urcat deloc pe calea budistă, practic nu avem ce să vorbim despre Mahayana, deci aceste jurăminte sunt construite unul peste altul.

Jurămintele de refugiu și cele pe viață nu trebuie reînnoite. Ele se iau o singură dată în această viață. Cei care deja le-au luat pot participa la ceremonia de conferire a acestora, ca spectator și să treacă peste ele în sinea lor. Dar nu este bine să spună: „Am luat”, pentru că asta înseamnă că le-a încălcat. Odată ce au fost luate, jurămintele nu le mai putem întoarce niciodată.

 

2.   Ceremonia principală

Vom trece acum la partea principală a ceremoniei:

Ngushi

 Ce se întâmplă în partea principală a ceremoniei?

-Cel care ia jurămintele îngenunchează, punând genunchiul drept pe pământ, ținând palmele împreunate de rugăciune în fața inimii, cu corpul și capul aplecat

-Lama întreabă de trei ori: „Ești gata să-ți iei jurămintele?”

-Și el răspunde de trei ori: „Da!” Și asta pentru a vedea dacă persoana este absolut sigură că dorește să-și ia jurămintele și că într-adevăr dorește să le primească de la cel care le conferă.

-După care se repetă un text scurt de trei ori. Aceasta este partea principală.

 

3.   Încheierea ceremoniei

Jukchok

Jukchok este finalizarea ceremoniei, încheierea ceremoniei. Această parte are patru etape.

a.   A-i ruga pe toți Buddha și Bodhisattva să fie martori la această ceremonie.

Elevul stă în fața imaginii lui Buddha și declară: „Am jurat să iau jurămintele”. După care se prosternează în cele zece direcții.

În scrierile budiste de multe ori se fac referire la ele. Care sunt „Cele zece direcții”? Ele sunt cele patru – Nord, Sud, Est, Vest, apoi patru direcții diagonale, și sus și jos.

Deci când spunem: „Tuturor Buddha din cele zece direcții”, studentul își imaginează că toți Buddha și toți Bodhisattva din toate cele zece direcții vin și participă la  ceremonie. Fiecare dintre ei stă așezat pe un tron de lotus purtat de opt leii. Ei privesc ceremonia și văd cum elevul își ia jurămintele.

b.   Lama îi încântă pe cei care și-au luat jurămintele.

Lama spune: „În timp ce v-ați luat jurămintele, tronul lor vibra puternic datorită intensității actului vostru de binefacere. Se spune că toți Buddha și Bodhisattva văd fiecare persoană care ia jurămintele Bodhisattva ca pe fiul sau fiica lor. Acum ați devenit mici Buddha. Și pe măsură ce veți crește, veți deveni Buddha. În acest fel veți fi tratați de către toate ființele iluminate și veți fi binecuvântați de ele”.

Această etapă a ceremoniei este plină de bucurie. Mai târziu o să prezentăm textul care se spune.

c.   Dăruirea ofrandelor

În final, Lama împreună cu toții cei care au luat jurămintele vor oferi mandala tuturor Buddha și Bodhisattva. Se va spune „Aici este marele Pământ ….”

Se vor oferi ofrande Lamei și celor Trei Diamante în semn de recunoștință pentru ceremonie.

Și aici se încheie ceremonia. După ceremonie se va ține o petrecere.

d.   Decizia de a nu face public luarea jurămintelor.

Nu începem să spunem în public: „Sunt Bodhisattva!”.

De ce să nu facem asta? Pentru că majoritatea oamenilor nu vor înțelege ce facem și ne pot critica și își vor acumula karma negativă. Deci, este de dorit să nu facem public faptul că ne-am luat aceste jurăminte pentru a-i proteja. În cazul în care întâlnim pe cineva, despre care știm că este familiarizat și interesat de astfel de lucruri, atunci îi putem spune, mai mult lui decât nouă, despre binecuvântarea acestor jurăminte și despre oportunitatea de a le lua, etc.

Jurămintele Bodhisattva sunt karma supremă care ne va scoate din suferință dacă le păstrăm așa cum trebuie!

 

Oare suntem Bodhisattva după ce ne-am luat jurămintele?

Tehnic, devenim Bodhisattva când realizăm Bodhicitta adevărată. Până atunci, vom pretinde că suntem Bodhisattva. Practicăm să devenim Bodhisattva. Încă nu suntem Bodhisattva.

Bodhisattva este cel care a realizat adevărata Bodhichita și își dedică întreaga lui viață pentru a ajuta toate ființele. Iar pentru că toți Lama sunt plini de compasiune, ne numesc „Bodhisattva”, dar asta doar pentru că ne iubesc.

 

De unde vine determinarea?

a.   Cu cât vom înțelege mai mult suferința, cu atât motivația noastră este mai puternică. Cu cât ne vom conecta la ea mai mult, cu atât ne vom dezvolta mai mult aversiunea față de ea.

b.   Ne uităm în jurul nostru și îi vedem și pe ceilalți cum suferă. Și atunci vom spune: „Și ei sunt în aceeași barcă”. Deci, compasiunea. Poate într-o zi nu ne vine să medităm sau nu vrem să păstrăm jurămintele. Ne uităm în jurul nostru la făpturile care suferă și ni se face milă de ele, iar atunci ne vom spune: „Trebuie să fac asta pentru ele”.

c.   Aceasta este ideea cu morcovul. Privim la oportunitatea pe care o avem. Dacă ne păstrăm jurămintele, putem ieși din orice formă de suferință și putem trăi în Ananda în fiecare moment. Devenim cu adevărat îngerul mântuitor al întregii creații, având un corp de lumină și capacitatea de a trimite replici pentru a ajuta orice ființă după cum are nevoie. A fi atotștiutor, plin de compasiune, într-o plăcere perpetuă, în paradis. Această posibilitate există și avem calea de o atinge chiar în această viață.

d.   Jurămintele Bodhisattva produc corpul fizic și mental al lui Buddha, Rupakaya și Dharmakaya. Dacă le studiem și le păstram bine, ne putem dezvolta cele șase perfecțiuni.

Nu avem nevoie de niciun curs suplimentar despre ele. Acestea sunt factorii care ajută.

Cursul 7

Jurămintele Bodhisattva

A doua etapă a studiilor Madhyamika

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 2 – partea a doua

O scurtă recapitulare

În prima parte am vorbit despre jurămintele Pratimoksha, jurămintele de eliberare personală. Am vorbit despre jurămintele Bodhisattva și cele tantrice.

De asemenea, am văzut care sunt cele trei grupuri de moralitate. Nuanța primului grup este de a nu rănii pe ceilalți. Am văzut că al doilea grup are ca scop acumularea de binefaceri care este esențială pe calea iluminării, iar cel de-al treilea are ca scop de a acționa spre binele tuturor ființelor.

Între cele trei grupuri jurăminte și cele trei tipuri de moralitate există o paralelă, dar ele nu sunt congruente, pentru că, chiar dacă nu suntem în Tantra putem fi deja conștienți că „acționăm pentru binele tuturor ființelor” și orice acțiune este făcută din motivația: „Tot ceea ce întreprind este pentru a mă dezvolta spiritual, astfel încât să devin o binecuvântare pentru toate ființele.”

De asemenea, am vorbit despre cele patru calități minunate ale jurămintelor Bodhisattva:

a.   A lua jurămintele de la cineva pe care îl respectăm și în care avem încredere, și care el însuși își păstrează bine jurămintele. Iar acest fapt va fi pentru noi un factor de înfrânare, care ne va împiedica să încălcăm jurământul.

b.   A doua calitate este motivația pură, este Bodhicitta. A lua jurămintele Bodhisattva se datorează compasiunii pentru toate ființele, a dorinței de a le salva din suferință. Motivația noastră dă jurămintelor o forță imensă și, de asemenea, este un factor de înfrânare, deoarece atunci când ne aflăm în situația în care am putea încălca un jurământ, gândul că sabotăm dorința noastră de a fi o binecuvântare pentru toate ființele, ne va înfrâna din săvârșirea faptei.

c.   A treia calitate, jurămintele încălcate pot fi restaurate, sunt fixabile. Jurămintele pot fi luate din nou și există modalități de remediere ale acestora.

d.   Iar a patra calitate era faptul că datorită respectului nostru față de persoana care ne-a conferit jurămintele și a motivației Bodhicittei noastre puternice, din capul locului nu vom încălca jurămintele.

 

Patru tipuri de măreție ale jurămintelor Bodhisattva

Dacă mai înainte am vorbit despre cele patru calități minunate ale jurămintelor, acum vom vorbi despre patru tipuri de măreție

Tsul trim kyi chewa la shi

Tsultrim   =   moralitate.
Kyi             =   al.
Chewa     =   măreție/grandoare.
La               =   prepoziție.
Shi              =   patru.

    Tsultrim kyi chewa la shi înseamnă „patru măreții ale jurămintelor Bodhisattva”.

 

1.   Binefacerea

Gewa

Gewa   =   binefacere, bunătate.

Cum spune Sangha în limba tibetană? Se spune Gendun chok.

Ge        =   binefacere,
Dun     =   posesori de bunătate, cei care au binefaceri.
Chok   =   înalt, nobil.

Deci, Gendun chok înseamnă oameni nobili posesori de binefaceri.

 

Practica bodhisattva

Despre ce binefaceri vorbim aici? Intrăm acum în Mahayana.

Dacă ne uităm la Mahayana versus Hinayana, cei ce practică Hinayana se axează pe generarea Renunțării și pe meditația asupra suferinței samsarice. Ei meditează foarte mult asupra morții, asupra karmei și muncesc mult pentru a înțelege de unde provine suferința și acționează pentru a ieși din ea.

Pentru a ieși din suferință, ei își dezvoltă, printre altele, Santosha, adică se mulțumesc cu puțin, sunt mulțumiți cu ceea ce au. Ei nu mai caută lucruri materiale pentru că le înțeleg inutilitatea. În cele mai multe cazuri se călugăresc. Acest lucru nu este neapărat obligatoriu, dar cei care au luat calea monastică nu doresc să mai fugă după plăcerile acestei lumi, pentru că înțeleg bine efemeritatea lor și că în cele din urmă toate aceste lucruri se vor sfârși, le vor pierde. Ei caută să ajungă la un nivel cu mult mai înalt de fericire, mult mai înalt. Drept urmare, pentru a-și atinge obiectivele, vor căuta să nu fie prea ocupați. Ei se izolează și meditează mult.

Aceasta este Hinayana. Ea este răspândită în Asia de Sud-Est, în curentul Theravada. Nu este corect să spunem că Theravada este Hinayana, dar există multe caracteristici ale Hinayanei în Theravada. Și sunt mulți practicanți ai căii Hinayana care au mintea Mahayana. În Thailanda, de exemplu, este ceva foarte obișnuit ca oamenii să meargă și să se izoleze în pădure.

În mod intenționat, jurămintele călugărilor cuprind ca ei să fie săraci, lipsiți de bunuri materiale, astfel încât să nu fie preocupați de ele, în scopul de a le direcționa mintea spre perceperea vacuității, ca să iasă de aici.

Sunt mulți care nu au auzit niciodată cuvântul Tantra. În zilele noastre, în Occident, totul se schimbă, și pentru faptul că lucrurile sunt deschise, curentele au început să se influențeze reciproc. În Hinayana sunt tehnici de meditație foarte frumoase. Au meditații asupra compasiunii și iubirii – Metta, dar orientarea lor este diferită.

De ce spunem asta? Deoarece, în Mahayana, Bodhisattva caută toate aceste lucruri pe care le caută și practicantul Hinayana, dar el dorește ca și toți ceilalți să ajungă la ele. Adică, este dispus să fie ocupat dacă îi ajută și pe ceilalți.

Dacă ne referim la iluminare, practicantul Hinayana se străduiește să ajungă la Nirvana. Și ce este Nirvana? Încetarea imediată și ireversibilă a tuturor afecțiunilor spirituale și a semințelor cauzelor afecțiunilor spirituale.

Cel ajuns în Nirvana nu se mai poate supăra vreodată. Nu numai că nu se mai  supără, dar și tendința de a se supăra a dispărut. La fel și toate celelalte afecțiuni și acest lucru duce la Nirvana. Într-adevăr, practicanții Hinayana, dacă sunt norocoși pot ajunge la Nirvana.

Un Bodhisattva caută mai mult de atât. Bodhisattva caută nu numai să-și elimine toate afecțiunile spirituale, dar și așa-numitele „obstacole în calea atotcunoașterii”. Deoarece iluminarea completă este o stare mult mai avansată decât Nirvana, iar în această stare Buddha dobândește atotcunoașterea.

În conștiința noastră există un cumul de obstacole, care este mult mai greu de înlăturat decât afecțiunile spirituale. Este mult mai rafinat și mult mai dificil de eliminat. Iar pentru asta este necesară foarte multă practică, dincolo de practica Hinayana.

 

Bodhisattva acționează spre binele tuturor ființelor

Deci, din moment ce Bodhisattva caută să ajungă la iluminare și să-i aducă și pe ceilalți la iluminare, asta înseamnă că el acționează pentru toate ființele și face asta permanent. El acționează pentru cei care sunt la un nivel înalt, cum ar fi Mahayana, dar și pentru cei care sunt în Hinayana. El, de asemenea, acționează și pentru cei care nu sunt încă pe o cale spirituală. Așa este descris aici.

–   Cum îi ajută Bodhisattva pe cei care sunt pe calea Mahayana? Îi ajută să evite defectele pe care nu le au încă, deoarece este posibil ca oamenii să nu aibă vreun defect în caracterul lor, dar ar putea să și-l dezvolte. Deci Bodhisattva îi ajută să nu cadă în locuri pe care încă nu și le-au dezvoltat și îi ajută să scape de orice defecte pe care le au deja.

Dacă citim cântecul Bodhicittei:

” Bodhicitta supremă și prețioasă
Să apară unde nu a fost,
Cea răsărită deja să nu scadă,
Fie ca ea să crească și mai mult.”

se spune să-i ajutăm pe cei care au deja o oarecare compasiune și un pic de Bodhichita, să și le dezvolte și mai mult, și să-i determinăm pe cei care nu le au, să și le dezvolte.

Așadar, un Bodhisattva va ajuta persoanele care au ajuns la un nivel înalt să nu-și dezvolte defecte pe care nu le au, să le înlăture pe cele pe care le au deja și să-și dezvolte calitățile bune pe care le au.

–   Această mare compasiune îl determină pe Bodhisattva să se poarte cu toate ființele așa cum se poartă cu mama lui. Toate ființele sunt mama lui. În text, se folosește descrierea că toată lumea este oaspetele nostru. Și ce face gazda? Își ajută oaspeții. Rolul lui este să-i ajute pe oaspeții. Deci, cariera unui Bodhisattva este de a ajuta toate ființele.

–   Cu cine începe el? Începe, de exemplu, cu persoanele aflate în necaz sau chinuite de supărări. Bodhisattva nu le va critica niciodată supărarea, chiar dacă ea este îndreptată contra lui, ci va rămâne plin de compasiune față de ele. El va încerca să le ajute să iasă din această situație, învățându-le modalități de a ierta sau de a renunța la resentimente. Cu siguranță, el nu va răspunde supărării prin supărare. Un Boddisattva nu va turna „gaz pe foc” dacă cineva este supărat pe el, ci va căuta modalități de a calma spiritele. El nu va căuta dreptatea, ci va căuta modalități de a-l împiedica pe celălalt să sufere. Când ne referim aici la dreptate, ne referim la cine are dreptate dintre noi doi: „Nu este drept să fi supărat pe mine” sau ceva de genul acesta. El nu va căuta acest tip de dreptate.

–   El va încerca să îi ajute pe cei care nu au condițiile exterioare sau interioare să acumuleze binefaceri. Uneori, oamenii nu au condițiile exterioare necesare, în sensul de greutăți financiare, de exemplu, sau trebuie să li se explice mai încet. Sau au dificultăți interioare, în sensul că nu au acumulat suficientă karma și nu s-au deschis spre binefaceri. Iar în aceste cazuri, Bodhisattva le va oferi oportunități pentru a-i ajuta pe ceilalți.

–   Un Bodhisattva încercă să-i ajute pe cei care ar fi putut urca pe calea compasiunii, dar datorită faptului că au comis unele abateri morale, au căzut de pe cale.

În lumea noastră, cum am putea pune în practică? În închisori. Mulți deținuți  stau ani de zile în închisori pentru prostiile care le-au făcut, sau sunt închiși pentru omor. De multe ori, în special cei condamnați pe viață, care nu mai au unde să meargă, care nu mai caută să facă carieră, pot să se deschidă dharmei. Este minunat dacă Dharma este adusă în închisori. Pentru un Bodhisattva este un loc foarte bun de a merge și de a ajuta aceste persoane.

–   Și, desigur, Bodhisattva va încerca, de asemenea, să îi ajute pe cei care au căzut deja într-o existență inferioară: animale, spirite sau ființele infernului.

–   Bodhisattva îi ajută pe toți, și pe cei buni și pe cei răi.

Deci, până acum pe lista noastră ne-am referit la:

• • cei dominați de furie sau resentimente.
  • cei care nu au calitățile necesare pentru a acumula binefaceri.
  • cei care ar fi putut să fie pe o cale spirituală, dar ceva s-a întâmplat și au căzut de pe ea,
  • cei care nu trăiesc în această lume, ci în lumile inferioare.

–   Acum, ne vom referi la cei înalți. Cine sunt ei? Cei născuți în lumi reușite, adică zeii. Zeii sunt ființe care trăiesc foarte bine și mulți dintre ei au multă putere. Însă nu înțeleg vacuitatea și nici nu au o cale spre iluminare, așa că Bodhisattva acționează și pentru ei.

Calea spre iluminare are cinci etape. Prima etapă este etapa acumulării, apoi etapa pregătirii, a percepției directe, a practicii și iluminarea – pe care o numim „nu mai este nimic de învățat”.

Cum se ajunge la etapa acumulării? Prin renunțare. Atunci când apare dezgustul față de samsara și se începe acumularea de binefaceri pentru a ieși din ea.

–   Deci Bodhisattva va încerca să aducă ființele la etapa acumulării. Cele care sunt deja în etapa acumulării, el va încerca să aducă la etapa pregătirii, și așa mai departe.

Întrebarea este la ce nivel se află Bodhisattva însuși? După cum știm există 10 nivele.

O persoană devine Bodhisattva atunci când realizează Bodhicitta. Acest lucru se poate întâmpla înainte sau după etapa percepției directe. Dacă nu s-a întâmplat înaintea etapei de percepție directă, cu siguranță se va întâmpla în etapa percepției. Există situații în care se poate realiza Bodhicitta înainte de perceperea vacuității.

Deci Bodhisattva poate fi și cel care și-a dezvoltat Bodhichita adevărată, dar care nu a perceput încă vacuitatea în mod direct. Un astfel de Bodhisattva se poate afla în etapa acumulării sau a pregătirii, și să-i ajute pe cei care sunt aproape de iluminare, adică să le creeze condițiile necesare pentru a sta în retreat și să ajungă la iluminare.

 

Mahayana și Hinayana

Cele cinci etape ale căii spre iluminare se află și în Mahayana și în Hinayana.

Dacă cineva se află pe calea Mahayana și dacă mintea lui este îmbibată de compasiune, atunci dacă el nu a realizat încă Bodhichita, atunci o va realiza pe calea perceperii. Dar, dacă el nu este pe calea Mahayana, va putea să experimenteze ceea ce se numește „lipsa de sine”- Dakme sau Anatta în limba pali. Ei nu o numesc vacuitate.

Există controverse dacă această experiență este similară vacuității sau nu, și mulți înțelepți vor spune lucruri diferite, dar asta nu garantează neapărat Bodhichita. Prin urmare, cel care se află pe calea perceperii, dar este pe calea Hinayana și nu are Bodhichita, nu va ajunge la iluminarea completă, ci poate ajunge la Nirvana. El va continua să practice și va putea ajunge la Nirvana, dar nu va putea ajunge la iluminare completă fără să fi urcat pe calea Mahayana, așa că în tradiția noastră se spune că nu este o cale bună.

Maeștrii cum ar fi Dharmakirti sau Haribhadra spuneau că ceea ce experimentează cei care sunt pe calea Hinayana nu este același lucru cu perceperea vacuității. Alți maeștri, printre care Chandrakirti spunea că experiența pe care o au cei din Hinayana nu poate să fie diferită de perceperea vacuității.

Se spune despre cei care au ajuns la Nirvana, că pot sta în ea milioane de ani într-o mare plăcere, dar în cele din urmă, va veni Buddha și îi va trezii de acolo. Ei vor trebui să urce pe calea Mahayana și să practice mult, pentru a putea elimina toate obstacolele care au rămas spre atotcunoaștere.

 

Practicanți diferiți au moduri de practică diferite

Dacă citim, de exemplu, scrierile yoga hinduse, cum ar fi Haṭha Yoga Pradīpikā, putem înțelege că practicanții au făcut calea până la capăt. Au practicat cu ajutorul respirațiilor și a corpului, au meditat și în cele din urmă au ajuns la Raja Yoga – cea mai înaltă stare de practică yoga. Așadar, există multe căii, care în exterior sunt diferite, dar în final, orice cale autentică va duce la calea perceperii.

De ce există atâtea căi diferite? Pentru că oamenii vin cu karme diferite, au tendințe diferite și nevoile lor sunt diferite, de aceea vor întâlni profesori potriviți lor, fapt care este esențial.

Fiecare religie își are locul și importanța ei, deoarece de ea beneficiază exact cei care au nevoie de aceasta, iar când oamenii nu vor mai avea nevoie de o religie anume – ea va dispare. Deci, dacă suntem budiști serioși, vom respecta toate religiile, și vom ajuta oamenii în activitățile lor, pentru că plantăm semințe karmice pentru a ajunge la iluminare.

Creștinismul, iudaismul – sunt operele ființelor iluminate. Nici să nu vă gândiți altfel.

 

Binefacerea unui Bodhisattva include antrenamentul în meditație

Gewa este și dorința de a atinge fericirea în această viață, de a ajunge la Ananda, vă mai amintiți? Ananda – plăcerea divină la care putem ajunge în această viață. A aspira de a ajunge la iluminare în această viață.

Ce este esențial să facem pentru a ajunge la ea? Cu siguranță tantra, dar chiar înainte de Tantra, meditația este absolut necesară. Fără meditație nu avem nicio șansă.

Deci, o parte a activității unui Bodhisattva este dezvoltarea meditației. Cu toate că el se preocupă de alții, va trebui să mediteze. Altfel, el nu va putea atinge la nivelurile înalte, în care să-i poată ajuta cu adevărat pe ceilalți.

 

2.   Fără măsură

Paktu Mepa

Pak       =   măsură sau limită
Mepa   =   nu este.

Paktu Mepa înseamnă fără măsură, nelimitat, nenumărat, infinit. Ce înseamnă nenumărate? Asta înseamnă că jurămintele Bodhisattva au nenumărate virtuți. Virtuțile, beneficiile care răsar ca urmare a păstrării jurămintelor şi a realizării Bodhichitei sunt nenumărate, sunt incomensurabile.

 

3.   A ajuta ființele

Pen Dokpa

Pendok   =   a ajuta.

Cu alte cuvinte, a ajuta de a aduce fericirea tuturor ființelor.

Cum poate ajuta un Bodhisattva să aducă fericirea tuturor ființelor? În timp ce practică și după ce și-a încheiat practica. Cu siguranță că dacă un Bodhisattva și-a finalizat practica, este deja un Buddha; el va aduce fericirea tuturor ființelor. Este tot ceea ce face Buddha.

Iar practica este foarte interesantă.

Cum devine Bodhisattva un Buddha? El practică să le aducă fericirea celorlalți, și aceasta este esența care dă forță căii. El ia rezultatul drept cale. Bodhisattva își spune: „Vreau să fiu un Buddha. Ce face Buddha? El ajută permanent toate ființele. Ce voi face pe calea mea? Voi ajuta ființele. Desigur că încă nu le pot ajuta în toate necazurile lor, dar practic…” Aceasta este puterea acestor jurăminte. Acesta este și secretul Tantrei.

De aceea, aceste jurăminte sunt de fapt jurăminte tantrice la nivelurile joase ale tantrei.

 

4.   Rezultate și beneficii sau binecuvântări și beneficii.

Drebu Dang Penyun Chewa

Drebu      =   efect, rezultat, fruct,
Penyun   =   beneficiu, avantaj, virtute, calități benefice.
Chewa    =   măreție, grandoare.
Drebu Dang Penyun Chewa înseamnă măreția rezultatelor și a beneficiilor.

 Se poate înlocui cuvântul rezultat cu binecuvântare, deoarece rezultatul este o binecuvântare. Aici, cuvântul Drebu ce înseamnă rezultat, are sensul de binecuvântare.

–   Care este beneficiul cel mai mare? Iluminarea. Păstrarea acestor jurăminte duce la iluminare.

–   Care este marea binecuvântare? Aceasta este binecuvântarea care o va aduce altora păstrarea jurămintelor, atunci când vom fi iluminați.

Adică, păstrarea jurămintelor va fi o binecuvântare și pentru noi și pentru toți ceilalți.

–   Ce ne va aduce păstrarea jurămintelor? Vom deveni iluminați, nu vom mai suferi și vom fi permanent într-o stare de plăcere sublimă.

–   Ce va aduce altora? Ajutorul nostru. Vom avea și capacitatea de a-i ajuta pe ceilalți.

Așadar, acestea sunt „cele patru măreții ale jurămintelor Bodhisattva”.

 

Un Budhisattva culege beneficii în fiecare clipă

Ce se întâmplă cu cineva pe calea Hinayanei? Aceste lucruri se aplică și lor?

Înainte de a se ajunge la Calea preceperii, practica este aproape similară pentru practi-canții celor două căi.

Pentru un Bodhisattva, aceste patru măreții vor începe din momentul urcării sale pe cale, în timp ce practică calea, deoarece calea în sine este de a-i ajuta pe ceilalți. Chiar și când meditează, o face pentru alții. Când face yoga, o face și pentru alții. Când bea apă o face pentru alții. Când respiră, o face pentru alții.

Și acesta este motivul pentru care un Bodhisattva va avea parte de nenumărate beneficii și binecuvântări.

 

Importanța jurămintelor de eliberare personală
pe calea celor șase perfecțiuni

Oare cel care a ajuns să practice calea perfecțiunilor, calea Mahayana sau Bodhisattva, poate renunța la jurămintele de eliberare?

Motivul pentru care a apărut această întrebare se datorează faptului că în scripturi există o astfel de abordare. Je Tsongkapa a răspuns că această abordare este o mare greșeală, o greșeală gravă. El a spus că atât jurămintele de eliberare de eliberare cât și celelalte jurăminte sunt la fel de necesare.

Pentru a urca pe Calea Vajrayana, Calea Diamantului, Calea Tantrică, Calea Rapidă, avem nevoie de o bază solidă atât pentru jurămintele de eliberare, cât și pentru jurămintele Bodhisattva.

De fapt, tradiția noastră spune că este bine ca o persoană, înainte de a lua jurămintele Bodhisattva, să ia mai întâi o anume formă de jurăminte de eliberare, fie că dorește să devină călugăr, fie că nu, și anume Jurămintele pe viață a laicului:

1. 1.   A nu ucide – făptură vie sau făt uman.
   2.   A nu fura – a nu fura de la cele Trei Diamante.
   3.   A nu minți despre realizările noastre spirituale.
   4.   Comportament sexual inadecvat, a nu comite adulter, iar pentru călugări – a nu avea contact sexual.
   5.   A nu consuma alcool sau droguri.

 

Ce rău este dacă bem puțin vin?

Buddha a luat un fir de iarbă, a arătat spre vârful firului și a spus: „Cine va bea stropul de alcool care poate fi pus pe acest vârf, el nu poate fi discipolul meu.”

Va trebui să ne punem dorința în aceeași balanță cu compasiunea noastră față de toate ființele.

Pentru a obține iluminarea, avem nevoie de o concentrare incredibilă. Avem nevoie de o minte extrem de clară. Există nenumărate lucruri care ne întunecă mintea. Bodhisattva care spune: „Vreau să ajung la iluminare pentru binele întregii creații”, și el în mod conștient își deteriorează mintea, asta înseamnă că face exact invers de ceea ce susține.

Dacă există în medicament alcool și medicamentul este necesar pentru a ne menține sănătatea, va trebui să luăm medicamentul.

Să presupunem că suntem un practicant care dorește să fie iluminat. Cum se ajunge la iluminare? Avem nevoie de o cale de a ajunge la iluminare, nu-i așa? Nu o cunoaștem pentru că, dacă am ști-o, am face-o deja? Avem nevoie de cineva care să ne arate calea. Cine ne arată calea a sosit deja. Buddha a venit și ne-a dat jurămintele, iar el vede calea. Așa că a avut un motiv întemeiat să ni le dea, pentru că avem nevoie să ne dezvoltăm această concentrare extraordinară.

Dacă vom spune „Voi urma regulile mele”, atunci conform regulilor pe care le-am decis, vom ajunge acolo unde ajungem, fără să-i dăm nicio posibilitate de a ne îndruma.

Jurămintele sunt darul pe care ni l-a oferit Buddha pentru a ne îndruma pe calea pe care nu o cunoaștem, iar această cale nu va fi după regulile noastre.

Și dacă acum vedem ca obstacol faptul că nu trebuie să bem alcool, pe măsură ce progresăm pe cale vom înțelege cât este acest obstacol de mic față de cele care vor apare. Ele vin pentru că karma noastră le produce și sunt obstacolele noastre pentru a ne elibera de suferință. Deci, acesta este doar unul dintre ele.

Pe calea spirituală, întotdeauna va exista această bătălie cu ego-ul, pentru că egoul „le știe pe toate” și ego-ul va lupta pentru existența sa. El va lupta și va veni cu justificări și va avea dreptate, iar noi vom rămâne prinși în suferință.

Fumatul de țigări intră tot în această categorie?

Fumatul trebuie pus în aceeași categorie. Pentru a ajunge la iluminare avem nevoie de corpurile noastre. Avem nevoie de o viață lungă, pentru că calea este foarte lungă.

Trebuie să facem tot ceea putem pentru a proteja viața, de a o respecta și pe a noastră și pe a celorlalți. Este vital.

 

Oare păstrarea jurămintelor de eliberare
nu deviază atenția lui Bodhisattva de la ceilalți?

Sunt persoane care amestecă jurămintele de eliberare cu motivația Hinayana. Ele vor spune: „Cineva care se focusează pe jurămintele de eliberare care vin din Hinayana, își va îndrepta atenția spre el însuși, iar acest lucru îl va opri pe Bodhisattva din scopul lui, deoarece el va acționa doar pentru sine.”

În literatura tibetană, ideile greșite și argumentele sunt foarte frumos prezentate:

–   Ei încep să prezinte opiniile greșite, după care aduc argumente care demonstrează că acestea nu au sens, că sunt greșite. Acesta este prima etapă.

–   În a doua etapă, sunt prezentate ideile noastre Rang luk, calea noastră, și noi avem întotdeauna dreptate.

–   În a treia etapă, după ce am spus ce credem, oponentul revine și încearcă din nou să intre în polemică, urmând apoi o serie de dezbaterii care infirmă opinia oponentului.

Acesta este o metodă pedagogică foarte bună, deoarece ne ajută să ne clarificăm împotrivirile pe care le avem în minte.

Deci, oponentul vine și ne va spune: „Jurămintele de eliberare provin din Hinayana. În Hinayana, practicantul se concentrează pe el însuși, așa că dacă spuneți că jurămintele de eliberare sunt importante și pentru Bodhisattva, asta înseamnă că el își va direcționa atenția asupra lui în loc să și-o concentreze asupra tuturor ființelor.”

Răspunsul nostru va fi: „Este exact invers. Jurămintele de eliberare stau la baza jurămintelor Bodhisattva.”

Și am menționat deja bine-cunoscutul citat a lui Je Tsongkapa, care spunea:

„Ideea că cei care păstrează jurămintele mai înalte trebuie să renunțe la jurămintele inferioare este ca și grindina puternică, care cade și distruge însăși rădăcina învățăturilor tuturor Buddha victorioși, tăind recoltele bogate de binefaceri și fericire care ar fi putut ajunge la orice viețuitoare. Este ideea oarbă a celui care nu înțelege punctele esențiale ale scripturilor importante ale întregii game de școli budiste. Ca atare, îndepărtați-vă de această idee cât mai repede posibil și aruncați-o ca pe un gunoi.”

În lecția a 3-a vom vorbi despre ceremonia de luare a jurămintelor Bodhisattva. Acest lucru înseamnă că fiecare dintre voi în viitor, le veți conferi elevilor voștri, de aceea este bine să cunoașteți bine acest material.

Cursul 7

Jurămintele Bodhisattva

A doua etapă a studiilor Madhyamika

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 1 – partea a doua

 

Bodhicitta

După Renunțare, următorul pas, a celor „Trei căi principale” este Bodhicitta.

După ce omul înțelege în ce mocirlă se află, în ce necaz se află, pentru puțin timp încetează să mai fie preocupat doar de propria-i suferință, și când se va uita în jurul lui, își va da seama că toată lumea se află în aceeași mocirlă ca și el.

Toți oamenii din jurul nostru sunt în aceeași mocirlă ca și noi.

De vreme ce mintea noastră nu a început în această viață, ea existând din totdeauna, asta înseamnă că am trăit în Samsara o infinitate de vieți pe parcursul a nenumărați eoni. De asemenea, fiecare ființă pe care o întâlnim a fost alături de noi sub nenumărate forme și relații. Printre altele, fiecare ființă a fost cândva mama noastră. Fiecare ființă pe care o întâlnim, a fost mama noastră într-o viață anterioară, și ea va rămâne în continuare mama noastră, pentru că mama care ne-a născut va rămâne mama noastră chiar și după ce ne-a dat viață.

În „Cele trei căi principale”, Je Tsongkapa, spunea:

Târâte de curenții celor patru râuri tumultoase,
Legate de lanțurile faptelor trecute,
Datorită atașamentului de sine, în celule de oțel sunt înghesuite,
Și în obscuritatea ignoranței sunt scufundate.

În roata vieții nesfârșite, se renasc ele mereu,
Nașterea lor, torturată este ea de cele trei suferințe.
Amintește-ți în permanență
De durerea mamelor tale și tot cea ce li se întâmplă,
Și încearcă, să-ți dezvolți aspirația cea mai înaltă.

• Mamele noastre sunt târâte de cele patru râuri tumultoase. Aceste râuri sunt: constrângerea de a se naște în lumea suferinței, de a îmbătrâni, de a suferi de boli și de a muri.
• ele sunt înghesuite în celule de oțel – celula reprezentând atașamentul de „natura de sine” a lucrurilor,
• sunt legate în lanțurile karmei – încătușate de puterea propriilor fapte trecute,
• și sunt scufundate în întunericul ignoranței.
• Acestea sunt toate ființele. Ele trăiesc în ignoranță, în cușca karmei.
• Ele sunt târâte de curenții otrăvurilor din mintea lor,
• și sunt nevoite să treacă printr-un ciclu nesfârșit de nașteri în oceanul de vieții suferinde.

Toate ființele își creează permanent propria suferință, și nici măcar nu știu că fac asta. Și cu siguranță ele nu se pot ajuta singure.

De aceea, va trebui ca noi să le ajutăm, și aceasta este unica motivație a acestor jurăminte.

Aceasta este compasiunea enormă pe care o simțim față de toate ființele, și dorința de a ajunge noi înșine în situația de a le putea ajuta. În acest moment când ne uităm la suferința oamenilor din jurul nostru, ne dăm seama că nu-i putem ajuta cu adevărat. Putem să-i ajutăm într-o mică măsură. Putem oferi  vitamine cuiva. Putem să facem un masaj cuiva. Am putea să oferim un acoperiș deasupra capului cuiva, dar nu-i putem scoate din suferința atotpătrunzătoare.

Lama Art Engle spunea: “Ați observat? Medicii își pierd 100% din pacienții lor?”

 

Definiția Bodhicittei

Semkye Pani Shendun chir
Yangdak Dzokpay Jangchub Du.

Semkye este mintea care se trezește. Aceasta este mintea iluminării sau mintea care generează aspirația spre iluminare. Acesta este Bodhichita.

Pa – face cuvântul Semkye un substantiv . Semkye pa.
Ni nu face parte din cuvânt. Este un semn de punctuație. Separă subiectul propoziției de ceea ce îl descrie.

Adică: „Această propoziție va fi despre Bodhicitta”.

Shendun chir.

Shen                     =   celălalt, alții.
Dun                      =   în beneficiul, interesul, bunăstarea celorlalți.
Shendun chir   =   în beneficiul celorlalți.
Yangdak             =   autentic, corect.
Yangdak Dzokpay   =   complet perfect.
Jangchub                     =   iluminarea.

Adică iluminarea completă.

Când se traduce limba tibetană, se începe de la coadă la cap.

Dö   =   a dori, a aspira.

Deci ce este Bodhichitta?

Bodhichitta este mintea care generează aspirația/dorința de a ajunge la iluminarea completă de dragul tuturor ființelor simțitoare.

Când spunem: „mintea care generează”, ne referim de fapt la gândire. Este gândirea din fundal, și care ne însoțește în timp ce facem ceea ce facem și gândim la ceea ce facem. În fundal stă motivația. Mintea unui Bodhisattva, care are Bodhichitta, este impregnată de această dorință puternică de a ajuta toate ființele. Și orice acțiune pe care o întreprinde este scăldată în această Bodhichitta.

 

Cele două tipuri de Bodhichitta:

1.   Bodhichita dorinței, ceea ce înseamnă dorința sub forma de rugăciune, (a gândi ca un Bodhisattva) cum ar fi: „Doresc ca ei să nu mai sufere. Le doresc numai bine.” Ne exprimăm dorința de a-i ajuta.

În limba tibetană se spune:

munsem

2.   Bodhicitta acțiunii este dorința de a acționa (a acționa ca un Bodhisattva) Este atunci când spunem: „Da, doresc atât de mult ca nimeni să nu mai sufere, dar cum voi face asta? Cine va face asta? Eu voi face totul, pentru că ființele sunt toate mama mea, și ele mă așteaptă – le sunt dator și numai eu le pot ajuta pentru că ele nu se pot ajuta singure. Ele sunt închise în celule de oțel și sunt târâte de curenții râurilor tumultoase, de aceea numai eu le pot ajuta, și asta datorită faptului că am ajuns la aceste cunoștințe”.

Și atunci încep să practic și să mă purific. În limba tibetană se spune:

juksem

Practicantul care se află la un nivel înalt, își dă seama că toate ființele suferinde sunt toate proiecțiile sale. El își spune: „Dacă ele sunt o proiecție a minții mele, impusă de karma mea, și ele suferă, asta înseamnă că am karma impură, mintea mea nu este pură. Cauza pentru care trăim într-o lume plină de suferință este că mintea noastră nu este pură”.

Practic, modul suprem de a le ajuta este de a ne purifica mintea și apoi le vom proiecta diferit, pentru că ele sunt numai creația noastră. Noi le-am creat. Ele suferă din cauza noastră. De ce mintea noastră nu este pură? Pentru că am păcătuit în trecut, am avut gânduri necurate în trecut. Fapt care ne-a creat karma. Și ea ne-a creat lumea.

În budism, asta facem. Reparăm lumea reparându-ne pe noi înșine. Și spunem că aceasta este singura cale de a repara lumea. Deoarece lucrurile pe care le facem afară, atât timp cât nu se bazează pe schimbarea karmică în noi, nu pot dura.

Întrebarea frecventă care o pun oamenii este: „Dacă Buddha vede lumea suferindă, asta ar însemna ca și când mintea lui nu ar fi curată, dar acest lucru nu se poate întâmpla pentru că el este un Buddha?”

Aceasta întrebare este dificilă pentru noi, pentru că deocamdată suntem blocați în această minte.

Am vorbit despre perceperea directă a vacuității. Atunci când cineva percepe vacuitatea, el percepe vacuitatea lui însuși, vacuitatea trupului său, și vacuitatea  minții sale. Când iese din această experiență, percepe și vacuitatea celorlalți. El și-a văzut iluminarea în timpul experienței, după care va trebui să muncească încă puțin pentru a o realiza.

Ca urmare a înțelepciunii dobândite din perceperea vacuității, înțelege foarte bine ce este karma, și vede potențialul pe care îl avem cu toții. El vede nestemata strălucitoare care se află în fiecare dintre noi. Inima lui se umple de compasiune pentru că vede acest potențial în ei, și cum suferă în zadar datorită ignoranței lor.

Atunci ce diferă pe cel care încă nu a realizat acest potențial de cel care a realizat potențialul? Ceea ce diferă unul de celălalt, este timpul. Cu puțină muncă, fiecare va realiza acest potențial, deoarece fiecare dintre noi are această natură a lui Buddha, acest potențial de a ajunge la iluminare. Fiecare lucru viu are acest potențial, inclusiv muștele și țânțarii. Este doar o chestiune de timp.

Pentru Buddha, nu există trecut -prezent- viitor – toate timpurile și toate lucrurile – sunt toate aici. Și din moment ce fiecare dintre noi va fi iluminat, la urma urmelor, ce va vedea Buddha? Pe mine care suferă sau pe mine iluminată?

Desigur, că întrebarea este cât va dura? Și aceasta este motivația de a lua jurămintele și apoi de a intra în Tantra, pentru a putea face totul repede, pentru că atâta timp cât nu ne-am purificat, ființele vor continuă să sufere, pentru că aceasta este lumea noastră.

 

Textele din care învățăm

1.   Primul text se numește:

Jangchub shunglam

Chub   =   iluminare.
Lam     =   cale.
Jangchub este prescurtarea lui Jang chub sempa. Nu am scris Sempa.
Jang chub sempa   =   Bodhisattva.
Shunglam   =   calea înaltă.

Deci Jangchub shunglam înseamnă Calea cea înaltă pentru Bodhisattva.

Acest text a fost scris de Je Tsongkapa, care a trăit în anii 1357 -1419.

Je Tsongkapa

Calea cea înaltă pentru Bodhisattva este cel mai important text legat de jurămintele Bodhisattva. Je Tsongkapa s-a folosit de surse mai vechi, așa că acesta este unul dintre cele mai importante care au fost traduse. Cartea nu a fost tradusă în totalitate deoarece include și jurămintele Tantrice – pe care le veți primi atunci când veți ajunge la ele.

2.   Al doilea text se numește:

Norbu ö treng

ö înseamnă lumină.
Norbu   =   piatră prețioasă.
Treng     =   șirag.
Norbu ö treng înseamnă Șiragul de pietre prețioase strălucitoare.

Acest text a fost scris de:

Geshe Tsewang Samdrup

El a trăit la începutul secolului al XI-lea. El a fost învățătorul celui de-al 11-lea Dalai Lama și a scris un text important folosit atunci când sunt studiate jurămintele în mănăstiri.

Așadar, acestea sunt textele pe care le vom folosi direct, și ele se bazează pe texte anterioare pe care nu le vom folosi în acest curs, ci doar le vom numi.

Textul lui Je Tsongkapa nu este ușor de citit. Geshe Tsewang Samdrup s-a bazat pe textul lui Je Tsongkapa și l-a întocmit sub forma unui manual.

De unde a luat Je Tsongkapa jurămintele? Nu el le-a inventat, ci le-a luat din surse anterioare.

1.   Prima sursă este sutra lui Buddha pe nume:

 Namkay nyingpoy do

Do   =   sutra.
Aproape întotdeauna când spunem sutra spunem Buddha.
Nyingpo   =   inimă sau esență.
Ce este Namka? Namka   =   cer sau spațiu.
Namkay nyngpoy do înseamnă „Sutra Esenței Spațiului” sau „Sutra Esenței Cerului”.

Ce este spațiul sau cerul? Ele reprezintă vacuitatea. Sunt cuvinte criptate pentru vacuitate.

Această sutra a fost rostită de către Buddha și conține 13 jurăminte din cele 18  jurăminte de bază. Există 18 jurăminte de bază și alte 46 de jurăminte secundare. Deci, 13 din 18 sunt enumerate în această sutra.

2.   A doua sursă se numește:

Tab la kepay do

Tap kye   =   pricepere, abilitate.
Tab la kepay do înseamnă „Sutra Abilităților”.

Ce înseamnă abilitate în budism? Abilitatea de a ajuta toate ființele. Un Bodhisattva caută să-și dezvolte priceperea/abilitatea de a ajuta ființele.

Tap – metodă.
Tap kye împreună înseamnă „metoda”. Este modul în care îi ajutăm pe ceilalți.

Această sutra conține un singur jurământ de bază.

Deci, până acum avem 14 jurăminte de bază.

3.   A treia sursă importantă care nu vine direct de la Buddha, se numește:

Jang chub sempay sa

Sa înseamnă pământ, dar are și sensul de nivel.
Jang chub sempay înseamnă Bodhisattva.

Acest nume înseamnă Nivelurile unui Bodhisattva.

În sanscrită se spune “Bodhisattva Bumi“. Acest text a fost scris de marele înțelept Asanga. Se estimează că ar fi trăit în anii 350 e.n.

El a primit învățătura direct de la Maitreya. Tradiția spune că s-ar fi ridicat în paradisul lui Maitreya și a primit învățătura acolo. Lama Dvora spune că a primit de la Lama Art un studiu care se bazează pe o carte foarte importantă,  despre cele trei tipuri de moralitate ale unui Bodhisattva. Acest studiu nu va fi transmis în acest curs, dar el va fi pus la dispoziția cititorului.

Textul Jang chub sempay sa conține 4 jurăminte de bază. Împreună avem deja 18 jurăminte de bază.

4.   A patra sursă se numește:

Lappa kuntu

În limba sanscrită se spune  Shiksa Samuchaya. Acest text a fost scris de către maestrul Shantideva (695-743 e.n.) sau Shiwa-hla. El a scris și celebra carte pe care o studiem constant: „Ghidul de viață a unui Bodhisattva”. Lappa kuntu sau Shiksa Samuchaya înseamnă „Compendiu de sfaturi pentru Bodhisattva”.

Kuntu – colecție, compendiu.

Maestrul Shantideva a luat cele 18 jurăminte de bază și le-a pus pe toate într-un singur text.

 

5.   A cincea sursă se numește:

Dompa nyi shupa

Dompa    =   jurăminte.
Nyi shu   =   douăzeci.
Pa              =   „Cele douăzeci”.

Deci „Cele douăzeci de versete despre jurăminte”, scrisă de maestrul Chandragomi (925 e.n.). Acesta este textul clasic pentru cele 46 de jurăminte secundare. Deci avem 18 în Shiksa Samuchaya, și 46 de jurăminte secundare în Dompa nyi shupa. Deci în total 64 de jurăminte Bodhisattva.

 

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

 

📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

În tradiția noastră, cei care iau jurămintele de refugiu, le iau și pe cele de eliberare. Vom trece repede peste ele, pentru că vă veți obliga să le păstrați. La fel, dacă luați jurămintele Bodhistattva trebuie să le luați și pe cele de eliberare personală. 

1. A nu ucide. 

A nu ucide nici o ființă vie. Acest jurământ este inclus și în cele de refugiu. A vătăma viața este antiteza refugiului.

 

2. A nu fura.

A nu lua nimic de valoare. În budism, valoarea este considerată ca fiind peste ”un sfert de Karshapana”.

Karshapana se referă la monedele vechi indiene din secolele VII și VI î.Hr., care erau bucăți metalice neimprimate și ștampilate a căror valabilitate depindea de integritatea persoanei care le autentifica.

Poate să fie la noi să zicem 1 leu.

Deci, orice valorează mai mult de un leu, dacă nu vi se dă permisiunea, nu luați. Acest lucru nu se referă numai la lucrurile materiale.

 

3. Comportament sexual neadecvat.

În special adulterul. A nu lua partenerul altuia. Și în general, de a nu trăda.

De asemenea, orice utilizare a sexualității care rănește. Energia sexuală cu care am fost binecuvântați, este o forță extrem de importantă care ne aduce la iluminare.

De aceea, orice lucru care o alterează, o contaminează, o corupe, va crea un imens obstacol pe calea spre iluminare. Și spre părerea noastră de rău, comportamentul sexual inadecvat este foarte răspândit în zilele noastre, pentru că nu există o înțelegere profundă a acesteia.

Deci, sexualitatea nu trebuie folosită niciodată ca o scuză sau ca un mijloc sau ca o cauză care să provoace altora suferință sau să-i rănească.

 

4. A nu minți.

Acest lucru înseamnă a nu lăsa altuia impresie greșită.

Dacă noi avem o anume imagine asupra realității, celălalt o poate înțelege altfel.

Cu alte cuvinte, în discuțiile noastre cu celălalt, atunci când intenționat prezentăm o imagine care nu este în concordanță cu a celuilalt, o imagine care ne favorizează, înseamnă că mințim.

Există multe căi sofisticate și subtile de a minți.

 

5. A nu dezbina.

Dacă atunci când vorbesc cu persoana A despre o altă persoană B, iar rezultatul vorbelor mele l-a făcut pe A să se îndepărteze de persoana B, asta înseamnă că i-am dezbinat pe cei doi, i-am făcut să se îndepărteze unul de celălalt.

Mi-am făcut un selfie pe banda karmică, ca cineva care desparte.

Fapt care îmi va aduce mari necazuri în viitor, deoarece karma se intensifică.

 

6. A nu vorbi dur, necuviincios.

Asta însemnă țipete, mustrări, blesteme.

Orice lucru care nu este spus frumos, amabil, plăcut.

În limba ebraică este o expresie: ”cuvintele înțelepte trebuie auzite în pace”.

 

7. A nu vorbi fără rost, inutil, fără sens.

Orice discuție care ne irosește timpul este de evitat.

Viața noastră este mult prea importantă pentru a ne o risipi pe lucruri fără sens, scopul nostru este de a face lucruri semnificative în viață, de a ajunge la iluminare.

Deci orice risipă de timp, nu numai că diminuează din timpul nostru prețios care și așa nu se mai întoarce, ci și creează lipsă de seriozitate, a faptului că nu suntem în stare să facem calea.

Este nevoie de multă, multă seriozitate pentru a finaliza calea.

 

8. A nu râvni. 

Să nu fim invidioși, să ne bucurăm de succesul celuilalt.

Gândurile de invidie, de pizmă, de ciudă sunt boli pe care le avem cu toți.

De aceea, este foarte important se ne folosim de carnețel pentru a ne putea surprinde când ne vin aceste gânduri și de a le înfrâna repede, pentru că ele produc multă suferință.

Ele sunt total opuse căii spre iluminare.

 

9. A nu avea rea voință, a nu ne bucura de răul celuilalt. 

Este opus numărului 8, pentru că aici ne bucurăm când cineva nu reușește, ne bucurăm de necazul lui.

Cu toții avem astfel de gânduri, fie că sunt față de cei pe care-i cunoaștem, fie că nu.

Avem o minte bolnavă, toți producătorii de știri își câștigă existența de pe urma noastră, difuzând știri despre necazurile și tragediile altora.

De ce trebuie să auzim despre tragediile altora, pe care nici măcar nu-i cunoaștem?

Pentru că oamenilor le place să audă astfel de lucruri. Se bucură – ”ah, ce noroc că mie nu mi sa întâmplat asta!”.

 

10. Concepția greșită.

Ea reprezintă baza pe care stau toate aceste lucruri. Faptul ca tot ceea ce experimentăm vine din semințele proprii. 

Dacă vom reuși să o eliminăm, toate lucrurile despre care am discutat până acum nu vor mai avea loc.

Dar pentru aceasta va trebui să ne aducem mereu aminte de ea, de concepția corectă.

📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

 

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

 

📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

 

1. Primul jurământ spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Buddha, încetez să mă mai refugiez în obiectele lumești.

În permanență ne refugiem în obiectele lumești, credem că dacă obținem job-ul dorit o să ne fie bine, sau partenerul dorit, sau casa dorită, vom fi satisfăcuți.

Primul jurământ merge și mai departe, el spune: ok, te poți bucura de tot ceea ce este bun în viața ta, dar nu căuta în ele refugiu, pentru că orice obiect care vine din karma va trebui mai devreme sau mai târziu, se degradează, este efemer.

Aceasta este natura karmei, vine și pleacă, urcă sau coboară. Întotdeauna a fost  și va fi așa.

2. Jurământul doi spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Dharma, mă oblig să nu mai rănesc nici o ființă vie.

Diferența dintre acest jurământ și cel din grupa jurămintelor de eliberare este: ”nici o ființă vie”, fie că ființă umană sau nu, deja născut sau încă nenăscut.

De ce? Toată calea pe care o facem este să ieșim din suferință. Este imposibil să ieșim din suferință atâta timp cât rănim alte ființe.

Dacă omorâm țânțarul care ne bâzâie, ne asigurăm de venirea altora asupra noastră. În cazul oamenilor, dacă credem că ne-am eliminat inamicul care ne amenința, și vom trăi liniștiți, este doar o iluzie. Inamicii se vor metamorfoza, vor veni din altă țară și se vor înmulți. De ce? Pentru că semințele de vătămare a vieții încă se mai află în curentul nostru de conștiință și sunt active.

Acest jurământ spune: ”dacă înțelegi că Dharma scoate făpturile din suferință, a face rău oricărei creaturi vii, contrazice complet Dharma.

3. Jurământul trei spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Sangha, voi evita de a mai avea legături strânse cu persoanele care nu cred în cale.

Ce înseamnă că voi evita de a avea legături strânse cu persoanele care nu cred în cale? Asta înseamnă că acum vom divorța? Nu, nu acesta este sensul acestui jurământ! Sensul este de a păzii cu multă grijă proaspăta și fragila concepție asupra vieții pe care a-ti dobândit-o și pe care o începeți să vi-o dezvoltați. Dacă locuiți cu cineva care nu este pe cale și nu a luat jurămintele, bineînțeles că nu o să mergeți să locuiți în altă parte, ci vă veți păzi mintea, adică nu veți permite minții voastre, a concepției voastre să se apropie de a lui.

Nu vă va fi ușor, de aceea este nevoie de grupuri care sprijină și învață împreună. Nu numai mintea noastră este așa cum este, cu toții suntem la fel, iar noi doar acum începem să ieșim din această stare.

Acest jurământ, vine să ne reamintească că trebuie să ne păzim cu multă atenție  mintea, să ne păzim noua concepția care înțelege karma și vacuitatea.

4. Jurământul patru spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Buddha, voi trata orice reprezentare a lui Buddha, indiferent de calitatea artei sau de calitatea materialului, ca pe însuși Buddha.

Dacă vă veți comporta cu lipsă de respect, cu dispreț în mod fizic, cu vorba sau cu gândul față de orice reprezentare lui Buddha, față de această entitate incredibilă care reprezintă iubirea necondiționată, compasiunea infinită, atotcunoașterea și abilitatea de a ajuta orice ființă vie, vă subminați obiectivele, vă deteriorați idealul pe care-l căutați.

Respectul față de orice reprezentare a lui Buddha nu este pentru că statuia sau fotografia este sfântă, ea în sine, ci pentru că ea reprezintă șansa noastră de a ieși din suferință.

De fiecare dată când voi vedea o astfel de reprezentare, indiferent de cine a realizat-o și de calitatea ei, voi fi pioasă față de ea. Și de fiecare dată o voi asocia cu locul la care tind să ajung. Când vom vedea astfel de obiecte, le vom trata cu respectul cuvenit, și nu le vom așeza pe podea, sau le vom arunca la gunoi. Chiar și orice material dharma, nu se lasă pe podea.

5. Jurământul cinci spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Dharma, voi trata orice material scris, începând cu orice literă scrisă, etc., ca Dharma însăși.

Acest jurământ spune, că orice carte de dharma pe care o vedem, chiar și dacă ea este scrisă într-o limbă străină pe care nu o cunoaștem, o vom trata cu respect.

Deci, ne vom referi la orice carte de Dharma ca la o carte sfântă, nu pentru că foile sau cerneala de tipar sunt sfinte, ci pentru că ea reprezintă înțelepciunea pe care dorim să o realizăm în inimile noastre, pentru a numai suferi, și pentru ai învăța și pe alții să nu mai sufere.

6. Jurământul șase spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Sangha, voi trata chiar și o bucată din roba aurită ca pe Sangha însăși.

Comunitatea de călugări budiști reprezintă teoretic Sangha, chiar dacă ea este formată din călugări începători, sau care fac parte dintr-un curent mai jos decât al nostru. Oricine care poartă roba de călugăr reprezintă pentru noi pe cei care au perceput vacuitatea.

Pe cel care poartă robă, îi dăm tot respectul cuvenit, pentru că el reprezintă comunitatea în care se învață înțelepciunea lui Buddha, și pe cei care ne pot îndruma.

Observați că toate aceste jurăminte ne ajută să ne consolidăm cât mai mult posibil imaginile mentale din curentul nostru de conștiință, pentru că întreaga noastră lume este o proiecție din cadrul imaginilor noastre mentale. Toate acestea dorim să le păzim cu strășnicie, pentru că ele ne vor scoate din suferință.

7. Jurământul șapte spune

A merge la refugiu iar și iar, în timp ce-mi reamintesc de înaltele calități ale obiectelor de refugiu.

Despre acest lucru am vorbit deja, acest jurământ spune ca atunci când ne-am întors la treburile noastre zilnice, și se întâmplă ceva neplăcut, ne aducem aminte că situația se datorește semințelor karmice pe care le ați plantat și care acum pocnesc. Cu alte cuvinte, a merge la refugiu, înseamnă a ne aminti de vacuitatea situației.

8. Jurământul opt spune

Pentru a-mi aminti de binefacerile lor, voi oferi obiectelor de refugiu, prima mea înghițitură de mâncare sau băut.

Aici, trecem la comportamentul nostru care să ne întărească imaginile mentale, deci dăruim ofrandă. De fiecare dată când vom începe să mâncăm, vom oferi prima înghițitură lui Buddha, Dharma și Sangha. Este binecuvântarea pe care o facem.

Și din nou ne întoarcem și spunem, că dacă nu înțelegem vacuitatea, toate acestea pot părea ca reguli religioase neclare. Fiecare jurământ vine să întărească dintr-un alt unghi, și din alt unghi aceste imagini mentale, pentru a deveni întruchiparea lor.

Dacă ne aflăm pe calea Dharmei, atunci când vom mânca, nu vom mai gândi că ne hrănim corpul fizic din carne și oase, pentru că și așa o să moară. Mai mult de atât, acest lucru nu justifică uciderea animalelor pentru a le mânca carnea doar ca noi să ne hrănim. Deci, ne vom gândi că singurul motiv pentru care mâncăm este ca să avem forța necesară de a practica, pentru a ajunge la iluminare. Iar dacă mâncăm, este pentru a ajuta ființele să nu mai sufere. Deci, dedicăm mâncarea în acest scop. Mâncarea noastră va deveni acum încă un act care ne întărește calea spre iluminare.

9. Jurământul nouă spune

Să-i încurajez și pe alții să-și ia refugiul.

Ce înseamnă acest lucru? Acest lucru nu înseamnă misionarism, budiști nu sunt de acord cu așa ceva, ci este încurajată învățătura Dharma, de a-i învăța pe alții care sunt pregătiți să audă dharma. Singurul scop în discuțiile simple, este de a ne conecta cu oamenii, ca să vedem dacă îi putem ajuta cu dharma. Și întotdeauna îi putem ajuta, direct sau indirect. Dacă simțiți că oamenii sunt interesați să asculte, învățați-i, și dacă vedeți că după trei fraze ale voastre, celălalt schimbă subiectul, și vorbește de ce veți face mâine seară, opriți-vă, nu încercați de a forța lucrurile. Iar dacă ei nu vor să audă, nu mai spuneți nimic, ci comportați-vă ca un Buddha. Fiți Buddha.

Jack Kornfield (este un autor și profesor american de renume în mișcarea vipassana în budismul american Theravada. Sa antrenat ca, călugăr budist în Thailanda, Birmania și India. El a predat meditația la nivel mondial din 1974 și este unul dintre profesorii importanți care au introdus practica budistă Mindfulness în Occident). Acesta povestește despre o tânără care se întoarse acasă din Tailanda după ce se călugări-se. Părinții nu erau de loc mulțumiți de schimbarea fiicei lor. Tânăra nu mai dorea să se mai uite la televizor, nu mai bea bere. Părinții nu se așteptau la așa ceva. Tânăra povestește :” faptul că am devenit budistă nu era pe placul părinților mei, începură să apară frecușuri în familie. Singurul lucru care le-a plăcut a fost, că sunt un Buddha”. Nimeni nu o să se plângă de faptul că ne purtăm ca un Buddha. Aceasta este calea pe care budiști o încurajează, de a aduce dharma în viața oamenilor, fără a spune un cuvânt.

10. Jurământul zece spune

A merge la refugiu de trei ori dimineața și de trei ori seara , gândindu-mă la binecuvântarea acestuia.

Acest jurământ îl țineți când spuneți: ”până la iluminarea mea, mă refugiez…”, punând accent pe semnificația obiectelor de refugiu. Bineînțeles că nu vom îndruga aiurea cuvintele sfinte, acest lucru este forma cea mai grea a vorbiri inutile. Este ca și când am lua medicamentul ultim și l-am coborî la cel mai jos nivel – la vorbe goale.

Majoritatea dintre cei care practică rugăciunile zilnic, nu prea se mai gândesc la ceea ce spun. Deci, aici ne oprim din a mai spune rugăciunea ca pe niște vorbe goale, și o vom rosti cu intenție. Nu va fi ușor la început, dar merită efortul.

11. Jurământul unsprezece spune

În fiecare activitate făcută, îmi pun toată nădejdea în obiectele de refugiu.

Asta nu înseamnă că acum va veni Buddha și ne va salva din necazurile în care suntem. El nu va veni. A ne pune nădejdea în obiectele de refugiu, înseamnă a ne pune nădejdea în înțelepciunea karmei și a vacuității, și în aplicarea ei în situația noastră actuală.

În orice situație în care ne găsim, plăcută sau nu, trebuie să ne reamintim mereu că întreaga noastră lume este o proiecție din semințele noastre mentale, pe care le-am plantat în urma oricărei acțiuni făcute ( prin faptă, vorbă sau gând, în special cu gândul) și a reacțiilor noastre față de ea.

12. Jurământul doisprezece spune

A nu renunța cu nici un preț la cele Trei Diamante, orice s-ar întâmpla și nici măcar ca gest.

Care este sensul cuvintelor ”Cu nici un preț”? Vine cineva și ne pune pistolul la tâmplă și ne amenință: te împușc dacă nu renunți la cele Trei Diamante! Poate cineva să ne forțeze să renunțăm la cele Trei Diamante? Toate acestea sunt în gândurile noastre și nimeni nu ne poate forța să renunțăm la gândurile noastre.

Deci, acest jurământ vine să accentueze cât de prețioase și de importante sunt acestea pentru noi. El accentuează faptul că cele trei Diamante sunt cu mult mai importante și decât viața noastră actuală, pentru că ea vine din karma și din afecțiunile noastre mentale. Numai încrederea noastră în cele Trei Diamante ne poate scoate din suferință, de aceea ele sunt mai importante decât orice lucru material care ni se pare că ne aduce beneficii în viață.

Dacă cineva vă face plăcere sau vă dă ceva bun, bucurați-vă din toată inima, dar nu vă lăsați înșelați. Bucuria este temporară, trece repede. Aceasta este natura lucrurilor materiale.

Ce înseamnă ” nici măcar ca gest”? Asta înseamnă, a nu face asta nici din glumă, nici ca aluzie. Jurământul spune : ”faceți aceste Trei diamante să fie cele mai importante”.

📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒