Eu şi celălalt
Capitolul despre meditație
din „Ghidul modului de viață a războinicului spiritual”
al maestrului Shantideva
Inspirat după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 5b
Schimbarea de sine cu ceilalți
Versetul 140. Maestrul ne introduce în schimbarea de sine cu ceilalți.
Cei inferiori și restul – îi voi considera ca pe mine însumi;
Și eu mă voi considera ca fiind ceilalți.
Invidia, rivalitate și mândria
Fără ezitare toate acestea le voi practica!
Cum vom învăța să depășim acest demon al prețuirii de sine?
După ce în lecțiile anterioare am învățat să comparăm, acum ne spune: schimbă-te.
Mecanismul automat de clasare a celorlalți
Când vorbim cu o persoană, în mod automat o categorisim. Ierarhizăm oamenii:
– inferiori mie, în tibetană:
Menpa
– egali mie,
Nyampa
– Superiori mie.
Towa
Ierarhizăm oamenii, automat, după o anume scală:
-
- a banilor,
- a talentului,
- a succesului,
- a efortului,
- a frumuseții și altele.
Iar acest lucru determină imediat atitudinea noastră față de ei:
-
- dacă vorbim cu cineva inferior, ne comportăm într-un fel.
- dacă vorbim cu un coleg care este la același nivel cu noi, ne comportăm în alt fel.
- dacă vorbim cu cineva superior nouă, ne comportăm în alt fel.
– În prima situație, când vorbim cu cineva inferior, ce caracterizează atitudinea mea față de acesta? Aroganța, mândria.
În tibetană:
Nga Gyel
– În a doua situație, când suntem pe picior de egalitate, atitudinea caracteristică este rivalitate, rivalitatea.
În tibetană:
Dren Sem
– Și în a treia situație, invidia, gelozia.
În tibetană:
Trakdok
Și dacă vă îndoiți că aveți aceste sentimente, uitați-vă dacă tratați fiecare persoană pe care o întâlniți, ca pe voi înșivă? Avem mult de lucru, pentru noi toți, în aceste domenii
Practica ciudată a invidiei, concurenței și mândriei
„Cei inferiori și restul ” înseamnă „inferior, egal și superior mie”. Așa că Maestrul spune: „Când întâlnesc astfel de oameni, îi voi considera pe mine însumi”. Invidia, rivalitate și mândria spune Maestrul: Practică-le acum.
De ce ne spune Maestrul aceste lucruri? Tocmai că noi încercăm să scăpăm de aceste afecțiuni. Încercăm să eliminăm gelozia, mândria și rivalitatea din noi, pentru că acestea ne întunecă mintea și ne otrăvesc sufletul. Și așa este.
Toate aceste versete, în sanscrită pot fi citite în două moduri. Și în tibetană pot fi citite tot în două moduri.
Prajnakaramati este un comentator care a scris în sanscrită și a trăit aproximativ la două sute de ani după Maestrul Shantideva, în aceeași mănăstire. Comentariul său este mult mai aproape de sensul lucrurilor decât tibetanii care le-au scris șase sute de ani mai târziu.
Prajnakaramati spune că a practica gelozia, aroganța, rivalitatea este de a ne pune în mod deliberat în pielea lor și de a încerca să simțim ceea ce simt ei față de noi:
Ce simte persoana inferioară mie, față de mine,
Ce simte persoana superioară mie, față de mine, și
Ce simte rivalul față de mine ?
Eu nu pot să simt cu adevărat ceea ce simt ei, pot simți doar ceea ce simt eu. Dar dacă încerc să schimb rolurile cu ei și să intru în mintea lor, spune Maestrul, dacă faci asta bine, ți se va face lehamite de asta, fapt care te va apropia de iluminare. Și nu vei ști până nu vei încerca.
În general, trăirile afective negative de gelozie, aroganță, rivalitate nu fac decât să mărească suferința în viață. Pe de altă parte, comentatorul Prajnakaramati [detalii] explică că atunci când ne punem în locul altora, vom putea să ne schimbăm aceste atitudini în ceva care intensifică partea iluminată a vieții noastre. Și din moment ce o facem în mod deliberat, nu trebuie să ezităm sau să ne îndoim când ajungem să aplicăm această practică.
Deci iată începutul.
Practica geloziei
Unele versete vorbesc despre prima situație – gelozia/invidia.
Versetul 141.
Suntem în situația în care vorbim cu o persoană inferioară nouă. Am decis că ne este inferioară nouă. Și nu pentru că ar fi ea inferioară în sine, dar cumva am decis că este inferioară. Iar în paralel, ea ne consideră superiori ei.
Să considerăm relația dintre elev și profesor. Profesorul vorbește elevului care are mai puțină cunoaștere și mai puține virtuți spirituale. Deci profesorul este mai presus de elev. Sau o persoană bogată vorbește cu o persoană săracă.
Ce simte celălalt, față de cel superior lui? Simte invidie. Omul sărac invidiază pe cel bogat sau servitorul își invidiază stăpânul. Și așa mai departe. Deci celălalt se simte gelos.
Așa că acum, în mod deliberat, practic invidia. Maestul ne arată aici cum să practicăm gelozia. Ne punem în locul ei, ne substituim ei.
Deci, eu acum vorbesc persoanei inferioare și intru în mintea lui; îmi imaginez că intru în corpul lui și mă gândesc la ceea crede ea despre mine? Cum mă tratează?
Iată ce crede aceasta despre mine:
Versetul 141:
El este respectat, și nu eu, –
El deține bunuri, și nu eu;
El este lăudat, în timp ce eu sunt disprețuit, –
El este fericit și eu nefericit.
Versetul vorbește despre ce crede o persoană geloasă pe mine.
Iată lucrurile pe care le enumeră în acest verset:
a.El este respectat, și nu eu.
Kurti
Kurti înseamnă respect, onoare.
b.El deține bunuri, și nu eu.
Nyepa
Nyepa – câștig, bunuri.
c.El este lăudat, și eu disprețuit.
Tupa
Tupa – laudă.
d.El este fericit și eu nefericit.
Dewa
Deci, mă pun în locul ei și sunt gelos pe mine.
De fapt, îmi practic gelozia mea. Pentru că nu o pot practica pe a sa. Dar mă folosesc de ea, pentru a cunoaște ce este gelozia cu adevărat. De ce să fug de celălalt și să-mi spun tot felul de povești, hai să văd cum este să fiu în locul lui! care nu sunt.
Mă folosesc de celălalt pentru a-mi cunoaște partea întunecată a minți mele. Partea mea sumbră a ei.
Două versiuni ale practicii de „schimbării de sine cu ceilalți”
- Pentru cei care sunt pe o cale spirituală, prima cale va suna mai logic. Pentru că ei doresc să-și elimine aroganța. Deci, dacă eu vorbesc cu o persoană inferioară mie, atunci ce voi spune?
- Îl voi respecta pe el și nu pe mine. În loc să mă respecte el pe mine, acum îi voi acorda lui respect. Pentru a activa antidotul la aroganța mea, atunci îl voi respecta pe celălalt.
- Dacă nu are lucruri, îi voi da lucruri, tot ce am în posesia mea, este al lui. Auzi un ton complet diferit.
- Îl voi lăuda pe el și mă minimalizez pe mine. Are toate laudele și este doar derogatoriu pentru mine. Voi avea grijă ca ceilalți să-l laude numai pe el, și nu pe mine.
- Toată fericirea să fie a lui și suferința să fie asupra mea. Voi schimba rolurile.
Și asta mi se pare foarte nobil, mi se pare foarte logic. Este ca și cum ne-am spune „destul cu această gelozie”.
- Maestrul Prajnakaramati, ne spune că dacă vrem cu adevărat să ne oprim, va trebui mai întâi să o cunoaștem. El spune: „Fă practica întunecată, inversează rolurile. Intră adânc în gelozia ta”. Și după aceea, poți schimba rolurile.
Ken Rinpoche spunea: „Uită-te la publicul tău și vei învăța de la el”.
Ați primit acum o practică mai puternică. Faceți-o în funcție de ce vi se potrivește. Poate în zile diferite vei practica lucruri diferite.
Aici practicăm gelozia. Ne punem în locul celui care ne invidiază. Stăm în locul lui și ne invidiem pe noi înșine. Și așa începem să cunoaștem ce este gelozia: cum ne simțim, ce simțim în corp, ce ne produce sentimentul de invidie, gândul de invidie? Ce ne face asta?
În versetul 142, Maestrul vine cu alte aspecte:
Toată munca grea este pe mine –
În timp ce el în tihnă petrece; –
Eu sunt decăzut și lipsit de orice virtute
În timp ce el câștigă faimă în lume!
„Toată munca grea este pe mine”. Cine spune asta? Cel care mă invidiază. El spune: „Eu trebuie să fac toată munca și tu stai în tihnă ca un rege”.
Deci, celelalte aspecte ale geloziei pe care le descrie Maestrul aici sunt.
e.El se odihnește și nu face nimic, eu fac toată munca.
Le mepay dewa
Le – faptă, muncă,
Le mepay – fără muncă,
Dewa – fericire, plăcere, mulțumire.
Adică: el stă mulțumit și nu face nimic.
f.El câștigă faimă, eu rămân anonim.
Drakpa
Drakpa – renume, faimă.
Practică cu control
Întrebare: De fapt, suntem mereu invidioși pe cei de deasupra noastră. Ce este nou în asta?
Răspuns: Atunci când invidiem pe cineva, ni se întâmplă automat. Vedem în el ceva ce nu avem noi și suntem invidioși. Acest lucru nu ne dă posibilitatea de a scăpa de invidia noastră și de a renunța la ego-ul nostru. Pe când, dacă facem această practică intenționat, acum deținem controlul. Acum ne gândim în mod deliberat la modul în care el ne invidiază. Prin faptul că alegem să facem asta și să observăm procesul, începem încet să eliminăm această trăire afectivă negativă.
Și asta e toată diferența. Acum venim cu înțelepciunea în ceea ce facem. Aceasta este diferența dintre gelozia care ni se întâmplă automat și acest proces în care ne eliminăm gelozia.
Versetul 143:
Și ce voi face fără virtuți?
Fiecare își are propriile virtuți.
În comparație cu unii, sunt inferior,
Și față de alții, sunt superior.
Pericolul neputinței
În versetele 141, 142 , Maestrul ne vorbește de invidie, dându-ne un exemplu despre cum să practicăm invidia.
Acum se schimbă puțin tonul.
Versetul 144:
Moralitatea și intelectul meu se deteriorează,
Prin puterea afecțiunilor mentale și nu din a mea voință,
Trebuie să ai grijă de mine cât poți tu de bine,
Și orice durere voi accepta cu ușurință.
Acesta este un moment sfâșietor, în care celălalt își dă seama că nu este acel Bodhisattva minunat care credea că este.
Celălalt spune, tu ești un mare Bodhisattva, „Trebuie să ai grijă de mine cât poți tu de bine, și voi accepta orice durere cu ușurință”.
Deci, cel care se simte inferior, să spunem un discipol spiritual, se uită la viața lui și spune: nu am cine știe ce virtuți înalte, concepția mea despre lume este deficientă sau nu-mi înțeleg realitatea. Sau am tot felul de alte slăbiciuni. Moralitatea mea nu este atât de bună. Dacă mă uit mai bine, s-ar putea să fac lucruri pe care nu ar trebui să le fac. Intelectul meu se slăbește, toate aceste lucruri se întâmplă din cauza puterii trăirilor mele afective negative și nu din voința mea. Nu am nici un control asupra lor.
Dacă mai înainte a spus: el are toată faima și toate virtuțile, iar eu sunt inferior și lipsit de orice virtute. Ce spune el acum? Și ce voi face fără virtuți? Fiecare își are propriile virtuți.
Aici Prajnakaramati ne spune că dacă rămânem pe poziția omului invidios, ne putem simți neputincioși. Vom spune: „Niciodată n-o să pot ajunge la nivelul lui, la virtuțile lui. El este un profesor atât de înalt”. Sau: „E atât de bogat”.
Deci, cum putem evita descurajarea când ne comparăm cu el sau ea?
Să luăm situația în care avem un profesor, iar profesorul nostru are alt profesor. Deci putem vedea trei generații: noi, profesorul nostru și profesorul lui. Prajnakaramati spune: Uită-te la profesorul tău, unde este el și unde este profesorul lui? Profesorul tău nu a renunțat, a continuat să practice. Ah!! Dar și eu pot face asta!
Așa că, în loc să ne descurajăm, ne uităm la calitățile lor înalte, la virtuțile lor și încercăm să ne inspirăm din ele, să dorim să ajungem și noi la ele.
Există ființe și mai minunate decât ei; Și sunt ființe care arată și mai rău decât noi. Este important să ne amintim că toate necazurile vin din puterea gândurilor noastre negative și nu pentru că le-am dorit, așa că este foarte important să încercăm să frânăm aceste gânduri în mintea noastră.
Elev și profesor
Acum acest elev se întoarce către profesor și îi spune: „Trebuie să ai grijă de mine, sunt slab, nu am putere singur”. Nu am nicio concepție corectă asupra lumii și sunt plin de afecțiuni mentale [trăiri afective negative]. Sunt slab. Trebuie să ai grijă de mine.
Voi accepta orice durere, în sensul că „Fac ceea ce-mi spui!”. Aici elevul îl roagă pe profesor: „Ajută-mă!”. Deci, aici, vorbitorul este acum elevul.
Și în versetul 145, elevul se întoarce către profesor. El spune:
Datoria ta nu este să ai grijă de mine?
Cu ce drept, atunci mă disprețuiești?
Acesta este profesorul care este arogant și elevul care este invidios. Elevul îi spune: „De ce nu mă bagi deloc în seamă și mă disprețuiești?”
Acum elevul începe să dezvăluie ipocrizia profesorului.
La ce-mi folosesc toate virtuțile tale,
Tu, care ești considerat la nivel înalt?
Aici elevul se îndoiește de profesor. Dacă așa se comportă un mare Bodhisattva, cu toate virtuțile sale aparent minunate, atunci cine își dorește astfel de virtuți? Ele nu ajuta pe nimeni!
Acest lucru se întâmplă când începem să ne apropiem de profesor și să trăim cu el. Începem să-l vedem în carne și oase și îi spunem: „Stai așa, tu mă înveți în clasă, lucruri atât de înalte și de minunate, hai să văd cum trăiești?”
Și aceasta este soarta fiecărui profesor. Mai devreme sau mai târziu ajunge într-un loc în care predă lucruri fără să fi ajuns la nivelul lor. Acestea sunt lucruri pe care Buddha le-a predat, lucruri pe care le-a predat o ființă perfectă. Profesorul oriunde ar fi, mai devreme sau mai târziu va ajunge la acest nivel. Aceasta este ipocrizia profesorului și aceasta este o situație care este inevitabilă la un anumit nivel. Și aici elevul dezvăluie această ipocrizie.
Consecințele teribile ale invidiei
Versetul 146
Suntem încă pe subiectul invidiei, emoție distrugătoare, negativă, dificilă și, printre altele, ne determină să diminuăm valoarea lucrului în care credem.
Întâlnim pe cineva care are succes, pe cineva foarte talentat sau pe cineva faimos. Unde ne duce invidia? Spre locul în care îi diminuăm valoarea pe care o are. Exact asta se întâmplă aici.
Acum elevul invidios pe profesor îi vorbește profesorului și îi spune: Stai, stai așa, cine te consideri că ești? Crezi că ești un profesor atât de grozav? Tu însuți
Trăiești în abisul renașterilor mizere,
Lipsit de orice compasiune pentru ființe;
Dar te consideri cu calități înalte,
Și dintre cei înțelepți dorești să faci parte!
Nu m-ai convins de standardul tău moral înalt, în curând vei cădea în viețile mizere de care mă avertizezi. Vorbești frumos despre compasiune, dar unde este compasiunea ta?
Aici ne duce invidia.
Până aici a fost subiectul invidiei. Maestrul ne învață cum să-o practicăm în mod intenționat, din alegere, din conștientizare. Să vedem cum ne afectează această emoție! Cum ne face să ne simțim, cum ne face să ne gândim la alții?
Elevul de aici este invidios pe profesor și îl minimalizează. Acesta este unul dintre cele mai rele lucruri pe care le putem face, pentru că atunci nu vom mai avea profesor. Dacă îl coborâm la nivelul scăzut, atunci nu mai avem profesor.
Fără un profesor nu există cale spirituală.
Fără o cale spirituală este imposibil de ajuns la iluminare.
Maestrul ia gelozia și o aduce la extrema cumplită care ne distruge calea către iluminare!
Practica cu înțelepciune
Este nevoie să cunoaștem cum gândește această minte. Vom vorbi despre ce trebuie să facem atunci când vedem defecte la un profesor, cum să le tratăm pentru a nu ne pierde profesorul.
În momentul când întâlnim un profesor, el este cel mai prețios lucru, pentru că ne scoate din suferință. Dar pe măsură ce ne apropiem de el, începem să-l privim prin prisma trăirilor noastre mentale negative. Mai târziu vom învăța cum să facem față acestei situații.
Maestrul doar ne familiarizează cu aceste lucruri. Pentru că lucrul greșit pe care-l facem este să negăm acele sentimente care vin din noi. Să presupunem că întâlnim defecte la un profesor. A pretinde că profesorul nu are aceste defecte nu ne ajută, pentru că le vedem. Nu trebuie să ne lăsăm târâți de ele, pentru a nu ne pierde profesorul. De aceea trebuie să știm cum ne funcționează mintea. Pentru că ceea ce vedem la profesor este o proiecție a minții noastre. Trebuie să ne cunoaștem mintea înainte de a o stăpâni.
Practica concurenței
Acum, în versetele următoare, trecem la competitivitate. Versetul 147:
Și dacă el este considerat ca fiind egalul meu,
Sunt pregătit să-mi impun superioritatea
Mă asigur să-mi cresc profitul și onoarea
Care să le depășească pe ale lui.
Aici este vorba despre rivalitate cu cineva care este egal cu mine. Acum încerc să văd dacă sunt cumva mai bun ca celălalt. Maestrul intră în detalii:
– Îmi voi crește profitul și onoarea care să le depășească pe cele ale rivalilor mei, chiar dacă va trebui să mă lupt și să le „fac necazuri”.
Versetul 148: O persoană concurentă spune:
Toate calitățile mele bune
Trebuie promovate în întreaga lume;
Și mă voi asigura ca nimeni să nu știe
De calitățile pe care el le are.
– Mă voi asigura ca toate calitățile mele bune să fie promovate în întreaga lume, iar ale rivalului meu să rămână necunoscute.
Maestrul spune: Intră în această minte, intră în acel gând, uită-te la ce simți. Și încearcă să te pui acum în locul lui; Cineva simte asta față de tine, acum încearcă să simți tu ceea ce simte el față de tine; El spune: virtuțile tale nu trebuie să fie auzite de nimeni. Încearcă să te pui în locul lui.
Versetul 149:
Defectele mele le voi ascunde,
Și numai eu, și nu el, să am parte de ofrande;
Trebuie să obțin cu ușurință lucrurile dorite,
Și numai eu, și nu el, de renume să am parte.
Așa gândește mintea care încearcă să concureze.
- Dacă am un defect, am grijă repede să mi-l ascund, ca nimeni să nu știe de el, să nu-l vadă nimeni.
- Ofrandele mi se cuvin numai mie, și nu lui. Trebui să obțin cu ușurință lucrurile de care am nevoie, și nu el.
- Să fiu lăudat numai eu.
Trebuie să reținem că Maestrul Shantideva s-a adresat comunității de călugări, care se întreceau prin ofrandele pe care le primeau de la cei care îi sprijineau. În zilele noastre, ne concuram cu alții în ceea ce privește salariile noastre, poziția noastră la locul de muncă sau tipul de casă, apartament sau mașină pe care o deținem și așa mai departe.
Versetul 150:
Și dacă ceva nu-i merge bine,
Îl voi privi multă timp cu încântare;
Mă voi asigura ca fiecare spre care se îndreaptă
Să-l facă de râs și să-l disprețuiască.
Dacă ceva nu le merge bine rivalilor noștri, ne simțim fericiți și avem grijă să-i discredităm în fața celorlalți.
Aceasta este rivalitate, crede că urcă, dărâmându-l pe celălalt.
Practica aroganței și a mândriei
Acum trecem la practica aroganței, a mândriei. Vorbim cu cineva superior nouă și el este arogant cu noi. Acum schimbăm rolurile și încercăm, prin ochii lui, să fim aroganți față de noi și să simțim cum este să fim aroganți față de cineva. Deci, cel care este arogant, acum sunt eu și sunt arogant cu mine.
Versetul 151:
Această ființă jalnică cu trăiri afective multiple
Îndrăznește să declare că îmi seamănă în toate mie!
Dar cum poate fi cu mine la egalitate
În învățătură, înțelepciune, statut, frumusețe și bogăție?
El ne dă exemple despre cum să o practicăm. Când descrie practica aroganței, Maestrul Shantideva enumeră mai întâi trăsăturile de care putem fi mândri, în comparație cu așa-numitul Bodhisattva „impostor”. Maestrul ne spune că s-ar putea să ne vedem ca depășindu-l prin:
- Educația noastră,
- Înțelepciunea noastră,
- Înfățișarea noastră,
- Statutul nostru sau
- Mijloacele noastre economice.
El descrie apoi gândurile care ne pot trece prin minte pe măsură ce practicăm aroganța față de un Bodhisattva inferior nouă.
Versetul 152:
De câte ori oamenii îmi laudă
Virtuțile mele pretutindeni,
Mă înfior de plăcere,
Și valuri de fericire mă cuprind.
Avem grijă nu numai să ne ridicăm deasupra unui Bodhisattva în diferitele sfere ale vieții noastre, ci și toată lumea să recunoască superioritatea noastră față de el în toate aceste sfere și acest lucru ne produce „fiori de plăcere”.
Versetul 153:
Și dacă are un câștig material,
Am să i-l iau cu sila,
Îi voi lăsa doar cât să aibă din ce trăi,
Și restul îl voi lua pentru mine cu forța.
Dacă el primește o sumă de bani sau ceva similar, din moment ce noi suntem cei care lucrăm în beneficiul tuturor ființelor, atunci putem să ne jucăm aici de-a Robin Hood: îi luăm cu sila tot ce a primit, îl împărțim altora și îi vom lăsa puțin cât să poată trăi.
Așa gândește o persoană arogantă. Nu-i va lua celuilalt totul, ca să nu-și strice imaginea evlavioasă, îi va lăsa puțin, un minim din care să trăiască și restul î-l va lua pentru el însuși.
*******
Până aici a fost practica sentimentelor de: invidie, concurență/rivalitate, aroganță și mândrie. Aceasta este varianta avansată, în care practicăm în mod voit aceste trăiri, pentru a le cunoaște și a le depăși. Ea este cu mult mai rapidă decât cea de a doua variantă.
Pentru că în a doua variantă există un grad de negare. Spunem: „Eu sunt mai înalt, așa că voi avea grijă să-i ridic pe ceilalți”. Aceasta este o atitudine pioasă bună, dar nu suficient de puternică. Pentru că încă există o anume ignoranță a acestor sentimente în noi.
Imaginați-vă că ați practicat o vreme toate versetele anterioare; și începeți să cunoașteți bine cum sunt sentimentele de invidie, rivalitate și mândrie și veți fi dezgustați de ele. În acest fel vă veți vedea latura voastră sumbră, veți vedea câtă suferință v-au provocat aceste sentimente, cât de mult v-au deteriorat mintea și v-au furat liniștea sufletească. Înțelegând toate acestea, vă veți umple de dezgust față de aceste trăiri mentale negative.
Conversația cu mintea
În versetul 154, Maestrul începe conversația cu mintea lui.
Tu ești cel ce mi-ai distrus fericirea,
Și mereu m-ai rănit;
Tu, care timp de veacuri,
În timp ce eram în Samsara, m-ai lovit.
Cu cine vorbește Maestrul? Cu mintea sa. Bodhisattva spune: „Uf, toate astea mi-au trecut prin cap tot timpul și nici măcar nu am știut de ele”. El spune: „Tu, minte, mi-ai distrus fericirea mereu.” Nu cel bogat sau cel care m-a asuprit, au fost cei care m-au rănit, ci sentimentele pe care le-am avut față de ei! Ele mi-au întunecat mintea și mi-au distrus fericirea. Și timp de veacuri în care am stat în Samsara, ele mi-au cauzat suferința.
Ce auzim aici? Furia. Pe cine? Pe el însuși. Pe acea parte a conștiinței sale care i-a provocat toată mizeria și suferința.
În versetul 155, spune:
O, minte! Servindu-ți propriul interes,
Ai irosit nenumărați eoni!
Și ce ai câștigat din atâta trudă?
Din toată munca ta, te-ai ales doar suferința!
Ai avut grijă mereu de propriile tale interese și ai irosit nenumărate veacuri de suferință în Samsara. Și ce ți-a ieșit din asta? Doar suferință.
A ne scufunda în muncă pentru fericirea altuia
În versetul următor, 156, el spune: Destul cu asta, am văzut că nu merge.
Prin urmare, angajează-te fără șovăire
În munca pentru fericirea altora.
Cuvântul lui Buddha nu dezamăgește,
Și vei vedea beneficiile ei în viitor.
Maestrul ne spune: Concluzia din tot ce am făcut până acum este, că a avea grijă de mine tot timpul nu a funcționat, mi-a provocat multă suferință. Deci, dacă este așa, voi începe să muncesc acum pentru alții.
Dar încă nu știu cum este să muncesc pentru alții, pentru că nu sunt obișnuit cu asta. Sunt obișnuit să am grijă de mine tot timpul. Am prea puțină experiență de a fi altruist și de a acționa în acest fel. Maestrul spune: Iată ce spune Buddha: a munci pentru ei este sursa fericirii tale. El nu minte niciodată. Cuvântul lui nu dezamăgește niciodată. Nu are niciun motiv să mintă, și pe viitor vei vedea beneficiile muncii tale. Când în viitor? După ce vei practica.
Practică și apoi vei vedea singur rezultatele.
Mi sipa
Să nu uităm că Maestrul Shantideva este un logician excelent și luptă cu adversarul. Cine este adversarul său? Mintea noastră.
Așa că mintea noastră vine și spune „Stai puțin, dar eu am făcut numai lucruri bune în lume”, la care el răspunde:
Versetul 157:
Dacă așa te-ai fi comportat
În trecut, la un moment dat,
Ar fi imposibil acum să nu fi stat
În paradisul lui Buddha minunat.
Există o expresie frumoasă în tibetană.
Mi sipa
Ceea ce înseamnă imposibil, nu se poate.
Te poți obișnui și altfel
Versetul 158:
Ca atare, așa cum te-ai obișnuit,
Ca picăturile de sânge și sperma ale altora
Să le identifici ca fiind „eu”,
Obișnuiește-te să-i percepi la fel și pe alții.
Vă amintiți cum ne-am definit pe noi înșine? Am luat o picătură de sânge și spermă de la mamă și tată și am decis să le numim „eu”. Ele de fapt sunt părțile altora și în virtutea obișnuinței, am decis să le numim „eu”.
Maestrul spune: „Dacă prin puterea obișnuinței ai făcut asta, atunci te poți obișnui să-i percepi și pe ceilalți ca pe tine însuți”. E doar un obicei, spune el.
Atunci toată această muncă grea de a ne dărui altora nu mai este dificilă. Cui mă dăruiesc? Este ca și când mâna dreaptă se dăruiește celei stângi care curăță mâna stângă. De la cine aștept mulțumiri?
Deci, acesta este laitmotivul Maestrului Shantideva: „Totul este prin puterea obișnuinței”.
Grup Facebook