Category: Cursuri

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare
Prima parte
Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 12

Lecție rezumat, a

Sentimentul de urgență

Cu ce minte venim la Dharma?

Am vorbit în acest retreat despre importanța atitudinii față de lecția de Dharma, a modului de a asculta Dharma, cu ce minte să venim la Dharma. Acestea au fost prezentate în lecția 8b – „Problemele vasului” și în lecția 8c – „Cele șase imagini ale Dharmei”.

Avem nevoie ca să venim la lecția de Dharma cu mintea corectă, pentru că altfel beneficiul Dharmei va fi îndoielnic.

Lama Dvora Hla spunea că la „Diamond Mountain” a fost invitat Geshe Lothar – nepotul lui Ken Rinpoche și discipolul său apropiat. El a condus colegiul „Gailrong” de la Mănăstirea Sera Mey, a servit ca mentor personal pentru mulți dintre călugări și a fost numit șeful mănăstirii principale „Rashi Gempil Ling” din New Jersey, locul unde a predat Ken Rinpoche.

Geshe Lothar s-a referit despre acest subiect de cum trebuie ascultată Dharma și a dat exemplul:

„Dacă iei un castron și îl ungi cu usturoi, atunci chiar dacă pui puțin suc pe el, tot va mirosi a usturoi. Dacă nu vii cu atitudinea corectă față de ora de Dharma, nu vei primi Dharma, vei primi altceva, pentru că filtrezi Dharma prin mintea ta”.

Lecția de Dharma – nu este ca orice altă întâlnire. Este întâlnirea cu o învățătură sfântă care ne poate scoate din suferință. Cu cât vom aduce mai multă sfințenie la această întâlnire, cu atât va funcționa mai puternic pentru noi.

Și chiar dacă este un material înregistrat pe care îl ascultăm, este același lucru. Trebuie să ne gândim: „Acum, această voce este Buddha care îmi vorbește prin calculator” și stăm frumos pe scaun chiar dacă profesorul nu ne vede, sau chiar dacă Buddha nu ne vede, dar el ne vede. El este acolo cu noi tot timpul. Toți Buddha sunt cu noi tot timpul, ei ne văd și ne aud. Lecția este pentru noi și nu pentru ei, pentru că ei sunt deja „aranjați”.

Despre întâlnirile săptămânale ale grupului

Timpul în care vă întâlniți împreună într-un grup este foarte prețios. Să vă întâlniți o dată pe săptămână timp de trei ore – este foarte puțin.

Este mare lucru să treceți de la mintea samsarică la mintea lui Buddha. Aveți toate condițiile, dar este mult de muncă.

Întâlnirile de grup sunt super importante pentru că vă sprijină. Faptul că vă întâlniți o dată pe săptămână sau poate de mai multe ori – acesta este sprijin, deoarece oamenii din jurul vostru au o minte diferită, o minte samsarică și vă absoarbe cu ușurință.

Fără întâlnirea săptămânală, fără teme, fără meditațiile zilnice – samsara este înfiptă în voi atât de puternic încât va pune ușor stăpânire pe voi.

Nu numai că nu vrem să intrăm în mintea samsarică, ci vrem să urcăm, să progresăm, și pentru asta avem nevoie de mult efort și de aceste întâlniri.

Deci, pe de o parte, este multă materie de parcurs, și pe de altă parte, relația dintre voi este de asemenea importantă. Ambele lucruri sunt importante și unul nu vine în detrimentul celuilalt. Cu alte cuvine, este important să studiați împreună și să faceți meditațiile și, de asemenea, este important să vă susțineți reciproc.

La ce mă refer, când spun sprijin? Mă refer la faptul că întâlnirea nu este o dinamică de grup, nu înseamnă că toată lumea scoate afară tot ce-i stă pe inimă. Este loc și pentru asta, dar nu la întâlnirea de Dharma. Pentru că dacă fiecare începe să vorbească despre sine, atunci:

1. 1. Sunteți din nou focusați pe voi înșivă, pe când scopul este să vă transformați focusarea.
   2. Și ascultați din nou la mintea samsarică care vă vorbește toată ziua. Mintea samsarică o auziți toată ziua, pe când ideea unei întâlniri de Dharma este să auziți mintea lui Buddha prin învățături. Modul în care sunteți susținuți de aceste întâlniri, este să veniți cu intenția: „Cum îmi întăresc parte iluminată din mine cu ajutorul acestei întâlniri.

Împreună cu asta, oamenii se confruntă cu multe dificultăți și cu afecțiunile lor mentale și este foarte bine să discutați despre cum se aplică Dharma în viața personală.

Ne Lama

Deci, o întâlnire pe săptămână este foarte puțin,de aceea  sfatul este să vă alegeți un Ne Lama, un Buddy. Să alegeți un prieten de Dharma, cineva apropiat vouă, cineva în care aveți încredere și puteți să-i împărtășiți lucrurile prin care treceți. Bineînțeles că întâlnirea personală dintre voi se va face mai ales în afara grupului.

Este foarte important ca fiecare dintre voi să aibă acest prieten din Dharma, Ne Lama:

• Cu care să vă împărtășiți dificultățile,
• Cu care să vă clarificați problemele și,
• Față de care să vă puteți confesa. Să faceți Shakpa.

Lăsați-l pe Ne Lama, mentorul, să fie al vostru Lama personal atunci când nu puteți avea contact direct cu profesorul.

Cum decurge lecția de Dharma și întrebările care apar pe parcursul lecției

O altă problemă care apare pe parcursul lecției de Dharma este modul de a răspunde la întrebările cursanților, mai ales când printre ei se află cursanți noi veniți.

Și așa cum știm oamenii noi veniți au o grămadă de întrebări.

Ceea ce doresc să subliniez este faptul că întrebările care se ridică în mintea omului vor primi treptat răspuns pe parcursul lecțiilor. Deci, dacă a apărut o întrebare arzătoare și nu s-a răspuns imediat la ea, nu va fi nicio nenorocire. În timp vor veni și răspunsurile.

Pe de altă parte, este bine să se creeze o legătură între cei vechi în Dharma și cei noi veniți, astfel încât să-și găsească satisfacția și în afara orelor de curs atât de scurte și prețioase.

În timpul lecției de Dharma se poate întâmpla ca toată lumea să aibă o întrebare la un moment dat. Dar, dacă fiecare ar opri curgerea lecției atunci când n-a înțeles ceva și dacă sunt zece sau cincisprezece persoane în sală, lecția își va pierde foarte repede forma. Sfatul este ca lumea să nu oprească lecția atunci când ceva nu le este clar, ci să-și noteze întrebările.

Înlocuirea de sine cu ceilalți

Acum, dacă cineva preferă mai mult timp pentru întrebări și mai puțin timp pentru ascultare, iar celălalt preferă opusul, ce vom face? Soluția în budism este foarte ușoară:

Ne punem în locul celuilalt și fiecare va prefera ceea ce preferă celălalt. Și asta va rezolva problema. Dacă fiecare se va direcționa, nu ca nevoile lui să-i fie satisfăcute, ci și nevoile grupului, atunci nevoile grupului vor fi satisfăcute. Dacă veniți cu această minte și fiecare își va asuma responsabilitatea pentru tot grupul, atunci acest grup va fi minunat.

Este bine să vă îngrijiți de celălalt, dar nu în sensul de-ai satisface neapărat toanele. Accentul trebuie pus pe a avea cu adevărat grijă de oameni ca prieteni spirituali, nu doar prieteni care petrec timp împreună.

Veniți la lecție cu gândul, înainte de a intra în sală: „Cum voi servi acum întregul grup? Cum pot ca prin prezența mea astăzi în grup, fiecare să plece de la lecție mai puternic pe calea lui spirituală?” Dacă veniți cu aceste gânduri, acea zi va fi o sărbătoare și mai mult de atât, veți practica Dharma acționând spre binele celorlalți, nu numai ascultând-o. Fiecare este important. Nu renunțați la nimeni.

Sigur că vor apărea situații în care veți gândi: „De ce vorbește el așa? De ce nu vine la timp?” Veți critica, aceasta este natura umană. Așa suntem noi deocamdată, pentru că asta ne este mintea.

Atitudinea voastră ar trebui să fie din înțelegerea că fiecare este proiecția voastră și că nu puteți ajunge la iluminare fără el. Toți din acest grup trebuie să ajungă la iluminare și nimeni nu trebuie lăsat pe dinafară. Aveți grijă de fiecare în funcție de nevoile sale, iar apoi orice întrebare va primi răspuns automat.

 *******

 Meditații și teme „pentru vacanța mare”

În acest retreat veți primi teme pe care le veți face când ieșiți în vacanță. Pe lângă meditațiile din teme, veți mai primi încă două meditații care nu sunt lungi. Le puteți face în 3-4 zile pe săptămână, cam zece minute.

Ele sunt simple dar foarte importante. Și cu toate că ele sunt simple, vor începe să lucreze asupra minții voastre și să planeze semințe în direcția corectă.

Și care sunt aceste semințe? Aceasta se referă la „cele șase imagini ale Dharmei” pe care le-a predat Buddha, despre cum trebuie să vină omul la învățătura Dharma.

Le voi repeta acum pe scurt.

Ideea pe scurt este să înțelegem că fiecare dintre noi care suntem aici în samsara este de fapt grav bolnav. Este o boală fatală, o boală care ucide pe toți, fără excepție. Excepții sunt doar cei care au reușit să iasă din samsara.

Oricât de simplu sună, până când nu vom integra profund această conștientizare, ascultarea noastră a Dharmei nu va fi destul de eficientă și nu vom permite Dharmei să ne ajute.

Dezvoltarea conștientizării suferinței

Prima imagine este că suntem grav bolnavi. Ați putea spune: „Poate fi cineva bolnav grav și să nu fie conștient de ea?” Da! Există astfel de cazuri. Mulți sunt bolnavi de cancer și până când cancerul nu este descoperit, omul trăiește fără să fie conștient de asta. Mulți sunt bolnavi de inimă și n-au habar de asta. Așa cum stau lucrurile cu bolile trupului, așa este și cu bolile spirituale.

Această boală spirituală a samsarei stă cuibărită în noi și nici măcar nu suntem conștienți de ea, până când moartea vine și ne omoară. Scopul acestei meditații este de a ne trezi la această problemă.

Desigur, mai sunt încă cinci imagini. Aceasta este prima imagine și cea mai importantă. Până nu înțelegem adânc că situația noastră este rea, teribilă – lui Lama Zopa îi place să spună „insuportabilă” sau spune „înspăimântătoare” – nu vom fi suficient de motivați pentru a găsi rapid remediul, medicamentul.

Vom găsi tot timpul scuze: „Astăzi vin la Dharma. Dar mâine nu pot veni, am o zi de naștere în familie. Poimâine am o nuntă”… . Și moartea va veni și mă va lua.

Deci această conștientizare a bolii ar trebui să fie foarte puternică și acesta este scopul primei meditații.

Meditația de făcut în vacanța mare – boala

Așezați-vă comod.

Lăsați-vă corpul să se scufunde în pernă și lăsați perna să vă susțină, să vă sprijine.

Relaxați-vă corpul în timp ce vă mențineți spatele drept. Toate gândurile care vă trec prin minte, lăsați-le să se scufunde încet ca frunzele care plutesc în apa limpede a lacului și se lasă încet la fund. Mintea să rămână în pace, liniștită și clară.

Și acum concentrați-vă pe respirație. Concentrați-vă pe punctul de la intrarea în nări și pe senzația de trecere a aerului prin acel punct.

Încercați acum să vă amintiți, sau să vă imaginați, cum v-ați simți dacă ați avea o boală gravă care nu se vindecă, o boală care v-ar putea ucide. Dacă nu ați avut niciodată o astfel de boală, încercați să vă imaginați cum este pentru cineva care este bolnav în acest astfel.

Câtă parte din zi v-ați preocupa de gândul că sunteți bolnavi? Cât timp al zilei ați petrece încercând să vă vindecați? Cât de des veți fi preocupați cu lucruri și acțiuni care vă pot agrava boala?

Încercați să vă imaginați experiența voastră în această situație.

Lam Rim spune că, suntem cu adevărat bolnavi grav. Boala voastră este fatală. Cât de palpabil este asta pentru voi?

Este posibil să aveți o boală gravă și nici măcar să nu simțiți că sunteți bolnavi?

În cazul unei boli normale, ați avea un exemplu de astfel de situație care vi se întâmplă vouă sau altcuiva, în care boala stă la pândă și nu sunteți conștienți de ea?

S-ar putea să gândiți: „Dacă aș fi bolnav, aș simți un oarecare disconfort și, din moment ce nu simt niciun disconfort, nu pot să fiu bolnav”. Verificați dacă această propoziție este adevărată sau nu?

Când a fost ultima oară când ați experimentat un anume disconfort ca urmare a faptului că cineva v-a spus lucruri neplăcute la ureche? Sau ultima dată când v-ați simțit prost când ați văzut sau v-ați amintit de ceva neplăcut?

Și dacă este adevărat că sunteți bolnavi, Dharma vă poate vindeca? În ce fel?

Examinați cât de adânc este acest gând în mintea voastră. În ce măsură această recunoaștere că sunteți bolnavi și că aveți nevoie de Dharma ca medicament, este reală pentru voi?

Vă însoțește acest gând atunci când vă înscrieți la un seminar sau la un curs, sau când veniți și stați la lecție?

Ce ați putea face ca această recunoaștere să devină parte integrantă a studiului, a practicii și a vieții voastre?

Gândiți-vă la modul în care ați putea face ca acest gând să fie parte din voi.

Puteți deschide ochii.

Ar fi bine dacă ați practica această meditație cel puțin o lună, de câteva ori pe săptămână. Cel puțin patru zile pe săptămână. Nu trebuie să fie o meditație lungă. Este foarte important să integrăm acest gând.

Cu toții căutăm să fim fericiți. Căutăm calea spre fericire. Dar înainte de a putea găsi această cale și de a ne elibera, trebuie să ne conectăm la suferință. Trebuie să înțelegem primul adevăr al suferinței. Trebuie să înțelegem cât de adânc suntem scufundați în suferință.

Acesta este un prim aspect al Renunțării. Nu există eliberare dacă nu ne dăm seama mai întâi că suntem în închisoare.

Dezvoltarea compasiunii

Al doilea aspect – este aspectul compasiunii, care privește spre exterior. Dacă mai întâi am privit în interior la durerea noastră, compasiunea se uită în afară și spune: „Și ceilalți suferă”.

Puteți întreba acum: „Aceste două moduri de relaționare sunt diferite sau sunt la fel?” Adevărul este că amândouă au același obiect, doar contextul obiectului este puțin diferit.

Este ușor să ne dezvoltăm conștientizarea profundă a durerii noastre? Da, este ușor pentru că deja suferim. Nu este nevoie să practicăm durerea, pentru că ea vine singură. Trebuie doar să ne uităm. Trebuie să fim curajoși pentru a spune adevărul. Chiar și o ceașcă de ceai ne poate frige la buză.

Suntem tot timpul înconjurați de lucruri care ne pot ucide și ne pot provoca suferință. Vedem oameni care suferă tot timpul.

Când apare un post vacant, sunt zece candidați pentru el – unul va câștiga! Toți ceilalți vor trebui să sufere eșecul. Însuși faptul că se propun pentru canditatură le va aduce suferința eșecului. Așa sunt ei, așa suntem noi. Mintea noastră este cea care ne produce toată suferința.

Practica este de a obține controlul asupra acestei minți, care caută mereu fericirea, dar își creează  în schimb cauzele suferinței. Și pentru a fi pe Calea Mahayana, trebuie să ne dezvoltăm aceeași înțelegere și față de ceilalți. Cu toții suntem exact în aceeași barcă.

Refugiul budist și înțelegerea karmei – cauza și efectul

Refugiul budist este cel care ne va urca pe cale.

Baza care va face ca Refugiul să funcționeze este:

– înțelegerea karmei, înțelegerea faptelor și a consecințelor lor și

– credința inteligentă.

1. 1. 1. Fără înțelegerea karmei, a faptelor și a consecințelor lor, nu vom putea lua deciziile corecte, nu vom putea progresa pe cale.
      2. Latura noastră intelectuală ar trebui să se concentreze pe această problemă a cauzei și a efectului. Este foarte simplu de spus asta:

Dacă ești bun cu ceilalți, rezultatele care vor veni la tine vor fi bune. Dacă nu ești bun cu ceilalți, vei suferi. Foarte simplu. Întreaga învățătură pe scurt.

Dacă merg tot timpul cu ideea: „Trebuie să-mi satisfac mai întâi nevoile mele”, atunci voi continua să sufăr. De ce? Pentru că sursa fericirii este grija față de ceilalți. Cu această motivație venim la o lecție de Dharma și față de fiecare persoană pe care o întâlnim.

Sursa fericirii noastre este cu ce motivație venim spre cei din jurul nostru. Cu cât integrăm mai profund această înțelegere, cu atât suferința noastră va fi mai mică.

Și trebuie să fim foarte atenți cu karma. Nu înțelegem profund mecanismul subtil al karmei. Numai Buddha îl cunoaște. Și aici trebuie să fim răbdători și blânzi cu noi înșine, pentru că nenumărate vieți nu am înțeles karma și am făcut multe prostii, iar aceste semințe stau în noi și rodesc clipă de clipă, oră de oră.

– Nu vă judecați și,

– Nu-i judecați pe ceilalți când îi vedeți făcând prostii sau când li se întâmplă lucruri.

Fiți blânzi. Suntem cu toții în aceeași barcă și cu toți căutăm ieșirea. Nu țineți carnețelul altora, nu-i judecați și îngrijiți-vă să faceți tot ce puteți pentru binele celorlalți.

Dezvoltarea vigilenței și a atenției cu privire la karma pe care o acumulăm vorbind

Patru dintre jurămintele de eliberare sunt legate de vorbire. Adică 40%. Deci cel puțin 40% din karma negativă pe care o acumulăm este legată de vorbire și numai voi vă puteți controla gura. Deci începeți să fiți atenți la:

• • • Cum vă exprimați față de ceilalți?
    • Vorba voastră este calmă?
    • Vorba voastră are sens? Este semnificativă?
    • În vorba voastră este compasiune?
    • Apropiați oamenii între ei?
    • Aveți grijă să nu lăsați vreo impresie greșită?

Multe necazuri ne facem prin vorbirea noastră, iar vorba nu este doar cu gura, ci și în scris. Trebuie să fim foarte atenți.

În concluzie:

Să ne vedem ca bolnavi

• • Meditația pe care am făcut-o este baza. În ea ne vedem ca pe cineva care are o problemă. Privim durerea din viața noastră, prin meditație. Privim la diferitele aspecte ale bolii noastre. Poate nu le vedem la început, dar cu timpul le vom vedea și uneori poate va fi prea mult, așa că trebuie să fim blânzi cu noi înșine. Samsara este foarte largă și foarte profundă. Există o cale de ieșire, dar mai întâi trebuie să înțelegem că suntem în închisoare.

Să avem sentimentul de urgență

• • Un al doilea aspect de reținut este să ne aducem aminte că nu vom fi aici mult timp. Să nu trăim cu iluzia că avem mult timp, pentru că nu este adevărat. Nu contează câți ani avem și cât de sănătoși sau bolnavi suntem astăzi – nu avem timp. Chiar dacă aveți 50 ani, este nimic! Munca este enormă și nu știți dacă mai aveți încă 50 ani. De aceea trebuie să abordăm totul cu un sentiment de urgență.

Și acest lucru ne este greu. Pentru că nu am fost obișnuiți să privim în această direcție și să ne cultivăm acest mod de a gândi. Ni se pare negativ, ni se pare dur. Dar fără ea vom continua să suferim.

Dacă vreți să ieșiți din suferință, trebuie să cunoașteți suferința și trebuie să vă dezvoltați sentimentul de urgență. Pentru că de fiecare dată când cineva moare în jurul vostru, vă apropiați mai mult de obiectiv. Voi veți fi următorul la rând. Stăm cu toții la coadă. Vom pleca cu toții.

Și ăsta este un gând foarte sănătos. Pentru că vă va motiva să faceți ceva, să vă mișcați. Vă va motiva să veniți la cursuri ca la un adevărat medicament, pentru că ele sunt cu adevărat medicament. Sunt singurul remediu. Asta vă va motiva să faceți ceva semnificativ în viața voastră. Negăm îmbătrânirea, negăm boala noastră și asta ne ucide.

Să ne punem în locul celuilalt

• • Este important să ne punem în locul celorlalț Este important să ne dezvoltăm o atitudine egală față de oameni: „Mă aflu în același loc ca și ei. Nu există nicio diferență între durerea mea și a lor”. Durerea este durere.

Linia pe care am trasat-o între mine și celălalt este complet artificială, iar într-o zi voi vedea cu ochii minții această linie și cum sufăr din cauza ei.

Și, desigur,  pentru arya care percepe direct vacuitatea, după ce iese din ea, această linie  nu mai există.

Maestrul Shantideva spunea, că în loc să ștergem linia de separare între noi și ceilalți, o pot lăsa acolo și îi aducem pe toți ceilalți înăuntru. Pentru că adevărul este: cu toții sunt proiecția noastră. Toți sunt parte din noi.

Este important să-i întâmpinăm pe cei pe care îi întâlnim cu acest gând și apoi compasiunea va veni de la sine. Va veni de la sine și va fi reală. Și atunci vom începe să acumulăm binefaceri

• • • Ele ne vor aduce conștientizări în timpul lecțiilor.
    • Ele ne vor reuni cu Dharma la nivel profund.
    • Ele ne vor reuni cu profesorii la nivel profund,

Atunci nu va mai conta cât de aproape sau departe este profesorul. El este cu noi, pentru că profesorul este Dharma pentru noi. Conștientizările noastre sunt profesorul nostru.

Și când veniți la lecție veniți cu gândul: „Suntem aici ca să ieșim din samsara. Acesta este scopul nostru”.

• • • dedică-te înțelegerii suferinței tale,
    • dedică-te dorinței de a-i ajuta pe alții să înceteze suferința,
    • dedică-te înțelegerii profunde a naturii realității, care va veni cu timpul pe măsură ce compasiunea se dezvoltă și,
    • cu acest gând te refugiezi și atunci refugiul va fi real.

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare
Prima parte
Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 12

Lecție rezumat, b

Suferința și cauzele ei

La finalul lecției de azi vreau să vă transmit „a doua meditație pentru vacanța mare”. Prima a fost despre a ne vedea ca bolnavi, iar cea de a doua va fi despre primul adevăr al suferinței. Și înainte de a trece la meditație în sine, aș dori să vă ofer mai multe învățături despre ea dintr-un unghi ușor diferit.

Pentru că atunci când vorbim despre adevărul suferinței, fiecare se gândește în mod natural la suferința care este palpabilă pentru el, la suferința imediată din această viață.

Acest lucru este desigur inclus în primul adevăr al suferinței, dar când Învățătura vine la oameni care au mers o vreme pe cale, atunci ea este dată puțin diferit față de cei care abia încep. Pentru că cei care au făcut deja meditațiile de la cursuri, în special meditația conștientizării morții din cursul 8, perspectiva lor se extinde. Pentru ei nu mai există doar această mică viață.

Dacă faceți cursul 4, el vă ilustrează continuitatea acestei vieți și a faptului că ea este doar o mică picătură dintr-o serie infinită de vieți în samsara. Apoi primul și al doilea adevăr, care sunt despre samsara, capătă o altă dimensiune, capătă o altă importanță.

Ca un lac limpede, fără niciun val

Dakpa Tritul Rinpoche  (1926-2016).

Lama Dvora Hla povestește despre vizita acestui mare Lama la Diamond Mountain în anul 2007:

„Dakpa Tritul Rinpoche este un Lama foarte special, a trecut deja de vârsta de 80 de ani. Este o generație a lui Ken Rinpoche, unul dintre puținii care au mai rămas. Un om foarte blând. El este un Tulku.( Când avea cinci ani, a fost recunoscut ca reîncarnarea celui de-al 49-lea Ganden Tripa de către Sfinția Sa al 13-lea Dalai Lama. La scurt timp după recunoașterea sa, a fost trimis la Lhasa pentru înscăunarea sa, însoțit de părinții săi și de asistenții săi din viața sa anterioară). El este deja foarte bătrân, dar spațiul din jurul lui, pentru mine a fost ca un lac limpede și fără niciun val.

La o prelegere, era cineva care stătea chiar în spatele meu, iar la sfârșitul prelegerii Dakpa Rinpoche a întrebat dacă cineva are întrebări și acest bărbat i-a pus întrebări. Cred că el era peste 60 de ani și a spus că a fost călugăr creștin mulți ani și i-a pus o întrebare lui Rinpoche.

Și ar trebui să știți, există mult respect în jurul lui Rinpoche. A venit cu un alai de călugări care au grijă de el și îl iubesc foarte mult și îi sunt foarte devotați, iar persoana care a găzduit toată această prelegere la el acasă, a construit un templu budist minunat. Întreaga atmosferă era plină de respect. Multă apreciere și iubire pentru Lama.

Și deodată acest tip venit dintr-o lume complet diferită – nu era budist – i-a pus Lamei o întrebare pe un ton foarte lipsit de respect, pe un ton foarte agresiv. În Israel m-am obișnuit cu asta, adică nu mă surprinde. Dar în Statele Unite, la marii Lama tibetani nu întâlnim asta. În general, aproape niciun Lama nu lasă loc întrebărilor și răspunsurilor. Acest Lama la sfârșitul prelegerii a lăsat puțin loc pentru întrebări, dar a fost o întrebare complet surprinzătoare și a venit chiar în spatele meu, un astfel de val de agresivitate.

Și a fost plăcut să-l văd pe Lama. Imaginea pe care am avut-o, a fost ca și cum omul aruncă cu pietre în lac, iar lacul – n-a făcut valuri. A rămas tăcut și calm și pur și simplu a înghițit agresivitatea. Am vrut doar să vă descriu cum este spațiul în jurul acestei somități. El ne-a transmis învățături foarte frumoase, iar aceasta a fost una dintre ele, despre primul și al doilea adevăr al lui Buddha, din cele „Patru Nobile Adevăruri”.”

 Generarea motivației pentru lecție

Înainte de a intra în lecție, să ne amintim că am vorbit despre cum trebuie să venim la Dharma:

• • • Ne vedem ca pacienți, ca bolnavi,
    • Buddha este doctorul, iar
    • Dharma este leacul.

Am mai vorbit despre cum să ascultăm Dharma, ca să ne aducă binecuvântare. Este foarte important să venim ca un vas curat, iar ceea ce ne face să fim un vas curat este motivația cu care venim la lecție.

Închideți ochii pentru câteva momente.

Ce trece prin mintea voastră? Ce gânduri vă vin?

Lăsați toate aceste lucruri să se scufunde încet sau să treacă în fundal.

Și generați-vă intenția ca lucrurile pe care urmează să le auziți acum să le puteți integra profund și să le puteți  folosi de dragul tuturor ființelor. Într-un fel sau altul, acest studiu mai adaugă încă un strat care vă adâncește înțelegerea și concepția voastră Dharmică și vă permite să  deveniți o binecuvântare pentru toate ființele și, în cele din urmă, să deveniți un Buddha care poate salva toate ființele.

Puteți deschide ochii.

Generarea voinței de eliberare

Buddha a fost la fel ca și noi, a fost în locul în care suntem și noi acum. A avut o minte samsarică suferindă și un corp samsaric suferind. În timpul practicii sale, și-a generat bodhicitta, aspirația de a ajunge la iluminare de dragul tuturor ființelor. Și din această aspirație el a practicat.

Cursul 4 vorbește foarte frumos despre asta, pentru că descrie procesul prin care a trecut Buddha și ne ilustrează calea prin care trecem. După ce și-a creat bodhicitta, a practicat acțiunile unui bodhisattva și, în cele din urmă, a atins iluminarea deplină perfectă, ajungând într-un loc în care cu adevărat este capabil să ajute toate ființele.

Și după ce a ajuns la iluminare și s-a ridicat din meditație, o vreme nu a predat pentru că avea senzația că înțelepciunea este prea profundă pentru oamenii obișnuiți și nu ar înțelege-o. Apoi i-a întâlnit pe cei cinci călugări care erau reîncarnarea celor patru pui de tigru și mama lor și a început să-i învețe la cererea lor, iar apoi a întors roata Dharmei de trei ori.

Prima Învățătură pe care a dat-o celor cinci a fost despre cele „Patru Adevăruri Nobile” pe care le-am citit în acea sutra.

Așa cum am spus toată învățătura lui Buddha, fără excepție, are ca scop să aducă ființele la iluminare.

Dar înainte ca Buddha să ne ajute să ne eliberăm, trebuie să ne generăm aspirația de a fi eliberați, pentru că cel care nu aspiră să fie eliberat, nu poate fi eliberat.

Buddha nu poate face asta.

Așa că primul lucru pe care l-a făcut Buddha a fost să transmită învățătura care să inspire și să trezească în noi dorința de libertate, iar acesta este scopul celor „Patru Nobile Adevăruri” ale lui Buddha. Scopul lor este de a insufla acea stare de conștiință care caută iluminarea, care caută eliberarea de suferință. Această  stare de conștiință este baza, fundația, pe care ființele stau pe calea lor spre iluminare. Și, pentru ca această bază să fie solidă și fermă, trebuie să înțelegem natura suferindă a samsarei. Aceasta este baza. Acesta este primul adevăr.

Numai după ce omul înțelege profund natura insuportabilă și înspăimântătoare a samsarei- așa cum spunea Lama Zopa Rinpoche, apare dorința arzătoare de eliberare, așa cum apare în „Sursa binefacerilor mele”:

Binecuvântează-mă să percep că este o curată nebunie
Să fug după bunuri materiale care niciodată nu mă satisfac.
Precum trestia fragilă mă susțin,
Iar natura lor e înșelătoare, sursa tuturor suferințelor ele sunt.
Te rog, ajută-mă să pot simți pe deplin
Acel dor intens pentru fericirea de libertate .

Acest dor trebuie să fie foarte puternic și dominant în viața unei persoane, atât de dominant încât persoana să caute tot timpul ceea ce o scoate din samsara. Dar pentru asta trebuie mai întâi să înțeleagă ce cauzează samsara.

Dacă vrem să ne eliberăm de samsara și să ajungem la extazul sublim a lui Buddha, va trebui să percepem direct vacuitatea. A percepe vacuitatea nu este ceva ușor. Pentru asta este nevoie de acest dor intens de libertate.

Mintea noastră trebuie să se gândească tot timpul: „Ce mă face să sufăr încă? De ce sunt încă în samsara? De ce mi se întâmplă lucruri neplăcute care nu sunt sub controlul meu?  Ar trebui să abordăm tot ce se întâmplă în viață din această întrebare. Acesta este al doilea adevăr nobil – sursa suferinței.

Răspunsul va veni desigur când percepem direct vacuitatea. Dar înainte ca răspunsul să vină, trebuie pusă mai întâi întrebarea într-un mod foarte profund. Și pentru a întreba, avem nevoie de aspirația de a ne elibera. Deci trebuie să înțelegem că suntem într-o stare grea, să înțelegem că suntem bolnavi.

Deci, Buddha ne-a vorbit

• • • mai întâi despre primul adevăr al suferinței,
    • după care vine această analiză a celui de-al doilea adevăr, care este cauza suferinței și,
    • după ce am văzut cauzele suferinței, atunci vedem potențialul de a fi eliberat. Pentru că dacă înțelegem cauzele, vom începe să facem invers, antidotul. Și acesta este al treilea și al patrulea adevăr al lui Buddha.

Astăzi ne vom concentra asupra primului adevăr

Primul adevăr al suferinței se referă la „cele cinci agregate”. Toate ființele din samsara, din toate cele trei tărâmuri au aceste agregate.

Care sunt cele trei tărâmuri?

1. 1. 1. Tărâmul dorințelor,
      2. Tărâmul cu formă și
      3. Tărâmul fără formă.

Fiecare făptură are cinci agregate, iar în ele este inclusă și lumea însăși, pentru că prin aceste cinci agregate impure se manifestă suferința. Cum suferim? Suferim fie prin corpul nostru, fie prin mintea noastră. Avem un corp impur, de aceea suferă. Avem o minte impură, de aceea suferă.

Toată suferința noastră se exprimă prin aceste cinci agregate care sunt impure, de aceea lumea și locuitorii ei, pot fi numiți – „adevărul suferinței”.

Pentru a ne genera Renunțarea, pentru a ne genera această dorință  arzătoare de a ne elibera, trebuie să medităm mult, asupra diferitelor forme de suferință din samsara. Tot cursul 8 împreună cu seminarul Conștientizarea morții are ca scop să înțelegem bine suferința.

Vom vorbi despre tipurile de suferință dintr-un unghi puțin diferit.

Cele trei tipuri de suferință

1. O primă formă de suferință este aceea în care nu cunoaștem mulțumirea, satisfacția. Mintea noastră nu știe să fie mulțumită. Prin însuși faptul că ființa este în samsara, mintea ei este în permanență nesatisfăcută, condusă de dorințe și pasiuni. Are nevoie tot timpul de lucruri. Le vrea doar pe cele atractive și dorește să scape cât mai repede de cele neatractive. Ea se mișcă permanent între acești doi poli opuși – de a căuta plăcerea și de a scăpa de suferință.

Aceasta este o primă formă de Dukha, de suferință care este în mintea noastră.

2. O a doua formă a suferinței este incertitudinea noastră cu privire la renașterea noastră. Nu știm unde ne vom renaște după această viață. S-ar putea ca acum să nu ne fie atât de rău, dar nu știm ce se va întâmpla în viitor. Nici măcar nu știm ce se va întâmpla în viața asta. Nu știm când va fi următorul accident, sau următoarea boală, sau orice altceva. Dar acum, ne extindem puțin perspectiva asupra multelor vieți. Nu știm care va fi următoarea noastră viață și aceasta este o formă de suferință.
3. Și o a treia formă de suferință este că nu deținem control asupra vieții următoare. Nu putem decide: „Vreau să fiu regina Angliei!” și atunci voi fi regina Angliei. Nu deținem controlul asupra locului în care ne vom afla în viața următoare, pentru că suntem mânați de forțe karmice care sunt dincolo de controlul nostru.

Deci, acesta a fost un mod de a ne referi la cele trei tipuri de suferință.

Un alt mod de a ne referi la cele trei tipuri de suferință despre care am mai vorbit:

1. 1. 1. Suferința suferinței.
      2. Suferința schimbării.
      3. Suferința atotpătrunzătoare sau omniprezentă.

Am vorbit destul de mult despre asta. Dar acum vom vorbi despre ele nu din  perspectiva acestei vieți, ci din perspectiva succesiunii de vieți:

1. Când vorbim despre suferința suferinței – vorbim despre suferința din tărâmurile inferioare:

• • • Făpturile din infern,
    • Spiritele flămânde,
    • Animalele.

2. Al doilea nivel, suferința schimbării – este puțin mai subtil. Aici vorbim despre formele de existență din tărâmul zeilor și a semizeilor și, deasemenea, despre lumea noastră a oamenilor, a celor care duc o viață destul de bună, dar este finită. Se va epuiza. Datorită faptului că fericirea în aceste tărâmuri este incertă, fericirea nu este fericire pentru că nu poate fi menținută. Ea trebuie să se schimbe.
3. Și a treia formă de suferință – suferința atotpătrunzătoare – în acest context, vorbim despre cele cinci agregate impure pe care le avem. Ele au permanent potențialul de a ne provoca suferință, iar această suferință pătrunde în fiecare ființă samsarică.

Practica în cele trei scopuri

Atunci când practicăm Lam Rim, practicăm cele trei scopuri: îngust, mediu și înalt.

– În „scopul îngust”, practicantul:

• • Vrea să scape de renașterea în tărâmurile inferioare: tărâmurile infernului, tărâmul spiritelor flămânde și a animalelor.
  • El practică respectarea celor zece precepte de eliberare.
  • Practică înțelegerea karmei, astfel încât să nu mai cadă în aceste tărâmuri.
  • Toată Vinaya provine practic din aceste lucruri, de a nu răni pe alții, de a nu face rău ființelor. Iar în acest fel nu mai sunt acumulate cauzele de a cădea în tărâmurile inferioare. Pe acestea se concentrează practicantul cu scopul îngust.
  • Apoi practicantul se refugiază în cele „Trei Diamante” pentru că îi este frică de renașterea în tărâmurile inferioare și caută protecție în cele „Trei Diamante”, care este cel mai elementar nivel al refugiului.

– În „scopul mediu”, practicantul nu numai că nu mai vrea să cadă în tărâmurile inferioare, dar

• • Nu mai vrea să fie deloc în samsara. A realizat pe deplin Renunțarea. Înțelege suferința samsarei și vrea să iasă din ea. Înțelege că cele cinci agregate pe care le are sunt suferință și caută să se elibereze de ele și,
  • Face acest lucru prin aprofundarea înțelegerii tipurilor de suferință, de exemplu, dar și meditează mult asupra lor.

– Și noi în „scopul înalt”, trebuie să medităm mult la asta pentru că, dacă vă amintiți, Lam Rim include toată calea. Doar că noi o practicăm în contextul „scopului înalt”. Facem aceeași practică doar cu o motivație diferită.

Cei cu scopul mediu, se uită profund la cauzele suferinței. Este ceea ce ne învață Sutra Inimii.

 Două surse principale ale suferinței

Există două tipuri de cauze ale suferinței:

1. Cele care provin din karma – impulsurile noastre, instinctele noastre, dorințele incontrolabile sunt determinate de karma.
2. Afecțiunile noastre mentale. Ele ne fac să acumulăm karma. Dorim lucruri, ceea ce este o suferință mentală. Facem ceea ce facem pentru a obține ceea ce ne dorim. Noi nu înțelegem lucrurile pe care ni le dorim. Acumulăm karma permanent pentru a primi din nou cele cinci agregate impure.
3. Cele cinci agregate pe care le avem ne creează suferința, iar această suferință vine prin afecțiunile mentale și acumularea de karma.

Afecțiunile mentale din mintea noastră sunt cele care ne fac să acumulăm karma și apoi să suferim în viitor. Când vorbim despre suferință acum, vorbim despre viețile viitoare.

În budism, această viață este doar o picătură dintr-o succesiune de vieți, iar budismul încearcă de fapt să ne scoată din suferința tuturor vieților. Deci aici Lama a ales să vorbească despre o perspectivă mai largă.

Există tot felul de clasificări ale afecțiunilor mentale, dar zece sunt principale sunt cele mai serioase și am vorbit despre ele în cursul 10. Cinci dintre ele sunt legate de concepția noastră asupra lumii, iar celelalte cinci nu sunt legate de concepția noastră asupra lumii.

Afecțiunile mentale care nu au o legătură directă cu concepția noastră asupra lumii sunt:

1. 1. 1. Ignoranța noastră.
      2. Dorința.
      3. Aversiunea sau repulsia.
      4. Gelozia și,
      5. Mândria.

Toate afecțiunile mentale derivă din „cei trei generali”, sau cele trei afecțiuni mentale majore.

O altă clasificare:

2. Dorința – aceasta este modul de relaționare din mintea noastră care vede obiecte, decide foarte repede care sunt plăcute sau neplăcute. Apoi hotărăște iute: „Vreau” sau „Nu vreau”, și atunci acționăm.

Deci, dorința merge în direcția de „a fi atras de lucruri”.

Văd un obiect. Instinctiv mi se pare plăcut sau neplăcut. Acest instinct este activat de karma, deoarece obiectul nu este plăcut sau neplăcut de la sine. Karma mea mă obligă să privesc acest obiect într-un anumit fel. Apoi, foarte repede decid că sunt interesată de acel lucru și apoi acționez.

        3.  Și la fel și pe partea negativă – aversiunea/repulsia. 

1. Ignoranța – este neînțelegerea obiectelor care ne apar și percepția greșită a ceea ce ni se întâmplă, a ceea ce ne apare în fața noastră. Iar din ignoranță izvorăște dorința și aversiunea.

 Două tipuri principale de ignoranță

Putem privi această ignoranță care nu înțelege, din două aspecte:

1. 1. 1. Nu înțelege realitatea, nu înțelege lipsa existenței de sine a lucrurilor.
      2. Nu înțelege cauzalitatea.

Acestea sunt cele două tipuri de ignoranță principale.

Vom vorbi acum despre dorință. Ne restrângem aria de referință la dorința în sine.

Două tipuri principale de dorință

În mare, există două tipuri de dorințe. Există și altele, desigur, dar sunt două tipuri în general. La sfârșitul cursului 4 se vorbește despre:

1. 1. 1. Dorința legată de lumea dorințelor
      2. Dorința de existență

După cum am menționat, nu toată samsara se află în lumea/tărâmul dorințelor.

Lumea Samsarei este împărțită în trei:

1. 1. 1. Tărâmul dorințelor,
      2. Tărâmul cu formă,
      3. Tărâmul fără formă.

Există dorință și în tărâmul cu formă și în cel fără formă, dar nu este ca dorința de la nivelul ființelor din lumea dorințelor așa cum avem noi.

Suntem mânați tot timpul de dorințe. Dorim mâncare, de exemplu, dorim sex și există nenumărate alte dorințe. Deci acesta este primul nivel.

Al doilea nivel de dorință – este dorința de existență.

Dorința de la primul nivel ne determină să ne naștem ca ființe umane. Aceia care sunt deja pe calea Dharmei și respectă jurămintele și, poate că nu vor mai cădea într-o existență inferioară și suferindă, încă tot mai au dorința legată de lumea dorințelor care îi va face să se renască ca oameni sau ca zei, pentru că cred ca este plăcut, că este atractiv.

Și mai există dorința, la un nivel mult mai subtil, care va determina renașterea în tărâmul cu formă și tărâmul fără formă.

Deci, acestea sunt cele două niveluri de dorință, grosieră și subtilă, care aduc suferință.

5. Mândria – este un sentiment de individualitate. Ideea că sunt cumva mai bun/mai puțin bun decât alții. Cu toții știm asta, așa că nu vom lărgi subiectul.
6. Gelozia.

Și mai există îndoiala despre care nu vom vorbi acum.

Cele cinci tipuri de afecțiuni mentale care sunt legate de concepția asupra lumii:

1. Primul tip se numește:

Jikta

Ta – concepție, viziune
Jik – perisabil, efemer, supus dispariției
Jikta înseamnă concepție perisabilă.

Ce înseamnă concepție perisabilă? Este concepția care se uită la cele cinci agregate, corpul și mintea noastră și le vede ca existând de la sine.

Și de ce se numește concepție perisabilă?

• • • Pentru că lucrurile sunt perisabile. Corpul meu este ceva care se degradează și va dispare, la fel ca și celelalte agregate. Ele nu au existență proprie de sine.
    • Un al doilea motiv pentru care se numește concepție perisabilă – este că atunci când dobândim înțelepciunea și ea însăși va dispare.

Deci, aceasta este prima concepție greșită, care este o afecțiune mentală.

2. A doua concepție greșită se numește simplu, concepție greșită.

Ea are două forme:

1. 1. 1. A nega existența lucrurilor care există.
      2. A crede în lucruri care nu există ca și cum ar exista.

Un exemplu ar putea fi credința greșită în cauzalitate, adică a crede în cauze care sunt incorecte ca fiind cauze corecte și viceversa: negarea cauzalității corecte care își are rădăcina în înțelegerea karmei și a vacuității și a crede că nu există consecințe pentru acțiunile noastre.

Concepția greșită este cea care spune: „Reîncarnarea nu există. Nu există karma. Nu există cele Trei Diamante”. Atâta timp cât cei care au această concepție, este imposibil să fie ajutați. Binele pe care îl fac, în măsura în care o fac, nu acumulează binefaceri, deoarece această concepție nu permite formarea unui potențial pozitiv care să-i scoată din samsara.

3. A treia concepție se numește concepții extreme. Și am vorbit puțin despre asta în cursul 6 și la sfârșitul cursului 1.

Pe de o parte, există concepția existenței ferme, solide și, pe de altă parte, concepția nihilistă.

• • • Există părerea extremă care spune: „Agregatele mele, au existență de sine”. Cred că agregatele pe care le am acum, sunt permanente și ele vor continua cumva în viața următoare.

A spune „cu toate astea sufletul există” este legată de această ignoranță. Sunt oamenii care cu toate că înțeleg că corpul nu va continua, cred în posibilitatea ca sufletul să continue. Ei încă mai atribuie o oarecare existență de sine a agregatelor.

• • • Și sunt alții care încep să analizeze și să mediteze asupra vacuității și să ajungă la concluzia că poate aceste lucruri se vor termina cu această viață. Aceasta este abordarea nihilistă pe care tot cursul 4 încearcă s-o prevină.

4. A patra concepție am menționat-o mai devreme.

• • • A crede despre concepția mea greșită că este într-un fel superioară altor concepții.
    • O versiune mai subtilă a acestui lucru se întâmplă atunci când considerăm că cele cinci agregate ale noastre, care sunt în prezent impure, sunt de fapt pure.

5. A cincea concepție – este cineva care crede că opiniile sale greșite nu sunt greșite. Aceasta este, de exemplu, o formă de ignoranță care crede în tot felul de metode de auto mortificare care ar fi o cale de eliberare, ceea ce desigur nu este adevărat.

• • • Sunt cei care încep să audă Dharma, să o studieze și să-și observe concepția lor asupra lumii, ceea ce este frumos,
    • Sunt cei care nu studiază și observă, sau poate au studiat puțin, dar nu observă, așa că s-ar putea să spună: „Nu știu”.
    • Sunt cei care spun: „Prostii. Nu există karma. Nu există infern. Nu l-am văzut. Nu există așa ceva. Eu știu bine”. Despre asta este vorba. Cineva care nu a făcut nicio analiză și totuși crede că știe ceva și că părerea lui este cumva bună.

Sursele/originile suferinței

Așa cum am spus, prima parte a celui de-al doilea adevăr al suferinței sunt diversele afecțiuni mentale. Ele ne determină să acționăm într-un mod greșit, pentru că nu înțelegem realitatea și acumulăm karma.

Până când nu vom percepe vacuitatea, toată karma pe care o acumulăm este karma impură și această karma impură este împărțită în două:

1. 1. 1. Acțiuni care sunt utile sau bune
      2. Acțiuni care nu sunt nici utile și nici bune

Ambele tipuri sunt impure. În cursul 5 s-au numit Sak Che Kyi Le – karma impură.

Dacă sporim acțiunile utile și bune, atunci ne vom renaște ca ființă umană sau ca zeu. Iar dacă înmulțim acțiunile care contravin celor zece precepte de eliberare, atunci vom cădea în tărâmurile inferioare.

Deci, tot acest subiect despre karma și de acumulare a karmei se află în al doilea adevăr al suferinței.

Toate acțiunile noastre, atât bune, cât și rele, duc la următoarea noastră renaștere și asta datorită faptului că în prezent suntem prizonierii celor cinci agregate impure, iar cele cinci agregate impure ale noastre produc gânduri, vorbe și acțiuni care sunt și ele impure. Chiar și atunci când vin să ajute pe cineva, sunt impure, așa că rămânem și ne învârtim mereu în samsara.

Cum apare suferința?

De aceea este foarte important să înțelegem această formare a karmei. Și despre asta am vorbit în cursul 5, lecția 6 – despre cei „șase pași ai lui Maitreya” sau cei „șase pași ai lui Manjushri”.

Am vorbit, de asemenea, despre cele 12 verigi din „Roata Vieții” care explică modul în care, datorită ignoranței, începem să acumulăm karma. Cum karma se intensifică, acumulează energie și apoi se manifestă și ne aduce următoarea reîncarnare.

Și totul datorită ignoranței

Vă voi spune încă câteva cuvinte despre ignoranță. Toate acțiunile noastre sunt conduse ori de dorință, ori de aversiune.

Ele sunt precedate de neînțelegerea obiectului, de percepția obiectului ca fiind bun sau rău de la sine. Apoi îl dorim sau îl respingem. Credem că „plăcutul„ sau „neplăcutul” vine cumva de la obiect. Trebuie să scap de șef.

Fiecare acțiune pe care o întreprindem, bună sau rea, este condusă de această concepție greșită și numai atunci când percepem vacuitatea direct ne dăm seama pentru prima dată că tot ceea ce am crezut până acum a fost greșit. Chiar și lucrurile pe care le credeam bune, erau greșite, pentru că nu am înțeles obiectul.

Aceasta este arena noastră de acțiune. Lucrurile apar; sunt bune/rele, le vrem/nu le vrem și suntem împinși să acționăm. Aceasta este Samsara.

Care este greșeala?  Totul este proiecția noastră. Adică, ceea ce percepem ca fiind plăcut sau neplăcut de la sine, este de fapt o proiecție mentală din mintea noastră. Și acesta este modul în care al doilea adevăr, care vorbește despre cauzele suferinței, duce de fapt la primul.

De aceea este important să ajungem la toată această învățătură cu atitudinea „Sunt bolnav”. De ce anume sunt bolnav? Sunt bolnav de Samsara. Sunt bolnav de mintea care permanent este sub influența celor „trei generali”, percepția greșită a realității mele clipă de clipă. Reacția greșită față de  realitatea mea și suferința continuă.

A doua meditație pentru „Vacanța mare”

Vom face acum a doua dintre cele două meditații  pentru „vacanța mare”, care se concentrează pe afecțiunile mentale, adevărul suferinței și cauzele suferinței, adică pe primele două adevăruri nobile.

Ea va fi puțin mai lungă.

Așezați-vă într-o poziție comodă.

După ce v-ați găsit poziția, încercați să vă aduceți mintea la o stare cât mai liniștită și calmă.

Fiți atenți la ceea ce vă trece prin minte. Dacă aveți gânduri sau sentimente sau emoții puternice. Lăsați-le să se liniștească încet, să se scufunde, să devină grele, să se lase pe fundul lacului și nu vă lăsați târâți de ele. Ca și frunzele care zboară pe cerul minții voastre și încet se lasă în jos.

Încercați să stați liniștiți pentru a nu-i deranja pe alții.

Concentrați-vă într-un singur punct, cât de mult puteți, asupra naturii clare și știutoare a minții voastre. Aceasta este mintea ta – clară și știe.

Vedeți această natură clară și cunoscătoare a minții ca un râu care curge, iar gândurile vin și pleacă în acest curent limpede.

Și poate că există gânduri impure. Poate că există unele afecțiuni mentale, sentimente grele care vin și vă supără mintea, dar ele nu sunt mintea voastră. Ele sunt doar oaspeți în mintea voastră și pot fi desprinse de minte.

Și acum alegeți un gând tulbure, sau vreo emoție negativă, sau vreo afecțiune mentală care vă provoacă în prezent dificultăți, care vă preocupă.

Observați dacă această emoție sau acest gând, sau această afecțiune mentală se schimbă de la o clipă la alta.

Oare puteți sesiza dacă ea crește, rămâne un timp și apoi descrește? I se schimbă intensitatea?

Există condiții anume care o fac să apară? Există situații care o trezesc?

Există situații în care acest sentiment nu apare, sau acest gând nu apare?

Așadar, amintiți-vă de un caz recent în care a apărut afecțiunea mentală în mintea voastră, în viața voastră și încercați să vedeți ce s-a întâmplat în viața sau în mintea voastră înainte ca ea să apară.

Ce gânduri v-au trecut prin minte? Ce sentimente ați avut înainte ca afecțiunea mentală să vină și să înceapă să vă deranjeze?

Cum v-ați simțit? La ce v-a servit afecțiunea mentală? A venit să vă servească un scop pe care l-ați avut despre care nu ați spus adevărul, bineînțeles față de voi înșivă?

Încercați să vă amintiți care a fost starea minții voastre când afecțiunea mentală era la apogeu. Cum v-ați simțit atunci?

Observați-vă gândurile, acțiunile și vorbele care le-a produs această afecțiune mentală. Ce ați făcut, spus sau gândit după aceea, ca urmare a acesteia?

Ce suferință v-a provocat această afecțiune mentală?

Ce suferință a provocat altora afecțiunea voastră mentală?

Ați obținut în sfârșit ceea ce v-ați dorit? Ați primit ceea ce ați căutat?

Decideți să deveniți din ce în ce mai conștienți la situațiile în care afecțiunea mentală apare, funcționează și descrește.

Fiți conștienți când este în acțiune și fiți conștienți când se oprește. Dezvoltați-vă conștientizarea a ceea ce se întâmplă în mintea voastră și luați decizia de a vă aprofunda meditațiile folosind această cunoaștere bazată pe experiență.

Buddha a venit și ne-a învățat pentru a ne ajuta la nivel practic, pentru a ne ajuta să eliminăm afecțiunile mentale și să depășim suferința. Iar căile pe care le-a predat Buddha au fost practicate și testate de către mulți practicanți budiști și de marii maeștri timp de 2500 de ani. Metodele au fost folosite cu mult succes.

Care sunt metodele de care dispuneți în prezent? Ați primit o mare varietate de metode și meditații din cursurile pe care le-ați studiat, pe care le puteți folosi atunci când afecțiunea mentală vă atacă. Alegeți una dintre ele și folosiți-o ca antidot.

• • • Meditația în sine este un antidot.
    • Înțelegerea cauzalității este anti-punct.
    • Înțelegerea vacuității, este cel mai puternic antidot.
    • Înțelegerea modului în care lucrurile apar ca proiecție este un antidot.
    • Bodhicitta voastră este un antidot: ea este compasiunea care vrea să ajute toate ființele și, prin urmare, vă obligă să vă înțelegeți suferința și să vă eliminați suferința.

Aveți Tong Len, aveți metodele maestrului Shantideva. Aveți deja un repertoriu larg de metode de a vă observa afecțiunile mentale și de cum să vă ocupați de ele, iar în principal, desigur, este înțelegerea vacuității celor „trei sfere”.

Faceți-vă un plan pentru a practica aceste metode, cu aceste antidoturi, în cadrul meditației și în afara meditației și luați decizia de a verifica antidoturile. Vedeți care sunt acele antidoturi care funcționează cel mai bine pentru voi în diferite circumstanțe.

Pe scurt, creați-vă obiceiul de a analiza, de a examina, pentru că asta produce ulterior cauzele de a ieși din suferință.

Și dacă aplicați aceste metode, uitați-vă dacă acea afecțiune mentală se diminuează în timp? Există vreo schimbare? Dacă există, este bine să observați schimbarea. Este bine să vă recunoașteți izbânda. Puneți un plus în carnețel.

Dacă progresul este redus, de ce este redus? Ce vă împiedică? Este bine să vă evaluați mintea pe care o aveți în acest moment. Ce puteți face acum? Care este mintea care vă stă la dispoziție în acest moment? Ce oportunități aveți în prezent?

Întrebați-vă: „Este adevărat că îmi pot elimina toate afecțiunile mentale, pentru totdeauna/definitiv?” Dacă ați răspuns afirmativ, rămâneți în meditația de concentrare, fixați-vă pe această concluzie cât puteți mai mult, pentru a o integra în fluxul vostru de conștiință. Și, când practicați acasă și ați ajuns în acest loc, rămâneți acolo, concentrați pe acea stare a minții.

Când veți face meditațiile mai târziu acasă, este bine să le începeți cu practicile preliminare, iar când terminați, dedicați binecuvântarea meditației pentru iluminarea tuturor ființelor, inclusiv a voastră.

Și decideți de a integra în viața voastră conștientizările pe care le-ați dobândit ca urmare a meditației.

Deschideți încet ochii.

 *******

Ideea este de a face aceste meditații acasă tot timpul. Începeți să vă puneți aceste întrebări:

• • • „De unde vine suferința mea și ce mă scoate din ea?” Acesta este scopul acestor meditații.
    • „Care este acest prim adevăr al suferinței despre care vorbește Buddha? Cum se aplică?
    • „Este adevărat că eu chiar sufăr? Ce rău este aici?”

Este bine să ne punem aceste întrebări acum, când nu este prea târziu. A venit vremea să ne întrebăm.

Trăim ca și cum fiecare ar fi o broscuță în propria baltă și crede că asta e tot ce există și îi este frică. Frica este unul dintre factorii importanți care ne determină să rămânem în continuare în balta noastră, pentru că ne este frică de ocean.

Există viață în afara bălții. Există un ocean în afara bălții, există o cale de ieșire din suferință, există viață iluminată, există paradis. Există plăcerea uimitoare, de nedescris și neîncetată și  a lui Buddha. Există o cale de ieșire din Samsara.

Asta a spus Buddha. Buddha a spus: „Fă lucrurile astea și nu le face pe astea, și atunci va veni sfârșitul samsarei. O poți învinge”. Asta ne spune în partea de jos a „Roții vieții”.

Deci asta este tot ce am vrut să vă împărtășesc.

Dedicație

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare

Prima parte

Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson

Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 9b(Lecția 9d – cursul 9)

Lam Rim scurt, partea a VII-a

Am spus că:

• trebuie să medităm,
• să înțelegem suferința,
• a ne lua refugiul și,
• să ne respectăm moralitate.

Purificarea minții

Versetul 14:

(14a)
Nu vei putea progresa rapid
Pe calea care este supremă,
Atâta timp cât nu ai găsit
Baza adecvată a corpului și a minții.
Mergi, atunci, și învață
Cum să produci cauzele care le împiedică
Să fie incomplete.

El ne spune fără echivoc: „Dacă vrei să progresezi pe calea care este supremă – adică spre iluminare – trebuie să-și purifici trupul și mintea”. Aceasta este baza adecvată. Trebuie să le purifici pe acestea două. Deci, dacă vrei să te purifici trebuie să înveți cum să produci cauzele care le vor împiedica să fie incomplete. Și ce va face posibilă realizarea acestor lucruri? Refugiul și respectarea  moralității.

Din lectura cursului:

„Pentru a ajunge pe calea care este supremă – adică în starea de omnisciență – trebuie să ai o viață care să posede toate caracteristicile necesare: calități precum cei opt factori care decurg din faptele tale trecute. Acestea opt includ: o viață lungă, o formă fizică atractivă și așa mai departe. Atâta timp cât nu vei găsi un astfel de corp și minte, poți încerca să practici Dharma, dar nu vei putea progresa rapid. Pentru a obține tipul de corp și de minte care are toate aceste caracteristici necesare, trebuie să înveți cum să produci cauzele care le vor împiedica să fie incomplete. Aceste cauze sunt, printre altele, protejarea vieții altora și oferirea de ofrande de lumină pe masa de altar.

Este posibil ca în această etapă să faci tot ce îți stă în putere pentru a acționa în conformitate cu legile karmei, dar, din cauza neatenției sau a unui atac ale afecțiunilor mentale, este posibil să faci o greșeală. De aceea textul sursă spune acum cum să practici cele patru forțe:

În continuare, el spune:

(14b)
De aceea este esențial
Să te grăbești și să te purifici
De poluarea infracțiunilor
Și duhoarea păcatelor trecute
Comise prin toate cele trei uși,
În special de obstacolele
Pe care le provoacă astfel de păcate.
Bazează-te pe cele patru puteri,
Continuu și cu mult respect.

Eu, yoghinul, așa am practicat,
Acesta a fost antrenamentul meu.
Tu, căutător de libertate, fă același lucru ca și mine.

Ce sunt „Cele trei uși”? Comportamentul, vorba și gândirea. Ne exprimăm prin ele și așa ne creăm karma. În principal prin gândire.

El spune: „Am săvârșit multe păcate în trecut pentru că am fost în samsara de multă vreme. Acestea stau cu noi”. El se folosește de cuvântul – „duhoare”. Păcatele stau cu noi și ne creează obstacole mai târziu pe calea spre iluminare. Nu putem reuși să ne antrenăm din cauza lor, de aceea este esențial să le purificăm. Nu multe Lam Rim-uri vorbesc despre purificare. Interesant!

Je Tsongkapa ne vorbește despre purificare aici. El ne spune: „Bazează-te pe cele patru puteri, continuu și cu mult respect”.  Este ca și meditația, ea trebuie făcută mult, ca să vedem diferențe. La fel și ritualul de purificare trebuie făcut tot timpul.

Din lectura cursului:

„În general, oamenii ca tine și ca mine sunt plini de afecțiuni mentale și păcate pe care le-au comis prin toate cele trei uși prin care ne exprimăm: corpul, vorba și mintea. Mai precis, suntem poluați de duhoarea păcatelor, care sunt greșite prin propria lor natură, cât și a infracțiunilor sau cazurilor în care am încălcat regulile stabilite de Buddha. Este esențial să te purifici de cele două tipuri diferite de obstacole: cele create de faptele tale rele și cele cauzate de gândurile tale rele.

Acest lucru este valabil mai ales pentru obstacolele cauzate de faptele rele. Trebuie să te bazezi, continuu, pe practica tuturor celor patru puteri, care implică confesiunea și înfrânarea, pentru  a realiza această purificare. Aceste patru puteri sunt: puterea de bază, puterea de distrugere, puterea de înfrânare și puterea antidotului. Ar trebui să urmați aceste patru cu mare respect.

Formularea rândului despre a fi „poluat”, apare în multe versiuni ale textului așa cum apare aici, și  trebuie să o citești în acest fel. Unele lucrări liturgice includ o particulă gramaticală diferită care ar face să sune ca „purificarea prin poluare”.

În alte texte poți găsi mai multe detalii despre fiecare dintre cele patru puteri și despre modul în care trebuie făcut ritualul de confesiune. Refrenul aici este același ca și înainte.”

 Cele patru puteri

Vom trece pe scurt peste cele patru puteri.

Cuvântul „putere” în tibetană este Top.

1.Puterea de bază

Ten Gyi Top

Ten – bază sau fundație
Top – putere sau forța
Gyi  – al

Deci, Ten Gyi Top este puterea de bază.

Care este puterea de bază?

Nu există purificare fără refugiu. Refugiul este cel care ne protejează. Refugiul în „Cele Trei Diamante”. Refugiul în înțelegerea înțelepciunii din inima noastră – aceasta este baza.

Am comis o infracțiune, am păcătuit. Am căzut, acum vreau să mă ridic. Ca să mă ridic, trebuie să mă sprijin pe ceva. Acest sprijin, această bază pe care mă pot sprijini pentru a mă ridica este refugiul. Acesta este refugiul pe calea budistă.

2.Puterea de distrugere

Nampar Sunjinpey Top

Top           – putere
Nampar  – complet sau în întregime sau total
Sunjinpa – a distruge, a elimina, a nimici, a eradica

Deci, puterea distrugerii sau puterea de distrugere.

 3. Puterea de înfrânare

Nyepa Le Larndokpey Top

Nyepa             – faptă rea
Le                     – act sau karma
Larndokpey – a te reține, a te înfrâna, a evita
Top                  – putere

Deci, puterea de înfrânare, care te împiedică să faci fapte negative.

4.Puterea de corecție sau antidotul

Nyepo Kuntu Chupey Top

Nye        – antidot sau a ispăși ceva, a repara ceva
Kuntu   – tot
Chupey – acțiuni
Top         – putere

Deci, puterea care corectează acțiunile, sau„putere de corecție”.

 Puterea de bază

1. Puterea de bază este refugiul.

Atunci când vedem ființele că sunt mânate de pasiunile lor, alergând în colo și încoace fără niciun scop și se epuizează fără rost, și apoi cad și mor ca muștele, ne spunem: „Vreau să mă refugiez pe calea spirituală care mă va duce spre fericirea adevărată”. Refugiul vine și cu bodhicitta.

Privim ființele cu multă compasiune pentru inutilitatea existenței lor, iar ele nici măcar nu știu asta. Au o perspectivă a următoarelor cinci minute, poate șase luni înainte și n-au idee ce le așteaptă.

Ele nu-și înțeleg deloc realitatea, nu văd inutilitatea a ceea ce fac și se ostenesc fugind după lucruri fără rost. Apoi corpul lor se epuizează, se degradează, ajung la spital, la azil de bătrâni și s-a terminat.

Ne refugiem, în primul rând datorită faptului că înțelegem toate acestea și din motivația de compasiune, de bodhicitta.

Puterea regretului, a distrugerii

2. A doua putere este foarte importantă în procesul de purificare. Am numit-o aici „puterea de distrugere”. Ea este puterea regretului.

Cineva a țipat, eu am țipat înapoi, sau m-am răzbunat pe el, am făcut o prostie pentru că așa am obiceiul să acționez.

A trecut ceva timp, m-am trezit: „Vai! Ce am făcut?”

Dacă înțeleg bine karma și vacuitatea, înțeleg cum plantez karma în mintea mea și îmi spun: „Am plantat acum o sămânță și ea va rămâne în mintea mea mult timp până o voi putea purifica sau până va rodi. Și îmi va provoca multă suferință.” Aici regretul este o formă de înțelepciune care înțelege ce s-a întâmplat aici.

Dacă vi se întâmplă zile la rând să vă sculați dimineața: „Azi m-am trezit prost dispus, nu știu ce s-a întâmplat, m-am trezit cu fața la cearceaf”. Și asta va putea dura și o săptămână de a vă trezi cu fața la cearceaf și nici măcar nu știi de ce. Acesta este semn că ați făcut ceva în trecut, de care nu vă mai amintiți și acum vă tulbură liniștea sufletească pentru mult timp.

A regreta bine necesită înțelepciune

Regretul poate veni doar din înțelegerea karmei și a vacuității. Altfel sunt doar sentimente de vinovăție și nu valorează nimic. Asta nu anulează puterea faptei.

Pentru a-i anula puterea, trebuie să stai cu ambele picioare pe această bază a înțelepciunii care înțelege ce anume mișcă roțile acestei lumi. Ce determină realitatea mea? Acțiunile mele. Acum am făcut o faptă rea, a fost o prostie, îmi va provoca suferință. Exact ceea ce urăsc – i-am făcut altuia. Garantat se va întoarce la mine. Eu am făcut asta cu mâinile mele.

Acestui regret pe care îl numim „regret care se bazează pe înțelepciune”, i se spune „puterea de distrugere”, deoarece aplicarea înțelepciunii asupra faptei mele, începe să-i distrugă puterea.

Pentru că atunci când voi înțelege – voi înceta să o mai fac pe viitor.

Aceasta este a doua putere. Și cu cât știm mai mult, cu cât învățăm mai mult, cu cât practicăm mai mult și cu cât înțelegem mai mult karma și vacuitatea, cu atât proasta dispoziție va veni mai puternic. În urma fiecărui astfel de act, regretul va fi mai profund, deoarece rezultatul va deveni mai palpabil. Momentan poate fi teoretic; „Mi-au spus la lecție că dacă fac asta, asta mi se va întâmpla”, dar cu cât practicăm mai mult singuri, cu atât ne vom da seama de adevăr, iar atunci reacția/regretul va fi mai profund, iar apoi ne vom mai trezi de câteva ori prost dispuși și va trece. Și asta este perfect. Purifică karma. Deci asta este a doua forță.

Deci, regretul, așa cum am menționat, șterge o parte semnificativă a karmei, a faptei, dar nu toată. De aceea sunt necesare încă două puteri.

Puterea de înfrânare

3. A treia putere – am numit-o „puterea de înfrânare” și ceea ce o conduce este a doua putere. A doua putere – regretul, înțelege prostia pe care am făcut-o și de aceea spun: „Acest lucru îmi va provoca suferință. Nu mai vreau să fac astfel de lucruri. M-am săturat de suferință. Nu mai vreau să fac asta”. Asta mă determină să mă înfrânez pe viitor. S-ar putea să am mai multă conștientizare și motivație pe viitor, și asta mă va determina să mă înfrânez.

Puterea regretului vine din înțelegerea cât de greu este să dezrădăcinăm semințele karmice. Pentru ca cele patru puteri să aibă succes, ele trebuie activate mult. Desigur că asta depinde de gravitatea actului, dar de obicei trebuie să le activăm mult timp și cu multă intenție pentru ca ele să reușească.

Prin urmare, cu cât există mai multă înțelegere, cu cât există mai multă înțelepciune, cu cât avem mai multe conștientizări personale asupra mecanismului karmei și a modului în care funcționează – nu numai teoretic în cărți, ci și personale  – cu atât vom fi mai motivați să ne înfrânăm.

Și dacă decideți să nu repetați fapta – aceasta este puterea de înfrânare.

• În primul rând, este important ca o astfel de decizie de a nu mai repeta fapta să fie de obicei însoțită de o perioadă de timp. Asta înseamnă să nu luăm o decizie generală, pentru că nu vom sta în ea, pentru că avem obiceiuri proaste. Deci trebuie să stabilim o perioadă de timp.

Dacă am obiceiul de a fi critic și înțeleg deja suferința pe care mi-o aduce, atunci când m-am scăpat și am criticat, regret, și apoi îmi spun: „Înfrânează-te! Stop!”. Dar dacă spun: „Nu voi mai critica niciodată oamenii”, știu că nu voi sta în asta și nu va fi bine. Așa că îmi spun: „În următoarele 24 de ore, orice ar face ei, nu voi spune o vorbă și nu mă voi gândi la nimic. Voi accepta ce se întâmplă. Va fi perfect tot ceea ce fac ei.” Adică, asta pentru o zi.

Deci, o zi întreagă nu critic indiferent de ceea ce fac ei. Tot ceea ce fac ei este perfect. Fie că stau în asta sau nu, nu îmi voi stabili o perioadă de timp în care să nu pot sta în decizia luată, pentru că atunci voi eșua evident. Nu aceasta este puterea de înfrânare.

• Nu subestimați valoarea puterii de înfrânare. Deși fapta a fost deja făcută, ea are o putere enormă. Treptat, treptat, vă creați o nouă gândire, contrară celei de dinainte. Această înfrânare începe să reducă treptat puterea afecțiunii mentale care m-a determinat să critic.

Rezultatul este, că atunci când începem să activăm puterea de înfrânare, în scurt timp, ne vom înfrâna natural. Nu ne mai vine să criticăm, începem din ce în ce mai mult să acceptăm, vom fi mai satisfăcuți și se creează mai mult spațiu în minte. Se eliberează spațiu în minte, avem mai multă pace, mai multă fericire și mai mult timp în viața noastră. Nu ne mai frământăm atâta cum ne frământam înainte: „Am criticat și el s-a enervat, și eu m-am enervat din nou pe el, acum mă simt vinovat și nu mai pot medita cum trebuie”. Eliberați de frământări vom merge înainte și să facem bine în lume.

Puterea de înfrânare produce o karmă foarte puternică

Aș spune că această putere principală – puterea de înfrânare – are o karmă foarte puternică.

Dacă :

–cineva a spus ceva și
–vouă v-a sărit țandăra și
–sunteți cât pe-aci să-i răspundeți urât, sau
–vă deschideți gura și
–vă amintiți și
–vă închideți din nou gura, chiar în mijlocul frazei, ați început să spuneți… „Nu mai are importanță!”, toate acestea au o putere enormă. Plantează karme contrare care purifică acele karme.

Deci, chiar dacă nu sunteți încă în stare să-i spuneți un cuvânt bun când țipă la voi, este ok. Veți ajunge și acolo.

Regretul este important pentru că face parte din tratamentul de vindecare. Tratamentul este ca voi să vă asumați întreaga responsabilitate a ceea ce se întâmplă, să înțelegeți ce ați plantat acum. Trebuie să recunoașteți nebunia – nu a voastră, ci a faptei.

Nu începeți să vă etichetați, pentru că asta întărește ignoranța. Nu aveți nicio calitate proprie de la sine. Sunteți lipsiți de orice calitate de sine.

Nu începeți să vă spuneți „Sunt prost” sau „Sunt așa sau așa”. Nu! A vă spune asta este o prostie. De ce este o prostie? Pentru că vă va face să suferiți.

Deci, este important să vă simți prost față de fapta făcută. Este important să vă luați decizia fermă de a vă înfrâna de la faptă. Aceasta este ceea ce purifică karma.

Și avem nevoie și de a patra putere.

Puterea de corecție, antidotul

4. A patra putere este puterea de corecție, antidotul. Iar puterea de corecție este ispășirea. Trebuie să facem invers. Dacă am omorât, atunci trebuie să avem grijă de oameni sau de bolnavi pentru o lungă perioadă de timp – în funcție de gravitatea actului. Dacă am ucis o persoană sau un făt – trebuie să facem asta pe o lungă perioadă de timp.

Genghis Khan și oile

Templul din New Jersey – unde Ken Rinpoche a trăit și a predat mulți ani până la moartea sa – a fost construit de către o etnie mică care își are rădăcinile în Mongolia și Genghis Khan numită Kalmyk. Călugării acestei comunități au o poveste interesantă. Genghis Khan în urmă cu câteva sute de ani a plecat să cucerească Europa și la un moment dat sub influența unui călugăr tibetan ce făcea parte din curentul Sakya, a venit în Mongolia, iar fiul său a devenit budist. Acesta a decis să oprească toate războaiele pe care le purta și a dat comandă armatei să se retragă. O parte din armată s-a retras și o parte a rămas blocată lângă un râu din Rusia. Ei au rămas acolo și s-au stabilit în Rusia. Cu timpul comunitatea mongolă numită Kalmikya s-a mărit. Ei și-au păstrat limba și au practicat budismul tibetan. Mai târziu naziștii i-au persecutat și aceștia s-au împrăștiat în toată Europa. Au ajuns în Franța, Iugoslavia.

Apoi au emigrat în Statele Unite. O fundație lăsată în urmă de Tolstoi, a donat o parte din banii ei pentru achiziționarea de terenuri pentru această etnie Kalmyk din New Jersey, SUA. Și așa s-au stabilit în New Jersey. De multe ori membrii comunității au nume de familie ruse, pentru că au trăit în Rusia timp de câteva sute de ani. Și mulți dintre ei vorbesc rusa. Pentru că nu aveau bani de construit, mongolii și-au construit multe colibe. Și pentru că erau budiști, au construit acolo trei temple budiste. Ei avuseseră câțiva Lama care au murit și atunci au început să caute un Lama.

Ei s-au adresat lui Dalai Lama și l-au rugat să le trimită un Lama. Iar Dalai Lama l-a trimis pe Ken Rinpoche la ei. Și în acest fel au primit un maestru de prim rang. Dalai Lama nu a trimis întâmplător un asemenea maestru pentru a servi în această calitate. Aceasta este înțelepciunea lui Dalai Lama. Pe atunci nu era Ken Rinpoche, ci Sermey Khensur Lobsang Tharchin Rinpoche (1921–2004), nu era încă stareț atunci, dar era Hlarampa Geshe.

Pentru a susține examenul de Geshe, este nevoie de 25 de ani de studii în mânăstire. Acest examen se susține oral în fața unui public numeros și toți îl pot examina. Candidatul la titlu trebuie să dezbată cu toată lumea și să învingă. Primii doi care ies eminenți se vor numi Hlarampa Geshe. Deci aceștia sunt elita. Ken Rinpoche era Hlarampa Geshe. El a devenit șeful adjunct al colegiului tantric, iar dacă nu ar fi fost chinezii ar fi devenit directorul colegiului și ar fi devenit conducătorul curentului Gelugpa. Acesta este Ken Rinpoche al nostru.

Dar au venit chinezii și colegiul tantric a fost distrus. Ken Rinpoche a ajutat foarte mult la restaurarea „Sera Mey” în India, iar apoi Dalai Lama l-a trimis în comunitatea Kalmyk din New Jersey. Un loc mic, o comunitate fără mijloace – aici a fost prestigiosul nostru Ken Rinpoche. Câțiva ani el a trăit aproape fără surse de susținere.

Apoi Dalai Lama l-a trimis pe Geshe Michael la Ken Rinpoche. Lama Art Engle a studiat cu Ken Rinpoche și așa am câștigat cu toții un mare maestru. Cei din Kalmyk n-au avut habar pe cine primesc.

Geshe Michael l-a întrebat pe Dalai Lama: „Dacă mă întorc în Statele Unite, unde pot studia?” Așa că i-a spus: „Du-te în New Jersey”.

Geshe Michael a crescut în Phoenix, Arizona, iar pe coasta Pacificului din California a făcut mult surfing. Ca să vină la New Jersey, pentru el a fost sfârșitul lumii . Dar acolo era Lama.

Je Tsongkapa ne-a spus:

Baza a tot ce-i bun
În această viață și în cele următoare,
Este sfântul învățător spiritual,
Ce calea ți-o dezvăluie.

Încearcă să te porți adecvat față de el
Prin fapte și în gând,
Și orice s-ar întâmpla în calea ta
Nici cu prețul vieții nu renunța!
Bucură-i inima și oferă-i ca ofrandă
Executarea perfectă a tuturor instrucțiunilor sale!

Eu, yoghinul, așa am practicat,
Acesta a fost antrenamentul meu.
Tu, căutător de libertate, fă același lucru ca și mine.

El ne spune: „Întâlnești Lama, mergi cu Lama”.

Nimic nu mai contează. Lasă valurile, lasă surful, mergi la Lama.

Se povestește că cineva a venit să viziteze Templul, iar Ken Rinpoche îi spune lui Geshe Michael: „Du-te să-i faci o ceașcă de cafea”, iar el îl întreabă: „Cum îți place cafeaua?” Și zice: „Pune niște lapte”. Se duce și deschide frigiderul și nu e lapte. Nu este nimic! Și acolo stătea ilustrul maestru. Apoi a venit Geshe Hla și Lama Art și încetul cu încetul, comunitatea a crescut și așa aveți acum Dharma.

Deci, cum a apărut Dharma? Mulțumită lui Genghis Khan.

Dacă vă uitați în urmă la această istorie, totul a fost construit pentru ca voi să primiți Dharma.

Genghis Khan a făcut ce a făcut asta pentru voi, Stalin și Hitler au făcut făcut asta pentru voi, chinezii au făcut asta pentru voi, Dalai Lama a făcut asta pentru voi, Geshe Michael și Ken Rinpoche – au făcut totul pentru ca Dharma să ajungă la voi

„Am să vă spun o istorioară despre un tânăr Kalmyk care a fost soldat în Vietnam. Familia lui se stabilise în Franța după război. Apoi, în anii 2006, a emigrat în Statele Unite și s-au stabilit împreună cu ceilalți Kalmyk care locuiau deja în New Jersey la „Freewood Acres” din Howell. De îndată ce ajunseră, tânărul este luat imediat în armată, i-au pus pușca în mână și i-au spus: „Du-te și trage acolo în junglă”. Nici măcar nu vorbea engleză. S-a dus în junglă și a tras cu pușca așa cum i se ordonase. Nu mai știa dacă a ucis sau nu, dar probabilitatea era mare. După câtva timp înțelese gravitatea faptei și se umplu de regrete. Ken Rinpoche îl cunoștea și pe el și pe familia lui, și știa că tatăl său are oi pe care le creștea pentru lapte, și i-a spus: „Cumpără oile de la tatăl tău, crește-le până vor muri de moarte naturală”. El le-a crescut timp de 14 de ani.

Aici se încheie lecția 9.

 Întrebare: Ce înseamnă să percep direct vacuitatea? Nu este asta o contradicție? Vacuitatea înseamnă că nu este nimic de văzut.

Răspuns: Nu o percepem cu ochii fizici, pentru că ochii fizici văd doar obiectele simțurilor. Vacuitatea nu este un obiect al simțurilor. Și mai mult de atât! Nici măcar nu este un obiect al gândirii conceptuale. Fiecare gând pe care îl avem este conceptual. Gândim în cuvinte, concepte, imagini, implicații. Așa gândim noi.

Deci, când spunem „percepția directă a vacuității” – ne referim la percepția cu ochiul înțelepciunii. De aceea este atât de greu să o percepem! Pentru că nu o putem percepe cu ochiul, nici măcar cu mintea și trebuie să atingem acest nivel profund de meditație. După ce în prealabil am învățat mult despre vacuitate și ne îndreptăm meditația spre vacuitate, abia atunci poate fi percepută direct. Deci, „a percepe” este  între ghilimele.

Nu există un mijloc fizic prin care vacuitatea să fie văzută în mod direct. Dar da, este o conștientizare legată de fluxul de energie din canale.

 Întrebare: Cum explicăm că mintea noastră a existat înainte, pe baza exemplului că ar putea fi în alte locuri în viitor; Un vis, imaginație etc.?

Răspuns: Mintea nu este limitată în loc și timp. Este complet diferită de corp și, prin urmare, și atunci când corpul moare, nu putem trage concluzia că și mintea încetează.

După ce am făcut separarea dintre minte și corp, acum ne uităm în tot acest proces pe care Dharmakirti ne conduce încetul cu încetul: de unde vine mintea mea?

Dacă este un lucru în schimbare, trebuie să aibă o cauză.

Atunci unde ar putea fi această cauză?

• Poate fi în corp? Noi spunem: „Nu! Nu poate fi în corp deoarece cauza materială este întotdeauna similară cu rezultatul, iar rezultatul nu este fizic. Deci nu poate fi în corp”.
• Bine! Deci, dacă nu poate fi în corp, atunci ea trebuie să fie în minte.

Și acum mergem și întrebăm: „Dar în ce minte? Poate în mintea părinților? Apoi spunem: „Dacă mintea părinților a fost un factor care a produs mintea mea, atunci ar trebui să semăn cu părinții”. Dar știm cu toții că există copii care seamănă cu părinții lor și alții care nu seamănă deloc. Deci nu poate fi în mintea părinților.

Atunci cauza trebuie să fie în mintea mea.

Apoi mergem înapoi și trecem la primele momente ale pruncului și suntem convinși că pruncul are minte, pentru că plânge. Ceva îl deranjează, nu este mulțumit. S-a născut cu o minte samsarică. Înainte de a avea minte în momentul nașterii, el a avut minte și în clipa înaintea nașterii și, așa mergem din clipă în clipă în urmă. Știm că fătul are sentimente.

Și dacă fătul are minte, atunci mergem la fătul din momentul concepției. Mintea era deja acolo. De unde vine mintea asta? Și în acest mod logic  ajungem la concluzia că trebuie să existe o existență anterioară.

Îndoiala va locui în noi mult timp, până când vom percepe direct vacuitatea. Puteți găsi toate aceste lucruri în cursul 4.

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare

Prima parte

Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson

Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 9a(Lecția 9c – cursul 9)

Lam Rim scurt, partea a IV-a

De la inimă la inimă

Să revenim la Lam Rim. La sfârșitul versetului 11 scrie:

Eu, yoghinul, așa am practicat,
Acesta a fost antrenamentul meu.
Tu, căutător de libertate, fă același lucru ca și mine.

Lama Dvora Hla spune:

„Mi-a luat mult timp să traduc această mică parte a versetului. Cred că în tibetană sunt una sau două rânduri și m-am uitat la traducerile în engleză – fiecare traduce diferit și am vrut să prind spiritul lucrurilor, pentru că este scris foarte succint în tibetană și trebuie să-l întrebi pe Je Tsongkapa ce a vrut el să spună.

Să nu râdeți! Am făcut asta și când l-am tradus pe Maestrul Shantideva. Pentru că da! Când am tradus Shantideva, cred că m-am folosit de șase traduceri diferite în engleză. Patru dintre ele erau din tibetană în engleză și două dintre ele erau din sanscrită în engleză, iar ici și colo tibetana nu este exact aceeași cu sanscrita, deci sigur că traducerea în engleză iese diferită. Dar și cele patru traduceri în engleză din tibetană erau diferite una de cealaltă, iar cele din sanscrită erau diferite una de cealaltă, iar acestea erau diferite de acelea. Nu peste tot desigur, dar au fost locuri în care diferența era mare și îți dai seama că cineva nu a înțeles un lucru, pentru că nu este ușor.

Sanscrita este foarte greu de tradus, iar tibetana este foarte greu de tradus, deoarece tibetanii omit silabe, omit verbe.

Trebuie să completezi la ce persoană se vorbește; Persoana întâi, persoana a doua? Uneori nu știi ce verb este folosit și trebuie să adaugi verbul.

Sanscrita are alte probleme. În sanscrită fiecare cuvânt, dacă deschideți un dicționar are 80 sensuri, iar dacă aveți 5 cuvinte pe un rând și fiecare are 80 de sensuri, vă puteți imagina câte moduri există de a traduce acest rând. Deci, ca traducerea să prindă formă, este nevoie de un context. Deci te uiți înainte la ce a spus și vezi că uneori cineva nu a înțeles un verset, și apoi tot ce urmează după aceea nu este înțeles. La un moment dat, am meditam și am vorbit cu Maestrul Shantideva.

Și aici am făcut ceva asemănător, doar cu aceste rânduri, dar la scară mult mai mică desigur. Este și mai complicat pentru că există versiuni ale lor în tibetană care schimbă întreg versetul. Apoi mi-a venit explicația și m-a ajutat foarte mult.

Cântecul este un cântec despre viața spirituală a lui Je Tsongkapa. Acesta este un cântec din experiența lui personală și încearcă să vă împărtășească calea. Așa că Je Tsongkapa vrea să vă spună: „Iată! Aceasta este practica. Așa am practicat. Te invit să mergi  pe calea mea. Așa am ajuns la Realizări. Urmează-mi calea și vei ajunge la Realizare. El scrie de la inimă la inimă. Și am încercat să exprim acest sentiment în versuri.”

Revenim la versetul tradus în română:

Eu, yoghinul, așa am practicat,
Acesta a fost antrenamentul meu.
Tu, căutător de libertate, fă același lucru ca și mine.

În acest verset, Maestrul Je Tsongkapa face un apel să mergem și noi pe calea lui. Începând de la acest verset 11, aceste trei rânduri se repetă în toate versetele din Lam Rim. În acest seminar aveți 16 versete. În cursul 17 vom da și restul. Versetul 12:

(12a)
Acest corp de timp liber este mai valoros decât
Perla ce împlinește orice dorință;
Și aceasta este singura dată
În care ai găsit o asemenea viață.

(12b)
Atât de greu o găsești și atât de ușor o pierzi,
Ca fulgerul pe cer!
Gândește-te bine la acest lucru
Și înțelege că toate activitățile lumești
Sunt ca pleava purtată de vânt.

Pentru a obține esența acestei vieți,
Trebuie să te străduiești zi și noapte.

Eu, yoghinul, așa am practicat,
Acesta a fost antrenamentul meu.
Tu, căutător de libertate, fă același lucru ca și mine.

 Un noroc greu de descris

Să vorbim despre prima parte a versetului:

Acest corp de timp liber este mai valoros decât
Perla ce împlinește orice dorință;
Și aceasta este singura dată
În care ai găsit o asemenea viață.

Aceste rânduri vorbesc despre raritatea renașterii umane pe care am primit-o. Despre acest subiect am vorbit deja în acest seminar, în cursul 1 și 8. Vom trece peste el pe scurt și nu vom intra în amănunte.

Aici este vorba despre abundență și timp liber sau resurse și oportunități. Există:

• 8 tipuri de timp liber sau oportunități
• 10 tipuri de abundență sau resurse

Oportunități:

1. Nu avem opinii greșite.
2. Nu ne-am născut ca animale.
3. Nu ne-am născut ca spirite flămânde.
4. Nu ne-am născut creaturi în infern.
5. Nu ne-am născut într-o țară în care nu există Dharma.
6. Nu ne-am născut într-o țară în care nu există legislație.
7. Nu ne-am născut înapoiați mintal sau cu malformații ca să nu putem învață.
8. Nu ne-am născut în lumea zeilor.

Resurse:

a. Interioare care se referă la faptul că:

1.Ne-am născut ca ființe umane.
2.Ne-am născut într-o țară care are legi.
3.Ne-am născut normali și sănătoși.
4.Nu am comis fapte cumplite.
5.Credem în Dharma

b.Exterioare ce sunt legate de lumea înconjurătoare:

1.Trăim într-o lume în care a trăit Buddha.
2.Trăim într-o lume în care Buddha a predat.
3.Trăim într-o lume în care dharma nu a dispărut.
4.Trăim într-o lume în care există practicanți de dharma.
5.Trăim într-o lume în care dharma este sprijinită.

Ideea principală este că viața noastră este rară și aproape imposibilă din punct de vedere al probabilității.

Dacă facem un calcul, este aproape imposibil. În primul rând, a fi o ființă umană printre nenumăratele ființe este atât de rar. Dacă ne gândim la populația planetei care a depășit 8 miliarde de oameni, față de miliardele de furnici, și să nu mai vorbim de numărul imens de alte ființe procentul este foarte mic. Procentul de oameni este aproape zero, așa că nu vă lăsați impresionați de 8 miliarde.

 Doar o mică schimbare a karmei

Dacă ne uităm la această roată a vieții care descrie toate formele de existență din samsara, dacă ne uităm la toate secțiunile ei: aici sunt animalele, aici făpturile infernului, acolo furnicile și acolo spiritele, oamenii. Ele par a fi grupuri separate, dar nu sunt! Totul este un singur grup. Uneori suntem aici și alteori suntem aici. De fiecare dată ne reîncarnăm într-un loc diferit.

Este de fapt o hartă a minții noastre, a fiecăruia dintre noi. Iar oamenii n-au prioritate față de ceilalți. N-avem niciun motiv să presupunem că oricine este astăzi o ființă umană, va continua să fie o ființă umană.

El va continua să se învârtă prin samsara.

Ce înseamnă că se învârte prin samsara? Să ne gândim o clipă, la perioadele dificile din viață, la cei care sunt disperați, sunt în depresie sau în situații fără ieșire. Mintea lor este o minte chinuită, suferindă, bolnavă. Sau cei care sunt foarte bolnavi și au dureri mari, sau cei care sunt chinuiți de emoții grele. Mintea este aproape ca a unui animal. Nu putem vorbi despre filozofie cu cineva care suferă foarte mult, nu-i așa?

Sau cineva care este plin de furie, sau un ucigaș plin de furie. Oamenii spun: „Este ca un animal”. Și sunt cei care se comportă chiar ca un animal. În existența noastră umană cunoaștem aceste stări de conștiință. S-ar putea să fi trecut și voi prin astfel de stări în perioade de criză. Și dacă veți lua această stare a minții și ați multiplica-o, veți avea conștiința unui animal. Deci, aceste lucruri se pot întâmpla foarte ușor dacă avem aceste karme.

Corpul uman acționează ca un factor de restricție în aceste situații haotice. Când acest factor de restricție moare, ce va împiedica să treacă prin această Schimbare (Shift)? Este nevoie de câteva respirații. Câteva respirații și ne găsim în corpul unui animal. Este atât de ușor să trecem dintr-un corp în altul. Este înfricoșător de cât de ușor este.

Sunt oameni cărora la bătrânețe le apare demența, Alzheimer, senilitatea și devin agresivi sau paranoici. Putem vedea asta des în casele de bătrâni. Dacă nu sunt drogați, mulți dintre ei cad în aceste situații.

Aceasta este mintea noastră. Aceasta este karma noastră. Dacă nu am cultivat bodhicitta și nu am cultivat toate lucrurile pe care le predăm în Dharma, avem toate șansele să cădem din nou în roata suferinței.

Să nu credeți că este ceva teoretic. Este foarte real.

Cursul 8 este foarte real. Dacă cuiva nu-i place – acesta este adevărul. Și este trist. Este foarte trist.

Și de ce spun toate astea? Ca să revin la punctul de la care am plecat, renașterea umană este absolut rară și n-avem de ce să credem că dacă avem o viață umană acum, automat o vom avea și pe următoarea. Acest lucru nu este deloc adevărat. Chiar și Buddha a spus că acest lucru nu este adevărat.

Chiar Buddha a spus când a luat pământ în mână și iau rămas firicele de praf sub unghie:

„Raportul dintre numărul firicelelor de praf de sub unghia mea și numărul  total de firicele de praf din întregul univers este șansa ta de a te renaște ca ființă umană dacă ești acum o ființă umană”.

Aceasta este șansa, pentru că suntem plini de toate aceste karme îngrozitoare pe care le-am acumulat și pe care nu le-am purificat încă. De aceea purificarea devine atât de importantă. Vom vorbi despre ea în curând.

Deci,

-a fi într-un corp uman,
-a fi într-un corp mai mult sau mai puțin sănătos, care nu este chinuit de dureri
-a avea mintea întreagă, capabilă să înțeleagă.

len shing kukpa

Asta înseamnă prostie sau lipsă de inteligență.

-a avea o educație
-avem venituri mai mult sau mai puține și nu trebuie să lucrăm pe brânci zi și noapte,
-trăim într-o țară a legii, într-o țară în care nu trebuie să ne fie frică permanent de bandiți, hoți și criminali,

  Lalo

Este numele în tibetană pentru o zonă primitivă, barbară. Nu ne-am născut într-o astfel de zonă.

Această combinație de condiții este aproape imposibilă.

-să întâlnim Dharma – în majoritatea lumilor nu există deloc Dharma. Tibetanii numesc aceste locuri:

gyalway kay mepay takop

Gyalwa înseamnă Învingătorul, un nume pentru Buddha
Ka      – cuvânt
Mepa – nu este

Gyalway kay mepay înseamnă locul în care nu se găsește cuvântul Învingătorului, unde nu există Dharma
Takop – zonă îndepărtată, izolată

Deci, nu ne-am născut într-un loc îndepărtat unde nu există Dharma.

Să trăim într-o lume în care există Dharma, în care nu numai că există cărți de Dharma, dar există și practicanți care au ajuns la realizări. Acest lucru este extrem de rar.

În cursul 6, este descris modul în care Dharma va dispărea din lume, și vor veni timpuri în care nu vor mai exista cărți, dar nici nimeni care să experimenteze ceea ce este scris în numele ele.

Deci

-să întâlnim profesori,
-să manifestăm interes pentru Dharma,
-să nu avem concepția greșită, care neagă legea karmei, legea cauzei și a efectului, așa-numita:

lokta dzinpa

Adică, a deține o concepție greșită.

Pe scurt – ceea ce ni se întâmplă acum este imposibil din punct de vedere statistic. Este ca zero din punct de vedere statistic, ceea ce este un indiciu al karmei voastre, dar a presupune că ea se va întoarce – este imposibil.

Și Geshe Michael a făcut un calcul ce înseamnă în America. El a luat toți locuitorii din Statele Unite în raport cu cine studiază Dharma. El a ajuns la raportul de 1 la 1,3 milioane! Karma voastră este extrem de rară. Ceea ce înseamnă că avem acum o imensă responsabilitate, pentru că sunteți singurii care puteți duce Dharma mai departe, o puteți transmite oamenilor din această țară.

-Nu ne-am născut ca animal

dundro

-Nu ne-am născut ca făptură a infernului

nyelwa

-Nu ne-am născut ca spirite flămânde

yi-dak

-Nu ne-am născut ca zei

hla tse ringwa

Hla         – zei
Tse         – viață
Ringwa – lung

Acestea sunt ființe de plăcere a căror viață este deosebit de lungă într-un loc din care nu se poate cădea decât în suferință.

-Avem sănătate.
-Avem legi.
-Avem Dharma.
-Avem profesori.

Toate acestea sunt scrise printre resurse și oportunități, și le puteți vedea în cursul 1.

Concluzia – ceea ce avem este absolut rar. Trece complet într-o clipă „ca fulgerul pe cer”. Viața trece într-o clipă și cine știe ce va urma.

 A învăța și a preda altora să-și elimine suferința

Și dacă lucrurile stau așa, atunci ce veți face cu această viață, un cadou atât de minunat pe care l-ați primit? Care este cel mai potrivit lucru pe care trebuie să-l faceți în această viață ? A învăța Dharma, a practica Dharma și a-i învăța pe alții cum să iasă din suferință. Pentru mine este singurul lucru care merită făcut.

Ce altceva putem face? Se spune că există peste 8 miliarde de oameni. 8 miliarde de oameni se trezesc în fiecare dimineață dominați de dorințe, pasiuni.

Se scoală dimineața și aleargă la muncă. Muncesc 50 săptămâni din 52 pe an pentru a avea bani, pentru a obține lucruri care sunt absolut lipsite de valoare și pe care apoi vor trebui să le piardă pe toate. Asta este viața.

Majoritatea oamenilor trăiesc așa, o risipă colosală a unei ocazii rare.

Ce ne rămâne de făcut când ne uităm la asta?

Lama Dvora Hla spune: „Trec pe stradă și de fiecare dată spun: „Oh! De i-aș putea scoate afară!”.

Oamenii nici măcar nu știu că se află în această mlaștină a minții care nu înțelege deloc ce înseamnă a fi fericit. Ei caută fericirea tot timpul, dar nu știu ce este fericirea. Ei cred că, dacă își vor satisface simțurile, vor fi fericiți. Dar de îndată ce au găsit ceva, le scapă repede din mână, pentru că nu în asta stă fericirea. Ei trăiesc în greșeală.

Vă doresc ca fiecare să ajungă în cele din urmă în acest loc de a fi preocupat de Dharma, pentru că este singurul lucru semnificativ de făcut în această viață. Toate celelalte lucruri sunt lipsite de sens. O altă casă? O altă mașină? Totul se va duce. Munciți din greu pentru toate acestea și în cele din urmă le veți pierde.

Va trebui să dați Dharma mai departe. Nu puteți renunța la oamenii din viața voastră. Veți avea elevii voștri, veți fi Lama lor și așa va continua linia. Asta este datoria voastră. Le veți salva viețile.

Versetul 13:

(13a)
Nu există nicio garanție că după ce mori
Nu te vei renaște în tărâmurile inferioare.

(13b)
Cele Trei Diamante sunt cele
Care te protejează de această frică;
De aceea, a te refugia
Ar trebui să fie ferm în mintea ta,
Și nu permite niciodată
Ca sfaturile referitoare la acesta să fie încălcate.

(13c)
Contemplă bine asupra faptelor albe și negre
Și asupra rezultatelor lor,
Deoarece acest lucru depinde
De a acționa în mod corespunzător,
Față de ce trebuie să faci și ce să nu faci.

Eu, yoghinul, așa am practicat,
Acesta a fost antrenamentul meu.
Tu, căutător de libertate, fă același lucru ca și mine.

În acest verset, maestrul vorbește despre respectarea moralității, despre înțelegerea legilor karmei. Despre asta am vorbit în numeroase rânduri și nu intrăm în asta.

Doresc să ne concentrăm pe prima parte a versetului, care vorbește despre refugiu.

Nu există nicio garanție că după ce mori
Nu te vei renaște în tărâmurile inferioare

Aceste două rânduri ne spun: „Ai de ce să-ți fie frică!”. Și aceasta este una dintre componen-tele esențiale ale refugiului. În refugiul spiritual – trebuie să existe acest ciomag. Asta nu înseamnă că Buddha stă cu ciomagul ridicat.

Acțiunile noastre sunt ciomagul care ne lovește. Karmele pe care le-am acumulat sunt cele care ne aruncă în tărâmurile inferioare, într-o existență suferindă.

Și cui nu-i este frică, nu a meditat asupra samsarei. Nu s-a uitat la suferința din mintea lui, nu înțelege suferința. Majoritatea oamenilor din jurul tău, când le vorbești despre suferință, ei nu înțeleg despre ce le vorbești.

Unii spun: „Dar sunt oameni care nu suferă”. Asta înseamnă că nu înțeleg suferința, majoritatea nu o înțelege.

Chiar și noi aici trebuie să lucrăm din greu pentru a ne înțelege suferința. Trebuie să medităm și să ne uităm foarte atent la mintea noastră, pentru a înțelege de ce nu poate fi niciodată satisfăcută, prin definiție. De aceea, ne și aflăm pe tărâmul dorințelor. Dorim tot timpul lucruri pentru că suntem permanent nesatisfăcuți, nemulțumiți.

Să ne gândim că în loc să fim oameni, vom fi un spirit flămând. Dacă noi ca oameni am mâncat o masă și suntem satisfăcuți o vreme, spiritul flămând, chiar dacă găsește de mâncare, nu-îl poate satisface. Nemulțumirea noastră este mult mai radicală.

-O primă componentă esențială a refugiului este această înțelegere a suferinței și frica de o suferință mai mare, sau continuarea ei.
-A doua componentă a refugiului este că credem că există cineva care ne poate ajuta.

Deci, cele două componente sunt:

1. 1. Frica.
   2. Și credința că există cineva sau ceva care poate ajuta.

Este ceva care ne va ajuta

Și despre asta se spune în al doilea rând din verset:

Cele Trei Diamante sunt cele
Care te protejează de această frică;

Acestea sunt cele două componente ale refugiului:

– Pe de o parte – frica mare. Există motive întemeiate să ne fie frică.
– Pe de altă parte – există ajutor.

„De aceea”, spune el „a te refugia ar trebui să fie ferm în mintea ta”. Cu alte cuvinte să ne refugiem tot timpul.

Ce înseamnă să ne refugiem tot timpul? Să spunem: „Până la iluminarea mea, mă refugiez în Buddha, Dharma și Sangha”.

Lama Dvora Hla spune:

„Înainte să mă culc seara, automat spun asta. Mă trezesc dimineața, spun asta. Da! Spun asta de multe ori pe zi, dar doar a spune asta, nu mă protejează, ci îmi amintește ce mă poate proteja. Ceea ce mă protejează este mintea din spatele lui. Este înțelegerea sensului refugiului.”

Sensul profund al refugiului

Care este sensul profund al refugiului? Ce ne protejează cu adevărat?

Membrii tribului lui Buddha s-au ascuns în spatele lui Buddha pentru ca el să-i protejeze și au fost uciși lângă el, pentru că fizic Buddha nu-i putea proteja. Un Lama fizic nu ne poate proteja.

Atunci cum ne protejează Lama? Cum ne salvează Lama? Prin faptul că ne învață iar noi practicăm și realizăm înțelepciunea și compasiunea în inima noastră. Și asta este ceea ce ne protejează. Conștientizările noastre ne protejează.

Ce vreau să spun? Conștientizare – aici mă refer la faptul că ați auzit de vacuitate, ați auzit de karma și înțelegeți – chiar și la un nivel inițial – că lucrurile sunt goale, că nimic nu are o natură proprie și că tot ceea ce întâlniți vreodată este rodirea karmei voastre, acumulată prin faptele vostru trecute.

Dacă înțelegeți asta, învățați legile morale și începeți să le respectați, încet karmele negative se termină sau le purificați și plantați din ce în ce mai multe karmă pozitivă, asta este ceea ce vă protejează pentru că nu vor mai rodi lucruri rele. Nu mai aveți karmă negativă.

Când procesul atinge apogeul, este nirvana. Conștientizările noastre, înțelegerile noastre profunde este ceea ce ne protejează. Compasiunea din inima noastră față de toate ființele este cea care ne protejează. Și acesta este sensul celor „Trei Diamante”.

Cele Trei Diamante

• Ce este diamantul lui Buddha? Diamantul lui Buddha este acea ființă iluminată care a adus până la punctul culminant, la realizarea deplină a acestei conștientizări în inima ei. A obținut corpurile lui Buddha, mintea omniscientă a lui Buddha, iubirea și compasiunea atotcuprinzătoare a lui Buddha și capacitatea lui Buddha de a ajuta toate ființele. Această ființă simbolizează pentru mine unde vreau să merg pentru a fi protejată, acesta este refugiul.

Cum mă protejează? Prin faptul că ea a realizat aceste lucruri și le-a predat altora, și asta poate ajunge la mine și, prin urmare, este un refugiu.

• Cum mă protejează Sangha? Sangha, nominală, sunt călugării, cei care poartă robe. Dar călugării sunt oameni ca și noi, ei nu ne pot proteja de la sine.
• Diamantul Sangha sunt acei arya, care au perceput direct vacuitatea și, din conștientizarea lor profundă, mă pot îndruma. (Buddha este asemenea medicului, Dharma este asemenea medicamentului și sangha – arya – sunt asemenea asistentelor medicale care administrează medicamentul).

Ei sunt ca asistentele medicale dintr-un spital. După ce doctorul a scris rețeta, asistenta vine și are grijă de mine, așa că acesta este Diamantul Sangha. Acești arya ne îndrumă pe cale.

Ce înseamnă că mă refugiez în ei? Cum mă protejează? Prin faptul că mă îndrumă pe cale ca să pot ajunge și eu la conștientizări.

• Diamantul Dharma nu este cartea de Dharma. Această carte este Dharma nominală. Diamantul Dharma – este însăși conștientizarea pe care am dobândit-o în inima mea. Diamantul Dharma, are două părți:

1. Conștientizările,
2. Încetările.

Pentru cei care au ajuns la nirvana, afecțiunile lor mentale au încetat. La fel și semințele lor. Ele nu mai rodesc niciodată. Ei nu vor mai avea niciodată afecțiuni mentale. O persoană care a ajuns la nirvana și-a eliminat din mintea sa orice afecțiune mentală și orice cauză pentru afecțiuni mentale. Acesta se numește „obstacole ale afecțiunilor mentale”, iar aceste obstacole au fost eliminate complet.

Prin faptul că și-a eliminat afecțiunile mentale complet, nu mai există nimic care să-i tulbure liniștea sufletească. S-ar putea să ajungă la nirvana și să mai aibă un corp fizic din karme vechi, și ar putea suferi în continuare de dureri, dar mintea lui va fi complet calmă.

În timp ce corpul lui Ken Rinpoche se afla în agonie, el era radiant. Cu toate că suferea foarte mult, nu i se putea suferința pe fața lui. Sau călugărul chinuit de regele Kalingka. Karma de a fi în acest corp se termină. Corpul încetează să mai existe și atunci nu mai există renaștere în samsara. Nu mai există samsara. A terminat de suferit pentru totdeauna. Încetarea – este în sensul de „ireversibil”. Aceasta este nirvana.

Buddha, Dharma, Sangha, pe scurt este percepția vacuității. Ne refugiem în această conștientizare, ne refugiem în cei care au realizat-o și în cei care ne pot călăuzi acolo, și asta ne protejează. Aceasta este protecția. Protecția noastră este practica care ne va duce la conștientizări. În plus, și compasiunea ne va proteja.

Vom vorbi despre asta într-o clipă. Acesta este refugiul budist în miniatură.

Jurămintele de refugiu

Atunci când ne luăm jurămintele de refugiu, am intrat pe cale. Acesta este începutul drumului. Ne întărește enorm de mult practica făcând-o sub jurăminte. Aceasta este o mare binecuvântare. Fiecăruia dintre noi i s-au întâmplat lucruri rele, a avut momente grele în această viață, momente de criză de un tip sau altul. Altfel probabil că nu am fi fost aici.

Și adevărul este că pe măsură ce înaintăm în vârstă, situația se înrăutățește. Intensitatea crizelor și a suferinței este în creștere. Corpul nu mai funcționează. Mintea nu mai funcționează. Avem mai multe dureri. Intelectul scade. Suferința suferinței crește.

Refugiul este de a scăpa din această situație. Spunem: „Voi practica pentru a nu cădea în această situație”, pentru că viața însăși ne omoară.

Viața însăși ne omoară și, dacă nu ne luăm jurămintele, nu facem practica, lucrurile vor reveni la cursul lor normal și deprimant.

Și pe de altă parte – există paradisul care ne așteaptă. Profesorii sunt aici, învățătura este aici, totul este tradus. Totul este aici. Există o opțiune. Nu trebuie să cădem acolo, dar trebuie să ne luăm angajamentul. Trebuie să facem pasul care spune: „Asta am de gând să fac cu viața mea”.

 Cele cinci căi

Aici vă voi desena toate căile. Cele cinci căi.

1.Prima cale – Calea Acumulării

Tsok Lam

2.A doua cale – Calea Pregătirii

Jor Lam

3.A treia cale – Calea Perceperii

Tong Lam

4.A patra cale – Calea Practicii

Gom Lam

5.A cincea cale – Nimic nu mai este de învățat

Mi Lob LamS

Asta înseamnă iluminarea completă.

Cele trei scopuri

Scopul îngust

Practicantul scopului îngust nu mai vrea să cadă în infern și în tărâmul animalelor și el:

• Își ia refugiul
• Învață despre karma și
• Începe să țină jurămintele moralității.

Acesta este „scopul îngust”.

Renunțarea

Cum ne putem asigura că nu cădem într-o existență inferioară?

Am spus că, pentru a ajunge pe cale, trebuie să ne dezvoltăm Renunțarea. Este rar să întâlnim oameni care și-au dezvoltat-o. De multe ori se călugăresc. Ei deja au muncit la asta multe vieți anterioare și se uită la această lume și nu mai sunt interesați de nimic aici. Nu mai au ceva de câștigat aici. Au văzut deja totul și au realizat totul. Și-au dat seama că nimic nu le aduce fericirea și s-au săturat de suferință.

Ei nu mai sunt interesați să gonească după plăcerile lumești pentru a ajunge la fericirea înaltă, apoi ajung la Renunțare și pornesc pe Calea Acumulării, studiind mult și făcând multă meditație.

Înainte de a ajunge pe Calea Perceperii, pe Calea Pregătirii sunt patru stații:

Shine

La sfârșitul Căii Acumulării se atinge Shine – concentrarea pe un singur punct, Shamata în sanscrită, iar aceasta marchează trecerea spre Calea Pregătirii.

Apoi, mai sunt patru stații pe calea de a percepe direct vacuitatea. Când ajungem la a treia stație, (a treia stație dintre Calea Pregătirii și Calea perceperii se numește Chö Chok unde meditatorul are o experiență directă a existenței condiționate sau dependente a tuturor fenomenelor și a lucrurilor din lumea sa) deja avem o înțelegere foarte profundă a vacuității, dar nu este încă perceperea directă a vacuității. Cei care ajung în a treia stație nu mai pot cădea niciodată în tărâmurile inferioare în nicio viață viitoare. Chiar dacă încă mai are karme negative, întotdeauna va exista ceva care va preveni o astfel de karma să-l arunce într-o existență inferioară.

Practicantul care meditează și progresează pe cale, învață multe despre vacuitate, meditează mult asupra vacuității – și va ajunge la etapa care îl va asigura să nu mai cadă în tărâmurile inferioare. Dar pentru asta el trebuie să-și țină moralitatea, altfel nu va reuși, conștiința lui trebuie să fie curată ca zăpada.

Acesta este scopul practicanților cu scop îngust. Ei sunt încă în samsara, este imposibil de știut cât timp le va mai lua să iasă din samsara. Dar asta îl asigură să nu mai cadă în suferința cumplită a tărâmurilor inferioare.

Scopul mediu

Apoi sunt cei care se uită la samsara și spun: „Nu mai vreau! Nu mai vreau aici, nu mă mai interesează să fiu aici. Nu există fericire. Nu există satisfacție”.

Ei au înțeles. Au făcut mult meditația pe care am făcut-o azi, s-au uitat în mintea lor și și-au dat seama că mintea samsarică nu știe cum să fie fericită. Mintea este incapabilă să fie fericită, nu știe ce este satisfacția. Mintea are Dukha (cele trei suferințe).

Ei spun: „Vreau fericirea. M-am săturat de suferință. M-am săturat de suferința tărâmurilor inferioare și m-am săturat și de suferința subtilă a samsarei. M-am săturat de mintea care nu știe să fie mulțumită”.

Deci, practica lor este să atingă nirvana, să ajungă la perceperea directă a vacuității și să continue să practice. După ce au perceput vacuitatea, trebuie să continue să practice. Și atunci vor ajunge undeva aici pe Calea Practicii, spre nirvana

Punctul a este nirvana inferioară la care ajung cei cu scopul îngust și mediu. Cel care se află într-o astfel de nirvana este numit arhat.

Faptul că percep direct vacuitatea, ei sunt pe calea de ieșire din samsara în scurt timp. În timp scurt, asta înseamnă – maxim 7 vieți viitoare, care vor fi toate bune. (Dacă practică tantra, uneori poate atinge iluminarea completă într-o singură viață). Viața lor va fi bună, nu vor mai suferi. Vor avea părinți buni și vor avea condițiile să învețe și să practice Dharma. Mintea lor este satisfăcută, este deja altceva. Cel care este arya, are deja o minte diferită, canalele lui energetice sunt diferite. Nu mai este ca un om normal. Arată ca o ființă umană, dar el este arya. Cei care ajung în nirvana [vezi schița, punctul a], focusul este doar pe ei înșiși: „Vreau să nu mai sufăr”.

 Scopul înalt/extins larg

În afară de cei cu scopul îngust și mediu, există cei cu „scopul înalt”. Aceștia își privesc suferința, fac meditații, încep să-și cunoască propria minte, sunt plini de dezgust față de această minte suferindă care nu știe niciodată să fie satisfăcută. Mereu ea urcă și coboară, renaștere după renaștere, în vieți fără scop. Plin de dezgust, ei caută o cale de ieșire.

În același timp, se uită și la ceilalți, iar prin înțelegerea lor înșiși îi înțeleg și pe ceilalți și vor să-i ajute.

De unde știu că celălalt suferă? Pentru a avea empatie pentru ceilalți trebuie să ne recunoaștem propria suferință, altfel nu vom avea empatie. Pentru a ne identifica cu ei, trebuie să vedem asta în noi. Putem înțelege chinul durerii prin care trece cineva care își pierde o persoană dragă, doar pentru că noi înșine cunoaștem asta. Altfel, înțelegerea noastră va fi doar teoretică și nu vom ajunge să simțim aceeași repulsie față de suferința lor, așa cum o avem pentru a noastră.

Cel care se află pe calea bodhisattva va spune: „Nu vreau să mai sufăr. Samsara este groaznică, dar este groaznică și pentru toți ceilalți. Trebuie să-i scot pe toți din suferință. Aceasta este „Marea Cale” – Mahayana. După ce percep vacuitatea, ei practică perfecțiunile, iar când ajung la nirvana sub influența  bodhicittei – a marii compasiuni din inima lor – atunci ajung la iluminarea deplină/completă.

Trei niveluri de moralitate și trei niveluri de jurăminte

În ultima parte a versetului 13, se spune:

Contemplă bine asupra faptelor albe și negre
Și asupra rezultatelor lor,
Deoarece acest lucru depinde
De a acționa în mod corespunzător,
Față de ce trebuie să faci și ce să nu faci.

Je Tsongkapa vorbește despre moralitate. Există trei niveluri de moralitate și   trei seturi de jurăminte.

1. Primul nivel – jurămintele de eliberare – Pratimoksha.

Acesta a fost subiectul primei părți a cursului 9. Acestea sunt jurămintele călugărilor, acestea sunt jurămintele de eliberare care merg împreună cu jurămintele de refugiu. (Jurămintele de refugiu și jurămintele de eliberare sunt două lucruri diferite, dar merg împreună). Acesta este primul nivel. Acesta este nivelul de a nu face rău altora.

Dacă acest nivel de moralitate este respectat bine, va permite practicarea meditației. Iar dacă practicăm bine meditația, chiar dacă nu percepem vacuitate, putem ajunge la starea în care garantat nu vom mai cădea în existența suferindă. Este mai ușor de a ajunge în acest loc decât să percepem direct vacuitatea. Cei pe care îi numim „scopul îngust”, asta își doresc. Acesta este scopul lor.

Așa că am spus că există trei seturi de jurăminte: primul este Vinaya.

2. Al doilea nivel de jurăminte – jurămintele bodhisattva.

Jurămintele bodhisattva au o aromă diferită de Vinaya.

Vinaya – are aroma de a nu face rău altora. În Vinaya accentul este pus pe mine însumi. Cum să evit să le fac rău, ca eu să nu fiu cauza rănirii lor. Accentul este pe mine. Jurămintele Bodhisattva au aroma de „cum să-i ajuți pe alții”. Accentul este pus pe cealaltă persoană. Acest lucru accelerează procesul de milioane de ori. Vinaya este o cale minunată, este esențială, este imposibil fără ea, dar este foarte lentă. Jurămintele bodhisattva nu sunt în sensul de a fi în loc de Vinaya, ci în plus.

3. Al treilea nivel de jurăminte – jurămintele secrete, tantrice

Avionul cu reacție este tantra.

Esența în Tantra – este cum voi face asta repede, pentru că pentru a ajunge la iluminare am nevoie de multe binefaceri.

Unii traduc binefacerea, „potențial pozitiv”. Trebuie să-mi creez mult potențial pozitiv în mintea mea. Trebuie să acumulez multă bunătate într-un timp scurt. Deci, cum fac asta mai repede? Pentru asta avem nevoie de tantra și trebuie să o facem repede înainte de a fi prea târziu, pentru că am spus: „Viața este scurtă și trecătoare, iar dacă nu o facem, viața ne va ucide”.

Suntem literalmente într-o cursă contra cronometru. Aceasta nu este o frază care vine să ne sperie. Suntem într-o cursă contra cronometru, iar profesorii spun: „Înainte să vină moartea, ar trebui să faci toate eforturile pentru a percepe vacuitatea direct”

Chiar și dacă ne vom lua cu noi realizările în viața următoare, va merge foarte încet.

Un Bodhisattva care nu a perceput direct vacuitatea, va dura 300.000 de eoni. Buddha scrie despre asta în poveștile vieților sale. Este adevărat că, până la urmă, vom ajunge acolo, dar va fi nevoie de 300.000 de eoni și, între timp, ființele suferă pentru că ele depind de noi.

Nu ne-am eliminat suferința și atunci ele vor continua să sufere.

Dacă compasiunea noastră este mare, ne vom strădui cât vom putea de tare și apoi vom vedea în funcție de karma, dar vom face tot posibilul.