Cursul 7
Jurămintele Bodhisattva
A doua etapă a studiilor Madhyamika
Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 2 – partea a doua
O scurtă recapitulare
În prima parte am vorbit despre jurămintele Pratimoksha, jurămintele de eliberare personală. Am vorbit despre jurămintele Bodhisattva și cele tantrice.
De asemenea, am văzut care sunt cele trei grupuri de moralitate. Nuanța primului grup este de a nu rănii pe ceilalți. Am văzut că al doilea grup are ca scop acumularea de binefaceri care este esențială pe calea iluminării, iar cel de-al treilea are ca scop de a acționa spre binele tuturor ființelor.
Între cele trei grupuri jurăminte și cele trei tipuri de moralitate există o paralelă, dar ele nu sunt congruente, pentru că, chiar dacă nu suntem în Tantra putem fi deja conștienți că „acționăm pentru binele tuturor ființelor” și orice acțiune este făcută din motivația: „Tot ceea ce întreprind este pentru a mă dezvolta spiritual, astfel încât să devin o binecuvântare pentru toate ființele.”
De asemenea, am vorbit despre cele patru calități minunate ale jurămintelor Bodhisattva:
a. A lua jurămintele de la cineva pe care îl respectăm și în care avem încredere, și care el însuși își păstrează bine jurămintele. Iar acest fapt va fi pentru noi un factor de înfrânare, care ne va împiedica să încălcăm jurământul.
b. A doua calitate este motivația pură, este Bodhicitta. A lua jurămintele Bodhisattva se datorează compasiunii pentru toate ființele, a dorinței de a le salva din suferință. Motivația noastră dă jurămintelor o forță imensă și, de asemenea, este un factor de înfrânare, deoarece atunci când ne aflăm în situația în care am putea încălca un jurământ, gândul că sabotăm dorința noastră de a fi o binecuvântare pentru toate ființele, ne va înfrâna din săvârșirea faptei.
c. A treia calitate, jurămintele încălcate pot fi restaurate, sunt fixabile. Jurămintele pot fi luate din nou și există modalități de remediere ale acestora.
d. Iar a patra calitate era faptul că datorită respectului nostru față de persoana care ne-a conferit jurămintele și a motivației Bodhicittei noastre puternice, din capul locului nu vom încălca jurămintele.
Patru tipuri de măreție ale jurămintelor Bodhisattva
Dacă mai înainte am vorbit despre cele patru calități minunate ale jurămintelor, acum vom vorbi despre patru tipuri de măreție
Tsul trim kyi chewa la shi
Tsultrim = moralitate.
Kyi = al.
Chewa = măreție/grandoare.
La = prepoziție.
Shi = patru.
Tsultrim kyi chewa la shi înseamnă „patru măreții ale jurămintelor Bodhisattva”.
1. Binefacerea
Gewa
Gewa = binefacere, bunătate.
Cum spune Sangha în limba tibetană? Se spune Gendun chok.
Ge = binefacere,
Dun = posesori de bunătate, cei care au binefaceri.
Chok = înalt, nobil.
Deci, Gendun chok înseamnă oameni nobili posesori de binefaceri.
Practica bodhisattva
Despre ce binefaceri vorbim aici? Intrăm acum în Mahayana.
Dacă ne uităm la Mahayana versus Hinayana, cei ce practică Hinayana se axează pe generarea Renunțării și pe meditația asupra suferinței samsarice. Ei meditează foarte mult asupra morții, asupra karmei și muncesc mult pentru a înțelege de unde provine suferința și acționează pentru a ieși din ea.
Pentru a ieși din suferință, ei își dezvoltă, printre altele, Santosha, adică se mulțumesc cu puțin, sunt mulțumiți cu ceea ce au. Ei nu mai caută lucruri materiale pentru că le înțeleg inutilitatea. În cele mai multe cazuri se călugăresc. Acest lucru nu este neapărat obligatoriu, dar cei care au luat calea monastică nu doresc să mai fugă după plăcerile acestei lumi, pentru că înțeleg bine efemeritatea lor și că în cele din urmă toate aceste lucruri se vor sfârși, le vor pierde. Ei caută să ajungă la un nivel cu mult mai înalt de fericire, mult mai înalt. Drept urmare, pentru a-și atinge obiectivele, vor căuta să nu fie prea ocupați. Ei se izolează și meditează mult.
Aceasta este Hinayana. Ea este răspândită în Asia de Sud-Est, în curentul Theravada. Nu este corect să spunem că Theravada este Hinayana, dar există multe caracteristici ale Hinayanei în Theravada. Și sunt mulți practicanți ai căii Hinayana care au mintea Mahayana. În Thailanda, de exemplu, este ceva foarte obișnuit ca oamenii să meargă și să se izoleze în pădure.
În mod intenționat, jurămintele călugărilor cuprind ca ei să fie săraci, lipsiți de bunuri materiale, astfel încât să nu fie preocupați de ele, în scopul de a le direcționa mintea spre perceperea vacuității, ca să iasă de aici.
Sunt mulți care nu au auzit niciodată cuvântul Tantra. În zilele noastre, în Occident, totul se schimbă, și pentru faptul că lucrurile sunt deschise, curentele au început să se influențeze reciproc. În Hinayana sunt tehnici de meditație foarte frumoase. Au meditații asupra compasiunii și iubirii – Metta, dar orientarea lor este diferită.
De ce spunem asta? Deoarece, în Mahayana, Bodhisattva caută toate aceste lucruri pe care le caută și practicantul Hinayana, dar el dorește ca și toți ceilalți să ajungă la ele. Adică, este dispus să fie ocupat dacă îi ajută și pe ceilalți.
Dacă ne referim la iluminare, practicantul Hinayana se străduiește să ajungă la Nirvana. Și ce este Nirvana? Încetarea imediată și ireversibilă a tuturor afecțiunilor spirituale și a semințelor cauzelor afecțiunilor spirituale.
Cel ajuns în Nirvana nu se mai poate supăra vreodată. Nu numai că nu se mai supără, dar și tendința de a se supăra a dispărut. La fel și toate celelalte afecțiuni și acest lucru duce la Nirvana. Într-adevăr, practicanții Hinayana, dacă sunt norocoși pot ajunge la Nirvana.
Un Bodhisattva caută mai mult de atât. Bodhisattva caută nu numai să-și elimine toate afecțiunile spirituale, dar și așa-numitele „obstacole în calea atotcunoașterii”. Deoarece iluminarea completă este o stare mult mai avansată decât Nirvana, iar în această stare Buddha dobândește atotcunoașterea.
În conștiința noastră există un cumul de obstacole, care este mult mai greu de înlăturat decât afecțiunile spirituale. Este mult mai rafinat și mult mai dificil de eliminat. Iar pentru asta este necesară foarte multă practică, dincolo de practica Hinayana.
Bodhisattva acționează spre binele tuturor ființelor
Deci, din moment ce Bodhisattva caută să ajungă la iluminare și să-i aducă și pe ceilalți la iluminare, asta înseamnă că el acționează pentru toate ființele și face asta permanent. El acționează pentru cei care sunt la un nivel înalt, cum ar fi Mahayana, dar și pentru cei care sunt în Hinayana. El, de asemenea, acționează și pentru cei care nu sunt încă pe o cale spirituală. Așa este descris aici.
– Cum îi ajută Bodhisattva pe cei care sunt pe calea Mahayana? Îi ajută să evite defectele pe care nu le au încă, deoarece este posibil ca oamenii să nu aibă vreun defect în caracterul lor, dar ar putea să și-l dezvolte. Deci Bodhisattva îi ajută să nu cadă în locuri pe care încă nu și le-au dezvoltat și îi ajută să scape de orice defecte pe care le au deja.
Dacă citim cântecul Bodhicittei:
” Bodhicitta supremă și prețioasă
Să apară unde nu a fost,
Cea răsărită deja să nu scadă,
Fie ca ea să crească și mai mult.”
se spune să-i ajutăm pe cei care au deja o oarecare compasiune și un pic de Bodhichita, să și le dezvolte și mai mult, și să-i determinăm pe cei care nu le au, să și le dezvolte.
Așadar, un Bodhisattva va ajuta persoanele care au ajuns la un nivel înalt să nu-și dezvolte defecte pe care nu le au, să le înlăture pe cele pe care le au deja și să-și dezvolte calitățile bune pe care le au.
– Această mare compasiune îl determină pe Bodhisattva să se poarte cu toate ființele așa cum se poartă cu mama lui. Toate ființele sunt mama lui. În text, se folosește descrierea că toată lumea este oaspetele nostru. Și ce face gazda? Își ajută oaspeții. Rolul lui este să-i ajute pe oaspeții. Deci, cariera unui Bodhisattva este de a ajuta toate ființele.
– Cu cine începe el? Începe, de exemplu, cu persoanele aflate în necaz sau chinuite de supărări. Bodhisattva nu le va critica niciodată supărarea, chiar dacă ea este îndreptată contra lui, ci va rămâne plin de compasiune față de ele. El va încerca să le ajute să iasă din această situație, învățându-le modalități de a ierta sau de a renunța la resentimente. Cu siguranță, el nu va răspunde supărării prin supărare. Un Boddisattva nu va turna „gaz pe foc” dacă cineva este supărat pe el, ci va căuta modalități de a calma spiritele. El nu va căuta dreptatea, ci va căuta modalități de a-l împiedica pe celălalt să sufere. Când ne referim aici la dreptate, ne referim la cine are dreptate dintre noi doi: „Nu este drept să fi supărat pe mine” sau ceva de genul acesta. El nu va căuta acest tip de dreptate.
– El va încerca să îi ajute pe cei care nu au condițiile exterioare sau interioare să acumuleze binefaceri. Uneori, oamenii nu au condițiile exterioare necesare, în sensul de greutăți financiare, de exemplu, sau trebuie să li se explice mai încet. Sau au dificultăți interioare, în sensul că nu au acumulat suficientă karma și nu s-au deschis spre binefaceri. Iar în aceste cazuri, Bodhisattva le va oferi oportunități pentru a-i ajuta pe ceilalți.
– Un Bodhisattva încercă să-i ajute pe cei care ar fi putut urca pe calea compasiunii, dar datorită faptului că au comis unele abateri morale, au căzut de pe cale.
În lumea noastră, cum am putea pune în practică? În închisori. Mulți deținuți stau ani de zile în închisori pentru prostiile care le-au făcut, sau sunt închiși pentru omor. De multe ori, în special cei condamnați pe viață, care nu mai au unde să meargă, care nu mai caută să facă carieră, pot să se deschidă dharmei. Este minunat dacă Dharma este adusă în închisori. Pentru un Bodhisattva este un loc foarte bun de a merge și de a ajuta aceste persoane.
– Și, desigur, Bodhisattva va încerca, de asemenea, să îi ajute pe cei care au căzut deja într-o existență inferioară: animale, spirite sau ființele infernului.
– Bodhisattva îi ajută pe toți, și pe cei buni și pe cei răi.
Deci, până acum pe lista noastră ne-am referit la:
-
- cei dominați de furie sau resentimente.
- cei care nu au calitățile necesare pentru a acumula binefaceri.
- cei care ar fi putut să fie pe o cale spirituală, dar ceva s-a întâmplat și au căzut de pe ea,
- cei care nu trăiesc în această lume, ci în lumile inferioare.
– Acum, ne vom referi la cei înalți. Cine sunt ei? Cei născuți în lumi reușite, adică zeii. Zeii sunt ființe care trăiesc foarte bine și mulți dintre ei au multă putere. Însă nu înțeleg vacuitatea și nici nu au o cale spre iluminare, așa că Bodhisattva acționează și pentru ei.
Calea spre iluminare are cinci etape. Prima etapă este etapa acumulării, apoi etapa pregătirii, a percepției directe, a practicii și iluminarea – pe care o numim „nu mai este nimic de învățat”.
Cum se ajunge la etapa acumulării? Prin renunțare. Atunci când apare dezgustul față de samsara și se începe acumularea de binefaceri pentru a ieși din ea.
– Deci Bodhisattva va încerca să aducă ființele la etapa acumulării. Cele care sunt deja în etapa acumulării, el va încerca să aducă la etapa pregătirii, și așa mai departe.
Întrebarea este la ce nivel se află Bodhisattva însuși? După cum știm există 10 nivele.
O persoană devine Bodhisattva atunci când realizează Bodhicitta. Acest lucru se poate întâmpla înainte sau după etapa percepției directe. Dacă nu s-a întâmplat înaintea etapei de percepție directă, cu siguranță se va întâmpla în etapa percepției. Există situații în care se poate realiza Bodhicitta înainte de perceperea vacuității.
Deci Bodhisattva poate fi și cel care și-a dezvoltat Bodhichita adevărată, dar care nu a perceput încă vacuitatea în mod direct. Un astfel de Bodhisattva se poate afla în etapa acumulării sau a pregătirii, și să-i ajute pe cei care sunt aproape de iluminare, adică să le creeze condițiile necesare pentru a sta în retreat și să ajungă la iluminare.
Mahayana și Hinayana
Cele cinci etape ale căii spre iluminare se află și în Mahayana și în Hinayana.
Dacă cineva se află pe calea Mahayana și dacă mintea lui este îmbibată de compasiune, atunci dacă el nu a realizat încă Bodhichita, atunci o va realiza pe calea perceperii. Dar, dacă el nu este pe calea Mahayana, va putea să experimenteze ceea ce se numește „lipsa de sine”- Dakme sau Anatta în limba pali. Ei nu o numesc vacuitate.
Există controverse dacă această experiență este similară vacuității sau nu, și mulți înțelepți vor spune lucruri diferite, dar asta nu garantează neapărat Bodhichita. Prin urmare, cel care se află pe calea perceperii, dar este pe calea Hinayana și nu are Bodhichita, nu va ajunge la iluminarea completă, ci poate ajunge la Nirvana. El va continua să practice și va putea ajunge la Nirvana, dar nu va putea ajunge la iluminare completă fără să fi urcat pe calea Mahayana, așa că în tradiția noastră se spune că nu este o cale bună.
Maeștrii cum ar fi Dharmakirti sau Haribhadra spuneau că ceea ce experimentează cei care sunt pe calea Hinayana nu este același lucru cu perceperea vacuității. Alți maeștri, printre care Chandrakirti spunea că experiența pe care o au cei din Hinayana nu poate să fie diferită de perceperea vacuității.
Se spune despre cei care au ajuns la Nirvana, că pot sta în ea milioane de ani într-o mare plăcere, dar în cele din urmă, va veni Buddha și îi va trezii de acolo. Ei vor trebui să urce pe calea Mahayana și să practice mult, pentru a putea elimina toate obstacolele care au rămas spre atotcunoaștere.
Practicanți diferiți au moduri de practică diferite
Dacă citim, de exemplu, scrierile yoga hinduse, cum ar fi Haṭha Yoga Pradīpikā, putem înțelege că practicanții au făcut calea până la capăt. Au practicat cu ajutorul respirațiilor și a corpului, au meditat și în cele din urmă au ajuns la Raja Yoga – cea mai înaltă stare de practică yoga. Așadar, există multe căii, care în exterior sunt diferite, dar în final, orice cale autentică va duce la calea perceperii.
De ce există atâtea căi diferite? Pentru că oamenii vin cu karme diferite, au tendințe diferite și nevoile lor sunt diferite, de aceea vor întâlni profesori potriviți lor, fapt care este esențial.
Fiecare religie își are locul și importanța ei, deoarece de ea beneficiază exact cei care au nevoie de aceasta, iar când oamenii nu vor mai avea nevoie de o religie anume – ea va dispare. Deci, dacă suntem budiști serioși, vom respecta toate religiile, și vom ajuta oamenii în activitățile lor, pentru că plantăm semințe karmice pentru a ajunge la iluminare.
Creștinismul, iudaismul – sunt operele ființelor iluminate. Nici să nu vă gândiți altfel.
Binefacerea unui Bodhisattva include antrenamentul în meditație
Gewa este și dorința de a atinge fericirea în această viață, de a ajunge la Ananda, vă mai amintiți? Ananda – plăcerea divină la care putem ajunge în această viață. A aspira de a ajunge la iluminare în această viață.
Ce este esențial să facem pentru a ajunge la ea? Cu siguranță tantra, dar chiar înainte de Tantra, meditația este absolut necesară. Fără meditație nu avem nicio șansă.
Deci, o parte a activității unui Bodhisattva este dezvoltarea meditației. Cu toate că el se preocupă de alții, va trebui să mediteze. Altfel, el nu va putea atinge la nivelurile înalte, în care să-i poată ajuta cu adevărat pe ceilalți.
2. Fără măsură
Paktu Mepa
Pak = măsură sau limită
Mepa = nu este.
Paktu Mepa înseamnă fără măsură, nelimitat, nenumărat, infinit. Ce înseamnă nenumărate? Asta înseamnă că jurămintele Bodhisattva au nenumărate virtuți. Virtuțile, beneficiile care răsar ca urmare a păstrării jurămintelor şi a realizării Bodhichitei sunt nenumărate, sunt incomensurabile.
3. A ajuta ființele
Pen Dokpa
Pendok = a ajuta.
Cu alte cuvinte, a ajuta de a aduce fericirea tuturor ființelor.
Cum poate ajuta un Bodhisattva să aducă fericirea tuturor ființelor? În timp ce practică și după ce și-a încheiat practica. Cu siguranță că dacă un Bodhisattva și-a finalizat practica, este deja un Buddha; el va aduce fericirea tuturor ființelor. Este tot ceea ce face Buddha.
Iar practica este foarte interesantă.
Cum devine Bodhisattva un Buddha? El practică să le aducă fericirea celorlalți, și aceasta este esența care dă forță căii. El ia rezultatul drept cale. Bodhisattva își spune: „Vreau să fiu un Buddha. Ce face Buddha? El ajută permanent toate ființele. Ce voi face pe calea mea? Voi ajuta ființele. Desigur că încă nu le pot ajuta în toate necazurile lor, dar practic…” Aceasta este puterea acestor jurăminte. Acesta este și secretul Tantrei.
De aceea, aceste jurăminte sunt de fapt jurăminte tantrice la nivelurile joase ale tantrei.
4. Rezultate și beneficii sau binecuvântări și beneficii.
Drebu Dang Penyun Chewa
Drebu = efect, rezultat, fruct,
Penyun = beneficiu, avantaj, virtute, calități benefice.
Chewa = măreție, grandoare.
Drebu Dang Penyun Chewa înseamnă măreția rezultatelor și a beneficiilor.
Se poate înlocui cuvântul rezultat cu binecuvântare, deoarece rezultatul este o binecuvântare. Aici, cuvântul Drebu ce înseamnă rezultat, are sensul de binecuvântare.
– Care este beneficiul cel mai mare? Iluminarea. Păstrarea acestor jurăminte duce la iluminare.
– Care este marea binecuvântare? Aceasta este binecuvântarea care o va aduce altora păstrarea jurămintelor, atunci când vom fi iluminați.
Adică, păstrarea jurămintelor va fi o binecuvântare și pentru noi și pentru toți ceilalți.
– Ce ne va aduce păstrarea jurămintelor? Vom deveni iluminați, nu vom mai suferi și vom fi permanent într-o stare de plăcere sublimă.
– Ce va aduce altora? Ajutorul nostru. Vom avea și capacitatea de a-i ajuta pe ceilalți.
Așadar, acestea sunt „cele patru măreții ale jurămintelor Bodhisattva”.
Un Budhisattva culege beneficii în fiecare clipă
Ce se întâmplă cu cineva pe calea Hinayanei? Aceste lucruri se aplică și lor?
Înainte de a se ajunge la Calea preceperii, practica este aproape similară pentru practi-canții celor două căi.
Pentru un Bodhisattva, aceste patru măreții vor începe din momentul urcării sale pe cale, în timp ce practică calea, deoarece calea în sine este de a-i ajuta pe ceilalți. Chiar și când meditează, o face pentru alții. Când face yoga, o face și pentru alții. Când bea apă o face pentru alții. Când respiră, o face pentru alții.
Și acesta este motivul pentru care un Bodhisattva va avea parte de nenumărate beneficii și binecuvântări.
Importanța jurămintelor de eliberare personală
pe calea celor șase perfecțiuni
Oare cel care a ajuns să practice calea perfecțiunilor, calea Mahayana sau Bodhisattva, poate renunța la jurămintele de eliberare?
Motivul pentru care a apărut această întrebare se datorează faptului că în scripturi există o astfel de abordare. Je Tsongkapa a răspuns că această abordare este o mare greșeală, o greșeală gravă. El a spus că atât jurămintele de eliberare de eliberare cât și celelalte jurăminte sunt la fel de necesare.
Pentru a urca pe Calea Vajrayana, Calea Diamantului, Calea Tantrică, Calea Rapidă, avem nevoie de o bază solidă atât pentru jurămintele de eliberare, cât și pentru jurămintele Bodhisattva.
De fapt, tradiția noastră spune că este bine ca o persoană, înainte de a lua jurămintele Bodhisattva, să ia mai întâi o anume formă de jurăminte de eliberare, fie că dorește să devină călugăr, fie că nu, și anume Jurămintele pe viață a laicului:
-
- A nu ucide – făptură vie sau făt uman.
- A nu fura – a nu fura de la cele Trei Diamante.
- A nu minți despre realizările noastre spirituale.
- Comportament sexual inadecvat, a nu comite adulter, iar pentru călugări – a nu avea contact sexual.
- A nu consuma alcool sau droguri.
Ce rău este dacă bem puțin vin?
Buddha a luat un fir de iarbă, a arătat spre vârful firului și a spus: „Cine va bea stropul de alcool care poate fi pus pe acest vârf, el nu poate fi discipolul meu.”
Va trebui să ne punem dorința în aceeași balanță cu compasiunea noastră față de toate ființele.
Pentru a obține iluminarea, avem nevoie de o concentrare incredibilă. Avem nevoie de o minte extrem de clară. Există nenumărate lucruri care ne întunecă mintea. Bodhisattva care spune: „Vreau să ajung la iluminare pentru binele întregii creații”, și el în mod conștient își deteriorează mintea, asta înseamnă că face exact invers de ceea ce susține.
Dacă există în medicament alcool și medicamentul este necesar pentru a ne menține sănătatea, va trebui să luăm medicamentul.
Să presupunem că suntem un practicant care dorește să fie iluminat. Cum se ajunge la iluminare? Avem nevoie de o cale de a ajunge la iluminare, nu-i așa? Nu o cunoaștem pentru că, dacă am ști-o, am face-o deja? Avem nevoie de cineva care să ne arate calea. Cine ne arată calea a sosit deja. Buddha a venit și ne-a dat jurămintele, iar el vede calea. Așa că a avut un motiv întemeiat să ni le dea, pentru că avem nevoie să ne dezvoltăm această concentrare extraordinară.
Dacă vom spune „Voi urma regulile mele”, atunci conform regulilor pe care le-am decis, vom ajunge acolo unde ajungem, fără să-i dăm nicio posibilitate de a ne îndruma.
Jurămintele sunt darul pe care ni l-a oferit Buddha pentru a ne îndruma pe calea pe care nu o cunoaștem, iar această cale nu va fi după regulile noastre.
Și dacă acum vedem ca obstacol faptul că nu trebuie să bem alcool, pe măsură ce progresăm pe cale vom înțelege cât este acest obstacol de mic față de cele care vor apare. Ele vin pentru că karma noastră le produce și sunt obstacolele noastre pentru a ne elibera de suferință. Deci, acesta este doar unul dintre ele.
Pe calea spirituală, întotdeauna va exista această bătălie cu ego-ul, pentru că egoul „le știe pe toate” și ego-ul va lupta pentru existența sa. El va lupta și va veni cu justificări și va avea dreptate, iar noi vom rămâne prinși în suferință.
Fumatul de țigări intră tot în această categorie?
Fumatul trebuie pus în aceeași categorie. Pentru a ajunge la iluminare avem nevoie de corpurile noastre. Avem nevoie de o viață lungă, pentru că calea este foarte lungă.
Trebuie să facem tot ceea putem pentru a proteja viața, de a o respecta și pe a noastră și pe a celorlalți. Este vital.
Oare păstrarea jurămintelor de eliberare
nu deviază atenția lui Bodhisattva de la ceilalți?
Sunt persoane care amestecă jurămintele de eliberare cu motivația Hinayana. Ele vor spune: „Cineva care se focusează pe jurămintele de eliberare care vin din Hinayana, își va îndrepta atenția spre el însuși, iar acest lucru îl va opri pe Bodhisattva din scopul lui, deoarece el va acționa doar pentru sine.”
În literatura tibetană, ideile greșite și argumentele sunt foarte frumos prezentate:
– Ei încep să prezinte opiniile greșite, după care aduc argumente care demonstrează că acestea nu au sens, că sunt greșite. Acesta este prima etapă.
– În a doua etapă, sunt prezentate ideile noastre Rang luk, calea noastră, și noi avem întotdeauna dreptate.
– În a treia etapă, după ce am spus ce credem, oponentul revine și încearcă din nou să intre în polemică, urmând apoi o serie de dezbaterii care infirmă opinia oponentului.
Acesta este o metodă pedagogică foarte bună, deoarece ne ajută să ne clarificăm împotrivirile pe care le avem în minte.
Deci, oponentul vine și ne va spune: „Jurămintele de eliberare provin din Hinayana. În Hinayana, practicantul se concentrează pe el însuși, așa că dacă spuneți că jurămintele de eliberare sunt importante și pentru Bodhisattva, asta înseamnă că el își va direcționa atenția asupra lui în loc să și-o concentreze asupra tuturor ființelor.”
Răspunsul nostru va fi: „Este exact invers. Jurămintele de eliberare stau la baza jurămintelor Bodhisattva.”
Și am menționat deja bine-cunoscutul citat a lui Je Tsongkapa, care spunea:
„Ideea că cei care păstrează jurămintele mai înalte trebuie să renunțe la jurămintele inferioare este ca și grindina puternică, care cade și distruge însăși rădăcina învățăturilor tuturor Buddha victorioși, tăind recoltele bogate de binefaceri și fericire care ar fi putut ajunge la orice viețuitoare. Este ideea oarbă a celui care nu înțelege punctele esențiale ale scripturilor importante ale întregii game de școli budiste. Ca atare, îndepărtați-vă de această idee cât mai repede posibil și aruncați-o ca pe un gunoi.”
În lecția a 3-a vom vorbi despre ceremonia de luare a jurămintelor Bodhisattva. Acest lucru înseamnă că fiecare dintre voi în viitor, le veți conferi elevilor voștri, de aceea este bine să cunoașteți bine acest material.
Grup Facebook