A ucide supărarea
Conform capitolului „Răbdarea” al cărții
„Ghidul de viață a războinicului spiritual” scrisă de către maestrul Shantideva
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 2-b
Durerea are un avantaj important – ne duce spre calea spirituală
În versetul 12 maestrul Shantideva spune:
Puține sunt cauzele fericirii,
Și multiple cauze ale durerii.
Dar fără durere, cum renunțarea va veni? –
Prin urmare, te rog, hotărât să rămâi!
„Există multe lucruri care ne provoacă durere” și în acest sens suntem cu toții de acord. Dar el spune: „Durerea are un singur avantaj, ea duce la renunțare”.
Ceea ce caracterizează lumea zeilor este viața plină de plăcere. Este ca și cum am veni în California de Nord. Totul este frumos. Vremea este întotdeauna bună. Mâncarea este organică, abundentă și ieftină, iar oamenii arată bine, toată lumea face exerciții fizice… și multe altele. Totul este bine. Toată lumea este îndestulată, magazinele sunt pline de lucruri extraordinar de frumoase. Nimic nu este neplăcut. Atunci ce rost are să meargă să mediteze în deșert? Nu au niciun motiv să facă asta, nu sunt impulsionați de nimic. De aceea ei nu ajung la renunțare, iar apoi vor cădea la fel ca muștele.
Spre deosebire de toate celelalte forme de existență din roata vieții, viața umană este specială din punct de vedere al resurselor ei. Pe de o parte, oamenii au suficient timp liber. Ei nu suferă tot timpul. Nu trebuie să caute mereu de mâncare ca și animalele, sau să le fie frică că sunt vânați de alții, sau trăiască în agonie ca și făpturile infernului. Avem timp liber, avem abundență relativă, avem o sănătate relativă, avem o inteligență relativă. Și când spunem relativ, este pentru că nu am dobândit încă înțelepciunea supremă.
Deci, avem și bine, dar și durere în această viață. Ne îmbolnăvim, pierdem oameni dragi. De aceea, suntem motivați să căutăm o cale spirituală, și avem mijloacele necesare de a învăța și de a progresa pe cale. Acest amestec este esențial. Asta ni se spune în acest verset.
Maestrul Shantideva ne spune: „Când vine durerea, nu vă revoltați împotriva ei, folosiți-o!”. „Folosiți-o pentru a dobândi înțelepciunea!”, spune el. „Rămâneți hotărâți în lumina acestei dureri. Întrebarea este: Cum ne putem folosi de această durere ca pârghie pentru a progresa pe cale?”
În zilele noastre avem oportunitatea de a avea Dharma. Sunt mulți oameni care învață Dharma, dar puțini care perseverează. A ajunge la învățătura autentică, a persevera în practica ei și a o realiza ̶ este extrem de rar. Iar pentru asta este nevoie de multă hotărâre.
Practica fermă ne poate duce foarte departe
Versetul 13:
Dacă unii asceți și oameni din Karnapa
Pot îndura durerea tăieturilor și arsurilor fără sens,
De ce atunci, de dragul libertății,
Nu pot și eu îndura suferința puțin?
În acest verset maestrul Shantideva menționează orașul Karnapa. În acest oraș se organizau ritualuri în care oamenii își răneau intenționat trupurile. Uneori putem vedea la televizor oameni care merg în convoi și își biciuiesc corpul până la sânge. Deci și astăzi există tot felul de astfel de practici de flagelare a trupului, chipurile spirituale, care în budism sunt considerate greșite. Avem nevoie de acest corp pentru a ajunge la iluminare.
Maestrul Shantideva ne spune: „Acești oameni cred că pot progresa pe această cale spirituală și de aceea sunt dispuși să îndure durerea tăieturilor și arsurilor fără sens. Fără să le aducă cu adevărat vreo binecuvântare. Dar ei cred în asta și sunt dispuși să-și mortifice trupul.”
Dacă astfel de ființe obișnuiau să facă asta de dragul de a căuta o oarecare fericire, să nu mai vorbim de eliberare, atunci de ce noi nu am putea suporta greutățile antrenamentului pe cale, ceea ce ne va duce cu siguranță la o eliberare totală de existența samsarică?
Întărirea sufletească
Versetul 14:
Nu există nimic pe lume care să nu vină cu ușurință
Dacă este sprijinit și întreținut de obișnuință.
Deci, dacă mă deprind cu o ușoară suferință,
Voi învăța să port cu răbdare o mai mare suferință.
Gomna = dacă practicăm,
Lawar mingyurway = să nu fie ușor,
Ngu de gang yang = un astfel de lucru, ceva,
Yo ma yin = nu există.
Adică, nu există nimic care să nu fie ușor dacă-l practicăm cu perseverență.
15.
Cine n-a văzut durerea obișnuită
De mușcăturile șerpilor și a insectelor provocată,
Foamea și setea și altele asemenea,
Sau erupțiile dureroase pe pielea noastră?
16.
Căldura și frigul, vântul și ploaia,
Boala, tortura, bătaia −
Nu mă voi teme de astfel de lucruri.
A face asta doar îmi agravează durerea.
El spune: Vin insectele, vin țânțarii, vine foametea, vine setea, sau erupții ale pielii. Va trebui să învățăm treptat să le facem față, dacă este nevoie. Căldura sau frigul, boala, tortura, sau orice greutate care vine, dacă suntem pe calea spirituală, le vom folosi pentru a ne dezvolta răbdarea și hotărârea. Avem nevoie de o răbdare extraordinară pentru a face față dificultăților cu care ne vom confrunta pe calea spirituală.
Aceste metode nu sunt supreme. Ele spun: „Dacă acum te doare, înseamnă că ai plantat durere în trecut. Acum sămânța a rodit și te doare – folosește-te de durere. Rămâi ferm. Nu renunța, nu dispera, mergi mai departe!”. Ce se va întâmpla dacă cădem în disperare? Ce se va întâmpla dacă încetăm să mai practicăm? Ce se va întâmpla dacă vom spune că ne este greu, așa că nu mai medităm? Nimic. Aceleași lucruri se vor întâmpla ca și până acum. Afecțiunile mentale vor continua să vină peste noi pentru că nu le-am eliminat cauzele. Dar cineva care înțelege acest lucru va spune: „Nu! Nu mă voi teme de aceste lucruri și nu voi dispera! Voi continua să practic, pentru că sunt interesat să elimin toate aceste lucruri, inclusiv furia și orice fel de suferință”.
El continuă în versetul 17:
17.
Unora le crește vitejia
Când propriul sânge și-l văd,
În timp ce alții își pierd toată puterea și leșină
Când sângele altuia îl văd!
Boxeri, boxerii de sumo japonezi se excită și le crește spiritul de luptă atunci când varsă puțin sânge. Și sunt alții care doar când văd sângele altuia și deja leșină.
Ce îi diferențiază pe unii de alții? În versetul 18, maestrul spune:
18.
Toate acestea din minte provin
Din a fi statornic sau lipsit de curaj.
Fiecare afecțiune care vine, folosește-o să te întărești
Și nu-i permite durerii să te mai atingă vreodată.
Totul depinde complet de mintea noastră. Maestrul ne spune să ne folosim de orice afecțiune care vine pentru a deveni mai puternici, pentru a ne dezvolta și mai mult răbdarea. Avem nevoie de răbdare ca să nu ne sufocăm canalele. Ca să nu murim.
Trecerea la metodele supreme
În versetul 19 , maestrul trece la metodele supreme. El spune:
Orice durere care va veni nu va întuneca
Claritatea minții celor înțelepți
Care ies să înfrunte afecțiunile lor mentale −
Și multe răni vor fi cauzate în perioadele de luptă.
Esența căii Mahayana
Maestrul Shantideva ne vorbește despre cei înțelepți care ies să lupte. Cine sunt acești războinicii? Ei sunt Bodhisattva. Aceștia sunt oamenii care se antrenează pentru a se întări ca să ajungă la desăvârșire. Ei au abilități uimitoare de a-i ajuta pe ceilalți, iar motivația lor este întotdeauna altruistă.
Motivația va trebui să fie întotdeauna [aceea] de a ne dezvolta pe noi înșine pentru a-i putea ajuta pe ceilalți.
Cei care învață metode inconsistente, nu pot să mobilizeze această putere a compasiunii și se focalizează pe ei înșiși. Astfel de curente există în budism și Buddha însuși le-a învățat, pentru că există oameni care nu sunt în stare să facă practica de dragul altora. De aceea, datorită compasiunii lui Buddha față de aceștia, le-a oferit o cale de a practica cu ei înșiși. Dar,
– Dacă accentul îl voi pune doar pe mine însumi, puterea este foarte mică.
– Dacă accentul îl voi pune pe dezvoltarea mea astfel încât să-i pot ajuta pe ceilalți, mobilizez puterea întregii creații. Toate ființele mă așteaptă acum pentru a le scoate din suferință. Iar acest fapt îmi dă avânt să fac față dificultăților care apar. Și pentru că nu le pot dezamăgi, voi întâmpina orice dificultate.
Aceasta este atitudinea corectă în practica spirituală, fie în meditație, fie în yoga. Un profesor bun de yoga spune: “Ți-e greu? Gândește-te la persoana dragă care suferă și fă-o pentru ea!”. Numai în acest fel putem merge cu adevărat înainte. Cei care practică doar pentru ei înșiși, progresul lor este foarte limitat și mai devreme sau mai târziu se vor răni singuri, în yoga sau în activitatea pe care o desfășoară.
Asta face un Bodhisattva, aceasta este calea Mahayana, calea cea mare. Calea Mahayana include practica cu mine însumi, pe perna de meditație, dar fiind permanent motivat pentru binele tuturor celorlalți. Datorită acestei motivații puterea practicii va fi imensă, infinită. Câte ființe se află în întreaga lume? O infinitate.
Deci „acei înțelepți”, sunt cei care practică în acest fel. Ei ies să lupte împotriva afecțiunilor lor mentale pentru că înțeleg că nu pot aduce cu adevărat binecuvântare nimănui atâta timp cât mintea lor este controlată de acestea, precum furia, ura, gelozia și egoismul.
Cu toții suntem afectați de egoism. Dar dacă am înțeles că atâta timp cât suntem controlați de el, nu-i vom putea ajuta pe ceilalți, atunci vom lupta cu egoismul. Egoismul ne va spune: „Ai grijă mai întâi de tine și apoi de ceilalți.” Iar eu îi voi spune: „Da, dar dacă fac asta, totul va rămâne la fel ca mai înainte. A mă îngriji de mine însumi am făcut [timp] de nenumărați eoni.” Toată viața am avut grijă numai de noi înșine, și ce ne-a adus? Bătrânețea și moartea. Garantat. Grija de sine aduce bătrânețea.
Matthieu Ricard spunea: „Un singur lucru doresc să-l luați cu voi când veți pleca de aici:
Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
Și orice suferință ce există în lumea întreagă,
Vine din dorința să fiu eu însumi fericit.
Gândurile de iubire și compasiune sunt toate în canalul energetic principal, pe când cele de egoism și preocuparea de sine sunt toate în canalele laterale. Unul merge în detrimentul celuilalt. Este imposibil ca în același timp să avem și gânduri de iubire și de egoism.
Pe de altă parte, dacă reușim să ne mutăm atenția către ceilalți, ne este garantată toată fericirea, spune maestrul Shantideva. Bodhisattva care își îndreaptă atenția spre ceilalți și acționează spre binele lor, în mod automat își va elimina toată suferința personală.
Versetul următor spune:
Ce nevoie este de atâtea cuvinte?
Copiii − lucrează în folosul lor,
Și cei virtuoși − în folosul altora.
Vino să vezi tu însuți diferența!
Copiii caută fericirea numai pentru ei înșiși. Copiii nu sunt copiii mici, ci cei care sunt copii din punct de vedere spiritual, [cei] care încă nu au înțeles. Toată viața își caută fericirea pentru ei înșiși și își aduc în permanență suferință.
Maestrul Shantideva ne spune: „Cei virtuoși, Buddha iluminați, au grijă tot timpul să aducă binecuvântarea celorlalți. Vino și vezi tu însuți diferența!”
Cei virtuoși trăiesc în paradis într-o plăcere permanentă și nu pot cădea niciodată din el, pe când ceilalți suferă și mor mereu.
Lupta împotriva afecțiunilor mentale
În versetul 19 maestrul Shantideva ne vorbește despre cei care ies să lupte împotriva afecțiunilor mentale. Vom duce război împotriva lor [= afecţiunilor]. În acest război vor fi multe bătălii pe care le vom pierde în mare parte.
Decid să nu mă enervez, dar am obiceiul profund înrădăcinat de a mă enerva. Deci, cu toate deciziile mele bune, am limitele mele. Iar când cineva le depășește, am toate șansele să-mi ies din fire. El ne spune: „Ai pierdut bătălia. Fii pregătit să pierzi multe bătălii în acest război. Ai căzut? Atunci ridică-te, scutură-te de colb și mergi mai departe. Nu renunța!” Trebuie să înțelegem că acești duşmani, aceste afecțiuni ce stau în mintea noastră ne-au învins de nenumărate veacuri. Ele ne-au controlat permanent. Egoismul ne-a stăpânit, furia ne-a stăpânit, am murit deja de o infinitate de ori. Și suferim din nou și din nou.
În versetul 20, se merge cu logica mai departe:
Cei ce-și distrug dușmanul afecțiunilor mentale,
Sunt gata ca toată durerea s-o suporte,
Ei merită să fie numiți „eroi” și „învingători”.
Toți ceilalți războinici ucid doar cadavre.
El spune: „Războinicii obișnuiți, soldații eroi trag cu armele și tancurile… în cadavre”. De ce spune că trag în cadavre? Pentru că ei trag în cei care oricum vor muri mai devreme sau mai târziu. Este atât de ușor să omori pe cineva. Maestrul Shantideva ne spune: „Ia încearcă să-ți învingi furia, atunci să te vedem!”. „Du-te și depășește-ți ura, du-te și depășește-ți judecata sau critica.” El spune: „Cei care sunt dispuși să suporte durerea pentru a câștiga această bătălie − și vor fi multe pierderi și multe eșecuri – ei sunt eroii și învingătorii. Actul de eroism este de a face față dificultăților, în lupta împotriva afecțiunilor spirituale”.
Calitățile bune ale durerii
În versetul 21 schimb, el vorbește acum despre durere.
Durerea, în sine, are calități bune,
Ea ne ajută în inima noastră:
Compasiunea să ne-o dezvoltăm,
Mândria să ne-o eliminăm,
Să ne bucurăm de a face bine,
Și de a ne abține din a face rău.
− dezvoltarea compasiunii.
Atunci când se întâmplă cuiva ceva rău, [când] pierde pe cineva drag sau a fost dat afară din serviciu sau a pierdut o avere − ceva dramatic care se întâmplă neplanificat −, în toate aceste situații există multă suferință și durere.
Majoritatea dintre noi, înainte de a se întâmpla ceva dramatic în viața noastră, credem că suntem în control. Și asta cred mai ales cei cărora le merge bine. Ei cred că știu deja cum să trăiască bine. Câștigul este bun, copiii sunt bine, casa este în regulă. Sănătatea este mai mult sau mai puțin bună. Lucrurile stau bine. Nu este nevoie să schimbe nimic. Totul e bine. Direct spre mormânt. Lordul morții este extrem de mulțumit, pentru că toți cărora le merge bine ajung la el cu siguranță. Nu trebuie să facă nici un efort pentru asta.
Dar cei care încep lupta [ca] să iasă Samsara – Lordul morții va ridica obstacole în calea lor. În calea unui practicant spiritual vor apărea obstacole. De aceea, când se întâmplă cuiva un dezastru care nu-l omoară, el începe să înțeleagă din experiența lui personală că nu are nici un control.
Această durere are avantajul că ne deschide inima. Durerea dărâmă zidurile care ne înconjoară inima și ne sufocă.
Maestrul Shantideva ne spune: „Compasiunea se dezvoltă datorită faptului că numai acum înțelegem toată suferința prin care trec alții”.
Oamenii întotdeauna au suferit. Și cu toate astea noi nu le simțim durerea, pentru că nu suntem cu adevărat conectați la ea. O înțelegem în minte, dar inima noastră este închisă și nu facem nimic pentru a o schimba. Doar atunci când se întâmplă ceva.
Cei mai buni practicanți sunt cei care au trecut printr-un necaz mare. De obicei, oamenii de succes, celebritățile nu vin la lecțiile de dharma. Deodată vine un actor de film frumos care are SIDA, [ca] să-și caute mântuirea. Își dă brusc seama că nu are control. Până când nu dobândim înțelepciune nu avem niciun control.
− eliminarea mândriei
Iar asta micșorează mândria. Nu există niciun progres pe calea spirituală cu mândrie. Mândria este dușmanul numărul unu pe calea spirituală. O persoană care vine la o lecție de dharma și consideră că știe tot și că are explicație pentru orice – nu va putea învăța absolut nimic. Este imposibil de ajuns la el, pentru că știe deja totul, iar inima lui nu poate fi deschisă.
Maestrul Shantideva ne spune că mândria celui care trece printr-o mare durere va scade puțin. Compasiunea lui se dezvoltă, pentru că își dă seama, că așa cum el suferă și alții suferă. El începe să mobilizeze această putere a compasiunii pentru a începe să practice.
− bucuria în a face binefaceri
Apoi începe să se bucure de binefacerile pe care le face și de practica lui. Această practică care îl scoate din suferință și, în cele din urmă, îi ajută și pe ceilalți să iasă din suferință. O astfel de persoană începe deja să înțeleagă de unde provin aceste lucruri.
De unde vin lucrurile?
Spunem că mintea noastră este ca o cameră video, care înregistrează și surprinde în fiecare clipă tot ceea ce facem, spunem și gândim.
De fapt, spunem că în fiecare secundă, mintea înregistrează 65 de imagini discrete. Ea înregistrează fiecare acțiune, fiecare vorbă, fiecare gând. Camera video funcționează non-stop și înregistrează totul.
Mintea noastră conștientă, uită foarte repede majoritatea acestor lucruri. Nu ne mai amintim ce am mâncat dimineața acum o săptămână sau ce am spus acum două săptămâni la ora 12. Dar banda video nu uită. Toate aceste lucruri trec în subconștient și ele rămân acolo tot timpul. El este un fel de incubator. La fel ca și semințele care cad din copac și acoperă pământul și stau acolo. Iar în momentul în care soarele este la locul potrivit şi umiditatea este potrivită, aceste semințe încep să germineze. În budism, toate aceste amprente lăsate în minte ca urmare a ceea ce am spus, făcut sau gândit, sunt numite semințe karmice. Ele rămân în subconștient și incubează. Ele stau la rând ca avioanele pe pista de decolare. Iar când [le] vine timpul să germineze, ceva se întâmplă în viața noastră. Ceva bun sau rău. Această sămânță poartă cu sine și aroma faptei noastre.
Dacă am avut gândul să facem un bine altora, pe sămânța noastră va scrie „a încercat să facă bine altora”. Dacă am făcut o faptă bună, pe sămânță va scrie „a fost generos”. Dacă nu am dat altora, va scrie „a ținut pentru el și nu a dat când a putut să dea”. Și chiar dacă nimeni nu știe ce am gândit în acele momente, mintea mea știe ce am gândit, totul este înregistrat.
Iar când sămânța va germina, rodul ei va avea aceeași aromă.
– Deci, dacă am dorit să dăm cuiva ceva,
– sau mai mult de atât, chiar am dat cuiva ceva, amprenta va fi mai puternică.
– și mai mult de atât, am dăruit cu multă dragoste – [atunci] amprenta va fi și mai puternică.
– chiar și mai mult de atât, am dat cuiva care într-adevăr avea nevoie, spre deosebire de cineva care nu avea nevoie – [atunci] amprenta va fi și mai puternică.
Intensitatea și aroma faptei sunt înregistrate în sămânță. Iar rodul ei va avea aceeași aromă în viața noastră.
Sămânța generozității când va rodi, ne va aduce abundență. Sămânță zgârceniei va produce lipsuri. Sămânța furtului va da naștere necazului și lipsurilor. Sămânța grijii pentru viață va crește sănătatea. De unde va veni boala? Din a nu susține viața. De a nu ne îngriji de biata pisică care se află pe stradă. Din rănirea vieții. De a călca pe gândaci, sau a omorî furnicile [dezinsecţie]. Putem crede că aceasta este o chestiune banală, dar ea este înregistrată în conștiința noastră. Și asta este ceea ce produce boala. De aici vine și pericolul pentru securitatea noastră.
Legile karmice
Acest proces este numit karma. Dar este important să înțelegem ce se află în spatele lui.
1. Amprenta lăsată în minte este întotdeauna în conformitate cu intenția. Intenția pe care am avut-o reprezintă 90% din ceea ce este înregistrat. Aceeași faptă o putem face, ori cu intenția de a dărui, ori cu intenția de a face rău.
Deci, prima lege este cum vin lucrurile: ceea ce ni se va întoarce va fi întotdeauna similar naturii seminței plantate.
2. A doua lege a cauzalității spune că rezultatul este întotdeauna mai mare decât cauza. La fel ca și copacul care este de un milion de ori mai mare decât sămânța din care a ieșit, rezultatul va fi întotdeauna mai mare decât cauza care l-a determinat.
Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că dacă avem un mic gând de ură sau de critică față de cineva, mai târziu se va întoarce asupra noastră sub forma unei explozii de furie a cuiva.
De fapt, această sămânță care stă în incubator și de care nu suntem conștienți, se dublează la fiecare 24 ore. Iar rezultatul poate fi un dezastru cumplit. Cineva poate veni să ne omoare doar pentru că am călcat pe furnică, intenționat. Dacă am strivit intenționat un gândac, acest lucru ar putea reveni în viața noastră ca un mare necaz: ori sănătatea noastră se va deteriora, ori vom avea un accident de mașină.
Care este problema? Problema este între cauză și efect există un decalaj de timp. Și de aceea nu legăm rezultatul de cauză.
Arya Nagarjuna, care este considerat cel de-al doilea Buddha, spunea că dacă nu ar fi existat acest decalaj de timp, adică, exact în momentul în care am fi strivit un gândac, și plămânii noștri ar fi fost striviți – în mod sigur ne-am fi ridicat imediat piciorul. Dar există acest timp de incubație. Și aceasta este tragedia noastră. Noi nu vedem aceste lucruri, pentru că ochii noștri sunt acoperiți de întunericul ignoranței și, ca urmare, ne creăm permanent suferință.
3. Cea de-a treia lege spune că dacă nu am semănat nimic, nu avem ce culege.
Ce înseamnă asta? Se întâmplă ceva rău; oamenii spun: „Va fi bine”.
Lama Dvora Hla povestește:
„Îmi amintesc de dezastrul clădirilor gemene din New York, despre care se vorbea la televizor la nesfârșit. Un reporter cu camera de filmat merge pe stradă, întâlnește o femeie care își face alergarea de dimineață, o oprește și îi spune: „Ce crezi?”. Și ea spune: „Vom rezista. Va fi bine!”.
Cum va fi bine? Ce facem pentru a fi bine? De unde va veni binele? Dacă nu am semănat bine, cum ar putea fi bine? Binele nu vine din nimic. Trebuie să plantăm binele pentru a culege roadele binelui. Nu se poate altfel. Când vom începe să înțelegem asta? Ce vom face cu viața noastră acum?
Lama Ken Rinpoche își întreba elevii de fiecare dată: „Ce semințe ați plantat astăzi? Ce ați făcut astăzi? Ce ați făcut în dimineața asta? La ce vă gândiți? Ce spuneți? Ce faceți? Asta veți avea în viitor”. Nu există nimic care să apară brusc de nicăieri. Lucrurile nu se întâmplă fără niciun motiv, ele sunt rodul semințelor pe care le-am semănat. Noi nu suntem victimele unui destin crud stabilit de un creator. Nu!!! Am acumulat cauzele pentru ceea ce ni se întâmplă în viețile anterioare.
4. A patra lege karmică spune că dacă am plantat ceva, suntem nevoiți să-i culegem roadele. Dacă am plantat, mai devreme sau mai târziu vom culege ceea ce rodește, asta dacă nu am învățat cum să purificăm. De aceea purificarea este foarte importantă.
Purificarea răului și acumularea de binefaceri: două lucruri care duc spre iluminare
Buddha ne-a învățat cum să plantăm și cum să purificăm pentru a ajunge la plăcerea lui sublimă. El ne-a învățat Tsok Sak și Drip Jang.
-
- Tsok Sak înseamnă a planta acele lucruri care aduc binele. Desigur că trebuie să învățăm care sunt acestea.
- Drip Jang înseamnă a purifica ceea ce provoacă suferința. A ne opri din a mai planta suferință și a purifica ceea ce am semănat deja.
Și asta e tot. Lama Ken Rinpoche spunea: „Trebuie să faceți doar aceste două lucruri.”
Grup Facebook