Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare
Prima parte
Retreat inclus în cursul 9
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 8c
Cele șase imagini ale Dharmei
„Cele șase imagini de predare a Dharmei” este un subiect care este preluat și din Lam Rim și de la Pabongka Rinpoche. Cum ne vedem pe noi și cum să vedem procesul de ascultare a Dharmei. Există șase puncte aici, pe care le voi enumera mai întâi și apoi voi vorbi despre ele:
- Primul punct este ca elevul să se vadă bolnav.
Elevul care vine să audă Dharma, se va vedea ca fiind bolnav. Nu doar bolnav, ci grav bolnav. Boală fatală.
- Al doilea punct – Dharma este medicamentul.
- Al treilea punct – cel care îl învață este medic specialist.
- Al patrulea punct – dacă va practica corect, bine, se va vindeca singur.
- Al cincilea punct – Buddha este un sfânt.
- Al șaselea punct – elevul vine cu dorința/motivația foarte puternică ca învățăturile să rămână în lume pentru mult timp.
Le vom numi „Cele șase puncte ale discipolului” sau „Cele șase puncte a studiului Dharmei” sau „Cele șase aspecte, șase imagini sau atitudini”. Cele Șase atitudini față de învățături.
- A ne vedea ca bolnavi mortal
Prima atitudine/imagine este cea mai importantă, și anume să venim la Dharma precum un om bolnav.
Nu mă refer la o răceală – vorbesc despre o boală gravă care vă pune viața în pericol sau poate cunoașteți pe cineva care suferă de o boală gravă care îi pune viața în pericol. Când vă treziți dimineața ar trebui să vă gândiți că sunteți bolnavi și boala vă mănâncă clipă de clipă din interior, pentru că aceasta este starea în care trăim tot timpul. Lordul Morții se află în noi tot timpul.
Yama – Lordul Morții, ne ucide din clipă în clipă. Suntem bolnavi mortal și nu vom scăpa cu viață din ea. Concepțiile noastre greșite ne ucid. Yama sunt concepțiile noastre greșite. Ignoranța noastră ne omoară clipă de clipă. Este mai rău decât cancerul și SIDA, pentru că este mult mai greu de vindecat.
Atunci când întâlnim o persoană rea, care ne rănește, nemiloasă și căutăm cum să scăpăm de ea, exact acest gând este cel care ne ucide pentru că își are originea în ignoranță.
De câte ori pe zi nu vi se întâmplă să căutați să scăpați de ceva neplăcut? Orice gând ca acesta vă omoară. Orice râvnă/dorință aprinsă după ceva plăcut, ne omoară.
Aceasta este o boală fatală. „Cei trei generali”, cele trei otrăvuri, hoinăresc prin noi tot timpul. Suntem otrăviți. Fiecare lucru trist și tragic care ni s-a întâmplat în viața noastră este legat de aceste otrăvuri care se află în noi. Așa că această imagine nu este doar o imagine pe care a inventat-o cineva. Acesta este adevărul real. Suferim de o boală foarte gravă pe care o reprezintă cei „trei generali”. Ne provocăm tot timpul suferință.
Deci, aceasta este prima atitudine cu care venim la lecție, venim cu respect și admirație. Venim la profesor: „Te rog, ajută-mă!”
Oamenii vin la medic, el le dă medicamente și ei nu le iau – așa nu funcționează. Pentru ca să luăm medicamentul, trebuie să simțim că avem nevoie de el. Este bine să medităm mult asupra acestui lucru.
- Dharma este medicamentul.
Fiecare învățătură a lui Buddha vindecă această boală umană, elimină una dintre aceste celule canceroase. Fiecare învățătură Dharma elimină treptat concepția greșită, care este acest cancer care ne mănâncă din interior.
Poate părea înfricoșător să ne vedem ca pe niște bolnavi. Puteți spune: „Asta mă sperie” și poate că nu ar trebui să facem asta, dacă nu ar fi fost adevărat. Suntem deja bolnavi, dar negăm boala noastră. Suntem în negare, atunci cum ne putem vindeca?
Aceste simulări nu ne pot îmbolnăvi. Este imposibil ca ele să ne îmbolnăvească. Doar concepția greșită agravează suferința. Aceste simulări/vizualizări încep să ne scoată din boală.
Deci, primul pas este să recunoaștem că suntem bolnavi. Este adevărat că atunci când începem să ne uităm la asta și să ne spunem adevărul, este foarte deranjant. Și trebuie să ne deranjeze. Pentru că dacă continuăm să ignorăm și să fim ca struțul cu capul în nisip, va veni moartea și ne va lua.
Trebuie să ne deranjeze asta ca să începem să facem ceva, să începem să ne mișcăm. Iar dacă ne lăsăm să fim deranjați de asta și vom face ceva, vom ajunge la fericire, ne vom vindeca.
Și aici vine ego-ul. Să presupunem că ați auzit ce am spus și începeți să vă gândiți: „Sunt bolnav. Am o boală fatală – cei trei generali. Am nevoie de medicamente, medicamentul este Dharma”. Atunci ego-ul va veni, pentru că atunci când începeți să faceți acest proces, vă amenințați ego-ul. Ați început calea de a-l elimina, iar el se va lupta cu voi.
Ego-ul este foarte viclean. Se strecoară pe nesimțite. Vă vor veni tot felul de idei, de obiecții „De ce așa? De ce așa?” Acesta este egoul care vorbește. Este foarte viclean și ridică obstacole.
Ego-ul îi poate face pe oameni să vină la o lecție de Dharma și să transforme Dharma într-o altă cauză a suferinței. Să-și mărească suferința în loc să o reducă. În loc ca Dharma să fie folosită de a ieși din samsara, este folosită de a crește samsara.
Și Pabongka Rinpoche pune întrebarea pe care trebuie să o punem și noi în mintea noastră: „Stai așa! Dar dacă aș fi bolnav și eu nu știu că sunt bolnav?”
Adevărat că nu știm că suntem bolnavi. Acest lucru este adevărat și cu privire la o boală fizică și cu privire la o boală spirituală, mai ales când ea este atât de adâncă încât credem că noi suntem boala.
Dacă v-aș întreba: „Cine sunteți?” Răspunsurile voastre înainte de intra în învățăturile Dharma, ar fi fost identitățile voastre samsarice. Aceasta este boala. Ea este atât de profundă încât credem că suntem boala însăși și de aceea veți spune „Nu poți să o iei de la mine, pentru că ea sunt eu”.
Problema este că nici măcar nu știm ce este această fericire la care putem ajunge dacă vom renunța la atașamentele de sine. Nu ne-am ridicat niciodată deasupra poluării aerului pentru a vedea că ne aflăm în interiorul poluării și credem că fericirea înseamnă să ne satisfacem plăcerile simțurilor și ne atașăm atât de tare de asta.
De ce? Pentru că credem că aceasta este fericirea, pe când asta este exact ceea ce ne provoacă suferință și ne împiedică să ajungem la fericirea supremă. Suntem complet confuzi.
Fiecare imagine de aici este practic o meditație.
- Profesorul este medicul specialist.
De fiecare dată când profesorul vă învață, sau vă îndrumă, sau vă sfătuiește, el de fapt vă transmite cu pricepere ceea ce trebuie să practicați acum, ceea ce trebuie să aplicați acum – medicamentul.
Profesorul vă dă totul, nu păstrează nimic pentru el. Iar rolul pacientului este să ia medicamentul cât poate de mult. Să devină el însuși un vas potrivit, un vas curat.
S-ar putea ca sfaturile pe care vi le dă profesorul, sau învățătura, sau îndrumarea pe care o primiți să vi se pară contrară intuiției voastre. Poate vi se va părea ciudat, contraintuitiv sau nefiresc. Oamenii stau la cursuri și spun: „Cum adică să nu am grijă de mine! Nu e firesc să nu am grijă de mine.” Oamenii spun asta pentru că își identifică natura cu samsara.
Da! Sfatul profesorului va fi contrar samsarei și, din moment ce intuiția noastră este înrădăcinată în obiceiurile noastre samsarice, atunci sfatul va fi contrar intuiției noastre. Dharma poate suna așa uneori. Câteodată vreți să primiți îndrumare sau un sfat de la Lama, iar ce vă dă el poate părea neplăcut.
Oamenii care sunt apropiați de Lama simt că Lama îi jupoaie de piele. De ce simt ei așa? Dacă Lama este plin de iubire și încearcă să-i vindece și este un medic expert, atunci de ce se simt jupuiți de piele? Pentru că ei cred că boala lor este pielea lor. Ei nu renunță la boală. Se identifică cu afecțiunile lor mentale, cu existența materială, încât, atunci când cineva vine și începe să scoată asta din ei, se împotrivesc. Se simt jupuiți pentru că se identifică cu acest lucru rău.
Când Lama vă dă sfaturi, sau vă îndrumă, sau reacționează și vă simțiți inconfortabil – aici vine munca. Aceasta este prima linie de front. Dacă vă prindeți de asta și o luați ca o Învățătură, veți progresa, iar Pabongka Rinpoche spune: „Încercați să aplicați asta cât mai bine”.
- Practica corectă te va vindeca.
Dacă practicăm corect, ne vom vindeca. Sfatul care ni se dă este să practicăm ca un râu peren (care curge tot timpul) și nu ca un râu sezonier (care curge doar când plouă).
Ce înseamnă râu sezonier? Venim la Dharma, suntem impresionați de învățătură, mergem casă, poate două zile ne mai amintim de ea puțin, după care ne întoarcem la vechile obiceiuri. Apoi râul s-a oprit. Așa nu merge. Ar trebui să fim ca râul peren, apa să curgă tot timpul. Dacă practicăm meditația duminica și apoi uităm de ea două săptămâni, așa nu funcționează. Practica trebuie să fie în flux constant. În fiecare zi, tot timpul.
Dharma este medicamentul și ea este pentru toată viața
Dharma este medicamentul suprem și, cât timp trăim, avem nevoie de el. La început ne va fi greu, ne va îngreuna viața, pentru că pe lângă lucrurile de care ne preocupăm, acum avem și Dharma. Veți spune: „Nu am timp. Nu-mi găsesc timp și pentru asta”. Ei bine, să mori ai timp? Decide-te!
Deci, la început va fi greu și incomod. De ce? Pentru că ne schimbăm obiceiurile și suntem foarte rezistenți la schimbare. Nu ne plac schimbările. Când intrăm pe un făgaș, ne este greu să ieșim din el. Suntem inerți, iar Dharma ne scoate de pe făgaș, ne schimbă obiceiurile.
Oamenii spun: „Fără cină? Nu pot fără cină. Se poate doar puțin?”
Dharma începe să vă scoată din locul în care v-ați blocat, vă scoate de pe traseul către moarte. Și la început, vă veți simți incomod, jenant.
Dar și mai târziu veți simți incomoditate, dar la alt nivel. Pentru că de fiecare dată când ajungeți în punctul în care spunem: „Ok! M-am organizat. Fac meditație de la 6:00-7:00. Yoga de la 7:00-10:00. Apoi îmi fac treaba. Totul este în regulă, totul este pe placul meu” – de fiecare dată când vă simțiți mulțumiți într-un loc, sunteți din nou blocați. Și profesorul vă va împinge mai departe, va continua să vă stimuleze.
Dharma va continua să vă stimuleze ca să treceți la următorul nivel
Bineînțeles că fiecare, după abilitățile sale, va trebui să treacă la următorul nivel. Nu puteți rămâne la același nivel. Trebuie să mergeți înainte pentru a ajunge la iluminare pentru că altfel, cum veți putea salva ființele? Automulțumirea este un dezastru.
Poate veți spune: „Și când voi respira? Noaptea? Poate după semestrul de studii?” N-avem timp de respirat. Trebuie să fugim.
Pentru că dacă vreau să ajung la iluminare, trebuie să acumulez multe binefaceri. Fără binefaceri meditația mea nu va reuși. Viața este scurtă. N-avem de ales. Nu pot rămâne mulțumit nicăieri.
Problema dificilă a imunității față de Dharma
Mai există și o altă problemă care poate să apară, devenim imuni la Dharma. Și ea este o problemă foarte dificilă. Multora li se întâmplă acest lucru.
Oamenii vin, cei rari care vin, aud Dharma, rămân impresionați de ceea ce au auzit și spun: „Adevărat, adevărat. Totul este atât de adevărat!”. Apoi se duc acasă și revin la lucrurile obișnuite.
Data viitoare când vin la curs se entuziasmează din nou și spun: „Foarte frumos, minunat!” Apoi se întorc acasă la vechile obiceiuri. Treptat, se dezvoltă o nouă tendință – lecția de Dharma devine divertisment. Un divertisment foarte spiritual. În acest fel încep să devină imuni la Dharma.
Imunitatea față de Dharma este o boală foarte grea pentru că începem să opunem rezistență față de singurul medicament pentru boala noastră. Ea nu mai are efect asupra noastră. Este o boală groaznică.
Ce putem face? De îndată ce am auzit Învățătura, să o aplicăm cât mai bine.
Sigur veți spune: „Dar primim învățătură în stânga și în dreapta.” Da, este adevărat. Dar depinde de cât de mult vreți să scăpați de boală.
Fără îndoială vă puteți schimba prioritățile. Nu mai puteți continua să faceți ce făceați timp de 24 de ore și nu mai sunt încă 24 de ore.
Pabongka Rinpoche numește această situație de imunitate față de Dharma „cea mai respingătoare situație”. El condamnă această situație și spune: „Este ca și cum ai fi căzut în hazna”. Este imposibil să te mai ajut. Singurul medicament care există nu te mai poate ajuta.
Dacă vă dezvoltați imunitate față de Lam Rim: „Eh! Am auzit deja Lam Rim” , nimeni nu vă mai poate ajuta.
Aplicați imediat ceea ce ați auziți.
Asta înseamnă, după cum am menționat, să vă schimbați prioritățile și să continuați să vă schimbați prioritățile.
Chiar și atunci când sunteți deja în mijlocul Dharmei aveți un milion de preocupări.
Lama Dvora Hla spune:
„Toată viața mea este Dharma, dar tot trebuie să decid ce să fac mai întâi: traduc, predau în Israel, predau la New York, merg la „Diamond Mountain”, să-mi fac meditația, să intru în retreat, să-mi fac temele, să creez relații publice, să promovez Dharma, să fac flaierele cursurilor, să răspund la mail-uri, să dau sfaturi studenților. Ce să faci mai întâi?
Tot timpul trebuie stabilită ordinea priorităților și vine timpul când spun: „Las totul deoparte și intru în retreat”. Merg la retreat pentru că nu vă pot da nimic dacă nu practic. Vine timpul când Lama se retrage, pentru că asta are o mare importanță.”
Lama Atisha a avut mulți elevi în mănăstire – și a venit timpul când s-a ridicat și a plecat. Je Tsongkapa – s-a ridicat și a plecat. Naropa – s-a ridicat și a plecat. Geshe Michael – avea sute de studenți la New York – s-a ridicat și a plecat.
- Buddha este un sfânt.
De ce spunem că Buddha este un sfânt? Pentru că toată această învățătură minunată care ne vindecă de boala noastră mortală vine de la Buddha. El este cel care a ieșit din samsara și apoi ne-a învățat cele patru adevăruri. El a spus: „Realitatea nu este ceea ce crezi tu că este”.
Acesta este medicamentul și asta îl face să fie un sfânt. Nu pentru că este venerat, nu pentru că oamenii din Asia îl consideră un sfânt, ci pentru că învățătura lui ne scoate din suferință. De aceea ea este sfântă și trebuie tratată cu sfințenie.
Asupra acestui subiect am meditat mai înainte. Cum este să fii Buddha? Ce înseamnă să ai trupul unui Buddha, vorba unui Buddha, mintea unui Buddha?
- Aspirația ca Dharma să rămână în lume mult timp.
Cum ajungem la asta? Venim la lecție, ascultăm, practicăm ce-am învățat, realizăm conștientizări și transmitem mai departe.
Cum a venit Dharma la voi? Cineva a practicat, a ajuns la conștientizări și vi le-a adus. Dacă Dharma se va opri la voi se va stinge. Copiii voștri, nepoții voștri nu vor mai avea leacul, pentru că s-a oprit la voi.
Dacă vreți să-i vedeți pe cei dragi ieșind din Samsara, va trebui să duceți linia de transmisie mai departe. Voi sunteți veriga următoare. Pentru asta trebuie să studiați bine, să țineți minte învățătura bine, să vă faceți temele, să practicați, să ajungeți la conștientizări și să le transmiteți mai departe.
Dharma vine sub două forme:
a.Sub forma învățăturilor pe care le primiți, sau le citiți, sau le auziți.
b.Sub forma conștientizărilor din inima voastră. După ce ați practicat, cum ar fi meditația, ați conștientizat ceva despre voi, ceva care nu numai că l-ați auzit de la cineva, ci știți din experiența personală. Aceasta este adevărata Dharma, conștientizarea din inimă.
Care dintre cele două ajută cu adevărat oamenii? Punctul b. Elevii își dau seama imediat când cineva predă fără să aibă conștientizări.
Mulți pot spune pe dinafară ce au auzit. Dar eficiența a ceea ce rostesc depinde de câte conștientizări există în spatele lor, de cât de mult au experimentat și au practicat.
Dacă recităm ceva ce-am citit sau auzit, nu este eficient pentru oameni. Și acesta este răspunsul la întrebarea care o pot pune oamenii: „Trebuie să predau doar ACI sau și alte materiale? ”
Răspunsul este să predăm ceea ce am primit prin transmisie directă și am practicat și înțelegem – atunci vom fi eficienți și putem aduce altora binecuvântare.
Deci, este important nu numai să auziți Dharma și să o transmiteți mai departe, ci și să deveniți Dharma. Deveniți Dharma atunci când ajungeți la conștientizări.
Pabongka Rinpoche spune: „Folosește-te de Dharma ca pe o oglindă”. Auzi Învățătura și folosește-o pentru a-ți testa mintea. Învățătura conține tot felul de calități. Caută aceste calități în tine. Dacă nu le ai, dezvoltă-le. Deci trebuie să practici.
Dacă descoperiți că vă lipsește ceva, folosiți-vă de Dharma pentru a umple golul. Puteți deveni voi înșivă un Buddha – dacă practicați.
Iubirea pentru Dharma
Toate aceste spuse au avut ca scop dezvoltarea respectului adecvat față de Dharma. Este foarte important să o aprofundăm din ce în ce mai mult și să avem față de ea o emoție profundă. Să devenim îndrăgostiți de Dharma.
În „Bhakti Yoga” se dezvoltă aceste lucruri. Este practica devotamentului și a iubirii față de Dharma, Lama. Este exact ceea ce va înălța Dharma. Când Dharma este în inima noastră, ea va lucra asupra noastră.
Deci, predarea Dharmei este calea voastră, pentru că este cel mai prețios lucru pentru voi, și apoi vă veți transforma, veți deveni o ființă foarte puternică.
Dacă veniți cu această iubire față de Dharma, față de învățătură, față de Lama și practică, vă va face o ființă de o putere extraordinară. Deveniți o ființă care nu mai are nevoi, care vine doar să-i ajute pe ceilalți.
O persoană slabă nu poate ajuta pe nimeni. Dacă are tot timpul nevoie de ceva, este preocupată mereu numai de nevoile și lucrurile ei, nu poate ajuta. Ea nu se poate elibera pentru a-i ajuta pe alții.
Alergăm mereu după lucruri care ne lipsesc, suntem în permanență preocupați de noi înșine, dar când începem să practicăm Dharma, încetul cu încetul ne purificăm. Devenim un vas curat și adecvat. Devenim un Bodhisattva care poate ajuta, acel Buddha care poate ajuta toate ființele de pe toate planetele, pentru că el și-a eliminat deja toate nevoile. Nu mai are nevoie de nimic, este deja perfect, a atins fericirea maximă. Nu-i mai lipsește nimic.
Practicarea Dharmei vă va ridica la acest nivel.
De ce? Pentru că, cu cât ne deschidem față de ceilalți, cu atât mai mare este plăcerea noastră. Nu ne vom mai îngrijora de nimic și asta se va datora acestei relații de devotament față de Lama, față de Dharma.
Dharma nu ne va face rău niciodată
Așa cum am spus, a ne gândi la noi ca la niște bolnavi asta nu ne poate îmbolnăvi, pentru că suntem deja bolnavi, așa spunea și Pabongka Rinpoche: „Medicamentul nu vă poate face rău. Dharma nu vă poate face rău”. Cum poate Dharma să vă facă rău? Ne scoate din boală. Cum poate să ne dăuneze antrenamentul în moralitate? Cum poate să ne dăuneze practica de concentrare? Cum poate să ne dăuneze practica în înțelepciune?
Ar trebui gravată în inimă această conștientizare că ne aflăm în samsara și că există o cale de ieșire din samsara, toate cele șase imagini despre care am vorbit.
Meditație
Găsiți-vă o poziție confortabilă și concentrați-vă pe respirația voastră.
Încercați să vă mențineți concentrarea pe senzația de trecere a aerului prin nări.
Acum încercați să vă amintiți sau să vă imaginați cum v-ați simți dacă ați avea o boală gravă, o boală fatală care vă poate ucide? Încercați să vă amintiți sau să vă imaginați o astfel de situație.
Dacă ați fi într-o asemenea boală gravă și mortală, câtă parte din zi ați fi preocupați să vă vedeți ca oameni bolnavi?
Cât timp al zilei ați petrece încercând să vă vindecați?
În ce măsură v-ați implica în activități care v-ar putea agrava boala?
Încercați să vă simulați experiența zilnică în această situație.
Buddha ne spune că avem o boală gravă, o boală care ne va ucide cu adevărat. Cât de real este asta pentru voi?
Ar fi posibil să aveți o boală gravă și fatală și nici măcar să n-o simțiți?
Aveți exemple de boli ale corpului la care vă puteți gândi?
Poate vă gândiți: „Dacă aș fi bolnav, atunci cu siguranță aș simți vreo durere sau vreun disconfort dar, din moment ce nu simt asta, atunci nu pot fi bolnav”. Verificați dacă este adevărat.
Când a fost ultima dată când v-ați simțit incomod cu ceva ce v-a spus cineva?
Când a fost ultima dată când nu v-a plăcut să vă amintiți de ceva sau să vedeți ceva?
Deci este adevărat că sunteți bolnavi? Dharma vă poate ajuta cu adevărat? Și cum poate ea să vă ajute?
În ce măsură această recunoaștere că sunteți bolnavi și că aveți nevoie de Dharma ca medicament este reală pentru voi?
În ce măsură vă însoțește această recunoaștere atunci când vă duceți la cursuri și, în general, în viața voastră?
Ce ați putea face ca această recunoaștere să devină parte integrantă a studiului, a practicii și a vieții voastre? Uitați-vă la asta.
Puteți deschide ochii.
Grup Facebook