Cursul 7
Jurămintele Bodhisattva
A doua etapă a studiilor Madhyamika
Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 4 – prima parte
Un scurt rezumat
Cele două tipuri de jurăminte Bodhisattva
Așa cum am menționat, există două tipuri de jurăminte Bodhisattva:
1. 18 de jurăminte primare/ de bază.
2. 46 de jurăminte secundare.
Încălcările cu privire la jurăminte, au alte nume: dacă încălcăm jurământul de bază are un nume, și dacă încălcăm jurământul secundar, acesta are un alt nume.
Pentru jurămintele primare se spune:
Tsatung
Nyeje
Pampa
Pampa = paralel cu Tsatung. Acestea sunt conceptele luate din lumea jurămintelor Vinaya.
Tsawa = rădăcina; de bază; fundamental; primar.
Tung = a cădea; a comite o infracțiune.
Deci, ar însemna căderea rădăcinii sau căderea bazei. Tsatung înseamnă încălcarea jurământului de bază sau a jurământului primar.
Pampa înseamnă tot cădere, dar în sensul de „cădere gravă”, cu mult mai serioasă sau de „a fi înfrânți de dușman”. Dușmanul este afecțiunea noastră mentală, care ne determină să ne încălcăm jurământul primar și nu vom mai putea atinge primul nivel de Bodhisattva din aceeași viață. Cuvântul Pampa poate fi tradus ca „înfrângere” sau „infracțiune gravă”. Jurămintele de bază sunt numite pampa sau înfrângeri.
Nyeje
Nye = ceva rău, a lovi, a răni.
Je = a face.
Deci, aceasta ar fi o infracțiune minoră.
O infracțiune minoră ar fi Nyeje, iar înfrângerea sau infracțiune gravă ar fi Tsatung. Datorită faptului că s-a decis ca jurămintele Bodhisattva să fie împărțite doar în două tipuri, atunci există ori Tsatung, ori Nyeje. Jurămintele călugărilor sunt pe trepte diferite.
Deci, ce este Tsatung? Tsatung înseamnă „înfrânt” sau încălcarea gravă a jurămintelor primare/de bază, care sunt mai importante decât jurămintele secundare, iar dacă facem un Tsatung complet, atunci practic am rupt jurămintele, le-am pierdut.
A rupe jurământul este greu de făcut. Și acest fapt este una din calitățile minunate ale jurămintelor Bodhisattva.
Și aici ne referim la toate întrebările pe care le avem în legătură cu insecuritatea noastră de a le păstra. Cu toții ne este greu să le păstrăm, dar este și mai greu de a le încălca. Și vom vorbi din nou despre asta într-una din următoarele lecții. Voi trece doar pe scurt peste acest subiect.
Cele patru lanțuri
Ce trebuie să întâmple ca cineva să facă Tsatung complet?
Pentru asta este nevoie să existe „patru gânduri care leagă”, „patru cabluri” sau „patru lanțuri”, care trebuie să însoțească fapta pentru ca ea să fie Tsatung.
Facem ceva care este contrar jurământului și în timp ce facem acest lucru avem urmă-toarele patru gânduri:
-
- Credem că este în regulă să facem asta, că nu facem nimic greșit.
- Suntem gata să repetăm fapta din nou. O răutate de genul: „Este în regulă să rup această jurământ și sunt gata să o fac din nou.” Acest gând exprimă de fapt ignoranța pe care o avem, dar ea este exprimată ca o răutate.
- Ne place să facem fapta.
- Nu avem nicio rușine și nicio considerație.
Aceasta sunt gândurile numite „cele patru lanțuri”.
Pentru a face Tsatung este nevoie de toate cele patru lanțuri. Adică, comitem infracțiunea și credem că este în regulă, suntem mulțumiți de ceea ce facem, suntem dispuși să o repetăm și nu avem nicio rușine, nici față de noi și nici față ceilalți.
Deși este posibil să restabilim/reabilităm
încălcarea jurământului primar/de bază,
acesta nu va mai fi la fel
Ce se întâmplă dacă facem Tsatung? Adică, să încălcăm unul dintre cele optsprezece jură-minte primare împreună cu toate cele patru lanțuri, sau [să generăm] ruperea completă a jurământului. Cu toate că acest lucru este greu de făcut, este foarte posibil să se întâmple, iar în acest caz se spune că ne-am pierdut jurămintele.
Este adevărat că le putem lua din nou, dar fapta va avea rezultate karmice.
Persoana care și-a luat jurămintele Bodhisattva și le-a încălcat așa cum am descris, nu va mai putea percepe direct vacuitatea în această viață.
De aceea nu merită să le încălcăm și va trebui să le studiem bine.
Jurămintele primare/de bază
În continuare vom da lista jurămintelor. Ele vor avea o formulare lungă și una scurtă.
-
- lungă – pentru că ni se dă o explicație completă a jurământului.
- Și scurtă – pentru a le reține mai ușor
În acest curs vom anexa lista cu toate jurămintele.
Lista va cuprinde încălcările jurămintelor primare:
1. A te lăuda sau critica pe ceilalți.
Dakto shenmo
Prima este formată din două părți:
daktu
și
shenmu
Dak = eu,
Shen = celălalt.
To = a lăuda,
o = a critica sau condamna sau defăima.
Dakto shenmo = a mă lăuda sau a critica pe ceilalți.
Deci, încălcarea constă în a mă lăuda și a-i condamna pe ceilalți sau a-i critica pe ceilalți.
Motivul este câștigul material sau respectul personal, iar contextul este în principal predarea Dharmei.
După cum veți vedea, această infracțiune va reveni ulterior și ca infracțiune secundară, iar ceea ce diferențiază infracțiunea primară de cea secundară este motivația. Așadar, motivația aici este pentru câștigul material personal, sau de a câștiga respectul sau admirația celorlalți. Iar când vorbim de lauda de sine, acesta este în special contextul predării Dharmei.
Adică spunem: „Vino la mine pentru că eu predau mai bine, alții nu predau bine”. Dacă spunem așa ceva pentru a câștiga ceva material sau pentru a câștiga respect sau apreciere – am încălcat jurământul.
Și acesta este încălcarea numărul unu – este cea mai gravă infracțiune. Acest lucru este valabil mai ales în contextul predării Dharmei, dar mai târziu vom vedea că se aplică și în alte contexte.
De această situație va trebui să ne îndepărtăm cât mai repede posibil.
Este posibil să întâlnim un profesor care induce în eroare oamenii, care predă greșit. Ce vom face atunci? Deoarece jurământul spune să nu criticăm alți profesori, în acest caz este importantă motivația noastră:
-
- Dacă îl criticăm pe profesor pentru a câștiga respectul sau admirația altora – atunci am încălcat jurământul.
- Dacă ne simțim obligați să protejăm alți oameni, implicându-ne în discuții cu același profesor – nu am încălcat jurământul.
Sau dacă cineva va spune: „Du-te și omoară găinile în fiecare zi pentru că te vei ilumina”, atunci s-ar putea să vreți să intrați în discuție cu acesta, pentru a-i proteja pe ceilalți care aud o asemenea prostie.
Dar dacă, în urma discuției apare supărarea sau ura sau resentimente, opriți-vă și plecați de acolo. Pentru ca discuțiile să nu alunece în această direcție, va trebui să fim amabili și să cunoaștem bine referințele. Sigur că un profesor nu ne va spune să omorâm găinile, ci va preda Dharma puțin greșit, poate să predea vacuitatea în mod incorect. Iar a preda vacuitatea incorect este un dezastru, deoarece oamenii nu vor putea ajunge la iluminare.
Dacă el va spune că vacuitatea înseamnă de a ne goli de gânduri:
a. Pe de-o parte acest lucru nu este adevărat, și pe de alta
b. induce oameni în eroare și ei nu vor putea merge pe calea spre eliberare.
Pentru asta, trebuie să stăpânim bine materia, astfel încât să putem purta discuții la subiect și să nu începem să ne certăm – pentru că nu va fi nimănui de folos. Trebuie să fim în stare să venim cu argumentele necesare care să dovedească că nu este corect ceea ce s-a spus. Și uneori este chiar indicat să deschidem astfel de discuții cu o astfel de persoană, mai ales dacă o face public. Dar cu siguranță nu va trebui să criticăm pe nimeni pentru plăcerea noastră personală.
Nyepa la chakpa
Kurti la chakpa
Chakpa = dorință, poftă.
Nyepa = bunuri materiale.
Kurti = respect, onoare.
Acestea sunt ele două motivații care determină Tsatung.
Dacă un medic vine și se laudă în fața pacientului său spunând: „Sunt un medic bun!”, înseamnă Tsatung? Răspunsul este că a te lăuda în acest caz nu este încă Tsatung. Pentru ca acesta să fie Tsatung, trebuie să fie la nivel de învățătură spirituală.
Adică, situații de genul cum ne tratează un medic sau altul, pot să ne influențeze în această viață. Dar aici ne referim la Dharma sau la învățăturile spirituale – care ne vor influența în toate viețile viitoare.
Dacă abatem pe cineva de la calea spre iluminare învățându-l greșit, îi vom face o mare nedreptate!
De ce este acest jurământ primul?
Jurămintele sunt aranjate în listă în ordinea importanței, așa că ne putem gândi de ce l-au pus pe primul loc?
De ce este o infracțiune atât de gravă? Deoarece calea spirituală este cel mai important lucru pe care îl facem în viața noastră și este important să nu păcătuim.
Jurământul numărul unu este să nu criticăm alți profesori.
În opinia lui Je Tsongkapa, acest jurământ se referă la critica unui învățător Mahayana la adresa altui învățător Mahayana. Această situație este foarte periculoasă deoarece ambii învățători vin cu o motivație altruistă, iar în această situație este nevoie de multă atenție.
Războaiele religioase
Acest fapt ne întoarce la războaiele religioase, care au fost cele mai groaznice lucruri prin care a trecut umanitatea: de a merge [la război] în numele religiei și să omori. Nu există așa ceva: „război religios”!
Adevăratele religii conduc spre eliberare, unele în mod direct, altele indirect, potrivit nevoilor fiecăruia.
Vorbim aici despre „religia mea este mai bună decât religia ta”, când obiectivul este cucerirea de teritorii sau obținerea de impozite. De fapt, aceste jurăminte au fost date inițial regilor. În Tibet, de exemplu, în cazul în care existau controverse în privința problemelor religioase, se obișnuia ca regele să invite ambele părți la curtea regală, iar rolul lor era de a-l convinge pe rege că religia lui este mai bună. Cine îl convingea pe rege, religia lui devenea religia de stat. Deci, ne referim la cineva care vine și face polemică din interese personale, putând provoca apoi războaie și daune multor oameni. Deci, acest jurământ are implicații foarte profunde.
Antidotul
În viața noastră de zi cu zi, va trebui să evităm pe cât posibil acest lucru.
Care este antidotul acestui jurământ? Este de a evita permanent să ne lăudăm sau să îi criticăm pe alții – în orice context – religios sau nereligios, indiferent de motiv, cu excepția cazului în care poate ajuta pe cineva. Este de a ne testa constant motivația atunci când ne relaționăm cu noi înșine și cu ceilalți, dacă ea este din interes personal sau din dorința de a-i ajuta pe ceilalți.
Situații de excepție
Maestrul Asanga spunea despre acest jurământ că există circumstanțe în care este justificat să se arate respectul față de profesor și este justificat din partea profesorului să solicite elevilor să-i arate respect și asta pentru binele elevilor, pentru ca ei să-și poată dezvolta un comportament adecvat față de profesor. Și asta în cazul în care profesorul este curat și este clar că nu o face pentru sine, ci pentru elevii săi.
De exemplu, v-am povestit despre maestrul Atisha, care a refuzat să confere jurămintele, pentru că nu erau suficiente ofrande. Ofrandele se dăruiesc Lamei. Maestrul Atisha se afla la într-o poziție spirituală atât de înaltă încât a putut să-și permită să le spună discipolilor: „Nu sunt suficiente ofrande și nu vă dau jurămintele!”, fără să aibă vreun interes personal pentru a obține ofrande. El pur și simplu și-a dat seama că nu există suficientă seriozitate din partea studenților.
Totul ține de motivație.
Ceea ce face ca fapta să fie Tsatung, sunt considerentele profesorului pentru interesele sale personale care o însoțesc. Numai atunci va deveni o infracțiune.
În această situație, mintea este interesată numai de sine și dorește binele personal. Practica unui Bodhisattva este să fie în serviciul celorlalți. Aceasta înseamnă că el se antrenează ca să-și înfrângă ego-ul, egoismul, și să fie altruist. Practica lui este practica altruismului. Așa că, pentru a fi Tsatung, o înfrângere sau încălcare gravă, trebuie să existe interesul de sine și nu față de ceilalți.
Dacă le spun oamenilor: „Veniți la învățătura mea, pentru că ea vă poate ajuta și vă poate scoate din suferință!” în scopul de a primi ofrande și respect, atunci am făcut Tsatung, am încălcat grav jurământul sau am comis înfrângerea. Dar dacă voi spune aceste cuvinte pentru că eu cred din toată inima că este spre binele celorlalți, atunci este bine.
Desigur, că este și mai grav când începem să criticăm pe alți profesori. Trebuie să fim extrem de precauții, pentru că impulsurile noastre egoiste sunt foarte puternice, și cu ușurință putem depăși limita. Așadar, cel mai bine este să evităm de a intra în discuții contradictorii cu profesorul, cu excepția cazului în care știm clar că ceea ce spune face rău celorlalți. Și atunci va trebui să vorbim cu el, fiind motivați numai de iubirea pentru oameni și nu din interese egoiste.
Cum se comite infracțiunea?
Pentru ca infracțiunea să fie comisă:
– Trebuie să critic o altă persoană,
– Trebuie să existe și o a treia persoană care să mă audă criticând. Deci eu sunt numărul unu, numărul doi este profesorul pe care îl critic și a treia persoană este cea care mă aude spunând lucruri,
– Și ea înțelege ce spun, și atunci infracțiunea este comisă.
Aici, Je Tsongkapa citează întrebarea pusă de maestrul Shantideva: Cel care critică, trebuie să mintă pentru a fi o infracțiune? Ar trebui să fie o minciună?
Je Tsongkapa răspunde: Da. Pentru ca infracțiunea să fie completă, trebuie să spun o minciună.
Dacă se spune adevărul – situația intră într-o altă categorie. După cum am spus anterior, dacă criticăm alt profesor și credem cu adevărat că el dăunează oamenilor, în acest caz chiar este necesar să facem ceva în legătură cu acest subiect pentru a-i proteja pe ceilalți. Dar va trebui să ne neutralizăm interesul personal. Va trebui să facem asta cu inima deschisă și plină de iubire pentru binele celorlalți și față de același profesor, înțelegând suferința pe care și-o provoacă el însuși. Va trebui să avem motivația pură și inima plină de compasiune și iubire, și întotdeauna să fie în afara interesului personal.
– Pentru ca infracțiunea să fie completă, trebuie să existe un motiv al plăcerii materiale sau al căutării respectului, sau a fugii după onoare.
Iar acum intrăm puțin în subiectul plăcerii materiale.
– Dacă cel care critică face asta pentru plăcere materială, atunci persoana criticată trebuie să facă parte din altă gospodărie.
Asta înseamnă că fapta este considerată încălcare de jurământ, dacă de pe urma ei eu câștig cu adevărat un bun material. Dacă de exemplu îl critic pe soțul meu și avem același cont bancar, atunci motivul plăcerii materiale lipsește, deci infracțiunea nu este completă. Dacă persoana pe care o critic este în aceeași gospodărie cu mine, atunci nu voi avea niciun profit din aceasta, atunci nu va exista un motiv real al plăcerii materiale. Critica față de aceștia, este o infracțiune, dar ea nu este gravă/înfrângere.
Lama Dvora povestește că a studiat mult timp cu Lama Art, chiar înainte de a merge să învețe la Diamond Mountain. În acea perioadă, venea la cursuri și un tânăr de vreo 20 de ani. Lama Dvora văzându-l atât de tânăr și interesat de budism, intră în discuție cu el. L-a întrebat cu ce se ocupă și de unde vine. Acesta îi răspunse că venea de departe, din Jersey de Nord, și că îi era foarte greu să călătorească pentru că nu existau mijloace de transport în comun.
Citez spusele Lamei Dvora:
« Așa că l-am întrebat: „Ce te-a adus aici?” Și el spuse: „Am studiat budismul la un colegiu din New Jersey și pentru că am fost foarte interesat de acest subiect, am decis să-mi fac teza despre budism.” Am spus: „Ce ai făcut? Ce ai scris?”. El spune: „Am scris Lam Rim”. Un tip de 20 ani s-a așezat și a scris Lam Rim!
Profesorii săi de la colegiu nu știau ce să facă cu această lucrare, cum să-i dea notă, și l-au solicitat pe Lama Art să fie profesor consultant, și el să-i dea nota pentru această lucrare. Lama Art a citit lucrarea și a rămas foarte impresionat de ea. În mod sigur, Lama Art i-a dat o notă bună, dar nu știu asta. Tânărul nu mi-a spus.
Dar el îmi spune: „Art mi-a spus că lucrarea este minunată, este interesantă și bună, dar nu trebuia să fac asta de dragul unui beneficiu.” Tânărul nu a obținut niciun ban pentru asta, a primit doar o simplă notă, ca să se încadreze în cerințele colegiului. El spuse: „A fost o greșeală!”. »
Dharma trebuie să fie dată. Dacă dăm Dharma și primim bani pentru asta, atunci ne stricăm karma. Coborâm Dharma la ceva care are preț. Dharma nu are preț.
Vă las vouă să reflectați la asta.
Care este moralitatea Bodhisattva? Esența ei este să dezvolte iubirea față de toate ființele și să fie în serviciul lor. Aceasta este esența tuturor acestor jurăminte.
2. A nu dărui Dharma sau lucruri materiale.
Chu nor mi ter
Chu = Dharma.
Nor = lucruri materiale, bunuri, avere, bani.
Mi = nu.
Ter = a da, a dărui, a oferi.
Deci, Chu nor mi ter înseamnă a nu dărui Dharma sau lucruri materiale.
Și acest jurământ are două părți:
a. A nu dărui Dharma.
Chu miterwa
b. A nu dărui lucruri materiale.
Nor miterwa
A nu dărui altei persoane Dharma, sau a nu-i oferi ajutor material.
Motivul – atașament sau zgârcenie
Încălcarea jurământului se întâmplă atunci când motivația noastră este fie atașamentul, fie zgârcenia.
Nu dăruim Dharma, pentru că vrem să știm numai noi despre aceste lucruri și alții să nu știe. Este ca și când am vrea să avem un fel de avantaj față de alții.
Dacă cineva ne va cere Dharma, iar noi știm Dharma, atunci va trebui să i-o dăm.
Cum se comite înfrângerea?
Pentru ca aceasta să fie o infracțiune, să presupunem că nu dăm nimic material, celălalt va trebui să fie cineva care este în nevoie. Dacă acesta nu are nevoie de ceva și noi nu i-am dat lucruri materiale atunci [înseamnă că] nu am comis infracțiunea.
Să presupunem că cineva vine să ne ceară bani.
a. Trebuie să ne fie clar că el are cu adevărat nevoie de bani.
b. Nu mai este nimeni altcineva care să-i poată da bani și noi știm asta.
c. El ne cere bani.
d. Și noi cu toate asta îl refuzăm.
Deci, dacă s-au întâmplat toate aceste lucruri și noi nu am dat, din dorința ca contul nostru bancar să fie mai mare, am încălcat grav jurământul sau s-a comis înfrângerea.
Oare cum putem ști dacă cineva se confruntă cu o lipsă sau nu? Bineînțeles că nu întotdeauna putem ști dacă acesta are nevoie sau nu, dar chiar dacă nu știm este bine să dăm.
Numai dacă suntem siguri că această cerere este falsă, nu vom da. Dar dacă nu suntem siguri că cererea este falsă, vom da.
Dacă vine cineva la mine și îmi cere bani, îmi voi zice: „Uau! Mi s-a ivit ocazia de a păstra jurămintele Bodhisattva”.
Nu putem refuza pe cineva care se află în necaz, dacă practicăm ca un Bodhisattva. Dacă avem posibilitatea de a ajuta o astfel de persoană, o vom ajuta. Mintea noastră se va împotrivi, va veni cu obiecții. Pentru asta avem aceste jurăminte, pentru a le depăși.
Care este excepția?
a. În ceea ce privește dăruirea Dharmei, există excepții.
Sunt situații în care a da cuiva Dharma poate să-i dăuneze.
– dacă credem că persoana nu are o motivație pură,
– dacă se va folosi de ea în mod necorespunzător,
– dacă se va folosi de Dharma pentru a o critica, atunci va acumula karma negativă.
Gândul unui Bodhisattva este întotdeauna să-i protejeze pe ceilalți. Uneori, a dărui Dharma le va face mai mult rău decât a nu le da Dharma.
Acest lucru este foarte rar și aproape că nu se întâmplă niciodată, dar se poate întâmpla.
Uneori oamenii pun întrebări și ne dăm seama că motivația lor nu este curată. Ei folosesc răspunsurile primite într-un mod impur. Uneori este mai bine de a ieși din discuție, pentru că nu ajută persoana cu nimic.
Uneori este indicat să cerem bani pentru Dharma în semn de respect, pentru a determina oamenii să o privească cu seriozitate. Cu alte cuvinte, să dorească suficient Dharma astfel încât să fie dispuşi să dea bani pentru ea.
Dar în cazul în care cineva vine la noi având intențiile cele mai curate, atunci va trebui să-i oferim Dharma fără nicio condiție și fără să-i luăm bani.
– Dacă elevii nu respectă suficient profesorul care predă Dharma, sau Dharma în sine, acest lucru va dăuna elevilor.
De fapt, există reguli care împiedică un profesor să predea celor care nu au respect față de acesta și asta nu pentru faptul că profesorul are nevoie de respectul lor, ci pentru că elevii trebuie să vină cu respect.
A dărui Dharma celor care nu respectă Dharma și nici pe profesorul care o predă, va provoca mult rău elevilor [respectivi].
Dharma este medicamentul suprem. Nu există un alt medicament mai înalt decât dharma, pentru că ea înlătură toată suferința. Dacă o dăm unui elev care o desconsideră, nu o tratează cu respect, el va deveni imun la medicamentul suprem, și atunci nu va mai putea fi ajutat.
În plus de asta, dacă profesorul continuă să ofere Dharma celor care nu o apreciază sau nu o respectă, atunci el va planta semințele ca în lumea lui să dispară Dharma. El creează condițiile pentru dispariția Dharmei din lume. De aceea profesorul va trebui să înceteze să-i mai predea Dharma celui care o tratează cu lipsă de respect.
Întotdeauna există acea delimitare fină, în care fiecare va trebui să se folosească de înțelepciunea, judecata și compasiunea lui pentru a decide unde se încadrează. Au fost situații în care profesorul a evitat să predea o anumită învățătură și a predat alta în schimb, deoarece și-a dat seama că elevii nu aveau suficientă karma pentru învățăturile înalte.
De asemenea, au fost situații în care lecțiile de Dharma au fost anulate. Deci aceste lucruri se întâmplă și de aceea este bine să cântărim bine lucrurile înainte de a lua o decizie.
b. Există, de asemenea, excepții și în a dărui lucruri materiale:
– Dacă nu avem ceea ce ni se cere – atunci nu am încălcat jurământul.
– Există lucruri pe care nu trebuie să le dăm, chiar dacă le avem și ni se cer, cum ar fi:
-
- Arme.
- Otrăvuri, substanțe toxice, cum ar fi alcoolul. Nu se oferă altuia alcool.
- Nu ducem vaca la sacrificat.
- Aceasta include și situații de a omorî din milă, care sunt interzise.
– Dacă refuzăm să dăm ceva care poate dăuna, nu am încălcat jurământul.
-
- De exemplu, dacă un cerșetor ne oprește și ne cere bani și ni se pare că el îi va cheltui pe droguri sau alcool, atunci nu trebuie să-i dăm.
- Dacă îl suspectăm că ia banii și îi folosește pentru a face rău, nu-i dăm bani. Îi vom da mâncare.
Lama Dvora povestește că se afla în India cu soțul ei, iar copiii veneau și le cereau bani. Citez: „Nu știam ce fac cu acești bani, așa că ne-am obișnuit să mergem să cumpărăm alimente, pe care apoi le ofeream copiilor”.
Și aici apare pericolul. Pentru că uneori oamenii pot să se folosească de asta drept scuză pentru a nu da, și tot ce vrea Bodhisattva este să se antreneze pentru a da.
Lipsa de generozitate ne dăunează
Toate aceste lucruri sunt strâns legate de corpul nostru energetic, de modul în care curge energia prin canalele noastre.
Dacă nu dăruim, nu permitem vânturilor să intre acolo unde trebuie pentru a percepe direct vacuitatea. Ne oprim curgerea corectă a energiei în corpul nostru, fapt care va crea boli în organism.
Care este antidotul?
Ideea despre care vorbim aici este de a nu da, nu-i așa? Este de a păstra pentru noi, deci care este antidotul? Antidotul este de a practica generozitatea, astfel că în mod automat nu vom cădea în această situație.
Trebuie să fim atenți
Deoarece acest jurământ este antidot la afecțiunile noastre spirituale, precum zgârcenia, egoismul și pentru că egoismul este îmbibat în mintea noastră, este destul de dificil să judecăm situația corect. Adică, credem că gândirea noastră este corectă, dar suntem mânați de egoism. De aceea trebuie să lucrăm cu această linie de delimitare. De fiecare dată când avem îndoieli, este bine să medităm mult, iar atunci judecata și mintea noastră vor fi mai clare.
Trebuie să fim atenți la vocea inimii și că ea nu este egoismul care ne vorbește.
3. A nu accepta scuzele cuiva.
Shak kyang mi nyen
Shak = confesiune, mărturisire.
Shakpa = a te confesa, a mărturisi.
Shakpa provine de la expresia „a despica bușteanul”. Adică, omul își deschide inima și mărturisește despre o infracțiune pe care a comis-o.
Aici cuvântul Shak este în sensul de a cere iertare, de a se scuza.
Kyang = aici înseamnă „dar” sau „chiar” sau „în ciuda”.
Nyen = a auzi, a asculta.
Mi nyen = a nu auzi.
Shak kyang mi nyen înseamnă a nu auzi când cineva ne cere iertare sau a nu accepta scuzele cuiva.
Deci, sensul aici este că atunci când cineva ne-a rănit și vine să-și ceară scuze/iertate, noi refuzăm să-i acceptăm scuzele.
Și acest jurământ are și două părți
Și acest jurământ are două părți, deși este scrisă numai una, pentru că a primit forma prescurtată.
a. Prima parte: a nu accepta scuzele altuia.
În limba tibetană se spune:
shejang milen
She jung = scuză, iertare.
Mi len = a nu lua, a nu accepta.
Adică, a nu accepta scuzele.
Cineva ne-a rănit. El vine să-și ceară scuze, iar noi suntem supărați pe el și nu vrem să-l iertăm, și rămânem supărați.
Motivul
Pentru ca acesta să fie Tsatung, motivul nostru este de a-i face rău. Refuzăm să-i acceptăm scuzele pentru ca el să se simtă rău. Este un fel de răzbunare.
Dacă aveți un alt motiv pentru a nu accepta scuzele, atunci nu este încălcare.
După cum ați observat, există întotdeauna un motiv în aceste jurăminte. Ceea ce face ca încălcarea să fie gravă, nu este atât actul, cât motivația/intenția din spatele actului.
Și în acest sens, i se cere practicantului mai mult decât jurămintele de eliberare, pentru că mintea trebuie testată tot timpul.
Trebuie să ne observăm nu atât la ceea ce facem, ci de ce facem asta. Acest lucru necesită a fi atent la ceea ce se află în spatele faptei. Ce ne motivează? Și pe măsură ce începem să ne observăm mai mult, vom descoperi de câte ori ne mințim. Toate acestea ne ajută să ne surprindem motivația, să o corectăm, și treptat să ne dezvoltăm integritatea.
b. A lovi o persoană din furie sau ură.
Acesta este a doua parte a acestui jurământ, care nu este scrisă aici:
Tsokpa
Tsokpa = a lovi o persoană, din supărare.
Motivul
A lovi pe cineva din mânie, înseamnă că motivul este ura.
În Tibet, până în ziua de azi, în mănăstiri copii sunt bătuți. Dacă motivația este de a-i disciplina, dacă considerăm că asta îi va disciplina și continuăm să-i iubim, nu va fi Tsatung, dar asta nu înseamnă că oamenii ar trebui să fie bătuți din orice motiv.
De exemplu: cineva ne-a rănit, ne-a jignit. El vine să ne ceară iertarea, dar noi încă nu ne-am liniștit. Putem spune: „Bine, bine, te iert!”, dar nu puteți ierta, pentru că vă simțiți încă jigniți. Ceea ce este important aici, este să nu ne mințim pe noi înșine! Ceea ce trebuie să avem este dorința de a-l ierta, chiar dacă nu suntem încă capabili de asta. Uneori nu mai este nimic de făcut, deoarece energiile au trecut în canalele laterale și este nevoie de două zile pentru ca ele să revină la normal.
Putem spune: „Bine! Lucrez la asta. Hai să ne liniștim puțin. Să separăm forțele deocamdată și eu voi lucra la asta.”
Dar nu vom spune: „Nu te iert”. Este important să nu rămânem cu sentimentul de ură sau răzbunare sau cu dorința de a nu-l ierta ca el să sufere. Poate că nu mergem să-l jignim în mod direct, dar faptul că nu-l iertăm este un mod de a-l pedepsi, de a-l face să nu se simtă bine.
Un Bodhisattva nu poate avea resentimente, pentru că el este în serviciul întregii creații.
Grup Facebook