ACI 9 – Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare – Lecția 12

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare
Prima parte
Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 12

Lecție rezumat, b

Suferința și cauzele ei

 

La finalul lecției de azi vreau să vă transmit „a doua meditație pentru vacanța mare”. Prima a fost despre a ne vedea ca bolnavi, iar cea de a doua va fi despre primul adevăr al suferinței. Și înainte de a trece la meditație în sine, aș dori să vă ofer mai multe învățături despre ea dintr-un unghi ușor diferit.

Pentru că atunci când vorbim despre adevărul suferinței, fiecare se gândește în mod natural la suferința care este palpabilă pentru el, la suferința imediată din această viață.

Acest lucru este desigur inclus în primul adevăr al suferinței, dar când Învățătura vine la oameni care au mers o vreme pe cale, atunci ea este dată puțin diferit față de cei care abia încep. Pentru că cei care au făcut deja meditațiile de la cursuri, în special meditația conștientizării morții din cursul 8, perspectiva lor se extinde. Pentru ei nu mai există doar această mică viață.

Dacă faceți cursul 4, el vă ilustrează continuitatea acestei vieți și a faptului că ea este doar o mică picătură dintr-o serie infinită de vieți în samsara. Apoi primul și al doilea adevăr, care sunt despre samsara, capătă o altă dimensiune, capătă o altă importanță.

 

Ca un lac limpede, fără niciun val

Dakpa Tritul Rinpoche  (1926-2016).

Lama Dvora Hla povestește despre vizita acestui mare Lama la Diamond Mountain în anul 2007:

„Dakpa Tritul Rinpoche este un Lama foarte special, a trecut deja de vârsta de 80 de ani. Este o generație a lui Ken Rinpoche, unul dintre puținii care au mai rămas. Un om foarte blând. El este un Tulku.( Când avea cinci ani, a fost recunoscut ca reîncarnarea celui de-al 49-lea Ganden Tripa de către Sfinția Sa al 13-lea Dalai Lama. La scurt timp după recunoașterea sa, a fost trimis la Lhasa pentru înscăunarea sa, însoțit de părinții săi și de asistenții săi din viața sa anterioară). El este deja foarte bătrân, dar spațiul din jurul lui, pentru mine a fost ca un lac limpede și fără niciun val.

La o prelegere, era cineva care stătea chiar în spatele meu, iar la sfârșitul prelegerii Dakpa Rinpoche a întrebat dacă cineva are întrebări și acest bărbat i-a pus întrebări. Cred că el era peste 60 de ani și a spus că a fost călugăr creștin mulți ani și i-a pus o întrebare lui Rinpoche.

Și ar trebui să știți, există mult respect în jurul lui Rinpoche. A venit cu un alai de călugări care au grijă de el și îl iubesc foarte mult și îi sunt foarte devotați, iar persoana care a găzduit toată această prelegere la el acasă, a construit un templu budist minunat. Întreaga atmosferă era plină de respect. Multă apreciere și iubire pentru Lama.

Și deodată acest tip venit dintr-o lume complet diferită – nu era budist – i-a pus Lamei o întrebare pe un ton foarte lipsit de respect, pe un ton foarte agresiv. În Israel m-am obișnuit cu asta, adică nu mă surprinde. Dar în Statele Unite, la marii Lama tibetani nu întâlnim asta. În general, aproape niciun Lama nu lasă loc întrebărilor și răspunsurilor. Acest Lama la sfârșitul prelegerii a lăsat puțin loc pentru întrebări, dar a fost o întrebare complet surprinzătoare și a venit chiar în spatele meu, un astfel de val de agresivitate.

Și a fost plăcut să-l văd pe Lama. Imaginea pe care am avut-o, a fost ca și cum omul aruncă cu pietre în lac, iar lacul – n-a făcut valuri. A rămas tăcut și calm și pur și simplu a înghițit agresivitatea. Am vrut doar să vă descriu cum este spațiul în jurul acestei somități. El ne-a transmis învățături foarte frumoase, iar aceasta a fost una dintre ele, despre primul și al doilea adevăr al lui Buddha, din cele „Patru Nobile Adevăruri”.”

 

 Generarea motivației pentru lecție

Înainte de a intra în lecție, să ne amintim că am vorbit despre cum trebuie să venim la Dharma:

• • • Ne vedem ca pacienți, ca bolnavi,
    • Buddha este doctorul, iar
    • Dharma este leacul.

Am mai vorbit despre cum să ascultăm Dharma, ca să ne aducă binecuvântare. Este foarte important să venim ca un vas curat, iar ceea ce ne face să fim un vas curat este motivația cu care venim la lecție.

 

Închideți ochii pentru câteva momente.

Ce trece prin mintea voastră? Ce gânduri vă vin?

Lăsați toate aceste lucruri să se scufunde încet sau să treacă în fundal.

Și generați-vă intenția ca lucrurile pe care urmează să le auziți acum să le puteți integra profund și să le puteți  folosi de dragul tuturor ființelor. Într-un fel sau altul, acest studiu mai adaugă încă un strat care vă adâncește înțelegerea și concepția voastră Dharmică și vă permite să  deveniți o binecuvântare pentru toate ființele și, în cele din urmă, să deveniți un Buddha care poate salva toate ființele.

Puteți deschide ochii.

 

Generarea voinței de eliberare

Buddha a fost la fel ca și noi, a fost în locul în care suntem și noi acum. A avut o minte samsarică suferindă și un corp samsaric suferind. În timpul practicii sale, și-a generat bodhicitta, aspirația de a ajunge la iluminare de dragul tuturor ființelor. Și din această aspirație el a practicat.

Cursul 4 vorbește foarte frumos despre asta, pentru că descrie procesul prin care a trecut Buddha și ne ilustrează calea prin care trecem. După ce și-a creat bodhicitta, a practicat acțiunile unui bodhisattva și, în cele din urmă, a atins iluminarea deplină perfectă, ajungând într-un loc în care cu adevărat este capabil să ajute toate ființele.

Și după ce a ajuns la iluminare și s-a ridicat din meditație, o vreme nu a predat pentru că avea senzația că înțelepciunea este prea profundă pentru oamenii obișnuiți și nu ar înțelege-o. Apoi i-a întâlnit pe cei cinci călugări care erau reîncarnarea celor patru pui de tigru și mama lor și a început să-i învețe la cererea lor, iar apoi a întors roata Dharmei de trei ori.

Prima Învățătură pe care a dat-o celor cinci a fost despre cele „Patru Adevăruri Nobile” pe care le-am citit în acea sutra.

Așa cum am spus toată învățătura lui Buddha, fără excepție, are ca scop să aducă ființele la iluminare.

Dar înainte ca Buddha să ne ajute să ne eliberăm, trebuie să ne generăm aspirația de a fi eliberați, pentru că cel care nu aspiră să fie eliberat, nu poate fi eliberat.

Buddha nu poate face asta.

Așa că primul lucru pe care l-a făcut Buddha a fost să transmită învățătura care să inspire și să trezească în noi dorința de libertate, iar acesta este scopul celor „Patru Nobile Adevăruri” ale lui Buddha. Scopul lor este de a insufla acea stare de conștiință care caută iluminarea, care caută eliberarea de suferință. Această  stare de conștiință este baza, fundația, pe care ființele stau pe calea lor spre iluminare. Și, pentru ca această bază să fie solidă și fermă, trebuie să înțelegem natura suferindă a samsarei. Aceasta este baza. Acesta este primul adevăr.

Numai după ce omul înțelege profund natura insuportabilă și înspăimântătoare a samsarei- așa cum spunea Lama Zopa Rinpoche, apare dorința arzătoare de eliberare, așa cum apare în „Sursa binefacerilor mele”:

Binecuvântează-mă să percep că este o curată nebunie
Să fug după bunuri materiale care niciodată nu mă satisfac.
Precum trestia fragilă mă susțin,
Iar natura lor e înșelătoare, sursa tuturor suferințelor ele sunt.
Te rog, ajută-mă să pot simți pe deplin
Acel dor intens pentru fericirea de libertate .

Acest dor trebuie să fie foarte puternic și dominant în viața unei persoane, atât de dominant încât persoana să caute tot timpul ceea ce o scoate din samsara. Dar pentru asta trebuie mai întâi să înțeleagă ce cauzează samsara.

Dacă vrem să ne eliberăm de samsara și să ajungem la extazul sublim a lui Buddha, va trebui să percepem direct vacuitatea. A percepe vacuitatea nu este ceva ușor. Pentru asta este nevoie de acest dor intens de libertate.

Mintea noastră trebuie să se gândească tot timpul: „Ce mă face să sufăr încă? De ce sunt încă în samsara? De ce mi se întâmplă lucruri neplăcute care nu sunt sub controlul meu?  Ar trebui să abordăm tot ce se întâmplă în viață din această întrebare. Acesta este al doilea adevăr nobil – sursa suferinței.

Răspunsul va veni desigur când percepem direct vacuitatea. Dar înainte ca răspunsul să vină, trebuie pusă mai întâi întrebarea într-un mod foarte profund. Și pentru a întreba, avem nevoie de aspirația de a ne elibera. Deci trebuie să înțelegem că suntem într-o stare grea, să înțelegem că suntem bolnavi.

Deci, Buddha ne-a vorbit

• • • mai întâi despre primul adevăr al suferinței,
    • după care vine această analiză a celui de-al doilea adevăr, care este cauza suferinței și,
    • după ce am văzut cauzele suferinței, atunci vedem potențialul de a fi eliberat. Pentru că dacă înțelegem cauzele, vom începe să facem invers, antidotul. Și acesta este al treilea și al patrulea adevăr al lui Buddha.

 

Astăzi ne vom concentra asupra primului adevăr

Primul adevăr al suferinței se referă la „cele cinci agregate”. Toate ființele din samsara, din toate cele trei tărâmuri au aceste agregate.

Care sunt cele trei tărâmuri?

1. 1. 1. Tărâmul dorințelor,
      2. Tărâmul cu formă și
      3. Tărâmul fără formă.

Fiecare făptură are cinci agregate, iar în ele este inclusă și lumea însăși, pentru că prin aceste cinci agregate impure se manifestă suferința. Cum suferim? Suferim fie prin corpul nostru, fie prin mintea noastră. Avem un corp impur, de aceea suferă. Avem o minte impură, de aceea suferă.

Toată suferința noastră se exprimă prin aceste cinci agregate care sunt impure, de aceea lumea și locuitorii ei, pot fi numiți – „adevărul suferinței”.

Pentru a ne genera Renunțarea, pentru a ne genera această dorință  arzătoare de a ne elibera, trebuie să medităm mult, asupra diferitelor forme de suferință din samsara. Tot cursul 8 împreună cu seminarul Conștientizarea morții are ca scop să înțelegem bine suferința.

Vom vorbi despre tipurile de suferință dintr-un unghi puțin diferit.

 

Cele trei tipuri de suferință

1. O primă formă de suferință este aceea în care nu cunoaștem mulțumirea, satisfacția. Mintea noastră nu știe să fie mulțumită. Prin însuși faptul că ființa este în samsara, mintea ei este în permanență nesatisfăcută, condusă de dorințe și pasiuni. Are nevoie tot timpul de lucruri. Le vrea doar pe cele atractive și dorește să scape cât mai repede de cele neatractive. Ea se mișcă permanent între acești doi poli opuși – de a căuta plăcerea și de a scăpa de suferință.

Aceasta este o primă formă de Dukha, de suferință care este în mintea noastră.

2. O a doua formă a suferinței este incertitudinea noastră cu privire la renașterea noastră. Nu știm unde ne vom renaște după această viață. S-ar putea ca acum să nu ne fie atât de rău, dar nu știm ce se va întâmpla în viitor. Nici măcar nu știm ce se va întâmpla în viața asta. Nu știm când va fi următorul accident, sau următoarea boală, sau orice altceva. Dar acum, ne extindem puțin perspectiva asupra multelor vieți. Nu știm care va fi următoarea noastră viață și aceasta este o formă de suferință.
3. Și o a treia formă de suferință este că nu deținem control asupra vieții următoare. Nu putem decide: „Vreau să fiu regina Angliei!” și atunci voi fi regina Angliei. Nu deținem controlul asupra locului în care ne vom afla în viața următoare, pentru că suntem mânați de forțe karmice care sunt dincolo de controlul nostru.

Deci, acesta a fost un mod de a ne referi la cele trei tipuri de suferință.

Un alt mod de a ne referi la cele trei tipuri de suferință despre care am mai vorbit:

1. 1. 1. Suferința suferinței.
      2. Suferința schimbării.
      3. Suferința atotpătrunzătoare sau omniprezentă.

Am vorbit destul de mult despre asta. Dar acum vom vorbi despre ele nu din  perspectiva acestei vieți, ci din perspectiva succesiunii de vieți:

1. Când vorbim despre suferința suferinței – vorbim despre suferința din tărâmurile inferioare:

• • • Făpturile din infern,
    • Spiritele flămânde,
    • Animalele.

2. Al doilea nivel, suferința schimbării – este puțin mai subtil. Aici vorbim despre formele de existență din tărâmul zeilor și a semizeilor și, deasemenea, despre lumea noastră a oamenilor, a celor care duc o viață destul de bună, dar este finită. Se va epuiza. Datorită faptului că fericirea în aceste tărâmuri este incertă, fericirea nu este fericire pentru că nu poate fi menținută. Ea trebuie să se schimbe.
3. Și a treia formă de suferință – suferința atotpătrunzătoare – în acest context, vorbim despre cele cinci agregate impure pe care le avem. Ele au permanent potențialul de a ne provoca suferință, iar această suferință pătrunde în fiecare ființă samsarică.

 

Practica în cele trei scopuri

Atunci când practicăm Lam Rim, practicăm cele trei scopuri: îngust, mediu și înalt.

– În „scopul îngust”, practicantul:

• • Vrea să scape de renașterea în tărâmurile inferioare: tărâmurile infernului, tărâmul spiritelor flămânde și a animalelor.
  • El practică respectarea celor zece precepte de eliberare.
  • Practică înțelegerea karmei, astfel încât să nu mai cadă în aceste tărâmuri.
  • Toată Vinaya provine practic din aceste lucruri, de a nu răni pe alții, de a nu face rău ființelor. Iar în acest fel nu mai sunt acumulate cauzele de a cădea în tărâmurile inferioare. Pe acestea se concentrează practicantul cu scopul îngust.
  • Apoi practicantul se refugiază în cele „Trei Diamante” pentru că îi este frică de renașterea în tărâmurile inferioare și caută protecție în cele „Trei Diamante”, care este cel mai elementar nivel al refugiului.

– În „scopul mediu”, practicantul nu numai că nu mai vrea să cadă în tărâmurile inferioare, dar

• • Nu mai vrea să fie deloc în samsara. A realizat pe deplin Renunțarea. Înțelege suferința samsarei și vrea să iasă din ea. Înțelege că cele cinci agregate pe care le are sunt suferință și caută să se elibereze de ele și,
  • Face acest lucru prin aprofundarea înțelegerii tipurilor de suferință, de exemplu, dar și meditează mult asupra lor.

– Și noi în „scopul înalt”, trebuie să medităm mult la asta pentru că, dacă vă amintiți, Lam Rim include toată calea. Doar că noi o practicăm în contextul „scopului înalt”. Facem aceeași practică doar cu o motivație diferită.

Cei cu scopul mediu, se uită profund la cauzele suferinței. Este ceea ce ne învață Sutra Inimii.

 

 Două surse principale ale suferinței

Există două tipuri de cauze ale suferinței:

1. Cele care provin din karma – impulsurile noastre, instinctele noastre, dorințele incontrolabile sunt determinate de karma.
2. Afecțiunile noastre mentale. Ele ne fac să acumulăm karma. Dorim lucruri, ceea ce este o suferință mentală. Facem ceea ce facem pentru a obține ceea ce ne dorim. Noi nu înțelegem lucrurile pe care ni le dorim. Acumulăm karma permanent pentru a primi din nou cele cinci agregate impure.
3. Cele cinci agregate pe care le avem ne creează suferința, iar această suferință vine prin afecțiunile mentale și acumularea de karma.

Afecțiunile mentale din mintea noastră sunt cele care ne fac să acumulăm karma și apoi să suferim în viitor. Când vorbim despre suferință acum, vorbim despre viețile viitoare.

În budism, această viață este doar o picătură dintr-o succesiune de vieți, iar budismul încearcă de fapt să ne scoată din suferința tuturor vieților. Deci aici Lama a ales să vorbească despre o perspectivă mai largă.

Există tot felul de clasificări ale afecțiunilor mentale, dar zece sunt principale sunt cele mai serioase și am vorbit despre ele în cursul 10. Cinci dintre ele sunt legate de concepția noastră asupra lumii, iar celelalte cinci nu sunt legate de concepția noastră asupra lumii.

Afecțiunile mentale care nu au o legătură directă cu concepția noastră asupra lumii sunt:

1. 1. 1. Ignoranța noastră.
      2. Dorința.
      3. Aversiunea sau repulsia.
      4. Gelozia și,
      5. Mândria.

Toate afecțiunile mentale derivă din „cei trei generali”, sau cele trei afecțiuni mentale majore.

O altă clasificare:

2. Dorința – aceasta este modul de relaționare din mintea noastră care vede obiecte, decide foarte repede care sunt plăcute sau neplăcute. Apoi hotărăște iute: „Vreau” sau „Nu vreau”, și atunci acționăm.

Deci, dorința merge în direcția de „a fi atras de lucruri”.

Văd un obiect. Instinctiv mi se pare plăcut sau neplăcut. Acest instinct este activat de karma, deoarece obiectul nu este plăcut sau neplăcut de la sine. Karma mea mă obligă să privesc acest obiect într-un anumit fel. Apoi, foarte repede decid că sunt interesată de acel lucru și apoi acționez.

        3.  Și la fel și pe partea negativă – aversiunea/repulsia. 

1. Ignoranța – este neînțelegerea obiectelor care ne apar și percepția greșită a ceea ce ni se întâmplă, a ceea ce ne apare în fața noastră. Iar din ignoranță izvorăște dorința și aversiunea.

 

 Două tipuri principale de ignoranță

Putem privi această ignoranță care nu înțelege, din două aspecte:

1. 1. 1. Nu înțelege realitatea, nu înțelege lipsa existenței de sine a lucrurilor.
      2. Nu înțelege cauzalitatea.

Acestea sunt cele două tipuri de ignoranță principale.

Vom vorbi acum despre dorință. Ne restrângem aria de referință la dorința în sine.

 

Două tipuri principale de dorință

În mare, există două tipuri de dorințe. Există și altele, desigur, dar sunt două tipuri în general. La sfârșitul cursului 4 se vorbește despre:

1. 1. 1. Dorința legată de lumea dorințelor
      2. Dorința de existență

După cum am menționat, nu toată samsara se află în lumea/tărâmul dorințelor.

Lumea Samsarei este împărțită în trei:

1. 1. 1. Tărâmul dorințelor,
      2. Tărâmul cu formă,
      3. Tărâmul fără formă.

Există dorință și în tărâmul cu formă și în cel fără formă, dar nu este ca dorința de la nivelul ființelor din lumea dorințelor așa cum avem noi.

Suntem mânați tot timpul de dorințe. Dorim mâncare, de exemplu, dorim sex și există nenumărate alte dorințe. Deci acesta este primul nivel.

Al doilea nivel de dorință – este dorința de existență.

Dorința de la primul nivel ne determină să ne naștem ca ființe umane. Aceia care sunt deja pe calea Dharmei și respectă jurămintele și, poate că nu vor mai cădea într-o existență inferioară și suferindă, încă tot mai au dorința legată de lumea dorințelor care îi va face să se renască ca oameni sau ca zei, pentru că cred ca este plăcut, că este atractiv.

Și mai există dorința, la un nivel mult mai subtil, care va determina renașterea în tărâmul cu formă și tărâmul fără formă.

Deci, acestea sunt cele două niveluri de dorință, grosieră și subtilă, care aduc suferință.

5. Mândria – este un sentiment de individualitate. Ideea că sunt cumva mai bun/mai puțin bun decât alții. Cu toții știm asta, așa că nu vom lărgi subiectul.
6. Gelozia.

Și mai există îndoiala despre care nu vom vorbi acum.

 

Cele cinci tipuri de afecțiuni mentale care sunt legate de concepția asupra lumii:

1. Primul tip se numește:

Jikta

Ta – concepție, viziune
Jik – perisabil, efemer, supus dispariției
Jikta înseamnă concepție perisabilă.

Ce înseamnă concepție perisabilă? Este concepția care se uită la cele cinci agregate, corpul și mintea noastră și le vede ca existând de la sine.

Și de ce se numește concepție perisabilă?

• • • Pentru că lucrurile sunt perisabile. Corpul meu este ceva care se degradează și va dispare, la fel ca și celelalte agregate. Ele nu au existență proprie de sine.
    • Un al doilea motiv pentru care se numește concepție perisabilă – este că atunci când dobândim înțelepciunea și ea însăși va dispare.

Deci, aceasta este prima concepție greșită, care este o afecțiune mentală.

2. A doua concepție greșită se numește simplu, concepție greșită.

Ea are două forme:

1. 1. 1. A nega existența lucrurilor care există.
      2. A crede în lucruri care nu există ca și cum ar exista.

Un exemplu ar putea fi credința greșită în cauzalitate, adică a crede în cauze care sunt incorecte ca fiind cauze corecte și viceversa: negarea cauzalității corecte care își are rădăcina în înțelegerea karmei și a vacuității și a crede că nu există consecințe pentru acțiunile noastre.

Concepția greșită este cea care spune: „Reîncarnarea nu există. Nu există karma. Nu există cele Trei Diamante”. Atâta timp cât cei care au această concepție, este imposibil să fie ajutați. Binele pe care îl fac, în măsura în care o fac, nu acumulează binefaceri, deoarece această concepție nu permite formarea unui potențial pozitiv care să-i scoată din samsara.

3. A treia concepție se numește concepții extreme. Și am vorbit puțin despre asta în cursul 6 și la sfârșitul cursului 1.

Pe de o parte, există concepția existenței ferme, solide și, pe de altă parte, concepția nihilistă.

• • • Există părerea extremă care spune: „Agregatele mele, au existență de sine”. Cred că agregatele pe care le am acum, sunt permanente și ele vor continua cumva în viața următoare.

A spune „cu toate astea sufletul există” este legată de această ignoranță. Sunt oamenii care cu toate că înțeleg că corpul nu va continua, cred în posibilitatea ca sufletul să continue. Ei încă mai atribuie o oarecare existență de sine a agregatelor.

• • • Și sunt alții care încep să analizeze și să mediteze asupra vacuității și să ajungă la concluzia că poate aceste lucruri se vor termina cu această viață. Aceasta este abordarea nihilistă pe care tot cursul 4 încearcă s-o prevină.

4. A patra concepție am menționat-o mai devreme.

• • • A crede despre concepția mea greșită că este într-un fel superioară altor concepții.
    • O versiune mai subtilă a acestui lucru se întâmplă atunci când considerăm că cele cinci agregate ale noastre, care sunt în prezent impure, sunt de fapt pure.

5. A cincea concepție – este cineva care crede că opiniile sale greșite nu sunt greșite. Aceasta este, de exemplu, o formă de ignoranță care crede în tot felul de metode de auto mortificare care ar fi o cale de eliberare, ceea ce desigur nu este adevărat.

• • • Sunt cei care încep să audă Dharma, să o studieze și să-și observe concepția lor asupra lumii, ceea ce este frumos,
    • Sunt cei care nu studiază și observă, sau poate au studiat puțin, dar nu observă, așa că s-ar putea să spună: „Nu știu”.
    • Sunt cei care spun: „Prostii. Nu există karma. Nu există infern. Nu l-am văzut. Nu există așa ceva. Eu știu bine”. Despre asta este vorba. Cineva care nu a făcut nicio analiză și totuși crede că știe ceva și că părerea lui este cumva bună.

 

Sursele/originile suferinței

Așa cum am spus, prima parte a celui de-al doilea adevăr al suferinței sunt diversele afecțiuni mentale. Ele ne determină să acționăm într-un mod greșit, pentru că nu înțelegem realitatea și acumulăm karma.

Până când nu vom percepe vacuitatea, toată karma pe care o acumulăm este karma impură și această karma impură este împărțită în două:

1. 1. 1. Acțiuni care sunt utile sau bune
      2. Acțiuni care nu sunt nici utile și nici bune

Ambele tipuri sunt impure. În cursul 5 s-au numit Sak Che Kyi Le – karma impură.

Dacă sporim acțiunile utile și bune, atunci ne vom renaște ca ființă umană sau ca zeu. Iar dacă înmulțim acțiunile care contravin celor zece precepte de eliberare, atunci vom cădea în tărâmurile inferioare.

Deci, tot acest subiect despre karma și de acumulare a karmei se află în al doilea adevăr al suferinței.

Toate acțiunile noastre, atât bune, cât și rele, duc la următoarea noastră renaștere și asta datorită faptului că în prezent suntem prizonierii celor cinci agregate impure, iar cele cinci agregate impure ale noastre produc gânduri, vorbe și acțiuni care sunt și ele impure. Chiar și atunci când vin să ajute pe cineva, sunt impure, așa că rămânem și ne învârtim mereu în samsara.

 

Cum apare suferința?

De aceea este foarte important să înțelegem această formare a karmei. Și despre asta am vorbit în cursul 5, lecția 6 – despre cei „șase pași ai lui Maitreya” sau cei „șase pași ai lui Manjushri”.

Am vorbit, de asemenea, despre cele 12 verigi din „Roata Vieții” care explică modul în care, datorită ignoranței, începem să acumulăm karma. Cum karma se intensifică, acumulează energie și apoi se manifestă și ne aduce următoarea reîncarnare.

 

Și totul datorită ignoranței

Vă voi spune încă câteva cuvinte despre ignoranță. Toate acțiunile noastre sunt conduse ori de dorință, ori de aversiune.

Ele sunt precedate de neînțelegerea obiectului, de percepția obiectului ca fiind bun sau rău de la sine. Apoi îl dorim sau îl respingem. Credem că „plăcutul„ sau „neplăcutul” vine cumva de la obiect. Trebuie să scap de șef.

Fiecare acțiune pe care o întreprindem, bună sau rea, este condusă de această concepție greșită și numai atunci când percepem vacuitatea direct ne dăm seama pentru prima dată că tot ceea ce am crezut până acum a fost greșit. Chiar și lucrurile pe care le credeam bune, erau greșite, pentru că nu am înțeles obiectul.

Aceasta este arena noastră de acțiune. Lucrurile apar; sunt bune/rele, le vrem/nu le vrem și suntem împinși să acționăm. Aceasta este Samsara.

Care este greșeala?  Totul este proiecția noastră. Adică, ceea ce percepem ca fiind plăcut sau neplăcut de la sine, este de fapt o proiecție mentală din mintea noastră. Și acesta este modul în care al doilea adevăr, care vorbește despre cauzele suferinței, duce de fapt la primul.

De aceea este important să ajungem la toată această învățătură cu atitudinea „Sunt bolnav”. De ce anume sunt bolnav? Sunt bolnav de Samsara. Sunt bolnav de mintea care permanent este sub influența celor „trei generali”, percepția greșită a realității mele clipă de clipă. Reacția greșită față de  realitatea mea și suferința continuă.

 

A doua meditație pentru „Vacanța mare”

Vom face acum a doua dintre cele două meditații  pentru „vacanța mare”, care se concentrează pe afecțiunile mentale, adevărul suferinței și cauzele suferinței, adică pe primele două adevăruri nobile.

Ea va fi puțin mai lungă.

 

Așezați-vă într-o poziție comodă.

După ce v-ați găsit poziția, încercați să vă aduceți mintea la o stare cât mai liniștită și calmă.

Fiți atenți la ceea ce vă trece prin minte. Dacă aveți gânduri sau sentimente sau emoții puternice. Lăsați-le să se liniștească încet, să se scufunde, să devină grele, să se lase pe fundul lacului și nu vă lăsați târâți de ele. Ca și frunzele care zboară pe cerul minții voastre și încet se lasă în jos.

Încercați să stați liniștiți pentru a nu-i deranja pe alții.

Concentrați-vă într-un singur punct, cât de mult puteți, asupra naturii clare și știutoare a minții voastre. Aceasta este mintea ta – clară și știe.

Vedeți această natură clară și cunoscătoare a minții ca un râu care curge, iar gândurile vin și pleacă în acest curent limpede.

Și poate că există gânduri impure. Poate că există unele afecțiuni mentale, sentimente grele care vin și vă supără mintea, dar ele nu sunt mintea voastră. Ele sunt doar oaspeți în mintea voastră și pot fi desprinse de minte.

Și acum alegeți un gând tulbure, sau vreo emoție negativă, sau vreo afecțiune mentală care vă provoacă în prezent dificultăți, care vă preocupă.

Observați dacă această emoție sau acest gând, sau această afecțiune mentală se schimbă de la o clipă la alta.

Oare puteți sesiza dacă ea crește, rămâne un timp și apoi descrește? I se schimbă intensitatea?

Există condiții anume care o fac să apară? Există situații care o trezesc?

Există situații în care acest sentiment nu apare, sau acest gând nu apare?

Așadar, amintiți-vă de un caz recent în care a apărut afecțiunea mentală în mintea voastră, în viața voastră și încercați să vedeți ce s-a întâmplat în viața sau în mintea voastră înainte ca ea să apară.

Ce gânduri v-au trecut prin minte? Ce sentimente ați avut înainte ca afecțiunea mentală să vină și să înceapă să vă deranjeze?

Cum v-ați simțit? La ce v-a servit afecțiunea mentală? A venit să vă servească un scop pe care l-ați avut despre care nu ați spus adevărul, bineînțeles față de voi înșivă?

Încercați să vă amintiți care a fost starea minții voastre când afecțiunea mentală era la apogeu. Cum v-ați simțit atunci?

Observați-vă gândurile, acțiunile și vorbele care le-a produs această afecțiune mentală. Ce ați făcut, spus sau gândit după aceea, ca urmare a acesteia?

Ce suferință v-a provocat această afecțiune mentală?

Ce suferință a provocat altora afecțiunea voastră mentală?

Ați obținut în sfârșit ceea ce v-ați dorit? Ați primit ceea ce ați căutat?

Decideți să deveniți din ce în ce mai conștienți la situațiile în care afecțiunea mentală apare, funcționează și descrește.

Fiți conștienți când este în acțiune și fiți conștienți când se oprește. Dezvoltați-vă conștientizarea a ceea ce se întâmplă în mintea voastră și luați decizia de a vă aprofunda meditațiile folosind această cunoaștere bazată pe experiență.

Buddha a venit și ne-a învățat pentru a ne ajuta la nivel practic, pentru a ne ajuta să eliminăm afecțiunile mentale și să depășim suferința. Iar căile pe care le-a predat Buddha au fost practicate și testate de către mulți practicanți budiști și de marii maeștri timp de 2500 de ani. Metodele au fost folosite cu mult succes.

Care sunt metodele de care dispuneți în prezent? Ați primit o mare varietate de metode și meditații din cursurile pe care le-ați studiat, pe care le puteți folosi atunci când afecțiunea mentală vă atacă. Alegeți una dintre ele și folosiți-o ca antidot.

• • • Meditația în sine este un antidot.
    • Înțelegerea cauzalității este anti-punct.
    • Înțelegerea vacuității, este cel mai puternic antidot.
    • Înțelegerea modului în care lucrurile apar ca proiecție este un antidot.
    • Bodhicitta voastră este un antidot: ea este compasiunea care vrea să ajute toate ființele și, prin urmare, vă obligă să vă înțelegeți suferința și să vă eliminați suferința.

Aveți Tong Len, aveți metodele maestrului Shantideva. Aveți deja un repertoriu larg de metode de a vă observa afecțiunile mentale și de cum să vă ocupați de ele, iar în principal, desigur, este înțelegerea vacuității celor „trei sfere”.

Faceți-vă un plan pentru a practica aceste metode, cu aceste antidoturi, în cadrul meditației și în afara meditației și luați decizia de a verifica antidoturile. Vedeți care sunt acele antidoturi care funcționează cel mai bine pentru voi în diferite circumstanțe.

Pe scurt, creați-vă obiceiul de a analiza, de a examina, pentru că asta produce ulterior cauzele de a ieși din suferință.

Și dacă aplicați aceste metode, uitați-vă dacă acea afecțiune mentală se diminuează în timp? Există vreo schimbare? Dacă există, este bine să observați schimbarea. Este bine să vă recunoașteți izbânda. Puneți un plus în carnețel.

Dacă progresul este redus, de ce este redus? Ce vă împiedică? Este bine să vă evaluați mintea pe care o aveți în acest moment. Ce puteți face acum? Care este mintea care vă stă la dispoziție în acest moment? Ce oportunități aveți în prezent?

Întrebați-vă: „Este adevărat că îmi pot elimina toate afecțiunile mentale, pentru totdeauna/definitiv?” Dacă ați răspuns afirmativ, rămâneți în meditația de concentrare, fixați-vă pe această concluzie cât puteți mai mult, pentru a o integra în fluxul vostru de conștiință. Și, când practicați acasă și ați ajuns în acest loc, rămâneți acolo, concentrați pe acea stare a minții.

Când veți face meditațiile mai târziu acasă, este bine să le începeți cu practicile preliminare, iar când terminați, dedicați binecuvântarea meditației pentru iluminarea tuturor ființelor, inclusiv a voastră.

Și decideți de a integra în viața voastră conștientizările pe care le-ați dobândit ca urmare a meditației.

Deschideți încet ochii.

 *******

Ideea este de a face aceste meditații acasă tot timpul. Începeți să vă puneți aceste întrebări:

• • • „De unde vine suferința mea și ce mă scoate din ea?” Acesta este scopul acestor meditații.
    • „Care este acest prim adevăr al suferinței despre care vorbește Buddha? Cum se aplică?
    • „Este adevărat că eu chiar sufăr? Ce rău este aici?”

Este bine să ne punem aceste întrebări acum, când nu este prea târziu. A venit vremea să ne întrebăm.

Trăim ca și cum fiecare ar fi o broscuță în propria baltă și crede că asta e tot ce există și îi este frică. Frica este unul dintre factorii importanți care ne determină să rămânem în continuare în balta noastră, pentru că ne este frică de ocean.

Există viață în afara bălții. Există un ocean în afara bălții, există o cale de ieșire din suferință, există viață iluminată, există paradis. Există plăcerea uimitoare, de nedescris și neîncetată și  a lui Buddha. Există o cale de ieșire din Samsara.

Asta a spus Buddha. Buddha a spus: „Fă lucrurile astea și nu le face pe astea, și atunci va veni sfârșitul samsarei. O poți învinge”. Asta ne spune în partea de jos a „Roții vieții”.

Deci asta este tot ce am vrut să vă împărtășesc.

Dedicație