Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach. Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 2 – partea a doua
O scurtă recapitulare
În prima parte am vorbit despre jurămintele Pratimoksha, jurămintele de eliberare personală. Am vorbit despre jurămintele Bodhisattva și cele tantrice.
De asemenea, am văzut care sunt cele trei grupuri de moralitate. Nuanța primului grup este de a nu rănii pe ceilalți. Am văzut că al doilea grup are ca scop acumularea de binefaceri care este esențială pe calea iluminării, iar cel de-al treilea are ca scop de a acționa spre binele tuturor ființelor.
Între cele trei grupuri jurăminte și cele trei tipuri de moralitate există o paralelă, dar ele nu sunt congruente, pentru că, chiar dacă nu suntem în Tantra putem fi deja conștienți că „acționăm pentru binele tuturor ființelor” și orice acțiune este făcută din motivația: „Tot ceea ce întreprind este pentru a mă dezvolta spiritual, astfel încât să devin o binecuvântare pentru toate ființele.”
De asemenea, am vorbit despre cele patru calități minunate ale jurămintelor Bodhisattva:
a. A lua jurămintele de la cineva pe care îl respectăm și în care avem încredere, și care el însuși își păstrează bine jurămintele. Iar acest fapt va fi pentru noi un factor de înfrânare, care ne va împiedica să încălcăm jurământul.
b. A doua calitate este motivația pură, este Bodhicitta. A lua jurămintele Bodhisattva se datorează compasiunii pentru toate ființele, a dorinței de a le salva din suferință. Motivația noastră dă jurămintelor o forță imensă și, de asemenea, este un factor de înfrânare, deoarece atunci când ne aflăm în situația în care am putea încălca un jurământ, gândul că sabotăm dorința noastră de a fi o binecuvântare pentru toate ființele, ne va înfrâna din săvârșirea faptei.
c. A treia calitate, jurămintele încălcate pot fi restaurate, sunt fixabile. Jurămintele pot fi luate din nou și există modalități de remediere ale acestora.
d. Iar a patra calitate era faptul că datorită respectului nostru față de persoana care ne-a conferit jurămintele și a motivației Bodhicittei noastre puternice, din capul locului nu vom încălca jurămintele.
Patru tipuri de măreție ale jurămintelor Bodhisattva
Dacă mai înainte am vorbit despre cele patru calități minunate ale jurămintelor, acum vom vorbi despre patru tipuri de măreție
Tsul trim kyi chewa la shi
Tsultrim = moralitate. Kyi = al. Chewa = măreție/grandoare. La = prepoziție. Shi = patru.
Tsultrim kyi chewa la shi înseamnă „patru măreții ale jurămintelor Bodhisattva”.
1. Binefacerea
Gewa
Gewa = binefacere, bunătate.
Cum spune Sangha în limba tibetană? Se spune Gendun chok.
Ge= binefacere, Dun= posesori de bunătate, cei care au binefaceri. Chok= înalt, nobil.
Deci, Gendun chok înseamnă oameni nobili posesori de binefaceri.
Practica bodhisattva
Despre ce binefaceri vorbim aici? Intrăm acum în Mahayana.
Dacă ne uităm la Mahayana versus Hinayana, cei ce practică Hinayana se axează pe generarea Renunțării și pe meditația asupra suferinței samsarice. Ei meditează foarte mult asupra morții, asupra karmei și muncesc mult pentru a înțelege de unde provine suferința și acționează pentru a ieși din ea.
Pentru a ieși din suferință, ei își dezvoltă, printre altele, Santosha, adică se mulțumesc cu puțin, sunt mulțumiți cu ceea ce au. Ei nu mai caută lucruri materiale pentru că le înțeleg inutilitatea. În cele mai multe cazuri se călugăresc. Acest lucru nu este neapărat obligatoriu, dar cei care au luat calea monastică nu doresc să mai fugă după plăcerile acestei lumi, pentru că înțeleg bine efemeritatea lor și că în cele din urmă toate aceste lucruri se vor sfârși, le vor pierde. Ei caută să ajungă la un nivel cu mult mai înalt de fericire, mult mai înalt. Drept urmare, pentru a-și atinge obiectivele, vor căuta să nu fie prea ocupați. Ei se izolează și meditează mult.
Aceasta este Hinayana. Ea este răspândită în Asia de Sud-Est, în curentul Theravada. Nu este corect să spunem că Theravada este Hinayana, dar există multe caracteristici ale Hinayanei în Theravada. Și sunt mulți practicanți ai căii Hinayana care au mintea Mahayana. În Thailanda, de exemplu, este ceva foarte obișnuit ca oamenii să meargă și să se izoleze în pădure.
În mod intenționat, jurămintele călugărilor cuprind ca ei să fie săraci, lipsiți de bunuri materiale, astfel încât să nu fie preocupați de ele, în scopul de a le direcționa mintea spre perceperea vacuității, ca să iasă de aici.
Sunt mulți care nu au auzit niciodată cuvântul Tantra. În zilele noastre, în Occident, totul se schimbă, și pentru faptul că lucrurile sunt deschise, curentele au început să se influențeze reciproc. În Hinayana sunt tehnici de meditație foarte frumoase. Au meditații asupra compasiunii și iubirii – Metta, dar orientarea lor este diferită.
De ce spunem asta? Deoarece, în Mahayana, Bodhisattva caută toate aceste lucruri pe care le caută și practicantul Hinayana, dar el dorește ca și toți ceilalți să ajungă la ele. Adică, este dispus să fie ocupat dacă îi ajută și pe ceilalți.
Dacă ne referim la iluminare, practicantul Hinayana se străduiește să ajungă la Nirvana. Și ce este Nirvana? Încetarea imediată și ireversibilă a tuturor afecțiunilor spirituale și a semințelor cauzelor afecțiunilor spirituale.
Cel ajuns în Nirvana nu se mai poate supăra vreodată. Nu numai că nu se mai supără, dar și tendința de a se supăra a dispărut. La fel și toate celelalte afecțiuni și acest lucru duce la Nirvana. Într-adevăr, practicanții Hinayana, dacă sunt norocoși pot ajunge la Nirvana.
Un Bodhisattva caută mai mult de atât. Bodhisattva caută nu numai să-și elimine toate afecțiunile spirituale, dar și așa-numitele „obstacole în calea atotcunoașterii”. Deoarece iluminarea completă este o stare mult mai avansată decât Nirvana, iar în această stare Buddha dobândește atotcunoașterea.
În conștiința noastră există un cumul de obstacole, care este mult mai greu de înlăturat decât afecțiunile spirituale. Este mult mai rafinat și mult mai dificil de eliminat. Iar pentru asta este necesară foarte multă practică, dincolo de practica Hinayana.
Bodhisattva acționează spre binele tuturor ființelor
Deci, din moment ce Bodhisattva caută să ajungă la iluminare și să-i aducă și pe ceilalți la iluminare, asta înseamnă că el acționează pentru toate ființele și face asta permanent. El acționează pentru cei care sunt la un nivel înalt, cum ar fi Mahayana, dar și pentru cei care sunt în Hinayana. El, de asemenea, acționează și pentru cei care nu sunt încă pe o cale spirituală. Așa este descris aici.
– Cum îi ajută Bodhisattva pe cei care sunt pe calea Mahayana? Îi ajută să evite defectele pe care nu le au încă, deoarece este posibil ca oamenii să nu aibă vreun defect în caracterul lor, dar ar putea să și-l dezvolte. Deci Bodhisattva îi ajută să nu cadă în locuri pe care încă nu și le-au dezvoltat și îi ajută să scape de orice defecte pe care le au deja.
Dacă citim cântecul Bodhicittei:
” Bodhicitta supremă și prețioasă
Să apară unde nu a fost,
Cea răsărită deja să nu scadă,
Fie ca ea să crească și mai mult.”
se spune să-i ajutăm pe cei care au deja o oarecare compasiune și un pic de Bodhichita, să și le dezvolte și mai mult, și să-i determinăm pe cei care nu le au, să și le dezvolte.
Așadar, un Bodhisattva va ajuta persoanele care au ajuns la un nivel înalt să nu-și dezvolte defecte pe care nu le au, să le înlăture pe cele pe care le au deja și să-și dezvolte calitățile bune pe care le au.
– Această mare compasiune îl determină pe Bodhisattva să se poarte cu toate ființele așa cum se poartă cu mama lui. Toate ființele sunt mama lui. În text, se folosește descrierea că toată lumea este oaspetele nostru. Și ce face gazda? Își ajută oaspeții. Rolul lui este să-i ajute pe oaspeții. Deci, cariera unui Bodhisattva este de a ajuta toate ființele.
– Cu cine începe el? Începe, de exemplu, cu persoanele aflate în necaz sau chinuite de supărări. Bodhisattva nu le va critica niciodată supărarea, chiar dacă ea este îndreptată contra lui, ci va rămâne plin de compasiune față de ele. El va încerca să le ajute să iasă din această situație, învățându-le modalități de a ierta sau de a renunța la resentimente. Cu siguranță, el nu va răspunde supărării prin supărare. Un Boddisattva nu va turna „gaz pe foc” dacă cineva este supărat pe el, ci va căuta modalități de a calma spiritele. El nu va căuta dreptatea, ci va căuta modalități de a-l împiedica pe celălalt să sufere. Când ne referim aici la dreptate, ne referim la cine are dreptate dintre noi doi: „Nu este drept să fi supărat pe mine” sau ceva de genul acesta. El nu va căuta acest tip de dreptate.
– El va încerca să îi ajute pe cei care nu au condițiile exterioare sau interioare să acumuleze binefaceri. Uneori, oamenii nu au condițiile exterioare necesare, în sensul de greutăți financiare, de exemplu, sau trebuie să li se explice mai încet. Sau au dificultăți interioare, în sensul că nu au acumulat suficientă karma și nu s-au deschis spre binefaceri. Iar în aceste cazuri, Bodhisattva le va oferi oportunități pentru a-i ajuta pe ceilalți.
– Un Bodhisattva încercă să-i ajute pe cei care ar fi putut urca pe calea compasiunii, dar datorită faptului că au comis unele abateri morale, au căzut de pe cale.
În lumea noastră, cum am putea pune în practică? În închisori. Mulți deținuți stau ani de zile în închisori pentru prostiile care le-au făcut, sau sunt închiși pentru omor. De multe ori, în special cei condamnați pe viață, care nu mai au unde să meargă, care nu mai caută să facă carieră, pot să se deschidă dharmei. Este minunat dacă Dharma este adusă în închisori. Pentru un Bodhisattva este un loc foarte bun de a merge și de a ajuta aceste persoane.
– Și, desigur, Bodhisattva va încerca, de asemenea, să îi ajute pe cei care au căzut deja într-o existență inferioară: animale, spirite sau ființele infernului.
– Bodhisattva îi ajută pe toți, și pe cei buni și pe cei răi.
Deci, până acum pe lista noastră ne-am referit la:
cei dominați de furie sau resentimente.
cei care nu au calitățile necesare pentru a acumula binefaceri.
cei care ar fi putut să fie pe o cale spirituală, dar ceva s-a întâmplat și au căzut de pe ea,
cei care nu trăiesc în această lume, ci în lumile inferioare.
– Acum, ne vom referi la cei înalți. Cine sunt ei? Cei născuți în lumi reușite, adică zeii. Zeii sunt ființe care trăiesc foarte bine și mulți dintre ei au multă putere. Însă nu înțeleg vacuitatea și nici nu au o cale spre iluminare, așa că Bodhisattva acționează și pentru ei.
Calea spre iluminare are cinci etape. Prima etapă este etapa acumulării, apoi etapa pregătirii, a percepției directe, a practicii și iluminarea – pe care o numim „nu mai este nimic de învățat”.
Cum se ajunge la etapa acumulării? Prin renunțare. Atunci când apare dezgustul față de samsara și se începe acumularea de binefaceri pentru a ieși din ea.
– Deci Bodhisattva va încerca să aducă ființele la etapa acumulării. Cele care sunt deja în etapa acumulării, el va încerca să aducă la etapa pregătirii, și așa mai departe.
Întrebarea este la ce nivel se află Bodhisattva însuși? După cum știm există 10 nivele.
O persoană devine Bodhisattva atunci când realizează Bodhicitta. Acest lucru se poate întâmpla înainte sau după etapa percepției directe. Dacă nu s-a întâmplat înaintea etapei de percepție directă, cu siguranță se va întâmpla în etapa percepției. Există situații în care se poate realiza Bodhicitta înainte de perceperea vacuității.
Deci Bodhisattva poate fi și cel care și-a dezvoltat Bodhichita adevărată, dar care nu a perceput încă vacuitatea în mod direct. Un astfel de Bodhisattva se poate afla în etapa acumulării sau a pregătirii, și să-i ajute pe cei care sunt aproape de iluminare, adică să le creeze condițiile necesare pentru a sta în retreat și să ajungă la iluminare.
Mahayana și Hinayana
Cele cinci etape ale căii spre iluminare se află și în Mahayana și în Hinayana.
Dacă cineva se află pe calea Mahayana și dacă mintea lui este îmbibată de compasiune, atunci dacă el nu a realizat încă Bodhichita, atunci o va realiza pe calea perceperii. Dar, dacă el nu este pe calea Mahayana, va putea să experimenteze ceea ce se numește „lipsa de sine”- Dakme sau Anatta în limba pali. Ei nu o numesc vacuitate.
Există controverse dacă această experiență este similară vacuității sau nu, și mulți înțelepți vor spune lucruri diferite, dar asta nu garantează neapărat Bodhichita. Prin urmare, cel care se află pe calea perceperii, dar este pe calea Hinayana și nu are Bodhichita, nu va ajunge la iluminarea completă, ci poate ajunge la Nirvana. El va continua să practice și va putea ajunge la Nirvana, dar nu va putea ajunge la iluminare completă fără să fi urcat pe calea Mahayana, așa că în tradiția noastră se spune că nu este o cale bună.
Maeștrii cum ar fi Dharmakirti sau Haribhadra spuneau că ceea ce experimentează cei care sunt pe calea Hinayana nu este același lucru cu perceperea vacuității. Alți maeștri, printre care Chandrakirti spunea că experiența pe care o au cei din Hinayana nu poate să fie diferită de perceperea vacuității.
Se spune despre cei care au ajuns la Nirvana, că pot sta în ea milioane de ani într-o mare plăcere, dar în cele din urmă, va veni Buddha și îi va trezii de acolo. Ei vor trebui să urce pe calea Mahayana și să practice mult, pentru a putea elimina toate obstacolele care au rămas spre atotcunoaștere.
Practicanți diferiți au moduri de practică diferite
Dacă citim, de exemplu, scrierile yoga hinduse, cum ar fi Haṭha Yoga Pradīpikā, putem înțelege că practicanții au făcut calea până la capăt. Au practicat cu ajutorul respirațiilor și a corpului, au meditat și în cele din urmă au ajuns la Raja Yoga – cea mai înaltă stare de practică yoga. Așadar, există multe căii, care în exterior sunt diferite, dar în final, orice cale autentică va duce la calea perceperii.
De ce există atâtea căi diferite? Pentru că oamenii vin cu karme diferite, au tendințe diferite și nevoile lor sunt diferite, de aceea vor întâlni profesori potriviți lor, fapt care este esențial.
Fiecare religie își are locul și importanța ei, deoarece de ea beneficiază exact cei care au nevoie de aceasta, iar când oamenii nu vor mai avea nevoie de o religie anume – ea va dispare. Deci, dacă suntem budiști serioși, vom respecta toate religiile, și vom ajuta oamenii în activitățile lor, pentru că plantăm semințe karmice pentru a ajunge la iluminare.
Creștinismul, iudaismul – sunt operele ființelor iluminate. Nici să nu vă gândiți altfel.
Binefacerea unui Bodhisattva include antrenamentul în meditație
Gewa este și dorința de a atinge fericirea în această viață, de a ajunge la Ananda, vă mai amintiți? Ananda – plăcerea divină la care putem ajunge în această viață. A aspira de a ajunge la iluminare în această viață.
Ce este esențial să facem pentru a ajunge la ea? Cu siguranță tantra, dar chiar înainte de Tantra, meditația este absolut necesară. Fără meditație nu avem nicio șansă.
Deci, o parte a activității unui Bodhisattva este dezvoltarea meditației. Cu toate că el se preocupă de alții, va trebui să mediteze. Altfel, el nu va putea atinge la nivelurile înalte, în care să-i poată ajuta cu adevărat pe ceilalți.
2. Fără măsură
Paktu Mepa
Pak= măsură sau limită Mepa = nu este.
Paktu Mepa înseamnă fără măsură, nelimitat, nenumărat, infinit. Ce înseamnă nenumărate? Asta înseamnă că jurămintele Bodhisattva au nenumărate virtuți. Virtuțile, beneficiile care răsar ca urmare a păstrării jurămintelor şi a realizării Bodhichitei sunt nenumărate, sunt incomensurabile.
3. A ajuta ființele
Pen Dokpa
Pendok= a ajuta.
Cu alte cuvinte, a ajuta de a aduce fericirea tuturor ființelor.
Cum poate ajuta un Bodhisattva să aducă fericirea tuturor ființelor? În timp ce practică și după ce și-a încheiat practica. Cu siguranță că dacă un Bodhisattva și-a finalizat practica, este deja un Buddha; el va aduce fericirea tuturor ființelor. Este tot ceea ce face Buddha.
Iar practica este foarte interesantă.
Cum devine Bodhisattva un Buddha? El practică să le aducă fericirea celorlalți, și aceasta este esența care dă forță căii. El ia rezultatul drept cale. Bodhisattva își spune: „Vreau să fiu un Buddha. Ce face Buddha? El ajută permanent toate ființele. Ce voi face pe calea mea? Voi ajuta ființele. Desigur că încă nu le pot ajuta în toate necazurile lor, dar practic…” Aceasta este puterea acestor jurăminte. Acesta este și secretul Tantrei.
De aceea, aceste jurăminte sunt de fapt jurăminte tantrice la nivelurile joase ale tantrei.
4. Rezultate și beneficii sau binecuvântări și beneficii.
Drebu Dang Penyun Chewa
Drebu= efect, rezultat, fruct, Penyun= beneficiu, avantaj, virtute, calități benefice. Chewa= măreție, grandoare. Drebu Dang Penyun Chewa înseamnă măreția rezultatelor și a beneficiilor.
Se poate înlocui cuvântul rezultat cu binecuvântare, deoarece rezultatul este o binecuvântare. Aici, cuvântul Drebu ce înseamnă rezultat, are sensul de binecuvântare.
– Care este beneficiul cel mai mare? Iluminarea. Păstrarea acestor jurăminte duce la iluminare.
– Care este marea binecuvântare? Aceasta este binecuvântarea care o va aduce altora păstrarea jurămintelor, atunci când vom fi iluminați.
Adică, păstrarea jurămintelor va fi o binecuvântare și pentru noi și pentru toți ceilalți.
– Ce ne va aduce păstrarea jurămintelor? Vom deveni iluminați, nu vom mai suferi și vom fi permanent într-o stare de plăcere sublimă.
– Ce va aduce altora? Ajutorul nostru. Vom avea și capacitatea de a-i ajuta pe ceilalți.
Așadar, acestea sunt „celepatru măreții ale jurămintelor Bodhisattva”.
Un Budhisattva culege beneficii în fiecare clipă
Ce se întâmplă cu cineva pe calea Hinayanei? Aceste lucruri se aplică și lor?
Înainte de a se ajunge la Calea preceperii, practica este aproape similară pentru practi-canții celor două căi.
Pentru un Bodhisattva, aceste patru măreții vor începe din momentul urcării sale pe cale, în timp ce practică calea, deoarece calea în sine este de a-i ajuta pe ceilalți. Chiar și când meditează, o face pentru alții. Când face yoga, o face și pentru alții. Când bea apă o face pentru alții. Când respiră, o face pentru alții.
Și acesta este motivul pentru care un Bodhisattva va avea parte de nenumărate beneficii și binecuvântări.
Importanța jurămintelor de eliberare personală pe calea celor șase perfecțiuni
Oare cel care a ajuns să practice calea perfecțiunilor, calea Mahayana sau Bodhisattva, poate renunța la jurămintele de eliberare?
Motivul pentru care a apărut această întrebare se datorează faptului că în scripturi există o astfel de abordare. Je Tsongkapa a răspuns că această abordare este o mare greșeală, o greșeală gravă. El a spus că atât jurămintele de eliberare de eliberare cât și celelalte jurăminte sunt la fel de necesare.
Pentru a urca pe Calea Vajrayana, Calea Diamantului, Calea Tantrică, Calea Rapidă, avem nevoie de o bază solidă atât pentru jurămintele de eliberare, cât și pentru jurămintele Bodhisattva.
De fapt, tradiția noastră spune că este bine ca o persoană, înainte de a lua jurămintele Bodhisattva, să ia mai întâi o anume formă de jurăminte de eliberare, fie că dorește să devină călugăr, fie că nu, și anume Jurămintele pe viață a laicului:
A nu ucide – făptură vie sau făt uman.
A nu fura – a nu fura de la cele Trei Diamante.
A nu minți despre realizările noastre spirituale.
Comportament sexual inadecvat, a nu comite adulter, iar pentru călugări – a nu avea contact sexual.
A nu consuma alcool sau droguri.
Ce rău este dacă bem puțin vin?
Buddha a luat un fir de iarbă, a arătat spre vârful firului și a spus: „Cine va bea stropul de alcool care poate fi pus pe acest vârf, el nu poate fi discipolul meu.”
Va trebui să ne punem dorința în aceeași balanță cu compasiunea noastră față de toate ființele.
Pentru a obține iluminarea, avem nevoie de o concentrare incredibilă. Avem nevoie de o minte extrem de clară. Există nenumărate lucruri care ne întunecă mintea. Bodhisattva care spune: „Vreau să ajung la iluminare pentru binele întregii creații”, și el în mod conștient își deteriorează mintea, asta înseamnă că face exact invers de ceea ce susține.
Dacă există în medicament alcool și medicamentul este necesar pentru a ne menține sănătatea, va trebui să luăm medicamentul.
Să presupunem că suntem un practicant care dorește să fie iluminat. Cum se ajunge la iluminare? Avem nevoie de o cale de a ajunge la iluminare, nu-i așa? Nu o cunoaștem pentru că, dacă am ști-o, am face-o deja? Avem nevoie de cineva care să ne arate calea. Cine ne arată calea a sosit deja. Buddha a venit și ne-a dat jurămintele, iar el vede calea. Așa că a avut un motiv întemeiat să ni le dea, pentru că avem nevoie să ne dezvoltăm această concentrare extraordinară.
Dacă vom spune „Voi urma regulile mele”, atunci conform regulilor pe care le-am decis, vom ajunge acolo unde ajungem, fără să-i dăm nicio posibilitate de a ne îndruma.
Jurămintele sunt darul pe care ni l-a oferit Buddha pentru a ne îndruma pe calea pe care nu o cunoaștem, iar această cale nu va fi după regulile noastre.
Și dacă acum vedem ca obstacol faptul că nu trebuie să bem alcool, pe măsură ce progresăm pe cale vom înțelege cât este acest obstacol de mic față de cele care vor apare. Ele vin pentru că karma noastră le produce și sunt obstacolele noastre pentru a ne elibera de suferință. Deci, acesta este doar unul dintre ele.
Pe calea spirituală, întotdeauna va exista această bătălie cu ego-ul, pentru că egoul „le știe pe toate” și ego-ul va lupta pentru existența sa. El va lupta și va veni cu justificări și va avea dreptate, iar noi vom rămâne prinși în suferință.
Fumatul de țigări intră tot în această categorie?
Fumatul trebuie pus în aceeași categorie. Pentru a ajunge la iluminare avem nevoie de corpurile noastre. Avem nevoie de o viață lungă, pentru că calea este foarte lungă.
Trebuie să facem tot ceea putem pentru a proteja viața, de a o respecta și pe a noastră și pe a celorlalți. Este vital.
Oare păstrarea jurămintelor de eliberare nu deviază atenția lui Bodhisattva de la ceilalți?
Sunt persoane care amestecă jurămintele de eliberare cu motivația Hinayana. Ele vor spune: „Cineva care se focusează pe jurămintele de eliberare care vin din Hinayana, își va îndrepta atenția spre el însuși, iar acest lucru îl va opri pe Bodhisattva din scopul lui, deoarece el va acționa doar pentru sine.”
În literatura tibetană, ideile greșite și argumentele sunt foarte frumos prezentate:
– Ei încep să prezinte opiniile greșite, după care aduc argumente care demonstrează că acestea nu au sens, că sunt greșite. Acesta este prima etapă.
– În a doua etapă, sunt prezentate ideile noastre Rang luk, calea noastră, și noi avem întotdeauna dreptate.
– În a treia etapă, după ce am spus ce credem, oponentul revine și încearcă din nou să intre în polemică, urmând apoi o serie de dezbaterii care infirmă opinia oponentului.
Acesta este o metodă pedagogică foarte bună, deoarece ne ajută să ne clarificăm împotrivirile pe care le avem în minte.
Deci, oponentul vine și ne va spune: „Jurămintele de eliberare provin din Hinayana. În Hinayana, practicantul se concentrează pe el însuși, așa că dacă spuneți că jurămintele de eliberare sunt importante și pentru Bodhisattva, asta înseamnă că el își va direcționa atenția asupra lui în loc să și-o concentreze asupra tuturor ființelor.”
Răspunsul nostru va fi: „Este exact invers. Jurămintele de eliberare stau la baza jurămintelor Bodhisattva.”
Și am menționat deja bine-cunoscutul citat a lui Je Tsongkapa, care spunea:
„Ideea că cei care păstrează jurămintele mai înalte trebuie să renunțe la jurămintele inferioare este ca și grindina puternică, care cade și distruge însăși rădăcina învățăturilor tuturor Buddha victorioși, tăind recoltele bogate de binefaceri și fericire care ar fi putut ajunge la orice viețuitoare. Este ideea oarbă a celui care nu înțelege punctele esențiale ale scripturilor importante ale întregii game de școli budiste. Ca atare, îndepărtați-vă de această idee cât mai repede posibil și aruncați-o ca pe un gunoi.”
În lecția a 3-a vom vorbi despre ceremonia de luare a jurămintelor Bodhisattva. Acest lucru înseamnă că fiecare dintre voi în viitor, le veți conferi elevilor voștri, de aceea este bine să cunoașteți bine acest material.
Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach. Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 1 – partea a doua
Bodhicitta
După Renunțare, următorul pas, a celor „Trei căi principale” este Bodhicitta.
După ce omul înțelege în ce mocirlă se află, în ce necaz se află, pentru puțin timp încetează să mai fie preocupat doar de propria-i suferință, și când se va uita în jurul lui, își va da seama că toată lumea se află în aceeași mocirlă ca și el.
Toți oamenii din jurul nostru sunt în aceeași mocirlă ca și noi.
De vreme ce mintea noastră nu a început în această viață, ea existând din totdeauna, asta înseamnă că am trăit în Samsara o infinitate de vieți pe parcursul a nenumărați eoni. De asemenea, fiecare ființă pe care o întâlnim a fost alături de noi sub nenumărate forme și relații. Printre altele, fiecare ființă a fost cândva mama noastră. Fiecare ființă pe care o întâlnim, a fost mama noastră într-o viață anterioară, și ea va rămâne în continuare mama noastră, pentru că mama care ne-a născut va rămâne mama noastră chiar și după ce ne-a dat viață.
În „Cele trei căi principale”, Je Tsongkapa, spunea:
Târâte de curenții celor patru râuri tumultoase,
Legate de lanțurile faptelor trecute,
Datorită atașamentului de sine, în celule de oțel sunt înghesuite,
Și în obscuritatea ignoranței sunt scufundate.
În roata vieții nesfârșite, se renasc ele mereu,
Nașterea lor, torturată este ea de cele trei suferințe.
Amintește-ți în permanență De durerea mamelor tale și tot cea ce li se întâmplă,
Și încearcă, să-ți dezvolți aspirația cea mai înaltă.
Mamele noastre sunt târâte de cele patru râuri tumultoase. Aceste râuri sunt: constrângerea de a se naște în lumea suferinței, de a îmbătrâni, de a suferi de boli și de a muri.
ele sunt înghesuite în celule de oțel – celula reprezentând atașamentul de „natura de sine” a lucrurilor,
sunt legate în lanțurile karmei – încătușate de puterea propriilor fapte trecute,
și sunt scufundate în întunericul ignoranței.
Acestea sunt toate ființele. Ele trăiesc în ignoranță, în cușca karmei.
Ele sunt târâte de curenții otrăvurilor din mintea lor,
și sunt nevoite să treacă printr-un ciclu nesfârșit de nașteri în oceanul de vieții suferinde.
Toate ființele își creează permanent propria suferință, și nici măcar nu știu că fac asta. Și cu siguranță ele nu se pot ajuta singure.
De aceea, va trebui ca noi să le ajutăm, și aceasta este unica motivație a acestor jurăminte.
Aceasta este compasiunea enormă pe care o simțim față de toate ființele, și dorința de a ajunge noi înșine în situația de a le putea ajuta. În acest moment când ne uităm la suferința oamenilor din jurul nostru, ne dăm seama că nu-i putem ajuta cu adevărat. Putem să-i ajutăm într-o mică măsură. Putem oferi vitamine cuiva. Putem să facem un masaj cuiva. Am putea să oferim un acoperiș deasupra capului cuiva, dar nu-i putem scoate din suferința atotpătrunzătoare.
Lama Art Engle spunea: “Ați observat? Medicii își pierd 100% din pacienții lor?”
Definiția Bodhicittei
Semkye Pani Shendun chir Yangdak Dzokpay Jangchub Du.
Semkye este mintea care se trezește. Aceasta este mintea iluminării sau mintea care generează aspirația spre iluminare. Acesta este Bodhichita.
Pa – face cuvântul Semkye un substantiv . Semkye pa. Ni nu face parte din cuvânt. Este un semn de punctuație. Separă subiectul propoziției de ceea ce îl descrie.
Adică: „Această propoziție va fi despre Bodhicitta”.
Shendun chir.
Shen = celălalt, alții. Dun = în beneficiul, interesul, bunăstarea celorlalți. Shendun chir = în beneficiul celorlalți. Yangdak = autentic, corect. Yangdak Dzokpay = complet perfect. Jangchub = iluminarea.
Adică iluminarea completă.
Când se traduce limba tibetană, se începe de la coadă la cap.
Dö = a dori, a aspira.
Deci ce este Bodhichitta?
Bodhichitta este mintea care generează aspirația/dorința de a ajunge la iluminarea completă de dragul tuturor ființelor simțitoare.
Când spunem: „mintea care generează”, ne referim de fapt la gândire. Este gândirea din fundal, și care ne însoțește în timp ce facem ceea ce facem și gândim la ceea ce facem. În fundal stă motivația. Mintea unui Bodhisattva, care are Bodhichitta, este impregnată de această dorință puternică de a ajuta toate ființele. Și orice acțiune pe care o întreprinde este scăldată în această Bodhichitta.
Cele două tipuri de Bodhichitta:
1. Bodhichita dorinței, ceea ce înseamnă dorința sub forma de rugăciune, (a gândi ca un Bodhisattva) cum ar fi: „Doresc ca ei să nu mai sufere. Le doresc numai bine.” Ne exprimăm dorința de a-i ajuta.
În limba tibetană se spune:
munsem
2. Bodhicitta acțiunii este dorința de a acționa (a acționa ca un Bodhisattva) Este atunci când spunem: „Da, doresc atât de mult ca nimeni să nu mai sufere, dar cum voi face asta? Cine va face asta? Eu voi face totul, pentru că ființele sunt toate mama mea, și ele mă așteaptă – le sunt dator și numai eu le pot ajuta pentru că ele nu se pot ajuta singure. Ele sunt închise în celule de oțel și sunt târâte de curenții râurilor tumultoase, de aceea numai eu le pot ajuta, și asta datorită faptului că am ajuns la aceste cunoștințe”.
Și atunci încep să practic și să mă purific. În limba tibetană se spune:
juksem
Practicantul care se află la un nivel înalt, își dă seama că toate ființele suferinde sunt toate proiecțiile sale. El își spune: „Dacă ele sunt o proiecție a minții mele, impusă de karma mea, și ele suferă, asta înseamnă că am karma impură, mintea mea nu este pură. Cauza pentru care trăim într-o lume plină de suferință este că mintea noastră nu este pură”.
Practic, modul suprem de a le ajuta este de a ne purifica mintea și apoi le vom proiecta diferit, pentru că ele sunt numai creația noastră. Noi le-am creat. Ele suferă din cauza noastră. De ce mintea noastră nu este pură? Pentru că am păcătuit în trecut, am avut gânduri necurate în trecut. Fapt care ne-a creat karma. Și ea ne-a creat lumea.
În budism, asta facem. Reparăm lumea reparându-ne pe noi înșine. Și spunem că aceasta este singura cale de a repara lumea. Deoarece lucrurile pe care le facem afară, atât timp cât nu se bazează pe schimbarea karmică în noi, nu pot dura.
Întrebarea frecventă care o pun oamenii este: „Dacă Buddha vede lumea suferindă, asta ar însemna ca și când mintea lui nu ar fi curată, dar acest lucru nu se poate întâmpla pentru că el este un Buddha?”
Aceasta întrebare este dificilă pentru noi, pentru că deocamdată suntem blocați în această minte.
Am vorbit despre perceperea directă a vacuității. Atunci când cineva percepe vacuitatea, el percepe vacuitatea lui însuși, vacuitatea trupului său, și vacuitatea minții sale. Când iese din această experiență, percepe și vacuitatea celorlalți. El și-a văzut iluminarea în timpul experienței, după care va trebui să muncească încă puțin pentru a o realiza.
Ca urmare a înțelepciunii dobândite din perceperea vacuității, înțelege foarte bine ce este karma, și vede potențialul pe care îl avem cu toții. El vede nestemata strălucitoare care se află în fiecare dintre noi. Inima lui se umple de compasiune pentru că vede acest potențial în ei, și cum suferă în zadar datorită ignoranței lor.
Atunci ce diferă pe cel care încă nu a realizat acest potențial de cel care a realizat potențialul? Ceea ce diferă unul de celălalt, este timpul. Cu puțină muncă, fiecare va realiza acest potențial, deoarece fiecare dintre noi are această natură a lui Buddha, acest potențial de a ajunge la iluminare. Fiecare lucru viu are acest potențial, inclusiv muștele și țânțarii. Este doar o chestiune de timp.
Pentru Buddha, nu există trecut -prezent- viitor – toate timpurile și toate lucrurile – sunt toate aici. Și din moment ce fiecare dintre noi va fi iluminat, la urma urmelor, ce va vedea Buddha? Pe mine care suferă sau pe mine iluminată?
Desigur, că întrebarea este cât va dura? Și aceasta este motivația de a lua jurămintele și apoi de a intra în Tantra, pentru a putea face totul repede, pentru că atâta timp cât nu ne-am purificat, ființele vor continuă să sufere, pentru că aceasta este lumea noastră.
Textele din care învățăm
1. Primul text se numește:
Jangchub shunglam
Chub = iluminare. Lam = cale. Jangchub este prescurtarea lui Jang chub sempa. Nu am scris Sempa. Jang chub sempa = Bodhisattva. Shunglam = calea înaltă.
Deci Jangchub shunglam înseamnă Calea cea înaltă pentru Bodhisattva.
Acest text a fost scris de Je Tsongkapa, care a trăit în anii 1357 -1419.
Je Tsongkapa
Calea cea înaltă pentru Bodhisattva este cel mai important text legat de jurămintele Bodhisattva. Je Tsongkapa s-a folosit de surse mai vechi, așa că acesta este unul dintre cele mai importante care au fost traduse. Cartea nu a fost tradusă în totalitate deoarece include și jurămintele Tantrice – pe care le veți primi atunci când veți ajunge la ele.
2. Al doilea text se numește:
Norbu ö treng
ö înseamnă lumină. Norbu = piatră prețioasă. Treng = șirag. Norbu ö treng înseamnă Șiragul de pietre prețioase strălucitoare.
Acest text a fost scris de:
Geshe Tsewang Samdrup
El a trăit la începutul secolului al XI-lea. El a fost învățătorul celui de-al 11-lea Dalai Lama și a scris un text important folosit atunci când sunt studiate jurămintele în mănăstiri.
Așadar, acestea sunt textele pe care le vom folosi direct, și ele se bazează pe texte anterioare pe care nu le vom folosi în acest curs, ci doar le vom numi.
Textul lui Je Tsongkapa nu este ușor de citit. Geshe Tsewang Samdrup s-a bazat pe textul lui Je Tsongkapa și l-a întocmit sub forma unui manual.
De unde a luat Je Tsongkapa jurămintele? Nu el le-a inventat, ci le-a luat din surse anterioare.
1. Prima sursă este sutra lui Buddha pe nume:
Namkay nyingpoy do
Do = sutra. Aproape întotdeauna când spunem sutra spunem Buddha. Nyingpo = inimă sau esență.
Ce este Namka? Namka = cer sau spațiu. Namkay nyngpoy do înseamnă „Sutra Esenței Spațiului” sau „Sutra Esenței Cerului”.
Ce este spațiul sau cerul? Ele reprezintă vacuitatea. Sunt cuvinte criptate pentru vacuitate.
Această sutra a fost rostită de către Buddha și conține 13 jurăminte din cele 18 jurăminte de bază. Există 18 jurăminte de bază și alte 46 de jurăminte secundare. Deci, 13 din 18 sunt enumerate în această sutra.
2. A doua sursă se numește:
Tab la kepay do
Tap kye = pricepere, abilitate. Tab la kepay do înseamnă „Sutra Abilităților”.
Ce înseamnă abilitate în budism? Abilitatea de a ajuta toate ființele. Un Bodhisattva caută să-și dezvolte priceperea/abilitatea de a ajuta ființele.
Tap – metodă. Tap kye împreună înseamnă „metoda”. Este modul în care îi ajutăm pe ceilalți.
Această sutra conține un singur jurământ de bază.
Deci, până acum avem 14 jurăminte de bază.
3. A treia sursă importantă care nu vine direct de la Buddha, se numește:
Jang chub sempay sa
Sa înseamnă pământ, dar are și sensul de nivel. Jang chub sempay înseamnă Bodhisattva.
Acest nume înseamnă Nivelurile unui Bodhisattva.
În sanscrită se spune “Bodhisattva Bumi“. Acest text a fost scris de marele înțelept Asanga. Se estimează că ar fi trăit în anii 350 e.n.
El a primit învățătura direct de la Maitreya. Tradiția spune că s-ar fi ridicat în paradisul lui Maitreya și a primit învățătura acolo. Lama Dvora spune că a primit de la Lama Art un studiu care se bazează pe o carte foarte importantă, despre cele trei tipuri de moralitate ale unui Bodhisattva. Acest studiu nu va fi transmis în acest curs, dar el va fi pus la dispoziția cititorului.
Textul Jang chub sempay sa conține 4 jurăminte de bază. Împreună avem deja 18 jurăminte de bază.
4. A patra sursă se numește:
Lappa kuntu
În limba sanscrită se spune Shiksa Samuchaya. Acest text a fost scris de către maestrul Shantideva (695-743 e.n.) sau Shiwa-hla. El a scris și celebra carte pe care o studiem constant: „Ghidul de viață a unui Bodhisattva”. Lappa kuntu sau Shiksa Samuchaya înseamnă „Compendiu de sfaturi pentru Bodhisattva”.
Kuntu – colecție, compendiu.
Maestrul Shantideva a luat cele 18 jurăminte de bază și le-a pus pe toate într-un singur text.
5. A cincea sursă se numește:
Dompa nyi shupa
Dompa = jurăminte. Nyi shu = douăzeci. Pa = „Cele douăzeci”.
Deci „Cele douăzeci de versete despre jurăminte”, scrisă de maestrul Chandragomi (925 e.n.). Acesta este textul clasic pentru cele 46 de jurăminte secundare. Deci avem 18 în Shiksa Samuchaya, și 46 de jurăminte secundare în Dompa nyi shupa. Deci în total 64 de jurăminte Bodhisattva.
În tradiția noastră, cei care iau jurămintele de refugiu, le iau și pe cele de eliberare. Vom trece repede peste ele, pentru că vă veți obliga să le păstrați. La fel, dacă luați jurămintele Bodhistattva trebuie să le luați și pe cele de eliberare personală.
1. A nu ucide.
A nu ucide nici o ființă vie. Acest jurământ este inclus și în cele de refugiu. A vătăma viața este antiteza refugiului.
2. A nu fura.
A nu lua nimic de valoare. În budism, valoarea este considerată ca fiind peste ”un sfert de Karshapana”.
Karshapana se referă la monedele vechi indiene din secolele VII și VI î.Hr., care erau bucăți metalice neimprimate și ștampilate a căror valabilitate depindea de integritatea persoanei care le autentifica.
Poate să fie la noi să zicem 1 leu.
Deci, orice valorează mai mult de un leu, dacă nu vi se dă permisiunea, nu luați. Acest lucru nu se referă numai la lucrurile materiale.
3. Comportament sexual neadecvat.
În special adulterul. A nu lua partenerul altuia. Și în general, de a nu trăda.
De asemenea, orice utilizare a sexualității care rănește. Energia sexuală cu care am fost binecuvântați, este o forță extrem de importantă care ne aduce la iluminare.
De aceea, orice lucru care o alterează, o contaminează, o corupe, va crea un imens obstacol pe calea spre iluminare. Și spre părerea noastră de rău, comportamentul sexual inadecvat este foarte răspândit în zilele noastre, pentru că nu există o înțelegere profundă a acesteia.
Deci, sexualitatea nu trebuie folosită niciodată ca o scuză sau ca un mijloc sau ca o cauză care să provoace altora suferință sau să-i rănească.
4. A nu minți.
Acest lucru înseamnă a nu lăsa altuia impresie greșită.
Dacă noi avem o anume imagine asupra realității, celălalt o poate înțelege altfel.
Cu alte cuvinte, în discuțiile noastre cu celălalt, atunci când intenționat prezentăm o imagine care nu este în concordanță cu a celuilalt, o imagine care ne favorizează, înseamnă că mințim.
Există multe căi sofisticate și subtile de a minți.
5. A nu dezbina.
Dacă atunci când vorbesc cu persoana A despre o altă persoană B, iar rezultatul vorbelor mele l-a făcut pe A să se îndepărteze de persoana B, asta înseamnă că i-am dezbinat pe cei doi, i-am făcut să se îndepărteze unul de celălalt.
Mi-am făcut un selfie pe banda karmică, ca cineva care desparte.
Fapt care îmi va aduce mari necazuri în viitor, deoarece karma se intensifică.
6. A nu vorbi dur, necuviincios.
Asta însemnă țipete, mustrări, blesteme.
Orice lucru care nu este spus frumos, amabil, plăcut.
În limba ebraică este o expresie: ”cuvintele înțelepte trebuie auzite în pace”.
7. A nu vorbi fără rost, inutil, fără sens.
Orice discuție care ne irosește timpul este de evitat.
Viața noastră este mult prea importantă pentru a ne o risipi pe lucruri fără sens, scopul nostru este de a face lucruri semnificative în viață, de a ajunge la iluminare.
Deci orice risipă de timp, nu numai că diminuează din timpul nostru prețios care și așa nu se mai întoarce, ci și creează lipsă de seriozitate, a faptului că nu suntem în stare să facem calea.
Este nevoie de multă, multă seriozitate pentru a finaliza calea.
8. A nu râvni.
Să nu fim invidioși, să ne bucurăm de succesul celuilalt.
Gândurile de invidie, de pizmă, de ciudă sunt boli pe care le avem cu toți.
De aceea, este foarte important se ne folosim de carnețel pentru a ne putea surprinde când ne vin aceste gânduri și de a le înfrâna repede, pentru că ele produc multă suferință.
Ele sunt total opuse căii spre iluminare.
9. A nu avea rea voință, a nu ne bucura de răul celuilalt.
Este opus numărului 8, pentru că aici ne bucurăm când cineva nu reușește, ne bucurăm de necazul lui.
Cu toții avem astfel de gânduri, fie că sunt față de cei pe care-i cunoaștem, fie că nu.
Avem o minte bolnavă, toți producătorii de știri își câștigă existența de pe urma noastră, difuzând știri despre necazurile și tragediile altora.
De ce trebuie să auzim despre tragediile altora, pe care nici măcar nu-i cunoaștem?
Pentru că oamenilor le place să audă astfel de lucruri. Se bucură – ”ah, ce noroc că mie nu mi sa întâmplat asta!”.
10. Concepția greșită.
Ea reprezintă baza pe care stau toate aceste lucruri. Faptul ca tot ceea ce experimentăm vine din semințele proprii.
Dacă vom reuși să o eliminăm, toate lucrurile despre care am discutat până acum nu vor mai avea loc.
Dar pentru aceasta va trebui să ne aducem mereu aminte de ea, de concepția corectă.
Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Buddha, încetez să mă mai refugiez în obiectele lumești.
În permanență ne refugiem în obiectele lumești, credem că dacă obținem job-ul dorit o să ne fie bine, sau partenerul dorit, sau casa dorită, vom fi satisfăcuți.
Primul jurământ merge și mai departe, el spune: ok, te poți bucura de tot ceea ce este bun în viața ta, dar nu căuta în ele refugiu, pentru că orice obiect care vine din karma va trebui mai devreme sau mai târziu, se degradează, este efemer.
Aceasta este natura karmei, vine și pleacă, urcă sau coboară. Întotdeauna a fost și va fi așa.
2. Jurământul doi spune
Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Dharma, mă oblig să nu mai rănesc nici o ființă vie.
Diferența dintre acest jurământ și cel din grupa jurămintelor de eliberare este: ”nici o ființă vie”, fie că ființă umană sau nu, deja născut sau încă nenăscut.
De ce? Toată calea pe care o facem este să ieșim din suferință. Este imposibil să ieșim din suferință atâta timp cât rănim alte ființe.
Dacă omorâm țânțarul care ne bâzâie, ne asigurăm de venirea altora asupra noastră. În cazul oamenilor, dacă credem că ne-am eliminat inamicul care ne amenința, și vom trăi liniștiți, este doar o iluzie. Inamicii se vor metamorfoza, vor veni din altă țară și se vor înmulți. De ce? Pentru că semințele de vătămare a vieții încă se mai află în curentul nostru de conștiință și sunt active.
Acest jurământ spune: ”dacă înțelegi că Dharma scoate făpturile din suferință, a face rău oricărei creaturi vii, contrazice complet Dharma.
3. Jurământul trei spune
Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Sangha, voi evita de a mai avea legături strânse cu persoanele care nu cred în cale.
Ce înseamnă că voi evita de a avea legături strânse cu persoanele care nu cred în cale? Asta înseamnă că acum vom divorța? Nu, nu acesta este sensul acestui jurământ! Sensul este de a păzii cu multă grijă proaspăta și fragila concepție asupra vieții pe care a-ti dobândit-o și pe care o începeți să vi-o dezvoltați. Dacă locuiți cu cineva care nu este pe cale și nu a luat jurămintele, bineînțeles că nu o să mergeți să locuiți în altă parte, ci vă veți păzi mintea, adică nu veți permite minții voastre, a concepției voastre să se apropie de a lui.
Nu vă va fi ușor, de aceea este nevoie de grupuri care sprijină și învață împreună. Nu numai mintea noastră este așa cum este, cu toții suntem la fel, iar noi doar acum începem să ieșim din această stare.
Acest jurământ, vine să ne reaminteascăcă trebuie să ne păzim cu multă atenție mintea, să ne păzim noua concepția care înțelege karma și vacuitatea.
4. Jurământul patru spune
Din clipa în care mi-am luat refugiul în Buddha, voitrata orice reprezentare a lui Buddha, indiferent de calitatea artei sau de calitatea materialului, ca pe însuși Buddha.
Dacă vă veți comporta cu lipsă de respect, cu dispreț în mod fizic, cu vorba sau cu gândul față de orice reprezentare lui Buddha, față de această entitate incredibilă care reprezintă iubirea necondiționată, compasiunea infinită, atotcunoașterea și abilitatea de a ajuta orice ființă vie, vă subminați obiectivele, vă deteriorați idealul pe care-l căutați.
Respectul față de orice reprezentare a lui Buddha nu este pentru că statuia sau fotografia este sfântă, ea în sine, ci pentru că ea reprezintă șansa noastră de a ieși din suferință.
De fiecare dată când voi vedea o astfel de reprezentare, indiferent de cine a realizat-o și de calitatea ei, voi fi pioasă față de ea. Și de fiecare dată o voi asocia cu locul la care tind să ajung. Când vom vedea astfel de obiecte, le vom trata cu respectul cuvenit, și nu le vom așeza pe podea, sau le vom arunca la gunoi. Chiar și orice material dharma, nu se lasă pe podea.
5. Jurământul cinci spune
Din clipa în care mi-am luat refugiul în Dharma, voi trata orice material scris, începând cu orice literă scrisă, etc., ca Dharma însăși.
Acest jurământ spune, că orice carte de dharma pe care o vedem, chiar și dacă ea este scrisă într-o limbă străină pe care nu o cunoaștem, o vom trata cu respect.
Deci, ne vom referi la orice carte de Dharma ca la o carte sfântă, nu pentru că foile sau cerneala de tipar sunt sfinte, ci pentru că ea reprezintă înțelepciunea pe care dorim să o realizăm în inimile noastre, pentru a numai suferi, și pentru ai învăța și pe alții să nu mai sufere.
6. Jurământul șase spune
Din clipa în care mi-am luat refugiul în Sangha, voi trata chiar și o bucată din roba aurită ca pe Sangha însăși.
Comunitatea de călugări budiști reprezintă teoretic Sangha, chiar dacă ea este formată din călugări începători, sau care fac parte dintr-un curent mai jos decât al nostru. Oricine care poartă roba de călugăr reprezintă pentru noi pe cei care au perceput vacuitatea.
Pe cel care poartă robă, îi dăm tot respectul cuvenit, pentru că el reprezintă comunitatea în care se învață înțelepciunea lui Buddha, și pe cei care ne pot îndruma.
Observați că toate aceste jurăminte ne ajută să ne consolidăm cât mai mult posibil imaginile mentale din curentul nostru de conștiință, pentru că întreaga noastră lume este o proiecție din cadrul imaginilor noastre mentale. Toate acestea dorim să le păzim cu strășnicie, pentru că ele ne vor scoate din suferință.
7. Jurământul șapte spune
A merge la refugiu iar și iar,în timp ce-mi reamintesc de înaltele calități ale obiectelor de refugiu.
Despre acest lucru am vorbit deja, acest jurământ spune ca atunci când ne-am întors la treburile noastre zilnice, și se întâmplă ceva neplăcut, ne aducem aminte că situația se datorește semințelor karmice pe care le ați plantat și care acum pocnesc. Cu alte cuvinte, a merge la refugiu, înseamnă a ne aminti de vacuitatea situației.
8. Jurământul opt spune
Pentru a-mi aminti de binefacerile lor, voi oferi obiectelor de refugiu, prima mea înghițitură de mâncare sau băut.
Aici, trecem la comportamentul nostru care să ne întărească imaginile mentale, deci dăruim ofrandă. De fiecare dată când vom începe să mâncăm, vom oferi prima înghițitură lui Buddha, Dharma și Sangha. Este binecuvântarea pe care o facem.
Și din nou ne întoarcem și spunem, că dacă nu înțelegem vacuitatea, toate acestea pot părea ca reguli religioase neclare. Fiecare jurământ vine să întărească dintr-un alt unghi, și din alt unghi aceste imagini mentale, pentru a deveni întruchiparea lor.
Dacă ne aflăm pe calea Dharmei, atunci când vom mânca, nu vom mai gândi că ne hrănim corpul fizic din carne și oase, pentru că și așa o să moară. Mai mult de atât, acest lucru nu justifică uciderea animalelor pentru a le mânca carnea doar ca noi să ne hrănim. Deci, ne vom gândi că singurul motiv pentru care mâncăm este ca să avem forța necesară de a practica, pentru a ajunge la iluminare. Iar dacă mâncăm, este pentru a ajuta ființele să nu mai sufere. Deci, dedicăm mâncarea în acest scop. Mâncarea noastră va deveni acum încă un act care ne întărește calea spre iluminare.
9. Jurământul nouă spune
Să-i încurajez și pe alții să-și ia refugiul.
Ce înseamnă acest lucru? Acest lucru nu înseamnă misionarism, budiști nu sunt de acord cu așa ceva, ci este încurajată învățătura Dharma, de a-i învăța pe alții care sunt pregătiți să audă dharma. Singurul scop în discuțiile simple, este de a ne conecta cu oamenii, ca să vedem dacă îi putem ajuta cu dharma. Și întotdeauna îi putem ajuta, direct sau indirect. Dacă simțiți că oamenii sunt interesați să asculte, învățați-i, și dacă vedeți că după trei fraze ale voastre, celălalt schimbă subiectul, și vorbește de ce veți face mâine seară, opriți-vă, nu încercați de a forța lucrurile. Iar dacă ei nu vor să audă, nu mai spuneți nimic, ci comportați-vă ca un Buddha. Fiți Buddha.
Jack Kornfield (este un autor și profesor american de renume în mișcarea vipassana în budismul american Theravada. Sa antrenat ca, călugăr budist în Thailanda, Birmania și India. El a predat meditația la nivel mondial din 1974 și este unul dintre profesorii importanți care au introdus practica budistă Mindfulness în Occident). Acesta povestește despre o tânără care se întoarse acasă din Tailanda după ce se călugări-se. Părinții nu erau de loc mulțumiți de schimbarea fiicei lor. Tânăra nu mai dorea să se mai uite la televizor, nu mai bea bere. Părinții nu se așteptau la așa ceva. Tânăra povestește :” faptul că am devenit budistă nu era pe placul părinților mei, începură să apară frecușuri în familie. Singurul lucru care le-a plăcut a fost, că sunt un Buddha”. Nimeni nu o să se plângă de faptul că ne purtăm ca un Buddha. Aceasta este calea pe care budiști o încurajează, de a aduce dharma în viața oamenilor, fără a spune un cuvânt.
10. Jurământul zece spune
A merge la refugiu de trei ori dimineața și de trei ori seara, gândindu-mă la binecuvântarea acestuia.
Acest jurământ îl țineți când spuneți: ”până la iluminarea mea, mă refugiez…”, punând accent pe semnificația obiectelor de refugiu. Bineînțeles că nu vom îndruga aiurea cuvintele sfinte, acest lucru este forma cea mai grea a vorbiri inutile. Este ca și când am lua medicamentul ultim și l-am coborî la cel mai jos nivel – la vorbe goale.
Majoritatea dintre cei care practică rugăciunile zilnic, nu prea se mai gândesc la ceea ce spun. Deci, aici ne oprim din a mai spune rugăciunea ca pe niște vorbe goale, și o vom rosti cu intenție. Nu va fi ușor la început, dar merită efortul.
11. Jurământul unsprezece spune
În fiecare activitate făcută, îmi pun toată nădejdea în obiectele de refugiu.
Asta nu înseamnă că acum va veni Buddha și ne va salva din necazurile în care suntem. El nu va veni. A ne pune nădejdea în obiectele de refugiu, înseamnă a ne pune nădejdea în înțelepciunea karmei și a vacuității, și în aplicarea ei însituația noastră actuală.
În orice situație în care ne găsim, plăcută sau nu, trebuie să ne reamintim mereu că întreaga noastră lume este o proiecție din semințele noastre mentale, pe care le-am plantat în urma oricărei acțiuni făcute ( prin faptă, vorbă sau gând, în special cu gândul) și a reacțiilor noastre față de ea.
12. Jurământul doisprezece spune
A nu renunța cu nici un preț la cele Trei Diamante, orice s-ar întâmplași nici măcar ca gest.
Care este sensul cuvintelor ”Cu nici un preț”? Vine cineva și ne pune pistolul la tâmplă și ne amenință: te împușc dacă nu renunți la cele Trei Diamante! Poate cineva să ne forțeze să renunțăm la cele Trei Diamante? Toate acestea sunt în gândurile noastre și nimeni nu ne poate forța să renunțăm la gândurile noastre.
Deci, acest jurământ vine să accentueze cât de prețioase și de importante sunt acestea pentru noi. El accentuează faptul că cele trei Diamante sunt cu mult mai importante și decât viața noastră actuală, pentru că ea vine din karma și din afecțiunile noastre mentale. Numai încrederea noastră în cele Trei Diamante ne poate scoate din suferință, de aceea ele sunt mai importante decât orice lucru material care ni se pare că ne aduce beneficii în viață.
Dacă cineva vă face plăcere sau vă dă ceva bun, bucurați-vă din toată inima, dar nu vă lăsați înșelați. Bucuria este temporară, trece repede. Aceasta este natura lucrurilor materiale.
Ce înseamnă ” nici măcar ca gest”? Asta înseamnă, a nu face asta nici din glumă, nici ca aluzie. Jurământul spune : ”faceți aceste Trei diamante să fie cele mai importante”.
Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
I. Jurămintele de refugiu
Nu căuta refugiul în obiectele lumești și zeități odată ce te-ai refugiat în Buddha;
Nu răni nicio ființă vie odată ce te-ai refugiat în Dharma;
Evită legătura strânsă cu persoanele care nu cred în cale odată ce te-ai refugiat în Sangha;
Tratează orice reprezentare a lui Buddha, indiferent de calitatea artistică sau de calitatea materialului, ca și cum ar fi Buddha însuși, odată ce te-ai refugiat în Buddha;
Tratează orice material scris, chiar și o singură literă, ca și cum ar fi Dharma însăși, odată ce te-ai refugiat în Dharma;
Tratează chiar și o bucată din roba aurie ca fiind însăși Sangha, odată ce te-ai refugiat în Sangha;
Ia-ți refugiul din nou și din nou, în timp ce îți amintești de calități înalte ale obiectelor de refugiu;
Pentru a-ți aminti de bunătatea lor, oferă obiectelor de refugiu prima înghițitură din ceea ce mănânci sau bei;
Încurajează-i și pe alții să-și ia refugiul;
Ia-ți refugiul de trei ori dimineața și de trei ori seara, în timp ce te gândești la beneficiile acestui act;
Pune-ți toată încrederea în obiectele de refugiu în orice activitate în care te implici;
Nu renunța la cele Trei Diamante, chiar și cu prețul vieții tale, în nicio situație și nici măcar în glumă.
II. Jurămintele de eliberare
Evită să faci următoarele acțiuni:
A omorî;
A fura;
Comportament sexual inadecvat;
A minți;
Vorba care dezbină;
Vorba dură, necuviincioasă;
Discuțiile inutile;
A râvni;
Rea voința, bucuria de răul altuia, invidie;
Concepția greșită.
III. Jurămintele pe viață ale laicului
Aceste jurăminte sunt pentru cei care nu sunt călugări (persoanele laice). Cei care au luat aceste jurăminte vor urmări în carnețel câte unul în fiecare zi.
Evită următoarele:
A nu omorî un om sau un făt uman;
A nu fura un lucru valoros;
A nu comite adulter cu cineva care se află într-o altă relație de cuplu;
A nu minți despre realizările spirituale;
A nu consuma alcool sau droguri și nici să le oferim altcuiva;
IV. Jurămintele Bodhisattva
A. Jurămintele de bază
A te lăuda pentru a obține un câștig personal sau onoare;
A critica sau condamna pe ceilalți pentru a obține un câștig personal sau onoare;
A nu dărui Dharma din dorința de posesivitate;
A nu dărui lucruri materiale din dorința de posesivitate;
A nu accepta scuzele altuia;
A lovi o altă persoană;
A abandona calea Mahayana, negând faptul că scrierile ei au fost date de către Buddha;
A preda Dharma falsă;
A fura de la Diamantul Buddha;
A fura de la Diamantul Dharma;
A fura de la Diamantul Sangha;
A renunța la cea mai înaltă Dharma prin desconsiderarea scripturilor Căii ascultătorilor;
A renunța la cea mai înaltă Dharma prin desconsiderarea scripturilor Căii celor deveniți singuri Buddha;
A renunța la cea mai înaltă Dharma prin desconsiderarea scripturilor Mahayana;
A lua robele aurii, a bate sau a întemnița un călugăr sau o călugăriță;
A revoca cuiva statutul de călugăr sau călugăriță;
Fapta imediată a uciderii tatălui tău;
Fapta imediată a uciderii mamei tale;
Fapta imediată a uciderii unui Arhat;
Fapta imediată de a crea scindare în Sangha;
Fapta imediată de a face intenționat rău lui Buddha;
Concepția greșită;
Distrugerea orășelelor;
Distrugerea marilor orașe;
Distrugerea de zone întregi;
Distrugerea țărilor întregi;
A preda vacuitatea cuiva care nu este încă pregătit mental;
A îndepărta pe cineva de la aspirația spre iluminarea completă;
A determina pe cineva să-și abandoneze jurămintele de eliberare personală;
A critica calea ascultătorilor, spunând: ”această cale nu poate elimina dorința și restul”;
A critica sau condamna pe cineva, pentru a câștiga admirația celorlalți;
A înșela cu privire la înțelepciunea profundă, prin falsa declarație că am perceput direct vacuitatea;
A primi ceea ce aparține celor trei Diamante, a comunității Sangha sau a unui călugăr/ călugărițe atunci când cineva ni le dă(fără drept);
A respinge practica de pace meditativă prin legi care favorizează persoanele care practică mai ales studiul sau rugăciunea;
A renunța la aspirația spre iluminare.
B. Jurămintele secundare
(Jurămintele secundare 63-69 sunt legate de Perfecțiunea Generozității)
A nu oferi ofrandă zilnică celor trei diamante cu corpul, vorba și mintea;
A permite gândurilor de dorință sau aversiune față de lucruri să continue;
A nu respecta pe cei care au luat jurămintele Bodhisattva înaintea ta;
A nu răspunde la o întrebare sinceră, din furie sau lene;
A nu accepta o invitație din mândrie, din dorința de a răni, din supărare sau lene;
A nu accepta bani sau lucruri materiale de la un donator din dorința de a-l răni, din lene sau resentimente;
A nu le preda Dharma celor care o cer cu sinceritate din dorința de a-i răni, din lene, resentimente sau invidie;
(Jurămintele secundare 70-82 sunt legate de Perfecțiunea Moralității)
A respinge pe cineva care ni se pare lipsit de etică morală din dorința de a-l răni, din supărare sau lene;
A nu păstra jurămintele de eliberare personală – ceea ce îi ajută pe ceilalți să-și dezvolte credința;
A săvârși fapte care aduc mai puține beneficii celorlalți;
A refuza de a încălca unul dintre primele șapte jurăminte de eliberare din compasiune, atunci când a venit momentul să faci acest lucru.[Există cerințe excepționale pentru cei cărora li se permite să acționeze în acest fel, iar acestea trebuie învățate serios cu un Lama calificat înainte de a întreprinde astfel de acțiuni];
Traiul inadecvat în care se încearcă obținerea de lucruri prin prefăcătorie;
Traiul inadecvat în care se încearcă obținerea de lucruri prin comportament nesăbuit;
Traiul inadecvat în care se încearcă obținerea de lucruri prin aluzii;
Traiul inadecvat în care se încearcă obținerea de lucruri prin folosirea forței;
Traiul inadecvat în care se încearcă obținerea de lucruri prin folosirea ispitei;
Să uităm de noi și să acționăm într-un mod nesăbuit sau să-i facem și pe ceilalți să se comporte la fel;
A crede că pentru a-i ajuta pe ceilalți trebuie să amânăm plecarea noastră din Samsara;
A nu a acționa pentru a opri zvonurile care ne defăimează;
A nu corecta pe cineva când trebuie făcut acest lucru într-o manieră negativă;
(Jurămintele 83-89 sunt legate de Perfecțiunea Răbdării)
A răspunde cu aceeași monedă când cineva țipă la noi;
A răspunde cu aceeași monedă când cineva este furios pe noi;
A răspunde cu aceeași monedă când cineva este violent față de noi;
A răspunde cu aceeași monedă când cineva ne critică;
A ignora o persoană supărată pe noi fără să încercăm să-i explicăm comportamentul nostru, din dorința de a-l răni, din mândrie sau lene;
A refuza să iertăm o altă persoană atunci când ne cere scuze pentru că ne-a făcut un rău, din dorința de a-l răni, din răutate sau pur și simplu pentru că nu simțim nevoia să facem asta;
Apermite gândurilor de furie să continue.
(Jurămintele 90-92 sunt legate de Perfecțiunea Bucuriei Efortului)
A aduna un grup de discipoli din dorința de a câștiga demnitate, servicii sau oferte materiale;
A nu lupta cu lenea sau cu obiceiuri similare;
A petrece timpul pălăvrăgind sau a te implica în activități inutile doar de dragul plăcerii;
(Jurămintele 93-99 sunt legate de Perfecțiunea Meditației)
A nu depune efort susținut pentru atingerea concentrării meditative din dorința de a răni pe cineva sau din lene;
A nu ne strădui să depășim neliniștea sau dorul după ceva sau cineva ca obstacole în atingerea concentrării meditative;
A nu ne strădui să depășim gândurile răutăcioase ca obstacole în atingerea concentrării meditative;
A nu ne strădui să depășim somnolența sau moleșeala ca obstacole în atingerea concentrării meditative;
A nu ne strădui să depășim atracția față de obiectele simțurilor ca obstacole în atingerea concentrării meditative;
A nu ne strădui să depășim îndoielile nerezolvate ca obstacole în atingerea concentrări meditative;
A considera senzația de plăcere obținută prin concentrare meditativă ca fiind o realizare spirituală importantă.
(Jurămintele 100-111 sunt legate de Perfecțiunea Înțelepciunii)
A respinge calea ascultătorilor și a crede că bodhisattva nu trebuie să o învețe sau să o practice – mai ales preceptele de eliberare personală;
A depune efort pentru a studia colecția de scripturi ale ascultătorilor în timp ce, colecția de scripturi Mahayana ne este accesibilă având și capacitatea mentală de a le studia;
A investi efort în studierea materialelor non-budiste atunci când nu este necesar;
A fi atras sau entuziasmat de textele non-budiste chiar și atunci când există un motiv care justifică preocuparea pentru ele;
A respinge calea Mahayana atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Această parte nu este atât de importantă”;
A respinge calea Mahayana atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Această redactare este inferioară”;
A respinge calea Mahayana atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Autorul acestei părți nu este atât de bun”;
A respinge calea Mahayana atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Această parte nu contribuie la bunăstarea ființelor vii”;
A ne lăuda pe noi înșine din mândrie sau mânie;
A condamna sau critica pe ceilalți din mândrie sau mânie;
A nu merge de a asculta Dharma din mândrie sau mânie;
A te concentra pe ulcior dar nu și pe ceea ce este în el: a te concentra pe profesor și nu pe ceea ce predă;
(Jurămintele 112-136 sunt legate de capacitatea de a-i ajuta pe ceilalți)
A nu ajuta din furie sau lene pe cel care are nevoie de ajutor în îndeplinirea unei sarcini importante;
A nu ajuta din furie sau lene pe cel care are nevoie de ajutor să ajungă undeva;
A nu ajuta din furie sau lene pe cel care are nevoie de ajutor pentru a învăța o limbă străină;
A nu ajuta din furie sau lene pe cel care are nevoie de ajutor pentru dobândirea unei meserii (cu condiția să nu fie ceva dăunător);
A nu ajuta din furie sau lene pe cel care are nevoie de ajutor în a-și proteja bunurile;
A nu ajuta din furie sau lene pe cel care are nevoie de ajutor în a-i apropia pe cei despărțiți;
A nu ajuta din furie sau lene pe cel care are nevoie de ajutor în planificarea unui eveniment de binefaceri;
A nu ajuta din furie sau lene pe cel care are nevoie de ajutor să întreprindă în general o binefacere;
A nu îngriji pe cei bolnavii din furie sau lene;
A nu încerca să le ușurăm suferința celor orbi din furie sau lene;
A nu încerca să le ușurăm suferința celor surzi din furie sau lene;
A nu încerca să le ușurăm suferința celor handicapați din furie sau lene;
A nu încerca, să le ușurăm suferința celor obosiți după o călătorie din furie sau lene;
A nu încerca din furie sau lene să le ușurăm suferința celor care sunt chinuiți de unul dintre cele cinci obstacole mentale;
A nu încerca, din furie sau lene, să le ușurăm suferința celor bântuiți de gânduri precum răutatea față de cineva;
A nu încerca din furie sau lene să le ușurăm suferința celor care au suferit o înfrângere de pe urma cuiva;
A nu încerca din furie sau lene să dăm argumentele potrivite celui care acționează într-un mod periculos;
A nu răsplăti pe cei care ne-au ajutat din furie sau lene;
A nu ușura durerea unei persoane aflată în necaz sau doliu din dorința de a răni pe cineva sau din lene;
A nu da bani sau lucruri materiale celor care le doresc din dorința de a răni pe cineva sau din lene;
A nu ne îngriji de nevoile elevilor noștrii din dorința de a răni pe cineva sau din lene;
A nu găsi o cale de a ne înțelege cu cineva din dorința de a răni pe cineva sau din lene;
A nu lăuda calitățile bune ale cuiva din dorința de a răni pe cineva sau din lene;
A nu lua măsuri drastice pentru a-i opri și disciplina pe ceilalți atunci când este necesar din afecțiune mentală sau lene;
A nu ne folosi de puterile noastre supranaturale atunci când este necesar;
C. Încălcările secundare împotriva aspirației spre iluminare
A nu sprijini cu Dharma pe cei potriviți să fie susținuți;
A nu sprijini cu lucruri materiale pe cei potriviți să fie susținuți;
A nu renunța la resentimente față de cineva care ne-a rănit;
A discrimina între oameni plăcând pe unii și neplăcând pe alții;
A nu ne duce la sfântul Lama;
A renunța la studiul permanent al cunoștințelor spirituale;
A renunța să examinăm și să contemplăm asupra a ceea ce am învățat;
A nu păstra în inimile noastre dorința de a-i ajuta pe ceilalți în timp ce ne bucurăm de mâncare sau îmbrăcăminte, etc.;
A ne implica într-o activitate virtuoasă fără a păstra în mintea noastră dorința de a ajunge la iluminare de dragul tuturor ființelor vii;
Faptele albe și negre
Fapta neagră de a înșela în mod intenționat Lama mințindu-l;
Fapta albă este de a nu minți niciodată intenționa, nici măcar în glumă, nicio ființă vie;
Fapta neagră de a determina pe cineva să regrete fapta bună pe care a făcut-o;
Fapta albă de a aduce pe cineva pe care îl instruim să aspire la iluminarea completă, mai degrabă decât să-l aducem să practice Calea inferioară;
Fapta neagră de a spune ceva neplăcut unui Bodhisattva din mânie;
Fapta albă de a încerca să vedem fiecare ființă vie ca pe Buddha însuși, să le vedem ca fiind complet pure;
Fapta neagră de a ne comporta cu viclenie față de cineva fără a ne asuma responsabilitatea personală pentru iluminarea lui;
Fapta albă de a menține o atitudine complet onestă față de orice ființă vie fără nici o înșelăciune.
Tabelul de urmărire
Jurămintele se repetă într-un ciclu de 25 de zile.
În fiecare zi, urmați jurămintele din dreapta acelei zile.
Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 10
Lecția 10 se va ocupa despre: Cum să ne păstrăm jurămintele.
În toate aceste lecții am vorbit despre:
Jurăminte;
Despre sursele jurămintelor;
Despre binecuvântarea lor (am vorbit în primele lecții despre utilitatea lor);
Cum încălcăm jurămintele;
Am vorbit despre cum se desfășoară ceremonia de conferire a jurămintelor;
Apoi, am trecut prin fiecare jurământ;
Iar în lecția 9 am descris anexele la lista de jurăminte, faptele albe și negre.
În această lecție vom vorbi despre modul de păstrare a jurămintelor. Există cinci puncte, pași sau cinci aspecte despre păstrarea lor.
A respecta jurămintele ca fiind cuvântul lui Buddha.
Sung la – cuvântul lui Buddha. Gupa – a respecta. Și aici este vorba de respectarea cuvintelor lui Buddha.
Conform Maeștrilor Asanga și Je Tsongkapa, primul pas care permite să ne păstrăm bine jurămintele este de a vedea în ele ca fiind cuvintele rostite de Buddha.
Buddha a vorbit despre toate aceste jurăminte în momente și locuri diferite, după care ele au fost adunate de către Maestrul Asanga. După cum știm Maestrul Asanga a primit îndrumări directe de la Manjushri, de la o ființă iluminată.
Deci, le vom vedea ca fiind spuse de entități iluminate al căror unic scop este să ne conducă la iluminare. Și este bine să le vedem ca și când entitățile iluminate ni le-au dat în mod direct. Buddha ni le-a spus personal, pentru că a știut care ne sunt nevoile și mintea noastră. Ele sunt cadoul nostru personal de la o ființă iluminată. El ne vede pe fiecare dintre noi, acum și peste cinci sute de ani, și peste o mie de ani de acum înainte. El ne vede mintea, ne vede gândurile și acesta este darul pe care ni-l oferă.
Ființele iluminate știu că, dacă păstrăm jurămintele, putem ajunge la iluminare și putem ieși din orice suferință. Și nu există altă cale de a realiza iluminarea completă: fără dezvoltarea Bodhicittei, nu există nicio cale de a ajunge la iluminare.
Scopul acestor jurăminte este de a practica cele șase perfecțiuni, de a ne dezvolta Bodhichitta și de a deveni Bodhisattva. Iar motivul, pentru care toate aceste lucruri funcționează, este că totul este gol de orice natură și că ele sunt rodiri karmice. Și dacă, cu ajutorul jurămintelor, plantăm semințe de binefaceri, atunci karma, mai devreme sau mai târziu, va trebui să dea rod. Dacă învățăm și cum să accelerăm procesul karmic, atunci vom culege roadele lor chiar în această viață. Și asta ne va forța să ne vedem pe noi înșine iluminați; nu vom mai avea de ales, vom fi îngeri iluminați în paradis.
Iar pentru cei care sunt sceptici: cel mai bun mod este de a păstra carnețelul și de a urmări consecvent jurămintele câteva luni sau un an, iar viața lor se va schimba. Va trebui să se schimbe.
Și dacă le păstrăm bine, vom fi pregătiți pentru Tantra, care la rândul ei, va aduce experiențe incredibile. Primele vor fi temporare și în cele din urmă vor fi supreme și veșnice. Fericirea veșnică, Ananda.
Așadar, acesta este primul aspect care ne ajută să ne păstrăm jurământul.
2. Cele trei intenții
Sum – trei, Sampa – intenție, gând. Adică, cele trei intenții.
A. Prima intenție este de a ne păstra jurămintele după ce ne-am încredințat că ele au fost spuse de o entitate iluminată, care a găsit calea de a le aduce la noi. Buddha a găsit modalitatea de a ni le aduce în conștiința noastră. Iar motivul, pentru care Buddha a găsit acest mod, este să ne aducă personal la iluminare. Deci, aceasta este prima intenție sau primul gând.
B. A doua intenție este să gândim măreț, să aspirăm la iluminare: să devenim Buddha, o entitate extraordinară care poate ajuta toate ființele de pe toate planetele din univers. Buddha este un înger uimitor care își poate trimite replicile pentru a-i ajuta pe toți ceilalți așa cum doresc. Și așa vom fi și noi. Așadar, nu vă îndoiți nici o clipă că nu aveți această abilitate, pentru că o aveți. Toată lumea are tot ce-i trebuie pentru a face calea. Karma pe care o avem este complet extraordinară. Îmbinarea dintre condițiile exterioare, modul nostru de viață și așa mai departe, întâlnirea cu acești profesori speciali, cu această tradiție specifică, este ceva fără precedent. Oportunitatea de a face calea de la început și până la sfârșit, există. Iar acest fapt este uimitor.
C. A treia intenție este de a ne stabili ca obiectiv dorința de a ajuta toate ființele. Când spunem „Toate ființele” acest obiectiv este infinit, iar noi vom fi cei care le vom oferi tuturor ceea ce au nevoie. Acesta este Buddha. El este capabil de a ajuta fiecare făptură în orice aspect de care are ea nevoie.
Aceste trei intenții la un loc, spun: „Pot să ajung la iluminare în această viață și să aduc lumii întregi această binecuvântare.”
Ce semnificație mai înaltă are această viață dincolo de asta? Ce poate depăși acest lucru în prioritățile mele? Eu una/unul, nu mă pot gândi la nimic.
Așadar, acesta este pasul doi: gândirea măreață, înaltă. Asta înseamnă să nu ne minimalizăm pentru că fiecare dintre noi are acest potențial.
Și acel Bodhisattva care percepe direct vacuitatea, percepe această strălucire în fiecare dintre noi. Oricine dintre noi poate ajunge acolo.
3. Datorită credinței și dorinței de iluminare, ne luăm jurămintele.
Dom pa lang înseamnă a lua jurămintele.
Ca rezultat al primilor doi pași, înțelegem că jurămintele provin de la o entitate iluminată, atotștiutoare, care ne vede și ne oferă acum o cale de a ne ilumina. Drept urmare, ne dezvoltăm încrederea în puterile noastre de a ajunge la iluminare și dorința de iluminare, din compasiune față de toate ființele; astfel venim să ne luăm jurămintele. Acesta este cel de-al treilea pas.
4. Respectul pentru jurăminte este cel mai înalt lucru din viața noastră.
Chok – înalt, sublim. Gupa – respect.
Choktu gupa înseamnă a respecta jurămintele ca pe cel mai înalt lucru. Ele sunt cel mai prețios lucru din viața noastră, pentru că este „trenul” nostru spre iluminare. Ne urcăm în tren și ne bucurăm de ele.
Bucurați-vă de faptul că v-ați luat jurămintele. Vă va face să fiți unul la un milion sau la zeci de milioane de oameni care se antrenează pe calea Bodhisattva pentru a ajunge la iluminare și care se angajează de a face calea.
Aurul, diamantul și fragmentul de diamant
Arya Nagarjuna compară un Bodhisattva care și-a creat aspirația spre iluminare sub forma dorinței, cu un Arhat, adică cel care a ajuns la Nirvana, dar care nu este pe calea Mahayana. El spune: „Ei sunt aur versus diamant”. Deși un Bodhisattva nu a ajuns încă la realizări similare ca ale unui Arhat, această dorință de a face calea pentru toate ființele, spune el, este ca diamantul în comparație cu aurul.
Dar, spune el: „Dacă ne uităm la cei care și-au generat aspirația spre iluminare sub forma dorinței, în comparație cu cei care și-au generat aspirația spre iluminare sub forma angajamentului de a acționa ca un Bodhisattva” – adică de a practica jurămintele, acțiune numită în Sursa binefacerilor mele: „a ne educa pe aceleași căi ca și ale copiilor celor victorioși”primii sunt ca fragmentul de diamant față de un diamant întreg. Și totuși această aspirație sub formă de dorință este cu mult mai valoroasă, este ca diamantul față de aur.
Dar cel care practică cele șase perfecțiuni și se angajează pe această cale prin jurăminte, spune el, este ca un diamant.
Deoarece karma plantată de toate acestea va trebui să ne ducă, mai devreme sau mai târziu la iluminare, trebuie să fim extrem de bucuroși. Ele ne fac să fim unici. Jurămintele sunt cheia paradisului.
Sub nicio formă, jurămintele nu trebuie considerate ca o pedeapsă, sau ca ceva limitativ, pentru că strică toată karma. Ele sunt un cadou minunat, sunt prietenul nostru cel bun.
5. A evita de a acționa împotriva jurămintelor.
Mi – cuvânt de negație, Gal wa – contradicție. Mi’n’gal wa înseamnă a nu acționa contrar jurământului.
Maeștrii Asanga și Je Tsongkapa ne spun deopotrivă: „Toate cele cinci aspecte trebuie să fie complete, astfel încât să putem păstra jurămintele”.
Dacă lipsește unul dintre aspecte înseamnă că nu le păstrăm bine.
Restaurarea jurămintelor deteriorate
Următorul subiect este cum restaurăm jurămintele pe care le-am încălcat. Într-una din lecțiile anterioare, am vorbit despre faptul că, în caz de încălcare, putem să ne confesăm. În continuare, ne vom referi la ce se întâmplă dacă le-am încălcat. Confesiunea și restaurarea jurămintelor se aplică numai încălcărilor secundare. De ce? Pentru că, dacă am încălcat un jurământ de bază, atunci am pierdut complet toate jurămintele. Este suficient să încălcăm un singur jurământ de bază, cu toate cele patru lanțuri, și am pierdut toate jurămintele. Dar ele se pot lua din nou.
După cum am spus: – jurământul de bază este încălcat grav dacă există toate cele patru lanțuri; – sau încălcarea jurământului de bază este secundară dacă a existat cel puțin unul dintre cele patru lanțuri, cu excepția jurămintelor nouă și optsprezece. Avem, deci, două categorii de încălcări: una gravă și alta secundară/minoră.
1. Infracțiunea neînsoțită de o afecțiune mentală.
În cazul în care am comis o infracțiune neînsoțită de afecțiune mentală, adică din lene sau din necunoașterea jurământului, jurământul va fi restaurat dacă decidem să nu mai repetăm din nou actul.
2. Infracțiunea însoțită de o afecțiune mentală
Încălcarea însoțită de o afecțiune mentală trebuie mărturisită. Ne referim aici la încălcările secundare și la orice încălcare a jurământului de bază care este secundară, dar care nu este completă. Je Tsongkapa nu este de acord cu acest lucru. El spune că trebuie să mărturisim unei ființe umane orice încălcare pe care o facem, fie că ea este însoțită de o afecțiune mentală, fie că nu.
Confesiunea
– Cel mai bine este să ne confesăm unui călugăr sau unei călugărițe, dar nu este obligatoriu.
– Persoana în fața căreia ne confesăm trebuie să înțeleagă ceea ce-i spunem. Adică pentru ca actul să fie cu adevărat o confesiune, trebuie să vorbim pe aceeași limbă cu celălalt, iar el trebuie să audă și să înțeleagă ceea ce-i spunem.
– În confesiune, intervine clar elementul de jenă, de stânjeneală. Este jenant să mărturisim și acest lucru este și un factor care ne va descuraja din a mai încălca din nou jurămintele.
– Geshe Michael, care este călugăr de mulți ani, spunea: „A te confesa este o adevărată artă”. La început ne va fi greu să facem asta, pentru că ne este jenă și ne place să ne vedem pe noi înșine în roz. Dar asta ne și purifică. Geshe Michael spune: „Trebuie să învățați cum să faceți asta bine”.
– Este foarte util să avem un partener bun, cineva în care să avem încredere. Fiecare va fi preotul de spovedanie al celuilalt. Sub nicio formă nu trebuie să ținem în noi fapta. Ne vom deschide și vom face Shakpa.
– Există, de asemenea, ritualuri standard de purificare pe care le putem face.
Când am încălcat un jurământ și simțim nevoia să-l curățăm se poate face ritualul de purificare. Sau se pot stabili perioade în care să facem purificarea. Călugării fac asta din două în două săptămâni și se numește: Sojong.
So vine din Sotar, Sosor, adică jurăminte personale. Iar Jong înseamnă a purifica. Călugării fac Sojong o dată la două săptămâni. De două ori pe an au Sojong Chenmo, adică Marele Sojong – o ceremonie mare de confesiune.
Faptul că actul de confesiune este jenant, chiar asta o face să funcționeze. În ceremonia oficială toată lumea citează textul împreună și nu este neapărat atât de stânjenitor.
Deci, ceea ce este important în acest act de confesiune este să avem încredere în persoana căruia ne confesăm, să înțeleagă ceea ce-i spunem, să înțeleagă ceea ce facem și să dorească să ne sprijine. Cineva care nu va merge să spună la toată lumea. Confesiunea va trebui făcută cu toată sinceritatea și cu intenția de a nu mai încălca jurământul.
Este foarte bine ca mărturisirea să fie însoțită de cele patru puteri. Chiar înainte de a deschide gura, va trebui să ne gândim în prealabil la vacuitate și la karmă. Să ne gândim că fapta se va întoarce la noi și ne va face să suferim din nou. Iar când venim să mărturisim, venim deja cu regretul și înțelegerea prostiei faptei.
Cinci factori care determină severitatea încălcării
1. Tipul de jurământ pe care l-am încălcat.
Ngowo nyi înseamnă natura actului. Cu alte cuvinte dacă este un jurământ de bază/primar sau secundar.
Deci, primul factor care determină severitatea încălcării este dacă jurământul este primar sau secundar.
2. Ce a provocat infracțiunea sau instigatorul.
Jepa înseamnă ce ne-a instigat să facem infracțiunea. Je înseamnă a face, a efectua.
Există fapta și agentul. Deci Jepa este factorul/agentul care ne-a determinat să facem fapta sau ne-a instigat s-o facem.
Și care este motivul? A. Necunoașterea jurămintelor. – Asta înseamnă că ori nu cunoaștem jurămintele, ori nu le-am învățat bine – sau am uitat că le-am luat, sau mintea noastră este distrasă. Antidotul: Cum depășim această problemă? a. Studiem jurămintele, și ținem carnețelul, și b. Ce vom face cu distragerea atenției și a uitării? Ne vom dezvolta Sheshin și Drenpa – vigilența și aducerea aminte. Cum le dezvoltăm? – Prin păstrarea jurământului; – și prin meditație. Meditația ajută foarte mult la dezvoltarea acestora. Pe de altă parte, păstrarea jurămintelor ajută foarte mult la progresul meditației, deoarece aceștia sunt factorii pe care îi dezvoltăm atât în cadrul meditației, cât și în afara acesteia.
B. Atacul unei afecțiuni mentale.
Mintea noastră este dominată de o afecțiune mentală.
C. Lipsa de respect față de jurămintele luate.
Cunoaștem jurămintele, dar nu le considerăm importante sau le desconsiderăm și le încălcăm cu bună știință.
Care este factorul cel mai grav care ne determină să le încălcăm? Lipsa de respect.
3. Prezența celor trei otrăvuri.
Al treilea factor care determină gravitatea infracțiunii este:
Duk – otravă, Sum – trei.
Deci, cele trei otrăvuri sau „Cei trei generali“.
În ce măsură „cei trei generali” sunt prezenți în conștiința noastră în momentul săvârșirii faptei. Și cine sunt „cei trei generali”?
A. În cap de listă se află ignoranța, apoi
B. Dorința alimentată de ignoranță,
C. Aversiunea sau ura alimentată de ignoranță.
Spunem că severitatea faptei este determinată de gradul de prezență a celor trei în conștiința noastră.
Când nu sunt ele în conștiința noastră? Le avem tot timpul. Până când vom percepe vacuitatea, ele vor alerga fără astâmpăr în mintea noastră, producând karmă, determinându-ne astfel să rămânem în continuare în Samsara.
Antidotul: Este păstrarea jurămintelor și dobândirea înțelepciunii. Păstrarea jurămintelor este scutul nostru de apărare, care ne protejează de otrăvurile din interiorul nostru, ce sunt absorbite în conștiința noastră. În cele din urmă, înțelepciunea le va elimina, pentru că toate provin din ignoranță. Și odată ce am făcut antidot la ignoranță, ne-am vindecat. Deci, Dharma este medicamentul suprem care ne vindecă de cele trei otrăvuri. Așadar, măsura în care ele ne motivează actul – gradul de ură sau gradul de dorință – determină gravitatea faptei. Și acest lucru numai noi îl putem ști, nimeni altcineva. Este doar între noi și „doamna Karma”.
4. Față de cine a fost comisă infracțiunea.
Shi înseamnă obiect și, de asemenea, bază.
Nivelul obiectului determină severitatea faptei, iar acest lucru este întotdeauna adevărat din punct de vedere karmic: – Infracțiunea contra unui animal, este mai mică decât față de om. – Infracțiunea contra unei persoane oarecare este mai mică decât față de o persoană care suferă, de exemplu, și care are nevoie de noi. – Infracțiunea contra unui părinte este mult mai gravă decât cea față de o persoană oarecare. – Iar infracțiunea contra unui profesor spiritual este cel mai rău lucru pe care îl putem face. Sogyal Rinpoche a scris că această infracțiune distruge calea spre iluminare. Așadar, severitatea faptei este determinată de obiect. Și aici avem clasificarea în funcție de gradul de severitate a infracțiunii:
Dacă obiectul este un animal, severitatea infracțiunii este mai mică, deoarece animalul nu poate ajunge la iluminare în această viață.
Rănirea fetusului uman sau a omului este o infracțiune de nivel mediu.
Uciderea părinților sau a învățătorului este o infracțiune extrem de grea.
Desigur că emoția care însoțește fapta este un alt factor care determină gradul de severitate. Dacă nu există sentimentul de ură, karma acumulată de pe urma faptei nu este la fel cu karma acumulată de o faptă săvârșită cu ură. Totuși, chiar și uciderea accidentală a unui „obiect puternic” este o karma foarte grea.
5. Întinderea încălcării
Sokpa înseamnă acumulare.Sokpa se referă la numărul de încălcări pe care le-am acumulat.
• Dacă am acumulat până la cinci infracțiuni minore, nu este foarte grav.
• Dacă am acumulat un număr mare, dar pe care îl putem număra, severitatea este medie.
• Și dacă nu le putem număra, atunci este foarte grav.
Și acum ultima listă:
Patru cauze care ne determină să încălcăm jurământul
Trebuie să le știm pentru că ele sunt importante.
1. Necunoașterea jurământului
Shepa înseamnă cunoaștere, Mi Shepa – necunoaștere.Mi Shepa înseamnă că nu cunoaștem jurămintele deloc.
Antidotul
Care este antidotul?
Tungwa înseamnă cădere, în sensul de a încălca jurământul. La – cuvânt de legătură, Kepa – expert. Tungwa la kepa înseamnă să devenim experți, să devenim un maestru al jurămintelor.
Am văzut cât este de învățat. Nu le putem învăța pe toate deodată. De aceea va trebui să învățăm un pic în fiecare zi, iar zilnic să ținem carnețelul pentru a lucra cu ele.
2. Lipsa de conștientizare sau lipsa de atenție.
Ce este Bak mepa? Este lipsa de conștientizare sau neatenția.
Asta înseamnă că nu suntem atenți la ceea ce facem. Nu suntem conștienți, facem lucrurile automat.
Cuvântul pentru mireasă în tibetană este Bakyo, deoarece este în permanență foarte precaută cu soacra ei.
Bak mepa înseamnă că nu suntem deloc atenți. Nu observăm ce se întâmplă cu noi, suntem împrăștiați, mintea noastră este permanent distrasă, acționăm automat și în acest fel proastele noastre obiceiuri ne vor târî după ele.
Antidotul
Deci care este antidotul?
Dren She este o prescurtare a cuvintelor Drenpa și Sheshin – adică aducerea aminte și vigilența. Ten înseamnă a cultiva.Drenshe ten are sensul de a ne cultiva atenția și aducerea aminte.
3. Atacul unei afecțiuni mentale.
Al treilea factor:
Nyomong – afecțiune mentală. Mangwa – multe.
Afecțiunile mentale pun stăpânire pe noi.
Antidotul
Ce vom face ca antidot?
Nyun – este o prescurtare a cuvântului nyonmong care înseamnă afecțiune mentală.She chewa – cel mai mare sau principal. Nyen po – antidot.
Va trebui să învățăm să ne identificăm cea mai mare afecțiune mentală și să începem să lucrăm la ea. Și aici este o capcană. Când îi vom spune cuiva: „Recunoaște-ți cea mai mare afecțiune mentală!”, el se va strădui, va căuta și, în cel mai bun caz, o va identifica pe cea de a doua. Asta deoarece afecțiunea principală este atât de mare, încât n-o poate observa; el este, practic, cufundat complet în ea. De aceea este nevoie de Lama sau de soț.
4. Lipsa de respect față de jurăminte.
Ma gupa – lipsa de respect față de jurăminte.
Antidotul
Și antidotul este:
Gupa – respect.
Antidotul este de a ne dezvolta respectul și aprecierea față de Buddha și față de jurămintele pe care ni le-a oferit. Și într-adevăr, dacă începem să-l respectăm pe Buddha și practicăm jurămintele o perioadă, vom vedea foloasele lor. Este cu adevărat greu să ne dezvoltăm respectul până când nu vom începe să vedem binecuvântarea lor în mod personal. Înainte de a face asta, este doar teorie pentru noi. Dacă începem să le practicăm, va veni și binecuvântarea. Poate dura ceva timp, dar atunci când le vom vedea beneficiile, nu ne vom mai putea opri, deoarece știm că funcționează. Și atunci, cu siguranță, vom începe să le respectăm.
Cum urmărim jurămintele în carnețel.
Cum le urmărim? Desigur, va trebui să le introducem în carnețel. În primul rând, ne pregătim un carnețel și lista cu toate jurămintele. Lista noastră cuprinde toate jurămintele: de refugiu, Pratimoksha (cele cinci jurăminte pe viață) și Bodhisattva. Așadar, să zicem că am ajuns la 120 și facem șase pe zi. Deci 120 este un număr bun, deoarece se împarte la șase iar dacă le împărțim la 6, rezultă 20. Deci avem un modul de 20 de zile. Pe pagina carnețelului trebuie să fie șase jurăminte. Aici va fi numărul 1, aici va fi numărul 21, aici va fi numărul 41, 61, 81 și 101. Acestea sunt cele pe care le urmărim în prima zi. În a doua zi, atunci ai 2, 22, 42, 62, 82 și 102. Și așa mai departe.
Toată această împărțire este pentru a nu fi cu un singur set de jurăminte într-o singură zi. Pentru că vrem să practicăm o gamă cât mai largă de jurăminte. Într-o zi nu vom avea jurămintele legate de toate perfecțiunile. Dacă numărul nu se împarte la șase, vom avea un rest pe care îl vom aranja la final. După ce am terminat un ciclu, repetăm de la început. În cazul că dorim să insistăm mai mult pe un anume jurământ, putem să-l trecem în contul altuia. Metoda nu este bătută în cuie, ea este o sugestie. La „minus” putem scrie că nu am fost conștienți în acea zi de subiect, sau că am evitat să facem ceva pozitiv și nu trebuie neapărat să fie o infracțiune. Va veni ziua când nu vom mai face toate acestea. Lama Atisha spunea: „Jurămintele de călugăr nu le încalc niciodată, jurămintele Bodhisattva foarte rar, dar pe cele tantrice le rup în continuare”. Și va veni ziua când nici pe acestea nu le vom încălca, iar atunci vom fi ca și iluminați, dacă nu chiar iluminați.
Două niveluri de practică a Bodhichitei
1. Nivelul dorinței
În Sursa binefacerilor mele există un verset în care se cere binecuvântarea Lamei.
Am ajuns să alunec în marea suferință a vieții. Binecuvântează-mă să văd că fiecare ființă vie, Ca și mama mea fiind, În marea durere și agonie, ca și mine, a căzut. Permite-mi să practic înalta dorință De a atinge iluminarea, pentru a o scoate din suferință.
Acesta este versetul care exprimă Bodhichitta dorinței. Bodhisattva cere Lamei să-l binecuvânteze pentru a-și genera în inima sa dorința de a se ilumina. Tot ceea ce vrea să facă în viața lui este de a se putea conecta la suferința tuturor ființelor și de a dori să le ajute.
2. Nivelul de acțiune
Un alt nivel al Bodhicittei este:
Binecuvântează-mă să văd clar Că numai aspirația în sine nu este suficientă. Nici calea spre iluminare singur nu o pot finaliza Fără o practică temeinică a celor trei moralități. Dă-mi dorința fermă de a mă educa Pe aceleași căi ca și ale copiilor celor victorioși.
Faptul că stăm și ne rugăm este minunat, dar nu este suficient. Acum trebuie să începem să ne schimbăm lumea și pentru asta va trebui să ne schimbăm conștiința, deoarece lumea întreagă este numai proiecția noastră. Deci, va trebui să ne purificăm conștiința, să ne schimbăm modul nostru de comportare.
Acesta este cel de-al doilea nivel: ne angajăm să ne schimbăm, să ne purificăm.
Ambele niveluri de jurământ sunt incluse în ceremonie
Pentru cei care vor lua jurămintele: este important ca mai înainte să-și finalizeze toate temele, testele și examenul final. Toată lumea face aceeași ceremonie. Va exista o etapă în care se spune „eu vreau”, și în acest moment, fiecare va decide în sinea lui nivelul pe care și-l asumă:
Persoana poate lua jurămintele sub forma de dorință. Asta înseamnă că trebuie să gândească ca un Bodhisattva. Adică, intenționează să aducă binecuvântare tuturor ființelor, dar el nu intenționează încă să acționeze ca un Bodhisattva. Acesta este primul nivel de generare a Bodhicittei. Deci, după ce am vorbit împreună despre jurăminte și voi v-ați lămurit, în sinea voastră vă veți angaja să vă dezvoltați Bodhichitta sub forma de dorință.
Sau, dacă sunteți mai îndrăzneți și doriți cu adevărat să vă accelerați calea, atunci veți putea să vă luați jurămintele sub formă de acțiune; să vă angajați să acționați ca un Bodhisattva, pentru a vă antrena mintea.
Răbdarea pe calea spirituală
Acesta este scopul jurămintelor. Jurămintele sunt pentru cei care doresc să devină un Bodhisattva, pentru cei care vor să se purifice și, în același timp, să facă tot efortul pentru a ajuta toate ființele și a rezista în față greutăților. Un element important pe calea spirituală este disponibilitatea de a face față dificultăților căii. O cale spirituală demnă de numele ei ne va provoca. Ea ne va pune în situația de a ne confrunta cu alegeri care nu vor fi ușoare, deoarece mintea noastră nu este pură. O cale autentică ne va împinge spre o direcție pură și ne vom confrunta cu dificultăți. Dacă vă amintiți când am vorbit despre perfecțiunea răbdării, am spus că există trei niveluri de răbdare.
Primul nivel este răbdarea când ne rănește cineva. Cineva face ceva și ne rănește, iar noi ne antrenăm să nu reacționăm furios, să nu-l rănim înapoi, să ne asumăm responsabilitatea pentru această karmă care a rodit și astfel să-i punem capăt.
Al doilea nivel este când au loc dezastre naturale și nu avem pe cine să ne supărăm. Și, cu toate acestea, tot ne plângem sau ne simțim victime și așa mai departe. La acest nivel, va trebui să nu ne mai plângem, să nu mai acuzăm și să nu ne mai credem victime, ci doar ne asumăm responsabilitatea pentru această karmă.
Al treilea nivel, și poate cel mai important în practica Bodhisattva, este dezvoltarea răbdării pe calea spirituală. În sensul de a nu ne lăsa descurajați de diferitele obstacole care apar pe calea spirituală sau de calea pe care o facem. Ideea de a lua jurămintele este de a ne angaja să acționăm într-un mod care să ne purifice și să purifice lumea, de dragul întregii creații. A spune că nu avem timp să medităm, sau nu avem bani să venim la cursuri, sau că nu prea avem chef – toate acestea sunt obstacole spirituale.
Pe măsură ce progresăm pe calea spirituală, vor apărea dificultăți. Și se întâmplă în paralel: pe de o parte suntem mai mulțumiți, mai fericiți, mai calmi, iar pe de altă parte, va trebui să ne confruntăm cu provocări mult mai mari. Așa cum prințul din poveste se îndreaptă călare spre castelul unde prințesa viselor sale este închisă pentru a o salva, iar pe drum va trebui să se lupte cu balauri și mai mari. Așa se întâmplă și pe calea spirituală.
Responsabilitatea personală
Răbdarea de nivelul al treilea este de genul în care Bodhisattva își spune: „Orice s-ar întâmpla, eu nu renunț la această cale. Mi-am luat un angajament. Toate ființele mă așteaptă, ele depind de mine.”
A ne asuma responsabilitatea personală.
Noi suntem personal răspunzători de lumea pe care am creat-o. Și acesta este un nivel de moralitate foarte ridicat; moralitatea Bodhisattva este un nivel foarte ridicat. Depășește cu mult jurămintele călugărilor și nici nu trebuie să fim călugări pentru asta. Este un nivel foarte înalt de moralitate, în care o persoană își asumă responsabilitatea pentru această lume, iar acest lucru se reflectă în dorința sa de a practica. Care este karma care ne aduce să cunoaștem aceste jurăminte? Ea este dorința noastră obsesivă de a-i ajuta pe cei ce suferă. Această dorință creează karma atotcunoașterii. În Cursul 4 se spune că ceea ce creează karma atotcunoașterii este dorința de a ajuta toate ființele. Nu știm cum să-i ajutăm pe toți, dar „dorim atât de mult” să-i ajutăm, deoarece durerea lor este și durerea noastră. Și din această dorință sunt plantate semințele care ne vor aduce răspunsurile, atotcunoașterea. Buddha nu a devenit peste noapte atotcunoscător. El a plantat multă karmă pentru a ajunge la ea, iar karma este tocmai această dorință de a ajuta toate ființele.
Jurămintele sunt antidot la egoism
Care este karma recunoștinței? Un Bodhisattva își spune: „Voi face tot ceea ce este necesar pentru a ajuta toate ființele, chiar dacă nimeni nu mă ajută și nimeni nu apreciază ceea ce fac”. Necondiționat. Este un nivel foarte ridicat. Dacă nu simțim că suntem la acest nivel, nu trebuie să ne îngrijorăm. De aceea studiem jurămintele, de aceea le luăm: pentru că ele ne ridică la acest nivel. Așadar, a spune „încă nu sunt la acest nivel, așa că nu pot să le iau”, este o prostie. Pentru că tocmai aceasta este calea de a ne ridica la acest nivel. Aceste jurăminte vin să ne combată egoismul, care ne provoacă toată suferința noastră. Deci, aceste jurăminte sunt exact modul în care, ajutându-i pe alții, ne scoatem pe noi înșine din suferință. Este același principiu ca în Tong Len. Dacă în prezent vedem oameni suferinzi în jurul nostru, pe măsură ce cultivăm perfecțiunile, aceștia se vor schimba automat, pentru că ei sunt, oricum, proiecțiile noastre. Nu trebuie să educăm pe nimeni, ci doar pe noi înșine. Jurămintele ne ajută, de asemenea, să ne eliberăm de atașamentul față de cele opt gânduri lumești. Vă amintiți de cele opt gânduri lumești? Ce fac eu de obicei și toți oamenii din jurul meu?
Vreau bani și bunuri
Nu-mi place să fiu în deficit.
Caut să mă simt bine,
Urăsc să mă simt rău.
Caut reputație,
Nu-mi place să fiu criticat.
Vreau să fiu lăudat,
Nu-mi place contrariul.
Dacă ne uităm la tot ceea ce facem în viața de zi cu zi, putem vedea că acționăm pe una din aceste opt direcții. Orice lucru pe care-l facem intră în aceste categorii. Ele se numesc „Cele opt gânduri lumești” și sunt discutate în Lo Jong 1 și în Cursul 1. Așa se exprimă egoismul în viața noastră. Căutăm să ne fie bine, să fim fericiți și să nu ne lipsească nimic. Și suntem gata să facem o mulțime de lucruri pentru asta. Dar ele sunt exact ceea ce ne blochează în Samsara. Așadar, jurămintele Bodhisattva în mod clar ne scot din această stare de spirit în care acționăm și gândim. Aceasta este o schimbare uriașă. Este un antidot al egoismului, pe care Primul Panchen Lama l-a numit „imensul dăunător” în textul „Ofrandă Lamei”. Cel mai mare dăunător este prețuirea de sine. Este sursa suferinței noastre și este o condiționare foarte adâncă în ființa noastră. Suntem condiționați să avem grijă de noi înșine și am făcut-o de milioane de ani. Rezultatul este întotdeauna invers. Avem o idee despre „eu” în care credem, îl apărăm tot timpul și acționăm în numele lui. Acest „eu” care nu a existat, nu există și nici nu va exista vreodată, ne provoacă toată suferința. Jurămintele Bodhisattva vin să inverseze acest lucru. Ele generează iluminarea pentru noi; ele deschid calea spre iluminare. Nu există iluminare în interiorul eului. Nu există așa ceva. Sunt două lucruri total opuse. Trebuie să scăpăm de ego-ul nostru pe calea spre iluminare, iar jurămintele Bodhisattva ne ajută în această privință. De aceea, la început jurămintele ni se par incomode, pentru că ele merg împotriva condiționărilor noastre. Și nu suntem diferiți de alții. Diferența constă doar în faptul că am cântărit cu seriozitate să ne angajăm pe această cale. Și, cu adevărat, calea este minunată pentru că, în același timp, ne ajută să încetăm suferința și îi ajută și pe ceilalți să nu mai sufere.
Binecuvântarea care vine din buna păstrare a jurămintelor
Deci, dacă luăm jurămintele și le păstrăm cum trebuie și vom începe să vedem binecuvântarea lor, atunci aprecierea noastră pentru ele se va adânci. Și, în cele din urmă, ne vor aduce la iluminare. Se spune că Buddha ne va vedea ca pe propriul lui copil și ne va susține în progresul nostru pe calea spirituală. Între timp, calea ne va aduce multe beneficii. Chiar înainte de iluminare există multă binecuvântare: – În primul rând, vom fi cu mult mai satisfăcuți. – Afecțiunile mentale se vor diminua. – De asemenea, vom acumula multe binefaceri. – Iar moralitatea noastră se va îmbunătăți.
Dacă se întâmplă să murim înainte de a ajunge la iluminare: – Vom muri bine. Vom muri fericiți, vom avea sentimentul că viața noastră a avut sens, că am făcut tot ceea ce am putut mai bine în această viață. – Se va activa o karmă foarte bună pentru viața următoare. – Va face ca viața următoare să fie bună. – Vom avea multe oportunități de a practica, pentru că jurămintele Bodhisattva vor merge după noi și automat ne vor crea un mediu în care să putem continua să practicăm pentru a ajunge la iluminare. – În viața următoare, vom deveni automat maeștri în menținerea moralității. – Și cel mai important lucru este să o facem pentru ceilalți.
Mulțumiri
Vom trimite mulțumirile noastre lui Geshe Michael, care a creat pentru noi acest material atât de frumos și ne-a permis să ne bucurăm de marea binecuvântarea a acestor lucruri. Și dacă vă luați jurămintele, vă doresc să le păstrați cât mai bine pentru a ajunge cât mai repede la iluminare, chiar în această viață. Iar acum vom trimite tuturor ființelor binecuvântarea noastră. Și fie ca toate faptele noastre să aducă binecuvântare întregii lumii.
Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 9
Motivele pentru care încălcăm jurămintele secundare
Există două modalități de încălcare a jurămintelor secundare: cu afecțiune mentală și fără afecțiune mentală.
A. Modul în care încălcăm jurământul secundar atunci când există o afecțiune mentală
1.Prima modalitate este atunci când apare un sentiment de răutate.
2. A doua modalitate:Ceea ce înseamnă supărare sau resentiment.
Ca urmare a atitudinii ostile sau a resentimentelor pe care le avem față de cineva – evităm să-l ajutăm.
Acestea sunt situațiile în care suntem afectați de kleshas sau de afecțiuni mentale și, prin urmare, suferim.
B. Apoi, există posibilitatea să comitem infracțiunea fără să fie însoțită de o afecțiune mentală:
1. Lenea
Lelo înseamnă lene. Nu ne vine să-l ajutăm pe celălalt. Nu-l urâm, nu suntem supărați pe el, doar ne este lene.
2. Nyomle
Nyomle este situația în care nu ne bucurăm să facem lucruri bun; este lipsa bucuriei efortului. Nu suntem atrași să facem bine. Ne este greu să ne imaginăm o astfel de situație, majoritatea oamenilor așa sunt, și de aceea ei nu se află aici.
Fără a ne păstra jurămintele, fără să le mărturisim pe cele încălcate, fără să le reparăm pe cele rupte și fără a face efortul de a nu le mai încălca – sau dacă nu le-am luat – toate lucrurile minunate pe care această cale le promite nu se vor întâmpla.
Doar ascultând lecțiile, nu se vor întâmpla prea multe. Lucrurile se întâmplă ca urmare a practicii, pe măsură ce mintea noastră este supusă transformării, iar jurămintele sunt un mijloc de antrenament. Este ca în sport: fără să facem exerciții pentru dezvoltarea condiției fizice, nu vom avea condiție fizică bună.
Dacă practicăm, putem întâlni îngeri și putem deveni și noi îngeri – asta promite această cale.Am trecut deja peste toate perfecțiunile, dar ne-au mai rămas încă 12 jurăminte.
Alte două categorii suplimentare de jurăminte generale
În lista jurămintelor secundare mai există încă câteva jurăminte care nu aparțin în mod direct de nicio perfecțiune. Ele sunt mai generale și sunt împărțite în două categorii:
Infracțiuni împotriva moralității de a acționa pentru toată creația(fapte care ne împiedică să ajutăm ființele în mod activ).
Și apoi mai există un alt set de infracțiuni numite „fapte negre și fapte albe”(acțiuni care determină dacă ne pierdem sau ne păstrăm orientarea spirituală în viețile viitoare).
Infracțiuni împotriva moralității de a acționa pentru toată creația.
35.A nu ajuta pe cei care au nevoie de ajutor.
Așadar, încălcarea jurământului secundar treizeci și cinci este atunci când evităm să ajutăm pe cineva nevoiaș sau care are necazuri – și asta nu neapărat când cineva este în necaz, ci pur și simplu are nevoie de ajutor și nu-l ajutăm.
Opt situații în care trebuie să ajutăm
În continuare vom prezenta cazurile în care ar trebui să oferim ajutor. Există opt situații:
Cineva își asumă o anumită sarcină și noi ar trebui să-l ajutăm. Bodhisattva întotdeauna va căuta cum să ajute oamenii. Dacă cineva vrea să publice sau să traducă o carte, noi îl ajutăm.
Întrebare:El trebuie să ne ceară sau nu?
Răspuns: În general, dacă știm că o persoană are nevoie de ajutor și noi avem capacitatea și posibilitatea de a ajuta, trebuie să o ajutăm. Ideea este de a dezvolta o minte care caută să ajute. Dacă suntem un Bodhisattva serios, atunci vom căuta cele mai puternice obiective karmice și ne vom concentra pe ele toate eforturile. În general, mintea unui Bodhisattva este o minte care încearcă să ajute oamenii.
Cineva încearcă să ajungă undeva. Îl ajutăm să ajungă acolo unde are nevoie; îl vom îndruma dacă este cazul sau îl ajutăm în aranjamentele de călătorie și așa mai departe.
Cineva încearcă să învețe o limbă străină. Îl ajutăm fără a fi nevoie ca noi să cunoaștem limba respectivă. Îl ajutăm să-și găsească un profesor, o sală de clasă sau îl ajutăm să-și plătească școlarizarea și așa mai departe. Ce face Buddha? El ne învață, nu este așa? Dar pentru asta este nevoie de un limbaj. Învățarea cuiva a acestei limbi îi va permite ulterior să învețe Dharma.
Fără să vorbim o limbă anume, nu putem învăța Dharma. Așadar, a preda limbi străine înseamnă a crește calitatea vorbirii lui Buddha. Buddha are o calitate a minții, o calitate a vorbirii și o calitate a corpului. În acest fel plantăm semințe, care atunci când vor rodi, vom avea mai multă capacitate de a preda Dharma, limbajul nostru va fi cu mult mai bogat pentru a ajunge la oameni. Deci este o mare binecuvântare de a preda limbi străine.
Cineva încearcă să învețe unele abilități, să dobândească o profesie sau o meserie pentru a-și câștiga traiul, cu condiția să nu fie ceva dăunător; Dacă vrea să învețe arta războiului sau să fie măcelar – nu-l vom ajuta.
Cineva încearcă să-și protejeze bunurile– îl ajutăm.
Cineva încearcă să aproprie oamenii, să îi împace între ei sau să împace dușmanii – atunci vom fi extrem de fericiți să-i ajutăm.
Cineva încearcă să facă o binefacere sau să organizeze un eveniment de caritate (de exemplu, strângerea de fonduri)pentru scopuri bune – îl ajutăm.
Cineva încearcă în general să facă o binefacere– îl ajutăm. Dacă vedem că vrea să facă ceva bun, ne dă ocazia să-l ajutăm.
Punctul șapte se referă la un eveniment specific; un eveniment anume, o lecție sau o vizită sau o călătorie a unui profesor. Iar punctul opt se referă la orice binefacere.
Când încălcăm jurământul?
Dacă evităm să ajutăm în aceste cazuri, atunci când motivația noastră este furia sau lenea.
Când suntem scutiți de a da ajutor?
Dacă suntem bolnavi.
Dacă ne-am obligat să fim în altă parte în acea perioadă.
Dacă facem ceva mai important.
Dacă găsim pe altcineva care poate să ajute cu mult mai bine decât noi.
Dacă nu suntem capabili să ajutăm.
Dacă credem că nu avem posibilitatea de a finaliza sarcina pe care persoana dorește să o îndeplinească – poate nu caută în locul potrivit.
Dacă persoana are un alt ajutor.
Dacă vrem să-i dăm o lecție. Lama Dvora Hla spune: „Aici atrag întotdeauna atenția: „Fiți cu băgare de seamă, pentru că răzbunarea se poate strecura ușor aici!”.
Dacă ajutorul nostru creează mai multe probleme decât să ajute.
36. A nu ajuta pe cei bolnavii.
Încălcarea jurământului 36 este atunci când nu ajutăm bolnavii. Cineva este bolnav, îl putem ajuta dar nu-l ajutăm, datorită resentimentelor pe care le avem față de el sau pentru că suntem leneși. Cazurile de excepție sunt aceleași cu cele anterioare (a jurământului 35).
37.A nu ajuta în general pe cei care suferă.
Când cineva suferă şi nu încercăm să-i ușurăm suferința. Cum ar fi suferința care rezultă din:
– Orbire. – Asurzire. – Are un handicap. – Suferință care provine din epuizare. – Sau cineva s-a întors dintr-o călătorie lungă. – Sau cineva este chinuit de ură față de cineva – acesta este genul de suferință pe care noi ca Bodhisattva căutăm să o ușurăm, – Sau cineva care a fost doborât de altcineva și este trist, Concediat, sau ceva de acest gen și trebuie să îl ajutăm. Iar dacă nu facem efort pentru a-l ajuta, atunci am încălcat jurământul treizeci și șapte.
Din nou, situațiile de excepție pentru acest jurământ sunt același cu cele pe care le-am menționat anterior.
38. A nu încerca să oprim pe cineva care acționează în mod periculos.
Dacă suntem Bodhisattva și am învățat despre toate jurămintele, despre karmă, înțelegem că orice acțiune are un rezultat și dacă vedem pe cineva că acționează într-un mod periculos, acumulând astfel o karmă grea – în această situație va trebui să-i vorbim, să-l atenționăm. Chiar dacă nu vom reuși întotdeauna, va trebui să încercăm să-l descurajăm din acțiunea lui, să-l aducem pe calea cea bună și să-l împiedicăm să acumuleze karmă negativă.
Situații de excepție
A. Dacă nu suntem în stare să-i schimbăm intențiile. Dacă el nu dă greutate vorbelor pe care i le spunem, de exemplu. Dacă nu ne apreciază, atunci nu vom putea să-l ajutăm. De aceea, este important să ne comportăm într-un mod în care să ne aprecieze sau să putem să-l îndreptăm spre altcineva care ar putea să-l ajute mai bine decât noi.
B. Dacă considerăm că prin a-i acorda ceva timp, acesta își va da singur seama de situație, ceea ce uneori este cel mai bine. Câteodată este mult mai bine pentru el să învețe din eroarea lui și apoi să nu o mai repete. Este mai eficient așa decât să-l corecteze altcineva.
C. O a treia situație în care suntem scutiți de a opri pe cineva este, dacă credem că Lama lui va face asta, că îl va opri. Dacă el are un Lama – atunci Lama va avea grijă de el, iar atunci vom fi eliberați din această îndatorire.
D. Dacă credem că intervenția noastră îl va determina să ne urăscă, deci nu prea i-am fost de folos.
E. Dacă știm că nu ne va asculta.
F. Sau dacă vrem să-l învățăm minte.
Așadar, acestea sunt toate cazurile în care nu trebuie să intervenim, dar dacă există o modalitate prin care putem interveni astfel încât să ajutăm pe cineva, atunci va trebui să ne implicăm.
39. A nu răsplăti pe cel care ne-a ajutat.
Jurământul treizeci și nouă este foarte important pentru un Bodhisattva. El este încălcat atunci când nu întoarcem binele pe care ni l-a făcut cineva.
De ce oamenii nu fac asta? De ce oamenii nu-l răsplătesc pe cel care le-a făcut un bine?
Ori nu se gândesc la asta deloc, ori nici nu au observat că li s-a făcut un bine, ori nu au obiceiul de a oferi ceva înapoi. Așadar, va trebui să începem să ne dezvoltăm această conștientizare. Un Bodhisattva privește cu multă atenție la acest lucru.
Sau, uneori, ne gândim: “Oh! Binele pe care mi l-a făcut este atât de mare încât niciodată nu voi putea să-l răsplătesc pentru asta.” Cu atât mai mult va trebui să ne străduim să-l recompensăm, chiar dacă în prezent nu ne este clar cum vom putea face acest lucru.
Datoria noastră față de lume este enormă
Dacă este adevărat că am avut nenumărate vieți și dacă este adevărat că toată lumea a fost mama noastră, înseamnă că fiecare ființă ne-a făcut, de nenumărate ori, un mare bine. Și de aceea, suntem datori întregii lumi. Fiecare dintre noi are o mare datorie față de lume, ceea ce este absolut adevărat.
Chiar și dacă ne uităm doar la această viață pe care o trăim, fiecare avem un acoperiș, avem mâncare, avem medici, avem membri de familie care ne iubesc și cărora le pasă de noi. Există cineva care deține un magazin alimentar pentru noi, de unde putem cumpăra mâncare; există cineva care conduce o companie de telefonie și stă la ședințe lungi, pentru a ne oferi un serviciu de comunicații.
Această lume ne servește constant pentru a ne crea nouă condițiile de a ne ilumina.
Credeți că exagerez? Această lume întreagă există în jurul meu pentru a putea ajunge la iluminare. Am o mare datorie față de această lume. Sunt datoare fiecăruia care există în lumea mea.
Un Lama a spus odată că, până nu vom rambursa toată această datorie, nu vom putea ajunge la iluminare. Așadar, trebuie să-i răsplătim pe mulți pentru bunătatea făcută. Acest jurământ începe să lichideze aceste datorii. Un Bodhisattva va căuta cu siguranță să se revanșeze față de toți cei care i-au făcut bine.
Ar trebui să-l vedeți pe Geshe Michael cum se comportă când vine un profesor de-al lui în vizită, chiar dacă acesta l-a învățat și o virgulă. De câteva ori, pe învățătorii mănăstirii care au venit să-l viziteze sau pe profesorul lui de yoga, el îi întâmpină cu atâta bucurie: le dăruiește multe flori și se prosternează în fața lor, pentru că înțelege ce înseamnă un profesor. El înțelege generozitatea enormă pe care au manifestat-o profesorii față de el. Este impresionant să vezi la Geshe Michael atâta recunoștință față de profesorii lui.
Când Ofer, fostul șef a lui Geshe Michael de la societatea de diamante, vine să-l viziteze, Geshe Michael se comportă față de el ca față de un profesor, deoarece datorită lui a învățat tot ceea ce a scris apoi în cartea Diamond Cutter. El se referă la Ofer ca la un Lama.
Însușirea unui Bodhisattva este să fie plin de recunoștință și să răsplăteasă binele făcut.
Când suntem scutiți
• Atunci când așteptăm o ocazie și mai bună pentru a-l răsplăti. Așteptăm oportunitatea potrivită
• Sau dacă cel pe care vrem să-l răsplătim se simte jenat sau stânjenit și poate că ar prefera să nu facem asta, atunci va trebui să ținem cont de sensibilitatea lui.
• Sau – dacă vrem să-i dăm o lecție persoanei care poate ne-a făcut un bine, iar asta o putem face numai cu condiția să fim un mare Bodhisattva (să-l iubim și interesul lui să fie în inima noastră) nu uităm de bunătatea lui, ci doar căutăm modalitatea și momentul potrivit pentru a o face.
40. A nu ajuta pe cel care jelește pierderea cuiva drag.
Jurământul patruzeci – se referă la situația în care cineva din jurul nostru se află în doliu sau a fost lovit de un mare necaz. Rolul unui Bodhisattva este să încerce să îi aline suferința și să-l ajute în acele momente.
Cazurile de excepție sunt similare cu cele ale jurământului 35.
41. A nu da bani sau lucruri materiale celor care le doresc.
Patruzeci și unu – este atunci când nu dăm bani sau lucruri materiale cuiva care are nevoie. Cineva ne roagă să-i dăm ceva, iar noi refuzăm să o facem.
Am vorbit despre această situație în jurământul de bază. Diferența dintre ele este motivația: aici, motivația este că vrem să-i facem rău sau din lene.
Cazurile de excepție sunt:
– Ori nu avem ceea ce vor ei;
– Ori ceea ce ni se cere este dăunător pentru ei.
42. Nu ne îngrijim de nevoile elevilor noștri.
Patruzeci și doi – încălcăm acest jurământ atunci când, suntem un Bodhisattva și profesor, nu ne îngrijim de nevoile elevilor noștri. Adică, nu le oferim sfaturile spirituale de care au nevoie.
La mănăstire, copiii sunt aduși de mici, iar fiecare primește un îndrumător – un educator care trebuie să aibă grijă de nevoile lui fizice. Îndrumătorul trebuie să se asigure că cel mic are mâncare, un loc unde să stea și așa mai departe. Deci, trebuie să avem grijă ca elevii noștri să primească tot ceea ce le este necesar.
Situații de excepție
Dacă noi înșine suntem prea bolnavi de a face acest lucru.
Dacă dorim să îi dăm o lecție. Uneori, un profesor poate să abandoneze elevul pentru a-i da o lecție.
Dacă suntem călugări, iar ajutorul solicitat este contrar jurămintelor pe care ni le-am luat.
Dacă considerăm că elevii sunt capabili să se descurce și singuri. În acest caz, este de preferat ca ei să se descurce singuri.
Dacă le dăm sfaturi, iar ei nu progresează. Atunci vom evita să le mai dăm prea multe indicații, uneori vom face asta intenționat pentru a-i stimula.
43.A nu face efort să ne înțelegem cu ceilalți.
Patruzeci și trei – încălcarea jurământului se face atunci când nu ne înțelegem cu ceilalți și nu facem nimic în acest sens. Dacă, datorită resentimentelor, a urii sau supărării față de cineva de care nu ne place sau a faptului că suntem leneși și nu depunem niciun efort pentru a îndrepta lucrurile, am încălcat jurământul.
Situații de excepție
Dacă știm că eforturile noastre au fost sortite eșecului încă de la început.
Sau dacă va înrăutăți și mai mult lucrurile.
Sau dacă știm că nu vor coopera.
Sau, dacă știm că ei predau Dharma greșit. Nu trebuie să le dăm satisfacție.
Sau dacă încercăm să le facem pe plac, am putea răni alte persoane. Aceasta este o situație în care trebuie să cântărim bine lucrurile.
Regula călăuzitoare: Ca Bodhisattva, dorim să apropriem oamenii, dorim să ajutăm toate ființele și dorim să creștem armonia în lume. Acesta este rolul unui Bodhisattva. De aceea, vom face întotdeauna ceea ce funcționează și nu ceea ce nu funcționează.
44.A nu lăuda calitățile bune ale celorlalți sau faptele lor bune.
Reprezintă o încălcare a jurământului 44 faptul că evităm să lăudăm calitățile bune ale cuiva, sau fapta bună pe care cineva a făcut-o. Ca Bodhisattva, va trebui le întărim părțile pozitive.
Când suntem scutiți?
Dacă suntem bolnavi.
Dacă se simt stânjeniți.
Dacă așteptăm o oportunitate mai bună să facem asta. Poate nu-i spunem acum, dar mai târziu îi vom da mult respect în public.
Sau dacă credem că le alimentăm ego-ul. Atunci, vom găsi o modalitate de recunoaștere a meritelor fără a le umfla ego-ul.
Sau dacăpersoana predă greșit. Chiar dacă, să presupunem, este un profesor bun și este un bun orator, dacă modul în care predă este greșit, atunci nu-l vom lăuda.
45. A evita să luăm măsuri drastice pentru a înfrâna pe cineva.
Patruzeci și cinci – este invers. Dacă jurământul 44 spune să lăudăm calitățile bune ale cuiva sau faptele bune pe care le face, jurământul 45 spune să-l oprim pe cel care face ceva inadecvat. Uneori trebuie să fim tăioși cu el, alteori este nevoie de o măsură mai drastică. Dacă evităm să luăm măsuri drastice, indiferent dacă facem asta ca urmare a unei afecțiuni mentale sau a lenei, am încălcat jurământul.
Uneori cineva trebuie pedepsit, alteori cineva trebuie îndepărtat. Dacă a venit momentul să facem asta, o vom face, deși va fi greu. În calitate de Lama, va veni timpul când elevul va trebui să fie încercat, ceea ce va fi greu.
De exemplu: dacă cineva vine la o lecție de Dharma și deranjează lecția sau este rău intenționat, iar alte mijloace nu ajută, atunci este momentul să ne purtăm tăios cu el, să-l scoatem din clasă sau nu-i răspundem la întrebări.
Lama Dvora Hla povestește că odată a fost la o lecție cu Geshe Michael, în Manhattan:
„ Un bărbat a venit de pe stradă , s-a așezat la lecție și nu l-a lăsat pe Geshe Michael să vorbească. Cum deschidea Geshe Michael gura să spună ceva, bărbatul venea cu observații. Atunci am văzut abilitățile Lamei de a acționa: nu i-a răspuns, l-a ignorat, deși există un jurământ care spune că trebuie să răspundem la întrebare. Dar, întrebările bărbatului nu veneau din bun– credință, de aceea Geshe Hla nu i-a răspuns.”
De ce este considerată o încălcare? Este o încălcare atunci când nu acționăm din cauza unei afecțiuni mentale sau a lenei, ori pentru că ne este neplăcut sau ne este greu . Este foarte dificil să spui cuiva: „Nu mai veni la lecție!”. Este foarte greu pentru un Lama să facă asta; inima lui se frânge cu totul. Dar, evitând să luăm măsuri, putem provoca și mai multe daune, în primul rând persoanei respective. De aceea este nevoie să ne dezvoltăm abilitățile de a acțion cu discernământ.
46. A nu ne folosi de puterile supranaturale pentru a împiedica pe cineva de la o faptă rea.
Jurământul patruzeci și șase spune că dacă avem superputeri și nu le folosim pentru a descuraja pe cineva să facă ceva rău, atunci am comis o infracțiune.
De ce există o astfel de regulă?
Există și alte reguli care spun că nu ar trebui să ne arătăm superputerile, decât dacă ajută pe cineva. Uneori, cei care au astfel de puteri merg prea departe și nu le arată deloc; totuși, uneori chiar merită ca ele să fie folosite, dacă ajută pe cineva.
Exemplu:
Se povestește că un tânăr călugăr l-a auzit pe Buddha vorbind și a fost atât de impresionat, încât a decis să vină să studieze cu El. Se pare că tânărul era foarte avansat, și reușit, iar Buddha i-a dat multe șanse să se ilumineze. La scurt timp călugărului a începu să-i fie dor de fosta lui soție. Se spune că își părăsise tânăra soție pentru a deveni călugăr, iar acum era incapabil să se concentreze asupra studiilor. Buddha, având puteri supranaturale l-a luat la o plimbare prin infern. Când s-au întors, călugărului nu-i mai era dor de soția sa.
Dilemele unui Bodhisattva
Întrebarea este: Oare faptul că ne despărțim de o persoană, se potrivește cu toate valorile de aici?
Vă voi da un exemplu. În filmul „Pacientul englez”, spre final eroina Katherine este rănită mortal în mijlocul deșertului. Prietenul ei o adăpostește într-o peșteră și rămâne lângă ea, iar acum are de ales: fie stă și așteaptă ca ea să moară, să fie cu ea și să nu o părăsească, fie încearcă să obțină ajutor, atunci când șansele erau foarte mici.
Ce vom face într-o astfel de situație? Dacă credem că există vreo șansă de a obține ajutor și de a-i salva viața, atunci este posibil să o abandonămtocmai pentru a o salva.
Astfel de dileme apar tot timpul, iar pe măsură ce progresăm pe cale, vor apărea și mai multe. Dacă suntem un practicant avansat și avem șansa ca în scurt timp să ne realizăm scopul, în acest caz poate este bine să trecem de la binele mic pe care îl putem face la altul mai mare. Ca Bodhisattva, ni se pretinde întotdeauna să alegem fapta care va aduce cea mai multă binecuvântare pentru majoritatea oamenilor.
Buddha și-a părăsit casa și a ajuns la iluminare în acea viață. Tot el a spus: „Omoară-ți tatăl și mama”, însă,bineînțeles , nu s-a referit la actul fizic de a ucide. Ce a vrut să spună, de fapt? Să ne eliberăm de atașamente.
Mai există și o altă interpretare a spuselor lui: „Dacă nu poți practica bine acasă, atunci pleacă de acasă!”. În Asia, fiul trebuia să aibă grijă de părinții săi, și totuși Buddha a spus: „Dacă nu poți practica bine acasă, pleacă de acasă!”. Acest lucru se face numai cu condiția să fim un practicant serios, să întâlnim profesori serioși și să avem șanse de reușită, dar să nu avem condiții pentru a practica acasă.
Fiecare trebuie să ia în considerare care este binele cel mai mare pe care-l poate face în această viață, viață care se va termina în curând. Viața este scurtă, rară și ireversibilă.
Și, ca răspuns la întrebarea pusă: va trebui să ne rugăm pentru a primi sfaturi bune, să avem înțelepciune și o bună judecată. Ne putem consulta cu profesorii sau ne putem ruga să primim sfatul profesorului nostru, chiar dacă nu este fizic acolo. Să ne ascultăm inima, deși nu va fi întotdeauna ușor, deoarece există tot felul de situații.
Dacă putem practica Tantra – ar trebui să o practicăm, deoarece ea ne va conduce cu mult mai repede la iluminare decât dacă am practica ceva inferior. Dacă ne este disponibilă Tantra pură, care duce la iluminarea deplină, atunci nu există nimic altceva mai înalt ca ea pe care să-l facem în această viață.
Șapte infracțiuni care sunt împotriva aspirației spre iluminare
Există o altă serie de încălcări care nu se află pe lista jurămintelor secundare Bodhisattva.
Deci, când am spus șaizeci și patru, nu am spus corect. Există mai multe jurăminte care sunt incluse în carnețelul de jurăminte și va trebui să le urmărim.
Iată lista:
1. A nu-i sprijini pe cei potriviți să fie susținuți, cu Dharma sau cu lucruri materiale.
Dacă evităm să sprijinim persoanele care sunt potrivite de a fi susținute cu Dharma sau lucruri materiale – am încălcat jurământul. Aici nu este vorba neapărat doar de cei nevoiași, sau care vin să ceară, ci de momentul când este potrivit să le oferim sprijin; să le fie de folos sprijinul nostru. Așadar, a sprijini oamenii cu Dharma sau cu lucruri materiale.
2. Resentimente
Cineva ne rănește și rămânem cu resentimente. Un Bodhisattva nu ține ranchiună.
3. A discrimina între oameni.
Asta înseamnă să-i iubim pe unii mai mult și pe alții mai puțin. Vrem să ajutăm pe unii, iar pe alții mai puțin. Așa ceva nu există la un Bodhisattva.
Un Bodhisattva ajută toate ființele fără nicio discriminare.
Un exemplu excelent în acest sens a fost Ken Rinpoche. Era impresionant să-l vezi cum își ajuta câinele la fel de mult ca și pe cel mai bun elev al său. A ajutat o femeie înapoiată mental la fel ca și pe studentul său genial. El a ajutat un student care a încercat să-l calce(să-l lovească cu mașina). Bodhisattva nu face nicio discriminare, ci ajută toate ființele.
4.A evita să ne ducem la Lama.
Comitem infracțiunea numărul patru atunci cînd avem un Lama care ne este disponibil și nu ne ducem la el. Nu venim la Lama să studiem cu el.
5.A nu depune efort de a studia și reflecta asupra Dharmei.
Dacă nu depunem eforturi pentru a studia și a reflecta asupra Dharmei, atunci am comis infracțiunea numărul cinci. Un Bodhisattva depune mari eforturi pentru a studia Dharma și a reflecta asupra ei.
6. A acționa fără să păstrăm în inimile noastre binecuvântarea tuturor ființelor.
Atunci când facem lucrurile zilnice, cum ar fi mâncatul, îmbrăcatul sau orice altă plăcere, fără a păstra binecuvântarea tuturor ființelor pe fundal. Adică fără să facem aceste lucruri pentru a fi o binecuvântare pentru întreaga creație.
De ce această regulă?
Pentru că atunci când ne bucurăm de ceva bun, de mâncare sau îmbrăcăminte sau de un acoperiș deasupra capului, ardem karma, nu este așa? Trebuie să reîncărcăm bateriile, altfel nu vom avea suficiente binefaceri pentru a ajunge la iluminare.
Cum vom acumula binefaceri?
Mobilizăm toate ființele. Facem toate acestea pentru a putea ajunge la iluminare pentru ei. Ne menținem corpul sănătos, pentru ei și așa mai departe. Deci, un Bodhisattva mobilizează această dorință permanent, de a ajuta toate ființele în tot ceea ce face, în fiecare acțiune pe care o întreprinde de-a lungul zilei.
Ne gândim în sinea noastră: „Fie ca această salată pe care o mănânc acum, să-mi aducă sănătate, ca să mă pot folosi de acest corp pentru a mă ilumina, pentru a putea aduce binecuvântare tuturor ființelor”. Și asta ne va schimba din a fi un consumator a ceva bun, în ceva care produce binecuvântare, deoarece aspirația este o sămânță foarte puternică. Mobilizarea tuturor ființelor este o sămânță nesfârșită. Aspirația spre iluminare este foarte puternică, deoarece ea este pentru toate ființele. Are o putere infinită.
7.A face fapte bune fără a ne gîndi că ele sunt în beneficiul tuturor ființelor.
Comitem infracțiunea atunci când facem o faptă bună, fără să ne amintim că ea este în beneficiul tuturor ființelor vii.
Deci aceasta este lista suplimentară.
Întrebarea este: Dacă dorim să vorbim despre Dharma cu cineva drag, cineva care nu are habar de budism, are opinii diferite, cât de mult îi putem expune Dharma?
Deoarece Buddha a vorbit fiecăruia exact așa cum avea nevoie, când a avut nevoie și în modul corect, va trebui să ne străduim să ne apropiem de această abilitate uimitoare. Uneori, un cuvânt în locul potrivit și la momentul potrivit poate deschide ochii cuiva. Uneori, o lecție Dharma este potrivită, alteori o lecție Dharma nu este potrivită, ci mai degrabă este potrivit exemplul personal. Nu dorim să intrăm într-o discuție lungă dacă persoana nu este deschisă la o asemenea discuție. Dacă nu ne-a întrebat, de multe ori prin exemplele noastre personale putem să-l aducem să fie interesat să întrebe. Văzând o schimbare în noi, atunci poate va fi interesat
Cele patru fapte negre și cele patru fapte albe
1. A înșela Lama în mod intenționat sau a ascunde de el.
Prima faptă neagră este și cea mai gravă, pentru că ea dăunează capacității noastre de a obține Bodhicitta atât acum, cât și în viața următoare – și această faptă este de a înșela Lama în mod intenționat și cu bună știință, sau de a ascunde lucrurile de el.
Fapta are mai multe nuanțe.
• Dacă îl înșelăm în mod conștient pe Lama – este îngrozitor.
• Nu-l înșelăm în mod explicit, dar ascundem ceva de el, nu-i spunem ceva sau omitem o parte.
• Sau Lama ne roagă ceva, iar noi nu intenționăm să facem ceea ce ne-a rugat și nu-i spunem nimic.
• Sau nu ne-a ieșit să facem ce ne-a rugat și nu am mers să-i explicăm Lamei de ce nu ne-a ieșit.
Ori de câte ori nu suntem o carte complet deschisă ne vom crea probleme pentru a ne ilumina.
De ce este așa?
Voi da un citat din Cartea tibetană a vieții și a morții, de Sogyal Rinpoche .
El spune aşa:
“În natura noastră de Buddha există un aspect activ care este învățătorul nostru interior. Din momentul în care conștiința noastră s-a întunecat, profesorul nostru interior a lucrat neobosit pentru noi, străduindu-se permanent să ne readucă la strălucirea și măreția adevăratei noastre esențe.
După ce ne-am rugat și am fost înfometați după adevăr mult timp, pe parcursul a nenumăratelor vieți și după ce karma noastră a fost suficient de purificată, se întâmplă un fel de miracol, iar acest miracol, dacă este înțeles corect, poate duce la eradicarea finală a ignoranței. Profesorul interior, care a fost mereu alături de noi, apare sub forma unui profesor exterior, pe care îl întâlnim de fapt, ca printr-o magie. Acest învățător sau învățătoare nu este altceva decât chipul uman al absolutului. El sau ea este cristalizarea înțelepciunii tuturor Buddha și realizarea întregii lor compasiuni îndreptate către noi.Profesorii mei au fost manifestarea adevărului viu, un semn incontestabil că iluminarea se poate realiza în acest corp, în această viață, în această lume, chiar aici și acum. O inspirație supremă pentru practica, munca, viața și călătoria mea spre eliberare. “
Cele patru fapte albe și negre au ca scop să prevină comportamentul care ar putea afecta capacitatea noastră de a primi binecuvântarea acestui profesor, a profesorului interior și exterior. Așadar, când un profesor apare în viața noastră și începem să ne jucăm cu el, ne săpăm singuri groapa. Deoarece vremuri îndelungate l-am așteptat să apară, iar acum nu-i acordăm importanța cuvenită. Dacă înțelegem karma, înțelegem cât de stupid este acest lucru.
Deci fapta neagră – este de a înșela intenționat profesorul sau de a-i ascunde în mod conștient lucrurile.
Antidotul – este fapta albă de a evita orice minciună.
În limba tibetană se spune:
Kun la – față de fiecare persoană, Dzun – minciună, Mi la – a nu minți. Kun la dzun mi ma înseamnă a nu minți pe nimeni.
Deci, pentru a nu înșela Lama vreodată va trebui să evităm de a mai minți pe cineva. Ne abținem de la orice minciună și nu vom face asta nici în râs și nici în glumă. Dacă vom respecta asta, atunci stopăm fapta neagră.
2. A determina pe cineva să regrete fapta bună pe care a făcut-o.
A doua faptă neagră este de a face pe cineva să regrete binefacerile pe care le-a făcut. De exemplu, dacă îi spunem cuiva: „E bine ce ai făcut, dar nu poți să continui în acest ritm”. Sau dacă cineva încearcă să practice Renunțarea și încearcă să nu mai fie târât de plăcerile deșarte lumești, iar noi îi spunem: „Nu poți continua așa”. În acest fel îl facem să se îndoiască de faptele lui.
Iar aici este problema: cineva începe să facă ceva bun în viață și noi îi subminăm încrederea. Chiar dacă el nu regretă ceea ce face, faptul că noi am încercat să-l descurajăm înseamnă că am acumulat karma neagră..
Antidotul – Ne obligăm de a aduce toate ființele vii spre iluminarea completă, nu doar la Nirvana.
Antidotul este:
Dzok Jang – iluminare completă, Gu – a aduce.
Este fapta albă de a-i încuraja pe ceilalți să ajungă la iluminarea completă și nu la Nirvana.
Pe listă, fapta albă este numărul patru. Asta înseamnă că:
A. Ne asumăm responsabilitatea de a aduce ființele la iluminare, le încurajăm să urce pe Calea Mahayana și le încurajăm entuziasmul pentru Calea Mahayana. În text scrie că trebuie să facem toate acestea cât putem noi mai bine.
B. De asemenea, această faptă albă include și faptul că dacă ne bucurăm în mod conștient de faptele bune pe care le fac alții, nu vom mai fi invidioși pe ei. Dacă îi vedem pe alții făcând fapte bune din dorința de a se ilumina, ar trebui să ne bucurăm de asta, nu să-i invidiem.
C. Iar a treia parte a faptei albe este să ne cultivăm iubirea și compasiunea în tot ceea ce facem.
Dacă facem ceea ce este scris la A, B și C atunci nu vom mai face fapta neagră numărul doi.
3. A spune ceva neplăcut unui Bodhisattva din furie.
Fapta neagră numărul trei este să-i spunem ceva neplăcut unui Bodhisattva din furie. Această faptă este foarte grea. Cei care au fost la cursul despre karmă, știu că această faptă taie de la rădăcină toate binefacerile. Maestrul Shantideva spune:
Binefacerile de mii de veacuri acumulate Într-un singur moment de furie vor fi nimicite.
Un singur moment de furie îndreptat către un Bodhisattva, va tăia de la rădăcină toate binefacerile pe care le-am acumulat. Și nu știm dacă este un Bodhisattva sau nu. Nu există nicio cale de a ști asta. Iar ei nu ne vor spune. Chiar dacă vedem pe un Bodhisattva făcând ceva rău, dacă credem că face ceva rău și țipăm la el, atunci am acumulat această karmă neagră.
Antidotul – să vedem totul ca fiind pur.
În limba tibetană se spune:
Dak – înseamnă pur.
Nang – ceea ce apare. Jorwa – a aduce, a alătura.
Înseamnă să vedem totul ca fiind pur. Să vedem toți oamenii ca fiind puri, să vedem în ei profesorii noștri. Să credem că există un motiv în spatele a ceea ce fac ei. Oamenii nu spun lucruri aiurea și, dacă spun lucruri care nu ne plac, poate că ei sunt un Buddha deghizat care vine să ne ajute, să ne împingă puțin pe cale și ei chiar vor să ne aducă fericirea.
Acest gând prealabil ne va împiedica să cădem în capcana de a răni un Bodhisattva. Scrie aici: „Evitați să-l criticați pe Bodhisattva”, dar noi nu știm cine este Bodhisattva, așa că va trebui să ne abținem de a mai critica oamenii. Va trebui să-i vedem pe toți ca fiind Bodhisattva și Buddha. Dacă ne însușim o astfel de abordare, vom ieși repede din Samsara.
Marea responsabilitate a unui Bodhisattva
Dacă suntem Bodhisattva trebuie să fim foarte atenți în a ne înțelege cu toată lumea, și pentru a-i proteja. Și asta este o mare responsabilitate.
Chiar și când predăm, devenim un obiect foarte important pentru elevii noștri. Și orice lucru care-l vor face împotriva noastră, ei își acumulează karma și la bine și la rău, iar asta ne va determina la și mai multă responsabilitate. Se spune că elevul și profesorul sunt ca doi boi, înhămați la o singură căruță.
4. A fi viclean și necinstit cu cineva.
A patra faptă neagră este de a fi viclean, șiret, necinstit, față de orice persoană. A ne comporta într-un mod necinstit și viclean cu orice persoană, din motivație negativă.
Antidotul – să fim complet sinceri cu toți cei pe care îi întâlnim.
În limba tibetană:
Kun la – față de toată lumea, Yo – necinstit, Gyu – înșelăciune, Me – nu, cuvânt de negație.
Fapta albă este de a evita să ne comportăm necinstit sau cu viclenie, față de orice persoană, sau să lăsăm intenționat orice fel de impresie falsă.
Va trebui să fim complet sinceri cu fiecare persoană pe care o întâlnim. Desigur că nu putem controla dacă ei greșesc, dar vom face tot posibilul ca gândurile și acțiunile noastre să fie în concordanță cu intențiile noastre.
Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 8
Următorul grup de jurăminte este – Infracțiuni împotriva dezvoltării răbdării
17. Pierderea celor patru puncte ale practicii virtuții.
Ce înseamnă asta? Acest lucru înseamnă că încălcarea se face într-unul din cele patru moduri:
1. Primul mod este atunci când cineva țipă la noi sau ne reproșează, iar noi îi răspundem prin țipete sau reproşuri.
2. Al doilea mod: Cineva este supărat pe noi și reacționăm față de el furios.
3. Al treilea mod: Cineva ne lovește și noi îl lovim îndărăt.
4. Și al patrulea: Cineva ne critică și îl criticăm la rândul nostru.
Deci, ideea este să nu răspundem într-un mod similar. Dacă este o mustrare, lovitură, insultă, supărare sau critică – le primim și nu răspundem cu aceeași monedă.
Un Bodhisattva nu răspunde înapoi, ci pune capăt karmei. El își dezvoltă răbdarea, își folosește înțelepciunea, își dă seama că ceea ce vine la el este un rezultat al karmei și nu mai începe o altă samsara, nu mai învârte roata mai departe.
Dacă facem doar asta, atunci viața noastră se va schimba enorm.Aceste reguli sunt total contrare culturii noastre în care se spune: „Ochi pentru ochi și întreaga lume este oarbă!”
Întrebare: Ce facem dacă viața noastră este în pericol?
Răspunsul este: Cum de vine cineva să ne atace pe stradă? Singurul mod în care cineva ne atacă este pentru că am atacat pe alții în trecut, pentru că am lovit pe alții în trecut. Dacă lovim acum pe cineva înapoi, atunci ne asigurăm că va veni altcineva să ne lovească.
Pentru a înțelege logica tuturor legilor karmice, trebuie să înțelegem continuitatea conștiinței. Trebuie să înțelegem că, atunci când viața noastră în acest corp se termină, conștiința noastră nu se sfârșește: ea continuă. Și cum în această viață suferim uneori din motive pe care le-am semănat în viața anterioară sau în alte vieți, tot ce semănăm acum va rodi cu siguranță – ori acum, ori altădată.
Deci este nevoie de studiu. Avem Cursul 4 care demonstrează continuitatea conștiinței. Trebuie să ne convingem că mintea va continua și după ce această viață se va termina. Și odată ce există convingerea – întrebarea dispare. Orice lucru dificil care ni se întâmplă se întâmplă ca urmare a unui lucru similar pe care l-am făcut în trecut, poate la o scară mai mică.
Trebuie să ajutăm bătrânul care este lovit pe stradă, dar nu lovind înapoi. Cu excepția cazului în care suntem deja un Bodhisattva care poate ridica conștiința răufăcătorului la un nivel mai înalt de existență.
Ceea ce ajută de multe ori, este să-i vedem pe ceilalți ca fiind mama noastră. În Cursul 1 se vorbește despre acest lucru: cel de pe stradă este mama noastră care se comportă violent sau mama noastră care este bătută. Trebuie să îl împiedicăm pe cel care și-a ieșit din fire și lovește, pentru a nu mai da în celălalt. Și nimeni nu garantează că este ușor.
Toate aceste situații de conflict, în care trebuie să decidem între lucruri foarte dificile, sunt foarte rare. Nu există nicio justificare de a nu ne păstra jurământul și, dacă îl păstrăm, nu vom fi puși în asemenea situații. Dalai Lama are tendința de a evita să răspundă la întrebarea ce va face într-o situație de conflict, el se exprimă: „Îți voi spune, când se va întâmpla.”
Dacă înțelegem cu adevărat karma, vom fi fericiți că această karmă s-a terminat. Deci, dacă cineva ne lovește pe stradă, vom spune: “Slavă Domnului că m-ai eliberat de această karmă, că s-a terminat”. Trebuie să înțelegem că suntem unicii proprietari ai karmei noastre. Nu mai este nimeni altcineva. Oare trebuie reclamat cel care ne-a rănit?
Este în funcție de cât de mult înțelegem karma. În general, cei care îi dau pe alții în judecată simt că dreptatea este de partea lor, nu este așa? Și totuși, nu toată lumea câștigă procesul, chiar și cei care presupun că au dreptate. Pentru că există câteva aspecte aici:
– În primul rând, hotărârea judecătorească pronunțată în urma unui proces, de multe ori nu are nicio legătură cu evenimentul în sine – aceasta este o altă karmă care rodește, deoarece există întotdeauna un decalaj de timp.
– În al doilea rând, când credem că suferința noastră este cauzată de cel care ne-a rănit, înseamnă că nu înțelegem karma. Suferința vine din faptul că noi înșine i-am rănit pe alții în trecut, iar făptașul este doar instrumentul prin care karma se întoarce asupra noastră. Acum, când îl dăm în judecată, pornim o roată cu totul nouă, începem o samsara cu totul nouă care se va întoarce la noi sub forma unei terţe persoane.
Pentru a-l da în judecată pe făptaș astfel încât să nu acumulăm karmă negativă, va trebui să avem o mare compasiune, să fim complet deschiși și iubitori față de el și cu adevărat să facem asta spre binele lui.
Iar aici călcăm pe un teren periculos, deoarece există foarte multe emoții în interiorul nostru. Sfatul care ni se dă în general, este să evităm astfel de situații.
Oare judecătorii și avocații acumulează în mod necesar karmă negativă? Dacă este un judecător drept, el poate aduce multă binecuvântare oamenilor.
De aceea, trebuie să acționăm corect în funcție de jurăminte și atunci nu va mai exista nicio problemă. 18. A nu încerca să liniștim o persoană supărată.
Să nu uităm că suntem la practica răbdării. Încălcarea acestui jurământ este să-l ignorăm, pur și simplu, pe cel care este supărat pe noi, lăsîndu-l să fie chinuit de propria mânie – deoarece furia este o emoție dureroasă.
Dacă întâlnim pe cineva care este chinuit de supărare(chiar și pe noi înșine), în calitate de Bodhisattva, va trebui să-l ajutăm cât putem mai bine. Uneori, încercarea noastră de a ajuta îl va enerva și mai mult, așa că vom căuta o cale de a nu-l supăra și mai mult.
De exemplu, dacă am ofensat pe cineva și acum el este supărat pe noi, va trebui să-i cerem scuze; chiar și în cazul în care credem că nu am greșit, dacă el se simte rănit, acest lucru contează. Va trebui să facem ceva pentru a-l calma. Să facem tot ceea ce credem că funcționează mai bine.
Dacă evităm să facem asta pentru că dorim, de fapt, ca acesta să continue să sufere, sau pentru că suntem prea mândri sau pur și simplu suntem indolenți, atunci am comis infracțiunea.
Un Bodhisattva nu ignoră pe nimeni care suferă în vreun fel, inclusiv dacă suferă de furie.
Ce se întâmplă dacă o persoană este torturată de alte sentimente grele în afară de furie? Dacă ne abținem din a-i da ajutorul necesar din considerente egoiste, din grija față de noi înșine, atunci am încălcat jurământul. Rolul nostru este de a-l ajuta.
Ce se întâmplă dacă ne este frică să nu fim răniți? Va trebui să verificăm. Dacă teama noastră este întemeiată că ne va răni, atunci va trebui să găsim un alt mod de a acționa, poate trimitem un mesager, ☺. Oricum trebuie să verificăm cât de întemeiată este această teamă. 19. A refuza să acceptăm scuzele cuiva din dorința de a-i face rău sau din rea voință.
Acest jurământ se referă la situația în care cineva vine și ne cere scuze, iar noi – din dorința de a-i face rău sau din rea voință – refuzăm i le acceptăm.
În ceea ce privește motivația, ea este identică cu cea a jurământului de bază: „A nu accepta scuzele altuia”. Diferența este că această infracțiune se întâmplă chiar dacă toate cele patru lanțuri nu există.
Pe scurt, ni se spune că trebuie să acceptăm scuzele, să renunțăm la mândrie și la resentimente și să ne îngrijim de cei supărați. Un Bodhisattva renunță la aceste lucruri. El practică să renunțe la ele cât mai rapid. Cu cât practicăm mai mult, cu atât vom renunța mai repede. 20.Apermite gândurilor de furie să continue.
Ne-am supărat pe cineva, apoi ne întoarcem acasă și ne enervăm încă odată pe el. Şi încă o dată… Păstrăm resentimente. Nu ne oprim gândurile de furie, ci le alimentăm din ce în ce mai mult. Simțim câtă dreptate avem.
Atunci când ne vin astfel de gânduri, va trebui să ne spunem: „Nu! Destul cu asta. Mulțumesc foarte mult, plecați de aici!”. Chiar și o mică încercare de a rezista acestor gânduri de ranchiună este o karma bună. Iar puterea noastră de a rezista va crește.
Situații de excepție
Aceste jurăminte au excepții:
Să revenim la jurământul 18: „A nu încerca să liniștim o persoană supărată.”
-Sunt uneori situații când vrem să învățăm minte pe cineva. În acest caz, va trebui să ne asigurăm că suntem plini de compasiune și iubire față de persoana în cauză și că ne aflăm în poziția în care noi îl învățăm pe el; pentru că, dacă el nu ne consideră ca fiind profesorul lui, atunci este puțin periculos.
–A evita să-l enervăm și mai mult pe cel supărat. Sunt situații când mergem să-i cerem scuze și el devine și mai furios, așa că nu dorim să facem asta.
-Uneori, persoana se va simți foarte neplăcut cu scuzele noastre și, în acest caz ,va trebui să găsim un alt mod de a acționa.
-Sau scuzele noastre nu-l ajută cu nimic pe cel supărat – dacă credem că scuzele nu-l vor ajuta cu nimic, atunci nu va trebui să-i cerem scuze.
Jurământul 19: „A refuza să acceptăm scuzele cuiva.”
– Dacă facem asta pentru a-i da o lecție – atunci este permis.
– Sau dacă credem că scuzele lor nu sunt sincere, atunci nu le vom accepta.
Dacă există vreo îndoială în sinceritatea lor, dacă nu suntem siguri că ele nu sunt sincere, ar trebui să tindem spre a-i accepta scuzele. La urma urmei, noi nu avem încă Pramana, nu putem citi mintea celuilalt, deci cum știm dacă el este sincer sau nu? Toate aceste jurăminte sunt destinate persoanelor care nu au încă Pramana, deci, dacă ne îndoim, ar trebui să fim înclinați să le acceptăm.
Antidotul
Ceea ce ajută la oprirea gândurilor de supărare este meditația asupra daunelor supărării pe care Maestrul Shantideva ni le descrie atât de frumos în seminarul „ A ucide supărarea”.
Infracțiuni împotriva perfecțiunii bucuriei efortului.
Bucuria efortului, în general, este bucuria de a face bine. Aceasta este definiția efortului: bucuria de a face binefaceri. Și asta înseamnă entuziasm pentru practica spirituală – de exemplu, entuziasm pentru a-i ajuta pe ceilalți, entuziasm pentru a medita; a avea pasiunea de a face fapte bune și a nu le considera ca o povară sau ceva dificil.
A aduna un grup de elevi pentru plăcere materialăsau respect.
De exemplu, o persoană care este plină de bucuria de a face bine, unul dintre lucrurile pe care ar putea dori să le facă este să predea altora. Predarea este o mare binefacere pentru oameni. Dar aici există un pericol. Există pericolul ca cineva să adune în jurul său un grup de elevi pentru că el urmărește să câștige onoare, admirație sau plăcere materială.
Deci, dacă cineva strânge în jurul lui elevi de dragul onoarei sau de dragul plăcerilor materiale – încalcă jurământul pentru bucuria efortului.
Dharma nu trebuie predată niciodată de dragul respectului sau al plăcerii materiale.
A nu încerca să ne depășim lenea.
Încălcarea jurământului se face atunci când nu încercăm să depășim stările de lene sau de inactivitate. Nu avem nici un chef să facem ceva pentru că acum vrem să vizionăm un film. Asta nu înseamnă că filmele nu trebuie văzute, sau că nu ne este permis să ne odihnim puțin. Dacă a venit timpul de odihnă, atunci ne odihnim și apoi revenim la treburile noastre.
Trebuie rezistat în fața sentimentelor de lenevie și letargie. De ce să rezistăm? Pentru că moartea va veni în orice moment. Unealta Lordului Morții este să ne facă să ne gândim numai la noi înșine și asta ne omoară. 23.A petrece timpul pălăvrăgind sau făcând fapte inutile doar pentru distracție.
Jurământul douăzeci și trei se referă la petrecerea timpului în discuții fără rost, în activități inutile, doar pentru că așa ne place nouă.
Aici ne referim la discuțiile de salon, la a petrece mult timp vorbind despre politică sau sport, despre crime sau bârfe, ce nu este nimănui de folos sau care nu aduce vreo binecuvântare cuiva. Și odată cu asta ne-am pierdut și timpul nostru prețios.
Uneori este necesar să petrecem timp adunând informații. Ne petrecem mult timp ascultând știrile la TV, citind ziarul sau cu navigatul pe internet. Dar dacă credem că ar trebui să fim la curent cu știrile, putem citi doar titlurile: este suficient. Un minut pe zi este suficient, nu avem nevoie de mai mult decât atât.
Iar aici meditația asupra morții este importantă. Ea ne ajută să realizăm profund faptul că timpul nostru este scurt și trece într-o clipă, și că ar trebui să-l utilizăm la maximum pentru a progresa pe calea spirituală. Realizările spirituale sunt singurele lucruri pe care le putem lua cu noi după moarte.
Infracțiuni împotriva perfecțiunii meditației.
A nu depune efort în dezvoltarea concentrării meditative.
Jurământul douăzeci și patru este atunci când nu facem niciun efort pentru a dezvolta concentrarea meditativă, pentru a ajunge la concentrarea pe un singur punct.
Ce vrem să spunem? Ne referim aici, în principal, la nepracticarea meditației în scopul de a ne dezvolta concentrarea meditativă. Desigur, că pentru acest lucru trebuie să învățăm cum să practicăm. În acest caz încălcarea se va întâmpla, de exemplu, atunci când cineva predă despre meditație, iar noi nu ne ducem la lecții, din lene sau pentru a răni pe celălalt.
Când suntem scutiți de a merge la o astfel de lecție?
– Dacă credem că predarea este greșită;
– Sau dacă suntem bolnavi;
– Sau suntem deja un maestru al meditației.
A nu căuta îndrumări cu privire la meditație
Aici este vorba despre a învăța cum să medităm. Dacă dorim să învățăm cum să medităm bine, va trebui să ne adresăm Lamei și să-i cerem îndrumări.
Încălcarea jurământului este atunci când nu mergem la Lama să-i cerem să ne îndrume cum să facem meditația bine. Acest lucru îl facem datorită faptului că suntem leneși, ori avem vreo intenție răuvoitoare, suntem prea aroganți sau medităm fără să fi primit îndrumările necesare. Pe scurt, în acest jurământ se pune accentul pe primirea îndru-mărilor din partea Lamei.
Este important să primim de la Lama noastră îndrumări
Ceea ce nu este scris aici, este faptul că există diferite căi de a dezvolta Samadhi, de a dezvolta concentrarea pe un singur punct, iar dacă avem un Lama, este important să avem îndrumarea sa. Foarte important.
Este, de asemenea important obiectul meditației, iar acest obiect trebuie primit de la Lama. Dacă avem deja un Lama, ar trebui să ne consultăm cu el întotdeauna. Cursul 3 ne învață cum să procedăm. Nu este tot ceea ce ar trebui să știți despre acest subiect; sunt mult mai multe lucruri de învățat și poate va veni vremea când le veți învăța.
Deci, ideea este de a veni cu dorința de a studia și nu de a rămâne pe loc crezând că deja știm totul.
De ce este important pentru un Bodhisattva să-și dezvolte abilitatea meditativă?
Pentru că un Bodhisattva nu va putea percepe vacuitatea fără ea, nu va putea ajunge la iluminare fără ea și nu va putea ajuta ființele fără ea. Uneori, în stadii mai avansate, cel mai bun lucru pe care îl poate face este să meargă în deșert și să se izoleze. Retreat-ul este cel mai bun mod în care poate servi toate ființele. Și sunt perioade în care el trebuie să iasă în lume și să le servească în lume.
25.A nu învăța să înlăturăm obstacolele din calea meditației.
Jurământul 25 face un pas înainte, iar aici comitem infracțiunea atunci când nu depunem eforturi pentru a înlătura obstacolele din meditație. Fiecare practicant care a încercat să mediteze puțin, știe că odată ce a început să mediteze i-au apărut obstacole.
Până vom ajunge la Shine, obstacolele vor veni tot timpul, de aceea datoria unui Bodhisattva este să folosească un antidot pentru a le elimina. Trebuie studiate care sunt aceste obstacole și cum să le rezolvăm. Cursul 3 prezintă toate aceste subiecte. Meditația perfectă
Shine este concentrarea pe un singur punct în starea de Shinjang.
În Cursul 3 este prezentată lista cu aceste obstacole. Există, de asemenea, o altă listă a Maestrului Nagarjuna. El ne oferă o listă ușor diferită de cea din Cursul 3, iar în ea ne prezintă cinci obstacole în calea meditației; dacă nu acționăm pentru a le elimina, atunci încălcăm jurământul.
Shinjang – starea de plăcere intensă.
Ce este pe lista lui?
1. Primul obstacoleste Gu dang gyu.
Gu înseamnă agitație: o minte care nu este liniștită sau o minte care sare dintr-un loc în altul, de la un subiect la altul; acesta este un aspect.
Și un al doilea aspect al primului obstacol, Gyu, este mintea căreia îi este dor de trecut, de cineva sau de ceva; este mintea care este preocupată de o pasiune trecută sau care este preocupată de viitor, își face planuri de viitor.
Deci, acest tip de minte este un obstacol, iar rădăcina acesteia este otrava dorinței. Aici, „otrava” este în contextul „celor trei otrăvuri”( dorința, aversiunea și ignoranța), care sunt principalele afecțiuni mentale din conștiința noastră.
2. Al doilea obstacol este Nu sem:
Este mintea care are rea voință, resentimente sau mânie față de cineva. Dacă ne păstrăm în inimă ranchiuna și mânia, și stăm să medităm, aceste sentimente cu ușurință ne vor distruge retreat-ul. Putem fi obsedați de resentimente chiar și o lună întreagă. În acest caz va trebui să activăm un antidot pentru astfel de lucruri.
3. Al treilea obstacol este Nyi muk.
Nyiînseamnă somnolență sau moleșeală, iar Muk reprezintă mintea obscură. Aceasta include moleșeala, somnolența, toate stările similare.
4. Al patrulea obstacol pe care îl numește Maestrul Nagarjuna este Du pa la dun pa:
Du pa la dun pa înseamnă atracția spre obiectele simțurilor: față de alimente, sex, muzică sau orice altceva. Mintea fuge din meditație, căutând plăcerea.
De ce este un obstacol?
A. Ne-am îndepărtat de la subiectul meditației, nu mai suntem în meditație.
B. Ne târăște spre lumea simțurilor. Pe când meditația vrea să intrăm în profunzimea noastră, în lumea mentală.
5. Al cincilea obstacol este Te Tsom.
Te tsom este îndoiala. Stăm în meditație și apoi spunem: „Stai puțin. Dar pentru ce să meditez? Ce rost are?”.
De aceea venim la lecții: ca să auzim aceste învățături, pentru ca apoi să facem meditațiile analitice care urmăresc să ne elimine îndoielile, astfel încât să ne putem dezvolta concentrarea. În caz contrar, aceste îndoieli vor ucide concentrarea.
Deci, încălcarea jurământului 25 este să nu activăm antidotul atunci când apar aceste obstacole în meditație. Cursul 3 ne învață cum să medităm și vom continua să vă oferim cursuri mai avansate.
A ne dezvolta atașamentul față de plăcerea care apare în meditație.
Când progresăm în meditație, încep să apară senzații de plăcere. Încălcarea jurământului se face atunci când credem că această plăcere este scopul meditației și începem să ne atașăm de ea. După care ne așezăm să medităm pentru a ajunge la această plăcere.
Nu plăcerea este obiectivul meditației; aceasta este un efect secundar, de dorit și plăcut. Ne putem bucura de ea, dar nu trebuie să ne atașăm de ea, pentru că plăcerea poate trece. Și asta este în funcție de karma pe care o avem. Este adevărat că plăcerea ne ajută să perseverăm în meditație, ceea ce este minunat, dar ea nu este scopul nostru.
Plăcerea pe calea unui Bodhisattva
Dacă medităm în scopul de a obține plăcerea și rămânem aici, atunci ne creăm suferință. De ce? Pentru că dacă ajungem la această plăcere, vom arde karma bună. Plăcerea este o karmă bună care s-a maturizat.
Acum că am folosit-o, ea s-a dus. Dacă ne-am oprit aici, suferința viitoare va fi și mai mare. Așadar, înțelepciunea este să ne folosim de plăcere pentru a continua să medităm până când vom percepe direct vacuitatea. Nu ne oprim din a progresa în meditație și vom face asta de dragul tuturor ființelor.
Unii oameni care practică intens meditația, ajung la un stadiu de concentrare foarte ridicat, în care apare plăcerea și cred că sunt deja în Nirvana. Ei nu continuă să studieze vacuitatea, nu continuă meditațiile asupra vacuității care sunt esențiale pentru perceperea directă a vacuității și așa mai departe. Ei devin atât de atașați de senzațiile de plăcere, încât își opresc practica spirituală în acest stadiu. Și continuă să facă doar asta. Fapt care le vor provoca mari suferințe.
Orice plăcere pe care o simțim este samsarică. Orice plăcere este rodirea karmei bune și va provoca ulterior suferință. O folosim – ne bucurăm de ea – și asta ne va aduce suferință. Este un fel de paradox.
Aceasta este natura Samsarei, aceasta este natura lucrurilor care provin din karmă: ele sunt perisabile. Și cu cât sunt ele mai desfătătoare, cu atât ne ardem mai mult karma bună.
De aceea nu dorim să fim în sine consumatori de plăcere, oricare ar fi ea.
Nu există nimic rău în plăcere, ci dorim să o mobilizăm pentru a ajunge la iluminare, să ajungem în situația în care să putem suferi transformări și să fim de ajutor pentru toți ceilalți. Așa ar trebui să fie practica spirituală: bună și pură.
Învățătorul ne va instrui să ne folosim de lucrurile care vin în viața noastră, pentru a putea transcende, pentru a atinge perfecțiunea înțelepciunii, pentru a percepe vacuitatea, pentru a obține Bodhicitta și pentru a deveni o binecuvântare pentru toate fiinţele.
Atașamentul de plăcere provoacă daune. Plăcerea temporară arde karma – karma minunată de a obține plăcerea, extazul. Orgasmul este o karmă extraordinară, dar dacă asta e tot ceea ce facem cu ea – ne bucurăm – ne-am săpat groapa. Practica spirituală este de a transforma aceste lucruri pentru a putea aduce binecuvântare umanității.
Deci, din nou spunem că nu este nimic rău în plăcere. Ceea ce dăunează este atunci când facem din ea o plăcere samsarică. Dar o putem dedica, pentru că există plăceri cu mult mai mari.
Dacă apare ceva bun în viața noastră care ne face plăcere, un budist ne va întreba întotdeauna: De unde vine acel lucru? El vine, pentru că în mod sigur am făcut ceva bun în trecut, iar acum karma a dat rod. Dacă acum suntem singurul consumator al acesteia, s-a terminat. Am plantat, am cules – s-a terminat.
Dar dacă acum ne aflăm pe calea spre iluminare, o mobilizăm. Vom spune: „Aha, asta a venit pentru că am semănat karma bună iar acum mă voi folosi de ea pentru a continua să semăn karmă bună.,, Un Bodhisattva urăște să-și consume karma bună, fără a o reface. Întotdeauna el dorește să o dea mai departe. Vom spune mai multe despre acest lucru în lecția următoare, deoarece acest lucru apare din nou într-un alt jurământ.
Infracțiuni împotriva perfecțiunii înțelepciunii. 27. A crede că un Bodhisattva nu are nevoie de practica căii Hinayana.
Numărul douăzeci și șapte ne este familiar, pentru că am vorbit anterior despre această problemă și anume: a respinge Hinayana. Adică să-i spunem unui Bodhisattva: „Tu nu ai nevoie de practica Hinayana, pentru că ești un Bodhisattva sau pentru că tu practici acum Mahayana”. Sau să-i spunem: „Doar „ascultătorii” sau cei din Hinayana trebuie să practice Hinayana”.
Nu este corect să spunem aceste lucruri, pentru că un Bodhisattva trebuie să facă practicile căii Hinayana; el nu va reuși să practice Mahayana dacă nu practică și Hinayana.
Am vorbit deja despre asta; am avut chiar un jurământ de bază care spunea să nu criticăm „calea ascultătorilor”. Care este diferența? Diferența este că aici nu respingem complet calea Hinayana, dar spunem că ea nu este pentru Bodhisattva.
Încălcarea jurământului de bază este atunci când cineva spune despre calea Hinayana că ea nu dă rezultate. Acest jurământ secundar este un pic diferit, în sensul că nu desconsiderăm complet calea Hinayana, ci doar spunem că Bodhisattva nu are nevoie de ea. De aceea acest jurământ este secundar: pentru că nici acest lucru nu este corect să-l spunem.
A ne concentra pe Hinayana în timp ce învățătura Mahayana ne este disponibilă.
Dacă în jurământul 27 i se spune unui Bodhisattva care practică Mahayana că nu are nevoie de practica Hinayana, în jurământul 28 noi înșine suntem un Bodhisattva.
Dacă există profesori care ne predau Mahayana și, de asemenea, există scrieri Mahayana care ne stau la dispoziție, iar cu toate acestea noi ne concentrăm doar pe practicarea Hinayana sau studiem Hinayana – atunci am încălcat acest jurământ.
Cele două jurăminte se completează unul pe altul.
– Primul spune: Bodhisattva nu trebuie să desconsidere Hinayana.
– Iar celălalt spune că: Nu trebuie să se concentreze exclusiv pe ea.
Bodhisattva este cel care practică calea Mahayana, dar asta nu este definiția tehnică. Definiția tehnică este că persoana devine Bodhisattva după ce a dobândit deja Bodhicitta, dar aici se trece puțin cu vederea peste acest fapt.
29. A investi efort exclusiv în studierea materialelor non-budiste, atunci când Dharma ne este disponibilă.
Jurământul 29 se îndepărtează puțin. Aici nu comparăm Mahayana cu Hinayana. Aici se spune că dacă avem la dispoziție studiile și textele budiste, și în schimb noi investim efort exclusiv în alte scrieri, atunci am încălcat acest jurământ.
Cu alte cuvinte, dacă suntem deja disponibili pentru aceste lucruri, dacă suntem aici și le auzim, asta înseamnă ca avem karma să întâlnim aceste lucruri, iar noi în mod conștient alegem să ne implicăm în alte lucruri. Acest fapt ne va împiedica să ajungem la iluminare și de a mai salva ființele din suferință. De aceea este o încălcare. Datorită faptului că timpul nostru este limitat, nu-l putem risipi făcând lucruri parțiale sau care ne îndepărtează de pe cale. Dacă am fost deja expuși la acestea, atunci va trebui să ne îndreptăm spre ceva puternic și suprem.
Ni se spune: „Investiți-vă eforturile în ceea ce vă poate scoate din suferință cât mai repede, pentru că toate ființele din univers vă așteaptă.” 30. A ne atașa de scrieri non-budiste, atunci când apare o situație care justifică petrecerea timpului cu acestea.
Acest jurământ spune că, dacă se creează o situație, în care ar trebui să depunem efort în scrierile non-budiste – de exemplu, dacă trebuie să ne pregătim pentru o anume activitate care implică citirea unor materiale sau studierea altor texte – dacă facem asta și ne atașăm de ele, și ca urmare abandonăm scrierile Mahayana – atunci am încălcat jurământul.
Cu alte cuvinte, în timp ce studiem textele non-budiste, abandonăm lucrul suprem și trecem la un altul secundar – am comis infracțiunea.
Situații de excepție
– În situația în care un Bodhisattva este foarte inteligent, are gândirea rapidă, o memorie foarte bună și are deja o credință foarte fermă în calea Mahayana, chiar dacă el va fi absorbit puțin și de alte lucruri non-budiste, nu va exista nici un pericol ca ele să-l distragă.
– Ar trebui să fie un Bodhisattva care să înțeleagă bine scripturile.
– Și în cazul în care va trebui să se angajeze și în alte scrieri, va trebui să petreacă cel puțin de două ori mai mult timp cu scrierile budiste și Mahayana.
Scopul acestui jurământ nu este respingă și alte căi, ci – dacă am fost deja expuși la această cale, care este sigură spre iluminare – atunci nu ar trebui să mergem spre lucruri parțiale.
Exemple
– Matthieu Ricard, scriitor francez, fotograf, traducător și călugăr budist, folosește mijloace iscusite pentru a vorbi unui public care nu este budist. El este, de asemenea, un om de știință, așa că folosește acest fundal propriu, pentru a ajunge să le vorbească oamenilor pe înțelesul lor.
– Geshe Michael se folosește de cunoașterea pe care a dobândit-o în afaceri și organizează cursuri de business. Cursurile despre afaceri nu sunt nici Mahayana și nici măcar Dharma; sunt Samsara. Dacă îi citim însă cărțile sau îi ascultăm cursurile, observăm că el aduce Dharma oamenilor așa cum li se potrivește. Asta înseamnă să fii un Bodhisattva înalt.
Geshe Hla a lucrat timp de cincisprezece ani în afacerile cu diamante, dar nu pentru că avea o atracție materială față de diamante, ci datorită sensului lor dharmic: Vajrayana sau Calea de diamant, Sutra Tăietorul de Diamant.
O cale completă, cu toate componentele și în ordinea corectă
În studiile Lam-Rim am comparat calea spirituală cu o mașină. Pentru ca mașina să fie condusă, nu este suficient să aibă doar roți, un volan şi un motor, ci toate piesele trebuie să fie în ordine corect; altfel mașina nu va merge.
Calea spirituală trebuie să fie completă. Ea trebuie să conțină toate elementele și în ordinea corectă. Calea Mahayana s-a dovedit corectă:
– prin generațiile de practicanți care au ajuns la iluminare;
– ea a fost curățată de denaturările apărute de-a lungul veacurilor;
– și este deja o tradiție autentică de mii de ani.
Și pentru că viețile noastre sunt scurte, nu putem fi cobaiul de laborator pentru diversele căi pe care le inventează oamenii și care nu au fost încă dovedite.
Noi nu știm ce este iluminarea, iar cineva ne promite marea cu sarea. De unde știm că acest drum va funcționa? Cum vom ști că va funcționa?
Deoarece viața noastră este scurtă, trebuie să ne bazăm pe o cale autentică, care a fost verificată și care provine din surse certificate, pe o linie de învățători puri. Și dacă tot ne-am expus acestor învățături, ar fi păcat să ne pierdem calea.
A fugi după alte lucruri poate fi o ispită pentru o satisfacție rapidă, în timp ce, pentru a ajunge la fericirea supremă pe care o aduce Dharma, trebuie să o analizăm în profunzime, înainte ca ea să dea roade.
Ken Rinpoche spunea: “Un elev Dharma serios trebuie să fie gata să muncească puțin. Să străbată deșertul pentru a ajunge în Țara Făgăduinței.”
Fără îndoială, trebuie muncit. Dar lucrul promis este atât de uimitor, iar drumul este dovedit și funcționează sută la sută. 31. A critica calea Mahayana.
Ne aflăm în continuare în grupa de încălcări a jurămintelor legate de perfecțiunea înțelepciunii.
Patru modalități de a comite această infracțiune
Și aici este vorba despre scrierile Mahayana. Atunci când ne-a căzut în mână o carte despre Mahayana, suntem interesați de ea și o citim, după care spunem:
1. „Hmm … această parte nu este chiar așa de importantă” sau „această parte nu este corectă”. Odată ce am spus asta, am comis infracțiunea. De ce? Pentru că nu avem Pramana. Nu avem o percepție corectă, nu știm cu adevărat. Și dacă o entitate iluminată care a scris acest text, a decis că el este important, atunci este important. Și dacă încă nu înțelegem încă de ce este important, atunci va trebui să acționăm cu modestie. Putem spune: „Încă nu înțeleg de ce este important, am să merg să mă clarific.” Dar în nici un caz nu vom spune:„ Această parte nu este importantă.”
2. A doua modalitate de a încălca acest jurământ este de a spune: „Oh, partea asta nu este atât de bine scrisă”, din aceleași motive.
3. Spunem: „Acest autor nu este atât de reușit .”
4. Spunem: „Oh, partea asta a cărții nu aduce nimănui vreun beneficiu”.
Aceste sunt diferitele modalități de a minimaliza scrierile Mahayana. Acestea sunt semințe karmice grele pentru că, karma se intensifică. Și dacă facem asta puțin, și din bună credință – semințele vor deveni copaci mari. Mai târziu va veni momentul în care vom subestima Mahayana în totalitate, ceea ce este un mare păcat, pentru că ne vom pierde calea spre iluminare.
Sfaturile Lordului Maitreya: Nu subestima niciodată
Și aici vine sfatul Lordului Maitreya. În budism, suntem mereu încurajați să ne clarificăm îndoielile, să nu acceptăm lucrurile orbește. Iar dacă nu înțelegem ceva acum, să nu subestimăm doar pentru că nu l-am înțeles.
Luăm decizia de a clarifica ceea ce nu am înțeles. Vom pune deoparte acele aspecte și ne vom îngriji să aflăm mai multe. Uneori, profesorul ne va spune: „Va veni timpul și îți va fi clar”. De aceea, este bine să ne bazăm câteodată și pe profesor.
A ne lăuda pe noi înșine sau a-i condamna pe ceilalți, din mândrie, mânie sau respectul de sine.
Încălcarea jurământului secundar 32, este atunci când ne lăudăm pe noi înșine sau îi criticăm pe ceilalți.
Dacă motivația jurământului de bază a fost dorința de a obține respect sau lucruri materiale, aici motivația este mândria sau mânia, plus respectul de sine.
Respectul de sine, aici are sensul de a avea reputație, ca oamenii să vorbească despre mine. Mândria este diferită, este în sensul că mă mândresc cu mine însumi.
Care sunt situațiile de excepție aici?
Când avem voie să ne lăudăm pe noi înșine sau să criticăm pe cineva?
Dacă cineva difuzează opinii care înșală oamenii, atunci va trebui să-l dezaprobăm.
Sau dacă vrem să-i dăm cuiva o lecție.
Și este în regulă să ne lăudăm pentru a atrage elevi, având intenția sinceră de a ajuta oamenii.
Este în regulă să înștiințăm publicul despre următoarele lecții pe care vrem să le predăm și așa mai departe pentru a atrage oamenii să vină.
Este în regulă să ne îmbrăcăm frumos pentru ca oamenii să dorească să vină să ne vadă.
Un Bodhisattva, este cu totul diferit de cel din Hinayana. Practicantul Hinayana va căuta modestia, va sta departe de orice fel de înfrumusețare. Nu vrea să fie distras de nimic, vrea să iasă repede din Samsara. Un Bodhisattva își dorește și el asta, dar vrea să-i ia și pe toți ceilalți cu el. De aceea, va căuta să fie atractiv pentru ceilalți. El va căuta să dobândească abilități teatrale, de exemplu, dacă îi va îmbunătăți capacitatea de prelegere și lucruri de genul acesta. Este o minte diferită. 33. A nu merge la o lecție de Dharma din lene sau mândrie.
A nu merge la o lecție de Dharma, din mândrie sau lene este o încălcare a perfecțiunii înțelepciunii.
Cazuri de excepție
Care este scuza de a nu merge la o lecție de Dharma?
Dacă suntem foarte bolnavi.
Dacă nu suntem disponibili – și aici trebuie să fim atenți.
Dacă suntem deja maeștri în subiect.
Dacă bănuiți că această lecție provine din surse inexacte. Dacă nu este de încredere.
Dacă ne aflăm în retreat profund, atunci nu vom ieși din el pentru a merge la o lecție de Dharma.
Sau dacă credem că Lama nu ar fi de acord să mergem la lecție. Dacă Lamei nu-i place acest lucru – atunci nu vom merge. De exemplu, dacă după părerea noastră, Lama crede că această lecție ne va deruta mai mult, deoarece subiectul ei provine dintr-o altă tradiție sau este prea avansat, atunci va trebui să fim circumspecți.
Căi diferite de a ajunge în vârful muntelui
Lama Dvora Hla povestește: „Am un prieten grozav pe nume Venerabilul Puntsok, iar într-o zi el s-a dus la Dramsala, când Dalai Lama preda o serie de învățături. Dalai Lama este considerat de tibetani drept liderul spiritual al tuturor curentelor budiste. Odată pe an, timp de câteva zile Dalai Lama dă învățături din toate curentele. Trei zile predă din Nyigma, trei zile din Sakya, trei zile din Kagyu și trei zile din Gelukpa, cu pauze între ele. Nu știu dacă sunt trei zile sau câteva zile. Nu știu exact. El transmite învățătura câteva zile cu o pauză între ele.
Venerabilul Puntsok, care este un călugăr minunat și iubește Dharma foarte mult, a luat parte la toate învățăturile. Și îl aud pe Ken Rinpoche întorcându-se către el și întrebând: “Ei bine, te-ai spălat?”
Atunci Ken Rinpoche vede că stăm și nu înțelegem gluma, ne spune: „Dalai Lama este liderul tuturor curentelor, așa că este potrivit și bine să dea învățături despre toate curentele. Dar dacă practicați cu un anumit Lama, trebuie să-i urmați instrucțiunile lui, altfel nu veți ajunge nicăieri.
Deci Lama l-a trimis să se spele, pentru că a comis o infracțiune. El nu și-a întrebat Lama, și s-a dus la toate învățăturile. …Iar acum – Lama – i-a spus în glumă. Puntsok, și-a luat Lama foarte în serios, și și-a petrecut o jumătate de zi în baie. În limba tibetană, Puntsok înseamnă „excepțional”. Și este excepțional.”
Dacă vrem să ajungem în vârful muntelui, putem ajunge de la vest sau de la est, de la sud sau de la nord, dar dacă ne deplasăm mereu de la nord la sud și de la est la vest, nu vom ajunge niciodată în vârf.
Toate căile sunt minunate și toate sunt bune. Ken Rinpoche le compara cu supe diferite, fiecare dintre ele este delicioasă, dar nu și dacă le amestecăm. Altă dată, aceste căi sunt comparate cu medicamentele. Fiecare cale este ca un remediu pentru boală, sau leacul suprem pentru boală, dar atunci când sunt amestecate, ne pot ucide.
Dacă la un moment dat, avem un Lama, va trebui să-i urmăm sfaturile.
A ne concentra pe aspectele exterioare și nu pe învățătura însăși.
Jurământul treizeci și patru este de a ne concentra pe ulcior și nu pe ceea ce este în el. Adică, se referă la situația în care suntem într-o lecție de Dharma și ne concentrăm pe aspectul profesorului sau pe modul lui de exprimare, în loc să ne concentrăm pe lecția în sine, pe conținutul care ne este transmis. Sau tot felul de modalități în care criticăm aspectul profesorului.
Lama Dvora Hla povestește: „Mă aflam odată la ora de studiu cu Ken Rinpoche și m-am așezat lângă cineva și mi-a spus: „Nu are tonus muscular.” El vine la cel mai mare maestru din lume și spune: Nu are tonus muscular. Pe scurt, asta înseamnă să te concentrezi pe ulcior și nu pe ceea ce este în el”.
Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 7,a
Meditația: Lumina Bodhisattva
Așezați-vă comod.
Găsiți-vă o poziție confortabilă și încercați să stați liniștiți fără să vă mișcați.
Concentrați-vă asupra respirației. Observați trecerea aerului prin nări și senzația de la intrarea în nări.
Şi acum concentrați-vă pe inima voastră. Vedeți cum în inima voastră există o sursă de lumină, un punct mic luminos. El strălucește intens, ca un soare mic. Razele de lumină pe care le emană se răspândesc în toate direcțiile. Imaginați-vă cum toate aceste raze de lumină se duc în toate direcțiile și îi invită pe toți Buddha și pe toți Bodhisattva din întreaga lume să vină la voi.
Toți răspund cu bucurie chemării voastre și vin la voi pe razele de lumină, topindu-se în micul soare din inima voastră.
Iar acum sunteți plini de binecuvântarea, compasiunea și înțelepciunea tuturor Buddha din univers.
Strălucirea voastră este din ce în ce mai intensă.
Vedeți-vă conștiința situată în micul soare din inimă. Acest soare mic crește din ce în ce mai mult și vă absoarbe întregul vostru trup. Acum doar conștiința voastră există în soare. Voi sunteți soarele, și razele de lumină le răspândiți în toate direcțiile.
Sunteți un soare strălucitor care atârnă în spațiu. Departe, observați o planetă albăstruie — Pământul — pe care vedeți nenumărate ființe, mii și mii de viețuitoare. Toate caută, în fiecare moment, cum să fie fericite; toate caută fericirea și toate suferă pentru că ele nu știu să o găsească.
Inima voastră se deschide spre ele și doriți să le ajutați. Decideți să fiți salvatorul fiecăreia datorită iubirii voastre mari pentru ele: toate ființele sunt copiii voștri. Iar inima voastră vi se frânge când le vedeți suferind.
Decideți să le ajutați și să vă dedicați viața pentru a găsi o modalitate de a face acest lucru, căci fiecare ființă este copilul vostru.
Vedeți cum razele de lumină țâșnesc din voi și se răspândesc în toate direcțiile, atingând fiecare ființă pe care o găsește în cale. Fiecare făptură se umple de plăcere și de bucurie, fără măcar să știe ce s-a întâmplat. Cu cât bucuria lor este mai mare, cu atât deveniți mai strălucitori și mai capabil să ajungeți și mai departe în univers, la alte mii de planete din univers.
Rugați-vă să vă puteți ajuta de Lama ca să fiți cu adevărat în stare de a vă îndeplini obiectivul vostru, acela de a da ajutorul necesar tuturor ființelor suferinde.
Cereți îngerilor să vă binecuvânteze pentru a le putea ajuta.
Puteți să vă deschideți ochii.
Jurămintele secundare
Acum vom vorbi despre:
Nyeje înseamnă încălcările secundare sau jurămintele Bodhisattva secundare.
Le vom formula sub formă de încălcări, așa cum am făcut la jurămintele de bază. Întâi a fost Tsatung, vă amintiți? Este încălcarea jurământului de bază. Acum o vom numi doar încălcare, în sensul de încălcare a jurămintelor secundare.
Înainte de a trece peste ele, vom vedea care sunt cele două moduri de a le încălca pe cele secundare.
Ca urmare a atacului unei afecțiuni mentale.
Nyomong – afecțiuni mentale. Chen – a avea. Nyomong Chen este cel care are afecțiuni mentale.
Asta înseamnă că încălcăm jurământul datorită faptului că:
– Ne enervăm, suntem furioși,
– Sau suntem geloși,
– Sau avem o dorință mare, pasiune, obsesie,
– Sau suntem răutăcioși, avem intenții rele.
În limba tibetană se numesc:
supărare gelozie pasiune răutate
De ce acestea se trezesc în noi? Pentru că suntem obișnuiți cu asta. Pentru că suntem infectați. Mintea noastră este infectată din cele mai vechi timpuri. Deci aceasta este prima modalitate de a încălca jurământul – ca urmare a atacului unei afecțiuni mentale.
Încălcăm jurămintele pentru că ne-am enervat, suntem în criză. De exemplu, avem jurământul de a nu țipa la alții, dar vine criza de nervi peste noi și ridicăm vocea la cineva.
Din motive care nu au legătură cu afecțiunile mentale.
Nyomong Chen – cel care are afecțiuni mentale. Mayinpa – fără.
Deci, Nyonmong chen mayinpa înseamnă fără afecțiuni mentale. Cu alte cuvinte, cineva încalcă jurământul din motive care nu au legătură cu afecțiunile mentale. Cum se întâmplă asta?
– fie pentru că ne este lene să păstrăm jurământul
– sau pur și simplu pentru că am uitat.
Am uitat că avem un jurământ, am uitat care este el și am uitat și de semnificația lui. Nu am practicat suficient. Nu am ținut carnețelul suficient de mult.
A doua modalitate de încălcare se va petrece la început; chiar și atunci când dorim să nu uităm, tot se va întâmpla să uităm. Deci, ori uităm, ori suntem leneși.
În concluzie, cele două motive pentru care încălcăm jurămintele sunt: atacul unei afecțiuni mentale, sau lenea sau uitarea.
Două tipuri de păcate
Există două tipuri de păcate:
1. Păcatele care sunt naturale.
2. Și altele pe care le vom numi interdicții.
1. Ce înseamnă păcat natural? Este ,,natural,, în sensul că orice persoană care păstrează moralitatea va recunoaște aceste lucruri ca fiind păcate:
– Omorul, – Furtul, – Minciuna.
Avem o tendință naturală de a le identifica ca fiind ceva rău. Și ele, desigur, se află pe lista păcatelor și a încălcărilor de jurăminte, fie că sunt jurămintele de călugăr, fie Pratimoksha sau Bodhisattva.
2. Și există unele care nu sunt naturale, dar care sunt strict interzise din anumite motive.
În iudaism, de exemplu, există interdicția de a nu amesteca carnea cu laptele. În budism, în jurămintele monastice multe dintre interdicții au fost stabilite de către Buddha ca urmare a unor incidente neplăcute care s-au întâmplat pe vremea lui.
Două tipuri de interdicții
a. Interdicții care vin să păstreze părerea/opinia bună a altora.
Shen – altul sau celălalt Sem – minte, Shen sem – opinia bună a altuia, Sungwa – a păstra.
Așadar, acestea sunt interdicțiile care vin să păstreze părere pozitivă a altora cu privire la practicanții budiști.
De exemplu, dacă oamenii ar vedea un călugăr bând alcool – asta i-ar putea îndepărta de Dharma.
Cu alte cuvinte, acestea sunt interdicții pe care un Bodhisattva trebuie să le păstreze pentru a nu strica impresia celorlalți, de a nu le strica altora dorința de a merge pe cale și de a practica Dharma.
b. Interdicții care vin să împiedice multitudinea bunurilor și a preocupărilor.
Nyungwa – puțin, redus, Jawa – fapte, Dun poate fi aici în sensul gândurilor, ideilor sau preocupărilor, adică: interdicțiile care vin să împiedice multitudinea bunurilor și a preocupărilor.
Ne putem gândi la călugări. Scopul unui călugăr din Hinayana este să nu fie prea ocupat sau să fie implicat în multe probleme lumești. El se retrage liniștit în pădure, stă în colțul său și meditează, și nu vrea să fie preocupat de alte lucruri.
În jurămintele Vinaya există multe astfel de regulamente, cum ar fi: să nu dețină proprietăți sau de a gestiona bani. Așadar, există tot felul de restricții care nu sunt interdicții naturale, dar care îi permit călugărului să se concentreze asupra practicii sale, fără a fi preocupat sau dispersat de un milion de lucruri.
Primul tip de interdicții are scopul de a păstra părerea bună a celorlalți despre călugări – în sensul de a le aprecia calea, astfel încât să-i poată sprijini în practica lor.
Buddha nu a interzis niciodată ceva numai de dragul de a interzice; dar, pentru unii oameni, aceste lucruri vor fi percepute în acest fel pentru că încă nu le înțeleg .
Dimpotrivă, în budism se spune că modul de supunere a corpului la chinuri nu este o cale spirituală adecvată, fiindcă nu duce nicăieri. Atunci când ne referim la modul nostru de a face față dificultăților, nu o facem de dragul dificultății; înfruntarea lor acționează ca un antidot al obiceiurilor proaste pe care le avem în minte. Interdicțiile nu au scopul de a ne face nouă viața grea, ci dimpotrivă: se dorește ca oamenii să ajungă la fericirea maximă. Deci, ce rost are să fie adăugate alte dificultăți în plus la ceea ce avem?
În cazul unui conflict, jurămintele Bodhisattva le întrec pe cele de eliberare(monastice).
– De ce se discută despre toate acestea aici? Pentru că, dacă suntem și călugăr și Bodhisattva , întrebarea este: ce este mai important pentru călugări? Interdicția A sau B?
Răspunsul este că ambele sunt importante. Totuși, dacă el va trebui să aleagă acele interdicții care să-i faciliteze mai multă atenție, va alege B. Se va asigura să nu se preocupe de bani, să nu dețină bunuri și să nu cumpere haine, astfel încât viața lui să fie cât mai simplă și modestă. Așadar, dacă ar trebui să aleagă între A și B, călugărul va alege interdicțiile B.
Iar pentru practicantul Bodhisattva va fi invers; pentru el se va schimba ordinea.
– Chiar și dacă este călugăr? – Da, chiar și dacă este călugăr. Este mai important pentru el ce se întâmplă cu alții, pentru că atenția lui este îndreptată numai spre ceilalți. El se educă pentru a-i ajuta pe ceilalți.
La modul general, un Bodhisattva trebuie să fie cu mult mai atent în ceea ce privește interdicțiile de primul fel decât practicanții Hinayana. Totuși, dacă este ceva care poate fi de folos altora, unui Bodhisattva i se permite o relaxare în respectarea interdicțiilor secundare.
De exemplu, un călugăr deplin nu are voie să țină mai mult de câteva zile un sul de pânză dacă nu intenționează să-l folosească la croitul robelor. Totuși, un călugăr deplin care și-a luat jurămintele Bodhisattva poate să păstreze pânzele care i-au fost donate chiar şi pentru o perioadă mai lungă de timp, dacă acest lucru poate ajuta pe altcineva.
Și vom vedea, când vom începe să vorbim despre jurămintele secundare, cum această preferință este foarte clară.
Uneori, există o aparentă contradicție între jurămintele Bodhisattva și cele monastice, dar ea este rezolvată prin luarea în considerație a faptului că pentru un călugăr care este și Bodhisattva, binele celorlalți este cu mult mai important decât propriul lui bine.
Retribuția unui Bodhisattva
Bodhisattva este permanent angajat să dăruiască și își dedică fapta iluminării sale. El nu mai este interesat de avuțiile lumești. Și în acest fel acumulează binefaceri imense care se vor îndrepta către scopuri ne-lumești, spre o fericire mult mai mare.
Sakya Pandita spunea: „Nu lăsa lucrurile bune din viață să ți le fure pe cele mai bune”. Aceasta este deviza unui practicant Mahayana. Calea unică și cea mai sigură de a produce fericire durabilă este de a deveni un Bodhisattva. Bodhichita este rețeta.
Maestrul Shantideva scria în cartea „Ghidul de viață a unui Bodhisattva”, în capitolul 1:
Păstrează ferm în inima ta „dorința de iluminare” Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul Pentru că transformă corpul tău necurat pe care l-ai luat În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.
Doar Bodhichita poate face asta. Ea este rețeta perfectă pentru fericirea nesfârșită, sublimă, care nu dezamăgește. Este nevoie de timp, dar dacă mergem pe calea Bodhisattva și ne păstrăm aceste jurăminte, vom ajunge la iluminare, la fericirea sublimă și veșnică. Și acest lucru se va întâmpla treptat.
Jurămintele secundare
Cele patruzeci și șase de jurăminte secundare sunt aranjate în ordinea celor șase perfecțiuni.
Există un set de jurăminte concepute pentru a dezvolta perfecțiunea dăruirii, apoi alt set pentru perfecțiunea moralității, și așa mai departe.
Nivelurile Bodhisattva
Atunci când am vorbit despre nivelurile Bodhisattva, am spus că un Bodhisattva când percepe direct vacuitatea, se află la primul nivel, la primul Bumi. În limba sanscrită Bumi înseamnă nivel. În Tibetană, se spune Sa. După care Bodhisattva avansează spre celelalte „Bumi”. Există zece „Bumi”, după care ajunge la iluminarea completă.
Lama Dvora compară acești „Bumi” cu scara de magnitudine Richter. Adică, o scară care nu este liniară, ci o scară exponențială. Bodhisattva la nivelul opt nu este de opt ori mai mare decât primul nivel, ci ordinea de mărime este cu totul diferită. Să nu subestimăm primul nivel, căci bine ar fi dacă am putea ajunge la el.
De ce am vorbit despre nivelurile Bodhisattva? Pentru că fiecare nivel desăvârșește una dintre cele șase perfecțiuni.
La primul nivel, Bodhisattva își desăvârșește generozitatea. El aduce generozitatea la desăvârșire totală. Datorită înțelegerii karmei și a vacuității, grație percepției sale directe a vacuității de sine, a minții lui și a trupului său,separarea dintre el și ceilalți începe să se estompeze. Generozitatea lui devine mult mai ușoară, pentru că înțelege că nu dăruiește cuiva care este separat de el. În acest caz generozitatea lui este cu totul altceva, fapt care îi aduce nenumărate binefaceri.
Atât timp cât nu percepem vacuitatea, ne va fi foarte greu să acumulăm binefaceri, pentru că tot timpul există această linie despărțitoare între noi și ceilalți: „eu și alții”. Această linie care ne separă de ceilalți este foarte, foarte puternică în noi. Aceasta este puterea percepției directe a vacuității: capacitatea de a estompa această linie. Dacă înainte de perceperea vacuității de-abia acumulăm o picătură de karmă bună, după această incredibilă experiență a vacuității va începe să curgă un imens flux de binefaceri. Pentru a ajunge la iluminare, avem nevoie de cantități uriașe de binefaceri.
Jurămintele destinate dezvoltării generozității.
1. A nu oferi ofrandă celor trei diamante cu corpul, vorba și mintea, cel puțin o dată la 24 de ore – încălcarea este de a nu dărui ofrandă cu corpul, vorba și mintea celor trei diamante.
– Ce înseamnă să dai ofrandă cu corpul ? Asta înseamnă că în fiecare zi trebuie să ne prosternăm. Atunci când un Bodhisattva se prosternează, își folosește corpul pentru a da.
– Bodhisattva se folosește de vorbire pentru a mulțumi. În acest caz se poate spune rugăciunea „Refugiul și dorința”.
– A dărui ofrandă cu mintea înseamnă să admirăm calitățile sublime ale celor trei diamante. A merge la refugiu.
Aici este scris ,,…cel puțin o dată pe zi…, care este mai puțin decât în jurămintele de refugiu, adică de trei ori dimineața, și de trei ori seara. Bodhisattva care aspiră la iluminare se folosește de tot ce are: de corp, vorbă și gând.
2. A permite gândurilor de dorință sau aversiune față de lucruri să continue
Această încălcare secundară se întâmplă atunci când apar:
– gânduri de dorință, – dorințe senzuale excesive, – tot felul de pofte pentru lucruri ale simțurilor, – gânduri de insatisfacție sau o stare de spirit care nu este niciodată satisfăcută, – dorința de a fi respectați sau de a fi lăudați, – dorința de avea bunuri și le permitem acestor gânduri să continue, nu încercăm să le oprim.
-atunci când ne gândim: „Vai de mine, nu am suficient”. Vă mai amintiți de mantra „Om, am suficient, Ah Hung”? Ea poate fi un antidot la asemenea gânduri.
-atunci când râvnim după plăcerile simțurilor, poftim la ceva sau dorim pe cineva, gândul care ne ajută, este înțelegerea karmei și a vacuității. Și anume: că plăcerea nu vine din afară. Nimeni nu ne poate aduce cu adevărat plăcerea sau să ne facă să suferim; totul este o proiecție a minții noastre.
Dacă dorim plăcere, trebuie să creăm cauzele ei. Și cum facem asta? Va trebui să le dăm altora ceea ce vor.
Și din nou, accentuăm faptul că acest jurământ nu spune că nu ar trebui să ne distrăm. Nu se spune asta. În budism nu există un astfel de jurământ.
Jurământul nu spune că este ceva rău în plăcere, ci el vine ca să prevină gândurile de dorință asociate cu ignoranța, care nu înțeleg de unde provine plăcerea. Acest jurământ este un antidot la ignoranță.
Cum intensifică jurământul, generozitatea? Prin eliberarea de atașamente.
Dacă primul jurământ a fost să oferim celor trei diamante, acum începem să ne eliberăm.
3. A nu respecta pe cei care au luat jurămintele Bodhisattva înaintea ta.
Numărul trei este atunci când nu dăm respectul cuvenit cuiva care este mai în vârstă decât noi.
Vârstnic înseamnă cineva mai în vârstă decât noi ca Bodhisattva, cineva care și-a luat jurămintele înaintea noastră. Deci, oricine pe care îl întâlnim și care și-a luat jurămintele de Bodhisattva înaintea noastră, este senior și, în acest sens trebuie să-l respectăm. Acesta este modul în care ne exprimăm respectul față de jurăminte și față de influența lor asupra conștiinței celui care le practică.
Acesta este un ecou al jurămintelor Vinaya. Călugării dau întotdeauna respect călugărului senior, celui care este mai în vârstă ca dată de luare a jurămintelor. Ei întreabă mereu: „Când ți-ai luat jurămintele?” Dacă întâlnesc un călugăr pe care nu îl cunosc, ei caută să se clarifice.
Lama Dvora povestește că se afla la o ceremonie tantrică și organizatorul i-a spus: „Cred că ai luat jurămintele înaintea mea. Tu vei conduce ceremonia”. Lama Dvora nu era sigură dacă trebuie să facă asta. Mai apoi s-a dovedit că bărbatul luase jurămintele înaintea Lamei Dvora.
4. A nu răspunde la o întrebare sinceră, din furie sau lene.
Încălcarea se petrece atunci când cineva ne întreabă sincer ceva, și noi nu-i răspundem, îi ignorăm întrebarea. Dacă știm răspunsul, suntem obligați să-i răspundem.
Dacă cineva ne întrebă sincer ceva – fără să încerce să ne ironizeze sau să ne ridiculizeze, ci cautând o informație sau dorind să înțeleagă – atunci trebuie să-i răspundem.
Ce legătură are cu generozitatea? Este vorba despre a nu păstra informațiile doar pentru noi și de a fi atenți la ceilalți.Dacă cineva are o întrebare care îl macină și vine la noi, iar noi îl putem ajuta, va trebui să îi răspundem. Nu îi putem ignora întrebarea, ci trebuie să îi acordăm atenție.
Desigur, dacă întrebarea nu este pusă sincer, putem decide că nu este cazul să răspundem.
Motivația jurământului patru.
Cum încălcăm acest jurământ?
– dacă urâm acea persoană,
– sau dacă ne este lene să-i răspundem,
– sau le dăm în mod intenționat un răspuns greșit, sau puțin greșit.
Așadar, dacă vine cineva și ne întreabă sincer, iar noi suntem capabil să îi răspundem și nu îi răspundem, sau nu îi dăm un răspuns comple, sau îi dăm un răspuns greșit pentru că nu ne place de el sau din lene și indolență – atunci am comis infracțiunea.
Situații de excepție
Există situații în care cineva pune o întrebare corectă și este posibil să știm răspunsul, dar este întrerupt cursul lecției de Dharma – îi vom spune: „Acum, nu. Nu acum”, dar nu facem asta din ură sau din lene, ci pentru că știm că există un scop mai înalt pe care ne-am angajat să-l atingem. Există situații în care nu putem răspunde la întrebare pentru că:
– în prezent suntem ocupați să facem o faptă bună,
– sau ne-am obligat altcuiva. În această situație putem spune: „Te rog sună-mă și îți voi răspunde la întrebarea ta.” – sunt situații în care nu este nevoie să facem lucrurile pe loc.
– sau suntem bolnavi,
– sau întrebarea provoacă distragerea atenției,
– sau vrem să dăm o lecție cuiva. Uneori, în cazul în care suntem profesori și vrem să-i dăm elevului o lecție, îi spunem, de exemplu: „Nu întreba în mijlocul lecției.”
– sau, dacă persoana caută doar să găsească defecte, în acest caz nu ar trebui să se răspundă la întrebare; se poate spune ceva care să neutralizeze intenția rea, dar nu neapărat trebuie să i se răspundă.
Două forme de a încălca jurământul
Jurământul se poate încălca în două moduri: fie din lene, fie că nu ne place persoana. Acestea pot fi:
– cu afecțiune mentală sau
– fără afecțiune mentală.
În ambele cazuri se încalcă jurământul. Să luăm exemplul în care elevul adresează profesorului o întrebare sinceră, profesorul știe răspunsul, dar nu răspunde la ea – deoarece ori nu vrea să abată atenția altora de la lecție, ori are un motiv întemeiat pentru care vrea să-i dea elevului o lecție. Așadar, când nu răspundem la întrebarea pusă, trebuie să avem un motiv întemeiat, iar acest lucru să nu fie din cauza lenei sau pentru că nu ne place de cel care întreabă.
5. A nu accepta o invitație, din mândrie, din dorința de a răni, din supărare sau lene.
Jurământul spune că nu trebuie să refuzăm invitația cuiva din mândrie, supărare sau lene.
Situații de excepție
Există situații speciale în care putem refuza invitația:
A. Suntem bolnavi,
B. Am primit deja invitația altcuiva la aceeași oră,
C. Sau este prea departe pentru noi ca să călătorim, deoarece pierdem multă vreme pe drum și nu facem Dharma între timp.
D. Sau este periculos să călătorim. Lama Dvora povestește că cineva a invitat-o să predea într-un anume loc și l-a întrebat pe Geshe Michael dacă poate să se ducă acolo, iar Geshe Michael i-a răspuns: „Numai dacă nu este periculos”.
E. Sau dacă bănuim că motivația celor care ne invită nu este bună.
F. Sau dacă ne va abate de la un act virtuos sau de la o activitate care este mai importantă.
Dacă cineva ne invită la cină și în același timp avem o lecție de Dharma, putem refuza cina, deoarece lecția de Dharmă este o activitate mult mai importantă.
Ca Bodhisattva, aspirăm să ajungem cât mai repede la iluminare pentru a-i aduce și pe ceilalți la iluminare, deoarece cu toți suferă. Pentru că fiecare clipă în Samsara – cum spune Lama Zopa – este o oroare.
Încă nu vedem acest lucru atât de clar, dar cei care au trecut puțin pragul și ne privesc, spun: „Este îngrozitor!”. Toți acești oameni sunt loviți de propriile karme, de necazurile și ignoranța lor, plantând în permanență semințe de suferință; iar orice clipă de suferință este oribilă.
Trebuie să ieșim de aici cât mai curând posibil, pentru a-i putea scoate și pe toți ceilalți de aici. De aceea, toate celelalte activități sunt inutile în comparație cu așa ceva.
Invitațiile sociale și vizitele la părinți
Întrebarea care se ridică este, ce putem face în cazul în care suntem invitați la diverse întâlniri sociale? În acest gen de situații putem merge să stăm puțin sau putem refuza, dacă avem o justificare bună.
Va trebui să învățăm să rezolvăm aceste dileme, pentru că situații ca acestea vor veni mereu. Va trebui să învățăm să alegem și să revenim mereu la motivația din spatele lucrurilor.
Trebuie să înțelegem că nu trebuie să facem toate acestea pentru că Buddha a spus, sau altcineva a spus, ci pentru că suntem Bodhisattva și dorim să ieșim și noi, și toți ceilalți din suferință. Așadar, ne gândim: Care este cel mai important lucru de făcut acum? Și, odată cu asta, va trebui să dăm răspuns invitației.
Lama Dvora spunea că atunci când i s-a născut nepoțica, a organizat o mică petrecere acasă, la care au fost invitate și măicuțe. Unele dintre ele au venit iar altele nu. Lama Dvora povestește că nu s-a simțit jignită, deoarece și-a dat seama că cele care nu i-au onorat invitația sigur au avut lucruri mai importante de făcut.
Părinții sunt o categorie diferită. Trebuie să ne respectăm părinții, și discuțiile cu ei nu vor fi niciodată inutile. Nu este nevoie să vorbim cu ei despre Dharmă dacă nu sunt interesați de ea. Dar orice conversație cu părinții noștri este o mare binefacere, datorită respectului ce-l avem pentru ei. Aceasta este una dintre cele mai bune oportunități de a acumula binefaceri, cu excepția lecției de Dharma predată de Lama, care este cu mult mai mare.
6. A nu accepta bani sau lucruri materiale de la un donator, din dorința de a îl răni sau din lene sau resentimente.
Jurământul numărul șase este încălcat, atunci când refuzăm să acceptăm bani sau cadouri care ni se dăruiesc cu sinceritate. Cineva ne oferă sincer, din toată inima, bani sau cadouri și noi refuzăm să le acceptăm.
Sună puțin ciudat, nu? Cine refuză cadouri? Dar să nu uităm că aceste jurăminte erau destinate călugărilor. Ei nu au voie să se ocupe de bani, ori să păstreze lucruri, ci trebuie să fie săraci; ei nu vor lucruri materiale, deoarece acestea le distrag atenția.
Totuși, acest jurământ este printre acele jurăminte Bodhisattva care sunt mai înalte decât cel al călugărilor. Dacă suntem un călugăr Bodhisattva și cineva vine și ne oferă bani, nu ar trebui să-l refuzăm, ci să luăm cadoul și să-l folosim pentru binele celorlalți.
Situații de excepție
Există şi excepții:
a.Dacă știm că ne vom lega de cadou, ne vom atașa de el- adică știm că el ne incită pofta sau ne dezvoltă dependențaori zgârcenia – atunci, dacă nu suntem suficient de puternici pentru a rezista acestui impuls, putem să-l refuzăm.
b. A doua situație în care putem refuza cadourile și banii este dacă credem că cel care ni le oferă va regreta gestul. Dacă credem că dărnicia lui nu este deplină, îi putem spune: „Poate nu astăzi!” sau altceva frumos, dar nu acceptăm. Acest lucru se întâmplă adesea, mai ales în relațiile dintre profesor și elev. De multe ori,elevii vin, aud învățături,devin teribil de entuziaști și îi oferă învățătorului munți și dealuri, deși încă nu au capacitatea de a dărui; generozitatea lor nu este suficient de dezvoltată. Elevul, în entuziasmul său, poate să-i ofere profesorului casa și apoi să regrete. Karma regretului nu este o karma bună, deci profesorul poate spune: „Poate ar fi bine să mai așteptăm un pic”.
c. A treia situație în care ne este permis să refuzăm: dacă credem că lucrul care ni se dăruiește este furat.
d. A patra situație este dacă cel ce dăruiește va fi afectat într-un fel financiar. Se poate ca el să ne ofere din toată inima și să rămână sărac, deci nu luăm. Nu îl vom lăsa fără nimic.
e. O altă situație în care putem să refuzăm este atunci când banii care ni se oferă erau deja meniți să servească unui alt scop.Dacă credem că se poate crea vreo problemă, putem refuza.
7.A nu da Dharma celor care o doresc sau A nu le preda Dharma celor care o cer cu sinceritate, din dorința de a-i răni, din lene, resentimente sau gelozie.
Jurământul numărul șapte este acela de a nu da Dharma celor care o doresc. Acesta ne reamintește de al doilea jurământ din jurămintele de bază. Diferența dintre ele este motivația. Acest jurământ de bază spune: A nu dărui Dharma, datorită sentimentelor de posesiune, sau de a o păstra pentru noi. Este ca și când am vrea să avem un fel de avantaj față de alții sau că ne dă o senzație de superioritate.
Motivația
Motivația acestui jurămât este diferită. Motivația aici este:
– Sau nu ne place de ei;
– Sau suntem leneși;
– Sau îi invidiem și nu vrem ca ei să știe prea multe;
– Sau avem resentimente față de ei;
– Sau am neglijat: ei au cerut, noi am spus „Bine.” și nu am făcut-o.
Dacă nu am dat Dharma din motivele de mai sus, am comis o încălcare minoră, spre deosebire de motivația de posesiune a încălcării de bază. Din nou ideea este că practicăm perfecțiunea dăruirii: să dăruim inclusiv Dharma.
Situații de excepție
Există și aici excepții iar ele sunt:
– Dacă suntem bolnavi și nu putem să le predăm, atunci chiar dacă ni se cere să o facem, este în regulă să spunem „Acum sunt bolnav, nu pot să vă predau.”
– Elevul poate veni să ceară Dharma, dar de fapt el caută doar cum să ne critice sau să găsească imperfecțiuni Dharmei. În acest caz putem refuza un astfel de student.
– Dacă elevii nu stau cum trebuie în timpul lecției: cască, se întind, în acest caz nu ar trebui să-i învățăm. Chiar dacă elevul este obosit, el trebuie să stea cum trebuie la o lecție de Dharmă. De ce este important acest lucru? Pentru că atunci când stăm plictisiți la lecția de Dharma, plantăm semințe. Odată cu actul, este înregistrată și nuanța lui, ceea ce înseamnă că plantăm atitudinea de a nu fi atent la Dharma, sau că Dharma nu este cel mai important lucru, iar rezultatul va fi că Dharma pentru noi își va pierde puterea.
Cu alte cuvinte, elevul ar trebui să aibă tot interesul de a sta frumos la lecția de Dharmă, chiar dacă este obosit, și să depună toate eforturile pentru că el înțelege importanța karmică a acesteia. Trebuie să înțelegem că toate concesiile pe care le dorim, va trebui să le cerem de la doamna Karmă, iar ea nu face concesii. Este ca și cum am întreba gravitația „Oh, scuză-mă o clipă, nu am observat că mai era încă o treaptă aici!”. Lucrurile nu merg așa. Totul se înregistrează în mintea noastră, inclusiv atitudinea pe care o avem. Și asta se întoarce mai târziu asupra noastră.
– Dacă noi credem că este prea devreme pentru ei, şi credem că nu sunt încă pregătiți, putem să le spunem frumos să mai aștepte. Ken Rinpoche spunea: „Da, da, da. Poate mai târziu”. Deci, pot exista situații în care elevii îl roagă pe profesor să-i învețe, iar profesorul poate spune: „Nu acum, încă nu a venit timpul”. Oamenii vin la Lama și uneori îl presează să predea. Ei îi spun: „Acum, vreau. Acum, vreau cea mai înaltă învățătură”.
Într-o zi, Ken Rinpoche, săturat de faptul că oamenii veneau mereu să-l deranjeze cu cerințele lor, le-a spus: „Uite ce este, atunci când elevul ajunge la un anumit nivel, sunt obligat să-l ridic la nivelul următor. Aceasta este datoria Lamei. Dacă elevul vine la Lama, și începe să se bazeze în mod corespunzător pe Lama, și îl servește cu devotament și așa mai departe, Lama își va asuma răspunderea și se va obliga să-l ajute pe elev să progreseze. Deci, să nu vă faceți griji de asta, pentru că atunci când veți ajunge acolo, nimeni nu mă va putea opri din a vă ajuta să progresați.” Deci trebuie să avem încredere în Lama pentru că el știe ce face. Putem să-l rugăm, este în regulă, dar nu trebuie presat. Dacă el spune „Nu a venit timpul”, atunci va trebui să așteptăm.
– O altă situație în care nu putem da Dharma este dacă noi credem că ea va speria oamenii și am vorbit despre faptul că învățătura despre vacuitate poate speria oamenii.
– Nu vom transmite Dharma în cazul în care oamenii nu sunt cu adevărat interesați să asculte sau avem impresia că ei nu vor crede în asta, adică sunt afectați de Lokta . Am spus despre Lokta că ea este concepția greșită, și ca urmare a învățăturii, Lokta se poate agrava și mai mult, sau împotrivirea lor va crește și mai mult.
– Sau, dacă noi credem că oamenii nu sunt încă suficient de experimentați să le încredințăm cunoștințele dharmice deoarece, ei ar putea să le răspândească altora fără ca ei înșiși să fie în stare de a-i verifica. Așa că trebuie să avem mare grijă.
Acestea sunt cele șapte jurăminte legate de generozitate.
Lecția 7,b
Un scurt rezumat al jurămintelor secundare legate de generozitate
1. A nu oferi ofrandă celor trei diamante în cele trei moduri de exprimare.
Cu trupul – ne prosternăm, cu vorba – spunem rugăciunea „Refugiul și dorința”, cu gândul – admirăm sau preamărim virtuțile lor minunate.
În acest caz scrie că acest lucru trebuie făcut cel puțin o dată pe zi. Cei care și-au luat jurămintele de refugiu deja fac asta de trei ori dimineața și de trei seara.
2. A permite gândurilor de dorință sau aversiune față de lucruri să continue.
Este situația în care poftim sau ne dorim lucruri plăcute. Ea ne reflectă o minte nesatisfăcută, nemulțumită de ceea ce are. Acest jurământ ne spune ca atunci când ne surprindem, va trebui să ne oprim. Să nu lăsăm ca starea de spirit să continue.
Trebuie să atragem atenția din nou că intenția nu este de a nu ne bucura. Este bine să ne bucurăm. Aici ne referim la dorința care vine din ignoranța care nu înțelege de unde vine plăcerea și poftește la lucrurile exterioare. Și o astfel de minte nesatisfăcută este contrară minții Bodhisattva care încearcă să dăruiască tot timpul.
3. A nu respecta pe cei care au luat jurămintele Bodhisattva înaintea noastră.
4. A nu răspunde la o întrebare sinceră, din furie sau lene.
Dacă suntem întrebați în mod sincer, datoria noastră este să răspundem cât mai complet, cu alte cuvinte este să luăm oamenii în serios. Deoarece un Bodhisattva lucrează pentru toate ființele și fiecare ființă este importantă pentru el.
Desigur că nu trebuie să fim de acord cu fiecare idee. Dar, va trebui să luăm în considerare ceea ce vine spre noi.
5. A nu accepta o invitație, din mândrie, din dorința de a răni, din supărare sau lene.
Dacă cineva ne invită să participăm la vreun eveniment, va trebui să acceptăm. Putem refuza invitația în cazul când avem motive întemeiate:
– dacă suntem bolnavi sau, – dacă am fost deja invitați în altă parte în acel moment, sau – este prea departe pentru a merge, sau – este prea periculos de mers, sau – bănuim că intenția lor nu este tocmai bună, sau – a merge la eveniment ne împiedică să facem o acțiune de caritate și așa mai departe.
6. A nu accepta bani sau lucruri materiale de la un donator, din dorința de a-l răni, din lene sau datorită propriilor resentimentelor..
Cazul de excepție legat de acest jurământ este acela în care bănuim că ne vom atașa de darul primit sau că ne va mări dorința; atunci putem să-l refuzăm, pentru a nu ne stârni o afecțiune mentală. Putem refuza cadoul dacă credem că cel care ni-l dă va regreta gestul, dacă considerăm că obiectul este furat sau dacă acceptarea lui îl va afecta financiar pe donator. De asemenea, îl putem refuza și în cazul în care darul era destinat unui alt scop sau dacă credem că vom avea probleme primindu-l.
7.A nu le preda Dharma celor care o cer cu sinceritate, din dorința de a-i răni, din lene, resentimente sau gelozie.
Și din nou, revine întrebarea: Ce legătură are asta cu dăruirea? Bodhisattva nu va împiedica oamenii să primească învățăturile dharmice. El nu păstrează nimic doar pentru el însuși, el nu caută să se pună deasupra altora. Tot ceea ce are va împărți liber cu ceilalți.
Și aici există condiții importante în care nu putem preda Dharma. Aici, tema respectului față de profesor este critică. Respectul pentru profesor și respectul pentru Dharma sunt foarte importante. Dacă elevul nu respectă Dharma și nu îl respectă pe profesor, în aceste condiții i se permite profesorului să nu predea. Profesorul nu-și va închide inima față de ei, nu-i va judeca și va încerca să creeze condițiile cele mai bune pentru a preda Dharma.
8. A nu ajuta pe cei care au comis infracțiuni sau A respinge pe cineva care ni se pare lipsit de etică morală, din dorința de a-l răni, din supărare sau lene.
În cazul în care întâlnim pe cineva care a păcătuit sau a comis o anume infracțiune – orice fel de păcat sau delict, cineva care și-a încălcat jurămintele sau care este imoral – încălcarea jurământului al optulea constă în a nu încerca să-l ajutăm. Este o greșeală să nu încercăm să ne deschidem inima față de el pentru a acționa în beneficiul său.
Motivația
Abaterea se întâmplă dacă ne abținem de la a-i ajuta:
– Pentru că suntem leneși;
– Pentru că urmărim să-i rănim, fie din furie, fie pur și simplu îi ignorăm sau îi respingem în inima noastră. Un Bodhisattva nu judecă oamenii care au căzut, ci el caută să-i ajute. De ce face asta? Pentru că un Bodhisattva încearcă să ajute fiecare ființă, fără excepție. Dacă ne uităm la ceea ce fac toți Buddha, vedem că ei îi ajută și pe cei răi care se află în infern. Deci, un Bodhisattva se antrenează pentru a fi un Buddha. El nu este instanța judecătorească pentru cei care păcătuiesc. Dimpotrivă, cei care au păcătuit merită compasiunea noastră și mai mult, pentru că și-au acumulat karma de a suferi. Așa că vom face tot posibilul să-i ajutăm.
9.A acționa într-un mod care îi descurajează pe ceilalți de Dharma sau A nu păstra jurămintele de eliberare personală, ceea ce îi ajută pe ceilalți să-și dezvolte credința.
Șirul de jurăminte prin care trecem acum este împotriva integrității morale. Ele se referă la legătura dintre jurămintele monastice și cele Bodhisattva, în locuri care ar putea fi interpretate ca contradictorii. Am vorbit într-o lecție trecută despre păcatele naturale, cum ar fi omorul și așa mai departe, iar altele pe care le-am numit interdicții care au fost date din anumite motive de către însuși Buddha. De exemplu, sunt interdicții care au fost date în scopul de a păstra părerea bună a oamenilor despre călugări, de a avea respect pentru Dharma și călugări și așa mai departe.
De exemplu, dacă oamenii știu că suntem budiști sau bodhisattva și mințim, atunci ei ar putea crede că budiștii sunt mai puțin sinceri. Aceasta se numește „protejarea credinței altora”.
Deci, încălcarea jurământului al nouălea este atunci când nu sunt păstrate jurămintele stabilite în scopul de a-i face oameni să respecte Dharma. Așadar, indiferent dacă suntem călugăr sau nu, dacă facem ceva care poate provoca altora o opinie negativă asupra Dharmei și, ca urmare, îi descurajăm de la Dharma și îi descurajăm de calea care i-ar putea ajuta, atunci am încălcat jurământul.
10. A săvârși fapte care aduc mai puține beneficii celorlalți – a acționa într-un mod care este mai puțin folositor celorlalți.
Ce înseamnă asta? Dacă în jurământul 9 s-a pus accentul pe diferența dintre încălcările naturale și interdicții, aici călugărul care se află și pe calea Mahayana se va comporta diferit decât un călugăr care nu este pe calea Mahayana.
Am dat ca exemplu: utilizarea banilor, folosirea pânzei pentru robă. Dacă un călugăr are opțiunea de a primi bani sau cadouri și de a le folosi pentru alții, atunci el trebuie să treacă peste interdicția care-l împiedică să dețină bunuri. Deoarece este mai important să îi ajute pe ceilalți, cu toate că în Vinaya scrie că el nu poate să dețină bani, pânzeturi sau alte bunuri. Dacă unui călugăr care este pe calea Bodhisattva, i se oferă bani, bunuri sau donații pe care le poate folosi în beneficiul altora, va trebui să le accepte. Dacă el refuză să le accepte pentru că Vinaya spune altfel – atunci a încălcat acest jurământ.
Acest jurământ pare să fie destinat numai călugărilor, dar el este valabil și pentru noi. Și noi vom fi puși în situații în care va trebui să alegem între a face ceva bun și a face ceva care este și mai bun; A alege între a acționa spre binele nostru sau a acționa în beneficiul multor persoane. Întotdeauna va trebui să alegem fapta care va aduce beneficiul maxim. Aceasta este o regulă foarte bună în cazul în care ezităm în alegerea lucrurilor bune pe care le putem face.
Întrebare: Oare este de dorit să fie puse înregistrări Dharma pe Internet?
Acest subiect ridică multe semne de întrebare, deoarece oamenii pot reacționa negativ la aceste lucruri și, în acest fel își acumulează karmă negativă. În acest caz, vor trebui puse în balanță beneficiile versus daune. Iar aici lumea decide diferit.
Lama Dvora spunea: „Am ajuns la concluzia că beneficiul potențial este mult mai mare decât acest prejudiciu. Multă vreme nu am pus înregistrările pe Internet tocmai din aceste motive. Acum am ajuns la concluzia că beneficiul va depăși daunele. Poate că s-a ajuns la o anumită maturitate.”
Mulți Lama au acționat diferit în această problemă.
– Ken Rinpoche nu a pus nimic pe internet. El a mers mult mai departe: nu a dat înregistrările niciunui student. Totul a fost înregistrat, însă un bibliotecar le- a păstrat și nu le-a dat la nimeni. Mai târziu, Ken Rinpoche a mai cedat și a spus: „Dacă ați fost prezenți la lecție, puteți primi înregistrările.” Chiar și după ce Ken Rinpoche a spus asta, dacă studentul mergea la bibliotecar și el spunea „Nu”, așa rămânea.
– Lama Art Engel permitea oamenilor să înregistreze. El a acceptat ca lecțiile să fie puse pe internet abia după douăzeci de ani în care a predat, și asta pentru că oamenii i-au cerut- o.
– Geshe Hla pune totul pe internet, cu excepția studiilor și practicilor yoga care includ învățăturile secrete.
Fiecare profesor trebuie să cântărească ce este cel mai bine de făcut. Aceste jurăminte ne direcționează să acționăm astfel încât beneficiul adus celorlalți să fie maxim. Gândul unui Bodhisattva trebuie să fie tot timpul: „Cum pot să aduc cele mai multe binecuvântări și cum să minimalizez daunele?” Dar nu întotdeauna este ușor să decidem și, chiar dacă am greșit, este în regulă. Numai așa putem practica. Nu avem altă cale.
Jurămintele ne antrenează pe calea spre iluminare
Jurămintele nu au fost date ca să ne fie nouă comod, ci au ca scop să ne antrenăm pentru a deveni un Buddha. Și cu siguranță vor fi situații care ne vor determina să ne simțim neplăcut.
Scopul lor este să ne ajute să depășim acele lucruri care ne opresc din a progresa pe cale, iar în aceste situații ne vom simți incomod, altfel n-am mai fi avut nevoie de jurăminte, și am fi fost deja Buddha.
Acolo unde simțim disconfort, este exact locul în care jurământul își face efectul. Acesta este exact locul în care începem să ne schimbăm dependențele și obiceiurile și modul în care ne creăm Samsara pentru noi înșine. Jurămintele vor atinge punctele noastre nevralgice, nu va fi ușor, dar asta face parte din joc. Jurămintele ne vor scoate din Samsara. Orice altceva ne va afunda și mai mult în Samsara.
Și de fiecare dată va fi mai ușor. Va trebui să ne păstrăm tot timpul intențiile noastre bune și scopul pur, iar abilitățile vor trebui să se dezvolte.
11. A refuza să încalci unul dintre primele jurăminte de eliberare, din compasiune, atunci când a venit momentul să faci acest lucru.
Jurământul unsprezece se referă la primele șapte jurăminte Pratimoksha, cele legate de corp și de vorbire. Cele legate de corp sunt omorul, furtul și adulterul, iar cele legate de vorbire sunt minciuna, dezbinarea, vorba dură şi vorba fără rost. Fără ultimele trei jurăminte legate de minte [de gânduri].
Acest jurământ spune că dacă nu încălcăm unul dintre cele șapte jurăminte de eliberare atunci când o circumstanță extraordinară o cere, atunci ne-am încălcat jurămintele Bodhisattva.
Exemplu
Aici avem celebrul exemplu dat de Buddha care naviga pe o corabie. Pe acea corabie se spune că se afla un om care punea la cale să ucidă cinci sute de persoane care se aflau pe acel vas. Pentru faptul că Buddha putea citi mințile oamenilor se duse și-l omorî. Buddha făcu asta datorită marii lui compasiuni față de cel care plănuia crima pentru ca acesta să nu acumuleze karma uciderii celor cinci sute de oameni.
Cine are voie să încalce jurămintele Pratimoksha?
Deoarece ne aflăm aici într-un loc foarte periculos, pentru că acest jurământ spune că în anumite condiții trebuie să încălcăm jurămintele Pratimoksha, va trebui să vorbim puțin despre asta, deoarece este important.
Cine poate face asta? Ken Rinpoche spune:
• El trebuie să fie deja un Bodhisattva de milioane de vieți, să fie deja un Bodhisattva foarte avansat.
• Care a ajuns la perfecțiune în practica sa.
• Are înțelegeri profunde, extraordinare. El poate citi mintea altora.
• El o are Maha Karuna. Ce este Maha Karuna? Mare compasiune. El practic vede toate ființele ca pe proprii săi copii. Are bodhichitta.
• El vede clar că nu există altă cale decât să încalce unul dintre cele șapte jurăminte Pratimoksha.
• Și bineînțeles că nu este suficient să fie doar o persoană care a urcat pe calea Mahayana. Asta nu-i dă nici un drept să încalce jurămintele Pratimoksha. Numărul unsprezece se aplică numai oamenilor foarte, foarte avansați pe cale și dacă nu suntem o astfel de persoană, atunci acest jurământ nu ni se aplică în acest moment.
• Ken Rinpoche a mai adăugat: „Pentru ca cineva să-și poată permită să facă un astfel de act, el trebuie să aibă puterea de a lua conștiința persoanei pe care o ucide și să o ridice la un nivel cu mult mai înalt decât nivelul existenței umane”.
Pe scurt, acest jurământ se aplică numai dacă „intrăm” în această categorie.
În compasiunea sa, un Bodhisattva este pregătit în mod conștient să poarte karma actului făcut.
Dacă suntem mai puțin decât un Buddha, în această situație vom acumula o cantitate anume de karmă. Datorită marii compasiuni beneficiul adus va fi cu mult mai mare decât răul produs, dar există și rău.
Deci, un Bodhisattva, care face așa ceva, este conștient că de pe urma faptei acumulează karmă negativă , că va trebui să plătească pentru asta și să sufere din cauza ei. Compasiunea și înțelepciunea lui sunt atât de mari, încât este gata să ia asupra lui toate consecințele.
În textele budiste sunt date tot felul de exemple, unul dintre ele este cazul când cineva a omorât multe entități sfinte, multă vreme. Această persoană a acumulat deja o karmă îngrozitoare, așa că poate a venit momentul să fie oprit. Cel care își asumă răspunderea să-l ucidă pe criminal, ar trebui să fie gata să meargă în infern ca urmare a faptei lui. Adică, compasiunea lui trebuie să fie atât de mare încât este gata să coboare în infern pentru asta. Pentru că dacă suntem un criminal, asta oricum se va întâmpla. Dar dacă nu avem o astfel de compasiune, atunci nu ne-a venit încă timpul să încălcăm acest jurământ.
Mai există și un alt aspect aici. Este clar că persoana care va ucide, de exemplu pe cei cinci sute de oameni de pe navă, va acumula o karma oribilă, iar Bodhisattva încearcă să-l salveze de această karmă. În schimb, potențialele victime ale aceluiași criminal sunt în procesul în care karma rodește pentru ele, iar capacitatea unui Bodhisattva de a lua această karmă este foarte limitată.
Există multe povești în literatura budistă despre acest lucru.
Pe vremea lui Buddha, se spune că tribul său a fost atacat de un alt trib, iar oamenii lui erau pe cale de a fi exterminați. Unul dintre discipolii credincioși ai lui Buddha, care era el însuși capabil să facă minuni, adună câțiva copii din trib și îi ascunse într-un loc în aproprierea lui Buddha pentru a-i salva de ucigași. Se povestește că mulți oameni alergară să-și găsească protecție în Buddha, dar cu toții au fost omorâți, iar după ce trecu această tragedie, constatară că și copiii ascunși acolo au murit ei singuri.
Toate acestea ilustrează faptul că un Buddha sau un Bodhisattva nu pot întotdeauna să îndepărteze karma care este deja în curs de maturare, dar, în cea cel privește pe ucigaș, ei îl pot împiedica să-și acumuleze o karmă teribilă.
Trebuie să reținem faptul că atunci când privim la o situație cu ochii noștri normali, ochi care nu înțeleg bine karma și cauzalitatea, deciziile noastre vor fi de obicei greșite. Iar această poveste, de exemplu, ne demonstrează înțelegerea profundă pe care o are un Bodhisattva.
Întrebarea care se ridică este: Oare suferința noastră nu este suficientă? De ce să mai luăm și suferința altora asupra noastră?
Răspunsul este că putem dori să luăm suferința celuilalt, dar nu putem să suferim în locul lui. Dacă copilul nostru, pe care îl iubim cu adevărat, își rupe piciorul, ne putem identifica cu durerea lui, dar nu ne va durea în aceeași măsură cum îl doare pe el. A te identifica cu suferința și cu dorința de a prelua suferința nu sunt același lucru. Totuși, dorința noastră de a-i scoate pe ceilalți din suferință este cea care va aduce binecuvântarea și lor, și nouă. Voința noastră de a lua suferința este exact ceea ce ne produce fericirea, extazul. Ea se aseamănă puțin cu asistenta medicală plină de compasiune care are grijă de pacienții grav bolnavi: îi vede cum suferă, dorește să-i ajute, iar inima ei se deschide. Când inima i s-a deschis – nu mai este suferință. Este altceva. Compasiunea nu este suferință.
Detalii suplimentare ale situațiilor care necesită încălcarea jurămintelor de eliberare
Am vorbit până acum despre situațiile ieșite din comun în care Bodhisattva trebuie să încalce unul dintre jurămintele Pratimoksha, dacă situația îl obligă.
Pe de altă parte, există detalii cu privire la:
• Pe cine este permis să omor.
• De la cine este permis să furi.
• Pe cine este permis să minți.
De exemplu, sunt detalii cu privire la când este permis unui călugăr să aibă contact sexual, fapt care, de regulă, le este interzis. Sau, dacă cineva amenință că se sinucide, mai întâi va trebui să-și înapoieze roba.
Aici avem o poveste frumoasă despre mama Maeștrilor Vasubandhu și Asanga. Se spune că, pe vremea când era călugăriță, ar fi avut viziunea conform căreia, dacă ar avea fii, aceștia vor fi mari înțelepți ai vremi. Ea și-a înapoiat roba și a născut doi fii.
Pe lista celor șapte, există vorba care scindează, care separă. Când este permis cuiva să se angajeze în astfel de discuții? Niciodată. Pentru că se va întoarce rău asupra lui.
Dar, există aici o situație de excepție: dacă vedem că un profesor este șarlatan, și face mare rău elevilor săi, iar noi suntem un Bodhisattva foarte înalt, care poate vedea cu adevărat lucrurile corect și care are Pramana – atunci ne este permis să separăm elevii de profesorul lor. În acest caz, chiar este necesar să facem asta cu multă, multă compasiune. Față de cine? Față de profesorul șarlatan. Nu avem voie sub nicio formă să-l judecăm pe acesta, ci doar să-l iubim. Trebuie sa fim cu multă băgare de seamă la acest aspect.
Controversele dintre marii Lama
Trebuie să fim atenți atunci când auzim discuții în contradictoriu între înalți profesori spirituali.
Prima reacție pe care o au unii oamenii este: „Bine, nu înțeleg, nu mă bag”. Cineva s-a exprimat: „Nu-mi vâr capul între doi munții înalți”. Această atitudine este cea adecvată, pentru că nu înțelegem cu adevărat ce se întâmplă. De multe ori, marii Lama, a căror compasiune și înțelepciune sunt profunde, au obiective cu mult mai mari și mai importante, care sunt atinse în așa fel încât, aparent, par a fi dispute.
Lama Dvora ne dă ca exemplu pe Geshe Michael, care a lucrat la un moment dat într-o companie de diamante. Pe vremea aceea, el era responsabil de cumpărarea diamantelor. Compania cumpăra diamante pe care le trimitea către diferiți producători de bijuterii. Geshe Michael povestea despre un producător numit BBB(trei B), care era foarte prestigios;acest producător lucra doar cu cele mai curate și mai mari diamante. Pe de altă parte, în America există o rețea prezentă în toate mal -urile, numită Zales, care face comerț cu diamante de o calitate mai slabă.
Într-o zi, el vede un pachet destinat lui BBB, însă cel care făcuse livrarea scrisese adresa lui Zales. Deși Zales era tot o companie de diamante, situația a părut suspectă. Compania a închis toate porțile, s-au luat măsuri de siguranță – se credea că se întâmplă ceva aici, că cineva delapidează. S-a pornit o anchetă. Ce se întâmplase, de fapt? Adresa BBB și adresa Zales erau aceeași adresă: era aceeași companie. Totul era făcut doar pentru a stârni interesul publicului. Este ceea ce fac comercianții: ne pun să alegem între ,,vrei asta sau asta?,, Iar a treia opțiune rămâne că nu dorim nici un nici alta.
Deci nu știm ce fac marii Lama atunci când se dispută între ei. Între tibetani există tot felul de controverse cu privire la practici diferite. Nu știm ce se întâmplă. Deci trebuie să rămânem cu mintea pură.
• Vorba dură, tăioasă. Dacă acesta este singurul mod de a opri pe cineva să facă rău altcuiva, atunci acest lucru trebuie făcut.
• Vorba fără sens. Există situații în care discuțiile fără conținut reprezintă lucrul cel mai potrivit: discuțiile cu părinții, cu bolnavii, cu cei în doliu. Sau pot fi situații în care trebuie să-i bucurăm pe oameni.
A păstra jurământul în sensul cel mai înalt
Așadar, acest jurământ care poate încălca cele șapte jurăminte Pratimoksha este periculos. Este interesant faptul că jurămintele Bodhisattva includ un astfel de jurământ și că există situații în care trebuie să încălcăm unul din cele șapte.
Aici aș dori să adaug un comentariu făcut de Geshe Michael Roach. El spunea că în situații de genul acesta, pare că am încălca un jurământ inferior pentru unul mai înalt. El continuă: „Voi nu-l încălcați cu adevărat, ci îl mențineți la nivelul său superior, îi păstrați sensul lui înalt, care aduce multă binecuvântare oamenilor.”
De ce acest jurământ nu se aplică ultimelor trei jurăminte de eliberare?
Pentru că nu există niciun motiv care să poată justifica încălcarea celor trei jurăminte legate de gând. Nu există niciun motiv să începem deodată să adoptăm o concepție greșită sau să ne gândim cu lăcomie la lucruri. Acest gând ar trebui să rămână întotdeauna pur.
Cum trebuie urmărit acest jurământ în carnețel?
Este bine să urmărim toate aceste jurăminte cu ajutorul carnețelului, pentru că în acest fel le vom cunoaște pe toate. Și cine știe, poate într-o zi vom ajunge la acest nivel de jurământ.
Când ajungem la acest jurământ în carnețel, va trebui să ne uităm la cât de aproape am fost de a încălca jurămintele Pratimoksha și care au fost motivele noastre. Să spunem că am mințit, de exemplu. Nu există niciodată vreun motiv pentru a minți. După cum știm doamna karmă nu se odihnește niciodată; ea înregistrează tot ceea ce spunem. Dacă știm că am spus o minciună, de fapt ne-am auzit pe noi spunând-o, lucru care ne va provoca suferință în viitor. Acesta este nivelul la care ne aflăm deocamdată și încă nu vorbim despre celelalte ființe. Dacă acumulăm karmă negativă, acest lucru ne va opri din calea spre iluminare și ne va împiedica să ajutăm ființele în mod suprem. Așadar, trebuie să găsim o cale de a nu minți, dar nici de a îl răni pe celălalt.
Lama Dvora povestește despre unul dintre primii ei profesorii, Ram Das, care locuise într-un Ashram, în India, unde se afla guru său. El își iubea gurul foarte mult, având mult respect și admirație față de acesta. La ashram începură să vină și alte persoane care doreau să fie și ei alături de acest guru. Guru îi spuse lui Ram Das: „Trebuie să înveți să iubești pe toți acești oameni”, iar Ram Das îi răspunse „Ei bine, voi merge și voi învăța să iubesc pe toți acești oameni”.
El începu să se uite la persoanele care veneau și văzu că erau niște escroci și mincinoși și îi judeca tot timpul. Își spuse atunci în sine: „Cum pot eu să nu-i judec? Unul se poartă așa, altul face lucruri oribile, cum pot eu să-i iubesc?”. Se duse la Lama și îi spuse: „Eu văd toate aceste lucruri și nu pot minți”. Guru îi răspunse: „Îți dau acum o nouă îndrumare. Spune adevărul și iubește-i pe toți. Nu trebuie să minți, și va trebui să-i iubești pe toți.”
Jurămintele ne vor pune în acest loc unde va trebui să transcendem.
12. Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin prefăcătorie.
Numărul doisprezece vorbește despre formele de trai. Să ne amintim că suntem încă la grupul de jurăminte asociate moralității. Așadar, numărul doisprezece vorbește despre faptul că dacă suntem preocupați de mijloacele de trai, comitem o infracțiune. Aici nu este vorba despre profesii specifice, ci despre tipurile de comportament în modul în care muncim.
• De exemplu, dacă pretindem că suntem un sfânt, în speranța că oamenii ne vor oferi lucruri, se numește în tibetană:
Tsulchu înseamnă prefăcătorie, ipocrizie, pretindere. Unii care caută de lucru scriu în CV tot felul de lucruri neadevărate.• Dacă munca noastră presupune flatarea, lingușirea. În limba tibetană se spune:
• Dacă locul de muncă presupune să folosim aluzii, să batem tot felul de apropo-uri pentru a atrage oamenii. Nu mințim, dar facem aluzii. Se numește în tibetană:
• Hărțuirea – dacă trebuie să hărțuim oameni pentru a ne câștiga traiul, de a folosi forța pentru a scoate lucruri de la ei sau cerem ceva ce nu intenționează să ni-l dea. Se numește:
• Folosirea ispitelor: dă ceva mic în speranța de a primi ceva mare înapoi. Se numește:
• Sau dacă trebuie să rănim pe cineva ca să trăim.
De exemplu, măcelarul, pescarul, comerciantul de băuturi alcoolice sau traficantul de animale. Pentru un Bodhisattva comerțul cu animale este o infracțiune. Tranzacționarea mătăsii este o infracțiune. În producția de mătase, viermii sunt omorâți. Toate gogoșile de mătase se bagă în apă clocotită și apoi este produsă mătasea. Atunci când folosim mătasea contribuim la acest lucru.
Maestrul Buddhabhadra discută astfel de cazuri și menționează
– Comercializarea alcoolului. – A armelor. – A mătăsii. – A animalelor. – A săpa solul sau a ara pământul fără nicio preocupare pentru viețuitoarele care locuiesc acolo și altele asemenea. Pe scurt, orice ocupație care rănește pe ceilalți.
Situații de excepție
De exemplu, dacă avem o meserie care se ocupă cu astfel de lucruri și facem eforturi pentru a ieși din ea, dar încă nu am reușit, atunci jurământul nu este încă încălcat. Aici este dat exemplul femeii care se ocupă de prostituție. Care este problema prostituției? Ea ispitește oamenii. Ea își dă seama că nu este bine și se luptă să iasă din această situație, dar încă nu reușește – nu a comis infracțiunea. Deci, trebuie depuse eforturi pentru a ieși din situația respectivă și, bineînțeles, dacă ajutăm pe cineva să iasă din această situație, acumulăm multe binefaceri.
13. Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin comportament nesăbuit.
Acest jurământ se referă la modul de comportament care este sălbatec, nesăbuit, frivol sau nechibzuit. Aici ne referim la petrecerile desfrânate sau lucruri de genul acesta.
Călugărilor, în general, nu li se permite să danseze sau să cânte, deoarece aceste activități le deranjează meditația. Asta nu înseamnă că este ceva în neregulă cu dansul sau muzica în sine, ci doar că ele tulbură meditația.
Pentru călugării din Hinayana, a căror practică spirituală presupune retragerea în pădure, în liniște, și să se scufunde adânc în meditație și a atinge o concentrare profundă, orice astfel de comportament îi va scoate din starea de meditație.
Dar, chiar și la cei care nu sunt călugări, acest jurământ se referă la situații în care aceștia se comportă nesăbuit și nu își păstrează moralitatea. Această lege include toate acțiunile nesăbuite care se fac de dragul divertismentului gol. Noi nu ne mai putem permite să facem asta.
Situații de excepți
Dacă depunem efort pentru a opri un astfel de comportament,suntem în acord cu jurământul.
Uneori, este indicat să facem ceva glumeț pentru a ajuta pe cineva care este în doliu, de exemplu.
Clovnii care vin în spitale și îi fac pe bolnavi să râdăreprezintă o cauză bună.
Dacă folosim mijloace teatrale pentru a feri pe cineva de rău, este bine. Aceasta este o bună utilizare a mijloacelor teatrale.
De asemenea , este în regulă să le folosim pentru a crea un mediu mai bunsau pentru a atrage oamenii spre Dharma.
Și la noi, se spune: Doar dacă Lama ne permite. De multe ori, când este util practicii, Lama va permiteacest lucru. Se organizează petreceri – și încă ce petreceri!
Nu este nimic rău în a râde. Dimpotrivă, râsul este minunat. Putem vedea călugării cum râd, pe Dalai Lama care râde și râde. Nu este nicio problemă cu umorul – el este minunat. Aici vorbim de a te prosti de dragul prostiei.
Nu este nimic rău în a râde sau în a ne juca și așa mai departe – din contră. Ideea este să nu ne punem în situații în care să ne comportăm necugetat sau să nu fim conștienți de ceea ce facem, situații în care încălcăm jurămintele și ca urmare lăsăm o impresie greșită altora.
14.A crede că Bodhisattva amână intenționat realizarea Nirvanei.
O regulă foarte importantă: în cazul în care mergem la cei care practică Mahayana pentru a deveni Bodhisattva și le spunem că Bodhisattva trebuie să amâne realizarea Nirvanei pentru a ajuta oamenii în Samsara, am încălcat jurământul.
Acest jurământ combate greșeala frecventă care spune: „Un Bodhisattva, chiar dacă poate ajunge la Nirvana, respinge în mod deliberat acest lucru, numai ca să poată ajuta ființele din Samsara.” Nu este deloc adevărat. Deoarece un Bodhisattva caută permanent să ajute oamenii din Samsara, el caută calea cea mai rapidă de a face acest lucru, iar cel mai bun mod este să ajungă la iluminarea lui Buddha.
„Deci, cu siguranță, este contrar scopului unui Bodhisattva să încerce să își amâne iluminarea sau să nu ajungă la fericirea maximă, crezând că această amânare va fi de ajutor cuiva. Adevărul este că un Bodhisattva caută iluminarea deplină și nu va alege acea Nirvana pe care o numim «inferioară», care este doar pentru sine. Iar când un Bodhisattva ajunge la acel nivel înalt de unde ar putea trece spre Nirvana inferioară, el va continua să practice pentru a atinge iluminarea completă.
Dacă venim la cineva și îi spunem că un Bodhisattva nu aspiră la Nirvana, facem o eroare; îl înșelăm. Ce face cel ajuns la iluminare? El se manifestă în Samsara. Această entitate iluminată poate emana un număr infinit de emanații care îi pot ajuta pe ceilalți. Toți Buddha se manifestă permanent pentru a ajuta ființele din Samsara; ei nu le vor abandona niciodată.”
De fapt, textele budiste spun că toți Buddha se prefac că se nasc în ciclul suferinței. Spre deosebire de ființele obișnuite, care sunt nevoite să se nască în ciclul suferinței din cauza karmei și a afecțiunilor mentale.Toți Buddha aleg voit să facă acest lucru, și o fac cu bucurie datorită compasiunii lor sfinte, din dorința de nestrămutat de a-i ajuta pe ceilalți.
Și cel mai bun mod de a ajuta toate ființele este să ajungem mai întâi la iluminare și apoi le vom putea ajuta în modul suprem. Cum ajungem mai întâi la iluminare? Prin a aspira să-i aducem pe toți la iluminare.
15. A nu acționa pentru a stăvili zvonurile care ne defăimează sau calomniile.
Încălcarea acestui jurământ se face în cazul în care nu facem nimic ca să stopăm zvonurile calomnioase despre noi.
Datorită faptului că suntem un Bodhisattva, iar cineva începe să ne defăimeze, să ne vorbească de rău sau să ne calomnieze, indiferent dacă defăimarea este corectă sau greșită, ne va afecta capacitatea noastră de a-i ajuta pe ceilalți. Rolul nostru este să stăvilim aceste calomnii sau orice altceva care să determine oamenii să se îndoiască de capacitatea noastră de a-i ajuta.
Rolul nostru ca mare Bodhisattva plin de compasiune este să stăm în fața acestor situații, să le clarificăm și să le oprim.
Dacă suntem într-adevăr un Bodhisattva, defăimarea nu poate sta în picioare, însă oamenii pur și simplu nu înțeleg întodeauna ceea ce facem. Se poate să ne fi poticnit, iar oamenii să aleagă să facă caz din asta și să înceapă să ne denigreze. Chiar și atunci, acest lucru ne afectează capacitatea de a-i ajuta în continuare pe ceilalți, iar sarcina noastră este de a-i opri. Și facem asta nu pentru că numele nostru este în joc, ci pentru a ne proteja capacitatea de a fi de folos celorlalți.
În aceste cazuri, va trebui să clarificăm problema și să reducem daunele; în caz contrar, abilitățile noastre vor fi limitate. Așadar, poate că este momentul să mărturisim: „Da, este corect. m-am împiedicat.”, și asta este tot. Vom căuta să oprim răul sau acest val potrivnic care ne împiedică să lucrăm. Este posibil să nu reușim întotdeauna, dar datoria noastră este să încercăm.
Și uneori, cu cât vorbim mai mult, cu atât facem mai mult rău decât bine, deoarece oamenii se concentrează pe ceva care este proiecția lor negativă și, ca urmare, se provoacă și mai multe daune.
Cel mai bun mod este să facem cât mai mult bine în lume.
16.A evita folosirea de măsuri drastice atunci când este timpul să facem acest lucru.
Șaisprezece este, de asemenea, un jurământ foarte interesant. Încălcarea acestuia se face în situația în care noi ca Bodhisattva, ar trebui să ajutăm pe cineva folosind mijloace drastice – cum ar fi să țipăm la cineva sau să îndepărtăm pe cineva – iar noi nu o facem.
Acest jurământ este foarte neplăcut pentru noi și dificil de implementat. Dacă acesta este singurul mijloc de a forța pe cineva să se oprească dintr-o acțiune dăunătoare, atunci va trebui să o facem. Dacă evităm să acționăm în acele momente pentru că ne temem, ne este neplăcut, nu suntem de acord sau din orice alte considerente personale, eșuând în a-l ajuta, atunci infracțiunea este comisă.
Cântecul unui Bodhisattva:
Mi-aș dori ca toate ființele În orice loc se vor găsi, Libere și fericite să poată fi. Toate gândurile mele, Toate vorbele Și toate faptele pe care le fac, A lor suferință, să o înceteze.
Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 6
Încălcarea, păstrarea și restabilirea jurămintelor de bază
Subiectul lecției numărul șase este: Cum încălcăm, păstrăm și restabilim jurămintele. În lecția următoare, vom reveni la jurămintele secundare.
Rezultatele încălcării jurământului
După cum am spus, dacă jurămintele au fost încălcate – ele pot fi luate din nou. Jurămintele Bodhisattva le putem lua din nou și din nou. Dar dacă încălcarea a fost gravă, așa cum vă voi descrie imediat, atunci nu merită să mai facem acest lucru, deoarece Scripturile spun că nu vom mai putea ajunge la perceperea vacuității în această viață. Karma este atât de grea, karma ruperii acestor jurăminte este foarte grea, deoarece binecuvântarea/virtutea lor este foarte mare.
Gradul de severitate a karmei încălcării jurământului este proporțional cu gradul de binecuvântare pe care aceste jurăminte ni le aduc nouă și altora.
1.Dacă jurământul a fost sever încălcat, după cum s-a menționat, acest fapt va împiedica perceperea vacuității în această viață, ceea ce este un mare păcat pentru că nu se va mai putea ajunge la iluminare, dar se poate întâmpla într-o altă viață.
2.Dacă am acumulat deja suficiente binefaceri de a ne ridica la nivelul următor spiritual, acest proces va fi oprit prin ruperea jurământului.
Deci concluzia din tot ce am spus este că, cu toate că putem să luăm jurămintele din nou, încălcarea lor va avea consecințe.
Există sutre care spun că ruperea jurământului creează o barieră pentru a întâlni Dharma într-o viață viitoare. Alții merg mai departe și spun că aceasta taie de la rădăcină binefacerile despre care am vorbit puțin în Cursul 5.
Je Tsongkapa nu merge atât de departe; El spune că doar ne va opri din a mai ajunge la realizări spirituale.
Acesta este bățul. Morcovul este dificultatea de a încălca jurămintele, cu excepția numărului nouă și optsprezece, deoarece pentru a le încălca va trebui să muncim din greu.
Cele patru lanțuri
Shi – patru. Kun tri – lanț, legătură. Lanțurile care ne leagă de suferință.
Așadar, Kun tri Shi înseamnă cele patru afecțiuni mentale necesare pentru a încălca complet jurămintele de bază. Le vom numi cele patru lanțuri sau cele patru sentimente care ne înlănțuie.
Abhidharma Kosha enumeră mai mult de patru. Noi vom trece peste aceste patru și mai târziu vom trece și peste ceea ce spune Abhidharma Kosha.
1. Nu consideri că faci rău. Nu considerăm că ceea ce facem este o încălcare sau nu vedem fapta ca fiind o încălcare.
Nye – rău. Am avut cuvântul în Nyeje – abateri secundare. Mik – gând sau obiectul gândului. Mi -cuvânt de negație. Ta – a vedea.
Deci, Nyemik mita înseamnă a nu vedea fapta ca fiind ceva rău.
Facem o infracțiune și nu ne dăm seama că am comis o infracțiune. Nu credem că am făcut ceva în neregulă.
Așadar, aceasta este prima afecțiune mentală care trebuie să fie prezentă pentru ca încălcarea să se întâmple. De exemplu, luăm ceva de cele trei diamante și credem că este în regulă. Nu vedem nici un rău în asta. Sau, intrăm într-o clădire, furăm ofrandele de pe altar și ieșim afară. Je Tsongkapa spunea: Dacă timp de un sfert de oră, ne-am gândit chiar și pentru o clipă „Oh, poate nu este bine ce-am făcut”, atunci nu am încălcat jurământul. Nu am comis complet infracțiunea. Deci, săvârșim fapta cu convingerea deplină că nu este nimic greșit în ceea ce facem.
2. Nu dorești să încetezi.
Chu – a face. Do – a dori, a vrea. Ma – cuvânt de negație. Lok – greșit, rău. Ma lok – a nu opri, a nu înceta.
Deci, Chu Do Malok înseamnă a nu dori să încetăm fapta sau că suntem dispuși s-o repetăm.
Dacă nu am avut nici un moment de remușcare – atunci am comis infracțiunea complet.
Un exemplu din Vinaya
În Vinaya se dă ca exemplul situația în care unui călugăr i s-a aprins dorința după ceva. Se spune că dacă el are doar un moment de remușcare pentru pasiunea lui, atunci nu a comis o încălcare completă. Dacă pentru un moment, el s-a gândit că poate este greșit ce face și își spune : „Oh, este greșit, trebuie să mă opresc”, dar nu se poate opri…. Deci, chiar dacă numai s-a gândit la asta, nu a făcut o încălcare completă, pentru că înțelege ce este corect și ce este greșit.
Nu este asta prea îngăduitor?! Trebuie să ne amintim că jurămintele Bodhisattva au fost date unui Bodhisattva de către ceilalți Bodhisattva care sunt plini de compasiune pentru noi.
3. Ești dispus să repeți(ești bucuros că o săvârșești).
Gang gu – a ne bucura, a ne place, aici are sensul de ne place să facem fapta.
Deci, se merge în funcție de gradul de severitate:
– Nu crezi că este greșit, – Ești dispus să o repeți din nou, – Și chiar îți place să o faci.
Prin urmare, dacă am făcut 1 și 2 (primele 2 condiţii), dar nu ne-am bucurat că le facem, înseamnă că nu am încălcat grav.
4. Fără considerație și rușine.
Ngotsa – rușine, jenă, dar nu este tocmai rușine. Există acest aspect al rușinii.
Ngotsa este atunci când evităm să săvârșim o faptă deoarece ne este rușine de noi înșine. Este mai mult din respectul meu de sine. Deci, Ngotsa este sentimentul care ne împiedică să comitem infracțiunea datorită respectului față de noi înșine: “Nu fac așa ceva pentru că nu mă reprezintă.”
Trelyu este același sentiment, dar față de ceilalți: “Ce vor crede alții despre mine dacă mă văd făcând așa ceva și ce vor crede despre Dharma care o reprezint, dacă fac fapta și mă mai și declar budist.”
Încălcarea unui jurământ de bază trebuie să fie însoțită de cele patru lanțuri…
Deci, pentru ca o infracțiune să fie completă, Ngotsa și Trelyu nu sunt necesare să fie prezente. (altfel spus, ca o infracțiune să fie completă, nu este necesar ca Ngotsa și Trelyu să fie prezente).
Pentru ca încălcarea să fie gravă ar trebui să săvârșim fapta cu multă răutate:
– Cred că este în regulă, – Sunt dispus s-o repet, – Îmi place s-o fac, – Și nu-mi pasă nici de mine și nici de ceilalți.
Deci acestea sunt cele patru lanțuri. De ce lanțuri? Pentru că ele ne înlănțuie puternic de Samsara și ne vor provoca multe suferințe.
V-am promis că vă voi spune ce apare în Abhidharma Kosha. În Abhidharma Kosha se face referință la mai mult de patru lanțuri. Au fost adăugate zgârcenia, supărarea, precum și lâncezeala, somnolența, dar nu vom intra în toate acestea.
Ce se întâmplă dacă am încălcat grav unul dintre jurămintele de bază? Am pierdut jurămintele Bodhisattva. Ceea ce este o mare pată în conștiința noastră.
Toate cele patru lanțuri trebuie să fie prezente în toate jurămintele, cu excepția numărului nouă și optsprezece.
Cele șaisprezece din optsprezece sunt foarte greu de rupt. Din păcate, nouă și optsprezece sunt ușor de încălcat.
Există povestea lui Aryadeva, considerat un mare Bodhisattva. Se spune că un demon și-a luat înfățișarea de om și a apărut în fața lui Aryadeva. Demonul i-a cerut maestrului să-i dea ochiul. Bineînțeles, Aryadeva fiind un mare Bodhisattva și-a oferit ochiul demonului. Demonul aruncă ochiul pe pământ și-l zdrobi în picioare. Aryadeva se gândi: „Dacă oamenii sunt așa, nu am de ce să-i ajut. Nu voi ajuta astfel de oameni”. Se spune că în acel moment și-a încălcat jurământul, la a renunța la dorința de iluminare. Și s-a gândit așa numai o clipă. Ulterior și-a regretat gândul, dar cu toate acestea fapta a fost considerată o încălcare.
Așadar, chiar și un mare sfânt ca Aryadeva a putut comite o infracțiune, deci să nu disperăm. Calea spre iluminare este lungă.
Întrebarea este: În ceea ce privește renunțarea la aspirația spre iluminare nu trebuie oare să fie mai mult decât un gând pentru a încălca jurământul?
Este suficient să existe un gând conștient în care îmi spun: „Nu voi practica aspirația spre iluminare. Renunț la dorința mea de a salva toate ființele.” Când spunem, facem sau gândim la așa ceva, fapta este înregistrată în curentul nostru de conștiință și în viitor este ceea ce va rodi.
Când cineva se enervează, dovedește faptul că nu a integrat încă înțelegerea karmei și a vacuității. Suntem cu toții în aceeași barcă, de aceea suntem încă în Samsara. Nu la asta ne referim, ci la cel care se ridică și spune: „Tot ce spui tu sunt prostii, nu este adevărat că, dacă mint acum, nu-mi va fi bine în viitor. Nu este adevărat.” Eu cunosc oameni care spun asta, și probabil știți și voi.
Niveluri diferite de încălcare a jurămintelor
În continuare vom intra în subiectul legat de nivelurile diferite de încălcare a jurămintelor de bază/primare.
Pata mare
După cum am spus, încălcarea este gravă dacă sunt prezente toate cele patru lanțuri – cu excepția jurămintelor 9 și 18, iar atunci am pierdut toate jurămintele.
În budism se spune că după ce au fost luate jurămintele, ele se formează în curentul de conștiință. Așadar, chiar dacă le-am încălcat grav, dar încă mai avem chiar și un mic gând de dorință să devenim o binecuvântare pentru toată creația, vom putea lua jurămintele încă odată, iar ele se vor forma din nou în conștiința noastră.
Deci, dacă toți cei patru factori sunt prezenți în actul de încălcare, am pierdut jurămintele și va trebui să le luăm din nou. O astfel de încălcare este o mare pată în conștiința noastră.
Mai putem denumi încălcările ca fiind pete.
Jurămintele nu sunt nici fizice, nici mentale
Conform Abhidharmei Kosha, jurămintele nu sunt nici fizice și nici mentale. Factorii mentali sunt credința, emoțiile pe care le avem, afecțiunile mentale. Jurămintele nu sunt de acest fel, ele sunt un angajament pe care ni l-am luat. Cu siguranță ele nu sunt fizice.
Întrebarea este: Dar dacă ele nu sunt fizice, atunci cum apar ele în lume?
Jurămintele apar datorită semințelor karmice. Semințele karmice, de asemenea, nu sunt nici fizice și nici mentale și cu toate acestea ele se află în curentul de conștiință. Jurămintele sunt și ele în acest curent de conștiință.
Pata medie
Acum, ce este o pată medie?
O pată medie se întâmplă atunci când nu credem că facem ceva rău și sunt prezente una sau două din cele patru lanțuri. Într-o astfel de situație, se spune că trebuie să mărturisim în fața a cel puțin trei persoane.
Dacă numărul unu există (primul lanț) – adică nu credem că fapta este greșită, dar, de exemplu, nu ne place să o facem – nu avem toate cele patru, dacă lipsesc unul sau două, sau trei, în acest caz, este o pată medie și trebuie să ne confesăm în fața a cel puțin trei persoane.
Pata mică
Ce este pata mică? Ea are loc atunci când știm că fapta este greșită și unul din cele trei lanțuri este prezent.
De exemplu – ne dăm seama că este greșit și totuși suntem dispuși să repetăm actul. Această încălcare este mică, minoră. Iar pentru a o corecta, va trebui să ne confesăm unei persoane.
Atât timp cât nu s-a făcut o încălcare gravă, jurămintele pot fi restabilite complet
În jurămintele de călugăr, există diferite niveluri de încălcare serioasă a acestora. Se spune că în cazurile de încălcare, cu toate că jurămintele se pot lua din nou, ele nu vor mai reveni niciodată la același nivel.
În toate cazurile despre care am vorbit până acum, jurămintele care au fost avariate, dar nu complet rupte, pot fi restabilite complet, spre deosebire de jurămintele de călugăr. Deci, chiar dacă se întâmplă o pată medie sau mică, jurămintele pot fi reparate complet.
În lecția 2 a fost pusă întrebarea: De ce există doar două tipuri de încălcare: gravă și secundară? Această întrebare a fost pusă de către călugări, pentru că ei au patru sau cinci tipuri de severitate a încălcării.
În jurămintele Bodhisattva, lucrurile au fost simplificate în două tipuri de încălcari: o încălcare gravă și o încălcare secundară. În lectura cursului scrie:
,,Referitor la câte grupuri de încălcări există pentru jurăminte, se poate spune că există doar două, nici mai mult și nici mai puțin. Comentariul mai vechi asupra textului „ Douăzeci de versete asupra jurămintelor” (scris de către Chandragomin, se estimează că ar fi trăit între secolul al V-lea și al VII-lea), de exemplu, spune că motivul a fost, ca fiecare încălcare a jurămintelor Bodhisattva să poată fi inclusă într-una din cele două grupuri de fapte rele. În primul grup sunt incluse acele încălcări care sunt similare cu încălcările grave ale jurămintelor de călugăr, iar în cel de-al doilea grup, sunt incluse încălcările similare cu încălcările secundare ale legilor monahale. Nu este adevărat că aici există cinci grupuri de încălcări, similare celor cinci grupuri de încălcări ale călugărului deplin.”
Purificarea karmică
Și acum se pune întrebarea: ce facem în cazul în care am comis o infracțiune, dacă s-a întâmplat o încălcare minoră? Răspunsul este că trebuie purificat.
Deoarece am vorbit despre această purificare în câteva cursuri ACI, vom trece pe scurt asupra celor patru puteri de purificare.
În budism, metoda clasică de purificare folosește patru puteri:
1. Puterea de bază.
Prima putere se numește în limba tibetană:
Ten – bază, Top – putere.
Ten gyi top înseamnă puterea de bază.
Se numește așa pentru că este baza pe care ne sprijinim. Atunci când cădem, avem nevoie de un sprijin pentru a ne ridica sau să ne bazăm pe ceva. Această putere este puterea de refugiu care spune: „Înțeleg că lucrurile sunt goale și înțeleg că tocmai datorită faptului că sunt goale, ceea ce mi se reflectă sunt doar semințele pe care le-am plantat. Deci înțelegerea karmei și a vacuității este cea care începe să mă ridice.”
În ce ne refugiem? Ne refugiem în cele trei diamante: Buddha – Dharma – Sangha. Ne refugiem în înțelegerea vacuității, ne refugiem în ființele iluminate care și-au dezvoltat în inima lor compasiunea. Acestea sunt Buddha, Bodhisattva, Sangha.
2. Puterea de distrugere.
Top – putere. Sunjinpa – a distruge. Nampar – complet, în totalitate.
Deci, Nampar sunjinpay top înseamnă puterea de distrugere completă sau puterea de distrugere.
Puterea de distrugere vine ca urmare a regretului bazat pe înțelepciune, a înțelegerii karmei și a vacuității. Și bazându-ne pe înțelegerea karmei și a vacuității, ne dăm seama acum că fapta rea pe care am făcut-o, fie ne va aduce suferință în viitor, fie că vom fi împiedicați să ajungem în locurile unde am putea să-i ajutăm pe ceilalți. Pentru un Bodhisattva, faptul că nu ar putea ajuta toate ființele – este un mare dezastru, deoarece el trăiește numai și numai pentru a-i ajuta pe toți ceilalți.
Puterea de distrugere este puterea regretului.
Regretul profund înseamnă:
– înțelegerea faptului că dacă rănim pe cineva, în viitor noi vom fi cei răniți, – înțelegerea legilor karmice, – înțelegerea faptului că karma nu dispare de la sine.
Semințele plantate rămân o vreme, după care vor da rod. Iar când vor da rod, vom suferi. Iar asta se poate întâmpla chiar și peste o mie de vieți viitoare, dar în mod sigur se va întoarce asupra noastră. Și poate că suferința prin care trecem astăzi este ca urmare a ceva ce am făcut cu o mie de vieți înainte.
Ne putem imagina Sunjin – adică a distruge complet, ca și când am scoate planta din pământ cu rădăcină cu tot.
Regretul care se bazează pe înțelepciune, dezrădăcinează rădăcina faptei. Înțelegem cum ne facem singuri rău, iar acest lucru ne va determina în mod natural să încetăm de a mai face asemenea lucruri.
Confesiunea
Unul dintre lucrurile care ne ajută cu adevărat este să ne confesăm cuiva, să nu ținem în noi. Atât timp cât stăm cu conștiința încărcată, acest lucru acumulează energie și ne va otrăvi din interior. Sfatul este de a ne deschide în fața cuiva și de a spune ce avem pe suflet.
În fața cui ne confesăm?
Există multe discuții pe tema în fața cui ne confesăm. Trebuie să mergem la un călugăr să ne confesăm, sau nu? De exemplu, în aceste discuții s-a pus întrebarea la cine se va duce un călugăr să se confeseze în cazul în care a încălcat unul dintre aceste jurăminte Bodhisattva?
Deci, dacă un călugăr a comis o încălcare, va merge să mărturisească unui alt călugăr sau va merge să mărturisească unei persoane care nu este călugăr?
Textele spun că cel mai bine este să ne confesăm în fața unui călugăr sau a unei călugărițe, decât cuiva care nu are jurăminte.
Și de ce așa? Textele spun că cel care și-a asumat jurămintele monastice, el de fapt s-a obligat să facă față ispitelor sale, de exemplu, pe tema dorinței sexuale sau a dorinței de a cumpăra, etc. Potrivit legilor monastice, călugării mănâncă doar o dată pe zi, așa că dacă seara se servesc prăjituri, ei trebuie să se abțină. Toate aceste dificultăți de a face față dorințelor de orice fel, este exact ceea ce îi ridică spiritual.
Această confruntare cu poftele și obiceiurile condiționate îi duc la un nivel spiritual cu mult mai înalt decât a altor oameni. Textele spun:,, Confesiunea ar trebui făcută în fața unei persoane care este cel puțin la nivelul nostru spiritual și nu mai puțin decât el,,.
3. Puterea de înfrânare.
Nyepa – o faptă rea. Le – faptă. Larndokpa – anti, opus, contra.
Top – putere.
Nyepa le larndokpay top ar însemna puterea de a contracara, de a neutraliza fapta rea.
Ce contracarează sau neutralizează fapta rea? Este puterea de înfrânare. Ca urmare a faptului că realizăm daunele faptelor negative, după regret vine decizia de a ne opri, de a nu mai repeta fapta. Iar aici marii Lama ne sfătuiesc – în funcție de tipul de act – dacă ne este greu să ne înfrânăm, atunci este bine să ne stabilim o perioadă de timp care credem că ne putem abține. Dacă suntem obișnuiți să facem un lucru des, desigur că nu o să ne angajăm să numai facem asta toată viața, ci ne vom angaja la o perioadă mai scurtă în care știm că ne putem înfrâna.
A înfrunta dificultatea
Și aici vom spune câteva cuvinte despre acest subiect. De multe ori ne gândim: „Oh, dar îmi va fi greu, nu voi face față”.
A înfrunta dificultățile care se ivesc, face parte din calea spirituală, deoarece ne este foarte greu să ne schimbăm mintea. Mintea noastră este deprinsă cu ceea ce îi este comod, cu ceea ce este ea obișnuită. Și aici spunem: „Înfrânează-ți acest comportament pentru că nu-ți servește la nimic și nici nu te va scoate din Samsara”. Am vorbit despre asta în dezvoltarea răbdării.
Faptul că ne înfruntăm supărarea, încercând să o stăvilim, chiar dacă încă nu reușim complet, acumulăm karmă bună foarte puternică. Aceasta este puterea de înfrânare.
Acest lucru ne formează treptat să fim răbdători și în cele din urmă nu vom mai izbucni. Va veni un moment în care nu ne vom mai ieși din fire, iar mai târziu nici nu vom mai simți nevoia să răbufnim.
Deci, despre asta vorbim aici. Vorbim aici despre puterea înfrânării, care joacă un rol foarte important în inversarea karmei. Ea este cea care, ca rezultat al înțelepciunii, ne conduce la acel regret, la regretul care înțelege cât rău pot provoca altora faptele noastre; și atunci ne înfrânăm cu toate că ne este greu.
Și multe dintre întrebările dvs. sunt în această direcție: „Bine, bine, dar ne va fi greu”. Da, așa este. Dar pentru a trece la nivelul următor avem nevoie de jurăminte. În mod clar, înfruntarea dificultăților de orice fel face parte din calea spirituală.
În limba sanscrită, acest lucru se numește Tapas.
Și în scrierile de yoga se accentuează acest fapt. Pentru că dacă nu există nicio dificultate atunci nu progresăm. Greutatea apare exact acolo unde obiceiul ne domină, în loc ca noi să-l dominăm. Dificultatea nu va rămâne veșnic dificultate, ea este doar la început. Pe măsură ce lucrăm cu ea, puterea ei va scădea.
4. Puterea corectoare sau antidotul.
Nyenpo – a repara, a corecta, antidot, ispășire. Kuntu – în totalitate, complet. Chupa – faptă. Top – putere.
Aceasta este puterea faptei de ispășire sau puterea antidotului. După ce am înțeles că, datorită vacuității și a karmei, fapta se va întoarce asupra noastră și ne va face să suferim, începem să regretăm și decidem să ne înfrânăm pe o perioadă de timp. Astfel, ne dezvoltăm Tapasșiva trebui, de asemenea, să facem acțiuni corective.
Actul de ispășire depinde de gravitatea infracțiunii. Există o acțiune universală care este utilă pentru toate încălcările și anume de a învăța și de a medita asupra vacuității.
Dacă cineva ne oferă învățături despre vacuitate, mergem la el. Cu cât vom înțelege și vom integra mai mult vacuitatea, cu atât vom aprecia mai mult necesitatea păstrării moralității și valoarea jurămintelor; astfel, se va reduce impulsul nostru de încălca jurământul și de a face lucruri imorale.
Regretul față de vinovăție
În Occident apare des problema vinovăției. În limba tibetană nu există nici un cuvânt pentru vinovăție. Vinovăția este foarte mult legată de ego. „Eu simt – eu sunt vinovată”, este ceea ce întărește „eu-ul”.
Și vorbim mereu despre vinovăție, spre deosebire de regret. Regretul are o putere pozitivă, deoarece este legat de înțelepciune.
Regretul spune :
„Oh, nu am spus ceva frumos! Dacă este adevărat că lucrurile sunt goale și dacă este adevărat că faptele au consecințe, atunci dacă spun ceva care rănește pe altul, cu intenția de a-l răni, înțeleg că mintea a înregistrat tot ceea ce am spus, sămânța a fost plantată. Karma nu dispare de la sine niciodată. Ea va reveni asupra mea și voi suferi. Ce prostie am făcut. Am făcut acum ceva care mă va face să sufăr în viitor.”
Înțelegerea vacuității și a karmei duce automat la regret, iar regretul la rândul lui ne va conduce automat la concluzia că „nu are sens să mă comport așa și voi înceta acest comportament”. Și vom face un efort de a înceta acest comportament cel puțin pentru o perioadă. Acesta este procesul natural de purificare. Deci, puterile de purificare sunt:
• Înțelegerea vacuității este puterea de bază.
• Regretul inteligent este a doua putere.
• Puterea de înfrânare – a treia.
• Și apoi va trebui să facem antidot.
Deci, regretul este ceva care funcționează, este energia care ne ajută să ieșim din groapa în care am căzut folosindu-ne de înțelepciune, de înțelegere.
Vinovăția nu face nimic altceva decât să ne întărească ego-ul, servind drept scuză pentru a nu ne face treaba. Ea spune: „Oh, sunt rău, nu pot!” și renunță. Ea este un sentiment greu care arde și care nu face altceva decât să ne doboare, să ne micșoreze. Trebuie să fugim de sentimentul de vinovăție ca de foc.
Da, cu toții facem prostii, dar atunci când vedem prostia va trebui să învățăm lecția și să continuăm mai departe.
De ce încălcăm jurămintele?
Maestrul Shantideva ne spune că avem tendința de a face rău. De ce avem o astfel de tendință? Pentru că suntem obișnuiți. Facem asta din puterea obișnuinței. Înțelepciunea este bariera care ne oprește și ne purifică încet mintea.
Cum se pierd jurămintele?
Cum își pierde călugărul, de exemplu, jurămintele?
1. Le înapoiază, adică spune: „Renunț la jurămintele monastice”, și înapoiază roba.
2. Sau moare. Odată cu moartea, călugărul își pierde jurămintele, pentru că ele sunt doar pe viață sau pe tot timpul cât trăiește.
Cele trei modalități de a pierde jurămintele Bodhisattva:
1. Prin încălcarea unuia dintre jurămintele de bază/primare – încălcare completă cu toate lanțurile.
2. Prin a renunța la Bodhichita, adică prin a spune că „Nu voi acționa pentru binele tuturor ființelor”.
3. Je Tsongkapa a adăugat încă o modalitate. El spune: „Mai există încă o modalitate de a le pierde atunci când spuneți: „Le dau înapoi, nu vreau să le mai păstrez”. Printr-o simplă declarație, am pierdut jurămintele. Am înapoiat „roba Bodhisattva”. Și este suficient să facem asta în sinea noastră. Nu trebuie să spunem nimănui. Este suficient de a decide în inima noastră: „Destul cu asta, nu voi mai păstra jurămintele Bodhisattva” și le-am pierdut. Ceea ce este grav.
Puterea jurămintelor Bodhisattva
Ce înseamnă că aceste jurăminte continuă și în viața viitoare?
Ce fac jurămintele Bodhisattva? Ele vin să dezvolte cele șase perfecțiuni și ajută la încolțirea Bodhicittei adevărate, dacă nu a încolțit deja. Apoi, o astfel de persoană se va naște deja cu un anumit grad de dezvoltare a celor șase perfecțiuni și va avea o atracție naturală de a continua să învețe Mahayana și să urce pe calea Mahayana. Va găsi profesori Mahayana și va începe de unde s-a oprit și va continua mai departe. El este deja un Bodhisattva la nivelul la care s-a oprit. Este integrat în curentul său de conștiință.
El se va naște bine, adică nu se va naște doar ca ființă umană, ci se va naște și într-un mediu în care există învățători de Mahayana și care îl vor ajuta să progreseze pe calea spre iluminare.
Putem vedea oameni care se nasc cu generozitate. Vedem unii copii mici care vor să dea altora, și alții care își țin jucăriile numai pentru ei. Ce le dă jurămintelor Bodhisattva această putere extraordinară? Puterea enormă vine din concentrarea pe toți ceilalți.
Meditație: Purificarea karmei negative
Să medităm.
Așezați-vă comod, și încercați să stați cu spatele cât mai drept pentru a nu adormi.
Începeți să vă concentrați pe respirație. Observați senzația trecerii aerului prin nări.
Concentrați-vă pe potențialul jurămintelor, pe imensa binecuvântare pe care aceste jurăminte vi le pot aduce în viață, pe capacitatea lor de a vă apropia de starea minții lui Buddha, al cărei unic scop este de a ajuta toate ființele. Concentrați-vă pe imensa putere spirituală pe care aceste jurăminte vi le conferă.
Bucurați-vă de oportunitatea de a studia aceste jurăminte.
Fiți recunoscători învățătorilor care s-au străduit să vă transmită acest material și care vi-l oferă ca pe tavă.
Oferiți-le ofrande.
Gândiți-vă la binefacerile voastre care au rodit și care v-au adus să auziți toate aceste lucruri. Bucurați-vă pentru asta.
Și acum, încercați pe cât puteți să treceți peste cele 18 jurăminte. Nu este nici o problemă dacă nu vi le puteți aminti pe toate. Poate unul sau câteva dintre ele, care vi s-au părut dificile.
Este posibil ca în trecut să fi acționat împotriva acestor jurăminte și, dacă da, încercați să evaluați cât de aproape ați fost de încălcarea lor și câte dintre cele patru lanțuri au fost prezente în comportamentul sau gândirea voastră. Vă reamintesc care sunt cele patru lanțuri:
1. Primul – nu credeți că faceți ceva rău sau că fapta este rea.
2. Al doilea – sunteți gata să o repetați.
3. Al treilea – vă și bucurați de a o face.
4. Și al patrulea – fără rușine și considerație.
Încercați să aflați unde vă poziționați față de toate acestea.
Încercați să fiți cât se poate de specifici: o anume faptă, o anumită situație. Încercați să vă amintiți starea de spirit pe care ați avut-o atunci și cât de aproape au fost gândurile voastre de cele patru lanțuri.
Și acum veți aplica cele patru puteri pe această încălcare sau pe apropierea de ea:
1. Puterea de bază – este puterea amintirii vacuității, a karmei și a refugiului în cele trei diamante, ele reprezentând realizarea înțelepciunii și compasiunii din inima voastră.
2. Puterea de distrugere sau anihilare – ea este regretul inteligent care înțelege gravitatea actului din punct de vedere al consecințele sale karmice.
3. Putere de înfrânare – decizia de a evita o astfel de gândire sau comportament sau de a înceta pentru o anumită perioadă de timp.
4. Puterea de corectare sau antidotul – a stabili modul în care veți compensa fapta sau gândul, cum vă veți corecta acest aspect din mintea voastră. Ce ar trebui să faceți, ce sunteți dispuși să faceți, pentru că este vorba de mintea și de karma voastră.
Îndreptați-vă atenția din nou spre învățătorul care va adus înțelepciunea.
Conectați-vă la sentimentul de recunoștință pe care îl aveți în inima voastră pentru aceste învățături și rugați-vă să primiți în continuare învățătura, iar profesorii să nu vă părăsească niciodată.
Rugați-vă să aveți întotdeauna parte de a primi învățături și să progresați pe Calea Mahayana – cale care vă ajută pe voi și pe toate celelalte ființe să ieșiți din suferință.
Uitați-vă cum învățătorul vostru răspunde cu bucurie la rugămintea voastră.
Figura lui este plină de lumină și se așează în inima voastră.
Învățătorul vostru rămâne alături de voi tot timpul și vă învață mereu. El vă influențează viața și vă luminează alegerile pe care le faceți în legătură cu ceilalți și cu jurămintele pe care vi le-ați luat.
Vizualizați cum această lumină aduce din ce în ce tot mai multă binecuvântare vouă și lumii voastre.
Puteți deschide ochii.
Versetele finale
Vreau să completez cu câteva versete. Scopul este să învățăm jurămintele pe de rost, ca să ni le reamintim ușor. În plus, cele patru lanţuri au o astfel de formulare în rime. Adăugați acest lucru la lucrurile pe care le învățați oral.
Șaisprezece dintre ele devin complete Numai dacă cele patru lanțuri sunt existente:
1. Să nu consideri că faci rău. 2. Să nu dorești să încetezi. 3. Ești dispus să repeți. 4. Fără considerație și rușine.
Pentru două dintre ele Cele patru lanțuri nu sunt necesare:
Folosim cookie-uri pentru a ne asigura că vă oferim cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Prin acordul dumneavoastră, putem continua să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru și să oferim conținut relevant.
Tsul trim kyi chewa la shi
Gewa
Paktu Mepa
Pen Dokpa
Drebu Dang Penyun Chewa
Semkye Pani Shendun chir
munsem
juksem
Jangchub shunglam
Je Tsongkapa
Norbu ö treng
Geshe Tsewang Samdrup
Namkay nyingpoy do
Tab la kepay do
Jang chub sempay sa
Lappa kuntu
Dompa nyi shupa
Tsulchu înseamnă prefăcătorie, ipocrizie, pretindere. Unii care caută de lucru scriu în CV tot felul de lucruri neadevărate.
Grup Facebook