A ucide supărarea
Conform capitolului „Răbdarea” al cărții
„Ghidul de viață a războinicului spiritual” scrisă de către maestrul Shantideva
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 3-a
Meditația: Supărarea și compasiunea
Vom începe lecția cu o scurtă meditație.
Așezați-vă comod, astfel încât spatele să fie drept. Încercați să nu vă mișcați pe parcursul meditației.
După ce ați găsit o poziție confortabilă, concentrați-vă asupra respirației. Fiți atenți la trecerea aerului prin nări. Și încercați să numărați zece respirații. Numărătoarea va începe întotdeauna pe expir.
Încercați acum să vă aduceți aminte de cineva pe care-l cunoașteți și care este chinuit de sentimente de supărare sau gelozie sau resentimente față de ceilalți. O persoană care ar putea avea aceste sentimente față de altcineva din viața lui, sau față de un alt popor sau față de o altă minoritate, sau față de o altă rasă. Cineva pe care îl cunoașteți și știți că este stăpânit și chinuit de aceste sentimente și care îi fac viața amară.
Și ați putea fi chiar voi înșivă, dacă descrierea vi se potrivește.
Încercați să-l vedeți în fața voastră, cu cât mai multe detalii. Imaginea lui să vă fie cât se poate de clară.
Imaginați-vă că stați în fața lui și îl priviți, dar sunteți invizibili. Uitați-vă la efectul acestor sentimente grele asupra lui. Cum îi afectează corpul, expresia feței lui, dispoziția, gândirea, bucuria lui.
Încercați să vedeți pe el efectul sentimentelor grele de furie sau ură sau resentimente sau critici sau superioritate sau gelozie. Cum afectează aceste lucruri persoana din fața voastră. Încercați să vă conectați la greutățile care apar în viața lui datorită acestor sentimente. Cum i se deteriorează calitatea vieții. Cum îi este sufocată forța lui vitală. Cum i se diminuează creativitatea lui, deschiderea lui față de lume, bucuria, frumusețea, atractivitatea lui. Cum determină oameni să dorească de a se îndepărta de el, devenind astfel singur.
Și pe măsură ce îl priviți, inima voastră se deschide. Priviți cum compasiunea față de el crește și cum apare dorința de a-l ajuta să-și purifice inima. De a-l ajuta ca inima lui să devină pură, fericită, fără niciunul dintre aceste sentimente grele.
Generați-vă în inima voastră dorința și motivația de a-l ajuta. Deschideți-vă complet inima față de el.
Iubiți-l. Uitați-vă la suferința prin care trece ca urmare a gândurilor și sentimentelor pe care le are. Renunțați la orice judecată pe care o aveți față de el. Și dacă sunteți chiar voi, atunci față de voi înșivă.
Și puneți-vă întrebarea: „Cum îl pot ajuta cu adevărat? Ce pot face pentru a-l ajuta? În ce măsură îl pot ajuta?”
Înainte să deschideți ochii, aș dori să ascultați în continuare această lecție având întrebarea: „Cum am să mă folosesc de cunoștințele pe care le primesc de la maestrul Shantideva, pentru a ajunge în locul în care să-l pot ajuta cu adevărat pe celălalt în modul suprem?”.
Din această înaltă motivație, puteți deschide ochii.
Schimbarea începe din interior
Versetele relevante despre perfecțiunea răbdării, apar de fapt în capitolul anterior. Maestrul Shantideva spune:
Unde voi găsi atâta piele
Ca fața întregului pământ să o pot acoperi?
Gândul este: „Mergem și pământul este plin de pietre ascuțite și, probabil, sunt spini și ciulini. Şi dorim să ne fie plăcut și moale”. Atunci el ne spune: „Deci, prima idee este că trebuie să ne schimbăm lumea, să acoperim totul. Să o acoperim cu multă piele”. Încercăm să schimbăm întreaga lume pentru a ni se potrivi, să fie așa cum ne place. Și ce ne răspunde maestrul Shantideva?
Dar pielea tălpi pantofilor mei
Este ca și cum întreg pământul l-ar acoperi.
El ne spune: „Lasă lumea în pace. Corectează în interior, schimbă-te! Nu este nevoie să schimbi întreaga lume. Ea se va transforma de la sine dacă îți vei dezvolta perfecțiunile, inclusiv perfecțiunea răbdării. ”
Următorul verset spune:
Tot așa, imposibil îmi este să opresc
Orice obiect din afara mea.
Adică, orice obiect neplăcut. Orice lucru neplăcut din viața noastră îl vom ucide, distruge, îl vom elimina. Ridicăm un gard în jurul casei noastre − ne ținem departe de toți factorii neplăcuți.
Dar dacă în mintea mea pot să-l opresc,
Ce nevoie mai am de a opri orice altceva?
Dar dacă înțelegem de unde provin toate lucrurile neplăcute și ne purificăm mintea, atunci nu va mai fi nevoie de toate aceste mijloace. Nu vom mai avea nevoie de gardurile care ne despart, nu vom mai avea nevoie de toate bombele distructive, sau de bugetele enorme destinate producerii armelor de distrugere în masă. Prin urmare, purificarea și protejarea minții este soluția tuturor problemelor. Aceasta ne spune el, în capitolul cinci.
O scurtă recapitulare
Vom face o scurtă trecere în revistă a ceea ce am făcut. Tradiția noastră este întotdeauna de a repeta și, de fapt, repetăm de patru ori.
De ce îmbătrânim și, în cele din urmă, murim?
În capitolul șase pe care îl studiem, maestrul Shantideva pornește de la daunele furiei și ale urii și așa mai departe. El începe cu cele de care nu suntem conștienți, care sunt ascunse și foarte grave. Toate momentele de furie ne sufocă viața.
După cum am spus, cu toții avem în corpurile noastre un canal principal și două canale laterale care îl înconjoară. Gândurile legate de ură, furie sau de dorințe materiale care nu înțeleg de unde vin, merg în detrimentul gândurilor care se află în canalul central, al iubirii, al înțelepciunii, al compasiunii, al înțelegerii și al unicității.
Gândurile care curg prin canalele laterale sunt gânduri care separă : sunt eu, nu sunt eu, este al meu, nu este al meu, este frumos, nu este frumos, doresc ceva sau caut să mă feresc de altceva.
Toate gândurile de iubire față de oamenii, [toate gândurile] care doresc să le aducă fericirea și sunt lipsite de orice interes, deoarece nu mai există nicio separare, gândurile de înțelepciune și de înțelegere de unde vine realitatea – toate acestea curg în canalul central.
Ne putem imagina că aceste canale laterale sunt ca niște baloane lungi umplute cu aer și care se încolăcesc în jurul celui central. Iar când apare furia, ele se umflă tare și sugrumă canalul central. Viața noastră provine din canalul principal.
Această sugrumare a canalului central este ceea ce ne îmbătrânește, ne îmbolnăvește, ne albește părul, ne ridează pielea și toate celelalte. Nu știm toate acestea și nici nu putem vedea acest proces.
Dacă ne uităm în articolele de știință, putem vedea tot felul de explicații științifice despre ceea ce se petrece în corp odată cu îmbătrânirea. Adică, ce se întâmplă cu celulele, cu creierul, cu organele și sistemele corpului, cu pielea și așa mai departe. Într-un astfel de articol, la sfârșit a fost pusă întrebarea: „Și de ce se întâmplă toate acestea?” Iar răspunsul a fost: „Nu știm”.
Știința poate explica mecanismele biologice, poate explica ce se întâmplă chimic și biologic în corpul uman odată cu înaintarea în vârstă. Dar de ce se întâmplă aceste procese, nu știm. Știm doar cum se întâmplă procesele, dar nu și de ce. Acest de ce ține de realitatea ascunsă. Maestrul Shantideva ne vorbește despre ea.
Daunele cumplite și ascunse ale furiei
Acest „de ce” este neînțelegerea lumii. Nu înțelegem de unde vin lucrurile, și reacționăm față de ele din această neînțelegere. Le vedem că vin de la sine din afara noastră, și reacționăm față de ele prin a le dori sau prin a le respinge. Și asta ne sufocă.
Maestrul Shantideva își începe capitolul cu faptul că nu merită să ne enervăm. Poate că avem toată dreptatea să ne supărăm, dar nu merită să facem asta, pentru că ne va omorî. Supărarea nu are nici un sens.
Apoi, el ne descrie daunele supărării pe care pe care le putem vedea. Oamenii care se supără mereu sunt singuri, sunt neliniștiți tot timpul, iar ceilalți stau departe de ei.
Supărarea duce la urâțenie
O altă daună despre care nu se vorbește în acest capitol, dar este descrisă de Arya Nagarjuna, un alt mare înțelept, care a trăit cu aproximativ 500 de ani înaintea maestrului Shantideva, este urâțenia. Arya Nagarjuna care este uneori numit „Al doilea Buddha”, s-a referit, de asemenea, la cauzele și rezultatele provocate de supărare, spunând că una dintre consecințele furiei este urâțenia.
Şi invers. Frumusețea unei persoane se datorează perfecțiunii răbdării. S-ar putea să-și fi dezvoltat-o într-o viață anterioară, dar această perfecțiune este sursa karmică a frumuseții. Frumusețea nu vine din produsele cosmetice sau din chirurgia plastică, sau din machiaj, ci din răbdare. Și indiferent de cum ne-am născut, dacă vom cultiva răbdarea de-a lungul anilor, vom devenii mai atractivi pentru cei din jurul nostru. Cu toate că forma nasului sau distanța dintre ochi nu se vor schimba cu timpul, noi vom deveni mai atractivi.
De ce se întâmplă asta? Să ne gândim logic pentru o clipă. Cineva furios nu arată deloc frumos. Arată respingător. Dar cel care cultivă răbdarea, nu le arată altora latura lui urâtă. Își arată latura frumoasă. Iar acest lucru creează condițiile karmice pentru frumusețe.
Cele două surse principale ale supărării
În versetul șapte,
Orice lucru ce nu-l doresc,
Sau ceva care mă împiedică dorința să mi-o împlinesc,
Focul furiei din mine îl hrănesc,
Și apoi mă nimicesc.
furia este comparată cu focul care este hrănit de două lucruri:
1. Lucrurile pe care le dorim și pe care nu le primim. Ceva sau cineva ne împiedică să le obținem, fapt care ne determină să ne enervăm foarte tare.
2. Și invers. Cineva ne dă ceva care nu ne place, sau ne spune lucruri neplăcute sau ne concediază, iar asta ne face să ne enervăm.
Deci, cele două surse ale supărării sunt:
– Obstacolul în calea obținerii a ceea ce ne dorim,
– Și când obținem ceva ceea ce nu ne dorim.
Este bine să cunoaștem aceste situații, pentru a putea fi vigilenți atunci când ele se întâmplă, astfel încât să nu cădem în capcana furiei.
Treptele furiei
După care, maestrul Shantideva ne vorbește despre cum ia amploare supărarea. La început, mergem mulțumiți, după care se întâmplă ceva care nu ni se pare în ordine și ne pierdem bucuria pentru o clipă. Apoi începem să ne pierdem puțin echilibrul sufletesc, ne supărăm …
De multe ori aceste procese nu se întâmplă la suprafață și sunt în funcție de nivelul de conștientizare pe care îl avem. În cazurile extreme, când conștiința este scăzută, ne trezim doar când suntem deja cu arma în mână, gata să ucidem. De aceea, cu cât nivelul nostru de conștientizare este mai înalt, cu atât mai repede vom putea opri procesul furiei și nu vom ajunge în situația ca lucrurile să explodeze.
Importanța practicii spirituale
Pentru asta va trebui să practicăm meditația. Maestrul Shantideva ne spune în altă parte, că cel care nu practică zilnic − fie că este vorba de meditație, de yoga, de studiu, de respectarea jurămintelor − adică, care nu are o disciplină a practicii spirituale zilnice, ar merge prin viață ca și cum capul lui ar fi prins între fălcile unui leu. Deoarece toate aceste emoții negative se află în noi, semințele lor se află în noi. Nu avem nici o idee când vor rodi. Nimeni nu le vrea și nimeni nu le comandă, dar ele vin. Și chiar dacă nu suntem momentan supărați, fiecare dintre noi are limitele lui de stăpânire.
Iar dacă nu avem o disciplină a practicii spirituale, avem toate șansele să cădem pradă fălcilor acestor emoții. Avem toate șansele să ne ieșim din fire, și când vom face asta, toate daunele pe care le-a enumerat mai devreme, le-am și invitat la noi.
Nu există logică în a ne supăra
Apoi, am vorbit despre versetele 9 și 10, care sunt bine cunoscute în literatura budistă. Dalai Lama, citează mereu versetul zece.
Dacă o situație se poate rezolva
De ce te mai superi pe ea?
Și dacă o situație nu se poate rezolva,
Atunci ce folos să te mai superi pe ea?
Dacă situația se poate rezolva – rezolvați-o, nu vă enervați. Faceți ceea ce trebuie făcut. Dacă nu se poate rezolva, ce rost are să vă supărați?
Logica lui este simplă și clară. Nu va exista niciodată justificare sau vreo logică în furie.
Orice poate fi schimbat prin puterea obișnuinței
Maestrul Shantideva ne vorbește despre obișnuință/obicei. Ea este un subiect des întâlnit atât în învățătura lui Shantideva, cât și în toată practica noastră.
În versetul 14 spune:
Nu există nimic pe lume care să nu vină cu ușurință
Dacă este sprijinit și întreținut de obișnuință.
Deci, dacă mă deprind cu o ușoară suferință,
Voi învăța să port cu răbdare o mai mare suferință.
El spune: „Începeți cu lucrurile mici care vă enervează”. Decideți: dacă ei deschid fereastra, nu mă voi supăra. Sau dacă [ei] închid fereastra, nu mă voi supăra. Să lăsăm lucrurile să fie. Și treptat vom putea ajunge la niveluri incredibile.
Metode temporare și metode supreme
Am vorbit, de asemenea despre diferite metode:
-
- metode de prim ajutor. Adică metodele de cum să facem față supărării. Cum ne comportăm? Cum reacționăm? Ne vom putea abține de la reacție? Ne vom controla sau vom vedea în supărare o lecție pentru noi? Pe parcursul studiului, vom primi multe astfel de metode. Maestrul Shantideva ni le enumeră pe toate.
-
- metode supreme. Iar aici stă puterea. Metodele supreme sunt cele care previn din capul locului apariția supărării. Și ne vom ocupa de ele în această lecție.
Rezultatele furiei ne însoțesc de la o viață la alta
În versetul 19, maestrul Shantideva ne spune că suntem în luptă cu furia. Furia este acum dușmanul nostru. Un dușman care ne-a ucis de nenumărate ori.
Iar aici apare problema credinței în existența vieților anterioare.
Datorită faptului că în cultura în care am crescut, nu există această convingere, de multe ori ne este dificil să o acceptăm.
Cursul 4 este în întregime dedicat demonstrării existenței vieților anterioare. Maestrul Dharmakirti, un logician genial în metode socratice, ne ia de mână și ne conduce la concluzia că trebuie să existe o viață anterioară. Și dacă a existat o viață anterioară acestei vieți, atunci va trebui să existe și o altă viață înaintea celei anterioare, și tot așa la nesfârșit.
El ne spune să comparăm mintea cu corpul. Ele sunt două lucruri complet diferite. Corpul are proprietăți fizice: are greutate, are dimensiuni, are volum, este limitat în spațiu, este limitat în timp, poate fi tăiat, poate fi lovit.
Dar nici una dintre aceste proprietăți nu este valabilă și pentru minte. Mintea nu are greutate, nu are formă, nu este limitată în spațiu: putem să ne gândim în acest moment la ce se întâmplă în Statele Unite. Nu este limitată în timp: ne putem gândi la perioade din istorie sau ne putem imagina viitorul. Dacă o bombă atomică ar exploda lângă noi, corpul nostru se va evapora, dar mintea noastră va rămâne neatinsă.
Deci, atunci când omul moare, corpul său nu mai funcționează. Dar nu există nicio dovadă că mintea s-a sfârșit. Asta înseamnă că mintea nu se mai poate exprima prin acest corp, și asta este tot. Nu avem dovezi că mintea a dispărut, pentru că ceea ce vedem sunt lucruri fizice. Aparatele pot măsura numai lucrurile fizice. Undele cerebrale sunt, de asemenea, lucruri fizice. Dar mintea nu poate fi măsurată de nici un aparat. De aceea, nu se poate dovedi că ea s-a terminat. Și cu toate acestea, se poate demonstra că a existat un moment înainte de această viață și pentru asta va trebui să ascultați cursul 4.
Lupta împotriva afecțiunilor mentale
Deci, suntem în luptă cu afecțiunile noastre, ne luptăm împotriva furiei. Și dacă este adevărat că am trăit deja de nenumărate ori, atunci toate aceste sentimente grele ne-au ucis deja de nenumărate ori. Maestrul Shantideva ne spune că fiecare dușman în carne și oase care vine să ne atace în această viață, este insignifiant față de inamicul sentimentelor grele. El ne spune să luptăm împotriva acestor sentimente distrugătoare. Și acesta este și motivul pentru care se folosește de un limbaj războinic: „Luptă”, „Bătălie” și „Război”.
El ne spune: „În acest război se vor da multe lupte pe care la început le vom pierde în mare parte”.
Ce înseamnă pierderea bătăliei? Mergem să întâlnim pe cineva care știm că ne va enerva, și decidem ca de data aceasta, pe toată durata întâlnirii să nu ne ieșim din fire. Indiferent de ceea ce va spune el, nu ne pierdem controlul. Deci, mergem la întâlnire… și primul lucru pe care ni-l spune – ne-am și enervat. Am uitat. Aceasta se numește pierderea bătăliei.
De aceea, maestrul Shantideva ne spune: „OK, ești încă nerezistent. Nu poți rezista pentru că furia te-a învins de un milion de ani, iar el este un inamic foarte puternic. Mușchii răbdării tale nu sunt încă întăriți. Deci, cu toate că ai decis să nu te enervezi, ai pierdut bătălia, furia te-a doborât, așa că acum ridică-te, scutură-te și intră din nou în luptă. Data viitoare vei decide din nou. Și poate a zecea oară, vei face față furiei cinci minute.”
Dezvoltarea obiceiului de a fi răbdător
Și așa începem să ne dezvoltăm mușchii răbdării. Nu există ceva care să nu poată fi dezvoltat prin puterea obișnuinței.
Prin antrenament putem ajunge la stadii uimitoare ale răbdării. Și trebuie să ajungem la ele, pentru că altfel vom muri înainte de a atinge realizările spirituale înalte care ne vor permite să ajutăm pe aceia pe care i-am adus în meditația noastră.
Maestrul Shantideva compară războinicii care trag în dușmani, cu cei care ucid doar cadavre. Ce înseamnă că cel care trage în inamic, el [doar] ucide un cadavru? Pentru că dacă îi dăm acestui inamic încă câțiva ani, el oricum va muri. Și el [inamicul] de asemenea este victima afecțiunilor sale mentale, deci oricum va muri. Actul de eroism nu este de a ucide vrăjmașii, ci este de a face față dușmanului – furiei și urii care ne-au omorât deja de un milion de eoni.
Dezvoltarea compasiunii
Lecția 2 am încheiat-o cu versetul 21 care ne spune să fim cu compasiune față de supărare. Atunci când ni se întâmplă ceva teribil și inima noastră se umple de durere, ne ajută să ne dezvoltăm compasiunea, ne ajută să coborâm din copac.
Cu toți „stăm în copaci”. Credem că înțelegem viața: avem o casă, avem mijloace de trai, avem familie, avem tot felul de lucruri în viață și nu ne este rău. Asta se numește „a sta în copac”. Pentru că mai devreme sau mai târziu se va întâmpla un lucru neașteptat care ne va trezi la faptul că nu avem nici un control. Și cine are norocul să se trezească mai devreme, înainte de a se împietri în modele de gândire, poate începe să verifice de ce se întâmplă aceste dezastre, de unde vin, care este energia care ne aduce la aceste dezastre, la aceste accidente și la aceste lucruri cumplite.
Versetul 21 ne spune că această durere ne ajută să ne dezvoltăm compasiunea; ne înlătură mândria sau aroganța care spune „Dețin controlul!”.
Aceasta este momentul în care omul cade smerit în genunchi și se roagă să-și găsească învățătorul care să-l ajute să învețe să-și înțeleagă viața. El spune: „Ia-mă! învață-mă! Puterea mea este prea mică. Nu înțeleg această viață și, până când nu o înțeleg, ea mă va biciui. Și oricât de multe ziduri de protecție aș construi în jurul meu, ea va continua să mă biciuiască”.
Orice lucru care începe, va trebui să se termine
Cu toții suntem în brațele Lordului morții. El ține toată roata vieții; El se află în noi încă din momentul în care ne naștem. Prin faptul că ne-am născut va trebui să murim. Orice relație pe care am început-o, indiferent dacă este bună sau rea, se va sfârși. Chiar și locul de muncă pe care l-am găsit, va trebui să-l pierdem. Fie că vom fi concediați, fie că ni se va întâmpla ceva.
Orice lucru care începe, va trebui să se și termine. Așa este în Samsara. Suntem obligați să pierdem tot ce avem. Orice lucru bun pe care îl avem, îl vom pierde. De aceea, aceste lucruri nu pot fi refugiul nostru. Ele nu ne pot proteja cu adevărat. Ele ne dau iluzia protecției, până când va veni ziua când acest balon se va dezumfla.
Numai atunci când vom coborî din copac, vom începe practica spirituală cu seriozitate. Maestrul Shantideva ne spune că și bucuria de a face bine face parte din practica spirituală. Iar atunci când omul practică cu bucurie, va cere să primească jurămintele. Păstrarea jurămintelor este ceea ce-l va scoate din mocirla Samsarei. El va începe să aibă mare grijă să nu facă altora rău.
Cine este de vină când ni se întâmplă ceva nedorit?
Maestrul Shantideva continuă în versetele următoare să examineze pe cine să dăm vina, pe cine să învinuim când se întâmplă ceva neplăcut.
Nu are rost să ne enervăm pe cei care ne fac rău, pentru că:
a. Ei sunt controlați de afecțiunile lor mentale.
Versetul 22 spune:
Nu mă supăr pe fierea mea și alte organe,
Deși sunt sursa bolii și a suferinței mele,
Atunci de ce mă supăr pe cei cu conștiință?
Și ei sunt victime acelorași circumstanțe!
Să spunem că ne îmbolnăvim. Mergem la doctor, și el ne spune: „Ai probleme cu vezica biliară!”. Maestrul Shantideva ne spune: „În acest caz o să vă supărați pe vezica voastră biliară? Nu, nu faceți asta!”.
Și el spune: „ Aha!! Dar dacă vine cineva și vă lovește, atunci vă supărați pe el.” Deci, el spune: boala voastră a apărut datorită faptului că bila voastră nu mai funcționează cum trebuie. De ce se întâmplă asta? Pentru că au apărut condiții care o determină să nu mai funcționeze normal. Deci, pe ea nu vă supărați. Dar, dacă vine cineva și vă lovește sau vă necăjește sau vă amenință securitatea – vă supărați pe el. Dar și ei sunt victimele acelorași circumstanțe. Sunt marionete acționate de sforile sentimentelor lor negative, de furia lor, de ură, de prejudecăți, de discriminare. Deci, de ce trebuie să ne supărăm pe ei? Să ne supărăm pe condițiile care i-au făcut să fie așa. Pe cine ne vom supăra?
Maestrul Shantideva începe să demonteze logica noastră care încearcă să justifice de ce să dăm vina pe cineva. Așa că el spune: „Dacă începeți să analizați, veți vedea că logica nu are sens”.
b. Cei care ne lovesc sunt impulsionați de instincte asupra cărora nu au control.
În versetul 23, spune:
Boala, de exemplu, este ceva ce apare
În ciuda faptului că n-am dorit-o niciodată;
La fel și afecțiunile violente mentale
Mă lovesc fără să le fi dorit vreodată.
Nimeni nu dorește boala, dar ea apare. Ne supărăm pe organele care ne-au adus boala? La fel și afecțiunile mentale. Nimeni nu dorește să se enerveze, sau să fie chinuit de ură sau furie, dar ele vin. Și vin repede, pentru că răbdarea noastră este foarte slabă acum. Deci, ele ne lovesc fără să le fi dorit vreodată.
24.
Nimeni nu va spune „Cred că acum mă voi supăra” −
Sub impulsul momentului, furia va ataca.
La fel vin resentimentul și nervozitatea −
Fără a le invita.
Maestrul Shantideva ne spune că noi „nu invităm aceste sentimente”. Practic ele sunt factori care se află în conștiința noastră.
c. Totul se află într-un proces nesfârșit de cauze și efecte.
Versetul 25 pare să rezume argumentele aduse:
25.
Orice prejudiciu de orice fel,
Întreaga varietate a faptelor rele,
Toate de circumstanțe sunt cauzate.
Nici unul nu este independent, nici unul autonom.
Ce ni se spune aici? Nu există nimic care să vină de la sine și să decidă să ne facă rău. Fiecare lucru vine dintr-o cauză care l-a precedat, iar ea [la rândul ei] vine dintr-o altă cauză care a precedat-o, și așa mai departe. Există un lanț infinit de cauze, care merge la minus infinit. Deci pe cine ne vom supăra?
El continuă acest argument și spune să ne uităm la cauze. Omul care m-a lovit este sclavul mâniei și a urii lui. Să ne uităm la aceste cauze. Ele nu au venit și au decis: „Acum vom crea un rezultat”. Adică cauzele nu au decis să producă un rezultat; Și ceea ce a fost creat, adică rezultatul, de asemenea, nu a decis: „OK, voi veni acum din aceste circumstanțe”. Este doar un proces. Așa se întâmplă lucrurile.
Pe scurt, în primele versete el ne demontează puțin logica de care ne agățăm, că cineva ne-a făcut ceva sau că există un factor rău în lume care ne provoacă lucruri, la un nivel sau la altul: fie personal, fie de stat și așa mai departe.
Cauzele profunde ale lucrurilor
Maestrul Shantideva ne spune:
“Nu se poate ca lucrurile să se întâmple fără nicio cauză. Nu are sens.”
În continuare, el intră în cel mai important subiect de care va trebui să ne ocupăm în viața noastră. Următoarele versete vor intra în metodele supreme. Aici el caută cauzele lucrurilor.
Grup Facebook