Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare
Prima parte
Retreat inclus în cursul 9
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 10(Lecţia 10 – cursul 9)
Lam Rim scurt, partea a VIII-a
Suntem acum la lecția 10 a cursului 9.
Corpul principal a Lam Rim-lui are trei părți. Je Tsongkapa în versetul 11 intră în practica în sine.
Corpul principal al Lam Rim-ului este împărțit în trei părți și merge în funcție de scopuri:
- „Scopul îngust”,
- „Scopul mediu”,
- „Scopul înalt”.
Am vorbit puțin despre scopul îngust.
Cuvântul „îngust” ne poate deruta. Putem crede că cineva este îngust la minte.
A fi un practicant cu scopul îngust este o realizare spirituală de prim rang. Aceasta persoană înțelege deja inutilitatea samsarei. El înțelege suferința, înțelege adevărul suferinței, înțelege adevărul sursei suferinței. El înțelege că suferința poate fi prevenită și practică pentru a nu mai cădea în tărâmurile inferioare și am spus că acest lucru se poate realiza în punctul c din schiță.
Hinayana – scopul îngust
Deci, toată practica pe Calea Acumulării până în locul c între Calea Pregătirii și Calea Perceperii este „scopul îngust”.
Cine a ajuns în acest loc c, este deja foarte avansat. El a realizat Shine și are deja o foarte bună înțelegere a vacuității. De aceea, karma de a subestima părți din Învățătura lui Buddha nu este bună.
Cei cu „scopul mediu” – vor să iasă complet din samsara. Ei nu mai sunt interesați de nicio parte a samsarei, nici de lumea zeilor, nici de lumea oamenilor. Ei înțeleg că totul este suferință, așa că practică pentru a ajunge la nirvana.
Hinayana – scopul mediu
Să ajungem pe calea scopului îngust, să ajungem la conștientizări în inima noastră – nu este deloc ușor și foarte puțini ajung la ea. Majoritatea oamenilor, în general, nu sunt pe o cale Dharmică, iar dintre budiștii care sunt pe o cale Dharmică, puțini ajung la acest scop, așa că aceasta este o mare realizare spirituală.
Potrivit budismului, până când nu am depășit cel puțin scopul îngust, practica noastră nu este nici măcar Dharmică.
Până nu vom deveni dezgustați de suferință, practica nici măcar nu este o practică budistă. Dacă obiectivele noastre sunt de a îmbunătăți această viață, practica nu este considerată practică budistă. Practica budistă implică refugiul și Renunțarea. Înainte de asta nici măcar n-am urcat pe cale.
Atâta timp cât așteptăm ceva bun de la Samsara – încă nu am înțeles, nu ne-am urcat încă pe cale.
Mintea samsarică nu știe să fie mulțumită, nu știe să fie fericită. Nu poate fi satisfăcută. Întotdeauna își dorește ceva mai mult. Se duce tot timpul din în loc. Întotdeauna tânjește după ceva. Ea este condusă de forțele dorințelor, ale celor „trei generali”.
Scopul înalt
Cei cu „scopul înalt” – își doresc fericirea absolută pentru ei și pentru toți ceilalți, iar acest lucru este scris în versetul 16.
Vom reveni în curând la versetul 15, dar acum vom citi versetul 16:
(16a)
Dorința de iluminare este pilonul central
Care susține calea căii supreme;
Ea este, de asemenea, fundamentul și baza
Activității mărețe a unui bodhisattva.
Este ca elixirul unui alchimist
Care transformă în aur
Cele două mari colecții,
Și este o comoară de merite
Care conține un ansamblu mirific de virtuți.
(16b)
Războinici spirituali care înțeleg asta
Vor adopta acel gând sublim
Ca cel mai profund jurământ al lor.
Eu, yoghinul, așa am practicat,
Acesta a fost antrenamentul meu.
Tu, căutător de libertate, fă același lucru ca și mine.
Din lectura cursului:
„Asemenea unui elixir alchimic care transformă o bucată de fier obișnuit în aur, această aspirație transformă cele două mari colecții de merite și înțelepciune în iluminare totală. Este, de asemenea, o mare comoară care conține multe colecții mari de o multitudine de virtuți.”
Elixirul alchimic
Până la versetul 14 am fost în scopul îngust. Versetul 15 este scopul mediu și versetul 16 este deja scopul înalt.
Ce ne spune Je Tsongkapa despre scopul înalt? El vorbește despre „elixirul magic”. El îl citează pe Maestrul Shantideva. Versetul 10 din capitolul 1 al cărții „Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Păstrează ferm in inima ta „dorința de iluminare”
Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul
Pentru că transformă corpul tău necurat, pe care l-ai luat
În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.
Acest elixir magic este elixirul alchimiștilor care transformă o bucată de fier obișnuit în aur.
Se spune despre Arya Nagarjuna, că ar fi trăit la începutul primului mileniu. Nu se știe exact când. El este numit și „Al doilea Buddha”. A scris multe cărți depre vacuitate. Una dintre ele se numește „Mula Prajnya” și este foarte greu de citit.
Acest Nagarjuna, la începutul drumului său, se afla în mănăstirea „Nalanda”. Aceasta a fost o perioadă înfloritoare a budismului în India, după care a intrat în declin. Odată cu cuceririle musulmane de la sfârșitul primului mileniu, au incendiat mănăstiri și biblioteci, așa cum au făcut chinezii acum în Tibet – așa că „mogulii” au făcut-o în India. Au venit din direcția Persiei și au ars mănăstiri, apoi budismul a decăzut în India și până astăzi nu s-a mai dezvoltat în India.
Dar pe vremea mănăstirii Nalanda, budismul era în floare. Nagarjuna era un tânăr extrem de inteligent, și ce funcție credeți că a primit în mănăstire? Să fie contabil. Aceasta era o poziție foarte importantă și onorabilă și numai cei de mare încredere o ocupau. Numai celor înțelepți li se dădea funcția de contabil, așa că să nu o subestimați. Este o poziție foarte onorabilă în Sangha. Intrați direct în karma lui Nagarjuna.
Mănăstirea avea probleme bugetare și, din moment ce era un înțelept atât de mare, n-a mai fost nicio problemă. A început să transforme fierul în aur și așa a susținut mănăstirea, dar au decis că nu este o îndeletnicire onorabilă pentru un călugăr să transforme fierul în aur și din cauza asta l-au dat afară din mănăstire. Ei au spus: „Un călugăr nu face așa ceva”. Așa cum l-au dat afară pe Maestrul Shantideva și apoi au văzut nebunia, așa că a existat și aici așa ceva.
Întotdeauna instituțiile oficiale sunt împotriva marilor inovatori. Istoria este plină de astfel de povești, nu doar cea budistă.
Oamenii nu înțeleg schimbarea, nu contează dacă sunt călugări.
Nagarjuna era un astfel de alchimist și avea elixir magic, despre care vorbește și Maestrul Shantideva. Și despre ce vorbește? Acest elixir magic – este aspirația spre iluminare.
Acțiunile Bodhisattva
Și acum intrăm în practica celor cu scopul înalt. O persoană care practică scopul înalt practică acțiunile unui bodhisattva.
Ce face un Bodhisattva? Un bodhisattva face exact aceleași lucruri pe care le facem noi.
Deci, ce îl face să fie un act bodhisattva? Motivația. Pentru că „90% din karma este motivația”.
Să presupunem, de exemplu, că întâlnim o comunitate care este în nevoi și decidem să ajutăm și să punem pe picioare această comunitate”. Luăm inițiativa și ne dedicăm mult timp și efort, muncim din greu și cu multă iubire și reușim să întremăm comunitatea. Este o faptă bună, nu-i așa? Da. Este aceasta o karmă bună? Da.
Ce se va întâmpla dintr-o astfel de acțiune? Ce se va întâmpla când va rodi karma acestei acțiuni? Acela care face așa ceva, va fi într-o zi Bill Gates. Această karmă se va manifesta, el va câștiga bani și apoi banii se vor epuiza. Va avea o casă mare și fie casa îl va „părăsi”, fie va părăsi casa și acolo se termină karma.
Dacă el este un bodhisattva și face această faptă, el va își spune: „Datorită faptului că îi ajut pe acești oameni acum, dedic binecuvântarea acestei acțiuni, karma acestei acțiuni, astfel încât să pot ajunge la iluminare, ca să pot ajuta toate ființele să iasă din suferință. Nu vreau să fiu Bill Gates. Nu vreau o casă mare. Vreau să ajung la iluminare.” A pus-o în contul bancar al iluminării.
Acesta este elixirul magic despre care ne vorbește Maestrul Shantideva. Fapta bună însoțită de înțelepciune este fapta unui Bodhisattva. Un Bodhisattva face ceea ce face pentru a atinge iluminarea.
Un Bodhisattva este obsedat de a ajunge la iluminare, pentru că înțelege că lumea este toată o proiecție a minții lui și numai așa poate ajuta cu adevărat lumea. Dacă va atinge iluminarea, nu va mai proiecta ființe suferinde.
Orice suferință din lume apare din proiecțiile mele pe care încă nu le-am purificat în mintea mea. Nu există altă suferință și nu există altă modalitate de a le ajuta în modul suprem.
Pot da cuiva să mănânce și apoi iar îi va fi foame. Pot construi cuiva o casă, iar casa să fie distrusă sau o altă karmă va veni la el care îl va face să sufere.
Dacă vreau să ajut în mod suprem oamenii, trebuie să lucrez la nivelul semințelor karmice care mă fac să le proiectez suferinde. Bodhisattva este motivat numai de asta.
El va spune: „Vă ajut acum și acest lucru îl dedic astfel încât să vă pot ajuta în modul suprem”, iar asta devine elixirul magic sublim. Transformă fapta în magie. Asta aduce iluminarea. Aceasta este cheia; motivația, dorința.
Asta fac cei cu scopul înalt.
Cei cu scopul înalt practică Vinaya? Da, practică. Care este diferența? Scopul. Ei practică la fel ca și ceilalți, dar scopul lor este înalt. Aspirația spre iluminare pune în față toate ființele. Totul se înmulțește la infinit. Câte ființe sunt? O infinitate. Totul se înmulțește la infinit.
Toate karmele se intensifică datorită acestei mari compasiuni, de faptul că sunt din ce în ce mai obsedat de a ajunge la iluminare, pentru că nu mai pot tolera să văd că ființele suferă și știu că în acest moment nu le pot salva cu adevărat. Le pot ajuta într-o măsură sau alta, dar nu în mod absolut. Dacă vreau să le ajut în mod absolut, trebuie să ajung la iluminare. Trebuie să percep vacuitatea.
Bodhisattva care iubește atât de mult ființele și vrea să le ajute, face toate practicile, meditează, respectă moralitatea, de asemenea Vinaya, și este tot timpul orientat spre a ajunge la iluminare de dragul tuturor ființelor. Această karma este extraordinară. Este elixirul magic, care atunci când îi vine momentul să ajungă la nirvana, va ajunge la iluminarea deplină. Și când va ajunge la iluminarea deplină se va transforma în corpul sublim al lui Buddha și va avea mintea omniscientă. Acestea sunt obstacole pe care cei cu scopul îngust și mediu nu le-au eliminat.
Ei nu au eliminat obstacolele în calea iluminării, prin urmare au ajuns doar la nirvana, iar în Mahayana – nirvana este numită „pacea inferioară”. Este cu adevărat pace, mintea este complet fericită, mintea nu mai suferă de nicio afecțiune mentală. Nimic nu mai întunecă claritatea minții niciodată, dar este departe de ceea ce numim iluminarea totală – iluminarea completă a lui Buddha.
Iar ceea ce îi deosebește de cei care au atins iluminarea completă sunt obstacolele în calea omniscienței. Au eliminat deja toate obstacolele legate de afecțiunile mentale, nu mai au suferință, dar n-au omnisciență. Dalai Lama, în cărțile sale, spunea că acestea sunt mult mai greu de eliminat.
Gândiți-vă cum ar fi să vă eliminați toată mânia, gelozia, resentimentele și ignoranța complet și asta nu este ușor de făcut. Cel care le-a eliminat este în Nirvana. Mai este cale lungă până la atingerea iluminării complete datorită faptului că încă mai există o serie întreagă de obstacole mult mai delicate, rafinate și mult mai greu de eliminat. Și acest Arhat, care nu este încă un Buddha, nu și le-a eliminat. Deci, deși nu va mai suferi, nu este încă un Buddha. Și acesta este elixirul magic și asta este cheia.
Scopul mediu
Versetul 15:
(15a)
Dacă nu depui eforturi pentru a contempla
La ce este în neregulă cu adevărul suferinței,
Nu vei fi capabil să-ți dezvolți cum trebuie
Dorința puternică de a te elibera.
Și dacă nu te gândești așa cum trebuie
La modul în care adevărul sursei suferinței
Te aruncă repetat în ciclul vieții,
Atunci nu vei putea înțelege
Cum poate fi smuls din rădăcină ciclul durerii.
(15b)
Cu o aversiune profundă față de o astfel de existență
Și cu o dorința care vrea neapărat să iasă,
(15c)
Trebuie investigat, urgent, cum să eliminăm
Ceea ce ne leagă de această suferință.
Eu, yoghinul, așa am practicat,
Acesta a fost antrenamentul meu.
Tu, căutător de libertate, fă același lucru ca și mine.
Din lectura cursului:
„Cei care aspiră să se elibereze de existența ciclică trebuie să contemple, de la bun început, la ce este în neregulă cu adevărul suferinței și cu adevărul sursei suferinței. Adevărul suferinței include atât suferințele generale ale celor trei tărâmuri inferioare și ale tărâmurilor superioare, cât și suferințele specifice ale nașterii, bătrâneții, îmbătrânirii, bolii, morții și așa mai departe.
Dacă nu depui eforturi pentru a contempla la ce este în neregulă cu acest ciclu al suferinței, atunci nu vei putea să-ți dezvolți dorința puternică de a te elibera de suferință și nu vei fi capabil să-ți dezvolți așa cum trebuie starea minții în care aspiri spre libertate.
Trebuie să înțelegi în detaliu natura dorinței și a celorlalte (afecțiuni mentale) și modul în care acestea se dezvoltă, deoarece dacă nu te gândești așa cum trebuie la modul în care adevărul despre sursa suferinței acționează pentru a te arunca în mod repetat în ciclul vieții, atunci nu vei putea înțelege cum poate fi smuls din rădăcină ciclul durerii. Ar fi ca și cum ai trage o săgeată spre o țintă pe care nu o poți vedea.
Uită-te la toată suferința din acest cerc al vieții; uită-te la naștere, îmbătrânire, boală și moarte, la durere și strigăte de durere, la nefericirea noastră mentală, la căldură și la frig, la toate luptele și așa mai departe. Apoi, cu o aversiune profundă față de o astfel de existență și cu o dorință care vrea neapărat să iasă din ciclul suferinței, trebuie să încerci să înțelegi cauza care creează această suferință, așa cum va fi explicat mai târziu în text.
Trebuie investigat urgent cum să eliminăm ceea ce ne leagă de roata suferinței – acesta este ceva extrem de important. Ești legat de „faptele și de gândurile tale rele. Dacă am încerca să le împărțim pe acestea în toate formele lor diferite, am descoperi că sunt multe. Pe scurt, afecțiunile mentale din fluxul mental al unei persoane obișnuite – adică dorința, furia, mândria, ignoranța, formele rele de îndoială, gelozia și așa mai departe – sunt toate adevărul sursei de suferință sub forma afecțiunilor mentale, iar faptele care sunt motivate de acestea – atât virtuoase, cât și nevirtuoase – sunt adevărul sursei de suferință sub forma faptelor.”
Așadar, versetul 15 este legat de practica celui cu scopul mediu. Am început să vorbim despre „Cele Patru Adevăruri”, am început să încercăm să descifrăm adevărul suferinței, să înțelegem suferința.
Cei cu scopul mediu vor să iasă din suferință, dar pentru asta trebuie să înțeleagă mai întâi suferința. Nu putem ieși din suferință dacă nu o înțelegem. Je Tsongkapa spune: „Trebuie să te gândești mult la adevărul suferinței, altfel nu vei putea să-ți dezvolți așa cum trebuie dorința puternică de a te elibera, iar dacă nu ai dorința puternică de a te elibera, atunci cum te vei elibera? Trebuie să ai o dorință foarte puternică pentru ați face munca, pentru că este multă muncă.”
Apoi continuă și spune: „Acum trebuie să înțelegi și adevărul sursei suferinței. Trebuie să înțelegi ce produce suferința, astfel încât să nu o mai produci. În acest verset, maestrul vorbește de fapt despre „Cele Patru Adevăruri”. Ele apar în versetul 15 din acest Lam Rim și aparțin practicii celor cu scopul mediu.
Oare un bodhisattva le practică? În mod sigur, dar din scopul înalt. El le practică deoarece caută să înțeleagă suferința. El caută ce anume provoacă suferința și cum să o înceteze pentru a putea ieși din suferință. Și dorește să arate și celorlalți calea. El face acest lucru din aspirația lui spre iluminare și acesta este elixirul magic care transformă toată această practică în ceva complet diferit, într-o practică infinit de puternică.
Acesta este scopul înalt, și este infinit mai înalt decât scopurile care l-au precedat.
Cele patru adevăruri nobile
Acum a sosit în sfârșit momentul să scriem versiunea tibetană a „Celor Patru Adevăruri”.
Deci, în primul rând „Cele patru adevăruri ale lui arya”, se spune în tibetană:
Pakpey Denpa Shi
Pakpa – cel care a perceput direct vacuitatea, arya,
Pakpey – cea a lui arya.
Denpa – adevăr,
Shi – patru.
Deci, „cele patru adevăruri ale lui arya”.
Traducerea nu ar trebui să fie cele „patru adevăruri nobile”. Când oamenii au început să traducă budismul în limbile occidentale, traducătorii au deschis dicționarul și au tradus cele Patru Adevăruri Nobile, fără a primi învățătură despre ele. Arya este cu adevărat „superior” sau „nobil”, dar asta nu înseamnă că adevărurile sunt nobile.
De ce sunt numite cele „Patru Adevăruri ale lui Arya”? Pentru că Arya, după ce a perceput vacuitatea în meditație și coboară din meditație, există o a doua etapă de a perceperii vacuității numită:
Jetop Yeshe
În această etapă, în care arya nu se mai află în această meditație profundă a samadhi în care percepe vacuitatea, încep să-i apară conștientizări una după alta, care pot fi rezumate în cele patru adevăruri.
Fiecare dintre cele patru adevăruri are patru aspecte, în total 16 aspecte.
Arya le vede pe toate imediat după ce iese din meditația asupra vacuității.
„Cele patru adevăruri ale lui arya” – este un adevăr suprem sau relativ?
Răspunsul este că ele sunt un adevăr relativ, pentru că le putem descrie în cuvinte, le putem explica, le gândim în noțiuni.
Și cu toate că ele sunt un adevăr relativ, fals, nu sunt ușor de descoperit.
Până când Buddha nu le-a vorbit oamenilor despre cele patru adevăruri, ei nu le-au cunoscut. A trebuit ca Buddha să iasă din meditație și să înceapă să vorbească despre ele. Și fiecare Arya care coboară din meditația vacuității, le experimentează direct. El vede ceea ce învață cele patru adevăruri.
Când arya se întoarce la samsara, înțelege cum suferă mintea noastră. El înțelege adevărul suferinței din experiența directă, pentru că a fost deja în altă parte. El vede „poluarea aerului” pentru că a ieșit pentru o clipă de acolo. El înțelege exact de unde vine ea.
El vede cum afecțiunile mentale poluează mintea și cum karma îi creează lumea. El conștientizează toate lucrurile despre care vorbesc cele Patru Adevăruri. Iar aceste conștientizări vin una după alta pe parcursul a 24 de ore. În aceste 24 de ore uimitoare, secretele lumii i se dezvăluie deodată în fața lui.
Dintr-o dată universul se desfășoară în fața lui și acum înțelege că suferă, dar calea este deja întinsă înaintea lui pentru că înțelege de unde vine suferința.
El vede toate cele patru adevăruri. El își vede iluminarea, adică vede al treilea adevăr – adevărul încetării suferinței. El vede direct în viziunea lui. El știe când se va ilumina și cum se va întâmpla. Știe câte vieți îi va lua pentru a ajunge la iluminare, cel mult 7 vieți, și știe că asta se va întâmpla cu siguranță, iar până atunci totul va fi bine. El nu mai are de ce să se teamă. El nu mai are nicio frică.
În „Sutra inimii” scrie:
„Toți Bodhisattva sunt capabili să practice perfecțiunea înțelepciunii și să rămână în această perfecțiune a înțelepciunii. Acest fapt îi eliberează de orice obstacol din mintea lor și îi eliberează de orice frică”
Un bodhisattva nu-și mai face griji, nu mai are de ce să se teamă. Trebuie doar să facă calea și să elimine toate cauzele pentru samsara și atât.
Și dacă sunteți pe calea cea mare, aveți scopul înalt, atunci îi veți învăța și pe ceilalți să facă asta. Veți munci pe brânci ca să-i învățați și pe alții să o facă pentru că asta este obsesia voastră. Ceea ce doriți este să ajungeți la iluminare pentru ei.
Primul adevăr – adevărul suferinței
Dukngel Denpa
Primul adevăr – adevărul suferinței.
Când vorbim de „adevăr”, de fapt vorbim despre realitate, despre experiența vieții noastre.
Putem spune „realitate” în loc de „adevăr”. Realitatea suferinței în care suntem cufundați.
Adevărurile, așa cum ni le-a transmis Buddha, nu sunt în ordinea lor logică. Împreună cu asta, motivul pentru care Buddha a ales să le dea în această ordine este pentru că ea se potrivește experienței noastre. Cel care începe să urmeze calea spirituală începe cu Renunțarea, iar Renunțarea vine din faptul că el cunoaște suferința. El va pleca de la acest adevăr, acesta este începutul căii spirituale.
Lumea suferinței
Acest adevăr are două părți:
Madakpey Nu Kyi Jikten
Și
Madakpey Chu Kyi Semchen
Două părți ale adevărului suferinței.
Dakpa – pur,
Ma Dakpa – impur,
Nu – vas sau recipient sau ceva care conține,
Jikten – lume,
Semchen – posesori de minte, ființele simțitoare, ființele care posedă conștiință,
Chu – conținut.
Deci vorbim despre vas și conținut. Vasul este lumea, iar conținutul – ființele care trăiesc în lume. Vorbim despre lumea impură și despre ființele impure.
Deci, adevărul suferinței, este lumea pe care o experimentez. Lumea pe care o experimentez este mediul înconjurător și ființele care trăiesc în ea și totul suferă. Deci, când spunem: „Adevărul suferinței”, spunem de fapt: „Toate aceste lucruri sunt suferință. Lumea impură și ființele impure suferă”.
Impur este în sensul că nu au ajuns încă la iluminare.
Sau cu alte cuvinte: Fiecare lucru din lume care se află în samsara este impur. Lumea însăși este impură și ființele care trăiesc în ea sunt impure.
Acest adevăr spune – că fiecare persoană, fiecare obiect, fiecare casă, tot ce există în samsara, fie ne provoacă acum suferință, fie ne va provoca suferință în viitor. Esența lui este suferința.
Nu de la sine, dar suntem forțați să le proiectăm așa atâta timp cât mintea noastră nu este pură.
Iar când ne vom purifica mintea, vom fi forțați să proiectăm totul ca fiind pur, vom fi forțați să proiectăm paradisul și făpturile din el ca îngeri, inclusiv pe noi înșine.
De fiecare lucru pe care îl avem în această lume, de care ne place, va trebui să ne despărțim. Dacă nu ne place va veni la noi. Energia care conduce lumea samsarică este defectuoasă. Ea ne face să pierdem totul.
Energia care mișcă această minte este permanent nesatisfăcută și nefericită. Chiar dacă facem totul bine, va trebui să suferim.
Deci, acesta este primul adevăr. Ea ne spune că în samsara nu există nicio șansă de a găsi fericirea.
Există momente fericite ici și colo în viața oamenilor. Dar nu toate ființele au momente de fericire. Cele din infern nu au nici un moment de fericire. Spiritele flămânde și majoritatea animalelor n-au niciun singur moment de fericire. Din când în când mai avem câte o picătură de fericire – dar nu o putem păstra. Ea se va topi, chiar dacă facem totul bine.
Al doilea adevăr – adevărul sursei suferinței
Kunjung Denpa
Kun – totul
Cuvântul Kun îl regăsim în Kundu Norbu Luk, adică „Lama ca refugiu cuprinde tot”.
Jung – sursă sau vine
Denpa – adevăr
Deci, împreună înseamnă adevărul de unde provine totul sau adevărul sursei suferinței. Adevărul sursei, dacă vrem.
Kunjung Denpa, se spune uneori: Kunjung Gyi Denpa.
Și acest adevăr are și două părți:
Le Kyi Kunjung Denpa
Și
Nyomongpey Kunjung Denpa
Puteți observa că în cele două părți la sfârșit, apare Kunjung Denpa, adică adevărul sursei suferinței, și doar începutul propoziției este diferit.
Le – karma
Nyomongpa – afecțiuni mentale
Nyomongpey – cel care are afecțiuni mentale
Cine este acesta? Noi toți.
Ce înseamnă aceste două părți? Asta înseamnă că există două tipuri de surse de suferință:
- Prima este karma.
- A doua – afecțiunile mentale.
Deci, de ce suferim? Pentru că am acumulat karma și pentru că acum avem afecțiuni mentale. Mintea noastră în acest moment este contaminată, nu este pură.
Suntem în samsara, deci avem karma și afecțiuni mentale, care sunt cele două surse ale suferinței noastre.
Atunci ce putem face pentru a scăpa de suferință, nu? Purifică karma și arde afecțiunile mentale. Asta e tot. Doar două lucruri.
Tot ce este suferință, este și o sursă a suferinței
Am spus că tot ceea ce este în jurul nostru este suferință. Fiecare obiect, lumea și locuitorii ei, totul, sunt făcute din suferință. Toate cele cinci agregate sunt impure.
- ori ne provoacă suferință în acest moment
- ori ne vor provoca suferință în viitor.
Atunci când spun: „Fie suferim acum, fie ne vor provoca suferință în viitor”, încep deja să trec la al doilea adevăr, pentru că încep să vorbesc despre ceea ce provoacă suferința, despre sursa suferinței.
Vorbim de primul adevăr și apoi de al doilea adevăr, dar dacă medităm puțin, vom vedea că tot ceea ce este suferință este și sursă de suferință.
Poate un lucru iluminat să provoace suferință? Nu! Deci, suferința poate veni numai din suferință. Suferința însăși va fi cauza suferinței.
Deci tot ceea ce este primul adevăr este și al doilea adevăr, „adevăr” în sensul de realitate.
Dacă înainte am fost de acord că totul este suferință – acum suntem de acord că totul provoacă suferință. Asta înseamnă că orice produce mintea impură și corpul impur, este suferință. Punct!
Orice produce mintea impură și corpul impur se va sfârși prost.
Există ceva în viața noastră care nu este suferință? Cu greu avem. Producem tot timpul cauze pentru a suferi și nu-i de mirare că suferim mereu.
Există ceva în viața noastră care nu este suferință? Există. Dacă avem o practică bună de meditație și avem pe ici-colo momente bune, speciale, acestea nu provoacă suferință. Dacă practicăm Tong Len sau practicăm compasiunea, creăm cauze pentru altceva.
Cu alte cuvinte, orice ce nu este Dharma produce suferință.
Scopul pentru care am meditat asupra adevărului suferinței, a fost să experimentăm faptul că mintea noastră este plină de suferință prin însăși natura ei, chiar și atunci când nu suntem în dureri tot timpul, pentru că mintea este în permanență mânată de dorințe și de „cei trei generali”. Suntem mânați de forțe care ne chinuie și suntem mereu nemulțumiți.
Al treilea adevăr – adevărul încetării suferinței
gokden
Gok – a înceta, a opri, a întrerupe
Den – adevăr
Deci „adevărul încetării suferinței”.
Gok vine de la Gak, și Gak vine de la Gakja
Gakja
Gakja înseamnă lucrul pe care încercăm să-l negăm.
Lucrul pe care îl negăm, care nu a existat și nu va exista vreodată, independent de proiecțiile noastre impuse de karma noastră . Lucrul de care vacuitatea este goală, este Gakja – o formă imposibilă de existență.
Nu întâmplător are aceeași rădăcină, Gok și Gak.
Și acest adevăr are două părți:
Lam Gyi Gakja Gakpa
si
Rikpay Gakja Gakpa
Putem vedea cuvântul Gakja în cele două părți.
Gakja am spus că este lucrul pe care încercăm să-l negăm atunci când încercăm să înțelegem vacuitatea. Căutăm să negăm existența lucrurilor despre care credem că există și care nu există cu adevărat.
Există două tipuri de Gakja
a.Lam Gyi Gakja Gakpa
Lam – cale,
Gakpa – a înceta.
Deci, în adevărul încetării suferinței, am încetat sau eliminat Gakja, eroarea căii.
Sau eliminarea erorii căii.
b.Rikpay Gakja Gakpa
Rikpa înseamnă logică. Deci, eliminarea erorii logice.
Voi explica în câteva cuvinte. Este posibil să nu fie clar până la sfârșit, deoarece este nevoie de mult studiu. Voi spune câteva cuvinte pentru a planta semințe.
Deci, există două tipuri de Gakja:
a.Gakja căii – aceasta este credința că lucrurile există de la sine. Aceasta este credința că lucrurile au existență de sine. Credem în existența de sine! Și încă cum!Atunci când cineva realizează adevărul sfârșitului căii, adică dobândește încetarea, lucrul care încetează pentru totdeauna este această eroare a căii, a credinței în existența de sine.Cu alte cuvinte, pentru acel Bodhisattva care ajunge în acest stadiu, credința în existența de sine a lucrurilor încetează pentru totdeauna, complet, ireversibil. Aceasta înseamnă eroarea căii.
b.Eliminarea erorii logice se referă la elefantul roz cu două capete care umblă prin cameră, adică se referă la acel lucru care n-a existat, nu există și nu va exista vreodată.Dar de acest lucru, care n-a existat, nu există și nu va exista vreodată, ne atașăm puternic și credem în el și ne face viața amară.
Oare elefantul roz cu două capete care alergă prin cameră chiar acum, există?
De unde știm dacă există sau nu? Vom merge pe calea Gelugpa. Ea ne spune să mergem pe calea logicii, Rikpa.
Iată metoda de demonstrare a lui Gelugpa:
Să împărțim această cameră în două jumătăți. Una în stânga, una în dreapta și căutăm: în partea stângă a camerei există un elefant roz cu două capete care alergă? Nu!
Există un elefant roz care alergă în cealaltă parte a camerei? Nu.
Deci există un elefant roz care alergă prin cameră chiar acum? Nu! pentru că nu l-am găsit. De unde știm că nu l-am găsit?
Atunci când spun „elefant roz”, știu despre ce vorbesc, chiar dacă nu am văzut niciodată vreunul. Chiar dacă nu există și nici nu poate exista, știu despre ce vorbesc.
Și acesta este punctul cheie. Când spun: „Sunt gol de existență de sine”, „nu există un astfel de „eu” așa cum cred că există”, asta înseamnă că am o idee despre ce vorbesc, deși nu a existat niciodată un astfel de „eu” vreodată.
Acesta este Gakja.
Ca să-mi demonstrez vacuitatea, trebuie să caut pe acea Gabriela care există de la sine și să nu o găsesc.
De unde să știu că nu am găsit-o? Trebuie să știu despre ce vorbesc. De unde știu că nu este niciun elefant aici?
Când spun „elefant și roz” avem cu toții o imagine:
– Am văzut odată un elefant,
– Știm ce înseamnă roz.
– Știm ce înseamnă două capete, dar această combinație este imposibilă!
Cu toate acestea, de îndată ce spun „un elefant roz cu două capete” ne vine imediat în minte o imagine și apoi căutăm: aici există vreunul? Nu. Dar aici, există vreunul? Nu, nu există.
Deci, am căutat și nu l-am găsit, așa că i-am infirmat existența. Exact aceasta este calea logicii. Până ajungem la perceperea directă a vacuității, trebuie mai întâi să ne mulțumim cu logica, pentru că încă nu suntem capabili să percepem direct.
Deci căutăm: acest „eu” care presupunem că există și care se ofensează când este insultat? Cine a fost insultat? Unde se află el?
A mă căuta
Care este metoda noastră de căutare? Căutăm în cele cinci agregate. Avem un corp și o minte, iar mintea are patru agregate.
Gabriela se află în corp? Unde? În ce parte a corpului?
În ce parte a minții? În partea care simte? În partea care discerne? Unde este ea?
Și aceasta este metoda despre care vorbește „Sutra inimii”. Acesta este exact modul de a dovedi/găsi în cele din urmă propria noastră vacuitate directă.
Căutăm în toate agregatele și nu-l găsim pe „eu”, iar apoi ne spunem: „Am crezut tot timpul că eu sunt ofensat, dar când caut cine se simte ofensat, nu-l găsesc.
Nu este suficient să citim în Sutra Inimii, nu este suficient să ne spună cineva. Trebuie să meditez: „Mă caut unde sunt „eu”, unde este acest sine. Trebuie să ajung să văd această imagine a „eului”. Vreau să văd elefantul roz mai întâi în imaginația mea.
Cum pot să-mi imaginez acest „eu”?
O modalitate bună de a-mi ilustra asta, este să mă gândesc că cineva mă insultă. Cineva îmi spune: „Ești un idiot!” Și eu reacționez cu supărare. Acum caut pe acel cineva care s-a supărat.
Mai întâi trebuie să am un Gakja tangibil/palpabil, ca să știu ce înseamnă că vacuitatea este goală de el. Lucrul de care vacuitatea este goală, este Gakja. Deci am nevoie mai întâi de acest Gakja.
Acum am să vă pun o întrebare:
Elefantul roz, cu celelalte două capete, care aleargă prin cameră chiar acum, există sau nu?
Puteți spune că el există în imaginația voatră. Dar el nu există în cameră, nu-i așa? Deci cum pot să-l încetez?
În a doua parte a adevărului despre sfârșitul suferinței, despre încetarea suferinței – trebuie să infirmăm acest Gakja prin logică. Acel lucru care nu a existat și nu va exista vreodată. Acel „eu” jignit.
Toată suferința este în van
De ce mă simt jignit când cineva îmi spune „idiot”? De ce? Pentru că eu cred în existența lui. Sunt atașat de ceva care nu a existat, nu există și nici nu va exista vreodată. O minciună, o cacealma, o înșelăciune. Toată suferința noastră este degeaba, în van. De la început și până la sfârșit, suferința noastră este în van.
Nimeni nu insultă pe nimeni. Cel care insultă este gol, cel jignit este gol și insulta este goală. Aceasta este marea eroare pe care o vom înceta când vom ajungem la al treilea adevăr.
Vom înceta să mai credem în existența de sine. Credința însăși va înceta și acest Gakja va înceta să mai apară.
Atunci când Gakja a încetat, automat și afecțiunile mentale au încetat, pentru că față de cine mai sunt ele îndreptate?
Dacă sunt supărat pe cel care m-a insultat, atunci trebuie să existe cineva care m-a insultat. Cele trei lucruri, eu, celălalt și insulta, nu există cu adevărat.
Deci, unde este insulta? Dacă nimeni nu insultă și nimeni n-a fost insultat, atunci ce sens are insulta? Deja ne taie din elan. Iar atunci mintea se calmează. Ne putem relaxa. Nu există nimeni care să ne poată insulta, pentru că nu există cine să ne insulte. Aceasta este nirvana. Acesta este al treilea adevăr.
Aceste două lucruri sunt Gok Den – adevărul încetării suferinței.
Cu instrumentele pe care le-ați primit în acest seminar, puteți să vă creați mini-încetări. Poate veți ajunge la Nirvana. Așa să fie!
Începeți să meditați asupra primului adevăr (lecția 8a), unde am analizat dorința pentru un obiect și ne-am uitat unde este această dorință? Deja aici ne tăie elanul dorinței și atașamentului față de lucruri.
Deja puteți să vă creați această mică încetare care să vă dea gustul celui de-al treilea adevăr, a lui Gokden, adevărul încetării, adevărul sfârșitului suferinței.
Când o persoană reușește să realizeze adevărul încetării suferinței, ceea ce este o mare realizare, aceasta este nirvana – când o persoană ajunge la nirvana, ea devine adevărul încetării suferinței. Devine al treilea adevăr. Afecțiunile ei mentale nu mai există, s-au dus. Ele nu mai au nici subiect și nici obiect. Există o încetare. Persoana nu se mai poate numi om. Ea devine Gokden.
Acest lucru este paralel cu ceea ce am spus mai înainte. În primul și al doilea adevăr, am spus că atunci când ne referim la adevărul suferinței, ne referim la realitatea suferinței. Lucrurile sunt adevărul suferinței și sunt adevărul sursei suferinței, în aceeași măsură.
Oricine ajunge la nirvana sau la iluminare, el devine al treilea adevăr.
Ce se va întâmpla când persoana va ajunge la iluminarea deplină? Acest Gokden, această încetare, devine Dharmakaya. Acesta este corpul mental al lui Buddha. Acest lucru devine Dharmakaya când cineva atinge iluminarea deplină.
Toate acestea ne dau curaj să ne creăm Mini Gok Den, putem începe să ne construim Dharmakaya. Acesta este modul în care ne construim iluminarea.
Al patrulea adevăr – calea spre încetarea suferinței
lamden
Lam – cale
Den – adevăr
Lamden înseamnă adevărul căii.
Deci, primul adevăr, a fost adevărul suferinței.
Al doilea adevăr a fost – adevărul sursei suferinței.
Al treilea adevăr a fost – adevărul încetării suferinței.
Al patrulea adevăr este – calea spre încetarea suferinței.
Acestea sunt cele „Patru Adevăruri”.
Adevărul căii sau Adevărul căii care duce la încetarea suferinței are două părți.
Am vorbit înainte despre cele cinci căii
Tsok Lam, Jor Lam, Tong Lam, Gom Lam, Mi Lob Lam
Vorbim acum despre calea de a pune capăt suferinței. Cu alte cuvinte, calea către iluminare. Ea este alcătuită din cinci repere sau pietre de drum și pe acestea le vom împărți în două grupuri.
- Tsok Lam – Calea Acumulării
Tsok Lam
2.Jor Lam – Calea Pregătirii
Deci, acesta este un grup (a). O parte a căii.
tsok jor gyi lam
De ce sau făcut această separare? Pentru că până la Tong Lam nu suntem arya. Și aceasta este enorma diferență:
(a) – ei nu știu cât vor suferi
(b) – ei știu că aproape au ieșit
În grupul (b) avem:
3.Tong Lam – cei care percep direct vacuitatea
Tong Lam4
4.Gom Lam – Calea Practicii
Gom Lam
Cei care au perceput direct vacuitatea, o folosesc pentru a-și elimina afecțiunile mentale.
5.Mi Lob Lam – nimic nu mai este de învățat (gata cu învățatul )
Mi Lob Lam
Am terminat calea. Am terminat practica.
Dacă nu vrem să mai suferim, trebuie neapărat să cunoaștem cele „Patru Adevăruri” și să le practicăm. Nu există altă cale de a ajunge la nirvana. Trebuie să le cunoaștem.
Pentru ca ceva să se întâmple pe cale, trebuie să cunoaștem bine primul adevăr, adevărul suferinței. Altfel, nu va exista nicio motivație, nu va exista nicio dorință arzătoare de eliberare, nicio practică, nu se va întâmplă nimic.
Îndrumări
(Veți primi un fișier în care apare testul final al acestui seminar, subiectul unui eseu pe care trebuie să-l compuneți și două meditații de făcut. Fiecare meditație trebuie făcută o lună. Ele sunt legate de ceea ce am învățat în acest seminar. Testul final este puțin diferit de teme, dar veți avea timp acasă să vă gândiți la el și să-l faceți singuri. Trebuie să vă faceți toate temele și meditațiile pe care le-am făcut aici și să vă bazați pe lecțiile care vi s-au transmis. Numai după ce v-ați făcut temele și ați practicat meditațiile, veți scrie testul final și eseul. Deci, veți avea multe sarcini, pe care va trebui să le faceți când vă întoarceți acasă.)
Nirvana și iluminarea
După ce ați practicat cele „Patru Adevăruri” și ați ajuns la nirvana, ca să aveți o idee despre nirvana – o puteți imagina ca pe un fel de poartă de aur prin care treceți. Totul este lumină aurie. Totul este plăcere supremă. Nu există absolut nimic care să tulbure plăcerea. Totul este absolut minunat. Mintea voastră este complet curată/pură. O minte care nu va fi niciodată chinuită de furie, gelozie și totul este extaz. Nu există nimic în exterior care să ducă la vreo defecțiune. Mintea nu mai poate fi mișcată din această beatitudine sublimă. Aceasta este nirvana.
În cursul 2 am vorbit despre „Nirvana cu rest”. Cel care a ajuns la acest tip de nirvana în această viață, el mai poate avea vechiul corp din karmele anterioare. El poate că va mai suferi puțin, dar se va sfârși și atunci nu va mai exista suferință pentru el. Aceasta este nirvana.
Pe calea bodhisattva nu ne mulțumim cu nirvana. Un bodhisattva va evita în mod conștient să intre în nirvana, deoarece vrea să ajungă la iluminarea deplină. Chiar și atunci când va veni momentul și practica lui îi va permite să treacă la nirvana, el va merge spre scopul cel mai înalt – acela de a scoate toate ființele din orice suferință și să le ajute să ajungă la plăcerea iluminării totale.
Dacă am vorbit despre poarta de aur – pentru nirvana, la iluminare toate vor fi diamante.
Versetul 16, vorbește despre aspirația la iluminare, care este calea unui bodhisattva, este calea de a acționa spre binele tuturor ființelor:
Războinicii spirituali care înțeleg asta
Vor adopta acel gând sublim
Ca cel mai profund jurământ al lor.
Toată viața lor se învârte în jurul bodhicittei.
Ei practică cele șase perfecțiuni și apoi mai sunt patru, dar asta e altă dată.
Notă
În temele de casă, a acestei lecții, răspunsurile la întrebările 3, 4 și 5 le puteți găsi în cursul 8, lecția 3b, lecția 2 – „Perfecțiunea meditației” sau lecția 3a al seminarului „Sursa binefacerilor mele – Pregătirea pentru Tantra”.
Traducerea în limba română de Gabriela Bălan
Nyen Sa
Dö Kam
Suk Kam
Suk Me Kam
Shenyen
Dulwa
Shiwa
Nyer Shiwa
Yunten Hlakpa
Tsun Che
Lung Gyi Chuk 
Denyi Rabtu Tokpa 
Deshin Shekpa
Dewar Shekpa
Ma Ke Den
Tsewey Dak Nyi
Kyowa Pang
Grup Facebook