Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare
Prima parte
Retreat inclus în cursul 9
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 8a
Suferința din atracția spre plăcerile simțurilor
O scurtă explicație a rugăciunii de refugiu
Până la iluminarea mea
Mă refugiez
În Budha, Dharma și Sangha.
Prin puterea faptelor bune pe care le fac
Să ajung la iluminarea completă
Pentru binele fiecărei ființe vii.
„Faptele bune” – înseamnă cele șase perfecțiuni, adică „dăruirea și restul”. Se mai poate spune: „Datorită meritului meu de a dărui și a altor fapte bune pe care le-am realizat”, adică din toate cele șase perfecțiuni.
Pană la iluminarea mea
Mă refugiez în Buddha, Dharma și Sangha
Datorită meritului meu de a dărui
Și a altor fapte bune pe care le-am realizat
Să ajung la iluminarea completă
De dragul tuturor ființelor vii.
Există mai multe versiuni ale acestei rugăciuni, rugăciunea se schimbă puțin în funcție de circumstanțe. Dacă acum sunteți la lecție și vreți să auziți lecția, atunci luați ascultarea lecției drept o cauză de iluminare, așa că în loc să spuneți: „Faptele bune”, poți spune: „Datorită meritului meu de a auzi și a altor fapte bune pe care le-am realizat”. Punem accentul pe ceea ce facem acum și îl dedicăm. Dacă predăm altora, spunem: „Datorită meritului meu de a explica și a altor fapte bune pe care le-am realizat” sau ceva de genul ăsta.
Suferința din atracția spre plăcerile simțurilor
Vom reveni din nou la cele „Patru Adevăruri Nobile”. Am trecut prin subiectul atracția spre plăcerile simțurilor, pentru că este un subiect important și ne ajută să înțelegem adevărul suferinței. În continuare suntem la adevărul suferinței.
Am rămas în Sutra, unde Buddha spune:
Există dependența de satisfacerea plăcerii simțurilor, care este inferioară, grosieră, vulgară, ignobilă și fără scop; și există dependența de auto-mortificare, care este dureroasă, ignobilă și fără scop.
Adică două extreme:
- Una – fuga după plăcerile simțurilor și
- A doua – abținerea de la plăcerile fizice.
Buddha le respinge pe amândouă. Buddha spune: „Nu sunt necesare, sunt inferioare, grosiere, ignobile, vulgare și fără scop”.
„Evitând aceste două extreme, Tathagata (Buddha vorbește despre sine) a realizat Calea de Mijloc care aduce Viziune, aduce Cunoaștere și conduce la Calm, la Conștientizare, la Iluminare și la Nibbana. (Nibbana este Nirvana în Pali).”
Asta spune Buddha în Sutra.
Așa că ne vom uita puțin la această goană după plăcerile simțurilor. Nu cred că este cineva aici care se află în a doua extremă. Sunt unii, dar nu aici acum.
De aceea vom merge la prima extremă, pentru că este un mare dușman. Deoarece fugim tot timpul după plăcerile simțurilor și asta ne aruncă în tărâmul dorințelor.
Tărâmul dorințelor
Tot timpul vorbim despre samsara versus nirvana. Samsara așa cum știm este ciclul existenței suferinde sau roata durerii. Ea este alcătuită din trei tărâmuri care nu sunt reprezentate în această roată. Ele sunt:
– tărâmul dorințelor,
– tărâmul cu formă și
– tărâmul fără formă.
În roata vieții sunt reprezentate șase tărâmuri: ființele umane, spiritele flămânde, infernul, animalele, zeii și semi-zeii sau Deva.
Există multe tipuri de zei, care sunt descrise în „Abhidharma Kosha”, dar în general ei pot fi împărțiți în două:
-
- Cei care sunt încă în „tărâmul dorințelor”.
- Cei care nu sunt.
O altă împărțire a Samsarei este în trei tărâmuri:
1.Tărâmul inferior este „Desire Realm”, în engleză sau tărâmul dorințelor.
Dö Kam
2.Deasupra lui tărâmul cu
Suk Kam
3.Și apoi tărâmul fără formă
Suk Me Kam
Unii dintre zei se află în tărâmul dorințelor, iar alții în tărâmul cu formă. Mai există apoi și tărâmul „fără formă”, despre care am vorbit în cursul 8. Ființele „fără formă” sunt ființe care nu au corp, ci doar minte. O Minte care nu are corp. Ele se află încă în samsara. S-au eliberat de atașamentul față de corp, dar nu și de alte atașamente. Ele încă nu s-au eliberat.
Ne aflăm în tărâmul dorințelor, care se caracterizează prin dorința de mâncare și sex. Atâta timp cât aceste dorințe vor exista în noi, vom continua să ne renaștem pe tărâmul dorințelor, cu toată suferința din el.
Avem simțuri, organe de simț, iar prin organele noastre de simț ne exprimăm dorințele noastre, deoarece căutăm plăceri. În permanență suntem înconjurați de obiecte ale simțurilor, lucruri pe care le vedem, gusturi, mirosuri, sunete. Și simțurile noastre sunt permanent îndreptate spre ele și fug după ele.
Realizarea Renunțării
Este greu să ne oprim acest impuls după plăcerile simțurilor, pentru că ele sunt integrate în noi. Și, acesta este un mare obstacol în a ne elibera de samsara, pentru că samsara înseamnă, printre altele, de a ieși din tărâmul dorințelor spre plăceri cu mult, mult mai mari.
Vă amintiți de Sakya Pandita care a spus:
„Nu vă mai atașați de micile plăceri, de cele samsarice, ci mergeți spre starea de beatitudine, spre extazul iluminării”.
Cu alte cuvinte, practicantul de Dharma trebuie să fie de acord să renunțe la micile plăceri pentru a ajunge la plăcerile cu adevărat mari.
Și va exista o perioadă de tranziție în care deja am renunțat la acestea și nu le avem și trebuie să fim pregătiți să trecem prin ea.
Când începem să practicăm bine meditația, plăcerile meditației încep să vină treptat. După o vreme, când ajungem la o concentrare bună, vom vedea că față de plăcerea meditației, plăcerea de la o prăjitură ni se va părea inferioară, grosieră, vulgară, așa cum spune Buddha.
Când începeți să mergeți pe cale, veți începe să aveți acest sentiment. Câteva luni de meditație vor începe deja să dea semne.
După cum știm este dificil să ne oprim simțurile să-și caute plăcerile. Nu trebuie să ne opunem.
Va fi mai ușor dacă ne uităm la proces. Doar să observăm. Este același sfat pe care îl dăm atunci când completăm carnețelul. Observăm ce face mintea noastră.
Și când începem să ne uităm în detaliu la acest proces, de cum se întâmplă, ce ne trece prin minte atunci când ne dorim ceva, îl obținem, simțim plăcerea, treptat, treptat, acest lucru va duce la înțelegere a lui Dukha. Vom începe să înțelegem suferința care apare din atracția spre plăcerile simțurilor, pentru că acum nu o înțelegem, de aceea continuăm să o facem.
Toată ideea nu este să ne stopăm dorința și să spunem: „Interzis!”, ci de a observa procesul pentru a înțelege ce se întâmplă. Vom începe să vedem suferința și treptat ne vom dezvolta aversiunea față de ea, iar asta va acționa deja ca un antidot împotriva acestei atracții după plăceri. Acest lucru ne va schimba. Vom vedea inutilitatea acestei atracții după plăcerile simțurilor și treptat ea va scădea, iar energia noastră va fi îndreptată spre munca spirituală.
Este foarte interesant ce se petrece când ieșim într-un retreat mai lung, o luna sau câteva luni. Mintea va fi din ce în ce mai puțin atrasă de lucrurile samsarice pentru că încep să apară plăceri mult mai rafinate și mult mai mari, dorința de mâncare scade foarte mult, la fel și nevoia de somn. Toate aceste lucruri de care suntem preocupați și ne consumă energia vieții, încep să scadă și ne putem direcționa energia către munca spirituală.
Un proces însoțit de conștientizări
Din nou repet: nu vă forțați. Asta este abstinență.
A ne priva de ceva cu forța despre care nu ne-am dezvoltat încă o conștientizare asupra inutilității sale – nu va funcționa. Acest lucru ne va determina să dorim obiectul și mai mult.
Este ca și cum cineva spune: „Călugărul care și-a luat jurămintele de castitate și abstinență, va fi și mai excitat și așa mai departe. Da! Dacă nu își ia jurămintele dintr-o înțelegere profundă, asta i se va întâmpla. A-ți tăia ispita nu funcționează.
Va funcționa doar atunci când ne dezvoltăm înțelegerea suferinței. Vom ajunge să ne spunem „Nu mai vreau aceste plăceri. Vreau plăceri mai înalte. Asta nu înseamnă că nu doresc să mă bucur sau că vreau să mă pocăiesc – ci caut plăceri mai înalte, atunci când renunț la cele mici. Acest lucru va deveni un act firesc și va deveni o cale, dacă este făcut corect.
Este esențial să trecem prin aceste etape pentru a reuși în Tantra. Tantra ne ia energia și o transformă, pentru a ne duce spre iluminare, de a ne scoate din samsara. Dacă nu înțelegem acest lucru și continuăm cu aceste lucruri grosiere în tantra, atunci devine un instrument care ne îngroapă și mai mult în samsara. De ce? Deoarece ne folosim de energiile importante într-un mod samsaric. Și asta este un dezastru, pentru că ne consumă o karmă importantă și prețioasă, și apoi ne doboară.
De aceea, este important să facem tantra din conștientizările Renunțării, a bodhicittei, a vacuității. Fără asta tantra va deveni un bumerang și acesta este motivul pentru care este necesară toată această pregătire.
Suntem sub influența simțurilor. Suntem atât de obișnuiți să ne urmăm simțurile. Nu avem spațiu. Căutăm automat plăcerile simțurile. Și de aceea nu vrem să le frânăm cu forța, ci vrem să ne mărim treptat spațiul, să ne dezvoltăm conștientizarea.
Ceea ce ne ajută să ne mărim spațiul, este să luăm puțină distanță și să ne observăm mintea, și aceasta este meditația zilnică. Meditația trebuie crescută treptat chiar și până la o oră. Ea va duce la o frecvență mai înaltă și va permite acestui spațiu să prevină poftele.
Și unul vine în detrimentul celuilalt. Daca medităm mult, pofta scade. Iar dacă ne preocupăm de plăcerile materiale, va tulbura meditația.
Dacă ne vom preocupa mai puțin de plăcerile simțurilor, capacitatea noastră de a medita va crește automat. Și dacă putem dezvolta capacitatea de a medita, automat va scade și dorința pentru plăcerile simțurilor.
Adică, una o întărește pe cealaltă.
Natura samsarică a plăcerii simțurilor
Natura plăcerii legată de simțuri este că, cu cât o căutăm mai mult, cu atât avem mai multă nevoie de ea. Cu cât o căutăm mai mult, cu atât devenim mai dependenți de găsirea obiectelor noastre; „Trebuie să iau masa de prânz”, „Trebuie să merg la restaurant”, „Trebuie să merg la spectacol”.
Fiecare spectacol trebuie văzut. Trebuie! Trebuie! Trebuie! Oamenii vin cu justificări, dau explicații raționale. Asta se întâmplă și cu sexul. Când oamenii ajung să intre în această vâltoare, au nevoie de mai mult și mai mult. Dar nu aceasta este natura noastră, nu este adevărat. Dar oameni se obișnuiesc și așa devine o a doua natură pentru ei.
Meditația – a merge pe urmele simțurilor
În continuare vom medita puțin asupra acestui lucru.
Așezați-vă în poziția de meditație.
Începeți prin a vă concentra pe respirație. Concentrați-vă pe punctul de la baza nasului și încercați să rămâneți concentrat pe el.
Observați dacă apare ceva care vă distrage atenția? Imaginați-l ca pe un sediment care acum se scufundă treptat pe fundul lacului. Este lacul limpede al minții voastre.
Și acum, căutați în viața voastră și alegeți o poftă pe care o aveți sau o atracție pentru o plăcere a simțurilor. Ceva cu care sunteți obișnuiți, care vi se întâmplă des. Poate fi mâncare sau muzică sau sex sau ceva cu care sunteți obișnuiți, ceva care este dominant și vi se întâmplă des.
Și dacă vă vin mai multe lucruri, alegeți doar unul, cel care strigă primul: „Eu! eu!”.
Și dacă vă uitați la sentimentul pe care îl aveți față de acel lucru, dacă vă uitați cu atenție, veți observa o emoție care îl însoțește, de plăcut sau neplăcut. Imediat de cum vă amintiți de acest lucru, va apare și un sentiment, o emoție plăcută sau neplăcută.
Această poftă sau atracție face ceva în mintea voastră. Încercați să găsiți acest ceva. Ce se întâmplă în mintea voastră în momentul în care dorința crește?
Pentru că dorința înseamnă că există o mișcare a minții. Mintea se îndreaptă spre ceva. Așa că încercați să vedeți, ce se întâmplă exact în mintea voastră când apare dorința?
Încercați să vedeți exact cum se simte? Unde se află dorința? Ce nuanță are? Este plăcută, neplăcută? Orice aspect care vă vine în minte, care vi se potrivește.
Priviți la puterea ei care crește. Cât de obsedați sunteți de ea?
Dacă vă este greu să vedeți clar acum, s-ar putea să aveți nevoie de un loc mai liniștit sau de alte condiții sau de o minte mai liniștită – așa că luați decizia ca pe viitor să reveniți asupra acestor lucruri și să le observați în acest fel, atunci când dorința apare cu adevărat. Să observați ce se întâmplă exact în mintea voastră atunci când apare dorința.
Încercați să continuați să observați și după ce a apărut dorința și vedeți ce se întâmplă un moment după aceea? Încercați să vedeți și momentul de după aceea. Cum vă simțiți? Unde sunteți? Ce se întâmplă cu voi atunci?
Încercați să vă conectați – la ce înseamnă să doriți ceva. Ori vreți mai mult, ori vreți să-l țineți, ori vă atașați de acest obiect pe care îl doriți și care ar trebui să vă aducă plăcere. Cum se simte în minte? Puteți continua să vedeți: cum se simte și în corp?
Care este rezultatul atunci când vă doriți ceva și vreți să vă atașați de el, să-l țineți pentru voi și vreți mai mult – ce face asta în mintea voastră? Ce fel de minte vă produce?
Acum încercați să vă imaginați cum ar fi dacă ar exista așa ceva, să aveți o dorință pură? Care este liberă de aspectul de a poseda, de a păstra, de a dori mai mult, de a nu renunța, de a lua numai pentru voi? Vedeți dacă este posibil să experimentați acest eveniment într-o formă pură?
Imaginați-vă pentru o clipă că sunteți o persoană iluminată care trăiește experiența fără toată această povară grea a dorinței samsarice. Imaginați-vă cum ar fi. Cum ar experimenta asta o ființă iluminată?
Și acum încercați să vă imaginați cum vă afectează mintea? Dacă ați fi o ființă iluminată și ați trece prin această experiență, ce face asta minții voastre? Ce impresie lasă în minte? Ce produce?
Acum, încercați să vă întoarceți și să vă amintiți ce ați făcut cu un moment înainte. Cum este să doriți ceva în modul obișnuit samsaric? Ce fel de minte creează? Cum se simte? Comparați aceste două minți. Încercați să înțelegeți la ce s-a referit Buddha când a spus „este inferioară, grosieră, vulgară, ignobilă”. Încercați să observați acest lucru în mintea voastră.
Ce a vrut să spună? Și unde s-ar fi putut afla ca să poată vedea așa?
Încercați să conștientizați aspectele subtile ale lui Dukha care sunt produse de poftele/dorințele voastre și care vă manevrează permanent în această viață. Dorința vă manevrează ca pe o marionetă. Nu sunteți liberi. Vă doriți tot timpul mai multe lucruri pentru că sunteți mereu nemulțumiți.
Nu numai că doriți ceea ce este în jurul vostru pe care le percepeți cu simțurile, dar sunteți atașați chiar și de plăcerile simțurilor din trecut, de acum mulți ani. V-a plăcut ceva odată și încă mai sunteți atașați de el.
Tânjiți după plăceri pe care încă nu le-ați gustat. Tânjiți după plăceri pe care nu le veți experimenta niciodată. Încercați să vedeți care este rezultatul în mintea voastră a acestei forțe uriașe a dorinței care vă biciuie mintea și o manevrează și o forțează să fugă în toate direcțiile.
Încercați să urmăriți manifestările mai subtile ale acestei puteri extraordinare a dorinței care vă domină.
Și luați decizia ca data viitoare, când va apare dorința de ceva sau după cineva, să observați ce se întâmplă în minte. În timp ce acest lucru se întâmplă, fiți conștienți de ceea ce vi se întâmplă în minte și nu doar să acționați automat
Acum vedeți ce vi se întâmplă după aceea? Ați dorit un obiect, să presupunem că ați obținut obiectul pe care vi l-ați dorit, dorința vi s-a îndeplinit. Ce se întâmplă acum?
Ați obținut ce ați vrut, sunteți mulțumiți, satisfăcuți?
Sunteți oare cu adevărat mulțumiți? Sau poate este ca atunci când bem apă sărată, cu cât bem mai mult, cu atât vrem să bem mai mult.
Verificați! Sau vă produce tendința de a căuta tot timpul acest lucru sau un lucru similar, devenind sclavii lui.
Luați-vă puțin timp și rămâneți cu concluziile la care ați ajuns. Concentrați-vă asupra lor.
Puteți deschide încet ochii.
*******
A ne reda puterea
Aceasta a fost meditația asupra adevărului suferinței.
Cu cât vom face mai mult această meditație se vor întâmpla câteva lucruri:
a. Se creează acel spațiu despre care am vorbit. În loc să acționăm automat – apare dorința și automat întindem mâna după prăjitură – chiar înainte de clipa în care acționăm automat să devenim atenți, să fim conștienți de ceea ce se întâmplă.
Acest lucru ne redă puterea. Treptat, preluăm noi controlul în loc ca instinctele și dorințele să ne conducă. Acesta este un rezultat dacă aceste meditații sunt făcute bine.
b.. Al doilea rezultat este – ne dezvoltăm înțelegerea suferinței, a lui Dukha, la nivel subtil, cum lucrează în mintea noastră, cum de este acolo și a fost mereu acolo și ne-a înrobit.
c. Ca urmare a acestor două, spațiu și conștientizare, se dezvoltă treptat aversiunea față de Dukha, suntem obosiți de a fi controlați de aceste forțe tot timpul. Fără să avem nicio libertate.
d.Apoi apare aspirația spre libertate. Se naște dorința de a ne elibera de tirania simțurilor,
e. După care avem toate șansele de a practica calea spre libertate.
Pentru că ce alternativă avem?
Alternativa este să lăsăm în continuare aceste forțe să ne vânture de colo-colo toată viața, iar în cele din urmă ne prăbușim și murim, ni se termină karma și asta este tot. Trecem în următoarea încarnare. Încă o dată, încă o dată, încă o dată.
Și aceasta este tragedia samsarei, am făcut asta deja de milioane de eoni fără niciun scop. Doar am suferit.
Suntem ca muștele, care zboară, zboară, mănâncă, mănâncă, cad și mor.
Deci, aceasta a fost meditația
Grup Facebook