Lecția 5 – ACI 5

Cursul 5 – Cum funcționează karma

înapoi la curs, ACI 5

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5

 
 În lecţia patru am vorbit despre trei rezultate karmice, dar mai există încă unul şi anume rezultatul fiecărui act pe care îl facem este creșterea tendinței de a face același lucru. Adică dacă cineva minte, de fiecare dată când face asta, tendința lui de a minți se mărește adică minciuna se va transforma într-un obicei. Dacă le recapitulăm puțin, ele sunt: rezultatul copt (nam min), rezultatul similitudine (gyun thun) în experiențe proprii (nyong wa) și rezultatul similar în obiceiuri similare (je pa), iar al patrulea este mediul înconjurător (dak dre).
 
Subiectul nostru de astăzi este modul de funcţionare a karmei şi unde se păstrează karma. Pe parcursul a două lecții vom părăsi Abhidharmakosha, școala Vaibhashika şi vom trece la cartea lui Je Tsongkapa, care se numește:
 
Uma gongpa rab sel
 
Uma înseamnă calea de mijloc sau calea intermediară
Gongpa înseamnă intenție reală, adevărată
Sel = a clarifica sau a elimina obstacole
Rab sel înseamnă clarificarea completă
 
Numele cărții lui Je Tsongkapa este Luminarea completă a adevăratei intenții a căii de mijloc.
 
Este o carte foarte profundă din care vom discuta câteva părți în care Je Tsongkapa prezintă concepția căii de mijloc a școlii Prasanghika Madhyamika.
 
Această școală este considerată ca fiind cea mai înaltă scoală budistă și ea este cea care ne va duce în mod direct spre iluminare. Je Tsongkapa aduce de asemenea citate din școala care poartă numele de Mind Only adică Numai conștiință sau Citta Matra sau Yogachara.
 
În limba tibetană, la calea de mijloc se spune:
Uma
 
şi la școala Mind Only i se spune:
Sem tsam
 
Sem = minte
Tsam = numai
 
Je Tsongkapa, în această carte [el] se folosește de explicația școlii Mind Only despre funcționarea karmei pentru a ajunge la explicația Căii de mijloc. Veți vedea în continuare cât de detaliată este explicația școlii Mind Only. Nu vom intra în toate subtilitățile filosofice ale prezentării, ci vom merge la esența lucrurilor astfel încât noua concepție asupra lumii să ne ajute în viața de zi cu zi.
 
Cum sunt create amprentele karmice
 
Vom începe cu exemplul cu care suntem familiarizați, să spunem că am țipat la cineva. Karma rodește şi noi vom fi puși în situația în care șeful va țipa la noi. În acest exemplu, șeful stă în fața noastră şi țipă la noi. Fața lui este roșie de nervi, scoțând sunete stridente.
 
Școala Mind Only ne spune că există cel puțin trei componente care participă în această scenă:
 
1. Șeful, care stă în fața noastră și țipă. El este doar o însumare de forme și culori. Când ne referim la forme și culori, ne referim la tot ceea ce percepem cu ajutorul simțurilor noastre, inclusiv sunetele pe care le scoate. Deci ceea ce sesizăm în fața noastră este doar un fenomen fizic și chimic, un cap (obiect) rotund, față roșie, o limbă în mișcare, sunete ce se aud. Deci prima componentă este obiectul care stă în fața noastră și pe care îl percepem.
 
2. A doua componentă este ochiul nostru care vede şi urechea care ascultă la ceea ce se întâmplă, deci organele de simț.
 
Mik gi wangpo
Mik gi wangpo
 
Înseamnă simțul vederii (mik = putere). Adică retina care se află în partea anterioară a ochiului, transformă undele luminoase în semnale nervoase și pe care le transmite apoi creierului.
 
Este foarte important să înțelegem ce vede ochiul și ce aude urechea. Poate oare ochiul să sesizeze un șef care țipă?
 
Nu, nu poate să facă asta, pentru că ochiul nu înțelege “șeful”. Ochiul poate să înțeleagă „roșu”, „rotund”. Ochiul vede forme și culori. Urechea aude intensități sonore și nu ca „șeful este nervos”.
 
Deci organele de simț percep forme, culori și sunete, pe care le transmit apoi creierului. Chiar și creierul este o formă de simț care transmite informațiile minții.
 
3. În mintea noastră există:
Mik gi nampar shepa
Mik gi nampar shepa
 
adică este vorba despre conștientizarea legată de vedere. Există de asemenea conștientizarea auzului. De fapt fiecare organ de simț transmite minții o anume conștientizare care va produce apoi amprentele în mintea noastră.
 
Întrebarea este: Unde se află aceste amprente mentale?
 
În școala Mind Only există noțiunea de:
Kunshi
Kunshi
 
Acest kunshi este acel loc special în care sunt acumulate semințele sau amprentele karmice, un fel de depozit mintal.
 
Cuvântul pentru sămânța karmică este:
Bakchak
བག་ཆགས
bag chags
 
Atunci când ţip la cineva, mintea mea înregistrează ceea ce se întâmplă şi notează faptul că eu țip. Ea înregistrează emoția, sunetele și energia din spatele faptei după care le transformă într-o sămânță karmică.
 
Această sămânță conform școlii Mind Only sau Yogachara va fi păstrată în kunshi, trecând printr-o perioadă de incubare, de maturare, după care va da rod.
 
Ce înseamnă că dă rod? Voi întâlni pe cineva care țipă la mine. Deci avem:
           – omul care țipă, adică obiectul,
           – organele de simț ce percep țipetele,
          – și conștientizările legate de organele de simț.
 
Conform budismului, există șase simțuri: auzul, văzul, mirosul, pipăitul, gustul și al șaselea este gândirea. Și fiecăruia îi corespunde o anume conștientizare.
 
Deci avem șase conștientizări. Toate școlile budiste sunt de acord cu faptul că există șase simțuri.
 
Școala Mind Only adaugă încă un simț (de fapt o conștientizare) și anume kunshi. Școala Mind Only spune că al șaptelea simț (conștientizare) este kunshi adică acel loc unde se strâng și rămân semințele karmice.
 
Totul vine din aceeași sămânță.
 
Cel mai interesant punct al școlii Mind Only este faptul că:
          – obiectul care țipă la mine
           – ochiul meu care-l percepe țipând la mine
          – și conștientizarea mea care înregistrează țipetele
toate vin din același bakchak adică din aceeași sămânță.
 
Ceea ce spune școala Mind Only este faptul că nu există nimic care să nu vină din mintea mea.
 
Ea afirmă că nu numai conștientizarea mea la ceea ce se întâmplă vine din mintea mea, ci chiar însuși șeful vine din mintea mea. Chiar și ochiul meu care îl percepe pe cel care stă în fața mea, vine din mintea mea.
 
Totul vine din minte, din aceeași sămânță karmică.
 
Cu alte cuvinte aceeași sămânță karmică produce șeful care țipă, pe mine care vede șeful şi ochiul meu care-l percepe. Toate aceste trei elemente provin din aceeași sămânță.
 
De aici și numele școlii Mind Only, pentru că ea spune că totul vine numai din minte. Toată această teorie vine de la Je Tsongkapa, teorie care este foarte apropiată de cea a Căii de mijloc.
 
Aceasta afirmă că orice lucru care ni se pare că vine din exteriorul nostru, cum ar fi șeful, de fapt mintea noastră se uită la mintea noastră. Mintea noastră privește spre sămânța karmică pe care am depus-o în trecut în minte și care acum rodește.
 
Ce înseamnă asta?
 
Înseamnă că dacă eu sufăr acum, dacă există ceva care mă face să sufăr în prezent, asta este din cauza semințelor karmice pe care le-am depus în minte.
 
Singurul care le poate pune în minte sunt numai eu. Școala Mind Only spune că nu există nimic exterior nouă. Ne vedem doar mintea.
 
Acest lucru explică cum se poate că doi oameni care privesc la același obiect, fiecare îl va experimenta altfel, sau îl interpreta altfel. Vacuitatea în școala Mind Only spune că nu există o sămânță diferită care l-a creat pe șef de cea care m-a creat pe mine uitându-mă la șef.
 
Dacă ne aducem aminte, noțiunea de vacuitate este o noțiune negativă deoarece ea înseamnă o lipsă a ceva. Deci, ne referim aici la lipsa separării dintre factorii care mi-l aduc pe șef și factorii care mă determină să-l experimentez pe șef. Cu alte cuvinte, același factor mă face să experimentez și țipetele și pe șeful care țipă la mine.
 
Această școală spune că apariția șefului și experiența mea cu el vin din aceeași sămânță.
 
Fiecare eveniment, fără excepție, care se întâmplă în acest moment, și în toate momentele care au precedat-o și în toate momentele care vor urma, este o rodire a semințelor care se află în mintea noastră. Aceeași sămânță karmică, același bakchak determină și fenomenul și pe mine percepându-l, cu ajutorul ochiului și conștientizării ochiului.
 
Dacă înțelegem aceste explicații și dacă le acceptăm, atunci când va apărea ceva neplăcut care ne va face să suferim, vom ști că unicul motiv a ceea ce se întâmplă este că am plantat semințe în mintea noastră.
 
Și dacă este așa, singurul mod de schimba ceva este să fim foarte atenți la ceea ce intră în mintea noastră. Și dacă vom avea grijă să nu mai plantăm nimic care să ne aducă necazuri în viitor, acest lucru ne va permite să ajungem la iluminare.
 
Dacă înțelegem acest mecanism și vom începe să fim atenți la ceea ce facem, spunem sau gândim, să lucrăm serios cu carnețelul, încet, încet mintea noastră se va curăța, lucru care va duce la purificarea lumii înconjurătoare.
 
Și de ce așa? Pentru că toată lumea ce ne înconjoară este rodul semințelor din mintea noastră.
 
Puțin despre mecanica acestui proces
 
Ideea despre care vorbește școala Mind Only este că orice faptă pe care o facem, fie prin gând, vorbire sau printr-o acțiune este karma.
 
Când fapta pe care o facem se încheie, energia ei este transferată in kunshi, sub formă de bakchak, sub formă de sămânță. Școala spune că bakchak nu este nici ceva fizic și nici mental ci de fapt el este o formă de energie care rămâne în kunshi până când va da rod.
 
În lecțiile trecute am vorbit despre timpul de incubare și despre karmele care pot rodi în această viață, sau în viața următoare sau în următoarele. Ceea ce înțelegem este faptul că această karmă poate să rămână în kunshi foarte mult timp, chiar și milioane de ani.
 
Oare semințele stau în kunshi și nu trec prin transformări?
 
Răspunsul este nu, pentru ca mintea continuă să se schimbe, deci și semințele vor trece în permanență prin transformări.
 
Atâta timp cât o sămânță nu a rodit, ea se schimbă cu fiecare clipă, este ca și când se recopiază de la un moment la altul, transferând-și energia de la cea veche la cea nouă, până în momentul rodirii.
 
 
Se mai poate spune că sămânța care stă în kunshi se distruge și se reface de la un moment la altul. Aceeași sămânță, trece din clipa (a) la clipa (b), iar cea din clipa (a) dispare. Se spune că semințele se comportă ca un curent, ca apa dintr-un râu care curge.
 
Dacă acceptăm această explicație, atunci va trebui să fim atenți la ceea ce spunem, facem sau gândim, şi prin urmare rezultatul va fi că treptat va apărea calmul. Viața noastră se va liniști încetul cu încetul, pentru că obiceiurile noastre sunt adânc înrădăcinate și avem destule semințe vechi care vor continua să dea roade.
 
Înțelegerea noastră se va aprofunda cu timpul, ceea ce va grăbi procesul nostru spiritual. Ca să ajungem la Nirvana nu este suficient să ascultăm învățăturile o singură dată. De aceea va trebui să învățăm și să practicăm cu seriozitate.
 
Asupra a ceea ce ni se întâmplă în viața noastră nu avem nici un control, pentru că este rodul semințelor plantate în trecut, dar când ne este deja clar acest proces, nu vom mai spune: „ah, sunt condamnat să sufăr, și nu am ce face”, ci vom spune: „ba da, am ce face! Pot să fac ceva de acum înainte”.
 
Cu ceea ce se petrece în prezent nu mai avem ce face. Este prea târziu să mai facem ceva, pentru că rodul este deja prezent, este precum un copac, pe care nu-l putem vârî înapoi în pământ.
 
Și cu toate acestea, vom primi cu calm situația pentru că înțelegem că ea vine din noi, și mai mult, deja deținem pe deplin controlul a ceea ce se va întâmpla în viitor.
 
Reacția noastră la ceea ce se întâmplă va fi calmă, neliniștea interioară va dispare datorită faptului că știm de unde vin lucrurile neplăcute şi înțelegem cum funcționează mecanismul karmic.
 
Într-una din lecții am vorbit despre regele Kalinga, şi despre soldații lui care tăiau organele călugărului, unul după altul. Oare el a suferit? Călugărul nu suferea în interior, deși durerea fizică era îngrozitoare.
 
Durerea nu exista în gândirea lui, şi știa că orice reacție în fața acestei situații îi va continua suferința. În interiorul lui, el era complet liniștit. Acest rezultat vine numai când vom avea o înțelegere profundă a învățăturilor.
 
Conform școlii Mind Only, nimic nu vine din exteriorul nostru.
 
Noi ne uităm, de fapt la mintea noastră așa cum ne uităm la un film pe ecran. Și dacă filmul de pe ecran are două dimensiuni, cel la care se uită mintea, la kunshi este în trei dimensiuni. Putem simți totul, putem mirosi sau putem să îmbrățișăm. Și cu toate acestea, tot ceea ce se întâmplă în realitate este doar un film.
 
Chiar și calea de mijloc acceptă faptul că nu există nimic în afara noastră, care sa aibă o existență proprie de sine. Totul este o proiecție!
 
Motivul pentru care ne este atât de greu să acceptam aceste lucruri este că nu am perceput încă vacuitatea în direct. Atât timp cât nu percepem vacuitatea, vom fi convinși că lucrurile există în afara noastră.
 
Suntem convinși de faptul că șeful există în sine, că are casa lui, soția lui, că a venit cu mașina de acasă și acum țipă la noi, în timp ce de fapt toată această poveste despre casa lui, soția lui, mașina lui se află numai în mintea noastră. Totul este un film pe care numai noi îl regizăm.
 
Trebuie să fim foarte atenți să nu cădem în capcana nihilismului, adică să spunem: ”dacă este așa, șeful de fapt nici nu există”.
 
Șeful da există. Pot spune că mașina de pe stradă nu există, dar ea poate da peste mine și mă poate răni, și voi suferi dureri. Mașina este adevărată, spitalul unde ajung este adevărat, contul din bancă și el este adevărat.
 
Faptul că totul vine din mintea noastră, nu face lucrurile să fie mai puțin reale, în sens convențional. Dimpotrivă, acest lucru le face foarte reale. Și datorită acestui fapt va trebui să fim foarte atenți la ceea ce gândim, spunem și facem pentru că aceste lucruri reale să nu ajungă să ne rănească. Deci, totul este doar un film în care toate simțurile noastre participă în el. El este real și dureros, și în același timp este realizat în totalitate de noi înșine.
 
Întrebarea este de ce atunci când două persoane diferite se uită la același obiect, îl experimentează diferit ? Suntem în școala Prasanghika Madhyamika.
 
Să ne imaginăm că există într-o baie trei oglinzi atârnate pe trei pereți. În prima oglindă vedem ceea ce este în a doua, și în a treia vedem ceea ce este în prima, și asta până la infinit.
 
Același lucru se petrece și în mintea noastră. Atunci când vedem un obiect și vedem pe altcineva care se uită la același obiect, și obiectul și persoana sunt în mintea mea, și chiar și ceea ce vede el este tot în mintea mea.
 
Este oglinda care se reflectă într-o altă oglindă, care se reflectă și ea într-o altă oglindă, și nimic mai mult.
 
Se pune întrebarea dacă și persoana care se uită la același obiect vine din mintea noastră, cum se face că nu cădem în nihilism?
 
Răspunsul este că acest lucru nu se întâmplă, pentru că există realitatea convențională, realitate care merge mână în mână cu vacuitatea. Trăim într-o lume a fenomenelor, a celor obișnuite, convenționale dar și iluzorii.
 
Și cu toate că ele sunt iluzorii, sunt foarte reale. Toată suferința noastră este reală. De aceea va trebui sa recunoaștem că realitatea convențională există, este adevărată, este reală dar care ne aduce și suferință, și câteodată bucurii.
 
Tot ceea ce semănăm, culegem. Tot ceea ce vom depune în kunshi, va trebui să rodească. Chiar și pentru Buddha, realitatea convențională nu a dispărut. Ea există în permanență.
 
Dar el a învățat să planteze semințele corecte, de aceea realitatea care rodește îl determină să fie într-un continuu extaz. Toate semințele se dezvoltă şi se înmulțesc mereu într-o singură direcție.
 
Lumea fenomenelor nu va dispare când înțelegem vacuitatea. Ea încă există.
 
Toată această teorie pe care o expunem este ca să înțelegem cum funcționează lucrurile și pentru a ne îngriji să plantăm tot timpul semințele care trebuie.
 
Datorită semințelor pe care le-am plantat în trecut, lumea fenomenelor va continua să existe.
 
Datoria noastră este să fim foarte atenți la comportamentul nostru moral, la păstrarea perceptelor sau a jurămintelor, pentru că rezultatul va fi realitatea noastră viitoare. De aceea nu putem cădea în nihilism.
 
Oare realitatea convențională este tot una cu vacuitatea?
 
Nu. De ce nu? Pentru că realitatea vacuității este realitatea supremă, pe când realitatea condiționată este iluzorie.
 
În realitatea convențională lucrurile apar într-un anume mod, dar nu în modul în care sunt ele cu adevărat. Când ne apare șeful supărat, ni se pare că el vine din exteriorul nostru și ni se pare că natura lui este să fie un om rău, dar el nu este deloc așa. El vine de fapt din kunshi, din magazia noastră mentală.
 
Realitatea supremă, ultimă, este cea adevărată.
 
Deci, există două realități complet diferite – diferite ca esență, dar total conectate între ele.
 
Vacuitatea nu există fără realitatea convențională, și nici cea convențională fără vacuitate.
 
Întotdeauna, ele vor merge împreună. Chiar și atunci când vom ajunge la iluminare, vor exista aceste nivele de realitate. Va exista o lume a fenomenelor și va exista o lume a realității absolute, și una vine din cealaltă.
 
Există oare liberă alegere? Răspunsul este, ca și libera alegere este goală de orice natură. Ea apare în lumea fenomenelor, în lumea convențională, dar nu și în lumea absolută.
 
Nici ea nu are o existență proprie de sine, pentru că ea este de asemenea un rezultat karmic. Deci întrebarea este: avem liberă alegere sau nu o avem?
 
Răspunsul budist la această întrebare este următorul: libera alegere apare numai în lumea convențională, avem iluzia că alegem liber. În realitatea obișnuită a lucrurilor, dacă nu le analizăm și nu le examinăm cu atenție, ele vor apare ca liberă alegere.
 
Dar de fapt, nu există nimic care să nu depindă de semințele noastre karmice. De aceea, orice lucru există în mod condiționat, inclusiv liberă alegere.
 
În concluzie, în lumea convențională experimentăm alegerea liberă, dar de fapt ea depinde de semințele noastre karmice.
 
Și dacă este așa, atunci ce rost are să ne mai căznim să realizăm ceva, dacă oricum lucrurile se întâmplă?
 
Răspunsul la aceasta dilemă este că dacă nu vom face eforturi, nu vom putea planta semințele necesare pentru a ajunge la iluminare.
 
Dacă vom sta și vom ridica mâinile sus și vom spune: dacă totul este deja dictat, la ce bun să mai fac eforturi? În acest moment am întrerupt deja orice proces de depunere a semințelor care să ne ducă spre iluminare.
 
În lumea noastră convențională, apare că facem efort, dar numai așa putem progresa.
 
„Eul”
 
Vom trece acum la Madhiamika Prasanghika. În continuare rămânem la cartea lui Je Tsongkapa.
 
Maestrul Je Tsongkapa, se bazează în această carte pe Chandrakirti, unul dintre fondatorii școlii Madhyamika, în vechea Indie. Chandrakirti a fost, de asemenea și un principal comentator al lucrărilor lui Nagarjuna. Deci Nagarjuna și Chandrakirti au fost fondatorii de bază ai școlii Madhyamika Prasanghika.
 
Ei spun că tot ceea ce am descris până acum, descriere care aparține școlii Mind Only, este corect cu excepția unui singur lucru: kunshi.
 
Ei nu sunt de acord că există în mintea noastră un loc separat în care sunt păstrate semințele karmice.
 
A predat oare Buddha, noțiunea de kunshi? Da. Toate școlile au fost predate de Buddha, inclusiv școala Mind Only. El a vorbit despre kunshi, pentru că ne este mai ușor să vorbim despre un fel de depozit separat în care sunt depuse semințele karmice.
 
Cu ceea ce nu sunt de acord maeștrii Nagarjuna și Chandrakirti este faptul că acest depozit are o independență proprie de sine. Ei spun că nu există nimic care să existe în sine, inclusiv mintea și inclusiv conștientizările din minte.
 
Si dacă nu există kunshi, atunci în ce loc se află semințele? Răspunsul școlii Madhiamika este simplu pe de o parte, dar pe de altă este necesară o aprofundare.
 
Ea spune că semințele karmice sunt așezate în “eu”.
 
La ce se referă ei când spun “eu”?
 
Vom vorbi în continuare de noțiunea:
Nga tsam
 
 
Nga înseamnă eu
Tsam înseamnă numai
Nga tsam este tradus ca numai eu sau doar eu.
 
O mare parte din învățăturile budiste se ocupă de studiul a cine sunt eu, cine este acest “eu”, de a-l găsi pe acest “eu”. Când ne vom referi în continuare la “eu”, ne vom referi la eul convențional. Cu alte cuvinte “eu” fără procesul de analizare a eu-lui.
 
Dacă:
 
– Abhidharmakosha spune că semințele karmice se află în aură
– și școala Mind Only le localizează în kunshi,
– școala Madhiamika („Calea de mijloc”) spune că nimic nu are o existență proprie de sine, și că semințele se află în „eu”, referindu-se de fapt la curentul de conștiință.
 
Dacă vă gândiți ca metaforă, la apa unui râu, “eu” este precum curentul de apă. Energia tuturor semințelor karmice pe care le am în momentul de față, va trece la semințele karmice din momentul următor și așa mai departe, proces în care semințele se distrug și se refac în mod continuu.
 
Eul meu din această clipă, totalitatea emoțiilor, a experiențelor, a înțelegerilor mele vin din întreg ansamblul, așa cum a fost în momentul precedent, iar acest moment va transfera toate aceste energii în mintea mea în clipa de față.
 
Putem asemăna acest proces cu un joc de biliard, în care bila lovește pe cealaltă și îi transferă energia lui. Așa și semințele din clipa precedentă își transferă energiile lor semințelor din clipa de față, în timp ce cele vechi se distrug și cele noi se refac.
 
Noțiune şi etichetă
 
Multe din sutrele lui Buddha poartă numele celor ce l-au cerut. Adică, discipolul vine la Buddha şi îi cere să-i explice una sau alta.
 
Învățătura primită va purta numele discipolului. Există o sutră care se numește Sutra cerută de Upali. În această sutră, Buddha spune: “și cerurile și infernul sunt creațiile minții tale. Nu există nici un loc în afara ta care să se numească infern, numai tu îl creezi”.
 
Acest fapt îl va face să fie mai puțin real? Buddha spune: “infernul este la fel de real ca și încăperea în care stăm în momentul de față. Ambele sunt reale în aceeași măsură și de asemenea ambele sunt fructul minții noastre”.
 
În lectura cursului 5 există un citat foarte frumos din aceeași sutră a lui Upali:
 
          O mare de flori în toată splendoarea înfloresc,
          Palatele de aur de o frumusețe rară strălucesc.
          În orice loc vei căuta, pe creatorul lor nu-l vei găsi,
          Pentru că toate acestea din puterea conceptului se ivesc.
          Și astfel lumea întreagă din noțiuni și etichete este creată.
 
La ce se referă Buddha aici? Ce înseamnă noțiunea şi eticheta?
 
Înainte de a continua, vom vorbi despre:
Tokpe taksam
Tokpe taksam
 
Tokpe înseamnă noțiune, concept sau termen
Tak înseamnă eticheta
Tsam = numai
 
Şcoala Madhiamika Prasanghika spune: tot ce apare în lumea noastră, apare numai şi numai prin puterea noțiunii şi a etichetei sau lumea este exact așa cum o etichetăm.
 
Acesta este singurul mod în care pot apărea fenomenele în viața noastră, prin noțiunile și etichetele pe care la proiectăm.
 
Cum îl vedem pe șef că este supărat conform Căii de mijloc?
 
Unicul mod în care-l putem experimenta pe șef supărat, este de a proiecta noțiunea de supărare pe un ansamblu de forme, culori și sunete.
 
Și de unde vine noțiunea de supărare? Ea vine din semințele karmice, din faptul că ne-am supărat în trecut. Dacă nu am fi avut această sămânță karmică, nu am fi fost puși niciodată în situația să experimentăm pe cineva furios în viața noastră.
 
De unde vin formele şi culorile? Dacă vom începe să analizăm corpul fizic al șefului, fața lui roșie, de exemplu, este un concept. Culoarea roșie este o noțiune pe care o proiectez, care și ea este un rezultat karmic al semințelor din noi.
 
Orice formă, fie că este rotundă sau alungită și așa mai departe, este doar proiecția noastră karmică.
 
Prasanghika Madhiamika compară acest proces de analizare cu foile/straturile unei cepe.
 
Deci când spunem că șeful este gol de orice existență proprie de sine, ne referim la faptul că șeful este numai și numai o imagine pe care o proiectăm din cumulul de concepte și etichete pe care le-am adunat prin semințele karmice.
 
O simplă proiecție pe un ansamblu de forme și culori. La acest nivel, în care nu sunt analizate formele, culorile sau fenomenele fizice, proiectăm o lume a noțiunilor.
 
Dacă vom merge în “profunzimea cepei”, și vom analiza stratul fenomenelor fizice care apar în viața noastră, vom găsi aceeași lume de noțiuni pe care le proiectăm. (obs. Svatantrika – jumi/juma – proiectăm pe ceva ce există în sine)
 
O întreagă gamă de noțiuni proiectăm pe partea dreaptă și cea stângă a șefului.
 
Și dacă analizăm partea stângă a șefului, și acolo vom găsi că proiectăm noțiuni.
 
În orice loc în care ne vom opri, vom da peste date brute și pe ele vom proiecta etichetele.
 
Și dacă vom continua să analizăm aceste date brute, de fiecare dată vom coborî la alt nivel de date brute ca și ele la rândul lor le vom găsi că sunt goale de orice existență proprie de sine şi sunt doar etichete pe care le proiectăm. Și tot așa la infinit.
 
Cu cât vom analiza mai mult, vom ajunge la alt un loc care trebuie analizat. Nu există sfârșit la această investigație. Această analiză este o meditație asupra vacuității, pentru că dacă vom căuta să găsim ceva pe care să nu-l etichetăm, nu-l vom găsi niciodată. Iar aceasta este de fapt vacuitatea lucrurilor.
 
Proiecția este reală
 
Ceea ce este comun la cele două scoli, este faptul că amândouă afirmă că nu există nimic din ceea ce experimentăm, care să nu vină de la noi, adică din semințele karmice din mintea noastră.
 
Ambele susțin de asemenea că trebuie să fim foarte atenți la ceea ce gândim, spunem și facem, pentru că ceea ce semănăm, este ceea ce vom culege.
 
Cele două, însă nu sunt de acord în ceea ce privește locul în care se strâng semințele și cum se desfășoară procesul de proiecție.
 
Ambele școli sunt de acord că lucrurile sunt goale de orice existență proprie de sine, și cu toate că fiecare definește vacuitatea puțin diferit, ele susțin importanța semințelor care sunt plantate.
 
Nu putem spune că dacă un lucru este gol, atunci el nu există și deci nu este important. Acest lucru dovedește neînțelegerea vacuității. Înțelegerea vacuității înseamnă că totul depinde de ceea ce facem, de aceea este extrem de important ce facem, pentru că totul este gol de orice existență proprie de sine.
 
Este adevărat ca lucrurile sunt iluzorii, toată realitatea convențională este iluzorie, și cu toate acestea iluzia este reală, tridimensională, dureroasă și ne costă bani.
 
Ce ne forțează să-l experimentăm pe șef așa cum este? Este sămânța karmică, bakchak, din curentul nostru de conștiință sau din kunshi (după cum spune şcoala Mind Only).
 
De aceea avem datoria să ne debarasăm de semințele pe care încă le avem, și să încetăm să mai reacționăm în fața evenimentelor într-un mod care să ne perpetueze suferința.
 
Disputa dintre cele două școli
 
De multe ori, în literatura Gelugpa școlile sunt prezentate prin disputele pe care le au între ele. De exemplu școala Prasanghika Madhiamika spune școlii Mind Only: tu susții existența lui kunshi, atunci unde se află el? Kunshi are o existenţă proprie de sine?
 
Vine școala Mind Only şi îl citează pe Buddha. Ea spune: Buddha a spus că totul vine din minte, atunci cum de a spus Buddha că totul vine din minte?
 
La această întrebare, școala Prasanghika Madhiamika vine cu două răspunsuri, unul pozitiv şi unul negativ.
 
          1. Răspunsul negativ este următorul: Buddha a vrut să sublinieze faptul că toate fenomenele care apar în viața noastră, au fost create de mintea noastră și nu de către un factor extern. Chiar și citatul din sutra lui Upali pe care l-am prezentat înainte accentuează acest fapt.
 
          2. Răspunsul pozitiv care explică afirmația lui Buddha, că totul este minte, este că Buddha a dorit să sublinieze faptul că mintea este principalul lucru. Lumea vine în principal din ignoranța minții noastre.
 
Școala Mind Only spune: așa cum avem conștientizarea simțului vederii, conștientizarea simțului auzului, conștientizările celorlalte simțuri, avem şi conștientizarea numărul șapte și anume un fel de loc în mintea noastră în care stau semințele karmice, un fel de incubator unde ele se dezvoltă, iar atunci când devin mature ne vor crea realitatea noastră şi toate conștientizările simțurilor.
 
Acest loc, kunshi, se presupune a fi un loc separat în minte, care ar produce restul minții, având în acest fel un grad de auto-existență. Această școală mai vorbește și despre o parte (latură) a minții care observă restul minții, cum ar fi în meditație, când aceasta sesizează că nu mai suntem concentrați pe obiectul meditației şi ne atenționează să revenim.
 
Școala Mind Only adaugă această parte specială a minții, un fel de super minte, lucru cu care școala Prasanghika Madhiamika nu este de acord.
 
Prasanghika Madhiamika spune: adevărat este că tot ceea ce se întâmplă vine ca rezultat al semințelor karmice. Aceste semințe le purtăm cu noi, în curentul nostru de conștiință până la distrugerea lor completă. Ele in fiecare clipă se reînnoiesc și curg ca șuvoiul de apă.
 
Dacă înțelegem toate acestea, nu vom mai putea ignora lucrurile pe care le facem, spunem sau gândim. Nu vom mai lua lucrurile cu ușurință şi să spunem: ”Eee, asta nu este important.”, pentru că, pur și simplu, orice lucru plantează sămânța în mintea noastră. Iar când am plantat-o este foarte greu să o îndepărtăm.
 
Se pune întrebarea : semințele sunt depuse în eu, dacă eul nu există pentru că și el este o etichetă, înseamnă că nimic nu există?
 
Conform școlii Prasanghika Madhamika, atunci când se referă la ”eu”, ea se referă la acel „eu” convențional, care apare ca existând în sine, de care ne folosim zilnic în viața noastră convențională. În acest eu, stau semințele karmice.
 
Dacă vom începe să le examinăm în cel mai mic detaliu, nu le vom putea găsi pentru că nici ele nu au nici o existență proprie de sine. Dar în existența noastră convențională, ele apar și se manifestă și datorită lor suferim. Datorită lor, trăim într-o lume în care există foamete, războaie, boli, bătrânețe și moarte.
 
De aceea se spune că suferim inutil, pentru că lucrurile de care suferim nu există. Și cu toate astea, durerea este concretă.
 
În încheiere, putem spune că nu avem, în momentul de față, nici un control pe ceea ce ne apare în viață, pentru că totul vine din trecut, iar prezentul este un fruct copt. Este foarte important să înțelegem procesul prin care putem opri plantarea semințelor care ne pot produce atâta suferință. Iar înțelegerea lui [a procesului] va fi cel care ne va elibera din suferință.
 

Lecția 4 – ACI 5

Cursul 5 – Cum funcționează karma

înapoi la curs, ACI 5

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

Partea A
 
 
Al patrulea capitol din Abhidharmakosha este plin de liste și clasificări a diverselor aspecte ale karmei. În acest curs veți primi doar o parte din aceste liste, numai pe acelea care sunt relevante în viața noastră şi a căror scop este de a fi aplicate imediat în lumea samsarică.
 
Cartea Abhidharmakosha cât şi comentariile asupra ei sunt foarte greu de înțeles. Spre marele nostru noroc, maestrul Je Tsongkapa a strâns învățăturile expuse în sutrele lui Buddha şi în vechile manuscrise, şi le-a pus sub o formă clară şi accesibilă în Lam Rim Chemo. Vom trece la Je Tsongkapa puțin mai târziu.
 
În această lecţie vom discuta despre rezultatele (consecinţele) karmice. Prima clasificare a karmei peste care vom trece, va fi ….
 
Clasificarea karmei în funcție de termenul de timp în care vom experimenta rezultatele karmice
 
Karma este împărțită în trei tipuri, și anume,
 
1. Karma ale cărei rezultate le vom vedea în această viață.
 
                    TONG – GYUR GYI LE
                    (mthong chos myong ’gyur gyi las)
 
Acest tip de karma este destul de rară. Puține rezultate vom putea vedea în această viață, şi de aceea se spune că dacă vrem să vedem rezultate, karmele vor trebui să fie extrem de intense, adică karma va trebui să fie executată cu o forță extraordinară.
 
Nu putem trece mai departe fără a nu ne referi la Tantra. Ideea în Tantra este de a lua calea Mahayana şi de a o face suficient de puternică astfel încât să dea deja rezultate în această viață.
 
Deci, toată ideea în tantra se bazează pe modul în care trebuie efectuate cele mai intense karme, pentru a avea șansa să experimentăm rezultatele lor, chiar în această viață. Ne vom întoarce la acest tip de karma puțin mai târziu.
 
2. Karma ale cărei rezultate le vom vedea în viața imediat următoare.
 
                    KYENE NYONG-GYUR GYI LE
                    (skyes nas myong ’gyur gyi las)
 
Al doilea tip de karma este cea a cărei rezultate le vom vedea în viața imediat următoare. Trebuie să menționez că nu ne referim aici la Bardo, adică la lumea tranzitorie dintre această viață şi următoarea. Conform budismului, după ce omul moare, el se naște şi moare în Bardo, adică el va exista o perioadă scurtă de timp în această lume, după care se va reîncarna în viaţa următoare. Deci atunci când spunem viața viitoare nu ne referim la Bardo.
 
3. Karma ale cărei rezultate le vom vedea în viețile de după viața imediat următoare.
 
                    LEN-DRANG SHEN-LA NYONG – GYUR GYI LE
                    (lan grangs gzhan la myong ’gyur gyi las)
 
Trebuie să subliniem faptul că aceste lucruri nu le putem ști sau vedea, pentru că nu am ajuns încă la un nivel atât de profund de înțelegere al dharmei, de aceea trebuie să ne bazăm pe Buddha. Această cunoaștere ține de o realitate care este ascunsă de noi, tainică. Chiar şi cel care a ajuns la nivele destul de înalte, nu poate să vadă toate acestea.
 
Multora dintre noi, le este greu sa creadă în ceva ce nu pot vedea, de aceea este nevoie de cineva pe care să ne sprijinim. Toată concepția budistă este construită pe continuitatea existenței noastre, continuitate care depinde de karma pe care am acumulat-o, iar aceste lucruri sunt exact cele pe care nu le putem vedea.
 
Pentru a putea da crezare spuselor lui Buddha, va trebui mai întâi să verificăm dacă el este cu adevărat o autoritate pe care ne putem baza.
 
Acest lucru îl putem face cu ajutorul logicii noastre, până când vom fi convinși că Buddha într-adevăr știe bine ceea ce spune și că nu are nici cel mai mic interes să ascundă adevărul.
 
Cursul nr. 4 se ocupă de logica budistă.
 
În continuare vom trece pe scurt asupra a… 
 
 
Trei moduri de examinare a veridicității spuselor lui Buddha sau a oricărui învățător
 
1. Primul examen este de a compara spusele învățătorului cu experiența noastră de viață, adică vom verifica dacă există ceva în experiența noastră de viață care să contrazică ceea ce ni se spune.
 
De exemplu: dacă cineva vine și îmi spune că soarele este albastru, din capul locului nu-l voi crede, pentru că din experiența mea directă eu îl văd că nu este albastru. Deci, în mod firesc reacția mea va fi de a elimina lucrurile care mi se spun pentru că ele vin în contradicție cu experiența mea directă de viață.
 
2. Al doilea examen este de a verifica dacă lucrurile spuse de învățător sunt compatibile cu cele la care putem ajunge în mod logic.
 
De exemplu, dacă văd undeva fum, voi trage concluzia că acolo este un foc care arde. Dacă va veni cineva și îmi va spune că fumul vine din mintea mea, bineînțeles că logica mea îi va anula spusele, și asta pentru faptul că logica mea deductivă se bazează pe experiența de viață. Deci, chiar dacă nu văd focul în mod direct, pot, în mod sigur să trag concluzia că acolo unde este fum este și foc. Dacă cineva îmi va spune că nu există foc, voi tinde să nu-l cred.
 
Deci primul examen constă în a verifica cum se potrivesc lucrurile care mi se spun în funcție de experiența mea de viață, iar al doilea, cum se potrivesc lucrurile în funcție de logica mea.
 
Până acum am acoperit două verificări:
a. Verificarea lucrurilor pe care le pot vedea eu însumi și apoi le compar cu spusele celui ce-mi vorbește despre ele.
b. Verificarea lucrurilor pe care nu le pot vedea, dar pe care le pot experimenta în mod indirect, folosindu-mă de propria mea logică și comparând apoi cu ceea ce mi se spune.
 
Examenul al treilea se folosește în cazul în care există lucruri pe care nu le pot vedea și nici nu pot ajunge la ele prin logică, cum ar fi de exemplu legile karmice.
 
3. Al treilea examen este de a verifica consecvența spuselor învățătorului.
 
Oare ceea ce mi-a spus profesorul acum, este în contradicție cu ceea ce mi-a spus în trecut? Este oare el consecvent în ceea ce îmi prezintă?
 
Budismul în permanentă ne încurajează să folosim aceste moduri de examinare și să punem întrebări, pentru că dacă nu vom întreba şi nu ne vom convinge că sursa care ne învață este o sursă demnă de încredere, nu vom putea parcurge acest drum și nici nu vom putea vedea rezultate.
 
Bineînțeles că oamenii pot avea îndoieli cu privire la ceea ce li se spune, și putem vorbi de două tipuri de îndoieli:
• un tip de îndoială este cea care spune: “nu știu ce se întâmplă acolo, dar nici nu voi merge să mă lămuresc”, tendința fiind de a renunța din capul locului.
                    Acest tip de îndoială tinde într-o direcție negativă, care nu ne servește în dharma.
• un alt tip de îndoială este cea care tinde într-o direcție pozitivă, care spune: “nu știu ce se întâmplă aici, nu înțeleg totul, dar voi continua să mă lămuresc, voi continua să învăț, și voi continua să pun întrebări cu scopul de a-mi clarifica îndoielile pe care le am”.
                    Acest tip de îndoială este exact tipul pe care budismul îl încurajează, pentru că el joacă un rol important în evoluția noastră.
 
Concepția noastră convențională asupra lumii în care trăim, lumea samsarică nu cuprinde descrieri detaliate ale karmei, de aceea va trebui să ne bazăm pe Buddha.
 
Şi tot ceea ce v-am spus despre examinările logice, ele nu ne pot ajuta să decodificăm legile karmice deoarece acestea sunt considerate ca fiind un adevăr ascuns.
 
Și ca să pot verifica corectitudinea acestor legi, mă voi folosi de logica mea pentru a verifica adevărul spuselor învățătorului.
 
Și cum fac asta? Mă voi uita la alte lucruri despre care el îmi vorbește şi verific dacă se potrivesc experienței mele de viață. De exemplu: învățătorul îmi vorbește despre adevărul suferinței.
 
Acesta se potrivește în viața mea? Suferința pe care o văd în viață se potrivește cu descrierile lui Buddha? Buddha a descris cu toată atenția tipurile de suferință, intrând în orice arie a vieții noastre. Oare experiența mea concordă cu descrierile lui?
 
În concluzie vom verifica dacă învățătorul nostru este consecvent în ceea ce ne transmite, și dacă vom găsi că el este statornic, atunci îi vom acorda încredere în ceea ce spune și mai ales despre subiectele pe care nu le putem atinge deocamdată.
 
 
Noțiunea de “karma” în literatura budistă.
 
Noțiunea de karma, se referă la latura negativă a ei, cu toate că legile karmice pe care le vom descrie mai departe nu țin numai de partea negativă ci și de cea pozitivă. Dar în general numele de karma se referă la ceea ce noi numim karma impură, necurată. Atunci când karma este pură, scripturile folosesc alți termeni, și anume virtute sau merit. Deja nu se mai vorbește de karma.
 
Atunci când scrierile budiste se referă la karma, ele de fapt vorbesc de samsara, vorbesc de această calitate care se schimbă în permanență, care urcă şi coboară.
 
Doresc să vă spun că atunci când ne referim la karma faptelor pe care le facem în gând, vorbă și acțiune, ne referim la faptul că fiecare acțiune plantează o sămânță. Pentru ca sămânța să germineze și apoi să dea roade sunt necesare condiții de sprijin, cum ar fi sol fertil, soare, umiditatea necesară. Aceasta este analogia care se folosește în karma.
 
Întotdeauna este nevoie de o cauză principală, aceasta fiind sămânța depusă ca rezultat a ceea ce am făcut, și de condițiile de sprijin.
 
 
Cele patru tipuri de karma care trebuie să rodească.
 
Înainte de a intra în detalii, se pune întrebarea dacă celelalte tipuri de karma care nu sunt cuprinse în lista pe care am să o prezint în continuare, nu „dau roade”, adică semințele lor dispar? Nu, Buddha afirmă că semințele karmice nu vor dispare niciodată, dar pot exista circumstanțe ca ele să nu fie fertile, să nu dea roade. În continuare vom denumi tipurile de karma care vor da cu siguranță roade.
 
1. Fapta comisă cu emoție sau cu intenție foarte puternică.
 
Primul tip este fapta comisă cu o emoție foarte puternică sau cu intenție foarte puternică sau dintr-o motivație intensă.
 
Shuk drak po
Shuk = forță
Drakpo = feroce, puternică, înverșunare
 
Un exemplu al acestui tip de faptă este cea făcută cu multă ură.
 
Amprenta pe bandă de înregistrare karmică, pe care o lasă omorul săvârșit din ură imensă este atât de puternică încât ea va trebui sa dea roade. Efectele ei vor fi suferințe mari în viitor. Aceasta este latura negativă.
 
Din punct de vedere pozitiv, un act efectuat dintr-o imensă iubire față de Lama, dintr-un adânc devotament față de Lama, va trebui să dea roade chiar în această viață. De aceea, o mare parte din practica spirituală se bazează pe consolidarea relațiilor cu cel care ne învăță și dezvoltarea iubirii față de el. Acesta este modul care face ca lucrurile să devină mult mai puternice.
 
În această categorie putem să introducem și acțiunile făcute dintr-o ignoranță crasă, adică făcute dintr-o concepție a lumii care spune: „nimic nu contează, pot să fac ceea ce vreau, nu există reguli de moralitate, nu există karma, nu există vacuitate, toate astea sunt numai prostii”. Astfel de acte vor avea de asemenea consecințe dure – și ele vor trebui să rodească.
 
2. Fapta comisă față de un obiect sfânt.
 
Al doilea tip este:
 
Yunten gyi shi
 
Yonten = calitate personală bună sau realizare spirituală sau virtute.
Gyi = cuvânt de legătură
Shi = bază
 
Deci bază a calităților spirituale.
 
Acest lucru se referă la cele trei diamante (giuvaieruri), adică Buddha, Dharma și Sangha.
 
Aceste trei obiecte sunt considerate ca fiind extrem de importante pe scala binelui, a binefacerii. De aceea karma efectuată față de acestea va trebui să rodească.
 
Întrebarea este: care este motivul pentru care aceste trei diamante, Buddha, Dharma şi Sangha sunt atât de înalte?
          • Buddha este exemplu al unei persoane care a ajuns la înțelepciunea profundă, a realizat calea şi a ajuns la iluminare.
          • Dharma este înțelepciunea, este împlinirea, realizarea, este calea.
          • Sangha se referă la toți cei care au perceput vacuitatea în mod direct, la cei care sunt Arya, persoane care sunt considerate ființe superioare, datorită faptului că au practicat calea într-o asemenea măsură, încât ne pot ajuta şi îndruma pe calea noastră.
 
Deoarece cele trei obiecte ne ajută să ne apropriem de iluminare, karma acumulată prin acțiunile noastre față de ele este foarte puternică.
 
Orice lucru, învățătură, persoană care ne aproprie de iluminare este cel mai important obiect din punct de vedere al acțiunii karmice, iar acțiunea făcută în raport cu un astfel de obiect este cea mai intensă.
 
Și de ce așa? Deoarece cu cât ne vom apropia mai mult de iluminare, abilitatea noastră de a-i ajuta pe ceilalți va crește foarte rapid. Pe măsură ce progresăm pe un drum spiritual, acțiunile noastre vor avea un impact cu mult mai mare asupra lumii.
 
Datorită bunătății inimii noastre, vom putea influența oamenii, iar înțelepciunea şi iubirea noastră va crește din ce în ce mai mult. În acest fel vom putea ajunge la un număr mult mai mare de oameni pentru a-i scoate din suferință.
 
De aceea orice lucru care sprijină progresul spre iluminare, este obiectul cel mai înalt față de care va trebui să acționăm. Acesta este motivul pentru care karmele acumulate sunt atât de intense.
 
3. Fapta comisă în repetate rânduri (de nenumărate ori).
Al treilea tip de karma care rodește este:
Gyun chak su
 
Tot aceste cuvinte împreună înseamnă iar și iar, având sensul de fapta pe care o comitem în repetate rânduri.
 
Dacă ne comportăm la fel de nenumărate ori, în fiecare zi sau destul de des, obiceiul nostru va lăsa o amprentă puternică pe banda de înregistrare karmică, și de aceea ea va rodi repede.
 
Motivul pentru care se pune atât de mult accent pe ceea ce facem în această viață, este că, desigur, cu cât ne vom obișnui mai mult de a face același lucruri, de a gândi și de a vorbi, cu atât mai mult există șansa ca ele să dea mai repede roade și să ne influențeze viața următoare.
 
Și dacă fapta va fi comisă și cu intenție puternică, efectul ei îl vom resimți chiar în această viață.
 
De aceea învățătura despre karma este atât de importantă:
          – ne obișnuiește cu lucrurile, care ne servesc pentru a ieși din suferință
         – și invers: ne dezrădăcinează obiceiurile care ne provoacă suferință.
 
Dacă vă întrebați dacă aveți un astfel de obicei, faptul că ne aflăm în lumea dorințelor demonstrează că fiecare dintre noi are cel puțin un obicei. Deci, avem ce munci în acest domeniu.
 
Avem obiceiuri care ne fac să ne naștem într-o lume plină de suferință, într-o lume în care va trebui să ne despărțim de tot ceea ce avem, într-o lume în care suntem constrânși să îmbătrânim, să ne îmbolnăvim și să murim, și asta pentru că avem Gyun chak su, obiceiuri care nu sunt corecte și care nu funcționează.
 
4. Uciderea părinților.
Ultimul tip de karma este:
Pa Ma Sopa
 
Pa = tatăl
Ma = mama
Sopa = a ucide, a omorî
Deci a omorî părinții.
 
Uciderea părinților este o faptă atât de grea încât ea va trebui să dea roade. Este practic imposibil să fugi de rezultatele ei.
 
Când spunem “va trebui sa dea roade”, nu ne referim la faptul că va da roade în această viață, ci la faptul că actul de omor va da roade în viața imediat următoare; cel care a comis crima după moartea lui va merge direct în infern.
 
 
Omorul din milă.
 
În Abhidharmakosha, scrie explicit că în situația în care vrem să ne ajutăm părinții să nu mai sufere, fapta de a le lua viața este atât de grea încât vom fi nevoiți să suferim de pe urmele ei, și să nu mai vorbim de faptul că nu ne este deloc clar dacă le oprim suferința cu adevărat.
 
Și motivul este că nu putem vedea, nu putem ști ce se întâmplă în partea cealaltă.
 
Din dorința de a ajuta, de a grăbi moartea cuiva datorită imensei lui suferințe, putem cădea foarte ușor în capcană.
 
Lama Dvora povestește despre mama ei care se afla în comă la reanimare, legată de aparatele de respirație artificială. Văzând suferința mamei, se gândea cum să o ajute să nu mai sufere și credea că dacă ar decupla-o de la aparate, nu ar mai suferi.
 
Lama povestește că a rugat medicul să o deconecteze pe mama ei de la aparate, dar spre norocul ei acesta a refuzat-o. În acele momente, Lama Dvora spune că a fost foarte supărată pe medic, dar că și-a dat seama ce karmă grea ar fi acumulat.
 
Dorința noastră de a ajuta în aceste situații se bazează pe ignoranță, deoarece credem că dacă cel suferind va muri, durerile lui vor dispare; în mod firesc facem distincție între corpul fizic care devine inert, şi mintea care nu mai funcționează.
 
Nu avem nici cea mai mică idee despre ceea ce se întâmplă cu mintea după aceea. Tot ceea ce vedem este că organismul fizic încetează orice activitate, este tot ceea ce putem să măsurăm cu aparatele.
 
Nu avem cum să știm încotro pleacă mintea. Iar noi în loc să spunem: „nu știu unde se duce mintea”, spunem: „dacă nu văd înseamnă că în mod sigur mintea a încetat să mai funcționeze”.
 
Acest mod de gândire este total greșit. Nu avem nici o certitudine. Conform budismului, este foarte probabil ca ei să sufere cu mult mai mult în locurile unde se duc, de aceea este de datoria noastră să nu-i grăbim într-acolo.
 
Se pune întrebarea de ce karma de a ucide părinții este cu mult mai grea decât karma de a ucide o persoană oarecare?
 
Răspunsul este că părinții noștri ne-au dăruit acest corp. Fără de el nu avem nici o cale de a ajunge la iluminare. Pentru cel care intră în Tantra, corpul este o unealtă foarte importantă pentru a ajunge la iluminare. El, în sine nu este important pentru că îmbătrânește şi moare, dar datorită faptului că numai prin el se poate ajunge la iluminare, este de o mare valoare.
 
De aceea părinții, din punct de vedere karmic sunt obiecte esențiale, și la bine și la rău. Deci, karma de a face rău părinților este foarte grea, și invers: îngrijirea, asigurarea bunăstării și fericirii lor acumulează karma extrem de bună.
 
În cazul în care dorim să ușurăm durerile celui suferind, putem să-i oferim medicamente pentru ameliorarea și scăderea intensității lor, dar în nici un caz, nu ne grăbim să îi punem capăt vieții lui. Este foarte clar că a lua cuiva viața ne va aduce mari suferințe și necazuri în viitor, și mai mult, nu avem nici o idee dacă fapta noastră le va opri suferința.
 
Chiar și în situația în care cel suferind cere să-l ajutăm să moară mai repede, vom face tot posibilul să-i ușurăm durerile, dar sub nici o formă nu vom accepta să-i întrerupem viața.
 
În scrierile budiste scrie că dacă cineva reușește să neutralizeze energiile acumulate după un act de omor al unuia dintre părinți, el va trebui să meargă după moartea lui în infern, chiar și numai pentru o clipă, deoarece karma trebuie să rodească. Chiar dacă se purifică karma, dar datorită gravității faptei de a omorî părinții, ea va trebui să dea rezultate chiar și într-o formă ușoară.
 
 
 
Partea B
 
 Doi factori care determină karma să rodească chiar în această viață.
 
1. Primul factor este:
Shing gyi kye par
 
Shing înseamnă obiect.
Kye par înseamnă deosebit, distinctiv, ieșit din comun.
 
La ce ne referim? Ne referim la importanța obiectului în karma. Dacă înainte am vorbit despre tipurile de karma care trebuie să rodească, vom vorbi acum despre factorul față de care acumulăm acest tip de karma.
 
Dacă obiectul este distinctiv, foarte puternic, karma acumulată nu numai că va trebui să rodească, ci va rodi chiar în această viață.
 
Mă întorc din nou la tantra. Ideea în tantra este de a lucra cu un obiect foarte puternic, astfel încât karma acumulată să rodească în această viață şi astfel să ajungem la iluminare tot în această viață.
 
Care este acest obiect puternic? Cu cât obiectul este mai apropiat de iluminare cu atât este mai puternic. Lama este obiectul cel mai puternic. Dacă îl vom sprijini, ne vom îngriji de necesitățile lui, de bunăstarea lui, îl vom asculta, toate acestea vor face să acumulăm karmă extrem de puternică.
 
Acțiunile făcute în a sprijini dharma, în a crea condițiile necesare pentru a fi transmisă dharma, a preda dharma, a învăța, a medita, a face temele când Lama cere, a dona în scopul de a răspândi dharma, sunt şi ele foarte intense.
 
Acțiunile față de Sangha, față de cei care sunt foarte avansați spiritual care pot să ajute mulți să ajungă la iluminare, şi ele sunt foarte puternice din punct de vedere karmic.
 
În lectura cursului 5 (textul original), sunt descrise faptele a doi călugări care trăiau în aceeași comunitate și care la un moment dat a fost scindată. Unul dintre călugări care era foarte avansat în realizările lui spirituale și în înțelegerea dharmei depuse mari eforturi pentru a-i apropia pe oameni, reușind în cele din urmă să strângă legăturile dintre ei.
 
Al doilea călugăr, invidios pe reușita acestuia, începu să-l critice și îl porecli “femeia”. Dacă ne gândim la circumstanțele acestei povesti, adică vechea Indie, unde statutul social al femeii era inferior, ea nu putea învăța și nici nu putea avea acces la dharma, să dai cuiva porecla de femeie era extrem de jignitor.
 
Călugărul invidios, spunea în zeflemea: “priviți femeia care apropie alte femei”, bătându-și joc și de ceilalți călugări din comunitate.
 
Se povestește că acest călugăr care i-a umilit pe ceilalți, a devenit femeie chiar în acea viață, după care s-a născut încă de 500 de ori ca femeie, adică într-o societate în care statutul femeilor era inferior.
 
Cum știm asta? Bineînțeles că toate aceste povești au fost spuse de Buddha. El a afirmat că acel călugăr care s-a reîncarnat de 500 de ori ca femeie a fost el însuși.
 
Scopul acestei povești este nu numai de a nu umili femeile, ci să ilustreze faptul că un act îndreptat împotriva cuiva care este avansat în dharma este foarte grav, iar consecințele lui vor apărea chiar în această viață.
 
Este foarte interesant faptul că schimbarea de sex apare de foarte multe ori în literatura budistă. Sunt relatate multe cazuri în care schimbarea sexului la oameni se petrece în mod spontan.
 
Pe cine vom ajuta mai întâi?
 
Acțiunea de a ajuta, poate fi evaluată în funcție de importanța obiectului pe care îl ajutăm
          • este foarte bine să ajutăm un animal, dar este cu mult mai bine să fie ajutat un om.
          • este mult mai puternic actul de a ajuta pe cei bolnavi sau nevoiași, decât pe cei care nu sunt.
          • dacă ar trebui aleasă o persoană ca să-i dăruim ceva, acela care sprijină pe cât mai mulți să ajungă la iluminare este cu mult mai important din punct de vedere karmic decât oricare altul. Deci a acționa față de un Lama, față de dharma, este cu mult mai puternic.
 
2. Al doilea factor este:
Sampa kye par
 
Sampa = gând
Kye par înseamnă deosebit, distinctiv, ieșit din comun.
 
Acest factor se referă la faptul că motivația sau intenția care însoțește fapta trebuie să fie foarte puternică. Dacă înainte am discutat despre faptul că obiectul trebuie să fie deosebit, să fie puternic, acum vom vorbi despre motivația faptei.
 
Deci ca să vedem rezultatele faptei chiar în această viață, motivația care o însoțește trebuie să fie ieșită din comun.
 
 
Motivația, emoția și credința.
 
Din nou revenim la faptul că cei doi factori joacă un rol foarte important în tantra.
 
În tantra, cu cât fapta este făcută dintr-o credință puternică, cu intenție serioasă, rezultatele ei vor fi mult mai intense. Este foarte important să ne folosim de toate instrumentele logice pentru a elimina orice îndoială, pentru a nu interfera cu credința noastră.
 
Ceea ce este important în tantra este să se ajungă la o stare de credință sinceră şi adevărată. În cazul în care ceva ne împiedică să ajungem acolo, este de datoria noastră să clarificăm lucrurile și să eliminăm piedicile, pentru că altfel nu vom putea vedea rezultate.
 
Tot în lectura cursului 5 (textul original) se află povestea unui eunuc. În acele vremuri se știe că regii aveau în curtea regală eunuci care păzeau haremurile.
 
Se povestește că într-o zi un eunuc văzu pe cineva mânând o cireadă de 500 de tauri. Eunucul îl întrebă pe stăpân încotro mâna cireada iar acesta îi răspunse că duce taurii la castrat.
 
Eunucul cunoscând durerea prin care trece o ființă când este castrată și având multă milă și compasiune pentru toată turma de tauri care stătea în fața lui, scoase toți banii pe care îi avea și cumpără toată cireada, pentru a împiedica suferința castrării prin care ar fi trebuit să treacă taurii.
 
Povestea spune cum că, urmare a intenției sale puternice cu care a acționat, i-a apărut organul sexual chiar în acea viață.
 
Sunt multe astfel de povești. Geshe hla povestește că tatăl lui fusese un pasionat vânător şi pescar. În fiecare vară mergea înflăcărat să vâneze și să pescuiască. La sfârșitul vieții sale, se îmbolnăvi de cancer, trecând prin diverse operații.
 
Geshe hla spune că a văzut corpul tatălui său, tăiat de sus până jos așa cum se taie un pește pe toată lungimea lui. Geshe hla ne-a spus că intensitatea emoției cu care participa la vânătoare și la pescuit, în a lua viața altei ființe, a dat roade încă în viața lui.
 
Deci factorii care determină karma să dea roade chiar în această viață sunt:
          1. forța obiectului
          2. forța intenției.
 
Vom trece acum la următoarea listă și anume:
 
 
Cele patru tipuri de obiecte puternice
 
Rămânem în aceeași categorie a karmei care rodește chiar în această viață.
 
Am vorbit mai înainte de cele trei diamante, care sunt obiecte puternice: Buddha, Dharma şi Sangha, iar acum vom trece peste încă alte patru obiecte.
 
Adevărul este că șansa de a le întâlni nu este prea mare, dar pentru ca materia să fie completă le vom preda în continuare. Toate cele patru obiecte sunt cazuri de persoane care au ieșit din meditație profundă, meditație cu care au ajuns la realizări spirituale foarte înalte.
 
1. Primul exemplu este a unei persoane care tocmai a ieșit din meditația de încetare, adică anumite forțe karmice din viața lui încetează complet. Acest tip de meditație este foarte apropiat de Nirvana.
 
Când un astfel de om iese din meditație, el este ca un prunc din punct de vedere spiritual. Cel ce se află la acest nivel este extrem de vulnerabil și de sensibil, dar în același timp puterea lui este imensă datorită realizării lui spirituale.
 
Primele clipe care însoțesc marea realizare spirituală sunt extrem de importante din punct de vedere karmic atât pentru cel ajuns la această realizare cât și pentru cei care îl sprijină.
 
Deci a sprijini o astfel de persoană este o karmă foarte puternică. Și invers, răul făcut unei astfel de persoane este o karmă negativă.
 
2. Al doilea exemplu este al unei persoane care a ieșit din meditația asupra iubirii necondiționate.
 
Acest lucru nu este Bodhicitta, deoarece în școala Abhidharma nu se vorbește de ea. Această școală vorbește despre iubirea necondiționată, despre Brahmavihara iubirii sau Metta.
 
Brahmavihara înseamnă cele patru stări divine sau cele patru virtuți.
Metta = iubirea
Karuna = compasiunea
Mudita = empatia
Uppekha = comportament egal
 
Cel ce iese dintr-o astfel de meditație în care aproape că mintea a încetat, reprezintă un obiect înalt. Dacă aveți ocazia să fiți aproape de o asemenea persoană, sprijiniți-l cât puteți.
 
3. Al treilea exemplu este al unei persoane care percepe pentru prima oară vacuitatea.
 
Din nou spunem că sprijinul acestuia acumulează o karmă foarte puternică.
 
4. Al patrulea exemplu este al unei persoane care a ieșit dintr-o meditație la care a ajuns la nivelul de Arhat / Arhant.
 
Adică a ajuns la nivelul în care și-a eliminat orice afecțiune mentală din curentul lui de conștiință. Ce înseamnă afecțiune mentală? Afecțiunea mentală este un factor mental ce perturbă liniștea sufletească.
 
Câți se află la aceste stadii de dezvoltare spirituală? Foarte putini.
 
Cum putem şti la ce nivel se află în meditație cel care meditează lângă noi? Adevărul este că nu știm, de aceea va trebui să ne purtăm cu mult respect față de toți și să le acordăm tot sprijinul necesar.
 
 
Cele trei (tipuri de) rezultate karmice.
 
Vom trece acum de la Abhidharmakosha la Je Tsongkapa. Je Tsongkapa a scris lucrarea Lam Rim Chenmo adică Marea expunere a etapelor pe calea spre iluminare.
 
În cursul 1 am trecut peste o parte a lui.
 
Și acum revenim din nou la ea. Tot ceea ce a scris Je Tsongkapa a fost compilat de la Buddha, adică nu el a inventat ceea ce a scris, ci doar a prelucrat informația și a pus-o sub o formă accesibilă nouă.
 
Cele trei (tipuri de, factori) rezultate sunt: Nam min, Gyun thun şi Dak dre.
 
1. Severitatea rezultatului corespunde gravității actului
Primul (tip de) rezultat (factor) este:
Nam min
 
Ceea ce înseamnă rodire sau rezultat karmic.
 
Am discutat în această lecție despre când se petrece rodirea și ce o determină să rodească. Je Tsongkapa se referă la acest aspect al karmei puțin diferit.
 
El nu ne vorbește despre când și dacă rodește karma, ci despre cum rodește ea.
 
El prezintă modul în care rodește karma referindu-se la fiecare din cele zece fapte rele: omorul, furtul, comportamentul sexual inadecvat și așa mai departe.
 
Clasificarea în funcție de intensitatea intenției:
          • dacă actul a fost făcut cu intenție puternică, cum ar fi omorul din ură, efectul lui va fi coborârea în infern în viața următoare.
          • dacă actul a fost făcut la un nivel mediu emoțional, efectul lui va fi nașterea în lumea spiritelor flămânde.
          • și dacă actul a fost făcut cu o intenție minoră sau fără intenție, efectul va fi nașterea în lumea animală.
 
Clasificarea în funcție de importanța obiectului
Despre importanța obiectului am discutat mai înainte. A omorî o insectă este o faptă rea, dar și mai grea este omuciderea. De ce omuciderea este foarte gravă din punct de vedere karmic? Pentru că omul este cu mult mai aproape de iluminare.
 
Șansa unei furnici să ajungă la iluminare în această viață este cu mult mai mică. Ea va trebui să treacă mai întâi prin multe alte vieți. Omul are cu mult mai multe mijloace care îi permit să ajungă la iluminare, de aceea cu cât ne apropiem mai mult spre iluminare, cu atât rezultatul este mai grav.
 
2. Calitatea rezultatului corespunde calității actului
 
Al doilea (tip de) rezultat (factor) este:
Gyun thun
 
Gyun thun înseamnă similitudine.
 
Je Tsongkapa ne vorbește despre similitudinea dintre faptă și rezultat, mai bine zis asemănarea dintre calitatea faptei și calitatea rezultatului. Sunt aici două componente – Nyong wa (experiențe similare, rodire similară personală) și Je pa (obicei similar, tendința de a face fapte similare).
 
De exemplu, dacă am făcut o faptă negativă, şi spre norocul nostru nu am ajuns în infern sau în lumea spiritelor sau în lumea animalelor, şi ne-am născut ca ființe omenești, purtăm în continuare energia negativă a faptei.
 
Deci rezultatul în viața noastră va fi conform faptei făcute. Deoarece lista corespondențelor se află în lectura cursului 5 (textul original, pagina 84-89), vom trece peste ea pe scurt.
 
a. De exemplu, dacă avem karma omorului, și am reușit să ne naștem ca oameni, rezultatul, mai târziu va fi o viață plină de boli, sau o viață scurtă, sau un trai în zone în care viața este mereu în pericol. (obicei – devii o persoană care găsește plăcere în a omorî și în restul situațiilor similare)
 
b. Karma furtului – dacă am furat în viața anterioară și am reușit să ne naștem ca oameni – efectul faptei va fi o viață plină de lipsuri, sau nu va fi niciodată suficient, sau o viață de sărăcie, ce deții este doar proprietate comună cu ceilalți. (obicei – devii o persoană care găsește plăcere în furt și în restul situațiilor similare)
 
c. Karma comportamentului sexual inadecvat – dacă am avut un comportament sexual inadecvat, și ne-am născut ca ființă umană – efectul lui va fi o viață în care vom avea probleme în a ne ține partenerul lângă noi, sau partenerul tinde să flirteze, sau este dorit de altele și cu greu îl putem păstra.
 
Există și un alt gen de rezultate karmice, cum ar fi: nu avem încredere în oamenii din jurul nostru sau nu ne putem baza pe ei, sau simțim că oamenii ne pot trăda sau în viața noastră există multă concurență și cu greu putem păstra ceea ce deținem. În concluzie efectul dominant este lipsa de loialitate și înșelarea încrederii. (obicei – devii o persoană care face din ce in ce mai ușor acest tip de comportament)
 
d. Karma minciunii – karma minciunii rodește prin faptul că oamenii nu cred când le spunem adevărul, adică nu au încredere în noi. Un alt efect al karmei minciunii este înșelăciunea, suntem înșelați. (obicei – devii o persoană care face din ce in ce mai ușor acest tip de comportament)
 
e. Karma vorbirii care dezbină – efectul ei este că oamenii din jurul nostru se luptă între ei sau se confruntă mereu sau au un caracter neplăcut. (obicei – devii o persoană care face din ce in ce mai ușor acest tip de comportament)
 
f. Karma vorbirii aspre sau dure – un efect personal pe care o are această karmă pentru noi este că auzim multe lucruri neplăcute, insulte, mustrări, reproșuri, înjurături, țipete. Avem mereu impresia că cei care ne vorbesc vor să ne provoace, să ne enerveze. (obicei – devii o persoană care face din ce in ce mai ușor acest tip de comportament)
 
g. Karma vorbirii inutile, fără sens – efectul ei este că oamenii nu sunt interesați să audă ceea ce vrem să le spunem, nu prețuiesc spusele noastre, asta din partea lor. În ceea ce ne privește pe noi, efectul karmei va fi nesiguranța de sine, vom fi nesiguri de ceea ce spunem, ești afectat printr-o lipsă de încredere. (obicei – devii o persoană care face din ce in ce mai ușor acest tip de comportament)
 
h. Karma râvnirii, a lăcomiei – în cazul în care nu ne naștem ca ființe umane, rezultatul acestei karme va fi nașterea în lumea spiritelor flămânde. Dacă ne-am născut ca oameni atunci vom fi dominați de dorințe, de pofte, de pasiuni. Avem o personalitate a cărui motiv dominant este multitudinea dorințelor, vrem una, vrem alta. Alergăm neîncetat după lucruri și niciodată nu suntem mulțumiți de ceea ce avem sau de ceea ce obținem. (obicei – devii o persoană care face din ce în ce mai ușor acest tip de comportament)
 
i. Karma de a te bucura de răul celuilalt și invidia – trăsătura generală a acestei karme este de a nu-l încuraja pe celălalt, de a nu-l susține, de a nu-i ura lucruri bune, și din contra ne bucurăm de răul altuia. Atunci când această karmă va rodi, ne vom trezi în situații în care nu vom fi ajutați sau nu se va găsi nimeni cine să ne ajute. Tendința noastră ori va fi să-i rănim pe ceilalți, sau să le facem rău, ori să fim noi înșine mereu loviți de ceilalți. (obicei – devii o persoană care face din ce in ce mai ușor acest tip de comportament)
 
j. Karma ignoranței, a concepției greșite – rezultatul aceste karme va fi și mai multă ignoranță, adică multă prostie, stupiditate. Avem tendința să fim evazivi, confuzi, vicleni, imprevizibili. (obicei – devii o persoană care face din ce in ce mai ușor acest tip de comportament)
 
Dacă vrem să vedem ce fel de karmă avem, ne vom uita la ceea ce se întâmplă în viața noastră, ceea ce întâlnim în viața noastră în funcție de lista pe care v-am expus-o, listă care nu este completă deoarece ne-am referit numai la cele zece fapte negative.
 
De fapt lista este cu mult mai lungă. Deci dacă sesizăm un fenomen ce ni se întâmplă, asemănător cu cel listat înseamnă că va trebui să ne purificăm de karma acumulată.
 
Deci primul factor a fost severitatea rezultatului, iar al doilea calitatea rezultatului. Vom trece la al treilea factor, tip de rezultat care este Dak dre.
 
3. Mediul înconjurător ca rezultat al karmei.
 
Je Tsongkapa ne spune că rezultatele karmelor pe care le-am acumulat nu le simțim numai personal ci ele afectează și mediului nostru înconjurător. Vom parcurge în continuare lista acestor rezultate karmice.
 
1. mediul înconjurător ca rezultat al karmei omorului este un mediu în care este lipsa de mâncare, există foamete, sau există mâncare dar care nu este hrănitoare. Plantele de cultură nu cresc sau mâncarea este greu de digerat, sau ne face rău. Un mediu în care medicamentele nu au efect.
 
2. mediul ca rezultat al karmei furtului este unul în care totul este insuficient, plantațiile și culturile de plante de asemenea sunt insuficiente sau se strică, secetă, inundații. Deci un mediu în care orice lucru duce la lipsuri.
 
3. mediul ca rezultat al karmei comportamentului sexual inadecvat – este unul poluat, murdar, cu mirosuri de fecale și urină, noroi, praf, multă mizerie. Un mediu în care aerul sau apele sunt poluate, sunt invazii de insecte sau lucrurile sunt neplăcute, neestetice. Dacă vedem aceste lucruri în viața noastră, în mediul în care trăim, sursa provenienței lor nu este numai comportamentul sexual inadecvat ci și infidelitatea sau lipsa de încredere care nu sunt legate neapărat de viața de familie. Deci sursa poate fi infidelitatea sau neîncrederea în general.
 
4. mediul ca rezultat al karmei minciunii este descris ca fiind unul în care oamenii nu cooperează unii cu alții, munca de echipă nu reușește niciodată, se ciondănesc mereu, se înșală reciproc, își bagă cuțite în spate, conduc la eșecul celuilalt. În general mediul este înfricoșător și plin de lucruri de care ne este frică.
 
5. mediul ca rezultat al karmei vorbirii care dezbină unul în care se trăiește foarte greu. Călătorești doar cu dificultate, sunt multe gropi, dealurile nu pot fi urcate, multe prăpăstii, multe obstacole pe drum și multă teamă, și pe unde mergi, mereu îți este frică, și sunt multe lucruri de care să-ți fie frică.
 
6. mediul ca rezultat al karmei vorbirii aspre sau dure – din nou zona în care trăim este plină de obstacole, cum ar fi trunchiuri de copaci căzuți, spini, pietre ascuțite, cioburi de sticlă. Toată zona este secetoasă, pustie, nu sunt râuri, lacuri, este uscăciune, pământul este uscat sau îmbibat de substanțe otrăvitoare, sau de săruri. Un mediu în care sunt călduri mari sau amenințător sau plin de lucruri înfricoșătoare.
 
7. mediul ca rezultat al karmei vorbirii inutile sau fără sens – este unul în care fructele nu rodesc sau nu rodesc la timp sau sunt frumoase pe dinafară și stricate pe dinăuntru, sau nu sunt gustoase, rădăcinile plantelor se usucă. Mediul poate fi unul fără parcuri sau locuri de odihnă sau locuri în care să te poți reface, locuri unde să te poți odihni, nu există parcuri, nu există poienițe, nici islazuri cu apă proaspătă, și există multe lucruri în jur de care te temi.
 
8. mediul ca rezultat al karmei râvnirii sau lăcomiei. Orice începem nu reușim să terminăm, tot ceea ce avem începe să se diminueze, nu avem niciodată prea mult, fiecare lucru bun care intră în posesia ta începe să se strice, puțin câte puțin. La fel şi toate lucrurile din jurul tău, cu trecerea anotimpurilor, de la o lună la alta, pe zi ce trece…
 
9. mediul ca rezultat al karmei bucuriei de răul celălalt și invidiei – Lumea este în haos, epidemii, plină de răutate, conflicte, războaie, certuri între națiuni. Mediul poate fi periculos datorită animalelor de pradă, a șerpilor veninoși, a scorpionilor, a insectelor care înțeapă sau datorită hoților sau bandiților sau a spiritelor rele. Și toate acestea se datorează numai invidiei noastre, a bucuriei de răul celuilalt sau că nu am dat suportul necesar celui care avea nevoie.
 
10. mediul ca rezultat al karmei ignoranței şi a concepției greșite – a ne naște într-o lume în care singura noastră sursa de fericire este pe cale de dispariție, încet și sigur. Trăim într-o lume în care dharma se pierde încetul cu încetul. Aceasta este o profeție care apare în învățăturile budiste, se spune că suntem într-un punct în care dharma este în creștere temporară în vest, dar în general se vorbește de căderea ei. Trăim într-o lume în care oamenii au păreri greșite, care cred, de exemplu, că a fugi după lucruri materiale este suficient și este ceea ce le va aduce fericirea. Cu alte cuvinte o lume plină de concepții greșite, în care există sentimentul că nu știm încotro să ne îndreptăm, nu avem nici un sprijin, suntem expuși și vulnerabili.
 
Întrebarea este ce facem cu toate aceste informații? Cum ne pot ajuta?
 
Ne uităm la lucrurile din viața noastră și din jurul nostru și încercăm să identificăm pe acelea care nu funcționează, ne uităm pe lista și vedem la care dintre zece cazuri se potrivește.
 
De exemplu, dacă trăim într-un mediu bolnăvicios sau periculos, vom începe să fim atenți în a proteja viața sau de a ne îngriji să facem bine altuia. Această listă este foarte utilă pentru că ne direcționează exact spre acele locuri în care avem cel mai mult de purificat.

 

Lecția 3 – ACI 5

Cursul 5 – Cum funcționează karma

înapoi la curs, ACI 5

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

Partea A
 
 
Ce înseamnă o faptă bună și ce înseamnă o faptă rea din punct de vedere karmic.
 
Vom începe cu noțiunea de faptă bună.
Gewa
gewa
Gewa înseamnă faptă bună sau binefacere.
 
Mi gewa
 
Mi gewa
Mi gewa înseamnă fapta care nu este bună, o faptă rea.
 
Definițiile pe care le vom da pentru fapta bună și faptă rea sunt luate de la marele comentator tibetan
Chim Jampel Yang
Chim Jampel Yang
 
El a trăit în secolul al 13–lea, şi a fost printre puținii comentatori ai Abhidharmakosha, carte care este greu de înțeles.
 
Rezultat karmic
 
Vom începe cu noțiunea
Nammin
Nammin
 
Min înseamnă a rezulta, a rodi.
Deci Nammin înseamnă rezultat karmic sau factor care rodește.
 
Fiecare rezultat karmic are natura lui nammin, adică are acest aspect al seminței plantate, care are o durată de germinare și după care încolțește. Așa și rezultatul karmic va apărea întotdeauna după o anumită perioadă de timp.
 
Nagarjuna, un mare înțelept budist ce a trăit în secolul al patrulea, considerat ca fiind al doilea Buddha, s-a referit la nammin ca fiind o marea tragedie.
 
Tragedia fiind existența acestui proces de maturizare, rezultatul venind la un interval de timp față de cauză. Această diferență de timp dintre cauză și efect poate fi foarte mare, uneori trecând pragul acestei vieți.
 
Noi nu vedem rezultatele, de aceea ne provocăm suferință prin faptul că plantăm cauze care ne vor aduce suferință în viitor.
 
Deci aspectul lui nammin este legat de scurgerea timpului dintre cauză și efect/rezultat.
 
Definiția faptei bune
 
Reshik nammin yi-ong dang ten du dukngel kyobpay le ni gewa
Reshik nammin yi-ong dang ten du dukngel kyobpay le ni gewa
 
Reshik = pe termen scurt
Nammin = rezultat karmic
Yi – ong = plăcut
Dang = și
Ten du = pe termen lung
Dukngel = suferință
Kyobpay = protecție
Ni = cuvânt de legătură
Gewa = faptă bună, binefacere, virtute
 
Definiția este următoarea: fapta bună este ceea care ne aduce pe termen scurt un rezultat plăcut, un rezultat karmic dorit și pe termen lung ne protejează de suferință, aducându-ne astfel la Nirvana.
 
Deci o faptă bună înseamnă o experiență plăcută nouă. Cine spune că ea este plăcută? Eu spun că este plăcută. Şi dacă este așa, înseamnă că experiența mea este pozitivă, este ceva ce mi-am dorit şi am primit.
 
Cele trei categorii de rezultate karmice
 
Vom vorbi în continuare despre trei tipuri de fapte bune. De fapt clasificarea pe care o vom prezenta se aplică și faptelor care nu sunt bune, se aplică tuturor rezultatelor karmice.
 
1. Prima categorie este aceea a rezultatelor karmice ale faptelor pe care le facem – prin gând, vorbă și acțiuni pe care le vom experimenta în viața de acum.
 
Lucrurile la care ne referim aici sunt cele la care ne gândim, facem și spunem, a căror rezultate karmice vor da rod în viața pe care o ducem acum.
 
Ce fel de lucruri trebuie să fie acestea? Ele trebuie să fie neobișnuite, ieșite din comun. Fapta trebuie să fie de o calitate excepțională, care să aibă o energie deosebită. În lecțiile următoare le vom discuta pe larg.
 
Unul dintre motivele esențiale ale predării acestui curs este de a cunoaște exact care sunt acele fapte puternice şi ieșite din comun pe care trebuie să le facem care să ne conducă la Nirvana chiar în această viață.
 
Va trebui mai întâi să învățăm şi să înțelegem aceste lucruri înainte de a ne putea ocupa de ele. În tantra, practicantul se ocupă de cele mai puternice lucruri posibile, pe baza cunoașterii şi a înțelegerii profunde a karmei şi a vacuității, în scopul de a ajunge la iluminare în această viață. Şi dacă nu în această viață atunci [va fi] în viața imediat următoare.
 
2. A doua categorie a rezultatelor karmice sunt cele care vor rodi în viața imediat următoare.
 
3. A treia categorie sunt rezultatele karmice care vor rodi cu mult mai târziu, în viețile ce vor urma după viața imediat următoare.
 
Despre toate acestea vom vorbi mai târziu.
 
Rezultatele karmice care vor rodi imediat după această viață, depind de starea în care se află mintea noastră în clipa morții. Adică ce fel de minte vom avea în momentul morții. Ce abilități ne-am dezvoltat în această viață, pe care să le putem folosi în momentele extrem de dificile și confuze ale morții? Toate acestea vor stabili în mare măsură ce se va întâmpla cu noi în viața viitoare.
 
Desigur că viața următoare mai depinde şi de ceea ce am făcut în această viață, inclusiv practica şi controlul pe care l-am obținut asupra minții, de karma acumulată, de karma bună care ne va proiecta/ trimite în viața următoare.
 
Este bine de știut că aceeași karmă care ne-a adus în această viață pe care o trăim, se dezintegrează. Energia cu care am venit în această lume se anihilează. Cu fiecare clipă trăită, ne consumăm această karmă.
 
Va trebui să învățăm acum să ne reînnoim karma bună, cum să o intensificăm pentru ca ea să ne ridice la următorul nivel. Fără de asta, karma bună se va termina, iar buzunarele adânci pe care le avem pline de karmă rea vor prelua controlul după moarte.
 
Vom vorbi acum despre a doua parte a definiției faptei bune și anume, că ea ne va conduce spre Nirvana.
 
Se pune întrebarea dacă orice faptă bună în mod necesar ne conduce spre Nirvana.
 
Fiți atenți, că ne referim aici la Nirvana pentru că suntem în școala Detailiștilor, Vaibhashika. În această școală, Nirvana este considerată ca fiind nivelul cel mai înalt la care se poate ajunge.
 
Desigur că noi ținem de Mahayana, de Calea de mijloc, de școala cea mai înaltă a căii de mijloc și anume Prasanghika Madhiamika.
 
Să revenim la întrebarea pusă: Oare orice faptă bună ne conduce la Nirvana?
 
Răspunsul este: Nu.
 
Datorită faptului că trăim în samsara, având o minte îmbibată de ignoranță, adică nu înțelegem corect realitatea, chiar și faptele bune pe care le facem sunt impure, sunt pătate. De aceea se spune că aceste fapte nu au destulă putere să ne conducă la Nirvana.
 
Ele sunt complet nerelevante? Răspunsul este desigur că nu. Fiecare faptă bună este importantă, ea nu se pierde pentru că rămâne înregistrată pe banda karmică, de aceea fiecare faptă bună este relevantă. Orice faptă este o sămânță și în același timp, cauza viitorului rezultat karmic.
 
În cazul în care facem multe fapte bune, ne vom amplifica energia pozitivă şi pe măsura ce acest proces va spori, ele ne vor scoate în final din samsara.
 
Deci nu este corect să spunem că faptele bune nu contribuie la progresul nostru spre Nirvana, dar atâta timp cât mintea noastră va fi plină de ignoranță, puterea lor va fi de mică intensitate.
 
Ele într-adevăr se acumulează în timp dar într-un ritm foarte lent. De aceea se spune că drumul sutrei nu este destul de puternic. Când mă refer la calea sutrei, mă refer în sensul “sutra spre deosebire de tantra”, sau studiile deschise spre deosebire de cele secrete.
 
Calea deschisă reprezintă de fapt o bază a căii secrete. Este foarte important să înțelegem calea deschisă, să o controlăm, să o asimilăm bine, pentru că fără ea căile tantrice nu vor funcționa.
 
Calea deschisă, în sine nu este suficient de intensă, și nu pentru că ea nu funcționează, ci pentru că ea durează mult timp. Ea funcționează pentru că Buddha a transmis-o ca fiind un mijloc de a ajunge la Nirvana, de a ajunge la iluminare.
 
Această cale poate să dureze trei Kalpa. Kalpa înseamnă eon sau eră, şi reprezintă de ani.
 
Se spune că lui Buddha i-au trebuit trei eoni ca să ajungă la iluminare. Și dacă acest lucru ia trei eoni, din punctul meu de vedere este ceva care nu merge, pentru că nu am timp să aștept atât de multă vreme, şi bineînțeles nici cei care doresc să ajungă la iluminare nu au timp de așteptat.
 
Cum ne putem amplifica karma?
 
Există două moduri de a ne amplifica karma, despre care vom vorbi mai târziu pe larg şi care sunt:
 
1. Primul lucru la care deja ne-am referit, care diminuează forța unei binefaceri este faptul că mintea noastră este plină de ignoranță = nu ne înțelegem realitatea.
 
De aceea cu cât se va aprofunda înțelegerea realității noastre, cu cât vom învăța mai mult, cu atât ne vom dezvolta înțelepciunea (sherab) care va fi antidotul ignoranței, cu cât va crește înțelepciunea, ignoranța se va diminua, iar puterea binefacerilor noastre făcute din înțelepciune se va amplifica.
 
Deci primul mod este de a învăța, de a aprofunda și de a intensifica viziunea corectă a realității, înțelegerea vacuității. Bineînțeles că școala Abhidharmakosha, ce face parte din Hinayana, nu vorbește de vacuitate ci de realizarea lipsei de sine.
 
Noțiunea de vacuitate este folosită numai de către școlile care fac parte din Mahayana.
 
Vacuitatea celor trei sfere
 
Atunci când faceți o faptă bună, de exemplu dăruiți ceva sau faceți fapte de caritate, este foarte important să vă amintiți de vacuitatea implicată în acțiunea efectuată, în sensul că cel care dăruiește, cel care primește şi fapta în sine sunt goale de orice natură de sine, sunt goale de orice existență proprie de sine.
 
Dacă eu dau o carte cuiva, ce am făcut?
 
Am luat un obiect care a fost lângă mine și l-am dat celuilalt. Deci deplasarea acestui obiect se numește faptă bună.
 
Dacă voi face invers, voi lua cartea de pe masa cuiva și nu l-am anunțat, nu i-am spus lui nimic și am pus-o pe masa mea, ce am făcut în această situație? Am furat.
 
În ambele situații nu am făcut altceva decât să deplasez un obiect dintr-un loc în altul.
 
Prima faptă a fost considerată ca una bună iar a doua ca una rea. Care este diferența?
 
În ambele fapte a fost implicată mutarea. Vă voi lăsa pe voi să vă gândiți şi să găsiți răspunsul, şi vă voi da un indiciu: ambele fapte sunt goale de orice existență proprie de sine.
 
Este foarte important atunci când faceți un lucru bun, pozitiv, să vă amintiți de vacuitatea celui care dă, a celui care primește şi a obiectului în sine.
 
Desigur că această înțelegere nu se aplică numai unei fapte de generozitate, ci se aplică tuturor faptelor.
 
Orice lucru pe care îl veți face, chiar dacă vă păstrați o conduită morală, sau dacă evitați să vă enervați sau dacă veți spune vorbe bune cuiva, acesta va fi gol de orice natură.
 
În budism, cel care dă, cel care primește şi fapta săvârșită se numesc cele trei sfere ale faptei. Cu cât ne vom reaminti mai mult vacuitatea celor trei sfere, cu atât se va amplifica karma faptei.
 
Dedicarea
 
2. Al doilea aspect care amplifică fapta, care o face să fie pozitivă, mai intensă, este dedicarea.
 
Dacă vom face o faptă bună și cu asta am terminat, energia ei se va diminua și se va disipa. Ceea ce noi dorim este de a ne crea obișnuința de a dedica faptele bune pe care le-am făcut, iluminării noastre și a celorlalți.
 
După cum știți, la sfârșitul fiecărei lecții spunem:
 
gewa di kyewo kun
gewa di kyewo kun
 
Gewa înseamnă fapta bună, pe care o dedicăm.
 
Datorită faptei mele bune
Pe care am făcut-o chiar acum,
 
Fie ca toate ființele
Să-și desăvârșească
Colecția de merite și înțelepciune.
 
Și astfel, să dobândească
Cele două corpuri sublime
Ce numai din cele două se înfăptuiesc.
 
Cui dedicăm fapta? Atunci când spunem: Și astfel, să dobândească, cele două corpuri sublime, intenționăm ca toate ființele să ajungă la iluminarea lui Buddha.
 
Această dedicație, fie în cuvinte, fie în gând, va trebui să însoțească orice binefacere pe care o facem.
 
• dacă veniți la o lecție de dharma şi vă petreceți timpul ascultând – la sfârșitul acesteia o vom dedica.
• dacă vă faceți temele – dedicați.
• dacă traduceți un material din engleză cuiva care nu înțelege bine aceasta limba – dedicați.
• dacă ajutați pe cineva să-şi facă temele – dedicați
• dacă ajutați pe cineva să corecteze lecțiile și textele – dedicați
• orice faptă bună, chiar dacă nu este legată de dharma – dedicați fapta iluminării voastre, a bunăstării și iluminării celui căruia îi dedicați.
 
Este foarte important să dedicați fapta scopului suprem.
 
Dacă spunem : „fie ca datorită faptului că te-am ajutat, să nu mai știu de lipsuri“, în termenii unui practicant dharma, este o dedicație pentru un scop mărunt.
 
Deci nu voi trăi în lipsuri, și ce va fi după aceea? Și cum rămâne cu celelalte feluri de suferințe ale mele şi a celuilalt?
 
Noi dorim să mergem la scopurile cele mai înalte, pentru că dacă le vom realiza, toate celelalte se vor rezolva de la sine. În lumea lui Buddha nu există lipsuri.
 
Ceea ce dorim este să începem să dedicăm în mod permanent fiecare faptă pe care o facem în scopul iluminării noastre și a celuilalt.
 
Poate că la început când facem binefaceri nu ne vom aminti să le dedicăm, dar dacă ne vom antrena, încet, încet, dedicația va veni automat. Cu cât procesul se va accelera, rezultatele vor începe să curgă în viața noastră.
 
Definiția faptei negative, rele
 
nammin yi mi-ongway le ni mi-gewa
nammin yi mi-ongway le ni mi-gewa
 
Nammin = rezultat karmic
Yi mi-ongwa = neplăcut, nedorit
Le = faptă, karma
Ni = cuvânt de legătură
Mi gewa = faptă rea
 
Definiția este următoarea: o faptă negativă sau o faptă rea este cea ce va da un rezultat karmic neplăcut și de nedorit.
 
Ceea ce este interesant în cele două definiții, este că nu există nici un fel de critică. Nu vine nimeni să spună: asta ai făcut bine și asta nu ai făcut bine. Nu există cineva din afara noastră care să ne critice.
 
Criteriul a ceea ce este bun și a ceea ce este rău depinde numai de noi, nu există nimic în afară de noi. Binele ne va aduce binecuvântarea și nouă, şi celorlalți, iar răul va provoca suferința noastră, și suferință celorlalți.
 
Întrebare despre eutanasie
 
Întrebarea este dacă cineva care suferă, este în chinurile bolii şi ne roagă să-i punem capăt zilelor, iar noi din dorința de a-l ajuta îi îndeplinim ruga. Acest fapt este bun sau rău?
 
După definiția dată, fapta bună sau rea este determinată de rezultatul care va veni. Dacă vom omorî pe cineva, chiar dacă intențiile noastre sunt bune, acest lucru ne va aduce în viitor suferință, ori în această viață, ori în următoarea, ori în alte vieți.
 
Problema noastră este că avem vederi înguste. Deoarece trăim în samsara suntem limitați, nu putem vedea întregul tablou.
 
Legile karmice fac parte din realitatea foarte ascunsă (ascunsă foarte adânc). Le vom dezbate pe larg în cursul 4 [cursul ACI 4].
 
Există trei tipuri de realități: realitatea evidentă, ascunsă și foarte ascunsă. Numai Buddha poate să înțeleagă mecanismul karmei și să vadă simultan aceste realități.
 
De aceea înțelegerea noastră depinde de ceea ce Buddha ne-a învățat. Dacă el a spus că orice omor ne aduce suferință, va trebui să ne bazăm pe spusele lui.
 
Poate că noi nu vedem aceste lucruri, dar asta nu înseamnă că nu sunt corecte. Un iluminat vede absolut totul, vede simultan toate cele trei realități, de aceea tot ceea ce este legat de realitatea foarte ascunsă, vom trebui să ne bazăm pe autoritate.
 
Întrebarea se pune: pe cine ne putem baza și pe cine nu ne putem baza? Cine deține autoritatea și cine nu?
 
Buddha vine și ne spune : „Eutanasia vă va aduce suferință”.
 
De ce să-l credem, dacă simțim altfel? În acest caz, vom verifica dacă alte lucruri pe care Buddha le-a susținut sunt adevărate, cum ar fi descrierea suferinței.
 
Oare aceasta se aplică în viața noastră? Experiența noastră de viață confirmă această descriere?
 
Putem continua să ne uităm și la alte lucruri pe care le putem vedea, pe care le experimentăm și care țin de realitatea evidentă, și să le comparăm cu ceea ce Buddha a afirmat. Oare spusele lui sunt consistente? Sunt logice?
 
Și dacă spusele lui sunt valabile în majoritatea cazurilor, atunci și încrederea noastră va crește și în final se va ajunge la încrederea absolută.
 
Desigur că acest proces nu se întâmplă automat, ia timp și ar trebui să fie treptat, și în care va trebui să verificăm cu multă atenție corectitudinea căii, şi să nu credem orbește.
 
O altă întrebare se pune despre ce se va întâmpla cu cel suferind care a cerut să i se pună capăt zilelor?
 
Se vor întâmpla două lucruri:
1. Primul lucru este ca rugămintea celui suferind îmi va aduce suferință, şi în același timp cel care suferă își acumulează karma negativă pentru că mă face să cad în păcat.
2. În al doilea rând, dorința suferindului de a se sinucide, este o karmă foarte grea, deoarece cât timp trăim o viață de om:
          a) speranța de a ajunge la iluminare nu s-a stins
          b) iar omul când suferă, își consumă karma negativă, se curăță de ea. Și mai mult, este foarte posibil, ca suferința lui să fie ultimul lucru de care să se curețe în această viață și prin moartea lui să treacă într-o lume și mai bună. Prin întreruperea vieții, mai mult ca sigur va exista și mai multă suferință în cealaltă parte.
 
Bineînțeles că toate acestea nu avem cum să le vedem. Dar din motivele de mai sus, spunem că a lua viața cuiva din milă pentru suferința lui și dorința în sine de a fi omorât datorită chinurilor fizice, este o karmă negativă.
 
Cum se poate curăța karma negativă?
 
Există două moduri de a curăța karma negativă:
1. Ori prin a suferi
2. Ori prin a o purifica și a nu-i permite să se maturizeze.
 
A suferi este o cale automată. Dacă nu vom învăța cum să purificăm karma negativă, vom suferi.
 
Suferința curăță karma. Desigur că nu este recomandată o astfel de cale pentru că este foarte grea. Ceea ce se recomandă este de a învăța cum să neutralizăm semințele care stau în conștiința noastră, că ele să nu mai poată rodi.
 
Dacă ne întoarcem la situația în care vedem pe cineva care suferă, care se chinuie în dureri, atunci va trebui să căutăm să-i alinăm durerile pe orice cale care este legală și morală. Dacă voi reuși să-l ajut sau nu, este complet în afara controlului meu.
 
Dacă persoana are acea karmă de a suferi, indiferent de ce voi face, el va continua să sufere. Dacă karma lui negativă stă să se consume, atunci ajutorul meu va fi modul în care ea se va consuma.
 
Dacă karma cuiva de a fi sărac, de exemplu stă să se termine, atunci banii pe care îi dau, va fi modul în care ea se va termina […în care va scăpa de sărăcie…]. Dacă nu i se va termina karma de a trăi în lipsuri, nu contează câți bani îi voi da, nu va ieși din starea lui.
 
De aceea spunem că nu deținem controlul. Singurul lucru pe care pot să-l fac este atunci când este nevoie să ajut, voi merge și voi ajuta.
 
Dacă ne întoarcem din nou la definițiile faptelor bune și rele, binele și răul sunt determinate de rezultatele pe care ele ni le aduc.
 
Atunci când se spune în literatura budistă: „fă așa și nu așa,” nu se referă la faptul că:
Buddha a spus
Lama a spus
Așa scrie în carte
sau pentru că așa ne-a spus Biblia, ci pentru că dacă voi face într-un fel voi suferi și în alt fel nu voi suferi. Deci a face sau a nu face, sunt legate complet de rezultate.
 
Problema este că nu vedem întotdeauna rezultatele acțiunilor noastre. Și exemple evidente ale neînțelegerii şi ale ignoranței noastre sunt modul în care ne referim la cauze şi efect.
 
          1. De exemplu îmi pun nemulțumirea pe seama cuiva care m-a mințit sau pe seama taxelor mari. Cu alte cuvinte ne aruncăm nemulțumirea pe spatele a ceva exterior nouă.
          2. Un al mod în care ne demonstrăm neînțelegerea este că uităm de nammin, adică uităm de timpul care trebuie să treacă de la cauză până la rezultat. De exemplu, dacă voi face o declarație falsă la impozite voi rămâne cu mai mulți bani. Această gândire este complet greșită, pentru că banii vin întotdeauna din semințele generozității, pe care le-am plantat în trecut, pe când declarația falsă plantează semințele lipsei, adică în viitor voi trăi în lipsuri.
          3. O altă modalitate este atunci când facem lucrurile cu jumătate de inimă. Dacă ne dorim rezultate bune va trebui să plantăm semințele bune pe parcursul întregului drum. Atunci când va trebui să îndeplinim o anume faptă, va trebui să acționăm cu toată inima, cu toată intenția și realizarea ei să fie cât mai perfectă.
 
Dacă vom face lucrurile pe jumătate, Lama Khen Rinpoche spunea:
 
Vrei rezultate neplăcute? Plantează cauze neplăcute.
 
Vreți ca rezultat eliminarea suferinței? Plantați semințele perfecte. Dacă o dată veniți la lecții de dharma și altă dată nu veniți, sau dacă veți face numai o parte din temele date și rezultatele vor fi conform cauzelor. Acesta este modul în care karma funcționează.
 
Karma neutră
 
Yi-ong yi mi-ong le shenpay le ni lungmaten
Yi-ong yi mi-ong le shenpay le ni lungmaten
 
Yi – ong = plăcut
Yi mi ong = neplăcut
Le = fapta
Shenpay le = diferită de celelalte
Ni = cuvânt de legătură, care
Lung ma ten = faptă neutră
 
Definiția este: Karma neutră, este fapta diferită de cele două, care dau un rezultat dorit sau nedorit.
 
Exemple de karma neutră:
          • când vin acasă obosit, și vreau să mă odihnesc, să mă liniștesc deschid televizorul și urmăresc o emisiune care nu este violentă dar nici stimulatoare. Acest lucru nu este nici rău nici bun, este neutru
          • când proiectăm ceva
          • sau când ne gândim la lucruri care nu au aspectul nici de bun, nici de rău. Gândurile neutre reprezintă majoritatea.
 
Atunci când facem fapte neutre, suntem adânc scufundați în ignoranță.
 
Pentru cel care a ieșit din ea nu mai există fapte neutre, ci numai fapte de binefacere, fapte pozitive. În tot acest timp în care facem lucruri neutre, suntem scufundați într-un fel de somn adânc, al ignoranței.
 
Partea B
 
 
Patru tipuri de fapte bune
 
1. Primul tip
Dundam gewa
 
Dundam = ultim, suprem
Gewa = fapta bună, binefacere
Deci dundam gewa înseamnă fapta bună supremă, ultima.
 
Ce înseamnă o faptă bună supremă?
 
Țin să reamintesc că suntem în școala Vaibhashika, iar conform acestei scoli fapta supremă este:
 
Tarpa
ཐར་པ་
 
 
care înseamnă libertate, eliberare și este sinonim cuvântului Nirvana.
 
Cu siguranță veți întreba ce fel de faptă este aceasta?
 
Fapta bună supremă nu este o faptă ci o stare în care au încetat toate afecțiunile mentale din curentul nostru de conștiință.
 
Poate că vi se pare ciudat că o stare mentală să fie considerată ca fiind o binefacere sau ca faptă bună cu implicații karmice. Așa cum vom vedea în continuare, fiecare stare mentală are implicații karmice, așa cum orice vorbă și faptă au implicații karmice, sursa lor fiind în gândire, de aceea fiecare gând își are implicațiile lui.
 
Într-un sens mai larg, chiar și starea mentală în care este creat gândul are implicațiile ei. Sunt stări mai bune sau mai puțin bune.
 
Conform școlii Vaibhashika, cea mai înaltă stare este Nirvana.
 
Este cea mai înaltă binefacere. Problema este că noi nu putem face această binefacere atâta timp cât nu vom ajunge acolo.
 
Fiecare tip de faptă are o metaforă. Deci prima faptă care este cea mai înaltă este comparată cu starea omului care este sănătos și zdravăn. Metafora este un om complet sănătos din punct de vedere fizic și psihic.
 
Faptele care sunt bune prin natura/esența lor
 
2. A doua faptă
 
Ngowo nyi kyi gewa
 
Gewa = fapta bună, binefacere sau act de binefacere
Ngowo = natură, esență
Kyi = al Nyi = el însuși sau natura lui proprie
Traducerea este o faptă care este bună în esența ei, sau o faptă care este bună prin însăși natura sa.
 
Al doilea tip se împarte în cinci categorii: trei rădăcini ale virtuții/ale binefacerii și două tipuri de gânduri de virtute/binefacere.
 
Cele trei rădăcini ale virtuții/ binefacerii
 
a. Fapta lipsită de dorință, de poftă, de pasiune, de râvnire.
 
Duchak mepa
Duchak mepa
 
Cu toate că noțiunea pare ca fiind ceva negativ, ceva care lipsește, ea este de fapt activă şi nu pasivă. Atunci când ne referim la cele trei rădăcini, ne referim la faptul că ele sunt opusul celor trei otrăvuri.
 
Dacă prima otravă este dorința atunci rădăcina binefacerii este lipsa dorinței, a poftei. Așa cum am spus deși fapta are un nume negativ, ea în sine este pozitivă.
 
Ea este un factor mental care există și este activ în mintea celui care face acte de binefaceri.
 
Într-un anume sens acest factor este un antidot la otrava dorinței, a poftei. Și dacă dorința, pofta, patima, provin din ignoranța noastră, provin din neînțelegerea motivului pentru care dorim atât de mult un anume lucru, lipsa dorinței este o forță pozitivă care ne determină să acționăm spre binele altora.
 
De exemplu: dacă acționez din ignoranță, atunci când văd într-o vitrină ceva frumos , îmi voi spune ” trebuie să-l cumpăr neapărat, musai să-l am în salon”.
 
Atunci voi încerca să fac totul ca să-l obțin, călcând peste etica morală, inclusiv taxele fiscale.
 
Toate aceste acțiuni provin din ignoranță şi demonstrează faptul că nu înțelegem care este sursa obiectului.
 
Nu înțelegem că singura cale de a întâlni un obiect frumos în viața noastră este pentru faptul că am făcut acte de generozitate în trecut, că am fost generoși față de alții.
 
Este singura modalitate în care atunci când asemenea semințe vor rodi, roadele vor fi sub forma a ceva atractiv, de dorit. Atunci când vom face ceva negativ pentru a obține lucrul dorit, demonstrează faptul că nu înțelegem sursa din care provine, credința că el nu depinde de noi, că vine din afara noastră.
 
Cu cât ignoranța noastră se va diminua, dorința provenită din ignoranță se va micșora, cu atât lipsa dorinței se va amplifica, crescând înțelepciunea noastră. În consecință vom sădi semințe pozitive și astfel ne acumulăm karma pozitivă.
 
b. Fapta lipsită de ură, lipsită de aversiune.
 
Shedang mepa
Shedang mepa
 
A doua otravă care ne activează este ura, aversiunea, repulsia, dușmănia, dezgustul.
 
Cu alte cuvinte putem spune că a doua otravă ar fi aversiunea noastră față de lucrurile neplăcute, urâte, sâcâitoare, care ne enervează.
 
Multe lucruri facem în viața noastră ca să ne debarasăm de lucrurile neplăcute. Aproape tot ceea ce se scrie în ziare sunt fapte ale celor care s-au debarasat de lucrurile care nu le conveneau.
 
Lama Dvora pomenește un caz petrecut în Statele Unite care apăruse în ziarul New York Times. Un bărbat își omorâse soția gravidă pentru că el avea relații cu altă femeie. Acesta a fost modul în care s-a debarasat de nevastă-sa pentru că îl încurca pentru a trăi cu altcineva. Aceasta este otravă.
 
Acest lucru demonstrează neînțelegerea provenienței rezultatelor nedorite în viață. Datorită înțelegerii greșite a realității noastre, acționăm împotriva unui obiect care este înșelător, fals, ce există în afara noastră. Și ca rezultat, acumulăm karmă negativă care ne va aduce numai suferință în viitor.
 
Bineînțeles că reacția naturală a noastră este de a-l condamna pe criminal.
 
Conform budismului, din locul în care ne aflăm nu trebuie să condamnăm sau să judecăm pe cineva după faptele lui, pentru că nu știm ce l-a determinat să le facă. Dar da, putem să-i judecăm acțiunile după înțelegerea noastră a legilor karmice.
 
Buddha a spus următoarele: “Atâta timp cât nu ești ca mine, nu ai voie să judeci pe nimeni, pentru că vei da complet greș.“, el se referă la faptul că atât timp cât nu avem putința de a citi gândurile celuilalt, nu avem nici cea mai mică idee despre ce îl determină să facă ceea ce face.
 
Deci nu vom condamna pe nimeni. Ne dăm seama că această persoană care a luat viața unei femei și a fătului ei, îi va aduce multă suferință în viitor. Ceea ce putem face și este de datoria noastră, este să oprim pe cineva atunci când îl vedem că încearcă să comită ceva rău.
 
Putem condamna o faptă rea în funcție de înțelegerea legilor karmice, dar nu-l vom condamna pe cel care o face, și ne vom păstra compasiunea pentru acesta pentru că știm că va suferi din greu.
 
Întrebarea este dacă un stat are dreptul să pedepsească, conform budismului.
 
Răspunsul este că existența legilor ne protejează de situații barbare. Ce fel de pedeapsă trebuie dată?
 
Răspunsul are două laturi. Dacă pedeapsa este de a împiedica un criminal să mai ucidă, atunci va fi nevoie de ea. Dar dacă pedeapsa este condamnarea la moarte, aceasta este karma negativă pe care statul o acumulează. În budism nu este acceptată condamnarea la moarte.
 
Asta este în teorie, în realitate cel care a comis o crimă poate fi prins și pedepsit sau prins și să nu primească pedeapsă sau să nu fie prins și deci nu va fi pedepsit.
 
Ceea ce se va întâmpla cu un criminal depinde numai de karma lui. Statul și sistemul lui de legi vor face ce vor face, dar în final, totul stă în karma făptașului care îl va constrânge să facă pușcărie sau nu. Pot fi situații în care cineva poate fi încarcerat pentru fapte care nu le-a comis, și acest lucru este o karmă care rodește.
 
Opusul urii sau al aversiunii, este lipsa urii / aversiunii. Este acea stare în care înțelegem că orice situație neplăcută care ni se întâmplă în realitatea noastră este rezultat al semințelor negative sădite în trecut. De aceea reacția noastră în fața unei situații nedorite nu va fi aversiunea / repulsia / ura.
 
Este oare un fel de sadism în toate acestea? Nu , desigur că nu, nimeni nu vrea să sufere.
 
Budiștii practică tocmai pentru a ieși din suferință. Este foarte important să avem o atitudine corectă și înțelepciune față de suferință și să înțelegem că suferința provine numai și numai din acțiunile noastre trecute, iar atunci când suntem puși în fața unor situații neplăcute, nu vom mai reacționa cu ură, repulsie, dușmănie sau aversiune față de cel din fața noastră sau la fenomenele ivite.
 
Dacă nu am reușit să ne purificăm fapta negativă, va trebui să suportăm între timp consecințele ei. Și față de tot ceea ce apare în prezent nu mai avem ce face.
 
Este extrem de important de a nu mai reacționa în mod agresiv, cu ură, cu aversiune.
 
În literatura budistă există multe istorioare. Una dintre ele este despre regele Kalinga.
 
Se spune că soția lui, regina a plecat într-o dimineață să se plimbe prin pădure fiind însoțită de servitorii ei. Cum mergeau ei prin pădure, întâlniră un călugăr budist.
 
Deoarece regina era foarte interesată de budism, îngenunche în fața lui și îl rugă să-i dea o lecție de dharma.
 
Puteți să vă imaginați scena în care regina stă îngenunchiată, cu capul plecat în fața călugărului și în aceeași clipă apare regele călare, care vede acest tablou, nu-l înțelege corect şi poruncește soldaților săi să-l rănească pe călugăr.
 
Povestea spune cum soldații îi taie călugărului rând pe rând organele. Călugărul întins pe jos şi cu corpul ciopârțit, cu toate că era în chinurile durerii, nu-l condamnă și nu-l urî pe rege, pentru că înțelegea de unde îi vine suferința.
 
De unde știm noi ce gândea acel călugăr în clipele durerii? Știm acest lucru pentru că povestea a fost zisă de Buddha, el a spus: “acel călugăr am fost eu într-o viață anterioară”.
 
Desigur că în această poveste călugărul era foarte înaintat spiritual, deoarece știa foarte bine că unicul motiv în care o asemenea suferință putea să se abată asupra lui, era că a semănat în trecut sămânța acestei suferințe.
 
c. A treia faptă este lipsa ignoranței.
 
Timuk mepa
Timuk mepa
 
Lipsa ignoranței este de fapt înțelepciunea, deci înțelepciunea este antidotul ignoranței.
 
Să revenim puțin asupra celor trei otrăvuri care sunt reprezentate în roata vieții sub forma de animale.
           – ignoranța este prezentată sub forma unui porc, și se află exact în mijlocul tabloului.
          – ura este reprezentată sub formă de șarpe,
           – iar dorința este sub formă de cocoș sau de porumbel.
 
Șarpele și porumbelul sunt desenați că ieșind din gura porcului, adică otrava dorinței și a urii, ambele provin din otrava ignoranței. Deci lipsa dorinței și a urii își au sursa în lipsa de ignoranță, adică în înțelepciune.
 
Oare nu trebuie să ne dorim nimic? Înseamnă oare că ceea ce vreau nu este bun? Oare este bine să nu vrem nimic? Sau poate nu este bine să nu ne dorim nimic?
 
Este foarte important ca lucrurile să fie clare și să nu rămână confuze.
 
Oamenii cred că a nu dori înseamnă să nu vrem nimic. Nu este acesta sensul.
 
Este foarte clar că nu dorim să suferim și nici ca alții să sufere. Noi dimpotrivă dorim să fim fericiți și să-i facem și pe ceilalți fericiți. Trebuie să facem diferența între dorința ce provine din ignoranță şi dorința ce provine din înțelepciune.
 
Cum putem să diferențiem una de alta? Dorința provenită din ignoranță mă va face să comit infracțiuni, mă va împinge să fac fapte negative pentru a obține ceea ce vreau.
 
Dorința care provine din înțelepciune, niciodată nu mă va împinge să fac ceva rău, pentru că îmi dau seama că nu-mi aduc nici mie fericirea și nici celorlalți.
 
Același lucru este valabil și pentru aversiune, repulsie sau ură. Ura care provine din ignoranță mă va împinge la omor.
 
Aversiunea care vine din înțelepciune va spune: am să fac tot ceea ce am să pot ca să evit suferința prin înțelegerea înțelepciuni și prin compasiune.
 
Respectul de sine și respectul față de alții
 
Vom trece acum la cele două gânduri de binefacere. Acestea se află în mintea noastră de fiecare dată când dorim să facem un act de binefacere.
 
d. Rușinea
 
Ngotsa
 
Traducerea cuvântului este: rușinea.
 
Lama Dvora a preferat să traducă respectul de sine.
 
Ngotsa este un factor prezent în mintea noastră care mă împiedică să fac o faptă negativă datorită respectului de sine, chiar dacă cineva mă vede sau nu mă vede.
 
Adică nu-mi voi permite să fur ceva dintr-un magazin, de exemplu, chiar și dacă nu mă va prinde cineva. Și asta datorită și a respectului de sine, și datorită faptului că știu bine această faptă va semăna obstacole pe drumul iluminării și îmi va provoca suferință.
 
e. Atitudinea față de ceilalți sau respectul față de ceilalți.
 
Trelyu
Trelyu
 
Același lucru ca și mai înainte, numai că de data asta ne vom referi la ceilalți.
 
Trelyu este un factor în mintea noastră care ne împiedică să facem o faptă negativă, datorită respectului nostru față de ceilalți sau datorită grijii noastre pentru ceilalți.
 
Dacă mă vede cineva că fac ceva rău și el știe că eu sunt budistă și că mă ocup de dharma atunci el se va îndepărta de dharma. În acest caz voi fi foarte atent cum voi apărea în ochii celorlalți, ce impresie fac altora.
 
Dacă primul factor a fost să evit de a face ceva negativ pentru că îmi este rușine de mine, al doilea este că îmi este rușine de ceilalți în sensul pozitiv al cuvântului, datorită respectului față de mine însămi și datorită respectului meu față de alții.
 
Dacă vom deveni mai conștienți față de cei doi factori, vom realiza ce rol important joacă acestea în deciziile noastre de a acționa într-un fel sau altul.
 
Ceea ce dorim este să le consolidăm prin practică. Și în cele din urmă, acest lucru va duce la schimbarea comportamentului nostru, a caracterului nostru, apropiindu-ne tot mai mult de iluminare.
 
Una dintre cele mai bune fapte pe care le putem face din punct de vedere karmic este aceea în care suntem pe punctul de a comite un lucru negativ, de a denigra pe cineva în fața altora, de exemplu și ne abținem să facem acest lucru.
 
A ne stăpâni pornirile de a acționa în detrimentul celorlalți este o faptă deosebit de puternică din punct de vedere karmic. În felul acesta ne amplificăm în conștiința noastră actele de binefacere.
 
Am vorbit înainte despre faptul că fiecare tip de faptă are câte o metaforă. Dacă fapta bună supremă, Nirvana, a fost comparată cu un om sănătos și viguros, fapta bună prin însăși natura ei este comparată cu plantele medicinale, care prin natura lor sunt o binecuvântare şi sunt folositoare sănătății.
 
Un mediu bun mintal
 
Trecem acum să vorbim despre al treilea tip de faptă bună.
 
3. Fapta care este bună datorită circumstanțelor mentale.
Tsug den
 
Vom vedea în continuare cum nivelul faptelor bune începe să scadă. Dacă am început să vorbim despre fapta bună supremă și am continuat cu fapta care este bună prin însăși natura ei, acum vom începe să ne îndepărtăm puțin și vom discuta despre faptele care sunt bune datorită circumstanțelor mentale.
 
Ce înseamnă asta?
 
Am să vă dau un exemplu: Am de gând să construiesc un spital, iar pentru acest lucru voi începe să plănuiesc cum am să fac asta. Mă voi gândi cum să strâng fondurile necesare, cum voi executa etapele proiectului și în același timp îmi voi aminti permanent motivele pentru care fac asta: doresc să ușurez suferința celor bolnavi.
 
Pe toată perioada în care voi acționa în această direcție, corpul și mintea mea vor trece prin tot felul de stări afective: mi-e bine, nu mi-e bine, mi-e frig, mi-e cald, voi câștiga mai multă experiență şi cunoaștere, voi înțelege mult mai multe lucruri în urma reflectării asupra lor.
 
Toate acestea sunt factori mentali care se vor petrece în mintea mea în timpul organizării proiectului.
 
Noi spunem că toți acești factori care îmi însoțesc mintea, vor primi nuanța intenției mele bune de a face ceea ce fac.
 
Ca şi când ele ar primi culoarea faptei.
 
Deci vom spune că acești factori sunt factori însoțitori, care există tot timpul în mintea mea, dar care datorită faptului că sunt preocupat în mod conștient de plănuirea și organizarea unei acțiuni de caritate, acest lucru va nuanța toți acești factori.
 
De aceea spunem că acești factori sunt fapte bune datorită circumstanțelor; nu ele în sine ci datorită circumstanțelor, a faptului că ele coexistă în aceeași minte în care se află acum o intenție atât de pozitivă.
 
Metafora faptei care este bună datorită circumstanțelor este a apei folosite în prepararea amestecului de plante medicinale.
 
Acest lucru vine puțin din medicina tibetană. Medicamentele pe care le primește pacientul sunt pastile făcute din plante medicinale, care sunt zdrobite și amestecate în apa caldă.
 
Acestea se lasă un timp să se dizolve în apă caldă după care se bea apa. Deci fapta care este bună datorită circumstanțelor este ca apa în care s-au amestecat plantele medicinale.
 
Intenţia
 
4. Fapta care este bună datorită intenției.
Kun long
 
Acest cuvânt înseamnă intenție, cuvânt care este foarte important în budism.
 
Și de ce este important cuvântul? Pentru că intenția este foarte importantă. Intenția are un rol foarte important în tot ceea ce este legat de karma.
 
La ce ne referim? Ne referim la orice act de acțiune și de exprimare. Toate faptele și modurile de exprimare sunt bune datorită intenției implicate.
 
Este oare vorbirea o faptă bună? Vorbirea este un fenomen fizic, în care se scot sunete care provin din vibrația coardelor vocale. Sunetele nu sunt nici bune şi nici rele, în sine. Ceea ce face ca vorba să fie bună este numai intenția care o însoțește.
 
Sunt situații în care pot spune ceva cu intențiile cele mai bune , și cel de lângă mine să se simtă jignit de ceea ce i-am spus.
 
Ce demonstrează acest lucru? Demonstrează faptul că nu avem nici un control asupra rezultatului sau a efectului creat.
 
Sigurul control pe care îl deținem este numai asupra intenției noastre, iar rezultatul faptei va fi conform karmei celui ce aude ceea ce am spus.
 
Dacă el a avut karma care să rodească într-un mod neplăcut, atunci indiferent de ceea îi spun, el va auzi ceva neplăcut. Deci o faptă este bună dacă intenția cu care o fac este bună.
 
Vă voi povesti ceva din folclorul budist. Budismul a ajuns la noi din ţări în care vânturile sunt puternice – musoni și cu ploi torențiale.
 
Se spune că o dată un călugăr mergea pe drum și zări o statuie a lui Buddha ce fusese ridicată pe marginea drumului.
 
Cum ploua torențial, călugărul își spuse: „O, stă aici Buddha și este tot ud de ploaie”. Datorită respectului lui față de Buddha, și datorită respectului față de orice reprezentare a lui Buddha își spuse: „Trebuie să-l protejez”. Dar cum nu avea nimic pe el în afara robei de călugăr , pe care nu o putea da jos datorită legilor de călugăr și sandalele uzate pe care le avea în picioare, își scoase sandalele și acoperii capul lui Buddha.
 
Datorită intenției lui de a-l proteja pe Buddha, fapta lui a fost bună. După câteva zile, ploaia s-a terminat și un alt călugăr trece pe drum, vede statuia lui Buddha și spune: „Cine o fi fost idiotul care să pună sandale uzate pe statuia lui Buddha?”
 
După care dădu sandalele jos. Desigur că și fapta acestui călugăr este o faptă bună. Acțiunea de a pune sau de a coborî este goală în sine, şi numai intenția o va face să fie bună sau nu.
 
Metafora faptei care este bună datorită intenției este următoarea: o mamă bea apă cu amestecul de plante medicinale, după care își alăptează copilul.
 
Laptele care este sub efectul tămăduitor al plantelor medicinale este comparat cu fapta care este bună datorită intenției.
 
La ce ne referim? Ne referim aici la faptul că spusele şi faptele sunt la capătul mai îndepărtat al unei fapte bune, ele sunt un rezultat.
 
După ce am numit toți factorii unei fapte bune care se află în conștiința noastră: lipsa dorinței, lipsa urii, lipsa ignoranței, respectul față de mine însumi, respectul față de ceilalți, circumstanțele pozitive ale minții noastre, în final ne formăm intenția care va conduce la efectuarea faptei.
 
Deci fapta se află în capătul cel mai îndepărtat în această progresie karmică. Ea este ca și laptele care curge din pieptul mamei care a băut amestecul de plante medicinale.
 
Care este cel mai mare rău/necaz?
Este de a rămâne prinși în samsara.
 
Tot ceea ce am spus legat de faptele bune, este similar cu ceea ce este legat de faptele rele, negative. Nu vom intra în detalii pentru că puteți și singuri să le completați.
 
Mă voi referi la un singur lucru și anume la opusul faptei supreme. Fapta negativă ultima, supremă, este de a rămâne în samsara.
 
Ceea ce vrem să spunem este următoarea: datorită faptului că trăim cu toții în samsara, viața pe care o ducem este fapta rea supremă.
 
De ce viața în sine este o faptă negativă supremă? Deoarece atunci când ne ducem existența în samsara, toate înțelegerile noastre sunt greșite; toate faptele noastre își au sursa în ignorantă, semănând semințele suferinței.
 
În fiecare clipă în care continuăm să trăim în samsara, semănăm semințele prelungirii samsarei, şi prin urmare acest fapt este faptul cel mai rău.
 
Încă o dată, noi spunem că această faptă nu este una în sensul întreg al cuvântului, ci figurează nominal. Similar cu ceea am spus despre Nirvana, dorința noastră, bineînțeles, este de a ieși din samsara. De aceea orice acțiune în acest sens este o faptă pozitivă, o faptă bună.
 
Comparațiile faptelor rele de orice tip sunt aceleași cu cele pe care le-am descris pentru faptele bune, numai că în loc de plante medicinale se vor folosi plantele otrăvitoare.
 
Cum putem acumula karma bună şi cum să evităm karma suferinței?
 
Atunci când vorbim despre karma, despre fapte rele sau bune, se pune întrebarea ce acțiuni duc la acumularea karmei pozitive şi care sunt cele care acumulează karma negativă?
 
Conform maestrului Vashubandu, există în curentul nostru de conștiință 84000 de fapte negative pe care le putem face.
 
Dintre acestea sunt zece cele mai importante. De ce sunt atât de importante?
 
Pentru că ele se regăsesc în fiecare dintre noi. Cu toții le avem într-o formă sau alta. Și dacă nu le avem sub o formă activă, atunci ele există sub formă de semințe pe care le purtăm în curentul nostru de conștiință.
 
Acestea sunt cele zece precepte: trei legate de corp, patru de vorbire și trei legate de minte.
 
Este deosebit de important să le cunoaștem pentru a evita să le facem.
 
În continuare le vom denumi pe scurt, iar în lecția viitoare vom vorbi despre implicațiile lor, și ce suferințe vom îndura ca rezultat al acestora.
 
Cele zece precepte de eliberare
 
Primele trei sunt legate de corp:
 
1. Crima, omorul
 
Sok chu
Sok chu
 
Prima faptă este de a ucide. A ucide orice ființă vie, inclusiv sinuciderea și avortul.
 
Conform budismului fătul/embrionul, intră în categoria de ființă vie care are potențialul de a ajunge la iluminare. De aceea avortul este considerat ca o faptă foarte gravă.
 
Plantele nu intră în această categorie, cu toate că sunt o formă de viață, deoarece nu dețin mintea pe care o au ființele vii in sensul liberului arbitru și în sensul incapacității lor de a ajunge la iluminare.
 
Aici intră și discuția pe care am avut-o în legătură cu întreruperea vieții datorită compasiunii. Orice act de a ucide are karma de a aduce suferință. Opusul uciderii este apărarea vieții.
 
2. Furtul
 
Majin len
Majin len
 
Cuvântul înseamnă a lua ceea ce nu este permis.
 
Aceasta este o categorie foarte largă, în care intră: a lua ceva care nu este dat în mod liber, a lua ceva care nu este dat în mod clar sau a lua ceva fără să primim permisiunea celuilalt.
 
Ngotsa, respectul de sine joacă aici un rol foarte important, adică nu-mi voi permite sub nici o formă de a lua ceva ce nu este al meu pentru că știu că acest lucru îmi va aduce numai suferință și mă va îndepărta de iluminare
 
. 3. Comportament sexual neadecvat:
 
Lokyem
Lokyem
 
Este vorba în principiu de adulter, adică a întreține relații sexuale cu persoane care sunt implicate în alte relații sau a întreține relații sexuale cu altcineva atunci când eu deja am relații cu cineva.
 
Și nu este nevoie neapărat de un contract de căsătorie.
 
Sunt multe lucruri care intră în această categorie cum ar fi: întreținerea de relații sexuale cu rude, cu minori, relații sexuale în prezența unei reprezentări a lui Buddha, și încă multe altele.
 
Următoarele patru precepte sunt legate de vorbire.
 
4. Minciuna
 
Dzun ma
Dzun ma
 
A minți înseamnă: orice situație în care lăsăm în mod conștient o impresie falsă, incorectă.
 
Dacă în mod conștient lăsăm impresie greșită chiar și atunci când nu am spus cuvinte greșite, asta înseamnă minciuna.
 
Dacă, de exemplu, exagerăm când ne scriem CV-ul, acest fapt intră în categoria minciunilor. În măsura în care deținem controlul, înțelegerea și conștientizarea, va trebui să evităm de a lăsa impresii false, fie în mod direct sau fie în mod indirect.
 
5. Vorbirea care dezbină
 
Trama
Trama
 
Sau vorbirea în care separăm oamenii.
 
Aceasta este o formă negativă de comportament pe care o avem cu toții.
 
De exemplu, când vorbim cu cineva, discuția începe să alunece spre o terță persoană. Prietenul meu îmi spune: știi că, el are idei originale, iar eu îi răspund: da, dar….
 
Acest dar deja va trebui să aprindă beculeţul roșu dând o impresie puțin negativă, care să-l îndepărteze ușor pe prietenul meu de a treia persoană.
 
Deci vom trebui sa fim atenți la discuțiile pe care le facem cu alții pentru că foarte ușor alunecăm pe panta de a dezbina.
 
6. Vorbirea aspră, dură, necuviincioasă, fără bun simț, țipete, mustrări.
 
Tsik tsub
 
 
Vorbirea nu trebuie sa fie neapărat pe un ton ridicat, și poate chiar spunem lucrurile care trebuie dar cu intenții negative, iar cine aude, aude.
 
7. Vorbirea inutilă, fără sens.
 
Tsik kyel
Tsik kyel
 
În această categorie intră discuțiile inutile, despre sport, politică, despre subiecte care nu ne aduc nici un beneficiu, în care nu avem nici o influenta asupra lor.
 
Una dintre formele grave ale acestui tip de vorbire este de a spune rugăciunile fără nici o intenție, doar a mormăi cuvintele.
 
Următoarele trei precepte sunt legate de minte şi anume:
 
8. A râvni, lăcomia
 
Nabsem
Nabsem
 
Dacă cineva are ceva frumos, atunci îl vreau și eu. Dacă cineva a fost promovat în muncă, mă întreb de ce nu am fost eu promovat. Ca rezultat al acestor gânduri voi acționa în sensul că ceilalți să nu reușească.
 
9. Rea voință, intenție ostilă
 
Nu sum
Nu sum
Nu sem are două componente și anume:
1. Primul este a te bucura de răul altuia – când cineva s-a lovit sau când cineva suferă sau nu reușește în ceva ne bucurăm de necazul lui.
2. A doua componentă este invidia – când cineva a reușit să facă în sfârșit ceva, noi în loc să-l încurajăm, nu ne bucurăm de succesul lui.
 
10. Concepția greșită
 
Lokta
Lokta
 
Sensul acestei noțiuni, în principal este a nu crede în legile karmice, a nu crede că există vreo legătură între ceea ce facem și realitatea noastră, a nu crede în cauzalitate în mod corect și a nu crede în existența vieților viitoare.

 

Lecția 2 – ACI 5

Cursul 5 – Cum funcționează karma

înapoi la curs, ACI 5

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 
Subiectul cursului nostru este capitolul patru al textului Abhidharmakosha, capitol dedicat în întregime karmei.
 
Acest text începe cu următoarea frază:
 
Le le jikten natsok kye
Le le jikten natsok kye
 
Primul Le înseamnă karma. Sensul cuvântului karma este fapte. Când ne referim aici la fapte ne referim la gând, vorbă şi acțiune. Al doilea le, chiar dacă este scris ca şi primul în limba tibetană are cu totul alt sens şi anume din. Traducerea cuvintelor Le le este: din karma.
 
Întrebarea următoare este: Care este sensul cuvântului lume?
 
Cuvântul jikten este format din două silabe şi anume jik şi ten
Jik înseamnă a distruge, iar
Ten înseamnă baza.
 
Care este legătura dintre lume, bază şi a distruge?
 
Dacă țineți minte, primul capitol din Abhidharmakosha se referă la cine sunt cei care suferă, unde suferă şi cum suferă, iar capitolul patru se ocupă în întregime de lumea suferinței. Lumea suferinței este o lume care merge spre distrugere, o lume care se ridică şi apoi se ruinează, şi din nou se ridică şi din nou se ruinează. Cu alte cuvinte lumea fenomenelor este tranzitorie. Cuvântul lume în limba tibetană exprimă această însușire a ei, în care totul este trecător.
 
Cuvântul natsok este format din două silabe, na şi tsok şi înseamnă varietate sau diversitate.
Kye înseamnă creat sau născut.
 
Fraza este tradusă Diversitatea lumilor se naște din karma, cu sensul de lumi suferinde.
Deci putem spune că toată lumea în care trăim şi tot ceea ce este în ea vine din karma.
 
Când ne referim aici la lumea noastră, nu ne referim numai la lumea pe care o experimentăm ci la toate formele de existență, descrise de Buddha, pe care în mod normal nu le percepem.
 
Capitolele unu, doi şi trei ne descriu diverse forme de existență: de cele din infern, spiritele flămânde, zei şi semizei. Ele ne descriu și lumile de pe miliarde de planete, iar capitolul patru începe cu fraza : „toate aceste lumi de existență, fără excepție, vin din karma”.
 
Maestrul Vashubandu a ales să înceapă acest capitol din mai multe motive, unul dintre ele fiind de a dezbate şi alte concepții asupra lumii care existau la vremea respectivă în India, concepții care făceau parte din hinduism. Deoarece textul a fost transmis de entități iluminate, bineînțeles că el nu a fost destinat numai publicului indian.
 
Maestrul Vashubandu a fost un iluminat, el putea să vadă pe fiecare dintre noi, de aceea scopul acestei fraze este să răspundă necesităților noastre, necesitățile fiecărui elev dharma din orice moment.
 
Fiecare dintre noi am crescut în diverse idei, pe care le-am adoptat. În mare măsură am asimilat diverse idei şi opinii în legătura cu creația lumii.
 
În cultura noastră, Biblia ocupă un loc important. Ea ne explică cum s-a format lumea. Vom vedea mai târziu cum maestrul Vashubandu aduce argumente solide contra acestei teorii, purtând dispute cu cele trei concepții asupra lumii care erau răspândite pe vremea lui, dar care le avem și noi astăzi.
 
Cele trei concepții asupra lumii
 
1. Prima concepţie
Gyu Takpa
Gyu Takpa
Gyu înseamnă cauză
Takpa înseamnă invariabil
 
În limba tibetană când dorim să negăm ceva adăugăm cuvântul mi. Deci Mitakpa înseamnă variabil, temporar. Takpa înseamnă constant, permanent, care nu se schimbă.
 
Gyu Takpa împreună înseamnă cauza originală, cauza invariabilă.
 
Această concepție asupra lumii este asemănătoare concepției științifice de astăzi. Se știe că astrofizicienii au dezvoltat teoria Big Bang, care susține că a existat o explozie primordială, ea fiind cauza formării lumii noastre.
 
Când un budist aude acest lucru, va întreba imediat ce a determinat această explozie.
 
Deoarece din punctul lor de vedere acest lucru nu se poate întâmpla. Este imposibil ca ceva invariabil să creeze totul, și să nu fie cauzată de nimic. Această teorie a Big Bang-lui a început să fie modificată cu timpul, spunându-se că de fapt au existat o serie infinită de explozii.
 
2. A doua concepție
Tsowo
tsowo
 
Cuvântul înseamnă primar. Sensul acestui cuvânt este de energie primordială, sau o forță primordială care a creat lumea.
 
3. A treia concepție
Wangchuk
Wangchuk
Acest cuvânt înseamnă Dumnezeu, Creator, Entitate creatoare. Cuvântul Wangchuk este traducerea în limba tibetană a numelui Ishvara sau Indra.
 
În vechea Indie, Indra sau Ishvara era considerat ca fiind zeul suprem sau Dumnezeu.
 
Acestea sunt cele trei concepţii asupra lumii sau cauzele care au determiat apariţia lumii, concepţii cu care maestrul Vashubandu se află în dispută.
 
—————-
 
Cele trei concepții se pot împărți în două categorii:
 
          1. Prima şi a doua concepție, gyutakpa şi tsowo fac parte din categoria care consideră că apariția lumii se datorează unei cauze invariabile.
          2. A treia concepție, wangchuk consideră că formarea lumii se datorează unui creator, o ființă care se schimbă, care reacționează la ceea ce se întâmplă și care se schimbă odată cu timpul.
 
Deci creatorul apare în a treia concepție, cauzele primelor două concepții sunt legate mai mult de energii.
 
Care sunt argumentele contra primelor două concepții asupra lumii?
 
Dacă vom considera prima categorie ce atribuie formării lumii o cauză fixă, invariabilă, vom putea spune logic că dacă lumea ar putea fi creată într-o clipă dintr-o energie primordială, atunci nu vor putea exista schimbări în timp. Totul este creat într-un moment.
 
După cum știm, în viața noastră lucrurile se schimbă în permanență, ele se desfășoară într-un proces continuu, există cauze, există rezultate. Dacă atribuim lucrurilor o cauză care este invariabilă, fixă atunci tot sensul timpului va dispărea.
 
Sensul unui proces treptat sau a etapelor progresive, dispare. De aceea nu este logic sa spunem că formarea lumii se datorează unei cauze fixe, acest lucru nu corespunde experiențelor noastre de viață.
 
Dacă observăm lumea în care trăim, din experiențele şi impresiile noastre știm deja că există în permanență fluctuații în lume – sunt urcușuri şi coborâșuri, progres şi declin, lucrurile se nasc şi apoi mor, există lucruri care determină alte lucruri. Întrebarea este: De ce toate acestea se întâmplă? De ce trebuie să îmbătrânim, de ex.? De ce vorbim despre vârstă şi de ce există în această lume îmbătrânirea şi moartea?
 
Cauza acestor lucruri este energia cu care ne-am început această viață, energie care este perisabilă și care se epuizează în timp. În viața noastră energiile sunt în permanentă schimbare și ele se exprimă de exemplu, prin faptul că noi îmbătrânim.
 
Un lucru stabil, invariabil, care nu fluctuează, nu poate fi cauza unui lucru variabil. Dacă eu însumi, sunt un fenomen care se schimbă permanent de-a lungul vremii, cauza datorită căruia sunt ceea ce sunt în această clipă, se află în ceea ce am fost în clipa anterioară, iar cauza a ceea ce am fost în clipa anterioară se afla in clipa anterioară acesteia. Deci cauza însăși, se schimbă, și rezultatul se schimbă.
 
Putem spune și altfel: rezultatul are o natură variabilă deoarece cauza care o determină este variabilă, și mai mult rezultatul va fi întotdeauna similar cauzei. Din experiența vieții noastre putem înțelege că explicația cum că ar exista o cauză invariabilă care determină o lume schimbătoare nu este logică, nu este posibilă.
 
Khen Rinpoche spunea că după ce am ascultat toate acestea, va trebui sa reflectăm, să medităm, să vedem în ce fel se petrec lucrurile în lumea noastră, și dacă este posibil cumva, ca ceva imuabil [fix] în timp și spațiu să creeze o lume în care nu există nici o stabilitate, o lume în permanentă schimbare în timp și în spațiu.
 
În budism, se folosește foarte mult cuvântul dripa care înseamnă obscur. Dripa este ceva care obstrucționează înțelegerea noastră spirituală sau este un obstacol pe calea înțelegerii noastre.
 
Conform budismului, mintea noastră este plină de obscurități, este lipsită de claritate datorită întregului sistem de credințe pe care le-am asimilat în copilărie de la părinții noștri, de la societatea în care trăim, din mediul înconjurător; mulți dintre noi am preluat ideile care ne spun de unde provine lumea noastră, idei pe care le-am împărțit mai înainte în două categorii.
 
Chiar și aceia dintre noi care nu sunt religioși, avem deseori în subconștient credința într-o putere supremă, credința în ceva exterior nouă care are grijă de noi.
 
Maestrul Vashubandu deschide capitolul cu fraza : „Diversitatea lumilor vine din karma”. El dorește să renunțăm la prejudecățile noastre care s-au înrădăcinat în mintea noastră. Și de ce? Pentru că atâta timp cât vom mai avea şi cea mai mică fărâmă de credință, că există ceva exterior nouă care a creat această lume, nu ne vom putea elibera din suferință. Nu vom avea nici o șansă de eliberare.
 
Unica cale de eliberare din suferință este dacă vom înțelege în modul cel mai profund și absolut faptul că această lume în care trăim, cu toate fenomenele ce se petrec, şi toate celelalte lumi care există dar care nu le putem percepe, toate provin din karma noastră. Un alt cuvânt pentru karma este acțiuni, adică toate aceste lumi provin din acțiunile noastre. Mai târziu vom specifica faptul că acțiunile provin în special din gândurile noastre.
 
Motivul pentru care maestrul Vashubandu a ales să înceapă primul capitol cu această frază este ca sa ne zdruncine puțin, să ne observăm modul în care credem, de unde credem că provine lumea noastră.
 
El ne spune: cele două concepții care ne spun că lumea a fost creată ori de către o ființă supremă ori de către o energie primordială, invariabilă (acestea fiind îmbrățișate și de religie şi de știință), îl vor împiedica pe cel care crede în ele să se elibereze din suferință. De aceea este foarte important să înțelegem cum a fost creată această lume din karma noastră.
 
Această concepție asupra lumii ne spune:
 
Absolut tot ce apare în această clipă în viața mea, provine din ceea ce am făcut, spus sau gândit în trecut. Și dacă acest fapt este corect, atunci orice lucru care va exista în viitorul meu, în lumea mea viitoare, va proveni din ceea ce gândesc, spun și fac acum.
 
Cu alte cuvinte : eu însumi, prin faptele mele, mi-am creat în trecut lumea așa cum este ea acum. Este exact ceea ce am făcut deja în trecut, acum nu mai am ce face.
 
Dacă această lege este corectă, atunci tot ceea ce fac, spun și gândesc acum, îmi va crea lumea viitoare. De aceea am puterea de a-mi crea o lume lipsită de suferință, pentru că totul depinde numai de mine.
 
Nu există nici cel mai mărunt lucru în lumea mea care să depindă de ceva exterior mie, să depindă de vreo ființă sau de o energie din afara mea.
 
Tot ceea ce a făcut maestrul Vashubandu, tot ceea ce a făcut Buddha, și orice alt maestru este de a aduce oamenii la iluminare. Maestrul Vashubandu ne vorbește de lucruri ieșite din comun pentru a ne ajuta să ajungem la iluminare, iar ca sa ajungem acolo va trebui să ne uităm la toate prejudecățile întipărite în mintea noastră, conștientă sau subconștientă pentru a renunța la ele. Să ajungem la înțelegerea faptului că noi ne-am creat această lume și de aceea avem puterea să ne creăm lumea noastră viitoare.
 
Concluzia ce rezultă din prezentarea celor trei concepții, este că în general suntem înclinați să acceptăm ori viziunea științifică (cu toate că tot timpul este îmbunătățită), ori a treia concepție care susține existența unei ființe dumnezeiești care a creat lumea.
 
Definiția Karmei
 
Sempa
སེམས་པ།
 
Sem înseamnă minte.
Sempa înseamnă mișcarea minții. Ce înseamnă mișcarea minții? Înseamnă gândul.
 
Următoarea frază în limba tibetană definește noțiunea karmei:
De ni sempa dang de je
།དེ་ནི་སེམས་པ་དང་དེས་བྱས།
 
Karma este mișcarea minții (sau gând) şi consecințele ei.
 
Tot ceea ce spunem și facem este determinat în primul rând de gând. Deci karma este mișcarea minții sau gândul şi tot ce pune acesta în mișcare în fapte şi vorbe.
 
Această definiție spune că în clipa în care aveți un gând, acumulați karma imediat. Deci cu alte cuvinte gândul în sine este karma, iar acest lucru este forța concepției budiste asupra lumii.
 
Nu este suficient numai să facem faptele potrivite și să spunem ceea ce este corect, ci și mai important este să gândim la lucrurile corecte.
 
Chiar și atunci când gândim în sinea noastră, singuri în cameră, când nimeni nu ne vede și aude, noi înșine ne auzim, înregistrăm și acumulăm karmă.
 
Dacă această karmă va determina apoi vorbe și fapte, ea va duce la finalizarea acțiunii. Chiar și dacă ea nu va conduce la vorbe și fapte, faptul că am avut gânduri negative, sau am criticat numai în gând pe cineva, am acumulat karma.
 
De aceea budismul este radical, merge în profunzime. El ne spune că dacă dorim să ieșim din suferință va trebui să ne cunoaștem gândurile, să le curmăm pe cele care ne provoacă suferință și să începem să cultivăm gânduri de compasiune, de iubire și de ajutorare.
 
Este foarte important să înțelegem, că orice mișcare a minții, cât de minoră ar fi ea și urmările ei, este karma.
 
Am vorbit până acum despre faptul:
          1. Că fiecare faptă începe cu gândul, și prin urmare cea mai importantă karmă se înfăptuiește în gândire.
          2. Majoritatea timpului ni-l petrecem mai mult gândind decât acționând. Chiar dacă nu spunem sau facem ceva, gândurile fug în permanență în mintea noastră. În democrația iluminării gândurile dețin majoritatea, de aceea sunt atât de importante.
 
Unul dintre aspectele karmei este acela că, chiar și atunci când nu avem gânduri foarte rele, cum ar fi a omorî sau a jefui, în permanență avem multe alte gânduri de supărare, de lipsa de răbdare, de critică și așa mai departe.
 
Curentul gândurilor este imens și îl putem compara cu radiația radioactivă de mică intensitate. Cu toate că radiația este mică, ea se acumulează în timp și ne va omorî. Motivul pentru care ne omoară este faptul că fiecare gând de acest fel plantează câte o sămânță karmică, iar rezultatul unui gând impur va fi un alt gând care nu va fi bun.
 
Întrebarea este de unde provine o minte care se plânge, este nemulțumită, care critică mereu și este plină de suferință? De unde provine o minte nefericită?
 
Dacă suntem de acord cu premisa că lumea provine din karma, o astfel de minte provine numai din gânduri impure. Și majoritatea lor sunt de acest fel și de intensitate mică. Ele chiar dacă nu sunt neapărat dăunătoare sau negative, ele se acumulează. De aceea se pune atât de mult accent pe ele.
 
Vom trece acum să vorbim despre două tipuri de karmă: Karma care pune în mișcare (care motivează) și ceea ce este mișcată de ea (karma motivată).
 
În limba tibetană cele două tipuri de karma se numesc:
1. Yi kyi le
2. Sempe jepa
 
Primul tip:
Yi kyi le
Yi kyi le
Yi înseamnă minte. Un alt cuvânt pentru minte.
Kyi înseamnă al
Le = karma
 
Traducerea Yi kyi le este karma minții sau karma care este în gând sau acele lucruri pe care ne gândim să le facem sau ceea ce pune în mișcare (ce motivează).
 
Al doilea tip:
Sempe jepa
Sempe jepa
Semînseamnă minte
Jepa înseamnă ceea ce mintea a pus în mișcare.
Traducerea lui Sempe jepa este ceea ce este mișcat de gând.
 
Acestea sunt cele două tipuri de karma: karma ce mișcă/activează/motivează și, respectiv, karma mișcată/activată/motivată.
 
Atunci când spunem karma ce mișcă ne referim la gândurile pe care le avem şi care conduc într-un final la vorbe şi fapte. Vorbele şi faptele reprezintă karma mișcată. Ceea ce ne mișcă (ne face) să spunem sau să facem ceva este gândul.
 
În budism se spune că întotdeauna am trăit în ignoranță şi în neînțelegerea realității. Acest proces nu are un început. Nu se poate spune că există un loc de început.
 
Dacă am spune că există un asemenea loc am cădea imediat în una dintre cele trei concepții pe care le-am prezentat înainte.
 
Budismul ne spune că nici una dintre ele nu este logică și nu este posibilă din punct de vedere al înțelegerii realității.
 
Si daca nu a existat nici un început, asta înseamnă că fiecare moment în care mintea noastră este lipsită de înțelegerea realității provine din momentul precedent în care mintea noastră a fost plină de neînțelegeri, şi la rândul lui acest moment provine din momentul precedent lui, şi tot așa la infinit. Acest proces niciodată nu a început.
 
Și cu toate acestea, budismul spune că acest proces poate lua sfârșit. Întrebarea este cât timp poate lua până să ajungem la sfârșit?
 
Dacă nu vom face nimic, sau vom merge încet, plini de îndoieli şi cu inima pe jumătate, procesul poate dura o veșnicie.
 
Cele trei tipuri de karmă: a gândirii, a vorbirii şi a faptei
 
Există încă o clasificare a karmei, şi anume karma gândirii, a vorbirii şi a faptei.
 
Care sunt de fapt implicațiile lor? Dacă vrem cu adevărat să ajungem la iluminare va trebui să acționăm pe trei fronturi:
 
1. Asupra gândurilor – să fim atenți la ce ne trece prin cap. Bineînțeles că acest lucru este ușor de spus dar mai greu de făcut.
2. Să fim atenți la ce ne iese pe gură.
3. Să fim atenți la ceea ce facem, cum ne comportăm cu ceilalți.
 
Există două aspecte atunci când ne referim la a fi atenți cum ne comportăm, la ceea ce spunem și la ceea ce gândim, și anume:
 
1. Ce ne aduce în viața noastră, în lumea noastră din punct de vedere karmic.
2. Cum ne putem mobiliza gândirea, vorbirea și acțiunile noastre pentru a ajunge la iluminare.
 
Dacă dorim să ajungem la iluminare, va trebui să acumulăm cele mai puternice karme, karma pozitivă, atât în corp cât și în vorbă și în gând. Fără a renunța la nici una dintre ele.
 
Pentru a începe să pășim pe drumul iluminării va trebui să învățăm cum putem acumula acea karmă pozitivă, curată. Bineînțeles că atunci când ne referim la comportamentul nostru şi la modul de a vorbi, ne referim la preceptele morale.
 
Vom trebui să acumulăm nu numai cauze care să ne elimine suferința ci și cauzele care să ne conducă la iluminare. Toate aceste cauze sunt cauze karmice, şi ele se află în ceea ce spunem, facem și gândim în momentul de față.
 
De exemplu, dacă doresc să ajung la iluminare, atunci voi face lucruri care să mă conducă acolo sau voi spune ceea ce trebuie şi voi gândi la acele lucruri care să mă aducă la iluminare.
 
Întrebarea este: ce mă poate apropia de energia iluminării și ce mă îndepărtează de energia zilnică, de ignoranță?
          • de exemplu, îmi voi face un altar, unde voi depune ofrandă. Cui dăruiesc ofranda? O dăruiesc lui Buddha, Dharma şi Sangha. Toate aceste obiecte reprezintă pentru mine înțelepciunea supremă, compasiunea infinită, iubirea necondiționată. Atunci când dăruiesc celor trei ofranda mea, nu fac decât să-mi reamintesc mereu încotro mă îndrept și ceea ce doresc. Cu toate că ele sunt numai simboluri exterioare, mă ajută să revin la acele gânduri şi vorbe care plantează semințele de a ajunge la iluminare. În acest mod ne exprimăm prin comportament.
          • un alt mod de comportament este prosternarea – atunci când ne prosternăm la simbolurile compasiunii, iubirii și înțelepciunii, vom acumula cu ajutorul corpului karma care mă va conduce la iluminare. Acesta este și motivul pentru care începem fiecare lecție cu trei prosternări. Bineînțeles că cel care nu este gata să fac acest lucru, nu este obligat să-l facă. Trebuie să înțelegem că orice ritual religios este doar o unealtă exterioară prin care corpul acumulează karma care ne face să înaintăm în direcția dorită.
          • atunci când rostim rugăciunile la începutul fiecărei lecții, scopul este de a acumula karma legată de vorbire. Rugăciunea ne ajută să ne direcționăm energia, gândul, atenția spre iluminare.
          • bineînțeles când facem meditație sau reflectăm asupra compasiunii, cu siguranță ne consolidează karma gândului care duce spre iluminare.
 
Karma comunicării şi a necomunicării
 
Vom face o altă clasificare a karmei, dar de această dată ne vom referi numai la karma vorbei şi a faptei şi pe care le vom împărții în două categorii.
 
1. Prima categorie este karma comunicării
Nampar rikje
Nampar rikje
Ce înseamnă karma comunicării?
 
De exemplu, vedem pe cineva care stă în genunchi și cu palmele lipite de rugăciune și murmurând ceva.
 
Concluzia pe care o tragem este că acesta se roagă. Deci poziția corpului și a vorbirii lui ne comunică o anume stare. Deci karma comunicării înseamnă tragerea unor concluzii referitor la intenția celui care face ceva după poziția corpului și a vorbirii lui.
 
2. A doua categorie este karma necomunicării.
Nampar rikje ma-yinpa
Nampar rikje ma-yinpa
Ma yinpa înseamnă nu. Deci karma care nu comunică/ necomunicării.
 
Ce înseamnă această karmă? Această noțiune este specifică primei scoli budiste, Abhidharmakosha, noțiune care nu este acceptată de nici una dintre celelalte scoli.
 
Karma comunicării este ceva ce se află în faptele sau în vorbele unei persoane, sursa ei este în aceste lucruri dar nu și esența ei.
 
Acest lucru se aseamănă puțin cu ceea ce denumim noi aură. În urma unei fapte săvârșite de om, în jurul lui se formează un fel de aură care îl înconjoară. Este ca și când toată vecinătatea lui este îmbibată de această aură. Acest lucru este comparat cu sămânța de susan îmbibată de uleiul ei.
 
Ce vrea să însemne?
 
De exemplu, cineva își ia anumite jurăminte, aceasta fiind karma comunicării: omul îngenunchează și jură. Deci există poziția corpului și a vorbirii. În urma acestui fapt, școala Abhidharmakosha spune că se formează o aură în jurul lui și care va rămâne cu el atâta timp cât își păstrează jurămintele, atâta timp cât este sub influența lor.
 
În momentul în care acesta va renunța la jurăminte – aura va dispărea. Aura nu este materie și nu se poate vedea.
 
În textul de care ne ocupăm nu se vorbește despre aură ci de karma necomunicării. Dar ca sa înțelegem mai bine ne vom folosi în continuare de această noțiune.
 
În continuare textul prezintă cele cinci calități ale aurei.
 
Dacă ne vom referi din nou la exemplul în care o persoană se obligă în fața lamei să respecte cele zece percepte de eliberare sau primește jurămintele de călugăr, sau jurămintele unui Bodhisattva sau jurămintele tantrice, școala Abhidharma susține că datorită obligațiilor pe care această persoană și le ia, se va forma în jurul lui o aură. Iar această aură are cinci calități.
 
1. Prima calitate: aura rămâne chiar și atunci când mintea este distrasă
Sem yengpa
Sem yengpa
Semminte, conștiință
Yengpadistras
 
Prima calitate spune chiar dacă mintea celui care și-a luat jurămintele este distrasă, se gândește la altceva decât la jurămintele luate, aura nu dispare ci rămâne cu el. Cu alte cuvinte atâta timp cât persoana este sub influența acestui act de luare a jurămintelor, aura rămâne.
 
2. A doua calitate
Sem mepa
Semminte
Mepa – nu este
 
Traducerea este chiar și când mintea nu este. Ce înseamnă asta?
 
În procesul meditativ se poate ajunge la stări meditative profunde, în care se poate spune că mintea aproape că nu mai există, sau că aproape nu mai există nici un gând.
 
Deci chiar dacă cel care este sub influența jurămintelor și care se află în aceste stadii meditative avansate, cum ar fi de exemplu percepția vacuității în mod direct sau starea meditativă a lui Buddha în care nu mai există vreo mișcare a minții, aura se păstrează.
 
Deci a doua calitate am putea-o rezuma astfel : aura rămâne chiar și în situația când aproape că nu mai există vreo mișcare a minții, sau aproape că nu mai există nici un gând.
 
3. A treia proprietate a aurei este că ea are o componentă etică, morală
Ge dang mi ge
Ge dang mi ge
Ge – binefacere
Dang înseamnă și
Mi ge – ceea ce nu este binefacere
 
Adică aura poate fi pozitivă sau negativă din punct de vedere moral.
 
• un exemplu pozitiv este cel pe care l-am dat înaintea omului care primește jurămintele, sau se angajează să-și trăiască viața după o conduită morală înaltă.
• un exemplu negativ este atunci când omul învață să fie măcelar, preocuparea lui fiind să ia viața.
• un alt exemplu negativ, care are o componentă morală negativă, este omul care decide să fie în armată, omul care se angajează într-o meserie legată de luarea vieții.
 
Atunci când persoana renunță la preocupările negative, sau la jurămintele pe care le-a luat, aura va dispărea. Putem spune că aura rămâne în jurul lui atâta timp cât este sub efectul deciziei pe care a luat-o.
 
4. A patra calitate a aurei este că ea continuă precum un curent de apă.
Jedrel
Jedrel
Jedrel înseamnă urmează persoana.
Sensul aici este că aura este o continuitate, ea continuă precum curentul de apă în timp și spațiu. Prin faptul că omul și-a luat jurămintele, se creează acea aură care va rămâne și va continua cu el. Ea va exista în permanență în jurul lui până în momentul în care acesta va renunța la ele. Această aură nu va trece în viețile următoare.
 
5. A cincea calitate este aceea că ea are aspect fizic
Jungwa che nam gyur jepa
Jungwa che nam gyur jepa
Jungwa = elemente
Che nam = mari
Gyur jepa = determinat
Adică ea este determinată de elementele mari.
 
În budism, se vorbește de patru elemente, și anume pământ, apă, foc și aer.
          1. Elementul pământ este aspectul solid, al greutății.
          2. Elementul apă este aspectul umed, lichid, a curgerii dintr-un loc în altul. Ceva care tine lucrurile unite, care le unește să nu se destrame.
          3. Elementul foc este aspectul căldurii, al energiei.
          4. Elementul aer este aspectul mișcării energiei.
 
Ca o paranteză, în medicina tibetană, se pune mult accent pe menținerea echilibrului dintre aceste elemente. Medicii explică boala ca fiind un dezechilibru dintre elemente. Pe când o stare de sănătate bună înseamnă un echilibru perfect al elementelor, echilibru la care se ajunge cu greu şi este foarte rar.
 
De exemplu, în medicina tibetană plămânii au rolul de răcire a corpului, stomacul și intestinele încălzesc corpul. Atunci când există un dezechilibru între aer și foc, adică atunci când este prea mult aer facem pneumonie, sau dacă este prea mult foc vom avea afecțiuni gastrointestinale.
 
Să ne întoarcem la aură. Textul spune că aura are aspect fizic deoarece este formată din cele patru elemente pe care le-am denumit. Ea are un aspect fizic subtil, de aceea nu o putem vedea, sau să o atingem.
 
Maestrul Vashubandu la sfârșitul acestei expuneri, scrie: “așa spun ei”. Această afirmație ne indică faptul că școlile mai înalte nu acceptă această noțiune a karmei necomunicării. Și deoarece toate școlile budiste sunt atribuite lui Buddha, de dragul perfecțiunii, maestrul a ales să menționeze “aşa spun ei.

 

Lecția 1 – ACI 5

Cursul 5 – Cum funcționează karma

înapoi la curs, ACI 5

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 Această lecție este o lecție introductivă care cuprinde foarte multe detalii și vă va da o idee despre ce cuprinde acest curs. Cursul face parte din tradiția şcolastică a cursurilor ACI. Unul dintre scopurile acestora este să vă ofere cunoștințele necesare pentru a putea să le transmiteți mai departe. În afară de idei filozofice, acest curs mai cuprinde și puțină istorie, bibliografie, cunoștințe generale.
 
Lucrarea de bază și autorul ei
 
Prima frază care apare în textul despre care vom vorbi este:
 
Chu ngunpa dzu
 
chu ngunpa dzu
 
          Chu înseamnă dharma.
          Ngunpa înseamnă până la sau până aici.
          Dzu înseamnă tezaur.
Deci traducerea chu ngunpa dzu este tezaurul lucrurilor ce conduc până la dharma.
Aceasta este interpretarea literală, dar nu exprimă adevăratul sens al frazei.
 
În limba sanscrită se spune :
Abhidharmakosha
अभिधर्मकोशकारिका
Abhidharmakośakārikā
 
          Abhi înseamnă pâna aici
          Dharma – tot ceea ce există.
          Kosha – tezaur
 
Ce înseamnă a deține (dhr)? A deține propria identitate. Adică orice lucru care deține o identitate înseamnă dharma. Un alt sens al dharmei este că ne ajută să nu cădem într-o existență inferioară, o existență de suferință, şi în același timp ne sprijină să ajungem în locurile superioare.
 
Care este cel mai înalt loc? Iluminarea. Țin sa subliniez că acest studiu face parte din școala Hinayana, de aceea locul suprem în Hinayana este considerat ca fiind Nirvana. Abhidharma kosha ne ajută să nu cădem in tărâmurile inferioare și să ne aducă la Nirvana.
 
Abhidharma înseamnă până la Nirvana, sau mai poate fi interpretat ca lucrul ce aduce Nirvana la noi. Care este acel lucru care ne va duce la Nirvana sau va aduce Nirvana la noi? Este înțelepciunea, cunoașterea vacuității. În școala Abhidharma, una dintre cele mai vechi scoli budiste, nu se vorbește de vacuitate, ci de lipsa de sine.
 
Scopul acestui text este să ne dea înțelepciune pentru a ajunge la Nirvana.
 
Kosha – înseamnă tezaur sau trezorerie.
 
În mănăstiri se obișnuiește ca în loc de chu ngunpa dzu sau abhidharmakosha, să se spună simplu dzu.
 
Acest text face parte din calea Hinayana, calea practicanților cu scopul îngust.
 
Trebuie înţeles că înțelepciunea acestei căi nu este deloc îngustă ci scopul practicantului este îngust. Scopul îngust sau larg, ține de persoană şi nu de învățăturile acestei căi.
 
Câteodată Hinayana este folosită ca sinonim pentru Theravada. Theravada este învățătura budistă ce este larg răspândită în sud-estul Asiei, în ţări cum ar fi Burma, Tailanda, Sri Lanka, Ceilon.
 
Calea Mahayana pune mult accent pe învățăturile Hinayana, cu alte cuvinte atunci când se învață Mahayana , Hinayana nu este dată la o parte. Dimporivă Mahayana se sprijină foarte mult pe Hinayana.
 
Hinayana este foarte importantă în dezvoltarea noastră ca budiști, de aceea se dedică timp învățăturilor Abhidharmakosha.
 
Cine a scris Abhidharmakosha?
 
Scriitorul se numește
Maestrul Vasubandhu
sau
Lopun Yiknyen
Lopun Yiknyen
 
Cele trei coșuri
 
În tarile asiatice cum ar fi Thailanda, Burma, Sri Lanka şi altele, învățăturile budiste sunt adunate în trei cărți principale:
          1. Abhidharma este învăţătura principală a şcolii Theravada.
          2. Vinaya studii legate de jurămintele budiste. Toate jurămintele budiste, ale călugărilor, vin din Hinayana. Hinayana este scopul îngust. Țin să subliniez că acest scop îngust tine de scopul practicantului. Înțelepciunea acestei căi nu este de loc îngustă, pe ea bazându-se şi linia Mahayana din budismul tibetan.
          3. Sutra toate ideile care sunt prezentate în Abhidharma vin de fapt din sutre. Sutra înseamnă învățătura predată de însuși Buddha. Buddha a predat aproape 50 de ani, în diferite locuri din India. Datorită publicului divers, Buddha a trebuit să predea în moduri diferite, în funcție de capacitățile de înțelegere ale acestuia. De aceea învățăturile lui sunt răspândite în numeroase sutre. Abhidharmakosha a strâns aceste învățături care au fost predate în mod direct de Buddha, și le-a ordonat într-o singură carte.
 
Programul de studii, care se predă în mănăstirea Sera May, cuprinde cinci sau șase cărți budiste principale, Abhidharmakosha fiind una dintre ele. Toate cursurile ACI se bazează pe cele șase cărți, acest curs fiind primul care vine din Abhidharmakosha.
 
Şcolile budiste din vechea Indie
 
Abhidharmakosha face parte din școala Vaibhashika. Câteodată ea este denumită școala Detailiștilor sau Marea Expunere sau Expunerea Detailată. Vom vedea mai târziu de ce i se spune detailată.
 
Când ne referim la școlile budiste, nu ne referim la cele din budismul tibetan ci la școlile timpurii din vechea Indie. Deci:
1. Vaibhashika
2. Sautrantika
3. Citta matra sau Mind Only School
4. Madhyamika – înseamnă Calea de mijloc.
 
Primele două scoli sunt Hinayana şi ultimele două fac parte din Mahayana.
 
Acest curs se concentrează pe prima școală, Vaibhashika. În ultimele lecții vom intra puțin şi în școala Citta Matra.
 
Marele maestru Changkya Rolpey Dorje, a descris pe larg aceste patru mari școli. Pabonka Rinpoche este considerat ca fiind reîncarnarea lui Changkya.
 
Ceea ce este important de subliniat este faptul că primele trei scoli şi jumătate din școala a patra sunt considerate ca fiind corecte dar nu în totalitate.
 
Marii maeștri spun că dacă dorim să ajungem la iluminarea completă va trebui să înțelegem foarte bine cealaltă jumătate a școlii Madhyamika, școala budistă cea mai înaltă Prasanghika Madhyamika, a Căii de mijloc.
 
Şi cu toate acestea, toate așa zisele scoli de jos/inferioare sunt foarte importante în dezvoltarea educației noastre budiste, pentru că ele ne ajută să ne dezvoltăm înțelegerea de a ajunge la iluminare şi de aceea vom acorda timpul necesar acestor studii.
 
Este foarte important să nu desconsiderăm Hinayana, pentru că ea a fost predată de Buddha și scopul ei este de a ne conduce spre iluminare. Și în plus, printre jurămintele Bodhisattva există jurământul de a nu desconsidera sau minimaliza Hinayana. Deci cei care şi-au luat jurămintele unui Bodhisattva, trebuie să fie foarte atenți să nu-l încalce.
 
Comentariul de care ne vom folosi
 
Abhidharmakosha este o carte concisă, deoarece a fost scrisă de către persoane cu capacități mentale ieșite din comun, iar conținutul ei este expus sub forma unui cuprins foarte detailat. De aceea, ea este şi foarte greu de înțeles. Este ca și când am citi cuprinsul unei cărți şi numai din cuprins ei, să înțelegem întregul sens. De aceea este nevoie de comentatori, de maeștri care să ne explice semnificațiile lucrurilor prezentate.
 
Comentariul de care ne vom folosi se numește
Tarlam selje
sau
Dzutik
 
          Dzu înseamnă tezaur.
          Dzu este traducerea cuvântului kosha.
          Tik înseamnă colecţie.
 
Atunci când ne referim la numele comentariului, de multe ori se omit aceste două cuvinte şi în locul lor se spune:
 
Tarlam selje
 
Tar vine din cuvântul Tarpa ceea ce înseamnă libertate.
Lamdrum
Tarlam înseamnă calea spre libertate
Sel înseamnă a clarifica
Je înseamnă a face,
şi împreună:
Selje – înseamnă a face clar sau a ilumina.
 
Traducerea acestui nume fiind “Iluminarea căii spre libertate”.
 
Acest comentariu a fost scris de către Primul Dalai Lama, sau
Gyelwa Gendun Drup
Gyelwa Gendun Drup
 
El a trăit între anii 1391- 1474.
Gyelwa înseamnă învingător sau rege.
 
Atunci când ne referim la un mare maestru budist, adăugăm numelui său un titlu de onoare. În acest caz a fost adăugat titlul de Gyelwa.
 
Ce anume a învins? A învins samsara, şi-a învins ignoranța. Primul Dalai Lama a fost elevul lui Je Tsongkapa. Je Tsongkapa a mai avut şi alți doi discipoli străluciți şi anume Khedrub Je şi Gyaltsab Je.
 
Două tipuri de înțelepciuni/cunoașteri
 
Abhidharma conține înțelepciunea sau știința a cărui scop este de a ne duce la iluminare.
 
1. Primul tip de înțelepciune este:
Sherab
Sherab
 
Ceea ce înseamnă înțelepciunea înaltă.
La ce se referă? În cariera spirituală a fiecărui om există cinci etape principale:
– Calea acumulării
– Calea pregătirii
– Calea percepției directe
– Calea practicii, a meditației
– Calea în care nu mai este nimic de învațat, adică iluminarea.
 
Calea percepției directe, ce se numește Tong Lam, este etapa în care se percepe în mod direct vacuitatea. Înțelepciunea care se dobândește în această etapă este denumită înțelepciunea înaltă. Până la această fază, înțelepciunea nu se poate spune că este înaltă.
 
Cuvântul Sherab se referă la înțelepciunea înaltă dobândită în procesul de percepție directă a vacuității. De fapt expresia care se folosește este Sherab drime. Ceea ce înseamnă înțelepciunea pură.
 
2. Al doilea tip de înţelepciune este:
Jedrang
(Acest cuvânt se citește Jendrang. Litera “n” deși nu este scrisă, ea se aude).
 
Sensul cuvântului este înțelepciunea care ne însoțește sau însoțitoare.
 
Această înțelepciune este cea pe care o dobândim cu timpul, sau se mai poate spune știința acumulată ca rezultat al procesului învățării, lecturii, audierii şi al meditației.
 
Cu alte cuvinte, sensul cuvântului Jedrang este tot procesul de dezvoltare spirituală, de învățare şi dezvoltare a concepției asupra lumii până la momentul perceperii vacuității.
 
Aceste două tipuri de înțelepciuni sunt prezentate pe scurt în următoarea frază în limba tibetană:
 
Chu ngun sherab drime jendrang che
 
Ceea ce înseamnă adevărata cunoaștere este înțelepciunea pură și ceea ce o însoțește.
 
Înţelepciunea Abhidharmei
 
Cartea în sine nu este Abhidharma, chiar dacă ea se numește Abhidharma. Ea nu este înțelepciunea, este o carte care ne dezvoltă înțelepciunea. Același lucru este valabil și pentru toate scrierile budiste.
 
Ele nu sunt de fapt Dharma; ele sunt doar o reprezentare nominală a dharmei, dar numai datorită lor ne putem dezvolta înțelepciunea.
 
Se spune că ne aflăm într-o prezentă stare de ignoranță şi că dorim să ajungem la înțelepciune. Învățăturile budiste, în schimb ne atrag atenția că ignoranța şi înțelepciunea nu pot coexista în mintea noastră.
 
Mintea nu poate ține mai mult de un obiect într-un moment dat. Ea poate să schimbe foarte repede obiectul, dar în fiecare clipă dată, ea poate să fie cu un singur obiect.
 
De aceea mintea noastră nu poate să fie în același timp şi ignorantă şi înțeleaptă. Cu cât se va intensifica înțelegerea înțelepciunii – ignoranța va dispare.
 
Abhidharma se referă de fapt la înțelepciunea analitică.
 
De ce dorim această înțelepciune? Deoarece dorim să ne dezvoltăm abilitățile de concentrare, și numai din această stare de concentrare vom putea percepe vacuitatea în mod direct. Trebuie din nou specificat că în Abhidharma nu se vorbește despre vacuitate ci despre lipsa de sine.
 
Deci, numai datorită înțelepciunii analitice se poate ajunge la perceperea lipsei existenței de sine a lucrurilor.
 
Cele opt capitole ale abhidharmeikosha
 
Vom continua să prezentăm diversele capitole ale acestei cărți, şi de asemenea ne va fi mai clar de ce şcoala Abhidharma se mai numește şi școala detailiștilor.
 
După cum am spus Abhidharmakosha este scrisă de maestrul Vasubhandu, şi ea este o colecție de manuscrise ale discipolilor lui Buddha.
 
1. Primul capitol – Categorii de existență
 
Kam Tenpa
kam tempa
Acest capitol are doar câteva pagini, și prezintă toate lucrurile existente.
Sunt prezentate două categorii de bază:
a. lucruri pure
b. lucruri impure
 
Dri şi Drime
În limba tibetană au sensul de pătat sau nepătat.
Ce înseamnă pur şi impur?
 
Fenomenul impur înseamnă:
– orice aspect care reprezintă gânduri rele.
– orice lucru care provoacă asemenea gânduri
– și tot ceea ce aceste gânduri provoacă.
(lucrurile impure sunt: gândul rău, lucrul ce duce la acesta și ce provoacă acest gând)
 
Ce înseamnă gând rău?
Gând rău înseamnă orice gând care vine din ignoranță şi nu din înțelepciune.
 
Dacă acceptăm ideea că până vom ajunge la calea percepției directe, mintea noastră este cufundată în ignoranță, atunci vom putea spune că orice gând pe care îl avem face parte din categoria gândurilor rele. Chiar și gândurile noastre bune sunt de fapt rele.
 
De ce gândurile noastre sunt rele? Atâta timp cât curentul meu de conștiință nu a perceput în mod direct vacuitatea sau mai bine zis, lipsa existenței de sine, orice gând bun cum ar fi: a da ajutor cuiva sau a da binecuvântare sau a face pace în lume este de fapt un gând rău sau mai bine zis impur.
 
Atâta timp cât nu am experimentat vacuitatea, orice aspect din viața mea, este determinat de gânduri impure:
          – sursa lor este suferința
          – ele însele sunt suferință
          – şi ele provoacă suferință.
 
Sensul de gând impur sau rău este cu mult mai larg decât suntem noi obișnuiți să credem. El este de fapt, tot ceea ce deținem, până când vom ajunge la etapa perceperii vacuității în mod direct sau a lipsei de sine.
 
Cele trei otrăvuri ale conștiinței
 
În curentul nostru de conștiință, înainte de a ajunge de a ajunge la iluminare, există trei tipuri de otrăvuri dominante.
          1. Primul dintre ele este ignoranța, ceea ce înseamnă neînțelegerea realității. Din el derivă următoarele două otrăvuri principale.
          2. A doua otravă este dorința sau pasiunea sau atașamentul. Ne atașăm de lucruri, de noțiuni, de idei, de ego, de gândirea dualistă, de o gândire care divide.
          3. A treia otravă este aversiunea sau ura. Împărțim lumea după cum sunt lucrurile, sunt bune sau sunt rele, lucruri pe care le dorim sau pe care nu le dorim, lucruri corecte sau incorecte.
 
Toate aceste împărțiri au ca sursă ignoranța. Ignoranța este cea care ne creează dorința pentru lucruri plăcute, care ne fac plăcere, și tot ea ne creează aversiunea sau dorința de a ne îndepărta de lucrurile dezagreabile, nedorite, și care ne provoacă durere.
 
Întreaga noastră lume este influențată de aceste trei otrăvuri care sunt impregnate adânc în curentul nostru de conștiință. Față de orice lucru care se petrece, reacționăm imediat: este bun, este rău, este de dorit, este de nedorit.
 
După care ori îl vrem ori nu-l vrem. Numai în acest fel ne creăm lumea noastră, iar aceasta lume împreună cu toate fenomenele care decurg din ea, sunt impure.
 
Primul capitol din Abhidharmakosha, împarte lumea în lucruri pure și impure.
 
Aproape tot ceea ce cunoaștem este partea impură.
 
Întrebarea este, ce este pur în lumea noastră?
 
Ceea ce este pur, ține de partea necunoscută nouă, și la acest lucru dorește Abhidharma să ne aducă.
 
Partea necunoscută nouă este înțelepciunea, acea parte legată de lipsa de sine, acea lume care apare în fața ochilor celui care percepe în mod direct vacuitatea.
 
În acest capitol există și alte diviziuni, dar nu intrăm în ele în acest curs.
 
2. Capitolul doi se numește : Puterile
 
Wangpo Tenpa
Wangpo Tenpa
Sunt enumerate 21 de puteri. Ca de ex. simțurile noastre. Fiecare simț este considerat o putere.
 
Este adevărat că nu suntem obișnuiți să atribuim simțului nostru cuvântul putere. A fi masculin sau feminin, abilitatea vizuală , sunt considerate de asemenea puteri.
 
Acest capitol se mai ocupă şi de afecțiunile mentale. Se intră în multe detalii ale diverselor puteri. Se intră mai adânc în felul în care lucrurile condiționate / care au o cauză, se întâmplă. Există un subcapitol ce se ocupă de psihologia budistă.
 
Capitolul doi cuprinde prezentarea detailată a primului capitol. Dacă primul capitol ne prezintă categorii și subcategorii, capitolul doi intră mai în amănunt asupra factorilor ce influențează cauza și efectul.
 
3. Capitolul trei se numește Lumea suferinței.
 
Jikten Tenpa
Jikten Tenpa
Acest capitol descrie toate formele de existență, toate lumile existente și ființele care trăiesc acolo. Se poate spune că acest capitol descrie pe cel care suferă și modul în care suferă. Ca și primele două capitole, acesta se focalizează pe lumea impură şi pe toate formele de existență suferinde.
 
Este descrisă de asemenea istoria lumii și cum au arătat ființele preistorice. Când ne referim aici la etapele preistorice nu ne referim la cele pe care le cunoaștem, ci la nenumărați eoni în urmă.
 
Sunt prezentate, de asemenea diferitele dimensiuni ale universului, de la cele mai mici particule subatomice până la dimensiuni astronomice uriașe, până la
 
Sunt expuse în detaliu modurile de formare a planetelor și cum se distrug. Trebuie subliniat faptul că toate aceste detalii, toată această știință, sunt de pe vremea lui Buddha. În plus este descris Bardo, lumea dintre moarte şi viața următoare şi ființele care-l populează.
 
În cursul ACI 8 se învață despre toate acestea.
 
Capitolul trei analizează mai profund subiectele din primele două capitole. De aici provine şi numele școlii Abhidharma – școala detailiștilor.
 
4. Capitolul patru – karma
le tempa
Cursul nostru se bazează aproape în întregime pe acest capitol, care ne explică în ce fel este creată lumea suferinței.
 
Datorită faptului că în capitolul trei sunt descrise toate formele de suferință, toate lumile în care există suferință, infernul, paradisul, omul ar putea crede că cineva le-a creat.
 
Scopul acestui capitol este de a ne explica cum a fost creată lumea și să infirme ideea că această lume a fost creată de către o putere externă, de către o entitate externă. Acest capitol fascinant, ne spune că tot ceea ce există vine din karma.
 
Forța lui rezidă din faptul că dacă vom înțelege modul în care funcționează mecanismul karmic, vom înțelege cum ne creăm noi lumea în care trăim. Vom începe să înțelegem cum am creat toată suferința existentă.
 
Și după ce am înțeles aceste lucruri numai atunci vom putea să ne construim o altă lume, fără suferință. Această înțelegere ne dă în mâini puterea imensă de a începe să ne schimbăm realitatea înconjurătoare și pe cei din jurul nostru.
 
5. Capitolul cinci – Afecțiuni mentale
 
Tragye tenpa
Tragye tenpa
În acest capitol vor fi prezentate toate cauzele suferinței şi afecțiunilor mentale.
 
Dacă până la capitolul cinci învățăturile sunt legate de lumea suferinței, începând cu capitolul șase se trece la lumea pură, la lumea fenomenelor pure. Capitolul șase va expune în detaliu calea spre iluminare.
 
6. Capitolul șase – Studiul asupra omului și a căii, sau cum se ajunge la înțelegerea a ceea ce înseamnă lipsa de sine.
 
Kang sak dang lam tenpa
Kang sak dang lam tenpa
 
“Calea” în budism mai are printre altele și sensul de realizări spirituale. În acest capitol, atunci când se vorbește despre cale se vorbește de fapt despre înțelepciune sau despre un stadiu de dezvoltare foarte avansat, în care a fost dobândită înțelepciunea care înțelege ce înseamnă lipsa de sine.
 
7. Capitolul șapte – înțelepciunea
Yeshe Tenpa
Yeshe Tenpa
Acest capitol intră în amănunt asupra diverselor forme de înțelepciune.
Dacă înainte am folosit cuvântul sherab pentru înțelepciune, aici ne vom folosi de un alt cuvânt pentru înțelepciune şi anume yeshe. Aici sunt expuse diversele forme de înțelepciune pe care omul le dobândește pe calea spre iluminare, și mai mult, domeniul acestui capitol este domeniul gândurilor pure.
 
8. Capitolul opt – Meditația echilibrată
Nyompar Jukpa Tenpa
Nyompar Jukpa Tenpa
Acest capitol expune înțelepciunea şi abilitățile lui Buddha și de asemenea intră mai în adânc în studiile capitolului șapte. Geshe Michael a dat acestui ultim capitol numele de meditația echilibrată.
 
Meditația echilibrată
 
Ce înseamnă meditație echilibrată?
 
Orice persoană care a început să mediteze s-a împiedicat de două probleme grele, care sunt de fapt problemele principale într-o meditație.
 
          1. Prima problemă este tendința de a adormi, sau a de a fi somnoros deoarece mintea nu este centrată, este neclară, nu se poate concentra pe un obiect.
          2. A doua problemă este agitația minții, tendința ei de a sări din loc în loc şi de a nu reuși să rămână liniștită pe obiectul pe care vrem să ne concentrăm.
 
Acestea sunt cele două probleme majore care apar în procesul de meditație. Bineînțeles că există şi altele minore.
 
Și pentru a ajunge la cele mai înalte nivele de concentrare va trebui să învățăm să echilibrăm acești doi factori, cu alte cuvinte va trebui să ne echilibrăm mintea care se află ori într-o stare de agitație, fugind în toate direcțiile, ori într-o stare de somnolență, letargie sau de plictiseală.
 
Va trebui sa ajungem la o stabilitate a minții pentru a putea ajunge la rezultate semnificative în meditație.
 
Întrebarea se pune de ce ne ocupăm de subiectul meditație, când capitolul opt se ocupă de înțelepciunea lui Buddha?
 
Răspunsul este, că toată înțelepciunea înaltă, toată cunoașterea profundă la care dorim să ajungem, nu poate fi percepută prin cele cinci simțuri pe care le avem ci poate fi percepută numai în stări meditative profunde. De aceea este atât de important să ne dezvoltăm capacitatea de a medita.
 
Buddha se află într-o stare permanentă de înțelepciune adâncă, sau mai bine zis, se află permanent în meditație. Numai din această stare meditativă el poate percepe înțelepciunea.
 
Oricine a ajuns să fie Buddha, va putea percepe simultan cele doua realități, cea convențională pe care o percepem noi şi cea supremă. Până nu vom ajunge la iluminare, nu vom putea vedea simultan aceste realități.
 
Atunci când capitolul opt se referă la înțelepciunea înaltă a lui Buddha, se referă de fapt la starea meditativă care este perfect echilibrată.
 
Numai din această stare de echilibru se poate ajunge la concentrarea intensă, ce va face posibilă percepția înțelepciunii, și mai mult de atât, de a rămâne în continuare în această stare de înțelepciune profundă.
 
Acestea sunt pe scurt capitolele Abhidharmei kosha. După cum am spus acest curs se bazează pe capitolul patru – karma.
 
Care este textul care merită atenția şi timpul nostru?
 
În această lecție vom discuta despre încă un subiect care nu ține direct de Abhidharmakosha, dar care este inclus în comentariul Tarlam Selje scris de către Primul Dalai Lama, comentariu care însoțește acest curs.
 
El pune accent pe patru cerințe necesare ce trebuie să le îndeplinească un text care să merite să fie cu adevărat studiat.
 
El ne oferă câteva criterii cu care să putem evalua calitatea unui text care ne pică în mână.
 
Aceste criterii se pot aplica oricăror învățături merituoase, scopul lor fiind de a verifica dacă ele sunt demne de a fi studiate și dacă ne ajută cu adevărat să progresăm pe drumul spiritual. Primul Dalai Lama le aplică în mod special pe Abhidharmakosha.
 
Cele patru criterii de verificare a unui text
 
1. Subiectul – trebuie să fie semnificativ.
Juja
juja
Subiectele Abhidharmei sunt fenomenele pure şi impure, lumea suferinței şi lumea iluminată.
 
2. Scopul – scopul trebuie sa fie important
Gupa
gupa
Care este scopul Abhidharmei? Scopul ei este de a planta semințele înțelepciunii, semințele înțelegerii pentru a putea discerne între pur și impur, între lumea suferindă și lumea iluminată.
Primul Dalai Lama a spus ca ar fi păcat să ne pierdem timpul cu un subiect care nu este semnificativ și care nu are rolul de ne ajuta în evoluție.
 
3. Scopul final
Nyigu
Nyigu
Nyigu înseamnă scopul final sau ultima destinație. Cu ce diferă de criteriul doi?
 
Al doilea este ceea ce cartea pretinde să se realizeze în cititor, pe când al treilea este unde va trebui să ajungă cititorul. Cu alte cuvinte scopul final în Abhidharmakosha este de a ajunge la Nirvana.
 
4. Relația
Drelwa
Drelwa
Drelwa înseamnă relația dintre primele trei criterii.
Pentru a înțelege relațiile dintre ele vom merge de la ultima la prima.
 
          1. Ținta noastră finală este Nirvana,
          2. Pentru a ajunge la Nirvana va trebui să dobândim înțelepciunea,
          3. Şi pentru a dobândi înțelepciunea va trebui sa studiem subiectul.
 
Comentatorul nostru, Gyelwa Gendun Drup ne spune că viața noastră este atât de rară si scurtă, încât orice carte pe care o vom citi va trebui să merite timpul pe care-l investim.
 
Orice clipă prețioasă pe care o trăim se scurge repede. Sănătatea, judecata noastră clară, contactul cu dharma şi cu profesorii care transmit dharma vor trece într-o clipă.
 
De aceea este atât de necesar să ne investim timpul în studii esențiale, ce au ca scop eliminarea suferinței noastre şi a celorlalți precum și progresul nostru spre iluminare.
 
Comentatorul nostru, care a practicat mult meditația, şi în special meditația asupra morții, şi care și-a dezvoltat înțelepciunea, renunțarea, Bodhicitta, compasiunea profundă pentru noi toți ne spune:
“Timpul vostru este atât de scurt, de prețios şi de rar. Folosiți-vă de timpul pe care îl aveți în activități esențiale care să vă scoată din suferință și care să vă conducă spre iluminare. Iar cu voi sunt şi toți ceilalți”.
 
Câteva cuvinte suplimentare despre școala Vaibhasika
 
După cum am mai spus, majoritatea cursului se bazează pe școala Vaibhasika sau școala Detailiștilor. Voi explica acum sensul celui de-al doilea nume.
 
          1. Fiecare capitol descrie mai pe larg pe cel precedent. Primele cinci capitole intră din ce în ce în și mai multe detalii, iar ultimele trei încep de la capăt, intrând în alte detalii.
          2. Acestei scoli i se mai spune și Marea prezentare, pentru că ea prezintă în detalii toată materia.
 
Celelalte școli
 
Când ne referim în general la cele patru scoli, ne referim la școlile budiste din vechea Indie, din perioada lui Buddha şi imediat după Buddha.
 
O altă modalitate de a înțelege aceste scoli nu este numai aspectul lor istoric ci aspectul lor filozofic, concepția asupra lumii pe care o prezintă fiecare scoală.
 
Viziunea fiecărei scoli reprezintă de fapt viziunea diferitelor grupuri de elevi dharma. Dacă vom fi luat pe toți cei care învață dharma, din toate generațiile, nu numai din vechea Indie, chiar și de astăzi , putem spune că ei sunt reprezentați de cele patru scoli.
 
Sunt oameni care înclină spre o anume concepție asupra lumii a uneia dintre cele patru scoli și sunt alții care înclină spre alta.
 
Mai mult de atât, dacă ne uităm cu atenție la felul în care ne înțelegem realitatea, vom găsi ecouri ale fiecăreia dintre cele patru. Pe de o parte noi spunem că fiecare școală se află pe o altă treaptă de înțelegere a vacuității, iar pe de alta că numai școala denumită Calea de mijloc sau Prasangika Madhyamika are înțelegerea completă a vacuității.
 
Deoarece cu toții deținem aspecte ale tuturor școlilor, este foarte important să trecem prin toate, pentru a depista în noi înșine modul în care înclinăm să tindem spre o anume concepție de viață, astfel încât să ne îmbunătățim şi să ne rafinăm înțelegerea noastră care să ne conducă în final la percepția vacuității în mod direct.

 

Lecția 10 – ACI 1

Cursul 1: Cele trei căi principale

Primul nivel al studiului Lam Rim – calea treptată spre iluminare

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 10

 

Existența condiționată și vacuitatea

Dacă încă nu ai realizat gândul celui iluminat
Atâta vreme când cele două îți par a fi separate:
Ivirea lucrurilor, existența lor condiționată, fără greș
Și a lor vacuitate, lipsite sunt ele de orice identitate.

Je Tsongkapa spune că dacă mă gândesc la vacuitatea pixului, adică la faptul că el nu este un pix în sine, că nu este nici rău nici bun în sine, și la existența lui condiționată, adică de modul în care a ajuns el în mâinile mele, în viața mea, ca fiind două lucruri separate, înseamnă că nu am înțeles vacuitatea, nu am înțeles înțelepciunea.

Karma și vacuitatea merg mână-n mână.

Haideți să legăm cei doi factori: Pixul este gol de a fi un pix în sine, dar el există, existența lui depinde de factori. Ce fel de factori? Factorii depind de școala în care suntem.

Dacă este gol, atunci cum de a apărut în fața mea? Vom spune: tocmai datorită faptului că este gol, el a apărut la mine. Tocmai datorită faptului că lucrurile sunt goale, eu le voi experimenta într-un fel sau altul, în funcție de karma mea.

Karma mea mă constrânge să-mi trăiesc realitatea într-un fel sau altul, datorită faptului că nimic, nu are vreo existență proprie de sine. Nu există nimic bun sau rău, deștept sau prost, lucruri care sunt dureroase sau nu sunt dureroase, în sine.

Oare sunt lucruri care dor? Desigur.

Oare există oameni deștepți sau proști? Desigur că există. Oare îmi este plăcut să fiu jignit? Nu. De unde vin deci, toate acestea? Din karma mea.

De ce sunt forțată să interpretez șirul vorbelor ca jignire?

Deoarece dețin o amprentă karmică lăsată atunci când eu am jignit în trecut pe alții, amprentă care mă constrânge să fiu la rândul meu, acum jignită.

Exact în modul în care sunt forțată să văd pixul, sunt forțată să fiu jignită. Deoarece în mintea mea există ofensă, o voi proiecta acum pe șirul de vorbe pe care le aud. Acesta este singurul mod în care pot fi insultată.

Și la bine și la rău. Și binele vine exact la fel.

De ce pot scrie atunci când doresc să scriu? De ce dacă doresc să execut ceva și reușesc? Răspunsul este: în trecut am ajutat pe alții în activitatea lor.

Chiar și în cazul în care văd o crimă, ea este doar o proiecție ce vine din conștiința mea. De ce? Pentru că într-un trecut, poate într-o viață anterioară am omorât. Să presupunem că cineva ia un cuțit și înjunghie pe altcineva în fața ochilor mei, Doamne ferește, ce observ eu? Văd un ansamblu (formație) de forme ce se mișcă, care ia o altă formă și o înfige într-o altă formație de forme. Eu voi atribui acestui fapt sensul de crimă.

Numai datorită faptului că am omorât în trecut, voi interpreta acum masa de forme care se mișcă ca omor. Nu există nici un alt loc din care să vină spre mine omorul, deoarece nu există nici un lucru în lumea mea care să aibă o existență proprie de sine. Ele sunt complet goale.

Moartea în sine este goală. De ce trebuie să mor? Pentru că am lovit în viață. Fiecare care moare, cu excepția celor ce au ajuns la iluminare, au lezat viața.

Problema noastră este că suntem atât de siguri că lumea vine din afara noastră. Aceasta este perspectiva lui Tsur Tong, adică a noastră, care credem că lumea este așa cum este fără ca noi să fi contribuit cu ceva la ea.

Dar încet-încet vom prelua controlul, când înțelegem:

    • că e rezultatul a ceea ce am făcut
    • că am lăsat amprente
    • că aceste amprente dau acum roade
    • că ele mă forțează să apreciez într-un fel sau altul lucrurile (să le etichetez, să le denumesc)

Dacă deja de mult timp nu am mai jignit pe nimeni, încet-încet în viața mea nu voi mai avea parte de jigniri, nu vor mai reveni ofensele. De ce?

Pentru că această energie se diminuează, se slăbește. Sămânța ei din conștiința mea, își va pierde puterea și va veni ziua când nimeni nu mă va mai jigni și nu pentru că am decis eu să nu mai jignesc, ci nu voi mai auzi jigniri.

Va veni acea zi când voi citi ziarul și nu vor mai fi știri despre război.

Lama Dvora povestește despre cum orașul New York era plin de crime și delicte. Nu se putea merge pe stradă. Astăzi, toată lumea ar dori să trăiască în New York, rata bunurilor imobiliare a crescut. Traiul este bun.

 

De unde provin toate acestea? Din modul în care cetățenii își păstrează comportamentul moral. Geshe Michael, mulți ani a predat în New York, acestui fapt se datorează schimbarea orașului.

    • O schimbare politică nu se datorează guvernului, este doar cum se întâmplă. De ce se întâmplă schimbarea? Ea se întâmplă datorită faptului că am lucrat asupra agresivității mele, și numai în acest fel voi proiecta o altă lume
    • numai în acest fel vom fi sănătoși; sănătatea nu vine de la sine
    • contul umflat din bancă nu există în sine. Dacă am fost generos permanent, continuu, față de factorii corecți, va veni ziua când voi fi nevoit(ă) să trăiesc în abundență.
    • și numai așa vom putea ajunge la iluminare.

 

Potențialul Infinit

Lucrurile sunt goale – asta înseamnă că ele au potențialul de a fi tot ceea ce noi decidem ca ele să fie.

Dacă ați înțeles cum stau lucrurile și cum funcționează ele, veți începe să fiți grădinari și să sădiți semințele care, când vor germina, vor determina lumea voastră.

Veți putea să schimbați complet orice lucru, cât de mic ar fi din viața voastră. Și asta numai și numai dacă veți înțelege procesul karmic, cum funcționează procesul de etichetare și cum vă formați lumea în care trăiți datorită acestui proces de etichetare prin care treceți.

În AbhiDharma kosha scrie:

Le le jikten natsok kye, adică varietatea lumilor provine din karma. Deși este școala inferioară dintre cele 4 școli din punct de vedere al înțelegerii vacuității, ea ne schimbă deja viața.

Toată descrierea pixului, a orașului New York, a jignirii, a războiului – provine de la școala Prasangika Madhiamika – cea mai înaltă scoală din punct de vedere a înțelegerii vacuității și a concepției asupra lumii.

Orice îndoială va fi eliminată.

Acela care a ieșit (a coborât) din meditația asupra vacuității, nu va mai avea în inima lui nici o îndoială asupra corectitudinii lucrurilor despre care am vorbit.

Până atunci vă veți îndoi de valabilitatea lor pentru că nu ați experimentat în mod direct natura lor goală sau vacuitatea. Dacă veți începe să țineți carnețelul, îndoielile vor începe să se mai atenueze.

După ce omul a coborât din meditația asupra vacuității, va continua din nou să perceapă lucrurile ca având o existență proprie de sine, dar deja el nu mai crede în ele, nu mai are nici o îndoială asupra corectitudinii Dharmei, iar ca rezultat teama din inima lui este eliminată complet.

Aceasta [inima] este lipsită complet de frică, deoarece a înțeles cum își creează realitatea și că există o cale de ieșire din samsara. El știe cum va ieși din ea și că totul va fi bine.

Nu înseamnă că el speră că va fi bine, știe că va fi bine.

A percepe în mod direct vacuitatea este o experiență extraordinară, experiență care va schimba omul complet.

În continuare voi citi două fraze care vor clarifica legătura dintre vacuitate și existența dependentă (condiționată):

–   Nimic nu există în mod natural, dar asta nu înseamnă că nimic nu există.
–   Orice lucru există în mod convențional, dar nici unul nu există într-un mod natural. Dar fiecare lucru există fără să existe în mod natural.

Acestea sunt două afirmații foarte importante în Prasanghika Madhyamika, deoarece ele vin ca să ne împiedice în a cădea în “cele două extreme”.

Ce înseamnă „cele două extreme” ?

–   Extrema Existenței.

Una dintre extremele gândirii este de a acorda lucrurilor o existență proprie de sine, credința că ele apar de la sine.

Cine gândește în acest mod extremist? Aproape fiecare dintre noi. Toți cei care nu au auzit niciodată de vacuitate, gândesc că lumea există în sine. Așa este lumea. Noi denumim acest mod de a gândi „extrema existenței”, adică lucrurile există așa cum apar, așa cum le vedem.

–   Extrema Inexistenței (non-existenței).

Cineva poate să vină și să spună: Bine, am înțeles problema pixului: el apare, dar de fapt nu există. Totul este doar o iluzie. Acesta deja a alunecat în cea de a doua extremă. Cine aude această explicație, va înțelege că de fapt nu există nimic. Nu există peretele, podeaua, sunt doar imaginare.

Dar nu este adevărat că acolo nu este un perete, pentru că dacă vreau să trec prin el, nu pot să trec, mă lovesc de el.

Este adevărat că lucrurile nu sunt așa cum cred eu că sunt, pentru că dacă voi încerca să ignor minusul din bancă, spunând că nu există, banca îmi va închide contul sau poate voi merge la închisoare care nu există și în care voi sta anii care nici ei nu există.

Aceasta este a doua extremă a inexistenței sau nihilism.

Această gândire nihilistă este foarte periculoasă, pentru că dacă oamenii vor spune că ”lucrurile nu există” vor spune că pot face ce vor, legile nu contează și, mai rău, vor încălca moralitatea.

Acest mod de gândire este o mare problemă, datorită faptului că [cei ce gândesc aşa] vor trece peste legile morale, vor face infracțiuni, vor acumula karme negative și vor suferi.

Este foarte important să învățați aceste lucruri. Răspunderea este numai a voastră, răspunderea de a nu rămâne cu jumătate de explicații.

În prima frază a fost „nimic nu există în mod natural”. Ce înseamnă? Înseamnă „în sine”. Nimic nu există în sine, dar asta nu înseamnă că nu există nimic. Lucrurile au o existență convențională, înșelătoare.

Realitatea este înșelătoare în sensul că ea nu există așa cum cred eu că există – dar ea există. Ea există pentru că eu o proiectez. Ea există și funcționează. Lucrurile există, doar că nu așa cum cred eu că există, ele nu au o existență proprie de sine. Ele nu vin de la fabrică, ci ele vin datorită faptului că am ajutat pe alții.

Deci prima extremă afirmă: lucrurile există așa cum am crezut întotdeauna că ele există, ele vin de la sine (independente de mine).

Cea de a doua extremă spune; aha, am înțeles, lucrurile nu există în sine, deci nimic nu există.

 

Karma și vacuitatea – două fețe ale aceleiași monezi

Je Tsongkapa spune:

Dacă încă nu ai realizat gândul celui iluminat
Atâta vreme când cele două îți par a fi separate:
ivirea lucrurilor, existența lor condiționată, fără greș
Și a lor vacuitate, lipsite sunt ele de orice identitate.

Este rar să auzim explicațiile atât de clare ale lui Je Tsonkapa, explicații pe care Geshe Michael le-a predat într-un mod atât de strălucit.

Je Tsongkapa a spus: datorită faptului că lucrurile sunt goale, orice lucru care apare este complet condiționat de proiecțiile mele, iar ele sunt complet condiționate de karma mea, iar karma este condiționată de ceea ce am făcut în trecut altora.

Tocmai datorită faptului că lucrurile sunt goale, comportamentul moral va ocupa un loc fundamental pe drumul iluminării. Și tocmai datorită faptului că lucrurile sunt goale, eu voi prelua controlul asupra vieții mele și astfel voi putea ajunge la iluminare.

Vacuitatea în limba tibetană,  Tongpa- nyi

tongpa-nyi

Iar moralitatea  este,  Tsultrim

tsultrim

Această interdependență inseparabilă, dintre vacuitate și moralitate, ne va ajuta să purificăm lumea în care trăim. Înțelegerea profundă a vacuității va determina păstrarea impecabilă a moralității.

Va veni ziua, în care cele două nu vor mai fi separate,
Ziua în care unul singur vor deveni.
Înțelegerea desăvârșită a existenței condiționate,
Ea însăși va distruge conceptul atașării tale de obiecte.
Și atunci analiza percepției corecte va fi completă.

 

Calea de mijloc

El continuă să spună:

În plus, înțelegerea aparenței
Va împiedica extrema existență,
Iar înțelegerea vacuității – pe cea a nonexistenței.
Și dacă vei vedea cum vacuitatea și dependența de lume
Mână în mână merg, nu vei mai aluneca niciodată
În punctele de vedere extreme.

În lumea noastră, toate lucrurile apar ca fiind dependente de cauzele lor, conform legilor de existență dependentă. Ele sunt proiecții ale amprentelor acumulate în conștiința noastră. Și atunci când înțelegem toate acestea, nu vom mai aluneca în extremele de existență, cu alte cuvinte în credința că lucrurile au o existență proprie de sine. Lucrurile sunt goale de orice existență proprie de sine.

Eu, de asemenea sunt lipsit(ă) de o existență proprie de sine, și totuși eu sunt aici, acționez. Înțelegerea vacuității eu-lui meu va împiedica „extremele nihilismului”, adică [ideea că] dacă lucrurile nu au nici o existență permanentă, atunci ele nu există deloc.

Vacuitatea nu există pe cont propriu, ea întotdeauna va fi legată de un obiect. Atunci când voi spune “eu sunt gol de orice proprietate” , voi atribui vacuitatea la existența mea.

Doresc să subliniez că majoritatea școlilor inversează ordinea: adică vor spune că înțelegerea vacuității va împiedica extrema existență, iar înțelegerea existenței dependente a fenomenelor va împiedica nihilismul.

Școala Prasanghika este unica care prezintă lucrurile așa cum vi le-am expus.

Cheia în înțelegerea acestei abordări este diferența dintre:

– aspectul subiectului din mintea noastră adică cel care percepe
– și aspectul obiectului, lucrul care este perceput.

Atunci când ne referim la obiectele care apar în fața noastră, înțelegerea existenței lor dependente, va împiedica credința în extrema existență.

În schimb, dacă cel care are tendința să cadă în nihilism, adică de a crede că nimic nu există, își va îndrepta atenția asupra propriei lui existențe și dacă va înțelege vacuitatea lui însuși, acest lucru va crea un antidot la nihilism. Pentru că nu va putea să-și nege durerea pe care o simte, asta însemnând că durerea există.

Cu toate acestea, înțelepții școlii Prasanghika nu insistă asupra ordinii de mai sus.

Ei spun că fiecare dintre înțelegerile legate de vacuitate și apariție va împiedica credința într-una dintre cele două puncte de vedere extreme.

Sunt persoane care spun „acum mă aflu în vacuitate”. Ce înseamnă vacuitate? Vacuitatea nu este ceva fizic. Cu toate că imaginea spațiului gol ne ajută puțin să înțelegem vacuitatea, trebuie înțeles că spațiul gol este ceva geografic, fizic.

Vacuitatea nu este ceva fizic, este ceva mental, este o idee filozofică care susține că pixul nu există independent de proiecția mea care vine din karma, iar karma depinde de faptele mele trecute.

Provocarea noastră este de a vedea vacuitatea în mod direct, în meditație profundă, pentru că numai acest lucru ne va elibera. Percepția în mod direct a vacuității durează poate cel mult 20 de minute. Dacă ați reușit acest lucru, înseamnă că ați ieșit definitiv din suferință.

Trebuie înțeles că noi am creat toată lumea din jurul nostru și suntem complet răspunzători de suferința fiecăruia. Și dacă vom reuși să eradicăm toate semințele care ne forțează să-i vedem suferind, numai atunci lumea noastră se va schimba și ei vor înceta să mai sufere.

Nu-i putem ajuta din exterior, deoarece pomul este deja crescut. Să lucrezi în exterior este ca și când am lucra cu cimentul care deja s-a întărit. Va trebui să lucrăm cu cimentul încă umed, ca să-l putem modela. Acesta este nivelul karmei.

A lucra în interiorul nostru este cel mai înalt lucru pe care îl putem face spre binele absolut al tuturor ființelor.

Va trebui să mergem în retreat, să ne izolăm de stimulii exteriori, să ne încetinim cât mai mult mintea. Numai atunci vom putea să facem cu adevărat munca interioară.

Aceasta este „Calea de mijloc”, pentru că trebuie să înaintăm cu atenție printre cele două extreme. Ele sunt ca două hăuri. Cu ușurință putem cădea în ele. Nu este deloc ușor să rămânem pe linia de mijloc.

 

Rețeta pentru încetarea roții suferinței

Haideți să facem o scurtă recapitulare. Cineva vine și țipă la mine.

1.   Trebuie să-mi amintesc că el este gol de orice natură.
2.   Că el depinde de proiecția mea,
3.   Ea îmi este impusă. Sunt forțat(ă) să-l văd că țipă la mine.
4.   De unde vine această proiecție? Ea se datorează faptelor mele trecute, a comporta-mentului meu față de alții.
5.   Și dacă este așa, atunci cum voi reacționa? Nu voi țipa înapoi la el. Pentru că, dacă voi țipa înapoi la el, nu fac decât să mă asigur că el va veni din nou la mine și mă va ofensa. Am sădit sămânța din nou. Totul se va întoarce asupra mea și voi continua să învârt roata samsarei.

Va veni ziua când cineva va veni și se va comporta în mod neplăcut cu mine și atunci va trebui să-i mulțumesc. De ce? Pentru că el îmi va arăta că încă mai am în curentul de conștiință semințele care îmi provoacă suferința. Până când voi ajunge la acest nivel, va trebui să tac și să observ.

Prezentul nu-l pot controla, el este un rezultat ce vine din trecut. El țipă la mine acum pentru că eu am țipat în trecut la el sau la altcineva. Ceea ce pot face acum este să-mi controlez reacția.

Singurul lucru pe care îl pot controla este reacția mea.

Tot acest proces ia timp, nu este ușor. La început veți țipa înapoi. După câteva zile vă veți aminti de ceea ce ați făcut. Acest lucru este foarte bun pentru că deja începeți să vă schimbați obiceiurile.

Cu timpul, va veni ziua când vă veți abține, veți închide gura și nu veți mai reacționa. Iar acest lucru va crea karma ce vă va abate de la obiceiul vostru natural de a acționa într-un mod care vă menține în samsara.

Maestrul Shantideva spune: Adunați-i pe toți cei care vă enervează, puneți-i într-o cameră, îmbrățișați-i și sărutați-i, pentru că în mod automat ei vor dispare din viața voastră.

Chiar dacă vă veți schimba comportamentul, în sensul că veți fi atenți la reacțiile voastre, veți nota în carnețel de șase ori pe zi, veți continua să treceți printr-o perioadă de tranziție, deoarece vechile karme vor continua să dea rezultate. Perioada va fi scurtă sau lungă până veți vedea schimbări, asta depinzând numai de karma voastră, ori din viața asta ori din viețile trecute.

Când vă veți găsi într-o situație neplăcută și veți înțelege că este doar un rezultat al unei fapte trecute și că nu aveți nici un control asupra ei, acest fapt vă va dezvolta înțelepciunea.

Acest proces va deveni un proces de purificare, deoarece nu veți mai reacționa așa cum ați reacționat înainte. Ați încetat de a mai sădi semințele care învârt roata samsarei. Karma care ne creează realitatea în momentul de faţă este anihilată, nu mai există, de aceea noul comportament însoțit de înțelegerea procesului karmic vă va purifica de afecțiunile mentale (infestări).

nyunmong

afecțiuni mentale

Dacă cineva îmi dă o palmă și eu imediat îmi spun: am primit palma pentru că în trecut eu însămi am făcut asta altcuiva, karma lucrează. Acum această karmă este anihilată, iar eu nu-l voi pălmui îndărăt.

Nu-mi închid inima față de el, nu-l judec. Trebuie doar să înțeleg că prin intermediul lui îmi purific karma.  Mai mult, îi voi mulțumi în inima mea și îmi voi spune: îmi pare rău că m-am purtat în trecut prostește pentru că nu am înțeles vacuitatea și karma, acest lucru mă va ajuta să-mi dezvolt înțelepciunea.

Sentimentul de regret este foarte important pe calea spirituală, pentru că el este însoțit de înțelepciune, el îmi consolidează înțelegerea procesului, a felului în care lucrurile se întâmplă.

În tradiția budistă se pune mult accent pe diferența dintre vină și căință (părere de rău). Vina înseamnă: am fost un prost. Acest lucru întărește egoul, duce la ceva fals. Pe când regretul spune: am acționat greșit, am acționat din ignoranță.

Regretul fortifică înțelepciunea, pe când vina fortifică ignoranța.

Datorită faptului că lucrurile sunt goale și dacă vom merge pe această cale, minunile vor începe să apară. La început nu se vor întâmpla multe, dar viața va începe puțin să se amelioreze. Încet-încet vom ajunge la niveluri mai înalte iar minunile vor veni de la sine.

 

Mi-aș dori ca toate ființele
În orice loc se vor găsi,
Libere și fericite să poată fi.

Toate gândurile mele,
Toate vorbele
Și toate faptele pe care le fac,
A lor suferință să o înceteze.

Lecția 9a – ACI 1

Cursul 1: Cele trei căi principale

Primul nivel al studiului Lam Rim – calea treptată spre iluminare

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 9 – prima parte

 

O scurtă recapitulare

Am discutat despre:

–   renunțare, al cărui sens este de a-ți îndrepta atenția de la lumea materială spre lumea spirituală
–   și despre iubirea tuturor ființelor.

Dacă ne uităm bine la sensul și conținutul lor, aceste subiecte nu țin numai de budism, ele sunt valabile oricărui drum spiritual, iar pe orice drum spiritual, omul se îndreaptă de la preocupările materiale spre înțelegerea existențială.

Am vorbit în lecția trecută despre Bodhicitta, iubirea pentru tot ceea ce există adusă la cotele ei maximale. Bodhicitta este o experiență spirituală extraordinară, ajunsă la cel mai înalt nivel, experiență în care chakra inimii se deschide, iar omul este în contact direct cu toate ființele din univers. Este o stare mentală foarte aproape de starea de iluminare.

Dar datorită faptului că persoana nu a ajuns la deplină iluminare, inima lui se va închide din nou, dar aceste trăiri intense, îl vor schimba complet.

Din acel moment va ști că toată viața lui va fi în serviciul semenului său. Toate acțiunile, vorbele și gândurile lui vor fi îndreptate pentru a scoate toate ființele din suferință și de a le dărui toată fericirea. Și nu orice fericire, ci cea veșnică, a lui Buddha.

 

Calitățile nobile ale unui Bodhisattva

Am discutat despre faptul că Bodhisattva aspiră să ajungă la iluminare și pentru acest lucru el are nevoie de două aripi: metoda și înțelepciunea, Tap și Sherab.

Tap

Sherab

Ce cuprinde metoda? Ea cuprinde renunțarea și Bodhichitta.

Toate acțiunile unui Bodhisattva sunt denumite ”metoda”. Deoarece ele vor fi dictate de aspirația lui de a ajunge la perfecțiune și de iubirea lui necondiționată față de toată creația. El va căuta să se perfecționeze și să găsească metode de a putea fi de folos celorlalți și de a putea ajunge la cât mai mulți.

În primul rând un Bodhisattva își va perfecționa generozitatea, dăruirea.

Maestrul Shantideva spune că dacă dorim să devenim generoși să începem să dăruim mai întâi lucruri mici, și încet-încet dorința de a da, va crește și mai mult.

Dăruirea se dezvoltă odată cu practica. Ea este unul din exercițiile de bază în budism. În prima etapă, un Bodhisattva practică dăruirea și o aduce la perfecțiune.

Cum va putea dăruirea să devină perfectă? Numai atunci când ea este însoțită de înțelepciune.

O metodă va deveni desăvârșită dacă va fi însoțită de înțelepciune.

De ce este dăruirea atât de importantă pe drumul spiritual? Pentru că atunci când dăruim lucruri, ne eliberăm puțin de atașamentele față de ele. Începem să renunțăm la acele lucruri de care suntem dependenți. Iar pe drumul spre iluminare va trebui să ne eliberăm de toate atașamentele pe care le avem, pentru că dorim să ne eliberăm de tot ceea ce ne înlănțuie și ne provoacă suferință.

Prin faptul că practicăm dărnicia, că o perfecționăm, încet-încet ne vom elibera de atașamentul față de lucrurile materiale. Dăruirea este o calitate care ne ajută să ajungem la renunțare, deoarece ne eliberează tot mai mult de lucrurile de care suntem ataşaţi. Și ce vom primi în schimb? Iluminarea.

Atunci când dăruirea va ajunge la o etapă mai avansată, din punct de vedere mental vom fi cu mult mai detașați de lucruri. Ne vom distanța de o gândire centrată pe “eu” cum ar fi: am nevoie de asta, nu pot fără asta, ăsta este al meu…

Când vom începe să ne eliberăm, vor fi mai puține riscuri de a încălca etica morală.

Ce ne face să încălcăm etica morală (normele de conduită morală)?

Dorința de a poseda lucruri, pentru că suntem dependenți de ele, sau invers, dorința de a ne debarasa de ceea ce nu ne place. De ex. în cazul în care nu sunt de acord sub nici o formă cu ceva anume, voi fi gata să jignesc, sau să bârfesc, sau să rănesc.

Datorită practicii noastre de a dărui, vom începe să ne eliberăm de atașamente, riscul de a încălca normele morale va fi mai mic, și vom fi cu mult mai atenți la comportamentul nostru etic.

Cu cât vom practica conduita morală, cu atât mintea noastră se va limpezi, meditația noastră se va adânci, succesul în meditație va deveni o realizare viabilă și în final, vom ajunge la înțelepciune.

 

A treia cale – percepția corectă

În continuare vom vorbi despre înțelepciune.

Vom trece la textul nostru:

Chiar dacă renunțarea sau aspirația ți le-ai dezvoltat,
Dacă nu ai înțelepciunea ce înțelege realitatea în mod corect
Nu vei putea tăia rădăcinile ciclului vieții și al morții.
Fă eforturi, deci, existența dependentă să o înțelegi.

În această strofă, aspirația înseamnă Bodhicitta.

Yang dakpey tawa

Tawa      —  vedere, percepție
Dakpey  — corect

Cu alte cuvinte, percepția corectă înseamnă înțelegerea vacuității.
Această cale este absolut necesară pentru a ajunge la Nirvana și bineînțeles la iluminare.

Ce înseamnă Nirvana? Eliminarea completă a tuturor afecțiunilor mentale și a cauzelor lor.

Ce înseamnă afecțiune mentală?

Afecțiunea mentală este un factor care tulbură liniștea sufletului, precum:

–   supărarea
–   gelozia
–   invidia
–   mândria
–   ignoranța
–  egoismul și multe altele.

Cel care se află în Nirvana și-a eliminat toate aceste manifestări mentale. El nu se mai poate supăra sau enerva pentru că și-a pierdut capacitatea de a se mai supăra și și-a eliminat de asemenea și semințele ce pot cauza supărarea.

Purtăm cu noi:

–   afecțiuni mentale, datorită ignoranței noastre, datorită faptului că nu înțelegem realitatea,
–   semințele ce cauzează aceste afecțiuni mentale.

Condiția necesară de a elimina toate afecțiunile mentale pentru a ajunge la Nirvana este înțelegerea profundă a vacuității.

Atât timp cât va exista ignoranță, înțelepciunea nu va fi suficient de profundă, de aceea nu vom înțelege realitatea care ne înconjoară și vom reacționa față de ea în mod greșit, ceea ce ne va determina să acumulăm karma.

Înțelegerea profundă a vacuității este absolut necesară pe drumul către Nirvana sau pe calea Mahayana, calea cea mare, spre iluminarea completă a lui Buddha, spre binele întregii creații.

Cum putem ajunge la percepția corectă? Există două moduri:

1. Primul mod este cu ajutorul logicii
2. Al doilea mod este percepția directă.

Ce înseamnă percepție directă?

Vă voi da un exemplu: dacă doresc să gust un morcov, îl bag în gură și-l gust. În acest mod simt în mod direct gustul. Nu o descriere a gustului ci gustul în mod direct.

Dacă ne referim la cele cinci simțuri ale noastre, cu ajutorul lor avem experiențe directe. Spre părerea noastră de rău, nu putem avea o experiență directă cu ajutorul minții, deși în budism mintea este considerată al șaselea simț.

Care sunt obiectele văzului? Formele și culorile.
Care sunt obiectele auzului? Sunetele.
Care sunt obiectele simțului olfactiv? Mirosurile.
Care sunt obiectele gustului? Gusturile.
Care sunt obiectele simțului tactil? Textura lucrurilor, duritatea lor.
Care sunt obiectele minții? Gândurile.

Ce este în neregulă cu gândurile noastre?
Toate gândurile noastre sunt greșite.

Ele însă nu sunt greșite din punct de vedere convențional. Dacă eu recunosc că obiectul acesta este un pix și acesta este o cană și nu invers, înseamnă că din punct de vedere convențional, percepția mea este corectă. Problema este că eu nu înțeleg de unde provin ele.

1. Prima metodă – metoda logicii: Pixul

Ce țin în mână?

Un pix.

Dacă va intra un câine în cameră, ce va vedea el?

Ceva de ros.

Deci există o altă ființă în cameră care vede altceva.

Ne întrebăm atunci cine are dreptate? Eu sau câinele?

Răspunsul este că amândoi avem dreptate. De ce ? Pentru că în această situație exista două puncte de vedere.

Nu am nici un motiv să-mi acord mie prioritate față de câine, în ceea ce privește percepția mea. Percepția mea este corectă pentru mine, iar percepția câinelui este corectă pentru el.

Ce este acesta cu adevărat? Întrebarea cea mai importantă este:

Din capul locului, consider că lucrurile au un adevăr obiectiv, că obiectul avea o calitate proprie. Dacă un obiect are o calitate proprie de sine ar însemna ca toate ființele din univers să-i recunoască această calitate. Dar lucrurile nu stau așa pentru că obiectul pe care-l percep ca fiind pix, pentru că are calitatea de a scrie, câinele îl percepe ca pe ceva de ros.

Este clar că percepția mea nu poate să fie arbitrul suprem, pentru că dacă ar fi fost așa, toate ființele din univers ar fi văzut pixul ca pix și ar fi încercat să scrie – dar acest lucru nu este așa.

Deci pixul nu poate fi o realitate supremă, și cu toate acestea văd pixul, paharul, omul. Deci ele există în viața mea. Dar ca să existe pixul în viața mea, este nevoie de mine. În momentul în care spun ce este acest obiect, aduc din mintea mea noțiunea de a scrie.

De fapt, în mintea mea există noțiunea de a scrie, noțiunea de instrument de scris, iar în momentul în care apare obiectul, proiectez, foarte repede asupra lui, ideea mea.

Mintea noastră este plină de noțiuni, etichete, nume, idei sau imagini, și cu ajutorul lor privim lumea.

Când privesc, văd pixul, femeia, dar de fapt eu văd forme și culori. Pixul este doar un tub de plastic colorat.

Pentru ca el să fie pix, este nevoie de mine. Noțiunea de scriere nu vine de la pix spre mine, ci de la mine spre pix. Această înțelegere este critică pentru a ne elimina suferința.

Când privim lumea în mod normal, în mod convențional, vedem că lucrurile vin spre noi. Tavanul, încăperea, oamenii care vin, apar în afara noastră.

Acest lucru se numește:

Tsur tong

Tong  — a vedea
Tsur   — față de mine, înspre mine

Adică a vedea lucrurile ca și când ar veni din afara mea. În jurul meu se află lumea exterioară, o văd, o aud, o miros, o experimentez, o realizez.  Lumea vine spre mine, iar eu o percep cu ajutorul simțurilor. Acesta este modul în care credem că există lumea.

Aici există pixul, cu care pot scrie, îi văd culoarea, îl pot mirosi, deci îl folosesc. Dar pentru ca să fie aici pixul, de ce mai este nevoie? Este nevoie de mine, pentru că fără mine, pixul nu există. Este nevoie de un observator. Pixul în sine este neutru. El nu va căpăta sensul de „pix” fără mine și dovada este câinele care nu vede acest obiect ca pix. El va da obiectului acel sens care provine din lumea lui, așa cum furnica va da alt sens aceluiași obiect care provine din lumea ei. Fiecare ființă vie, ce are o conștiință se va raporta obiectelor în funcție de ceea ce este în mintea ei.

Ideea este că este necesară conștiința cuiva care observă sau experimentează un lucru, ca să-i dea un sens.

Atunci când voi spune “Dă-mi, te rog, pixul!”, amândoi știm despre ce este vorba, nu pentru că pixul are un sens a lui propriu, ci pentru că amândoi avem proiecții similare, avem karma similară. Amândoi suntem oameni care înțeleg noțiunea de scris și avem aceeași limbă.

De exemplu, cineva mă jignește în daneză, iar eu nu înțeleg daneza. Deci el nu mă poate jigni. Ce sunt cuvintele ? Sunt sunete, și pentru ca să le înțeleg ca jignire, eu sunt necesar(ă).

 

Vacuitatea – o idee simplă care ne schimbă viața

Deci pixul este gol de proprietatea de a fi pix în sine. Nu există aici un pix care să fie în sine pix, independent de proiecția mea. Pixul, în sine nu are proprietatea de a scrie. El este gol de a fi un pix în sine. Așa cum și cuvintele în sine nu au proprietatea de a jigni.

După ce ați auzit aceste lucruri, nu veți mai fi în același loc. Pentru că deja a apărut semnul de întrebare, de unde apare lumea noastră, cum apare ea? Ideea de vacuitate destabilizează statornicia acestei lumi.

Lumea, ea însăși este așa sau altfel. Lucrurile, ele însele sunt plăcute sau neplăcute. Am prieteni sau dușmani care, ei însuși sunt prietenii sau dușmanii mei. Cineva, el însuși este plăcut sau neplăcut.

După cum am mai spus, toată suferința noastră, îmbătrânirea, moartea, toate acestea se întâmplă din cauză că nu înțelegem realitatea care ne înconjoară.

De-abia acum am început cu ajutorul logicii să depănăm firul înțelepciunii. Este primul pas de a vedea vacuitatea. Idea de vacuitate este una dintre cele mai importante în budism.

2. Percepția directă.

Am vorbit, la început de experiența directă a gustului de morcov, și am spus că prin cele 5 simțuri avem experiențe directe. Dar în cazul obiectelor mentale nu avem experiențe directe, pentru că percepem lumea permanent cu ajutorul noțiunilor: acesta este un pix, aceasta este o hârtie, este plăcut, nu este bine, este legal, nu este legal, este lung, este scurt, este al meu, este al tău. Tot timpul folosim noțiuni, etichete, idei, imagini. Iar aceste lucruri le facem extrem de repede.

Atunci când v-am fluturat (pixul), ați spus repede că este un pix. Facem imediat diferențe dacă persoana este femeie sau bărbat. Identificăm cu multă rapiditate realitatea. Când un lucru apare în fața noastră, imediat extragem din imensul sistem de noțiuni, idei și imagini mentale, pe aceea care se potrivește și o proiectăm pe el. Suntem perfect convinși că ceea ce vedem este ceea ce și captăm.

Pixul există? Da, există pentru că pot scrie cu el, dar el nu există așa cum cred eu că există.

Atunci când întreb, nu dacă el există, ci [de] modul în care el există, deja lumea mea convențională va începe să se clatine. În acest moment, încep să pășesc pe calea de a-mi dezvolta înțelepciunea, percepția corectă.

Acest proces de înțelegere se va adânci, în special când ne vom perfecționa meditația, când vom fi în stare să ne scufundăm într-o concentrare profundă pentru a ajunge la Shamata – liniștea meditativă (calm meditativ).

Shine

Shine înseamnă liniștea meditativă, iar Shamata este denumirea în limba sanscrită.

Mintea sare din loc în loc și, cine va începe să facă meditații, va simți acest lucru.

Chiar și atunci când cineva este foarte avansat în meditații, mintea va continua să fie neliniștită, dar într-o formă mult mai subtilă.

Numai când se va ajunge la meditația focalizată (concentrată) pe un singur punct, mintea practicantului va putea să rămână stabilă pe obiectul lui mental.

Mintea va fi ca o apă liniștită, clară, fără nici o mișcare. Mintea va sta neclintită pe obiect.

Când se ajunge la această etapă meditativă perfectă, persoana își poate controla cu desăvârșire corpul.

Mintea lui poate să stea fixată și patru ore pe imaginea unui pix, de exemplu, și corpul [său] să fie neclintit.

Nu propunem ca cineva să exerseze pe un pix, doar am vrut să dăm un exemplu de performanțe ale celui care a ajuns la acest nivel meditativ. Nu numai să stai patru ore neclintit în meditație dar și să fi într-o stare de plăcere intensă.

Această stare nu este o stare de halucinație sau în care lipsesc gândurile, din contră, mintea este foarte lucidă, trează, iar practicantul este plin de viață.

În momentul în care mintea a ajuns la acest nivel, va trebui direcționată spre vacuitate. Perceperea vacuității este prima etapă care ne va asigura ieșirea din samsara. Cel care a ajuns să perceapă vacuitatea, în maxim 7 vieți viitoare va ajunge la iluminare.

Una este să vorbești de natura goală a pixului și alta este să o experimentezi în mod direct. Perceperea vacuității în mod direct se întâmplă numai în meditație profundă și numai după ce am învățat extrem de mult despre ea.

Sunt necesare două lucruri:

–   studiu intens, să ascultăm de 7000 de ori explicațiile despre vacuitatea pixului,
–   și de asemenea practica profundă a meditației.

Progresul în măiestria meditației depinde de păstrarea legilor morale.

Dacă le vom urma va veni momentul când vom percepe în mod direct vacuitatea.

În aceste momente [de meditație], vom fi intens concentrați pe obiectul meditației, care este vacuitatea. Deoarece mintea este focalizată numai și numai pe vacuitate, nu vom putea gândi: acum eu văd vacuitatea, pentru că dacă spunem “eu” și “ vacuitatea” sunt deja două noțiuni. În acest proces de percepție, “eu-l” nu există. În timpul experimentării vacuității, nu mai există conștiința de sine, nu realizăm că o percepem în mod direct. Numai după ce ieșim din meditație, vom avea viziunea ei clară.

Cel care experimentează vacuitatea nu are noțiunea timpului, nu va putea simți trecerea timpului.

Geshe Michael a descris acest proces ca durând un sfert de oră, douăzeci de minute.

Este foarte greu de știut cât durează această experiență, pentru că timpul nu poate fi perceput. Mintea este cu totul scufundată în vacuitate. Se spune, că ea este ca apa în apă. După ce experiența se termină, omul coboară din meditație.

Persona care a perceput în mod direct vacuitatea se numește Arya, în limba sanscrită, iar în limba tibetană: Pakpa. Este exact numele pe care naziștii l-au dat omului superior. Arya este cu adevărat un om superior, dar nu ca rasă.

Pakpa

Arya este un om superior din punct de vedere spiritual. Pakpa care va sta în meditație și care va percepe vacuitatea va deveni un alt om. În toate viețile mele anterioare momentului perceperii vacuității am fost Tsur Tong, iar după el voi deveni Arya.

Este cel mai important moment din cariera noastră spirituală, bineînțeles în afară de iluminare – momentul de percepere a vacuității.

Scopul tuturor cursurilor, al practicilor, al meditațiilor, al seminariilor, practica yoga, renunțarea, Bodhicitta, este de a ajunge la perceperea vacuității.

 Acest eveniment ne va asigura ieșirea din samsara, dacă nu în această viață, în maximum 7 vieți viitoare, care cu toate vor fi bune, în care vom avea condiții bune de trai și profesori desăvârșiți. (Samsara are mai multe niveluri. Noi ne aflăm la nivelul dorințelor, patimilor). Când omul iese din meditația vacuității, are senzația de coborâre. Deși corpul lui se afla încă în lumea (tărâmul) dorințelor, mintea lui a ieșit din această lume. Se spune că mintea lui a trecut în „tărâmul formelor”. Un alt motiv al sentimentului de coborâre este acela că mintea a urcat într-o altă existență, iar ieșirea din meditație îl va coborî din nou în lumea dorințelor.

Aceasta este prima etapă a perceperii vacuității. A două etapă a perceperii vacuității este cea de după ieșirea din meditație. Omul va trăi cea mai bună zi din toate pe care le-a trăit vreodată.

–   va înțelege perfect ceea ce i s-a întâmplat. Nu va avea nici o îndoială cu privință la asta. Va avea un puternic sentiment al realității și va ști exact ce se petrece.
–   primul lucru pe care îl va face este să cadă în genunchi cu smerenie pentru că este ca și când l-ar fi văzut pe Dumnezeu. Este sentimentul de a-l privi în ochi pe Dumnezeu.

Se spune că întâlnim Dharmakaya a lui Buddha, sau întâlnim pe acel Buddha care noi o să fim. Vom percepe mintea sublimă a lui Buddha, ne vom percepe propria noastră iluminare.

După aceea, timp de 24 de ore, omul va avea revelații:

a)   el va cunoaște viețile viitoare
b)   își va vedea propria iluminare. Va ști cum va ajunge la iluminare, în ce condiții va ajunge la iluminare, cât timp îi va lua, cum i se va întâmpla atunci.
c)   omul își înțelege samsara lui, își vede suferința lui și a altora.
d)   pe parcursul a 24 de ore poate citi mintea fiecărei ființe. Va fi foarte deprimat pentru că va înțelege suferința din mintea celuilalt.
Deși în toate aceste ore este treaz, merge, mintea lui va fi în contact cu acea realitate pe care niciodată nu a mai experimentat-o.
e)   el își vede propria moarte. Poate vedea cum viața lui se va încheia.
f)   poate să vadă înainte, poate să vadă în urmă. Percepțiile lui sunt foarte clare.

De aceea i se spune calea percepției, a vederii.

Dacă Tzur Tong vede că lumea vine din afara lui, când va ajunge să perceapă direct vacuitatea, va fi prima oară când va vedea că nu lumea vine spre el ci [că] el însuși o creează.

El va deveni un proaspăt Arya. El va înțelege că nu se află nimic în realitatea lui care să aibă o existență de sine stătătoare și care să vină din afara lui. Totul este doar o proiecție.

Tânărul Arya va trebui să exerseze mult folosindu-se de această cunoaștere profundă. Calea ce urmează este denumită “calea practicii”, cale care va duce la iluminare.

Este de ajuns o singură dată să percepem vacuitatea, ca să ne asigure ieșirea din samsara, fără să mai avem cale de întoarcere.

Arya este nevoit să se reîntoarcă la lumea dorințelor, dar deja nu mai crede în ceea ce vede. Din acest moment deja înțelege cum își creează realitatea și va începe să facă numai bine în jurul lui.

Lecția 8 – ACI 1

Cursul 1: Cele trei căi principale

Primul nivel al studiului Lam Rim – calea treptată spre iluminare

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 8

 

În această lecție vom discuta despre cum se ajunge la Bodhicitta, despre cum anume să practicăm pentru a ajunge la ea.

Cine este Buddha? Buddha este o entitate care aduce binecuvântare întregii creații simultan. El este atotștiutor, are iubire necondiționată și abilitați extraordinare de a ajuta. Dacă dorim să ajungem în această stare, va trebui să acționăm pentru binele tuturor ființelor. Aceasta este aroma bodhicittei și am vorbit despre avantajele ei ieșite din comun.

Există două metode de a ajunge la bodhichitta. Acestea sunt descrise în literatura Mahayana.

Pe prima o vom descrie pe scurt iar pe a doua o vom discuta mai pe larg.

Prima metoda este:

A. Compararea și înlocuirea de sine cu celălalt.

Dak Shen Nyamje

Dak     — eu
Shen   — celălalt sau ceilalți
Nyam — egali sau a compara
Je         — a schimba, a înlocui, substituire

Deci compararea și schimbarea (înlocuirea) de sine cu celălalt. Această metodă ne-a fost transmisă de maestrul Shantideva, în capitolul 8 despre meditație. Este vorba de cartea „Manualul modului de viață a unui Bodhisattva.

În acest capitol, Maestrul Shantideva spune că meditația cea mai importantă este asupra comparării și înlocuirii de sine cu celălalt, pentru că cine o practică va ajunge la bodhicitta. Iar cel ce a ajuns la bodhicitta în mod sigur va ajunge și la iluminare.

Această meditație are două părți.

      1. A mă compara cu ceilalți
      2. A mă înlocui cu ceilalți (A mă pune în locul celuilalt)

În prima parte vom medita asupra faptului că nu există nici o diferență între durerea mea și a celuilalt, durere ce trebuie eliminată. Și invers: fericirea mea și a celuilalt este în aceeași măsură foarte importantă. Dalai Lama denumește acest lucru principiul democratic. El spune: „Îmi doresc fericirea? Ea este numai una. Câți la număr sunt ceilalți? Infinit. Și ei își doresc fericirea. Cine este mai important?”

În a doua parte trecem la practică: Înlocuirea de sine cu ceilalți.

Pentru că toți ceilalți reprezintă majoritatea, este cu mult mai important să acționăm pentru fericirea lor. Cel care va practica această cale, în sufletul lui se va vinde celorlalți, își va vinde ochii. Ce înseamnă că ne vindem ochii?

Ce facem tot timpul cu ochii? Căutam unde găsim ceea ce vrem.

Dacă mi-am vândut ochii celorlalți, ce voi căuta? Ceea ce vor ei. Voi începe să caut ceea ce le place lor.

De exemplu, dacă sunt în autobuz și simt că mă sufoc și aș dori să deschid fereastra, dar lângă mine stă altcineva căruia îi este frig, ce voi face în acest caz atunci când practic această metodă? Voi lăsa geamul închis. Bucuria (fericirea) mea vine dacă îi fac pe ceilalți bucuroși (fericiți).

Următoarea poveste provine de pe timpul când în Tibet exista curentul budhist Kadampa.

Curentul kadampa a fost înființat de marele maestru Atisha, în secolul al 11-lea. Maestrul indian Atisha a fost invitat In Tibet pentru a preda și institui tradiția kadampa. „Ka” înseamnă cuvânt, cu sensul de instrucțiuni ale lui Buddha. „Dam” înseamnă păstrători”.            Adică: păstrătorii cuvântului.

Se povestește că un mare Lama a auzit că într-un oraș îndepărtat un alt mare Lama ar fi predat Lo Jong – transformarea conștiinței, învățătură care dezvoltă bodhicitta.

Dornic de a învăța Lo Jong el pornește la drum. Până să ajungă în oraș, aude ca Lama de la care ar fi vrut să învețe, ar fi murit. Vestea îl întristă foarte mult. Dar i se spuse să nu se îngrijoreze pentru că ar putea să învețe de la cei trei discipolii ai Lamei decedate. Fiecare dintre ei fiind un mare cunoscător al învățăturilor. Dar că exista o problemă: după decesul Lamei, cei trei discipoli începuseră lupta pentru moștenire.

Când auzi că cei trei se luptau pentru moștenire, Lama își spuse: am venit ca să învăț bodhichitta, iar oamenii se luptă pentru moștenire, nu am ce învăța de la ei. Cu tristețe se pregăti să se întoarcă acasă.

Atunci oamenii i-au spus: nu, nu ai înțeles, lupta dintre ei este ca fiecare dintre discipoli dorea ca celălalt să preia moștenirea.

B. Metoda celor 7 pași.

Etapa 0 – comportamentul egal

Tang – nyom

Prima etapă se numește etapa zero, și asta pentru ca în final să se ajungă la etapa 7. Această etapă în engleză este denumita equanimity. În românește îi vom spune comportament egal, uneori chiar ecuanimitate – nu este un cuvânt în DEX. Cuvântul equanimity are mai multe sensuri. Unul dintre ele fiind echilibru sufletesc. Mulți consideră că acest lucru se referă la un comportament indiferent, apatic. În budism, nepăsarea şi indiferența sunt [atitudini] nedorite.

Comportamentul egal nu înseamnă echilibru sufletesc, din contră! Budismul dorește să ne aducă la plăcerea supremă, la extaz și nu la apatie. Buddha se află în permanență în stare extatică, ceea ce reprezintă o antiteză la indiferența și echilibrul sufletesc.

Atunci, care este sensul cuvântului?

Sensul este de comportament egal față de toate ființele.

Atunci când spunem:

–   „aș dori ca toate ființele să aibă parte de toată fericirea și de toate cauzele fericirii”.
–  „aș dori ca ele să nu mai aibă parte de nici o suferință și de nici o cauză a suferinței”.

Toate acestea le urez tuturora în mod egal, în aceeași măsură.

Atunci când facem meditația Tong Len – meditația “a da și a lua” – dăruim tuturor ființelor tot ceea ce este mai bun și le luam orice suferință. Acest exercițiu este de a medita asupra prietenului nostru, sau asupra unei persoane neutre, sau asupra dușmanului nostru.

Când începem să practicăm, va fi greu să nu facem diferențe între persoane, pentru că suntem influențați de iubirea pentru cei dragi și de antipatia faţă de cei pe care-i urâm. În această practică dorim să ajungem la acel nivel în care să nu mai fim influențați de iubirea sau dușmănia pe care o avem față de celălalt.

Scopul acestei practici este de a ajunge la comportament egal față de toți ceilalți, să dorim binele tuturor, și celor dragi și celor antipatici.

În budism se spune că atunci când cineva intră într-o încăpere plină de oameni, acesta începe să îi trieze în mod automat, o treime care îi plac, o treime care-i sunt neutri și o treime care-i displac. Acesta este modul nostru de comportament față de toată lumea.

Atunci când văd pe cineva care îmi place sau nu, va trebui să înțeleg că el este doar o proiecție care vine din karma mea. Karmele tot timpul se schimbă, urcă, coboară. Este foarte probabil ca dușmanul meu de acum, în viața următoare să fie fiul meu.

Practica care ne ajută să ne comportam în mod egal cu ceilalți este meditația Tong Len. La început, medităm asupra unei persoane dragi, îi dăruim ce-i mai bun și îi vom lua suferința.

După o perioada de timp, vom medita asupra unei persoane neutre, cu care nu prea avem relații.

Din nou îi oferim în imaginația noastră tot ce-i mai bun și îi luăm suferința.

A treia oară vom medita asupra unei persoane pe care nu o putem suferi. Încet-încet, vom ajunge în situația în care nu mai există diferențe între persoane și vom dori să le aducem binecuvântări și celui drag și celui pe care nu-l iubim.

Cu cât vom practica mai mult, dușmanul va fi mai puțin dușman sau va dispărea complet.

Prima etapă: să-i recunoști pe toți ca fiind mama ta

Marshe

Ma  — mama
She — a recunoaște, a identifica, a ști

Această etapă este o etapă critică în dezvoltarea comportamentului egal. Dacă acceptăm faptul că am avut o infinitate de vieți, înseamnă că în fiecare viață am avut o mamă, deci un număr infinit de mame. Dacă am fost o furnică, înseamnă ca am avut o mamă furnică.

Există situații când o ființă nu se naște dintr-o mamă. Dar exceptând aceste cazuri, tot vom avea un număr infinit de vieți. În concluzie, există șansa ca pe oricine voi întâlni, să fi fost odată mama mea.

Dacă accept faptul că am trăit un număr infinit de ori, probabilitatea ca cel pe care îl întâlnesc să fi fost mama mea într-o viață anterioară, este foarte mare.

După tradiția budistă, se spune că o persoană decedată, se reîncarnează între 7 și cel mult 49 de zile.

Mama mea nu a decedat încă. Când va deceda ea cu siguranță se va reîncarna. Nu am nici o idee unde și sub ce formă de existență va trăi, poate pe o altă planetă. Poate voi întâlni o persoană de 17 ani care să fie reîncarnarea mamei mele. Dacă este așa, ea va fi mama mea! Ea este mama mea.

Să presupunem că mama cuiva a murit. În această viață a avut o mamă care l-a născut. Nu are nici o idee unde poate fi ea acum. Dar există șansa ca una dintre ființele pe care le întâlnește, să fie mama lui(ei). Ideea este că, conștiința noastră nu a avut niciodată un început. Ne-am reîncarnat de un număr infinit de ori și am avut infinite mame. Și ele în continuare vor rămâne mamele noastre.

Când mama mea va înceta să mai fie mama mea?

Ceea ce o face să fie mama mea este faptul că m-a născut, nu-i așa? Când se va schimba acest fapt? Niciodată! Ea va rămâne mama mea veșnic. Oriunde se găsește ea, ea este mama mea.

Orice ființă pe care o întâlnesc este mama mea.

Prima etapă este de a ajunge la această înțelegere profundă, în inima noastră, care nu poate fi contrazisă. Nimeni nu poate să dovedească contrariul celor spuse.

Dacă, acum, eu cred că mama mea continuă să trăiască în viața mea, cum o voi trata? Dacă oricine poate să fie mama mea, cum mă voi purta cu el/ea? Care este diferența între cea/cel care m-a născut acum 10 vieți și cea care m-a născut în această viață? Ei au făcut pentru mine același lucru, mi-au dat viață – diferența fiind de timp (moment).

Această etapă este o etapă foarte dificilă. Nu mă refer la argumentul logic, ci la faptul că va fi dificil să spun atunci când voi întâlni pe cineva: uite-o pe mama. Va fi dificil să-l privesc, să-l tratez și să-l iubesc ca și când ar fi mama mea.

Oamenii spun: cineva îndreaptă cuțitul spre tine, nu te ridici să-l omori?

În acest caz aș spune: dacă mama ta înnebunește și scoate cuțitul la tine, ce ai face? Care este diferența? Diferența este că reacționăm în fața celuilalt ca și când ar fi străin de noi, ca și când nu am avea nici o legătură cu el.

Această etapă este una dintre cele mai dificile din Lam Rim – calea treptată spre iluminare. Cea mai dificilă etapă este aceea în care va trebui să-l vedem pe Lama ca fiind Buddha.

Există situații în care relațiile dintre mamă și copil sunt dificile, situații în care mama abuzează de copil. Ce vom face în acest caz?

Noi spunem că nu contează. Mama ne-a purtat în burtă 9 luni. Ne-a învățat să vorbim – fără să vorbim nu putem învăța Dharma. Ne-a dat un corp fizic – fără corp nu putem ajunge la iluminare.

Chiar dacă nu ne-a crescut, chiar dacă ne-a pus într-un coș lângă ușa altcuiva, ea este cea care ne-a purtat în pântec și ne-a dat viață. Nu mai există nimeni altcineva pe lumea asta care să fi făcut pentru mine acest lucru. Nimeni altcineva nu a făcut ceea ce a făcut mama pentru mine. Și nu contează dacă a fost bună sau rea. Ea este mama.

Chiar dacă tata nu ne-a dat acest corp, a fost pe aproape în procesul de procreare, este și el important. Dacă cineva a avut relații apropiate de tata, este de preferat să fie utilizat în această etapă.

Dacă fiecare ființă este mama mea, atunci ea va deveni obiectul cel mai important. Fiecare dintre ele va deveni câmpul meu de binefaceri, cele cu ajutorul cărora voi acumula binefaceri.

A două etapă: a-ți aminti de bunătatea mamei

Drindren

În momentul în care am acceptat că fiecare a fost mama mea, următorul lucru pe care îl voi face este să-mi amintesc de bunătatea ei. Încă o dată, nu ne referim la faptul dacă a fost bună sau rea, ci la faptul că am fost binecuvântați în această viață să avem o mamă care ne-a dăruit un corp cu care să ajungem la iluminare. Fără mamă nu am fi fost în viață.

A treia etapă :  a răsplăti mama pentru bunătatea (meritul) ei

Drinso

Drin — binefacere, bunătate, merit

După ce ne-am reamintit de bunătatea mamei, ce vom face? O vom recompensa. Ceea ce dorim este să ne trezim sentimentul de recunoștință față de mamă, datoria enormă pe care o avem față de ea, și implicit față de fiecare ființă pe care o întâlnim. Să ne amintim și să o recompensăm pentru binele pe care ni l-a făcut.

Ce înseamnă să le răsplătim?

Încep să mă uit la mamele din fața mea și să mă gândesc: oare la ce se gândesc?

Puteți încerca cu mama voastră biologică, dacă mai trăiește.

Încercați să vă gândiți la faptul că:

–   ea trăiește în samsara
–   ea suferă
–   cu fiecare clipă se apropie de sfârșitul ei – oare o doare ceva? Fizic sau mental?

Cum o pot ajuta?

Care este ajutorul ultim (suprem) pe care îl pot da? Cum o pot scoate din samsara? Pentru că atâta timp cât ea se va afla în samsara, va suferi. Singurul mod de a o ajuta este să ajung eu însumi la iluminare.

Toate ființele sunt neajutorate.

Je Tsongkapa scrie:

Târâte de curenții celor patru râuri tumultoase,
Legate de lanțurile faptelor trecute,
Datorită atașamentului de sine, în celule de oțel sunt înghesuite,
Și în obscuritatea ignoranței sunt scufundate.

În roata vieții nesfârșite, se renasc ele mereu,
Nașterea lor, torturată este ea de cele trei suferințe.
Amintește-ți în permanență
De durerea mamelor tale și tot cea ce li se întâmplă,
Și încearcă să-ți dezvolți aspirația cea mai înaltă.

Ce se întâmplă cu toate ființele care sunt mamele mele? Datorită faptelor lor trecute, au acumulat karmă negativă și au căzut în ignoranță.

Sunt ferecate și înlănțuite în samsara. Ele sunt forțate să sufere în continuare, din cauza atașamentului de acest “eu”, care niciodată nu a existat.

În obscuritatea ignoranței sunt scufundate
Și în roata vieții nesfârșite, se renasc ele mereu.

Strofa ne descrie cum ființele:

–   sunt înghesuite în celule de oțel
–   sunt înlănțuite
–   sunt în întuneric
–   și sunt târâte de curentul nesfârșit al roţii [Roata Vieţii, Roata Suferinţei].

Toate acestea li se întâmplă mamelor noastre în samsara. Cum le putem ajuta?

Singurul mod de a le salva este de a ne dezvolta aspirația spre iluminare. Pentru că numai ea ne poate conduce la iluminare și atunci vom putea cu adevărat să le salvăm. Altă cale nu există.

Va trebui să ne trezim imensa compasiune pentru ele.

A patra etapă : iubirea frumoasă, a-i dărui toată fericirea.

După ce am identificat toate ființele ca fiind mamele noastre, ne-am amintit de bunătatea ce au făcut-o pentru noi și le-am răsplătit meritele. Următoarea etapă este trezirea iubirii față de ele.

Yi-ong jampa

Yi-ong  — frumos
Jampa  — iubire
Deci iubire frumoasă.

Ce înseamnă iubire frumoasă? Iubirea frumoasă este o comparație cu dragostea mamei pentru singurul ei copil. După ce am parcurs cele trei etape, aceasta este iubirea ce se înfiripă în inimă pentru toate ființele care au fost mamele noastre.

Să nu uităm că fiecare etapă este meditație. Prima meditație poate să dureze câteva luni ca să putem recunoaște faptul că fiecare ființă pe care o întâlnim a fost mama mea. În meditație va trebui să analizăm mult aspectele pe care le-am prezentat: Cine m-a născut? Când mama mea va înceta să mai fie mama mea? Și multe altele.

Numai după ce am parcurs primele trei etape se va trezi în inimile noastre iubirea frumoasă față de ceilalți. Astfel fiecare ființă va deveni ca și unicul fiu sau unica noastră fiică.

A cincea etapă: marea compasiune – a-i lua toată suferința.

Nyingje chenpo

Nyingje  — compasiune
Chenpo  — mare

–   dacă la început am identificat toate ființele ca fiind mamele noastre
–   și apoi ne-am amintit de bunătatea lor,
–   le-am răsplătit pentru meritele lor
–   și ne-am dezvoltat iubirea pentru ele
–   în următoarea etapă se va trezi în noi compasiunea față de ele.

Nying Je este format din două cuvinte, și anume je care înseamnă rege sau suveran și cuvântul nyingpo care înseamnă inimă.

Împreună [cele două cuvinte] înseamnă,  în limba tibetană, regina inimii.

Deci, Compasiunea = Regina Inimii.

Care este diferența între marea compasiune și compasiunea obișnuită? Sunt două aspecte, aspecte legate de cantitate și de calitate.

    1. Primul aspect este aspectul cantității – marea compasiune. Care este obiectul ei? Toate ființele. Pentru că toate ființele au fost mama mea, mă voi comporta cu multă compasiune față de ele, pentru că suferă enorm. Sunt înghesuite și înlănțuite în bezna celulelor de otel și duse de curentul karmic prin samsara fără nici o putere de control. Văzând și înțelegând suferința prin care ele trec, în inima mea se trezește marea compasiune și doresc să le scot din samsara.
    2. Al doilea aspect este aspectul calității. Ceea ce face compasiunea mea să fie mare este gradul meu de înțelepciune. Nu vom intra acum în acest subiect.

A șasea etapă: răspunderea personală

Hlaksam namdak

Hlaksam namdak — Ceea ce înseamnă răspundere personală.
Hlaksam  — o stare extraordinară a minții
Nam           — total
Dak            — pur

Este etapa în care vom spune: eu sunt copilul tuturor mamelor și de aceea va trebui să le ajut. Chiar dacă nimeni altcineva nu le va ajuta, eu voi cel care va face acest lucru. Voi face eforturi și voi căuta modalități de a le ajuta, pentru că le datorez viața.

Voi depune orice efort ca să le ajut, chiar dacă nimeni altcineva nu face asta! Acesta este modul care face calea Mahayana să fie atât de puternică.

Aceasta etapă este una dintre cele mai înalte pe drumul spiritual.

Această etapă spune:

    • Înțeleg că oamenii suferă foarte mult
    • Înțeleg că eu sunt copilul lor
    • Înțeleg că le sunt dator fiecăruia dintre ei, așa cum sunt dator propriei mele mame.
    • Am o iubire frumoasă pentru ei. Fiecare dintre ei este o creatură frumoasă.
    • Pe toți aceștia trebuie să-i salvez.
    • Cine îi poate salva în afară de mine, copilul lor?
    • Chiar și atunci când nimeni nu mă va ajuta.

Singurul mod de a-i salva este să ajung eu însumi la iluminare. De aceea voi depune toate eforturile chiar dacă îmi vor apărea obstacole în cale.

Chiar și atunci când oamenii îmi vor spune că am înnebunit când îmi voi micșora norma de lucru pentru a mă dedica învățăturilor, sau când nu mă voi mai uita la televizor, eu voi continua drumul meu spiritual. Nu numai că oamenii nu mă vor ajuta, îmi vor sta și în drum. Ei sunt mamele care trăiesc în beznă, nu înțeleg.

Iar eu va trebui să-i ajut chiar dacă ei nu mă înțeleg.

Întrebarea este: ce vom face în situația când oamenii se împotrivesc ajutorului nostru?

În acest caz va trebui să dezvoltam metode – Tap – abilități ca să-i putem ajuta.

Bineînțeles că nu vom face ceva care să-i îndepărteze și mai mult. Va trebui să mergem pe ocolite, să ne purtăm cu multă atenție față de ei.

La început vom face greșeli, pentru că nu avem abilitățile necesare. Dezvoltarea lor ia mult timp. Să nu uităm că toate aceste lucruri țin de răspunderea noastră personală.

Una este să stai pe perna de meditație și să spui: doresc binele tuturor ființelor și doresc ca ele să nu mai sufere niciodată. Și alta este să spui: eu însumi voi acționa ca toate acestea să se îndeplinească.

Dar pentru a reuși în misiunea mea, voi cere ajutor ființelor iluminate. Cum le voi găsi? Cu ajutorul Lamei. Voi cere ajutor Lamei mele, să mă binecuvânteze, ca să-mi pot finaliza misiunea. Când mă voi așeza în meditație, voi cere ajutorul, voi cere să mi se deschidă inima, să-mi dezvolt abilitățile. Toate acestea îmi vor da forța necesară de acțiune. Dacă înțeleg că răspunderea este numai a mea, voi căuta să găsesc modalitățile care funcționează.

A șaptea etapă – bodhicitta

Semkye

Ceea ce înseamnă conștiința care se trezește.

Conștiința celor care au parcurs toate etapele de meditație se trezește. E conștiința care spune: „Trebuie să servesc toate ființele.”

Această fază va conduce la deschiderea Inimii. Această metodă constă în a educa mintea cu ajutorul meditației. În acest moment conștiința mea va fi îmbibată de Bodhichitta.

Ea îmi va influența energiile din corp. Nu voi mai fi același om. În mod spontan și natural voi avea iubire necondiționată față de toate ființele și împreună cu ea dorința de a le ajuta.

Lecția 7 – ACI 1

Cursul 1: Cele trei căi principale

Primul nivel al studiului Lam Rim – calea treptată spre iluminare

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7

 

A doua cale – Bodhichitta

Vom vorbi despre a doua cale din cele trei căi principale: bodhichitta sau “aspirația spre iluminare”.

 Jangchub kyi sem

Jangchub este unul dintre cuvintele care înseamnă iluminare
Jang — purificare, curățare, eliminare. Adică iluminarea are acest aspect de eliminare a obstacolelor, de curățare a karmei negative, de curățare a afecțiunilor mentale.
Chub — lărgirea acestor cunoștințe
Sem  — minte

Cu alte cuvinte: aspirația de iluminare sau mintea ce aspiră să ajungă la iluminare.

În limba sanscrită Bodhichitta.

Bodhi – iluminare
Chitta – minte, conștiință.
Adică: minte iluminată.

Va trebui să nu confundăm mintea iluminată, mintea lui Buddha cu mintea cuiva care nu este iluminat, dar care aspiră spre iluminare – cineva care și-a trezit dorința de a-și elimina afecțiunile mentale și de a ajunge la perfecțiunea spirituală, pentru ca să poată fi de folos întregii creații.

 

Legătura dintre renunțare și Bodhichitta.

Cel care a ajuns la renunțare, înțelege ce înseamnă suferința, a observat bine realitatea în care trăiește, a înțeles bine cele șase forme de suferință despre care am vorbit și înțelege multe altele. Deja el dorește să nu mai sufere sub nici o formă, să iasă din ciclul vieții și al morții.

Je Tsongkapa spune:

Când această aspirație va fi intensă, zi și noapte, numai atunci vom ști că am ajuns la renunțare.

Deja nu mai suntem preocupați de lucrurile materiale, pentru că înțelegem inutilitatea lor. Orice lucru bun în această lume este de moment și trecător.  El nu mă poate ajuta cu adevărat și nici nu-l pot avea o veșnicie.

Bodhichitta preia această înțelegere și o amplifică. Adică ceea ce mi se întâmplă mie, se întâmplă tuturor ființelor. Toate ființele din univers se găsesc în aceeași situație ca și mine. Și chiar dacă le este bine momentan sau suferă, în continuare trec prin ciclul vieții și al morții.

Continuă să trăiască o viață de urcușuri și coborâșuri, fără nici cel mai mic control asupra ei. Sunt înlănțuite de samsara datorită faptelor lor, a neînțelegerii realității pe care o trăiesc, datorită reacțiilor greșite la ceea ce se întâmplă în jurul lor. De aceea sunt nevoite să sufere.

Bodhichitta spune: doresc să mă ridic și să mă dezvolt spiritual astfel încât și eu și toți ceilalți să ieşim din suferință. Voi învăța să ies din suferință pentru a putea să-i îndrum și pe ceilalți să iasă din suferință.

Legătura dintre renunțare și bodhichitta este același sentiment de compasiune:

–  în renunțare pasiunea este îndreptată asupra mea, asupra suferinței mele
–   iar în bodhichitta compasiunea este îndreptată asupra semenului meu. Ce sufăr eu, suferă și alții.

Bodhicitta este scopul înalt. Există trei scopuri:

–   scopul îngust = dorința de a ieși din tărâmurile inferioare, dorința de a nu ajunge în infern.
–   scopul de mijloc = dorința de a ieși din samsara. Renunțarea are aspectul de mijloc.
–   scopul înalt – Ce spune? Împreună cu mine sunt toți ceilalți. De fapt, nu are rost să ies singur, pentru că atât timp cât ceilalți suferă în jurul meu, nu mi-am eliminat cu adevărat suferința.

 

(Adevărata) Bodhichitta ultimă (supremă)

Bodhicitta este o realizare spirituală de primul grad, o realizare extraordinară, ieșită din comun. A-ți dezvolta bodhichitta se petrece la fel de rar ca și perceperea vacuității. La Bodhichita se ajunge cu mult mai târziu, numai după o practică intensă și profundă a compasiunii însoțită de înțelepciune.

Atunci când cineva ajunge la Bodhichitta, el va deveni un Bodhisattva.

Bodhichitta apare în meditația profundă de deschidere a inimii.

Când toate energiile ce curg (trec) prin corpul nostru vor ajunge în canalul principal, chakra inimii noastre se deschide și pentru câteva clipe vom fi în aceeași stare de conștiință a lui Buddha. Buddha în mod permanent este în contact direct cu toate ființele. Știe exact ce nevoi au și cum pot fi ajutate. Mintea lui Buddha este tot timpul cu noi.

Bodhisattva încă nu a ajuns la iluminare, dar ceea ce îl face să devină bodhisattva este experiența de a veni în contact direct cu toate ființele din univers. El le poate percepe, le poate simți, le cunoaște mintea, le simte durerea. Este o experiență fizică, în care lumina izbucnește din inima lui și îl leagă de fiecare ființă în parte. O întâlnire intimă cu mintea tuturor ființelor vii din univers.

Aceste momente vor trece, pentru că încă nu am devenit Buddha, dar din această clipă vom ști foarte clar care este semnificația vieții și că singurul lucru important este de a servi (a sluji) toate ființele. Tot ceea ce vom face de acum înainte este de a le învăța, pe orice cale, cum să iasă din suferință. Vom face tot ceea ce este posibil: fie că vom traduce învățăturile, sau le vom prezerva, fie că vom scrie, sau vom merge la retreat pentru a ne adânci cunoașterea și a ne dezvolta abilitățile, fie că vom întemeia o generație de elevi care să ducă mai departe înțelepciunea, sau fie de a ridica mânăstiri. Toate aceste lucruri le-a înfăptuit Je Tsongkapa. Un astfel de om nu va cunoaște nici o clipă de odihnă. Pentru că singurul lui scop este de a face bine în lume. Nimic altceva nu va mai fi important.

Aceste clipe sunt cele care ne vor transforma în bodhisattva. Aceasta este o mare realizare spirituală care nu se va pierde niciodată. Ea ne va însoți în viața următoare.

 Fiindcă veni vorba, au fost puține cazuri de persoane care au ajuns la bodhichitta înainte de perceperea vacuității. Dar în general, cel care este pe calea Mahayana și încă nu a ajuns la bodhichitta, dar a ajuns la momentul în care percepe în mod direct vacuitatea, în același timp va percepe și bodhichitta. Pentru că acest eveniment este însoțit și de deschiderea inimii.

 

Bodhichitta aparentă (artificială)

Înaintea bodhichittei ultime, există bodhichitta “trestiei de zahăr”. Bodhichitta aparentă este comparată cu trestia de zahar. Trestia de zahar este dulce dar goală pe dinăuntru, adică are gustul Bodhichittei, dar încă este goală. Este ca atunci când începem să ne dezvoltăm compasiunea și dorința de a-i ajuta pe ceilalți.

Cu alte cuvinte, încă nu am ajuns la acel sentiment copleșitor, profund care se creează în timpul meditației și care ne domină viața, dar avem un început al lui. Vom trăi din ce în ce mai multe momente în care ne vom comporta cu compasiune și vom acorda ajutor semenilor noștri.

În budism se spune: „Prefă-te, până când vei reuși!”. Fake it, fake it, `til you make it! Comportă-te ca și când ai iubi oamenii și va veni ziua când îi vei iubi cu adevărat.

De exemplu, mi s-a spus că dacă mă voi îngriji de alții, voi progresa. Atunci voi spune: ok, cu toate că în mod firesc mă îngrijesc mai întâi de mine, voi încerca să mă îngrijesc mai întâi de ei. În acest caz nu fac ceva „firesc”, acționez puțin forțat pentru că am înțeles că acest lucru mă va ajuta să evoluez. Cu toate că acest mod nu este un mod natural în care acționez, pentru că nu sunt obișnuit(ă) cu aceste lucruri, încet – încet mă voi deprinde să acționez în favoarea semenului meu.

Obiceiurile pe care ni le-am format nu ne servesc. Cum știm asta? Pentru că încă suferim. Va trebui să exersăm noi obiceiuri care deocamdată nu sunt firești, pentru ca ele să devină a doua noastră natură.

Atunci când conștiința noastră este pătrunsă de bodhichita se spune că este ca o apă ce se infiltrează.

În budism se spune că mintea nu se poate ocupa în același timp de două lucruri. De ce? Când cineva stă în fața noastră, deja ni se formează o părere despre el, pentru că suntem obișnuiți să analizăm foarte repede. Dar în realitate, în fiecare clipă, mintea este ocupată de un singur obiect.

Atunci când ne referim la mintea pătrunsă (îmbibată) de bodhichitta, toate acțiunile noastre vor fi îndreptate înspre binele celuilalt. Cel care are bodhichitta ultimă nu va trebui să-și amintească: „Aaa! Stai puțin! Acum trebuie să-l ajut pe semenul meu!”. Mintea lui se va gândi în permanență la celălalt. În cursul 2 [ACI 2] aceste noțiuni sunt prezentate pe larg.

Maestrul Shantideva ne vorbește de beneficiile bodhicittei. El a scris cartea „Manualul unui Bodhisattva” sau „Viața unui Bodhisattva”. El ne spune: „Dacă vreți să ajungeți la iluminare, trăiți și respirați precum un Bodhisattva.”

Strofa 6

Atât de mică și firavă este binefacerea mea,
Ce altă virtute mai nobilă voi putea găsi,
Ca forța imensă a răului să o poată birui,
Dacă nu aspirația spre iluminare?

Maestrul Shantideva ne spune: înțeleg că samsara este suferință și doresc să ies din ea, dar cum pot ieși eu din ea? Pentru asta am nevoie de un cumul imens de binefaceri, de un munte de binefaceri pentru a ajunge la nivelul lui Buddha.

Cu toate că suntem oameni buni, Shantideva ne spune că bunătatea pe care o facem este „atât de mică și firavă”. Ea nu are forța necesară. El ne spune: „unde voi putea găsi acea putere care să elimine forța imensă a răului din lume?”.

Despre ce rău ne vorbește? El se referă la karma pe care am acumulat-o. Pentru că numai karma va continua să ne învârtă în roata vieții. Numai ea ne leagă de suferință. Dacă vrem să ieșim din ea va trebui să învățăm să-i anihilăm forța.

Cum vom putea face asta? Unicul mijloc de a ieși din suferință este aspirația spre iluminare.

Nu vom putea ieși niciodată din samsara dacă nu ne vom dezvolta dorința de iluminare. Deoarece este foarte greu să biruim puterea răului (păcatelor) pe care am acumulat-o noi înșine.

Strofa 7

Multe veacuri, toți Buddha
Au contemplat, și au văzut
Că atingerea rapidă a fericirii supreme.
Benefică este ea ființelor nenumărate.

Maestrul Shantideva spune că toții Buddha sunt plini de compasiune pentru noi toți și cu toții doresc să ieșim din suferință. Și astfel ei au început să reflecteze asupra întrebării cum să ne ajute. Multe veacuri au reflectat. Au găsit răspunsul și anume: că există o singură cale de a ieși din suferință și aceea este atingerea iluminării complete.

Aspirația către iluminare este departe de obținerea stării de iluminare. În poveștile despre viețile anterioare ale lui Buddha ( Jakata Tales ) se spune că lui Buddha i-a luat mulți eoni pentru a ajunge la iluminare.

Din momentul în care s-a ajuns la Bodhicitta finală și până în momentul obținerii corpului de lumină, trebuie depus mult efort. De aceea se spune “atingerea rapidă”, în comparație cu timpul petrecut în nenumăratele vieți. Veștile bune sunt că există tantra, profesori de tantra și că se practică tantra.

Tantra este mijlocul prin care se poate ajunge la iluminare pe parcursul unei singure vieți. Acest lucru se denumește „într-o clipită”. A ajunge la iluminare într-o singură viață față de numărul infinit de vieți.

Pentru a intra în Tantra, nu este nevoie de a obține mai întâi bodhicitta; [e necesar] să se vină cu o bază bună în a practica și cu o minte pură. Această puritate a minții vine din dorința de a ajunge la iluminare pentru binele tuturor ființelor, adică din bodhichitta.

 

Aspirația neîncetată de a aduce fericire tuturor

Strofa 8

Aceia ce doresc să distrugă multiplele
Forme de suferință din existența condiționată,
Și durerea din inima a tot ce-i viu, să o îndepărteze
Și de a le aduce lor, fericirea sub orice fel și chip
Dorința de iluminare nu o vor abandona niciodată.

Cel ce simte compasiune pentru toate ființele din univers și nu mai suportă suferința acestora, va face totul să le facă fericite. Și cine dorește acest lucru niciodată nu va abandona dorința de a ajunge la iluminare. Este acea dorință neîncetată de a elimina suferința și de a aduce fericirea.

 

Copiii tuturor Buddha

Strofa 9

Și chiar dacă ei sunt încă deprimați, și
În continuare, în al vieții ciclu încătușați,
Aceia care în inimile lor, dorul de iluminare și-au intensificat,
Pe dată vor deveni copiii celor iluminați
Și de toți îngerii și locuitorii lumii, vor fi venerați.

El spune că există bodhisattva care încă trăiesc în samsara, care încă nu au perceput vacuitatea, dar care și-au dezvoltat în inimile lor bodhichitta adevărată (ultimă), aceștia, în ochii celor iluminați (adică toți Buddha) devin ca și copii lor. Adică toți Buddha au multă afecțiune și iubire pentru ei.

Asta înseamnă că toți Buddha îi iubesc pe ei mai mult ca pe noi? Nu, dar aceste persoane sunt foarte aproape de iluminare.

Nu demult am vorbit de metafora în care Buddha este comparat cu soarele. Cine stă în umbră, soarele nu-l poate atinge. Asta nu înseamnă că Buddha nu vrea să ne lumineze, dar noi nu suntem suficient de puri și nu putem veni în contact cu ceea ce Buddha dorește să ne ofere.

Dar Bodhisattva care și-a dezvoltat bodhichitta, sentiment ce este foarte profund, este mult mai apropiat de Buddha și de aceea poate absorbi mai mult iubirea lui Buddha.

 

Venerare

Maestrul Kamalashila îi aseamănă cu diamantul în comparație cu aurul. Sunt mulți oameni care fac bine în lume. Aceștia sunt precum aurul, dar un Bodhisattva care a ajuns la bodhichitta însoțită de înțelepciune este ca un diamant. Ei nu au asemănare, sunt atât de rari și este imposibil să distrugi ceea ce au obținut.

De aceea ei sunt demni de a fi venerați de toate ființele și de toți îngerii. Dacă am întâlni un Bodhisattva, ar trebui să cădem la picioarele lui.

 

Aurul alchimistului

Strofa 10

Păstrează ferm în inima ta „dorința de iluminare”
Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul,
Pentru că transformă corpul tău necurat, pe care l-ai luat,
În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.

Maestrul Shantideva spune că cel care și-a dezvoltat dorința de iluminare, în mod sigur va ieși din samsara. Cine a ajuns la bodhichitta finală, la această aspirare autentică de a ajunge la iluminare pentru binele tuturor ființelor, va ieși din suferință.

El, mai are nevoie de încă multă practică, pentru că nu a ajuns să perceapă vacuitatea. Chiar și cel care a experimentat în mod direct vacuitatea va trebui să continue să exerseze, dar deja drumul lui este neted și sigur către ieșirea din samsara.

Este ca elixirul alchimistului ce transformă orice metal în aur. O parte din Mahașide erau alchimiști. Se spune despre Nagarjuna că putea să transforme orice în aur, iar în felul acesta își putea permite să-și finanțeze activitățile dharmice. Putea controla elementele și putea să devină invizibil.

Maestrul Shantideva spune: așa cum elixirul transformă lucrurile în aur, așa și dorința de iluminare va transforma corpul, cele 5 agregate impure în corpul sublim a lui Buddha.

 

Eliberarea din pribegie

Strofa 11

Păstrează ferm în inima ta „dorința de iluminare”.
Căpitanul lumii, a cărui minte este nelimitată,
A cercetat profund și a constatat cât de prețioși
Sunt cei ce doresc din pribegie să se elibereze.

Maestrul Shantideva ne roagă să practicăm bodhichitta. Cine este căpitanul lumii, a cărui minte este nelimitată? El este Buddha. El a observat că toți cei care doresc să iasă din pribegia samsarei au o valoare inestimabilă. Noi rătăcim prin samsara, fără să avem nici un control și singurul drum de eliberare este drumul bodhicittei.

 

Copacul veșnic verde (peren)

Strofa 12

Toate celelalte virtuți ca planta musa sunt.
După ce dau roade, ele se veștejesc și cad.
Numai dorința de iluminare este un copac peren
Ce înflorește și dă fructe permanent
Și din contră – el crește neîncetat.

Planta musa este un bananier ale cărui fructe apar odată pe an și sunt scurte, verzi și groase. Așa și karma: sămânța încolțește, vlăstarul a ieșit, se dezvoltă și devine pom, în timp ce sămânța dispare. Din momentul în care cauza a dat un rezultat (a produs un efect), aceasta dispare și din nou rezultatul va determina o altă cauză, cauza va determina un alt efect, și așa mai departe. Toată viață noastră este determinată de un lanț karmic de cauze și efecte, ce nu poate fi controlat. Suntem mereu împinși de valurile karmei, de nestăpânit.

El spune că, dimpotrivă, dorința de iluminare este precum pomul veșnic verde, ce permanent dă roade, nu se veștejește niciodată și, mai mult, crește neîncetat. De ce se întâmplă asta?

Pentru că un Bodhisattva își servește semenii în permanență, fapt care îi amplifică tot timpul karma. El se folosește de puterea întregii creații, pentru că puterea karmică se datorează obiectului față de care acționăm.

Atunci când dau o bomboană cuiva, voi face asta înțelegând:

–   că acum dăruiesc bomboana,
–   că în același timp îmi creez karma, ca în viitor să primesc ceea ce voi dori,
–   și de asemenea voi dedica această faptă: „Datorită faptei mele de a dărui acum, eu semăn în inima mea sămânța dăruirii pe care o dedic iluminării mele. Datorită generozități mele, fie să pot ajunge la iluminare pentru a dărui veșnic întregii creații.”

Dacă obiectul meu va fi întreaga creație, și dacă am dedicat fapta în acest fel, voi acumula o energie extraordinară.

Și din contră – el crește neîncetat”, este exact modul în care se produce abundența în lume. Tot belșugul vine din binefaceri, din fapte de caritate. El nu vine de la ministerul de finanțe. Și toate lipsurile din lume vin din a nu dărui, din lipsa generozității.

 

Bodhicitta purifică karmele grele.

Strofa 13

La fel ca și cel ce se bizuie pe eroul luptător, când tremură de frică,
Sau cel care fapte extrem de rele a comis
Pe dată va fi salvat, dacă pe dorința de iluminare s-a bazat.
Dacă această înțelegere este în inima ta,
Ce te împiedică să te sprijini pe ea?

În versul „La fel ca și cel ce se bizuie pe eroul luptător, când tremură de frică”, autorul spune că „oamenii care tremură pentru viața lor, angajează un bodyguard pentru a-i apăra”.

La fel acționează şi cei ce au comis infracțiuni grave (și cu toții am comis), numai că singura diferență este că ei nu mai țin minte, pentru că au trăit de atât de multe ori, atât de multe vieți; în momentul în care ei şi-au dezvoltat dorința de iluminare sunt imediat salvați.

Acest lucru nu înseamnă că ni s-au șters și toate afecțiunile mentale, dar binefacerea acumulată ne va scoate din samsara. Singurul lucru care ne-ar putea salva, este aspirația către iluminare.

 

Avantajele Bodhichittei

Maestrul Shantideva, în aceste strofe, ne-a enumerat avantajele bodhicittei. În continuare vom vorbi despre ele pe scurt.

1. Bodhichitta este cauza care va determina atotcunoașterea/omnisciența.

ge-ba nam-kyen gyi gyu

GE –      WA       NAM – KYEN    GYI    GYU

bună    faptă    omnisciență         a       cauză

Bodhichitta, acest sentiment extraordinar de iubire necondiționată și compasiune pentru toți ceilalți, este cauza care va determina atotcunoașterea. Ce înseamnă atotcunoașterea? A ști exact ceea ce are nevoie fiecare ființă, pentru a o putea ajuta. Dar înainte de a ști ce se întâmplă în mintea fiecăruia, va trebui să ne apropiem de el, la fel cum o mama învață să-și cunoască pruncul care încă nu vorbește, pentru a-i satisface nevoile.

Bodhichitta, iubirea necondiționată, creează o legătură cu celălalt. Această legătură creată va fi cauza karmică a cărui rezultat va fi atotcunoașterea, mintea atotștiutoare, mintea lui Buddha. Conștiința lui Buddha nu poate fi niciodată atinsă fără Bodhichitta.

Cei care nu sunt pe calea mahayana, calea cea mare a aspectului larg și sunt centrați pe ei însuși, vor putea ajunge la Nirvana. Exista posibilitatea de a ajunge la Nirvana și fără bodhichitta. Dar ei nu vor putea atinge atotcunoașterea, iluminarea completă a lui Buddha, pentru că le lipsește această conexiune cu toți ceilalți.

În tradiția budistă, această Nirvana este denumită Nirvana Inferioară. Budiștii se roagă pentru a ieși din samsara și de a nu ajunge la Nirvana Inferioară. Este adevărat că cel care a ajuns la Nirvana, va simți multă plăcere, pentru ca și-a eliminat toate afecțiunile mentale. Oamenii din jurul lui vor continua să sufere pentru că nu și-a dezvoltat abilitățile ca să-i poată ajuta. Într-un final, Buddha va veni și îl va trezi din această stare, după care din nou va trebui să practice.

Există 10 niveluri de Bodhisattva (bhumi). Cu greu am distinge între un Bodhisattva de nivelul 8 și Buddha. El este ca un Înger, care încă se află în samsara. Pe această treaptă el poate ajunge la Nirvana, pentru că și-a eliminat aproape toate afecțiunile mentale, este foarte pur.

Bodhisattva poate să stea în meditație și să treacă deja în Nirvana. Dacă el urmează calea mahayana, datorită marii lui compasiuni pentru toate ființele va spune: „Încă mai am drum de parcurs pentru a ajunge cât mai sus, pentru a putea fi în stare să ajut”. Cel care a ajuns la Nirvana Inferioară se numește Arhat.

2. Toți îngerii și locuitorii lumii se vor prosterna în fața lor.

hla mi chak jar u-pa

HLA –   MI                       CHAK                               JAR      U-PA

înger    om            prosternare către                 a fi        demn

Dacă suntem generoși și în același timp mintea [noastră] este îndreptată spre binele tuturor ființelor, [acest lucru] va da multă forță actului de dăruire. Un Bodhisattva este o binecuvântare imensă pentru întreaga lume.

A sprijini un Bodhisattva va mări efectul binefacerilor mele. Dacă îmi ajut Lama, îl sprijin în actele lui de binefacere (Lama care este o mare binecuvântare pentru toți), voi acumula multă karmă pozitivă. De aceea se spune că obiectul cel mai înalt, este cel care conduce ființele către iluminare, care mă conduce pe mine la iluminare.

A răni un Lama sau a face rău unui Bodhisattva, este o karmă extrem de grea. Mai grea decât a răni o persoană oarecare.

3. Chiar dacă va apărea o afecțiune mentală, ea va avea o influență mică datorită Bodhichittei.

Dacă avem bodhicitta în inimă, dar încă nu am ajuns la Nirvana, suntem în continuare sub influența afecțiunilor mentale. În mod normal, ele provoacă multe pagube. Dar în această situație chiar dacă ar apărea una, puterea ei de manifestare este foarte mică.

Cum putem vedea pagubele unei afecțiuni mentale? Deteriorarea sănătății, a frumuseții. Oamenii nu pot să stea în preajma unui om supărat, de exemplu.

Una dintre cele mai grele daune ale supărării, pe care nu o vedem, este distrugerea “rădăcinii binefacerii”. Aceste clipe de supărare sunt cele care ne provoacă îmbătrânirea, bolile și moartea noastră.

Pagubele supărării se acumulează încet-încet, fără să ne dăm seama. Acest lucru nu se va întâmpla unui Bodhisattva, care și-a dezvoltat bodhicitta. Datorită iubirii lui pentru toate ființele, chiar dacă acesta se va enerva, supărarea lui nu va avea aceleași efecte distrugătoare pe care altcineva normal le-ar simți.

4. Chiar și un act mic de bunătate va deveni o cauză de iluminare.

ge-wa chung-se tek-chen gyi chu

GE –      WA        CHUNG-SE                   TEK-CHEN GYI       CHU

bună    faptă     cea mai mică                   Mahayana a          Dharma

Deoarece Bodhisattva este motivat în permanență de binele întregii creații, mintea lui fiind impregnată de bodhichitta, chiar și atunci când va face o binefacere cât de mică, el va acumula multă karmă, iar fapta lui va deveni cauza care va determina atingerea iluminării.

De exemplu, când un Bodhisattva dă de mâncare unei vrăbioare, fapta lui mică va avea un efect imens asupra drumului lui spre iluminare.

5. Și cea mai mică faptă în activitatea lor conduce spre iluminare.

gye-se kyi chu-pa

GYEL-SE           KYI      CHU-PA

Bodhisattva     a           activitate

Orice activitate cât de mică, cum ar fi spălatul dinților, va deveni cauza iluminării. De ce? Un Bodhisattva nu-și spală dinții pentru el însuși, ci pentru a-și menține dinții sănătoși și implicit pentru a-și menține sănătatea corpului, ca să poată servi, ajuta pe toți ceilalți.

Orice faptă trivială va contribui la iluminarea lui. O astfel de persoană, datorită bodhichittei, va acumula neîncetat karma care îl va conduce la realizarea finală:  iluminarea.

6. Pe dată ei devin copiii celor iluminați.

sang-gye nam kyi se-su gong

SANG-YE NAM             KYI       SE – SU            GONG

Buddha (plural)          de ei      fiu – fiică           considera

Toți Bodhisattva sunt foarte iubiți de toți Buddha și considerați ca fiind ca și copiii lor.

7. Toți ceilalți Bodhisattva văd în ei frați și surori.

jang-chub sem-pa nam kyi pun du gong

JANG-CHUB SEM-PA              NAM            KYI              PUN                    DU                  CONG

Bodhisattva                                 (plural)              a           frate / soră      ca/precum      consideră

Cel care a devenit un Bodhisattva va intra într-o mare familie, formată din toți Buddha și numeroși Bodhisattva. Toți Bodhisattva îi vor considera pe noii veniți ca fiind frații sau surorile lor.

8. Cine are bodhichitta, va urma calea cea mare, Mahayana.

tek-chen la shuk

TEK     CHEN LA          SHUK

yana     maha    în         au intrat

 

Bodhicitta este aspectul lărgit al marii căi. Numai cel care a ajuns la bodhicittha, pășește cu adevărat pe calea cea mare, deci a intrat în Mahayana.

9. Cine are bodhicitta, va reuși în practica tantrică (va deveni Buddha pe parcursul unei vieți).

tse chik la sang-gye

TSE –    CHIK   LA         TSANG – GYE

viață    una       în          a deveni Buddha

Cel ce are bodhicitta este apt de a practica tantra și de a reuși în tantra.

Practica tantrică permite atingerea iluminării într-un timp foarte scurt, chiar și pe parcursul unei singure vieți sau în cel mult 16 reincarnări, care toate vor fi minunate. Și asta este nimic faţă de numărul infinit de vieți pe care le-am avut.

Chiar și cel care nu a ajuns la bodhicitta, poate intra în tantra și poate ajunge la realizări pe parcursul unei singure vieți, dacă este înzestrat și dacă pe parcursul practicii sale continuă să-și dezvolte bodhicitta.

Cine va veni cu mintea centrată pe el însuși, nu va avea nici o șansă în tantra. Este ca și când am lua o doză mare de morfină care ne-ar putea omorî. De aceea se spune ca tantra este un medicament foarte puternic.

10. Cine are bodhicitta, întrece prin strălucirea lui pe toți „Cei ce ascultă (ascultătorii)” și pe „Self-Made BuddhaCei ce au devenit Buddha prin puterile proprii” – cei ce singuri au devenit Buddha.

nyen rang sil-gyi nu-pa

NYEN –              RANG SIL-GYI           NUN-PA

ascultător        self-made Buddha      a întrece prin strălucire

Cei ce urmează calea hinayana, sau aspectul îngust, practica lor este focalizată pe ei însuși.

Hina înseamnă calea de jos. Ea nu este o cale inferioară, este inferioară față de căile de deasupra ei. Numele căii creează confuzie. Calea nu este deloc inferioară, pentru că cei ce o practică ajung la realizări foarte înalte, numai că accentul în practica lor se pune pe ieșirea lor din suferință.

Calea hinayana cuprinde două grupe principale și anume “Cei ce ascultă“ și ”Cei ce au devenit Buddha prin puterile proprii”.

Cei ce se denumesc “Cei ce ascultă “ sunt cei care au auzit învățăturile Mahayana dar nu sunt pregătiți sufletește să o și practice. De aceea ei pot să asculte și chiar să învețe Mahayana, dar nu o vor practica.

Cei ce au devenit singuri Buddha, nu sunt de fapt Buddha și nu au ajuns singuri. Este doar numele lor dat acestei categorii. “Cei ce singuri au devenit Buddha”, nu sunt Buddha. Sunt persoane care în viețile trecute au avut mulți învățători dar care nu au dus drumul până la capăt.

Ei au ajuns în această viață doar ca să finalizeze drumul, de aceea nici nu caută profesori. Aceștia de la vârstă fragedă au tendința să se izoleze, merg în munți, în peșteri. Caută să-și perfecționeze și să-și finalizeze meditația. Ei pot ajunge la Nirvana dar nu și la iluminare. Numele lor este Pratyeka.

Strălucirea celui care are bodhicitta o întrece pe cea a tuturor “Ascultătorilor” şi pe cea a tuturor “Celor care singuri au devenit Buddha”.

Lecția 6a – ACI 1

Cursul 1: Cele trei căi principale

Primul nivel al studiului Lam Rim – calea treptată spre iluminare

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6 – prima parte

 

Pentru a reuși pe drumul spiritual și ca să ajungem la țelul suprem (ultim), va trebui să cunoaștem cele trei căi principale. Calea în Budism se mai numește și “piatră de drum”.

Prima dintre ele se numește renunțarea. Cu alte cuvinte a renunța la a mai fugi după lucrurile lumești. A renunța complet este o mare realizare spirituală și foarte rară. Și pentru a ajunge la această realizare interioară avem nevoie de mijloace care să ne ajute, avem nevoie de a reflecta mult și de a face meditații.

a)   Una dintre meditații am numit-o meditația “resurse și oportunități” sau “timp liber și belșug”.
b)   A două meditație este meditația ”moartea și efemeritatea

Prima meditație ne ajută să conștientizăm ocazia rară pe care o avem ca să ne naștem ca ființe umane și cât de deosebită este această asociere dintre karmă și condițiile în care trăim acum:

– viața ca om
– într-o țară cu legi care nu îngrădesc libertățile
– într-o lume în care Buddha a trăit și și-a transmis învățăturile
– și mai mult, învățăturile lui s-au păstrat
– nu suntem invalizi
– sau înapoiați mintali
– nu suferim de vreo boală care să nu ne permită să învățăm
– avem mijloacele necesare
– avem acum timp să stăm și să ascultăm învățăturile,
– avem profesori care ne învăță,
– există oameni care practică
– și de asemenea există oameni care au ajuns la realizări spirituale datorită acestui drum.

Aceste condiții (combinații) din punct de vedere karmic sunt aproape imposibile, probabilitatea este aproape de zero. Noi nu știm să apreciem aceste lucruri pentru că ne uităm la cei din jurul nostru și considerăm că totul este de la sine înțeles.

Trebuie înțeles că în istoria întregului univers toate aceste condiții sunt foarte rare. Și nu vorbim aici de istoria care a fost scrisă ci a întregului univers. Dacă am putea privi ființele din tot universul, am înțelege cât de incredibilă este viața pe care o avem. Și asta pe de o parte.

Pe de altă parte, această viață incredibilă pe care o avem este trecătoare, trece într-o clipă. Adevărul este că nici nu știm cât mai avem de trăit, să spunem 20, 30, 40, 50 de ani de acum înainte. Și asta este nimic față de cât timp ia ca să parcurgem tot drumul spiritual. Este nevoie de ani pentru a completa fiecare etapă a drumului.

Și fiecare etapă este necesară pentru a ajunge la țelul ultim. Scopul suprem este de a ajunge la corpul sublim al lui Buddha, un corp de lumină și o minte atotștiutoare.

În prima meditație sunt cuprinse 18 aspecte : ”8 oportunități și 10 resurse.”

A doua meditație este meditația asupra morții:

1.   Care vine cu siguranță. Cu fiecare clipă ne apropiem de moarte, clipă care nu se mai reîntoarce.

2.   Nu avem nici o idee când ea se poate întâmpla (incertitudinea momentului venirii ei)
Noi nu cunoaștem moartea decât în mod teoretic și atunci când se întâmplă altora. Nu suntem conștienți că, de când ne-am născut, purtăm cu noi semințele morții. Într-o bună zi corpul meu va deveni inert și fără conștiință, și adevărul este că nu am nici cea mai mică idee când se va întâmpla.

3.   Atunci când moartea va veni, nu vom putea lua cu noi absolut nimic. Nu putem lua cu noi nici un lucru material, adică:

– nici averea
– nici corpul fizic de care mă îngrijesc și mă ocup tot timpul
– nici inteligența
– nici numele
– și nici reputația mea.

30 de secunde după ce vom închide ochii pe patul de moarte, tot ceea ce ne-a umplut viața va dispărea. Vom fi complet lipsiți de orice sens.

Sunt persoane care încă dinainte de a muri, își pierd memoria, nu-și mai recunosc familiile. Dar chiar dacă vom ajunge la acele momente cu mintea întreagă, totul va dispărea. Tot ceea ce a fost nu va mai fi și va veni o altă karmă.

Toată această lume de care suntem atât de captivați vine din inima noastră și în clipa morții se întoarce tot acolo. După moarte vom experimenta o altă karmă care nu va avea nici o legătură cu cea pe care am avut-o și asupra căreia nu am avut nici un control.

Atunci ce putem lua cu noi după ce vom muri? Afecțiunile mentale sunt singurele care vor veni după noi. Tot ceea ce vedem în jurul nostru sunt numai rezultatele karmei care a dat roade (ce s-a copt). Pe ele nu le putem lua.

Singurul lucru pe care îl putem lua cu noi sunt realizările spirituale care se exprimă prin controlul nostru karmic, sau prin creșterea șanselor noastre de a avea o karmă mai bună. Acestea le vom putea lua cu noi numai prin practica spirituală.

Khen Rinpoche spunea:

Dacă ar veni cineva și v-ar spune «În 30 de zile voi veni la voi acasă, vă voi jefui și apoi vă voi omori, dar nu vă spun când am să vin.» Ce veți face? Veți aștepta 30 de zile ca să vă puneți zăvor la ușă? Nu, imediat vă veți ocupa ca să vă asigurați casa.”

Khen Rinpoche întreabă:

Dar cu moartea cum stăm? Ea va veni oricum, nu știm când. Deci când ne vom pregăti pentru ea? Când ne vom pregăti [referitor] la ceea ce vom lua în curentul nostru de conștiință? ”

Gânduri cum ar fi: „Am destul timp, o să învăț Dharma după aceea. Trebuie să mă îngrijesc mai întâi de afaceri, de familie”. Toate acestea vin din convingerea că aveți control asupra problemelor. De obicei spunem: „Ce atâta grabă?… Încet, încet… După aceea….” Adevărul e că nu avem nici o idee când va veni acel „după aceea”, când va veni moartea.

Dacă vom face bine meditația asupra morții, conștientizarea că nu știm când ea va veni și că cel mai important lucru pe care îl avem este această clipă, ne va pătrunde profund.

Ceea ce fac acum este cel mai important lucru, pentru că, poate, nu voi mai avea încă o altă clipă. Poate că sună deprimant, dar adevărul este că toate aceste lucruri despre care v-am vorbit fac viața mult mai bucuroasă (mai plină, intensă), pentru că fiecare moment va căpăta un sens și va deveni important.

Voi începe să nu îmi mai pierd timpul cu prostii și îmi voi dedica viața celui mai important lucru pe care-l pot face.

În a șasea  strofă se spune :

Când în acest astfel vei medita și dorul
Pentru plăcerile lumești, nici o clipă nu-l vei mai simți
Și zi și noapte în inima ta vei aspira
Ca eliberarea să o obții,
Numai atunci, renunțarea o vei găsi.

Care este criteriul de a ajunge la renunțare? Când nici o clipă nu ne vom mai gândi la plăcerile lumești și zi și noapte aspirăm spre libertate.

Am vorbit despre cele 8 gânduri lumești, de care ne ocupăm tot timpul, precum:

– lucruri
– reputație
– senzația de bine
– laude

Suntem bucuroși când le avem și triști când nu. Noi nu înțelegem de unde vin acestea. Suntem tot timpul preocupați pentru a le obține și fugim de lucrurile care nu ne plac.

Toate aceste gânduri ne mână tot timpul. Trebuie să mâncăm, să locuim undeva. Avem familie de care ne îngrijim, avem de lucru ca să ne câștigăm existența și nu suntem captivați de Dharma. Ea nu este scopul vieții, este doar un mijloc de a ajunge la iluminare.

Toate aceste lucruri doar mă sprijină acum pe drumul meu spiritual, pentru că, chiar și aceia față de care am obligația să mă îngrijesc vor muri dacă nu voi ajunge la iluminare. Nu-i pot ajuta cu adevărat. Când le va veni clipa, nu pot face altceva decât să-i țin de mână și să-i iubesc. Ei oricum vor pleca. Eu nu-i pot ține.

Singurul mod în care îi pot ajuta este să merg pe drumul meu spiritual.

Am vorbit despre oamenii care îmbătrânesc, corpul lor slăbește, se îmbolnăvește, figura lor nu mai este ceea ce a fost. Oamenii nu se mai interesează atât de ei pentru că sunt senili, înceți și neinteresanți. Bătrânii nu mai sunt în poziții de putere cum au fost și deci nu mai prezintă nici un interes pentru ceilalți.

Aceștia încep să înțeleagă situația în care se află și încetează de a mai spera ceva de la această viață. Toate acestea se vor întâmpla oricui în mod natural. Deci, dacă nu veți ajunge la renunțare, veți ajunge la bătrânețe cu timpul și atunci va fi prea târziu, pentru că nu veți mai avea capacitățile fizice și mentale de a practica.

După cum am spus, majoritatea bătrânilor în momentul când încetează să mai spere la această viață, nu înseamnă că au ajuns la renunțare, doar se îndepărtează de ea; ei își îndreaptă speranțele către viața viitoare. Și atunci încep să meargă la biserici, să devină religioși, să se roage.

Dar de fapt ceea ce fac este același lucru pe care l-au făcut de o viață. Acum totul s-a terminat, dar va fi bine în viitor. Poate vor avea o viață viitoare mai bună și iarăși vor ajunge în același loc la sfârșitul ei, asta numai dacă au avut șansa să se nască ca ființă umană. Iar șansa este aproape egală cu zero.

Ceea ce vrem să dezvoltăm este aspirația de eliberare”, de a ieși din samsara. Poate că acum suntem într-o situație bună, dar, mai devreme sau mai târziu, karma se degradează. Șanse nu sunt, va trebui să se sfârșească în samsara, cu excepția cazului în care vom învăța cum funcționează karma și cum să semănăm karmă ieșită din comun care să ne poată scoate din samsara. Vă aduceți aminte ce este samsara?

Samsara este o condiție impusă, ce ne forțează din nou și din nou, în mod continuu, să ne aflăm într-un curent de părți impure.

Un element important al renunțării este de a reflecta și a aprofunda asupra a câtă suferință este în lume.

Sigur că nu ne place să ne gândim la aceste lucruri pentru că nu ne place suferința și lucrurile triste sau deprimante. Fugim de suferință dar adevărul este că lumea este plină de suferință.

Dacă deschidem televizorul, putem vedea câtă suferință este în întreaga lume și cât de multe forme are ea. Putem să spunem “Bine. Şi așa sunt prea mărunt să pot face ceva cu toate acestea… Mai bine nu mă uit.”

Într-un anumit sens este logic să-mi investesc energia în practică și nu de a sta demoralizat toată ziua. Dar până ne vom dezvolta renunțarea, va trebui să venim în contact cu suferința altora și în special cu a noastră ca să-mi pot deschide inima.

Când venim în contact cu suferința, poate fi foarte deprimant. Sunt oameni foarte sensibili care simt durerea și spun: ”Ce pot să fac în fața suferinței? Ce pot să fac cu toată durerea care este în lume?” Unii pot să o ia pe calea drogurilor, alții se sinucid pentru că au fost în contact cu suferința adâncă.

Nu pentru asta am venit să studiem. Aceasta este doar o primă etapă a drumului spiritual, după cum spun versurile ”zi și noapte în inima ta aspiră ca eliberarea să o obții”.

Dorința de eliberare nu se poate dezvolta dacă nu ne dezvoltăm aversiunea (dezgustul) față de această lume. Nu se va putea dezvolta dacă vom continua să sperăm în această lume, lucru care diminuează această dorință.

Buddha ne-a învățat cele patru adevăruri nobile:

– primul:            adevărul despre suferință
– al doilea:        ne descrie cauzele suferinței
– al treilea:       că suferința are un sfârșit
– al patrulea:   există o cale de a pune capăt suferinței (de a înceta suferința).

Datorită neînțelegerii lumii noastre, reacționăm greșit față de ea, de aceea continuăm să suferim. Dar Buddha ne spune că putem să sfârșim suferința.

Numai când vom înțelege vacuitatea, [doar atunci] vom înțelege realitatea în care trăim și ne vom putea elibera. De aceea Buddha ne-a învățat drumul către eliberare, iar dacă vom urma calea lui ne vom elibera.

 

Următorul subiect este karma

Dar înainte de a intra să vorbim despre karma vom vorbi mai întâi despre reîncarnări (metempsihoza – termen filosofic care se referă la transmigrația sufletului, în special la reîncarnarea acestuia după moarte – nu este în notițe) pentru că este foarte greu de vorbit despre karma și despre posibilitatea de a înceta suferința dacă nu înțelegem continuitatea curentului de conștiință.

În școli ni s-a predat că energia nu se pierde ci se transformă și că totul este energie. Ni s-au dat demonstrații și acum credem că așa este. Dar nu ne-au predat nimic despre conștiință.

Ne-au spus că energia nu se pierde, dar nu ne-au spus că nici conștiința nu se pierde. Credem în faptul că energia nu se pierde pentru că am fost învățați, dar nu credem că, conștiința nu se pierde, pentru că acest lucru nu am fost învățați.

În tradiția noastră, se spune că mintea vine o dată cu corpul și încetează odată cu el.

Dacă stăm să ne gândim bine, nu avem nici o dovadă că acest lucru este corect. Mulți dintre noi sunt sceptici față de faptul că conștiința noastră nu se pierde. Cum știm că sunt sceptici? Prin faptul că nu păstrează etica morală ca pe ochii din cap.

Dacă am fi înțeles că, conștiința nu se pierde, că o purtăm cu noi în existența următoare – într-un alt corp, cu un alt nume, poate pe o altă planetă și că purtăm cu noi toate rezultatele karmice ale faptelor noastre, atunci am fi păstrat cu strictețe etica morală.

 

O explicație logică a continuității conștiinței

Copiii, când merg la școală, încep să învețe în clasa întâi, apoi trec la clasa a doua. Profesoara presupune că cel care învață în clasa a doua poartă cunoștințele pe care le-a primit în clasa întâi. În acest mod presupunem că purtăm în mintea noastră semințe. Adică ceea ce am învățat, a lăsat amprente în conștiință, și astfel putem să continuăm mai departe.

Deci într-un fel credem că, conștiința elevului din clasa a doua este o continuare a conștiinței a aceluiași elev din clasa întâi. Deci nu este nici o problemă să credem că există o continuitate, că există o legătură între conștiința mea de astăzi cu conștiința pe care am avut-o ieri.

Atunci care este problema? Problema este că noi credem că ea se întrerupe undeva. La început și la sfârșit.

Iar aici avem o problemă logică. Dacă eu cred că între ieri și astăzi este o legătură, adică mintea mea de ieri este legată de mintea mea de astăzi:

– atunci dacă mă întorc încă o zi înapoi
– și mă mai întorc încă o zi înapoi
– ajung la mintea pruncului care am fost
– apoi la fătul din uterul mamei
– și apoi ajung la prima clipă a procreării când viața mea a început.

Conform budismului, conștiința se conectează chiar în momentul în care sperma fecundează ovulul. Întrebarea este, ce precedă acest moment? Timpul poate oare să dispară? Timpul începe în acest moment dintr-o dată? Oare n-a mai existat nici o clipă înainte? Dacă a existat o clipă în conștiința mea, înainte de clipa actuală, atunci cum ar putea să nu mai existe nici o clipă înainte de momentul fertilizării?

Este adevărat că fătul nu a existat înainte de fecundație, dar noi nu ne referim la corp, ci la conștiință. Conștiința este cu totul altceva decât corpul.

Conștiința mea nu are nici o proprietate fizică.

– nu o putem cântări
– nu o putem arde
– nu o putem limita, spre deosebire de corpul fizic care este limitat în timp. Pot să mă întorc la orice moment din trecut și pot să anticipez viitorul.

Corpul este limitat în spațiu, pot să fiu doar într-un singur loc la un moment dat. Dar nu și conștiința mea, eu pot merge cu ea dacă vreau acum la Paris. Ea nu este limitată nici în timp, nici în spațiu, nu poate fi distrusă nici de foc și nici de bomba atomică. Conștiința nu poate fi atinsă.

Când cineva moare credem că dacă corpul este mort atunci și mintea este moartă. Dar corpul și mintea sunt două lucruri diferite.

Lama Dvora povestește că atunci când Khen Rinpoche a părăsit lumea, corpul a încetat să mai funcționeze din punct de vedere clinic. Nu mai respira, nu mai avea puls, și cu toate acestea cinci zile a rămas în meditație. Mintea lui încă mai exista în corpul care din punct de vedere medical era mort.

Cum s-a știut acest lucru? Corpul încă mirosea bine, avea culoare. Mintea continua să funcționeze. Mulți Lama au venit să-l însoțească în acest proces. După ce mintea a părăsit corpul, lama a fost incinerat. Lama Dvora-hla spune că multe minuni s-au întâmplat după aceea, fapt care dovedește cine fusese Khen Rinpoche.

Știm atât de puțin despre minte.

Noi facem o greșeală logică când deducem că ceea ce se întâmplă cu corpul meu se va întâmpla și cu mintea. Nu avem nici o dovadă referitor la acest raționament logic.

Acum puteți să spuneți că nu v-am adus nici un argument logic asupra faptului că mintea continuă, dar nici voi nu puteți să-mi demonstrați că ea nu continuă.

 

Karma

Dacă este corect faptul că mintea continuă după ce trupul moare, atunci putem spune că și karma va veni după mine, iar forma pe care o voi primi va suporta consecințele faptelor făcute în trecut. Dacă am acceptat acest fapt, va trebui în continuare să aprofundez cunoștințele mele asupra procesului karmic, asupra mecanismului ei.

 

Amprente mentale

Dacă mă comport într-un anume fel sau spun ceva, sau mă gândesc la ceva, acestea fiind cele trei moduri de a mă exprima, toate aceste acțiuni vor lăsa amprente în conștiința mea. Este ca și când aș deține o videocasetă pe care se imprimă tot ceea ce fac, spun și gândesc.

Chiar și atunci când am uitat ceea ce am făcut, am spus sau am vorbit, mintea mea nu uită. Ea reține foarte exact orice faptă cu toate nuanțele ei. Și în principal motivația (motivul) din spatele faptei.

Dacă dau cuiva o bomboană, ce anume înregistrează mintea? Ea înregistrează faptul că am luat bomboana, am făcut câțiva pași și am întins mâna și am dat bomboana persoanei. Atunci ce va defini fapta mea ca fiind dărnicie? Ceea ce definește fapta este semnificația pe care i-o dau.

Toată acțiunea mea a fost să mut un obiect dintr-un loc în altul. Nu acest lucru este important, pentru că în permanență mutăm lucruri, corpul se mișcă. Dar când dăruiesc ceva, mintea mea înregistrează motivul. Iar 90% din faptă este motivația ei.

Este adevărat că majoritatea timpului facem lucrurile automat. Și rostul pentru care venim să învățăm este să mărunțim [să analizăm în detaliu] lucrurile, ca să nu ne mai comportăm automat. Și pentru aceasta va trebui să facem multe meditații analitice.

Cu cât vom progresa mai mult, cu atât vom putea încetini filmul vieții și în final vom înțelege realitatea pe care o trăim. În acest proces de învățare, reflecție și meditație, putem să încetinim timpul, pentru a putea observa exact ceea ce facem, cui facem, de ce facem și cum facem lucrurile.

Numai atunci vom avea șansa de a ne elibera din acest automatism care ne conduce și asupra căruia nu avem nici un control și care ne provoacă (ne cauzează) suferința.

Atunci când dăruiesc ceva și realizez în mod conștient sensul (semnificația) faptei, las în mintea mea amprente care atunci când vor da roade voi putea ajunge la iluminare.

Când dăruiesc ceva:

– persoana primește ceea ce dăruiesc
– înțeleg procesul, iar rezultatul va fi să primesc înapoi generozitate
– iar dacă aș fi un boddhisattva care înțelege mecanismul, fiecare lucru îl voi transforma într-un mijloc de a ajunge la iluminare. Fiecare acțiune a mea va deveni un mijloc care mă va ajuta să progresez pe drumul iluminării.

În acest proces, de a dărui, sunt pe deplin conștient că acțiunea mea de generozitate, o dată, va reveni asupra mea în viitor și a doua oară că acționez spre binele tuturor ființelor, pentru că iluminarea mea va fi o binecuvântare pentru toată creația. Acțiunea mea va acumula dintr-o dată o karmă enormă, diferită de aceea pe care aș acumula-o atunci când aș acționa automat, doar din bunătatea inimii.

A dărui din inimă este un gest minunat, dar forța acțiunii este slabă, nu eliberează. Fapta va trebui să fie însoțită de înțelepciune pentru ca karma să devină intensă și să ne poată elibera.

Dalai Lama denumește “egoism iluminat”, deoarece egoismul se reflectă prin înțelegerea că acțiunea pe care o întreprind este o acțiune binecuvântată, eu sunt binecuvântată și toată creația este binecuvântată.

Acest lucru mă va ajuta să înaintez pe drumul iluminării. Numai când înțeleg acest lucru, fapta mea va prinde putere, iar dacă nu înțeleg, efectul unui act de generozitate făcut automat, va fi slab din punct de vedere karmic.

 

Semințele karmice

Orice acțiune lasă la sfârșitul ei o amprentă în curentul de conștiință. Noi denumim această amprentă – sămânță karmică, Bakchak (bag chags – བག་ཆགས) în limba tibetană. Câte semințe ca acestea există? 64 sunt într-o pocnitură din degete. Mintea înregistrează foarte repede, tot timpul.

Pentru a putea înțelege cum îmi lucrează mintea, va trebui să-i încetinesc ritmul și pentru asta ar trebui să mă izolez de stimulii externi, să ies la retreat prelungit. Procesul de încetinire a curentului de gânduri se petrece numai în meditație profundă, în concentrare focalizată.

Numai atunci putem experimenta și ajunge la înțelegerea interioară a modului în care mintea lucrează și lasă amprente. Până atunci nu avem nici o idee și totul va decurge automat.

 

Procesul de maturizare a semințelor

Toate semințele karmice pătrund în subconștient și funcționează ca un incubator. Perioada de dezvoltare poate să dureze o lună, un an sau chiar și mai multe reîncarnări (cicluri de viață).

Ele rămân în subconștient precum avioanele pe pista de decolare. Când le vine timpul să decoleze sau condițiile au devenit prielnice atunci semințele germinează (încolțesc). Procesul este exact ca cel din natură. Când pământul este bun, este soare, umiditate și după o ploaie bună, sămânța încolțește.

Ce înseamnă că sămânța germinează? Sămânța ne va determina realitatea. Adică ceva se va întâmpla în viața noastră.

Bakchak-urile răsar și ne creează realitatea. Fiecare eveniment din viața mea se datorează germinării semințelor.

Nimic nu există în viața noastră care să nu fie rezultatul germinării unei astfel de semințe, deoarece nu se întâmplă nimic fără o cauză. Și toate aceste rezultate împreună cu cauzele lor sunt semințele pe care le-am semănat în curentul nostru de conștiință, prin ceea ce am spus, gândit și făcut.

 

Majoritatea karmei este stabilită de gânduri

 Accentul se pune în special pe ceea ce am gândit. De ce? Pentru că tot timpul gândim. Nu tot timpul spunem sau facem lucruri. Mintea în permanență gândește, iar fiecare dintre gânduri sunt înregistrate.

Dacă am avut un gând de generozitate – se imprimă generozitate. Dacă am avut un gând de a mă îngriji – se imprimă îngrijirea de sine. Dacă mă gândesc că “îmi sunt obligați” sau ”de ce sunt ei atât de enervanți?” – se imprimă ranchiună sau lamentare.

Cu cât mă voi plânge sau voi purta pică, cu atât mai mult îmi voi dezvolta tendința de a continua să gândesc în același mod. Aceste gânduri, când le vine termenul în viața mea apare un eveniment, acumulează energie. Adică ori voi deveni un ranchiunos ori mă voi afla într-o societate de oameni care nu știu decât să se plângă.

Cauza pentru care există podea sub picioarele mele este germinarea unei semințe. Ce fel de sămânță? Acea sămânță pe care am semănat-o atunci când am susținut sau am adăpostit pe cineva.

Faptul că nu pot să trec prin zid este numai din cauză că mintea mea este limitată. Pentru că dacă încep să cercetez peretele, voi constata că el este format din molecule și atomi. Și dacă mă voi uita mai adânc voi constata că totul este gol. Și cu toate acestea nu pot să trec prin el.  Există oameni care și-au dezvoltat puteri paranormale și ei pot să străbată un perete sau pot să meargă pe apă, așa cum a mers Iisus. Limitarea noastră este doar în funcție de cât de pură este mintea noastră.

Am vorbit nu demult despre cele 5 agregate impure. De ce am un corp fizic care nu poate să treacă prin zid? Tocmai datorită acestor agregate care sunt impure. Este oare important să trec prin zid? Nu. Dar poate câteodată este important: în cazul în care ar fi cineva în spatele zidului care ar avea nevoie de ajutorul meu.

Toată lumea care ne înconjoară se datorează conștiinței noastre. Nu există nici un lucru fizic care să aibă o existență proprie de sine. Atunci când spunem “acest lucru este fizic” vom face din el zid prin care nu se poate trece.

Dar dacă l-am descompune prin analiză – nu am găsi nimic. Totul vine din minte. De ce mă pot mișca prin aerul din fața mea care și el este format dintr-un cumul de molecule și prin perete nu pot trece? Pentru că mintea mea face asta. Este doar germinarea unei semințe karmice.

Prima frază care deschide capitolul 4 din Abhidharma Kosha este:

Le le jikten natsok kye

Le           — karma
Al doilea Le  — din
Jikten  — lume
Jik          — înseamnă ceva care se degradează
Ten        — bază

Cu alte cuvinte o bază care se degradează – este sensul lumii. Ceva trecător. Ceva ce creăm și se dizolvă în momentul morții. Lumea creată dispare.

Natsok  — varietate, diversitate
Kye         — se nasc
Diversitatea lumilor vine (se naște) din karmă.

Toată lumea mea – fizică, mentală, durerea, plăcerea, agresiunea, liniștea, copiii, oamenii, animalele, cerul, soarele – vine din karmă.

Cu cât vom înțelege mai bine esența (natura) minții, cu atât vom fi cu mult mai atenți la ceea ce semănăm (la acțiunile noastre), la ceea ce depunem în curentul nostru de conștiință, pentru că acest lucru va determina exact aspectul (calitatea) vieții noastre viitoare.

Și nu mă refer la viața din acest moment, pentru că ceea ce se petrece acum este rezultatul faptelor mele trecute, asupra cărora nu am acum nici un control. Viața pe care o trăiesc acum este rodul a ceea ce am semănat în trecut, iar acum pomul este deja aici. Atunci, ce pot face în prezent?

Singurul lucru este să înțeleg cum voi reacționa în prezent. Dacă cineva vine acum și ţipă la mine și știu că acest lucru se întâmplă pentru că în trecut eu am țipat la alții (și nu neapărat la aceeași persoană), și știu că în acel moment am lăsat o amprentă (bakchak) în conștiință, iar aceasta a decis să dea roade, adică aud că cineva țipă la mine, primul lucru pe care îl voi face este să nu mai țip la el.

Dacă persoana este supărată pe mine acum, iar eu mă voi supăra din nou pe ea, nu fac decât să mă asigur că în viitor va reveni iar în viața mea și va continua să fie supărată pe mine și să țipe la mine. Acesta este singurul mod în care îmi creez realitatea, adică modul cum (de exemplu) îl creez pe cel care vine și țipă la mine.

De aceea se spune că lumea pe care o trăiesc vine din karmă.