Category: Perfectiunea meditatiei

Capitolul despre meditație din
„Ghidul modului de viață a războinicului spiritual”
al Maestrului Shantideva

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
 traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3

 

 

Atașamentul tragic față de ceea ce este efemer

Versetul 5:

Tu, a cărui natură este efemeră
Te atașezi de lucruri care sunt și ele trecătoare!
Acest lucru te va împiedica pentru o mie de vieți viitoare
De a vedea ceea ce este cu adevărat frumos!

Cum se poate ca cineva ca mine care sunt trecătoare să se atașeze de lucruri care sunt și ele trecătoare? În rugăciunea „Sursa binefacerilor mele” se spune: „Corpul și viața mea sunt trecătoare precum bulele din spuma unui val.

 Binecuvântează-mă să percep că este o curată nebunie
Să fug după bunuri materiale care niciodată nu mă satisfac.
Precum trestia fragilă mă susțin,
Iar natura lor e înșelătoare, sursa tuturor suferințelor ele sunt.

 

Dacă înțeleg deja acest lucru, dacă înțeleg că oportunitatea pe care o am este scurtă și rară, cum de mă atașez atât de lucruri care sunt efemere?!

Maestrul ne spune: „Dacă continui să alergi după deșertăciunea acestei lumi, acest lucru te va împiedica pentru o mie de vieți viitoare de a vedea ceea ce este cu adevărat frumos! Alergi după ceea ce crezi că este frumos, dar nu ai dat încă de ceea ce este cu adevărat frumos”.

Versetul 8:

Datorită acestui gând nesăbuit
Această viață va trece fără niciun sens!
Ființele trecătoare, prietenii și rudele
Provoacă pierderea Dharmei eterne!

Versetul 9:

Dacă îmi petrec timpul cu copii de talia mea
Cu siguranță voi ajunge în tărâmurile inferioare.
Dacă prietenia mea cu ei îmi va aduce o astfel de soartă,
Atunci de ce aleg să stau cu ei?

„Ființele trecătoare, prietenii și rudele”, toți oamenii care ne distrag atenția tot timpul, sunt efemeri ca și noi; nici ei nu știu cum să iasă singuri din samsara. Ne petrecem tot timpul în samsara. Ei „provoacă pierderea Dharmei eterne”, care este mijlocul de a atinge Nirvana.

Din lectura cursului:

„Și dacă îmi petrec timpul cu copii de talia mea – adică dacă mă comport la fel ca ei – atunci voi ajunge cu siguranță în tărâmurile inferioare. Dacă faptul de a fi cu acești copii mă coboară la un nivel care este diferit de cel al ființelor realizate și diferit de starea mea actuală, în care am reușit să obțin un corp uman, atunci de ce aleg să stau cu ei? Dacă o fac, nu voi obține niciodată lucrurile pe care mi le doresc, ci mai degrabă voi vedea lucrurile pe care nu le doresc să continue să crească.

[Notă “copii” pe tot parcursul acestei secțiuni se referă la persoanele care nu au perceput încă direct vacuitatea și, prin urmare, nu sunt „ființe realizate” sau arya].

 

Nu există nicio șansă de a găsi fericirea în samsara

Maestrul continuă să dezvolte această idee. Versetul 22:

Nici măcar victorioși Buddha nu pot mulțumi
Toate ființele, atât de diferite în dorințele lor;
Ce să mai zic de cineva inferior ca mine –
Ar trebui să renunț la ce este lumesc.

Versetul 23:

Oamenii poartă pică pe cei cu bani,
Și îi disprețuiesc pe cei fără bani;
Dacă natura lor este aceea
Că este atât de greu să fi cu ei
Cum aș putea să-i fac vreodată fericiți?

Îmi petrec viața făcând pe placul oamenilor. Dar „oamenii poartă pică pe cei cu bani, și îi disprețuiesc pe cei fără bani”. Deci, cum să-i mulțumesc, cum să le fac pe plac? Maestrul spune „Nu-i poți mulțumi. Ar fi bine să ieși din Samsara și să-i ajuți”.

Concluzia este că samsara este imposibil de reparat. Samsara este stricată. Nu putem decât să ieșim din ea. Trebuie să acumulăm factorii și cauzele, colecția de merite și înțelepciune și să ieșim din samsara.

Din lectura cursului:

„Nici măcar victorioșii Buddha, care acționează în numele celor vii printr-o varietate infinită de fapte mărețe, nu pot mulțumi toate ființele, care sunt atât de diferite în ceea ce privește lucrurile pe care și le doresc. Ce să mai zic de cineva inferior ca mine, cineva care este incapabil să citească mințile acestor ființe, nu le-ar putea mulțumi nici pe acestea. Astfel, ar trebui să renunț la orice gând de a mă lega strâns de oameni lumești.”

„Oamenii au tendința de a-i critica și de a-i disprețui pe prietenii lor care nu au bani, spunând lucruri de genul „Probabil că nu a făcut fapte bune în trecut”. Și poartă pică pe cei care au bani, cum ar fi: „Probabil că i-a obținut printr-un mod de trai greșit”. Dacă însăși natura lor este aceea, că este atât de greu să fi cu ei, atunci cum aș putea să-i fac vreodată fericiți? Nu am putut niciodată, așa că nu vreau să fiu în preajma lor.”

 

Refugiul în singurătate

În versetul 25, maestrul se întoarce la păsări, animale,

Când locuiești în pădure, nici animalele,
Nici păsările, nici copacii,
Nu vor spune ceva neplăcut vreodată.
Fie să vină ziua în care să pot trăi împreună
Cu prieteni atât de plăcuți.

În capitolul opt, despre meditație, sunt multe versete pe care nu le-am adus aici, care exprimă dorul de singurătate, de îndepărtare de lucrurile care distrag mintea și împiedică progresul pe calea spirituală. El spune: „Hai să mergem în pădure unde sunt păsări, animale, copaci, care nu ne vor spune niciodată ceva neplăcut”.

Din lectura cursului:

„Iată primul punct, referitor la tovarășii pe care îi voi avea atunci când voi intra în izolare. Oamenii înțelepți, cei care posedă o mare învățătură, ar trebui să renunțe la ideea de a fi în preajma copiilor și să meargă să trăiască în pădure. Când trăiești în pădure, nici animalele, nici păsările, nici copacii nu vor spune ceva neplăcut vreodată, și cu acești noi prieteni va fi atât de ușor de trăit. Ca atare, ar trebui să te rogi, după cum urmează: „Fie să vină ziua în care să pot trăi împreună cu prieteni atât de plăcuți.

Versetul 26:

Fie să locuiesc într-o peșteră, sau într-un templu părăsit,
Sau în pădure, la poalele copacului.
Fie să vină ziua când nu mă mai uit înapoi,
Și focul atașamentelor s-a stins.

Versetul 27:

Fie să vină ziua în care să pot trăi pe un pământ
Larg și deschis, care să nu aparțină nimănui.
Fie să pot trăi liber și să fac tot ce-mi place,
Și să fiu complet liber de atașamente.

După ce ați studiat mult, ați meditat acasă, va veni timpul în care se vor crea condițiile și veți ieși la retreat. Sper că vom avea și noi un loc în România unde se vor putea face retrageri serioase. Va veni timpul și pentru asta.

Dar înainte de asta, oriunde vă aflați, acasă, la birou, în familie, faceți lucrurile fără atașament. Când faceți bine sau vă îngrijiți de cei din jurul vostru, faceți asta fără să vă atașați de ei. Atașamentul, în general, provine din percepția greșită a „eului”.

Versetul 34:

Fie să trăiesc adânc în pădure,
Din acest moment și până vine ceasul
Când cei din lume vor fi învăluiți în durere,
Iar patru bărbați puternici vor veni să mă ridice
Și să mă ducă departe de acel loc.

Din lectura cursului:

„Iată prima parte, despre motivul pentru care este corect ca oamenii înțelepți să se izoleze. Nașterea nu se termină niciodată cu nimic altceva decât cu moartea, și astfel va veni ceasul în care cei de lume, adică prietenii și rudele mele, vor fi învăluiți în durere, iar patru bărbați puternici vor veni să-mi ridice cadavrul și să mă ducă pe targă departe de „acel loc”, adică din casa mea. Fie să trăiesc în izolare toate zilele adânc în pădure, din acest moment și până vine ceasul.

Versetul 35:

Fără prieten sau cunoștință, fără ostilitate sau resentimente,
Corpul lui trăiește singur, izolat.
Va veni ziua în care te consideri deja mort,
Iar când moartea va sosi, nu va mai fi nicio durere.

Din lectura cursului:

„Cineva poate întreba: „Care sunt beneficiile pe care le obține cineva dacă merge să trăiască în pădure?” Dacă faci acest lucru, atunci ajungi într-un loc fără prieten sau cunoștință față de care să simți ostilitate sau resentimente. Și nu există nimeni care să-ți trezească suspiciuni că ți-ar putea face vreun rău..

Corpul tău trăiește singur, izolat; și va veni ziua în care, pentru că ți-ai abandonat deja toți prietenii și rudele, te consideri ca și cum ai fi deja mort. Și din moment ce ai încetat să te mai atașezi, atunci nu va mai fi nimeni care să simtă durere chiar și atunci când moartea va sosi.”

 

Bărbați și femei

Și acum vom vedea câteva versete despre bărbați și femei. Versetul 40 până la 44.

40.
La început ei trimit mijlocitori și mesageri
Pentru a negocia și a obține cât mai mult,
Și pentru acest lucru, nu se dau în lături
De la nicio faptă rea, chiar și dacă își pierd propria reputație.

„Mijlocitorii și mesagerii” sunt pețitorii care negociază înainte de nuntă. Aici, este vorba despre cultura asiatică.

Cu cât zestrea este mai mare, cu atât vor profita de cealaltă parte. Între timp, ei acumulează karmă negativă, pentru că se folosesc de orice mijloace de a obține cât mai mult, neezitând să se angajeze în acțiuni rele, chiar și cu prețul pierderii reputației.

41.
Pentru ea, el este gata să-și riște viața,
Irosindu-și chiar și averea,
Pentru a se bucura de experiența
Unui moment de mare plăcere.

Un tânăr care este interesat de o fată, face tot felul de prostii. Sare de pe stânci, merge cu motocicleta, și își riscă viața, doar pentru a-i face impresie. Și de ce face asta? Maestrul spune: Pentru a experimenta un moment de plăcere. Pentru a experimenta ceva care trece. Maestrul ne vorbește aici despre impermanența samsarei.

42.
Ea nu este altceva decât un morman de oase
Și lipsită de identitate:
Mai bine direcționează-ți patima
Spre a ajunge la Nirvana
Și la eliminarea oricărei dureri.

Maestrul spune: „Îți consumi toată energia, toată averea, tot ce ai putea folosi pentru a ajunge la Nirvana. Pentru ce? Uită-te la ea. Este doar un morman de oase îmbrăcat în piele, și într-o zi se va degrada. Și mai mult de atât, ea este lipsită de identitate. Acea iubită după care tânjești, nu este acolo, este ca pixul.

Din lectura cursului:

„Gândește-te totuși la acele obiecte, trupurile femeilor, pe care le ții în brațe pentru a te bucura de experiența unui moment de mare plăcere și față de care simți un asemenea atașament. Aceste corpuri, nu sunt altceva decât simple schelete. De ce renunți să călătorești spre Nirvana, alegând în schimb să tânjești și să crezi într-un lucru care este neajutorat, la mila altor condiții, un lucru care nu a posedat niciodată vreo natură de sine, în ciuda faptului că ești convins că așa este? Trebuie să renunți la aceste lucruri după care tânjești și depune multe eforturi în practicarea căii spre libertate.”

 

Cuplul spiritual

Întrebare: Dar femeia poate da naștere unui copil, oferindu-i șansa de a aspira spre iluminare.

Răspuns: Da, este adevărat și uneori chiar și așa este. De exemplu, se povestește despre mama Maestrului Asanga și a Maestrului Vasubandhu care era călugăriță, că ar fi auzit o voce interioară care i-a spus că, dacă va naște copii, aceștia vor deveni mari maeștri spirituali. Și așa s-a și întâmplat. Și aceasta este o excepție, pentru că majoritatea oamenilor sunt mânați de motive egoiste și samsarice.

Este important să ne amintim că în aceste versete scopul prințului Bodhisattva, Maestrul Shantideva nu este să ia în râs pe cei însurații sau iubirea dintre soți, ci mai degrabă de a ne îndrepta spre o cale spirituală care să ne scoată din suferință.

El spune:

„Mai bine direcționează-ți patima
Spre a ajunge la Nirvana
Și la eliminarea oricărei dureri.”

Cuvântul tibetan pentru Nirvana este Nya ngen le depa, ceea ce înseamnă „a trece dincolo de durere. Deci, când maestrul ne vorbește aici despre Nirvana, ne vorbește despre „eliminarea oricărei dureri”.

Pentru cel care se află pe calea Bodhisattva, Nirvana înseamnă iluminarea completă.

Simți patimă? Foarte bine. Mobilizeaz-o spre Nirvana. Mai ales dacă sunteți un cuplu în armonie. Sprijiniți-vă reciproc pentru a ajunge la Nirvana. Să ajungeți împreună la Nirvana. Atunci relația are sens. Altfel, vă veți însoți unul pe altul spre mormânt. A fi într-o relație în care partenerii se susțin unul pe celălalt pentru a ajunge la Nirvana, este o oportunitate extraordinară. Orice altceva este perisabil. „Ca pleava purtat de vânt”, sau „Ca bula din spuma unui val.”

43.
La început te străduiești să-i ridici (voalul),
Iar ea privește cu sfială în jos:
Apoi, indiferent dacă este văzută sau nu,
Fața îi va fi acoperită de giulgiu.

„Să-i ridici” se referă la a ridica voalul de pe fața miresei. Mirele trebuie să-și vadă mireasa doar în ziua nunții. El se străduiește să-și zărească mireasa.

Maestrul spune: „Te străduiești să zărești și să ridici voalul care acoperă fața miresei, dar va veni ziua în care ea va fi înfășurată, indiferent dacă este văzută sau nu – într-un giulgiu. ,,

Maestrul dorește să ne scoată din atașamentele noastre pătimașe, care nu ne permit să ajungem la Nirvana și să-i putem ajuta pe ceilalți să iasă din lumea suferinței. Așa că spune: „Toată viața și toată energia ta ți-o consumi pe lucruri deșarte.”

44.
De ce acum te întorci și fugi mâncând pământul
Când vine un vultur și îți dezvăluie exact același lucru,
Chipul frumos expus chiar acum privirii tale,
Obiect al afecțiunilor tale mentale?

Te-ai străduit atât de mult să ridici voalul ca să-ți zărești mireasa, și va veni ziua când ea va fi în locul de înmormântare, și un vultur îi ridică giulgiul de pe față. Atunci nu vei mai încerca să te mai uiți la ea, ci vei fugi de ea mâncând pământul

Cu toții suntem un morman de oase învelit în piele. Acest lucru este valabil pentru noi toți – bărbați și femei. Suntem trecători, suntem o bulă în spuma valului.

Suntem ca un ecou în vale. Suntem ca un miraj.

Așa este viața. Ea trece. Dar dacă o vom folosi pentru a ajunge la iluminare, ea va avea sens.

Și relația de cuplu va căpăta sens dacă ne sprijină în această direcție. Va avea mai multă aromă. Deci, haideți să ne mobilizăm această patimă și iubire pe care o avem, să luăm acea energie și să zburăm cu ea. Asta ne spune maestrul aici.

Din lectura cursului:

„ La început, când ea este încă nouă pentru tine, te străduiești cu mare dorință să ridici voalul care acoperă fața unei femei; și chiar dacă ar trebui să dezvălui acest chip, ea privește cu sfială în jos. Ar trebui să mergi însă mai înainte la cimitir, unde fețele sunt învelite în giulgiu, indiferent dacă cineva vrea să se uite sau nu. Gândește-te la chipul frumos expus chiar acum privirii tale, obiect al afecțiunilor tale mentale. Când ea va muri, vulturul din cimitir va veni și îți va dezvălui, va ridica pânza și îți va arăta foarte clar, același lucru. Atunci de ce te întorci și fugi mâncând pământul, când vedeți un astfel de chip în cimitir? Ar trebui să fi la fel de atașat de ea și după moarte, așa cum ai fost și înainte.

 

Schelete umblătoare

Versetul 69:

Oamenii fac efort să-și lustruiască arma
Pentru a-și face singuri rău.
Ignoranți de ei înșiși, purtând lupte în zadar –
Pământul este plin de nebunia lor.

70.
Inima ta se întristează când mergi într-un loc de înmormântare
Și nu vezi altceva decât stive de oase uscate la soare;
Atunci de ce îți face atâta plăcere
În orașul tău care este un cimitir de schelete în mișcare?

E doar o chestiune de timp. Sunt schelete în mișcare, și asta-i tot. Acum au karma de a se mișca, iar apoi se vor descompune.

Tânăr și bătrân

Versetul 72:

Dacă nu acumulează averea ca tineri,
De unde le va veni bunăstarea ca adulți?
Dacă își sacrifică viața pentru a-și colecta banii –
Cum vor obține la bătrânețe ceea ce își doresc?

Putem citi versetul ca un paradox. Dacă nu fac efort când sunt tânără, când încă mai am putere, atunci cum voi trăi când voi fi bătrână? Dar, dacă îmi dedic viața strângând bani când sunt tânără, atunci mi-am irosit viața și atunci cum voi ajunge la realizări spirituale? Deci, acesta este un mod de a vedea paradoxul.

Al doilea mod, puteți auzi tinerii vorbind și bătrânii răspunzând. Tinerii spun: „Nu am timp, trebuie să studiez, să lucrez, să-mi fac familie. Altfel ce se va întâmpla când voi îmbătrâni? Trebuie să fac toate aceste lucruri”. Iar bătrânul îi spune: „Dacă îți sacrifici viața când ești tânăr, cum vei obține la bătrânețe ceea ce îți dorești?”

Trăim într-o lume nebună. Lucrăm cincizeci de săptămâni pe an, pentru a primi două săptămâni concediu. Și ce face atunci? Se duce și  stă la plajă și… atât.

Așa trăim. Atunci cum se va schimba viața? Cine o va schimba? Guvernul?

Dacă v-ați direcționat pe o cale spirituală, trebuie să vă organizați altfel viața. Poate nu aveți nevoie de tot acest salariu pe care îl primiți în cincizeci de săptămâni? Poate veți  avea o cameră mai puțin sau două camere mai puțin, sau o mașină mai puțin? Sau o mașină mai veche? Sau poate fără mașină? Poate munciți mai puțin și vă dedicați mai mult timp pentru dezvoltarea spirituală. Poate nu este nevoie de cinci diplome? Poate una este suficientă.  Dacă nu o facem, maestrul ne-a spus în capitolul precedent: „Moartea se va năpusti repede asupra ta”.

O viață fără sens

Versetul 73:

Unii sărmani care trăiesc pentru lucruri
Epuizați după o zi întreagă de muncă,
Se întorc seara acasă și își aruncă trupurile istovite,
Pe paturile lor și dorm ca morții.

Versetul 74:

Alții sunt trimiși în misiune,
Și trec prin multe suferințe departe de casă;
Au o mare dorință de a îmbrățișa femei,
Dar ani la rând nu întâlnesc niciuna.

Versetul 75:

Există ignoranți care, în speranța de a-și aduce un bine,
Se vând pentru un anume scop;
Apoi, fără să obțină ceea ce au vrut,
Sunt târâți din loc în loc muncind pentru alții fără rost.

„Alții sunt trimiși în misiune, și trec prin multe suferințe departe de casă” unde caută femei și nu le întâlnesc, și sunt cei care merg și se vând pentru bani și apoi devin sclavii cuiva. Ei și-au pierdut toată libertatea și nu mai pot acționa pentru scopurile lor spirituale.

Versetul 76:

Unii își vând trupul, pierzându-și astfel libertatea
Devenind sclavi la cheremul altora.
Când vine momentul, soțiile lor își nasc copiii oriunde pot,
În locuri părăsite sau la poalele unui copac.

Pentru bani

Versetul 77:

Unii nebuni, înșelați de gânduri de dorință
Și sperând să trăiască mai departe, își spun
„Am nevoie de acestea pentru a mă întreține”;
Datorită lăcomiei lor de bani se înrobesc,
Și își riscă viața pe câmpul de luptă.

78.
În această lume a dorințelor, vedem pe unii
A căror trupuri sunt dezmembrate, sau trase în țeapă.
Alții sunt străpunși de sulițe,
Iar alții sunt arși de vii.

79.
Mai întâi te chinui să-i aduni, apoi – ca să nu se piardă:
Privește banii ca pe o sursă de probleme nesfârșită!
Cei distrași de lăcomia lor de bani, niciodată
Nu se vor elibera din suferința existenței condiționate!

Să ne uităm ce fac oamenii pentru bani. Mai întâi fug, lucrează nebunește pentru a-și crește afacerea, de a avea mai mulți clienți, a obține faimă, a obține reputație, de a strânge mai mult și mai mulți bani. Dar majoritatea nu reușesc asta. De ce? Pentru că se uită în locul greșit.

Dar să zicem că au reușit. Și-au pierdut toată tinerețea. Acum au deja bani. Infarctul este pe drum.

Dar să spunem că sunt încă sănătoși și mai au bani. Ce fac acum cu ei? Îi cheltuie. Le trebuie vacanțe de vară, o vilă mai mare, o piscină acoperită, o altă mașină. Infarctul vine automat.

Deci asta facem. Ori strângem bani, ori îi cheltuim. Așa că banii, sunt doar o sursă de probleme.

Nu este nimic în neregulă cu banii în sine. Banii în sine sunt ca pixul. Ei nu sunt nici buni, nici răi în sine. Ei nici măcar nu sunt bani în sine. Ei sunt un teanc de bilete de hârtie.

Deci întrebarea este ce facem cu banii. Daca cineva are bani este minunat. Poate sprijinii Dharma. Poate ajuta o mulțime de oameni să scape de suferință și acumuleze o karmă minunată. Dacă aveți talent de a face bani, faceți bani și folosiți-i bine.

Liniștea singurătății

Maestrul concluzionează. Versetul 85:

Epuizat de patimi și dorințe,
Găsește-ți plăcerea în singurătate:
Complet golit de afecțiunile mentale și conflicte ,
Găsește-ți liniștea în tăcerea pădurii.

86.
Cei norocoși își petrec zilele gândindu-se cum să-i ajute pe ceilalți,
În răcoarea luminii lunii și în parfumul de santal,
Locuind într-o cabană pe o stâncă întinsă și plată,
În liniștea tăcută a pădurii și în adierea vântului ușoară.

87.
Ei trăiesc unde le place, atâta timp cât își doresc,
În case părăsite, sau în peșteri, sau la poalele unui copac.
Independenți de lucruri, lipsiți de griji,
Eliberați de povara de a agonisi și de a proteja lucruri.

Putem citi versetul, gândindu-ne și la aspectul fizic și la cel mental, când mintea rămâne calmă, fără „povara de a agonisi și de a proteja lucruri.”

Versetul 89:

Gândește-te la aceste considerații și la altele asemenea,
Contemplă asupra beneficiilor singurătății.
Pune capăt gândurilor inutile,
Și meditează la dorința de iluminare.

Maestrul ne spune în încheiere: „Nu mai alerga după deșertăciunile vieții, dedică-ți întreaga viață Dharmei. Dezvoltă-ți abilitățile spirituale, ele sunt singurul lucru care te poate scoate din valea plângerii și pe care le poți lua cu tine când vine moartea. Nu putem lua cu noi niciun lucru după care fugim, doar cu excepția realizărilor spirituale.

Cu aceasta, am încheiat de fapt prima parte a capitolului despre meditație.

*******

Următoarea parte a capitolului despre meditație este „Compararea și schimbarea de sine cu ceilalți” despre care am vorbit în studiul Eu și celălalt.

În acest studiu, Maestrul Shantideva ne învață cum să ne comparăm și să ne punem în locul celuilalt. Mesajul maestrului în acest studiu este că dacă vrem să avem succes

– Trebuie să ne îngrijim în principal de bunăstarea și fericirea celorlalți și nu doar de a noastră;
– Trebuie să acționăm în principal pentru a elimina suferința celorlalți, în loc să ne concentrăm doar pe eliminarea propriei suferințe.
– Trebuie să-i servim în principal pe ceilalți.

Acestea sunt cheile paradisului pe care le căutăm.

Dar pentru a obține iluminarea trebuie mai întâi să ajungem la niveluri înalte de meditație. Și fără practica anterioară de a ne compara și pune în locul celorlalți, va fi dificil, dacă nu imposibil, să realizăm acest lucru.

– Practica de a ne pune în locul celuilalt, acumulează multe binefaceri pentru noi, ajutându-ne să acumulăm multă karma pozitivă de care este nevoie pentru succesul practicii meditative,
– De asemenea, ne ajută să ne eliberăm de atașamentul puternic față de noi înșine, și de controlul total pe care îl otrăvurile dorinței și aversiunii asupra minții noastre, factori care nu ne permit dezvoltarea concentrării meditative.
– Ne eliberează în mare măsură de atașamentul nostru față de corp, ale cărui cerințe cresc mereu, susținând astfel dezvoltarea Pratyahara, adică retragerea simțurilor și interiorizarea – și aceștia sunt, de asemenea, factori necesari pentru dezvoltarea liniștii meditative.

În concluzie practica comparării și a schimbării de sine cu ceilalți – este un factor major pe calea noastră spirituală în general, și în succesul practicii meditative în special.

 

Atașamentul nostru față de corp

Ce ne împiedică să acționăm pentru alții? Atașamentul nostru față de corp.

Studiul comparării și a schimbării de sine cu ceilalți, trezește în noi multă împotrivire, datorită atașamentului puternic față de noi înșine și a prețuirii de sine care rezultă din el.

În această parte a capitolului, Maestrul Shantideva întreabă: „Ce ne împiedică să practicăm această practică divină? De ce ne este atât de greu să o aplicăm în viața noastră?

Și răspunsul este foarte interesant: corpul nostru. Corpul nostru ne obligă să acționăm egoist.

Ne petrecem o mare parte a timpului satisfăcând nevoile organismului, protejându-l și servind acest sac de carne și oase. Și acest lucru este unul dintre principalele lucruri care ne împiedică să acționăm pentru alții. Corpul pretinde de la noi atât de multă atenție!

Muncim din greu să-l hrănim, să-l îmbrăcăm, să-l ducem la toaletă, să-i facem baie, să ne asigurăm că arată bine, să ne asigurăm că arată mai bine decât corpurile altora. Toate acestea conduc la prețuirea de sine și ne împiedică să ajungem la fericirea după care tânjim.

Nevoile se înmulțesc

Corpul nostru are o trăsătură neplăcută: cu cât avem mai multă grijă de el, cu atât devine mai exigent.

Versetele 174 și 175:

Cu cât îți cultivi corpul
Și ai mai multă grijă de el,
Cu atât mai mult va decade
Până nu va mai fi în stare
Să suporte durerea deloc.

Și după ce corpul a degenerat așa,
Chiar dacă vei strânge tot ceea ce este de dorit în lume,
Nu vei putea îndeplini multiplele lui nevoi.
Atunci cine va putea să-i satisfacă dorința?

Dacă este aer condiționat în casă, atunci avem nevoie ca aerul condiționat să fie uniform în toată casa; dacă avem mâncare suficientă atunci avem nevoie de mâncare rafinată, dacă avem îmbrăcăminte ea trebuie să fie la modă, iar moda se schimbă tot timpul. Cerințele corpului cresc, iar sensibilitatea lui va crește până când

Chiar dacă vei strânge tot ceea ce este mai bun în lume,
Nu vei putea îndeplini multiplele lui nevoi.

Acest lucru se observă mai ales la cei bogați, care sunt obișnuiți să obțină tot ce își doresc – dorințele lor se înmulțesc, și când ajung să aibă tot ceea ce au vrut, nu sunt mulțumiți. Aceasta este natura corpului nostru. Putem umple lumea cu haine frumoase, creme fine, maseuri minunați, nimic din toate acestea nu va fi suficient pentru ei.

Și astfel, în mod ironic și paradoxal, cu cât ne îngrijim mai mult de nevoile corpului, cu atât viața noastră devine mai neliniștită, mai nefericită.

Atâta timp cât avem pasiunea pentru obiectele simțurilor, este imposibil să fim satisfăcuți. Iar atunci când aceste dorințe nu pot fi satisfăcute, ele se intensifică și în felul acesta și afecțiunile noastre mentale se intensifică, iar gândurile de a face altora bine se diminuează.

 

Ignoranța stă la baza atașamentului față de corp

Desigur, la baza tuturor acestor lucruri se află ignoranța – înțelegerea greșită a ceea ce este corpul, înțelegerea greșită a ceea ce satisface de fapt nevoile corpului, ce anume ne aduce sănătatea și lucrurile bune în viață.

Versetul 176:

Pentru cei care doresc imposibilul,
Gândurile negative și frustrarea se vor înmulți;
Pe când cel care nu speră la nimic,
Împlinirea lui nu va cunoaște niciodată sfârșit.

Căutăm să ne satisfacem dorințele, chiar și cu prețul de a-i răni pe ceilalți, cum ar fi: să cerem în mod repetat chelnerului să alerge și să se ostenească pentru noi, până când suntem pe deplin mulțumiți, sau suntem dispuși să încălcăm legea și să furăm bani pentru a obține mașina de curse perfectă.

Modul de a obține lucruri bune în viață este de a avea grijă cât putem mai bine de ceilalți și să le obținem ceea ce cer. Dacă îl vom hărțui pe chelner ca să ne satisfacă pretențiile, în mod garantat nu vom obține ceea ce ne dorim în viitor. Dacă am înțelege de unde vin lucrurile, nu am hărțui niciodată pe cineva pentru a le obține.

Versetul 177:

Prin urmare, nu trebuie să li se dea nicio ocazie
Dorințelor corpului să sporească.
Cel eliberat de atașamentul față de lucrurile atrăgătoare –
A găsit cel mai frumos lucru pe care să-l posede dintre toate.

Dacă nu ne înfrânăm dorințele și poftele corpului, ele vor continua să se intensifice la nesfârșit și vor pune stăpânire pe întreaga noastră viață.

Cel care are puține nevoi și este ușor de mulțumit, nu se va lăsa prins în goana nebună după lucruri.

Cel mai minunat lucru pe care îl putem face, este să ne eliberăm de atașamentul față de lucrurile care ne atrag, pentru că asta ne va duce la eliberare! De aceea, corpul și mintea tuturor Buddha se află veșnic în plăcerea sublimă, pentru că tot ceea ce fac este să ajute alte ființe!

Un corp poluat, care își găsește sfârșitul în țărână.

Versetele 178, 179:

178.
Acest corp, în cele din urmă va deveni țărână,
El este inert și depinde de altul să se miște,
Această formă este un lucru murdar și nemilos;
De ce te agăți de el ca fiind tu însuți?

179.
Fie că trăiește sau moare,
Ce nevoie ai de o astfel de mașinărie?
Care este diferența dintre el și o bucată de piatră?
De ce nu-ți poți opri mândria pentru el?

Care este destinația corpului nostru? În țărână.

Corpul în sine este:

– Neputincios, depinde de noi să-l mișcăm,
– Este plin de lucruri murdare, și
– Ne face să ne fie frică de pericole.

Și dacă continuăm să fim atașați de el, ne va provoca multă suferință în viitor. Atunci ce rost are să ne atașăm atâta de el?

Din lectura cursului:

„Destinația finală a acestuia – pentru acest corp – este întotdeauna aceeași: țărâna. El este inert și depinde de altul, de minte, pentru a-l face să se miște. Această formă este un lucru murdar, un morman mare de lucruri murdare precum carnea și sângele, și totodată sursa a numeroase frici fără milă.

Atunci de ce te agăți de el ca fiind tu însuți? Dacă te ții de el așa, atunci va trebui să treci prin suferințele infernului. Și astfel, fie că trăiește sau moare, ce nevoie ai de o astfel de mașinărie, corpul? Nu are niciun rost. Și care este diferența dintre el și o bucată de piatră, care stă acolo nemișcată? Gândește-te cât de teribil este; cât de insuportabilă este dorința noastră de a avea un corp. Gândește-te cât de trist este; atunci de ce nu-ți poți opri mândria, pe care o simți pentru el, aroganța pe care o am pentru trup? Trebuie să acționez acum, pentru a șterge orice formă de mândrie din mine.”

Un corp impasibil, ca o bucată de lemn

Versetul 180:

Datorită afecțiunii tale pentru corp
Ai acumulat deja multă durere, fără nici un scop;
La ce folosesc ura și iubirea
Față de cel ce seamănă cu o bucată de lemn?

Acest trup mă face să fiu atras de cei care mă ajută și să resping pe cei care mă rănesc și chiar dacă muncesc din greu să-i satisfac nevoile, nu-mi mulțumește și nu este bun cu mine, stând acolo ca o bucată de lemn. Este complet indiferent față de tot ce fac pentru el, nu-i pasă dacă îl îngrijesc sau îl rănesc. Atunci la ce folosește acest lucru, de ce sunt atât de atașat de el? E greșit să mă comport așa.

Versetul 181:

Fie că ai grijă de corpul tău,
Fie vulturii se vor ospăta cu el,
Corpul nu simte nici dorință și nici ură;
Atunci de ce ești atașat atât de el?

Maestrul Shantideva spune: „Întreabă-ți corpul, este chiar interesat de orice faci pentru el? Corpul tău este cel care dorește statut și respect? El este cel care urăște pe cel care te supără?

Desigur că nu.

Corpul tău este un sac de carne și oase, impasibil la ceea ce ție ți se întâmplă, la cât de faimos ești, la câtă mâncare bagi în el.

Dacă îi iei mintea, el rămâne doar o bucată de carne. Fără minte, el nici măcar nu se poate ridica de pe scaun, va rămâne pe el ca bucata de lemn. Deci pentru cine faci asta? Cine îți cere să faci toate aceste lucruri? Doar dorința ta.

Corpul tău este controlat de minte. Mintea este cea care tânjește la toate acele lucruri – corpul  tău nu ți le-a cerut niciodată. Și această minte, plină de afecțiuni mentale, este pregătită pentru orice act egoist în serviciul corpului. Corpul nu este interesat absolut de loc de tot luxul si delicatesele pe care i le dai.

 

Un trup care ne minte

Corpul nostru este o sursă de multe probleme. Cere atenție constantă și ne înșală spunând: „Sunt separat de ceilalți”. Corpul nostru este o mare parte a minciunii care ne face să credem că suntem separați de ceilalți.

De ce îți petreci viața rănind oameni, hărțuindu-i, consumând resurse în detrimentul altora, și toate acestea doar pentru a avea grijă de propriul tău corp? De ce ai grijă doar de corpul tău? Care este diferența dintre el și ceilalți? Faptul că aveți corpuri separate?

Dacă te gândești o clipă, vei vedea că fiecare minciună pe care ai spus-o vreodată a fost pentru corpul tău, crezând că asta îți aduce fericire.

De ce mă numesc „eu”? În principal pentru că am un corp separat. Îmi doresc să aibă hainele cele mai frumoase, să fie chipeș, să aibă cea mai frumoasă casă, să aibă cel mai înalt statut în societatea – toate acestea le merită corpul meu!

Corpul ne minte. El ne apare ca și cum ar exista de la sine, dar de fapt nu este altceva decât o colecție aleatorie de atomi, care sunt cu toții impasibili, ca orice alt atom.

Limitele corpului sunt și ele o minciună și, în cele din urmă, corpul este cel care ne va trăda pe noi, corpul nostru.

Prin urmare, ar trebui satisfăcute nevoile de bază ale corpului și a-i ignora toate celelalte pretenții.

 

A sluji corpul nu funcționează

A sluji corpul nu funcționează. Uitați-vă în jurul vostru, la toți oamenii bogați care își consumă toată energia pentru a satisface nevoile trupului. Câți dintre ei sunt fericiți? Priviți cu atenție și veți vedea că mulți dintre ei nu reușesc să găsească iubirea după care tânjesc.

A fi egoist pur și simplu nu funcționează. A avea grijă doar de noi nu funcționează, nu ne dă ceea ce dorim. Dacă vrem ceva, trebuie să avem grijă de alții. Dacă vrem să fim cu adevărat fericiți, trebuie să ne punem în locul altora.

În timp ce ne îngrijim numai de noi, îmbătrânim, iar aceasta va duce la moarte și nu vom obține ceea ce ne dorim. De aceea, trebuie să avem grijă de ceilalți și atunci vom obține totul.

 

Eliberat din corp

Maestrul Shantideva spune: „Nu-ți pierde timpul slujindu-ți trupul. El nici măcar nu este interesat de asta. Mai mult de atât, nici nu vă mulțumește pentru toate eforturile pe care le depuneți pentru el. El este o bucată de carne care va ajunge în țărână. Nu are rost să-ți irosești viața pentru el.

Eliberează-te de linia de separare pe care corpul o trasează între tine și ceilalți. Aceasta este o linie falsă. Nu este ceva natural și nu trebuie să fie acolo. Percepția ta despre cine ești trebuie să fie mai mare decât corpul tău, doar atunci vei fi fericit.

Versetul 184:

Și astfel, eliberat de atașamentul de sine,
Îmi voi dărui trupul în folosul ființelor;
Chiar dacă este plin de defecte,
Îl voi folosi ca instrument de muncă.

Toate lucrurile la care am visat vor începe să ni se întâmple. Doar trebuie să încercăm.

Versetele de încheiere

Ultimele versete din acest capitol închid cercul și ne readuc la practica meditației.

Versetul 185:

Voi abandona mulțimea faptelor copilărești,
Și voi merge pe căile celor înțelepți:
Voi avea grijă să-mi cultiv reamintirea
Și să-mi alung somnolența și letargia.

„Somnolența și letargia” se referă la două dintre obstacolele în calea meditației menționate de Arya Nagarjuna în „Scrisoarea către un prieten”.

Versetul 187:

Și astfel, pentru a înlătura orice obstacol,
Îmi voi îndepărta mintea de la orice cale greșită;
Concentrat continuu pe obiectul perfect,
Voi rămâne în meditație echilibrată.

Care este scopul meditației? Este de a ajunge în locul în care putem înlătura orice obstacol din calea iluminării. Ce obstacole? Obstacolele sunt de două tipuri:

1. 1. Obstacolele afecțiunilor mentale, și
   2. Obstacolele în calea omniscienței.

Pentru aceasta, trebuie să ajungem la perceperea naturii realității, și o condiție pentru asta este dezvoltarea liniștii meditative.

Pentru a reuși în antrenamentul liniștii meditative, Maestrul Shantideva ne spune, să renunțăm la orice „cale greșită”, adică la de gândurile de dorință, de exemplu, așa cum am descris, care nu permit dezvoltarea unei practici corespunzătoare.

În continuare, trebuie să aplicăm toate corecțiile problemelor care apar în meditație, așa cum am învățat la cursul 3, și să ne dezvoltăm meditația echilibrată asupra unui obiect potrivit, un obiect sfânt, pe care îl primim de la Lama.

Gyaltsab Je mai spune:

Pentru a reuși în practica de meditație, trebuie să ne angajăm să studiem în detaliu calea deschisă de a obține liniștea meditativă, așa cum este descrisă în cartea Nivelurile Ascultătorilor, scrisă de Maestrul Asanga, precum și în cele trei cărți ale Maestrului Kamalashila numite Etapele Meditației (Bhāvanākrama).

O parte semnificativă din sfaturile conținute în aceste scrieri și multe altele, au fost incluse de Je Tsongkhapa într-un mod detaliat în cartea sa Marele tratat despre etapele căii spre iluminare. El este un studiu esențial pentru cei care plănuiesc în viitor să iasă la retreat.

 

Beneficiile dezvoltării liniștii meditative

Pentru a vă încuraja să practicați meditația, vom încheia acest capitol cu o listă a beneficiilor minunate pe care le va avea cel care a reușit să-și ducă meditația la perfecțiune.

Iată ce ne spune Je Tsongkhapa în celebra sa carte, Marele tratat despre etapele căii spre iluminare:

1. Cel care își dezvoltă liniștea meditativă, corpul lui este flexibil și relaxat; și simte o mare bucurie.

Acest rezultat poate fi realizat chiar în această viață!

2. Atunci când este atinsă plăcerea fizică și mentală a liniștii meditative, acest lucru îi permite practicantului să-și concentreze mintea asupra oricărui scop dorit. Cel care ajunge să-și controleze mintea și o poate direcționa spre orice obiect de binefacere – mintea lui nu mai opune nicio rezistență. Mintea devine stabilă ca un munte și poate fi menținută pe obiect fără nicio mișcare.
3. O persoană obișnuită nu are control asupra minții sale, poate fi foarte ușor distrasă de evenimentele externe. O persoană care a atins perfecțiunea meditației poate depăși această tendință și, prin urmare, poate depăși gândurile nepotrivite și nu se va angaja în acțiuni necorespunzătoare. Și acesta este, de asemenea, un rezultat care poate fi văzut încă în această viață.
4. Majoritatea dintre noi dorim să facem fapte bune, dar atunci când le facem, ne este foarte greu să rămânem consecvenți și să le ducem la bun sfârșit. Rezultatul este că ne pierdem moralul și părăsim sarcina înainte ca aceasta să fie finalizată. O persoană care a atins perfecțiunea meditației, fiecare act de bunătate pe care îl face este foarte puternic: motivația va fi puternică, execuția va fi puternică, precum și finalizarea actului și bucuria, vor fi puternice.
5. Cel care a atins liniștea meditativă poate citi automat gândurile altora, își poate aminti de viețile trecute și își dezvoltă abilități paranormale care îi sporesc capacitatea de a-i ajuta pe alții.
6.  Pe baza liniștii meditative, o persoană își poate dezvolta o vedere specială – vipashyana– și chiar să ajungă să perceapă direct vacuitatea, fapt care îi va deschide calea spre iluminare. Aceasta este cel mai înalt beneficiu al dezvoltării liniștii meditative.

Așadar, beneficiile practicii liniștii meditative sunt enorme, și tot ce rămâne este de a investi mult efort pentru a dezvolta meditația concentrării pe un singur punct și, cu ajutorul ei, să dobândim înțelepciunea.

Maestrul Shantideva ne învață despre înțelepciune în capitolul 9 al cărții sale, pe care îl vom studia în cursul 12.

Care este diferența dintre liniștea meditativă concentrată pe obiectul vacuității și experiența directă a vacuității?

În situația în care ne concentrăm pe obiectul vacuității, chiar dacă suntem în meditație echilibrată, există aspectul dualității: există subiectul – mintea practicianului – și obiectul – care este vacuitatea. În perceperea directă a vacuității, dualitatea dispare, iar obiectul și subiectul se contopesc unul în celălalt, ca „apa în apă”.

Pentru a ne permite să trecem „dincolo” și pentru a obține înțelepciunea sublimă, mai întâi trebuie să ne eliberăm atașamentul față de lucrurile care ne leagă de lumea simțurilor: toate lucrurile care ne definesc identitatea: Nume, naționalitate, sex, relații, diverse titluri, opinii și preferințe etc., etc. În principal, trebuie să ne concentrăm asupra lucrurilor care ne întăresc atașamentul față de noi înșine, deoarece acesta este lucrul pe care îl eliberăm în timpul percepției directe.

Capitolul despre meditație din
„Ghidul modului de viață a războinicului spiritual”
al Maestrului Shantideva

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2

 

Liniștea și conștientizarea

Vom vorbi puțin despre liniște/pace și conștientizarea, la care se referă maestrul în versetul 4.

Shi ne

Shi – calm, pace, liniște;
Ne – a sta.

Deci Shi-ne înseamnă a sta în liniște.

Cuvântul sanscrit este Shamata.

Shamata este o etapă înaltă de Samadhi. Oamenii au tradus Shine în engleză calm abiding. În română vom traduce liniște/pace.

Acesta nu este scopul lui Buddha. El nu a venit să ne învețe să obținem liniștea/pacea.

Dar cu toate aceste, avem nevoie să obținem liniștea pe cale. Dar ce înseamnă această liniște?

Liniștea aici are un sens specific. Ne referim la un nivel meditativ foarte înalt, unde există un echilibru desăvârșit între Chingwa și Gupa. Adică între moleșeală și agitație. Este o situație în care navigăm cu multă concentrare.

Când spun navigăm – mă refer la faptul că suntem perfect concentrați pe obiect, ca și cum am fi pe pilot automat. Suntem complet echilibrați. Nu mai trebuie să apăsăm pe pedalele mașinii. Suntem perfect concentrați, treji și clari. Putem sta în meditație mult timp, ore, fără să ne mișcăm.

Ne așezăm mintea pe obiect, și ea rămâne pe obiect. Ea nu se mai mișcă nici la dreapta nici la stânga. Nu o mai tulbură nimic.

Corpul stă nemișcat ore în șir, fără nicio problemă; îi spunem să stea patru ore și el va sta patru ore. Mai mult de atât, datorită concentrării extraordinare pe care am dobândit-o, corpul și mintea noastră devin pline de plăcere, de plăcerea meditativă.

Există tot felul de plăceri. Cu toate că această plăcere este incredibilă, ea nu este cea mai înaltă plăcere, nici pe departe; Există o plăcere cu mult mai mare decât aceasta. Plăcerea apare chiar înainte de Shine, dar în Shine este mult mai evidentă, deosebită. Ea se numește Shin Jang.

Shin Jang –  este plăcerea de a practica sau plăcerea de ușurința practicii. Lama Christie McNally a tradus acest cuvânta ca “fluiditate”, după descrierea dată de Pabongka Rinpoche.

Shin Jang este o combinație între plăcerea mentală și plăcerea fizică. Când o persoană ajunge la concentrarea meditativă Shamata, apare plăcerea fizică și mentală și de asemenea ușurința practicii.

Definiția liniștii/păcii meditative

Mikpa                                 – obiectul meditației,
Rang gi mikpa                 – obiectul asupra căruia se concentrează cel care meditează,
Tse chik tu                        – pe un singur punct,
Nyampar shak                – ședere echilibrată,
Top                                      – putere,
Nyampar shak top kyi – prin puterea șederii echilibrate (pe obiect)
Shinjang kyi dewa        – plăcerea Shin Jang,
Kyeparchen                     – extraordinar,
Sinpa                                  – impregnat, pătruns,
Ting ngen dzin               – concentrarea pe un singur punct.

Este o stare de concentrare impregnată de plăcerea extraordinară a ușurinței practicii, datorată șederii echilibrate în concentrarea pe un singur punct asupra obiectului de meditație.

Cei care doresc mai multe detalii despre cum să ajunge la Shine, să studieze cursul numărul 3. Sunt date multe detalii în literatura budistă care este plină de explicații.

Oamenii pot ajunge la Shine. Nu este ușor, dar este posibil. Putem întâlni astfel de oameni chiar și în afara budismului. Nu trebuie să practicăm budismul pentru asta. Doar trebuie să practicăm meditația.

Cum ajungem la Shine? Lama ne dă obiectul de meditație și ne dezvoltăm concentrarea maximă pe acest obiect. Apoi ajungem la ușurința practicii și la plăcerea fizică și la controlul incredibil asupra minții – care nu se mai mișcă nici la stânga și nici la dreapta. Acesta este Shine – este liniștea, pacea, calmul. Se poate realiza pe orice obiect, chiar și pe o minge de baseball, dacă decidem să ne concentrăm pe acel obiect. Dar pe de altă parte, este bine dacă am lucra pe un obiect care să ne ajute să progresăm spiritual, și care este sfânt. Ar fi păcat să irosim un an de practică în retreat cu un obiect care nu este sfânt.

Și frumusețea Tantrei este că este mult mai rapid în Tantra, mult mai ușor și mult mai plăcut.

 

Dobândirea liniștii meditative este esențială pentru desăvârșirea căii

Este imposibil să percepem direct vacuitatea fără Shi-ne și acesta este motivul pentru care trebuie să ajungem la această liniște/pace meditativă. Dar pacea în sine nu este un scop al budismului.

Scopul de a ajunge la Shine este să percepem direct vacuitatea, pentru că numai atunci vom obține arma puternică care ne va ajuta să ne eliminăm afecțiunile mentale și de a ieși din suferință  pentru a-i ajuta și pe ceilalți să iasă din suferință.

Pe de o parte, fără Shine nu avem nicio șansă de a  percepe vacuitatea, și pe de alta, Shi-ne nu ne poate scoate din samsara. El este o realizare spirituală foarte importantă și greu de realizat; dar nu ne elimină suferința.

Chiar dacă am realizat Shine, ne învârtim în continuare prin samsara, dar cu o minte foarte concentrată.

Oamenii care ajung rapid la concentrare, se datorează faptului că au practicat meditația în multe vieți anterioare.

 

Conștientizarea

În continuare vom da definiția conștientizării.

În limba tibetană:

Hlak Tong

 În română vom spune conștientizare, dar interpretarea literală a cuvintelor este vedere specială.

În sanscrită se spune Vipashiyana.

Rang gi ten shine la tenne                                  – se bazează pe liniștea meditativă,
Rang gi mikpa la                                                     – obiectul său de concentrare,
So sor che                                                                   – ce analizează,
Top kyi                                                                        – prin puterea,
Shin jang kyi dewa kyepar chen kyi sin pay – impregnată de plăcerea extraordinară Shin Jang,
Sherab                                                                         – înțelepciune.

Deci, Vipashiyana, este acea înțelepciune care este impregnată de plăcerea extraordinară a ușurinței practicii, prin puterea de analiză a obiectului său, totul bazat pe un fundament de liniște.

Aceasta este conștientizarea. Ce înseamnă ea? Spre deosebire de Shine, unde se vorbește despre concentrare pe un singur punct, conștientizarea se referă la înțelepciune.

Dacă am dobândit Shine, asta înseamnă că am realizat perfecțiunea meditației. De ce anume avem nevoie acum? De a șasea perfecțiune.

Mintea noastră acum este focalizată ca o rază laser pe care o îndreptăm spre a dobândi înțelepciunea. Decidem să înțelegem realitatea supremă, să înțelegem vacuitatea și să o percepem.

 

Înțelepciunea vacuității

De multe ori am vorbit despre faptul că pixul nu este un pix în sine. El este o bucată de plastic care nu are scrisul în sine. Eu am ideea de a scrie în minte, care vine din ajutorul dat altora. Când vorbim despre acest pix și despre acest plastic, vorbim despre vacuitatea lui. De fiecare dată când flutur pixul, voi gândiți „ea ne vorbește acum despre vacuitate”, despre faptul că lucrurile nu au natură proprie de sine.

Și de ce este atât de interesant să vorbim despre pix? Nu, nu este atât de interesant. Este mult mai interesant să vorbesc despre mine, eu care nu am natură proprie de sine. Nu sunt nici bună, nici rea, frumoasă sau urâtă, tânără sau bătrână, om sau câine, de la sine. Nu există nimic în mine care să fie în esență „Gabriela”. Dovadă, că dacă vine cineva aici care nu m-a întâlnit niciodată, nu va ști că sunt Gabriela. Și dacă vine o furnică, nici măcar nu va gândi „femeie”.

Ea nu are conceptul de „femeie”. Eu în sine, nu am nicio proprietate decât cea pe care o proiectez. O proiectez după cum îmi dictează karma mea, iar karma mea este dictată numai și numai de ceea ce am făcut în trecut.

Când vorbim despre pix, nu suntem impresionați chiar atât de mult, dar când țipă șeful la noi, sau prietenul ne părăsește nu mai este același lucru. Atunci vine greul. Ce facem atunci?

Cu cât înțelegem mai mult vacuitatea, cu atât vom putea să ne păstrăm mai mult răbdarea și bucuria de viață în fața oricărei situații. Pentru că situațiile sunt goale. Nu numai obiectele sunt goale, ci și situațiile sunt goale. Substantivele sunt goale, adjectivele sunt goale, verbele sunt și ele goale. Toate aceste lucruri sunt goale.

Deci, cum apare șeful în fața mea? Dacă apare ca fiind nedrept sau țipând sau mă umilește, vine de la mine. Nu există nimic în cuvintele lui care să mă  umilească de la sine.

Dacă înțeleg că mă simt umilită este pentru că i-am umilit eu pe alții în trecut, și îmi păstrez cumpătul pentru o clipă și îmi amintesc de vacuitate, că lucrurile nu sunt umilitoare în sine, ce voi face? Nu voi mai semăna sămânța care să-mi aducă din nou o situație similară.

După ce am realizat Shine și avem o minte foarte concentrată, o vom direcționa spre pix sau spre agregatelor noastre, sau a corpului, sau a emoțiilor, astfel încât să începem să înțelegem vacuitatea la un nivel cu mult mai profund, și ne oferă șansa de a percepe direct vacuitatea.

Începem acum să ne gândim de unde vine pixul? Și aceasta este deja o mișcare a minții. Dacă înainte, în Shine, mintea stătea fixată, nemișcată, acum ea începe să se miște, începem să ne gândim puțin. Avem nevoie acum de și mai multă capacitate mentală.

Acesta este Hlak Tong. Perceperea vacuității este dincolo de gânduri.

Întrebare: De ce trebuie să facem toată această pregătire când practic tot ce ne dorim este să fim cu obiectul fără nicio mișcare?

Răspuns: Cum vei face asta?

Pot să gust din morcov și să-i simt gustul în gură direct, fără să mă gândesc prea mult la el, fără să-l analizez prea mult. Am gustul de morcov în gură. Ce voi face cu vacuitatea? Cum pot gusta vacuitatea dacă nu este un obiect al simțurilor? Nu o pot vedea cu ochiul, nu o aud, nu-i pot descrie culoarea, nici sunetul, nici senzația, nici gustul, nici mirosul; nu este nici măcar un obiect al gândirii.

Asta ne-a învățat Buddha și, dacă am acumulat și suficientă karmă, atunci putem ajunge la o experiență care nu ține de gândirea rațională. Dar pentru a ajunge aici, va trebui să ne folosim de gândirea rațională pentru a ajunge dincolo de ea.

 

Analiza care duce la conștientizare…

Cum facem analiza conform lui Khedrup Je.

Khedrup Je împreună cu Gyaltsab Je au fost discipolii lui Je Tsongkhapa. Khedrup Je este comentatorul pe care îl folosim în acest curs și a descris frumos cum să facem meditația care să ne ducă la Hlak Tong.

Este un tip de meditație care ne ajută să dezvoltăm înțelegerea vacuității.

Haideți să facem meditația pe pix. Ceea ce vrem să înțelegem este vacuitatea pixului. Ne uităm la pix, și vom face pașii următori:

1. Primul pas este să privim obiectul așa cum îl vedem în mod normal. Fără să-l analizăm. Prima oară ne uităm la pix.
2. A doua oară ne uităm la obiect și încercăm să-l vedem ca existând de la sine. Punem accentul pe aspectul său eronat. Ca și cum el ar exista în sine. „Este un pix, toată lumea știe că este pix, este un pix în sine”. Deci, subliniem acest aspect al lui.
3. Următorul pas este să respingem această idee, vederea greșită a pixului. Am văzut că pixul nu aduce scrisul cu el. Scrisul vine de la mine. Așa că următorul pas, este să-i vedem existența dependentă.

Ceea ce dorim este să sărim direct pe calea care ne duce la perceperea vacuității, și anume să vedem că dacă eu nu pun eticheta de „pix” pe acest obiect, nu va exista niciodată un pix aici.

Nu va exista niciodată un pix fără un observator, care să-i pună eticheta de „pix”. Iar pentru a putea să-i pun eticheta de „pix”, a trebuit să semăn cauze karmice pentru a avea în minte conceptul de pix și conceptul de scris.

Aceasta este existența lui dependentă, și asupra acestui lucru va trebui să medităm mult timp. Să încercăm să vedem că el nu este un pix în sine fără ca noi să-i furnizăm calitatea de a scrie.

Acum vom face asta alternativ.

– Priviți pixul ca un obiect obișnuit, și spuneți „Aici este un pix”.

– Acum îl ascund, iar când îl scot vedeți-l ca un cilindru de plastic. Dezbrăcați-l de calitatea lui de a scrie.

Faceți asta alternativ, până veți vedea clar că nu aduce scrisul cu el. Este bine să mergeți așa înainte și înapoi.

4. În al patrulea pas, când lipsa existenței de sine va deveni clară, încercați să rămâneți cu ea cât mai mult posibil. Vine momentul în care va fi foarte clar că nu există un pix în sine. Trebuie să rămâneți cu acest „nu”. Acest „nu” este vacuitatea pixului.

După ce am practicat suficient primii pași, va veni momentul când vom vedea că pixul nu există de la sine. Iar când spun asta mă refer la experiență și nu la gândire. Dacă ajungeți să aveți această experiență, încercați să rămâneți cu ea.

Cel care percepe direct vacuitatea în meditație, a făcut o mulțime de astfel de exerciții. A acumulat multe binefaceri și și-a servit Lama neîncetat. El încearcă să analizeze, de exemplu, corpul său, cele cinci agregate ale sale sau toate ființele vii. El vrea să ajute toate ființele. Și datorită puterii karmei sale minunate și a concentrării pe care a atins-o, încearcă să se concentreze pe a ajuta ființele și atunci va percepe vacuitatea.

Este foarte important să alegem un obiect sfânt pentru meditație

În urma lucrurilor pe care le-am spus, a medita mult pe respirație sau asupra corpului sau asupra unui obiect obișnuit – este o greșeală. Conform budismului tibetan, Maestrul Kamalshila din secolul al VIII-lea și înțelepții care au venit după el, spun că aceasta este o greșeală. O astfel de meditație, dacă asta este tot ce facem, poate aduce concentrare, poate aduce Shine, dar nu va aduce eliberarea de samsara și nu ne va duce la iluminare, deci este o pierdere de timp. Este o tragedie.

Geshe Michael spunea: „99% dintre oameni nu sunt deloc interesați de practicarea meditației, iar cei unu la sută care practică, aproape toți practică meditația aiurea care nu are puterea de a le aduce fericire durabilă!”

Pentru a ajunge la iluminare, avem nevoie de multe binefaceri care să ne aducă multă karmă bună. Dacă ne petrecem zilele, lunile și anii meditând astfel, nu vom acumula karma de care avem nevoie. Dar este posibil să realizăm acest lucru cu un obiect care este într-adevăr sfânt!

Care este atunci obiectul asupra căruia ar trebui să ne concentrăm? El se poate schimba, în diferite etape ale căii noastre, așa că cel mai bun obiect pentru noi este cel pe care ni-l dă Lama.

 

Calea lumească…

Când stăm în meditație cu o concentrare minunată asupra unui obiect nesemnificativ precum respirația, de exemplu, și dacă facem asta și mulți ani, în fiecare zi, timp de multe ore, este adevărat că nu acumulăm karmĂ negativă, pentru că nu vorbim cu nimeni, nu mințim, nu ucidem pe nimeni și chiar putem  părăsi această lume, acest corp în timp ce facem această meditație, și atunci unde ne ducem?

Conform învățăturii budiste, acest tip de meditație, timp de multe ore și mulți ani, este exact ceea ce va produce cauzele karmice de a trece la Samten – lumea cu formă și fără formă.

Putem ajunge așa la Shine, fără îndoială. Dar pentru a ieși din samsara, nu este suficient să avem Shine. Trebuie să percepem direct vacuitatea înainte de a părăsi Samsara.

După ce am ajuns la Shine, putem continua să ne rafinăm mintea. Samten este numele diferitelor niveluri meditative. Există patru niveluri numite tărâmul cu formă și patru numite tărâmul fără formă.

Încetul cu încetul, atașamentul se diminuează. Iar într-o anume etapă nu va mai exista atașament față de formă.

Deja în stadiile anterioare, simțurile încetează să mai conteze. Mâncarea încetează să mai conteze. La un moment dat nu va mai exista niciun interes față de formă. Pentru cel care meditează, forma i se pare grosieră. El merge mai departe, și mintea lui devine din ce în ce mai rafinată…

Dacă mintea părăsește corpul în aceste stări meditative, omul se va naște în aceste lumi. În roata vieții, astfel de oameni sunt considerați zei. În cursul 8 se vorbește despre toate acestea mai în detaliu.

Nu recomandăm oamenilor să facă aceste meditații, pentru că dacă sunt practicate mult timp, ei se vor renaște în aceste lumi care sunt încă în samsara, petrecând mult timp acolo, în plăcere. Până la urmă această karma se va termina și vor cădea de acolo și nu au făcut nimic.

Această formă de practică a meditației la niveluri din ce în ce mai rafinate, dar fără perceperea directă a vacuității, se numește calea lumească. Ea nu aduce nimănui nicio binecuvântare. Nu se poate ajunge la iluminare; nu putem ajuta ființele. Plăcerea iluminării este infinit mai mare. Atunci de ce să ne pierdem timpul?

Unii oameni cred că aceasta este Nirvana. Ajunși la acest nivel, s-au detașat deja de plăcerile simțurilor. Sunt deja în mare plăcere. Ei cred că au ieșit deja din samsara și cred că sunt în Nirvana, ceea ce este o greșeală, pentru că ei nu sunt acolo. Deși nu mai au afecțiuni mentale și practic nu mai suferă, ei încă nu și-au eliminat tendințele și semințele afecțiunilor mentale potențiale. Cel ajuns acolo va fi forțat în cele din urmă să cadă din această stare; Toți cei care ajung în lumea zeilor vor cădea în cele din urmă.

Ce înseamnă a cădea? Karma bună a celui ajuns în lumea zeilor se consumă. El termină tot ce a fost bun și rămâne cu ce era rău, fapt care îl va determina să se renască în infern. Pentru că nu a avut „bomba atomică” care să distrugă toate afecțiunile mentale din rădăcină, adică perceperea vacuității.

…față de calea care ne scoate din Samsara

Dacă dorim să fim un Bodhisattva, să ne dezvoltăm compasiunea, nu vom merge într-un loc care să ne servească doar pe noi, mai ales că el nu ne servește cu adevărat.

Acesta este și motivul pentru care dorim să primim obiectul de la profesor. Profesorul ne va îndruma să ne dezvoltăm compasiunea, deoarece compasiunea ne va împiedica să cădem în acele lumi.

Cei care nu percep în mod direct vacuitatea, nu vor putea niciodată să-și elimine complet și definitiv afecțiunile mentale.

Până în momentul în care omul percepe direct vacuitatea, va continua să sufere, atât fizic, cât și psihic, pe când cel care a perceput direct vacuitatea, îi este garantată eliminarea suferinței în cel mai scurt timp.

 

Nivelul necesar pentru perceperea directă a vacuității

Cu Shinne, va trebui să ne ridicăm la primul nivel al tărâmului cu formă. În cadrul acestui nivel există și alte niveluri. Dar aici ne referim la un loc foarte specific.

Samten sunt  – nivelurile din lumea cu formă și fără formă.
Dangpo este  – primul nivel de Samten,
Nyedok este   –  etapă preliminară a acestuia, care se numește
Mi chok me adică „de neoprit”.

Nyer dok mi chok me, etapa preliminară numită „de neoprit”. Se numește așa pentru că se spune că la acest nivel extraordinar de concentrare se pot elimina obstacolele celor trei tărâmuri din samsara.

Trebuie ajuns aici cu Shine, pentru că este platforma pe care trebuie să fim pentru a percepe vacuitatea.

Profesorii noștri spun că dacă ajungem aici, vom trece imediat la vipashyana; Trebuie ajuns la acest nivel, „de neoprit” și de acolo să percepem direct vacuitatea.

Când ajungem la Nyer dok, ne pierdem atracția, și conștientizarea obiectelor fizice grosiere, cum ar fi mâncarea, sexul, muzica, și ne retragem de la orice conștientizare senzorială. Asta înseamnă că trupul nostru este încă în lumea dorințelor, dar mintea nu mai este. Mintea se află în tărâmul cu formă, care este în afara tărâmului dorințelor, la primul nivel al tărâmului cu formă. Și din acest loc se poate percepe direct vacuitatea.

 

Cinci obstacole în calea meditației

Există o serie de obstacole în calea meditației față de care fiecare meditator ar trebui să fie conștient. Trebuie să știm care sunt obstacolele și care sunt soluțiile lor. În cursul 3 am vorbit despre cele mai importante.

Vom reveni asupra lor din altă direcție. Vom da o listă puțin diferită, care se bazează pe Arya Nagarjuna.

Nagarjuna a trăit în secolul al IV-lea e.n. Unii spun că ar fi trăit 800 de ani, așa că nu putem spune că a trăit în secolul al IV-lea. Nimeni nu știe exact cât a trăit și când a trăit, dar dacă luăm secolul al patrulea, asta înseamnă 900 de ani după Buddha. El a fost un mare înțelept și considerat al doilea Buddha. Nagarjuna a scris multe texte despre vacuitate și multe alte lucruri. Una dintre scrierile sale celebre se numește „Scrisoare către un prieten”. Și acest prieten, era rege. Multe dintre învățăturile budiste ne-au fost transmise prin scrisorile scrise de tot felul de înțelepți către regii care i-au sprijinit.

În scrisoarea către acest prieten există un verset în care el descrie obstacolele în calea meditației, pe care trebuie să le depășim. Lista este puțin diferită de ceea pe care am dat-o în cursul 3.

Lista este în funcție de frecvența apariției lor.

Gu          – neliniște, distragere a atenției. El vine din cuvântul gupa. Acesta este primul obstacol în meditație. Mintea noastră este neliniștită și aleargă peste tot.
Dang         – și,
Gyu      – a visa cu ochii deschiși, atracția de a ne gândi la activitățile zilei, sentimentalism.
Nu sem      – rea voința, răutatea. Este mintea care caută să facă rău cuiva gândește rău la cineva, este supărată pe cineva, este ranchiunoasă, caută să se răzbune pe cineva.  Acesta este Nu sem.
Mukpa        – moleșeală a corpului și a minții, obscuritate sau lipsă de claritate.
Nyi               – somnolența. Este un mare dușman al meditației.
Du la dun – a dori lucruri, a fi atras de obiectele simțurilor, cum ar fi mâncarea, muzica, sexul etc. Stăm cu gândul la înghețată, sau să mergem noaptea la distracție.
Te- tsom    – îndoiala.

Este un mare dușman al practicii, un mare dușman al meditației: nu știm ce facem, ce este iluminarea, cine poate ajunge la ea, despre ce este vorba.

Aici se termină lista de obstacole.

În continuare, maestrul spune:

Te          – acestea,
Drippa – obstacole,
Nga       – cinci. Po este silaba finală a cuvântului Ngapo.

Te drippa ngapo înseamnă „Acestea sunt cele cinci obstacole”.

Deci, care sunt obstacolele?

1. 1. 1. Neliniștea și a visa cu ochii deschiși.
      2. Nusem – rea voința, mintea răutăcioasă, supărată, ranchiunoasă.
      3. Mukpa dang nyi – moleșeala și somnolența,
      4. Atracția spre obiectele senzoriale,
      5. Îndoiala.

Cele cinci obstacole pe care le-am menționat în cursul 3 se referă mai mult la ceea ce se întâmplă când stăm și medităm, pe când aceste cinci obstacole se referă mai mult la ce se întâmplă pe parcursul zilei. Ele trebuie evitate pentru a putea medita mai târziu cu o bună concentrare pe perna de meditație. Trebuie să ne menținem mintea ageră, alertă pe tot parcursul zilei, tot timpul. Acest lucru ne va permite să intrăm în meditație profundă atunci când ne așezăm să medităm.

În plus, pentru a avea succes în viață este, este bine să ne uităm bine la aceste obstacole și să le depășim.

Deci asta este din scrisoarea lui Nagarjuna și cu asta vom lăsa la o parte versetul 4.

Capitolul despre meditație din
„Ghidul modului de viață a războinicului spiritual” 
al Maestrului Shantideva

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 1

O scurtă recapitulare

 Cele șase perfecțiuni, cele două colecții și cele patru corpuri

În rugăciunea „Refugiul și dorința” când spunem „Prin puterea faptelor bune pe care le fac să ajung la iluminarea completă pentru binele fiecărei ființe vii”, ne referim la faptele pe care le facem în cadrul dezvoltării celor șase perfecțiuni. Și dacă suntem pe calea războinicului spiritual, pe calea bodhisattva, aceasta este cariera noastră. Și avem multe de făcut în acest sens.

Am vorbit despre răbdare și bucuria efortului. Și am spus că bucuria efortului este distributivă, merge atât spre perfecțiunile anterioare ei, cât și spre cele care vin după ea.

Care este definiția efortului?

Definiția pe care ne-o dă Maestrul Shantideva, este bucuria de a face bine. Este bucuria de a practica perfecțiunile, care duc la cele două colecții:

1. 1. 1. Colecția de merite, și
      2. Colecția de înțelepciune.

Primele patru perfecțiuni produc corpul fizic al lui Buddha, iar ultimele două produc corpul înțelepciunii lui Buddha.

Legătura dintre perfecțiuni, colecții și corpurile lui Buddha a fost discutată în cursurile anterioare. Vedeți, de exemplu, cursul 6, lecția 5.

Corpul fizic a lui Buddha, forma sublimă a îngerului tantric strălucitor, vine din colecția de merite. Dharmakaya, corpul de înțelepciune al lui Buddha, omnisciența vine din colecția de înțelepciune.

Pentru a deveni Buddha trebuie să desăvârșim aceste două colecții, și

Pentru a desăvârși aceste colecții, trebuie să desăvârșim perfecțiunile, și

Pentru a le putea aduce la desăvârșire, trebuie să depunem mult efort și să asta facem cu bucurie. Și nu numai cu bucurie, ci să ne implicăm cu totul, din toată inima, fără a mai lăsa loc și pentru altceva.

 

Bucuria efortului

Întrebare: Există vreo legătură între bucuria efortului și vitalitatea care ia naștere în corp?

Răspuns: Maestrul Shantideva ne spune chiar de la început ce acționează împotriva bucuriei efortului: lenea – Le lo. Și a enumerat câteva.

1. 1. 1. Amânarea,
      2. A fi atras de a face rău – ja ngen la shenpa, și
      3. Descurajarea sau lipsa de încredere – gyi luk.

Gyi luk este descurajarea sau lipsa de încredere care spune: „Eu nu sunt în stare să realizez aceste obiective înalte”. Acest Gyi luk ne consumă vitalitatea corpului. El ne bagă în starea numită în tibetană:

ne ngan len

Ne ngan len este aceea stare în care vitalitatea noastră, energia vieții noastre se epuizează, obosim, și bucuria noastră scade.

Și asta în fiecare domeniu,

– Concentrarea noastră scade,
– Nu ne mai place chiar așa să dansăm,
– Ne bucurăm mai puțin de muzică,
– Ne bucurăm mai puțin de sex,

Facem lucrurile din ce în ce mai puțin, până când ne oprim. Acesta este Ne ngan len , iar Gyi luk este responsabil de el. Gyi luk provine din faptul că nu înțelegem amploarea oportunității.

Și invers –  Bucuria efortului este antidotul pentru Gyi luk – ne mobilizăm prin înțelegerea oportunității, prin iubirea pentru umanitate și prin munca pe care o facem.

Cu cât practicăm mai mult bucuria efortului, activăm în același timp și antidotul împotriva acelorași forțe care ne îmbătrânesc, și care ne fură energia vieții.

Dacă ne uităm la Dalai Lama, el este un exemplu minunat. Când i se oferă mâncare putem vedea cât se bucură de mâncare și lângă el sunt oameni care cântă. Dalai Lama se bucură de viața lui.

Cu cât facem mai mult aceste lucruri și ne dezvoltăm mușchii bodhisattva făcând mult bine, vom elimina Gyi Luk  și Ne nagen len. Și ca rezultat canalele se vor deschide, iar apoi muzica, oamenii pe care îi întâlnim vor fi cu toții minunați.

Odată cu bucuria efortului vine și bucuria vieții. Și energia noastră crește.

 

Capitolul despre meditație

Astăzi vom trece la capitolul despre meditație.

Capitolul șase al cărții Maestrului Shantideva a fost despre răbdare, capitolul șapte a fost despre bucuria efortului și acesta este capitolul opt care se numește:

Samten

De ce să scriem în limba tibetană?

Lama Dvora Hla spune: „Am să vă dau câteva motive pentru ce să ne străduim să scriem în limba tibetană:

1. Este datorită tradiției, a liniei de maeștrii pe care o predau, profesorii care m-au învățat și prin binecuvântarea lor predau, și în primul rând lui Ken Rinpoche – în semn de respect pentru el și pentru tradiția care ne-a venit vine prin el. Această învățătură mi-a venit prin intermediul profesorilor tibetani. Deci acesta este un prim motiv foarte important, respectarea profesorilor.
2. V-am vorbit puțin despre intrarea în tantra. Dacă veți ajunge la etapele ei avansate și sper să ajungeți cu toții, trebuie să folosiți materiale care nu există în limba engleză. În primul rând, învățătura este secretă, și de multe ori este greu de înțeles. Chiar și cel care traduce ar trebui să fie el însuși un practicant foarte avansat, altfel chiar dacă știe tibetana, nu va înțelege ce scrie acolo. Citesc uneori traduceri, cuvintele sunt acolo, dar nu este pătrundere. Deci câți sunt, practicanți foarte avansați, și care știu și tibetana și care ne pot aduce și această învățătură? Așa că, în cele din urmă responsabilitatea revine celor care sunt serioși pe cale, și trebuie să o facă.
3. Al treilea motiv este că așa îi vom putea ajuta pe ceilalți. Câți oameni traduc din tibetană în română? Nu știu dacă îi putem număra pe degete. Avem nevoie de voi, iar generațiile viitoare vor avea nevoie de voi.

Am un profesor minunat, un elev senior al lui Ken Rinpoche, numele lui este Art Engle și este un mare expert în tibetană. Oamenii îi aduc diferite traduceri  și îi spun: „Uite, am găsit o nouă traducere care a apărut”. Art se uită și spune „Eh..” Nu este suficient să știi engleza și tibetană. Ar trebui să cunoști și Dharma. Și să și întâlnești profesorii care predau Dharma. Și este atât de rar să întâlnim o linie pură și curată. Este foarte rar. De aceea trebuie să ne facem treaba, pentru că nu este nimeni altcineva care să o facă. Trebuie să facem încet efort, să învățăm limba și să intrăm în acest cerc al traducerilor. Este nevoie de ani pentru a crește un traducător. Trebuie început de undeva. Faptul că desenați literele acum, această sămânță va da rod cândva.

Asta mi s-a întâmplat și mie. Inițial nu am fost interesată de tibetană, am venit să studiez înțelepciunea și Dharma. Iar Ken Rinpoche ne spunea: „Acum, copiați de pe tablă”. Așa că și eu vă propun să copiați de pe tablă, și să repetați după mine când pronunț cuvântul și veți vedea unde veți ajunge. Iubirea voastră va crește; compasiunea și dorința de a o transmite altora va crește, și veți dori să faceți asta.

4. Și al patrulea motiv, este că limba tibetană este o limbă sacră. Este limba prin care a fost transmisă Dharma sfântă. Ea nu este sfântă în sine, este sfântă pentru că transmite un conținut sfânt. Ce face conținutul să fie sfânt? Scoate oamenii din suferință. Dacă ei au rețeta despre cum să iasă din suferință, dar nu știu să o citească, atunci cum vor ieși din ea? Așa că acum semănăm semințe mici. Și asta este tot.

Astăzi se depune mult efort de a aduce limba tibetană oamenilor. Și există un grup mare de oameni care sunt serioși și urmează calea, Art și alți profesori, și tot mai mulți oameni încep să preia controlul asupra limbii.

 

Capitolul despre Samten

Samten este unul dintre cuvintele tibetane pentru meditație. Așa cum eschimoșii au 17 cuvinte pentru zăpadă, tibetanii au multe cuvinte pentru meditație, au multe cuvinte pentru minte, și multe cuvinte pentru iubire. În ebraică nu există nici măcar un singur cuvânt pentru minte.

Deci, Samten este subiectul capitolului opt din cartea Maestrului Shantideva. Pentru noi este numele pentru perfecțiunea meditației, a cincea perfecțiune.

Același cuvânt este folosit și în alt scop. În cursul numărul 3 am descris diferite niveluri de meditație, patru niveluri Samten în tărâmul formei și patru niveluri în tărâmul fără formă. Dar aici sensul cuvântului va fi de perfecțiune a meditației.

 

Stabilizarea minții

Versetul 1:

Odată ce ți-ai dezvoltat efortul așa cum a fost descris,
Stabilizează-ți mintea în concentrare meditativă.
Cel a cărui minte este mereu distrasă
Își trăiește viața între fălcile afecțiunilor mentale.

Ce ne spune Maestrul Shantideva?

Odată ce ți-ai dezvoltat efortul așa cum a fost descris

Cu toții ne-am dezvoltat deja mușchii efortului, nu-i așa? Am scăpat de Gyi Luk, am scăpat de lene și de fuga după deșertăciunile vieții.

Stabilizează-ți mintea în concentrare meditativă

Acum trebuie să învățăm să ne stabilizăm mintea.

Și de ce trebuie să stabilizăm mintea?

Oricine a încercat să mediteze începe să-și cunoască propria minte. Când stăm și încercăm să medităm, începem să ne întâlnim mintea care este împrăștiată și foarte agitată.

Pentru majoritatea dintre noi este foarte greu să medităm. De aceea, avem mare nevoie de studiu, să fim încurajați și să înțelegem ce facem. Numai când începem să medităm, vedem cum mintea aleargă în toate direcțiile și cu greu o putem stabiliza. Vrem să ajungem să o controlăm: să stea acolo unde hotărâm noi și nu unde vrea ea.

În desenul stadiilor de meditație făcut de Trijang Rinpoche (el a fost mentorul celui de-al 14-lea Dalai Lama și învățătorul inimii lui Ken Rinpoche) sunt prezentate cele nouă stadii ale minții pe calea spre meditația perfectă. Mintea este reprezentată de un elefant sălbatic.

În desen mai apare și o maimuță care reprezintă

Ching go

adică, distragerea atenției și moleșeala.

Mai putem vedea în desen și un călugăr care ține în mână un bici și aleargă după elefant încercând să-l prindă, dar elefantul fuge de el. Și, în sfârșit, când am câștigat deja controlul, el este desenat stând înaintea elefantului. La început elefantul este negru, semnificând faptul că nu avem control asupra minții, iar la sfârșit este alb.

Fălcile afecțiunilor mentale

Maestrul ne spune:

Cel a cărui minte este mereu distrasă
Își trăiește viața între fălcile afecțiunilor mentale.

Dacă nu depunem efort pentru a ne stabiliza mintea, este ca și cum am avea capul băgat între fălcile afecțiunilor mentale: mânia, mândria, gelozia, dorințele ignorante, etc. De ce suntem între fălcile lor? De ce este imaginea atât de fioroasă? Pentru că ele ne ucid.

În capitolul bucuriei efortului, versetul 2, maestrul spunea:

Suferința minții se datorează falselor concepții,
Iar suferința corpului, faptelor rele.

Orice necaz, fără excepție, pe care îl avem, orice lucru de care nu suntem mulțumiți, și care nu funcționează pentru noi în viață: fizic, psihic, social, familial, financiar… care ne provoacă disconfort, provine din săvârșirea faptelor rele și din concepțiile greșite. De aceea capul nostru este prins în fălcile afecțiunilor mentale. Cel care nu face efort de a-și stabiliza mintea, el nu-și poate controla mintea, ci afecțiunile mentale o controlează.

În versetele 60, 61, maestrul ne-a dat câteva imagini frumoase:

– ca nisipul în ochi,
– ca leul înconjurat de haita de vulpi;
– Ești înconjurat de afecțiunile mentale, apără-te de ele,…

60.
Când te afli în tabăra inamicului,
Înconjurat de afecțiunile mentale
Caută o mie de căi să te aperi de ele;
Ca leul înconjurat de haita de vulpi,
Stai ca un zid de apărare în fața afecțiunilor mentale.

61.
Chiar dacă este abandonat în mijlocul deșertului,
Omul are grijă să-și protejeze ochii;
La fel și tu când ești în dificultate,
Înconjurat de afecțiunile mentale,
Nu le permite niciodată să te stăpânească!

Apoi în versetele 67 și 68:

67.
Ca omul ce are sabia îndreptată spre el,
În timpul unui duel cu un inamic experimentat în lupte –
Ferește-te și tu de săbiile afecțiunilor mentale,
Și caută acestor dușmani să le dai lovitura de moarte.

68.
Dacă sabia ta ți-ar cade din mână în luptă,
Ai ridica-o imediat de frică.
La fel, adu-ți aminte de teroarea din infern,
Și ridică-ți imediat sabia vigilenței căzută!

Ce este această sabie? Este vigilența și reamintirea, Sheshin și Drenpa.

Fiți atenți data viitoare când cineva țipă la voi pe stradă și vedeți ce se întâmplă, cine deține controlul.

• avem nicio șansă să ne învingem afecțiunile mentale dacă nu ne dezvoltăm meditația.

 

Meditația pe perna de meditație și în afara ei

Există două tipuri de meditație:

1. Meditația preventivă, este meditația pe care o facem toată ziua. Pentru asta, nu trebuie să stăm pe perna de meditație. O putem face oriunde. O putem face la locul de muncă, unde ne mobilizăm Sheshin și Drenpa.

Câinele de pază și reamintirea. Cum reacționăm la ceea ce ni se întâmplă. Oamenii ne reclamă, ce facem în acest caz? Oamenii se bagă în fața noastră când stăm la rând, ce facem? Când cineva are nevoie de ajutor, ne oprim să-l ajutăm sau ne grăbim la treburile noastre? Cum ne păzim mintea toată ziua? Acesta este un tip de meditație.

Dacă nu facem acest efort, atunci ce se va întâmpla când ne așezăm pe perna de meditație? Cu ce minte stăm pe perna de meditație? Ea este aceeași minte pe care o avem în afara meditației. Nu avem dintr-o dată o altă minte când stăm în meditație. Trebuie să dezvoltăm atenția, vigilența și reamintirea pe tot parcursul zilei.

Unul dintre mijloacele minunate pentru a ne dezvolta atenția este carnețelul.

2. Meditația pe perna de meditație

A doua meditație, este meditația „echilibrată”.

Nyom juk

Și când spun „echilibrată”, o voi pune între ghilimele, pentru că a ajunge la ea trebuie să muncim puțin. Aceasta este meditația pe care o facem atunci când stăm pe perna de meditație, și încercăm să ajungem la un echilibru între agitație și moleșeala minții. Despre asta am vorbit în cursul 3.

Agitația și moleșeala

Avem doi mari inamici ai meditației.

Gupa

Gupa înseamnă agitație – mintea sare din loc în loc, atenția este distrasă tot timpul. O putem numi hiper-agitație.

Stăm în meditație și mintea se duce de colo colo, trebuie să ne amintim ce am făcut…Am fost aici, am fost acolo. Mintea este în alertă, agitată, neliniștită. Este atât de agitată încât nu putem sta în meditație liniștiți.

Al doilea inamic se numește:

Chingwa

Chingwa înseamnă moleșeală. Mintea se scufundă, este somnolentă, este prea relaxată, și în curând va adormi.

Când vorbim despre meditație echilibrată, scopul nostru este:

1. 1. 1. Să eliminăm acești inamici, folosindu-ne de Sheshin și Drenpa, și
      2. Treptat, să ne echilibrăm meditația.

Pentru a ajunge la acest echilibru, este nevoie de mult timp și de multă practică. Și dacă nu stați pe perna de meditație, n-avem despre ce discuta.

Pentru a preveni Chingwa este să nu mâncăm prea mult înainte de meditație. Obiceiul de a dormi prea mult ne determină să fim somnoroși. Pe de altă parte, dacă nu dormim suficient, și atunci vom fi somnoroși. Și când medităm, vom adormi. De aceea, în viața de zi cu zi, trebuie să ajungem la un echilibru.

Ce cauzează hiper agitația? Să fim mereu preocupați de o mulțime de lucruri. Facem cinci lucruri deodată.

Uneori oamenii spun „Da, dar vreau să fac mult bine tuturor… și mă ocup de asta și de asta și de asta”. … Este minunat. Dar, dacă asta va fi în detrimentul dezvoltării meditației, atunci vom stabili dinainte un plafon la cât de mult îi putem ajuta pe alții. Pentru că fără să ne dezvoltăm a cincea perfecțiune, nu o vom dezvolta pe a șasea. Și fără a șasea, înțelepciunea, capacitatea noastră de a-i ajuta pe ceilalți este foarte limitată, pentru că nu înțelegem corect realitatea, nu știm ce au nevoie ceilalți cu adevărat și nu știm cum să facem asta pentru ei.

Deci, când o persoană a făcut deja mult bine și a acumulat multe binefaceri, următorul pas este să-și facă timp și să mediteze, pentru a ajunge la următorul nivel al capacității de a-i ajuta pe ceilalți.

Odată ce suntem pregătiți, trebuie să trecem la următorul nivel. Altfel nu vom profita la maximum de această viață. Nu vom putea profita de potențialul enorm pe care îl avem de a aduce binecuvântări altora.

 

Renunțarea

În versetul 2 Maestrul Shantideva spune:

Această rătăcire a minții nu se mai întâmplă
Pentru cei ce rămân în izolare a corpului și a minții.
După ce ai renunțat la preocupările lumești,
Renunță și la toate gândurile hoinare.

Am vorbit, mai înainte despre mintea care rătăcește, hoinărește pe unde vrea ea. De aceea, maestrul spune: „Cum să depășim asta?” La un moment dat va trebui să ne retragem, să ne izolăm.

Va veni vremea când practicantul va trebui să lase la o parte activitățile lumești, chiar și activitățile bune pe care le face, și să se retragă în singurătate pentru a-și spori capacitatea de a face bine.

Maestrul ne vorbește despre retreat.

Din lectura cursului:

„Cineva ar putea întreba: „Cum aș putea învăța să elimin această stare de rătăcire a minții?”. Răspunsul este că această rătăcire permanentă – dușmanul concentrării pe un singur punct – nu se mai întâmplă pentru cei care rămân în izolare a corpului și a minții; adică la cei care sunt capabili să se țină departe de agitația vieții din punct de vedere fizic, precum și de gândurile de dorință și altele asemenea.”

Pentru a ne retrage, trebuie mai întâi va trebui să renunțăm la preocupările lumești. Este acea schimbare în mintea noastră, a concepției noastre asupra lumii, care încetează să se mai bazeze pe deșertăciunile acestei lumi, pe lucrurile acestei lumi.

Care sunt lucrurile acestei lumi, despre ce vorbim? Vorbim despre cele

Opt gânduri lumești

1. 1. 1. Vorbim despre lucruri materiale,
      2. Despre bani.
      3. Despre dorința noastră de a avea faimă și de a dobândi reputație,
      4. Să primim laude. Facem mult efort pentru a fi lăudați și de a avea un renume.

Dacă ne uităm la ce facem în fiecare zi, putem vedea cum căutăm să ne simțim bine și fugim de ceea ce ne face rău.

 

A aspira spre binele suprem

Auzim adesea oamenii spunând: „Ei bine, dacă asta îl va face pe el să se simtă bine, atunci să-i fie bine”. Aceasta exprimă concepția asupra lumii care spune: „Omul ar trebui să-și petreacă timpul căutând ceea ce este bine pentru el”. Este acest lucru adevărat? Da, dar nu în sensul lumesc, ci în sens ultim.

De ce suntem aici? Cu toții ne dorim Nirvana. Ne mutăm din loc în loc pentru că noi credem că o să ne fie mai bine aici, decât acolo.

Cu toții căutăm binele, dar nu prea îl găsim. Găsim un pic de bine în acest ocean al suferinței. De ce? Pentru că încă nu am învățat cum să găsim binele. Pentru că îl căutăm în locul nepotrivit.

Va veni timpul când vom înceta să mai alergăm după așa zisele „opt gânduri lumești”. Înțelegem inutilitatea de a căuta satisfacție în lucrurile lumești,

– Deoarece ele ne fac să dorim și mai mult,
– Deoarece nu pot fi deținute, nu ne putem sprijini pe ele,
– Nu putem conta pe ele, ca să zic așa. Ele dispar, fără excepție.

Deci, lucrurile lumești

a. Ne încurajează să le dorim mai mult, ceea ce ne provoacă suferință, pentru că aduc nemulțumiri.

„Oh, am primi lucrul pe care l-am vrut, acum vreau altul… mai mult, vreau mai mult”. Cu alte cuvinte dorința încurajează mai multă dorință. Ele intensifică nemulțumirea noastră.

b. Sunt ca trestia fragilă.

c. Să spunem că am primit deja ceea ce vreau, ce se va întâmpla după aceea? Va dispare. S-a dus. Pentru că karma care mi l-a adus, energia bună care mi l-a adus s-a terminat. Dacă nu desăvârșim perfecțiunea înțelepciunii, toate lucrurile bune se vor duce până la urmă. De ce? Pentru că sunt puține.

De ce sunt atât de puține? Pentru că ne îngrijim tot timpul de noi înșine. Pentru că ne gândim mereu numai la noi. Din când în când, poate ne trece prin cap să ajutăm o bătrânică să treacă strada. Suntem în permanență sub influența egoismului.

 Retreat-ul

Maestrul ne vorbește de a merge la retreat/retragere.

În tibetană:

Wenpa

Wenpa înseamnă izolare, retragere sau putem spune retreat.

Există mai multe tipuri de izolări/retreat-uri.

• Există izolarea fizică. Și aici vorbim despre o persoană care este foarte avansată pe cale și simte nevoia să ajungă la niveluri de concentrare mai ridicate, și știe că numai în retreat poate ajunge la realizări spirituale. El își creează condițiile în viața lui pentru a intra în retreat.

Este foarte important ca fiecare dintre noi să ajungă să facă retreat, pentru că marele progres pe cale se întâmplă în numai în retreat.

• Pe de altă parte, retreat-ul nu va avea succes dacă nu facem Wenpa și în viața noastră de zi cu zi. Ce înseamnă să facem Wenpa în viața de zi cu zi? Înseamnă izolarea mentală. Nu ne referim aici să ne izolăm într-o cameră și să nu funcționăm, ci să ne observăm mintea în timp ce facem ceea ce facem. Ne folosim vigilența și amintirea la ceea ce facem în viața noastră.

În această izolare mentală din viața noastră de zi cu zi, facem ce facem: dacă trebuie să facem cumpărături, facem cumpărături; dacă trebuie să cumpărăm haine, ne cumpărăm haine; dar va trebui să ne aducem aminte de ce ne trebuie haine și să nu petrecem ore în șir comparând nuanțele de albastru. Nu ne vom lăsa târâți de lucrurile lumești. Facem ce trebuie să facem, și apoi mergem mai departe. Ne păzim mintea.

Aceasta este izolarea minții pe care o facem în mod conștient. Nu ne lăsăm purtați de conversații fără rost ore în șir. Uneori trebuie să fim drăguț cu cineva și să fim prietenoși. Și asta e în regulă. Pentru a ne conecta cu persoana, pentru a o aduce la Dharma, putem purta cu ea o conversație ușoară.

Îl putem vedea pe Geshe Michael, cum glumește numai pentru a ajunge la oameni. El spunea: „Dacă într-o zi va fi la mare modă jocul de bowling, atunci voi învăța să joc și voi scrie o carte despre bowling pentru a aduce Dharma oamenilor”. El este dispus să facă orice este nevoie. Profesorul, Bodhisattva face tot ceea ce este necesar pentru a ajunge la oameni.

Deci, dacă el va trebui să vorbească puțin despre vreme, va vorbi puțin despre vreme, dar nu o va face din lipsă de atenție, dintr-o rătăcire a minții, sau din atracție spre discuții inutile. El nu face asta. Aceasta înseamnă izolare mentală.

Este foarte important de a ne crea condițiile care să susțină retreat-ul

Unii spun: „Gata, m-am săturat de toate prostiile din viața asta, o să mă așez să meditez, dar cum fac asta? Nu am din ce trăi? Cine va avea grijă de copiii mei?”

Înainte de retreat, trebuie create condițiile pentru el. Să zicem că ne părăsim copiii și stă singuri să medităm. Dar nu vom putea sta liniștiți, pentru că ne vom umple de regret că ne-am părăsit copiii. Noi nu sugerăm ca omul să-și neglijeze copii și să stea în meditație, ci să-și creeze condițiile în viața lui ca să poată face asta. Este responsabilitatea fiecăruia dintre noi.

 

Dezvoltarea concentrării

Maestrul Shantideva ne spune: „După ce ai renunțat la preocupările lumești și ești în retreat, ce crezi că se întâmplă când te-ai izolat?” Mintea vine cu tine. Nu o lași afară.

Iar el spune: „Renunță la gândurile hoinare, la gândurile care rătăcesc fără noimă, gândurile care trec de la una în alta”

Maestrul spune în verset: „Acum ești în izolare fizică, în retreat, și vrei să ajungi la o concentrare bună a minții, să nu mai hoinărească atât de mult”. Adică:

1. 1. 1. să nu mai hoinărească necontrolat.
      2. și chiar și atunci când deții controlul, vrei să treci la un nivel de gândire mai subtil.

Așa și în viața de zi cu zi, stai departe de lucrurile care îți distrag atenția.

Când stăm pe perna de meditație, scopul nostru este să ne intensificăm concentrarea pe obiect, iar în afara meditației, în viața de zi cu zi, realizăm acest lucru prin faptul că evităm în mod conștient să ne aflăm în situații în care mintea noastră este distrasă. Nu mergem într-o mie de direcții.

Deci, poate în loc să avem o 100 de prieteni, vom rămâne doar cu 50 de prieteni semnificativi. Dar și asta e mult. Pentru că având 50 de relații, mintea noastră se împrăștie prea mult, și nu ne putem dezvolta concentrarea. De aceea, poate ar fi mai bine să-i păstrăm doar pe cei care sunt prieteni spirituali și semnificativi în viața noastră. Pentru că avem nevoie de acest sprijin tot timpul. Mai târziu vom merge și vom ajuta pe toți. Dar trebuie să ne dezvoltăm concentrarea. Deci, trebuie să ne ferim de a fi prea ocupați.

 

Dorința pentru lucruri

Versetul 3:

„Datorită atașamentului, a setei de câștig și altele asemenea,
Oamenii sunt incapabili să renunțe la lume.
Prin urmare, renunță mai întâi la acestea lucruri.”
Așa vor medita înțelepții.

Maestrul ne spune ce anume ne face să fim distrași, ce ne face să fim atât de împrăștiați. „Datorită atașamentului, a setei de câștig și altele asemenea”

La ce se referă? Maestrul se referă la cele opt gânduri lumești. El spune: Ce căutăm în viața noastră? Căutăm să ne simțim bine, reputație, să fim lăudați, căutăm bani și lucruri ca să nu trăim în lipsuri, și fugim de ceea ce este rău. Așa ne petrecem viața lumească. Tot ceea ce facem în viață le putem încadra în aceste departamente. Ele includ totul.

Maestrul ne spune că datorită faptului că suntem atât de atașați de aceste departamente, ne împiedică să ne eliberăm de lume. Dacă nu renunțăm puțin la toate acestea, atunci nu suntem înțelepți. Înțelepții înțeleg că trebuie să slăbească puțin atașamentul față de aceste lucruri, altfel nu vor putea să-și dezvolte concentrarea meditativă.

Cauzele distragerii atenției

Comentatorul nostru ne spune că există două cauze principale de distragere a atenției:

1. 1. 1. Cauza internă,
      2. Cauza externă.

Dak dang dakgir      – „eu” și „al meu”,
Shenpa                         – atașament,
La tenne                       – datorită,
Nang                             – în interior,
Semchen la chakpa – atașamentul de sine,
Chi                                  – în exterior,
Nyepa                            – bunuri, lucruri materiale,
Dang                              – și,
Kurti                              –  respect și laudă,
Tsik che sok                –  așa cum apare în continuarea versetului.

În interior, este atașamentul de sine datorită atașamentului față de „eu” și „al meu”; în exterior este dorința după lucruri materiale, respect și laude, și altele asemenea.

Cauza internă a distragerii atenției este atașamentul față de „eu” și „al meu”

Care este cauza internă a distragerii atenției? Gyaltsab Je, discipolul marelui Je Tsongkapa, el însuși un mare maestru, ne spune:„ Cauza internă care ne face să fim distrași, este boala grea pe care o avem, atașamentul față de „eu” și de „al meu”.

Ne identificăm cu acest Gakja care nu a existat niciodată, preocupându-ne tot timpul de noi și de ce ne aparține.

El spune că până când nu vom slăbi puțin acest atașament față de „eu” și „al meu”, șansele noastre de a reuși în meditație sunt limitate. Prin urmare, mai întâi va trebui să auzim aceste lucruri și să medităm analitic asupra lor, înainte de a ne așeza să ne dezvoltăm concentrarea. Altfel, spune el, nu vom putea progresa.

De ce? Deoarece rezultatul atașamentului față de „eu” și de „al meu”, este dorința și ura.

Dorim tot timpul să obținem lucruri pentru noi, și să eliminăm lucrurile neplăcute. Suntem constant preocupați să obținem ceea ce vrem și să respingem ceea ce nu vrem. Și de aceea, nu ne putem dezvolta concentrarea meditativă după care tânjim atât de mult.

De ce ura? Pentru că nu vrem ceea ce nu ne place. Le respingem, avem aversiune, ură, toate astea.

Dacă aceste lucruri sunt prea puternice în mintea noastră, poate distruge un retreat. Trebuie să ne ferim de ele, pentru că altfel nu ne vom putea dezvolta concentrarea.

Datorită faptului că mintea noastră este atât de atașată de „eu” și de „al meu”, de ceea ce vrem și de ce nu vrem, pentru a ne calma avem nevoie de cel puțin mai mult două săptămâni să stăm în retreat. De aceea, dacă nu stăm cel puțin două săptămâni, nu vom da de gustul concentrării.

Cauza externă a distragerii atenției sunt cele opt  gânduri lumești

Voi repeta cele opt gânduri lumești:

1.Suntem bucuroși când am obținut ceea ce ne-am dorit.
2. Suntem triști când nu obținem ce ne dorim.
3. Suntem bucuroși când ne simțim bine.
4. Suntem triști când ne simțim prost.
5. Suntem bucuroși când avem reputație.
6. Suntem triști când nu o avem.
7. Suntem bucuroși când suntem lăudați.
8. Suntem triști când nu.

De ce sunt numite cauze externe? Pentru că sunt acțiunile pe care le facem. Datorită stării noastre existențiale, așa ne petrecem viața.

 

Scopul antrenamentului în meditație

În versetul 4, maestrul ne spune de ce să medităm.

Scopul meditației este să atingem liniștea și conștientizarea.

Dar nu acesta este scopul budismului. Scopul este de a ajunge la a cincea perfecțiune, care duce la înțelepciune – a șasea perfecțiune. Trebuie să ajungem la numărul șase.

Dacă am obținut liniștea și conștientizarea, atunci avem instrumentele pentru a distruge toate afecțiunile noastre mentale.

Până atunci nu avem destulă putere împotriva lor, nu avem arme eficiente împotriva lor. Se vor întoarce și ne vor ataca. Până atunci va trebui să ne luptăm cu ele, să le înfrânăm, să ne protejăm ochii și să ne apărăm, așa cum maestrul ne spune în versetele 60 și 61. Puterea va veni după ce vom desăvârși perfecțiunea meditației.

60.
Când te afli în tabăra inamicului,
Înconjurat de afecțiunile mentale
Caută o mie de căi să te aperi de ele;
Ca leul înconjurat de haita de vulpi,
Stai ca un zid de apărare în fața afecțiunilor mentale.

61.
Chiar dacă este abandonat în mijlocul deșertului,
Omul are grijă să-și protejeze ochii;
La fel și tu când ești în dificultate,
Înconjurat de afecțiunile mentale,
Nu le permite niciodată să te stăpânească!

Versetul 4:

Înțelege că după ce ai atins liniștea, și apoi conștientizarea,
Vei putea distruge toate afecțiunile mentale;
Începe, apoi, să cauți liniștea,
Care se obține prin bucuria de a pierde atașamentul față de lume.

Din lectura cursului:

„Această liniște – este la rândul ei obținută printr-un sentiment de bucurie, care este cauzat de pierderea atașamentului față de lume, atât în sensul interior, cât și în sensul exterior; adică atașamentul față de corp, față de bunuri și așa mai departe. Motivul este că atașamentul față de aceste lucruri ne face sclavi ai agitației mentale și a moleșelii.”