ACI 9 – Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare – Lecția 11

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare
Prima parte
Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 12

Lecție rezumat, a

Sentimentul de urgență

 

Cu ce minte venim la Dharma?

Am vorbit în acest retreat despre importanța atitudinii față de lecția de Dharma, a modului de a asculta Dharma, cu ce minte să venim la Dharma. Acestea au fost prezentate în lecția 8b – „Problemele vasului” și în lecția 8c – „Cele șase imagini ale Dharmei”.

Avem nevoie ca să venim la lecția de Dharma cu mintea corectă, pentru că altfel beneficiul Dharmei va fi îndoielnic.

Lama Dvora Hla spunea că la „Diamond Mountain” a fost invitat Geshe Lothar – nepotul lui Ken Rinpoche și discipolul său apropiat. El a condus colegiul „Gailrong” de la Mănăstirea Sera Mey, a servit ca mentor personal pentru mulți dintre călugări și a fost numit șeful mănăstirii principale „Rashi Gempil Ling” din New Jersey, locul unde a predat Ken Rinpoche.

Geshe Lothar s-a referit despre acest subiect de cum trebuie ascultată Dharma și a dat exemplul:

„Dacă iei un castron și îl ungi cu usturoi, atunci chiar dacă pui puțin suc pe el, tot va mirosi a usturoi. Dacă nu vii cu atitudinea corectă față de ora de Dharma, nu vei primi Dharma, vei primi altceva, pentru că filtrezi Dharma prin mintea ta”.

Lecția de Dharma – nu este ca orice altă întâlnire. Este întâlnirea cu o învățătură sfântă care ne poate scoate din suferință. Cu cât vom aduce mai multă sfințenie la această întâlnire, cu atât va funcționa mai puternic pentru noi.

Și chiar dacă este un material înregistrat pe care îl ascultăm, este același lucru. Trebuie să ne gândim: „Acum, această voce este Buddha care îmi vorbește prin calculator” și stăm frumos pe scaun chiar dacă profesorul nu ne vede, sau chiar dacă Buddha nu ne vede, dar el ne vede. El este acolo cu noi tot timpul. Toți Buddha sunt cu noi tot timpul, ei ne văd și ne aud. Lecția este pentru noi și nu pentru ei, pentru că ei sunt deja „aranjați”.

 

Despre întâlnirile săptămânale ale grupului

Timpul în care vă întâlniți împreună într-un grup este foarte prețios. Să vă întâlniți o dată pe săptămână timp de trei ore – este foarte puțin.

Este mare lucru să treceți de la mintea samsarică la mintea lui Buddha. Aveți toate condițiile, dar este mult de muncă.

Întâlnirile de grup sunt super importante pentru că vă sprijină. Faptul că vă întâlniți o dată pe săptămână sau poate de mai multe ori – acesta este sprijin, deoarece oamenii din jurul vostru au o minte diferită, o minte samsarică și vă absoarbe cu ușurință.

Fără întâlnirea săptămânală, fără teme, fără meditațiile zilnice – samsara este înfiptă în voi atât de puternic încât va pune ușor stăpânire pe voi.

Nu numai că nu vrem să intrăm în mintea samsarică, ci vrem să urcăm, să progresăm, și pentru asta avem nevoie de mult efort și de aceste întâlniri.

Deci, pe de o parte, este multă materie de parcurs, și pe de altă parte, relația dintre voi este de asemenea importantă. Ambele lucruri sunt importante și unul nu vine în detrimentul celuilalt. Cu alte cuvine, este important să studiați împreună și să faceți meditațiile și, de asemenea, este important să vă susțineți reciproc.

La ce mă refer, când spun sprijin? Mă refer la faptul că întâlnirea nu este o dinamică de grup, nu înseamnă că toată lumea scoate afară tot ce-i stă pe inimă. Este loc și pentru asta, dar nu la întâlnirea de Dharma. Pentru că dacă fiecare începe să vorbească despre sine, atunci:

1. 1. Sunteți din nou focusați pe voi înșivă, pe când scopul este să vă transformați focusarea.
   2. Și ascultați din nou la mintea samsarică care vă vorbește toată ziua. Mintea samsarică o auziți toată ziua, pe când ideea unei întâlniri de Dharma este să auziți mintea lui Buddha prin învățături. Modul în care sunteți susținuți de aceste întâlniri, este să veniți cu intenția: „Cum îmi întăresc parte iluminată din mine cu ajutorul acestei întâlniri.

Împreună cu asta, oamenii se confruntă cu multe dificultăți și cu afecțiunile lor mentale și este foarte bine să discutați despre cum se aplică Dharma în viața personală.

 

Ne Lama

Deci, o întâlnire pe săptămână este foarte puțin,de aceea  sfatul este să vă alegeți un Ne Lama, un Buddy. Să alegeți un prieten de Dharma, cineva apropiat vouă, cineva în care aveți încredere și puteți să-i împărtășiți lucrurile prin care treceți. Bineînțeles că întâlnirea personală dintre voi se va face mai ales în afara grupului.

Este foarte important ca fiecare dintre voi să aibă acest prieten din Dharma, Ne Lama:

• Cu care să vă împărtășiți dificultățile,
• Cu care să vă clarificați problemele și,
• Față de care să vă puteți confesa. Să faceți Shakpa.

Lăsați-l pe Ne Lama, mentorul, să fie al vostru Lama personal atunci când nu puteți avea contact direct cu profesorul.

 

Cum decurge lecția de Dharma și întrebările care apar pe parcursul lecției

O altă problemă care apare pe parcursul lecției de Dharma este modul de a răspunde la întrebările cursanților, mai ales când printre ei se află cursanți noi veniți.

Și așa cum știm oamenii noi veniți au o grămadă de întrebări.

Ceea ce doresc să subliniez este faptul că întrebările care se ridică în mintea omului vor primi treptat răspuns pe parcursul lecțiilor. Deci, dacă a apărut o întrebare arzătoare și nu s-a răspuns imediat la ea, nu va fi nicio nenorocire. În timp vor veni și răspunsurile.

Pe de altă parte, este bine să se creeze o legătură între cei vechi în Dharma și cei noi veniți, astfel încât să-și găsească satisfacția și în afara orelor de curs atât de scurte și prețioase.

În timpul lecției de Dharma se poate întâmpla ca toată lumea să aibă o întrebare la un moment dat. Dar, dacă fiecare ar opri curgerea lecției atunci când n-a înțeles ceva și dacă sunt zece sau cincisprezece persoane în sală, lecția își va pierde foarte repede forma. Sfatul este ca lumea să nu oprească lecția atunci când ceva nu le este clar, ci să-și noteze întrebările.

 

Înlocuirea de sine cu ceilalți

Acum, dacă cineva preferă mai mult timp pentru întrebări și mai puțin timp pentru ascultare, iar celălalt preferă opusul, ce vom face? Soluția în budism este foarte ușoară:

Ne punem în locul celuilalt și fiecare va prefera ceea ce preferă celălalt. Și asta va rezolva problema. Dacă fiecare se va direcționa, nu ca nevoile lui să-i fie satisfăcute, ci și nevoile grupului, atunci nevoile grupului vor fi satisfăcute. Dacă veniți cu această minte și fiecare își va asuma responsabilitatea pentru tot grupul, atunci acest grup va fi minunat.

Este bine să vă îngrijiți de celălalt, dar nu în sensul de-ai satisface neapărat toanele. Accentul trebuie pus pe a avea cu adevărat grijă de oameni ca prieteni spirituali, nu doar prieteni care petrec timp împreună.

Veniți la lecție cu gândul, înainte de a intra în sală: „Cum voi servi acum întregul grup? Cum pot ca prin prezența mea astăzi în grup, fiecare să plece de la lecție mai puternic pe calea lui spirituală?” Dacă veniți cu aceste gânduri, acea zi va fi o sărbătoare și mai mult de atât, veți practica Dharma acționând spre binele celorlalți, nu numai ascultând-o. Fiecare este important. Nu renunțați la nimeni.

Sigur că vor apărea situații în care veți gândi: „De ce vorbește el așa? De ce nu vine la timp?” Veți critica, aceasta este natura umană. Așa suntem noi deocamdată, pentru că asta ne este mintea.

Atitudinea voastră ar trebui să fie din înțelegerea că fiecare este proiecția voastră și că nu puteți ajunge la iluminare fără el. Toți din acest grup trebuie să ajungă la iluminare și nimeni nu trebuie lăsat pe dinafară. Aveți grijă de fiecare în funcție de nevoile sale, iar apoi orice întrebare va primi răspuns automat.

 

 *******

 Meditații și teme „pentru vacanța mare”

În acest retreat veți primi teme pe care le veți face când ieșiți în vacanță. Pe lângă meditațiile din teme, veți mai primi încă două meditații care nu sunt lungi. Le puteți face în 3-4 zile pe săptămână, cam zece minute.

Ele sunt simple dar foarte importante. Și cu toate că ele sunt simple, vor începe să lucreze asupra minții voastre și să planeze semințe în direcția corectă.

Și care sunt aceste semințe? Aceasta se referă la „cele șase imagini ale Dharmei” pe care le-a predat Buddha, despre cum trebuie să vină omul la învățătura Dharma.

Le voi repeta acum pe scurt.

Ideea pe scurt este să înțelegem că fiecare dintre noi care suntem aici în samsara este de fapt grav bolnav. Este o boală fatală, o boală care ucide pe toți, fără excepție. Excepții sunt doar cei care au reușit să iasă din samsara.

Oricât de simplu sună, până când nu vom integra profund această conștientizare, ascultarea noastră a Dharmei nu va fi destul de eficientă și nu vom permite Dharmei să ne ajute.

 

Dezvoltarea conștientizării suferinței

Prima imagine este că suntem grav bolnavi. Ați putea spune: „Poate fi cineva bolnav grav și să nu fie conștient de ea?” Da! Există astfel de cazuri. Mulți sunt bolnavi de cancer și până când cancerul nu este descoperit, omul trăiește fără să fie conștient de asta. Mulți sunt bolnavi de inimă și n-au habar de asta. Așa cum stau lucrurile cu bolile trupului, așa este și cu bolile spirituale.

Această boală spirituală a samsarei stă cuibărită în noi și nici măcar nu suntem conștienți de ea, până când moartea vine și ne omoară. Scopul acestei meditații este de a ne trezi la această problemă.

Desigur, mai sunt încă cinci imagini. Aceasta este prima imagine și cea mai importantă. Până nu înțelegem adânc că situația noastră este rea, teribilă – lui Lama Zopa îi place să spună „insuportabilă” sau spune „înspăimântătoare” – nu vom fi suficient de motivați pentru a găsi rapid remediul, medicamentul.

Vom găsi tot timpul scuze: „Astăzi vin la Dharma. Dar mâine nu pot veni, am o zi de naștere în familie. Poimâine am o nuntă”… . Și moartea va veni și mă va lua.

Deci această conștientizare a bolii ar trebui să fie foarte puternică și acesta este scopul primei meditații.

 

Meditația de făcut în vacanța mare – boala

Așezați-vă comod.

Lăsați-vă corpul să se scufunde în pernă și lăsați perna să vă susțină, să vă sprijine.

Relaxați-vă corpul în timp ce vă mențineți spatele drept. Toate gândurile care vă trec prin minte, lăsați-le să se scufunde încet ca frunzele care plutesc în apa limpede a lacului și se lasă încet la fund. Mintea să rămână în pace, liniștită și clară.

Și acum concentrați-vă pe respirație. Concentrați-vă pe punctul de la intrarea în nări și pe senzația de trecere a aerului prin acel punct.

Încercați acum să vă amintiți, sau să vă imaginați, cum v-ați simți dacă ați avea o boală gravă care nu se vindecă, o boală care v-ar putea ucide. Dacă nu ați avut niciodată o astfel de boală, încercați să vă imaginați cum este pentru cineva care este bolnav în acest astfel.

Câtă parte din zi v-ați preocupa de gândul că sunteți bolnavi? Cât timp al zilei ați petrece încercând să vă vindecați? Cât de des veți fi preocupați cu lucruri și acțiuni care vă pot agrava boala?

Încercați să vă imaginați experiența voastră în această situație.

Lam Rim spune că, suntem cu adevărat bolnavi grav. Boala voastră este fatală. Cât de palpabil este asta pentru voi?

Este posibil să aveți o boală gravă și nici măcar să nu simțiți că sunteți bolnavi?

În cazul unei boli normale, ați avea un exemplu de astfel de situație care vi se întâmplă vouă sau altcuiva, în care boala stă la pândă și nu sunteți conștienți de ea?

S-ar putea să gândiți: „Dacă aș fi bolnav, aș simți un oarecare disconfort și, din moment ce nu simt niciun disconfort, nu pot să fiu bolnav”. Verificați dacă această propoziție este adevărată sau nu?

Când a fost ultima oară când ați experimentat un anume disconfort ca urmare a faptului că cineva v-a spus lucruri neplăcute la ureche? Sau ultima dată când v-ați simțit prost când ați văzut sau v-ați amintit de ceva neplăcut?

Și dacă este adevărat că sunteți bolnavi, Dharma vă poate vindeca? În ce fel?

Examinați cât de adânc este acest gând în mintea voastră. În ce măsură această recunoaștere că sunteți bolnavi și că aveți nevoie de Dharma ca medicament, este reală pentru voi?

Vă însoțește acest gând atunci când vă înscrieți la un seminar sau la un curs, sau când veniți și stați la lecție?

Ce ați putea face ca această recunoaștere să devină parte integrantă a studiului, a practicii și a vieții voastre?

Gândiți-vă la modul în care ați putea face ca acest gând să fie parte din voi.

Puteți deschide ochii.

 

Ar fi bine dacă ați practica această meditație cel puțin o lună, de câteva ori pe săptămână. Cel puțin patru zile pe săptămână. Nu trebuie să fie o meditație lungă. Este foarte important să integrăm acest gând.

Cu toții căutăm să fim fericiți. Căutăm calea spre fericire. Dar înainte de a putea găsi această cale și de a ne elibera, trebuie să ne conectăm la suferință. Trebuie să înțelegem primul adevăr al suferinței. Trebuie să înțelegem cât de adânc suntem scufundați în suferință.

Acesta este un prim aspect al Renunțării. Nu există eliberare dacă nu ne dăm seama mai întâi că suntem în închisoare.

 

Dezvoltarea compasiunii

Al doilea aspect – este aspectul compasiunii, care privește spre exterior. Dacă mai întâi am privit în interior la durerea noastră, compasiunea se uită în afară și spune: „Și ceilalți suferă”.

Puteți întreba acum: „Aceste două moduri de relaționare sunt diferite sau sunt la fel?” Adevărul este că amândouă au același obiect, doar contextul obiectului este puțin diferit.

Este ușor să ne dezvoltăm conștientizarea profundă a durerii noastre? Da, este ușor pentru că deja suferim. Nu este nevoie să practicăm durerea, pentru că ea vine singură. Trebuie doar să ne uităm. Trebuie să fim curajoși pentru a spune adevărul. Chiar și o ceașcă de ceai ne poate frige la buză.

Suntem tot timpul înconjurați de lucruri care ne pot ucide și ne pot provoca suferință. Vedem oameni care suferă tot timpul.

Când apare un post vacant, sunt zece candidați pentru el – unul va câștiga! Toți ceilalți vor trebui să sufere eșecul. Însuși faptul că se propun pentru canditatură le va aduce suferința eșecului. Așa sunt ei, așa suntem noi. Mintea noastră este cea care ne produce toată suferința.

Practica este de a obține controlul asupra acestei minți, care caută mereu fericirea, dar își creează  în schimb cauzele suferinței. Și pentru a fi pe Calea Mahayana, trebuie să ne dezvoltăm aceeași înțelegere și față de ceilalți. Cu toții suntem exact în aceeași barcă.

 

Refugiul budist și înțelegerea karmei – cauza și efectul

Refugiul budist este cel care ne va urca pe cale.

Baza care va face ca Refugiul să funcționeze este:

– înțelegerea karmei, înțelegerea faptelor și a consecințelor lor și

– credința inteligentă.

1. 1. 1. Fără înțelegerea karmei, a faptelor și a consecințelor lor, nu vom putea lua deciziile corecte, nu vom putea progresa pe cale.
      2. Latura noastră intelectuală ar trebui să se concentreze pe această problemă a cauzei și a efectului. Este foarte simplu de spus asta:

Dacă ești bun cu ceilalți, rezultatele care vor veni la tine vor fi bune. Dacă nu ești bun cu ceilalți, vei suferi. Foarte simplu. Întreaga învățătură pe scurt.

Dacă merg tot timpul cu ideea: „Trebuie să-mi satisfac mai întâi nevoile mele”, atunci voi continua să sufăr. De ce? Pentru că sursa fericirii este grija față de ceilalți. Cu această motivație venim la o lecție de Dharma și față de fiecare persoană pe care o întâlnim.

Sursa fericirii noastre este cu ce motivație venim spre cei din jurul nostru. Cu cât integrăm mai profund această înțelegere, cu atât suferința noastră va fi mai mică.

Și trebuie să fim foarte atenți cu karma. Nu înțelegem profund mecanismul subtil al karmei. Numai Buddha îl cunoaște. Și aici trebuie să fim răbdători și blânzi cu noi înșine, pentru că nenumărate vieți nu am înțeles karma și am făcut multe prostii, iar aceste semințe stau în noi și rodesc clipă de clipă, oră de oră.

– Nu vă judecați și,

– Nu-i judecați pe ceilalți când îi vedeți făcând prostii sau când li se întâmplă lucruri.

Fiți blânzi. Suntem cu toții în aceeași barcă și cu toți căutăm ieșirea. Nu țineți carnețelul altora, nu-i judecați și îngrijiți-vă să faceți tot ce puteți pentru binele celorlalți.

 

Dezvoltarea vigilenței și a atenției cu privire la karma pe care o acumulăm vorbind

Patru dintre jurămintele de eliberare sunt legate de vorbire. Adică 40%. Deci cel puțin 40% din karma negativă pe care o acumulăm este legată de vorbire și numai voi vă puteți controla gura. Deci începeți să fiți atenți la:

• • • Cum vă exprimați față de ceilalți?
    • Vorba voastră este calmă?
    • Vorba voastră are sens? Este semnificativă?
    • În vorba voastră este compasiune?
    • Apropiați oamenii între ei?
    • Aveți grijă să nu lăsați vreo impresie greșită?

Multe necazuri ne facem prin vorbirea noastră, iar vorba nu este doar cu gura, ci și în scris. Trebuie să fim foarte atenți.

 

În concluzie:

Să ne vedem ca bolnavi

• • Meditația pe care am făcut-o este baza. În ea ne vedem ca pe cineva care are o problemă. Privim durerea din viața noastră, prin meditație. Privim la diferitele aspecte ale bolii noastre. Poate nu le vedem la început, dar cu timpul le vom vedea și uneori poate va fi prea mult, așa că trebuie să fim blânzi cu noi înșine. Samsara este foarte largă și foarte profundă. Există o cale de ieșire, dar mai întâi trebuie să înțelegem că suntem în închisoare.

Să avem sentimentul de urgență

• • Un al doilea aspect de reținut este să ne aducem aminte că nu vom fi aici mult timp. Să nu trăim cu iluzia că avem mult timp, pentru că nu este adevărat. Nu contează câți ani avem și cât de sănătoși sau bolnavi suntem astăzi – nu avem timp. Chiar dacă aveți 50 ani, este nimic! Munca este enormă și nu știți dacă mai aveți încă 50 ani. De aceea trebuie să abordăm totul cu un sentiment de urgență.

Și acest lucru ne este greu. Pentru că nu am fost obișnuiți să privim în această direcție și să ne cultivăm acest mod de a gândi. Ni se pare negativ, ni se pare dur. Dar fără ea vom continua să suferim.

Dacă vreți să ieșiți din suferință, trebuie să cunoașteți suferința și trebuie să vă dezvoltați sentimentul de urgență. Pentru că de fiecare dată când cineva moare în jurul vostru, vă apropiați mai mult de obiectiv. Voi veți fi următorul la rând. Stăm cu toții la coadă. Vom pleca cu toții.

Și ăsta este un gând foarte sănătos. Pentru că vă va motiva să faceți ceva, să vă mișcați. Vă va motiva să veniți la cursuri ca la un adevărat medicament, pentru că ele sunt cu adevărat medicament. Sunt singurul remediu. Asta vă va motiva să faceți ceva semnificativ în viața voastră. Negăm îmbătrânirea, negăm boala noastră și asta ne ucide.

Să ne punem în locul celuilalt

• • Este important să ne punem în locul celorlalț Este important să ne dezvoltăm o atitudine egală față de oameni: „Mă aflu în același loc ca și ei. Nu există nicio diferență între durerea mea și a lor”. Durerea este durere.

Linia pe care am trasat-o între mine și celălalt este complet artificială, iar într-o zi voi vedea cu ochii minții această linie și cum sufăr din cauza ei.

Și, desigur,  pentru arya care percepe direct vacuitatea, după ce iese din ea, această linie  nu mai există.

Maestrul Shantideva spunea, că în loc să ștergem linia de separare între noi și ceilalți, o pot lăsa acolo și îi aducem pe toți ceilalți înăuntru. Pentru că adevărul este: cu toții sunt proiecția noastră. Toți sunt parte din noi.

Este important să-i întâmpinăm pe cei pe care îi întâlnim cu acest gând și apoi compasiunea va veni de la sine. Va veni de la sine și va fi reală. Și atunci vom începe să acumulăm binefaceri

• • • Ele ne vor aduce conștientizări în timpul lecțiilor.
    • Ele ne vor reuni cu Dharma la nivel profund.
    • Ele ne vor reuni cu profesorii la nivel profund,

Atunci nu va mai conta cât de aproape sau departe este profesorul. El este cu noi, pentru că profesorul este Dharma pentru noi. Conștientizările noastre sunt profesorul nostru.

Și când veniți la lecție veniți cu gândul: „Suntem aici ca să ieșim din samsara. Acesta este scopul nostru”.

• • • dedică-te înțelegerii suferinței tale,
    • dedică-te dorinței de a-i ajuta pe alții să înceteze suferința,
    • dedică-te înțelegerii profunde a naturii realității, care va veni cu timpul pe măsură ce compasiunea se dezvoltă și,
    • cu acest gând te refugiezi și atunci refugiul va fi real.