A ucide supărarea
Conform capitolului „Răbdarea” al cărții
„Ghidul de viață a războinicului spiritual” scrisă de către maestrul Shantideva
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 1-b
Înțelepciunea lui Arya
Arya nu mai este controlat de un stăpân nebun care decide să arunce bombe. El este stăpânul propriului său destin. Deoarece înțelege bine că acest stăpân vine din el, și înțelege cum să-l elimine. El își dă seama că șeful care țipă, vine din el și îl elimină. Cum îl elimină? Prin înțelepciunea și iubirea lui.
Ce se întâmplă cu un astfel de șef care este eliminat?
– ori moare,
– ori se mută cu munca în altă parte.
– ori se schimbă. Deodată i s-a întâmplat ceva.
Arya este ca un magician. Datorită înțelepciunii sale și a înțelegerii modului în care funcționează realitatea, el își creează realitatea. Înțelege că realitatea este în întregime produsul lui. Arya înțelege mecanismul și apoi începe să-l folosească. Ca și un magician, începe să-și creeze o realitate diferită.
Și acesta este un mod foarte științific. Metoda științei convenționale constă în a căuta cauzele lucrurilor. Asta face știința. Ea observă și caută cauzele fenomenelor. Exact așa este și această cale. Ea spune că dacă lucrurile se întâmplă, nu se întâmplă întâmplător.
Mulți spun „aceasta este voia lui Dumnezeu”, sau „este o coincidență” sau „ cu totul întâmplător”. În toate aceste cazuri, lucrurile vin din exterior.
Arya înțelege că el este cel care le-a creat și înțelege și cum le-a creat, întotdeauna în trecut și că există cauze. El înțelege cauzalitatea la nivelul cel mai profund și începe să lucreze cu ea.
Până nu înțelegem această cauzalitate, suntem sortiți să continuăm să suferim, mai mult sau mai puțin.
Orice formă de suferință, că este boală, lipsuri, singurătate, dificultăți financiare, foamete, necazuri, sărăcie, războaie – este creată numai de noi. De asemenea, orice formă de bine, tot ceea ce este bun în viața noastră, este lucrarea propriilor noastre mâini. Atâta timp cât nu înțelegem cum creăm acest bine, nu-l putem menține pentru mult timp. Iar atunci considerăm că este o coincidență. Uneori ne este bine, alteori ne este rău. Uneori suntem sănătoși și alteori ne îmbolnăvim, pentru că încă nu am înțeles. Această știință este încă ascunsă de noi.
De fapt, ea nu este ascunsă. Ființele iluminate ne-au transmis-o mereu. Ea există. Numai că noi va trebui să fim cei responsabili de a ne găsi profesorii, de a le permite să ne învețe și să ne deschidem inima spre învățătură. Și odată ce am înțeles-o, să continuăm să o transmitem mai departe, pentru că numai în acest fel îi vom ajuta pe oameni în modul suprem. Nu va mai trebui să-i hrănim. Îi învățăm cum să-și producă singuri toată mâncarea de care au nevoie.
Cauze reale și aparente
Lama Dvora hla povestește:
Învățătorul meu, Geshe Michael, este un american care a devenit călugăr tibetan. El a trăit mulți ani împreună cu Lama Ken Rinpoche, în New Jersey.
Ken Rinpoche a fost un profesor tibetan, călugăr și unul dintre cei mai mari oameni spirituali. El a fost un maestru tantric de prim rang. Iar Geshe Michael, pe când era tânăr, a venit să studieze și să locuiască cu el. A fost foarte devotat profesorului său. Numai prin acest devotament poate fi dobândită înțelepciunea.
Ken Rinpoche i-a spus într-o zi: „Construiește-mi o casă.” Casa în care locuiau era foarte mică, și veneau tot mai mulți elevi să studieze. Ken Rinpoche l-a rugat pe Geshe Michael să construiască o nouă aripă lângă casă, astfel încât să fie și o sală de clasă.
Dar Geshe Michael nu construise niciodată case. Dar, dacă Lama spune, atunci casa trebuia construită. Așa că s-a dus și a construit, cu propriile sale mâini. Noua aripă era mai înaltă decât casa. Aici era camera lui Ken Rinpoche, aici era o bucătărie și în peretele acela era o scurgere de apă. Datorită faptului că locuințele erau făcute din lemn, infiltrările de apă produceau pe pereți mucegai, care mirosea foarte neplăcut.
Atunci Ken Rinpoche îi spune lui Geshe Hla: „Du-te și încearcă să oprești infiltrația de apă.”
Geshe Michael se urcă pe acoperiș, se uită peste tot, fără să găsească locul pe unde se infiltra apa. Luă o găleată cu smoală și o întinde pe acoperiș acolo unde credea că ar fi locul unde apa pătrundea. Se duse la Ken Rinpoche și îi spune: „Gata am rezolvat problema. Am astupat locul cu smoală. Nu va mai curge apă”. Ken Rinpoche îi răspunde: „Vom vedea”.
Trece timpul, vin ploile, vine zăpada. Apa continua să strecoare și să curgă pe perete. Geshe Michael luă acum un butoi, și nu o găleată. Urcă cu greu pe scară, solicitând de data asta ajutor, pentru că situația era mai gravă. Pune acolo o tonă de smoală. Vine la Rinpoche și îi spune: „Nimic nu mai poate pătrunde acum”. Rinpoche îi răspunde: „Vom vedea”.
Din nou apar infiltrări. Și așa a durat șase ani. Șase ani de smoală și de urcat pe scări. Cu timpul s-a dovedit că undeva sub acoperiș, era o gaură mică prin care pătrundea apa care se aduna într-un jgheab, și se prelingea pe grindă.
Care este semnificația acestei istorioare?
Semnificația ei este că atâta timp cât nu înțelegem adevărata cauză tratamentul nu poate ajuta.
Daunele evidente și ascunse ale supărării
La începutul capitolului despre răbdare, chiar înainte ca maestrul Shantideva să înceapă să ne explice ce să facem cu supărarea, el începe să ne descrie daunele pe care ea le provoacă. El ne motivează de ce este nevoie să ne ocupăm de supărare și de ce trebuie să învățăm să eliminăm cauzele ei.
1.
Un singur moment de furie distruge,
Orice binefacere ce de mii de veacuri ai acumulat,
Precum faptele de generozitate,
Și binecuvântarea din a da ofrande celor ce s-au iluminat.
Daunele supărării pot fi împărțite în două categorii:
a. Daune pe care le putem vedea, pe care le putem experimenta.
b. Daune pe care nu le putem vedea. Până nu ne vom deschide ochiul înțelepciunii nu le vom vedea.
Maestrul Shantideva începe cu daunele pe care nu le putem vedea. El ne vorbește despre practicantul care oferă ofrande celor iluminați, sau care face acte de caritate, sau care venerează zeii, sau care dăruiește altora în feluri diferite acumulând în acest fel multe binefaceri. Să luăm, de exemplu, pe cineva care dăruiește foarte mult, care dăruiește ofrande multor Buddha, sau care îl slăvește pe Dumnezeu dacă este religios, sau care face acte de bunătate. Toate aceste lucruri acumulează multe binefaceri. Fiecare dintre noi a acumulat în timp multă bunătate, altfel nu am fi fost prezenți la lecțiile de dharma sau să ne interesăm de aceste lucruri.
O secundă de furie îndreptată spre Bodhisattva
Maestrul Shantideva ne spune: „Un atac serios de furie față de o persoană, șterge eoni de binefaceri pe care le-am făcut și acumulat, iar noi nu avem habar de asta”.
Iar acest lucru ne face să îmbătrânim, să ne îmbolnăvim și să murim.
Comentatorul spune:
jangchub sempa la mikpay kongtro chik gi ge-tsa tsawa ne jompar jepa
Jangchub sempa înseamnă Bodhisattva,
La mikpay − concentrat pe,
Kongtro − furie,
Chik gi − un singur moment,
Ge-tsa − rădăcina binefacerii,
Tsawa − din rădăcină,
Jompar jepa − a distruge.
Adică, un singur moment de furie îndreptat spre un Bodhisattva smulge din rădăcină, rădăcina binefacerii.
Dacă ne enervăm pe un Bodhisattva, atunci tot ce am acumulat în toate viețile anterioare se va șterge. Iar dacă acest lucru este adevărat, atunci va trebui să fim cu mare băgare de seamă. Dar cum știm cine este Bodhisattva?
Există vreo cale de a-i distinge de ceilalți? Ken Rinpoche spunea: „Nu există nicio cale. Nu puteți ști!”, pentru că budiștii acționează în taină. La fel ca și maestrul Shantideva în mănăstire. Așa sunt budiștii, ei acționează în secret. Nu știm lângă cine stăm. Nu avem nici cea mai mică idee. De aceea va trebui să fim atenți acum.
Corpul interior – conexiunea dintre corp și minte
Noi spunem că toate stările mentale pe care le avem, − cum ar fi: furia, iubirea, compasiunea − toate acestea se exprimă fizic și există ceva care leagă corpul de minte. Știm că atunci când o persoană este supărată, acest lucru poate fi măsurat. Pulsul lui este diferit. Respirația lui este diferită. Expresia lui facială este diferită. Fluxul său de sânge este diferit. Dacă cineva este supărat, se poate vedea asta pe corpul lui și el poate simți asta. Și dacă este bolnav de inimă, supărarea poate să-i cauzeze leziuni cardiace și așa mai departe. Deci, există o legătură între emoție [şi corp], între minte și corp.
Mediatorul dintre minte și corp este corpul nostru energic.
Corpul nostru este format și din canale energetice. Avem un canal energetic central care pornește din punctul dintre sprâncene, urcă spre creștetul capului și coboară spre coloana vertebrală, de-a lungul spatelui. Și există canale laterale care încep din zona nărilor, motiv pentru care avem nări. Acesta este cauza pentru care copilul își dezvoltă nările în uter. Mai întâi există canalele energetice, și apoi corpul se formează în jurul canalelor, ca și gheața în jurul ramurii într-o zi geroasă.
Deci, avem două canale laterale care pornesc de la nări și merg paralel cu canalul principal, chiar în fața coloanei vertebrale. Există locuri în care aceste canale se întâlnesc, adică se înfășoară în jurul canalului central. Aceste locuri sunt ceea ce se numesc chakre. Avem chakra în creștetul capului, alta între sprâncene, chakra în gât, avem chakra în inimă. Nu în inima fizică – ci pe linia inimii, în centru spre spate. Mai avem chakre în zona ombilicală, de sub ombilic, în zona genitală. Descrierea lor o puteți găsi pe internet și în cărți.
De fapt, aceste chakre sunt locuri de ștrangulare, care există în fiecare dintre noi, cu excepția ființelor care sunt fie iluminate, fie foarte aproape de iluminare.
Supărarea/furia este energie, care curge prin canalul drept și se exprimă mintal și fizic. Gândiți-vă la această energie ca și cum ar fi aer. Nu este aer, dar gândiți-vă pentru un moment în termeni de aer. Acest canal drept se înfășoară în jurul canalului principal, iar când s-a umplut cu energie, va sufoca canalul principal. Prana este numele general al energiei spirituale care curge prin canale. Ea este cea care este responsabilă de toată funcționarea noastră și este, de asemenea, un mijloc de a lucra cu el în practica spirituală.
Un atac de mare furie pur și simplu ne sufocă. Ne termină viața. Şi invers. O persoană care începe să învețe cum să depășească furia deschide acest canal. Există o mare diferență în procesul de îmbătrânire între o persoană care este supărăcioasă tot timpul și una care este plăcută. Ei îmbătrânesc cu totul diferit, pentru că este în funcție, de cât de mult este deschis sau de închis canalul central.
Canalul central, în majoritatea dintre noi, este mai mult sau mai puțin ștrangulat.
Atunci când există un gând de iubire, de compasiune, o picătură de prana intră în canalul principal. Scopul întregii noastre practici este de a introduce prana în canalul principal, fapt care va opri suferința. Și acest lucru nu-l putem vedea. Nu putem vedea ce se întâmplă în corpul nostru energic atunci când suntem supărați.
Toată forța noastră vitală, toată dragostea, compasiunea, înțelepciunea noastră – toate acestea se află în canalul central. În măsura în care acest canal este sufocat atunci vom avea puține dintre acestea. În măsura în care nu înțelegem realitatea noastră, se datorează faptului că acest canal este sugrumat.
Motivul pentru care ne îmbolnăvim, îmbătrânim și murim, este că sugrumăm acest canal central fără să știm cum. În schimb, persoanele care învață să-l deschidă, inversează procesul de îmbătrânire.
Puteți spune: „Nu am întâlnit pe nimeni așa”. Dacă nu ați întâlnit așa ceva, înseamnă că sunteți încă departe de această deschidere. Pe măsură ce o persoană se apropie de ea, începe să întâlnească astfel de persoane. Este o expresie a practicii acestuia. Și este foarte posibil să întâlnim astfel de persoane și să nu le putem identifica.
Furia ne provoacă mari suferințe
Maestru Shantideva continuă să spună:
4.
Și un guvernant, dacă ar trăi în furie
Este în pericol de a fi ucis,
Chiar de cei a căror bunăstare și fericire
Depind de bunătatea lui.
„Guvernantul” − este un om bogat care poate avea servitori, sclavi, cărora le plătește salarii. Traiul lor depinde de acesta. Maestrul Shantideva spune: „Chiar și guvernantul care trăiește în furie, este în pericol de a fi ucis chiar de cei care a căror trai depinde de el”.
Apoi spune – și asta știm cu toții – „nu există bucurie în inima celui supărat”. Nu există bucurie în inima lui. Este mohorât, este negativ. Nimeni nu vrea să stea alături de o astfel de persoană. Oamenii se îndepărtează de el și treptat [acesta] se trezește că rămâne singur. Chiar și membrii familiei și prietenii se îndepărtează de el.
5.
Nu există bucurie în inima celui supărat!
De prieteni și rude este îndepărtat,
Respins de cei care-i râvnesc bogăția,
Departe de inima lui sunt liniștea și bucuria.
De obicei oamenii când râvnesc averea cuiva, vin și îl măgulesc, îl lingușesc, încearcă să se apropie de el, îl servesc în speranța că poate vor avea și ei o părticică din averea lui. Dar dacă el fierbe de furie mereu, [atunci] chiar și lingușitorii fug de el.
6.
Orice astfel de necaz − din furie vine,
Acest dușman amar ce împrăștie durere.
Dar cel ce-l învinge cu asiduitate
Își va găsi fericirea în viața prezentă și viitoare.
Maestrul Shantideva spune „dușman amar”. El începe să se folosească de un limbaj războinic, un limbaj de luptă. Ne luptăm împotriva mâniei noastre.
El se folosește de cuvinte precum „a lupta”, „a elimina” și „a ucide” dușmanul. Cine este acest dușman? Supărarea/furia. De aceea, acest seminar l-am numit „A ucide supărarea”.
El spune: „Când suntem foarte supărați pe cineva, ne sufocăm viața. Ne încheiem viața în acest fel”. Iar cel obișnuit să fie supărat mereu, fără îndoială își grăbește moartea.
Și mai mult de atât, depinde și pe cine ne supărăm. Dacă cineva se enervează pe un Bodhisattva, taie de la rădăcina toate binefacerile pe care le-a acumulat.
De aceea, maestrul Shantideva începe cu versetul „Puteți fi extraordinari de buni pe parcursul a mii de eoni. Un singur acces de furie poate distruge tot binele pe care l-ați făcut. Acum va trebui să începeți de la capăt toți eonii”.
Nici un rău nu este ca ura
Al doilea verset este celebru:
2.
Nici un rău nu este ca ura,
Nici o practică spirituală ca răbdarea.
Deci, străduiește-te pe orice cale
Asupra răbdării să meditezi.
O gamă întreagă de emoții
Maestrul Shantideva se folosește de multe cuvinte pentru supărare: ură, mânie, furie. Toate intră în aceeași categorie. El include de fapt o gamă foarte largă de emoții negative, stări de conștiință care sunt uneori ascunse vederii − dar întotdeauna ele sunt un dezastru, cum ar fi:
-
- să ne convină de a rămâne supărați sau să ne enervăm pe cineva,
- ranchiuna sau incapacitatea de a elibera sentimentele de furie;
- sentimentele de gelozie;
- întreaga gamă de sentimente de bucurie pentru răul altuia: cum ar fi să ne uităm curioși la un accident de mașină, să ne bucurăm când citim ziarul despre problemele politicienilor și ale actorilor de film și asta include chiar și un sentiment de satisfacție ascunsă când cineva pe care nu-l iubim intră în belele.
- și chiar a fi „într-o dispoziție proastă”.
El spune: „Nu există vreun rău mai mare, nici pentru ceilalți, nici pentru mine, ca atunci când inima mea este plină de ură”.
Cel mai mare rău pe care ni-l putem face este să mergem prin viață cu inima plină de mânie, sau ură sau furie sau resentimente. Nu există vreun alt rău mai mare ca acesta.
Cea mai grea practică spirituală
A nu reacționa furios atunci când cineva tot timpul ne face să clocotească sângele din noi de furie, este o practică foarte dificilă. Poate cea mai dificilă. Dacă pe de o parte, nici un rău nu este ca ura, pe de altă parte nu există nicio practică care să fie similară cu dezvoltarea răbdării.
Dacă ne aflăm în această situație în care, în mod normal, am izbucni de supărare, dar [chiar] și pentru o clipă, [dacă] ne oprim reacția, această întârziere este practica cea mai minunată. Este o practică care acumulează multe binefaceri. Dacă am putea să nu reacționăm cu furie cinci secunde, data viitoare am putea șapte secunde și cu timpul nu va mai exista vreo limită la care să ajungem cu această întârziere de reacție. Iar în final vom ajunge să nu mai izbucnim deloc. Și aceasta este o practică extraordinară pe care o poate face oricine. Maestrul Shantideva ne spune „nici o practică spirituală nu este similară cu cea a răbdării, de aceea trebuie să ne investim în ea”.
Alte daune ale furiei
Versetul 3.
În mintea mea pacea nu va domni
Dacă gândurile dureroase de ură le voi slobozi.
Nici bucuria, nici fericirea, nu le voi găsi
Nu voi putea dormi și neliniștit voi fi.
În acest verset, ni se vorbește despre daunele pe care le putem vedea. Daune pe care le putem vedea la persoanele care sunt supărate sau pe care le știm despre noi înșine.
În versetul 6, el spune:
6.
Orice astfel de necaz − din furie vine,
Acest dușman amar ce împrăștie durere.
Dar cel ce-l învinge cu asiduitate
Își va găsi fericirea în viața prezentă și viitoare.
Dacă pe de o parte, ura sau supărarea este un inamic îngrozitor, și nu există probleme mai mari ca a fii infestat de ură sau mânie, pe de altă parte cel care și-a depășit furia – „își va găsi fericirea în viața prezentă și viitoare”.
a. Această viață va fi cu mult mai agreabilă: micile încercări de a ne combate tendința de a ne supăra ne vor schimba karma și ne vor aduce multe zile bune și plăcute.
b. Și are, de asemenea, implicații în viața viitoare: pentru că consumăm o cantitate mică de karma bună, atunci lumea noastră va începe să se schimbe într-un ritm mult mai alert. Și chiar dacă va trebui să ne renaștem într-o viață suferindă în viitor, o vom experimenta ca pe o viață plină de sens și plăcută.
Cum apare furia?
În versetul 7, maestrul Shantideva începe să descrie cum începe să apară furia.
Orice lucru ce nu-l doresc,
Sau ceva care împiedică dorința să mi-o împlinesc,
Focul furiei din mine îl hrănesc,
Și apoi mă nimicesc.
Întâlnim ceva ce nu vrem, ceva care ne dezgustă sau pe cineva care nu ne place, care este agresiv. Ce se întâmplă? Încep să se trezească unele critici sau unele neliniști. Începem să ne pierdem puțin bucuria. Ceva neplăcut ni se întâmplă.
Un alt mod în care ni se întâmplă lucruri neplăcute: este atunci când vrem cu adevărat ceva și apare un obstacol. Cineva ne stă în cale. Vrem să obținem un lucru și cineva vine și ni-l ia, sau se bagă în fața noastră sau ne împiedică. Deci, fie că apare ceva pe care nu-l dorim sau cineva ne împiedică să obținem ceea ce vrem. În ambele situații furia începe să crească.
Maestrul Shantideva ne atrage atenția. Vreţi să învingeţi furia? Începeți să fiți atenți la momentele în care apar aceste situații. Vreți ceva? Atenție, cineva poate veni să vi-l ia! Acum ce se va întâmpla? Acum ce veți face? Sau invers, apare cineva de care nu ne bucurăm, va trebui să fim din nou atenți, pentru că am putea să cădem.
În acest verset, Maestrul Shantideva folosește expresia „hrănește focul” și în acest fel, el începe să personifice furia, ca și cum furia ar fi o persoană pe care o hrănim.
Inamicul teribil al furiei
În versetul 8, scoate amuleta din sac:
Și prin urmare, voi distruge complet
Tot ceea ce hrănește acest dușman al meu
Care nu are alt rol
Decât să-mi facă mie rău.
Cine este „dușmanul meu”? Furia și ura.
Acum începem puțin să înțelegem de ce acest dușman este atât de groaznic: pentru că ne omoară, ne sugrumă viața. Datorită lui, ne îmbolnăvim, îmbătrânim și murim. Datorită lui nu dormim liniștiți, nu există bucurie în inima noastră, iar oamenii se îndepărtează de noi. Acest dușman nu face altceva decât să ne provoace necazuri și să ne facă rău. Asta e tot ceea ce face. El nu este prietenul nostru, nu ne vrea binele.
Nu vom fi conciliatori cu acest dușman. Pentru că acest dușman deja ne-a hărțuit, ne-a provocat suferință, ne-a ucis de nenumărate vieți. Cu acest dușman nu ne jucăm. De aceea va trebui să ne ridicăm și să-l distrugem.
Pe el trebuie să ne vărsăm furia, și nu pe persoana care ne enervează, ci pe supărarea noastră. Pentru că asta este ceea ce ne omoară, și nu acea persoană.
A ucide supărarea
Să ne întoarcem puțin la primul verset al capitolului despre răbdare, în care spune:
1.
Un singur moment de furie distruge
Orice binefacere ce de mii de veacuri ai acumulat,
Precum faptele de generozitate
Și binecuvântarea din a da ofrande celor ce s-au iluminat.
În versiunea sanscrită există un joc de cuvinte care nu este exprimat bine în traducerea tibetană și nici în română.
Cuvântul sanscrit pentru „supărare” folosit în verset este pratigha, iar cuvântul pentru „a distruge” sau „a eradica” este pratihanti. Cele două cuvinte provin de la aceeași rădăcină, , care înseamnă „a lovi”, iar această rădăcină se găsește și la baza cuvântului ahinsa − „non-violență” în sanscrită.
Prin urmare, cuvântul care apare în versetul sanscrit pentru supărare este „distrugătorul” − supărarea distruge ani de eforturi pe care le-am făcut pentru a obține o karma bună.
Această temă și acest cuvânt „distrugător” apare pe parcursul capitolului despre răbdare. Maestrul Shantideva ne spune să ne îndreptăm supărarea distructivă spre supărarea în sine și să o nimicim.
Comentariul de care ne folosim, ne spune că acest joc de cuvinte provine dintr-o explicație a cuvântului „supărare” găsită în sutra numită „Jocul lui Manjushri”.
Partea prati a cuvântului înseamnă „personal” indicând faptul că fiecare caz personal de mare supărare distruge cantități mari de karme bune, personale, făcute în trecut.
Nu am ajuns încă la metodele supreme. Dar maestrul Shantideva începe să ne facă conștienți de ceea ce se întâmplă. El ne spune: „Furia este un dușman teribil şi care nu trebuie luat cu blândețe. Nu ne jucăm cu el. Nu dorim să-i dăm existență”.
Grup Facebook