ACI 11 - Perfecțiunea Meditației Lecția 1

Capitolul despre meditație din
„Ghidul modului de viață a războinicului spiritual”
al Maestrului Shantideva

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1

O scurtă recapitulare

Cele șase perfecțiuni, cele două colecții și cele patru corpuri

În rugăciunea „Refugiul și dorința” când spunem „Prin puterea faptelor bune pe care le fac să ajung la iluminarea completă pentru binele fiecărei ființe vii”, ne referim la faptele pe care le facem în cadrul dezvoltării celor șase perfecțiuni. Și dacă suntem pe calea războinicului spiritual, pe calea bodhisattva, aceasta este cariera noastră. Și avem multe de făcut în acest sens.

Am vorbit despre răbdare și bucuria efortului. Și am spus că bucuria efortului este distributivă, merge atât spre perfecțiunile anterioare ei, cât și spre cele care vin după ea.

Care este definiția efortului?

Definiția pe care ne-o dă Maestrul Shantideva, este bucuria de a face bine. Este bucuria de a practica perfecțiunile, care duc la cele două colecții:

1. 1. Colecția de merite, și
  2. Colecția de înțelepciune.

Primele patru perfecțiuni produc corpul fizic al lui Buddha, iar ultimele două produc corpul înțelepciunii lui Buddha.

Legătura dintre perfecțiuni, colecții și corpurile lui Buddha a fost discutată în cursurile anterioare. Vedeți, de exemplu, cursul 6, lecția 5.

Corpul fizic a lui Buddha, forma sublimă a îngerului tantric strălucitor, vine din colecția de merite. Dharmakaya, corpul de înțelepciune al lui Buddha, omnisciența vine din colecția de înțelepciune.

Pentru a deveni Buddha trebuie să desăvârșim aceste două colecții, și

Pentru a desăvârși aceste colecții, trebuie să desăvârșim perfecțiunile, și

Pentru a le putea aduce la desăvârșire, trebuie să depunem mult efort și să asta facem cu bucurie. Și nu numai cu bucurie, ci să ne implicăm cu totul, din toată inima, fără a mai lăsa loc și pentru altceva.

Bucuria efortului

Întrebare: Există vreo legătură între bucuria efortului și vitalitatea care ia naștere în corp?

Răspuns: Maestrul Shantideva ne spune chiar de la început ce acționează împotriva bucuriei efortului: lenea – Le lo. Și a enumerat câteva.

1. 1. Amânarea,
  2. A fi atras de a face rău – ja ngen la shenpa, și
  3. Descurajarea sau lipsa de încredere – gyi luk.

Gyi luk este descurajarea sau lipsa de încredere care spune: „Eu nu sunt în stare să realizez aceste obiective înalte”. Acest Gyi luk ne consumă vitalitatea corpului. El ne bagă în starea numită în tibetană:

ne ngan len

Ne ngan len este aceea stare în care vitalitatea noastră, energia vieții noastre se epuizează, obosim, și bucuria noastră scade.

Și asta în fiecare domeniu,

– Concentrarea noastră scade,
– Nu ne mai place chiar așa să dansăm,
– Ne bucurăm mai puțin de muzică,
– Ne bucurăm mai puțin de sex,

Facem lucrurile din ce în ce mai puțin, până când ne oprim. Acesta este Ne ngan len , iar Gyi luk este responsabil de el. Gyi luk provine din faptul că nu înțelegem amploarea oportunității.

Și invers – Bucuria efortului este antidotul pentru Gyi luk – ne mobilizăm prin înțelegerea oportunității, prin iubirea pentru umanitate și prin munca pe care o facem.

Cu cât practicăm mai mult bucuria efortului, activăm în același timp și antidotul împotriva acelorași forțe care ne îmbătrânesc, și care ne fură energia vieții.

Dacă ne uităm la Dalai Lama, el este un exemplu minunat. Când i se oferă mâncare putem vedea cât se bucură de mâncare și lângă el sunt oameni care cântă. Dalai Lama se bucură de viața lui.

Cu cât facem mai mult aceste lucruri și ne dezvoltăm mușchii bodhisattva făcând mult bine, vom elimina Gyi Luk și Ne nagen len. Și ca rezultat canalele se vor deschide, iar apoi muzica, oamenii pe care îi întâlnim vor fi cu toții minunați.

Odată cu bucuria efortului vine și bucuria vieții. Și energia noastră crește.

Capitolul despre meditație

Astăzi vom trece la capitolul despre meditație.

Capitolul șase al cărții Maestrului Shantideva a fost despre răbdare, capitolul șapte a fost despre bucuria efortului și acesta este capitolul opt care se numește:

Samten

De ce să scriem în limba tibetană?

Lama Dvora Hla spune: „Am să vă dau câteva motive pentru ce să ne străduim să scriem în limba tibetană:

Este datorită tradiției, a liniei de maeștrii pe care o predau, profesorii care m-au învățat și prin binecuvântarea lor predau, și în primul rând lui Ken Rinpoche – în semn de respect pentru el și pentru tradiția care ne-a venit vine prin el. Această învățătură mi-a venit prin intermediul profesorilor tibetani. Deci acesta este un prim motiv foarte important, respectarea profesorilor.
V-am vorbit puțin despre intrarea în tantra. Dacă veți ajunge la etapele ei avansate și sper să ajungeți cu toții, trebuie să folosiți materiale care nu există în limba engleză. În primul rând, învățătura este secretă, și de multe ori este greu de înțeles. Chiar și cel care traduce ar trebui să fie el însuși un practicant foarte avansat, altfel chiar dacă știe tibetana, nu va înțelege ce scrie acolo. Citesc uneori traduceri, cuvintele sunt acolo, dar nu este pătrundere. Deci câți sunt, practicanți foarte avansați, și care știu și tibetana și care ne pot aduce și această învățătură? Așa că, în cele din urmă responsabilitatea revine celor care sunt serioși pe cale, și trebuie să o facă.
Al treilea motiv este că așa îi vom putea ajuta pe ceilalți. Câți oameni traduc din tibetană în română? Nu știu dacă îi putem număra pe degete. Avem nevoie de voi, iar generațiile viitoare vor avea nevoie de voi.

Am un profesor minunat, un elev senior al lui Ken Rinpoche, numele lui este Art Engle și este un mare expert în tibetană. Oamenii îi aduc diferite traduceri și îi spun: „Uite, am găsit o nouă traducere care a apărut”. Art se uită și spune „Eh..” Nu este suficient să știi engleza și tibetană. Ar trebui să cunoști și Dharma. Și să și întâlnești profesorii care predau Dharma. Și este atât de rar să întâlnim o linie pură și curată. Este foarte rar. De aceea trebuie să ne facem treaba, pentru că nu este nimeni altcineva care să o facă. Trebuie să facem încet efort, să învățăm limba și să intrăm în acest cerc al traducerilor. Este nevoie de ani pentru a crește un traducător. Trebuie început de undeva. Faptul că desenați literele acum, această sămânță va da rod cândva.

Asta mi s-a întâmplat și mie. Inițial nu am fost interesată de tibetană, am venit să studiez înțelepciunea și Dharma. Iar Ken Rinpoche ne spunea: „Acum, copiați de pe tablă”. Așa că și eu vă propun să copiați de pe tablă, și să repetați după mine când pronunț cuvântul și veți vedea unde veți ajunge. Iubirea voastră va crește; compasiunea și dorința de a o transmite altora va crește, și veți dori să faceți asta.

Și al patrulea motiv, este că limba tibetană este o limbă sacră. Este limba prin care a fost transmisă Dharma sfântă. Ea nu este sfântă în sine, este sfântă pentru că transmite un conținut sfânt. Ce face conținutul să fie sfânt? Scoate oamenii din suferință. Dacă ei au rețeta despre cum să iasă din suferință, dar nu știu să o citească, atunci cum vor ieși din ea? Așa că acum semănăm semințe mici. Și asta este tot.

Astăzi se depune mult efort de a aduce limba tibetană oamenilor. Și există un grup mare de oameni care sunt serioși și urmează calea, Art și alți profesori, și tot mai mulți oameni încep să preia controlul asupra limbii.

Capitolul despre Samten

Samten este unul dintre cuvintele tibetane pentru meditație. Așa cum eschimoșii au 17 cuvinte pentru zăpadă, tibetanii au multe cuvinte pentru meditație, au multe cuvinte pentru minte, și multe cuvinte pentru iubire. În ebraică nu există nici măcar un singur cuvânt pentru minte.

Deci, Samten este subiectul capitolului opt din cartea Maestrului Shantideva. Pentru noi este numele pentru perfecțiunea meditației, a cincea perfecțiune.

Același cuvânt este folosit și în alt scop. În cursul numărul 3 am descris diferite niveluri de meditație, patru niveluri Samten în tărâmul formei și patru niveluri în tărâmul fără formă. Dar aici sensul cuvântului va fi de perfecțiune a meditației.

Stabilizarea minții

Versetul 1:

Odată ce ți-ai dezvoltat efortul așa cum a fost descris,
Stabilizează-ți mintea în concentrare meditativă.
Cel a cărui minte este mereu distrasă
Își trăiește viața între fălcile afecțiunilor mentale.

Ce ne spune Maestrul Shantideva?

Odată ce ți-ai dezvoltat efortul așa cum a fost descris

Cu toții ne-am dezvoltat deja mușchii efortului, nu-i așa? Am scăpat de Gyi Luk, am scăpat de lene și de fuga după deșertăciunile vieții.

Stabilizează-ți mintea în concentrare meditativă

Acum trebuie să învățăm să ne stabilizăm mintea.

Și de ce trebuie să stabilizăm mintea?

Oricine a încercat să mediteze începe să-și cunoască propria minte. Când stăm și încercăm să medităm, începem să ne întâlnim mintea care este împrăștiată și foarte agitată.

Pentru majoritatea dintre noi este foarte greu să medităm. De aceea, avem mare nevoie de studiu, să fim încurajați și să înțelegem ce facem. Numai când începem să medităm, vedem cum mintea aleargă în toate direcțiile și cu greu o putem stabiliza. Vrem să ajungem să o controlăm: să stea acolo unde hotărâm noi și nu unde vrea ea.

În desenul stadiilor de meditație făcut de Trijang Rinpoche (el a fost mentorul celui de-al 14-lea Dalai Lama și învățătorul inimii lui Ken Rinpoche) sunt prezentate cele nouă stadii ale minții pe calea spre meditația perfectă. Mintea este reprezentată de un elefant sălbatic.

În desen mai apare și o maimuță care reprezintă

Ching go

adică, distragerea atenției și moleșeala.

Mai putem vedea în desen și un călugăr care ține în mână un bici și aleargă după elefant încercând să-l prindă, dar elefantul fuge de el. Și, în sfârșit, când am câștigat deja controlul, el este desenat stând înaintea elefantului. La început elefantul este negru, semnificând faptul că nu avem control asupra minții, iar la sfârșit este alb.

Fălcile afecțiunilor mentale

Maestrul ne spune:

Cel a cărui minte este mereu distrasă
Își trăiește viața între fălcile afecțiunilor mentale.

Dacă nu depunem efort pentru a ne stabiliza mintea, este ca și cum am avea capul băgat între fălcile afecțiunilor mentale: mânia, mândria, gelozia, dorințele ignorante, etc. De ce suntem între fălcile lor? De ce este imaginea atât de fioroasă? Pentru că ele ne ucid.

În capitolul bucuriei efortului, versetul 2, maestrul spunea:

Suferința minții se datorează falselor concepții,
Iar suferința corpului, faptelor rele.

Orice necaz, fără excepție, pe care îl avem, orice lucru de care nu suntem mulțumiți, și care nu funcționează pentru noi în viață: fizic, psihic, social, familial, financiar… care ne provoacă disconfort, provine din săvârșirea faptelor rele și din concepțiile greșite. De aceea capul nostru este prins în fălcile afecțiunilor mentale. Cel care nu face efort de a-și stabiliza mintea, el nu-și poate controla mintea, ci afecțiunile mentale o controlează.

În versetele 60, 61, maestrul ne-a dat câteva imagini frumoase:

– ca nisipul în ochi,
– ca leul înconjurat de haita de vulpi;
– Ești înconjurat de afecțiunile mentale, apără-te de ele,…

60.
Când te afli în tabăra inamicului,
Înconjurat de afecțiunile mentale
Caută o mie de căi să te aperi de ele;
Ca leul înconjurat de haita de vulpi,
Stai ca un zid de apărare în fața afecțiunilor mentale.

61.
Chiar dacă este abandonat în mijlocul deșertului,
Omul are grijă să-și protejeze ochii;
La fel și tu când ești în dificultate,
Înconjurat de afecțiunile mentale,
Nu le permite niciodată să te stăpânească!

Apoi în versetele 67 și 68:

67.
Ca omul ce are sabia îndreptată spre el,
În timpul unui duel cu un inamic experimentat în lupte –
Ferește-te și tu de săbiile afecțiunilor mentale,
Și caută acestor dușmani să le dai lovitura de moarte.

68.
Dacă sabia ta ți-ar cade din mână în luptă,
Ai ridica-o imediat de frică.
La fel, adu-ți aminte de teroarea din infern,
Și ridică-ți imediat sabia vigilenței căzută!

Ce este această sabie? Este vigilența și reamintirea, Sheshin și Drenpa.

Fiți atenți data viitoare când cineva țipă la voi pe stradă și vedeți ce se întâmplă, cine deține controlul.

avem nicio șansă să ne învingem afecțiunile mentale dacă nu ne dezvoltăm meditația.

Meditația pe perna de meditație și în afara ei

Există două tipuri de meditație:

Meditația preventivă, este meditația pe care o facem toată ziua. Pentru asta, nu trebuie să stăm pe perna de meditație. O putem face oriunde. O putem face la locul de muncă, unde ne mobilizăm Sheshin și Drenpa.

Câinele de pază și reamintirea. Cum reacționăm la ceea ce ni se întâmplă. Oamenii ne reclamă, ce facem în acest caz? Oamenii se bagă în fața noastră când stăm la rând, ce facem? Când cineva are nevoie de ajutor, ne oprim să-l ajutăm sau ne grăbim la treburile noastre? Cum ne păzim mintea toată ziua? Acesta este un tip de meditație.

Dacă nu facem acest efort, atunci ce se va întâmpla când ne așezăm pe perna de meditație? Cu ce minte stăm pe perna de meditație? Ea este aceeași minte pe care o avem în afara meditației. Nu avem dintr-o dată o altă minte când stăm în meditație. Trebuie să dezvoltăm atenția, vigilența și reamintirea pe tot parcursul zilei.

Unul dintre mijloacele minunate pentru a ne dezvolta atenția este carnețelul.

Meditația pe perna de meditație

A doua meditație, este meditația „echilibrată”.

Nyom juk

Și când spun „echilibrată”, o voi pune între ghilimele, pentru că a ajunge la ea trebuie să muncim puțin. Aceasta este meditația pe care o facem atunci când stăm pe perna de meditație, și încercăm să ajungem la un echilibru între agitație și moleșeala minții. Despre asta am vorbit în cursul 3.

Agitația și moleșeala

Avem doi mari inamici ai meditației.

Gupa

Gupa înseamnă agitație – mintea sare din loc în loc, atenția este distrasă tot timpul. O putem numi hiper-agitație.

Stăm în meditație și mintea se duce de colo colo, trebuie să ne amintim ce am făcut…Am fost aici, am fost acolo. Mintea este în alertă, agitată, neliniștită. Este atât de agitată încât nu putem sta în meditație liniștiți.

Al doilea inamic se numește:

Chingwa

Chingwa înseamnă moleșeală. Mintea se scufundă, este somnolentă, este prea relaxată, și în curând va adormi.

Când vorbim despre meditație echilibrată, scopul nostru este:

1. 1. Să eliminăm acești inamici, folosindu-ne de Sheshin și Drenpa, și
  2. Treptat, să ne echilibrăm meditația.

Pentru a ajunge la acest echilibru, este nevoie de mult timp și de multă practică. Și dacă nu stați pe perna de meditație, n-avem despre ce discuta.

Pentru a preveni Chingwa este să nu mâncăm prea mult înainte de meditație. Obiceiul de a dormi prea mult ne determină să fim somnoroși. Pe de altă parte, dacă nu dormim suficient, și atunci vom fi somnoroși. Și când medităm, vom adormi. De aceea, în viața de zi cu zi, trebuie să ajungem la un echilibru.

Ce cauzează hiper agitația? Să fim mereu preocupați de o mulțime de lucruri. Facem cinci lucruri deodată.

Uneori oamenii spun „Da, dar vreau să fac mult bine tuturor… și mă ocup de asta și de asta și de asta”. … Este minunat. Dar, dacă asta va fi în detrimentul dezvoltării meditației, atunci vom stabili dinainte un plafon la cât de mult îi putem ajuta pe alții. Pentru că fără să ne dezvoltăm a cincea perfecțiune, nu o vom dezvolta pe a șasea. Și fără a șasea, înțelepciunea, capacitatea noastră de a-i ajuta pe ceilalți este foarte limitată, pentru că nu înțelegem corect realitatea, nu știm ce au nevoie ceilalți cu adevărat și nu știm cum să facem asta pentru ei.

Deci, când o persoană a făcut deja mult bine și a acumulat multe binefaceri, următorul pas este să-și facă timp și să mediteze, pentru a ajunge la următorul nivel al capacității de a-i ajuta pe ceilalți.

Odată ce suntem pregătiți, trebuie să trecem la următorul nivel. Altfel nu vom profita la maximum de această viață. Nu vom putea profita de potențialul enorm pe care îl avem de a aduce binecuvântări altora.

Renunțarea

În versetul 2 Maestrul Shantideva spune:

Această rătăcire a minții nu se mai întâmplă
Pentru cei ce rămân în izolare a corpului și a minții.
După ce ai renunțat la preocupările lumești,
Renunță și la toate gândurile hoinare.

Am vorbit, mai înainte despre mintea care rătăcește, hoinărește pe unde vrea ea. De aceea, maestrul spune: „Cum să depășim asta?” La un moment dat va trebui să ne retragem, să ne izolăm.

Va veni vremea când practicantul va trebui să lase la o parte activitățile lumești, chiar și activitățile bune pe care le face, și să se retragă în singurătate pentru a-și spori capacitatea de a face bine.

Maestrul ne vorbește despre retreat.

Din lectura cursului:

„Cineva ar putea întreba: „Cum aș putea învăța să elimin această stare de rătăcire a minții?”. Răspunsul este că această rătăcire permanentă – dușmanul concentrării pe un singur punct – nu se mai întâmplă pentru cei care rămân în izolare a corpului și a minții; adică la cei care sunt capabili să se țină departe de agitația vieții din punct de vedere fizic, precum și de gândurile de dorință și altele asemenea.”

Pentru a ne retrage, trebuie mai întâi va trebui să renunțăm la preocupările lumești. Este acea schimbare în mintea noastră, a concepției noastre asupra lumii, care încetează să se mai bazeze pe deșertăciunile acestei lumi, pe lucrurile acestei lumi.

Care sunt lucrurile acestei lumi, despre ce vorbim? Vorbim despre cele

Opt gânduri lumești

1. 1. Vorbim despre lucruri materiale,
  2. Despre bani.
  3. Despre dorința noastră de a avea faimă și de a dobândi reputație,
  4. Să primim laude. Facem mult efort pentru a fi lăudați și de a avea un renume.

Dacă ne uităm la ce facem în fiecare zi, putem vedea cum căutăm să ne simțim bine și fugim de ceea ce ne face rău.

A aspira spre binele suprem

Auzim adesea oamenii spunând: „Ei bine, dacă asta îl va face pe el să se simtă bine, atunci să-i fie bine”. Aceasta exprimă concepția asupra lumii care spune: „Omul ar trebui să-și petreacă timpul căutând ceea ce este bine pentru el”. Este acest lucru adevărat? Da, dar nu în sensul lumesc, ci în sens ultim.

De ce suntem aici? Cu toții ne dorim Nirvana. Ne mutăm din loc în loc pentru că noi credem că o să ne fie mai bine aici, decât acolo.

Cu toții căutăm binele, dar nu prea îl găsim. Găsim un pic de bine în acest ocean al suferinței. De ce? Pentru că încă nu am învățat cum să găsim binele. Pentru că îl căutăm în locul nepotrivit.

Va veni timpul când vom înceta să mai alergăm după așa zisele „opt gânduri lumești”. Înțelegem inutilitatea de a căuta satisfacție în lucrurile lumești,

– Deoarece ele ne fac să dorim și mai mult,
– Deoarece nu pot fi deținute, nu ne putem sprijini pe ele,
– Nu putem conta pe ele, ca să zic așa. Ele dispar, fără excepție.

Deci, lucrurile lumești

a. Ne încurajează să le dorim mai mult, ceea ce ne provoacă suferință, pentru că aduc nemulțumiri.

„Oh, am primi lucrul pe care l-am vrut, acum vreau altul… mai mult, vreau mai mult”. Cu alte cuvinte dorința încurajează mai multă dorință. Ele intensifică nemulțumirea noastră.

b. Sunt ca trestia fragilă.

c. Să spunem că am primit deja ceea ce vreau, ce se va întâmpla după aceea? Va dispare. S-a dus. Pentru că karma care mi l-a adus, energia bună care mi l-a adus s-a terminat. Dacă nu desăvârșim perfecțiunea înțelepciunii, toate lucrurile bune se vor duce până la urmă. De ce? Pentru că sunt puține.

De ce sunt atât de puține? Pentru că ne îngrijim tot timpul de noi înșine. Pentru că ne gândim mereu numai la noi. Din când în când, poate ne trece prin cap să ajutăm o bătrânică să treacă strada. Suntem în permanență sub influența egoismului.

Retreat-ul

Maestrul ne vorbește de a merge la retreat/retragere.

În tibetană:

Wenpa

Wenpa înseamnă izolare, retragere sau putem spune retreat.

Există mai multe tipuri de izolări/retreat-uri.

Există izolarea fizică. Și aici vorbim despre o persoană care este foarte avansată pe cale și simte nevoia să ajungă la niveluri de concentrare mai ridicate, și știe că numai în retreat poate ajunge la realizări spirituale. El își creează condițiile în viața lui pentru a intra în retreat.

Este foarte important ca fiecare dintre noi să ajungă să facă retreat, pentru că marele progres pe cale se întâmplă în numai în retreat.

Pe de altă parte, retreat-ul nu va avea succes dacă nu facem Wenpa și în viața noastră de zi cu zi. Ce înseamnă să facem Wenpa în viața de zi cu zi? Înseamnă izolarea mentală. Nu ne referim aici să ne izolăm într-o cameră și să nu funcționăm, ci să ne observăm mintea în timp ce facem ceea ce facem. Ne folosim vigilența și amintirea la ceea ce facem în viața noastră.

În această izolare mentală din viața noastră de zi cu zi, facem ce facem: dacă trebuie să facem cumpărături, facem cumpărături; dacă trebuie să cumpărăm haine, ne cumpărăm haine; dar va trebui să ne aducem aminte de ce ne trebuie haine și să nu petrecem ore în șir comparând nuanțele de albastru. Nu ne vom lăsa târâți de lucrurile lumești. Facem ce trebuie să facem, și apoi mergem mai departe. Ne păzim mintea.

Aceasta este izolarea minții pe care o facem în mod conștient. Nu ne lăsăm purtați de conversații fără rost ore în șir. Uneori trebuie să fim drăguț cu cineva și să fim prietenoși. Și asta e în regulă. Pentru a ne conecta cu persoana, pentru a o aduce la Dharma, putem purta cu ea o conversație ușoară.

Îl putem vedea pe Geshe Michael, cum glumește numai pentru a ajunge la oameni. El spunea: „Dacă într-o zi va fi la mare modă jocul de bowling, atunci voi învăța să joc și voi scrie o carte despre bowling pentru a aduce Dharma oamenilor”. El este dispus să facă orice este nevoie. Profesorul, Bodhisattva face tot ceea ce este necesar pentru a ajunge la oameni.

Deci, dacă el va trebui să vorbească puțin despre vreme, va vorbi puțin despre vreme, dar nu o va face din lipsă de atenție, dintr-o rătăcire a minții, sau din atracție spre discuții inutile. El nu face asta. Aceasta înseamnă izolare mentală.

Este foarte important de a ne crea condițiile care să susțină retreat-ul

Unii spun: „Gata, m-am săturat de toate prostiile din viața asta, o să mă așez să meditez, dar cum fac asta? Nu am din ce trăi? Cine va avea grijă de copiii mei?”

Înainte de retreat, trebuie create condițiile pentru el. Să zicem că ne părăsim copiii și stă singuri să medităm. Dar nu vom putea sta liniștiți, pentru că ne vom umple de regret că ne-am părăsit copiii. Noi nu sugerăm ca omul să-și neglijeze copii și să stea în meditație, ci să-și creeze condițiile în viața lui ca să poată face asta. Este responsabilitatea fiecăruia dintre noi.

Dezvoltarea concentrării

Maestrul Shantideva ne spune: „După ce ai renunțat la preocupările lumești și ești în retreat, ce crezi că se întâmplă când te-ai izolat?” Mintea vine cu tine. Nu o lași afară.

Iar el spune: „Renunță la gândurile hoinare, la gândurile care rătăcesc fără noimă, gândurile care trec de la una în alta”

Maestrul spune în verset: „Acum ești în izolare fizică, în retreat, și vrei să ajungi la o concentrare bună a minții, să nu mai hoinărească atât de mult”. Adică:

1. 1. să nu mai hoinărească necontrolat.
  2. și chiar și atunci când deții controlul, vrei să treci la un nivel de gândire mai subtil.

Așa și în viața de zi cu zi, stai departe de lucrurile care îți distrag atenția.

Când stăm pe perna de meditație, scopul nostru este să ne intensificăm concentrarea pe obiect, iar în afara meditației, în viața de zi cu zi, realizăm acest lucru prin faptul că evităm în mod conștient să ne aflăm în situații în care mintea noastră este distrasă. Nu mergem într-o mie de direcții.

Deci, poate în loc să avem o 100 de prieteni, vom rămâne doar cu 50 de prieteni semnificativi. Dar și asta e mult. Pentru că având 50 de relații, mintea noastră se împrăștie prea mult, și nu ne putem dezvolta concentrarea. De aceea, poate ar fi mai bine să-i păstrăm doar pe cei care sunt prieteni spirituali și semnificativi în viața noastră. Pentru că avem nevoie de acest sprijin tot timpul. Mai târziu vom merge și vom ajuta pe toți. Dar trebuie să ne dezvoltăm concentrarea. Deci, trebuie să ne ferim de a fi prea ocupați.

Dorința pentru lucruri

Versetul 3:

„Datorită atașamentului, a setei de câștig și altele asemenea,
Oamenii sunt incapabili să renunțe la lume.
Prin urmare, renunță mai întâi la acestea lucruri.”
Așa vor medita înțelepții.

Maestrul ne spune ce anume ne face să fim distrași, ce ne face să fim atât de împrăștiați. „Datorită atașamentului, a setei de câștig și altele asemenea”

La ce se referă? Maestrul se referă la cele opt gânduri lumești. El spune: Ce căutăm în viața noastră? Căutăm să ne simțim bine, reputație, să fim lăudați, căutăm bani și lucruri ca să nu trăim în lipsuri, și fugim de ceea ce este rău. Așa ne petrecem viața lumească. Tot ceea ce facem în viață le putem încadra în aceste departamente. Ele includ totul.

Maestrul ne spune că datorită faptului că suntem atât de atașați de aceste departamente, ne împiedică să ne eliberăm de lume. Dacă nu renunțăm puțin la toate acestea, atunci nu suntem înțelepți. Înțelepții înțeleg că trebuie să slăbească puțin atașamentul față de aceste lucruri, altfel nu vor putea să-și dezvolte concentrarea meditativă.

Cauzele distragerii atenției

Comentatorul nostru ne spune că există două cauze principale de distragere a atenției:

1. 1. Cauza internă,
  2. Cauza externă.

Dak dang dakgir      – „eu” și „al meu”,
Shenpa                         – atașament,
La tenne                      – datorită,
Nang                             – în interior,
Semchen la chakpa – atașamentul de sine,
Chi                                  – în exterior,
Nyepa                           – bunuri, lucruri materiale,
Dang                              – și,
Kurti                              – respect și laudă,
Tsik che sok                – așa cum apare în continuarea versetului.

În interior, este atașamentul de sine datorită atașamentului față de „eu” și „al meu”; în exterior este dorința după lucruri materiale, respect și laude, și altele asemenea.

Cauza internă a distragerii atenției este atașamentul față de „eu” și „al meu”

Care este cauza internă a distragerii atenției? Gyaltsab Je, discipolul marelui Je Tsongkapa, el însuși un mare maestru, ne spune:„ Cauza internă care ne face să fim distrași, este boala grea pe care o avem, atașamentul față de „eu” și de „al meu”.

Ne identificăm cu acest Gakja care nu a existat niciodată, preocupându-ne tot timpul de noi și de ce ne aparține.

El spune că până când nu vom slăbi puțin acest atașament față de „eu” și „al meu”, șansele noastre de a reuși în meditație sunt limitate. Prin urmare, mai întâi va trebui să auzim aceste lucruri și să medităm analitic asupra lor, înainte de a ne așeza să ne dezvoltăm concentrarea. Altfel, spune el, nu vom putea progresa.

De ce? Deoarece rezultatul atașamentului față de „eu” și de „al meu”, este dorința și ura.

Dorim tot timpul să obținem lucruri pentru noi, și să eliminăm lucrurile neplăcute. Suntem constant preocupați să obținem ceea ce vrem și să respingem ceea ce nu vrem. Și de aceea, nu ne putem dezvolta concentrarea meditativă după care tânjim atât de mult.

De ce ura? Pentru că nu vrem ceea ce nu ne place. Le respingem, avem aversiune, ură, toate astea.

Dacă aceste lucruri sunt prea puternice în mintea noastră, poate distruge un retreat. Trebuie să ne ferim de ele, pentru că altfel nu ne vom putea dezvolta concentrarea.

Datorită faptului că mintea noastră este atât de atașată de „eu” și de „al meu”, de ceea ce vrem și de ce nu vrem, pentru a ne calma avem nevoie de cel puțin mai mult două săptămâni să stăm în retreat. De aceea, dacă nu stăm cel puțin două săptămâni, nu vom da de gustul concentrării.

Cauza externă a distragerii atenției sunt cele opt gânduri lumești

Voi repeta cele opt gânduri lumești:

1.Suntem bucuroși când am obținut ceea ce ne-am dorit.
2. Suntem triști când nu obținem ce ne dorim.
3. Suntem bucuroși când ne simțim bine.
4. Suntem triști când ne simțim prost.
5. Suntem bucuroși când avem reputație.
6. Suntem triști când nu o avem.
7. Suntem bucuroși când suntem lăudați.
8. Suntem triști când nu.

De ce sunt numite cauze externe? Pentru că sunt acțiunile pe care le facem. Datorită stării noastre existențiale, așa ne petrecem viața.

Scopul antrenamentului în meditație

În versetul 4, maestrul ne spune de ce să medităm.

Scopul meditației este să atingem liniștea și conștientizarea.

Dar nu acesta este scopul budismului. Scopul este de a ajunge la a cincea perfecțiune, care duce la înțelepciune – a șasea perfecțiune. Trebuie să ajungem la numărul șase.

Dacă am obținut liniștea și conștientizarea, atunci avem instrumentele pentru a distruge toate afecțiunile noastre mentale.

Până atunci nu avem destulă putere împotriva lor, nu avem arme eficiente împotriva lor. Se vor întoarce și ne vor ataca. Până atunci va trebui să ne luptăm cu ele, să le înfrânăm, să ne protejăm ochii și să ne apărăm, așa cum maestrul ne spune în versetele 60 și 61. Puterea va veni după ce vom desăvârși perfecțiunea meditației.

Versetul 4:

Înțelege că după ce ai atins liniștea, și apoi conștientizarea,
Vei putea distruge toate afecțiunile mentale;
Începe, apoi, să cauți liniștea,
Care se obține prin bucuria de a pierde atașamentul față de lume.

Din lectura cursului:

„Această liniște – este la rândul ei obținută printr-un sentiment de bucurie, care este cauzat de pierderea atașamentului față de lume, atât în sensul interior, cât și în sensul exterior; adică atașamentul față de corp, față de bunuri și așa mai departe. Motivul este că atașamentul față de aceste lucruri ne face sclavi ai agitației mentale și a moleșelii.”