Capitolul despre meditație din
„Ghidul modului de viață a războinicului spiritual”
al Maestrului Shantideva
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 2
Liniștea și conștientizarea
Vom vorbi puțin despre liniște/pace și conștientizarea, la care se referă maestrul în versetul 4.
Shi ne
Shi – calm, pace, liniște;
Ne – a sta.
Deci Shi-ne înseamnă a sta în liniște.
Cuvântul sanscrit este Shamata.
Shamata este o etapă înaltă de Samadhi. Oamenii au tradus Shine în engleză calm abiding. În română vom traduce liniște/pace.
Acesta nu este scopul lui Buddha. El nu a venit să ne învețe să obținem liniștea/pacea.
Dar cu toate aceste, avem nevoie să obținem liniștea pe cale. Dar ce înseamnă această liniște?
Liniștea aici are un sens specific. Ne referim la un nivel meditativ foarte înalt, unde există un echilibru desăvârșit între Chingwa și Gupa. Adică între moleșeală și agitație. Este o situație în care navigăm cu multă concentrare.
Când spun navigăm – mă refer la faptul că suntem perfect concentrați pe obiect, ca și cum am fi pe pilot automat. Suntem complet echilibrați. Nu mai trebuie să apăsăm pe pedalele mașinii. Suntem perfect concentrați, treji și clari. Putem sta în meditație mult timp, ore, fără să ne mișcăm.
Ne așezăm mintea pe obiect, și ea rămâne pe obiect. Ea nu se mai mișcă nici la dreapta nici la stânga. Nu o mai tulbură nimic.
Corpul stă nemișcat ore în șir, fără nicio problemă; îi spunem să stea patru ore și el va sta patru ore. Mai mult de atât, datorită concentrării extraordinare pe care am dobândit-o, corpul și mintea noastră devin pline de plăcere, de plăcerea meditativă.
Există tot felul de plăceri. Cu toate că această plăcere este incredibilă, ea nu este cea mai înaltă plăcere, nici pe departe; Există o plăcere cu mult mai mare decât aceasta. Plăcerea apare chiar înainte de Shine, dar în Shine este mult mai evidentă, deosebită. Ea se numește Shin Jang.
Shin Jang – este plăcerea de a practica sau plăcerea de ușurința practicii. Lama Christie McNally a tradus acest cuvânta ca “fluiditate”, după descrierea dată de Pabongka Rinpoche.
Shin Jang este o combinație între plăcerea mentală și plăcerea fizică. Când o persoană ajunge la concentrarea meditativă Shamata, apare plăcerea fizică și mentală și de asemenea ușurința practicii.
Definiția liniștii/păcii meditative
Mikpa – obiectul meditației,
Rang gi mikpa – obiectul asupra căruia se concentrează cel care meditează,
Tse chik tu – pe un singur punct,
Nyampar shak – ședere echilibrată,
Top – putere,
Nyampar shak top kyi – prin puterea șederii echilibrate (pe obiect)
Shinjang kyi dewa – plăcerea Shin Jang,
Kyeparchen – extraordinar,
Sinpa – impregnat, pătruns,
Ting ngen dzin – concentrarea pe un singur punct.
Este o stare de concentrare impregnată de plăcerea extraordinară a ușurinței practicii, datorată șederii echilibrate în concentrarea pe un singur punct asupra obiectului de meditație.
Cei care doresc mai multe detalii despre cum să ajunge la Shine, să studieze cursul numărul 3. Sunt date multe detalii în literatura budistă care este plină de explicații.
Oamenii pot ajunge la Shine. Nu este ușor, dar este posibil. Putem întâlni astfel de oameni chiar și în afara budismului. Nu trebuie să practicăm budismul pentru asta. Doar trebuie să practicăm meditația.
Cum ajungem la Shine? Lama ne dă obiectul de meditație și ne dezvoltăm concentrarea maximă pe acest obiect. Apoi ajungem la ușurința practicii și la plăcerea fizică și la controlul incredibil asupra minții – care nu se mai mișcă nici la stânga și nici la dreapta. Acesta este Shine – este liniștea, pacea, calmul. Se poate realiza pe orice obiect, chiar și pe o minge de baseball, dacă decidem să ne concentrăm pe acel obiect. Dar pe de altă parte, este bine dacă am lucra pe un obiect care să ne ajute să progresăm spiritual, și care este sfânt. Ar fi păcat să irosim un an de practică în retreat cu un obiect care nu este sfânt.
Și frumusețea Tantrei este că este mult mai rapid în Tantra, mult mai ușor și mult mai plăcut.
Dobândirea liniștii meditative este esențială pentru desăvârșirea căii
Este imposibil să percepem direct vacuitatea fără Shi-ne și acesta este motivul pentru care trebuie să ajungem la această liniște/pace meditativă. Dar pacea în sine nu este un scop al budismului.
Scopul de a ajunge la Shine este să percepem direct vacuitatea, pentru că numai atunci vom obține arma puternică care ne va ajuta să ne eliminăm afecțiunile mentale și de a ieși din suferință pentru a-i ajuta și pe ceilalți să iasă din suferință.
Pe de o parte, fără Shine nu avem nicio șansă de a percepe vacuitatea, și pe de alta, Shi-ne nu ne poate scoate din samsara. El este o realizare spirituală foarte importantă și greu de realizat; dar nu ne elimină suferința.
Chiar dacă am realizat Shine, ne învârtim în continuare prin samsara, dar cu o minte foarte concentrată.
Oamenii care ajung rapid la concentrare, se datorează faptului că au practicat meditația în multe vieți anterioare.
Conștientizarea
În continuare vom da definiția conștientizării.
În limba tibetană:
Hlak Tong
În română vom spune conștientizare, dar interpretarea literală a cuvintelor este vedere specială.
În sanscrită se spune Vipashiyana.
Rang gi ten shine la tenne – se bazează pe liniștea meditativă,
Rang gi mikpa la – obiectul său de concentrare,
So sor che – ce analizează,
Top kyi – prin puterea,
Shin jang kyi dewa kyepar chen kyi sin pay – impregnată de plăcerea extraordinară Shin Jang,
Sherab – înțelepciune.
Deci, Vipashiyana, este acea înțelepciune care este impregnată de plăcerea extraordinară a ușurinței practicii, prin puterea de analiză a obiectului său, totul bazat pe un fundament de liniște.
Aceasta este conștientizarea. Ce înseamnă ea? Spre deosebire de Shine, unde se vorbește despre concentrare pe un singur punct, conștientizarea se referă la înțelepciune.
Dacă am dobândit Shine, asta înseamnă că am realizat perfecțiunea meditației. De ce anume avem nevoie acum? De a șasea perfecțiune.
Mintea noastră acum este focalizată ca o rază laser pe care o îndreptăm spre a dobândi înțelepciunea. Decidem să înțelegem realitatea supremă, să înțelegem vacuitatea și să o percepem.
Înțelepciunea vacuității
De multe ori am vorbit despre faptul că pixul nu este un pix în sine. El este o bucată de plastic care nu are scrisul în sine. Eu am ideea de a scrie în minte, care vine din ajutorul dat altora. Când vorbim despre acest pix și despre acest plastic, vorbim despre vacuitatea lui. De fiecare dată când flutur pixul, voi gândiți „ea ne vorbește acum despre vacuitate”, despre faptul că lucrurile nu au natură proprie de sine.
Și de ce este atât de interesant să vorbim despre pix? Nu, nu este atât de interesant. Este mult mai interesant să vorbesc despre mine, eu care nu am natură proprie de sine. Nu sunt nici bună, nici rea, frumoasă sau urâtă, tânără sau bătrână, om sau câine, de la sine. Nu există nimic în mine care să fie în esență „Gabriela”. Dovadă, că dacă vine cineva aici care nu m-a întâlnit niciodată, nu va ști că sunt Gabriela. Și dacă vine o furnică, nici măcar nu va gândi „femeie”.
Ea nu are conceptul de „femeie”. Eu în sine, nu am nicio proprietate decât cea pe care o proiectez. O proiectez după cum îmi dictează karma mea, iar karma mea este dictată numai și numai de ceea ce am făcut în trecut.
Când vorbim despre pix, nu suntem impresionați chiar atât de mult, dar când țipă șeful la noi, sau prietenul ne părăsește nu mai este același lucru. Atunci vine greul. Ce facem atunci?
Cu cât înțelegem mai mult vacuitatea, cu atât vom putea să ne păstrăm mai mult răbdarea și bucuria de viață în fața oricărei situații. Pentru că situațiile sunt goale. Nu numai obiectele sunt goale, ci și situațiile sunt goale. Substantivele sunt goale, adjectivele sunt goale, verbele sunt și ele goale. Toate aceste lucruri sunt goale.
Deci, cum apare șeful în fața mea? Dacă apare ca fiind nedrept sau țipând sau mă umilește, vine de la mine. Nu există nimic în cuvintele lui care să mă umilească de la sine.
Dacă înțeleg că mă simt umilită este pentru că i-am umilit eu pe alții în trecut, și îmi păstrez cumpătul pentru o clipă și îmi amintesc de vacuitate, că lucrurile nu sunt umilitoare în sine, ce voi face? Nu voi mai semăna sămânța care să-mi aducă din nou o situație similară.
După ce am realizat Shine și avem o minte foarte concentrată, o vom direcționa spre pix sau spre agregatelor noastre, sau a corpului, sau a emoțiilor, astfel încât să începem să înțelegem vacuitatea la un nivel cu mult mai profund, și ne oferă șansa de a percepe direct vacuitatea.
Începem acum să ne gândim de unde vine pixul? Și aceasta este deja o mișcare a minții. Dacă înainte, în Shine, mintea stătea fixată, nemișcată, acum ea începe să se miște, începem să ne gândim puțin. Avem nevoie acum de și mai multă capacitate mentală.
Acesta este Hlak Tong. Perceperea vacuității este dincolo de gânduri.
Întrebare: De ce trebuie să facem toată această pregătire când practic tot ce ne dorim este să fim cu obiectul fără nicio mișcare?
Răspuns: Cum vei face asta?
Pot să gust din morcov și să-i simt gustul în gură direct, fără să mă gândesc prea mult la el, fără să-l analizez prea mult. Am gustul de morcov în gură. Ce voi face cu vacuitatea? Cum pot gusta vacuitatea dacă nu este un obiect al simțurilor? Nu o pot vedea cu ochiul, nu o aud, nu-i pot descrie culoarea, nici sunetul, nici senzația, nici gustul, nici mirosul; nu este nici măcar un obiect al gândirii.
Asta ne-a învățat Buddha și, dacă am acumulat și suficientă karmă, atunci putem ajunge la o experiență care nu ține de gândirea rațională. Dar pentru a ajunge aici, va trebui să ne folosim de gândirea rațională pentru a ajunge dincolo de ea.
Analiza care duce la conștientizare…
Cum facem analiza conform lui Khedrup Je.
Khedrup Je împreună cu Gyaltsab Je au fost discipolii lui Je Tsongkhapa. Khedrup Je este comentatorul pe care îl folosim în acest curs și a descris frumos cum să facem meditația care să ne ducă la Hlak Tong.
Este un tip de meditație care ne ajută să dezvoltăm înțelegerea vacuității.
Haideți să facem meditația pe pix. Ceea ce vrem să înțelegem este vacuitatea pixului. Ne uităm la pix, și vom face pașii următori:
- Primul pas este să privim obiectul așa cum îl vedem în mod normal. Fără să-l analizăm. Prima oară ne uităm la pix.
- A doua oară ne uităm la obiect și încercăm să-l vedem ca existând de la sine. Punem accentul pe aspectul său eronat. Ca și cum el ar exista în sine. „Este un pix, toată lumea știe că este pix, este un pix în sine”. Deci, subliniem acest aspect al lui.
- Următorul pas este să respingem această idee, vederea greșită a pixului. Am văzut că pixul nu aduce scrisul cu el. Scrisul vine de la mine. Așa că următorul pas, este să-i vedem existența dependentă.
Ceea ce dorim este să sărim direct pe calea care ne duce la perceperea vacuității, și anume să vedem că dacă eu nu pun eticheta de „pix” pe acest obiect, nu va exista niciodată un pix aici.
Nu va exista niciodată un pix fără un observator, care să-i pună eticheta de „pix”. Iar pentru a putea să-i pun eticheta de „pix”, a trebuit să semăn cauze karmice pentru a avea în minte conceptul de pix și conceptul de scris.
Aceasta este existența lui dependentă, și asupra acestui lucru va trebui să medităm mult timp. Să încercăm să vedem că el nu este un pix în sine fără ca noi să-i furnizăm calitatea de a scrie.
Acum vom face asta alternativ.
– Priviți pixul ca un obiect obișnuit, și spuneți „Aici este un pix”.
– Acum îl ascund, iar când îl scot vedeți-l ca un cilindru de plastic. Dezbrăcați-l de calitatea lui de a scrie.
Faceți asta alternativ, până veți vedea clar că nu aduce scrisul cu el. Este bine să mergeți așa înainte și înapoi.
- În al patrulea pas, când lipsa existenței de sine va deveni clară, încercați să rămâneți cu ea cât mai mult posibil. Vine momentul în care va fi foarte clar că nu există un pix în sine. Trebuie să rămâneți cu acest „nu”. Acest „nu” este vacuitatea pixului.
După ce am practicat suficient primii pași, va veni momentul când vom vedea că pixul nu există de la sine. Iar când spun asta mă refer la experiență și nu la gândire. Dacă ajungeți să aveți această experiență, încercați să rămâneți cu ea.
Cel care percepe direct vacuitatea în meditație, a făcut o mulțime de astfel de exerciții. A acumulat multe binefaceri și și-a servit Lama neîncetat. El încearcă să analizeze, de exemplu, corpul său, cele cinci agregate ale sale sau toate ființele vii. El vrea să ajute toate ființele. Și datorită puterii karmei sale minunate și a concentrării pe care a atins-o, încearcă să se concentreze pe a ajuta ființele și atunci va percepe vacuitatea.
Este foarte important să alegem un obiect sfânt pentru meditație
În urma lucrurilor pe care le-am spus, a medita mult pe respirație sau asupra corpului sau asupra unui obiect obișnuit – este o greșeală. Conform budismului tibetan, Maestrul Kamalshila din secolul al VIII-lea și înțelepții care au venit după el, spun că aceasta este o greșeală. O astfel de meditație, dacă asta este tot ce facem, poate aduce concentrare, poate aduce Shine, dar nu va aduce eliberarea de samsara și nu ne va duce la iluminare, deci este o pierdere de timp. Este o tragedie.
Geshe Michael spunea: „99% dintre oameni nu sunt deloc interesați de practicarea meditației, iar cei unu la sută care practică, aproape toți practică meditația aiurea care nu are puterea de a le aduce fericire durabilă!”
Pentru a ajunge la iluminare, avem nevoie de multe binefaceri care să ne aducă multă karmă bună. Dacă ne petrecem zilele, lunile și anii meditând astfel, nu vom acumula karma de care avem nevoie. Dar este posibil să realizăm acest lucru cu un obiect care este într-adevăr sfânt!
Care este atunci obiectul asupra căruia ar trebui să ne concentrăm? El se poate schimba, în diferite etape ale căii noastre, așa că cel mai bun obiect pentru noi este cel pe care ni-l dă Lama.
Calea lumească…
Când stăm în meditație cu o concentrare minunată asupra unui obiect nesemnificativ precum respirația, de exemplu, și dacă facem asta și mulți ani, în fiecare zi, timp de multe ore, este adevărat că nu acumulăm karmĂ negativă, pentru că nu vorbim cu nimeni, nu mințim, nu ucidem pe nimeni și chiar putem părăsi această lume, acest corp în timp ce facem această meditație, și atunci unde ne ducem?
Conform învățăturii budiste, acest tip de meditație, timp de multe ore și mulți ani, este exact ceea ce va produce cauzele karmice de a trece la Samten – lumea cu formă și fără formă.
Putem ajunge așa la Shine, fără îndoială. Dar pentru a ieși din samsara, nu este suficient să avem Shine. Trebuie să percepem direct vacuitatea înainte de a părăsi Samsara.
După ce am ajuns la Shine, putem continua să ne rafinăm mintea. Samten este numele diferitelor niveluri meditative. Există patru niveluri numite tărâmul cu formă și patru numite tărâmul fără formă.
Încetul cu încetul, atașamentul se diminuează. Iar într-o anume etapă nu va mai exista atașament față de formă.
Deja în stadiile anterioare, simțurile încetează să mai conteze. Mâncarea încetează să mai conteze. La un moment dat nu va mai exista niciun interes față de formă. Pentru cel care meditează, forma i se pare grosieră. El merge mai departe, și mintea lui devine din ce în ce mai rafinată…
Dacă mintea părăsește corpul în aceste stări meditative, omul se va naște în aceste lumi. În roata vieții, astfel de oameni sunt considerați zei. În cursul 8 se vorbește despre toate acestea mai în detaliu.
Nu recomandăm oamenilor să facă aceste meditații, pentru că dacă sunt practicate mult timp, ei se vor renaște în aceste lumi care sunt încă în samsara, petrecând mult timp acolo, în plăcere. Până la urmă această karma se va termina și vor cădea de acolo și nu au făcut nimic.
Această formă de practică a meditației la niveluri din ce în ce mai rafinate, dar fără perceperea directă a vacuității, se numește calea lumească. Ea nu aduce nimănui nicio binecuvântare. Nu se poate ajunge la iluminare; nu putem ajuta ființele. Plăcerea iluminării este infinit mai mare. Atunci de ce să ne pierdem timpul?
Unii oameni cred că aceasta este Nirvana. Ajunși la acest nivel, s-au detașat deja de plăcerile simțurilor. Sunt deja în mare plăcere. Ei cred că au ieșit deja din samsara și cred că sunt în Nirvana, ceea ce este o greșeală, pentru că ei nu sunt acolo. Deși nu mai au afecțiuni mentale și practic nu mai suferă, ei încă nu și-au eliminat tendințele și semințele afecțiunilor mentale potențiale. Cel ajuns acolo va fi forțat în cele din urmă să cadă din această stare; Toți cei care ajung în lumea zeilor vor cădea în cele din urmă.
Ce înseamnă a cădea? Karma bună a celui ajuns în lumea zeilor se consumă. El termină tot ce a fost bun și rămâne cu ce era rău, fapt care îl va determina să se renască în infern. Pentru că nu a avut „bomba atomică” care să distrugă toate afecțiunile mentale din rădăcină, adică perceperea vacuității.
…față de calea care ne scoate din Samsara
Dacă dorim să fim un Bodhisattva, să ne dezvoltăm compasiunea, nu vom merge într-un loc care să ne servească doar pe noi, mai ales că el nu ne servește cu adevărat.
Acesta este și motivul pentru care dorim să primim obiectul de la profesor. Profesorul ne va îndruma să ne dezvoltăm compasiunea, deoarece compasiunea ne va împiedica să cădem în acele lumi.
Cei care nu percep în mod direct vacuitatea, nu vor putea niciodată să-și elimine complet și definitiv afecțiunile mentale.
Până în momentul în care omul percepe direct vacuitatea, va continua să sufere, atât fizic, cât și psihic, pe când cel care a perceput direct vacuitatea, îi este garantată eliminarea suferinței în cel mai scurt timp.
Nivelul necesar pentru perceperea directă a vacuității
Cu Shinne, va trebui să ne ridicăm la primul nivel al tărâmului cu formă. În cadrul acestui nivel există și alte niveluri. Dar aici ne referim la un loc foarte specific.
Samten sunt – nivelurile din lumea cu formă și fără formă.
Dangpo este – primul nivel de Samten,
Nyedok este – etapă preliminară a acestuia, care se numește
Mi chok me adică „de neoprit”.
Nyer dok mi chok me, etapa preliminară numită „de neoprit”. Se numește așa pentru că se spune că la acest nivel extraordinar de concentrare se pot elimina obstacolele celor trei tărâmuri din samsara.
Trebuie ajuns aici cu Shine, pentru că este platforma pe care trebuie să fim pentru a percepe vacuitatea.
Profesorii noștri spun că dacă ajungem aici, vom trece imediat la vipashyana; Trebuie ajuns la acest nivel, „de neoprit” și de acolo să percepem direct vacuitatea.
Când ajungem la Nyer dok, ne pierdem atracția, și conștientizarea obiectelor fizice grosiere, cum ar fi mâncarea, sexul, muzica, și ne retragem de la orice conștientizare senzorială. Asta înseamnă că trupul nostru este încă în lumea dorințelor, dar mintea nu mai este. Mintea se află în tărâmul cu formă, care este în afara tărâmului dorințelor, la primul nivel al tărâmului cu formă. Și din acest loc se poate percepe direct vacuitatea.
Cinci obstacole în calea meditației
Există o serie de obstacole în calea meditației față de care fiecare meditator ar trebui să fie conștient. Trebuie să știm care sunt obstacolele și care sunt soluțiile lor. În cursul 3 am vorbit despre cele mai importante.
Vom reveni asupra lor din altă direcție. Vom da o listă puțin diferită, care se bazează pe Arya Nagarjuna.
Nagarjuna a trăit în secolul al IV-lea e.n. Unii spun că ar fi trăit 800 de ani, așa că nu putem spune că a trăit în secolul al IV-lea. Nimeni nu știe exact cât a trăit și când a trăit, dar dacă luăm secolul al patrulea, asta înseamnă 900 de ani după Buddha. El a fost un mare înțelept și considerat al doilea Buddha. Nagarjuna a scris multe texte despre vacuitate și multe alte lucruri. Una dintre scrierile sale celebre se numește „Scrisoare către un prieten”. Și acest prieten, era rege. Multe dintre învățăturile budiste ne-au fost transmise prin scrisorile scrise de tot felul de înțelepți către regii care i-au sprijinit.
În scrisoarea către acest prieten există un verset în care el descrie obstacolele în calea meditației, pe care trebuie să le depășim. Lista este puțin diferită de ceea pe care am dat-o în cursul 3.
Lista este în funcție de frecvența apariției lor.
Gu – neliniște, distragere a atenției. El vine din cuvântul gupa. Acesta este primul obstacol în meditație. Mintea noastră este neliniștită și aleargă peste tot.
Dang – și,
Gyu – a visa cu ochii deschiși, atracția de a ne gândi la activitățile zilei, sentimentalism.
Nu sem – rea voința, răutatea. Este mintea care caută să facă rău cuiva gândește rău la cineva, este supărată pe cineva, este ranchiunoasă, caută să se răzbune pe cineva. Acesta este Nu sem.
Mukpa – moleșeală a corpului și a minții, obscuritate sau lipsă de claritate.
Nyi – somnolența. Este un mare dușman al meditației.
Du la dun – a dori lucruri, a fi atras de obiectele simțurilor, cum ar fi mâncarea, muzica, sexul etc. Stăm cu gândul la înghețată, sau să mergem noaptea la distracție.
Te- tsom – îndoiala.
Este un mare dușman al practicii, un mare dușman al meditației: nu știm ce facem, ce este iluminarea, cine poate ajunge la ea, despre ce este vorba.
Aici se termină lista de obstacole.
În continuare, maestrul spune:
Te – acestea,
Drippa – obstacole,
Nga – cinci. Po este silaba finală a cuvântului Ngapo.
Te drippa ngapo înseamnă „Acestea sunt cele cinci obstacole”.
Deci, care sunt obstacolele?
-
-
- Neliniștea și a visa cu ochii deschiși.
- Nusem – rea voința, mintea răutăcioasă, supărată, ranchiunoasă.
- Mukpa dang nyi – moleșeala și somnolența,
- Atracția spre obiectele senzoriale,
- Îndoiala.
-
Cele cinci obstacole pe care le-am menționat în cursul 3 se referă mai mult la ceea ce se întâmplă când stăm și medităm, pe când aceste cinci obstacole se referă mai mult la ce se întâmplă pe parcursul zilei. Ele trebuie evitate pentru a putea medita mai târziu cu o bună concentrare pe perna de meditație. Trebuie să ne menținem mintea ageră, alertă pe tot parcursul zilei, tot timpul. Acest lucru ne va permite să intrăm în meditație profundă atunci când ne așezăm să medităm.
În plus, pentru a avea succes în viață este, este bine să ne uităm bine la aceste obstacole și să le depășim.
Deci asta este din scrisoarea lui Nagarjuna și cu asta vom lăsa la o parte versetul 4.
Grup Facebook