Category: ACI 7 – Juramintele Bodhisattva

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

I. Jurămintele de refugiu

1. Nu căuta refugiul în obiectele lumești și zeități odată ce te-ai refugiat în Buddha;
2. Nu răni nicio ființă vie odată ce te-ai refugiat în Dharma;
3. Evită legătura strânsă cu persoanele care nu cred în cale odată ce te-ai refugiat în Sangha;
4. Tratează orice reprezentare a lui Buddha, indiferent de calitatea artistică sau de calitatea materialului, ca și cum ar fi Buddha însuși, odată ce te-ai refugiat în Buddha;
5. Tratează orice material scris, chiar și o singură literă, ca și cum ar fi Dharma însăși, odată ce te-ai refugiat în Dharma;
6. Tratează chiar și o bucată din roba aurie ca fiind însăși Sangha, odată ce te-ai refugiat în Sangha;
7. Ia-ți refugiul din nou și din nou, în timp ce îți amintești de calități înalte ale obiectelor de refugiu;
8. Pentru a-ți aminti de bunătatea lor, oferă obiectelor de refugiu prima înghițitură din ceea ce mănânci sau bei;
9. Încurajează-i și pe alții să-și ia refugiul;
10. Ia-ți refugiul de trei ori dimineața și de trei ori seara, în timp ce te gândești la beneficiile acestui act;
11. Pune-ți toată încrederea în obiectele de refugiu în orice activitate în care te implici;
12. Nu renunța la cele Trei Diamante, chiar și cu prețul vieții tale, în nicio situație și nici măcar în glumă.

II. Jurămintele de eliberare 

Evită să faci următoarele acțiuni:

13. A omorî;
14. A fura;
15. Comportament sexual inadecvat;
16. A minți;
17. Vorba care dezbină;
18. Vorba dură, necuviincioasă;
19. Discuțiile inutile;
20. A râvni;
21. Rea voința, bucuria de răul altuia, invidie;
22. Concepția greșită.

III. Jurămintele pe viață ale laicului

Aceste jurăminte sunt pentru cei care nu sunt călugări (persoanele laice). Cei care au luat aceste jurăminte vor urmări în carnețel câte unul în fiecare zi.

Evită următoarele:

23. A nu omorî un om sau un făt uman;
24. A nu fura un lucru valoros;
25. A nu comite adulter cu cineva care se află într-o altă relație de cuplu;
26. A nu minți despre realizările spirituale;
27. A nu consuma alcool sau droguri și nici să le oferim altcuiva;

IV. Jurămintele Bodhisattva

A. Jurămintele de bază

28. A te lăuda pentru a obține un câștig personal sau onoare;
29. A critica sau condamna pe ceilalți pentru a obține un câștig personal sau onoare;
30. A nu dărui Dharma din dorința de posesivitate;
31. A nu dărui lucruri materiale din dorința de posesivitate;
32. A nu accepta scuzele altuia;
33. A lovi o altă persoană;
34. A abandona calea Mahayana, negând faptul că scrierile ei au fost date de către Buddha;
35. A preda Dharma falsă;
36. A fura de la Diamantul Buddha;
37. A fura de la Diamantul Dharma;
38. A fura de la Diamantul Sangha;
39. A renunța la cea mai înaltă Dharma prin desconsiderarea scripturilor Căii ascultătorilor;
40. A renunța la cea mai înaltă Dharma prin desconsiderarea scripturilor Căii celor deveniți singuri Buddha;
41. A renunța la cea mai înaltă Dharma prin desconsiderarea scripturilor Mahayana;
42. A lua robele aurii, a bate sau a întemnița un călugăr sau o călugăriță;
43. A revoca cuiva statutul de călugăr sau călugăriță;
44. Fapta imediată a uciderii tatălui tău;
45. Fapta imediată a uciderii mamei tale;
46. Fapta imediată a uciderii unui Arhat;
47. Fapta imediată de a crea scindare în Sangha;
48. Fapta imediată de a face intenționat rău lui Buddha;
49. Concepția greșită;
50. Distrugerea orășelelor;
51. Distrugerea marilor orașe;
52. Distrugerea de zone întregi;
53. Distrugerea țărilor întregi;
54. A preda vacuitatea cuiva care nu este încă pregătit mental;
55. A îndepărta pe cineva de la aspirația spre iluminarea completă;
56. A determina pe cineva să-și abandoneze jurămintele de eliberare personală;
57. A critica calea ascultătorilor, spunând: ”această cale nu poate elimina dorința și restul”;
58. A critica sau condamna pe cineva, pentru a câștiga admirația celorlalți;
59. A înșela cu privire la înțelepciunea profundă, prin falsa declarație că am perceput direct vacuitatea;
60. A primi ceea ce aparține celor trei Diamante, a comunității Sangha sau a unui călugăr/ călugărițe atunci când cineva ni le dă(fără drept);
61. A respinge practica de pace meditativă prin legi care favorizează persoanele care practică mai ales studiul sau rugăciunea;
62. A renunța la aspirația spre iluminare.

B. Jurămintele secundare

(Jurămintele secundare 63-69 sunt legate de Perfecțiunea Generozității)

63. A nu oferi ofrandă zilnică celor trei diamante cu corpul, vorba și mintea;
64. A permite gândurilor de dorință sau aversiune față de lucruri să continue;
65. A nu respecta pe cei care au luat jurămintele Bodhisattva înaintea ta;
66. A nu răspunde la o întrebare sinceră, din furie sau lene;
67. A nu accepta o invitație din mândrie, din dorința de a răni, din supărare sau lene;
68. A nu accepta bani sau lucruri materiale de la un donator din dorința de a-l răni,  din lene sau resentimente;
69. A nu le preda Dharma celor care o cer cu sinceritate din dorința de a-i răni, din lene, resentimente sau invidie;

(Jurămintele secundare 70-82  sunt legate de Perfecțiunea Moralității)

70. A respinge pe cineva care ni se pare lipsit de etică morală din dorința de a-l răni, din supărare sau lene;
71. A nu păstra jurămintele de eliberare personală –  ceea ce îi ajută pe ceilalți să-și dezvolte credința;
72. A săvârși fapte care aduc mai puține beneficii celorlalți;
73. A refuza de a încălca unul dintre primele șapte jurăminte de eliberare din compasiune, atunci când a venit momentul să faci acest lucru.[Există cerințe excepționale pentru cei cărora li se permite să acționeze în acest fel, iar acestea trebuie învățate serios cu un Lama calificat înainte de a întreprinde astfel de acțiuni];
74. Traiul inadecvat în care se încearcă obținerea de lucruri prin prefăcătorie;
75. Traiul inadecvat în care se încearcă obținerea de lucruri prin comportament nesăbuit;
76. Traiul inadecvat în care se încearcă obținerea de lucruri prin aluzii;
77. Traiul inadecvat în care se încearcă obținerea de lucruri prin folosirea forței;
78. Traiul inadecvat în care se încearcă obținerea de lucruri prin folosirea ispitei;
79. Să uităm de noi și să acționăm într-un mod nesăbuit sau să-i facem și pe ceilalți să se comporte la fel;
80. A crede că pentru a-i ajuta pe ceilalți trebuie să amânăm plecarea noastră din Samsara;
81. A nu a acționa pentru a opri zvonurile care ne defăimează;
82. A nu corecta pe cineva când trebuie făcut acest lucru într-o manieră negativă;

(Jurămintele 83-89 sunt legate de Perfecțiunea Răbdării)

83. A răspunde cu aceeași monedă când cineva țipă la noi;
84. A răspunde cu aceeași monedă când cineva este furios pe noi;
85. A răspunde cu aceeași monedă când cineva este violent față de noi;
86. A răspunde cu aceeași monedă când cineva ne critică;
87. A ignora o persoană supărată pe noi fără să încercăm să-i explicăm comportamentul nostru, din dorința de a-l răni, din mândrie sau lene;
88. A refuza să iertăm o altă persoană atunci când ne cere scuze pentru că ne-a făcut un rău, din dorința de a-l răni, din răutate sau pur și simplu pentru că nu simțim nevoia să facem asta;
89. Apermite gândurilor de furie să continue.

(Jurămintele 90-92 sunt legate de Perfecțiunea Bucuriei Efortului)

90. A aduna un grup de discipoli din dorința de a câștiga demnitate, servicii sau oferte materiale;
91. A nu lupta cu lenea sau cu obiceiuri similare;
92. A petrece timpul pălăvrăgind sau a te implica în activități inutile doar de dragul plăcerii;

(Jurămintele 93-99 sunt legate de Perfecțiunea Meditației)

93. A nu depune efort susținut pentru atingerea concentrării meditative din dorința de a răni pe cineva sau din lene;
94. A nu ne strădui să depășim neliniștea sau dorul după ceva sau cineva ca obstacole în atingerea concentrării meditative;
95. A nu ne strădui să depășim gândurile răutăcioase ca obstacole în atingerea concentrării meditative;
96. A nu ne strădui să depășim somnolența sau moleșeala ca obstacole în atingerea concentrării meditative;
97. A nu ne strădui să depășim atracția față de obiectele simțurilor ca obstacole în atingerea concentrării meditative;
98. A nu ne strădui să depășim îndoielile nerezolvate ca obstacole în atingerea concentrări meditative;
99. A considera senzația de plăcere obținută prin concentrare meditativă ca fiind o realizare spirituală importantă.

(Jurămintele 100-111 sunt legate de Perfecțiunea Înțelepciunii)

100. A respinge calea ascultătorilor și a crede că bodhisattva nu trebuie să o învețe sau să o practice – mai ales preceptele de eliberare personală;
101. A depune efort pentru a studia colecția de scripturi ale ascultătorilor în timp ce, colecția de scripturi Mahayana ne este accesibilă având și capacitatea mentală de a le studia;
102. A investi efort în studierea materialelor non-budiste atunci când nu este necesar;
103. A fi atras sau entuziasmat de textele non-budiste chiar și atunci când există un motiv care justifică preocuparea pentru ele;
104. A respinge calea Mahayana atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Această parte nu este atât de importantă”;
105. A respinge calea Mahayana atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Această redactare este inferioară”;
106. A respinge calea Mahayana atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Autorul acestei părți nu este atât de bun”;
107. A respinge calea Mahayana atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Această parte nu contribuie la bunăstarea ființelor vii”;
108. A ne lăuda pe noi înșine din mândrie sau mânie;
109. A condamna sau critica pe ceilalți din mândrie sau mânie;
110. A nu merge de a asculta Dharma din mândrie sau mânie;
111. A te concentra pe ulcior dar  nu și pe ceea ce este în el: a te concentra pe profesor și nu pe ceea ce predă;

(Jurămintele 112-136 sunt legate de capacitatea de a-i ajuta pe ceilalți)

112. A nu ajuta din furie sau lene pe cel care are nevoie de ajutor în îndeplinirea unei sarcini importante;
113. A nu ajuta din furie sau lene pe cel care are nevoie de ajutor să ajungă undeva;
114. A nu ajuta din furie sau lene pe cel care are nevoie de ajutor pentru a învăța o limbă străină;
115. A nu ajuta din furie sau lene pe cel care are nevoie de ajutor pentru dobândirea unei meserii (cu condiția să nu fie ceva dăunător);
116. A nu ajuta din furie sau lene pe cel care are nevoie de ajutor în a-și proteja bunurile;
117. A nu ajuta din furie sau lene pe cel care are nevoie de ajutor în a-i apropia pe cei despărțiți;
118. A nu ajuta din furie sau lene pe cel care are nevoie de ajutor în planificarea unui eveniment de binefaceri;
119. A nu ajuta din furie sau lene pe cel care are nevoie de ajutor să întreprindă în general o binefacere;
120. A nu îngriji pe cei bolnavii din furie sau lene;
121. A nu încerca să le ușurăm suferința celor orbi din furie sau lene;
122. A nu încerca să le ușurăm suferința celor surzi din furie sau lene;
123. A nu încerca să le ușurăm suferința celor handicapați din furie sau lene;
124. A nu încerca, să le ușurăm suferința celor obosiți după o călătorie din furie sau lene;
125. A nu încerca din furie sau lene  să le ușurăm suferința celor care sunt chinuiți de unul dintre cele cinci obstacole mentale;
126. A nu încerca, din furie sau lene, să le ușurăm suferința celor bântuiți de gânduri precum răutatea față de cineva;
127. A nu încerca din furie sau lene să le ușurăm suferința celor care au suferit o înfrângere de pe urma cuiva;
128. A nu încerca din furie sau lene să dăm argumentele potrivite celui care acționează într-un mod periculos;
129. A nu răsplăti pe cei care ne-au ajutat din furie sau lene;
130. A nu ușura durerea unei persoane aflată în necaz sau doliu din dorința de a răni pe cineva sau din lene;
131. A nu da bani sau lucruri materiale celor care le doresc din dorința de a răni pe cineva sau din lene;
132. A nu ne îngriji de nevoile elevilor noștrii din dorința de a răni pe cineva sau din lene;
133. A nu găsi o cale de a ne înțelege cu cineva din dorința de a răni pe cineva sau din lene;
134. A nu lăuda calitățile bune ale cuiva din dorința de a răni pe cineva sau din lene;
135. A nu lua măsuri drastice pentru a-i opri și disciplina pe ceilalți atunci când este necesar din afecțiune mentală sau lene;
136. A nu ne folosi de puterile noastre supranaturale atunci când este necesar;

C. Încălcările secundare împotriva aspirației spre iluminare

137. A nu sprijini cu Dharma pe cei potriviți să fie susținuți;
138. A nu sprijini cu lucruri materiale pe cei potriviți să fie susținuți;
139. A nu renunța la resentimente față de cineva care ne-a rănit;
140. A discrimina între oameni plăcând pe unii și neplăcând pe alții;
141. A nu ne duce la sfântul Lama;
142. A renunța la studiul permanent al cunoștințelor spirituale;
143. A renunța să examinăm și să contemplăm asupra a ceea ce am învățat;
144. A nu păstra în inimile noastre dorința de a-i ajuta pe ceilalți în timp ce ne bucurăm de mâncare sau îmbrăcăminte, etc.;
145. A ne implica într-o activitate virtuoasă fără a păstra în mintea noastră dorința de a ajunge la iluminare de dragul tuturor ființelor vii;

Faptele albe și negre

146. Fapta neagră de a înșela în mod intenționat Lama mințindu-l;
147. Fapta albă este de a nu minți niciodată intenționa, nici măcar în glumă, nicio ființă vie;
148. Fapta neagră de a determina pe cineva să regrete fapta bună pe care a
     făcut-o;
149. Fapta albă de a aduce pe cineva pe care îl instruim să aspire la iluminarea completă, mai degrabă decât să-l aducem să practice Calea inferioară;
150. Fapta neagră de a spune ceva neplăcut unui Bodhisattva din mânie;
151. Fapta albă de a încerca să vedem fiecare ființă vie ca pe Buddha însuși, să le vedem ca fiind complet pure;
152. Fapta neagră de a ne comporta cu viclenie față de cineva fără a ne asuma responsabilitatea personală pentru iluminarea lui;
153. Fapta albă de a menține o atitudine complet onestă față de orice ființă vie fără nici o înșelăciune.

Tabelul de urmărire

Jurămintele se repetă într-un ciclu de 25 de zile.

În fiecare zi, urmați jurămintele din dreapta acelei zile.

Jurăminte	1	2	3	4	5	6	7
Ziua 1	1	26	51	76	101	126
Ziua 2	2	27	52	77	102	127
Ziua 3	3	28	53	78	103	128
Ziua 4	4	29	54	79	104	129
Ziua 5	5	30	55	80	105	130
Ziua 6	6	31	56	81	106	131
Ziua 7	7	32	57	82	107	132
Ziua 8	8	33	58	83	108	133
Ziua 9	9	34	59	84	109	134
Ziua 10	10	35	60	85	110	135
Ziua 11	11	36	61	86	111	136
Ziua 12	12	37	62	87	112	137
Ziua 13	13	38	63	88	113	138
Ziua 14	14	39	64	89	114	139
Ziua 15	15	40	65	90	115	140
Ziua 16	16	41	66	91	116	141
Ziua 17	17	42	67	92	117	142
Ziua 18	18	43	68	93	118	143
Ziua 19	19	44	69	94	119	144
Ziua 20	20	45	70	95	120	145
Ziua 21	21	46	71	96	121	146
Ziua 22	22	47	72	97	122	147
Ziua 23	23	48	73	98	123	148	149
Ziua 24	24	49	74	99	124	150	151
Ziua 25	25	50	75	100	125	152	153

 

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

A doua etapă a studiilor Madhyamika

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 10

Lecția 10 se va ocupa despre: Cum să ne păstrăm jurămintele.

În toate aceste lecții am vorbit despre:

• Jurăminte;
• Despre sursele jurămintelor;
• Despre binecuvântarea lor (am vorbit în primele lecții despre utilitatea lor);
• Cum încălcăm jurămintele;
• Am vorbit despre cum se desfășoară ceremonia de conferire a jurămintelor;
• Apoi, am trecut prin fiecare jurământ;
• Iar în lecția 9 am descris anexele la lista de jurăminte, faptele albe și negre.

În această lecție vom vorbi despre modul de păstrare a jurămintelor. Există cinci puncte, pași sau cinci aspecte despre păstrarea lor.

1. A respecta jurămintele ca fiind cuvântul lui Buddha.

Sung la – cuvântul lui Buddha.     Gupa – a respecta.     Și aici este vorba de respectarea cuvintelor lui Buddha.

Conform Maeștrilor Asanga și Je Tsongkapa, primul pas care permite să ne păstrăm bine jurămintele este de a vedea în ele ca fiind cuvintele rostite de Buddha.

Buddha a vorbit despre toate aceste jurăminte în momente și locuri diferite, după care ele au fost adunate de către Maestrul Asanga. După cum știm Maestrul Asanga a primit îndrumări directe de la Manjushri, de la o ființă iluminată.

Deci, le vom vedea ca fiind spuse de entități iluminate al căror unic scop este să ne conducă la iluminare. Și este bine să le vedem ca și când entitățile iluminate ni le-au dat în mod direct. Buddha ni le-a spus personal, pentru că a știut care ne sunt nevoile și mintea noastră. Ele sunt cadoul nostru personal de la o ființă iluminată. El ne vede pe fiecare dintre noi, acum și peste cinci sute de ani, și peste o mie de ani de acum înainte. El ne vede mintea, ne vede gândurile și acesta este darul pe care ni-l oferă.

Ființele iluminate știu că, dacă păstrăm jurămintele, putem ajunge la iluminare și putem ieși din orice suferință. Și nu există altă cale de a realiza iluminarea completă: fără dezvoltarea Bodhicittei, nu există nicio cale de a ajunge la iluminare.

Scopul acestor jurăminte este de a practica cele șase perfecțiuni, de a ne dezvolta Bodhichitta și de a deveni Bodhisattva. Iar motivul, pentru care toate aceste lucruri funcționează, este că totul este gol de orice natură și că ele sunt rodiri karmice. Și dacă, cu ajutorul jurămintelor, plantăm semințe de binefaceri, atunci karma, mai devreme sau mai târziu, va trebui să dea rod. Dacă învățăm și cum să accelerăm procesul karmic, atunci vom culege roadele lor chiar în această viață. Și asta ne va forța să ne vedem pe noi înșine iluminați; nu vom mai avea de ales, vom fi îngeri iluminați în paradis.

Iar pentru cei care sunt sceptici: cel mai bun mod este de a păstra carnețelul și de a urmări consecvent jurămintele câteva luni sau un an, iar viața lor se va schimba. Va trebui să se schimbe.

Și dacă le păstrăm bine, vom fi pregătiți pentru Tantra, care la rândul ei, va aduce experiențe incredibile. Primele vor fi temporare și în cele din urmă vor fi supreme și veșnice. Fericirea veșnică, Ananda.

Așadar, acesta este primul aspect care ne ajută să ne păstrăm jurământul.

2. Cele trei intenții

Sum – trei, Sampa – intenție, gând. Adică, cele trei intenții.

A. Prima intenție este de a ne păstra jurămintele după ce ne-am încredințat că ele au fost spuse de o entitate iluminată, care a găsit calea de a le aduce la noi. Buddha a găsit modalitatea de a ni le aduce în conștiința noastră. Iar motivul, pentru care Buddha a găsit acest mod, este să ne aducă personal la iluminare. Deci, aceasta este prima intenție sau primul gând.

B. A doua intenție este să gândim măreț, să aspirăm la iluminare: să devenim Buddha, o entitate extraordinară care poate ajuta toate ființele de pe toate planetele din univers. Buddha este un înger uimitor care își poate trimite replicile pentru a-i ajuta pe toți ceilalți așa cum doresc. Și așa vom fi și noi. Așadar, nu vă îndoiți nici o clipă că nu aveți această abilitate, pentru că o aveți. Toată lumea are tot ce-i trebuie pentru a face calea. Karma pe care o avem este complet extraordinară. Îmbinarea dintre condițiile exterioare, modul nostru de viață și așa mai departe, întâlnirea cu acești profesori speciali, cu această tradiție specifică, este ceva fără precedent. Oportunitatea de a face calea de la început și până la sfârșit, există. Iar acest fapt este uimitor.

C. A treia intenție este de a ne stabili ca obiectiv dorința de a ajuta toate ființele. Când spunem „Toate ființele” acest obiectiv este infinit, iar noi vom fi cei care le vom oferi tuturor ceea ce au nevoie. Acesta este Buddha. El este capabil de a ajuta fiecare făptură în orice aspect de care are ea nevoie.

Aceste trei intenții la un loc, spun: „Pot să ajung la iluminare în această viață și să aduc lumii întregi această binecuvântare.”

Ce semnificație mai înaltă are această viață dincolo de asta? Ce poate depăși acest lucru în prioritățile mele? Eu una/unul, nu mă pot gândi la nimic.

Așadar, acesta este pasul doi: gândirea măreață, înaltă. Asta înseamnă să nu ne minimalizăm pentru că fiecare dintre noi are acest potențial.

Și acel Bodhisattva care percepe direct vacuitatea, percepe această strălucire în fiecare dintre noi. Oricine dintre noi poate ajunge acolo.

3. Datorită credinței și dorinței de iluminare, ne luăm jurămintele.

Dom pa lang înseamnă a lua jurămintele.

Ca rezultat al primilor doi pași, înțelegem că jurămintele provin de la o entitate iluminată, atotștiutoare, care ne vede și ne oferă acum o cale de a ne ilumina. Drept urmare, ne dezvoltăm încrederea în puterile noastre de a ajunge la iluminare și dorința de iluminare, din compasiune față de toate ființele; astfel venim să ne luăm jurămintele. Acesta este cel de-al treilea pas.

4. Respectul pentru jurăminte este cel mai înalt lucru din viața noastră.

Chok – înalt, sublim. Gupa – respect.

Choktu gupa înseamnă a respecta jurămintele ca pe cel mai înalt lucru. Ele sunt cel mai prețios lucru din viața noastră, pentru că este „trenul” nostru spre iluminare. Ne urcăm în tren și ne bucurăm de ele.

Bucurați-vă de faptul că v-ați luat jurămintele. Vă va face să fiți unul la un milion sau la zeci de milioane de oameni care se antrenează pe calea Bodhisattva pentru a ajunge la iluminare și care se angajează de a face calea.

Aurul, diamantul și fragmentul de diamant

Arya Nagarjuna compară un Bodhisattva care și-a creat aspirația spre iluminare sub forma dorinței, cu un Arhat, adică cel care a ajuns la Nirvana, dar care nu este pe calea Mahayana. El spune: „Ei sunt aur versus diamant”. Deși un Bodhisattva nu a ajuns încă la realizări similare ca ale unui Arhat, această dorință de a face calea pentru toate ființele, spune el, este ca diamantul în comparație cu aurul.

Dar, spune el: „Dacă ne uităm la cei care și-au generat aspirația spre iluminare sub forma dorinței, în comparație cu cei care și-au generat aspirația spre iluminare sub forma angajamentului de a acționa ca un Bodhisattva” – adică de a practica jurămintele, acțiune numită în Sursa binefacerilor mele: „a ne educa pe aceleași căi ca și ale copiilor celor victorioși” primii sunt ca fragmentul de diamant față de un diamant întreg. Și totuși această aspirație sub formă de dorință este cu mult mai valoroasă, este ca diamantul față de aur.

Dar cel care practică cele șase perfecțiuni și se angajează pe această cale prin jurăminte, spune el, este ca un diamant.

Deoarece karma plantată de toate acestea va trebui să ne ducă, mai devreme sau mai târziu la iluminare, trebuie să fim extrem de bucuroși. Ele ne fac să fim unici. Jurămintele sunt cheia paradisului.

Sub nicio formă, jurămintele nu trebuie considerate ca o pedeapsă, sau ca ceva limitativ, pentru că strică toată karma. Ele sunt un cadou minunat, sunt prietenul nostru cel bun.

5. A evita de a acționa împotriva jurămintelor.

Mi – cuvânt de negație, Gal wa – contradicție. Mi’n’gal wa înseamnă a nu acționa contrar jurământului.

Maeștrii Asanga și Je Tsongkapa ne spun deopotrivă: „Toate cele cinci aspecte trebuie să fie complete, astfel încât să putem păstra jurămintele”.

Dacă lipsește unul dintre aspecte înseamnă că nu le păstrăm bine.

Restaurarea jurămintelor deteriorate

Următorul subiect este cum restaurăm jurămintele pe care le-am încălcat. Într-una din lecțiile anterioare, am vorbit despre faptul că, în caz de încălcare, putem să ne confesăm. În continuare, ne vom referi la ce se întâmplă dacă le-am încălcat. Confesiunea și restaurarea jurămintelor se aplică numai încălcărilor secundare. De ce? Pentru că, dacă am încălcat un jurământ de bază, atunci am pierdut complet toate jurămintele. Este suficient să încălcăm un singur jurământ de bază, cu toate cele patru lanțuri, și am pierdut toate jurămintele. Dar ele se pot lua din nou.

După cum am spus: – jurământul de bază este încălcat grav dacă există toate cele patru lanțuri; – sau încălcarea jurământului de bază este secundară dacă a existat cel puțin unul dintre cele patru lanțuri, cu excepția jurămintelor nouă și optsprezece. Avem, deci, două categorii de încălcări: una gravă și alta secundară/minoră.

1. Infracțiunea neînsoțită de o afecțiune mentală.

În cazul în care am comis o infracțiune neînsoțită de afecțiune mentală, adică din lene sau din necunoașterea jurământului, jurământul va fi restaurat dacă decidem să nu mai repetăm din nou actul.

2. Infracțiunea însoțită de o afecțiune mentală

Încălcarea însoțită de o afecțiune mentală trebuie mărturisită. Ne referim aici la încălcările secundare și la orice încălcare a jurământului de bază care este secundară, dar care nu este completă. Je Tsongkapa nu este de acord cu acest lucru. El spune că trebuie să mărturisim unei ființe umane orice încălcare pe care o facem, fie că ea este însoțită de o afecțiune mentală, fie că nu.

Confesiunea

– Cel mai bine este să ne confesăm unui călugăr sau unei călugărițe, dar nu este obligatoriu.

– Persoana în fața căreia ne confesăm trebuie să înțeleagă ceea ce-i spunem. Adică pentru ca actul să fie cu adevărat o confesiune, trebuie să vorbim pe aceeași limbă cu celălalt, iar el trebuie să audă și să înțeleagă ceea ce-i spunem.

– În confesiune, intervine clar elementul de jenă, de stânjeneală. Este jenant să mărturisim și acest lucru este și un factor care ne va descuraja din a mai încălca din nou jurămintele.

– Geshe Michael, care este călugăr de mulți ani, spunea: „A te confesa este o adevărată artă”. La început ne va fi greu să facem asta, pentru că ne este jenă și ne place să ne vedem pe noi înșine în roz. Dar asta ne și purifică. Geshe Michael spune: „Trebuie să învățați cum să faceți asta bine”.

– Este foarte util să avem un partener bun, cineva în care să avem încredere. Fiecare va fi preotul de spovedanie al celuilalt. Sub nicio formă nu trebuie să ținem în noi fapta. Ne vom deschide și vom face Shakpa.

– Există, de asemenea, ritualuri standard de purificare pe care le putem face.

Când am încălcat un jurământ și simțim nevoia să-l curățăm se poate face ritualul de purificare. Sau se pot stabili perioade în care să facem purificarea. Călugării fac asta din două în două săptămâni și se numește: Sojong.

So vine din Sotar, Sosor, adică jurăminte personale. Iar Jong înseamnă a purifica. Călugării fac Sojong o dată la două săptămâni. De două ori pe an au Sojong Chenmo, adică Marele Sojong – o ceremonie mare de confesiune.

Faptul că actul de confesiune este jenant, chiar asta o face să funcționeze. În ceremonia oficială toată lumea citează textul împreună și nu este neapărat atât de stânjenitor.

Deci, ceea ce este important în acest act de confesiune este să avem încredere în persoana căruia ne confesăm, să înțeleagă ceea ce-i spunem, să înțeleagă ceea ce facem și să dorească să ne sprijine. Cineva care nu va merge să spună la toată lumea. Confesiunea va trebui făcută cu toată sinceritatea și cu intenția de a nu mai încălca jurământul.

Este foarte bine ca mărturisirea să fie însoțită de cele patru puteri. Chiar înainte de a deschide gura, va trebui să ne gândim în prealabil la vacuitate și la karmă. Să ne gândim că fapta se va întoarce la noi și ne va face să suferim din nou. Iar când venim să mărturisim, venim deja cu regretul și înțelegerea prostiei faptei.

Cinci factori care determină severitatea încălcării

1. Tipul de jurământ pe care l-am încălcat.

Ngowo nyi înseamnă natura actului. Cu alte cuvinte dacă este un jurământ de bază/primar sau secundar.

Deci, primul factor care determină severitatea încălcării este dacă jurământul este primar sau secundar.

2. Ce a provocat infracțiunea sau instigatorul.

Jepa înseamnă ce ne-a instigat să facem infracțiunea. Je înseamnă a face, a efectua.

Există fapta și agentul. Deci Jepa este factorul/agentul care ne-a determinat să facem fapta sau ne-a instigat s-o facem.

Și care este motivul? A. Necunoașterea jurămintelor. – Asta înseamnă că ori nu cunoaștem jurămintele, ori nu le-am învățat bine – sau am uitat că le-am luat, sau mintea noastră este distrasă. Antidotul: Cum depășim această problemă? a. Studiem jurămintele, și ținem carnețelul, și b. Ce vom face cu distragerea atenției și a uitării? Ne vom dezvolta Sheshin și Drenpa – vigilența și aducerea aminte. Cum le dezvoltăm? – Prin păstrarea jurământului; – și prin meditație. Meditația ajută foarte mult la dezvoltarea acestora. Pe de altă parte, păstrarea jurămintelor ajută foarte mult la progresul meditației, deoarece aceștia sunt factorii pe care îi dezvoltăm atât în cadrul meditației, cât și în afara acesteia.

B. Atacul unei afecțiuni mentale.

Mintea noastră este dominată de o afecțiune mentală.

C. Lipsa de respect față de jurămintele luate.

Cunoaștem jurămintele, dar nu le considerăm importante sau le desconsiderăm și le încălcăm cu bună știință.

Care este factorul cel mai grav care ne determină să le încălcăm? Lipsa de respect.

3. Prezența celor trei otrăvuri.

Al treilea factor care determină gravitatea infracțiunii este:

Duk – otravă, Sum – trei.

Deci, cele trei otrăvuri sau „Cei trei generali“.

În ce măsură „cei trei generali” sunt prezenți în conștiința noastră în momentul săvârșirii faptei. Și cine sunt „cei trei generali”?

A. În cap de listă se află ignoranța, apoi

B. Dorința alimentată de ignoranță,

C. Aversiunea sau ura alimentată de ignoranță.

Spunem că severitatea faptei este determinată de gradul de prezență a celor trei în conștiința noastră.

Când nu sunt ele în conștiința noastră? Le avem tot timpul. Până când vom percepe vacuitatea, ele vor alerga fără astâmpăr în mintea noastră, producând karmă, determinându-ne astfel să rămânem în continuare în Samsara.

Antidotul: Este păstrarea jurămintelor și dobândirea înțelepciunii. Păstrarea jurămintelor este scutul nostru de apărare, care ne protejează de otrăvurile din interiorul nostru, ce sunt absorbite în conștiința noastră. În cele din urmă, înțelepciunea le va elimina, pentru că toate provin din ignoranță. Și odată ce am făcut antidot la ignoranță, ne-am vindecat. Deci, Dharma este medicamentul suprem care ne vindecă de cele trei otrăvuri. Așadar, măsura în care ele ne motivează actul – gradul de ură sau gradul de dorință – determină gravitatea faptei. Și acest lucru numai noi îl putem ști, nimeni altcineva. Este doar între noi și „doamna Karma”.

4. Față de cine a fost comisă infracțiunea.

Shi înseamnă obiect și, de asemenea, bază.

Nivelul obiectului determină severitatea faptei, iar acest lucru este întotdeauna adevărat din punct de vedere karmic: – Infracțiunea contra unui animal, este mai mică decât față de om. – Infracțiunea contra unei persoane oarecare este mai mică decât față de o persoană care suferă, de exemplu, și care are nevoie de noi. – Infracțiunea contra unui părinte este mult mai gravă decât cea față de o persoană oarecare. – Iar infracțiunea contra unui profesor spiritual este cel mai rău lucru pe care îl putem face. Sogyal Rinpoche a scris că această infracțiune distruge calea spre iluminare. Așadar, severitatea faptei este determinată de obiect. Și aici avem clasificarea în funcție de gradul de severitate a infracțiunii:

• Dacă obiectul este un animal, severitatea infracțiunii este mai mică, deoarece animalul nu poate ajunge la iluminare în această viață.
• Rănirea fetusului uman sau a omului este o infracțiune de nivel mediu.
• Uciderea părinților sau a învățătorului este o infracțiune extrem de grea.

Desigur că emoția care însoțește fapta este un alt factor care determină gradul de severitate. Dacă nu există sentimentul de ură, karma acumulată de pe urma faptei nu este la fel cu karma acumulată de o faptă săvârșită cu ură. Totuși, chiar și uciderea accidentală a unui „obiect puternic” este o karma foarte grea.

5. Întinderea încălcării

Sokpa înseamnă acumulare. Sokpa se referă la numărul de încălcări pe care le-am acumulat.

• Dacă am acumulat până la cinci infracțiuni minore, nu este foarte grav.

• Dacă am acumulat un număr mare, dar pe care îl putem număra, severitatea este medie.

• Și dacă nu le putem număra, atunci este foarte grav.

Și acum ultima listă:

Patru cauze care ne determină să încălcăm jurământul

Trebuie să le știm pentru că ele sunt importante.

1. Necunoașterea jurământului

Shepa înseamnă cunoaștere, Mi Shepa – necunoaștere. Mi Shepa înseamnă că nu cunoaștem jurămintele deloc.

Antidotul

Care este antidotul?

Tungwa înseamnă cădere, în sensul de a încălca jurământul. La – cuvânt de legătură, Kepa – expert. Tungwa la kepa înseamnă să devenim experți, să devenim un maestru al jurămintelor.

Am văzut cât este de învățat. Nu le putem învăța pe toate deodată. De aceea va trebui să învățăm un pic în fiecare zi, iar zilnic să ținem carnețelul pentru a lucra cu ele.

2. Lipsa de conștientizare sau lipsa de atenție.

Ce este Bak mepa? Este lipsa de conștientizare sau neatenția.

Asta înseamnă că nu suntem atenți la ceea ce facem. Nu suntem conștienți, facem lucrurile automat.

Cuvântul pentru mireasă în tibetană este Bakyo, deoarece este în permanență foarte precaută cu soacra ei.

Bak mepa înseamnă că nu suntem deloc atenți. Nu observăm ce se întâmplă cu noi, suntem împrăștiați, mintea noastră este permanent distrasă, acționăm automat și în acest fel proastele noastre obiceiuri ne vor târî după ele.

Antidotul

Deci care este antidotul?

Dren She este o prescurtare a cuvintelor Drenpa și Sheshin – adică aducerea aminte și vigilența. Ten înseamnă a cultiva. Drenshe ten are sensul de a ne cultiva atenția și aducerea aminte.

3. Atacul unei afecțiuni mentale.

Al treilea factor:

Nyomong – afecțiune mentală. Mangwa – multe.

Afecțiunile mentale pun stăpânire pe noi.

Antidotul

Ce vom face ca antidot?

Nyun – este o prescurtare a cuvântului nyonmong care înseamnă afecțiune mentală. She chewa – cel mai mare sau principal. Nyen po – antidot.

Va trebui să învățăm să ne identificăm cea mai mare afecțiune mentală și să începem să lucrăm la ea. Și aici este o capcană. Când îi vom spune cuiva: „Recunoaște-ți cea mai mare afecțiune mentală!”, el se va strădui, va căuta și, în cel mai bun caz, o va identifica pe cea de a doua. Asta deoarece afecțiunea principală este atât de mare, încât n-o poate observa; el este, practic, cufundat complet în ea. De aceea este nevoie de Lama sau de soț.

4. Lipsa de respect față de jurăminte.

Ma gupa – lipsa de respect față de jurăminte.

Antidotul

Și antidotul este:

Gupa – respect.

Antidotul este de a ne dezvolta respectul și aprecierea față de Buddha și față de jurămintele pe care ni le-a oferit. Și într-adevăr, dacă începem să-l respectăm pe Buddha și practicăm jurămintele o perioadă, vom vedea foloasele lor. Este cu adevărat greu să ne dezvoltăm respectul până când nu vom începe să vedem binecuvântarea lor în mod personal. Înainte de a face asta, este doar teorie pentru noi. Dacă începem să le practicăm, va veni și binecuvântarea. Poate dura ceva timp, dar atunci când le vom vedea beneficiile, nu ne vom mai putea opri, deoarece știm că funcționează. Și atunci, cu siguranță, vom începe să le respectăm.

Cum urmărim jurămintele în carnețel.

Cum le urmărim? Desigur, va trebui să le introducem în carnețel. În primul rând, ne pregătim un carnețel și lista cu toate jurămintele. Lista noastră cuprinde toate jurămintele: de refugiu, Pratimoksha (cele cinci jurăminte pe viață) și Bodhisattva. Așadar, să zicem că am ajuns la 120 și facem șase pe zi. Deci 120 este un număr bun, deoarece se împarte la șase iar dacă le împărțim la 6, rezultă 20. Deci avem un modul de 20 de zile. Pe pagina carnețelului trebuie să fie șase jurăminte. Aici va fi numărul 1, aici va fi numărul 21, aici va fi numărul 41, 61, 81 și 101. Acestea sunt cele pe care le urmărim în prima zi. În a doua zi, atunci ai 2, 22, 42, 62, 82 și 102. Și așa mai departe.

Toată această împărțire este pentru a nu fi cu un singur set de jurăminte într-o singură zi. Pentru că vrem să practicăm o gamă cât mai largă de jurăminte. Într-o zi nu vom avea jurămintele legate de toate perfecțiunile. Dacă numărul nu se împarte la șase, vom avea un rest pe care îl vom aranja la final. După ce am terminat un ciclu, repetăm de la început. În cazul că dorim să insistăm mai mult pe un anume jurământ, putem să-l trecem în contul altuia. Metoda nu este bătută în cuie, ea este o sugestie. La „minus” putem scrie că nu am fost conștienți în acea zi de subiect, sau că am evitat să facem ceva pozitiv și nu trebuie neapărat să fie o infracțiune. Va veni ziua când nu vom mai face toate acestea. Lama Atisha spunea: „Jurămintele de călugăr nu le încalc niciodată, jurămintele Bodhisattva foarte rar, dar pe cele tantrice le rup în continuare”. Și va veni ziua când nici pe acestea nu le vom încălca, iar atunci vom fi ca și iluminați, dacă nu chiar iluminați.

Două niveluri de practică a Bodhichitei

1. Nivelul dorinței

În Sursa binefacerilor mele există un verset în care se cere binecuvântarea Lamei.

Am ajuns să alunec în marea suferință a vieții.
Binecuvântează-mă să văd că fiecare ființă vie,
Ca și mama mea fiind,
În marea durere și agonie, ca și mine, a căzut.
Permite-mi să practic înalta dorință
De a atinge iluminarea, pentru a o scoate din suferință.

Acesta este versetul care exprimă Bodhichitta dorinței. Bodhisattva cere Lamei să-l binecuvânteze pentru a-și genera în inima sa dorința de a se ilumina. Tot ceea ce vrea să facă în viața lui este de a se putea conecta la suferința tuturor ființelor și de a dori să le ajute.

2. Nivelul de acțiune

Un alt nivel al Bodhicittei este:

Binecuvântează-mă să văd clar
Că numai aspirația în sine nu este suficientă.
Nici calea spre iluminare singur nu o pot finaliza
Fără o practică temeinică a celor trei moralități.
Dă-mi dorința fermă de a mă educa
Pe aceleași căi ca și ale copiilor celor victorioși.

Faptul că stăm și ne rugăm este minunat, dar nu este suficient. Acum trebuie să începem să ne schimbăm lumea și pentru asta va trebui să ne schimbăm conștiința, deoarece lumea întreagă este numai proiecția noastră. Deci, va trebui să ne purificăm conștiința, să ne schimbăm modul nostru de comportare.

Acesta este cel de-al doilea nivel: ne angajăm să ne schimbăm, să ne purificăm.

Ambele niveluri de jurământ sunt incluse în ceremonie

Pentru cei care vor lua jurămintele: este important ca mai înainte să-și finalizeze toate temele, testele și examenul final. Toată lumea face aceeași ceremonie. Va exista o etapă în care se spune „eu vreau”, și în acest moment, fiecare va decide în sinea lui nivelul pe care și-l asumă:

1. Persoana poate lua jurămintele sub forma de dorință. Asta înseamnă că trebuie să gândească ca un Bodhisattva. Adică, intenționează să aducă binecuvântare tuturor ființelor, dar el nu intenționează încă să acționeze ca un Bodhisattva. Acesta este primul nivel de generare a Bodhicittei. Deci, după ce am vorbit împreună despre jurăminte și voi v-ați lămurit, în sinea voastră vă veți angaja să vă dezvoltați Bodhichitta sub forma de dorință.
2. Sau, dacă sunteți mai îndrăzneți și doriți cu adevărat să vă accelerați calea, atunci veți putea să vă luați jurămintele sub formă de acțiune; să vă angajați să acționați ca un Bodhisattva, pentru a vă antrena mintea.

Răbdarea pe calea spirituală

Acesta este scopul jurămintelor. Jurămintele sunt pentru cei care doresc să devină un Bodhisattva, pentru cei care vor să se purifice și, în același timp, să facă tot efortul pentru a ajuta toate ființele și a rezista în față greutăților. Un element important pe calea spirituală este disponibilitatea de a face față dificultăților căii. O cale spirituală demnă de numele ei ne va provoca. Ea ne va pune în situația de a ne confrunta cu alegeri care nu vor fi ușoare, deoarece mintea noastră nu este pură. O cale autentică ne va împinge spre o direcție pură și ne vom confrunta cu dificultăți. Dacă vă amintiți când am vorbit despre perfecțiunea răbdării, am spus că există trei niveluri de răbdare.

1. Primul nivel este răbdarea când ne rănește cineva. Cineva face ceva și ne rănește, iar noi ne antrenăm să nu reacționăm furios, să nu-l rănim înapoi, să ne asumăm responsabilitatea pentru această karmă care a rodit și astfel să-i punem capăt.
2. Al doilea nivel este când au loc dezastre naturale și nu avem pe cine să ne supărăm. Și, cu toate acestea, tot ne plângem sau ne simțim victime și așa mai departe. La acest nivel, va trebui să nu ne mai plângem, să nu mai acuzăm și să nu ne mai credem victime, ci doar ne asumăm responsabilitatea pentru această karmă.
3. Al treilea nivel, și poate cel mai important în practica Bodhisattva, este dezvoltarea răbdării pe calea spirituală. În sensul de a nu ne lăsa descurajați de diferitele obstacole care apar pe calea spirituală sau de calea pe care o facem. Ideea de a lua jurămintele este de a ne angaja să acționăm într-un mod care să ne purifice și să purifice lumea, de dragul întregii creații. A spune că nu avem timp să medităm, sau nu avem bani să venim la cursuri, sau că nu prea avem chef – toate acestea sunt obstacole spirituale.

Pe măsură ce progresăm pe calea spirituală, vor apărea dificultăți. Și se întâmplă în paralel: pe de o parte suntem mai mulțumiți, mai fericiți, mai calmi, iar pe de altă parte, va trebui să ne confruntăm cu provocări mult mai mari. Așa cum prințul din poveste se îndreaptă călare spre castelul unde prințesa viselor sale este închisă pentru a o salva, iar pe drum va trebui să se lupte cu balauri și mai mari. Așa se întâmplă și pe calea spirituală.

Responsabilitatea personală

Răbdarea de nivelul al treilea este de genul în care Bodhisattva își spune: „Orice s-ar întâmpla, eu nu renunț la această cale. Mi-am luat un angajament. Toate ființele mă așteaptă, ele depind de mine.”

A ne asuma responsabilitatea personală.

Noi suntem personal răspunzători de lumea pe care am creat-o. Și acesta este un nivel de moralitate foarte ridicat; moralitatea Bodhisattva este un nivel foarte ridicat. Depășește cu mult jurămintele călugărilor și nici nu trebuie să fim călugări pentru asta. Este un nivel foarte înalt de moralitate, în care o persoană își asumă responsabilitatea pentru această lume, iar acest lucru se reflectă în dorința sa de a practica. Care este karma care ne aduce să cunoaștem aceste jurăminte? Ea este dorința noastră obsesivă de a-i ajuta pe cei ce suferă. Această dorință creează karma atotcunoașterii. În Cursul 4 se spune că ceea ce creează karma atotcunoașterii este dorința de a ajuta toate ființele. Nu știm cum să-i ajutăm pe toți, dar „dorim atât de mult” să-i ajutăm, deoarece durerea lor este și durerea noastră. Și din această dorință sunt plantate semințele care ne vor aduce răspunsurile, atotcunoașterea. Buddha nu a devenit peste noapte atotcunoscător. El a plantat multă karmă pentru a ajunge la ea, iar karma este tocmai această dorință de a ajuta toate ființele.

Jurămintele sunt antidot la egoism

Care este karma recunoștinței? Un Bodhisattva își spune: „Voi face tot ceea ce este necesar pentru a ajuta toate ființele, chiar dacă nimeni nu mă ajută și nimeni nu apreciază ceea ce fac”. Necondiționat. Este un nivel foarte ridicat. Dacă nu simțim că suntem la acest nivel, nu trebuie să ne îngrijorăm. De aceea studiem jurămintele, de aceea le luăm: pentru că ele ne ridică la acest nivel. Așadar, a spune „încă nu sunt la acest nivel, așa că nu pot să le iau”, este o prostie. Pentru că tocmai aceasta este calea de a ne ridica la acest nivel. Aceste jurăminte vin să ne combată egoismul, care ne provoacă toată suferința noastră. Deci, aceste jurăminte sunt exact modul în care, ajutându-i pe alții, ne scoatem pe noi înșine din suferință. Este același principiu ca în Tong Len. Dacă în prezent vedem oameni suferinzi în jurul nostru, pe măsură ce cultivăm perfecțiunile, aceștia se vor schimba automat, pentru că ei sunt, oricum, proiecțiile noastre. Nu trebuie să educăm pe nimeni, ci doar pe noi înșine. Jurămintele ne ajută, de asemenea, să ne eliberăm de atașamentul față de cele opt gânduri lumești. Vă amintiți de cele opt gânduri lumești? Ce fac eu de obicei și toți oamenii din jurul meu?

1. Vreau bani și bunuri
2. Nu-mi place să fiu în deficit.
3. Caut să mă simt bine,
4. Urăsc să mă simt rău.
5. Caut reputație,
6. Nu-mi place să fiu criticat.
7. Vreau să fiu lăudat,
8. Nu-mi place contrariul.

Dacă ne uităm la tot ceea ce facem în viața de zi cu zi, putem vedea că acționăm pe una din aceste opt direcții. Orice lucru pe care-l facem intră în aceste categorii. Ele se numesc „Cele opt gânduri lumești” și sunt discutate în Lo Jong 1 și în Cursul 1. Așa se exprimă egoismul în viața noastră. Căutăm să ne fie bine, să fim fericiți și să nu ne lipsească nimic. Și suntem gata să facem o mulțime de lucruri pentru asta. Dar ele sunt exact ceea ce ne blochează în Samsara. Așadar, jurămintele Bodhisattva în mod clar ne scot din această stare de spirit în care acționăm și gândim. Aceasta este o schimbare uriașă. Este un antidot al egoismului, pe care Primul Panchen Lama l-a numit „imensul dăunător” în textul „Ofrandă Lamei”. Cel mai mare dăunător este prețuirea de sine. Este sursa suferinței noastre și este o condiționare foarte adâncă în ființa noastră. Suntem condiționați să avem grijă de noi înșine și am făcut-o de milioane de ani. Rezultatul este întotdeauna invers. Avem o idee despre „eu” în care credem, îl apărăm tot timpul și acționăm în numele lui. Acest „eu” care nu a existat, nu există și nici nu va exista vreodată, ne provoacă toată suferința. Jurămintele Bodhisattva vin să inverseze acest lucru. Ele generează iluminarea pentru noi; ele deschid calea spre iluminare. Nu există iluminare în interiorul eului. Nu există așa ceva. Sunt două lucruri total opuse. Trebuie să scăpăm de ego-ul nostru pe calea spre iluminare, iar jurămintele Bodhisattva ne ajută în această privință. De aceea, la început jurămintele ni se par incomode, pentru că ele merg împotriva condiționărilor noastre. Și nu suntem diferiți de alții. Diferența constă doar în faptul că am cântărit cu seriozitate să ne angajăm pe această cale. Și, cu adevărat, calea este minunată pentru că, în același timp, ne ajută să încetăm suferința și îi ajută și pe ceilalți să nu mai sufere.

Binecuvântarea care vine din buna păstrare a jurămintelor

Deci, dacă luăm jurămintele și le păstrăm cum trebuie și vom începe să vedem binecuvântarea lor, atunci aprecierea noastră pentru ele se va adânci. Și, în cele din urmă, ne vor aduce la iluminare. Se spune că Buddha ne va vedea ca pe propriul lui copil și ne va susține în progresul nostru pe calea spirituală. Între timp, calea ne va aduce multe beneficii. Chiar înainte de iluminare există multă binecuvântare: – În primul rând, vom fi cu mult mai satisfăcuți. – Afecțiunile mentale se vor diminua. – De asemenea, vom acumula multe binefaceri. – Iar moralitatea noastră se va îmbunătăți.

Dacă se întâmplă să murim înainte de a ajunge la iluminare: – Vom muri bine. Vom muri fericiți, vom avea sentimentul că viața noastră a avut sens, că am făcut tot ceea ce am putut mai bine în această viață. – Se va activa o karmă foarte bună pentru viața următoare. – Va face ca viața următoare să fie bună. – Vom avea multe oportunități de a practica, pentru că jurămintele Bodhisattva vor merge după noi și automat ne vor crea un mediu în care să putem continua să practicăm pentru a ajunge la iluminare. – În viața următoare, vom deveni automat maeștri în menținerea moralității. – Și cel mai important lucru este să o facem pentru ceilalți.

Mulțumiri

Vom trimite mulțumirile noastre lui Geshe Michael, care a creat pentru noi acest material atât de frumos și ne-a permis să ne bucurăm de marea binecuvântarea a acestor lucruri. Și dacă vă luați jurămintele, vă doresc să le păstrați cât mai bine pentru a ajunge cât mai repede la iluminare, chiar în această viață. Iar acum vom trimite tuturor ființelor binecuvântarea noastră. Și fie ca toate faptele noastre să aducă binecuvântare întregii lumii.

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

                                                                A doua etapă a studiilor Madhyamika

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 9

 

Motivele pentru care încălcăm jurămintele secundare

Există două modalități de încălcare a jurămintelor secundare: cu afecțiune mentală și fără afecțiune mentală.

A. Modul în care încălcăm jurământul secundar atunci când există o afecțiune mentală

1.Prima modalitate este atunci când apare un sentiment de răutate.

 2. A doua modalitate:

Ceea ce înseamnă supărare sau resentiment.

Ca urmare a atitudinii ostile sau a resentimentelor pe care le avem față de cineva – evităm să-l ajutăm.

Acestea sunt situațiile în care suntem afectați de kleshas sau de afecțiuni mentale și, prin urmare, suferim.

B. Apoi, există posibilitatea să comitem infracțiunea fără să fie însoțită de o afecțiune mentală:

1. Lenea

Lelo înseamnă lene.
Nu ne vine să-l ajutăm pe celălalt. Nu-l urâm, nu suntem supărați pe el, doar ne este lene.

 

2. Nyomle

Nyomle este situația în care nu ne bucurăm să facem lucruri bun; este lipsa bucuriei efortului. Nu suntem atrași să facem bine. Ne este greu să ne imaginăm o astfel de situație, majoritatea oamenilor așa sunt, și de aceea ei nu se află aici.

Fără a ne păstra jurămintele, fără să le mărturisim pe cele încălcate, fără să le reparăm pe cele rupte și fără a face efortul de a nu le mai încălca – sau dacă nu le-am luat – toate lucrurile minunate pe care această cale le promite nu se vor întâmpla.

Doar ascultând lecțiile, nu se vor întâmpla prea multe. Lucrurile se întâmplă ca urmare a practicii, pe măsură ce mintea noastră este supusă transformării, iar jurămintele sunt un mijloc de antrenament. Este ca în sport: fără să facem exerciții pentru dezvoltarea condiției fizice, nu vom avea condiție fizică bună.

Dacă practicăm, putem întâlni îngeri și putem deveni și noi îngeri – asta promite această cale. Am trecut deja peste toate perfecțiunile, dar ne-au mai rămas încă 12 jurăminte.

         Alte două categorii suplimentare de jurăminte generale

În lista jurămintelor secundare mai există încă câteva jurăminte care nu aparțin în mod direct  de nicio perfecțiune. Ele sunt mai generale și sunt împărțite în două categorii:

1. Infracțiuni împotriva moralității de a acționa pentru toată creația(fapte care ne împiedică să ajutăm ființele în mod activ).
2. Și apoi mai există un alt set de infracțiuni numite „fapte negre și fapte albe”(acțiuni care determină dacă ne pierdem sau ne păstrăm orientarea spirituală în viețile viitoare).

 

     Infracțiuni împotriva moralității de a acționa pentru toată creația.

 

   35. A nu ajuta pe cei care au nevoie de ajutor.

Așadar, încălcarea jurământului secundar treizeci și cinci este atunci când evităm să ajutăm pe cineva nevoiaș sau care are necazuri – și asta nu neapărat când cineva este în necaz, ci pur și simplu are nevoie de ajutor și nu-l ajutăm.

Opt situații în care trebuie să ajutăm

În continuare vom prezenta cazurile în care ar trebui să oferim ajutor. Există opt situații:

1. Cineva își asumă o anumită sarcină și noi ar trebui să-l ajutăm. Bodhisattva întotdeauna va căuta cum să ajute oamenii. Dacă cineva vrea să publice sau să traducă o carte, noi îl ajutăm.

Întrebare: El trebuie să ne ceară sau nu? 

Răspuns: În general, dacă știm că o persoană are nevoie de ajutor și noi avem capacitatea și posibilitatea de a ajuta, trebuie să o ajutăm. Ideea este de a dezvolta o minte care caută să ajute. Dacă suntem un Bodhisattva serios, atunci vom căuta cele mai puternice obiective karmice și ne vom concentra pe ele toate eforturile. În general, mintea unui Bodhisattva este o minte care încearcă să ajute oamenii.

2. Cineva încearcă să ajungă undeva. Îl ajutăm să ajungă acolo unde are nevoie; îl vom îndruma dacă este cazul sau îl ajutăm în aranjamentele de călătorie și așa mai departe.
3. Cineva încearcă să învețe o limbă străină. Îl ajutăm fără a fi nevoie ca noi să cunoaștem limba respectivă. Îl ajutăm să-și găsească un profesor, o sală de clasă sau îl ajutăm să-și plătească școlarizarea și așa mai departe.  Ce face Buddha? El ne învață, nu este așa? Dar pentru asta este nevoie de un limbaj. Învățarea cuiva a acestei limbi îi va permite ulterior să învețe Dharma.

Fără să vorbim o limbă anume, nu putem învăța Dharma. Așadar, a preda limbi străine înseamnă a crește calitatea vorbirii lui Buddha. Buddha are o calitate a minții, o calitate a vorbirii și o calitate a corpului. În acest fel plantăm semințe, care atunci când vor rodi, vom avea mai multă capacitate de a preda Dharma, limbajul nostru va fi cu mult mai bogat pentru a ajunge la oameni. Deci este o mare binecuvântare de a preda limbi străine.

4. Cineva încearcă să învețe unele abilități, să dobândească o profesie sau o meserie pentru a-și câștiga traiul, cu condiția să nu fie ceva dăunător; Dacă vrea să învețe arta războiului sau să fie măcelar – nu-l vom ajuta.
5. Cineva încearcă să-și protejeze bunurile– îl ajutăm.
6. Cineva încearcă să aproprie oamenii, să îi împace între ei sau să împace dușmanii – atunci vom fi extrem de fericiți să-i ajutăm.
7. Cineva încearcă să facă o binefacere sau să organizeze un eveniment de caritate (de exemplu, strângerea de fonduri)pentru scopuri bune – îl ajutăm.
8. Cineva încearcă în general să facă o binefacere– îl ajutăm. Dacă vedem că vrea să facă ceva bun, ne dă ocazia să-l ajutăm.

Punctul șapte se referă la un eveniment specific; un eveniment anume, o lecție sau o vizită sau o călătorie a unui profesor. Iar punctul opt se referă la orice binefacere.

Când încălcăm jurământul?

Dacă evităm să ajutăm în aceste cazuri, atunci când motivația noastră este furia sau lenea. 

Când suntem scutiți de a da ajutor?

• Dacă suntem bolnavi.
• Dacă ne-am obligat să fim în altă parte în acea perioadă.
• Dacă facem ceva mai important.
• Dacă găsim pe altcineva care poate să ajute cu mult mai bine decât noi.
• Dacă nu suntem capabili să ajutăm.
• Dacă credem că nu avem posibilitatea de a finaliza sarcina pe care persoana dorește să o îndeplinească –  poate nu caută în locul potrivit.
• Dacă persoana are un alt ajutor.
• Dacă vrem să-i dăm o lecție. Lama Dvora Hla spune: „Aici atrag întotdeauna atenția: „Fiți cu băgare de seamă, pentru că răzbunarea se poate strecura ușor aici!”.
• Dacă ajutorul nostru creează mai multe probleme decât să ajute.

   36. A nu ajuta pe cei bolnavii.

Încălcarea jurământului 36 este atunci când nu ajutăm bolnavii. Cineva este bolnav, îl putem ajuta dar nu-l ajutăm, datorită resentimentelor pe care le avem față de el sau pentru că suntem leneși.   Cazurile de excepție sunt aceleași cu cele anterioare (a jurământului 35).

 

      37. A nu ajuta în general pe cei care suferă.

Când cineva suferă şi nu încercăm să-i ușurăm suferința. Cum ar fi suferința care rezultă din:

 – Orbire.
  – Asurzire.
  – Are un handicap.
  – Suferință care provine din epuizare.
   – Sau cineva s-a întors dintr-o călătorie lungă.
 – Sau cineva este chinuit de ură față de cineva – acesta este genul de suferință pe care noi ca Bodhisattva căutăm să o ușurăm,
 – Sau cineva care a fost doborât de altcineva și este trist, Concediat, sau ceva de acest gen și trebuie să îl ajutăm.  Iar dacă nu facem efort pentru a-l ajuta, atunci am încălcat jurământul treizeci și șapte.

Din nou, situațiile de excepție pentru acest jurământ sunt același cu cele pe care le-am menționat anterior.

       38. A nu încerca să oprim pe cineva care acționează în mod periculos.

Dacă suntem Bodhisattva și am învățat despre toate jurămintele, despre karmă, înțelegem că orice acțiune are un rezultat și dacă vedem pe cineva că acționează într-un mod periculos, acumulând astfel o karmă grea – în această situație va trebui să-i vorbim, să-l atenționăm. Chiar dacă nu vom reuși întotdeauna, va trebui să încercăm să-l descurajăm din acțiunea lui, să-l aducem pe calea cea bună și să-l împiedicăm să acumuleze karmă negativă.

    Situații de excepție

A. Dacă nu suntem în stare să-i schimbăm intențiile. Dacă el nu dă greutate vorbelor pe care i le spunem, de exemplu. Dacă nu ne apreciază, atunci nu vom putea să-l ajutăm. De aceea, este important să ne comportăm într-un mod în care să ne aprecieze sau să putem să-l îndreptăm spre altcineva care ar putea să-l ajute mai bine decât noi.

B. Dacă considerăm că prin a-i acorda ceva timp, acesta își va da singur seama de situație, ceea ce uneori este cel mai bine. Câteodată este mult mai bine pentru el să învețe din eroarea lui și apoi să nu o mai repete. Este mai eficient așa decât să-l corecteze altcineva.

C. O a treia situație în care suntem scutiți de a opri pe cineva este, dacă credem că Lama lui va face asta, că îl va opri. Dacă el are un Lama – atunci Lama va avea grijă de el, iar atunci vom fi eliberați din această îndatorire.

D. Dacă credem că intervenția noastră îl va determina să ne urăscă, deci nu prea i-am fost de folos.

E. Dacă știm că nu ne va asculta.

F. Sau dacă vrem să-l învățăm minte.

Așadar, acestea sunt toate cazurile în care nu trebuie să intervenim, dar dacă există o modalitate prin care putem interveni astfel încât să ajutăm pe cineva, atunci va trebui să ne implicăm.

 

 39. A nu răsplăti pe cel care ne-a ajutat. 

Jurământul treizeci și nouă este foarte important pentru un Bodhisattva. El este încălcat atunci când nu întoarcem binele pe care ni l-a făcut cineva. 

De ce oamenii nu fac asta? De ce oamenii nu-l răsplătesc pe cel care le-a făcut un bine?

• Ori nu se gândesc la asta deloc, ori nici nu au observat că li s-a făcut un bine, ori nu au obiceiul de a oferi ceva înapoi. Așadar, va trebui să începem să ne dezvoltăm această conștientizare. Un Bodhisattva privește cu multă atenție la acest lucru.
•  
• Sau, uneori, ne gândim: “Oh! Binele pe care mi l-a făcut este atât de mare încât niciodată nu voi putea să-l răsplătesc pentru asta.” Cu atât mai mult va trebui să ne străduim să-l recompensăm, chiar dacă în prezent nu ne este clar cum vom putea face acest lucru.

    Datoria noastră față de lume este enormă

Dacă este adevărat că am avut nenumărate vieți și dacă este adevărat că toată lumea a fost mama noastră, înseamnă că fiecare ființă ne-a făcut, de nenumărate ori, un mare bine. Și de aceea, suntem datori întregii lumi. Fiecare dintre noi are o mare datorie față de lume, ceea ce este absolut adevărat.

Chiar și dacă ne uităm doar la această viață pe care o trăim, fiecare avem un acoperiș, avem mâncare, avem medici, avem membri de familie care ne iubesc și cărora le pasă de noi. Există cineva care deține un magazin alimentar pentru noi, de unde putem cumpăra mâncare; există cineva care conduce o companie de telefonie și stă la ședințe lungi, pentru a ne oferi  un serviciu de comunicații.

    Această lume ne servește constant pentru a ne crea nouă condițiile de a ne ilumina.

Credeți că exagerez? Această lume întreagă există în jurul meu pentru a putea ajunge la iluminare. Am o mare datorie față de această lume. Sunt datoare fiecăruia care există în lumea mea.

Un Lama a spus odată că, până nu vom rambursa toată această datorie, nu vom putea ajunge la iluminare. Așadar, trebuie să-i răsplătim pe mulți pentru bunătatea făcută. Acest jurământ începe să lichideze aceste datorii. Un Bodhisattva va căuta cu siguranță să se revanșeze față de toți cei care i-au făcut bine.

Ar trebui să-l vedeți pe Geshe Michael cum se comportă când vine un profesor de-al lui în vizită, chiar dacă acesta l-a învățat și o virgulă. De câteva ori, pe învățătorii mănăstirii care au venit să-l viziteze sau pe profesorul lui de yoga, el îi întâmpină cu atâta bucurie: le dăruiește multe flori și se prosternează în fața lor, pentru că înțelege ce înseamnă un profesor. El înțelege generozitatea enormă pe care au manifestat-o profesorii față de  el. Este impresionant să vezi la Geshe Michael atâta recunoștință față de profesorii lui.

Când Ofer, fostul șef a lui Geshe Michael de la societatea de diamante, vine să-l viziteze, Geshe Michael se comportă față de el ca față de un profesor, deoarece datorită lui a învățat tot ceea ce a scris apoi în cartea Diamond Cutter. El se referă la Ofer ca la un Lama. 

Însușirea unui Bodhisattva este să fie plin de recunoștință și să răsplăteasă binele făcut.

    Când suntem scutiți

 • Atunci când așteptăm o ocazie și mai bună pentru a-l răsplăti. Așteptăm oportunitatea potrivită

 • Sau dacă cel pe care vrem să-l răsplătim se simte jenat sau stânjenit și poate că ar prefera să nu facem asta, atunci va trebui să ținem cont de sensibilitatea lui.

 • Sau – dacă vrem să-i dăm o lecție persoanei care poate ne-a făcut un bine, iar asta o putem face numai cu condiția să fim un mare Bodhisattva (să-l iubim și interesul lui să fie în inima noastră) nu uităm de bunătatea lui, ci doar căutăm modalitatea și momentul potrivit pentru a o face.

   

         40. A nu ajuta pe cel care jelește pierderea cuiva drag. 

Jurământul patruzeci – se referă la situația în care cineva din jurul nostru se află în doliu sau a fost lovit de un mare necaz. Rolul unui Bodhisattva este să încerce să îi aline suferința și să-l ajute în acele momente.

Cazurile de excepție sunt similare cu cele ale jurământului 35.

 

         41. A nu da bani sau lucruri materiale celor care le doresc.

Patruzeci și unu – este atunci când nu dăm bani sau lucruri materiale cuiva care are nevoie. Cineva ne roagă să-i dăm ceva, iar noi refuzăm să o facem.

Am vorbit despre această situație în jurământul de bază. Diferența dintre ele este motivația: aici, motivația este că vrem să-i facem rău sau din lene.

Cazurile de excepție sunt:

– Ori nu avem ceea ce vor ei;

– Ori ceea ce ni se cere este dăunător pentru ei.

 

        42. Nu ne îngrijim de nevoile elevilor noștri.

Patruzeci și doi – încălcăm acest jurământ atunci când, suntem un Bodhisattva și profesor, nu ne îngrijim de nevoile elevilor noștri. Adică, nu le oferim sfaturile spirituale de care au nevoie.

La mănăstire, copiii sunt aduși de mici, iar fiecare primește un îndrumător – un educator care trebuie să aibă grijă de nevoile lui fizice. Îndrumătorul trebuie să se asigure că cel mic are mâncare, un loc unde să stea și așa mai departe. Deci, trebuie să avem grijă ca elevii noștri  să primească tot ceea ce le este necesar.

    Situații de excepție

• Dacă noi înșine suntem prea bolnavi de a face acest lucru.
• Dacă dorim să îi dăm o lecție. Uneori, un profesor poate să abandoneze elevul pentru a-i da o lecție.
• Dacă suntem călugări, iar ajutorul solicitat este contrar jurămintelor pe care ni le-am luat.
• Dacă considerăm că elevii sunt capabili să se descurce și singuri. În acest caz, este de preferat ca ei să se descurce singuri.
• Dacă le dăm sfaturi, iar ei nu progresează. Atunci vom evita să le mai dăm prea multe indicații, uneori vom face asta intenționat pentru a-i stimula.

 
  43. A nu face efort să ne înțelegem cu ceilalți.

Patruzeci și trei – încălcarea jurământului se face atunci când nu ne înțelegem cu ceilalți și nu facem nimic în acest sens. Dacă, datorită resentimentelor, a urii sau supărării față de cineva de care nu ne place sau a faptului că suntem leneși și nu depunem niciun efort pentru a îndrepta lucrurile, am încălcat jurământul.

Situații de excepție

• Dacă știm că eforturile noastre au fost sortite eșecului încă de la început.
• Sau dacă va înrăutăți și mai mult lucrurile.
• Sau dacă știm că nu vor coopera.
• Sau, dacă știm că ei predau Dharma greșit. Nu trebuie să le dăm satisfacție.
• Sau dacă încercăm să le facem pe plac, am putea răni alte persoane. Aceasta este  o situație în care trebuie să cântărim bine lucrurile.

Regula călăuzitoare: Ca Bodhisattva, dorim să apropriem oamenii, dorim să ajutăm toate ființele și dorim să creștem armonia în lume. Acesta este rolul unui Bodhisattva. De aceea,  vom face întotdeauna ceea ce funcționează și nu ceea ce nu funcționează.

          44. A nu lăuda calitățile bune ale celorlalți sau faptele lor bune.

    

Reprezintă o încălcare a jurământului 44 faptul că evităm să lăudăm calitățile bune ale cuiva, sau fapta bună pe care cineva a făcut-o. Ca Bodhisattva, va trebui le întărim părțile  pozitive.

Când suntem scutiți?

• Dacă suntem bolnavi.
• Dacă se simt stânjeniți.
• Dacă așteptăm  o oportunitate mai bună să facem asta. Poate nu-i spunem acum, dar mai târziu îi vom da mult respect în public.
• Sau dacă credem că le alimentăm ego-ul. Atunci, vom găsi o modalitate de recunoaștere a meritelor fără a le umfla ego-ul.
• Sau dacăpersoana predă greșit. Chiar dacă, să presupunem, este un profesor bun și este un bun orator, dacă modul în care predă este greșit, atunci nu-l vom lăuda.

          45. A evita să luăm măsuri drastice pentru a înfrâna pe cineva.

Patruzeci și cinci – este invers. Dacă jurământul 44 spune să lăudăm calitățile bune ale cuiva sau faptele bune pe care le face, jurământul 45 spune să-l oprim pe cel care face ceva inadecvat. Uneori trebuie să fim tăioși cu el, alteori este nevoie de o măsură mai drastică. Dacă evităm să luăm măsuri drastice, indiferent dacă facem asta ca urmare a unei afecțiuni mentale sau a lenei, am încălcat jurământul. 

Uneori cineva trebuie pedepsit, alteori cineva trebuie îndepărtat. Dacă a venit momentul să facem asta, o vom face, deși va fi greu. În calitate de Lama, va veni timpul când elevul va trebui să fie încercat, ceea ce va fi greu.

De exemplu: dacă cineva vine la o lecție de Dharma și deranjează lecția sau este rău intenționat, iar alte mijloace nu ajută,  atunci este momentul să ne purtăm tăios cu el, să-l scoatem din clasă sau nu-i răspundem la întrebări.  

Lama Dvora Hla povestește că odată a fost la o lecție cu Geshe Michael, în Manhattan:

„ Un bărbat a venit de pe stradă , s-a așezat la lecție și nu l-a lăsat pe Geshe Michael să vorbească. Cum deschidea Geshe Michael gura să spună ceva, bărbatul venea cu observații. Atunci am văzut abilitățile Lamei de a acționa: nu i-a răspuns, l-a ignorat, deși există un jurământ care spune că trebuie să răspundem la întrebare. Dar, întrebările bărbatului nu veneau din bun– credință, de aceea Geshe Hla nu i-a răspuns.”

De ce este considerată o încălcare? Este o încălcare atunci când nu acționăm din cauza unei afecțiuni mentale sau a lenei, ori pentru că ne este neplăcut sau ne este greu . Este foarte dificil să spui cuiva: „Nu mai veni la lecție!”. Este foarte greu pentru un Lama să facă asta; inima lui se frânge cu totul. Dar, evitând să luăm măsuri, putem provoca și mai multe daune, în primul rând persoanei respective. De aceea este nevoie să ne dezvoltăm abilitățile de a acțion cu discernământ.

 

         46. A nu ne folosi de puterile supranaturale pentru a împiedica pe cineva de la o faptă rea.

Jurământul patruzeci și șase spune că dacă avem superputeri și nu le folosim pentru a descuraja pe cineva să facă ceva rău, atunci am comis o infracțiune.

    De ce există o astfel de regulă?

Există și alte reguli care spun că nu ar trebui să ne arătăm superputerile, decât dacă ajută pe cineva. Uneori, cei care au astfel de puteri merg prea departe și nu le arată deloc; totuși, uneori chiar merită ca ele să fie folosite, dacă ajută pe cineva.

Exemplu:

Se povestește că un tânăr călugăr l-a auzit pe Buddha vorbind și a fost atât de impresionat, încât a decis să vină să studieze cu El. Se pare că tânărul era foarte avansat, și reușit, iar Buddha i-a dat multe șanse să se ilumineze. La scurt timp călugărului a începu să-i fie dor de fosta lui soție. Se spune că își părăsise tânăra soție pentru a deveni călugăr, iar acum era incapabil să se concentreze asupra studiilor. Buddha, având puteri supranaturale l-a luat la o plimbare prin infern. Când s-au întors, călugărului nu-i mai era dor de soția sa.

 

    Dilemele unui Bodhisattva

Întrebarea este: Oare faptul că ne despărțim de o persoană, se potrivește cu toate valorile de aici?

Vă voi da un exemplu. În filmul „Pacientul englez”, spre final eroina Katherine este rănită mortal în mijlocul deșertului. Prietenul ei o adăpostește într-o peșteră și rămâne lângă ea, iar acum are de ales: fie stă și așteaptă ca ea să moară, să fie cu ea și să nu o părăsească, fie încearcă să obțină ajutor, atunci când șansele erau foarte mici.

Ce vom face într-o astfel de situație? Dacă credem că există vreo șansă de a obține ajutor și de a-i salva viața, atunci este posibil să o abandonămtocmai  pentru a o salva.

Astfel de  dileme apar tot timpul, iar pe măsură ce progresăm pe cale, vor apărea și mai multe. Dacă suntem un practicant avansat și avem șansa ca în scurt timp să ne realizăm scopul, în acest caz poate este bine să trecem de la binele mic pe care îl putem face la altul mai mare. Ca Bodhisattva, ni se pretinde întotdeauna să alegem fapta care va aduce cea mai multă binecuvântare pentru majoritatea oamenilor.

Buddha și-a părăsit casa și a ajuns la iluminare în acea viață. Tot el a  spus: „Omoară-ți tatăl și mama”, însă, bineînțeles , nu s-a referit la actul fizic de a  ucide. Ce a vrut să spună, de fapt? Să ne eliberăm de atașamente.

Mai există și o altă interpretare a spuselor lui: „Dacă nu poți practica bine acasă, atunci pleacă de acasă!”. În Asia, fiul trebuia să aibă grijă de părinții săi, și totuși Buddha a spus: „Dacă nu poți practica bine acasă, pleacă de acasă!”. Acest lucru se face numai cu condiția să fim un practicant serios, să întâlnim profesori serioși și să avem șanse de reușită, dar să  nu avem condiții pentru a practica acasă.

Fiecare trebuie să ia în considerare care este binele cel mai mare pe care-l poate face în această viață, viață care se va termina în curând. Viața este scurtă, rară și ireversibilă.

Și, ca răspuns la întrebarea pusă: va trebui să ne rugăm pentru a primi sfaturi bune, să avem înțelepciune și o bună judecată. Ne putem consulta cu profesorii sau ne putem ruga să primim sfatul profesorului nostru, chiar dacă nu este fizic acolo. Să ne ascultăm inima, deși nu va fi întotdeauna ușor, deoarece există tot felul de situații.

Dacă putem practica Tantra – ar trebui să o practicăm, deoarece ea ne va conduce cu mult mai repede la iluminare decât dacă am practica ceva inferior. Dacă ne este disponibilă Tantra pură, care duce la iluminarea deplină, atunci nu există nimic altceva mai înalt ca ea pe care să-l facem în această viață.

Șapte infracțiuni care sunt împotriva aspirației spre iluminare

Există o altă serie de încălcări care nu se află pe lista jurămintelor secundare Bodhisattva.

Deci, când am spus șaizeci și patru, nu am spus corect. Există mai multe jurăminte care sunt incluse în carnețelul de jurăminte și va trebui să le urmărim.

Iată lista:

1. A nu-i sprijini pe cei potriviți să fie susținuți, cu Dharma sau cu lucruri materiale.

Dacă evităm să sprijinim persoanele care sunt potrivite de a fi susținute cu Dharma sau lucruri materiale – am încălcat jurământul. Aici nu este vorba neapărat doar de cei nevoiași,  sau care vin să ceară, ci de momentul când este potrivit să le oferim sprijin; să le fie de folos sprijinul nostru. Așadar, a sprijini oamenii cu Dharma sau cu lucruri materiale.

2. Resentimente

Cineva ne rănește și rămânem cu resentimente. Un Bodhisattva nu ține ranchiună.

3. A discrimina între oameni.

Asta înseamnă să-i iubim pe unii mai mult și pe alții mai puțin. Vrem să ajutăm pe unii, iar pe alții mai puțin. Așa ceva nu există la un Bodhisattva.

Un Bodhisattva ajută toate ființele fără nicio discriminare.

Un exemplu excelent în acest sens a fost Ken Rinpoche. Era impresionant să-l vezi cum își ajuta câinele la fel de mult ca și pe cel mai bun elev al său. A ajutat o femeie înapoiată mental la fel ca și pe studentul său genial. El a ajutat un student care a încercat să-l calce(să-l lovească cu mașina). Bodhisattva nu face nicio discriminare, ci ajută toate ființele.

4. A evita să ne ducem la Lama.

Comitem infracțiunea numărul patru atunci cînd avem un Lama care ne este disponibil și nu ne ducem la el. Nu venim la Lama să studiem cu el.

5. A nu depune efort de a studia și reflecta asupra Dharmei.

Dacă nu depunem eforturi pentru a studia și a reflecta asupra Dharmei, atunci am comis infracțiunea numărul cinci. Un Bodhisattva depune mari eforturi pentru a studia Dharma și a reflecta asupra ei.

6. A acționa fără să păstrăm în inimile noastre binecuvântarea tuturor ființelor.

Atunci când facem lucrurile zilnice, cum ar fi mâncatul, îmbrăcatul sau orice altă plăcere, fără a păstra binecuvântarea tuturor ființelor pe fundal. Adică fără să facem aceste lucruri pentru a fi o binecuvântare pentru întreaga creație.

De ce această regulă?

Pentru că atunci când ne bucurăm de ceva bun, de mâncare sau îmbrăcăminte sau de un acoperiș deasupra capului, ardem karma, nu este așa? Trebuie să reîncărcăm bateriile, altfel nu vom avea suficiente binefaceri pentru a ajunge la iluminare.

Cum vom acumula binefaceri?

Mobilizăm toate ființele. Facem toate acestea pentru a putea ajunge la iluminare pentru ei. Ne menținem corpul sănătos, pentru ei și așa mai departe. Deci, un Bodhisattva mobilizează această dorință permanent, de a ajuta toate ființele în tot ceea ce face, în fiecare acțiune pe care o întreprinde de-a lungul zilei.

Ne gândim în sinea noastră: „Fie ca această salată pe care o mănânc acum, să-mi aducă sănătate, ca să mă pot folosi de acest corp pentru a mă ilumina, pentru a putea aduce binecuvântare tuturor ființelor”. Și asta ne va schimba din a fi un consumator a ceva bun, în ceva care produce binecuvântare, deoarece aspirația este o sămânță foarte puternică. Mobilizarea tuturor ființelor este o sămânță nesfârșită. Aspirația spre iluminare este foarte puternică, deoarece ea este pentru toate ființele. Are o putere infinită.

7. A face fapte bune fără a ne gîndi că ele sunt în beneficiul tuturor ființelor. 

Comitem infracțiunea atunci când facem o faptă bună, fără să ne amintim că ea este în beneficiul tuturor ființelor vii. 

Deci aceasta este lista suplimentară.

Întrebarea este: Dacă dorim să vorbim despre Dharma cu cineva drag, cineva care nu are habar de budism,  are opinii diferite, cât de mult îi putem expune Dharma?  

Deoarece Buddha a vorbit fiecăruia exact așa cum avea nevoie, când a avut nevoie și în modul corect, va trebui să ne străduim să ne apropiem de această abilitate uimitoare. Uneori, un cuvânt în locul potrivit și la momentul potrivit poate deschide ochii cuiva. Uneori, o lecție Dharma este potrivită, alteori o lecție Dharma nu este potrivită, ci mai degrabă este potrivit exemplul personal. Nu dorim să intrăm într-o discuție lungă dacă persoana nu este deschisă la o asemenea discuție. Dacă nu ne-a întrebat, de multe ori prin exemplele noastre personale putem să-l aducem să fie interesat să întrebe. Văzând o schimbare în noi, atunci poate va fi interesat

 Cele patru fapte negre și cele patru fapte albe

    1. A înșela Lama în mod intenționat sau a ascunde de el.

Prima faptă neagră este și cea mai gravă, pentru că ea dăunează capacității noastre de a obține Bodhicitta atât acum, cât și în viața următoare – și această faptă este de a înșela Lama în mod intenționat și cu bună știință, sau de a ascunde lucrurile de el.

Fapta are mai multe nuanțe. 

 • Dacă îl  înșelăm în mod conștient pe  Lama – este îngrozitor.

• Nu-l înșelăm în mod explicit, dar ascundem ceva de el, nu-i spunem ceva sau omitem o parte.

 • Sau Lama ne roagă ceva, iar noi nu intenționăm să facem ceea ce ne-a rugat și nu-i spunem nimic.

• Sau nu ne-a ieșit să facem ce ne-a rugat și nu am mers să-i explicăm Lamei de ce nu ne-a ieșit.

Ori de câte ori nu suntem o carte complet deschisă ne vom crea probleme pentru a ne ilumina.

De ce este așa?

Voi da un citat din Cartea tibetană a vieții și a morții, de Sogyal Rinpoche .

El spune aşa:

“În natura noastră de Buddha există un aspect activ care este învățătorul nostru interior. Din momentul în care conștiința noastră s-a întunecat, profesorul nostru interior a lucrat neobosit pentru noi, străduindu-se permanent să ne readucă la strălucirea și măreția adevăratei noastre esențe.

După ce ne-am rugat și am fost înfometați după adevăr mult timp, pe parcursul a nenumăratelor vieți și după ce karma noastră a fost suficient de purificată, se întâmplă un fel de miracol, iar acest miracol, dacă este înțeles corect, poate duce la eradicarea finală a ignoranței. Profesorul interior, care a fost mereu alături de noi, apare sub forma unui profesor exterior, pe care îl întâlnim de fapt, ca printr-o magie. Acest învățător sau învățătoare nu este altceva decât chipul uman al absolutului. El sau ea este cristalizarea înțelepciunii tuturor Buddha și realizarea întregii lor compasiuni îndreptate către noi. Profesorii mei au fost manifestarea adevărului viu, un semn incontestabil că iluminarea se poate realiza în acest corp, în această viață, în această lume, chiar aici și acum. O inspirație supremă pentru practica, munca, viața și călătoria mea spre eliberare. “

Cele patru fapte albe și negre au ca scop să prevină comportamentul care ar putea afecta capacitatea noastră de a primi binecuvântarea acestui profesor, a profesorului interior și exterior. Așadar, când un profesor apare în viața noastră și începem să ne jucăm cu el, ne săpăm singuri groapa. Deoarece vremuri îndelungate l-am așteptat să apară, iar acum nu-i acordăm importanța cuvenită. Dacă înțelegem karma, înțelegem cât de stupid este acest lucru.

Deci fapta neagră – este de a înșela intenționat profesorul sau de a-i ascunde în mod conștient lucrurile.

     Antidotul – este fapta albă de a evita orice minciună.

În limba tibetană se spune:

    Kun la – față de fiecare persoană,
    Dzun –  minciună,
    Mi la – a nu minți.
    Kun la dzun mi ma înseamnă a nu minți pe nimeni.

Deci, pentru a nu înșela Lama vreodată va trebui să evităm de a mai minți pe cineva. Ne abținem de la orice minciună și nu vom face asta nici în râs și nici în glumă. Dacă vom respecta asta, atunci stopăm fapta neagră. 

 2. A determina pe cineva să regrete fapta bună pe care a făcut-o.

A doua faptă neagră este de a face pe cineva să regrete binefacerile pe care le-a făcut. De exemplu, dacă îi spunem cuiva: „E bine ce ai făcut, dar nu poți să continui în acest ritm”. Sau dacă cineva încearcă să practice Renunțarea și încearcă să nu mai fie târât de plăcerile deșarte lumești, iar noi îi spunem: „Nu poți continua așa”. În acest fel îl facem să se îndoiască de faptele lui.

Iar aici este problema: cineva începe să facă ceva bun în viață și noi îi subminăm încrederea. Chiar dacă el nu regretă ceea ce face, faptul că noi am încercat să-l descurajăm înseamnă că am acumulat karma neagră..

    Antidotul – Ne obligăm de a aduce toate ființele vii spre iluminarea completă, nu doar la Nirvana.

Antidotul este:

  Dzok Jang – iluminare completă,
  Gu – a aduce.

Este fapta albă de a-i încuraja pe ceilalți să ajungă la iluminarea completă și nu la Nirvana.

Pe listă, fapta albă este numărul patru. Asta înseamnă că:

A. Ne asumăm responsabilitatea de a aduce ființele la iluminare, le încurajăm să urce pe Calea Mahayana și le încurajăm entuziasmul pentru Calea Mahayana. În text scrie că trebuie să facem toate acestea cât putem noi mai bine.

B. De asemenea, această faptă albă include și faptul că dacă ne bucurăm în mod conștient de faptele bune pe care le fac alții, nu vom mai fi invidioși pe ei. Dacă îi vedem pe alții făcând fapte bune din dorința de a se ilumina, ar trebui să ne bucurăm de asta, nu să-i invidiem.

C. Iar a treia parte a faptei albe este să ne cultivăm iubirea și compasiunea în tot ceea ce facem.

Dacă facem ceea ce este scris la A, B și C atunci nu vom mai face fapta neagră numărul doi. 

    3. A spune ceva neplăcut unui Bodhisattva din furie.

Fapta neagră numărul trei este să-i spunem ceva neplăcut unui Bodhisattva din furie. Această faptă este foarte grea. Cei care au fost la cursul despre karmă, știu că această faptă taie de la rădăcină toate binefacerile. Maestrul Shantideva spune:

Binefacerile de mii de veacuri acumulate
Într-un singur moment de furie vor fi nimicite.

Un singur moment de furie îndreptat către un Bodhisattva, va tăia de la rădăcină toate binefacerile pe care le-am acumulat. Și nu știm dacă este un Bodhisattva sau nu. Nu există nicio cale de a ști asta. Iar ei nu ne vor spune. Chiar dacă vedem pe un Bodhisattva făcând ceva rău, dacă credem că face ceva rău și țipăm la el, atunci am acumulat această karmă neagră.

    Antidotul – să vedem totul ca fiind pur.    

În limba tibetană se spune:



    Dak – înseamnă pur.

    Nang – ceea ce apare.
    Jorwa – a aduce, a alătura.

Înseamnă să vedem totul ca fiind pur. Să vedem toți oamenii ca fiind puri, să vedem în ei profesorii noștri. Să credem că există un motiv în spatele a ceea ce fac ei. Oamenii nu spun lucruri aiurea și, dacă spun lucruri care nu ne plac, poate că ei sunt un Buddha deghizat care vine să ne ajute, să ne împingă puțin pe cale și ei chiar vor să ne aducă fericirea.

Acest gând prealabil ne va împiedica să cădem în capcana de a răni un Bodhisattva. Scrie aici: „Evitați să-l criticați pe Bodhisattva”, dar noi nu știm cine este Bodhisattva, așa că va trebui să ne abținem de a mai critica oamenii. Va trebui să-i vedem pe toți ca fiind Bodhisattva și Buddha. Dacă ne însușim o astfel de abordare, vom ieși repede din Samsara.

    Marea responsabilitate a unui Bodhisattva

Dacă suntem Bodhisattva trebuie să fim foarte atenți în a ne înțelege cu toată lumea, și pentru a-i proteja. Și asta este o mare responsabilitate.

Chiar și când predăm, devenim un obiect foarte important pentru elevii noștri. Și orice lucru care-l vor face împotriva noastră, ei își acumulează karma și la bine și la rău, iar asta ne va determina la și mai multă responsabilitate. Se spune că elevul și profesorul sunt ca doi boi, înhămați la o singură căruță.

    4. A fi viclean și necinstit cu cineva.

A patra faptă neagră este de a fi viclean, șiret, necinstit, față de orice persoană. A ne comporta într-un mod necinstit și viclean cu orice persoană, din motivație negativă.

    Antidotul – să fim complet sinceri cu toți cei pe care îi întâlnim.

În limba tibetană:

    Kun la – față de toată lumea,
    Yo – necinstit,
    Gyu – înșelăciune,
    Me – nu, cuvânt de negație.

Fapta albă este de a evita să ne comportăm necinstit sau cu viclenie, față de orice persoană, sau să lăsăm intenționat orice fel de impresie falsă.

Va trebui să fim complet sinceri cu fiecare persoană pe care o întâlnim. Desigur că nu putem controla dacă ei greșesc, dar vom face tot posibilul ca gândurile și acțiunile noastre să fie în concordanță cu intențiile noastre.

 

înapoi la curs, ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

                                                                                            A doua etapă a studiilor Madhyamika

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 8

Următorul grup de jurăminte este –  Infracțiuni împotriva dezvoltării răbdării            

 17.   Pierderea celor patru puncte ale practicii virtuții.

Ce înseamnă asta? Acest lucru înseamnă că încălcarea se face într-unul din cele patru moduri:

1. Primul mod este atunci când cineva țipă la noi sau ne reproșează, iar noi îi răspundem prin țipete sau reproşuri.

 2. Al doilea mod:   Cineva este supărat pe noi și reacționăm față de el furios.

3. Al treilea mod:   Cineva ne lovește și noi îl lovim îndărăt.

4. Și al patrulea:   Cineva ne critică și îl criticăm  la rândul nostru.

Deci, ideea este să nu răspundem într-un mod similar. Dacă este o mustrare, lovitură, insultă, supărare sau critică –  le primim și nu răspundem cu aceeași monedă.

Un Bodhisattva nu răspunde înapoi, ci pune capăt karmei. El își dezvoltă răbdarea, își folosește înțelepciunea, își dă seama că ceea ce vine la el este un rezultat al karmei și nu mai începe o altă samsara, nu mai învârte roata mai departe. 

Dacă facem doar asta, atunci viața noastră se va schimba enorm. Aceste reguli sunt total contrare culturii noastre în care se spune: „Ochi pentru ochi și întreaga lume este oarbă!”

Întrebare: Ce facem dacă viața noastră este în pericol?

Răspunsul este: Cum de vine cineva să ne atace pe stradă? Singurul mod în care cineva ne atacă este pentru că am atacat pe alții în trecut, pentru că am lovit pe alții în trecut. Dacă lovim acum pe cineva înapoi, atunci ne asigurăm că va veni altcineva să ne lovească.

Pentru a înțelege logica tuturor legilor karmice, trebuie să înțelegem continuitatea conștiinței. Trebuie să înțelegem că, atunci când viața noastră în acest corp se termină, conștiința noastră nu se sfârșește: ea continuă. Și cum în această viață suferim uneori din motive pe care le-am semănat în viața anterioară sau în alte vieți, tot ce semănăm acum va rodi cu siguranță –  ori acum, ori altădată.

Deci este nevoie de studiu. Avem Cursul 4 care demonstrează continuitatea conștiinței. Trebuie să ne convingem că mintea va continua și după ce această viață se va termina. Și odată ce există convingerea – întrebarea dispare. Orice lucru dificil care ni se întâmplă se întâmplă ca urmare a unui lucru similar pe care l-am făcut în trecut, poate la o scară mai mică.

Trebuie să ajutăm bătrânul care este lovit pe stradă, dar nu lovind înapoi. Cu excepția cazului în care suntem deja un Bodhisattva care poate ridica conștiința răufăcătorului la un nivel mai înalt de existență.

Ceea ce ajută de multe ori, este să-i vedem pe ceilalți ca fiind mama noastră. În Cursul 1 se vorbește despre acest lucru: cel de pe stradă este mama noastră care se comportă violent sau mama noastră care este bătută. Trebuie să îl împiedicăm pe cel care și-a ieșit din fire și lovește, pentru a nu mai da în celălalt. Și nimeni nu garantează că este ușor.

Toate aceste situații de conflict, în care trebuie să decidem între lucruri foarte dificile, sunt foarte rare. Nu există nicio justificare de a nu ne păstra jurământul și, dacă îl păstrăm, nu vom fi puși în asemenea situații. Dalai Lama  are tendința de a evita să răspundă la întrebarea ce va face într-o situație de conflict, el se exprimă: „Îți voi spune, când se va întâmpla.”

Dacă înțelegem cu adevărat karma, vom fi fericiți că această karmă s-a terminat. Deci, dacă cineva ne lovește pe stradă, vom spune: “Slavă Domnului că m-ai eliberat de această karmă, că s-a terminat”. Trebuie să înțelegem că suntem unicii proprietari ai karmei noastre. Nu mai este nimeni altcineva.

    Oare trebuie reclamat cel care ne-a rănit?

Este în funcție de cât de mult înțelegem karma. În general, cei care îi dau pe alții în judecată simt că dreptatea este de partea lor, nu este așa? Și totuși, nu toată lumea câștigă procesul, chiar și cei care presupun că au dreptate. Pentru că există câteva aspecte aici:

– În primul rând, hotărârea judecătorească pronunțată în urma unui proces, de multe ori nu are nicio legătură cu evenimentul în sine – aceasta este o altă karmă care rodește, deoarece există întotdeauna un decalaj de timp.

– În al doilea rând, când credem că suferința noastră este cauzată de cel care ne-a rănit, înseamnă că nu înțelegem karma. Suferința vine din faptul că noi înșine i-am rănit pe alții în trecut, iar făptașul este doar instrumentul prin care karma se întoarce asupra noastră. Acum, când îl dăm în judecată, pornim o roată cu totul nouă, începem o samsara cu totul nouă care se va întoarce la noi sub forma unei terţe persoane.

Pentru a-l da în judecată pe făptaș astfel încât să nu acumulăm karmă negativă, va trebui să avem o mare compasiune, să fim complet deschiși și iubitori față de el și cu adevărat să facem asta spre binele lui.

Iar aici călcăm pe un teren periculos, deoarece există foarte multe emoții în interiorul nostru. Sfatul care ni se dă în general, este să evităm astfel de situații.

Oare judecătorii și avocații acumulează în mod necesar karmă negativă? Dacă este un judecător drept, el poate aduce multă binecuvântare oamenilor. 

De aceea, trebuie să acționăm corect în funcție de jurăminte și atunci nu va mai exista nicio problemă.

    18. A nu încerca să liniștim o persoană supărată.

Să nu uităm că suntem la practica răbdării. Încălcarea acestui jurământ este să-l ignorăm, pur și simplu, pe cel care este supărat pe noi, lăsîndu-l să fie chinuit de propria mânie – deoarece  furia este o emoție dureroasă.

Dacă întâlnim pe cineva care este chinuit de supărare(chiar și pe noi înșine), în calitate de Bodhisattva, va trebui să-l ajutăm cât putem mai bine. Uneori, încercarea noastră  de a ajuta îl va enerva și mai mult, așa că vom căuta o cale de a  nu-l supăra și mai mult.

De exemplu, dacă am ofensat pe cineva și acum el este supărat pe noi, va trebui să-i cerem scuze; chiar și în cazul în care credem că nu am greșit, dacă el se simte rănit, acest lucru contează. Va trebui să facem ceva pentru a-l calma. Să facem tot ceea ce credem că funcționează mai bine.

Dacă evităm să facem asta pentru că dorim, de fapt, ca acesta să continue să sufere, sau pentru că suntem prea mândri  sau pur și simplu suntem indolenți, atunci am comis infracțiunea.

Un Bodhisattva nu ignoră pe nimeni care suferă în vreun fel, inclusiv dacă suferă de furie.

Ce se întâmplă dacă o persoană este torturată de alte sentimente grele în afară de furie? Dacă ne abținem din a-i da ajutorul necesar din considerente egoiste, din grija față de noi înșine, atunci am încălcat jurământul. Rolul nostru este de a-l ajuta.

Ce se întâmplă dacă ne este frică să nu fim răniți? Va trebui să verificăm. Dacă teama noastră este întemeiată că ne va răni, atunci va trebui să găsim un alt mod de a acționa, poate trimitem un mesager, ☺. Oricum trebuie să verificăm cât de întemeiată este această teamă.

    19. A refuza să acceptăm scuzele cuiva din dorința de a-i face rău sau din rea voință.

Acest jurământ se referă la situația în care cineva vine și ne cere scuze, iar noi –  din dorința de a-i face rău sau din rea voință – refuzăm i le acceptăm.

În ceea ce privește motivația, ea este identică cu cea a jurământului de bază: „A nu accepta scuzele altuia”. Diferența este că această infracțiune se întâmplă chiar dacă toate cele patru lanțuri nu există.

Pe scurt, ni se spune că trebuie să acceptăm scuzele, să renunțăm la mândrie și la resentimente și să ne îngrijim de cei supărați. Un Bodhisattva renunță la aceste lucruri. El practică să renunțe la ele cât mai rapid. Cu cât practicăm mai mult, cu atât vom renunța mai repede.

    20. A permite gândurilor de furie să continue.

Ne-am supărat pe cineva, apoi ne întoarcem acasă și ne enervăm încă odată pe el. Şi încă o dată… Păstrăm resentimente. Nu ne oprim gândurile de furie, ci le alimentăm din ce în ce mai mult. Simțim câtă dreptate avem.

Atunci când ne vin astfel de gânduri, va trebui să ne spunem: „Nu! Destul cu asta. Mulțumesc foarte mult, plecați de aici!”. Chiar și o mică încercare de a rezista acestor gânduri de ranchiună este o karma bună. Iar puterea noastră de a rezista va crește.

    Situații de excepție

Aceste jurăminte au excepții:

Să revenim la jurământul 18: „A nu încerca să liniștim o persoană supărată.”

-Sunt uneori situații când vrem să învățăm minte pe cineva. În acest caz, va trebui să ne asigurăm că suntem plini de compasiune și iubire față de persoana în cauză și că ne aflăm în poziția în care noi îl învățăm pe el; pentru că, dacă el nu ne consideră ca fiind profesorul lui, atunci este puțin periculos.

–A evita să-l enervăm și mai mult pe cel supărat. Sunt situații când mergem să-i cerem scuze și el devine și mai furios, așa că nu dorim să facem asta.

-Uneori, persoana se va simți foarte neplăcut cu scuzele noastre și, în acest caz ,va trebui să găsim un alt mod de a acționa.

-Sau scuzele noastre nu-l ajută cu nimic pe cel supărat – dacă credem că scuzele nu-l vor ajuta cu nimic, atunci nu va trebui să-i cerem scuze.

Jurământul 19: „A refuza să acceptăm scuzele cuiva.”

– Dacă facem asta pentru a-i da o lecție – atunci este permis.

– Sau dacă credem că scuzele lor nu sunt sincere, atunci nu le vom accepta.

Dacă există vreo îndoială în sinceritatea lor, dacă nu suntem siguri că ele nu sunt sincere, ar trebui să tindem spre a-i accepta scuzele. La urma urmei, noi nu avem încă Pramana, nu putem citi mintea celuilalt, deci cum știm dacă el este sincer sau nu? Toate aceste jurăminte sunt destinate persoanelor care nu au încă Pramana, deci, dacă ne îndoim, ar trebui să fim înclinați să le acceptăm.

    Antidotul

Ceea ce ajută la oprirea gândurilor de supărare este meditația asupra daunelor supărării pe care Maestrul Shantideva ni le descrie atât de frumos în seminarul „ A ucide supărarea”.

  Infracțiuni împotriva perfecțiunii bucuriei efortului.

Bucuria efortului, în general, este bucuria de a face bine. Aceasta este definiția efortului:  bucuria de a face binefaceri. Și asta înseamnă entuziasm pentru practica spirituală – de exemplu, entuziasm pentru a-i ajuta pe ceilalți, entuziasm pentru a medita; a avea pasiunea de a face fapte bune și a nu le considera ca o povară sau ceva dificil.

 

21. A aduna un grup de elevi pentru plăcere materială sau respect.

De exemplu, o persoană care este plină de bucuria de a face bine, unul dintre lucrurile pe care ar putea dori să le facă este să predea altora. Predarea este o mare binefacere pentru oameni. Dar aici există un pericol. Există pericolul ca cineva să adune în jurul său un grup de elevi pentru că el urmărește să câștige onoare, admirație sau plăcere materială.

Deci, dacă cineva strânge în jurul lui elevi de dragul onoarei sau de dragul plăcerilor materiale – încalcă jurământul pentru bucuria efortului. 

Dharma nu trebuie predată niciodată de dragul respectului sau al plăcerii materiale.

22. A nu încerca să ne depășim lenea.

Încălcarea jurământului se face atunci când nu încercăm să depășim stările de lene sau de inactivitate. Nu avem nici un chef să facem ceva pentru că acum vrem să vizionăm un film. Asta nu înseamnă că filmele nu trebuie văzute, sau că nu ne este permis să ne odihnim puțin. Dacă a venit timpul de odihnă, atunci ne odihnim și apoi revenim la treburile noastre.

Trebuie rezistat în fața sentimentelor de lenevie și letargie. De ce să rezistăm? Pentru că moartea va veni în orice moment. Unealta Lordului Morții este să ne facă să ne gândim numai la noi înșine și asta ne omoară.

   23. A petrece timpul pălăvrăgind sau făcând fapte inutile doar pentru distracție.

Jurământul douăzeci și trei se referă la petrecerea timpului în discuții fără rost, în activități inutile, doar pentru că așa ne place nouă.

Aici ne referim la discuțiile de salon, la a petrece mult timp vorbind despre politică sau sport, despre crime sau bârfe, ce nu este nimănui de folos sau care nu aduce vreo binecuvântare cuiva. Și odată cu asta ne-am pierdut și timpul nostru prețios.

Uneori este necesar să petrecem timp adunând informații. Ne petrecem mult timp ascultând știrile la TV, citind ziarul sau cu navigatul pe internet. Dar dacă credem că ar trebui să fim la curent cu știrile, putem citi doar titlurile: este suficient. Un minut pe zi este suficient, nu avem nevoie de mai mult decât atât.

Iar aici meditația asupra morții este importantă. Ea ne ajută să realizăm profund faptul că timpul nostru este scurt și trece într-o clipă, și că ar trebui să-l utilizăm la maximum pentru a progresa pe calea spirituală. Realizările spirituale sunt singurele lucruri pe care le putem lua cu noi după moarte.

Infracțiuni împotriva perfecțiunii meditației.

 

24. A nu depune efort în dezvoltarea concentrării meditative.

Jurământul douăzeci și patru este atunci când nu facem niciun efort pentru a dezvolta concentrarea meditativă, pentru a ajunge la concentrarea pe un singur punct.

Ce vrem să spunem? Ne referim aici, în principal, la nepracticarea meditației în scopul de a ne dezvolta concentrarea meditativă. Desigur, că pentru acest lucru trebuie să învățăm cum să practicăm. În acest caz încălcarea se va întâmpla, de exemplu, atunci când cineva predă despre meditație, iar noi nu ne ducem la lecții, din lene sau pentru a răni pe celălalt.   

Când suntem scutiți de a merge la o astfel de lecție?

  – Dacă credem că predarea este greșită;

   – Sau dacă suntem bolnavi;

   – Sau suntem deja un maestru al meditației.  

A nu căuta îndrumări cu privire la meditație

Aici este vorba despre a învăța cum să medităm. Dacă dorim să învățăm cum să medităm bine, va trebui să ne adresăm Lamei și să-i cerem îndrumări.

Încălcarea jurământului este atunci când nu mergem la Lama să-i cerem să ne îndrume cum să facem meditația bine. Acest lucru îl facem datorită faptului că suntem leneși, ori avem vreo intenție răuvoitoare, suntem prea aroganți sau medităm fără să fi primit îndrumările necesare. Pe scurt, în acest jurământ se pune accentul pe primirea îndru-mărilor din partea Lamei.

Este important să primim de la Lama noastră îndrumări

Ceea ce nu este scris aici, este faptul că există diferite căi de a dezvolta  Samadhi, de a dezvolta concentrarea pe un singur punct, iar dacă avem un Lama, este important să avem îndrumarea sa. Foarte important.

Este, de asemenea important obiectul meditației, iar acest obiect trebuie primit de la Lama. Dacă avem deja un Lama, ar trebui să ne consultăm cu el întotdeauna. Cursul 3 ne învață cum să procedăm. Nu este tot ceea ce ar trebui să știți despre acest subiect; sunt mult mai multe lucruri de învățat și poate va veni vremea când le veți învăța.

Deci, ideea este de a veni cu dorința de a studia și nu de a rămâne pe loc crezând că deja știm totul.

    De ce este important pentru un Bodhisattva să-și dezvolte abilitatea meditativă?

Pentru că un Bodhisattva nu va putea percepe vacuitatea fără ea, nu va putea ajunge la iluminare fără ea și nu va putea ajuta ființele fără ea. Uneori, în stadii mai avansate, cel mai bun lucru pe care îl poate face este să meargă în deșert și să se izoleze. Retreat-ul este cel mai bun mod în care poate servi toate ființele. Și sunt perioade în care el trebuie să iasă în lume și să le servească în lume.

    25. A nu învăța să înlăturăm obstacolele din calea meditației.

Jurământul 25 face un pas înainte, iar aici comitem infracțiunea atunci când nu depunem eforturi pentru a înlătura obstacolele din meditație. Fiecare practicant care a încercat să mediteze puțin, știe că odată ce a început să mediteze i-au apărut obstacole.

Până vom ajunge la Shine, obstacolele vor veni tot timpul, de aceea datoria unui Bodhisattva este să folosească un antidot pentru a le elimina. Trebuie studiate care sunt aceste obstacole și cum să le rezolvăm. Cursul 3 prezintă toate aceste subiecte.

    Meditația perfectă

Shine este concentrarea pe un singur punct în starea de Shinjang.

În Cursul 3 este prezentată lista cu aceste obstacole. Există, de asemenea, o altă listă a Maestrului Nagarjuna. El ne oferă o listă ușor diferită de cea din Cursul 3, iar în ea ne prezintă cinci obstacole în calea meditației; dacă nu acționăm pentru a le elimina, atunci încălcăm jurământul.

Shinjang – starea de plăcere intensă.

Ce este pe lista lui?

1. Primul obstacoleste Gu dang gyu.

Gu înseamnă agitație: o minte care nu este liniștită sau o minte care sare dintr-un loc în altul, de la un subiect la altul; acesta este un aspect.

Și un al doilea aspect al primului obstacol, Gyu, este mintea căreia îi este dor de trecut, de cineva sau de ceva; este mintea care este preocupată de o pasiune trecută sau care este preocupată de viitor, își face planuri de viitor.

Deci, acest tip de minte este un obstacol, iar rădăcina acesteia este otrava dorinței. Aici, „otrava” este în contextul „celor trei otrăvuri”( dorința, aversiunea și ignoranța), care sunt principalele afecțiuni mentale din conștiința noastră.

 

2. Al doilea obstacol este Nu sem:

Este mintea care are  rea voință, resentimente sau mânie față de cineva. Dacă ne păstrăm în inimă ranchiuna și mânia, și stăm să medităm, aceste sentimente cu ușurință ne vor distruge retreat-ul. Putem fi obsedați de resentimente chiar și o lună întreagă. În acest caz va trebui să activăm un antidot pentru astfel de lucruri.

3. Al treilea obstacol este Nyi muk.

Nyi înseamnă somnolență sau moleșeală,  iar Muk reprezintă mintea obscură. Aceasta include moleșeala, somnolența, toate stările similare.

4. Al patrulea obstacol pe care îl numește Maestrul Nagarjuna este Du pa la dun pa:

Du pa la dun pa înseamnă atracția spre obiectele simțurilor: față de alimente, sex, muzică sau orice altceva. Mintea fuge din meditație, căutând plăcerea.

De ce este un obstacol?

A.  Ne-am îndepărtat de la subiectul meditației, nu mai suntem în meditație.

B.  Ne târăște spre lumea simțurilor. Pe când meditația vrea să intrăm în profunzimea noastră, în lumea mentală.

 

5.  Al cincilea obstacol este Te Tsom.

Te tsom este îndoiala. Stăm în meditație și apoi spunem: „Stai puțin. Dar pentru ce să meditez? Ce rost are?”.

De aceea venim la lecții: ca să auzim aceste învățături, pentru ca apoi să facem meditațiile analitice care urmăresc să ne elimine îndoielile, astfel încât să ne putem dezvolta concentrarea. În caz contrar, aceste îndoieli vor ucide concentrarea.

Deci, încălcarea jurământului 25 este să nu activăm antidotul atunci când apar aceste obstacole în meditație. Cursul 3 ne învață cum să medităm și vom continua să vă oferim cursuri mai avansate.

26.   A ne dezvolta atașamentul față de plăcerea care apare în meditație.

Când progresăm în meditație, încep să apară senzații de plăcere. Încălcarea jurământului se face atunci când credem că această plăcere este scopul meditației și începem să ne atașăm de ea. După care ne așezăm să medităm pentru a ajunge la această plăcere.

Nu plăcerea este obiectivul meditației; aceasta este un efect secundar, de dorit și plăcut. Ne putem bucura de ea, dar nu trebuie să ne atașăm de ea, pentru că plăcerea poate trece. Și asta este în funcție de karma pe care o avem. Este adevărat că plăcerea ne ajută să perseverăm în meditație, ceea ce este minunat, dar ea nu este scopul nostru.

Plăcerea pe calea unui Bodhisattva

Dacă medităm în scopul de a obține plăcerea și rămânem aici, atunci ne creăm suferință. De ce? Pentru că dacă ajungem la această plăcere, vom arde karma bună. Plăcerea este o karmă bună care s-a maturizat.

Acum că am folosit-o, ea s-a dus. Dacă ne-am oprit aici, suferința viitoare va fi și mai mare. Așadar, înțelepciunea este să ne folosim de plăcere pentru a continua să medităm până când vom percepe direct vacuitatea. Nu ne oprim din a progresa în meditație și vom face asta de dragul tuturor ființelor.

Unii oameni care practică intens meditația, ajung la un stadiu de concentrare foarte ridicat, în care apare plăcerea și cred că sunt deja în Nirvana. Ei nu continuă să studieze vacuitatea, nu continuă meditațiile asupra vacuității care sunt esențiale pentru perceperea directă a vacuității și așa mai departe. Ei devin atât de atașați de senzațiile de plăcere, încât își opresc practica spirituală în acest stadiu. Și continuă să facă doar asta. Fapt care le vor provoca mari suferințe.

Orice plăcere pe care o simțim este samsarică. Orice plăcere este rodirea karmei bune și va provoca ulterior suferință. O folosim – ne bucurăm de ea – și asta ne va aduce suferință. Este un fel de paradox.

Aceasta este natura Samsarei, aceasta este natura lucrurilor care provin din karmă: ele sunt perisabile. Și cu cât sunt ele mai desfătătoare, cu atât ne ardem mai mult karma bună.

De aceea nu dorim să fim în sine consumatori de plăcere, oricare ar fi ea.

Nu există nimic rău în plăcere, ci dorim să o mobilizăm pentru a ajunge la iluminare, să ajungem în situația în care să putem suferi transformări și să fim de ajutor pentru toți ceilalți. Așa ar trebui să fie practica spirituală: bună și pură.

Învățătorul ne va instrui să ne folosim de lucrurile care vin în viața noastră, pentru a putea transcende, pentru a atinge perfecțiunea înțelepciunii, pentru a percepe vacuitatea, pentru a obține Bodhicitta și pentru a deveni o binecuvântare pentru toate fiinţele.

Atașamentul de plăcere provoacă daune. Plăcerea temporară arde karma – karma minunată de a obține plăcerea, extazul. Orgasmul este o karmă extraordinară, dar dacă asta e tot ceea ce facem cu ea – ne bucurăm – ne-am săpat groapa. Practica spirituală este de a transforma aceste lucruri pentru a putea aduce binecuvântare umanității.

Deci, din nou spunem că nu este nimic rău în plăcere. Ceea ce dăunează este atunci când facem din ea o plăcere samsarică. Dar o putem dedica, pentru că există plăceri cu mult mai mari.

Dacă apare ceva bun în viața noastră care ne face plăcere, un budist ne va întreba întotdeauna: De unde vine acel lucru?  El vine, pentru că în mod sigur am făcut ceva bun în trecut, iar acum karma a dat rod. Dacă acum suntem singurul consumator al acesteia, s-a terminat. Am plantat, am cules – s-a terminat.

Dar dacă acum ne aflăm pe calea spre iluminare, o mobilizăm. Vom spune: „Aha, asta a venit pentru că am semănat karma bună iar acum mă voi folosi de ea pentru a continua să semăn karmă bună.,, Un Bodhisattva urăște să-și consume karma bună, fără a o reface. Întotdeauna el dorește să o dea mai departe. Vom spune mai multe despre acest lucru în lecția următoare, deoarece acest lucru apare din nou într-un alt jurământ.

 Infracțiuni împotriva perfecțiunii înțelepciunii.

    27. A crede că un Bodhisattva nu are nevoie de practica căii Hinayana.

Numărul douăzeci și șapte ne este familiar, pentru că am vorbit anterior despre această problemă și anume: a respinge Hinayana. Adică să-i spunem unui Bodhisattva: „Tu nu ai nevoie de practica Hinayana, pentru că ești un Bodhisattva sau pentru că tu practici acum Mahayana”. Sau să-i spunem: „Doar „ascultătorii” sau cei din Hinayana trebuie să practice Hinayana”.

Nu este corect să spunem aceste lucruri, pentru că un Bodhisattva trebuie să facă practicile căii Hinayana; el nu va reuși să practice Mahayana dacă nu practică și Hinayana.

Am vorbit deja despre asta; am avut chiar un jurământ de bază care spunea să nu criticăm „calea ascultătorilor”. Care este diferența? Diferența este că aici nu respingem complet calea Hinayana, dar spunem că ea nu este pentru Bodhisattva.

Încălcarea jurământului de bază este atunci când cineva spune despre calea Hinayana că ea nu dă rezultate. Acest jurământ secundar este un pic diferit, în sensul că nu desconsiderăm complet calea Hinayana, ci doar spunem că Bodhisattva nu are nevoie de ea. De aceea acest jurământ este secundar: pentru că nici acest lucru nu este corect să-l spunem.

 

28. A ne concentra pe Hinayana în timp ce învățătura Mahayana ne este disponibilă.

Dacă în jurământul 27 i se spune unui Bodhisattva care practică Mahayana că nu are nevoie de practica Hinayana, în jurământul 28 noi înșine suntem un Bodhisattva.

Dacă există profesori care ne predau Mahayana și, de asemenea, există scrieri Mahayana care ne stau la dispoziție, iar cu toate acestea noi ne concentrăm doar pe practicarea Hinayana sau studiem Hinayana – atunci am încălcat acest jurământ.

Cele două jurăminte se completează unul pe altul.

– Primul spune:  Bodhisattva nu trebuie să desconsidere Hinayana.

 – Iar celălalt spune că:  Nu trebuie să se concentreze exclusiv pe ea.

Bodhisattva este cel care practică calea Mahayana, dar asta nu este definiția tehnică. Definiția tehnică este că persoana devine Bodhisattva după ce a dobândit deja Bodhicitta, dar aici se trece puțin cu vederea peste acest fapt.

    29. A investi efort exclusiv în studierea materialelor non-budiste, atunci când Dharma ne este disponibilă.

Jurământul 29 se îndepărtează puțin. Aici nu comparăm Mahayana cu Hinayana. Aici se spune că dacă avem la dispoziție studiile și textele budiste, și în schimb noi investim efort exclusiv în alte scrieri, atunci am încălcat acest jurământ.

Cu alte cuvinte, dacă suntem deja disponibili pentru aceste lucruri, dacă suntem aici și le auzim, asta înseamnă ca avem karma să întâlnim aceste lucruri, iar noi în mod conștient alegem să ne implicăm în alte lucruri. Acest fapt ne va împiedica să ajungem la iluminare și de a mai salva ființele din suferință. De aceea este o încălcare. Datorită faptului că timpul nostru este limitat, nu-l putem risipi făcând lucruri parțiale sau care ne îndepărtează de pe cale. Dacă am fost deja expuși la acestea, atunci va trebui să ne îndreptăm spre ceva puternic și suprem.

Ni se spune: „Investiți-vă eforturile în ceea ce vă poate scoate din suferință cât mai repede, pentru că toate ființele din univers vă așteaptă.”

    30. A ne atașa de scrieri non-budiste, atunci când apare o situație care justifică petrecerea timpului cu acestea.

Acest jurământ spune că, dacă se creează o situație, în care ar trebui să depunem efort în scrierile non-budiste – de exemplu, dacă trebuie să ne pregătim pentru o anume activitate care implică citirea unor materiale sau studierea altor texte – dacă facem asta și ne atașăm de ele, și ca urmare abandonăm scrierile Mahayana – atunci am încălcat jurământul.

Cu alte cuvinte, în timp ce studiem textele non-budiste, abandonăm lucrul suprem și trecem la un altul secundar –  am comis infracțiunea.

     Situații de excepție

– În situația în care un Bodhisattva este foarte inteligent, are gândirea rapidă, o memorie foarte bună și are deja o credință foarte fermă în calea Mahayana, chiar dacă el va fi absorbit puțin și de alte lucruri non-budiste, nu va exista nici un pericol ca ele să-l distragă.

– Ar trebui să fie un Bodhisattva care să înțeleagă bine scripturile.

– Și în cazul în care va trebui să se angajeze și în alte scrieri, va trebui să petreacă  cel puțin de două ori mai mult timp cu scrierile budiste și Mahayana. 

Scopul acestui jurământ nu este respingă și alte căi, ci – dacă am fost deja expuși la această cale, care este sigură spre iluminare – atunci nu ar trebui să mergem spre lucruri parțiale.

    Exemple

– Matthieu Ricard, scriitor francez, fotograf, traducător și călugăr budist, folosește mijloace iscusite pentru a vorbi unui public care nu este budist. El este, de asemenea, un om de știință, așa că folosește acest fundal propriu, pentru a ajunge să le vorbească oamenilor pe înțelesul lor. 

  – Geshe Michael se folosește de cunoașterea pe care a dobândit-o în afaceri și organizează cursuri de business. Cursurile despre afaceri nu sunt nici Mahayana și nici măcar Dharma; sunt Samsara. Dacă îi citim însă cărțile sau îi ascultăm cursurile, observăm că el aduce Dharma oamenilor așa cum li se potrivește. Asta înseamnă să fii un Bodhisattva înalt.

Geshe Hla a lucrat timp de cincisprezece ani în afacerile cu diamante, dar nu pentru că avea o atracție materială față de diamante, ci datorită sensului lor dharmic: Vajrayana sau Calea de diamant, Sutra Tăietorul de Diamant.

    O cale completă, cu toate componentele și în ordinea corectă

În studiile Lam-Rim am comparat calea spirituală cu o mașină. Pentru ca mașina să fie condusă, nu este suficient să aibă doar roți, un volan şi un motor, ci toate piesele trebuie să fie în ordine corect; altfel mașina nu va merge.

Calea spirituală trebuie să fie completă. Ea trebuie să conțină toate elementele și în ordinea corectă. Calea Mahayana s-a dovedit corectă:

 – prin generațiile de practicanți care au ajuns la iluminare;

  – ea a fost curățată de denaturările apărute de-a lungul veacurilor;

  – și este deja o tradiție autentică de mii de ani.

Și pentru că viețile noastre sunt scurte, nu putem fi cobaiul de laborator pentru diversele căi pe care le inventează oamenii și care nu au fost încă dovedite.

Noi nu știm ce este iluminarea, iar cineva ne promite marea cu sarea. De unde știm că acest drum va funcționa? Cum vom ști că va funcționa?

Deoarece viața noastră este scurtă, trebuie să ne bazăm pe o cale autentică, care a fost verificată și care provine din surse certificate, pe o linie de învățători puri. Și dacă tot ne-am expus acestor învățături, ar fi păcat să ne pierdem calea.

A fugi după alte lucruri poate fi o ispită pentru o satisfacție rapidă, în timp ce, pentru a ajunge la fericirea supremă pe care o aduce Dharma, trebuie să o analizăm în profunzime, înainte ca ea să dea roade.

 Ken Rinpoche spunea: “Un elev Dharma serios trebuie să fie gata să muncească puțin. Să străbată deșertul pentru a ajunge în Țara Făgăduinței.”

Fără îndoială, trebuie muncit. Dar lucrul promis este atât de uimitor, iar drumul este dovedit și funcționează sută la sută.

    31. A critica calea Mahayana.

Ne aflăm în continuare în grupa de încălcări a jurămintelor legate de perfecțiunea înțelepciunii.

    Patru modalități de a comite această infracțiune

Și aici este vorba despre scrierile Mahayana. Atunci când ne-a căzut în mână o carte despre Mahayana, suntem interesați de ea și o citim, după care spunem:

1. „Hmm … această parte nu este chiar așa de importantă” sau „această parte nu este corectă”. Odată ce am spus asta, am comis infracțiunea. De ce? Pentru că nu avem Pramana. Nu avem o percepție corectă, nu știm cu adevărat. Și dacă o entitate iluminată care a scris acest text, a decis că el este important, atunci este important. Și dacă încă nu înțelegem încă de ce este important, atunci va trebui să acționăm cu modestie. Putem spune: „Încă nu înțeleg de ce este important, am să merg să mă clarific.” Dar în nici un caz nu vom spune:„ Această parte nu este importantă.”

2. A doua modalitate de a încălca acest jurământ este de a spune: „Oh, partea asta nu este atât de bine scrisă”, din aceleași motive.

3. Spunem: „Acest autor nu este atât de reușit .”

4. Spunem: „Oh, partea asta a cărții nu aduce nimănui vreun beneficiu”.

Aceste sunt diferitele modalități de a minimaliza scrierile Mahayana. Acestea sunt semințe karmice grele pentru că, karma se intensifică. Și dacă facem asta puțin, și din bună credință – semințele vor deveni copaci mari. Mai târziu va veni momentul în care vom subestima Mahayana în totalitate, ceea ce este un mare păcat, pentru că ne vom pierde calea spre iluminare.

Sfaturile Lordului Maitreya: Nu subestima niciodată

Și aici vine sfatul Lordului Maitreya. În budism, suntem mereu încurajați să ne clarificăm îndoielile, să nu acceptăm lucrurile orbește. Iar dacă nu înțelegem ceva acum, să nu subestimăm doar pentru că nu l-am înțeles.

 Luăm decizia de a clarifica ceea ce nu am înțeles. Vom pune deoparte acele aspecte și ne vom îngriji să aflăm mai multe. Uneori, profesorul ne va spune: „Va veni timpul și îți va fi clar”. De aceea, este bine să ne bazăm câteodată și pe profesor.

32. A ne lăuda pe noi înșine sau a-i condamna pe ceilalți, din mândrie, mânie sau respectul de sine.

Încălcarea jurământului secundar 32, este atunci când ne lăudăm pe noi înșine sau îi criticăm pe ceilalți.

Dacă motivația jurământului de bază a fost dorința de a obține respect sau lucruri materiale, aici motivația este mândria sau mânia, plus respectul de sine.

Respectul de sine, aici are sensul de a avea reputație, ca oamenii să vorbească despre mine. Mândria este diferită, este în sensul că mă mândresc cu mine însumi.

    Care sunt situațiile de excepție aici?

Când avem voie să ne lăudăm pe noi înșine sau să criticăm pe cineva?

• Dacă cineva difuzează opinii care înșală oamenii, atunci va trebui să-l dezaprobăm.
• Sau dacă vrem să-i dăm cuiva o lecție.
• Și este în regulă să ne lăudăm pentru a atrage elevi, având intenția sinceră de a ajuta oamenii.
• Este în regulă să înștiințăm publicul despre următoarele lecții pe care vrem să le predăm și așa mai departe pentru a atrage oamenii să vină.
• Este în regulă să ne îmbrăcăm frumos pentru ca oamenii să dorească să vină să ne vadă.

Un Bodhisattva, este cu totul diferit de cel din Hinayana. Practicantul Hinayana va căuta modestia, va sta departe de orice fel de înfrumusețare. Nu vrea să fie distras de nimic, vrea să iasă repede din Samsara. Un Bodhisattva își dorește și el asta, dar vrea să-i ia și pe toți ceilalți cu el. De aceea, va căuta să fie atractiv pentru ceilalți. El va căuta să dobândească abilități teatrale, de exemplu, dacă îi va îmbunătăți capacitatea de prelegere și lucruri de genul acesta. Este o minte  diferită.

    33. A nu merge la o lecție de Dharma din lene sau mândrie.

A nu merge la o lecție de Dharma, din mândrie sau lene este o încălcare a perfecțiunii înțelepciunii.

    Cazuri de excepție

Care este scuza de a nu merge la o lecție de Dharma?

• Dacă suntem foarte bolnavi.
• Dacă nu suntem disponibili – și aici trebuie să fim atenți.
• Dacă suntem deja maeștri în subiect.
• Dacă bănuiți că această lecție provine din surse inexacte. Dacă nu este de încredere.
• Dacă ne aflăm în retreat profund, atunci nu vom ieși din el pentru a merge la o lecție de Dharma.
• Sau dacă credem că Lama nu ar fi de acord să mergem la lecție. Dacă Lamei nu-i place acest lucru – atunci nu vom merge. De exemplu, dacă după părerea noastră, Lama crede că această lecție ne va deruta mai mult, deoarece subiectul ei provine dintr-o altă tradiție sau este prea avansat, atunci va trebui să fim circumspecți.

 

• Căi diferite de a ajunge în vârful muntelui

Lama Dvora Hla povestește: „Am un prieten grozav pe nume Venerabilul Puntsok, iar într-o zi el s-a dus la Dramsala, când Dalai Lama preda o serie de învățături. Dalai Lama este considerat de tibetani drept liderul spiritual al tuturor curentelor budiste. Odată pe an, timp de câteva zile Dalai Lama dă învățături din toate curentele. Trei zile predă din Nyigma, trei zile din Sakya, trei zile din Kagyu și trei zile din Gelukpa, cu pauze între ele. Nu știu dacă sunt trei zile sau câteva zile. Nu știu exact. El transmite învățătura câteva zile cu o pauză între ele.

Venerabilul Puntsok, care este un călugăr minunat și iubește Dharma foarte mult, a luat parte la toate învățăturile. Și îl aud pe Ken Rinpoche întorcându-se către el și întrebând: “Ei bine, te-ai spălat?” 

Atunci Ken Rinpoche vede că stăm și nu înțelegem gluma, ne spune: „Dalai Lama este liderul tuturor curentelor, așa că este potrivit și bine să dea învățături despre toate curentele. Dar dacă practicați cu un anumit Lama, trebuie să-i urmați instrucțiunile lui, altfel nu veți ajunge nicăieri.

Deci Lama l-a trimis să se spele, pentru că a comis o infracțiune. El nu și-a întrebat Lama, și s-a dus la toate învățăturile. …Iar acum – Lama – i-a spus în glumă. Puntsok, și-a luat Lama foarte în serios, și și-a petrecut o jumătate de zi în baie. În limba tibetană, Puntsok înseamnă „excepțional”. Și este excepțional.”

Dacă vrem să ajungem în vârful muntelui, putem ajunge de la vest sau de la est, de la sud sau de la nord, dar dacă ne deplasăm mereu de la nord la sud și de la est la vest, nu vom ajunge niciodată în vârf.

Toate căile sunt minunate și toate sunt bune. Ken Rinpoche le compara cu supe diferite, fiecare dintre ele este delicioasă, dar nu și dacă le amestecăm. Altă dată, aceste căi sunt comparate cu medicamentele. Fiecare cale este ca un remediu pentru boală, sau leacul suprem pentru boală, dar atunci când sunt amestecate, ne pot ucide.

Dacă la un moment dat, avem un Lama, va trebui să-i urmăm sfaturile.

34. A ne concentra pe aspectele exterioare și nu pe învățătura însăși.

Jurământul treizeci și patru este de a ne concentra pe ulcior și nu pe ceea ce este în el. Adică, se referă la situația în care suntem într-o lecție de Dharma și ne concentrăm pe aspectul profesorului sau pe modul lui de exprimare, în loc să ne concentrăm pe lecția în sine, pe conținutul care ne este transmis. Sau tot felul de modalități în care criticăm aspectul profesorului.

Lama Dvora Hla povestește: „Mă aflam odată la ora de studiu cu Ken Rinpoche și m-am așezat lângă cineva și mi-a spus: „Nu are tonus muscular.” El vine la cel mai mare maestru din lume și spune: Nu are tonus muscular. Pe scurt, asta înseamnă să te concentrezi pe ulcior și nu pe ceea ce este în el”.

 

înapoi la curs, ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

                                                                         A doua etapă a studiilor Madhyamika

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 7,a

Meditația: Lumina Bodhisattva

Așezați-vă comod.

Găsiți-vă o poziție confortabilă și încercați să stați liniștiți fără să vă mișcați.

Concentrați-vă asupra respirației. Observați trecerea aerului prin nări și senzația de la intrarea în nări.

Şi acum concentrați-vă pe inima voastră. Vedeți cum în inima voastră există o sursă de lumină, un punct mic luminos. El strălucește intens, ca un soare mic. Razele de lumină pe care le emană se răspândesc în toate direcțiile. Imaginați-vă cum toate aceste raze de lumină se duc în toate direcțiile și îi invită pe toți Buddha și pe toți Bodhisattva din întreaga lume să vină la voi.

Toți răspund cu bucurie chemării voastre și vin la voi pe razele de lumină, topindu-se în micul soare din inima voastră.

Iar acum sunteți plini de binecuvântarea, compasiunea și înțelepciunea tuturor Buddha din univers.

Strălucirea voastră este din ce în ce mai intensă.

Vedeți-vă conștiința situată în micul soare din inimă. Acest soare mic crește din ce în ce mai mult și vă absoarbe întregul vostru trup. Acum doar conștiința voastră există în soare. Voi sunteți soarele, și razele de lumină le răspândiți în toate direcțiile.

Sunteți un soare strălucitor care atârnă în spațiu. Departe, observați o planetă albăstruie — Pământul — pe care vedeți nenumărate ființe, mii și mii de viețuitoare. Toate caută, în fiecare moment, cum să fie fericite; toate caută fericirea și toate suferă pentru că ele nu știu să o găsească.

Inima voastră se deschide spre ele și doriți să le ajutați. Decideți să fiți salvatorul fiecăreia datorită iubirii voastre mari pentru ele: toate ființele sunt copiii voștri. Iar inima voastră vi se frânge când le vedeți suferind.

Decideți să le ajutați și să vă dedicați viața pentru a găsi o modalitate de a face acest lucru, căci fiecare ființă este copilul vostru.

Vedeți cum razele de lumină țâșnesc din voi și se răspândesc în toate direcțiile, atingând fiecare ființă pe care o găsește în cale. Fiecare făptură se umple de plăcere și de bucurie, fără măcar să știe ce s-a întâmplat. Cu cât bucuria lor este mai mare, cu atât deveniți mai strălucitori și mai capabil să ajungeți și mai departe în univers, la alte mii de planete din univers.

Rugați-vă să vă puteți ajuta de Lama ca să fiți cu adevărat în stare de a vă îndeplini obiectivul vostru,  acela de a da ajutorul necesar tuturor ființelor suferinde.

Cereți îngerilor să vă binecuvânteze pentru a le putea ajuta. 

Puteți să vă deschideți ochii.

 

    Jurămintele secundare

Acum vom vorbi despre:

Nyeje înseamnă încălcările secundare sau jurămintele Bodhisattva secundare.

Le vom formula sub formă de încălcări, așa cum am făcut la jurămintele de bază. Întâi a fost Tsatung, vă amintiți? Este încălcarea jurământului de bază.  Acum o vom numi doar încălcare, în sensul de încălcare a jurămintelor secundare.

Înainte de a trece peste ele, vom vedea care sunt cele două moduri de a le încălca pe cele secundare.

1. Ca urmare a atacului unei afecțiuni mentale.

Nyomong – afecțiuni mentale.
Chen          – a avea.
Nyomong Chen este cel care are afecțiuni mentale.

 Asta înseamnă că încălcăm jurământul datorită faptului că:

– Ne enervăm, suntem furioși,

– Sau suntem geloși,

– Sau avem o dorință mare, pasiune, obsesie,

– Sau suntem răutăcioși, avem intenții rele.

În limba tibetană se numesc:

supărare                     gelozie                          pasiune                                   răutate

De ce acestea se trezesc în noi? Pentru că suntem obișnuiți cu asta. Pentru că suntem infectați. Mintea noastră este infectată din cele mai vechi timpuri. Deci aceasta este prima modalitate de a încălca jurământul – ca urmare a atacului unei afecțiuni mentale.

Încălcăm jurămintele pentru că ne-am enervat, suntem în criză. De exemplu, avem jurământul de a nu țipa la alții, dar vine criza de nervi peste noi și ridicăm vocea la cineva.

2. Din motive care nu au legătură cu afecțiunile mentale.

Nyomong Chen  – cel care are afecțiuni mentale.  
Mayinpa               –  fără.

Deci, Nyonmong chen mayinpa înseamnă fără afecțiuni mentale. Cu alte cuvinte, cineva încalcă jurământul din motive care nu au legătură cu afecțiunile mentale. Cum se întâmplă asta?

– fie pentru că ne este lene să păstrăm jurământul

– sau pur și simplu pentru că am uitat.

Am uitat că avem un jurământ, am uitat care este el și am uitat și de semnificația lui. Nu am practicat suficient. Nu am ținut carnețelul suficient de mult.

A doua modalitate de încălcare se va petrece la început; chiar și atunci când dorim să nu uităm, tot se va întâmpla să uităm. Deci, ori uităm, ori suntem leneși.

În concluzie, cele două motive pentru care încălcăm jurămintele sunt: atacul unei afecțiuni mentale, sau lenea sau uitarea.

    Două tipuri de păcate

Există două tipuri de păcate:

1. Păcatele care sunt naturale.

2. Și altele pe care le vom numi interdicții.

1. Ce înseamnă păcat natural? Este ,,natural,, în sensul că orice persoană care păstrează moralitatea va recunoaște aceste lucruri ca fiind păcate:

 – Omorul,
 – Furtul,
 – Minciuna.

Avem o tendință naturală de a le identifica ca fiind ceva rău. Și ele, desigur, se află pe lista păcatelor și a încălcărilor de jurăminte, fie că sunt jurămintele de călugăr, fie Pratimoksha sau Bodhisattva.

2. Și există unele care nu sunt naturale, dar care sunt strict interzise din anumite motive.

În iudaism, de exemplu, există interdicția de a nu amesteca carnea cu laptele. În budism, în jurămintele monastice multe dintre interdicții au fost stabilite de către Buddha ca urmare a unor incidente neplăcute care s-au întâmplat pe vremea lui.

    Două tipuri de interdicții 

a. Interdicții care vin să păstreze părerea/opinia bună a altora.

Shen           – altul sau celălalt
Sem             –  minte,
Shen sem – opinia bună a altuia,
Sungwa     – a păstra.

Așadar, acestea sunt interdicțiile care vin să păstreze părere pozitivă a altora cu privire la practicanții budiști.

De exemplu, dacă oamenii ar vedea un călugăr bând alcool – asta i-ar putea îndepărta de Dharma.

Cu alte cuvinte, acestea sunt interdicții pe care un Bodhisattva trebuie să le păstreze pentru a nu strica impresia celorlalți, de a nu le strica altora dorința de a merge pe cale și de a practica Dharma.

    b. Interdicții care vin să împiedice multitudinea bunurilor și a preocupărilor.

Nyungwa – puțin, redus,
Jawa          – fapte,
Dun poate fi aici în sensul gândurilor, ideilor sau preocupărilor, adică: interdicțiile care vin să împiedice multitudinea bunurilor și a preocupărilor.

Ne putem gândi la călugări. Scopul unui călugăr din Hinayana este să nu fie prea ocupat sau să fie implicat în multe probleme lumești. El se retrage liniștit în pădure, stă în colțul său și meditează, și nu vrea să fie preocupat de alte lucruri. 

În jurămintele Vinaya există multe astfel de regulamente, cum ar fi: să nu dețină proprietăți sau de a gestiona bani. Așadar, există tot felul de restricții care nu sunt interdicții naturale, dar care îi permit călugărului să se concentreze asupra practicii sale, fără a fi  preocupat sau dispersat de un milion de lucruri.

Primul tip de interdicții are scopul de a păstra părerea bună a celorlalți despre călugări – în sensul de a le aprecia calea, astfel încât să-i poată sprijini în practica lor.

Buddha nu a interzis niciodată ceva numai de dragul de a interzice; dar, pentru unii oameni, aceste lucruri vor fi percepute în acest fel pentru că încă nu le înțeleg .

Dimpotrivă, în budism se spune că modul de supunere a corpului la chinuri nu este o cale spirituală adecvată, fiindcă nu duce nicăieri. Atunci când ne referim la modul nostru de a face față dificultăților, nu o facem de dragul dificultății; înfruntarea lor acționează ca un antidot al obiceiurilor proaste pe care le avem în minte. Interdicțiile nu au scopul de a ne face nouă viața grea, ci dimpotrivă: se dorește ca oamenii să ajungă la fericirea maximă. Deci, ce rost are să fie adăugate alte dificultăți în plus la ceea ce avem?

În cazul unui conflict,  jurămintele Bodhisattva le întrec pe cele de eliberare(monastice).

 –  De ce se discută despre toate acestea aici? Pentru că, dacă suntem și călugăr și Bodhisattva , întrebarea este: ce este mai important pentru călugări? Interdicția A sau B?

Răspunsul este că ambele sunt importante. Totuși, dacă el va trebui să aleagă acele  interdicții care să-i faciliteze mai multă atenție, va alege B. Se va asigura să nu se preocupe de bani, să nu dețină bunuri și să nu cumpere haine, astfel încât viața lui să fie cât mai simplă și modestă. Așadar, dacă ar trebui să aleagă între A și B, călugărul va alege interdicțiile B.

 Iar pentru practicantul Bodhisattva va fi invers; pentru el se va schimba ordinea.

– Chiar și dacă este călugăr? – Da, chiar și dacă este călugăr. Este mai important pentru el ce se întâmplă cu alții, pentru că atenția lui este îndreptată numai spre ceilalți. El se educă pentru a-i ajuta pe ceilalți.

La modul general, un Bodhisattva trebuie să fie cu mult mai atent în ceea ce privește interdicțiile de primul fel decât practicanții Hinayana. Totuși, dacă este ceva care poate fi de folos altora, unui Bodhisattva i se permite o relaxare în respectarea interdicțiilor  secundare.

 De exemplu, un călugăr deplin nu are voie să țină mai mult de câteva zile un sul de pânză dacă nu intenționează să-l folosească la croitul robelor. Totuși, un călugăr deplin care și-a luat jurămintele Bodhisattva poate să păstreze pânzele care i-au fost donate chiar şi pentru o perioadă mai lungă de timp, dacă acest lucru poate ajuta pe altcineva.

Și vom vedea, când vom începe să vorbim despre jurămintele secundare, cum această preferință este foarte clară.

Uneori, există o aparentă contradicție între jurămintele Bodhisattva și cele monastice, dar ea este rezolvată prin luarea în considerație a faptului că pentru un călugăr care este și Bodhisattva, binele celorlalți este cu mult mai important decât propriul lui bine.

    Retribuția unui Bodhisattva

Bodhisattva este permanent angajat să dăruiască și își dedică fapta iluminării sale. El nu mai este interesat de avuțiile lumești. Și în acest fel acumulează binefaceri imense care se vor îndrepta către scopuri ne-lumești, spre o fericire mult mai mare.

Sakya Pandita spunea: „Nu lăsa lucrurile bune din viață să ți le fure pe cele mai bune”. Aceasta este deviza unui practicant Mahayana. Calea unică și cea mai sigură de a produce fericire durabilă este de a deveni un Bodhisattva. Bodhichita este rețeta. 

Maestrul Shantideva scria în cartea „Ghidul de viață a unui Bodhisattva”, în capitolul 1:

Păstrează ferm în inima ta „dorința de iluminare”
Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul
Pentru că transformă corpul tău necurat pe care l-ai luat
În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.

Doar Bodhichita poate face asta. Ea este rețeta perfectă pentru fericirea nesfârșită, sublimă, care nu dezamăgește. Este nevoie de timp, dar dacă mergem pe calea Bodhisattva și ne păstrăm aceste jurăminte, vom ajunge la iluminare, la fericirea sublimă și veșnică. Și acest lucru se va întâmpla treptat.

 Jurămintele secundare

Cele patruzeci și șase de jurăminte secundare sunt aranjate în ordinea celor șase perfecțiuni.

Există un set de jurăminte concepute pentru a dezvolta perfecțiunea dăruirii, apoi alt set pentru perfecțiunea moralității, și așa mai departe.

    Nivelurile Bodhisattva

Atunci când am vorbit despre nivelurile Bodhisattva, am spus că un Bodhisattva când percepe direct vacuitatea, se află la primul nivel, la primul Bumi. În limba sanscrită Bumi înseamnă nivel. În Tibetană, se spune Sa. După care Bodhisattva avansează spre celelalte „Bumi”. Există zece „Bumi”, după care ajunge la iluminarea completă.

Lama Dvora compară acești „Bumi” cu scara de magnitudine Richter. Adică, o scară care nu este liniară, ci o scară exponențială. Bodhisattva la nivelul opt nu este de opt ori mai mare decât primul nivel, ci ordinea de mărime este cu totul diferită. Să nu subestimăm primul nivel, căci bine ar fi dacă am putea ajunge la el.

De ce am vorbit despre nivelurile Bodhisattva? Pentru că fiecare nivel desăvârșește una dintre cele șase perfecțiuni.

La primul nivel, Bodhisattva își desăvârșește generozitatea. El aduce generozitatea la desăvârșire totală. Datorită înțelegerii karmei și a vacuității, grație percepției sale directe a vacuității de sine, a minții lui și a trupului său,separarea dintre el și ceilalți începe să se estompeze. Generozitatea lui devine mult mai ușoară, pentru că înțelege că nu dăruiește cuiva care este separat de el. În acest caz generozitatea lui este cu totul altceva, fapt care îi aduce nenumărate binefaceri.

Atât timp cât nu percepem vacuitatea, ne va fi foarte greu să acumulăm binefaceri, pentru că tot timpul există această linie despărțitoare între noi și ceilalți: „eu și alții”.  Această linie care ne separă de ceilalți este foarte, foarte puternică în noi. Aceasta este puterea percepției directe a vacuității: capacitatea de a estompa această linie. Dacă înainte de perceperea vacuității de-abia acumulăm o picătură de karmă bună, după această incredibilă experiență a vacuității va începe să curgă un imens flux de binefaceri. Pentru a ajunge la iluminare, avem nevoie de cantități uriașe de binefaceri.

   Jurămintele destinate dezvoltării generozității.

1. A nu oferi ofrandă celor trei diamante cu corpul, vorba și mintea, cel puțin o dată la 24 de ore –  încălcarea este de a nu dărui ofrandă cu corpul, vorba și mintea celor trei diamante.

– Ce înseamnă să dai ofrandă cu corpul ? Asta înseamnă că în fiecare zi trebuie să ne prosternăm. Atunci când un Bodhisattva se prosternează, își folosește corpul pentru a da. 

– Bodhisattva se folosește de vorbire pentru a mulțumi. În acest caz se poate spune rugăciunea „Refugiul și dorința”.

– A dărui ofrandă cu mintea înseamnă să admirăm calitățile sublime ale celor trei diamante. A merge la refugiu.

Aici este scris ,,…cel puțin o dată pe zi…, care este mai puțin decât în jurămintele de refugiu, adică de trei ori dimineața, și de trei ori seara. Bodhisattva care aspiră la iluminare se folosește de tot ce are: de corp, vorbă și gând. 

    2. A permite gândurilor de dorință sau aversiune față de lucruri să continue

Această încălcare secundară se întâmplă atunci când apar:

– gânduri de dorință,
– dorințe senzuale excesive,
– tot felul de pofte pentru lucruri ale simțurilor,
– gânduri de insatisfacție sau o stare de spirit care nu este niciodată satisfăcută,
– dorința de a fi respectați sau de a fi lăudați,
– dorința de avea bunuri și le permitem acestor gânduri să continue, nu încercăm să le oprim. 

-atunci când ne gândim: „Vai de mine, nu am suficient”. Vă mai amintiți de mantra „Om, am suficient, Ah Hung”? Ea poate fi un antidot la asemenea gânduri. 

-atunci când râvnim după plăcerile simțurilor, poftim la ceva sau dorim pe cineva, gândul care ne ajută, este înțelegerea karmei și a vacuității. Și anume: că plăcerea nu vine din afară. Nimeni nu ne poate aduce cu adevărat plăcerea sau să ne facă să suferim; totul este o proiecție a minții noastre.

 Dacă dorim plăcere, trebuie să creăm cauzele ei. Și cum facem asta? Va trebui să le dăm altora ceea ce vor.

Și din nou, accentuăm faptul că acest jurământ nu spune că nu ar trebui să ne distrăm. Nu se spune asta. În budism nu există un astfel de jurământ.

Jurământul nu spune că este ceva rău în plăcere, ci el vine ca să prevină gândurile de dorință asociate cu ignoranța, care nu înțeleg de unde provine plăcerea. Acest jurământ este un antidot la ignoranță.

Cum intensifică jurământul, generozitatea? Prin eliberarea de atașamente.

Dacă primul jurământ a fost să oferim celor trei diamante, acum începem să ne eliberăm.

3. A nu respecta pe cei care au luat jurămintele Bodhisattva înaintea ta.

Numărul trei este atunci când nu dăm respectul cuvenit cuiva care este mai în vârstă decât noi.

Vârstnic înseamnă cineva mai în vârstă decât noi ca Bodhisattva, cineva care și-a luat jurămintele înaintea noastră. Deci, oricine pe care îl întâlnim și care și-a luat jurămintele de Bodhisattva înaintea noastră, este senior și, în acest sens trebuie să-l respectăm. Acesta este modul în care ne exprimăm respectul față de jurăminte și față de influența lor asupra conștiinței celui care le practică.

Acesta este un ecou al jurămintelor Vinaya. Călugării dau întotdeauna respect călugărului senior, celui care este mai în vârstă ca dată de luare a jurămintelor. Ei întreabă mereu: „Când ți-ai luat jurămintele?” Dacă întâlnesc un călugăr pe care nu îl cunosc, ei caută să se clarifice.

Lama Dvora povestește că se afla la o ceremonie tantrică și organizatorul i-a spus: „Cred că ai luat jurămintele înaintea mea. Tu vei conduce ceremonia”. Lama Dvora nu era sigură dacă trebuie să facă asta. Mai apoi s-a dovedit că bărbatul luase jurămintele înaintea Lamei Dvora. 

    4. A nu răspunde la o întrebare sinceră, din furie sau lene.

Încălcarea se petrece atunci când cineva ne întreabă sincer ceva, și noi nu-i răspundem, îi ignorăm întrebarea. Dacă știm răspunsul, suntem obligați să-i răspundem.

Dacă cineva ne întrebă sincer ceva – fără să încerce să ne ironizeze sau să ne ridiculizeze, ci cautând o informație sau dorind să înțeleagă – atunci trebuie să-i răspundem.

Ce legătură are cu generozitatea? Este vorba despre a nu păstra informațiile doar pentru noi și de a fi atenți la ceilalți. Dacă cineva are o întrebare care îl macină și vine la noi, iar noi îl putem ajuta, va trebui să îi răspundem. Nu îi putem ignora întrebarea, ci trebuie să îi acordăm atenție.

Desigur, dacă întrebarea nu este pusă sincer, putem decide că nu este cazul să răspundem.

    Motivația jurământului patru.

Cum încălcăm acest jurământ? 

– dacă urâm acea persoană,

– sau dacă ne este lene să-i răspundem,

– sau le dăm în mod intenționat un răspuns greșit, sau puțin greșit.

Așadar, dacă vine cineva și ne întreabă sincer, iar noi suntem capabil să îi răspundem și nu îi răspundem, sau nu îi dăm un răspuns comple, sau îi dăm un răspuns greșit pentru că nu ne place de el sau din lene și indolență – atunci am comis infracțiunea.

    Situații de excepție

Există situații în care cineva pune o întrebare corectă și este posibil să știm răspunsul, dar este întrerupt cursul lecției de Dharma –  îi vom spune: „Acum, nu. Nu acum”, dar nu facem asta din ură sau din lene, ci pentru că știm că există un scop mai înalt pe care ne-am angajat să-l atingem. Există situații în care nu putem răspunde la întrebare pentru că:

– în prezent suntem ocupați să facem o faptă bună, 

– sau ne-am obligat altcuiva. În această situație putem spune: „Te rog sună-mă și îți voi răspunde la întrebarea ta.”  –  sunt situații în care nu este nevoie să facem lucrurile pe loc.

– sau suntem bolnavi,

– sau întrebarea provoacă distragerea atenției,

– sau vrem să dăm o lecție cuiva. Uneori, în cazul în care suntem profesori și vrem să-i dăm elevului o lecție, îi spunem, de exemplu: „Nu întreba în mijlocul lecției.”

– sau, dacă persoana caută doar să găsească defecte, în acest caz nu ar trebui să se răspundă la întrebare; se poate spune ceva care să neutralizeze intenția rea, dar nu neapărat trebuie să i se răspundă.

Două forme de a încălca jurământul

Jurământul se poate încălca în două moduri: fie din lene, fie că nu ne place  persoana. Acestea pot fi:

  – cu afecțiune mentală sau

   – fără afecțiune mentală. 

În ambele cazuri se încalcă jurământul. Să luăm exemplul în care elevul adresează profesorului o întrebare sinceră, profesorul știe răspunsul, dar nu răspunde la ea –  deoarece ori nu vrea să abată atenția altora de la lecție, ori are un motiv întemeiat pentru care vrea să-i dea elevului o lecție. Așadar, când nu răspundem la întrebarea pusă, trebuie să avem un motiv întemeiat, iar acest lucru să nu fie din cauza lenei sau pentru că nu ne place de cel care întreabă.

    5. A nu accepta o invitație, din mândrie, din dorința de a răni, din supărare sau lene.

Jurământul spune că nu trebuie să refuzăm invitația cuiva din mândrie, supărare sau lene. 

        Situații de excepție

Există situații speciale în care putem refuza invitația:

A. Suntem bolnavi,

B. Am primit deja invitația altcuiva la aceeași oră,

C. Sau este prea departe pentru noi ca să călătorim, deoarece pierdem multă vreme pe drum și nu facem Dharma între timp.

D. Sau este periculos să călătorim. Lama Dvora povestește că cineva a invitat-o să predea într-un anume loc și l-a întrebat pe Geshe Michael dacă poate să se ducă acolo, iar Geshe Michael i-a răspuns: „Numai dacă nu este periculos”.

E. Sau dacă bănuim că motivația celor care ne invită nu este bună.

F. Sau dacă ne va abate de la un act virtuos sau de la o activitate care este mai importantă.

Dacă cineva ne invită la cină și în același timp avem o lecție de Dharma, putem refuza cina, deoarece lecția de Dharmă este o activitate mult mai importantă.

Ca Bodhisattva, aspirăm să ajungem cât mai repede la iluminare pentru a-i aduce și pe ceilalți la iluminare, deoarece cu toți suferă. Pentru că fiecare clipă în Samsara – cum spune Lama Zopa – este o oroare.

 Încă nu vedem acest lucru atât de clar, dar cei care au trecut puțin pragul  și ne privesc, spun: „Este îngrozitor!”. Toți acești oameni sunt loviți de propriile karme, de necazurile și ignoranța lor, plantând în permanență semințe de suferință; iar orice clipă de suferință este oribilă.

Trebuie să ieșim de aici cât mai curând posibil, pentru a-i putea scoate și pe toți ceilalți de aici. De aceea, toate celelalte activități sunt inutile în comparație cu așa ceva.

   Invitațiile sociale și vizitele la părinți

Întrebarea care se ridică este, ce putem face în cazul în care suntem invitați la diverse întâlniri sociale? În acest gen de situații putem merge să stăm puțin sau putem refuza, dacă avem o justificare bună. 

Va trebui să învățăm să rezolvăm aceste dileme, pentru că situații ca acestea vor veni mereu. Va trebui să învățăm să alegem și să revenim mereu la motivația din spatele lucrurilor.

Trebuie să înțelegem că nu trebuie să facem toate acestea pentru că Buddha a spus, sau altcineva a spus, ci pentru că suntem Bodhisattva și dorim să ieșim și noi, și toți ceilalți din suferință. Așadar, ne gândim: Care este cel mai important lucru de făcut acum? Și, odată cu asta, va trebui să dăm răspuns invitației.

Lama Dvora spunea că atunci când i s-a născut nepoțica, a organizat o mică petrecere acasă, la care au fost invitate și măicuțe. Unele dintre ele au venit iar altele nu. Lama Dvora povestește că nu s-a simțit jignită, deoarece și-a dat seama că cele care nu i-au onorat invitația sigur au avut lucruri mai importante de făcut.

Părinții sunt o categorie diferită. Trebuie să ne respectăm părinții, și discuțiile cu ei nu vor fi niciodată inutile. Nu este nevoie să vorbim cu ei despre Dharmă dacă nu sunt interesați de ea. Dar orice conversație cu părinții noștri este o mare binefacere, datorită respectului ce-l avem pentru ei. Aceasta este una dintre cele mai bune oportunități de a acumula binefaceri, cu excepția lecției de Dharma predată de Lama, care este cu mult mai mare. 

    6. A nu accepta bani sau lucruri materiale de la un donator, din dorința de a îl răni sau din lene sau resentimente.

Jurământul numărul șase este încălcat, atunci când refuzăm să acceptăm bani sau cadouri care ni se dăruiesc cu sinceritate. Cineva ne oferă sincer, din toată inima, bani sau cadouri și noi refuzăm să le acceptăm.

Sună puțin ciudat, nu? Cine refuză cadouri? Dar să nu uităm că aceste jurăminte erau destinate călugărilor. Ei nu au voie să se ocupe de bani, ori să păstreze lucruri, ci trebuie să fie săraci; ei nu vor lucruri materiale, deoarece acestea le distrag atenția.

Totuși, acest jurământ este printre acele jurăminte Bodhisattva care sunt mai înalte decât cel al călugărilor. Dacă suntem un călugăr Bodhisattva și cineva vine și ne oferă bani, nu ar trebui să-l refuzăm, ci să luăm cadoul și să-l folosim pentru binele celorlalți.

    Situații de excepție

Există şi excepții:

a.Dacă știm că ne vom lega de cadou, ne vom atașa de el- adică știm că el ne incită pofta sau ne dezvoltă dependențaori zgârcenia –  atunci, dacă nu suntem suficient de puternici pentru a rezista acestui impuls, putem să-l refuzăm.

b. A doua situație în care putem refuza cadourile și banii este dacă credem că cel care ni le oferă va regreta gestul. Dacă credem că dărnicia lui nu este deplină, îi putem spune: „Poate nu astăzi!” sau altceva frumos, dar nu acceptăm. Acest lucru se întâmplă adesea, mai ales în relațiile dintre profesor și elev. De multe ori,elevii vin, aud învățături,devin teribil de entuziaști și îi oferă învățătorului munți și dealuri, deși încă nu au capacitatea de a dărui; generozitatea lor nu este suficient de dezvoltată. Elevul, în entuziasmul său, poate să-i ofere profesorului casa și apoi să regrete. Karma regretului nu este o karma bună, deci profesorul poate spune: „Poate ar fi bine să mai așteptăm un pic”.

c. A treia situație în care ne este permis să refuzăm: dacă credem că lucrul care ni se dăruiește este furat.

d. A patra situație este dacă cel ce dăruiește va fi afectat într-un fel financiar. Se poate ca el să ne ofere din toată inima și să rămână sărac, deci nu luăm. Nu îl vom lăsa fără nimic.

e. O altă situație în care putem să refuzăm este atunci când banii care ni se oferă erau deja meniți să servească unui alt scop.Dacă credem că se poate crea vreo problemă, putem refuza.

 7. A nu da Dharma celor care o doresc sau A nu le preda Dharma celor care o cer cu sinceritate, din dorința de a-i răni, din lene, resentimente sau gelozie.

Jurământul numărul șapte este acela de a nu da Dharma celor care o doresc. Acesta ne reamintește de al doilea jurământ din jurămintele de bază. Diferența dintre ele este motivația. Acest jurământ de bază spune: A nu dărui Dharma, datorită sentimentelor de posesiune, sau de a o păstra pentru noi. Este ca și când am vrea să avem un fel de avantaj față de alții sau că ne dă o senzație de superioritate.

    Motivația

Motivația acestui jurămât este diferită. Motivația aici este:

 – Sau nu ne place de ei;

  – Sau suntem leneși;

  – Sau îi invidiem și nu vrem ca ei să știe prea multe;

  – Sau avem resentimente față de ei;

  – Sau am neglijat: ei au cerut, noi am spus „Bine.” și nu am făcut-o.

Dacă nu am dat Dharma din motivele de mai sus, am comis o încălcare minoră, spre deosebire de motivația de posesiune a încălcării de bază. Din nou ideea este că practicăm perfecțiunea dăruirii: să dăruim inclusiv Dharma.

    Situații de excepție

Există și aici excepții iar  ele sunt:

– Dacă suntem bolnavi și nu putem să le predăm, atunci chiar dacă ni se cere să o facem, este în regulă să spunem „Acum sunt bolnav, nu pot să vă predau.”

– Elevul poate veni să ceară Dharma, dar de fapt el caută doar cum să ne critice sau să găsească imperfecțiuni Dharmei. În acest caz putem refuza un astfel de student.

– Dacă elevii nu stau cum trebuie în timpul lecției: cască, se întind, în acest caz nu ar trebui să-i învățăm. Chiar dacă elevul este obosit, el trebuie să stea cum trebuie la o lecție de Dharmă. De ce este important acest lucru? Pentru că atunci când stăm plictisiți la lecția de Dharma, plantăm semințe. Odată cu actul, este înregistrată și nuanța lui, ceea ce înseamnă că plantăm atitudinea de a nu fi atent la Dharma, sau că Dharma nu este cel mai important lucru, iar rezultatul va fi că Dharma pentru noi își va pierde puterea.

Cu alte cuvinte, elevul ar trebui să aibă tot interesul de a sta frumos la lecția de Dharmă, chiar dacă este obosit, și să depună toate eforturile pentru că el înțelege importanța karmică a acesteia. Trebuie să înțelegem că toate concesiile pe care le dorim, va trebui să le cerem de la doamna Karmă, iar ea nu face concesii.
Este ca și cum am întreba gravitația „Oh, scuză-mă o clipă, nu am observat că mai era încă o treaptă aici!”. Lucrurile nu merg așa. Totul se înregistrează în mintea noastră, inclusiv atitudinea pe care o avem. Și asta se întoarce mai târziu asupra noastră.

–  Dacă noi credem că este prea devreme pentru ei, şi credem că nu sunt încă pregătiți, putem să le spunem frumos să mai aștepte.
Ken Rinpoche spunea: „Da, da, da. Poate mai târziu”. Deci, pot exista situații în care elevii îl roagă pe profesor să-i învețe, iar profesorul poate spune: „Nu acum, încă nu a venit timpul”.
Oamenii vin la Lama și uneori îl presează să predea. Ei îi spun: „Acum, vreau. Acum, vreau cea mai înaltă învățătură”.

Într-o zi, Ken Rinpoche, săturat de faptul că oamenii veneau mereu să-l deranjeze cu cerințele lor, le-a spus: „Uite ce este, atunci când elevul ajunge la un anumit nivel, sunt obligat să-l ridic la nivelul următor. Aceasta este datoria Lamei. Dacă elevul vine la Lama, și începe să se bazeze în mod corespunzător pe Lama, și îl servește cu devotament și așa mai departe, Lama își va asuma răspunderea și se va obliga să-l ajute pe elev să progreseze. Deci, să nu vă faceți griji de asta, pentru că atunci când veți ajunge acolo, nimeni nu mă va putea opri din a vă ajuta să progresați.” Deci trebuie să avem încredere în Lama pentru că el știe ce face. Putem să-l rugăm, este în regulă, dar nu trebuie presat. Dacă el spune „Nu a venit timpul”, atunci va trebui să așteptăm.

– O altă situație în care nu putem da Dharma este dacă noi credem că ea va speria oamenii și am vorbit despre faptul că învățătura despre vacuitate poate speria oamenii.

– Nu vom transmite Dharma în cazul în care oamenii nu sunt cu adevărat interesați să asculte sau avem impresia că ei nu vor crede în asta, adică sunt afectați de Lokta . Am spus despre Lokta că ea este concepția greșită, și ca urmare a învățăturii, Lokta se poate agrava și mai mult, sau împotrivirea lor va crește și mai mult.

–  Sau, dacă noi credem că oamenii nu sunt încă suficient de experimentați să le  încredințăm cunoștințele dharmice deoarece, ei ar putea să le răspândească altora fără ca ei înșiși să fie în stare de a-i verifica. Așa că trebuie să avem mare grijă.

Acestea sunt cele șapte jurăminte legate de generozitate.

 

Lecția 7,b

 

Un scurt rezumat al jurămintelor secundare legate de generozitate

1. A nu oferi ofrandă celor trei diamante în cele trei moduri de exprimare.

Cu trupul – ne prosternăm, cu vorba – spunem rugăciunea „Refugiul și dorința”, cu gândul – admirăm sau preamărim virtuțile lor minunate.

În acest caz scrie că acest lucru trebuie făcut cel puțin o dată pe zi. Cei care și-au luat jurămintele de refugiu deja fac asta de trei ori dimineața și de trei seara.

    2. A permite gândurilor de dorință sau aversiune față de lucruri să continue.

Este situația în care poftim sau ne dorim lucruri plăcute. Ea ne reflectă o minte nesatisfăcută, nemulțumită de ceea ce are. Acest jurământ ne spune ca atunci când ne surprindem, va trebui să ne oprim. Să nu lăsăm ca starea de spirit să continue. 

Trebuie să atragem atenția din nou că intenția nu este de a nu ne bucura. Este bine să ne bucurăm. Aici ne referim la dorința care vine din ignoranța care nu înțelege de unde vine plăcerea și poftește la lucrurile exterioare. Și o astfel de minte nesatisfăcută este contrară minții Bodhisattva care încearcă să dăruiască tot timpul.

    3. A nu respecta pe cei care au luat jurămintele Bodhisattva înaintea noastră.

    4. A nu răspunde la o întrebare sinceră, din furie sau lene.

Dacă suntem întrebați în mod sincer, datoria noastră este să răspundem cât mai complet, cu alte cuvinte este să luăm oamenii în serios. Deoarece un Bodhisattva lucrează pentru toate ființele și fiecare ființă este importantă pentru el.

Desigur că nu trebuie să fim de acord cu fiecare idee. Dar, va trebui să luăm în considerare ceea ce vine spre noi. 

    5. A nu accepta o invitație, din mândrie, din dorința de a răni, din supărare sau lene.

Dacă cineva ne invită să participăm la vreun eveniment, va trebui să acceptăm. Putem refuza invitația în cazul când avem motive întemeiate:

– dacă suntem bolnavi sau,
– dacă am fost deja invitați în altă parte în acel moment, sau
– este prea departe pentru a merge, sau
– este prea periculos de mers, sau
– bănuim că intenția lor nu este tocmai bună, sau
– a merge la eveniment ne împiedică să facem o acțiune de caritate și așa mai departe. 

    6. A nu accepta bani sau lucruri materiale de la un donator, din dorința de a-l răni, din lene sau datorită propriilor resentimentelor..

Cazul de excepție legat de acest jurământ este acela în care bănuim că ne vom atașa de darul primit sau că ne va mări dorința; atunci putem să-l refuzăm, pentru a nu ne stârni o afecțiune mentală. Putem refuza cadoul dacă credem că cel care ni-l dă va regreta gestul, dacă considerăm că obiectul este furat sau dacă acceptarea lui  îl va afecta financiar pe donator. De asemenea, îl putem refuza și în cazul în care darul era destinat unui alt scop sau dacă credem că vom avea probleme primindu-l.

    7. A nu le preda Dharma celor care o cer cu sinceritate, din dorința de a-i răni, din lene, resentimente sau gelozie.

Și din nou, revine întrebarea: Ce legătură are asta cu dăruirea? Bodhisattva nu va împiedica oamenii să primească învățăturile dharmice. El nu păstrează nimic doar pentru el însuși, el nu caută să se pună deasupra altora. Tot ceea ce are va împărți liber cu ceilalți.

Și aici există condiții importante în care nu putem preda Dharma. Aici, tema respectului față de profesor este critică. Respectul pentru profesor și respectul pentru Dharma sunt foarte importante. Dacă elevul nu respectă Dharma și nu îl respectă pe profesor, în aceste condiții i se permite profesorului să nu predea. Profesorul nu-și va închide inima față de ei, nu-i va judeca și va încerca să creeze condițiile cele mai bune pentru a preda Dharma.

 Jurămintele destinate dezvoltării perfecțiunii moralității

   8. A nu ajuta pe cei care au comis infracțiuni sau A respinge pe cineva care ni se pare lipsit de etică morală, din dorința de a-l răni, din supărare sau lene.

În cazul în care întâlnim pe cineva care a păcătuit sau a comis o anume infracțiune –  orice fel de păcat sau delict, cineva care și-a încălcat jurămintele sau care este imoral – încălcarea jurământului al optulea constă în a nu încerca să-l ajutăm. Este o greșeală să nu încercăm să ne deschidem inima față de el pentru a acționa în beneficiul său.

     Motivația

 Abaterea se întâmplă dacă ne abținem de la a-i ajuta:

  – Pentru că suntem leneși;

   – Pentru că urmărim să-i rănim, fie din furie, fie pur și simplu îi ignorăm sau îi respingem în inima noastră. Un Bodhisattva nu judecă oamenii care au căzut, ci el caută să-i ajute. De ce face asta? Pentru că un  Bodhisattva încearcă să ajute fiecare ființă, fără excepție. Dacă ne uităm la ceea ce fac toți Buddha, vedem că ei îi ajută și pe cei răi care se află în infern. Deci, un Bodhisattva se antrenează pentru a fi un Buddha. El nu este instanța judecătorească pentru cei care păcătuiesc. Dimpotrivă, cei care au păcătuit merită compasiunea noastră și mai mult, pentru că și-au acumulat karma de a suferi. Așa că vom face tot posibilul să-i ajutăm.

    9. A acționa într-un mod care îi descurajează pe ceilalți de Dharma sau A nu păstra jurămintele de eliberare personală, ceea ce îi ajută pe ceilalți să-și dezvolte credința.

Șirul de jurăminte prin care trecem acum este împotriva integrității morale. Ele se referă la legătura dintre jurămintele monastice și cele Bodhisattva, în locuri care ar putea fi interpretate ca contradictorii. Am vorbit într-o lecție trecută despre păcatele naturale, cum ar fi omorul și așa mai departe, iar altele pe care le-am numit interdicții care au fost date din anumite motive de către însuși Buddha. De exemplu, sunt interdicții care au fost date în scopul de a păstra părerea bună a oamenilor despre călugări, de a avea respect pentru Dharma și călugări și așa mai departe.

De exemplu, dacă oamenii știu că suntem budiști sau bodhisattva și mințim, atunci ei ar putea crede că budiștii sunt mai puțin sinceri. Aceasta se numește „protejarea credinței altora”. 

Deci, încălcarea jurământului al nouălea este atunci când nu sunt păstrate jurămintele stabilite în scopul de a-i  face oameni să respecte Dharma. Așadar, indiferent dacă suntem călugăr sau nu, dacă facem ceva care poate provoca altora o opinie negativă asupra Dharmei și, ca urmare, îi descurajăm de la  Dharma și îi descurajăm de calea care i-ar putea ajuta, atunci am încălcat jurământul.

    10. A săvârși fapte care aduc mai puține beneficii celorlalți – a acționa într-un mod care este mai puțin folositor celorlalți.

Ce înseamnă asta? Dacă în jurământul 9 s-a pus accentul pe diferența dintre încălcările naturale și interdicții, aici călugărul care se află și pe calea Mahayana se va comporta diferit decât un călugăr care nu este pe calea Mahayana.

Am dat ca exemplu: utilizarea banilor, folosirea pânzei pentru robă. Dacă un călugăr are opțiunea de a primi bani sau cadouri și de a le folosi pentru alții, atunci el trebuie să treacă peste interdicția care-l împiedică să dețină bunuri. Deoarece este mai important să îi ajute pe ceilalți, cu toate că în Vinaya scrie că el nu poate să dețină bani, pânzeturi sau alte bunuri. Dacă unui călugăr care este pe calea Bodhisattva, i se oferă bani, bunuri sau donații pe care le poate folosi în beneficiul altora, va trebui să le accepte. Dacă el refuză să le accepte pentru că Vinaya spune altfel – atunci a încălcat acest jurământ. 

Acest jurământ pare să fie destinat numai călugărilor, dar el este valabil și pentru noi. Și noi vom fi puși în situații în care va trebui să alegem între a face ceva bun și a face ceva care este și mai bun; A alege între a acționa spre binele nostru sau a acționa în beneficiul multor persoane. Întotdeauna va trebui să alegem fapta care va aduce beneficiul maxim. Aceasta este o regulă foarte bună în cazul în care ezităm în alegerea lucrurilor bune pe care le putem face. 

Întrebare: Oare este de dorit să fie puse înregistrări Dharma pe Internet?

Acest subiect ridică multe semne de întrebare, deoarece oamenii pot reacționa negativ la aceste lucruri și, în acest fel își acumulează karmă negativă. În acest caz, vor trebui puse în balanță beneficiile versus daune. Iar aici lumea decide diferit.

Lama Dvora spunea: „Am ajuns la concluzia că beneficiul potențial este mult mai mare decât acest prejudiciu. Multă vreme nu am pus înregistrările pe Internet tocmai din aceste motive. Acum am ajuns la concluzia că beneficiul va depăși daunele. Poate că s-a ajuns la o anumită maturitate.”

Mulți Lama au acționat diferit în această problemă.

– Ken Rinpoche nu a pus nimic pe internet. El a mers mult mai departe: nu a dat  înregistrările niciunui student. Totul a fost înregistrat, însă un bibliotecar  le- a păstrat  și nu le-a dat la nimeni. Mai târziu, Ken Rinpoche a mai cedat  și a spus: „Dacă ați fost prezenți la lecție, puteți primi înregistrările.” Chiar și după ce Ken Rinpoche a spus asta, dacă studentul mergea la bibliotecar și el spunea „Nu”, așa rămânea.

– Lama Art Engel permitea oamenilor să înregistreze. El a acceptat ca lecțiile să fie puse  pe internet abia după douăzeci de ani în care a predat, și asta pentru că oamenii i-au cerut- o.

– Geshe Hla pune totul pe internet, cu excepția studiilor  și practicilor yoga care includ învățăturile secrete.

Fiecare profesor trebuie să cântărească ce este cel mai bine de făcut. Aceste jurăminte ne direcționează să acționăm astfel încât beneficiul adus celorlalți să fie maxim. Gândul unui Bodhisattva trebuie să fie tot timpul: „Cum pot să aduc cele mai multe binecuvântări și cum să minimalizez daunele?” Dar nu întotdeauna este ușor să decidem și, chiar dacă am greșit, este în regulă. Numai așa putem practica. Nu avem altă cale.

 

     Jurămintele ne antrenează pe calea spre iluminare

Jurămintele nu au fost date ca să ne fie nouă comod, ci au ca scop să ne antrenăm pentru a deveni un Buddha. Și cu siguranță vor fi situații care ne vor determina să ne simțim neplăcut.

Scopul lor este să ne ajute să depășim acele lucruri care ne opresc din a progresa pe cale, iar în aceste situații ne vom simți incomod, altfel n-am mai fi avut nevoie de jurăminte, și am fi fost deja Buddha.

Acolo unde simțim disconfort, este exact locul în care jurământul își face efectul. Acesta este exact locul în care începem să ne schimbăm dependențele și obiceiurile și modul în care ne creăm Samsara pentru noi înșine. Jurămintele vor atinge punctele noastre nevralgice, nu va fi ușor, dar asta face parte din joc. Jurămintele ne vor scoate din Samsara. Orice altceva ne va afunda și mai mult în Samsara.

Și de fiecare dată va fi mai ușor. Va trebui să ne păstrăm tot timpul intențiile noastre bune și scopul pur, iar abilitățile vor trebui să se dezvolte.

    11. A refuza să încalci unul dintre primele jurăminte de eliberare, din compasiune, atunci când a venit momentul să faci acest lucru.

Jurământul unsprezece se referă la primele șapte jurăminte Pratimoksha, cele legate de corp și de vorbire. Cele legate de corp sunt omorul, furtul și adulterul, iar cele legate de vorbire sunt minciuna, dezbinarea, vorba dură şi vorba fără rost. Fără ultimele trei jurăminte legate de minte [de gânduri].

Acest jurământ spune că dacă nu încălcăm unul dintre cele șapte jurăminte de eliberare atunci când o circumstanță extraordinară o cere, atunci ne-am încălcat jurămintele Bodhisattva.

    Exemplu

Aici avem celebrul exemplu dat de Buddha care naviga pe o corabie. Pe acea corabie se spune că se afla un om care punea la cale să ucidă cinci sute de persoane care se aflau pe acel vas. Pentru faptul că Buddha putea citi mințile oamenilor se duse și-l omorî. Buddha făcu asta datorită marii lui compasiuni față de cel care plănuia crima pentru ca acesta să nu acumuleze karma uciderii celor cinci sute de oameni. 

    Cine are voie să încalce jurămintele Pratimoksha?

Deoarece ne aflăm aici într-un loc foarte periculos, pentru că acest jurământ spune că în anumite condiții trebuie să încălcăm jurămintele Pratimoksha, va trebui să vorbim puțin despre asta, deoarece este important.

Cine poate face asta? Ken Rinpoche spune:

• El trebuie să fie deja un Bodhisattva de milioane de vieți, să fie deja un Bodhisattva foarte avansat.

• Care a ajuns la perfecțiune în practica sa.

• Are înțelegeri profunde, extraordinare. El poate citi mintea altora.

• El o are Maha Karuna. Ce este Maha Karuna? Mare compasiune. El practic vede toate ființele ca pe proprii săi copii. Are bodhichitta.

• El vede clar că nu există altă cale decât să încalce unul dintre cele șapte jurăminte Pratimoksha.

• Și bineînțeles că nu este suficient să fie doar o persoană care a urcat pe calea Mahayana. Asta nu-i dă nici un drept să încalce jurămintele Pratimoksha. Numărul unsprezece se aplică numai oamenilor foarte, foarte avansați pe cale și dacă nu suntem o astfel de persoană, atunci acest jurământ nu ni se aplică în acest moment.

• Ken Rinpoche a mai adăugat: „Pentru ca cineva să-și poată permită să facă un astfel de act, el trebuie să aibă puterea de a lua conștiința persoanei pe care o ucide și să o ridice la un nivel cu mult mai înalt decât nivelul existenței umane”.

Pe scurt, acest jurământ se aplică numai dacă „intrăm” în această categorie. 

    În compasiunea sa, un Bodhisattva este pregătit în mod conștient să poarte karma actului făcut.

Dacă suntem mai puțin decât un Buddha, în această situație vom acumula o cantitate anume de karmă. Datorită marii compasiuni beneficiul adus va fi cu mult mai mare decât răul produs, dar există și rău.

Deci, un Bodhisattva, care face așa ceva, este conștient că de pe urma faptei acumulează karmă negativă , că va trebui să plătească pentru asta și să sufere din cauza ei. Compasiunea și înțelepciunea lui sunt atât de mari, încât este gata să ia asupra lui toate consecințele.

În textele budiste sunt date tot felul de exemple, unul dintre ele este cazul când cineva a omorât multe entități sfinte, multă vreme. Această persoană a acumulat deja o karmă îngrozitoare, așa că poate a venit momentul să fie oprit. Cel care își asumă răspunderea să-l ucidă pe criminal, ar trebui să fie gata să meargă în infern ca urmare a faptei lui. Adică, compasiunea lui trebuie să fie atât de mare încât este gata să coboare în infern pentru asta. Pentru că dacă suntem un criminal, asta oricum se va întâmpla. Dar dacă nu avem o astfel de compasiune, atunci nu ne-a venit încă timpul să încălcăm acest jurământ.

Mai există și un alt aspect aici. Este clar că persoana care va ucide, de exemplu pe cei cinci sute de oameni de pe navă, va acumula o karma oribilă, iar Bodhisattva încearcă să-l salveze de această karmă. În schimb, potențialele victime ale aceluiași criminal sunt în procesul în care karma rodește pentru ele, iar capacitatea unui Bodhisattva de a lua această karmă este foarte limitată.

Există multe povești în literatura budistă despre acest lucru.

Pe vremea lui Buddha, se spune că tribul său a fost atacat de un alt trib, iar oamenii lui erau pe cale de a fi exterminați. Unul dintre discipolii credincioși ai lui Buddha, care era el însuși capabil să facă minuni, adună câțiva copii din trib și îi ascunse într-un loc în aproprierea  lui Buddha pentru a-i salva de ucigași. Se povestește că mulți oameni alergară să-și găsească protecție în Buddha, dar cu toții au fost omorâți, iar după ce trecu această tragedie, constatară că și copiii ascunși acolo au murit ei singuri.

Toate acestea ilustrează faptul că un Buddha sau un Bodhisattva nu pot întotdeauna să îndepărteze karma care este deja în curs de maturare, dar, în cea cel privește pe ucigaș, ei îl pot  împiedica să-și acumuleze o  karmă teribilă.

Trebuie să reținem faptul că atunci când privim la o situație cu ochii noștri normali, ochi care nu înțeleg bine karma și cauzalitatea, deciziile noastre vor fi de obicei greșite. Iar această poveste, de exemplu, ne demonstrează înțelegerea profundă pe care o are un Bodhisattva.

Întrebarea care se ridică este: Oare suferința noastră nu este suficientă? De ce să mai luăm și suferința altora asupra noastră? 

Răspunsul este că putem dori să luăm suferința celuilalt, dar nu putem să suferim în locul lui.  Dacă copilul nostru, pe care îl iubim cu adevărat, își rupe piciorul, ne putem identifica cu durerea lui, dar nu ne va durea în aceeași măsură cum îl doare pe el. A te identifica cu suferința și cu dorința de a prelua suferința nu sunt același lucru. Totuși, dorința noastră de a-i scoate pe ceilalți din suferință este cea care va aduce binecuvântarea și lor, și nouă. Voința noastră de a lua suferința este exact ceea ce ne produce fericirea, extazul. Ea se aseamănă puțin cu asistenta medicală plină de compasiune care are grijă de pacienții grav bolnavi: îi vede cum suferă, dorește să-i ajute, iar inima ei se deschide. Când inima i s-a deschis – nu mai este suferință. Este altceva. Compasiunea nu este suferință.

    Detalii suplimentare ale situațiilor care necesită încălcarea
    jurămintelor de eliberare

Am vorbit până acum despre situațiile ieșite din comun în care Bodhisattva trebuie să încalce unul dintre jurămintele Pratimoksha, dacă situația îl obligă.

Pe de altă parte, există detalii cu privire la:

 • Pe cine este permis să omor.

 • De la cine este permis să furi.

 • Pe cine este permis să minți. 

De exemplu, sunt detalii cu privire la când este permis unui călugăr să aibă contact sexual, fapt care, de regulă, le este interzis. Sau, dacă cineva amenință că se sinucide, mai întâi  va trebui să-și înapoieze roba.

Aici avem o poveste frumoasă despre mama Maeștrilor Vasubandhu și Asanga. Se spune că, pe vremea când era călugăriță, ar fi avut viziunea conform căreia, dacă ar avea fii, aceștia vor fi mari înțelepți ai vremi. Ea și-a înapoiat roba și a născut doi fii.

Pe lista celor șapte, există vorba care scindează, care separă. Când este permis cuiva să se angajeze în astfel de discuții? Niciodată. Pentru că se va întoarce rău asupra lui.

Dar, există aici o situație de excepție: dacă vedem că un profesor este șarlatan, și face mare rău elevilor săi, iar noi suntem un Bodhisattva foarte înalt, care poate vedea cu adevărat lucrurile corect și care are Pramana – atunci ne este permis să separăm elevii de profesorul lor. În acest caz, chiar este necesar să facem asta cu multă, multă compasiune. Față de cine? Față de profesorul șarlatan. Nu avem voie sub nicio formă să-l judecăm pe acesta, ci doar să-l iubim. Trebuie sa fim cu multă băgare de seamă la acest aspect.

    Controversele dintre marii Lama

Trebuie să fim atenți atunci când auzim discuții în contradictoriu între înalți profesori spirituali.

Prima reacție pe care o au unii oamenii este: „Bine, nu înțeleg, nu mă bag”. Cineva s-a exprimat: „Nu-mi vâr capul între doi munții înalți”. Această atitudine este cea adecvată, pentru că nu înțelegem cu adevărat ce se întâmplă. De multe ori, marii Lama, a căror compasiune și înțelepciune sunt profunde, au obiective cu mult mai mari și mai importante, care sunt atinse în așa fel încât, aparent, par a fi dispute.

Lama Dvora ne dă ca exemplu pe  Geshe Michael, care a lucrat la un moment dat într-o companie de diamante. Pe vremea aceea, el era responsabil de cumpărarea diamantelor. Compania cumpăra diamante pe care le trimitea către diferiți producători de bijuterii. Geshe Michael povestea despre un producător  numit BBB(trei B), care era foarte prestigios; acest producător lucra doar cu cele mai curate și mai mari diamante. Pe de altă parte, în America există o rețea prezentă în toate mal -urile, numită Zales, care face comerț cu diamante de o calitate mai slabă.

Într-o zi, el vede un pachet destinat lui BBB, însă cel care  făcuse livrarea scrisese adresa lui Zales. Deși Zales era tot o companie de diamante, situația a părut suspectă. Compania a închis toate porțile, s-au luat măsuri de siguranță – se credea că se întâmplă  ceva aici, că cineva delapidează. S-a pornit o anchetă. Ce se întâmplase, de fapt? Adresa BBB și adresa Zales erau aceeași adresă: era aceeași companie. Totul era făcut doar pentru a stârni interesul publicului. Este ceea ce fac comercianții: ne pun să alegem între ,,vrei asta sau asta?,, Iar a treia opțiune rămâne că nu dorim nici un nici alta.

Deci nu știm ce fac marii Lama atunci când se dispută între ei. Între tibetani există tot felul de controverse cu privire la practici diferite. Nu știm ce se întâmplă. Deci trebuie să rămânem cu mintea pură.

• Vorba dură, tăioasă. Dacă acesta este singurul mod de a opri pe cineva să facă rău altcuiva, atunci acest lucru trebuie făcut.

• Vorba fără sens. Există situații în care discuțiile fără conținut reprezintă lucrul cel mai potrivit: discuțiile cu părinții, cu bolnavii, cu cei în doliu. Sau pot fi situații în care trebuie să-i bucurăm pe oameni.

    A păstra jurământul în sensul cel mai înalt

Așadar, acest jurământ care poate încălca cele șapte jurăminte Pratimoksha este periculos. Este interesant faptul că jurămintele Bodhisattva includ un astfel de jurământ și că există situații în care trebuie să încălcăm unul din cele șapte.

Aici aș dori să adaug un comentariu făcut de Geshe Michael Roach. El spunea că în situații de genul acesta, pare că am încălca un jurământ inferior pentru unul mai înalt. El continuă: „Voi nu-l încălcați cu adevărat, ci îl mențineți la nivelul său superior, îi păstrați sensul lui înalt, care aduce multă binecuvântare oamenilor.”

    De ce acest jurământ nu se aplică ultimelor trei jurăminte de eliberare?

Pentru că nu există niciun motiv care să poată justifica încălcarea celor trei jurăminte legate de gând. Nu există niciun motiv să începem deodată să adoptăm o concepție greșită sau să ne gândim cu lăcomie la lucruri. Acest gând ar trebui să rămână întotdeauna pur. 

    Cum trebuie urmărit acest jurământ în carnețel?

Este bine să urmărim toate aceste jurăminte cu ajutorul carnețelului, pentru că în acest fel le vom cunoaște pe toate. Și cine știe, poate într-o zi vom ajunge la acest nivel de jurământ.

Când ajungem la acest jurământ în carnețel, va trebui să ne uităm la cât de aproape am fost de a încălca jurămintele Pratimoksha și care au fost motivele noastre. Să spunem că am mințit, de exemplu. Nu există niciodată vreun motiv pentru a minți. După cum știm doamna karmă nu se odihnește niciodată; ea înregistrează tot ceea ce spunem. Dacă știm că am spus o minciună, de fapt ne-am auzit pe noi spunând-o, lucru care ne va provoca suferință în viitor. Acesta este nivelul la care ne aflăm deocamdată și încă nu vorbim  despre celelalte ființe. Dacă acumulăm karmă negativă, acest lucru ne va opri din calea spre iluminare și ne va împiedica să ajutăm ființele în mod suprem. Așadar, trebuie să găsim o cale de a nu minți, dar nici de a îl răni pe celălalt.

Lama Dvora povestește despre unul dintre primii ei profesorii, Ram Das, care locuise într-un Ashram, în India, unde se afla guru său. El își iubea gurul foarte mult, având mult respect și admirație față de acesta. La ashram începură să vină și alte persoane care doreau să fie și ei alături de acest guru. Guru îi spuse lui Ram Das: „Trebuie să înveți să iubești pe toți acești oameni”, iar Ram Das îi răspunse „Ei bine, voi merge și voi învăța să iubesc pe toți acești oameni”.

El începu să se uite la persoanele care veneau și văzu că erau niște escroci și mincinoși și îi judeca tot timpul. Își spuse atunci în sine: „Cum pot eu să nu-i judec? Unul se poartă așa, altul face lucruri oribile, cum pot eu să-i iubesc?”. Se duse la Lama și îi spuse: „Eu văd toate aceste lucruri și nu pot minți”. Guru îi răspunse: „Îți dau acum o nouă îndrumare. Spune adevărul și iubește-i pe toți. Nu trebuie să minți, și va trebui să-i iubești pe toți.”

Jurămintele ne vor pune în acest loc unde va trebui să transcendem.

    12. Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin prefăcătorie.

Numărul doisprezece vorbește despre formele de trai. Să ne amintim că suntem încă la grupul de jurăminte asociate moralității. Așadar, numărul doisprezece vorbește despre faptul că dacă suntem preocupați de mijloacele de trai, comitem o infracțiune. Aici nu este vorba despre profesii specifice, ci despre tipurile de comportament în modul în care muncim.

 • De exemplu, dacă pretindem că suntem un sfânt, în speranța că oamenii ne vor oferi lucruri, se numește în tibetană:

Tsulchu înseamnă prefăcătorie, ipocrizie, pretindere. Unii care caută de lucru scriu în CV tot felul de lucruri neadevărate.

• Dacă munca noastră presupune flatarea, lingușirea. În limba tibetană se spune:

• Dacă locul de muncă presupune să folosim aluzii, să batem tot felul de apropo-uri pentru a atrage oamenii. Nu mințim, dar facem aluzii. Se numește în tibetană:

• Hărțuirea – dacă trebuie să hărțuim oameni pentru a ne câștiga traiul, de a folosi forța pentru a scoate lucruri de la ei sau cerem ceva ce nu intenționează să ni-l dea. Se numește:

• Folosirea ispitelor: dă ceva mic în speranța de a primi ceva mare înapoi. Se numește:

• Sau dacă trebuie să rănim pe cineva ca să trăim.

De exemplu, măcelarul, pescarul, comerciantul de băuturi alcoolice sau traficantul de animale. Pentru un Bodhisattva comerțul cu animale este o infracțiune.
Tranzacționarea mătăsii este o infracțiune. În producția de mătase, viermii sunt omorâți. Toate gogoșile de mătase se bagă în apă clocotită și apoi este produsă mătasea. Atunci când folosim mătasea contribuim la acest lucru.

Maestrul Buddhabhadra discută astfel de cazuri și menționează

 – Comercializarea alcoolului.
 – A armelor.
 – A mătăsii.
 – A animalelor.
 – A săpa solul sau a ara pământul fără nicio preocupare pentru viețuitoarele care locuiesc acolo și altele asemenea. Pe scurt, orice ocupație care rănește pe ceilalți.

    Situații de excepție

De exemplu, dacă avem o meserie care se ocupă cu astfel de lucruri și facem eforturi pentru a ieși din ea, dar încă nu am reușit, atunci jurământul nu este încă încălcat. Aici este dat exemplul femeii care se ocupă de prostituție. Care este problema prostituției? Ea ispitește oamenii. Ea își dă seama că nu este bine și se luptă să iasă din această situație, dar încă nu reușește – nu a comis infracțiunea. Deci, trebuie depuse eforturi pentru a ieși din situația respectivă și, bineînțeles, dacă ajutăm pe cineva să iasă din această situație, acumulăm multe binefaceri.

    13. Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin comportament nesăbuit.

Acest jurământ se referă la modul de comportament care este sălbatec, nesăbuit, frivol sau nechibzuit. Aici ne referim la petrecerile desfrânate sau lucruri de genul acesta.

Călugărilor, în general, nu li se permite să danseze sau să cânte, deoarece aceste activități le deranjează meditația. Asta nu înseamnă că este ceva în neregulă cu dansul sau muzica în sine, ci doar că ele tulbură meditația.

Pentru călugării din Hinayana, a căror practică spirituală presupune retragerea în pădure, în liniște, și să se scufunde adânc în meditație și a atinge o concentrare profundă, orice astfel de comportament îi va scoate din starea  de meditație.

Dar, chiar și la cei care nu sunt călugări, acest jurământ se referă la situații în care aceștia se comportă nesăbuit și nu își păstrează moralitatea. Această lege include toate acțiunile nesăbuite  care se fac de dragul divertismentului gol. Noi nu ne mai putem permite să facem asta.

    Situații de excepți

• Dacă depunem efort pentru a opri un astfel de comportament,suntem în acord cu jurământul.
• Uneori, este indicat să facem ceva glumeț pentru a ajuta pe cineva care este în doliu, de exemplu.
• Clovnii care vin în spitale și îi fac pe bolnavi să râdăreprezintă o cauză bună.
• Dacă folosim mijloace teatrale pentru a feri pe cineva de rău, este bine. Aceasta este o bună utilizare a mijloacelor teatrale.
• De asemenea , este în regulă să le folosim pentru a crea un mediu mai bunsau pentru a atrage oamenii spre Dharma.
• Și la noi, se spune: Doar dacă Lama ne permite. De multe ori, când este util practicii,  Lama va permiteacest lucru. Se organizează petreceri – și încă ce petreceri!

 

Nu este nimic rău în a râde. Dimpotrivă, râsul este minunat. Putem vedea călugării cum râd, pe Dalai Lama care râde și râde. Nu este nicio problemă cu umorul – el este minunat. Aici vorbim de a te prosti de dragul prostiei.

Nu este nimic rău în a râde sau în a ne juca și așa mai departe – din contră. Ideea este să nu ne punem în situații în care să ne comportăm necugetat sau să nu fim conștienți de ceea ce facem, situații  în care încălcăm jurămintele și ca urmare  lăsăm o impresie greșită altora.

    14. A crede că Bodhisattva amână intenționat realizarea Nirvanei.

O regulă foarte importantă: în cazul în care mergem la cei care practică Mahayana pentru a deveni Bodhisattva și le spunem că Bodhisattva trebuie să amâne realizarea Nirvanei pentru a ajuta oamenii în Samsara, am încălcat jurământul.

Acest jurământ combate greșeala frecventă care spune: „Un Bodhisattva, chiar dacă poate ajunge la Nirvana, respinge în mod deliberat acest lucru, numai ca să poată ajuta ființele din Samsara.” Nu este deloc adevărat. Deoarece un Bodhisattva caută permanent să ajute oamenii din Samsara, el caută calea cea mai rapidă de a face acest lucru, iar cel mai bun mod este să ajungă la iluminarea lui Buddha.

„Deci, cu siguranță, este contrar scopului unui Bodhisattva să încerce să își amâne iluminarea sau să nu ajungă la fericirea maximă, crezând că această amânare va fi de ajutor cuiva. Adevărul este că un Bodhisattva caută iluminarea deplină și nu va alege acea Nirvana pe care o numim «inferioară», care este doar pentru sine. Iar când un Bodhisattva ajunge la acel nivel înalt de unde ar putea trece spre Nirvana inferioară, el va continua să practice pentru a atinge iluminarea completă.

Dacă venim la cineva și îi spunem că un Bodhisattva nu aspiră la Nirvana, facem o eroare; îl înșelăm. Ce face cel ajuns la iluminare? El se manifestă în Samsara. Această entitate iluminată poate emana un număr infinit de emanații care îi pot ajuta pe ceilalți. Toți Buddha se manifestă permanent pentru a ajuta ființele din Samsara; ei nu le vor abandona niciodată.”

De fapt, textele budiste spun că toți Buddha se prefac că se nasc în ciclul suferinței. Spre deosebire de ființele obișnuite, care sunt nevoite să se nască în ciclul suferinței din cauza karmei și a afecțiunilor mentale.Toți Buddha aleg voit să facă acest lucru, și o fac cu bucurie datorită compasiunii lor sfinte, din dorința de nestrămutat de a-i ajuta pe ceilalți.

Și cel mai bun mod de a ajuta toate ființele este să ajungem mai întâi la iluminare și apoi le vom putea ajuta în modul suprem. Cum ajungem mai întâi la iluminare? Prin a aspira să-i aducem pe toți la iluminare. 

  15. A nu acționa pentru a stăvili zvonurile care ne defăimează sau calomniile. 

Încălcarea acestui jurământ se face în cazul în care nu facem nimic ca să stopăm zvonurile calomnioase despre noi.

Datorită faptului că suntem un Bodhisattva, iar cineva începe să ne defăimeze, să ne vorbească de rău sau să ne calomnieze, indiferent dacă defăimarea este corectă sau greșită, ne va afecta capacitatea noastră de a-i ajuta pe ceilalți. Rolul nostru este să stăvilim aceste calomnii sau orice altceva care să determine oamenii să se îndoiască de capacitatea noastră de a-i ajuta.

Rolul nostru ca mare Bodhisattva plin de compasiune este să stăm în fața acestor situații, să le clarificăm și să le oprim.

Dacă suntem într-adevăr un Bodhisattva, defăimarea nu poate sta în picioare, însă  oamenii pur și simplu nu înțeleg întodeauna ceea ce facem. Se poate să ne fi poticnit, iar oamenii să aleagă să facă caz din asta și să  înceapă să ne denigreze. Chiar și atunci, acest lucru ne afectează capacitatea de a-i ajuta în continuare pe ceilalți, iar sarcina noastră este de a-i opri. Și facem asta nu pentru că numele nostru este în joc, ci pentru a ne proteja capacitatea de a fi de folos celorlalți.

În aceste cazuri, va trebui să clarificăm problema și să reducem daunele; în caz contrar, abilitățile noastre vor fi limitate. Așadar, poate că este momentul să mărturisim: „Da, este corect. m-am împiedicat.”, și asta este tot. Vom căuta să oprim răul sau acest val potrivnic care ne împiedică să lucrăm. Este posibil să nu reușim întotdeauna, dar datoria noastră este să încercăm.

Și uneori, cu cât vorbim mai mult, cu atât facem mai mult rău decât bine, deoarece oamenii se concentrează pe ceva care este proiecția lor negativă și, ca urmare, se  provoacă și mai multe daune.

Cel mai bun mod este să facem cât mai mult bine în lume.

    16. A evita folosirea de măsuri drastice atunci când este timpul să facem acest lucru.

Șaisprezece este, de asemenea, un jurământ foarte interesant. Încălcarea acestuia se face în situația în care noi ca Bodhisattva, ar trebui să ajutăm pe cineva folosind mijloace drastice – cum ar fi să țipăm la cineva sau să îndepărtăm pe cineva – iar noi nu o facem.

Acest jurământ este foarte neplăcut pentru noi și dificil de implementat. Dacă acesta este singurul mijloc de a forța pe cineva să se oprească dintr-o acțiune dăunătoare, atunci va trebui să o facem. Dacă evităm să acționăm în acele momente pentru că ne temem, ne este neplăcut, nu suntem de acord sau din orice alte considerente personale, eșuând în a-l ajuta, atunci infracțiunea este comisă.

Cântecul unui Bodhisattva:

Mi-aș dori ca toate ființele
În orice loc se vor găsi,
Libere și fericite să poată fi.

Toate gândurile mele,
Toate vorbele
Și toate faptele pe care le fac,
A lor suferință, să o înceteze.

 

înapoi la curs, ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

                                                                                           A doua etapă a studiilor Madhyamika

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 6

Încălcarea, păstrarea și restabilirea jurămintelor de bază

Subiectul lecției numărul șase este: Cum încălcăm, păstrăm și restabilim jurămintele. În lecția următoare, vom reveni la jurămintele secundare.

Rezultatele încălcării jurământului

După cum am spus, dacă jurămintele au fost încălcate – ele pot fi luate din nou. Jurămintele Bodhisattva le putem lua din nou și din nou. Dar dacă încălcarea a fost gravă, așa cum vă voi descrie imediat, atunci nu merită să mai facem acest lucru, deoarece Scripturile spun că nu vom mai putea ajunge la perceperea vacuității în această viață. Karma este atât de grea, karma ruperii acestor jurăminte este foarte grea, deoarece binecuvântarea/virtutea lor este foarte  mare.

Gradul de severitate a karmei încălcării jurământului este proporțional cu gradul de binecuvântare pe care aceste jurăminte ni le aduc nouă și altora.

  1.Dacă jurământul a fost sever încălcat, după cum s-a menționat, acest fapt va împiedica perceperea vacuității în această viață, ceea ce este un mare păcat pentru că nu se va mai putea ajunge la iluminare, dar se poate întâmpla într-o altă viață.

  2.Dacă am acumulat deja suficiente binefaceri de a ne ridica la nivelul următor spiritual, acest proces va fi oprit prin ruperea jurământului.

Deci concluzia din tot ce am spus este că, cu toate că putem să luăm jurămintele din nou, încălcarea lor va avea consecințe.

Există sutre care spun că ruperea jurământului creează o barieră pentru a întâlni Dharma într-o viață viitoare. Alții merg mai departe și spun că aceasta taie de la rădăcină binefacerile despre care am vorbit puțin în Cursul 5.

Je Tsongkapa nu merge atât de departe; El spune că doar  ne va opri din a mai ajunge la realizări spirituale.

Acesta este bățul. Morcovul este dificultatea de a încălca jurămintele, cu excepția numărului nouă și optsprezece, deoarece pentru a  le încălca va trebui să muncim din greu. 

    Cele patru lanțuri

Shi         – patru.
Kun tri – lanț, legătură. Lanțurile care ne leagă de suferință.

Așadar, Kun tri Shi înseamnă cele patru afecțiuni mentale necesare pentru a încălca complet jurămintele de bază. Le vom numi cele patru lanțuri sau cele patru sentimente care ne înlănțuie. 

Abhidharma Kosha enumeră mai mult de patru. Noi vom trece peste aceste patru și mai târziu vom trece și peste ceea ce spune Abhidharma Kosha.

1. Nu consideri că faci rău. Nu considerăm că ceea ce facem  este o încălcare sau nu vedem fapta ca fiind o încălcare.

Nye  – rău. Am avut cuvântul în Nyeje – abateri secundare.
Mik  –  gând sau obiectul gândului.
Mi    -cuvânt de negație.
Ta    –  a vedea.

Deci, Nyemik mita înseamnă a nu vedea fapta ca fiind ceva rău.

Facem o infracțiune și nu ne dăm seama că am comis o infracțiune. Nu credem că am făcut ceva în neregulă.

Așadar, aceasta este prima afecțiune mentală care trebuie să fie prezentă pentru ca încălcarea să se întâmple. De exemplu, luăm ceva de cele trei diamante și credem că este în regulă. Nu vedem nici un rău în asta. Sau, intrăm într-o clădire, furăm ofrandele de pe altar și ieșim afară. Je Tsongkapa spunea: Dacă timp de un sfert de oră, ne-am gândit chiar și pentru o clipă „Oh, poate nu este bine ce-am făcut”, atunci nu am încălcat jurământul. Nu am comis complet infracțiunea. Deci, săvârșim fapta cu convingerea deplină că nu este nimic greșit în ceea ce facem.

    2. Nu dorești să încetezi.

Chu       – a face.
Do          – a dori, a vrea.
Ma        – cuvânt de negație.
Lok        – greșit, rău.
Ma lok – a nu opri, a nu înceta.

Deci, Chu Do Malok înseamnă a nu dori să încetăm fapta sau că suntem dispuși s-o repetăm.

Dacă nu am avut nici un moment de remușcare – atunci am comis infracțiunea complet.

    Un exemplu din Vinaya

În Vinaya se dă ca exemplul situația în care unui călugăr i s-a aprins dorința după ceva. Se spune că dacă el are doar un moment de remușcare pentru pasiunea lui, atunci nu a comis o încălcare completă. Dacă pentru un moment, el s-a gândit că poate este greșit ce face și își spune : „Oh, este greșit, trebuie să mă opresc”, dar nu se poate opri…. Deci, chiar dacă numai s-a gândit la asta, nu a făcut o încălcare completă, pentru că înțelege ce este corect și ce este greșit.

Nu este asta prea îngăduitor?! Trebuie să ne amintim că jurămintele Bodhisattva au fost date unui Bodhisattva de către ceilalți Bodhisattva care sunt plini de compasiune pentru noi.

    3. Ești dispus să repeți(ești bucuros că o săvârșești).

Gang gu – a ne bucura, a ne place, aici are sensul de ne place să facem fapta.   

Deci, se merge în funcție de gradul de severitate:

– Nu crezi că este greșit,
– Ești dispus să o repeți din nou,
– Și chiar îți place să o faci.

Prin urmare, dacă am făcut 1 și 2 (primele 2 condiţii), dar nu ne-am bucurat că le facem, înseamnă că nu am încălcat grav.

    4. Fără considerație și rușine.

Ngotsa – rușine, jenă, dar nu este tocmai rușine. Există acest aspect al rușinii.

Ngotsa este atunci când evităm să săvârșim o faptă deoarece ne este rușine de noi înșine. Este mai mult din respectul meu de sine. Deci, Ngotsa este sentimentul care ne împiedică să comitem infracțiunea datorită respectului față de noi înșine: “Nu fac așa ceva pentru că nu mă reprezintă.”

Trelyu este același sentiment, dar față de ceilalți: “Ce vor crede alții despre mine dacă mă văd făcând așa ceva și ce vor crede despre Dharma care o reprezint, dacă fac fapta și mă mai și declar budist.”

Încălcarea unui jurământ de bază trebuie să fie însoțită de cele patru lanțuri…

Deci, pentru ca o infracțiune să fie completă, Ngotsa și Trelyu nu sunt necesare să fie prezente. (altfel spus, ca o infracțiune să fie completă, nu este necesar ca Ngotsa și Trelyu să fie prezente).

Pentru ca încălcarea să fie gravă ar trebui să  săvârșim fapta cu multă răutate:

 – Cred că este în regulă,
 – Sunt dispus s-o repet,
  – Îmi place s-o fac,
  – Și nu-mi pasă nici de mine și nici de ceilalți.

Deci acestea sunt cele patru lanțuri. De ce lanțuri? Pentru că ele ne înlănțuie puternic de Samsara și ne vor provoca multe suferințe.

V-am promis că vă voi spune ce apare în Abhidharma Kosha. În Abhidharma Kosha se face referință la mai mult de patru lanțuri. Au fost adăugate zgârcenia, supărarea, precum și lâncezeala, somnolența, dar nu vom intra în toate acestea. 

Ce se întâmplă dacă am încălcat grav unul dintre jurămintele de bază? Am pierdut jurămintele Bodhisattva. Ceea ce este o mare pată în conștiința noastră.

Toate cele patru lanțuri trebuie să fie prezente în toate jurămintele, cu excepția numărului nouă și optsprezece.

Cele șaisprezece din optsprezece sunt foarte greu de rupt. Din păcate, nouă și optsprezece sunt ușor de încălcat.

Există povestea lui Aryadeva, considerat un mare Bodhisattva. Se spune că un demon și-a luat înfățișarea de om și a apărut în fața lui Aryadeva. Demonul i-a cerut maestrului să-i dea ochiul. Bineînțeles, Aryadeva fiind un mare Bodhisattva și-a oferit ochiul demonului. Demonul aruncă ochiul pe pământ și-l zdrobi în picioare. Aryadeva se gândi: „Dacă oamenii sunt așa, nu am de ce să-i ajut. Nu voi ajuta astfel de oameni”. Se spune că în acel moment și-a încălcat jurământul, la a renunța la dorința de iluminare. Și s-a gândit așa numai o clipă. Ulterior și-a regretat gândul, dar cu toate acestea fapta a fost considerată o încălcare.

Așadar, chiar și un mare sfânt ca Aryadeva a putut comite o infracțiune, deci să nu disperăm. Calea spre iluminare este lungă. 

Întrebarea este: În ceea ce privește renunțarea la aspirația spre iluminare nu trebuie oare să fie mai mult decât un gând pentru a încălca jurământul? 

Este suficient să existe un gând conștient în care îmi spun: „Nu voi practica aspirația spre iluminare. Renunț la dorința mea de a salva toate ființele.” Când spunem, facem sau gândim la așa ceva, fapta este înregistrată în curentul nostru de conștiință și în viitor este ceea ce va rodi.

Când cineva se enervează, dovedește faptul că nu a integrat încă înțelegerea karmei și a vacuității. Suntem cu toții în aceeași barcă, de aceea suntem încă în Samsara. Nu la asta ne referim, ci la cel care se ridică și spune: „Tot ce spui tu sunt prostii, nu este adevărat că, dacă mint acum, nu-mi va fi bine în viitor. Nu este adevărat.”  Eu cunosc oameni care spun asta, și probabil știți și voi.

    Niveluri diferite de încălcare a jurămintelor

În continuare vom intra în subiectul legat de nivelurile diferite de încălcare a jurămintelor de bază/primare. 

    Pata mare

După cum am spus, încălcarea este gravă dacă sunt prezente toate cele patru lanțuri – cu excepția jurămintelor 9 și 18, iar atunci am pierdut toate jurămintele.

În budism se spune că după ce au fost luate jurămintele, ele se formează în curentul de conștiință. Așadar, chiar dacă le-am încălcat grav, dar încă mai avem chiar și un mic gând de dorință să devenim o binecuvântare pentru toată creația, vom putea lua jurămintele încă odată, iar ele se vor forma din nou în conștiința noastră. 

Deci, dacă toți cei patru factori sunt prezenți în actul de încălcare, am pierdut jurămintele și va trebui să le luăm din nou. O astfel de încălcare este o mare pată în conștiința noastră.

Mai putem denumi încălcările ca fiind pete.

Jurămintele nu sunt nici fizice, nici mentale

Conform Abhidharmei Kosha, jurămintele nu sunt nici fizice și nici mentale. Factorii mentali sunt credința, emoțiile pe care le avem, afecțiunile mentale. Jurămintele nu sunt de acest fel, ele sunt un angajament pe care ni l-am luat. Cu siguranță ele nu sunt fizice.

Întrebarea este: Dar dacă ele nu sunt fizice, atunci cum apar ele în lume?

Jurămintele apar datorită semințelor karmice. Semințele karmice, de asemenea, nu sunt nici fizice și nici mentale și cu toate acestea ele se află în curentul de conștiință. Jurămintele sunt și ele în acest curent de conștiință.

     Pata medie

Acum, ce este o pată medie?

O pată medie se întâmplă atunci când nu credem că facem ceva rău și sunt prezente una sau două din cele patru lanțuri. Într-o astfel de situație, se spune că trebuie să mărturisim în fața a cel puțin trei persoane.

Dacă numărul unu există (primul lanț) – adică nu credem că fapta este greșită, dar, de exemplu, nu ne place să o facem – nu avem toate cele patru, dacă lipsesc unul sau două, sau trei, în acest caz, este o pată medie și trebuie să ne confesăm în fața a cel puțin trei persoane.

    Pata mică

Ce este pata mică? Ea are loc atunci când știm că fapta este greșită și unul din cele trei lanțuri este prezent. 

De exemplu – ne dăm seama că este greșit și totuși suntem dispuși să repetăm actul. Această încălcare este mică, minoră. Iar pentru a o corecta, va trebui să ne confesăm unei persoane.

  Atât timp cât nu s-a făcut o încălcare gravă, jurămintele pot fi restabilite complet

În jurămintele de călugăr, există diferite niveluri de încălcare serioasă a acestora. Se spune că în cazurile de încălcare, cu toate că jurămintele se pot lua din nou, ele nu vor mai reveni niciodată la același nivel.

În toate cazurile despre care am vorbit până acum, jurămintele care au fost avariate, dar nu complet rupte, pot fi restabilite complet, spre deosebire de jurămintele de călugăr. Deci, chiar dacă se întâmplă o pată medie sau mică, jurămintele pot fi reparate complet.

În lecția 2 a fost pusă întrebarea: De ce există doar două tipuri de încălcare: gravă și secundară?
Această întrebare a fost pusă de către călugări, pentru că ei au patru sau cinci tipuri de severitate a încălcării.  

În jurămintele Bodhisattva, lucrurile au fost simplificate în două tipuri de încălcari: o încălcare gravă și o încălcare secundară. În lectura cursului scrie:

,,Referitor la câte grupuri de încălcări există pentru jurăminte, se poate spune că există doar două, nici mai mult și nici mai puțin. Comentariul mai vechi asupra textului „ Douăzeci de versete asupra jurămintelor” (scris de către Chandragomin, se estimează că ar fi trăit între secolul al V-lea și al VII-lea), de exemplu, spune că motivul a fost, ca fiecare încălcare a jurămintelor Bodhisattva să poată fi inclusă într-una din cele două grupuri de fapte rele. În primul grup sunt incluse acele încălcări care sunt similare cu încălcările grave ale jurămintelor de călugăr, iar în cel de-al doilea grup, sunt incluse încălcările similare cu încălcările secundare ale legilor monahale. Nu este adevărat că aici există cinci grupuri de încălcări, similare celor cinci grupuri de încălcări ale călugărului deplin.”

    Purificarea karmică

Și acum se pune întrebarea: ce facem în cazul în care am comis o infracțiune, dacă s-a întâmplat o încălcare minoră? Răspunsul este că trebuie purificat.

Deoarece am vorbit despre această purificare în câteva cursuri ACI, vom trece pe scurt asupra celor patru puteri de purificare.

În budism, metoda clasică de purificare folosește patru puteri:

1. Puterea de bază.

Prima putere se numește în limba tibetană:

Ten – bază,
Top – putere.

Ten gyi top înseamnă puterea de bază.

Se numește așa pentru că este baza pe care ne sprijinim. Atunci când cădem, avem nevoie de un sprijin pentru a ne ridica sau să ne bazăm pe ceva. Această putere este puterea de refugiu care spune: „Înțeleg că lucrurile sunt goale și înțeleg că tocmai datorită faptului că sunt goale, ceea ce mi se reflectă sunt doar semințele pe care le-am plantat. Deci înțelegerea karmei și a vacuității este cea care începe să mă ridice.” 

În ce ne refugiem? Ne refugiem în cele trei diamante: Buddha – Dharma – Sangha. Ne refugiem în înțelegerea vacuității, ne refugiem în ființele iluminate care și-au dezvoltat în inima lor compasiunea. Acestea sunt Buddha, Bodhisattva, Sangha.

2. Puterea de distrugere.

Top            – putere.
Sunjinpa – a distruge.
Nampar  – complet, în totalitate.

Deci, Nampar sunjinpay top înseamnă puterea de distrugere completă sau puterea de distrugere.

Puterea de distrugere vine ca urmare a regretului bazat pe înțelepciune, a înțelegerii karmei și a vacuității. Și bazându-ne pe înțelegerea karmei și a vacuității, ne dăm seama acum că fapta rea pe care am făcut-o, fie ne va aduce suferință în viitor, fie că vom fi împiedicați să ajungem în locurile unde am putea să-i ajutăm pe ceilalți. Pentru un Bodhisattva, faptul că nu ar putea ajuta toate ființele – este un mare dezastru, deoarece el trăiește numai și numai pentru a-i ajuta pe toți ceilalți. 

Puterea de distrugere este puterea regretului.

Regretul profund înseamnă:

– înțelegerea faptului că dacă rănim pe cineva, în viitor noi vom fi cei răniți,
– înțelegerea legilor karmice,
– înțelegerea faptului că karma nu dispare de la sine.

Semințele plantate rămân o vreme, după care vor da rod. Iar când vor da rod, vom suferi. Iar asta se poate întâmpla chiar și peste o mie de vieți viitoare, dar în mod sigur se va întoarce asupra noastră. Și poate că suferința prin care trecem astăzi este ca urmare a ceva ce am făcut cu o mie de vieți înainte. 

Ne putem imagina Sunjin – adică a distruge complet, ca și când am scoate planta din pământ cu rădăcină cu tot.

Regretul care se bazează pe înțelepciune, dezrădăcinează rădăcina faptei. Înțelegem cum ne facem singuri rău, iar acest lucru ne va determina în mod natural să încetăm de a mai face asemenea lucruri.

    Confesiunea

Unul dintre lucrurile care ne ajută cu adevărat este să ne confesăm cuiva, să nu ținem în noi. Atât timp cât stăm cu conștiința încărcată, acest lucru acumulează energie și ne va otrăvi din interior. Sfatul este de a ne deschide în fața cuiva și de a spune ce avem pe suflet.

    În fața cui ne confesăm?

Există multe discuții pe tema în fața cui ne confesăm. Trebuie să mergem la un călugăr să ne confesăm, sau nu? De exemplu, în aceste discuții s-a pus întrebarea la cine se va duce un călugăr să se confeseze în cazul în care a încălcat  unul dintre aceste jurăminte Bodhisattva? 

Deci, dacă un călugăr a comis o încălcare, va merge să mărturisească unui alt călugăr sau va merge să mărturisească unei persoane care nu este călugăr?

Textele spun că cel mai bine este să ne confesăm în fața unui călugăr sau a unei călugărițe, decât cuiva care nu are jurăminte.

Și de ce așa? Textele spun că cel care și-a asumat jurămintele monastice, el de fapt s-a obligat să facă față ispitelor sale, de exemplu, pe tema dorinței sexuale sau a dorinței de a cumpăra, etc. Potrivit legilor monastice, călugării mănâncă doar o dată pe zi, așa că dacă seara se servesc prăjituri, ei trebuie să se abțină.  Toate aceste dificultăți de a face față dorințelor de orice fel, este exact ceea ce îi ridică spiritual. 

Această confruntare cu poftele și obiceiurile condiționate îi duc la un nivel spiritual cu mult mai înalt decât a altor oameni. Textele spun:,, Confesiunea ar trebui făcută în fața unei persoane care este cel puțin la nivelul nostru spiritual și nu mai puțin decât el,,.

3. Puterea de înfrânare.

Nyepa            – o faptă rea.
Le                     – faptă.
Larndokpa  – anti, opus, contra.

Top                 – putere.

Nyepa le larndokpay top ar însemna puterea de a contracara, de a neutraliza fapta rea.

Ce contracarează sau neutralizează fapta rea? Este puterea de înfrânare. Ca urmare a faptului că realizăm daunele faptelor negative, după regret vine decizia de a ne opri, de a nu mai repeta fapta. Iar aici marii Lama ne sfătuiesc – în funcție de tipul de act – dacă ne este greu să ne înfrânăm, atunci este bine să ne stabilim  o perioadă de timp care credem că ne putem abține. Dacă suntem obișnuiți să facem un lucru des, desigur că nu o să ne angajăm să numai facem asta toată viața, ci ne vom angaja la o perioadă mai scurtă în care știm că ne putem înfrâna.

    A înfrunta dificultatea

Și aici vom spune câteva cuvinte despre acest subiect. De multe ori ne gândim: „Oh, dar îmi va fi greu, nu voi face față”.

A înfrunta dificultățile care se ivesc, face parte din calea spirituală, deoarece ne este foarte greu să ne schimbăm mintea. Mintea noastră este deprinsă cu ceea ce îi este comod, cu ceea ce este ea obișnuită. Și aici spunem: „Înfrânează-ți acest comportament pentru că nu-ți servește la nimic și nici nu te va scoate din Samsara”. Am vorbit despre asta în dezvoltarea răbdării.

Faptul că ne înfruntăm supărarea, încercând să o stăvilim, chiar dacă încă nu reușim complet, acumulăm karmă bună foarte puternică. Aceasta este puterea de înfrânare.

Acest lucru ne formează treptat să fim răbdători și în cele din urmă nu vom mai izbucni. Va veni un moment în care nu ne vom mai ieși din fire, iar mai târziu nici nu vom mai simți nevoia să răbufnim.

Deci, despre asta vorbim aici. Vorbim aici despre puterea înfrânării, care joacă un rol foarte important în inversarea karmei. Ea este cea care, ca rezultat al înțelepciunii, ne conduce la acel regret, la regretul care înțelege cât rău pot provoca altora faptele noastre; și atunci ne înfrânăm cu toate că ne este greu.

Și multe dintre întrebările dvs. sunt în această direcție: „Bine, bine, dar ne va fi greu”. Da, așa este. Dar pentru a trece la nivelul următor avem nevoie de jurăminte. În mod clar, înfruntarea dificultăților de orice fel face parte din calea spirituală.

În limba sanscrită, acest lucru se numește Tapas.

Și în scrierile de yoga se accentuează acest fapt. Pentru că dacă nu există nicio dificultate atunci nu progresăm. Greutatea apare exact acolo unde obiceiul ne domină, în loc ca noi să-l dominăm. Dificultatea nu va rămâne veșnic dificultate, ea este doar la început. Pe măsură ce lucrăm cu ea, puterea ei va scădea.

    4. Puterea corectoare sau antidotul.

Nyenpo – a repara, a corecta, antidot, ispășire.
Kuntu    – în totalitate, complet.
Chupa   – faptă.
Top         – putere.

Aceasta este puterea faptei de ispășire sau puterea antidotului. După ce am înțeles că, datorită vacuității și a karmei, fapta se va întoarce asupra noastră și ne va face să suferim, începem să regretăm și decidem să ne înfrânăm pe o perioadă de timp. Astfel, ne dezvoltăm Tapas și va trebui, de asemenea, să facem acțiuni corective.

Actul de ispășire depinde de gravitatea infracțiunii. Există o acțiune universală care este utilă pentru toate încălcările și anume de a învăța și de a medita asupra vacuității. 

Dacă cineva ne oferă învățături despre vacuitate, mergem la el. Cu cât vom înțelege și vom integra mai mult vacuitatea, cu atât vom aprecia mai mult necesitatea păstrării moralității și valoarea jurămintelor; astfel, se va reduce impulsul nostru de încălca jurământul și de a face lucruri imorale.

    Regretul față de vinovăție

În Occident apare des problema vinovăției. În limba tibetană nu există nici un cuvânt pentru vinovăție. Vinovăția este foarte mult legată de ego. „Eu simt – eu sunt vinovată”, este ceea ce întărește „eu-ul”.

Și vorbim mereu despre vinovăție, spre deosebire de regret. Regretul are o putere pozitivă, deoarece este legat de înțelepciune. 

Regretul spune :

„Oh, nu am spus ceva frumos! Dacă este adevărat că lucrurile sunt goale și dacă este adevărat că faptele au consecințe, atunci dacă spun ceva care rănește pe altul, cu intenția de a-l răni, înțeleg că mintea a înregistrat tot ceea ce am spus, sămânța a fost plantată. Karma nu dispare de la sine niciodată. Ea va reveni asupra mea și voi suferi. Ce prostie am făcut. Am făcut acum ceva care mă va face să sufăr în viitor.”

Înțelegerea vacuității și a karmei duce automat la regret, iar regretul la rândul lui ne va conduce automat la concluzia că „nu are sens să mă comport așa și voi înceta acest comportament”. Și vom face un efort de a înceta acest comportament cel puțin pentru o perioadă. Acesta este procesul natural de purificare. Deci, puterile de purificare sunt:

• Înțelegerea vacuității este puterea de bază.

• Regretul inteligent este a doua putere.

 • Puterea de înfrânare – a treia.

  • Și apoi va trebui să facem antidot. 

 Deci, regretul este ceva care funcționează, este energia care ne ajută să ieșim din groapa în care am căzut folosindu-ne de înțelepciune, de înțelegere.

Vinovăția nu face nimic altceva decât să ne întărească ego-ul, servind drept scuză pentru a nu ne face treaba. Ea spune: „Oh, sunt rău, nu pot!” și renunță. Ea este un sentiment greu care arde și care nu face altceva decât să ne doboare, să ne micșoreze. Trebuie să fugim de sentimentul de vinovăție ca de foc.

Da, cu toții facem prostii, dar atunci când vedem prostia va trebui să învățăm lecția și să continuăm mai departe.

    De ce încălcăm jurămintele?

Maestrul Shantideva ne spune că avem tendința de a face rău. De ce avem o astfel de tendință? Pentru că suntem obișnuiți. Facem asta din puterea obișnuinței. Înțelepciunea este bariera care ne oprește și ne purifică încet mintea.

    Cum se pierd jurămintele?

Cum își pierde călugărul, de exemplu, jurămintele?

1. Le înapoiază, adică spune: „Renunț la jurămintele monastice”, și înapoiază roba.

2. Sau moare. Odată cu moartea, călugărul își pierde jurămintele, pentru că ele sunt doar pe viață sau pe tot timpul cât trăiește.

    Cele trei modalități de a pierde jurămintele Bodhisattva:

1. Prin încălcarea unuia dintre jurămintele de bază/primare – încălcare completă cu toate lanțurile.

2. Prin a renunța la Bodhichita, adică prin a spune că „Nu voi acționa pentru binele tuturor ființelor”.

3. Je Tsongkapa a adăugat încă o modalitate. El spune: „Mai există încă o modalitate de a le pierde atunci când spuneți: „Le dau înapoi, nu vreau să le mai păstrez”. Printr-o simplă declarație, am pierdut jurămintele. Am înapoiat „roba Bodhisattva”. Și este suficient să facem asta în sinea noastră. Nu trebuie să spunem nimănui. Este suficient de a decide în inima noastră: „Destul cu asta, nu voi mai păstra jurămintele Bodhisattva” și le-am pierdut. Ceea ce este grav.

    Puterea jurămintelor Bodhisattva

Ce înseamnă că aceste jurăminte continuă și în viața viitoare? 

Ce fac jurămintele Bodhisattva? Ele vin să dezvolte cele șase perfecțiuni și ajută la încolțirea Bodhicittei adevărate, dacă nu a încolțit deja. Apoi, o astfel de persoană se va naște deja cu un anumit grad de dezvoltare a celor șase perfecțiuni și va avea o atracție naturală de a continua să învețe Mahayana și să urce pe calea Mahayana. Va găsi profesori Mahayana și va începe de unde s-a oprit și va continua mai departe. El este deja un Bodhisattva la nivelul la care s-a oprit. Este integrat în curentul său de conștiință.

El se va naște bine, adică nu se va naște doar ca ființă umană, ci se va naște și într-un mediu în care există învățători de Mahayana și care îl vor ajuta să progreseze pe calea spre iluminare.

Putem vedea oameni care se nasc cu generozitate. Vedem unii copii mici care vor să dea altora, și alții care își țin jucăriile numai pentru ei. Ce le dă jurămintelor Bodhisattva această putere extraordinară? Puterea enormă vine din concentrarea pe toți ceilalți.

    Meditație: Purificarea karmei negative

Să medităm.

Așezați-vă comod, și încercați să stați cu spatele cât mai drept pentru a nu adormi.

Începeți să vă concentrați pe respirație. Observați senzația trecerii aerului prin nări.

Concentrați-vă pe potențialul jurămintelor, pe imensa binecuvântare pe care aceste jurăminte vi le pot aduce în viață, pe capacitatea lor de a vă apropia de starea minții lui Buddha, al cărei unic scop este de a ajuta toate ființele. Concentrați-vă pe imensa putere spirituală pe care aceste jurăminte vi le conferă.

Bucurați-vă de oportunitatea de a studia aceste jurăminte.

Fiți recunoscători învățătorilor care s-au străduit să vă transmită acest material și care  vi-l oferă ca pe tavă.

Oferiți-le ofrande.

Gândiți-vă la binefacerile voastre care au rodit și care v-au adus să auziți toate aceste lucruri. Bucurați-vă  pentru asta.

Și acum, încercați pe cât puteți să treceți peste cele 18 jurăminte. Nu este nici o problemă dacă nu vi le puteți aminti pe toate. Poate unul sau câteva dintre ele, care vi s-au părut dificile.  

Este posibil ca în trecut să fi acționat împotriva acestor jurăminte și, dacă da, încercați să evaluați cât de aproape ați fost de încălcarea lor și câte dintre cele patru lanțuri au fost prezente în comportamentul sau gândirea voastră. Vă reamintesc care sunt cele patru lanțuri:

    1. Primul – nu credeți că faceți ceva rău sau că fapta este rea.

    2. Al doilea – sunteți gata să o repetați.

    3. Al treilea – vă și bucurați de a o face.

    4. Și al patrulea – fără rușine și considerație.

Încercați să aflați unde vă poziționați față de toate acestea.

Încercați să fiți cât se poate de specifici: o anume faptă, o anumită situație. Încercați să vă amintiți starea de spirit pe care ați avut-o atunci și cât de aproape au fost gândurile voastre de cele patru lanțuri.

Și acum veți aplica cele patru puteri pe această încălcare sau pe apropierea de ea:

1. Puterea de bază – este puterea amintirii vacuității, a karmei și a refugiului în cele trei diamante, ele reprezentând realizarea înțelepciunii și compasiunii din inima voastră.

2. Puterea de distrugere sau anihilare – ea este regretul inteligent care înțelege gravitatea actului din punct de vedere al consecințele sale karmice.

3. Putere de înfrânare – decizia de a evita o astfel de gândire sau comportament sau de a înceta pentru o anumită perioadă de timp.

4. Puterea de corectare sau antidotul – a stabili modul în care veți compensa fapta sau gândul, cum vă veți corecta acest aspect din mintea voastră. Ce ar trebui să faceți, ce sunteți dispuși să faceți, pentru că este vorba de mintea și de karma voastră.

Îndreptați-vă atenția din nou spre învățătorul care va adus înțelepciunea.

Conectați-vă la sentimentul de recunoștință pe care îl aveți în inima voastră pentru aceste învățături și rugați-vă să primiți în continuare învățătura, iar profesorii să nu vă părăsească niciodată.

Rugați-vă să aveți întotdeauna parte de a primi învățături și să progresați pe Calea Mahayana – cale care vă ajută pe voi și pe toate celelalte ființe să ieșiți din suferință.

Uitați-vă cum învățătorul vostru răspunde cu bucurie la rugămintea voastră. 

Figura lui este plină de lumină și se așează în inima voastră.

Învățătorul vostru rămâne alături de voi tot timpul și vă învață mereu. El vă influențează viața și vă luminează alegerile pe care le faceți în legătură cu ceilalți și cu jurămintele pe care vi le-ați luat.

Vizualizați cum această lumină aduce din ce în ce tot mai multă binecuvântare vouă și lumii voastre.

Puteți deschide ochii.

    Versetele finale

Vreau să completez cu câteva versete. Scopul este să învățăm jurămintele pe de rost, ca să ni le reamintim ușor. În plus, cele patru lanţuri au o astfel de formulare în rime. Adăugați acest lucru la lucrurile pe care le învățați oral.

Șaisprezece dintre ele devin complete
Numai dacă cele patru lanțuri sunt existente:

1. Să nu consideri că faci rău.
2. Să nu dorești să încetezi.
3. Ești dispus să repeți.
4. Fără considerație și rușine.

Pentru două dintre ele
Cele patru lanțuri nu sunt necesare:

Concepția greșită
Și Renunțarea la iluminare.

 

înapoi la curs, ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

                                                                                             A doua etapă a studiilor Madhyamika

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael, 

traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 5

Continuăm cu jurămintele de bază:

1. A te lăuda sau critica pe ceilalți.
2. A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.
3. Scuzele altuia a nu le accepta.
4. Calea Mahayana a abandona.
5. De la cele trei diamante a fura.
6. La Dharma a renunța.
7. A lua roba aurie.
8. Cele cinci imediate.
9. Concepția greșită.

 

10. Distrugerea de orașe și altele similare

Drong – înseamnă oraș sau un oraș mare.
Sok      – înseamnă și așa mai departe, similar, etc.
Jom    – înseamnă a distruge.

Deci: a distruge orașe și altele similare.

Ce înseamnă asta? Trebuie să ne amintim că jurămintele Bodhisattva, care de fapt, fac parte din Tantra inferioară, au fost dăruite regilor de către Buddha. Au fost date oamenilor care nu erau călugări. Atunci cine erau laicii care, în acele zile, aveau timp să practice Dharma? Erau regi. Aceștia au venit la Buddha și i-au cerut să le dea o cale mai scurtă, iar Buddha le-a spus: „Uite, aceasta este pentru voi: nu distrugeți orașele, nu distrugeți zone întregi, nu distrugeți țări întregi.”

Motivația

Motivația din spatele unui astfel de lucru este ura, dușmănia sau dorința de a prăda alte locuri, ignoranța. Toate acestea pot determina pe cineva să aducă pagube așezămintelor; îl pot determina pe rege să cucerească zone întregi pentru a-și mări bogățiile. Aici nu este inclus răul provocat oamenilor din așezăminte pentru că a fost inclus anterior. Deci, aici este vorba doar de distrugerea locurilor.

Și ce înseamnă asta pentru noi? Este de a evita poluarea sau contaminarea mediului înconjurător. 

Care este antidotul?

Antidotul este de a menține mediul înconjurător curat, de a preveni poluarea. De a recicla lucrurile corect și de a-i ajuta și pe alții să facă asta. De a nu polua aerul, apa, solul. 

 

11. A preda vacuitatea celor nepregătiți

Tong pa nyi înseamnă vacuitate.
Ten            – a preda. Deci, a preda vacuitatea.
Ma            – cuvânt de negație.
Ma Jang – cine nu este pregătit. 

Majang tongnyi ten înseamnă a preda vacuitatea celor nepregătiți.

Această încălcare este gravă și va trebui explicată. Ea spune, în principiu, că nu trebuie să predăm vacuitatea cuiva care nu este încă pregătit. Ken Rinpoche spunea: „Acest lucru nu înseamnă că trebuie să evităm de a preda vacuitatea, ci publicul trebuie pregătit înainte de a-i preda vacuitatea.”

Cum pregătim publicul pentru învățătura vacuității? Compasiune, compasiune, compasiune. De aceea începem cu Tong Len. Pentru a pregăti publicul. Îi învățăm să-și deschidă inima. Deci înainte este compasiunea.

Cum se comite infracțiunea?

Pentru a comite infracțiunea trebuie să se întâmple anumite condiții. Asta nu înseamnă că încălcăm jurământul de fiecare dată când credem că este momentul potrivit să explicăm vacuitatea cuiva, și ne dăm seama că acesta nu are nicio tragere de inimă spre așa ceva. Deci, să nu ne panicăm. 

Încălcarea gravă se întâmplă dacă:

• Nu am învățat bine despre vacuitate și începem să o explicăm altora, în timp ce nici noi nu înțelegem cu adevărat ce explicăm.
• Sau poate o înțelegem, dar explicația noastră îi sperie pe ceilalți, sau le provoacă împotriviri. Asta înseamnă că ei nu sunt pregătiți.
• Sau sunt persoane care au deja Bodhichita, care sunt deja pline de compasiune, care poate se află în Mahayana, dar încă nu înțeleg vacuitatea și ca urmare a învățăturii pe care le-o dați, ele se sperie atât de tare încât părăsesc Mahayana și se duc spre Hinayana. Ele pot spune: „Hai să las asta! Mă voi concentra numai pe mine.”

Deci, dacă am explicat greșit vacuitatea sau într-un mod care i-a speriat pe ceilalți, iar aceștia au abandonat calea Mahayana ca urmare, atunci am comis infracțiunea.

Pe de altă parte, dacă noi am crezut că ei sunt pregătiți, dar ulterior recunoaștem că am evaluat  greșit situația, atunci nu am comis infracțiunea. Nu a fost o greșeală cu intenție.

– Putem încălca jurământul și în cazul în care le explicăm ideea noastră despre vacuitate, în loc de a-i învăța corect ce este vacuitatea. Deci este foarte important să nu inventăm lucruri, să nu venim cu opiniile noastre.

Cum știm că ceea ce predăm despre vacuitate este în direcția corectă?

Învățătura corectă a vacuității va implica întotdeauna karma.

Imediat, vom vorbi despre păstrarea moralității. Datorită faptului că lucrurile sunt goale de orice natură, ceea ce determină realitatea noastră și realitatea fiecăruia este karma. Karma este cea care ne impune să proiectăm o lume sau alta – pentru că lumea este goală.

Deci, imediat ce  începem să le predăm vacuitatea, îi vom instrui să păstreze legile morale: să fie atenți la ceea ce spun, la ceea ce fac și la ceea ce gândesc. Dacă nu facem asta, atunci învățătura nu va fi pe direcția corectă. Dacă îi învățăm pe oameni că lucrurile sunt goale și le oferim demonstrația vacuității – unul sau mai multe – ei nu vor rămâne cu nimic, iar asta îi poate speria. Vor spune: „Ah, stai puțin! Deci lucrurile nu există? Păi nu am eu nevoie de asta! Mă sperie.”

Pentru că până la urmă, a percepe vacuitatea, înseamnă să vedem cu adevărat că ceea ce credem că suntem nu a existat niciodată. De aceea, pe unii, aceste lucruri îi pot speria foarte tare.

Cu toții suntem atașați de identitatea noastră. Ne dorim cu adevărat să credem că noi suntem propriile noastre gânduri, sentimente, păreri. Suntem convinși că noi suntem una cu numele nostru, cu identitatea noastră națională și familială, cu rolurile pe care le jucăm, și chiar cu identitatea noastră sexuală.

Ne identificăm cu o mie și una de identități care sunt de fapt fabricațiile noastre. Ele sunt proiecții care vin din karma noastră, și nu sunt cine suntem noi în modul suprem. Și cu cât ne preocupăm mai mult de ele, cu atât le consolidăm mai mult și asta ne va împiedica să ne eliberăm.

Și nimic nu se poate compara cu compasiunea care deschide inima, care mută focusul de pe noi înșine la ceilalți. Compasiunea ne determină să abandonăm treptat atașamentele noastre. 

Dacă ne concentrăm mereu pe noi înșine, ne îndepărtăm de cale. Așa că treptat vom lucra cu compasiunea, iar apoi vom preda vacuitatea. Și va trebui să predăm vacuitatea, pentru că în cele din urmă, ea este cea care ne eliberează.

Deci trebuie să ne pregătim:

• Să ne facem temele.
• Să înțelegem cât putem mai mult vacuitatea înainte de a o preda.
• Și să fim atenți unde se află celălalt și să nu-l speriem.

După cum vedem, în toate aceste jurăminte este vorba de a face lucrurile cu multă pricepere, din iubire pentru ceilalți și de a-i ajuta, și nu pentru că „Eu am dreptate” sau că „Știu eu mai bine”.

 

12. A îndepărta de la aspirația spre iluminarea completă

Dzok – complet, finalizat, perfect.
Jang – este prima silabă a lui Jang chub, care înseamnă iluminare.

Dzok jang – iluminare completă, deplină, totală, perfectă.
Dok – a întoarce, înapoi.

Dzokjang dok înseamnă a întoarce pe cineva de la iluminarea totală, completă.

Acest lucru ar însemna să descurajăm pe cineva de a mai căuta iluminarea completă. În română vom spune: a îndepărta de la aspirația spre iluminarea completă.

Cum se comite infracțiunea?

Când se întâmplă să încălcăm grav jurământul?

Întâlnim pe cineva care se află deja pe calea Mahayana, el practică deja cum să devină Bodhisattva. El este plin de compasiune, practică cele șase perfecțiuni și vrea să învețe cum să o aplice cu pricepere și să ajute oamenii, iar noi venim la el și îi spunem: „Oh! Mahayana este foarte grea. Las-o încolo! Du-te la Hinayana. Îngrijește-te mai întâi să-ți elimini afecțiunile mentale. Vezi-ți mai întâi de tine și nu mai practica Bodhisattva. Lucrează la afecțiunile tale! ” Căderea se întâmplă dacă ne auzim pe noi înșine  vorbind. Dacă el ne aude sfaturile și, în loc să acționeze pentru binele altora, începe să aibă grijă de el însuși, atunci am încălcat jurământul, deoarece l-am întors din  calea spre iluminarea completă. Dacă el ne urmează cu adevărat sfaturile, cel mai bun lucru care i se poate întâmpla este să ajungă la Nirvana, dar pentru un Bodhisattva – nu este bine. Deoarece îl îndepărtează de starea de a putea salva toate ființele.

Deci, idealul Bodhisattva este mult mai înalt de atât, iar dacă dăm cuiva un astfel de sfat, este un sfat rău. Chiar dacă intenția noastră este ca el să aibă grijă de sine și să se simtă bine, din punct de vedere al binelui suprem și a plăcerii sublime a lui Buddha, i-ați dat un sfat prost. Așa cum am menționat, încălcarea va fi completă în cazul în care persoana ne va urma sfaturile.

 

13.  A abandona jurămintele de eliberare personală.

 

Sotar – jurăminte de eliberare personală.
Pong – a abandona, a renunța.

Cum se comite infracțiunea?

Încălcăm jurământul când mergem la cineva care, își păstrează jurămintele de eliberare personală, fie că este călugăr, fie că este cineva care își păstrează cele zece jurăminte de eliberare și își notează faptele în carnețel –  și îi spunem: „Acum ești pe calea Mahayana. Jurămintele astea nu mai contează. Ai primit deja jurăminte mai înalte.”

A spune acest lucru este o gravă eroare! Jurămintele sunt construite unele pe altele, iar juramintele Pratimoksha stau la baza jurămintelor Mahayana, a jurămintelor Bodhisattva. Și, mai mult de atât, cele două nu vor reuși fără primele.

Deci, încălcarea va fi completă în cazul în care cei care își păstrau deja juramintele de eliberare vor renunța să le mai țină după ce noi i-am sfătuit să nu le mai păstreze. În acest fel i-am determinat să facă un mare păcat.

 

14. A critica calea „ascultătorilor”

Nyen – a asculta, a auzi.
Mu – a critica sau a subaprecia sau a calomnia.

Deci, a critica „calea ascultătorilor”.

Cine sunt „ascultătorii”? Ei sunt oamenii care practică Hinayana. Ei sunt denumiți așa deoarece aud Mahayana, dar nu au capacitatea spirituală de a o practica. Deci, cu toate că „ascultătorii” s-ar putea să audă Mahayana, ei ajung să se preocupe numai de ei înșiși. Ei nu au capacitatea spirituală de a avea grijă de ceilalți.

În Hinayana există și un alt grup mare de practicanți numiți Pratika sau „cei deveniți singuri Buddha”. Este vorba despre oameni care nu sunt Buddha și nici nu au devenit Buddha prin propriile puteri. Este un nume care induce în eroare. Ei nu pot ajunge la iluminarea completă, dar pot ajunge la Nirvana.

A spune „deveniți singuri” înseamnă că nu au profesori. Ei ajung să se realizeze fără profesori, ceea ce nu este adevărat. Unii oameni pot ajunge la Nirvana pe parcusul unei vieți, fără să învețe cu vreun profesor, și asta pentru că au avut mulți profesori în viețile anterioare și sunt deja foarte aproape de etapa lor finală. De asemenea, ei sunt pe calea Hinayana și de aceea ei nu pot ajunge să fie Buddha și nici nu ajung singuri.

Există anumite diferențe între aceștia și ascultători. Jurământul include ambele grupuri, doar din motive de a scurta formularea.

Cum se comite infracțiunea?

Dacă cineva practica anterior Mahayana, iar noi i-am spus: „Acum, că practici deja Mahayana, este suficient; nu mai ai nevoie de Pratimoksha! ”, i-am făcut, în acest fel, un mare deserviciu.

 Această încălcare a jurământului de a nu critica „calea ascultătorilor” ne aduce la un alt nivel al căderii. În acest caz:

• ne ducem la cineva care practică Hinayana, cineva care practică jurămintele de eliberare personală,
• și îi spunem că practica lui nu-l va aduce la Nirvana, că ceea ce face nu este suficient de bine pentru a ajunge la Nirvana,
• iar dacă persoana face ce i-am spus, asta înseamnă ca am încălcat grav jurământul. Asta înseamnă să criticăm sau discredităm calea lor.

Nu este corect să spunem despre calea „ascultătorilor” sau a celor „deveniți singuri Buddha”, că ea este greșită, pentru că însuși Buddha a transmis-o. Ea poate să ducă la Nirvana. Durează foarte mult timp și nu duce la iluminarea completă. Pentru unii, această cale spirituală este cea mai potrivită de a o practica, pentru că nu au încă capacitatea spirituală de a practica Mahayana, deci, dacă venim și le spunem ceva de genul: „Calea nu este corectă”, acest lucru pe de-o parte îi va scoate de pe cale, iar pe alta, plantăm semițe karmice în conștiința noastră, semințe de discreditare a învățăturii lui Buddha, iar rezultatul va fi îndepărtarea noastră de Dharma.

 

14,5. A critica sau condamna pe cineva, pentru a câștiga admirația celorlalți 

Înainte de jurământul 15, există jurământul paisprezece și jumătate pe care nu îl vom enumera pe lista noastră.

Motivația

Primul jurământ despre care am vorbit a fost „A te lăuda sau critica pe ceilalți”. Ele par să fie similare, dar motivația este diferită.

• Motivația primului jurământ a fost câștigul material sau respectul personal.
• Iar motivația acestui jurământ este gelozia/invidia.

Invidia poate fi direcționată către un alt învățător sau către altcineva; nu ne referim aici neapărat la profesori. În general, este vorba despre lauda de sine și despre critică, apărute din cauza invidiei pe care o simțim față de alții.

Fiți atenți că atunci când am vorbit despre primul jurământ „a mă lăuda sau a critica pe ceilalți”, ați început să vă gândiți la diferitele situații care se întâmplă între profesori și elevi, dar nu v-ați gândit şi la faptul că nu este bine să ne lăudăm pe noi înșine sau să-i criticăm pe ceilalți. De ce? Pentru că este ceva firesc pentru noi. Și de ce este atât de firesc? Pentru că am crescut într-o cultură care spune: „Nu te lăuda singur, lasי să te laude altul”. Acestea sunt valorile pe care le-am asimilat în tinerețea noastră.

Cu toți ne-am născut într-o cultură care pune mult accent pe moralitate. În Cursul 1 am enumerat resursele și oportunitățile pe care le avem în viața noastră:

• Nu ne-am născut ca animal.
• Nu ne-am născut creaturi în infern și așa mai departe.
• Printre altele, ne-am născut într-o țară a legii, într-o țară în care există moralitate și nu într-o țară barbară.

Deci, este o mare binecuvântare că ne-am născut într-o astfel de cultură. Unii oameni nu au karma să se nască într-o țară în care se pune accent pe moralitate. Înainte de Hammurabi, predomina legea „cei puternici domină”. Nu exista nicio pedeapsă pentru omor. Mai există şi astăzi locuri ca acesta.

Motivația jurământului paisprezece și jumătate nu este numai invidia față de alt profesor, ci este mai generală. Așadar, trebuie să fim foarte atenți atunci când ne lăudăm sau îi condamnăm pe ceilalți. Aproape că nu există niciun motiv pentru lauda de sine, cu excepția cazului în care ea ar fi o binecuvântare pentru alții.

 

15. A înșela cu privire la înțelepciunea profundă.

Sab     – adânc sau profund.
Dzun – minciună, înșelăciune.
Ma – a spune, a pretinde, a declara.

Sabdzun ma înseamnă a spune o minciună despre ceva profund. Sensul fiind de a minți cu privire înțelegerea noastră asupra vacuității. Sau a spune că am perceput direct vacuitatea când de fapt nu am perceput-o.

„A înșela cu privire la înțelepciunea profundă”, mai înseamnă a minți despre realizările noastre spirituale și nu doar în ceea ce privește vacuitatea.

Cum se comite infracțiunea?

Iată situațiile în care încălcăm grav jurământul:

• spunem că: „Am perceput direct vacuitatea. Acum eu vă voi învăța și dacă veți face ceea ce vă spun atunci veți ajunge la iluminare. Fac asta din iubire pentru voi”. Și vă spun în secret: „Am perceput vacuitatea și veniți după mine”.
• dacă ei pricep sensul cuvintelor pe care le-am spus, chiar dacă nu mă cred, dacă înțeleg propoziția pe care am spus-o, atunci am încălcat grav jurământul.

Dacă cineva își dă seama de minciuna pe care am scos-o din gură, încălcarea s-a produs. Pe scurt, trebuie să fugim de această situație ca de foc.

Antidotul

Să nu ne lăudăm sub nicio formă cu realizările noastre spirituale. Niciuna. Gandhi spunea: „Fii tu schimbarea pe care vrei să-o faci în lume”. Fii tu schimbarea, nu vorbi despre asta.

 

16. Proprietatea celor trei diamante să le primești.

Kor                – proprietate, bunuri.
Len               – a lua. Vă amintiți de Tong Len? Tong len – a da și a lua. Len – a lua dar are sensul și de a primi sau de a accepta. Adică, de a primi bunuri.
Sum            – trei.
Chok          – suprem, superior, cel mai înalt.
Choksum –  cele trei diamante.

Choksum kor len înseamnă a primi proprietatea celor trei diamante.

Este jurământul dat regilor. Este vorba despre jafuri: a primi lucruri care au fost jefuite din mănăstiri sau au fost luate cu forța ori în mod fraudulos din mănăstiri, iar acum cineva ni le dă drept cadou. Deci, în acest caz, nu vom primi un astfel de cadou.

După cum știm, după ce au invadat Tibetul,  chinezii au jefuit mănăstirile și au început să vândă obiectele pe eBay la prețuri mici. În acest context a apărut dilema: ce am putea face în acest caz?

În cazul în care primim cadou o statuetă sau thangka trebuie să știm de unde provin.

A. Sursa trebuie să fie de încredere, pentru a ne îndepărta cât mai mult de posibilitatea ca ele să fie furate. Lucrurile sfinte se fură mereu.

B. Recomandarea este să cumpărăm direct de la artizan. Să nu ne folosim de comercianți. În zilele noastre, cel mai bun mod de a evita să cumpărăm obiecte despre care nu știm dacă sunt furate sau nu, este să comandăm statueta sau thangka pe care le dorim, direct de la meseriaș. Oferindu-i un preț convenabil, îl vom ajuta în felul acesta să-și câștige un trai decent. Dacă vrem să fim preciși, acesta este modul.

 

17. A legifera legi greșite

Ce este Trim? Este prescurtarea de la Tsul trim, ceea ce înseamnă cod moral, moralitate.

Trim                      – cod, etică, lege, precept, regulă.
Ngen                    – rău.
Cha                       – a face, a formula, a institui, a legifera.
Trim ngen cha – a legifera legi rele. Vom spune legi greșite.

Să nu uităm că vorbim despre regi. Dar, nu ne referim doar la regi, ci și la noi. Legile ni se aplică și nouă.

Ce se înțelege prin „a legifera legi greșite”? Sensul aici este specific. Acest lucru se poate întâmpla chiar în interiorul unei mănăstiri. Starețul începe să legifereze reguli în cadrul mănăstirii, cu intenția de a nu proteja pe cei care meditează, pentru că ei stau în tăcere toată ziua și aparent nu fac nimic pentru ceilalți.

Și starețul poate veni să spună: „Noi apreciem cu mult mai mult pe cei care își spun rugăciunile în fiecare dimineață și citesc scripturile și nu încurajăm pe cei care stau deoparte și nu fac „ nimic ” între ghilimele. După care el începe să dea sprijin unora și altora nu, sau transferă bunurile de la unii la alții. De aceea le numim „Legi greșite”, deoarece acestea sunt legi care lovesc în cei care se ocupă cu practica interioară, cu practica meditației; cu alte cuvinte sunt preferați cei studioși în locul celor care meditează profund.

Acestea sunt legi care nu-i sprijină pe cei care meditează, deoarece nu înțeleg valoarea meditației.

Avem un exemplu clasic în acest sens în povestirile pe care le spunem despre Maestrul Shantideva. În mânăstirea în care trăia Maestrul Shantideva, era numit „Bu-Su-Ku”, ceea ce înseamnă a avea trei gânduri adică: de a dormi, de a mânca și de a merge la toaletă. Deoarece Maestrul Shantideva practica nopțile în taină, iar ziua dormea, ceilalți călugări au crezut că profită de bunătatea mănăstirii, poreclindu-l în acest fel. Maestrul Shantideva era tantrika și medita foarte serios. În mănăstire, nu era considerat un călugăr destoinic, pentru că nu mergea să se roage cu toți ceilalți și nu învăța ceea ce trebuia să învețe. Cu toții îl considerau un leneș. Ei spuneau: „…în mănăstirea noastră nu încurajăm lenevia, pentru că avem nevoie de sprijinul celor care ne susțin din afară și trebuie să-i impresionăm…”.

Deci nu trebuie subestimați cei care meditează. Poate că ei fac o muncă mult mai profundă.

Și mulți Bodhisattva sunt Bodhisattva în secret. Aceasta este esența Bodhisattva. El nu susține sus și tare “Eu sunt un Bodhisattva!” Ei își fac treaba în secret, așa că nu știm cine sunt ei, de aceea nu trebuie să-i subestimăm; şi cu siguranță nu vom institui reguli pentru a le tăia aripile, nu-i așa? Deci, aceasta este ideea aici: Trim ngen cha.

Avem trei părți implicate:

1. Sunt cei care practică meditația, pentru a ajunge la Shamata, Shine. Ei vor să ajungă la Shine sau vor să perceapă vacuitatea.

2. Este vorba despre ceilalți călugări sau ceilalți practicanți, care stau și memorează texte, învață, fac teme, se roagă și spun mantre. Deci, există două tipuri practicanți.

3. Și a treia parte – cel care instituie reguli în mănăstire, cel care decide cine va primi sprijin și cine nu. El va comite infracțiunea dacă va pune la dispoziția altora bunurile celor care meditează.

Și fiecare dintre noi trebuie să se uite la ce se gândește, la cât de aproape suntem de a disprețui pe cineva care nu este cum vrem noi. Va trebui să ne uităm la tendința pe care o avem de a subestima ceea ce nu ni se pare în regulă, când de fapt nu avem nicio cea mai vagă idee despre ce ni se pare neregulă.

 

18. A renunța la aspirația spre iluminare.

Ultimul jurământ primar, de bază, este:

Sem – minte. Aici ne referim la Jangsem, adică Bodhichita.
Tong – a da, a renunța, a respinge, a arunca, a abandona.
Deci, Semtong înseamnă a renunța la aspirația spre iluminare, la Bodhicitta. 

Pentru Bodhisattva a renunța la Bodhicitta este o încălcare gravă. Bodhicitta este scopul vieții sale. Sensul întregii lui vieți este de a ajunge la iluminare de dragul întregii creații. Deci, atunci când renunță și spune:  „Este prea greu. Lasă-mă în pace! O să am grijă de ai mei, de casa mea, de familia mea. O las baltă!”, el a căzut rău. Este marea cădere a unui Bodhisattva. Ea este atât de gravă încât nu mai are nevoie de cele patru lanțuri.

Este suficient să spunem: „Renunț la aspirația spre iluminare.” și am rupt jurământul, am pierdut jurămintele Bodhisattva. Și, după cum am menționat, ele se pot lua din nou, dar, odată ce se întâmplă în mintea cuiva, acesta se privează de șansa de a ajunge la iluminare în această viață. Prin urmare, jurămintele nu trebuie luate cu ușurință.

Este suficient doar de a gândi în această direcție și am încălcat jurământul. Nu este ca și cum am avea un moment de nervi sau că ne-am gândit le ceva egoist, pentru că asemenea gânduri le avem tot timpul. Ci ne referim la a renunța la aspirația care spune: „Mă străduiesc să practic și să mă perfecționez, să mă purific pentru a-i ajuta și pe ceilalți.”

Jurămintele 9 și 18 fac parte dintr-o categorie separată, deoarece este suficient să ne gândim la ele și deja le-am încălcat.

Este mult mai ușor să le încălcăm decât pe celelalte. În lecția următoare vom vorbi despre asta.

Întrebarea care se ridică este: „Dar dacă ținem carnețelul și doar pentru o secundă am avut un astfel de gând, na! Ce-am făcut? În acest caz am încălcat jurământul?”

În Cursul 2, este dată definiția lungă a Bodhicittei, care spune că „aceasta este gândirea principală” dar asta nu se referă la faptul că ne gândim în fiecare clipă că: „Acum merg să ajut toate ființele. Merg să ajut toate ființele.” , pentru că uneori ne gândim: „Acum merg să beau apă”.

_______________________________

Definiția lungă a Bodhicittei este: ”Bodhicitta este în primul rând, principala conștientizare mentală aparținând Marii Căi, care este focalizată pe obținerea iluminării complete în beneficiul celorlalți, care este însoțită de aspirația de a atinge iluminarea completă.

În al doilea rând, este o cunoaștere aparținând Marii Căi, care acționează ca poartă de intrare spre Calea mai mare, care aparține categoriei de acțiune din cadrul divizării standard între două categorii ale „concepției” și a „acțiunii”.

Așadar, nu în fiecare moment ne gândim în acest fel, dar mintea noastră este impregnată de Bodhicitta. Ea se află tot timpul în fundal. Este muzica de fond. Până într-atât încât un Bodhisattva care are această aspirație, atunci când percepe direct vacuitatea în meditație foarte profundă și nu mai are gânduri deloc, mintea lui este în continuare cufundată în Bodhicitta.

Deci, acest jurământ este încălcat atunci când spunem în mod conștient și deliberat: „Gata cu asta! Suficient! Nu asta intenționez să fac în viața mea!”. Deci, renunțăm în mod conștient și deliberat.

Să zicem că există cineva de care nu ne place, ori pe care îl urâm, sau care ne calcă pe nervi și ne spunem: „Pe toți îi voi ajuta, dar nu și pe tine!”. În acest caz am încălcat jurământul.

De ce este așa? Pentru că fiecare persoană din viața noastră este proiecția noastră. Avem nevoie de a ne purifica mintea întru totul, pentru a ajunge la iluminare. Deci nu ne putem permite de a lăsa ceva în urmă, nepurificat. Această persoană este un mare profesor pentru că ne ajută să purificăm acel element din mintea noastră care nu este încă pur. Singurul motiv pentru care proiectăm o asemenea persoană este acea imperfecțiune pe care o avem în mintea noastră.

„Întrebare: Să spunem că am luat jurămintele și aspirăm spre iluminare și nu renunțăm la ea, dar vrem să ne odihnim puțin de la acest jurământ, putem?”

Ce ne va răspunde Maestrul Shantideva? El va spune: „Dacă ai nevoie de odihnă, odihnește-te. Dar imediat ce ai terminat să te odihnești, scoală-te! Nu rămâne pe loc. Revino la muncă imediat!”.

Apoi mai avem povestea Lamei Atisha și a stupei. Stupa simbolizează mintea iluminată a lui Buddha. Ea are câteva cercuri sus care reprezintă diferitele niveluri de puritate a minții pe care le atinge un Bodhisattva. Ele sunt în număr de 18 niveluri diferite de atins. În vremurile acelea budiștii purtau cu ei stupa pentru a le aminti de mintea lui Buddha.

Se povestește despre Lama Atisha că mergea din loc în loc prin Tibet, călărind pe cal, fiind urmat de discipolii săi. La fiecare cinci minute, oprea alaiul, cobora de pe cal, punea stupa jos și aranja în jurul ei boluri cu ofrande, după care începea să se prosterneze. Discipolii îl întrebau: „Ce s-a întâmplat Lama Atisha?” Iar el răspundea: „Trebuie să mă prosternez pentru că am încălcat un jurământ”.

Pe vremea aceea era călugăr. Se spune că înainte de a veni în Tibet, fusese stareț. Maestrul Atisha era foarte respectat și considerat un mare maestru. El a fost cel care a mers în Sri Lanka și a stat acolo 12 ani și a studiat Bodhicitta cu Lama Serlingpa.

Lordul Atisha spunea: „Niciodată nu încalc jurămintele Pratimoksha, rar încalc jurămintele Bodhisattva, dar jurămintele tantrice, le încalc la fiecare cinci minute”.

Atenția lui era atât de dezvoltată încât de fiecare dată când îi trecea un astfel de gând, oprea totul și începea să se prosterneze pentru a-și purifica mintea.

Chiar și fără a ajunge la jurămintele tantrice, va trebui să ne modificăm radical sistemul nostru de gândire. Și încă nu am ajuns la jurămintele secundare, care sunt și mai greu de păstrat. De câte ori mergem să jefuim o mănăstire sau să distrugem orașe? Dar cele secundare ating viața cu adevărat, în fiecare moment.

    Cercurile concentrice de rupere a jurământului

Și așa mai departe. Trebuie să evităm să încălcăm jurămintele, deoarece încălcările sunt otravă pură.

Dacă luăm de exemplu „a nu minți despre înțelepciunea profundă”, cercul apropiat este de a nu minți deloc despre realizările spirituale. Și mult mai bine este de a nu vorbi deloc despre ele. Dacă vrem să stăm departe de „lauda de sine și de-ai critica pe ceilalți” în contextul profesorilor, va trebui să nu ne mai lăudăm deloc, cu excepția cazului în care aduce un fel de binecuvântare pentru cineva.

Lasați jurămintele să vă antreneze!

Nu putem rupe jurământul dacă nu l-am luat. Dar dacă suntem permanent preocupați de ideea: „Oh, nu vreau să le încalc! Nu vreau să le încalc, așa că nu le voi lua.”, nu vom ajunge nicăieri. Trebuie să le luăm. Da, o să le încălcăm, și le vom reînnoi, asta este calea.

Întrebare: Dacă luăm jurămintele, atunci despre ce ne mai rămâne de vorbit în viață?

Lama Dvora ne împărtășește din experiența dânsei: „Simt că de când am început să completez carnețelul, vorbesc mai puțin. Se ajunge la starea în care descoperim faptul că majoritatea vorbelor pe care le spunem nu fac niciun bine celorlalți, deci trebuie oprite. Aceasta nu înseamnă că vom vorbi mai puțin. Până la urmă ne vom trezi că devenim profesori și că vorbim tot timpul. Asta este tot ce trebuie, de a apropia oamenii de Dharma. Uneori este posibil să dorim să intrăm în lumea lor, astfel încât să putem fi mai aproape de ei, ca să-i putem ajuta. Și cu asta nu este nici o problemă. Treptat, plăcerea de a pălăvrăgi va scădea.”

_______________________________

Să trecem din nou peste cele 18 jurăminte:

1. A te lăuda sau a critica pe ceilalți.
2. A nu dărui Dharma sau lucruri materiale.
3. Scuzele altuia a nu le accepta.
4. Calea Mahayana a abandona.
5. De la cele trei diamante a fura.
6. La Dharma a renunța.
7. A lua roba aurie.
8. Cele cinci imediate.
9. Concepția greșită.
10. Distrugerea de orașe și altele similare.
11. A preda vacuitatea celor nepregătiți.
12. De la aspirația spre iluminarea completă, a îndepărta.
13. Jurămintele de eliberare personală, a le abandona.
14. Calea „ascultătorilor” a o critica.
15. Despre înțelepciunea profundă a înșela.
16. Proprietatea celor trei diamante a o accepta.
17. Legi greșite a legifera.
18. La aspirația spre iluminare, a renunța.

 

înapoi la curs, ACI 7

Cursul 7

Jurămintele Bodhisattva

A doua etapă a studiilor Madhyamika

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 2 – prima parte

Tipurile de moralitate

Să revenim asupra tipurilor de moralitate, deoarece acestea sunt o introducere importantă a cursului nostru.

1. Moralitatea de a evita rănirea celorlalți.

Nyechu dompay tsultrim 

Chu            –   faptă, act.
Nye            –  a lovi, a răni, a păcătui.
Nyechu    –   faptă rea, faptă negativă, faptă care rănește.
Dompa     –  jurăminte.
Tsultrim   –   moralitate.

Deci, Nyechu dompay tsultrim înseamnă moralitatea sau jurămintele de a evita rănirea celorlalți sau moralitatea care ne înfrânează de la fapte rele.

Acesta este primul nivel de moralitate. El este subiectul Cursului 9.

 

Cele zece jurăminte de eliberare personală

Avem cele zece precepte de eliberare personală.

În Cursul 9 sunt specificate cele cinci precepte pentru cei care nu sunt călugări. Le voi enumera pe scurt:

1.   A nu omorî nicio ființă sau fătul uman.
2.   A nu fura nimic,
3.   A nu minți în ceea ce privește realizările spirituale,
4.   A nu comite adulter,
5.   A nu folosi substanțe care produc dependențe.

Cele zece reguli includ cele cinci cu excepția jurământului legat de substanțe care produc dependențe.

Avem trei precepte legate de corp:

1.   A nu ucide,
2.   A nu fura,
3.   A nu comite adulter.

Patru precepte sunt legate vorbire:

4.   A nu minți. Dacă în cele cinci apare preceptul a nu minți în ceea ce priveşte realizările spirituale, aici sunt incluse orice fel de minciună, în sensul de a lăsa intenționat o impresie greșită.

5.   A nu dezbina. În acest precept intră orice fel de vorbire sau comportament care despart/dezbină oamenii, care îndepărtează/separă oamenii unii de alții.

6.   A vorbi dur, necuviincios, aspru. În acest precept, intră și cazurile în care nu neapărat se țipă sau se înjură. Unii sunt experți în a vorbi foarte calm, dar dur când vor să scape de tine. În America, când cineva vrea ca să scape de noi, spune: „Să aveți o zi bună!”.

7.   A vorbi fără sens, inutil. Aceasta este una dintre bolile rele. Cu toții sporovăim, stăm la taifas. Care este problema cu vorba inutilă?

             – ne irosim viața, ne irosim timpul. Timpul nostru este limitat în această viață. Clipele ne sunt numărate. Avem multă muncă spirituală de făcut pentru a ieși din valea plângerii și de aceea discuțiile fără rost ne irosesc timpul.

– dar mai rău de atât este că dacă ne petrecem timpul în activități derizorii, vom începe să ne simțim lipsiți de însemnătate, fără valoare. Și pe măsură ce începem să ne simțim așa, ne vom pierde încrederea că putem ajunge la iluminare. Ne pierdem siguranța de sine. Iar dacă ne-am pierdut siguranța de sine, nu vom mai putea ajunge la iluminare deoarece nu ne mai facem treaba.

Fiecare dintre noi poate ajunge la iluminare! Arya care a perceput vacuitatea, vede clar această strălucire care este în fiecare dintre noi. Și dacă ne-am pierdut încrederea, atunci vom fi sortiți să suferim pentru mult timp. Deci este foarte important să ne consolidăm încrederea.

– Dacă ne consolidăm încrederea de sine, vom face mult bine celorlalți. Vom face mult bine copiilor dacă le încurajăm încrederea în sine. Ea este un instrument esențial pentru iluminare, iar ceea ce o sabotează sunt vorbele inutile, fără rost.

– Este adevărat că uneori este nevoie de mici discuții de amabilitate care creează legături între oameni, dar nu mai mult de atât. Nu este bine să ne petrecem ore în șir la cafenea bârfind membrii de familie sau bârfind pe alții, sau să comentăm filmele văzute și altele. Timpul nostru este scurt.

– Sigur că atunci când acționăm mult spre binele celuilalt, ne ocupăm mult de Dharma, avem nevoie și de odihnă. Acest lucru este valabil pentru oricine. Dacă simțim nevoia de divertisment sau să vedem un film sau să mergem să bem o cafea este bine să facem asta din când în când,

– Dar cu limite. După ce ne-am odihnit, ne vom întoarce din nou la activitățile noastre. Acest lucru este foarte important.

În continuare, avem trei precepte legate de minte:

8.   A râvni. Include gelozia, a nu te bucura de binele altuia. Rezultatul karmic ale acestui lucru este o minte nemulțumită, nesatisfăcută, a dependenței. O astfel de minte nu poate fi fericită. Am vorbit despre asta în Prelegerea Despre Fericire.

9.   Rea voința, în limba tibetană Nu Sem. Este mintea care caută să-i rănească pe ceilalți. Dorim răul altuia, nu încurajăm sau, ne bucurăm de necazul altuia. Este o minte care nu ne va permite să înaintăm în meditație. Nu ne vom putea dezvolta concentrarea atâta timp cât avem gânduri de răzbunare sau de a dori răul altuia. Trebuie să scăpăm de o astfel de minte. Treabă care nu este ușoară. Dar cel serios în a face calea, care își dezvoltă aspirația spre iluminare și compasiunea pentru toate ființele, va face orice efort de a-și stopa aceste gânduri.

Și dacă vă luați jurămintele Bodhisattva, atunci nu veți mai avea de ales. Ele vă vor obliga să vă stopați gândurile rele și în acest fel vă veți crea o altă karma.

Atunci când vorbim despre antrenamentul în mindfulness, toate acestea se reflectă în energiile din canalele noastre. Când ne antrenăm mintea într-un astfel de mod, indirect vom introduce din ce în ce mai multă energie în canalul principal și din ce în ce mai puțin în lateral. Fapt care afectează și organismul. De aceea, se spune că cei care păstrează jurămintele de-a lungul timpului, devin frumoși.

Antrenamentul minții funcționează indirect asupra corpului.

În yoga facem contrariul, nu? Când executăm asanele de yoga, lucrăm cu energiile corpului din exterior și ele ne afectează în mod indirect mintea. Oamenii care practică yoga în mod regulat și execută pozițiile de yoga în mod corect, ajung la Santosha. Cuvântul Santosha înseamnă satisfacție, sau a fi mulțumit, a fi bucuros. Dar se poate întâmpla și invers dacă îndrumarea este greșită. Dar, în general, dacă yoga este făcută bine bine, unul dintre rezultatele pe care le vedem este că practicantul ajunge la Santosha și Sukha (nivelul în care suntem pe deplin mulțumiți).

Putem vedea profesori de yoga avansați care au o pace și o bucurie sufletească, ce nu depinde de nimic exterior. Deci, în yoga se lucrează cu energiile corpului din exterior, fapt care ne afectează mintea. Iar aici lucrăm cu mintea ce va afecta și corpul. Așa cum am menționat anterior, toate acestea sunt sfaturi date de entitățile iluminate care știu în ce direcție să o luăm.

10.   Concepția greșită. Aceasta include:

a.   A nu crede în legile karmice. A crede că putem face ce vrem și că acest fapt nu are consecințe. Aceasta este o karma foarte grea. Un astfel de gând ne îndepărtează de spiritualitate și de profesorii spirituali și ca urmare nu vom mai avea nicio șansă de a progresa.

b.   Și al doilea aspect este că nu credem că putem ajunge la iluminare în această viață. Datorită faptului că acum ne pregătim să ajungem pe calea tantrică care are ca scop iluminarea în această viață, a crede că suntem incapabili de acest lucru, ne descurajează și ne subminează practica și, în acest sens, este o concepție greșită. Această neîncredere ne va opri să facem calea și de aceea este foarte important atunci când ea va apărea, să o oprim încă din fașă.

 

Diferitele tipuri de jurăminte Pratimoksha

În Cursul 9, sunt descrise tipurile de jurăminte Pratimoksha. Vom trece pe scurt peste ele.

Există șapte tipuri de jurăminte de eliberare personală:

 

1.Călugăr deplin – 253 de jurăminte.

2.Călugăriță deplină – 364 de jurăminte. În budism, se separă jurămintele călugărilor de cele ale călugărițelor, deoarece acestea sunt sisteme diferite.

3.Călugăriță intermediară – 42 de jurăminte.

4.Călugăr începător – 36 de jurăminte.

5.Călugăriță începătoare – 36 de jurăminte.

Atunci am ajuns la cinci. Pentru călugării începători au același sistem de jurăminte.

6.Laicul sau cel care nu este călugăr – 5 jurăminte.

7.Jurămintele de o zi.

Unii consideră că există opt tipuri de jurăminte. Ei separă jurămintele pentru laici în jurămintele pentru bărbaţi și jurămintele pentru femei, cu toate că ele sunt aceleași jurăminte.

Jurămintele de o zi sunt cele pe care le-am făcut în cursul Guru Yoga în versiunea Mahayana. Toate jurămintele de mai sus sunt Hinayana. Sunt aceleași jurăminte doar motivația este alta. Motivația este pentru toate ființele.

În acest punct, vom lăsa la o parte acest nivel de moralitate.

 

2. Moralitatea acumulării de binefaceri

Vom trece acum la nivelul al doilea de moralitate, nivel care este tema cursului nostru, și anume moralitatea acumulării de binefaceri.

În limba tibetană se spune:

Geway chu dupay tsultrim   

Gewa   =   faptă bună, binefacere.

În rugăciunea Dedicație scrie “gewa diyi kyewo kun..” adică “Datorită faptei mele bune”.

Chu            –   Dharma sau lucru,
Dupa         –   acumulare
Tsultrim   –   moralitate

Deci, Geway chu dupay tsultrim, înseamnă Moralitatea acumulării de binefaceri.

Moralitatea acumulării de binefaceri înseamnă jurămintele Bodhisattva. Este ceea ce face un Bodhisattva: acumulează binefaceri. În rugăciunea „Refugiul și dorința” spunem de  asemenea: „Până la iluminarea mea mă refugiez în Buddha, Dharma și Sangha. Prin puterea faptelor bune pe care le fac…”

 

Cele șase perfecțiuni

Deci acum învățăm cum să acumulăm binefaceri pentru toată creația.

Ce înseamnă să acumulăm binefaceri? Înseamnă să ne dezvoltăm cele șase perfecțiuni. Practica unui Bodhisattva constă în dezvoltarea acestor perfecțiuni.

Care sunt cele șase perfecțiuni?

1.   Prima perfecțiune este generozitatea, dăruirea.

În lecția trecută am amintit de textul scris de maestrul Asanga, care este o sursă pentru unele dintre jurăminte, numită „Jang chub sempay sa” adică „Nivelurile Bodhisattva.”

Cel care percepe direct vacuitatea, pe calea Mahayana, devine automat un Bodhisattva, pentru că mintea lui este îmbibată de Bodhichita, de dorința de a acționa spre binele tuturor celorlalți. El se ridică la primul nivel Bodhisattva, iar la acest nivel își desăvârșește dăruirea și generozitatea.

Nu putem ajunge la iluminare dacă nu aducem generozitatea la perfecțiune. Maestrul Shantideva spunea: „Nu vă alarmați, nu vă veți da mâinile și picioarele de la început. Începeți cu un cartof.  Și va veni ziua în care atitudinea voastră față de corp va fi la fel ca și cu cartofii, și atunci nu va mai fi nicio problemă. Dar până atunci, nu vă dați mâinile și picioarele. Dăruiți cartofi.”

2.   A doua perfecțiune este moralitatea, respectarea strictă a jurămintelor luate.

3.   Trei, răbdarea, dezvoltarea răbdării. A învăța cum să ne comportăm în situații dificile. Când spunem răbdare, asta înseamnă că includem resentimentele, ura, gelozia, invidia. Toată această grupă se află la rubrica răbdării.

Răbdarea înseamnă că atunci când ne aflăm în situații dificile, într-un mediu ostil, în fața unor persoane ostile sau care ne insultă, va trebui să nu ne mâniem, să nu ne dezvoltăm resentimente sau ostilitate, să ne lăsăm inima deschisă și iubitoare. Desigur că nu este ușor de făcut. Acest antrenament poate că este cel mai dificil, dar este esențial pe calea spirituală. Toți cei care ne provoacă, ne ajută de fapt să urcăm pe cale. În acest sens, ei sunt profesorii noștri și le suntem datori, pentru că fără ei, nu ne-am putea dezvolta abilitățile unui Bodhisattva.

4.   Bucuria efortului. Ea este acumularea de binefaceri. Este de a învăța să ne bucurăm de orice efort depus. Și odată cu asta va crește Mudita – adică de a fi complet bucuros.

5.   Concentrarea. Perfecțiunea concentrării meditative.

6.   Perfecțiunea înțelepciunii.

  1 |_________        2 |_______      3|_________    4| ____________          5|___________     6|_____________

Generozitatea  Moralitatea  Răbdarea    Bucuria efortului  Concentrarea  Înțelepciunea

Am notat cele șase perfecțiuni ca fiind 1, 2, 3, 4, 5 și 6. Bucuria efortului, de fapt se mișcă înainte și înapoi.

Asta nu înseamnă că trebuie să terminăm perfecțiunea patru și apoi să începem cu cinci. Practica este continuă. Începem deja cu meditația. Dar pe măsură ce bucuria efortului se dezvoltă și înțelegem ceea ce facem, înțelegem unde se află ea în toate contextele pe calea spre iluminare, o vom include atât în generozitate, cât și în moralitate, răbdare, meditație și a studiului înțelepciunii și vacuității.

Energia pe care o acumulăm ca urmare a dezvoltării acestor perfecțiuni ne va aduce automat la iluminare.

Nu spunem: „mai întâi fac asta și după aceea voi ajunge la iluminare”. Facem asta și suntem iluminați. Și în mod automat lumea noastră se va transforma.

 

Colecția de merite și înțelepciune

Perfecțiunile de la 1 la 4, generează colecția de merite. Iar aceasta generează Rupakaya – corpul fizic al lui Buddha. Corpul mental al lui Buddha provine de la perfecțiunile cinci și șase.

Calea perfecțiunilor

Calea unui Bodhisattva este denumită calea perfecțiunilor.

Prin desăvârșirea lor vom deveni Buddha. Aceasta este ceea ce produce Buddha. Jurămintele Bodhisattva sunt foarte puternice, ele produc Buddha. Ele sunt aranjate după cele șase perfecțiuni. De aceea, uneori, calea Mahayana sau calea Bodhisattva este denumită și calea perfecțiunilor.

 

 3. Moralitatea de a munci pentru binele tuturor ființelor.

Semchem dunje kyi tsultrim

Chen         –   cel care are minte. Cine sunt cei care au minte? Toate ființele simțitoare.
Dun           –   pentru binele, de dragul, în folosul, pentru.
Je                –   a munci, a lucra. Deci Dunjen înseamnă a munci pentru binele ființelor.
Tsultrim   –   moralitate.

Sem Chen dunje kyi tsultrim înseamnă a munci pentru binele/în folosul tuturor ființelor.

Atunci care este diferența dintre trei și doi?

Este aceeași moralitate. Ce am spus despre al doilea tip? Am spus că al doilea tip de moralitate ne aduce la iluminare.

Dacă acumulăm binefaceri și desăvârșim cele șase perfecțiuni vom ajunge la iluminare, dar va dura mult timp. Cât timp? 300.000 de eoni. Ceea ce înseamnă o perioadă foarte lungă, iar între timp, ființele suferă.

Aici autorul spune: „Nu-mi pot permite să fac calea încet, deoarece ființele suferă. Trebuie să fac asta mult mai repede.” Așadar, aici ne ridicăm la un alt nivel, facem aceleași lucruri dar cu o motivație total diferită. Motivația este de dragul tuturor ființelor. Tantra este aici, dar chiar înainte de Tantra, putem avea această motivație, de a acționa în folosul tuturor ființelor.

O să vedeți că în tot acest curs vor fi prezentate multe liste de jurăminte. Dacă le veți păstra cu această motivație înaltă, veți ajunge automat în tantra. Așa că nu trebuie să așteptați.

Practicarea celui mai înalt nivel de moralitate nu ne scutește de păstrarea nivelului inferior de moralitate.

Există o atitudine care spune: „Dacă sunt deja la nivelul trei, atunci primul nu mai este atât de important. Deja muncesc în folosul tuturor ființelor, așa că dacă va trebui să mint atunci voi minți.”

Iată ce spune Je Tsongkapa despre asta:

„Prin urmare, ideea că cei care păstrează jurămintele mai înalte trebuie să renunțe la jurămintele inferioare este ca și grindina puternică, care cade și distruge însăși rădăcina învățăturilor tuturor Buddha victorioși, tăind recoltele bogate de binefaceri și fericire care ar fi putut ajunge la orice viețuitoare. Este ideea oarbă a celui care nu înțelege punctele esențiale ale scripturilor importante ale întregii game de școli budiste. Ca atare, îndepărtați-vă de această idee cât mai repede posibil și aruncați-o ca pe un gunoi.”

Putem citi în literatură: „Dacă sunteți deja tantrica, atunci celelalte lucruri sunt mai puțin importante”. Je Tsongkapa spunea: „Este o eroare gravă.” Dimpotrivă, ca tantrica, trebuie să fim mai atenți la păstrarea jurămintelor Mahayana și Bodhisattva. Mai mult de atât, există chiar și un jurământ tantric care spune: „Acum voi păstra cu și mai multă atenție jurămintele inferioare.”

 

Conflicte aparente între jurăminte

Cineva poate spune: „Știu că dacă spun adevărul, cineva va fi rănit”.

Da, pot exista situații de genul acesta. Vine un refugiat și spune: „Ascundeți-mă în dulap, Gestapo-ul vine după mine.”

Acest lucru se poate întâmpla o dată la zece vieți și ni se poate întâmpla chiar în această viață. În acest caz pot fi două situații: una ușoară și alta mai serioasă.

– Situația ușoară, cineva vă întreabă: “Îți place rochia asta cu buline violete?” În acest caz, întotdeauna se poate găsi ceva pozitiv de spus. Dacă nu găsim ceva pozitiv îi vom spune că mergem la baie. Deoarece întotdeauna este ceva de făcut în baie, asta nu va fi o minciună. Nu trebuie să rănim sentimentele nimănui și nu trebuie să mințim. Nu există nicio justificare pentru minciună.

– Situația mai serioasă, refugiatul vă spune: „Ascundeți-mă în dulap” și îl ascundeți în dulap, iar Gestapo-ul vine și întreabă “Unde este refugiatul?” iar voi îi răspundeți: „Nu l-am văzut!”

Dacă mințiți, minciuna vă va împiedica să ajungeți la iluminare și nu-l veți putea ajuta pe acest refugiat în modul suprem. Dacă îl extrădați Gestapo-ului, el va muri. Deci, cel care-l protejează pe refugiat, va trebui să facă asta din multă compasiune pentru acesta, înțelegând că acum comite o infracțiune și că va trebui să-și asume responsabilitatea pentru această karma, deoarece karma va reveni la el. “Doamna Karma” nu face reduceri, pentru că numai voi vă auziți mințind. De îndată ce ați mințit, karma a și notat-o. “Doamna Karma” sunteți voi. Deci, dacă din compasiune, comiteți o infracțiune și vă asumați responsabilitatea pentru ceea ce ați făcut, acum va trebui să o purificați. Va trebui să faceți antidot și cele patru puteri și așa mai departe. Compasiunea trebuie să fie și mai mare, pentru că vreți să îl ajutați în modul suprem.

Deci, aceste situații se pot întâmpla, dar foarte rar.

Pe Dalai Lama l-au întrebat ce va face dacă va fi pus în situația să apese butonul care declanșează bomba atomică. El a răspuns: „Vă voi spune când voi ajunge acolo”. Oamenii se preocupă cu aceste întrebări, ca pretext de a nu păstra moralitatea. Acum, deja știți ce să faceți atunci când veți fi puși într-o astfel de situație atât de rară. Compasiunea vă va motiva.

 

Trei grupuri de jurăminte

În paralel cu cele trei tipuri de moralitate, există și trei grupuri de moralitate, care sunt legate de cele trei tipuri.

1.   Jurămintele de eliberare personală.

Sotar kyi dompa

Dompa – jurăminte.
Kyi – cuvânt de legătură.
So este prescurtarea lui Sosor – personal/individual.
Tar este o prescurtare a lui Tarpa – eliberare, libertate, Moksha în sanscrită.

Sotar kyi dompa înseamnă jurămintele de eliberare personală. Ele includ cele zece pe care le-am enumerat mai înainte. Acesta este primul sistem de jurăminte, care este discutat mai pe larg în cursul 9.

În acest curs sunt prezentate situațiile în care ne pierdem jurămintele:

-atunci când sunt grav încălcate,

-când le înapoiem, întoarcem jurămintele,

-iar dacă aceste două lucruri nu s-au întâmplat pe parcursul vieții – le vom pierde atunci când murim.

Aceste jurăminte nu continuă în viața următoare. Va trebui să le luăm din nou.

2.   Jurămintele Bodhisattva

Jangsem kyi dompa

Ce este Jangsem? Acest cuvânt înseamnă mintea iluminării, Bodhisattva.
Dompa – jurăminte.
Deci, Jangsem kyi dompa înseamnă jurămintele Bodhisattva.

Jurămintele Bodhisattva nu se pierd, ele continuă și în celelalte vieți. Trec de la o viață la alta, deoarece puterea lor este mult mai mare.

Spre deosebire de jurămintele Pratimoksha, aceste jurăminte pot fi luate din nou și din nou, iar noi le luăm din nou și din nou.

3.   Jurămintele Tantrice

Sang-ngak kyi dompa

Sang    –   secret,
Ngak   –   cuvânt sau mantra.
Sang ngak  înseamnă mantra secretă sau cuvântul secret.

Acestea sunt Jurămintele Tantrice. Este interesant faptul că în limba tibetană s-a ales ca jurămintele Tantrice să se numească Jurămintele cuvântului secret, pentru a sublinia importanța secretului lor. Ele funcționează numai dacă sunt secrete. Și sunt cu mult mai greu de păstrat.

 

Natura diferitelor sisteme de jurăminte

1.   Așa cum am menționat, primul sistem de jurăminte este personal. De aceea, ele sunt numite Jurămintele de eliberare personală. Ele au rolul de a nu răni pe ceilalți.

Cum obținem controlul în viitor? Prin a ne controla comportamentul în prezent; prin a ne păstra jurămintele.

2.   În al doilea rând – nuanța jurămintelor Bodhisattva este de a învăța să nu fii egoist, de a avea grijă de ceilalți, de a le face mult bine.

3.   Jurămintele Tantrice – Nuanța lor este de a face tot ceea ce este nevoie pentru a atinge iluminarea în această viață.

Cu cât urcăm mai sus pe scala jurămintelor, cu atât puterea lor este mai mare, binecuvântarea lor este mai mare, dar și daunele cauzate de încălcarea lor sunt mai mari.

În același timp, atât riscul cât și recompensa este foarte mare. Cu cât binecuvântarea este mai mare, cu atât prejudiciul cauzat de încălcarea jurămintelor este mai mare.

Pentru că dacă ne gândim bine, dacă suntem deja la nivelul trei în care ne păstrăm jurămintele menite să ne aducă la iluminare în această viață, și putem fi salvatorul tuturor ființelor din lume, iar acum le încălcăm – este ca și când le-am fi omorât pe toate.

Atitudinea noastră față de jurăminte ar trebui să fie ca reguli de instruire. Jurămintele sunt reguli care vin să ne instruiască.

Avem nevoie să ne păstrăm carnețelul, pentru că încă nu cunoaștem aceste jurăminte bine, pentru că încă nu știm cum să le păstrăm. Nu avem de ales, trebuie să ne antrenăm. Și tocmai intenția noastră de a le urmări și de a le păstra spre binele tuturor ființelor, Bodhichitta, este cea care ne salvează, este cea care ne protejează. Odată ce le-am încălcat, nu mai avem protecție. Este foarte important să mergem cu motivația care spune: „Fac acest lucru pentru toate ființele. Am căzut. Acum mă ridic, mă scutur și voi continua din nou pentru că ființele suferă și au nevoie de mine. ”

 

A elogia luarea jurămintelor

De ce să luăm jurămintele?

Fiecare faptă bună pe care o facem, este întotdeauna bună, chiar și pentru cei care nu au luat jurăminte.

Dar, din punct de vedere karmic, binecuvântarea este cu mult mai puternică pentru cei care au luat jurăminte. De ce? Pentru că s-au obligat.

Să luăm ca exemplu, omorul. Noi nu omorâm tot timpul, dar când o persoană și-a luat angajamentul să nu omoare, acesta funcționează constant chiar și atunci când nu sunt situații de a ucide. Cel care nu a luat acest jurământ și vede cum vine gândacul își poate spune: „Bine, nu voi călca pe el”, și în acest fel acumulează karma bună. Dar cel care este sub jurământ, continuă să acumuleze karma bună chiar și atunci când nu vine gândacul. El nu are nevoie de vreo ocazie în care ar putea să încalce jurământul, deoarece jurământul este tot timpul cu el. Dacă a călcat pe el neintenționat, karma faptei s-a acumulat, dar o va purifica. Facem asta tot timpul fără să vrem.

Mergem cu mașina și gâzele se lovesc de parbrizul nostru. Mâncăm orez. Pentru a produce orezul pe care îl mâncăm, el a fost trecut prin tot felul de procese care au ucis viermii. Chiar și cel mai pur vegetarian determină rănirea ființelor.

Faptul că suntem în Samsara, acumulăm karma Samsarei, de aceea va trebui să ieșim de aici cât mai repede posibil. De aceea, avem nevoie de jurăminte cât mai înalte pentru a depăși aceste karme.

Vreau să vă încurajez să vă luați jurămintele, dar dacă nu vă simțiți încă pregătiți pentru ele, nu le luați. Pentru că nu este o karma bună să le luați și apoi să nu le păstrați. Deci, pentru moment, ascultați aceste învățături și când vom face ceremonia de primire a jurămintelor, cântăriți cu atenție dacă sunteți pregătiți să vă angajați și abia apoi luați-le.

 

Cele două niveluri de angajament

În ceremonia de luare a jurămintelor, vor exista două niveluri de angajament:

1.   La nivel de „gândire” – Bodhichita dorinței, ceea ce înseamnă dorința sub forma de rugăciune.

În limba tibetană se spune:

munsem

2.   Și la nivel de „acțiune” – Bodhicitta acțiunii, dorința de a acționa ca un Bodhisattva.

juksem

Se poate alege ce nivel luăm.

 

Cele patru calități minunate ale jurămintelor

În continuare vom enumera calitățile luării jurămintelor. Ele se numesc:

Yunten shi

Yunten   –   calitate spirituală,
Shi            –   patru.

Deci – cele patru calități.

 

1.   Luate de la cineva.

parul le langpa

Parul le langpa înseamnă de a primi jurămintele de la o persoană care le cunoaște și le păstrează. În acest caz, s-ar putea ca atunci când sunteți pe punctul de a comite o infracțiune, datorită jenei sau rușinii, s-ar putea să vă înfrânați și să nu mai comiteți infracțiunea. Datorită respectului pe care îl aveți față de acesta, și pentru că nu ați vrea să-l faceți de rușine, vă veți opri din săvârșirea infracțiunii.

2.   Intenția pură.

sampa dakpa

Sampa   –   gând,
Dakpa  –  pur.

Deci, Sampa dakpa înseamnă gând pur, având sensul de intenție – motivație. Motivația de a lua jurămintele Bodhisattva este Bodhichitta. Motivația de a lua aceste jurăminte este pentru că dorim să ajutăm toate ființele să iasă din suferință.   Amintindu-ne de motivația noastră pură de a lua jurămintele, ne va împiedica să mai comitem infracțiunea.

3.   Fixabile. Jurămintele încălcate pot fi restaurate.

nyam na chir so

O a treia calitate a jurămintelor – ele pot fi restaurate, sunt fixabile. Dacă am încălcat jurămintele, avem posibilitatea de a le restaura. Există modalități de remediere a acestora, pe care le vom prezenta în curs.

4.   Încă de la bun început, putem evita încălcarea jurămintelor.

ma-nyampar jepa

Dacă prima și a doua calitate sunt suficient de puternice, adică respectul profund față de cel de la care am primit jurămintele și motivația Bodhicittei sunt factori suficienți de puternici de înfrânare, atunci din capul locului nu le vom încălca nici pe următoarele două.

 

Cele două tipuri de jurăminte Bodhisattva

Există două tipuri de jurăminte Bodhisattva:

1.   Jurămintele primare,

2.   Jurămintele secundare.

1.   Jurămintele primare în limba tibetană se numesc:

tsatung

Tsa      –   primar, de bază, rădăcină.
Tung   –   a cădea, a încălca, a comite o infracțiune.

Vom vorbi despre ele mai pe larg. Încălcarea jurămintelor primare este mult mai gravă decât cea a jurămintelor secundare.

2.   Jurămintele secundare, sunt numite în limba tibetană:

Nyeje

Nyeje  –  faptă rea sau infracțiune.

Încălcarea lor este mai puțin gravă și este mai ușor de curățat.

De ce există doar două tipuri?

În scrierile budiste există dezbateri în privința numărului de tipuri, de ce doar două și nu mai multe?

–   Motivul pentru care există doar două tipuri de jurăminte Bodhisattva, este că sunt scrieri care spun acest lucru, deși unii înțelepți tibetani timpurii erau de părere că există mai mult de două tipuri.

–   Un alt motiv este că, de fiecare dată când are loc o încălcare incompletă a unui jurământ primar, ea este considerată ca infracțiune secundară, spre deosebire de jurămintele călugărilor, unde există niveluri diferite de severitate a încălcării jurămintelor.

Vom intra în aceste dezbateri puțin mai târziu. Dar, ceea ce este important de știut este că există doar două tipuri de jurăminte Bodhisattva.

Cursul 7

Jurămintele Bodhisattva

A doua etapă a studiilor Madhyamika

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 1 – prima parte

 

Fiecare lecție de dharma se deschide cu două rugăciuni:

    Ofranda mandalei.

Ea este o rugăciune de recunoștință, de apreciere față de linia pe care vine această învățătură și care ne permite să practicăm în scopul de a ieși din suferință și de ai ajuta și pe ceilalți să iasă din suferință.

În această rugăciune oferim ofrandă învățătorilor. Ofranda cuprinde tot ceea ce este mai frumos în această lume. Tot ceea ce este mai frumos în lumea noastră exterioară și lumea noastră interioară. Ne imaginăm că toate faptele noastre bune, faptele făcute de alții, sau faptele marilor maeștri despre care am auzit sau am citit, sunt ca niște pietre prețioase. Și toate aceste nestemate strălucitoare le oferim învățătorilor, în semn de mulțumire și respect pentru învățătura pe care ne-o transmit și pentru că și-au dedicat întreaga viața ca aceste învățături să ajungă la noi. Mudra pe care o facem, reprezintă legendarul Munte Meru – și cele patru continente, un fel de model mitologic al lumii.

Ideea este să dăruim întreaga noastră lume exterioară și interioară, cu tot ceea ce este mai frumos în el. Va veni ziua în care vom vorbi mai în detaliu despre acest act al mandalei.

Deci, să facem rugăciunea.

   Rugăciunea de refugiu.

În a doua rugăciune ne refugiem în Buddha, Dharma și Sangha. Ele reprezintă înțelepciunea și compasiunea pe care și noi dorim să le dezvoltăm în inimile noastre, iar ele ne vor proteja de orice formă de suferință și ne vor scoate din Samsara.

   Rugăciunea de creștere a Bodhichitei.

De obicei nu spunem această rugăciune. Ea este foarte scurtă, dar, întrucât vom învăța acest curs despre jurămintele Bodhisattva, a căror scop sunt tocmai dezvoltarea Bodhicittei, cred că ar fi potrivit să introducem și această rugăciune.

În limba tibetană sună așa:

Jangchub sem chok rinpoche
Ma kyepa nam kye gyur chik
Kyepa nyam pa mepar yang
Gong ne gong du pelwar shok

„Bodhicitta supremă și prețioasă
Să apară, unde nu a fost,
Cea răsărită deja, să nu scadă,
Fie, ca ea să crească și mai mult”.

 

Mintea noastră nu a început în această viață

Acest curs este diferit de toate celelalte cursuri. În toate celelalte cursuri sunt explicate conceptele așa cum au fost explicate de Buddha, astfel încât să le putem realiza în inimile noastre. În acest curs sunt prezentate o serie de jurăminte care sunt la un nivel de moralitate foarte ridicat, nivel pe care vrem să-l menținem pentru a putea ieși din Samsara.

Așadar, începem cu mintea, conștiința noastră. În primul rând, este important să ajungem la înțelegerea faptului că mintea noastră nu a început odată cu începutul acestei vieți. Ea a existat cu mult înainte de a intra în acest corp, încă înainte de a ne naște. Cursul 4 este în întregime dedicat dovedirii acestui fapt.

Pentru cei noi veniți, este foarte important să începeți cu acest subiect. Este adevărat că această înțelegere nu poate fi achiziționată în cinci minute, și uneori nici măcar după zece lecții. Dar ea este fondul a tot ceea ce se spune aici. Fără această înțelegere a continuității conștiinței, învățăturile nu ar avea sens, deoarece vorbim despre un nivel foarte ridicat de moralitate, care este adesea dificil de început și de încheiat într-o singură viață. El este înălțător.

Și dacă vă aflați aici, și aceste lucruri vă atrag, asta înseamnă că ați plantat semințele necesare cu mult înainte de a veni în această viață. Fiecare dintre cei care se află aici este la un nivel diferit de dezvoltare spirituală. În spatele fiecăruia dintre voi, există mii de ani, mii de vieți anterioare în care ați fost pregătiți pentru asta. Va veni ziua în care veți ajunge să vedeți asta. Mii de reîncarnări anterioare v-au pregătit ca să fiți aici.

 

Și acum am ajuns la o anumită maturitate

Lama Dvora Hla ne dă un citat foarte frumos din Cartea tibetană a vieții și a morții, scrisă de Sogyal Rinpoche (1947 – 2019). El a fost un lama tibetan Dzogchen din tradiția Nyingma. Sogyal Rinpoche ne descrie că, pe parcursul a mii de vieți anterioare, am avut întotdeauna un învățător lăuntric, învățătorul inimii noastre care ne-a ajutat să progresăm spiritual, dar nu l-am observat datorită afecțiunilor noastre mentale. El spune:

„După multe încarnări în care am acumulat binefaceri, vine momentul în care începem să-l vedem pe învățătorul inimii noastre sub forma unei persoane în carne și oase”. El spune: „Îl vom întâlni pe învățătorul nostru lăuntric sub forma unei ființe umane, care va începe să ne învețe în mod explicit cum să ieșim din suferință”.

Ceea ce el ne spune despre învățător este valabil și pentru acest studiu și pentru Dharma în sine. Ați atins suficientă maturitate. Și faptul că sunteți aici este o dovadă în acest sens. Faptul că sunteți aici indică că ați ajuns la o anumită maturitate spirituală, și sunteți acum gata să auziți aceste învățături.

Doresc să vă atrag atenția la faptul, că nu există ceva despre care vă vorbesc și voi să nu-l știți. Numai voi dați sens cuvintelor pe care vi le spun, pentru că eu scot doar sunete. Sunetele pe care eu le scot, sunt unde sonore care vă ajung la urechi, după care sunt decodificate de nervi și ajung la creier, iar sensul lor este dat numai de voi.

De fapt, nu vă spun nimic nou, ceva pe care voi să nu-l cunoașteți deja.

Voi sunteți cei care mă proiectați acum, spunându-vă toate acestea. Dar toate lucrurile pe care le auziți se află deja în voi și întotdeauna s-au aflat în voi. Ele se află în toată lumea, dar nu toată lumea s-a trezit, încă dorm.

De cele mai multe ori, va trebui să se întâmple un dezastru ca lumea să se trezească. Ceva dificil care se întâmplă în viața lor și încep să întâlnească oroarea Samsarei. Cei care nu ajung la dharma, nu au văzut încă groaza Samsarei. Și asta nu pentru că viața lor Samsarică a fost prea blândă, ci datorită faptului că mințile lor au fost în permanență distrase de viața plină de suferință, încât nu mai au timp liber să se gândească și la altceva.

 

Învățătura care duce la practică

Ca urmare a studiului, începe să se dezvolte o înțelegere intelectuală a lucrurilor. Aceasta este o etapă spirituală destul de superficială. Dar este un început. Cu toții pornim de la o înțelegere intelectuală. Dar ea nu este suficientă pentru a ne elibera. Geshe Michael spunea că trebuie să auzim de 7000 de ori pentru ca învățătura să poată pătrundă suficient de adânc și să ne dăm seama că va trebui să facem noi înșine ceva pentru a aduce schimbările necesare de a ieși din suferință.

Numai atunci oamenii vor începe să caute o cale de a practica, de a medita, de a face yoga, mantre, rugăciuni, de a face ceva care să le schimbe conștiința cu mult mai profund.

În tradiția noastră, cele mai multe practici se fac acasă. Iar perseverența este un cuvânt cheie. Este mai bine să practicați mai puțin, dar constant decât să practicați trei ore, o dată pe săptămână. Cu alte cuvinte, numai dacă vom începe să practicăm în mod constant, lucrurile vor începe să se miște. Vor începe să se miște acele lucruri care erau blocate și nu se schimbau. Lucruri frumoase vor începe să se întâmple. Multă lume meditează, concentrarea lor evoluează, și ca urmare se dezvoltă dorința de a păstra jurămintele.

 

Binecuvântarea luării jurămintelor

În Occident, când este auzit cuvântul „jurământ”, de multe ori i se dă un sens negativ. Adesea cuvântul „jurământ” pare ceva care ne limitează.

Matthieu Ricard, călugăr în budismul tibetan, spunea:

„Aceste jurăminte sunt aripile pe care ni le dau
ființele iluminate pentru a zbura spre iluminare”.

Sunt multe fapte bune pe care le putem face, dar timpul nostru este limitat, atât pe parcursul zilei, cât și pe parcursul vieții noastre.

Iar acum ni se dă o listă care ne direcționează: „Fă asta și nu fă asta!”

Dar când începem să le urmărim în mod regulat în carnețel, vor începe să se întâmple lucruri uimitoare. Viața se va schimba, pentru că ele au un efect extrem de pozitiv asupra minții.

Întotdeauna se va pune accent pe importanța meditației, deoarece ea ne transformă mintea. Dar trebuie înțeles că meditația nu este suficientă pentru asta, avem nevoie de jurăminte.

Jurămintele spun: „Mă angajez pe această cale. Datorită compasiunii mele, îmi iau obligația să aflu care este cauza suferinței și cum să ies din ea și cum să-i scot și pe toți ceilalți din suferință”. Deci, jurămintele spun: „Doresc” sau „Îmi asum un angajament”.

 

Scopul jurămintelor Bodhisattva este de a învăța cum să-i servim pe ceilalți

Jurămintele Bodhisattva au ca scop servirea celorlalți. De a face mult bine în lume. De a face altora mult bine.

Dacă vom păstra jurămintele permanent lumea noastră se va schimba. Atunci când plantăm semințe karmice de a dori să-i ajutăm pe ceilalți, karma se va întoarce la noi, iar în cele din urmă, atât mintea cât și lumea noastră se va schimba.

La fiecare nivel al jurămintelor, există etape în practica noastră, în gradul de seriozitate și în perseverența noastră în practică, iar pe măsură ce urcăm, se vor petrece schimbări uimitoare în realitatea noastră, deoarece totul funcționează pe baza înțelegerii karmei și a vacuității. Toate jurămintele funcționează pe această bază.

 

Lumea voastră se va schimba…

Lumea se va schimba. Ea va deveni mai vie, lucrurile vor fi mai frumoase, mai savuroase, iar oamenii mai plăcuți.

Lumea noastră se va schimba, pentru că ea este în întregime o proiecție venită din karma noastră. Începem să lucrăm în mod deliberat, pentru a ne manipula karma în direcția iluminării.

 

… Și de asemenea, și voi vă veți schimba

Și dacă veți practica – vă avertizăm de acum! – veți suferi transformări. Lumea voastră interioară se va schimba, și drept urmare, se va schimba și modul în care veți percepe lumea.

Pentru cei din jurul vostru veți părea ciudați. Lama Dvora Hla  povestește că odată a fost găzduită de bunica ei. „Nu te mai bucuri de viață”, îmi spunea bunica. I se părea că devenisem o ciudată. Vedea că nu mai îmi petrec timpul bârfind familia. Această sursă de plăcere dispăruse brusc. Era foarte frustrant pentru ea. I se părea că mă lipsesc de plăcerile vieții”.

 

De asemenea, se va schimba și concepția voastră asupra lumii

Dacă păreți altora în acest fel, se datorează faptului că preocuparea numărul unu pentru majoritatea oamenilor, este preocuparea față de propriul sine. Să-i fie lui plăcut, gustos, să-i fie bine numai lui, lui, lui…..

Bodhisattva coboară din acest tren. Nu într-o singură zi. Practica este de a ne îndrepta atenția către ceilalți. Și cu cât vom practica mai mult, cu atât vom părea mai ciudați.

Pe de altă parte, oamenii vor începe din ce în ce mai mult să aibă grijă de noi, pentru că preocuparea față de ceilalți, se reîntoarce la noi. Vom fi în situația ciudată în care lumea are grijă de noi, și ne va privi ca și cum am fi niște sărmani.

Noi                                                                                       Cei care nu practică

Aceștia suntem noi și cei care nu practică. Așa îi vom privi după un timp în care ne-am păstrat jurămintele de șase ori pe zi. Ne uităm la ei și îi vedem cum suferă. Îi vedem cum se luptă încă cu afecțiunile mentale, cu necazurile, cu incertitudinile și poveștile lor. Și îi privim cu compasiune pentru suferința lor. Cu timpul vom începe să vedem inutilitatea ei. Îi vedem pe ceilalți cât de mult suferă datorită credinței lor în ficțiunea realității pe care singuri și-au creat-o. Și datorită compasiunii voastre pentru ei, veți căuta o modalitate de a-i ajuta.

Ce vor spune ei despre noi ? Ei vor spune: „Câtă naivitate. Cum adică să fii în slujba altora? Să nu mă mai îngrijesc de mine? Ce prostie este asta! ” Vor gândi cât suntem noi de naivi.

Dar, nu va fi tot timpul așa, este doar o perioadă de tranziție, pentru că dacă vom continua să practicăm bine, ei se vor schimba în ochii noștri. Vom începe să-i percepem altfel. Deci este un avertisment.

 

Baza jurămintelor Bodhisattva –Jurămintele de eliberare individuală

Pentru ca aceste jurăminte să funcționeze, va trebui să începem cu jurămintele de eliberare individuală.

Jurămintele Pratimoksha sunt cele zece jurăminte de eliberare, și sunt explicate pe larg în Cursul 9. Esența acestora este de a evita rănirea celorlalți.

În limba tibetană, jurămintele de eliberare individuală se numesc:

Sotar

Tibetanii au obiceiul să ia o silabă de la un cuvânt și să o combine cu silaba de la alt cuvânt și să facă un alt cuvânt mai scurt.

So vine de la cuvântul Sosor – care înseamnă individual,
Tar – vine de la Tarpa , care înseamnă eliberare, libertate.

În prelegerea „Cum să fim fericiți” am vorbit despre cum să urcăm pe scara fericirii. Atâta timp cât continuăm să rănim pe alții, nu vom ajunge nicăieri. Vom rămâne blocați. Deci, în primul rând, va trebui să practicăm jurămintele bine și să ținem carnețelul. Altfel, nu se va întâmpla nici o schimbare. Nu se va întâmpla nimic.

Este o problemă de practică zilnică. Schimbarea nu va veni  doar din auzirea lucrurilor. Trebuie să le practicăm. În faimosul verset al maestrului Shantideva ni se vorbește despre calitățile bune pe care le poate avea durerea:

Durerea, în sine, are calități bune,
Ea ne ajută în inima noastră:
Compasiunea să ne-o dezvoltăm,
Mândria să ne-o eliminăm,
Să ne bucurăm de a face bine,
Și de a ne abține din a face rău.

Dacă vrem să începem cu adevărat o cale spirituală, este important să înțelegem aceste lucruri, iar pe de altă parte de a ne abține de a mai face altuia vreun rău. Odată ce am înțeles, prin suferința personală prin care trecem, ce daune provoacă, nu vom mai dori să cauzăm nimănui nici-o durere. Iar atunci suferința va înceta să mai vină, și, în acest fel, ne purificăm.

 

Care sunt jurămintele de eliberare personală?

Ne vom referi aici la cele cinci jurăminte de eliberare personală pentru cei care nu sunt călugări.

1.   A nu ucide nicio făptură vie sau făt uman.

2.   A nu lua nimic fără permisiune. În această categorie intră obiectele, banii, dreptu-rile de autor și neacordarea atenției. Dacă cineva nu dorește să petreacă timp cu noi, nu îl vom forța să facă asta.

3.   A nu comite adulter. Pentru majoritatea oamenilor care nu sunt călugări, înseamnă mai ales evitarea adulterului. Acest jurământ mai cuprinde evitarea utilizării abuzive a sexualității noastre. Sexualitatea nu trebuie să devină un instrument care să-i rănească pe alții. Cu toții știm câtă durere ne poate provoca atunci când cineva ne rănește sexual, fapt care se poate întâmpla doar dacă purtăm aceste semințe cu noi. Și mai ales cei dintre noi care am experimentat durerea, nu mai vrem să semănăm astfel de semințe.

4.   A nu minți. Și aici, în contextul acestor cinci, spre deosebire de cele zece, este să nu mințim despre realizările noastre spirituale. Nu vom afirma: „Am perceput vacuitatea” sau „Pot citi viitorul cuiva” dacă nu avem cu adevărat această abilitate.Aceasta este o karma foarte grea. Este foarte important să nu mințim despre realizările sau abilitățile noastre spirituale, pentru că tocmai asta ne va împiedica să obținem adevăratele realizări și abilități spirituale.

5.   A nu consuma alcool sau droguri care ne întunecă mintea. Așadar, acestea sunt cele cinci care stau la baza jurămintelor Bodhisattva. Aceasta este varianta jurămintelor de călugăr pe care le iau oameni care nu sunt călugări și ea este nivelul minim. Fără ele, nici măcar nu am început să practicăm.

 

Păstrarea jurămintelor duce la plăcerea divină

În budism există 18 nivele de puritate a minții (numite Samten), care ne aduc în final în paradis, la puritatea perfectă a lui Buddha, care este fericirea perfectă. Aceasta este Ananda.

Ananda este cuvântul sanscrit pentru plăcerea supremă/extaz/beatitudine. O ființa iluminată se află permanent în extaz.

În jurul unei ființe iluminate se află numai ființe divine. Pe măsură ce progresăm în practica noastră spirituală, vom fi înconjurați din ce în ce mai mult de oameni spirituali. Oamenii din jurul nostru vor fi mai plăcuți, mai plini de compasiune, și cu dorința de a-i ajuta pe alții.

Acesta este un semn că ne îndreptăm acolo.

Este important să înțelegem că nu există o realitate obiectivă. Nu există vreo bază față de care să ne raportăm. Nu înseamnă că ei sunt „acolo” și eu sunt „aici”. Pentru că atunci când spunem: „Ei sunt acolo”, decidem că acela de „acolo” este ceva obiectiv și astfel urcăm pe o scară care este în afara noastră, obiectivă. În budism așa ceva nu există.  Nu există o altă realitate decât cea pe care noi o proiectăm din conștiința noastră, și care ne este impusă de karma noastră.

Deci, ce se întâmplă? Pe măsură ce mintea noastră începe să se purifice, începem să ne păstrăm moralitatea, la nivele din ce în ce mai înalte, iar atunci vom fi forțați de karma noastră să proiectăm o lume care va fi din ce în ce mai pură.

Nu vom mai avea o bază de comparație. Acest lucru se va întâmpla automat. Nu ne vom mai aminti dacă a mai fost și altceva, pentru că nu va mai fi realitatea voastră. Acesta este motivul pentru care spunem că pentru milioanele de Buddha cuvântul „suferință” nu există. Ei se află într-o altă lume.

Vom fi într-o altă lume și va fi un proces treptat. Datorită faptului că procesul este treptat, de multe ori nu vom simți aceste schimbări, dar cel de vizavi va vedea progresul.

Deci dacă învățăm, luăm jurămintele și le păstrăm în timp, schimbarea va veni. Vom deveni o persoană frumoasă și în interior, cât și în exterior. Karma noastră se va schimba, iar lumea va începe să arate altfel. Și mai târziu vor începe să se petreacă minuni.

Cei care au învățat bine despre jurăminte și și-au făcut temele, pot să le primească dacă doresc. Nu este obligatoriu, nu face parte din curs, este alegerea fiecăruia. Jurămintele Bodhisattva se află la un nivel de moralitate mult mai ridicat decât cel pe care l-am menționat anterior, despre „a nu fura”, „a nu minți”, „a nu ucide”.

 

Jurămintele Bodhisattva deschid calea către Tantra

Și, bineînțeles, mai există și un alt nivelul de jurăminte care este mai înalt, și anume jurămintele secrete. Jurămintele Bodhisattva sunt cele care deschid calea către jurămintele secrete, adică către Tantra. Dacă ele vor fi bine păstrate o perioadă bună de timp, ele ne vor aduce învățătorul tantric. Ne vor aduce studiul secret.

Studiile tantrice fac ca schimbarea să fie mult mai accelerată. Este de un milion de ori mai rapidă decât fără ele. Schimbarea corpului și a conștiinței este resimțită în așa măsură încât procesul poate fi finalizat într-o singură viață, dacă karma o permite. Și scopul acestui studiu este să ajungeți la aceste studii.

 

Există patru niveluri de Tantra.

4.   Tantra numită „Anutara Yoga Tantra” care este cea mai înaltă. Învățătorii spun că trebuie să intrăm în Anutara Yoga Tantra, deoarece generația noastră este degenerată din punct de vedere spiritual. Avem nevoie de cele mai puternice instrumente pentru a ne elibera într-o singură viață.

3.   Yoga tantra.

2.   Kriya tantra.

1.   Charya tantra.

În tantrele „inferioare”, care nu sunt inferioare, ci foarte avansate, jurămintele lor tantrice, se numesc jurămintele Bodhisattva. Ele sunt incredibile și dacă sunt păstrate cum trebuie, deschid calea spre iluminare. Tantra cea mai înaltă, are rolul de a accelera procesul, dar esența sa este deja aici.

Stratagema este să le ținem de șase ori pe zi.

 

Studiul jurămintelor este esențial și totuși foarte rar

Mulți oameni primesc jurăminte, dar nu au nici o idee despre ce primesc. De multe ori nici nu știu că le-au primit, pentru că ele pot face parte dintr-un ritual tantric. Lama Dvora Hla povestește că a fost la un curs în Dharmasala despre „Modul de viață al unui Bodhisattva” susținut de Dalai Lama. La acest curs, Dalai Lama a conferit publicului jurămintele bodhisattva în limba tibetană. Oamenii nici măcar nu și-au dat seama că le-au primit. Nu este prea eficient dacă nu știm ce primim.

De aceea acest curs în care ne sunt explicate aceste jurăminte este foarte rar.

Acest curs a fost redactat de Geshe Michael. El a fost primul care a început să  facă acest lucru. Mulți Lama i-au apreciat munca. El nu a inventat nimic. Geshe Hla a strâns învățătura din scrierile autentice budiste, și le-a transmis apoi elevilor din Occident. Acesta este motivul pentru care acest curs este foarte rar, și faptul că vă aflați aici este un mare privilegiu.

Este important să subliniem faptul că această cunoaștere vine de la Buddha, o entitate iluminată și atotștiutoare. Și pentru că Buddha este omniscient, a putut să vadă exact unde vom fi și când vom fi și cine are nevoie de ea.

 

Motivația de a lua jurămintele este Bodhichita.

Bodhichita – este marea compasiune pentru toate făpturile care trăiesc în suferință și dorește să le ajute să iasă din ea.

Înainte ca Bodhichita să se dezvolte, omul trebuie să-și dezvolte mai întâi aversiunea față de suferința lui și față de suferința celorlalți din Samsara. Dar înainte de asta va trebui să-și dezvolte conștientizarea profundă a suferinței.

În continuare, vom trece pe scurt asupra tipurilor de suferință, conform învățăturii budiste.

 

Trei tipuri de suferință.

1.   Suferința suferinței.

Dukngel gi dukngel

Dungyel – înseamnă suferință.
Kyi – este cuvânt de legătură, adică al.

Adică suferință a suferinței.

Ce înseamnă suferința suferinței? Ea este forma cea mai aspră a suferinței:

– Boala,
– Foametea,
– Războaiele,
– Lipsurile,
– Pierderea celor dragi,
– Trădarea.

Nimeni nu le dorește. Este forma crudă a suferinței și cea mai grea.

 

2.   Suferința schimbării.

Gyurway dukngel

Gyurway – schimbare.

Traducerea cuvântului Dungyel ca suferință este mai puțin potrivită în acest context. În sanscrită se spune Dukha, opusul lui fiind Sukha. Sukha înseamnă mulțumire, plăcere. Deci Dukha – ar însemna nemulțumire, disconfort, incomod. Disconfortul sau nemulțumirea care apare în urma schimbării.

Acest nivel al suferinței are grade diferite. De exemplu, mașina s-a stricat. Trebuie să ajung la muncă – și nu pot.

Este firesc ca mașina să se strice într-o bună zi, pentru că lucrurile sunt perisabile, nu este așa?

Tot ceea ce există în lumea noastră este perisabil/efemer. Orice relație pe care o avem, orice aparat casnic pe care îl avem se strică. Toate acestea sunt determinate de forțele karmice, care și ele sunt perisabile. Ele ne provoacă suferință, disconfort, nemulțumire.

Și nemulțumirea are grade diferite. Nemulțumirea de faptul ca ni s-a stricat mașina, este diferită de cea în care stomacul s-a golit și acum trebuie să cautăm din nou de mâncare.

 

3.   Suferința atotpătrunzătoare.

Kyappa duje kyi dukngel

Kyappa – ceva care este peste tot.

Ea se află în toată Samsara. Peste tot în roata vieții. Fiecare ființă și fiecare loc din roata vieții se află în fălcile Lordului morții. Orice lucru bun este suferință și orice lucru rău este suferință.

Avem nevoie de timp pentru a vedea asta. Și este foarte important să ajungem în faza în care să ne dăm seama, că nu există nimic bun care să nu se sfârșească, deoarece tot ce vine bun sau rău, vine din karma.

Faptul că ne-am născut ființe umane, înseamnă ca avem o karmă minunată. Nu numai că avem un corp uman, avem și inteligența necesară de a înțelege lucrurile, am întâlnit învățătura și profesori care ne învață. Dar datorită faptului că ea a rodit, este pe cale să dispară. Însuși faptul că omul se naște, după vârsta de 18 ani el începe să îmbătrânească, dacă a apucat să ajungă la vârsta de 18 ani.

Orice lucru pe care îl avem în Samsara, trebuie să-l pierdem. Nu putem păstra nimic.

Pentru cei care au ieșit din Samsara, toate acestea nu se mai întâmplă. Ei își creează în mod permanent plăcerea sublimă, iar când ne privesc, ne privesc cu multă compasiune. Ei ne văd cum suntem conduși de forțele karmice nemiloase și  cât de neputincioși suntem în fața lor, și caută în orice fel să ne ajute. Uneori, ei se manifestă în acel dezastru care să ne împingă să începem să învățăm, să începem să pășim pe cale. Acesta este modul în care ei ne văd.

Deci, acestea sunt cele trei tipuri de suferință. Fiecare dintre voi își cunoaște viața, cunoaște suferința vieții sale, altfel nu ați fi fost aici.

Și dacă vorbim acum despre suferință, este pentru a vă motiva. Fără motivație nu veți asculta bine învățătura, nu o veți lua suficient în serios.

 

Suferința morții și bardo

Există și alte tipuri de suferință: Suferința morții și cea din Bardo. Fiecare dintre noi va trebui să treacă prin moarte și prin Bardo.

În permanență suntem conduși de forțele karmice. Avem karma care ne-a adus în această viață, care a creat conexiunea dintre conștiință și corpul uman. Suntem protejați de această karmă atât timp cât existăm. De îndată ce această karma s-a consumat, asta înseamnă moarte. După ce legătura dintre minte și corp s-a întrerupt, vom fi târâți fără milă de curenții karmici.

Pentru a dobândi starea de fericire- Ananda -unul dintre lucrurile esențiale este de a face meditația asupra morții.

 

Renunțarea

O bună meditație asupra morții conduce la renunțare, la dezgustul față de această existență în care suntem sub controlul permanent al forțelor karmice. Noi încă nu știm ce să facem cu asta, și în continuare vom trebui să ne confruntăm cu pierderea celor dragi și a lucrurilor noastre preferate.  Vrem să ieșim din Samsara.

Oamenii veneau la Ken Rinpoche și îi spuneau: „Uite mi se întâmplă asta și asta, iar eu sufăr. Ce să fac”? Ken Rinpoche răspundea: „Așa este Samsara. Aceasta este natura Samsarei. Samsara nu poate fi reparată. – Nu-ți place? El spune: „Ieși din ea!”

Ieșirea din Samsara este posibilă.
Samsara nu poate fi remediată.
Așa este natura ei.

Atâta timp cât ne învârtim în roata vieții, vom fi supuși legilor karmice. În prezent avem un scurt timp de repaus.

Lama Dvora Hla își amintește de Ken Rinpoche, cu puțin timp înainte de a muri. Ea spunea:

„Ne-am așezat acolo în templu și Ken Rinpoche ne spunea: «Aveți parte acum de un corp uman. Aveți o naștere foarte reușită. Totul se va termina. Totul are un sfârșit. Fiecăruia dintre voi îi va veni sfârșitul. Profitați de acest timp. Folosiți-vă de timpul pe care îl aveți pentru a ieși de aici». ”

Acesta este motivul pentru care suntem aici. Acesta este motivul acestor învățături și al jurămintelor.

Avem tendința de a gândi: „Ah! Eu am făcut asta și el m-a rănit ”. Este doar o chestiune de timp pentru cel care ne-a făcut rău. El și-a acumulat karma, care atunci când va rodi, va fi el cel rănit, dacă nu a și rodit între timp. Culegem ce semănăm.

 

Cum începem să ieșim din Samsara?

Samsara înseamnă roată. În trei dimensiuni, ea este o spirală. Atâta timp cât nu dobândim înțelepciune suntem într-o astfel de spirală.

Dacă țipă cineva la noi și noi țipăm înapoi la el, începe o nouă spirală. Am țipat, va țipa altul la noi. Privind din lateral, spirala coboară. În felul acesta ne afundăm mai adânc în suferință.

Va trebui să inversăm spirala: cineva țipă la noi, ne insultă pentru ceva care nu am făcut, ne dăm seama că tot ceea ce ni se întâmplă este doar ceea ce am semănat, iar acum ni se întoarce înapoi, ce vom face? În primul rând nu mai învârtim roata din nou. Ea se oprește aici. La început va trebui să ne înfrânăm reacția, iar mai târziu îi dăruim iubire.

Ce veți face în cazul în care șoferul de taxi vă înșală? Îi dublați bacșișul. Este ceea ce îi va elimina. Inversați Samsara. Această Samsara este alcătuită dintr-o mulțime de mici Samsare care se petrec în fiece clipă. Ca să inversăm pe cea mare, va trebui să le inversăm pe cele mici.

La început, înainte de a le putea dărui iubirea, cel puțin nu mai țipăm. Încă vom continua în sinea noastră să-l judecăm, să întoarcem situația pe toate fețele. Așa este la început. Este nevoie de mult timp pentru ca aceste lucruri să fie integrate. Din momentul în care auzim și înțelegem aceste lucruri până când ne vom comporta în conformitate, va trece mult timp. Și cu toate că am auzit toate acestea, obiceiul nostru este să țipăm înapoi. Ajungem acasă și ne amintim de ce am învățat: „Vai de mine! Ce am făcut! Acum mi se va întoarce înapoi”. Dar, acesta este un început minunat.

Data viitoare această perioadă se va scurta și va veni ziua când vom deschide gura pentru a țipa înapoi și o vom închide imediat. Este antidotul. Aceasta este puterea de purificare. Și, treptat, acești demoni, afecțiunile mentale, încep să devină din ce în ce mai mici, pentru că ei sunt făcuți din nimic. Sunt ca și curcubeul. Ni se pare că este atât de aproape și că-l putem prinde. Sau sunt ca norii negrii de ploaie.

Afecțiunile mentale nu există cu adevărat. Nu au nicio existență proprie de sine. Așadar, dacă aplicați această contra-forță, veți ajunge să le purificați pentru că ele nu sunt parte din voi. Afecțiunile mentale sunt ca nori care nu sunt parte a cerului. Ele doar înnorează cerul.

Oamenii când aud de înfrânarea de la reacții spun: „Ce? Sunt masochist?”.

Răspunsul este categoric: „Nu!”

A căuta cum să fim cu adevărat fericiți nu este masochism.

Nu înseamnă „Bine, bine, vrei să mă lovești, atunci lovește-mă pentru că eu sunt Bodhisattva”.

Nu este așa. Vrem să fim cu adevărat fericiți. Ne-am săturat de cei care ne lovesc, ne critică și țipă la noi. Nu ne plac deloc aceste lucruri. Vom acționa cu toată forța spirituală pentru a-i îndepărta de noi, pentru a-i scoate cu totul din viața noastră.

 

Cum îi vom îndepărta din viața noastră? Iubindu-i. Pentru că ei sunt ca norul. Nu au nici o esență proprie. Ei sunt doar o proiecție mentală.

Rugăciunea pentru o viața lungă a Sfinției Sale Dalai Lama al 14-lea. Sfinția sa Dalai Lama este considerat de mulți drept întruchiparea lui Avalokiteshvara sau Chenrezik care înseamnă Buddha Compasiunii. El este numit și Tenzin Gyatso – înseamnă „Oceanul de învățătură a Dharmei”.

Gang ri raway korway shing kam dir
Pen dang dewa ma lu jungway ne
Chenresik wang tendzin gyatso yi
Shab pe si ta’i bardu ten gyur cik

„În țara înconjurată de munți înzăpeziți,
Tu sursă a oricărei fericiri și beneficiu,
Tenzin Gyatso, manifestarea lui Chenrezik, acolo locuiești.
Rămâi cu noi, te rog, până Samsara va lua sfârșit.”