A ucide supărarea
Conform capitolului „Răbdarea” al cărții
„Ghidul de viață a războinicului spiritual” scrisă de către maestrul Shantideva
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 3-b
Concepții asupra lumii din India antică
În versetele următoare, maestrul Shantideva începe să dezbată credințele care existau la acea vreme în India antică despre originea lucrurilor din lumea noastră. Vom vedea mai târziu cât de relevantă este această dezbatere pentru viața noastră aici și acum. Maestrul Shantideva menționează în principal două dintre credințele predominante ale timpului său, și anume:
– „Cel primar”
tsowo
În tibetană, cel care creează toate lucrurile ca expresii ale sale.
– „Suveranul etern”
dak
În tibetană, cunoscut și sub numele de
Dak she rik ki kye bu
Ceea ce înseamnă „entitate mentală originară” care experimentează toate obiectele prin sine, fără a fi influențat de vreun alt factor. Aceste două entități erau considerate ca existând în sine, nefiind create de ceva, veșnice și neschimbătoare, dar capabile să influențeze și să fie influențate.
Invariabil, permanent și funcțional?
În ambele cazuri apar entități care sunt permanente, invariabile și totuși creează sau experimentează lumea.
Mai târziu vom demonstra că așa ceva nu este posibil, dar înainte de asta va trebui să discutăm despre aceste concepte.
În învățătura budistă se face distincție între aceste concepte, deoarece se dorește înțelegerea conceptului de vacuitate.
Câteva exemple care ilustrează diferențele:
a. Exemplu de ceva care se schimbă, dar este permanent. (variabil și permanent)
Un astfel de exemplu este conștiința. Conștiința se schimbă în fiecare moment, dar ea este permanentă/eternă; Nu are început și nici sfârșit; fiecare moment al conștiinței este creat de un moment anterior, deci conștiința se schimbă de la un moment la altul, și acest lucru este valabil chiar și pentru Buddha.
b. Exemplu de ceva permanent, dar invariabil. (invariabil și permanent)
Un astfel de exemplul este spațiul gol. El nu se schimbă și nu are cauză. El a existat dintotdeauna și va exista întotdeauna; Cu toate că el poate fi ocupat de un obiect sau nu, natura sa nu se schimbă.
c. Exemplu de ceva impermanent și variabil.
Un astfel de exemplu este locul de muncă, sau relațiile noastre obișnuite. Ele sunt efemere/impermanente. Ele se schimbă de la un moment la altul, și toate se vor termina într-o zi.
d. Exemplu de ceva invariabil care este capabil să facă ceva.
În limba tibetană se numește:
takpay ngupo
Takpa – invariabil, neschimbător.
Ngupo înseamnă lucru funcțional.
În budism este susținut faptul că așa ceva nu există.
Lucrurile variabile/schimbătoare
Întrucât suntem pe cale să dezbatem cu ajutorul maestrului Shantideva concepția de entitate eternă și neschimbătoare ca sursă a tot ceea ce există în lumea noastră, conform vechilor indieni, vom trece puțin peste subiectul schimbării.
Ce determină un lucru să se schimbe? Sunt fluctuațiile de energie a lucrului pe care l-a creat, cauza sa.
De fapt, în budism cuvintele „lucruri care se schimbă”, „lucruri care sunt cauzate”, „lucruri care sunt create/produse” și „lucruri care fac ceva” sunt toate sinonime și toate au semnificația „lucruri care se schimbă”.
mitakpa duje jepa ngupo
Duje – lucru cauzat,
Jepa – lucru produs,
Ngupo – lucru funcțional,
Mitakpa – lucru impermanent/efemer.
De ce nu este posibil ca o entitate invariabilă
să creeze ceva sau să experimenteze ceva
„Cel primar” și „Suveranul etern” − fiecare este descris ca o entitate care nu a fost niciodată creată, invariabilă/neschimbătoare și totuși face ceva, cum ar fi crearea ei înșiși, și a lumii în cazul „celui primar”, sau experimentarea lumii, în cazul „suveranului etern”.
-
- O astfel de entitate poate crea altceva?
Din nou, răspunsul este „Nu”. O entitate care ea însăși nu a fost creată niciodată și care nu are nicio cauză, nu poate crea altceva.
-
- Oare o entitate care nu a fost creată niciodată și invariabilă, poate să experimenteze sau să cunoască alte obiecte, cum este cazul Suveranului etern?
Din nou, răspunsul este „Nu.” deoarece odată ce ea este conștientă de un obiect care se schimbă sau trece de la obiect la obiect, asta înseamnă că ea se schimbă.
Concepția asupra lumii
Acestea sunt filozofiile sau diferitele religii care existau pe vremea Maestrului Shantideva în India. Credințe care nu trec de testul rațiunii.
Dacă în prezent nu ne folosim de aceste nume ̶ „Cel primar” și „Eternul suveran” ̶ se pare că le-am dat alte cuvinte, alte nume. Așa că, ceea ce dorim este să le exprimăm în noțiunile gândirii noastre de astăzi.
Și aici vorbim despre concepțiile asupra lumii, adică de unde provin lucrurile, concepții care sunt răspândite în cultura noastră. Este foarte important să facem lumină asupra acestor concepții asupra lumii, deoarece majoritatea dintre noi nici măcar nu știu care sunt acestea, și nici nu ne-am gândit de unde vin lucrurile. Iar atunci când lucrurile se întâmplă – suntem surprinși, ne supărăm, suferim, nu suntem mulțumiți.
În general, putem spune că concepția asupra lumii a fiecăruia dintre noi, se încadrează în una din cele trei categorii următoare:
1. Concepția științifică asupra lumii
Prima concepție asupra lumii este cea științifică. Poate că astăzi ea s-a schimbat, dar în trecut a existat abordarea științifică a lui Stephen Hawkins: Lumea a început odată cu Big Bang. Înainte de Big Bang nu a fost nimic, și dintr-o dată are loc o explozie din care se creează toată materia din univers. Explozia s-a declanșat fără nicio cauză.
Cauza pentru care am o nepoțică dulce acum, este pentru că acum multe miliarde de ani a avut loc o explozie și neutronii au început să zboare la întâmplare, o mișcare termodinamică aleatorie. Iar o particulă a întâlnit altă particulă, după care s-au unit și apoi un format un atom. Atomii au format molecule și așa mai departe, Totul s-a petrecut complet întâmplător și acum am o nepoțică dulce pe care o pot iubi și îmbrățișa. Totul este întâmplător. Big Bang-ul.
Această abordare spune că lucrurile se petrec întâmplător. Întâmplarea aduce iubirea, aduce compasiunea, aduce frumusețea. Totul este întâmplător, totul este o mișcare aleatorie a particulelor.
Concepția științifică spune că nu a existat nimic și dintr-o dată s-a întâmplat ceva.
Dar și știința caută cauze. De aceea, teoria a început să se schimbe, și să spună că trebuie să fi existat o altă explozie care a precedat acel Big Bang. Și cu toate că știința se folosește de probabilități și statistici, încă mai presupune că lucrurile se întâmplă într-un mod aleatoriu.
2. O putere supremă care creează
O a doua abordare este cea care crede că există o putere supremă, că există un Dumnezeu Creator care creează lumea după bunul lui plac. Dumnezeu nu a fost creat niciodată. Nu se schimbă niciodată și este etern.
Nu cred că o persoană religioasă serioasă cu privire la convingerile sale religioase va rămâne în acest loc, dar abordarea simplistă privește lucrurile așa.
Cu alte cuvinte, există o entitate care a fost dintotdeauna și va exista mereu, [care] este eternă, neschimbătoare și care creează după bunul plac. Este un Dumnezeu milostiv și plin de compasiune, dar el creează cancerul, incendiile, și ne creează toată suferința.
Deci, aceasta este concepția unei puteri supreme, eterne, neschimbătoare/imuabile, milostive, și el sau ea este un creator al lumii, un creator al suferinței. Totul vine cumva de la el. Ceea ce dorim să subliniem este faptul că mulți oameni gândesc așa: că există o putere supremă care este în afara lui [lor], și care creează aceste lucruri.
Dar dacă el este imuabil, de exemplu, atunci odată ce a creat lumea, atunci s-a schimbat, nu este așa? Lumea s-a schimbat! Nu se poate ca ceva neschimbător să creeze ceva. Este imposibil. Odată creat ceva, lumea s-a schimbat. Dacă există o astfel de entitate, asta înseamnă că înainte ea se afla într-un loc în care nu exista lume, iar acum se află într-un loc în care există o lume. Așa că s-a schimbat. Deci „Creator” și „neschimbător” sunt în contradicție.
Cu toate că maestrul Shantideva a dezbătut aceste idei cu școlile care existau la vremea sa, ele continuă să existe și astăzi. Chiar și în zilele noastre mulți oameni gândesc: există o putere supremă și ea face lucruri.
3. Totul este guvernat de legea cauzei și a efectului.
Există și o a treia concepție care spune: totul are sens. Totul are o cauză.
Există o cauzalitate perfectă, precisă, exactă sută la sută, care stă în spatele a tot ceea ce există în lumea și viața noastră.
-
- Fiecare lucru care ni se întâmplă, are o cauză, trebuie să aibă o cauză. Fie că o știu și o înțeleg, fie că nu o înțeleg. Trebuie să existe o cauză.
- Și această cauză este întru totul în conformitate cu modul în care am acționat în trecut. Cât de buni sau răi am fost față de alții. Este complet în concordanță cu ce semințe am semănat în trecut. Întreaga lume este rodirea faptelor mele din trecut.
Karma
În Abhidharma Kosha există faimoasa frază care spune: „Diversitatea lumilor se naște din karma. Karma este mișcarea minții și ceea ce aduce această mișcare”.
Mișcarea mentală este o faptă de gândire; ea este ceea ce provoacă faptele corpului și vorbirea.
Tot ceea ce facem, spunem sau gândim se înregistrează în mintea noastră. Odată ce acțiunea s-a încheiat, va fi lăsată o amprentă în mintea noastră.
– gradul de motivație care însoțește acțiunea,
– gradul de emoție care însoțește acțiunea,
– intensitatea intenției care însoțește acțiunea,
– calitatea executării acțiunii,
– obiectul asupra căruia se acționează
toate acestea determină nuanțele și intensitatea amprentei mentale.
Toate acestea vor sta în mintea noastră pentru totdeauna. Nu le putem șterge până nu rodesc sau, atunci când sunt negative, le putem purifica.
Amprentele stau în mintea noastră, în subconștientul nostru ca semințele îngropate în pământ. Chiar dacă nu ne mai aducem aminte de cele mai multe dintre gândurile pe care le-am gândit astăzi, acea parte a minții noastre care le înregistrează, conține toate aceste karme. Și când le vine timpul, adică când se creează condițiile necesare − am făcut analogia cu sămânța din pământ, cu umiditatea și soarele − când se creează condițiile, aceste karme rodesc, semințele germinează.
Ce înseamnă a rodi? Asta înseamnă că ceva se întâmplă în viața noastră. Rodirea karmică este responsabilă pentru crearea realității noastre. Iar lucrul care se întâmplă în viața noastră este similar în natura sa cu ceea ce am semănat.
Cu alte cuvinte, dacă am fost generoși în trecut, ceea ce ni se va întoarce vor fi oamenii generoși cu noi; Dacă am fost răi în trecut, ne vom afla printre oameni care se vor purta cu răutate față de noi; Dacă am fost agresivi în trecut, vom trăi într-o lume agresivă.
Și invers, dacă trăim într-o lume agresivă, [asta] indică faptul că am fost agresivi, cel puțin în trecut, dacă nu chiar astăzi.
Altfel, această agresiune nu are de unde să vină. Arborele nu poate ieși fără sămânță. Pe de altă parte, dacă am plantat sămânța, atunci când condițiile se vor crea, ea va germina.
Orice lucru prezent în realitatea noastră, este maturarea unei semințe plantate în trecut.
Dacă acum mă aflu în cameră și podeaua mă sprijină să nu cad în centrul pământului, care este sămânța care rodește? Sămânța de a-i sprijinii pe alții, sau de a le da adăpost. Dar dacă nu am sprijinit pe alții sau nu le-am dat adăpost, având posibilitatea de a face asta, atunci podeaua se va prăbuși. Pentru că podeaua nu vine de la antreprenorul care a construit clădirea.
Tsur Tong vede lucrurile ca și cum ar fi venit din afară. Pakpa înțelege că el este cel care creează totul. Nu numai că înțelege intelectual, ci și trăiește așa. Mintea lui este atât de ascuțită încât vede cum se formează podeaua pas cu pas în fața lui.
În afara celor trei concepții, există încă două versiuni:
4. A evita, în general, de a gândi asupra lucrurilor.
A patra versiune, este aceea în care omul nu-și pune întrebări și trăiește ca într-un vid filosofic.
Filosofia, concepția asupra lumii, este foarte importantă, deoarece este ceea ce va determina cât de mult suferim sau nu, sau câtă fericire vom avea!
Suferința și fericirea în budism
Da, este adevărat că vorbim mult despre suferință, pentru că Buddha a vorbit mult despre suferință. Buddha a vorbit despre adevărul suferinței, despre realitatea suferinței din viața noastră, în detaliu, la diferite niveluri și în diferite dimensiuni, și mulți care aud aceste învățături despre suferință își spun: „Ah, budismul se ocupă numai de suferință… Ce-mi trebuie mie să mă preocup de atâta suferință? Eu caut bucurie în viață!”.
Dar Buddha nu s-a mulțumit cu primul adevăr.
1. Adică, adevărul suferinței.
2. El ne-a vorbit și de al doilea adevăr: originea suferinței.
Și ne-a mai dat alte două:
3. El ne-a spus că există o cale de a înceta suferința.
4. Iar al patrulea adevăr ne spune cum să nu mai suferim, cum să ne găsim fericirea supremă.
Și acesta este și scopul nostru. Scopul nu este să scormonim suferința, ci să o înțelegem suficient astfel încât să putem trece în cealaltă parte, în care să producem fericirea maximă, fericirea supremă.
Indicele de fericire
Lama Dvora povestește:
„Întru-unul din zborurile mele interne prin Statele Unite, a fost prezentat în avion un documentar despre un profesor de psihologie din Wisconsin care făcea cercetări despre fericire. Oamenilor care acceptaseră să participe la aceste cercetări li se atașau electrozi, și erau introduși într-un aparat MRI, care le scana corpul obținându-se imagini din interiorul corpului.
Profesorul după ce a examinat o mulțime de persoane din toate categoriile sociale, a creat o scală de la -10 la +10, în care -10 însemna tristețea maximă și +10 fericirea maximă. După care a început să lucreze și cu călugării, Mathieu Ricard fiind și el unul dintre ei. Pe scurt, craniul călugărului a fost conectat la 256 de senzori la Universitatea din Wisconsin și i s-a spus să mediteze asupra compasiunii. Se pare că măsurătorile au depășit scara stabilită. Și nu a fost singurul, au fost invitați și alți călugări.
Acest indice de fericire atins în acest mod, nu există în realitatea noastră de zi cu zi. Ceea ce v-am povestit este doar pentru a vă da motivația de ce faceți această cale”.
Deci, cel care are a patra concepție asupra lumii nu gândește deloc. Nu știe de unde vin lucrurile și nici nu-i pasă de unde vin lucrurile. Ce i se promite? Că va suferi. Suferința trebuie să vină, pentru că nu înțelege de unde vine.
5. Oamenii își schimbă concepția în funcție de caz
Omul care are concepția numărul cinci asupra lumii, este cel care a auzit puțin, a gândit puțin, a auzit lecții de Dharma, un pic crede în Dumnezeu, și trece de la o concepție la alta în funcție de ceea ce i se potrivește. Îmbrățișează ideea despre karma, dar când li se întâmplă ceva rău încep să se roage lui Dumnezeu. Ei nu sunt consecvenți. Sau când se întâmplă un accident, își spun că întâmplător au fost acolo și camionul i-a lovit. Cu alte cuvinte sar de la o concepție la alta în funcție de caz.
Care este problema? O astfel de persoană nu se va putea elibera din suferință. Deoarece până când nu va înțelege cauzele/originea suferinței, adică al doilea adevăr nobil al lui Buddha, îi va fi imposibil să se elibereze de suferință, și de asemenea va fi imposibil să ajungă la fericirea sublimă.
O persoană care:
– înțelege că semințele pe care le-a plantat prin faptele sale, prin gândurile sale și prin vorba sa, sunt sursa suferinței și a fericirii din viața sa; Adică dacă spune lucruri care rănesc sau vorbe dure, sau fură ceva, sau ucide pe cineva sau înșală pe cineva – având acest mod de comportament imoral care îi rănește pe alții
– și înțelege că prin fiecare acțiune de acest fel plantează o sămânță care mai devreme sau mai târziu va trebui să rodească; Și mai mult de atât, aceste lucruri se intensifică; Așa cum copacul este mai mare decât sămânța din care a ieșit, și efectele faptei vor fi cu mult mai puternice decât ceea ce a făcut
– el va începe să fie foarte atent. Va începe să-și observe mintea cu mult mai multă atenție și să-și păstreze etica morală. El va căuta orice mod de a face bine altora.
Nu avem control asupra prezentului
O astfel de persoană este neapărat fericită în acest moment? Cu toții cunoaștem oameni buni dar care suferă.
Un alt aspect al legilor karmice este diferența de timp dintre cauză și efect. Așa cum nici din sămânța pe care o plantăm nu răsare dintr-o dată un copac, trebuie să acordăm timp pentru ca rezultatul să se producă. Iar acest decalaj de timp poate fi uneori foarte lung, uneori poate fi câteva vieți. Acesta este motivul pentru care nu putem face legătura dintre cauza plantată într-o viață anterioară și rezultatul pe care îl culegem acum.
Orice copil care se naște bolnav, vine deja cu semințele lui din trecut. De asemenea, și cel care se naște sănătos este un rezultat al semințelor trecute. Asta este tot. Orice, este rodul semințelor plantate în trecut. Și aceasta este tragedia noastră. Datorită acestei diferențe de timp, nu putem să corelăm între ceea ce facem acum, cu ceea ce ne va veni. Rezultatul a ceea ce am făcut acum nu va fi niciodată în prezent. Și dacă rezultatul nu este niciodată în momentul prezent, ce înseamnă asta? Asta înseamnă că nu avem control asupra prezentului.
Când ni se întâmplă acum ceva neplăcut, nu mai avem ce face cu asta acum. Nu îl putem controla, pentru că vine din trecut, el este copacul crescut. Nu-l putem împinge înapoi în sămânță. El deja aici, este prea târziu. Trebuie să începem să plantăm semințele acum și asta va determina viitorul.
Înțelegerea legilor perfecte ale karmei duce la păstrarea moralității
Atunci, ce putem face când ni se întâmplă ceva neplăcut?
Când spunem: „Totul vine din karma” − există un anumit pericol. Există pericolul ca atunci când i se întâmplă ceva omului și a învățat să spună „Ah, vine din karma!”, acest lucru în sine nu îl va elibera.
Trebuie să înțelegem exact ce înseamnă „vine din karma”? A veni din karma înseamnă că ceea ce facem, spunem și gândim acum − vor lăsa o amprentă, vor planta o sămânță și atunci când acea sămânță va germina − asta va determina calitatea vieții noastre, calitatea experienței noastre și tot ceea ce ne înconjoară. Ne va determina corpul și mintea noastră, cât de fericiți suntem, cât de triști suntem, câți bani avem în bancă, ce se întâmplă în mediul nostru. Totul va fi determinat de ceea ce facem acum și de ceea ce am făcut în trecut, pe care încă nu l-am purificat.
De aceea, nu avem control asupra rezultatului care apare acum.
El a fost deja hotărât,
– Nu de un destin nemilos,
– Nu de o putere supremă,
– Nu întâmplător,
ci a fost hotărât de ceea ce am făcut în trecut.
Dacă rezultatul nu ne-a omorât acum, atunci putem începe să ne schimbăm calea. Să învățăm ce trebuie să facem și ce să nu mai facem. Să învățăm să ne comportăm pe deplin moral.
Jurămintele
Cum ne putem convinge că toate acestea sunt adevărate? Putem face un experiment științific. Mai întâi învățăm cele zece precepte, care sunt baza.
1. Nu ucide, în sensul de a nu ucide pe nimeni, nici gândacii, nici furnicile. Nu facem rău niciunei vietăți. Nu facem rău vieții.
2. Nu fura. Nu luăm nimic fără permisiune.
3. Comportament sexual inadecvat. A ne păstra sexualitatea astfel încât să nu dăuneze nimănui.
Acestea sunt cele trei precepte legate de corp.
Următoarele patru care sunt legate de vorbire.
4. A spune adevărul. Nu lăsăm intenționat altuia o impresie falsă. Pentru că uneori chiar dacă nu mințim, putem lăsa celuilalt în mod intenționat o impresie greșită. Dacă știm că am lăsat cu o impresie falsă și nu ne ostenim să o corectăm, am acumulat karma unei minciuni. Care este rezultatul karmei minciunii? În viitor vom fi mințiți sau înșelați. Vom trăi cu frică. Și s-ar putea să ne naștem ca animal în viața următoare, care se teme în permanență de cei din spatele lui. Există consecințe personale, există consecințe de mediu, există consecințe în următoarea încarnare.
5. Vorba dură. Înjurături, țipete, vorbe neplăcute. Care sunt consecințele karmice?
a) Consecința personală ca fie că îi vom auzi pe alții vorbindu-ne în acest fel.
b) Consecința de mediu: Vom trăi într-un mediu în care sunt pietre ascuțite, spini sau și mai rău → culturi care nu dau roade.
6. A dezbina. A bârfi, a discredita, a calomnia. Care este consecința dezbinării? Vom rămâne singuri. Acest lucru nu se întâmplă imediat, ci după mulți ani. Karma are nevoie de timp să se maturizeze. O persoană care are un astfel de comportament, cu timpul, vor fi din ce în ce mai puțini oameni în jurul său. Putem vedea asta la cei în vârstă, dacă îi cunoaștem de ani de zile. Este o funcție a acesteia.
7. Vorba fără rost. Ne pierdem timpul cu lucruri inutile. Ne pierdem timpul vizionând jocuri sportive, citind ziare, (în zilele noastre ne pierdem timpul pe internet şi reţele sociale) sau cu alte distracții. Nu este nimic rău dacă ne distrăm puțin, dar dacă petrecem mult timp în acest fel, atunci vom ajunge în situații în care nu vom fi luați în serios, vom fi tratați ca fiind lipsiți de importanță. Acest lucru duce în cele din urmă la lipsa încrederii în sine, la scăderea stimei de sine.
S-ar putea să fim într-o ședință de lucru și să venim cu o idee strălucită și corectă și să fim ignorați, iar altcineva să vorbească prostii și să fie apreciat de conducere.
Care este karma care îi determină să nu acorde atenție ideii mele geniale și să ia în serios pe cineva care vorbește prostii? Este karma preocupării noastre cu lucruri inutile în trecut. Sau nu ne-am ținut de cuvântul promis. Sau am vorbit aiurea despre proiecte pe care apoi nu le-am îndeplinit în realitate. Și acest lucru este o activitate inutilă.
Deci, am vorbit despre patru precepte legate de vorbire, și există trei care sunt legate de conștiință.
8. Lăcomia este una dintre ele. A râvni la ceea ce au alții.
9. Rea voința. A dori cuiva răul sau a ne bucura de răul cuiva. Nu ne bucurăm când cineva primește ceva bun. Ne bucurăm când cineva este în necaz. Este o otravă cumplită.
10. Și cel mai rău dintre toate este numărul zece, este concepția greșită. Este concepția care nu înțelege de unde vin lucrurile, care nu înțelege karma și vacuitatea lucrurilor.
Cum apar lucrurile în fața noastră
Vacuitatea lucrurilor înseamnă că ele nu au nicio natură proprie de sine. Lucrurile sunt goale. Lucrurile sunt neutre. Ele sunt ca un ecran gol pe care ne proiectăm permanent karma.
Karma noastră sunt acele semințe care rodesc. În fiecare clipă rodesc șaizeci și cinci de astfel de semințe. Ele rodesc în permanență și produc realitatea noastră înconjurătoare. Această karma creează în noi imagini mentale, pe care apoi le proiectăm în jurul nostru și, de asemenea, asupra noastră, și asta este lumea noastră.
Ideea noastră despre ce se întâmplă, a cine suntem, cine sunt oamenii din jurul nostru, este o proiecție, ce ne este impusă de karma noastră, determinată de modul în care ne-am comportat în trecut. Și toate acestea sunt proiectate pe un ecran complet gol, care nu este nici bun, nici rău.
Cel care țipă la noi, nu este nici bun, nici rău în sine.
Să spunem că nu ne place ca altul să țipe la noi, și credem că persoana este rea sau nedreaptă. Dar, dacă ea ar fi fost în sine, o persoană nedreaptă, sau o persoană nemiloasă sau o persoană proastă − atunci întreaga lume ar fi gândit despre ea așa. Dar în mod sigur există cineva care nu crede asta. Poate mama lui nu crede asta. Asta înseamnă că persoana în sine nu este așa. Oameni diferiți au opinii diferite.
Deci, vacuitatea înseamnă că lucrurile sunt goale de a fi într-un fel sau altul, ele în sine. Ele apar în fața noastră cu anumite trăsături determinate numai de noi, dar nu în acest moment, ci de karma acumulată prin ceea ce am făcut în trecut.
De aceea, dacă am fost drăguți cu oamenii în trecut, atunci avem toate șansele să întâlnim oameni plăcuți în jurul nostru. În măsura în care ne apar persoane neplăcute, se datorează acelor cazuri din trecut în care nu am fost drăguți cu ceilalți, sau am căutat să-i rănim sau am țipat la ei, sau i-am acuzat pe nedrept și așa mai departe.
Experimentul
Această concepție spune că acuratețea este sută la sută. Sută la sută exactă. Iar această concepție asupra lumii o puteți verifica. Dacă luați cele zece jurăminte, de exemplu, și începeți să le urmăriți cu ajutorul carnețelului vă veți putea da seama cum stați față de ele. Cum stați față de a spune adevărul sau de a lăsa deliberat o impresie greșită. Dacă țineți carnețelul o anumită perioadă de timp și o faceți cu seriozitate, veți vedea schimbări. Dharma funcționează sută la sută, este perfectă. Ea nu dă greș niciodată. Dar, funcționează încet, pentru că rodirea ei necesită timp. Faceți un experiment științific cu voi înșivă. Țineți carnețelul o jumătate de an sau un an, pentru a vă urmări mintea. Și nu trebuie să spuneți asta nimănui. Dar când veți vedea că lucrurile se schimbă, deja o să doriți să le împărtășiți și altora. Pentru că lucrurile se întâmplă. Dacă faceți bine, viața voastră se va schimba.
Responsabilitatea deplină
Este greu să trăim din această concepție asupra lumii, dar este unica care ne poate elibera din suferință. Pentru că ne asumăm sută la sută responsabilitatea pentru tot ce ni se întâmplă în viață − și asta nu este ușor. Este un mod de viață foarte nobil. Este un mod de viață în care nu mai putem da vina pe nimeni. Nu ne mai putem plânge de nimeni. Nu ne mai putem plânge nici de guvern, nici de vecin, nici de poluarea aerului. Pentru că toate vin de la noi. Totul provine din karma pe care am plantat-o în trecut.
Tot ce apare în viața noastră este o lecție
Deci, ce facem acum cu toată mizeria care apare în viața noastră? Tot ceea ce vine în viața noastră va deveni o învățătură. Spunem: „Ah! Locuiesc într-un mediu poluat… hmmm… Ce karmă aduce un mediu poluat”? Avem corelații, avem liste care ni le-au dat ființele iluminate. Atunci de unde provine poluarea mediului? Din comportament sexual inadecvat. Nu ați fi ghicit asta, nu-i așa?
Cine a stabilit ce este potrivit și ce nu?
Aceasta este o întrebare foarte interesantă. Nu există nici un guvern budist care să vină să ne spună fă asta și nu fă asta. Dacă apare ceva neplăcut, este semn că ceea ce am făcut a fost inadecvat. O faptă este bună sau rea, în funcție de cât de multă suferință ne va aduce. Vă invităm să reflectați asupra acestui lucru.
Paradisul, infernul, și tot ce există între ele
Vorbim despre diferite încarnări. Vorbim despre infern, despre paradis. Maestrul Shantideva spunea:
O mare de flori în toată splendoarea înfloresc,
Palatele de aur de o frumusețe rară strălucesc,
Dacă îl vei căuta pe creator, nu-l vei găsi niciodată,
Pentru că ele din puterea conceptului se ivesc.
Și astfel lumea întreagă, numai din noțiuni și etichete este creată.
Dacă podeaua mă sprijină acum, [asta] se datorează faptului că am o etichetă sau o imagine mentală pe care o proiectez, ca acum să fiu susținută și să nu mă prăbușesc. Acest lucru a fost determinat de acțiunile mele din trecut. În acest moment nu am deloc libertatea de a decide că această podea nu este podea. Nu pot decide acum că trec prin ea.
În același fel, dacă voi planta karmele potrivite și voi învăța ce anume îmi creează paradisul, voi fi forțată să mă văd în paradis. El va fi o realitate pentru mine, așa cum este realitatea mea prezentă. Deoarece karma este exactă sută la sută. Iar rezultatele sale sunt corecte sută la sută.
Și dacă nu mă aflu în paradis acum, este doar un indiciu că nu am învățat încă cum să-mi fac karma paradisului.
De asemenea, și opusul lui este adevărat, adică infernul.
Cine a creat temelia de fier încins din infern?
Care este sursa focului cumplit ce devorează totul?
Acestea și toate cele similare, a spus cel Atotputernic,
Sunt lucrările unei minții păcătoase.
Infernul este karma unei minți păcătoase. Așa cum spinii și ciulinii dintr-un mediu provin din blestemele, țipetele și vorbele grosolane din trecut – așa și temelia de fier încins din infern, care arde permanent picioarele sărmanelor făpturi și nu pot muri − este creată de păcatele lor, încălcând grav cele zece precepte despre care am vorbit mai înainte. Ne creăm întreaga lume. Diversitatea lumilor se naște din karma, este ceea ce ne spune Abhidaharma Kosha.
Cum aplicăm această concepție asupra lumii în viața noastră?
Ea nu este ușor de aplicat. Ea ne spune dacă sunt bolnav acum, [această situație] se datorează faptului că i-am rănit pe alții în trecut. Nu am respectat viața altora în trecut.
Deci, ce voi face acum? Voi merge la doctor? Ce voi face? O să-i ajut pe alții. Și desigur vom merge și la doctor.
Va avea oare tratamentul efect sau nu? Uneori tratamentul pe care ni-l dă doctorul ne ajută, iar alteori nu. Pot fi situații în care două persoane au aceeași boală – și una se vindecă, iar cealaltă nu. Ce le diferențiază? Karma. Ne vom duce la doctor și el ne va da tratamentul său, iar tratamentul va avea succes sau nu, în funcție de faptul dacă avem karma de a fi ajutați sau nu.
Deci, medicul este cum ne rodește karma, și nu de ce rodește. Și dacă nu a venit momentul să dea rod, atunci nici nu va conta câți bani avem în buzunar − niciun specialist nu ne va putea ajuta.
Cunoaștem cu toții oameni care au banii și posibilități să ajungă la cei mai mari medicii specialiști și cu toate astea mor de cancer sau de alte boli grave. Și asta este în funcție de karma pe care au acumulat-o prin ceea ce au făcut în trecut.
Nu mai așteptați, începeți să practicați chiar acum. Începeți să aveți grijă de ceilalți. Cei care practică serios, sunt sănătoși. Radiază de fericire. Cu cât veți fi mai avansați în practică, veți începe să-i întâlniți. Este deosebit de plăcut să fi în preajma lor. Pentru că radiază bucuria, sunt fericiți, sunt sănătoși. Și nu întâmplător. Ei nu au început așa, au început exact [de] unde suntem noi. Ei au învățat aceste lucruri și au început să le pună în aplicare – și desigur, aceasta este partea cea mai grea. Au început să le aplice în viața lor, iar rezultatele au început să apară.
Meditație
În continuare, o să facem o scurtă meditație.
Așezați-vă într-o poziție cât mai comodă astfel încât să nu vă mișcați pe perioada meditației.
Închideți ochii și concentrați-vă asupra respirației. Încercați să numărați zece respirații.
Și acum aduceți în fața voastră acea persoană pe care o cunoașteți bine, despre care știți că se confruntă cu sentimentele grele care îi tulbură liniștea sufletească, îi fac viața amară și îi provoacă atâta durere în viața ei.
Încercați s-o vedeți cât mai clar în fața voastră. Sunteți acolo, dar ea nu vă vede. Dacă faceți meditația asupra voastră, atunci veți fi voi în viitor. Poate mâine. Deci, în fața voastră acum stați voi cei de mâine.
Și acum puneți-vă întrebarea: Cum se face că o astfel de persoană apare în viața voastră? Care ar putea fi cauza de a întâlni o astfel de persoană, care este plină de emoții negative sau de o anume emoție negativă care îi tulbură liniștea sufletească și îi provoacă suferință? Sau poate că voi suferiți în acest fel. De unde ar putea veni asta?
– Întâlniți pe cineva, de exemplu, furios. De unde ar putea veni? Sau poate că vă gândiți la cineva care este plin de ură. De unde ar fi putut veni asta în viața voastră? De ce întâlniți astfel de persoană? Sau de ce este ea așa?
Acum vom trece în revistă cele trei concepții asupra lumii pe care le-am enumerat:
– Acestea ar putea fi cineva accidental. Întâmplător ați fost în situația să fiți lângă o astfel de persoană.
– Poate că, o putere supremă v-a făcut să vă întâlniți cu această persoană.
– sau poate că există o cauză, care este cumva legată de voi. Pentru că numai voi sunteți cei pe care îi întâlniți în viața voastră.
Și dacă da, atunci care ar putea fi motivul?
Și desigur că locul unde trebuie să căutați este în voi. Așa că încercați să vă uitați puțin în interior.
Dacă simțiți că vă împotriviți să faceți acest lucru, amintiți-vă de compasiunea cu care am încheiat meditația anterioară, în care căutați să ajutați această persoană.
Lăsați această compasiune să vă motiveze ca să priviți și mai profund. Folosiți-vă de dorința voastră de a-l ajuta, ca să vă stimuleze să priviți înăuntru.
Dacă există agresiune în acea persoană − cum se face că această agresiune apare în viața voastră? Dacă ea este geloasă − cum de apare această gelozie în viața voastră? Poate fi orice sentiment.
Gândiți-vă la vacuitatea lui. Gândiți-vă că el este neutru, că nu are sentimente negative, în sine. Nu are nicio trăsătură proprie de sine care să-l facă să fie într-un fel sau altul. Voi sunteți cei care îl proiectați așa. Fiecare detaliu al lui vine de la voi. Aceasta este vacuitatea lui. El este gol de a fi într-un fel sau altul, într-un mod care este independent de proiecția voastră.
Dacă acest lucru este adevărat, atunci de ce îl proiectați cu această suferință anume?
Și dacă este adevărat că îl proiectați cu toate aceste detalii în el, inclusiv emoțiile care îi tulbură liniștea sufletească, atunci ce puteți face pentru a-i ușura suferința? Cum îl puteți ajuta?
Puteți deschide ochii.
Așadar, vreau să vă sugerez să repetați această meditație acasă. Și când o veți face, lăsați-vă conduși de compasiune. Lăsați compasiunea și iubirea față de cei pe care îi aduceți în meditație să vă conducă în interior. Deoarece compasiunea are o putere extraordinară.
Grup Facebook