Category: Maestrul Shatideva

„Ghidul de viață a războinicului spiritual”

Scris de către Maestrul Shantideva
Capitolul 10

Traducerea în limba română de Gabriela Bălan

1.
Așa am terminat de scris
Ghidul de viață a unui bodhisattva,
Și prin virtutea astfel dobândită,
Fiecare ființă să adopte acest mod de viață.

2.
Fie ca toate ființele de pretutindeni
Chinuite de suferința trupului și a minții
Să obțină un ocean de fericire și bucurie
În virtutea binefacerilor mele.

3.
Atâta timp cât rătăcesc în existență ciclică
Să nu-și piardă acestă bucurie niciodată.
Fie ca ele să atingă fericirea cea mai înaltă,
Și să rămână acolo la nesfârșit.

4.
Nu știu câte tărâmuri ale infernului
Sunt ascunse în lumea noastră,
Fie ca fiecare ființă care este prinsă acolo
Să-și găsească bucuria și pacea în Sukhavati.

Sukhavati este tărâmul pur a lui Buddha Amitābha

5.
Fie ca cei înghețați de frigul din infern
Să-și găsească căldură.
Fie ca ploile din norii bodhisattva să cadă
Și să-i răcorească pe cei care ard în focul din infern.

6.
Fie ca pădurea în care frunzele sunt cuțite,
Să devină pentru cei de acolo o poiană plăcută.
Fie ca în locul copacilor Shalmali cu trunchiurile de țepi ascuțite,
Să apară copaci ce împlinesc orice dorință.

7.
Fie ca în tărâmurile din infern să răsune cântecul suav și dulce
Al privighetorii, al lebedelor grațioase,
Al vrăbiuței cu gât rubiniu și al păsărilor de orice fel,
Atrase de apele blânde care izvorăsc instantaneu,
Acoperite de lotuși care umplu aerul cu parfumul lor fin.

8.
Fie ca grămezile de cărbuni încinși să devină grămezi de nestemate,
Iar pământul de fier incandescent să devină o podea netedă de cristal.
Fie ca munții care se izbesc unii de alții, zdrobind pe cei neajutorați,
Să devină palate divine, pline de Buddha în extaz.

9.
Fie ca grindina de cărbuni încinși, lavă și săbii,
Să devină o ploaie ușoară de flori.
Și în infernul în care oamenii se luptă și se rănesc unii pe alții,
Fie ca brațele lor să se umple de petale, și răzând, să le arunce unii pe alții.

10.
Fie ca prin puterea virtuții mele, cei prinși în râul de foc acid,
Cu pielea și carnea complet căzută,
Dezvăluindu-le oasele albe ca floarea de crin,
Să le crească din nou trupurile sub forma îngerilor divini.

11.
Fie ca făpturile infernului să ia o pauză, și să se întrebe deodată:
„De ce fug de noi demonii Lordului Morții, corbii și vulturii de pradă?”
A cui este puterea care transformă noaptea din infern
Într-o zi de aur și aduce bucurie?”
Fie ca ei să-și ridice ochii spre cerul albastru,
Și să-l vadă pe Cel care poartă diamantul.
Fie ca prin puterea bucuriei lor, să se elibereze de păcate,
Și astfel să poată zbura cu El.

12.
Fie ca o ploaie de flori frumoase amestecate cu apă rece și parfumată,
Să cadă și să stingă flăcările focurilor ce ard în infern.
Fie ca ființele de acolo cuprinse, deodată de fericire, să se întrebe:
„Cine a făcut acest lucru?” și să-l vadă pe Cel care ține Lotusul în mână.

Cel care ține Lotusul în mână (Padmapani) este un titlu dat lui Bodhisattva Avalokiteshvara

13.
Și atunci fie ca făpturile infernului să audă o voce care le spune:
„Veniți prieteni, veniți repede la mine! Frica alungați-o!
Veniți la cel a cărui putere v-a îndepărtat agonia și v-a aruncat în bucurie.”
Fie ca fiecare făptură de acolo să-și  îndrepte ochii spre Vocea Blândă
Și să izbucnească în cântece de slavă:
„Tu ești bodhisattva plin de iubire,
Care protejează fiecare ființă vie;

14.
„Tu ești tinerețea divină, cu trupul strălucind în lumină;
Nu ești tu cel spre care o mie de zei aleargă,
Să-și depună coroanele la picioarele tale de lotus?
Cel cu ochi umezi de compasiune,
Și peste care cade o ploaie continuă de petale?
Priviți-l acum – înconjurat de palate încântătoare
Pline de zeițe care cântă imnuri de slavă!”

15.
Fie ca prin puterea bunătății pe care am făcut-o:
Fiecare făptură din infern să privească spre norii care se adună
Creați de toți bodhisattva în frunte cu Samantabhadra
Ce trimit peste ei ploaie răcoroasă și plină de mireasmă
Care le aduc fericirea și prosperitatea.

16.
Și prin această putere, fie ca animalele
Să fie eliberate de a fi pradă, hrana celuilalt.
Fie ca spiritele flămânde să se bucure de o viață de pace și belșug,
Ca cei ce locuiesc în continentul de nord.

Continentul de nord (Uttarakuru în sanscrită) este continentul ce se află la nord de Muntele Meru, conform cosmologiei budiste tradiționale. (Lumea noastră, Jambudvīpa, este continentul sudic.) Se spune că continentul nordic este un loc de mare armonie și prosperitate, un continent al fericirii veșnice.

17.
Fie ca spiritele flămânde să fie săturate
De izvorul de lapte care curge din mâna
Stăpânului Puterii, Cel Realizat, Avalokiteshvara,
Și scăldându-se în el să se răcorească și să se simtă revigorate.

18.
Fie ca orbii să-și deschidă ochii
Și surzilor să le revină auzul,
Fie ca cei cu trupurile istovite
Repede să se refacă și odihna să-și găsească.

19.
Fie ca cei goi să-și găsească veșminte,
Și cei flămânzi să găsească de mâncare;
Fie ca cei însetați să găsească apă
Și băuturi delicioase.

20.
Fie ca săracii să găsească avuție,
Cei triști să-și găsească bucuria;
Fie ca cei disperați să-și găsească speranța,
Fericirea statornică și prosperitatea.

21.
Fie ca toți bolnavii să aibă parte
De însănătoșire grabnică și deplină.
Și orice suferință și boală care există în lume
Să înceteze chiar acum și niciodată să nu mai revină.

22.
Fie să înceteze frica din cei ce se tem
Și toți cei înrobiți să fie eliberați.
Fie ca cei lipsiți de putere să-și găsească forța și tăria
Și inima oricărei ființe să se umple de binecuvântări.

23.
Fie ca toți călătorii să călătorească în siguranță
Și să se simtă bine oriunde s-ar duce.
Fie ca ei să-și găsească cu ușurință
Lucrul pentru care au plecat de acasă.

24.
Fie ca cei care pleacă cu barca sau corabia pe mare,
Să ajungă în porturile pe care și le doresc,
Fie ca ei să se întoarcă la țărm în siguranță,
Și cu prietenii și rudele lor să se reunească.

25.
Fie ca cei care greșesc calea și se rătăcesc în pustietate,
Să întâlnească tovarăși de călătorie,
Și feriți de amenințarea hoților și a fiarelor sălbatice,
Să-și continue drumul ușor și fără osteneală.

26.
Fie ca îngerii să-i protejeze pe toți cei care trăiesc în frică,
Care nu au unde merge, nu au o cale s-o urmeze:
Copiii mici, bătrânii, care nu au ocrotire,
Cei care nu pot dormi, pe nebuni și pe cei cu mintea rătăcită.

27.
Fie ca ei să-și petreacă orice viață pe care o mai au de trăit
Liberi de orice obstacol în calea unei vieți spirituale;
Fie ca ei să găsească credința, înțelepciunea, și iubirea;
Fie ca nevoile fizice să le fie satisfăcute și să ducă o viață bună.

28.
Fie ca toate ființele să aibă bogăție nelimitată
La fel ca vistieria cerului și împreună să trăiască
Fără ca vreodată să se certe sau să se rănească,
Bucurându-se de libertatea de a trăi după cum își doresc.

29.
Fie ca cei timizi sau lipsiți de vigoare
Să devină puternici și plini de har.
Fie ca cei cu trupurile uzate de trudă
Să-și recupereze sănătatea și forma perfectă.

30.
Fie ca cei ce trăiesc în societate într-un loc
Unde nu sunt tratați corect,
Să se transforme într-o poziție ideală.
Fie ca cei smeriți să atingă un statut înalt,
Și cei mândri și trufași, aroganța să și-o piardă.

31.
Prin această bunătate pe care am făcut-o,
Fie ca fiecare ființă să abandoneze
Orice gând, cuvânt sau faptă dăunătoare,
Și de acum înainte să se angajeze
Numai în gânduri, cuvinte și fapte virtuoase.

32.
Fie ca ele să nu se mai despartă de bodhicitta,
Și să se angajeze în modul de viață a unui bodhisattva.
Fie ca ele să rămână în grija tuturor Buddha,
Și să abandoneze acțiunile induse de Mara.

33.
Fie ca toate ființele simțitoare
Să se bucure de viață lungă,
Să trăiască mereu fericite,
Și cuvântul „moarte” să nu mai fie rostit vreodată.

34.
Fie ca toate părțile lumii din toate cele zece direcții
Să abunde de grădini încântătoare,
Pline de copaci ce împlinesc orice dorință.
Și fie ca cei Iluminați și ai lor copii
Să se plimbe printre copaci,
Cântând cântecul dulce al Dharmei.

35.
Fie ca pământul de pretutindeni
Să fie liber de pietre ascuțite și bolovani,
Neted ca palma mâinii,
Moale și făcut din lapislazuli.

36.
Pentru multe cercuri de discipoli,
Fie ca mulțimi de Bodhisattva să trăiască
Pe aceste pământuri,
Împodobind-le cu splendoarea lor.

37.
Fie ca toate ființele care trăiesc și respiră
Să audă neîncetat rapsodia sfintei Dharme,
În cântecul păsărilor, freamătul copacilor,
Lumina soarelui și a cerului însuși.

38.
Și oriunde s-ar duce să se întâlnească
Cu cei Iluminați și ai lor copiii,
Fie ca ei să îi onoreze pe acești Lama, ființe înalte
Cu ploi nesfârșite de ofrande.

39.
Fie ca ploile să vină la timpul potrivit
Și recoltele să fie bogate.
Fie ca toate guvernele conform Dharmei să acționeze,
Și astfel întreaga lume să prospere.

40.
Fie ca toate medicamentele să fie eficiente

Și rugăciunile pure să dea roade.
Fie ca mințile zeilor și a spiritelor bolii
Să fie copleșite de gânduri de compasiune.

41.
Fie ca toate ființele de pretutindeni
Să nu mai cunoască durerea sau să nu mai facă rău vreodată,
Să nu mai cunoască frica sau umilința,
Și nici mintea să nu le mai fie de depresie împovărată

42.
Fie ca locurile de învățătură spirituală să prospere,
Pline de oameni care citesc cărți sacre și le cântă.
Fie ca cei din Sangha să trăiască mereu în armonie,
Și obiectivele înalte pentru care trăiesc, împreună să le împlinească.

43.
Fie ca toți călugării să ajungă să stăpânească arta singurătății,
Abandonând orice fel de distragere a atenției,
Rafinându-și treptat mintea,
Învățând meditația perfectă.

44.
Fie ca măicuțele să aibă mereu cele necesare,
Să trăiască o viață fără conflicte sau amenințări exterioare.
Fie ca cei care au îmbrățișat viața monahală
Să se comporte perfect în etica lor morală.

45.
Și fie ca cei care au încălcat această etică morală,
Să-și regrete fapta și să se străduiască să-și curețe karma.
Fie ca ei să aibă parte de o renaștere mai înaltă,
Și în noua lor viață să nu-și mai încalce jurămintele niciodată.

46.
Fie ca înțelepții și învățații să fie mereu onorați,
Să primească hrană și nevoile să le fie satisfăcute.
Fie ca mințile lor să fie mereu pure,
Și numele lor bun să se răspândească în întreaga lume.

47.
Fie ca nicio ființă să nu mai treacă
Prin durerea tărâmurilor inferioare.
Și repede să atingă starea de iluminare,
Printr-un trup superior zeilor, fără nicio dificultate.

48.
Fie ca fiecare ființă suferindă să dăruiască
La nesfârșit ofrande Ființelor Iluminate.
Și fie ca Ființele Iluminate să se bucure
De ceea ce ele le-au oferit,
În valuri infinite de extaz.

49.
Fie ca dorința fiecărui bodhisattva
De a ajuta fiecare ființă vie să devină realitate,
Și fie ca ființele simțitoare să primească orice lucru
Pe care Cei Iluminați îl au în minte pentru ele.

50.
Fie ca Ascultătorii și Cei deveniți Buddha de la sine,
Să atingă fericirea perfectă.

51.
Și fie ca eu, prin bunătatea Vocii blânde,
Să-mi amintesc viață după viață cine sunt și ce practic,
Să resping de fiecare dată modul lumesc de viață,
Până în ziua în care voi atinge nivelul numit Bucurie Intensă.

Bucurie Intensă – Pramudita-bhumi (Tărâmul Bucuriei) este primul dintre cele „zece niveluri ale unui Bodhisattva

52.
Fie să am abilitatea mistică să trăiesc cu cea mai simplă hrană,
Devenind mai sănătos și mai puternic.
Și în fiecare viață să învăț să trăiesc în singurătate,
Având cele mai simple nevoi.

53.
Ori de câte ori doresc să îl privesc
Sau să-i pun și cea mai mică întrebare,
Fie ca vălul ce-mi acoperă ochii să fie smuls,
Și Înaltul meu Protector, Vocea Blândă, să apară instantaneu.

54.
Pentru a satisface nevoile ființelor vii
Care locuiesc în fiecare colț din univers,
În toate cele zece direcții,
Fie ca faptele mele să fie la fel ca și cele ale Vocii Blânde.

55.
Atâta timp cât spațiul dăinuie,
Și câtă vreme există ființe simțitoare,
Până atunci, să rămân și eu
Ca să alung toate suferințele lumii.

56.
Fie ca durerile oricărei ființe,
Numai la mine să rodească.
Fie ca marea comunitate de bodhisattva
În toată lumea să se răspândească
Și să aducă lumii fericirea.

57.
Învățătura celor Iluminați este singurul medicament
Ce poate vindeca boala tuturor ființelor vii.
Ea este singura sursă supremă
A oricărei plăceri și fericiri.

Fie, ca datorită binefacerilor mele,
Să rămână mult timp pe această planetă,
Cu tot sprijinul de care are nevoie,
Și cu tot respectul pe care o merită.

58.
Mă prosternez înaintea lui Manjushri,
A cărui bunătate mi-a trezit mintea spre căile virtuții;
Mă prosternez înaintea învățătorului meu spiritual,
A cărui bunătate m-a făcut să prosper.

„Ghidul de viață a războinicului spiritual”

Scris de către Maestrul Shantideva

Cursul ACI 12

    Din cadrul capitolului asupra perfecțiunii înțelepciunii

Traducerea în limba română de Gabriela Bălan
2024

CAPITOLUL 9

1.
Toate aceste ramuri până în acest punct
Au fost expuse de cei iluminați de dragul înțelepciunii.
Prin urmare, cei care doresc să-și aline suferința,
Trebuie să-și cultive înțelepciunea.

2.
Acceptăm adevărurile ca fiind două:
Adevărul fals și absolut.
Cel absolut nu este un obiect al intelectului –
Intelectul în sine este fals.

3.
Dintre cele două concepții asupra lumii,
A yoghinilor¹ și a oamenilor obișnuiți,
Concepția yoghinului asupra lumii
O depășește pe cea a oamenilor obișnuiți.

4.
Chiar și printre concepțiile yoghinilor asupra lumii
Există diferențe. Prin rafinamentul abilităților lor,
Cu ajutorul analogiilor pe care atât yoghinii
Cât și oamenii obișnuiți le acceptă,²
Și datorită scopului lor, nu le examinează.

5.
Oamenii obișnuiți văd lucrurile care funcționează,
Și le consideră reale,
Dar nu-și dau seama că sunt o iluzie;
Prin asta ei se deosebesc de yoghini.

6.
Formele și așa mai departe, pe care le percepem direct,
Există prin consens, și nu prin cunoaștere validă.
Această convenție este falsă,
Ca cea care pretinde
Că lucrurile impure sunt pure.

7.
Pentru a ajuta oamenii obișnuiți,
Protectorul despre „lucruri” le-a vorbit,
Cu toate că ele nu au nici măcar o existență de moment.
„Contrazice ceea ce este relativ!”³

8.
Nu există nicio greșeală în percepția
Yoghinilor⁴ a ceea ce este „relativ”.
Vedere lor a ceea ce este „absolut”,
Întrece pe cea a oamenilor obișnuiți.
Dacă nu ar fi așa, atunci percepția care vede femeia pură
O va întrece pe cea care o vede impură.

9.
„Meritul lui Buddha este o iluzie,
La fel și existența lucrurilor.
Dacă ființele sunt ca o iluzie,
Cum se pot renaște, după ce mor?”

10.
Atâta timp cât condițiile sunt îndeplinite,⁵
Iluziile, vor persista și se vor manifesta.
Cum pot ființele să existe cu adevărat
Doar pentru că continuumul lor durează mai mult?

11.
„Dacă sunt o iluzie, omorul și celelalte, nu sunt păcate
Pentru că mintea nu există!”
Păcatele și meritele se acumulează –
Pentru că există iluzia minții!

12.
„Dacă incantațiile și mantrele nu au putere,
Nicio iluzie conștientă nu va apare!”
Când sunt adunate o varietate de condiții,
Trebuie să apară⁶ și o diversitate de iluzii.

13.
Nu există o singură cauză
Care să aibă puterea de a produce totul.
„Dacă totul în cele din urmă este Nirvana,⁷
Și cu toate astea se învârte în realitatea falsă,

14.
Atunci și toți Buddha vor continua să se învârtă,
Ce rost mai au acțiunile unui Bodhisattva”?
Atâta timp cât râul condițiilor nu se va opri,
Nici măcar iluzia nu se va opri.

15.
Dar când râul condițiilor s-a oprit –
Iluziile vor înceta, chiar și în realitatea relativă.
„Dacă nici măcar percepția greșită nu există,
Atunci cum putem confirma existența iluziei?”

16.
Dacă pentru tine iluzia nu există,
Ce încerci tu să confirmi?
„Chiar dacă este un aspect al minții,
În realitate există ca ceva diferit.”

17.
Dacă mintea însăși este o iluzie,
Ce este, deci, perceput prin ce?
Însuși Protectorul Lumii a spus
Că mintea nu poate vedea mintea.

18.
Mintea este la fel ca lama unei săbii,
Care nu se poate tăia niciodată pe sine.
„Ea este la fel ca lampa
Care se luminează pe ea însăși”.

19.
Lampa nu se luminează pe ea însăși,
Așa cum nici întunericul nu se acoperă pe el însuși.
„Nu este ca și cristalul,
Ceva care este albastru nu depinde de altul pentru culoarea lui.”⁸

20.
„Astfel, există lucruri care sunt percepute
Ca dependente de alte lucruri și altele care nu sunt.” ⁹
Când ceva nu este albastru,
Nu poate deveni albastru de la sine.¹⁰

22.¹¹
Dacă spui: „Lampa luminează”
În sensul că „Mintea se cunoaște pe sine însuși”,
Atunci mintea este de fapt cea care luminează,
Dar care este mintea ce înțelege asta?

23.
Dacă nu există nimeni care să observe strălucirea minții,
Ce rost are să vorbim despre asta?
Este ca și cum am discuta
Despre frumusețea fiicei unei femei sterpe.

24.
„Dacă mintea nu se percepe pe sine,
Cum își amintește de ceea ce știe?”
Amintirea vine din relația sa cu o experiență diferită,
Ca și cu otrava de șobolan.¹²

39.
„Cum putem obține un rezultat
Din oferirea de ofrande celor fără conștiință?”
Se spune¹³ că rezultatul este același
Indiferent dacă sunt prezenți sau au trecut în nirvana.

40.
Indiferent dacă este falsă sau reală¹⁴ –
Conform scripturilor, rezultatul este același.
La fel ca și rezultatul obținut
Din oferirea de ofrande unui Buddha adevărat.

41.
„Prin vederea adevărurilor¹⁵ se obține eliberarea,
Atunci ce rost are de a vedea vacuitatea”?
Pentru că Scriptura afirmă că fără această cale,
Nu există niciodată iluminare.

42.
Dacă spui că „Mahayana nu este adevărată,”
Atunci cum este tradiția ta verificată?
„Pentru că este acceptată de ambele părți”.
Dar pentru tine nu a fost așa de la început.

43.
Condițiile care îți inspiră credința în tradiția ta
Sunt aceleași și pentru Mahayana.¹⁶
Dacă ceva este acceptat ca fiind adevărat de două părți diferite
Atunci și Vedele,¹⁷ de asemenea, ar trebui să fie adevărate!

46.
Dacă „Eliminarea afecțiunilor mentale
Este suficientă pentru a aduce la eliberare”,
Atunci libertatea ar trebui să vină imediat în clipa următoare!
Dar chiar și cei care și-au eliminat toate afecțiunile mentale,¹⁸
Sunt încă supuși forțelor karmice.

48.
Sentimentul provoacă dorință,
Și în mod vădit, ei mai au sentimente.
În mintea lor încă mai există
Tendința de a se atașa de diverse obiecte.

49.
Chiar dacă s-au oprit¹⁹ înaintea realizării vacuității,
Cu siguranță vor reveni.
La fel ca și în meditația profundă
În care distincțiile au încetat;
Prin urmare, trebuie meditat asupra vacuității!

54.
Ca atare, ar fi o greșeală
Să respingem întreaga învățătură a vacuității.
Îndepărtează-ți, așadar, orice umbră de îndoială
Și întoarce-te să meditezi asupra vacuității.

55.
Vacuitatea este antidot pentru întunericul
Obstacolelor afecțiunilor mentale și pentru omnisciență.²⁰
Cum poate cineva care aspiră să dobândească rapid omnisciența,
Să nu mediteze asupra vacuității?

56.
Dacă te sperii de lucrul
Care îți creează suferințe,
Atunci de ce te sperii de lucrul
Care pune capăt oricărei suferințe?

57.
Dacă ar fi existat ceva cu natură de sine,
Frica ar fi fost justificată.
Dar din moment ce nu este un „sine” care există,
Cum ar putea fi cineva care să-i fie frică?

58.
Dinții, părul, unghiile nu sunt „eu”,
Și nici oasele și sângele meu,
Nu sunt limfa sau mucusul din nas,
Și nici flegmă sau puroi;

59.
Nici grăsimea, nici transpirația,
Nici plămânii și ficatul nu sunt „eu”;
Nu sunt organele interioare,
Și nici urină și fecale.

60.
Carnea și pielea nu sunt „eu”,
Nici căldura trupului, nici vântul,²¹
Nu sunt toate deschiderile corpului meu,
Și nici una dintre cele șase conștiințe.²²

71.
„Să presupunem că niciun „eu” nu există,
Atunci nu există nicio legătură între faptă și consecință,
Și dacă după faptă el dispare,²³
Atunci karma cui este atribuită?”

72.
Amândoi acceptăm faptul că
Baza actului și a fructului este diferită;
Și nici cel care face nu există,
Atunci ce rost are să ne certăm?

73.
Este imposibil să vezi în același timp
Atât cauza cât și efectul.
Astfel se spune că cel care face și cel care experimentează
Se referă la un singur flux.²⁴

74.
Mintea trecută sau viitoare
Nu este „Eu”, deoarece nu există;
Dacă mintea prezentă ar fi „Eu”,
Atunci când ar dispărea, „Eul” n-ar mai exista.

75.
Așa cum ai descoji treptat
O tulpină goală de banană și să nu găsești  în ea nimic,
La fel și „eul” este inexistent
Atunci când îl cauți analitic.

76.
„Dacă nu există ființă vie,
Față de cine practicăm compasiune?”
Ei sunt cei proiectați de ignoranța întunecată,
Și pentru care am jurat să acționăm.

77.
„Dacă nu există nicio ființă vie, cine va obține fructul?” ²⁵
Adevărat! Aspirația este împletită cu ignoranța.
Dar cu toate acestea, pentru a înlătura suferința,
Ea nu trebuie respinsă, în pofida ignoranței.

78.
Egoismul este cel care provoacă suferință,
Și ignoranța despre „eu” o alimentează;
„Asta nu înseamnă că le poți depăși”
Meditația asupra lipsei de sine este cea care le va depăși.²⁶

79.
Corpul nu este nici piciorul, și nici gamba,
Nici coapsa și nici șoldul,
Nici stomacul, nici spatele,
Nici pieptul sau brațele;

80.
Corpul nu este o coastă, sau un deget sau o mână,
Nici axilă, nici ceea ce este deasupra,
Nici intestine, nici capul, nici gâtul,
Atunci – unde există?²⁷

86.
La fel și mâna – cum poate fi?
Nu este ea o colecție de degete?
Fiecare deget este o colecție de articulații,
Și fiecare articulație are părțile ei.

87.
Fiecare parte poate fi împărțită în atomi
Și ei, de asemenea, se împart în laturi diferite,²⁸
Iar părțile laterale nu au părți –
Și totul este ca spațiul, deci atomii nu sunt.

89.
Dacă durerea ar exista în sine,
Ea ar inhiba plăcerea,
Și dacă plăcerea este reală, atunci de ce gusturile plăcute
Nu-i consolează și îi bucură pe cei îndoliați?

90.
„Ceva mai puternic l-a copleșit ²⁹
Și de aceea sentimentul nu poate fi experimentat”.
Cum putem numi „sentiment”
Ceva care nu poate fi experimentat?

91.
„Există încă acolo o durere subtilă,
Doar starea ei grosieră a dispărut.” ³⁰
Dacă următoarea emoție este bucuria,
Atunci acea stare subtilă este o stare subtilă de plăcere.

92.
„În prezența unor condiții contrare,
Sentimentul de durere nu apare.”
Nu este aici oare un atașament
De falsa noțiune de „sentiment”?

93.
Prin urmare, antidotul la toate acestea,³¹
Este meditația și analiza.
Concentrarea profundă, hrana yoghinului ³²va crește
Din câmpul fertil al examinării atente.

103.
Mintea nu se află în organele de simț,
Nici în formă și în rest ³³ și nici undeva între ele;
Ea nu este nici în afară, nici înăuntru,
Și nici nu poate fi găsită în altă parte.

104.
Ea nu este nici în corp, dar nici în altă parte,
Nu este nici amestecată cu el și nici separată.
Pentru că nu are nici o urmă de existență de sine,
Cel care are o astfel de minte se află în nirvana naturală!³⁴

117.³⁵
Uneori, prin percepție lumească, directă
Oamenii observă o varietate de cauze;
Marea varietate, precum tulpina sau părțile unui lotus,
Cresc printr-o diversitate de cauze.

118.
„Ce cauzează varietatea de cauze?”
Ele provin dintr-o diversitate de cauze anterioare.
„Cum poate o cauză să dea un efect?”
Prin puterea cauzelor anterioare.

139.
„Atunci când percepția nu este corectă,
Concluzia ei este, de asemenea, greșită.
Prin urmare, meditația asupra vacuității
Nu este validă”.

140.
Fără să întâlnești acel „lucru” care îți imaginezi că este,
Nu vei înțelege niciodată cum acel lucru nu este.
Prin urmare, faptul că lucrul înșelător
Nu este un lucru – în mod clar este înșelător.

141.
Și astfel, când într-un vis, un copil moare,
Starea minții care crede că nu mai este
Va copleși gândul că el încă trăiește,
În ciuda faptului că ambele sunt înșelătoare.

143.
Ele nu vin din alte locuri,
Și nici nu rămân sau pleacă.
Atunci care este diferența dintre o iluzie
Și ceea ce consideră ignoranța ca fiind real?

143.³⁶
Prin urmare, vedem printr-o astfel de analiză,
Că nimic nu există fără cauză,
Și nimic nu există în cauzele sale
Luate una câte una sau în agregate.

(Adică nu există efect fără cauză, dar nu există o cauză absolută. Cauza și efectul nu sunt separate sau diferite și nici nu sunt identice).

144.
Observă lucrurile create de un magician
Și lucrurile create de cauze.
Examinează: de unde vin
Și unde se duc?

145.
Ele se pot vedea datorită aproprierii lor de altceva
Iar când acesta lipsește – ele încetează să existe.
Ele sunt artificiale și sunt la fel ca o reflecție;
Cum pot fi considerate ca adevărate?^*

146. ³⁷
Dacă lucrurile există de la sine,
Ce nevoie mai au de cauze?
Și dacă ele chiar nu există,
Ce nevoie mai au de cauze?

147.
Nici măcar o sută de milioane de cauze
Nu vor transforma ceva ce nu este un lucru.³⁸
În astfel de circumstanțe – cum va apărea?
Și cum altfel se poate întâmpla?

148.
Dacă nu există – cum va funcționa?
Și cum va deveni un lucru care funcționează?
Până în momentul în care va deveni un lucru care funcționează,
Nu va înceta să fie un lucru care – nu funcționează.

149.
Atâta timp cât nu încetează
Să fie un lucru care – nu funcționează,
N-are nicio șansă ca el să funcționeze,
Iar un lucru care funcționează
Nu poate fi ceva ce – nu funcționează,
El ar trebui să aibă două naturi.

150.
Astfel, nu există [natură de sine] nici pentru sfârșitul lucrurilor,
Și nici pentru lucrurile care funcționează.
Și astfel lumea întreagă –
Nu a început și nu a încetat niciodată.

151.
Evenimentele sunt ca un vis;
Dacă le analizezi, sunt la fel ca tulpina goală.
A trece în nirvana sau a nu trece deloc
În ceea ce privește natura lor – nu este nicio diferență.

152.
Și dacă toate lucrurile sunt cu adevărat goale,
Cum ar putea să existe vreun câștig sau pierdere?
Cine este cel care te respectă?
Cine este cel care te insultă?

153.
De unde vine plăcerea sau suferința?
Lucrurile plăcute sau respingătoare?
Dacă le analizezi, să le afli natura,
Cine este cel care dorește
Și ce este acel lucrul pe care și-l dorește?

154.
Examinează acum această lume a ființelor vii:
Cine este acolo să moară? Cine este pe cale să se nască?
Cine este cel care vine și cine este cel care pleacă?
Cine este ruda și cine este prietenul tău?

155.
Sunt agitați sau bucuroși;
Ei suferă, se luptă, se ceartă între ei,
Se taie și se înjunghie unul pe altul.
Ei își trăiesc viața în dificultăți uriașe
Datorită faptelor lor negative.

156.
Din când în când ei se renasc în stări de existență norocoase
Abandonându-se plăcerilor multe.
Dar ei mor, și cad în tărâmurile durerii
În care suferința este lungă și intensă.

157.
Multe capcane sunt în existența lumească,
Unde adevărul vacuității nu se găsește.
Cele două sunt în contradicție;
Realitatea nu putea fi așa.

Contradicția este între înțelegerea realității și starea de a fi legat în existența lumească. (sau dualitatea există peste tot; dar natura reală este non-duală)

158.
Acolo sunt oceane violente
Și nemărginite de suferință.
În samsara puterea este scăzută;
Iar durata de viață este scurtă.

167.
Când voi putea stinge chinurile
Celor prinși în focul suferinței,
Cu ploaia abundentă de tot felul de bunătăți³⁹
Care se revarsă torențial din norii faptelor mele bune?⁴⁰

168.
Când voi acumula un munte de merite
Cu ajutorul înțelepciunii care nu are obiect,
Și voi avea onoarea de a preda vacuitatea
Tuturor celor care sunt distruși de credința în obiect?

*******
Note

¹„Yoghinii” sunt practicanți avansați care practică meditația de concentrare asupra vacuității.
² Cum ar fi un vis sau un miraj, care sunt acceptate că nu există cu adevărat atât de Calea de Mijloc, cât și de către cei care cred în lucruri.
³ Contradicția pe care încercăm să o infirmăm aici se referă la credința Căii de Mijloc că percepțiile obiectelor în realitatea relativă sunt considerate valide, în timp ce în această realitate lucrurile nu par să se schimbe de la o clipă la alta.
⁴ Yoghinii văd în percepția lor schimbarea neîncetată a „lucrurilor” în lumea relativă.
⁵ Ignoranță, etc., care determină renașterea în samsara.
⁶ Adică: unii vor avea conștiință și alții nu.
⁷Aici este folosit conceptul de „nirvana naturală”, care nu este de fapt nirvana, ci vacuitatea.
⁸ Aici există o referire la cuvintele lui Arya Nagarjuna din cartea sa Textul rădăcină despre înțelepciune
⁹ Aici adversarul susține că mintea se poate percepe pe ea însăși fără a depinde de un alt obiect
¹⁰ Ultima propoziție a acestui verset nu este inclusă în versiunea tibetană, dar se găsește în versiunea sanscrită care a precedat-o.
¹¹ În unele versiuni (inclusiv cea de aici) numărul 21 este omis.
¹² Gyaltsab Je, în comentariul său, descrie situația unui urs care hibernează și este mușcat de un șoarece, iar rana acestuia se infectează. Deși nu este conștient de mușcătură când se întâmplă, își „amintește” de aceasta doar când se trezește și simte durere.
¹³ Sursa este Sutra despre Răgetul leului Cel Iubit, se spune că, indiferent dacă o persoană aduce ofrandă unui Buddha care este prezent în realitate, sau dacă face aceeași ofrandă la mormântul lor după ce au trecut în nirvana, meritul rezultat din acest act este exact același
¹⁴ Dăruirea de ofrande.
¹⁵ Aici este o dispută cu poziția Hinayana, care susține că eliberarea va veni odată cu perceperea directă a celor șaisprezece aspecte ale celor patru adevăruri nobile.
¹⁶ Aceste condiții sunt: ​​scrierea ar trebui să apară în scripturile despre moralitate; trebuie să fie legat de sutre; și să nu contrazică scrierile de înțelepciune, și anume Abhidharma. Pe scurt: ea trebuie să reprezinte cele trei antrenamente, așa cum apar în aceste colecții.
¹⁷ Acestea sunt scrieri străvechi din tradiția hindusă, care conform tradiției budiste, concepția asupra lumii pe care o reprezintă nu este complet corectă.
¹⁸ Potrivit lui Prajankaramati, aceasta se referă la Arya Maudgalyayana, Arya Aiigulimala etc., care, deși și-au eliminat afecțiunile mentale, apar totuși în samsara datorită karmei trecute. Gyaltsab Je nu este de acord cu aceasta și explică că aici se referă la forma activă a afecțiunilor mentale.
¹⁹ Adică s-au oprit formele active ale afecțiunilor mentale.
²⁰Aceasta este o referire la cele două tipuri de obstacole: obstacole în calea nirvanei (legate de afecțiunile mentale și de tendințele lor) și obstacolele în calea omniscienței.
²¹ Acestea sunt două dintre cele patru până la șase elemente care formează în mod tradițional aspectul nostru fizic.
²² Pentru fiecare dintre cele șase simțuri (văzul, auzul, mirosul, gustul, pipăitul și gândul) există o conștientizare corespunzătoare care „știe” ceea ce este perceput de simțuri.
²³ Cel care face.
²⁴ Cuvântul „flux” se referă la fluxul continuu al diferitelor părți ale unei persoane, momente din trecut și viitor și tot ce se află între ele, care aparțin acelei persoane.
²⁵ Adică: pe cine aducem la iluminare?
²⁶  Egoismul provine dintr-o eroare de gândire despre adevărata natură a lucrurilor. Meditația asupra lipsei de sine va crește, deoarece se concentrează asupra modului în care sunt lucrurile cu adevărat și, astfel, are puterea de a smulge eroarea din rădăcină.
²⁷Corpul nu este nici suma acestor părți și nici nu îl putem găsi undeva în afara acestei colecții de părți.
²⁸Conform descrierii acceptate în literatura budistă, atomul este cea mai mică particulă de materie, dar chiar și el are laturi: latura de est, latura de nord etc.
²⁹ Sentimentul de plăcere.
³⁰ Acum se discută despre situația opusă, în care sentimentul de bucurie depășește tristețea.
³¹ A vedea sentimentele ca având existență de sine.
³² Hrana care hrănește conștientizările yoghinului, precum și corpul său fizic.
³³ Acestea sunt obiectele simțurilor.
³⁴ Adică complet goale.
³⁵ Aici începe demonstrația „așchia de diamant”.
³⁶ Aici începe demonstrația bazată pe existența dependentă.
³⁷ Aici începe demonstrația care se bazează pe negarea faptului că lucrurile care există sau nu există, pot începe.
³⁸ Aici și în versurile următoare se folosește semnificația cuvântului tibetan pentru „lucru” – dngos po – care înseamnă de fapt: lucru care funcționează. În descrierea budistă, un lucru care funcționează este un lucru produs – este un lucru cauzat – este un lucru care produce – toate acestea sunt sinonime pentru a descrie ceea ce vine din cauze.
³⁹ Toate lucrurile care ne susțin viața: medicamente, alimente etc.
⁴⁰ Ca rezultat al meritului de a practica cele șase perfecțiuni.

^*Ia în considerare „factorii” [referindu-se la karma imatură, a doua dintre cele douăsprezece verigi din lanțul existenței dependente] și diverse rezultate, cum ar fi lăstarul sau altele asemenea – lucruri pe care le putem vedea crescând datorită apropierii lor de altceva (de anumite cauze); adică ignoranța [referindu-se la prima verigă] și semințele. Aceste lucruri sunt artificiale: ele nu pot crește fără cauzele lor și, prin urmare, sunt la fel ca o reflexie într-o oglindă. [Adică, ele arată ca un lucru real, dar nu sunt.] Cum pot fi considerate ca adevărate? Nu ar putea avea niciodată.

„Ghidul de viață a războinicului spiritual”

Scris de către Maestrul Shantideva
Eu și celălalt
Din cadrul capitolului asupra perfecțiunii meditației
Traducerea în limba română de Gabriela Bălan

CAPITOLUL 8

89.
Gândind în acest mod și în altele similare,
Contemplă asupra avantajelor singurătății.¹
Calmează-ți gândurile dispersate,
Și meditează asupra aspirației iluminării.

90.
Depune efort la început să meditezi
Asupra egalității între ceilalți și tine:
Protejează toate ființele așa cum te protejezi pe tine,
Pentru că la fel vă doriți fericirea și nu durerea.

91.
Sunt multe părți ale trupului separate,
Mâinile și toate celelalte,
Și cu toate astea, ca pe un singur trup
Le îngrijești cu drag pe toate.
La fel, fericirea și suferința ființelor simțitoare
Cu toate își doresc ca și mine, să fie la fel de fericite

92.
Să nu spui: „durerea mea nu face rău
Altui corp niciodată!”
Chiar și așa, durerea ta
Este ceva ce nu poți suporta
Din singurul motiv: că ești atașat de tine

93.
Și tot așa, chiar dacă este adevărat
Că suferințele ce alții simt
Niciodată nu vin să te lovească,
Oricum este durere și greu de suportat
Datorită aceleiași atașări de sine.

94.
Trebuie să opresc durerea altora,
Pentru că este durere; la fel ca durerea
Pe care o simt și eu.
Trebuie să acționez ca să-i ajut pe alții
Pentru că sunt ființe vii;
La fel ca și corpul meu.

95.
Pentru că eu și alții
Suntem exact la fel,
În ce privește dorința de a fi fericiți,
Care este diferența dintre mine și ei?
De ce mă ostenesc doar ca eu să fiu fericit?

96.
Pentru că eu și alții
Suntem exact la fel,
În ce privește dorința de a nu suferi,
Care este diferența dintre mine și ei?
De ce pe mine mă protejez, și nu pe alții?

97.
Dacă vei spune „de ce trebuie să-i protejez,
Dacă suferința lor nu-mi provoacă nicio durere?”
Atunci de ce te protejezi de suferința viitoare?
Nici ea, în acest moment, nu-ți provoacă durere!

98.
Este greșit să spui că faci asta pentru
că tu vei fi
Cel ce în viitor va suferi,
Pentru că una este persoana care moare
Și cu totul alta se renaște.

99.
Și dacă suferința cuiva
Este doar problema lui,
Atunci de ce mâna protejează piciorul
Când durerea piciorului nu este în mâna lui?

100.
Dacă susții „și ce dacă nu are sens,
Așa mă port datorită atașamentului de sine “-
Acest „eu” și „celălalt” provin din greșeală
și, ca atare
Respinge-le cu toată puterea

101.
Lucrurile numite „continuum” și „colecție”² sunt ireale;
Sunt asemenea unui șir de lucruri sau o armată.
Cel care suferă, nu există;
Deci cui aparține acea suferință?

102.
Și din moment ce suferința nu are proprietar –
Nu pot exista distincții între ele:
Pentru că ea este suferință și trebuie eliminată! –
Ce rost are să încerci să o asociezi?

103.
„De ce trebuie eliminată toată suferința?”
Este inutil să te preocupi în continuare de această întrebare.
Dacă trebuie eliminată, ea trebuie complet eliminată; –
Suferința ta și a lor este aceeași lege pentru toți.

104.
„Dar dacă această compasiune îmi va aduce
mai multă suferință,
Atunci de ce să mă străduiesc să o dezvolt?”.
Dar contemplând asupra suferinței ființelor umane
Cum ar putea compasiunea să ne aducă o suferință și mai mare? 

105.
Și dacă suferința unuia are puterea
De a eradica suferința multora,
Atunci cel cu inima plină de iubire
Va lua această suferință asupra lui, de dragul altora.

106.
Deși Floarea lunii minunată știa bine
Că regele este pe cale să-i facă rău,
Și-a acceptat propria suferință
Pentru a preveni suferința celor mulți.³

107.
Dacă îți antrenezi mintea să producă plăcere
Prin a ușura și îndepărta altora orice durere,
Vei putea coborî și în infernul cel mai adânc⁴
Așa cum gâsca se scufundă în lacul cu lotus.

108.
Și când orice ființă va fi complet eliberată,
Și de un ocean de fericire, lumea va fi plină
Nu este asta în sine suficient?
De ce să aspiri spre nirvana?⁵

109.
Deși acționează în beneficiul celorlalți,
Nu cunosc mândria sau prețuirea în inima lor;
A-i servi pe alții este doar satisfacția lor,
Și nu așteaptă pentru asta să fie recompensați!

110.
Așa cum pe tine te protejezi
De orice neplăcere, oricât de mică,
La fel protejează-i și pe alții,
Și compasiunea din inima ta să ți-o trezești.

111.
Prin puterea obișnuinței ai învățat să crezi că
Picăturile de spermă și de sânge ale altora
Ești tu însuți,
Dar acest lucru nu există deloc!

112.
De ce atunci nu poți considera
Trupul altuia ca „Eu”?
Nu este greu de învățat să-l definești ca fiind al tău
Și să vezi trupul altuia ca fiind al „meu”.

113.
Dacă prețuirea de sine – este dăunătoare,
Iar prețuirea altora – un ocean de virtuți; atunci
Renunță la atașamentul de sine, și
Obișnuiește-te pe ceilalți să te concentrezi!

114.
Așa cum mâinile și alte organe
Le consideri parte a corpului tău; De ce
N-ai considera ființele întrupate,
Din corpul întregii creații, ca făcând parte?

115.
Te-ai obișnuit să crezi că este „al meu”
Acest corp lipsit de sine; de ce atunci,
Nu te-ai obișnui să percepi
Fiecare făptură din univers ca fiind „eu”?

 116.
Când lucrezi astfel în beneficiul altora
Nu te vei simți ciudat și nici îngâmfat.
Exact ca atunci când servești cina
Nu te aștepți să fii recompensat.

117.
Prin urmare, așa cum te protejezi
De orice neplăcere, oricât de mică,
La fel, obișnuiește-ți mintea să fie grijulie
Și plină de compasiune pentru orice ființă vie.

118.
De aceea, din marea lui compasiune,
Și-a dedicat protectorul „Ochii iubirii”⁶
Binecuvântarea din numelui său, pentru a risipi
Orice frică din toți cei care-l poartă în inima lor.

119.
Nu lăsa dificultatea să te descurajeze!
Prin puterea practicii vei ajunge să nu te mai desparți
De acela care în trecut, doar numele îl rosteai
Și fiori de groază prin corpul tău simțeai!

120.
Cel ce dorește, pe sine și pe alții
Să-i aducă rapid spre fericire,
Trebuie să practice schimbarea de sine cu alții,
Și să pună în practică cea mai înaltă din îndrumările secrete. ⁷

121.
Chiar și cel mai mic pericol va stârni frică
În corpul de care ești atât de atașat!
El este o sursă de atâta groază,
De ce nu-l urăști, ca pe un dușman terifiant?

122.
Din dorința de a potoli bolile acestui trup,
Foamea, setea și altele,
Pândim la drumul mare,
Și ucidem pasări, pești și căprioare.

123.
Unii sunt dispuși ca tatăl și mama, să-i omoare
Pentru a obține câștiguri și onoare,
Chiar și de la cele Trei Diamante să fure,
Și în cel mai adânc infern vor arde.

124.
Ce om înțelept ar proteja, și-ar dori
Și venera un astfel de corp?
Cine nu l-ar vedea ca pe un dușman,
Și nu l-ar disprețui?

125.
„Dacă îi dau altuia, ce mai îmi rămâne mie”?
Calea demonului este gândirea egoistă.
„Dacă păstrez pentru mine, atunci ce-ți mai dau ție”?
Calea îngerului este gândirea altruistă.

126.
Dacă de dragul tău, ai rănit pe alții –
Vei fi chinuit în infern și altele similare;
Dacă te sacrifici pentru alții –
Veți obține bunăstare.

127.
Dorința ta de măreție te va duce
La umilință, prostie și viață mizeră;
Dar dacă îți îndrepți acest gând spre altul –
Îți va aduce onoare, înțelepciune și viață sublimă.

128.
Dacă te folosești de altul pentru propriul interes –
Vei deveni în viitor un sclav prigonit;
Dacă te dedici să-i servești pe alții –
Vei câștiga statutul de conducător cu multă putere!

129.
Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
Și orice suferință ce există în lumea întreagă,
Vine din dorința să fiu eu însumi fericit.

130.
Ce nevoie este de atâtea cuvinte?
Copiii⁸ – lucrează în folosul lor,
Și cei virtuoși  – în folosul altora
Vino să vezi tu însuți diferența!

131.
Și dacă nu îți schimbi propria
Fericire cu suferința altuia
Niciodată nu vei putea atinge iluminarea,
Și fericirea îți va lipsi, chiar și aici, în samsara.

132.
Nici scopurile lumii de dincolo, și –
(adică scopurile iluminării)
Nici pe cele lumești nu vei putea să le împlinești:
Cei care te servesc – își vor face munca neglijent,
Iar stăpânii pe care îi slujești – nu te plătesc.⁹

133.
Acei ignoranți care îi rănesc pe alții,
Își aduc asupra lor o mare suferință
Și se privează de fericirea sublimă,
Din lumea vizibilă și invizibilă.

134.
Toată suferința ce există în lumea întreagă,
Fiecare rău, durere și frică,
Provin din atașamentul față de „eu” –
Atunci la ce-ți folosește acest demon groaznic?

135.
Atâta timp cât la „eul” tău nu vei renunța –
Durerea nu vei putea elimina.
Atâta timp cât focul nu-l vei înlătura –
Arsura din mână nu va dispărea!

136.
Prin urmare, pentru a-mi alina durerea
Și suferința celorlalți,
Mă voi dărui altora, și îi voi prețui
La fel cum mă prețuiesc și pe mine!

137.
O, minte, înțelege asta:
Deja sunt sub controlul altora!
Cu excepția dorinței de a-i servi
La altceva nu te mai poți gândi!

138.
Este nepotrivit să trudesc doar pentru mine,
Când ochii mei și celelalte aparțin altora acum,
Este greșit să le provoc nedreptate
Când ochii mei și celelalte lucrează pentru ei acum.

139.
De aceea, îi voi prefera pe ceilalți decât pe mine:
Orice găsesc pe corpul meu și asupra mea,
Îl iau imediat de la mine,
Și am să-l folosesc în beneficul altora.

140.
Cei inferiori și restul – îi voi considera ca pe mine însumi;
Și eu mă voi considera ca fiind ceilalți.
Invidia, concurența și mândria
Fără ezitare toate acestea le voi practica!

141.
El este respectat, și nu eu, –
El deține bunuri, și nu eu;
El este lăudat, în timp ce eu sunt disprețuit, –
El este fericit și eu nefericit.

142.
Toată munca grea este pe mine –
În timp ce el în tihnă petrece; –
Eu sunt decăzut și lipsit de orice virtute
În timp ce el câștigă faimă în lume!

143.
Și ce voi face fără virtuți?
Fiecare își are propriile virtuți.
În comparație cu unii sunt inferior,
Și față de alții, sunt superior.

144.
Moralitatea și intelectul meu se deteriorează,
Prin puterea afecțiunilor mentale și nu din a mea voință,
Trebuie să ai grijă de mine cât poți tu de bine,
Și orice durere voi accepta cu ușurință.

145.
Datoria ta nu este să ai grijă de mine?
Cu ce drept, atunci, mă disprețuiești?
La ce-mi folosesc toate virtuțile tale,
Tu, care ești considerat la nivel înalt?

146.
Trăiești în abisul renașterilor mizere,
Lipsit de orice compasiune pentru ființe;
Dar te consideri cu calități înalte,
Și dintre cei înțelepți dorești să faci parte!

147.
Și dacă el este considerat ca fiind egalul meu,
Sunt pregătit să-mi impun superioritatea
Mă asigur să-mi cresc profitul și onoarea
Care să le depășească pe ale lui.

148.
Toate calitățile mele bune
Trebuie promovate în întreaga lume;
Și mă voi asigura ca nimeni să nu știe
De calitățile pe care el le are.

149.
Defectele mele le voi ascunde,
Și numai eu, și nu el, să am parte de ofrande;
Trebuie să obțin cu ușurință lucrurile dorite,
Și numai eu, și nu el, de renume să am parte.

150.
Și dacă ceva nu-i merge bine,
Îl voi privi mult timp cu încântare;
Mă voi asigura ca fiecare spre care se îndreaptă
Să-l facă de râs și să-l disprețuiască.

151.
Această ființă jalnică cu afecțiuni multiple
Îndrăznește să declare că îmi seamănă în toate mie!
Dar cum poate fi cu mine la egalitate
În învățătură, înțelepciune, statut, frumusețe și bogăție?

152.
De câte ori oamenii îmi laudă
Virtuțile mele pretutindeni,
Mă înfior de plăcere,
Și valuri de fericire mă cuprind.  

153.
Și dacă are un câștig material,
Am să i-l iau cu sila,
Îi voi lăsa doar cât să aibă din ce trăi,
Și restul îl voi lua pentru mine cu forța.

154.
Tu, ești cel ce mi-ai distrus fericirea,
Și mereu m-ai rănit;
Tu, care timp de veacuri,
În timp ce eram în samsara, m-ai lovit.

155. 
O, minte! Servindu-ți propriul interes,
Ai irosit nenumărați eoni!
Și ce ai câștigat din atâta trudă?
Din toată munca ta, te-ai ales doar cu suferință!

156.
Prin urmare, angajează-te fără șovăire
În munca pentru fericirea altora.
Cuvântul lui Buddha nu dezamăgește,
Și vei vedea beneficiile ei în viitor.

157.
Dacă așa te-ai fi comportat
În trecut, la un moment dat,
Ar fi imposibil acum să nu fi stat
În paradisul lui Buddha minunat. 

158.
Ca atare, așa cum te-ai obișnuit
Ca picăturile de sânge și sperma altora
Să le identifici ca fiind „eu”,
Obișnuiește-te la fel să-i percepi pe alții.

159.
Iată cum să-i ajuți pe alții:
Uită-te la ei, uite-te bine,
Și smulge tot ce-ți aparține
Și folosește-l în beneficiul lor.

160.
Încearcă să practici invidia față de tine!
„Numai eu sunt fericit – și nu ei;
Numai numele meu va fi înălțat – și nu a lor;
Orice beneficiu mi se va da numai mie – și nu lor.”

161.
Mă privez de orice îmi aduce fericirea,
Și suferința altuia asupra mea o voi lua;
Orice defect pe care-l am, îl voi critica
Spre orice mă îndrept și fac.

162.
Și dacă celălalt comite o infracțiune –
O voi atribui defectelor din mine;
Și toate păcatele mele, chiar și cele minore,
Le voi recunoaște deschis în lume.

163.
Voi ridica pe ceilalți în slavă,
Lăsându-mi propria reputație eclipsată;
Și ca sclavul cel mai de jos
Voi munci în beneficul tuturor.

164.
Acest ego – prin natura sa este plin de defecte,
Nici o virtute trecătoare n-ar trebui slăvită;
Indiferent de virtutea pe care o are  –
Ea va trebui să rămână necunoscută.

165.
Pe scurt, dacă le-am făcut altora rău
Pentru a-mi servi scopul meu,
Fie ca răul să cadă asupra mea
Pentru bunăstarea altora.

166.
În toate acestea, nu mă voi purta arogant,
Ca un elefant într-un magazin de porțelan,
Ci cu reținere și control,
Ca tânăra mireasă, reținută și modestă.¹⁰

167.
„Fă așa! Rămâi așa!
Nu te purta niciodată așa!”
În felul acesta te voi controla
Și dacă te abați din drum, te voi bloca.

168.
O, minte, dacă, în ciuda acestor lucruri,
Refuzi să-mi urmezi sfatul, te voi supune,
Tu, ce ești sursă de necazuri,
Voi avea grijă să te dau la o parte!

169.
În trecut ai fost sursa care m-a distrus,
Dar acum vremurile s-au schimbat;
Acum te văd! Unde vei merge?
Oriunde te vei duce, mândria ți-o voi înfrânge!

170.
Renunță de acum înainte la orice gând
De a mai munci pentru propriul interes,
Căci altora, te-am vândut! –
Vino-ți în fire și du-te să muncești! 

171.
Și dacă se întâmplă să uit de mine,
Și tuturor ființelor nu te voi da,
Atunci cu siguranță mă vei preda
Pe mâna paznicilor din infern.

172. 
De fapt, așa m-ai predat de multă ori
Pe mâna durerii care durează veacuri –
Am ranchiună față de tine și ți-o voi aminti,
Și grija numai pentru tine, o voi nimici!

173.
Niciodată n-am putut fi fericit
Cât timp am căutat fericirea pentru mine!
De acum îi voi proteja mereu pe alții
Și astfel, mă voi proteja și pe mine!

 *******
Note

¹Aceste rânduri se referă la prima parte a capitolului despre meditație, care nu este prezentată aici, unde autorul elogiază meditația într-un loc izolat.
²Prin „continuum” se înțelege o succesiune de momente de timp, care sunt folosite ca date brute pentru conceptul de minte pe care îl proiectăm asupra lor. Această succesiune este comparată cu un șirag, care este, de asemenea, un concept pe care îl proiectăm pe o colecție de mărgele.
„Colecție” este, de exemplu, un grup de organe pe care proiectăm conceptul de corp și este comparat aici cu noțiunea de armată pe care îl proiectăm asupra unui grup de soldați.
Ambele figuri de stil vin să ilustreze vacuitatea minții și a corpului.
³Floarea lunii minunată este numele unui vechi stareț budist care s-a sacrificat pentru a-i salva pe călugări de mânia regelui local. Aceasta este una dintre poveștile vieților anterioare ale lui Buddha, în care Buddha spune că regele a fost de fapt o încarnare anterioară a lui, iar mai târziu a suferit mult în infern.
⁴„Infernul cel mai adânc” este cel mai cumplit nivel dintre toate nivelurile infernului. El se numește, conform tradiției budiste „neîncetat”, Avici pentru că suferința din el nu se oprește nici măcar o clipă, și durează multe veacuri.
⁵Sensul aici este de a aspira spre „nirvana inferioară”, care este realizată de practicanții budiști care se concentrează în primul rând pe practica de a se elibera de suferință. Spre deosebire de aceasta, calea Mahayana, calea compasiunii, despre care autorul ne vorbește aici, aspiră înainte să elibereze toate ființele de suferință, iar binecuvântatul Paria este iluminarea completă a lui Buddha.
⁶„Ochii iubirii” se referă la Avalokiteshvara, al cărei nume tibetan este Chenresik, Buddha Compasiunii și care conform unor tradiții în budism, simpla menționare a numelui său de către o persoană aflată în dificultate va aduce alinare.
⁷Îndrumările secrete se referă de obicei la calea tantrică. Aici se face referire la însăși practica schimbării de sine cu ceilalți, pe care persoana o face în secret.
⁸„Copii” este un termen pentru cei care nu au perceput vacuitatea în mod direct.
⁹Există aici un dublu sens. Versetul are un înțeles simplu, precum și un înțeles mai profund, adică slujitorii sunt Bodhisattva și când sunt neglijenți în munca lor de a-i sluji pe ceilalți, stăpânii lor (toate ființele) nu le plătesc salariul, adică, ei nu ajung la iluminare.
¹⁰În familiile tradiționale din țările asiatice, tânăra mireasă se mută cu familia soțului ei și este pusă să servească toată familia. Ea încearcă pe cât poate să-și facă treaba bine și cu modestie, ca să scape de controlul soacrei și a restului gospodăriei.

„Ghidul de viață a războinicului spiritual”

Scris de către Maestrul Shantideva
Cursul ACI 10
Traducerea în limba română de Gabriela Bălan
2023

CAPITOLUL 7
Perfecțiunea bucuriei efortului

Din capitolul 4: Dezvoltarea conștientizării

36.
Prin urmare, nu voi înceta nicio clipă efortul
Până când acest dușman teribil nu va fi zdrobit!
Chiar și acum nu pot dormi
Până nu-l elimin pe cel care m-a rănit,
Chiar și pentru o mică rană, care îmi stârnește mânie și mândrie.

37.
Sunt acei sărmani amăgiți de afecțiunile minții
Care sunt dispuși să se angajeze în luptă
Cu cei care oricum prin natura lor vor muri.
Hotărâți să fie uciși, își aruncă viața în luptă,
Și nu se retrag din bătălie niciodată,
Ignorând complet durerea loviturii de săgeată.

38.
Dar adevăratul dușman, care este un dușman prin natură,
Ce ne provoacă atâta suferință,
Cu siguranță nu este loc de a dispera și a ceda în fața lui.
Trebuie să facem eforturi de a-l elimina,
Chiar dacă de mii de ori vom fi loviți.

39.
Unii se mândresc cu stupida cicatrice
Lăsată de inamic pe trupul lor,
Prețuind-o ca pe un ornament.
Atunci de ce ar trebui considerată o problemă
Durerea pe care o simțim de a atinge un scop foarte mare?

40.
Dacă pescari, măcelari, fermieri și alții,
Îndură de bunăvoie atât căldura cât și frigul,
Doar pentru a-și câștiga existența,
Atunci de ce n-aș îndura și eu
Orice greutate pentru fericirea întregii creații?

41.
Ai jurat că vei elibera toate ființele
Din cele zece direcții, de afecțiunile lor mentale,
Dar tu însuți nu te-ai eliberat
De propriile tale afecțiuni mentale!

42.
Nu ți-ai supraestimat capacitatea?
Nu este o nebunie să pretinzi așa ceva?
Depune efort de a-ți elimina afecțiunile
Și nu da niciodată înapoi!

43.
Nu da niciodată înapoi
De la misiunea de a-ți distruge afecțiunile mentale.
Atașează-te de ele cu fermitate,
Și cu mânie declară-le război!
Și chiar dacă seamănă cu afecțiunile mentale
Acționează pentru a distruge,
Și nu se numără printre ele.

44.
Mai bine să fiu ars pe rug,
Sau să mi se taie capul, și să fiu ucis.
Dar marelui meu dușman, afecțiunile mentale
Nu mă voi supune niciodată, orice ar fi!¹

45.
Dacă îți alungi din țara ta dușmanii obișnuiți,
Ei se vor duce pe alte meleaguri,
Unde se vor stabili și întări pentru a reveni.
În acest sens nu există nicio asemănare
Între dușmanii obișnuiți și afecțiunile mentale.

46.
Unde se vor duce afecțiunile mentale,
Odată ce le-am eliminat și șters din minte
Folosind ochiul înțelepciunii?
Dacă nu au o casă, cum se vor întoarce să mă rănească?
Dar mintea mea este atât de slabă
Încât ele continuă să mă rănească.

47.
Afecțiunile mentale nu sunt în obiecte,
Nici în puterea simțurilor,
Și nici în afara lor.
Atunci de unde vin să dăuneze lumii?

48.
Prin urmare, ar trebui să contemplăm
Și să depunem multe eforturi
Pentru a pune în practică învățăturile descrise.
Dacă ești bolnav și ai nevoie de medicamente,
Și sfatul medicului îl ignori,
Cum te-ai putea vindeca vreodată?

 

Capitolul 7: Bucuria efortului

1.
După răbdare, practică efortul,²
Căci iluminarea depinde de efort.
Fără vânt focul nu pâlpâie,
Și fără efort, nu acumulezi merite.

2.
Efortul este bucuria de a face bine,
Și voi explica ce lucrează împotriva ei:
Lenea, a fi atras de a face rău,
Descurajarea și disprețul de sine.

3.
Gustul plăcut al lenevirii,
Și pofta de a petrece timpul dormind,
Lipsa aversiunii față de suferința din roata vieții –
Toate acestea lenea o sporesc.

4.
Prins în roata renașterilor,
Târât de afecțiunile mentale
Cum de nu-ți dai seama că ești prins
În fălcile Lordului Morții?

5.
Nu vezi cum cei din lumea ta
Merg unul câte unul la sacrificare?
Ei zac mulțumiți de sine, scufundați în somn,
Ca turma de boi în așteptarea măcelarului?!

6.
Cum te poți bucura de mâncare,
De odihnă și de somn,
Când Lordul Morții te pândește,
Și toate căile tale sunt blocate?

7.
Moartea se va năpusti asupra ta atât de repede;
Acumulează în timpul rămas multe merite!
La ce-ți va folosi să renunți la lene
Când va veni ziua și îți va suna ceasul?

8.
Sunt lucruri pe care încă nu le-ai făcut,
Pe altele abia le-ai început,
Iar altele le-ai făcut pe jumătate,
Și când Lordul Morții va veni pe neașteptate
Vei striga în mintea ta: „A venit să mă omoare!”

9.
„Rudele tale suferă, nu pot mânca,
Plângând, cu ochii roșii și umflați,
Chinuiți de durere și întristare,
Văzând mesagerii morții.”

10.
Chinuit de amintirea propriilor păcate,
Mugetul infernului îți sună în urechi,
Vei fi atât de îngrozit de moarte
Încât corpul tău va fi acoperit de fecale –
Ce credeai că vei face în acel moment cumplit?

11.
Dacă ai fi ca un pește în undiță
Inima ta ar fi copleșită de frică.
Dar asta este nimic pe lângă chinurile din infern
Pe care păcatele tale te vor forța să le înduri!

12.
Ești atât de sensibil, încât și apa fierbinte
Te opărește dacă te atinge.
Cum poți sta atât de mulțumit,
Știind că ți-ai creat karma care în infern te duce?

13.
Fără să faci niciun efort, îți pui speranța în rezultate –
Suferințele cad peste cei mai puțin capabili să le suporte;
Prins deja în strânsoarea morții
Îți imaginezi ca și cum ai fi nemuritor,
Vei plânge amar când suferințele vor veni să te distrugă.

14.
Folosește-te de barca vieții umane pe care o ai,
Pentru a traversa râul puternic al durerii.
Ea mai târziu va fi greu de găsit;
Nu sta atunci, neștiutorule, nu este vremea de dormit.

15.
Renunți la Dharma supremă
Sursă inepuizabilă de fericire sublimă,
De ce ești distras de cauzele suferinței,
De ce te bucuri de lucruri deșarte și prostii?

16.
Nu te descuraja, adună-ți forțele,³
Depune efort cu bucurie,⁴ dobândește-ți controlul.⁵
Uită-te la tine și la ceilalți ca fiind egali,
Și apoi pune-te în locul celorlalți.⁶

17.
Nu-ți permite niciodată sentimentul de a fi descurajat,
De a gândi: „Cum aș putea să devin vreodată iluminat?”
Cel care spune adevărul, Cel astfel plecat⁷
Următoarele cuvinte le-a rostit:

18.
Până și muștele, țânțarii
Albinele, chiar și viermii
Pot ajunge la iluminarea de neegalat,
Atât de greu de realizat,
Dacă puterea efortului⁸ și-o dezvoltă.

19.
Unul ca tine, născut în neamul uman,
Care știe ce este benefic și ce este dăunător,
Dacă n-ai renunțat la faptele unui bodhisattva,
De ce n-ai obține iluminarea?

20.
Dacă te înspăimântă gândul că trebuie
Să-ți sacrifici mâinile, picioarele și altele,
Această frică provine din ignoranță,
Pentru că ți-e greu să discerni între ușor și greu.

21.
Timp de nenumărate milioane de eoni,
De nenumărate ori, corpul tău a fost tăiat,
Înjunghiat, pârjolit de foc sau sfârtecat,
Și încă n-ai reușit să devii iluminat.

22.
Suferințele pe care le vei îndura pe calea spre iluminare
Sunt limitate. La fel ca durerea îndurată
De incizia făcută în carne,
Pentru a opri răspândirea unei boli periculoase în interior.

23.
Fiecare medic, pentru a vindeca o boală,
Uneori folosește un tratament neplăcut;
La fel ar trebui să înveți să înduri și o durere minoră,
Pentru a distruge o cantitate mare de dureri.

 

24.
Medicul Suprem nu acționează
La fel ca medicul obișnuit;
El vindecă suferința intensă și nemărginită,
Folosind o procedură extrem de blândă.

25.
La început Ghidul ne îndrumă
Să dăruim lucruri precum legume.
Și odată ce ne-am obișnuit treptat,
Mai târziu vom dărui chiar și propria noastră carne.

26.
Va veni ziua când vom trata corpul
La fel cum tratăm leguma.
În acea zi nu va mai fi greu
Să ne oferim carnea, precum și restul!

27.
Ei nu mai simt durere,⁹ deoarece au încetat faptele rele,
Și datorită înțelepciunii lor, nu mai au aversiune.
Suferința minții se datorează falselor concepții,
Iar suferința corpului, faptelor rele.

28.
Bunăstarea corpului – va rezulta din acte de bunătate,
Și bucuria minții – de la învățare și meditație.
Ce-i mai poate întrista pe cei plini de compasiune,
Care rămân în ciclul existenței de dragul celorlalți?

29.
Prin însăși puterea aspirației spre iluminare
Vei progresa mai repede ca discipolii acultători¹⁰;
Semințele acțiunilor negative vor fi distruse,
Și vei acumula un ocean de binecuvântări.

30.
Dacă ai urcat în carul aspirației spre iluminare,
Care alungă orice oboseală și descurajare,
Ce persoană lucidă ar putea fi în disperare
Trecând în acest fel din bucurie în bucurie?

31.
Forțele necesare pentru bunăstarea ființelor
Sunt voința, statornicia, bucuria și renunțarea.
Voința va crește prin frica de suferință,
Și contemplarea asupra beneficiilor pe care le poate da.

32.
Renunță astfel la ceea ce este potrivnic lor,
Depune efort pentru a întări puterea
Voinței, a statorniciei, a bucuriei și a renunțării
Pentru a-ți cultiva bucuria practicării.

33.
Voi distruge nenumăratele afecțiunile mentale;
Pentru mine și ceilalți,
Chiar dacă eradicarea lor, una câte una,
Va dura miriade de eoni.

34.
Și dacă nu găsesc niciun semn în mine
Că afecțiunile au fost curățate,
Cum de nu mi se frânge inima
Văzând suferința celorlalți?

35.
Voi cultiva nenumărate nobile virtuți,
Pentru mine și ceilalți,
Chiar dacă cultivarea lor, una câte una,
Va dura miriade de eoni.

36.
Nici-o singură virtute nu mi-am dezvoltat,
Și nimic în viața mea nu am creat,
Viața care mi-a fost dată atât de miraculos –
În prostia mea cea mare, am irosit-o complet.

37.
Nu am găsit bucurie în marile festivaluri
Și nici ofrande n-am dăruit celor iluminați;
Nu am îndeplinit niciun ritual religios,
Și n-am satisfăcut nevoile celor sărmani.

38.
Nu le-am dat curaj celor ce se tem,
Și nici mângâiere celor aflați în necaz.
Fiecare acțiune a mea a fost să-mi rănesc mama în pântecul ei
Și să fiu o sursă de necaz.

39.
Un astfel de dezastru s-a întâmplat
Pentru că în trecut, Dharma nu am practicat!
Numai un prost poate ignora,
Marea binecuvântare a Dharmei.

40.
Oricine are înțelepciune va observa imediat
Că aspirația pentru Dharma este rădăcina oricărei virtuți.
Și rădăcina acesteia este de a medita constant
Asupra rezultatelor maturizării karmei.

41.
Durerile fizice, supărările, temerile
Grijile și dificultățile
De a obține ceea ce își doresc,
Toate acestea sunt roadele faptelor lor păcătoase.

42.
Cei care acționează bine, cu intenție pură,
Și cu bucurie – atunci oriunde se vor îndrepta,
Vor fi admirați și respectați pentru meritul lor,
Consecință a valorii acțiunii lor.

43.
Cei care acționează rău,
Căutându-și fericirea – atunci oriunde se vor îndrepta
Vor fi tăiați de săbia suferinței,
Consecință a faptelor lor rele.

44.

Datorită virtuților lor, copiii celor iluminați¹¹
Vin și locuiesc împreună cu Buddha,
În inima florilor de lotus mari și răcoroase,
Parfumate și îmbibate cu dulceața vocii sale,
Și, prin puterea meritului său, ei se nasc iluminați.¹²

45.
Datorită nelegiuirii lor trecute, ei urlă
Când mesagerii morții le jupoaie pielea,
Cupru topit li se toarnă pe corp,
Înjunghiați de săbii și pumnale în flăcări,
Și corpurile dezmembrate sunt aruncate pe pământul de fier încins.

46.
Cultivă-ți interesul pentru virtute,
Practică cu devotament și pietate;
Practică cu încredere ce-ai început,
După metoda descrisă în Stindardul victoriei diamantului.¹³

47.
La început, evaluează-ți resursele necesare
Și apoi decide dacă merită să începi.
Uneori este mai bine să nu începi deloc,
Dar odată ce ai început, nu-ți mai permite să te oprești.

48.
Acest obicei¹⁴ va continua și în viețile ulterioare,
Și datorită acestui păcat, suferința va crește;
Oportunitățile vor continua să fie ratate,
Și antrenamentul nu va da niciodată roade.

49.
Mândria trebuie aplicată în privința celor trei:
Acțiunea, lupta contra afecțiunilor mentale,
Precum și încredere în abilitățile tale;
„Eu singur ar trebui să o fac” exprimă încrederea în sine
În ceea ce privește acțiunea.

50.
Stăpânite de afecțiunile mentale,
Ființele sunt incapabile să se ajute singure,
Și nu pot face ceea ce pot face eu;
Prin urmare, eu însumi voi face ceea ce este necesar.

51.
Cum pot sta deoparte și doar să asist
În timp ce alții muncesc neobosit?
Dacă din cauza mândriei nu muncesc,
Atunci mândria va trebui să mi-o distrug.

52.
Atunci când găsește un șarpe mort,
Chiar și cioara se comportă ca și cum ar fi marele Garuda;¹⁵
Dacă continui să am mintea slabă,
Chiar și o afecțiune mentală minoră, îmi va face rău.

53.
Cum poți spera să te eliberezi
Dacă ești deprimat și faci economie de efort?
Dar cel viguros, persistent în efort,
Este invincibil chiar și în fața marilor adversități.

54.
De aceea voi elimina cu hotărâre orice obstacol,
Pentru că atâta timp cât permit ostilității să mă conducă
Ambiția de a cuceri tărâmurile suferinței¹⁶
Va fi cu adevărat ridicolă.

55.
“Eu voi fi peste tot învingător,
Și nimic nu mă va birui!”
Eu, copilul Leului cuceritor¹⁷
Ar trebui să rămân în acest fel încrezător.

56.
Cei care sunt învinși de mândrie
Sunt neîncrezători, demni de compasiune;
Cei care au încredere în sine nu vor cădea victime
Dușmanului mândriei, spre deosebire de restul.

57.
Aceia ale căror inimi sunt pline de mândrie
Vor fi târâți în tărâmurile inferioare,
Și bucuria vieții lor ca oameni se va pierde;
Ca și cerșetorii vor mânca resturile de la masa altuia,
Sunt proști și urâți, se simt mereu nesiguri de ei,
Și fiecare persoană pe care o întâlnesc îi batjocoresc și îi abuzează.¹⁸

58.
Umflați de mândrie, acei oameni săraci
Vor fi distruși și de toți disprețuiți.
Ar fi o greșeală să-i punem alături
De cei încrezători.

59.
Acei eroi victorioși, curajoși
Înzestrați cu încredere în sine,
Își folosesc mândria pentru a învinge
Și distruge pe dușman, mândria.
Fructul victoriei lor asupra acestui dușman enorm
Îl dăruiesc apoi lumii – conform dorinței lor.

60.
Când te afli în tabăra inamicului,
Înconjurat de afecțiunile mentale
Caută o mie de căi să te aperi de ele;
Ca leul înconjurat de haita de vulpi,
Stai ca un zid de apărare în fața afecțiunilor mentale.

61.
Chiar dacă este abandonat în mijlocul deșertului,
Omul are grijă să-și protejeze ochii;
La fel și tu când ești în dificultate,
Înconjurat de afecțiunile mentale,
Nu le permite niciodată să te stăpânească!

62.
Asemenea celor care caută distracție în jocul lor,
Și ei ar trebui să-și cultive dorința pentru această muncă,¹⁹
Să devină nesățioși în căutarea acesteia,
Și să se bucure mult de ea.

63.
Oamenii muncesc pentru fericirea lor,
Dar nu există nicio certitudine
Că ceea ce fac îi vor face fericiți;
Cum poți cunoaște vreodată fericirea
Fără munca²⁰ care te face fericit?

64.
Nu fi niciodată mulțumit de obiectele pe care le dorești,
Sunt ca mierea unsă pe tăișul unui brici;
În acumularea de merite, al cărui rod este pacea,²¹
Tocmai acolo te mulțumești cu puțin?!

65.
Și, prin urmare, după ce ți-ai împlinit sarcina,
Scufundă-te imediat în acțiunea următoare,
Ca și elefantul încins de soarele amiezii,
Care se scufundă în apele iazului răcoros.

66.
Când puterile încep să-ți scadă,
Lasă munca deoparte și reia-o mai târziu.
Și dacă sarcina a fost bine îndeplinită,
Rămâi cu setea de a continua munca ce va urma.

67.
Ca omul ce are sabia îndreptată spre el,
În timpul unui duel cu un inamic experimentat în lupte –
Ferește-te și tu de săbiile afecțiunilor mentale,
Și caută acestor dușmani să le dai lovitura de moarte.

68.
Dacă sabia ta ți-ar cade din mână în luptă,
Ai ridica-o imediat de frică.
La fel, adu-ți aminte de teroarea din infern,
Și ridică-ți imediat sabia vigilenței căzută!

69.
Așa cum otrava se răspândește în tot trupul,
Pe măsură ce intră în sânge,
La fel și răul, când o deschidere își găsește,
Se va răspândi și va pătrunde în minte.

70.
Să presupunem că cineva te obligă
Să ții un vas plin cu ulei,
Și cu sabia scoasă, îți amenință viața,
Dacă o picătură se varsă –
Așa ar trebui și tu, yoghinul,
Să fi atent la practica ta.

71.
Când un șarpe ți se strecoară în poală,
Imediat vei sări în picioare,
La fel când letargia și lenea te năpădesc,
Imediat ar trebui să le îndepărtezi.

72.
De fiecare dată, când greșești,
Lasă-te cuprins de remușcări,
Și apoi chibzuiește la ce-ar trebui să faci
Ca în viitor să previi astfel de greșeli.

73.
Când întâlnești o cunoștință sau orice ai face,
Concentrează-te și meditează, cu acest motiv:
„Cum pot practica atenția
În circumstanțele în care mă voi găsi?”

74.
Și dacă te comporți așa de la început,
Mereu pregătit și vigilent,
Atunci cu siguranță vei acționa cu putere
Amintindu-ți de învățătura asupra vigilenței.

75.
Așa cum tulpina de bumbac
Se mișcă în bătaia vântului,
La fel și tu acționează, mânat de bucurie
Și astfel puterile tale supranaturale²² vor crește.

Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
Și orice suferință ce există în lumea întreagă,
Vine din dorința să fiu eu însumi fericit.

*******
Note

¹Există versiuni ale textului care includ acest verset în capitolul despre bucuria efortului, versetul 37. Unii pun la îndoială autenticitatea lui.
²Cuvântul tibetan, Tsun Dru, înseamnă „hotărâre plină de bucurie”, în timp ce cuvântul sanscrit, Virya, este mai mult asociat cu vitejia. Sensul este deci, de curaj, eroism, perseverență, neînfricare și efort continuu chiar și în condiții ostile sau în fața dificultăților.
³„Forțele” sunt cele două colecții de merite și înțelepciune.
⁴Sensul este de a intensifica puterile vigilenței și a reamintirii.
⁵O stare a „ușurinței în practică” a meditatorului cu experiență, în care atinge controlul complet asupra corpului și a minții sale.
⁶Această practică este descrisă în detaliu în capitolul 8 al cărții, capitolul despre meditație.
⁷Referință la Buddha.
⁸Conform sutrei pe nume Sutra cerută de Subahu.
⁹Se referă la bodhisattva și faptele lor.
¹⁰„Ascultătorii” sunt cei a căror practică se concentrează în principal pe eliminarea propriei suferințe. Acesta este „scopul îngust” al practicii budiste, deoarece nu se concentrează pe eliberarea tuturor ființelor de suferință, așa cum apare în practica Mahayana, Calea cea Mare.
¹¹Aceștia sunt bodhisattva, războinicii spirituali.
¹²Așa este descrisă nașterea bodhisattva în Sukhavati, pământul pur al lui Buddha Amithaba.
¹³Aceasta este Sutra Vajradvaja, care este de fapt o parte din Sutra Avatamsaka, Sutra Ghirlandei de Flori, o sutră importantă a lui Buddha din tradiția Mahayana.
¹⁴De a începe și de a nu termina.
¹⁵Aceasta este o pasăre legendară care trece de la un capăt la altul al lumii într-o singură bătaie de aripi.
¹⁶se referă la existența din tărâmurile suferinde, conform tradiției budiste: infernul, tărâmul spiritelor flămânde și tărâmul animalelor.
¹⁷Acesta este Buddha.
¹⁸ În această parte a capitolului, organizarea rândurilor din versete nu este unică.
¹⁹ Se referă la bodhisattva și la faptele lor.
²⁰ Se referă la bodhisattva și la faptele lor.
²¹ Cuvântul „pace” se referă la nirvana.
²² Puterile supranaturale se referă la capacitatea de a citi gândurile altuia, de a vedea la distanțe mari, de a parcurge distanțe mari foarte repede și multe altele.

„Ghidul de viață a războinicului spiritual”

Scris de către Maestrul Shantideva
Cursul ACI 10
Traducerea în limba română de Gabriela Bălan
2022

CAPITOLUL 6
Ucide supărarea
Capitolul asupra perfecțiunii răbdării

1.
Un singur moment de furie distruge,
Orice binefacere ce de mii de veacuri ai acumulat,
Precum faptele de generozitate,
Și binecuvântarea din a da ofrande celor ce s-au iluminat.

 2.
Nici un rău nu este ca ura,
Nici o practică spirituală ca răbdarea.
Deci, străduiește-te pe orice cale
Asupra răbdării să meditezi.

 3.
În mintea mea pacea nu va domni
Dacă gândurile dureroase de ură le voi slobozi.
Nici bucuria, nici fericirea, nu le voi găsi
Nu voi putea dormi și neliniștit voi fi.

 4.
Și un guvernant, dacă ar trăi în furie
Este în pericol de a fi ucis,
Chiar de cei a căror bunăstare și fericire
Depind de bunătatea lui.

5.
Nu există bucurie în inima celui supărat!
De prieteni și rude este îndepărtat,
Respins de cei care-i râvnesc bogăția,
Departe de inima lui sunt liniștea și bucuria.

6.
Orice astfel de necaz – din furie vine,
Acest dușman amar ce împrăștie durere.
Dar cel ce-l învinge cu asiduitate
Își va găsi fericirea în viața prezentă și viitoare.

7.
Orice lucru ce nu-l doresc,
Sau ceva care mă împiedică dorința să mi-o împlinesc,
Focul furiei din mine îl hrănesc,
Și apoi mă nimicesc.

8.
Și prin urmare, voi distruge complet
Tot ceea ce hrănește acest dușman al meu
Care nu are alt rol
Decât să-mi facă mie rău.

9.
Orice s-ar întâmpla
Bucuria nu-mi voi tulbura;
Niciodată nemulțumirea nu va împlini ceea ce-mi doresc,
Și mai mult de atât, chiar și virtuțile mele vor dispărea.

10.
Dacă o situație se poate rezolva
De ce te mai superi pe ea?
Și dacă o situație nu se poate rezolva,
Atunci ce folos să te mai superi pe ea?

 11.
Nici pentru mine și nici prietenilor mei,
Nu doresc durerea, nici să fiu criticat,
Cuvinte dure sau defăimat,
Ci dimpotrivă – doresc asta dușmanilor mei.

12.
Puține sunt cauzele fericirii,
Și multiple cauze ale durerii.
Dar fără durere, cum renunțarea va veni? –
Prin urmare, te rog, hotărât să rămâi!

13.
Dacă unii asceți și oameni din Karnapa
Pot îndura durerea tăieturilor și arsurilor fără rost,
De ce atunci, de dragul libertății,
Nu pot și eu îndura suferința puțin?

14.
Nu există nimic pe lume care să nu vină cu ușurință
Dacă este sprijinit și întreținut de obișnuință.
Deci, dacă mă deprind cu o ușoară suferință,
Voi învăța să port cu răbdare o mai mare suferință.

15.
Cine n-a văzut durerea obișnuită
De mușcăturile șerpilor și a insectelor provocată,
Foamea și setea și altele asemenea,
Sau erupțiile dureroase pe pielea noastră?

16.
Căldura și frigul, vântul și ploaia,
Boala, tortura, bătaia –
Nu mă voi teme de astfel de lucruri.
A face asta doar îmi agravează durerea.

17.
Unora le crește vitejia
Când propriul sânge și-l văd
În timp ce alții își pierd toată puterea și leșină
Când sângele altuia îl văd!

18.
Toate acestea din minte provin
Din a fi statornic sau lipsit de curaj.
Fiecare afecțiune care vine, folosește-o să te întărești
Și nu-i permite durerii să te mai atingă vreodată.

19.
Orice durere care va veni nu va întuneca
Claritatea minții celor înțelepți
Care ies să înfrunte afecțiunile lor mentale –
Și multe răni vor fi cauzate în perioadele de luptă.

20.
Cei ce-și distrug dușmanul – afecțiunile mentale,
Sunt gata ca toată durerea s-o suporte,
Ei merită să fie numiți „eroi” și „învingători”.
Toți ceilalți războinici, ucid doar cadavre.

21.
Durerea, în sine, are calități bune,
Ea ne ajută în inima noastră:
Compasiunea să ne-o dezvoltăm,
Mândria să ne-o eliminăm,
Să ne bucurăm de a face bine,
Și de a ne abține din a face rău.

22.
Nu mă supăr pe fierea mea și alte organe,
Deși sunt sursa bolii și a suferinței mele,
Atunci de ce mă supăr pe cei cu conștiință?
Și ei sunt victime acelorași circumstanțe!

23.
Boala, de exemplu, este ceva ce apare
În ciuda faptului că n-am dorit-o niciodată;
La fel și afecțiunile violente mentale,
Mă lovesc fără să le fi dorit vreodată.

24.
Nimeni nu va spune „cred că acum mă voi supăra” –
Sub impulsul momentului, furia va ataca.
La fel vin resentimentul și nervozitatea –
Fără a le invita.

25.
Orice prejudiciu de orice fel,
Întreaga varietate a faptelor rele,
Toate, de circumstanțe sunt cauzate.
Nici unul nu este independent, nici unul autonom.

26.
Circumstanțele, odată asamblate, nu decid:
„Acum vom crea un rezultat”.
Și nici ce este generat nu decide:
“Datorită circumstanțelor, sunt creat.”

27.
Acela denumit „Cel primar”¹
Sau cel considerat „Eternul suveran”,²
Nu au apărut după ce au hotărât,
“Acum ar trebui să apar.”

28.
Dacă el însuși niciodată nu a fost creat,
Cum poate fi el creatorul?³
Acesta ce percepe permanent obiectele sale,
Atunci cum ar putea înceta s-o mai facă?⁴

29.
Ceea ce este permanent neschimbător
Precum spațiul gol, cum ar putea să facă ceva vreodată?
Și dacă cu alți factori ar trebui să se întâlnească
Cum ar putea să afecteze, ceva ce este neschimbător?⁵

30.
Și dacă acțiunea nu-l influențează,
Atunci, cum ar mai putea acțiunea genera ceva?⁶
Unde se află ce a creat
Ce relație poate fi între ei?⁷

31.
Prin urmare, orice există depinde de alți factori,
Și ei, la rândul lor depind la fel; –
Dacă înțelegi toate acestea, de ce mai ai ură
Pe ceva ce doar ca iluzie există? 

32.
„Atunci”, vei întreba, „cum poate fi ea eliminată?
Și ce o elimină, dacă este o iluzie?”
Contraargumentul este faptul că ea este dependentă,
Și de aceea, suferința poate fi oprită!

33.
Astfel, când vezi pe acel prieten sau dușman
Săvârșind un act nedorit,
Amintește-ți că tot ceea ce se întâmplă, este condiționat,
Păstrează-ți în inimă bucuria în mod potrivit! 

34.
Dacă tot ce se întâmplă ar fi fost
După a noastră dorință, după a noastră voință,
Atunci n-ar mai fi fost nimeni care să sufere,
Căci nu există nimeni care să-și dorească a lui suferință! 

35.
În timp ce-și pierd cumpătul și rațiunea
Există cei care se rănesc cu spini,
Pentru a obține femei și bunuri
Devin obsedați și se lasă înfometați. 

36.
Unii merg și singuri se spânzură,
Ori sar de pe stâncă, ori înghit otravă,
Contrar obiceiului bun ei trăiesc,
Și într-o varietate de moduri ei înșiși se rănesc.

37.
Și dacă de afecțiunile mentale oamenii sunt conduși
Să-și rănească singuri, a lor sine atât de prețuit,
Mai este de mirare, că nu pot înceta
De a face rău și altor făpturi? 

38.
Când afecțiunile mentale s-au trezit,
Oamenii își provoacă chiar și propriul suicid
Dacă în inima ta nu ai milă pentru ei –
Cel puțin, supărarea încearcă să ți-o abții! 

39.
Dacă a face rău altora este însăși natura
Acelora care sunt copii ⁸ –
Atunci, ar fi o prostie să fi supărat pe ei,
Ca și cum ai urî focul pentru faptul că el arde! 

40.
Și dacă binele este în esență natura ființelor umane,
Și fiecare infracțiune este întâmplătoare, tranzitorie –
La urma urmei, să fii supărat pe ei este o prostie,
Ca și cum te-ai supăra pe fumul care urcă spre cer.

41.
Bățul sau altceva, direct mă lovește,
Spre cel ce dă în mine, furia mi-o îndrept.
Dacă vrei să-ți îndrepți mânia spre cel ce-o pricinuiește,
Spre mânia ta îndreapt-o, ea este vinovatul! 

42.
Eu însumi, am făcut
Mult rău altora, în trecut,
De aceea este drept, ca fiind cel care a rănit,
Să fiu eu, acum cel lovit.

 43.
Două lucruri sunt necesare pentru a-mi provoca durerea:
Armele lor și corpul meu pe care îl lovesc.
Ei au furnizat armele, și eu corpul, –
Pe cine dintre ei să fiu supărat? 

44.
Dacă din atașamentul meu orb, mă agăț
De acest abces suferind sub formă umană,
Care nu suportă să fie atins,
Pe cine să mă supăr, când este rănit?

45.
Copiii, cu toate că nu vor durerea,
În același timp, după sursa suferinței lor sunt însetați.
Dacă suferința vine la tine datorită propriului tău păcat
Ce rost are să simți ură pentru celălalt? 

46.
Ia, de exemplu, pe cei ce păzesc infernul
Și pădurile pline de copaci
Cu frunzele ascuțite ca lamele de săbii.⁹
Fiecare dintre ei de faptele tale a fost creat,
Și dacă este așa, atunci pe cine ar trebui să fi supărat? 

47.
Aceiași oameni care mă rănesc,
Spre mine sunt atrași datorită faptelor mele.
Și dacă, din cauza răului lor, în infern vor trebui să cadă –
Nu sunt eu oare sursa ruinei lor? 

48.
Datorită lor îmi voi crește răbdarea, –
Dar din cauza mea, vremuri îndelungate
Vor trebui să sufere în infern
Dureri de neînchipuit!

49.
Dacă este așa, eu sunt cel care le fac rău,
În timp ce ei sunt cei care mă ajută!
Se pare că am devenit creatorul lor
În timp ce îmi îndrept mânia spre ei! 

50.
Când astfel de gânduri nobile răsar
În infern mă vor împiedica să cad.
În acest fel, mă voi putea apăra,
Dar pe ei ce-i va proteja? 

51.
Dacă le răsplătesc răul cu rău,
Asta nici nu-i va proteja,
Jurămintele mele se vor deteriora, –
Și practica răbdării mele va dispărea. 

52.
Mintea nu din materie este făcută,
Și, prin urmare, nu poate fi distrusă,
Dar fiind de corp atât de atașată –
Împreună cu el ea este torturată.

53.
Cuvintele dure, critice și disprețuitoare –
Nu pot face rău corpului meu,
Atunci, din ce motiv, tu minte
Te înfierbânți pe ele atât de tare? 

54.
Faptul că ei nu mă plac,
Nu mă pot mușca, și nici înghiți,
Nu acum și nici în alte vieți,
Atunci, de ce sunt atât de advers față de ei? 

55.
Nu cumva asta este din cauză că-mi lovesc în bunuri,
Sau mă împiedică să trăiesc?
Dar, câștigurile lumești va trebui să le las în urmă
În timp ce păcatele mele mă însoțesc! 

56.
Mai bine să mor azi
Decât să am o viață lungă, dar plină de păcate;
Deoarece, chiar dacă mai trăiesc mult de acum înainte
Aceeași durere a morții, va trebui să îndur.

57.
Să presupunem că cineva dintr-un vis s-a trezit
În care, o sută de ani de fericire a trăit
Un altul, de asemenea, din vis se trezește
În care, doar pentru o clipă fericirea trăiește. 

58.
Amândoi își vor pierde fericirea când visul se sfârșește,
Fericire ce niciodată nu se mai întoarce.
Așa va fi și când de ceasul morții ne apropiem,
Fie că viața a fost lungă sau nu, ea se va termina la fel. 

59.
Chiar dacă în bunuri lumești ești bogat
Și mulți ani de ele te-ai bucurat,
Ca cineva, ce de hoț este prădat,
Odată cu moartea vei pleca cu mâinile goale și dezbrăcat. 

60.
Și nu cumva să spui: „Datorită averii, zilele mele vor fi prelungite,
Îmi voi distruge păcatele și merite voi strânge! ”
Și dacă, datorită banilor, mânia ta se va aprinde?
Oare virtuțile nu vor fi distruse și păcate vei strânge?

61.
Dacă aș pierde justificarea bună pentru viața mea –
Ce rost mai are să continui s-o trăiesc?
Dacă fiecare faptă îmi crește numai păcatul,
De ce este nevoie ca viața să mi-o prelungesc? 

62.
Dacă cauza supărării tale pe cel ce te bârfește
Este faptul că pe alții îi rănește,
De ce, atunci nu te enervezi rapid,
Când altul este bârfit? 

63.
Ești de acord să le accepți răutatea lor
În timp ce spre altul este îndreptată,
Dar, când de afecțiuni sunt dominați
Și ies împotriva ta, atunci repede te înfurii! 

64.
Și dacă ei încearcă să distrugă sfânta Dharma,
Imaginile sacre, stupe¹⁰ sau altceva?
Să ne supărăm pe ei este complet greșit
Pentru că Buddha nu poate fi rănit!

65.
La fel este și atunci când se încearcă a lovi
În Lama noastră, în rude și prieteni.
Orice resentimente față de ei trebuie stopate,
Lucrurile se întâmplă doar pentru că sunt cauzate! 

66.
Ființele sunt rănite atât de alte ființe
Cât și de lucruri neînsuflețite;
Deci, de ce să fii supărat doar pe cele însuflețite?
Orice durere ar trebui suportată cu răbdare. 

67.
Dacă cineva din ignoranță face ceva greșit,
Și celălalt îi răspunde supărat.
Care dintre cei doi este vinovat?
Amândoi se comportă greșit! 

68.
Datorită acțiunilor mele trecute
Alții vin și mă rănesc acum!
Și din moment ce totul depinde de aceste fapte,
Ce rost are să mă mai supăr pe lucrurile ce mi se întâmplă acum?

69.
După cum am constatat, un singur lucru mi-a mai rămas:
Să fac orice lucru merituos;
În a acționa să intensific iubirea
Și să apropii pe unul de celălalt. 

70.
Când casa arde și flăcările se ridică,
Amenințând alte case să se răspândească,
Ce trebuie să faci este să îndepărtezi paiul,
Și să înlături orice lucru ce întreține focul să ardă. 

71.
La fel și atunci când focul urii arde,
El amenință să mistuiască orice virtute,
Ar trebui să scăpăm îndată de ce-l alimentează,
Și de tot ce este mintea atașată. 

72.
Ca bucuria celui la moarte condamnat
Ce i se taie mâna și este cruțat,
De ce să nu fiu la fel de fericit
Dacă îndurând suferința umană, infernul va fi evitat?

73.
Dacă spui: „Și această mică suferință din viața mea,
Chiar și pe ea mi-e greu să o suport!”
Atunci, de ce nu renunți la supărare,
Care cu siguranță te va duce la chinurile din infern? 

74.
Datorită furiei ai ars în infern
De nenumărate ori,
Doar de dragul de a-ți satisface pasiunea –
Ce nu ți-a servit, nici ție și nici celorlalți! 

75.
Suferința de aici este mult mai mică,
Și din ea beneficii multiple pot să răsară.
De această durere merită să te bucuri –
Suferința lumii o vei elimina cu ajutorul ei! 

76.
Dacă vezi cum se bucură cineva
Când aude lauda altuia,
De ce ție greu să te bucuri pentru el,
Și tu însuți să-l lauzi la fel?

77.
O astfel de bucurie, admisă de cei cu înalte calități, –
Este o sursă de fericire desăvârșită.
De asemenea, este rețeta excelentă
De a-i aduna și pe toți ceilalți.¹¹ 

78.
Dar dacă în schimb în inimă te gândești:
„Acum va fi la fel de fericit” și fericirea lui nu o dorești,
Atunci va trebui să-i refuzi orice leafă și altele similare
Și vei ajunge să dai greș, și în această viață și în cea următoare.¹² 

79.
Când oamenii îți laudă calitățile tale bune,
Speri ca ei să se bucure pentru asta,
Dar când laudele, altuia i-au fost destinate –
Nu ești dispus să te bucuri pentru asta! 

80.
Prin speranța ta ca fiecare ființă să fie fericită
Ți-ai dezvoltat în inimă aspirația spre iluminare.
Atunci, de ce inima ta este atât de ostilă
Când celălalt își găsește singur un moment de fericire?

81.
Dacă dorești cu adevărat ca ființele să fie iluminate
Și în cele trei tărâmuri să fie venerate,
Atunci, de ce inima ta este chinuită
Pentru licărirea de respect pe care și-o câștigă? 

82.
Dacă te-ai obligat de nevoile altuia să fi preocupat
Și să-i satisfaci tot ce îi lipsește,
Iar când acesta stă singur pe picioare –
Vei fi bucuros pentru el, sau din nou vei fi supărat? 

83.
Cine este cel care aspiră la iluminare
Și să nu dorească binele altora?
Cum poate avea cineva Bodhicitta
Dacă nu se bucură de binele altora? 

84.
Dacă cineva primește sprijinul unui donator,
Sau în casa donatorului, cadoul rămâne,
Oricum, nu este al tău,
Care este problema ta, dacă el a fost dat sau nu?

85.
De ce respingi binefacerea făcută, buna lui credință,
Sinceritatea și înaltele sale calități,
Și, nici să fie păstrat ce a fost donat?
Ce anume te înfurie atât de tare? 

86.
Nu numai că te enervezi
Pe păcatele de tine comise,
Dar și încerci să-l subminezi
Pe cel care a făcut acte merituoase? 

87.
Și dacă dușmanul tău este necăjit
De ce ar fi asta o bucurie pentru tine?
Acest necaz nu se întâmplă fără motiv,
Și nu este cauzat pentru că tu ți-ai dorit! 

88.
Dacă dorința ta ar fi împlinită,
Ce plăcere îți face suferința lui?
Și dacă răspunzi: “Sunt satisfăcut de asta”,
Nu există pentru tine ceva mai distrugător de atât.

89.
Acest pescar îngrozitor – afecțiunile mentale,
Cârligul ascuțit și dureros în mine la înfipt.
Gardienilor iadului, acum mă vor vinde,
Și în cazanele lor voi fi gătit. 

90.
Numele bun, lauda, chiar și gloria
Meritul meu nu mi-l cresc,
Nu-mi aduc nici un câștig, nu previn boala
Nu-mi vor mări puterea și nici viața nu mi-o prelungesc. 

91.
Cu cât îmi va crește înțelepciunea –
Utilitatea lor se va diminua în ochii mei.
Și dacă toate lucrurile mele sunt doar plăceri –
De ce să nu recurg la bijuterii și vinuri?¹³ 

92.
Sunt unii care pentru reputație
Își sacrifică averea și chiar se sinucid!
Ce mai pot face atunci cuvintele de laudă?
Cui le mai fac plăcere, odată ce-au murit?

93.
Când castelul de nisip se prăbușește
Copiii plâng și țipă-n disperare.
Așa și inima mea plânge și o doare,
Când alții au încetat să mă mai laude și reputația mea este în declin. 

94.
Cuvintele, la rândul lor, nu sunt conștiente,
Nu vor putea niciodată să laude, în sine.
Cunoașterea că celălalt mă laudă
Este ceea ce plăcerea toată mi-o provoacă! 

95.
Dacă lauda, spre mine sau altcineva este îndreptată
Cum pot beneficia de bucuria celui ce laudă?
Din moment ce bucuria este numai a lui
Nicio fărâmă din ea nu va fi a mea! 

96.
Dacă spui „bucuria lui mă face fericit” –
Atunci ar trebui să fii mereu fericit.
Deci, de ce nu împărtășești aceeași bucurie
Când acțiunile altuia apreciază?

97.
Satisfacția și bucuria în inima ta apar
Când de alții ești lăudat.
O astfel de plăcere nu are nici un sens
Ci este doar un copilăresc comportament.

98.
Laudele și altele la fel, atenția mi-o distrag,
La deziluzia celor lumești, mă înfrânează să ajung;
Gelozia mi-o stârnește pe cei cu nobile virtuți
Și tot ceea ce-i mai bun în viață, îmi distrug. 

99.
Și dacă da, oare cel care pune la cale
Să nu fiu lăudat,
Nu este, de fapt, cel ce mă protejează să nu cad
În suferința tărâmurilor inferioare? 

100.
Ca cineva care aspiră spre libertate –
De lațurile câștigului și laudei nu doresc să fiu legată.
Atunci de ce se trezește supărarea în mine
Pe cei care din lanțuri mă dezleagă?

101.
Cei care calea îmi blochează,
Ca spre tărâmul suferinței să nu mă mai îndrept
Sunt ca și Buddha ce binecuvântează.
Atunci, de ce pe ei mânia mi-o revărs? 

102.
Este greșit să mă supăr și să cred
Că ei mă împiedică ca meritul meu să-l dobândesc.
Pentru că nu există forță similară cu răbdarea
Negreșit, pe ea îmi voi concentra practica mea. 

103.
Și dacă eșuez din slăbiciunea mea
Față de același om să practic răbdarea –
Eu însumi devin obstacol pe calea
De a câștiga merit când există oportunitatea. 

104.
Dacă absența sa împiedică apariția,
În timp ce existența sa o va aduce,
Un astfel de lucru este o cauză –
Cum se poate numi asta obstacol?¹⁴

105.
Cerșetorul care apare la momentul potrivit –
Nu este obstacol în calea generozității!
Și cel care vine să dea jurăminte-
Nu este obstacol în calea hirotonirii! 

106.
Cu adevărat, există mulți cerșetori în această lume,
Dar puțini sunt cei care îmi fac rău.
Cum este posibil ca de ei să fiu rănit
Dacă nu eu mai întâi i-aș fi lovit? 

107.
Ce mare ar fi bucuria dacă fără efort
O comoară ascunsă în casa ta ai găsi!
Cu aceeași bucurie, acceptă orice dușman,
Ce te ajută pe calea războinicului să te antrenezi.¹⁵ 

108.
Amândoi ne creăm împreună condiții
Ca să-mi pot dezvolta răbdarea.
Și prin urmare, ar trebui mai întâi lui să-i ofer,
Orice fruct al răbdării prilejuit de el.

109.
Dacă afirmi: „Dușmanul nu a intenționat ca eu să practic răbdarea
Și, prin urmare, el nu merită nicio onoare!”
Atunci de ce Dharma o onorezi?
Nici ea nu are interes să aducă vreo realizare. 

110.
Și adaugi: „El nu este demn să primească onoare,
Căci a intenționat să-mi facă rău!”
Dar, dacă ar fi venit ca medic, ca să-ți facă bine,
Cum ai fi învățat să practici răbdarea? 

111.
Numai față de cel cu intenție rea
Putem practica răbdarea.
Ca și sfânta Dharma, și el este demn de onoare,
Ca factor în dezvoltarea acestei abilității. 

112.
De aceea, Cel Măreț a descris
Câmpul învingătorilor ca fiind la fel cu cel al ființelor simțitoare,
Prin urmare, toți cei care le-au făcut acestora plăcere
La perfecțiunea sublimă, astfel au ajuns.

113.
Toate conștientizările și calitățile sublime sunt câștigate
Datorită tuturor Buddha și ființelor simțitoare
Deci, de ce, să nu respecți întreaga omenire
În același mod ca și pe ființele iluminate? 

114.
În forma gândirii lor, ei nu sunt similari,
Dar sunt egali în roadele pe care ni le dau;
Prin urmare, această virtute pe care o au
Îi fac pe amândoi să fie egali. 

115.
Ofranda dăruită celor cu inima iubitoare
Se datorează măreției ființelor simțitoare,
Meritul credinței în ființele iluminate –
Își are originea în măreția celor luminați.¹⁶ 

116.
Prin urmare, ei sunt considerați egali
În stabilirea calităților lui Buddha.
Dar nici unul dintre ei nu este egal
Cu nici un Buddha, ce sunt oceane nesfârșite de virtuți.

117.
Și dacă s-ar afla cineva ca având
Chiar și o infimă parte din oceanul de virtuți,
Atunci, chiar și cele trei lumi ca ofrandă, dăruind
Ar fi insuficient, ar fi un lucru foarte mic. 

118.
Cu adevărat, ființele simțitoare posedă
Factori care le vor aduce calități înalte.
Și pentru că, înzestrate cu această proprietate
Merită să le acordăm respect și ofrande. 

119.
Unde găsești o metodă atât de bună
De a răsplăti bunătatea prietenilor buni,¹⁷
Ce acționează nelimitat în a ajuta pe ceilalți,
Ca cea de a le face plăcere oricărei făpturi? 

120.
Pentru a le sluji, toți Buddha au suferit,
Și de dragul lor, au coborât până și în infernul cel mai adânc.
Prin urmare, dacă ele îți fac un mare rău
Este de datoria ta cu fapte bune să le răsplătești.

121.
Toți Buddha și învățătorii mei, și-au sacrificat
De dragul celor suferinzi, trupurile neîncetat.
De ce eu, un prost, mă port
Cu atâta îngâmfare și refuz să-i servesc? 

122.
De fericirea ființelor, toți Buddha se bucură
Iar suferința lor, îi întristează –
A-i servi pe alții, pe învățătorii mei îi bucură,
Și rănirea altora, pe Buddha îi întristează. 

123.
Așa cum cel al cărui corp este cuprins de flăcări,
Desfătarea simțurilor nu-i va produce plăceri,
La fel nici Buddha nu se poate bucura –
Atâta timp cât voi continua, pe oamenii să-i rănesc. 

124.
Astăzi mărturisesc durerea ce am provocat-o
Celor plini de compasiune, când ființele le-am asuprit.
Pentru fiecare păcat de-al meu, vă cer iertarea
Și vă rog, să fiți răbdători cu mine!

125.
Și pentru a-i bucura pe cei iluminați,
Începând de astăzi, ființele le voi sluji:
Și chiar dacă mulți mă vor răni sau mă omoară
Pe nimeni nu voi mai răni; și astfel voi face plăcere celor iluminați. 

126.
Cei plini de compasiune, fără îndoială,
Consideră ființele ca pe ei înșiși.
Și dacă natura lor este protecția mea,
Cum să nu le încarc eu de onoruri? 

127.
De-ar fi aceasta calea mea de a-i încânta pe cei iluminați,
Și orice obiectiv al meu să-l împlinesc.
De-ar fi aceasta calea mea de a îndepărta orice durere –
De-ar fi aceasta esența jurămintelor mele! 

128.
Și dacă ministrul ar decide brusc
Să tiranizeze întreaga populație,
Cei cu înțelepciunea în inima lor
Nu vor răspunde cu violență, chiar dacă pot.

129.
Căci ministrul, la urma urmei, nu are puterea de unul singur –
Regele însuși este sprijinul său.
La fel nu ar trebui să subestimez nici eu
Când cineva inferior îmi provoacă rău. 

130.
În spatele celui ce rănește se află puterea
Tuturor iluminaților și paznicilor din infern.
Așa va trebui să slujesc și eu toată creația,
Precum sluga acelui rege iute la mânie, slujește. 

131.
Durerea ce în infern ne va tortura
Ca urmare a chinurilor pricinuite altora,
Intensitatea ei nu poate fi comparată
Nici măcar cu cea de un rege nemilos provocată. 

132.
La fel, și la marea plăcere a iluminării complete când vom ajunge
Ca urmare a serviciului adus întregii creații,
Intensitatea ei nu poate fi comparată
Nici măcar cu cea a regelui ce primește ofrande.

133.
Cu toate că iluminarea încă nu a venit,
Dar făcând plăcere ființelor vii,
Fericirea, faima, gloria și bunăstarea
Chiar în viața asta vor veni.¹⁸ 

134.
Acela ce și-a dobândit răbdarea,
Chiar în această existență ciclică, îi va aduce:
Frumusețe, sănătate, viață lungă, renume,
Prosperitate și imensa fericire a unui rege universal.¹⁹

*******
Note

¹„Cel primar” este o entitate mitică imuabilă care se presupune că este alcătuită din părți egale de particule, întuneric și curaj și se presupune că are cinci calități diferite. Se spune, că prin propria sa putere, creează prejudicii și alte lucruri asemenea, care sunt considerate toate ca „expresii” ale sale.
²„Suveranul etern” este o entitate mitică cunoscută și sub denumirea de „Entitate mentală originală”, despre care se spune că își experimentează obiectele din proprie voință.
³Fiecare lucru din lume aparține uneia dintre cele două categorii: schimbătoare sau neschimbătoare. Ceva care se schimbă este, de asemenea, ceva cauzat, produs, funcționează sau este un rezultat. Ceva neschimbător nu poate fi nici unul dintre lucrurile enumerate mai sus.
⁴Deoarece este neschimbător, nu va putea niciodată să-și abată atenția de la obiect. Acest lucru creează o contradicție logică, deoarece obiectele sunt variabile, produse și se sfârșesc.
⁵Acesta este un răspuns la argumentul potrivit căruia aceste entități ar putea să nu acționeze singure, ci sub influența altor factori.
⁶Răspunzând din nou la același argument: dacă factorul este imuabil, cum poate fi afectat de orice alt factor?
⁷Există două tipuri posibile de relații: fie o relație de identitate,(cum ar fi relația dintre „Peugeot” și „Mașină”: dacă este Peugeot, atunci este și o mașină) fie o relație între cauză și efect. Dar niciuna dintre aceste relații nu poate fi posibilă între o entitate schimbătoare și una neschimbătoare.
⁸„Copii” este o epitetul din scripturile budiste atribuit persoanelor care nu au perceput încă direct vacuitatea.
⁹Aceasta este unul dintre infernurile adiacente, unde făpturile sunt împinse printre copaci a căror frunze sunt săbii ascuțite.
¹⁰ Stupa este o structură specială care simbolizează conștiința iluminată a lui Buddha.
¹¹Una dintre abilitățile pe care Bodhisattva se străduiește să le dezvolte este de a atrage oameni către el pe care îi poate îndruma pe calea lor de eliberare din suferință.
¹²Dacă o persoană câștigă un lucru bun, conform legilor karmei, acesta trebuie să vină ca urmare a acțiunilor sale din trecut. Dacă ești invidios pe acesta, acest lucru este similar negării acestor legi, negarea principiului recompensei!
¹³Trebuie reținut faptul că textul a fost scris pentru comunitatea de călugări, cărora le este interzisă folosirea de bijuterii și alcool.
¹⁴Aici din nou Maestrul ne dă un raționament logic, folosind definiția logică a cauzei.
¹⁵Calea războinicului se referă la războinicul spiritual, un epitet atribuit lui Bodhisattva.
¹⁶Acest verset este explicat după cum urmează: O persoană a cărei dragoste pentru ceilalți este perfectă, devine un minunat obiect de admirație, iar ofranda ce i se oferă devine o sursă karmică ale cărei rezultate vor fi foarte pozitive. Dar iubirea desăvârșită a unui sfânt nu se dezvoltă independent de celelalte ființe, fapt ce arată valoarea și importanța acestora.
¹⁷ În tradiția budismului tibetan, „Prietenul bun” este epitet pentru Lama, învățătorul spiritual care ne îndrumă pe calea spre iluminare.
¹⁸Versetele 133 și 134 nu apar în comentariile timpurii ale „ghidului spiritual”, ca acela al înțeleptului – Prajnakaramati, și par a fi adăugate de alții în versiunile ulterioare. Acest lucru poate fi dedus și din stilul și conținutul lor.
¹⁹Regele universal este Chakravartin, rege din mitologia budistă care este conducătorul atotputernic al lumii întregii.

„Ghidul de viață a războinicului spiritual”

Scris de către Maestrul Shantideva
Cursul ACI 10
Traducerea în limba română de Gabriela Bălan
2022

CAPITOLUL 5

9.
Dacă perfecțiunea dăruirii
Ar depinde de eliminarea oricărei sărăcii,
Atunci cum au desăvârșit-o Protectorii în vechime
Dacă încă mai există ființe flămânde pe lume?

10.
Se spune că perfecțiunea dăruirii
Este gândul de a da tot ceea ce are cineva,
Împreună cu roadele acestuia, de dragul întregii omeniri,
Și prin urmare, este doar o stare de spirit.

11.
Unde poți duce peștii și alte făpturi
Pentru a nu mai fi uciși?
Se spune că perfecțiunea moralității
Însemnă realizarea gândului de a abandona.

12.
Oamenii răi la fel ca spațiul, sunt nelimitați
Și nu pot fi cu toții eliminați.
Dar distrugerea unui singur gând, cel al furiei,
Echivalează cu eliminarea lor completă!

13.
Unde voi găsi atâta piele
Ca fața întregului pământ să o pot acoperi?
Dar pielea tălpii pantofilor mei
Este ca și cum întreg pământul l-ar acoperi.

14.
Tot așa, imposibil îmi este să opresc
Orice obiect din afara mea.
Dar dacă în mintea mea pot să-l opresc
Ce nevoie mai am de a opri orice altceva?

15.
Un singur moment de claritate
Va duce la puritate sau altele asemenea.
Toate acestea nu pot fi realizate
Prin acțiuni ale corpului și vorbirii care sunt slabe.

16.
Chiar și dacă practici mult timp
Spunând rugăciuni sau făcând ascetism,
Dacă te lași distras de alte lucruri,
Nu vei ajunge niciodată la sensul lor profund!

17.
Dacă nu înțelegi acest secret al minții,
Secretul sublim al Dharmei,
Chiar dacă aspiri să ajungi la fericire,
Și orice suferință s-o previi
Vei continua fără niciun rost să rătăcești.

23.
Cu mâinile la piept împreunate
Mă îndrept spre cei care doresc să-și protejeze mintea
Vă rog, faceți orice efort de a vă cultiva
Reamintirea și vigilența.

24.
Cei ce sunt loviți de boală
Sunt neputincioși și nu pot lucra.
Mintea ținută în strânsoarea ignoranței
La fel este de neputincioasă și nu poate acționa.

25.
Cei care nu au vigilență,
Chiar dacă aud învățătura,
Și deseori reflectă asupra ei, chiar și meditează –
Mintea lor este ca apa care se scurge din ulcior,
Învățătura nu va rămâne în memoria lor.

26.
Chiar și cei dedicați, perseverenți,
Cu credință și învățați,
Vor cade în păcate și infracțiuni
Datorită lipsei lor de vigilență.

27.
Lipsa de vigilență este ca tâlharul;
Se furișează când reamintirea slăbește,
Ne fură tot meritul pe care l-am acumulat,
Și ne aruncă în tărâmurile inferioare.

28.
Afecțiunile mentale sunt ca o bandă de tâlhari
Ce pândesc ocazia de a ne răni;
Iar când vine momentul, ne fură virtuțile,
Distrugând șansa de a ne renaște în tărâmurile fericite.

29.
Prin urmare, folosește-ți reamintirea
De a preveni distragerea atenției.
Iar dacă mintea rătăcește, întoarce-o imediat,
Aducându-ți aminte de suferința tărâmurilor inferioare.

30.
Reamintirea se va trezi cu ușurință
În mintea celor norocoși,
Cei care de teamă respectă sfatul starețului,
Și cei ce trăiesc în preajma Lamei lor.

31.
Vederea lui Buddha și Bodhisattva,
Este neobstrucționată, văd totul.
La fel și eu mă aflu mereu
Înaintea ochilor lor.

32.
Astfel de gânduri vor trezi
Onoarea, rușinea³⁰ și frica,
Și repetat ne vom reaminti
De iluminarea lui Buddha.

33.
Când cineva își menține ferm reamintirea
Pentru a-și proteja mintea,
Atunci se va trezi și vigilența,
Și chiar dacă va dispare la un moment dat,
Cu siguranță ea se va întoarce.

34.
Înainte să acționez, mintea mi-o examinez,
Ca nu cumva motivația mea să fie greșită.
În acest moment ca bușteanul, încremenesc,
Și nimic nu voi lăsa să mă clintească.

35.
Niciodată n-ar trebui să mă uit în jur,
Cu mintea distrasă și fără rost.
Mai bine îmi voi concentra mintea,
Și voi privi mereu în jos.

36.
Pentru a-mi relaxa privirea de a se uita în jos,
Îmi voi ridica ochii și mă voi uita în jur,
Și dacă cineva se apropie de mine,
Îi dau binețe și îmi continui drumul mai departe.

37.
Mă voi uita peste tot în jurul meu
Să verific dacă nu există vreun pericol sau obstacol.
Și după ce m-am odihnit,
Mă voi întoarce și voi verifica ce este în spate.

38.
Voi verifica cu atenție, în spate și în față,
Și apoi merg mai departe sau mă întorc înapoi.
Prin urmare, în orice circumstanță,
Voi acționa după cum este necesar.

39.
Mă voi pregăti spunând:
„Așa mă voi comporta acum cu corpul meu”.
Și apoi din când în când mă voi opri să observ:
Oare se comportă în consecință?

40.
Mintea mea este un elefant sălbatic,
Trebuie priponită de pilonul solid
Al obiectului mental,
Și o voi păzi cu strășnicie
Ca să nu se elibereze.

41.
Voi depune eforturi să obțin
Concentrarea pe un singur punct
Care nu încetează niciodată.
Gândurile le voi examina mereu, întrebându-mă:
„Cu ce este ea ocupată?

42.
În situații de pericol, sărbătoare sau altele similare,
Presupunând că în cele de mai sus, nu mai sunt capabil,
Atunci pot continua să fac ceea ce este convenabil.
Se spune că în anume momente de caritate
Practica eticii morale poate fi trecută cu vederea.³¹

43.
Când ți-ai planificat ceva,
Evită de a te mai gândi la orice altceva.
Concentrează-ți mintea pe această chestiune,
Și în tot acest timp – ocupă-te numai de ea.

44.
Dacă acționezi așa – succes tu vei avea,
Și dacă nu – în ambele vei eșua.
Astfel vei preveni sporirea afecțiunilor secundare,
Care provin din lipsa de vigilență.

45.
Dacă se întâmplă să te angajezi
În discuții inutile și altele asemenea,
Sau ești dornic de tot felul de distracții,
Renunță la pasiunea pentru ele.

46.
Dacă sapi pământul, rupi iarba
Sau desenezi linii în nisip, aiurea
Amintește-ți de preceptele Celui Astfel Plecat
Și de frică, oprește-te imediat. ³²

47.
Verifică-ți mintea ori de câte ori apare
Dorința de a te mișca sau de a te exprima.
Fii ferm hotărât de a acționa
În acord cu ceea ce e bine.

48.
Și dacă apare în tine nevoia de a te enerva,
Sau ți se trezește vreo dorință,
Nu acționa și nu vorbi,
Rămâi neclintit ca un buștean!

49.
Dacă te simți nervos sau vrei să umilești,
Sau ai mândrie sau un sentiment de trufie,
Sau să dezvălui slăbiciunea altuia,
Sau poate gânduri necinstite,

50.
Dacă simți nevoia să te lauzi,
Sau să-i disprețuiești pe alții,
Să te lupți cu altul sau să spui
Ceva care să-l mâhnească –
În fiecare astfel de situații
Rămâi neclintit ca un buștean!

51.
Când tânjești după câștig, onoare
Și faimă, sau să fii de servitori înconjurat,
Sau ceremonii ca să fii omagiat –
Rămâi nemișcat ca de lemn!

52.
Dacă mintea ta ignoră nevoile altora,
Și te îngrijești numai de nevoile tale,
Sau îți petreci vremea discutând aiurea,
Rămâi nemișcat ca de lemn!

53.
Dacă apare nerăbdarea, lenea sau frica,
Obrăznicia sau prostia,
Sau le ți partea celor de același sex cu tine –
Rămâi nemișcat ca de lemn!

54.
Examinează-ți mintea să nu fie afectată
De afecțiunile mentale sau de atracții inutile.
Și dacă au apărut, acționează ca un războinic,
Păstrând mintea fermă și stabilă.

Perfecțiunile generozității și moralității

81.
Virtutea ta devine mai puternică dacă acționezi
Perseverent, cu entuziasm,
Doar prin antidot, față de cei cu înalte calități, ³³
Față de cei care te-au ajutat în trecut, ³⁴
Sau față de cei care suferă cel mai mult.

82.
Când obții controlul asupra lor,
Și vei persevera în a acționa așa,
Atunci binecuvântată va fi orice acțiune a ta,
Chiar dacă nu va fi nimeni
Pe care să te poți baza.

83.
Cele șase perfecțiuni ca dăruirea și restul
Se practică ca să sporească din ce în ce mai mult;
Nu renunța niciodată la cea superioară pentru cea inferioară:
Și în special, concentrează-te pe binele celorlalți.

84.
Înțelegând bine asta, fă eforturi
De a satisface nevoile celorlalți.
În aceste cazuri, cei plini de compasiune
Care văd departe, au permis
Chiar și ceea ce este interzis.³⁵

85.
Mănâncă doar cantitatea potrivită de mâncare,
Împarte toate bunurile tale,
Cu excepția celor trei robe pe care le ai,
Cu cei care au căzut greșit, cu cei fără apărare,
Sau cu cei care s-au angajat în ascetism.

86.
Acest corp, cu care înfăptuiești sfânta Dharma,
Nu-i face niciodată nici un fel de rău.
Dacă astfel vei acționa, rapid vei împlini
Speranțele fiecărei ființe vii!

87.
Niciodată să nu-ți sacrifici corpul
Cu gânduri impure de compasiune.
Ar trebui să-ți dăruiești corpul
Pentru a-ți atinge obiective mari,
Atât în prezent, cât și în viitor.

88.
Nu preda Dharma
Celor care nu o tratează cu respect;
Celor care își înfășoară capul chiar dacă nu sunt bolnavi;
Celor care poartă umbrelă, sau toiag sau arme;
Sau poartă pălării pe cap.

89.
Nu preda celor cu scopul îngust³⁶
Ceea ce este profund și vast,³⁷
Și nici femeii neînsoțită³⁸ de bărbat.
Respectă toată Dharma în mod egal:
Cea a scopului îngust,
Și cea a scopului înalt.³⁹

90.
Nu preda Dharma inferioară
Celui pregătit pentru scopul înalt;
Nu abandona niciodată codul moral,
Și nu înșela pe nimeni
În ceea ce privește sutra sau tantra.⁴⁰

91.
Asigură-te să acoperi bețișorul de curățat,
Și fă la fel și când ai scuipat.
De asemenea, este rușinos să urinezi
În locuri publice sau în apă.⁴¹

92.
Nu-ți umple gura cu mâncare,
Nu mânca cu gura deschisă și nu plescăi.
Nu sta cu picioarele întinse.
Și nu-ți freca ambii umerii.

93.
Nu rămâne niciodată singur cu o femeie,
Într-un vehicul sau în pat.⁴²
Evită tot ceea ce subminează încrederea colectivă,
În mod clar sau cunoscut.

94.
Nu arăta niciodată cu degetul ceva,
Folosește-te de toată mâna dreaptă
Cu gest de respect.
Așa ar trebui să-i îndrumi pe cei care sunt pe drum.

95.
Nu gesticula cu mâinile niciodată,
Ci mișcă-le cu modestie, abia auzit,
Sau din degete pocnind,⁴³
Pentru că a acționa diferit,
Ar arăta că ești de control lipsit.

96.
Întinde-te să dormi în direcția dorită,
La fel cum Salvatorul s-a culcat pentru a trece în „nirvana”,
Vigilent, încă de la început –
Să fii sigur că te trezești repede din somn.

97.
Acțiunile războinicului spiritual sunt nelimitate –
Așa cum spun învățăturile.
Perseverează în a te antrena în aceste acțiuni
Până când le vei implementa.

*******
Note

²⁹Versetele 18-31 ale acestui capitol nu au fost incluse în lectura cursului 10 și sunt prezentate aici ca o extensie, pentru a ajuta la crearea unei secvențe de lecturi.
³⁰ Aceasta se referă la un factor mental care ne ajută să ne înfrânăm comportamentul din cauza rușinii față de noi înșine.
³¹ De exemplu: deși jurămintele călugărițelor nu permit muzica, dansul etc., sunt momente, precum diverse ceremonii sau serbări, când le este permis să le treacă cu vederea.
³² Acest verset și cele de lângă el se referă la codul moral al călugărilor, conform Vinaya.
³³ Referirea este la cele trei diamante și, în primul rând, la lama sau profesorul spiritual, deoarece, arătându-ți calea spre fericire și eliminarea oricărei suferințe, ei te răsplătesc cu o bunătate care nu are preț.
³⁴ Aceștia sunt părinții noștri, care ne-au dat un corp uman, care ne permite să ajungem la iluminare.
³⁵ Acestea sunt jurămintele pe care le iau călugării și alții, și pe care, în anumite împrejurări, le este permis să le încalce, într-un scop important. Un exemplu aici este interdicția luată de un călugăr de a se abține de la muzică și dans, cu excepția faptului că în timpul sărbătorilor și ceremoniilor speciale există permisiunea de a le depăși.
³⁶ Cei cu scopul îngust se concentrează în practica lor pe ei înșiși, din dorința de a nu cădea în formele suferinde ale existenței.
³⁷ „Ceea ce este profund și vast” se referă la învățătura vacuității. „Vast” – se referă la învățăturile Bodhisattva despre compasiune, ale căror acțiuni sunt vaste, deoarece sunt îndreptate către toate ființele.
³⁸ Să nu uităm că această învățătură a fost dată la cererea călugărilor.
³⁹ Cei cu scopul înalt practică pentru a putea ajuta toate ființele să ajungă la iluminarea completă.
⁴⁰ De exemplu, atunci când cineva lasă impresia că rostirea de rugăciuni sau mantre, sau practica tantrică, scutește o persoană de nevoia de a-și menține moralitatea.
⁴¹ Acestea se referă la codul moral al călugărilor.
⁴² Aceasta este o interdicție care se aplică călugărilor, conform Vinaya.
⁴³ În tradițiile asiatice, acesta este modul politicos de a atrage atenția.

„Ghidul de viață a războinicului spiritual”

Scris de către Maestrul Shantideva
Cursul ACI 10
Traducerea în limba română de Gabriela Bălan
2022

CAPITOLUL 4

Războiul împotriva afecțiunilor mentale

28.
Dușmanii precum ura, dorința și restul
Nu sunt creaturi cu brațe și picioare,
Și nici mari războinici sau maeștri vicleni,
Atunci cum de am devenit sclavul lor rănit?

29.
Ei în mintea mea trăiesc,
Și mă rănesc după cum vor,
A-i tolera fără să-i disprețuiesc –
Asta nu-i răbdare, ci o rușine!

30.
Chiar dacă toți zeii și semizeii
S-ar ridica împotriva mea ca dușmani ai mei,
Nu vor avea puterea să mă arunce în focul aprig
Al infernului „Neîncetat”.

31.
Dar imensa putere a dușmanilor mei,
Afecțiunile mele mentale,
Dacă ar atinge nobilul munte,²⁷
Într-o clipă, nici măcar praful n-ar mai rămâne!

32.
Acești dușmani ai mei, suferințele mentale,
M-au însoțit de vremuri nesfârșite, fără de început!
Nu există nimeni dintre dușmani mei lumești
Care să fi putut trăi atât de mult.

33.
Toți caută să te ajute și să te facă fericit,
Dacă îl prețuiești și îi servești prietenos;
Dar dacă încerci să te relaționezi la afecțiunile mentale,
Ele se întorc asupra ta – te rănesc și îți provoacă durere.

34.
Acești dușmani au trăit în mine dintotdeauna,
Și numai datorită lor durerea mea este mare.
Atâta timp cât sunt în inima mea înrădăcinate,
Cum mă pot elibera de teroarea roții,
Și să cunosc bucuria?

35.
Ei sunt paznicii închisorii, ai ciclului vieții,
Ai infernului și altele asemenea;
Ei sunt măcelarii care te ucid.
Cum aș putea fi vreodată fericit
Atâta timp cât trăiesc în plasa dorinței din mintea mea?

36.
Prin urmare, nu voi înceta nicio clipă efortul
Până când acest dușman teribil nu va fi zdrobit!
Chiar și acum nu pot dormi
Până nu-l elimin pe cel care m-a rănit,
Chiar și pentru o mică rană, care îmi stârnește mânie și mândrie.

37.
Sunt acei sărmani amăgiți de afecțiunile minții
Care sunt dispuși să se angajeze în luptă
Cu cei care oricum prin natura lor vor muri.
Hotărâți să fie uciși, își aruncă viața în luptă,
Și nu se retrag din bătălie niciodată,
Ignorând complet durerea loviturii de săgeată.

38.
Dar adevăratul dușman, care este un dușman prin natură,
Ce ne provoacă atâta suferință,
Cu siguranță nu este loc de a dispera și a ceda în fața lui.
Trebuie să facem eforturi de a-l elimina,
Chiar dacă de mii de ori vom fi loviți.

39.
Unii se mândresc cu stupida cicatrice
Lăsată de inamic pe trupul lor,
Prețuind-o ca pe un ornament.
Atunci de ce ar trebui considerată o problemă
Durerea pe care o simțim de a atinge un scop foarte mare?

 

40.
Dacă pescari, măcelari, fermieri și alții,
Îndură de bunăvoie atât căldura cât și frigul,
Doar pentru a-și câștiga existența,
Atunci de ce n-aș îndura și eu
Orice greutate pentru fericirea întregii creații?

41.
Ai jurat că vei elibera toate ființele
Din cele zece direcții, de afecțiunile lor mentale,
Dar tu însuți nu te-ai eliberat
De propriile tale afecțiuni mentale!

42.
Nu ți-ai supraestimat capacitatea?
Nu este o nebunie să pretinzi așa ceva?
Depune efort de a-ți elimina afecțiunile²⁸
Și nu da niciodată înapoi!

43.
Nu da niciodată înapoi
De la misiunea de a-ți distruge afecțiunile mentale.
Atașează-te de ele cu fermitate,
Și cu mânie declară-le război!
Și chiar dacă seamănă cu afecțiunile mentale
Acționează pentru a distruge,
Și nu se numără printre ele.

44.
Mai bine să fiu ars pe rug,
Sau să mi se taie capul și să fiu ucis.
Dar marelui meu dușman, afecțiunile mentale
Nu mă voi supune niciodată, orice ar fi!

45.
Dacă îți alungi din țara ta dușmanii obișnuiți,
Ei se vor duce pe alte meleaguri,
Unde se vor stabili și întări pentru a reveni.
În acest sens nu există nicio asemănare
Între dușmanii obișnuiți și afecțiunile mentale.

46.
Unde se vor duce afecțiunile mentale,
Odată ce le-am eliminat și șters din minte
Folosind ochiul înțelepciunii?
Dacă nu au o casă, cum se vor întoarce să mă rănească?
Dar mintea mea este atât de slabă
Încât ele continuă să mă rănească.

47.
Afecțiunile mentale nu sunt în obiecte,
Nici în puterea simțurilor,
Și nici în afara lor.
Atunci de unde vin să dăuneze lumii?

Și pentru că natura lor este o iluzie,
Voi elimina această frică din inima mea,
Și voi depune efort ca să-mi dezvolt înțelepciunea.
De ce să sufăr inutil în infern și restul?

48.
Prin urmare, ar trebui să contemplăm
Și să depunem multe eforturi
Pentru a pune în practică învățăturile descrise.
Dacă ești bolnav și ai nevoie de medicamente,
Și sfatul medicului îl ignori,
Cum te-ai putea vindeca vreodată?

*******
Note

²⁷Aceasta este un alt nume al Muntelui Meru.
²⁸ Eliminarea afecțiunilor tale mentale este primul pas de respectare a jurământului pe care l-ai luat de a ajuta toate ființele.

„Ghidul de viață a războinicului spiritual”

Scris de către Maestrul Shantideva
Cursul ACI 10
Traducerea în limba română de Gabriela Bălan
2022

CAPITOLUL 3

Bucuria

1.
Mă bucur de faptele virtuoase
Care ușurează suferința ființelor din tărâmurilor inferioare,²¹
Mă bucur și de faptul că aceste ființe suferinde
Ar putea trăi vreodată în fericire.

2.
Mă bucur că au adunat împreună binefaceri
Care acționează ca o cauză pentru iluminare,²²
Mă bucur de libertatea sigură a ființelor vii
Din suferințele existenței ciclice.

3.
La fel mă bucur de iluminarea Protectorilor²³
Și de nivelurile copiilor lor.²⁴

Mă bucur de oceanul de bunătate
Al dorinței de iluminare din inima lor sfântă,
Pentru fericirea întregii omeniri,
Și de acțiunile pe care le efectuează
Pentru bunăstarea tuturor ființelor vii.

A-l ruga pe Lama să predea

4.
Cu mâinile la piept împreunate
Îi rog pe toți Buddha din orice colț al lumii
Să aprindă lumina Dharmei
Pentru a ilumina ființele ce rătăcesc confuze
În suferință și în întunericul ignoranței.

 A-l ruga pe Lama să rămână

5.
Cu mâinile la piept împreunate
Îi rog pe acei Învingători
Care doresc la „Nirvana” să treacă:
Nu lăsați în urmă ființele oarbe,
Și rămâneți cu noi nenumărați eoni.

Dedicarea

6.
Fie ca virtutea²⁵ pe care am acumulat-o
Prin faptele pe care le-am făcut,
Durerea fiecărei ființe vii
Să poată fi complet înlăturată.

7.
Fie să pot deveni doctorul,
Medicamentul și asistenta,
Tuturor ființelor bolnave din lume,
Până în ziua în care se vor vindeca.

8.
Să cadă ploaie de băutură și mâncare
Și să înlăture toată foamea și setea din lume,
Și când eonul foametei²⁶ va veni,
Eu însumi să pot deveni băutură și mâncare.

9.
Fie să devin o comoară inepuizabilă
Pentru toți cei ce în lipsuri și sărăcie trăiesc.
Fie să pot apărea înaintea celor nevoiași
Ca lucrurile de care au nevoie și pe care le doresc.

Bucuria

24.
În acest fel, cei înțelepții ar trebui să atingă
Dorința de iluminare în inima lor,
Și apoi, pentru a o întări,
Ei își ridică starea de spirit după cum urmează:

25.
În această zi esența vieții mi s-a dat,
Binecuvântarea vieții ca ființă umană s-a realizat
În această zi am devenit parte a familiei tuturor Buddha,
Am devenit copilul tuturor Buddha.

26.
Începând de acum, căile lor le voi urma,
Și orice s-ar întâmpla –
Familia mea nobilă, pură și sfântă,
De rușine, niciodată nu o voi făcea.

27.
Ca orbul care găsește o bijuterie prețioasă
Într-o grămadă de gunoi,
La fel de rar a fost și norocul meu
Să-mi dezvolt aspirația spre iluminare.

28.
Aspirația ca nectarul suprem al nemuririi
Distruge moartea din fiecare ființă vie.
Ca o comoară ce nu se epuizează niciodată
Și are puterea de elimina și orice fel de sărăcie.

29.
Aceeași dorință este medicamentul suprem
Ce pune capăt bolilor de orice fel ale ființelor vii.
Ea este ca un arbore ce adăpostește
Călătorii obosiți ce rătăcesc singuri
Pe căile existenței ciclice.

30.
Dorința este un pod mare
Ce permite ființelor vii să evadeze
Din tărâmurile inferioare.
Dorința este luna care în minte răsare
Pentru a elimina afecțiunile mentale
Ce chinuiesc ființele simțitoare.

31.
Dorința este puternicul soare
Ce se ridică să îndepărteze,
Și să smulgă cataracta ignoranței
Din fiecare ființă simțitoare.
Dorința este însăși esența
Untului distilat din
Laptele Dharmei sfinte.

32.
Aspirația este sursa supremă a plăcerilor și fericirii
Pentru ființele ce rătăcesc pe căile vieții,
În speranța de a găsi fericire și plăceri,
Ea aduce satisfacție tuturor acestor călători.

33.
În această zi stau în prezența tuturor Protectorilor mei
Și voi invita toate ființele să fie oaspeții mei,
Să vină și să guste din fericirea tuturor Buddha
Până în ziua în care vor ajunge ei înșiși la plăcere.
Îi invit pe zei și semizei și restul de făpturi
Să vină și să ia parte la bucurie.

34.
Acesta este al treilea capitol al Ghidului de viață a războinicului spiritual,
Ce se numește „realizarea aspirației spre iluminare”.

*******
Note

²² Potrivit lui Gyaltsab Je, iluminarea se referă aici la iluminarea „Ascultătorilor” și a „Celor deveniți Buddha de la sine”, care de fapt nu sunt adevărata iluminare, ci Nirvana.
²³ Un alt nume a lui Buddha.
²⁴ Există 10 niveluri de bodhisattva, care preced iluminarea deplină a lui Buddha.
²⁵ Acestea sunt cele șapte acțiuni tradiționale pentru acumularea de virtuți și de a înlătura energia negativă: prosternarea, oferirea de ofrande, confesiunea, bucuria pentru toate faptele bune, rugămintea ca profesorul să ne învețe, rugămintea ca el să rămână în continuare în lumea noastră și dedicarea. Primele trei din listă au fost descrise în capitolul precedent, iar restul sunt menționate în primele strofe ale acestui capitol.
²⁶ Eonul foametei este eonul distrugerii așa cum este descris cosmosul în scrierile antice, o perioadă de degenerare când durata vieții unei persoane va fi de 10 ani și va fi foamete și mari lipsuri.

„Ghidul de viață a războinicului spiritual”

Scris de către Maestrul Shantideva
Cursul ACI 10
Traducerea în limba română de Gabriela Bălan
2022

CAPITOLUL 2

 

Ofrande

1.
Pentru a dobândi acea aspirație prețioasă
Cu mintea pură dăruiește-le ofrande
Celor astfel plecați,
Dharmei sacre, sublimă și imaculată,
Tuturor Buddha și ai lor copii,
Oceane de virtuți sublime.

2.
Oferă orice varietate de flori și fructe
Și orice fel de plante medicinale,
Toate bogățiile lumii ce există,
Și toate apele pure și plăcute.

3.
Oferă muntele⁹ plin de pietre prețioase,
Păduri, locuri de refugiu liniștite și plăcute;
Copaci divini împodobiți de flori splendide,
Și arbori cu ramurile încărcate de fructe.

4.
Oferă parfumul zeilor și a oamenilor – bețișoare parfumate,
Arbori ce îndeplinesc orice dorință¹⁰ și arbori plini de nestemate,¹¹
Grâne care cresc, de la sine, necultivate,
Și tot ce este mai minunat și demn de oferit.

5.
Lacuri și iazuri cu flori de lotus împodobite,
Unde cântecele plăcute ale păsărilor de apă răsună,
Spații nelimitate pline de ofrandă,
Ce nu are proprietar și e desăvârșită.

6.
Mi le imaginez în mintea mea pe toate și le ofer
Tuturor ființelor sublime, Buddha și ai lor copii.
Fie ca acești nobili plini de compasiune și virtuți,
Să se uite la mine cu iubire și să-mi accepte darul ce l-am oferit.

7.
Sunt lipsit de merite, sunt sărac,
Și nu am alte daruri de oferit.
O, Protectorul meu, ce te preocupi de bunăstarea altora,
Te rog, prin propria-ți putere
Acceptă aceste ofrande, de dragul meu.

8.
Îmi ofer propriul trup cu pietate,
Învingătorilor și ai lor copii
Acum și în celelalte vieți.
Vă implor, nobili războinici,
Acceptați-mi ofranda ce vă ofer.

9.
Pentru că m-ai luat în grija ta,
Nu mă mai tem de samsara,
Și toate ființele simțitoare le voi ajuta.
Voi transcende păcatele mele anterioare,
Și de acum înainte
Voi evita păcate suplimentare.

10.
Oferă ca ofrandă o cameră de baie fin parfumată
Cu podele de cristal transparente și strălucitoare,
Cu coloane sclipind de pietre prețioase,
Și deasupra un baldachin ornat cu perle, radiind lumină.

11.
Oferă ofranda de scăldat trupurilor sfinte
Ale tuturor Buddha și ai lor copii,
Folosește-te de multe vase încrustate cu nestemate,
Pline de flori și apă înmiresmată de smirnă și tămâie,
În acompaniament de melodii minunate.

12.
Șterge-le sfintele lor trupuri cu prosoape imaculate,
Și de cele mai dulci arome impregnate,
Apoi oferă-le veșminte splendide și parfumate
Fine și moi, în culori spectaculoase.

 13.
Oferă numeroase și diverse podoabe prețioase,
Tuturor ființelor realizate
Precum „Celui Excelent”, „Celui de Neînvins”, „Vocii blânde”,
Și, de asemenea, „Suveranului lumii”¹².

14.
Trupul sfânt al celor virtuoși,
Imaculat și strălucind ca aurul pur și bine lustruit,
Unge-l cu cel mai ales unguent parfumat,
A cărui miros se răspândește în miile de milioane de lumi.¹³

15.
Celor virtuoși, cei mai înalți dintre primitorii de ofrande,
Oferă flori încântătoare și parfumate,
Lotus roșu și albastru și flori de mandara,
Aranjate în ghirlande minunate, precum și flori separate.

16.
Oferă, de asemenea, nori de tămâie
Ce răspândesc miresme dulci, minunate,
Mese încărcate de mâncăruri zeiești și rafinate,
Și orice fel de băuturi răcoritoare.

17.
Oferă lămpi încrustate cu pietre prețioase,
Rânduite în suporturi de lotuși aurii;
Pe pământul cu tămâie stropit
Și de petale delicate de flori acoperit.

18.
Celor a căror natură este sfânta compasiune,
Oferă-le palate celeste
Răsunând de cântece de slavă,
Împodobite de bijuterii, perle și pietre prețioase
Ce infinitul spațiului îl iluminează.

19.
Oferă constant Celor virtuoși
Umbrele de soare scumpe cu mânere aurii,
Împodobite pe margini cu nestemate și perle,
Stând drept, cu formele lor plăcute la vedere.

20.
Oferă din abundență și alte ofrande:
Muzică și melodii suave,
Fiecare ca un nor ce vine și risipește
Durerea din inima oricărei ființe.

21.
Fie ca ploaie de flori, nestemate și alte ofrande,
Să se reverse neîntrerupt
Peste diamantul dharmei sacre,
Peste imaginile celor sfinți și sanctuare.

22.
Așa cum Manjushri și toți ceilalți
Au dăruit ofrande celor Învingători,
La fel le voi oferi și eu celor la Astfel Plecați,¹⁴
Protectorilor și ai lor copii.

Purificarea

Puterea de distrugere

 27.
Cu mâinile lipite la piept,
Mă rog tuturor Buddha iluminați complet,
Și ai lor copii plini de compasiune
Ce în toate direcțiile lumii locuiesc.

28.
În ciclul vieții fără început,
Atât în această viață, cât și în celelalte vieți,
Fără să-mi dau seama am păcătuit
Și i-am făcut și pe alții să păcătuiască.

29.
Înșelat și stăpânit de ignoranța mea
Chiar m-am bucurat de acele păcate.
Dar acum văzând-mi greșelile făcute,
În fața protectorului meu, mă confesez cu seriozitate.

30.
Mărturisesc orice păcat pe care l-am făcut vreodată,
Față de cele Trei Diamante, părinților mei și altor obiecte înalte,
Prin faptele, vorbele și gândurile mele
De afecțiunile mele mentale cauzate.

31.
Sunt plin de defecte și necazuri,
Și fapte grave adesea am comis.
În fața tuturor îndrumătorilor mei, mărturisesc
Toate infracțiunile grave ce le-am făcut.

32.
Viața mea poate lua oricând sfârșit,
Înainte ca păcatele mele să fie purificate!
De aceea, grăbiți-vă, vă rog, să mă protejați
Pe orice cale ce mă poate elibera cu siguranță.

33.
În Lordul Morții nu te poți încrede!
El nu așteaptă pe nimeni
Să fie sau nu pregătit,
Bolnavi și sănătoși, într-o clipă îi ia,
Așa că nu fii sigur de viața ta!

34.
Într-o clipă, voi pierde totul când voi pleca!
Dar acest fapt n-am reușit să-l înțeleg,
Și am comis nenumărate tipuri de păcate,
Pentru prieteni și dușmani.

35.
Toți dușmanii mei vor înceta să mai fie,
Prietenii, vor înceta să mai fie,
Eu însumi, voi înceta să mai exist;
Și orice altceva va înceta să mai fie.

36.
La fel este și orice fenomen care există:
Ca o experiență în vis, trăită
În curând va rămâne doar o amintire,
Și tot ce a fost, nu mai revine.

37.
Chiar și în această scurtă viață
Mulți prieteni și dușmani au dispărut,
Dar păcatele datorită lor făcute
Au rămas acum înaintea mea.

38.
Deodată realizez că, trăind
Sub influența ignoranței,
A versiunii și dorinței,
Fără să-mi dau seama, am făcut atâtea păcate.

39.
Noapte și zi, fără încetare,
Viața mea se epuizează,
Fără să poată fi prelungită,
Atunci cum poate cineva ca mine să nu moară?

40.
În timp ce sunt întins pe patul de moarte,
Înconjurat de prieteni și de rude,
Agonia și durerea morții,
Numai eu le voi simți.

41.
Când emisarii Lordului Morți te-au înhățat,
Cu ce te mai ajută familia și prietenii?
Numai faptele bune, te pot proteja în acel moment,
Dar asta, vai, prea puțin le-ai practicat.

42.
O, protectorilor! Am fost nepăsător,
Și n-am știut că mă voi confrunta
Cu astfel de terori;
Am comis atâtea păcate
De dragul acestei vieți trecătoare!

43.
Cel târât spre locul de tortură
Pentru a-i fi retezat un mădular;
Întreaga sa înfățișare este transfigurată:
Ochii îi sunt cuprinși de spaimă și gura uscată.

44.
Atunci cât de disperat vei fi,
Când ești luat de emisarii morții?
Cuprins de groază și de febra fricii
Teroarea va fi cu mult mai mare.

45.
Există cineva care să te salveze cu adevărat
De această frică îngrozitoare?
Privești îngrozit cu ochii larg deschiși,
Spre cele patru zări căutând pe cineva care să te ajute.

46.
Îți dai seama că nu există nimeni care să te protejeze,
Nimeni în nicio direcție, și întunericul te învăluie.
În acest loc, nu există nimeni care să te protejeze;
În acel moment, nimic nu mai poți face pentru tine.

 Puterea de bază

47.
Victorioșii Buddha, mântuitori ai lumii,
Se străduiesc de a proteja orice ființă.
Caută chiar astăzi să te refugiezi,
În cei cu mare putere, care înlătură orice frică.

48.
Caută, de asemenea, să te refugiezi
În Dharma pe care ei au realizat-o complet,
Dharma ce elimină orice frică de ciclul existenței,
Precum și în comunitatea bodhisattva.

49.
Tremurând de frică și îngrozit
Ofrandă celor puri, le dăruiesc,
Lui Manjushri, Vocii Blânde și Cel Excelent
Le ofer în dar trupul meu.

50.
Obosit de suferință
Strig cu voce disperată
Către Ochii Iubitori, protectorul Chenrezik,
Ce trăiește în compasiune, liber de orice eroare;
Te rog, protejează-mă pe mine
Ce am comis multe păcate!

51.
Caut protecție în toți acei salvatori
A căror inimi sunt pline de mare compasiune:
Strig din toată inima mea la perechea realizată
Numită „Esența spațiului” și „Esența Pământului”.¹⁵

52.
Mă refugiez și în Cel ce ține Diamantul¹⁶;
La vederea căruia cei plini de ură, cum ar fi mesagerii morții,
Se umplu de frică, și îngroziți
În toate direcțiile fug.

53.
Până acum, am acționat împotriva dorinței tale:
Dar după ce am văzut marile terori,
Mă refugiez în tine și te implor
Să-mi îndepărtez frica cât mai curând.

Puterea de ispășire sau antidotul

54.
Când de vreo boală ești chinuit
Sfatul medicului trebuie să-l urmezi.
Cu atât mai mult atunci când ești continuu afectat
De miile de boli ale dorinței și de restul.

55.
Chiar și o singură boală dintre acestea
Este suficientă de a elimina toți locuitorii lumii,
Și nicăieri în univers nu vei găsi vreun remediu
Care să-i vindece – în afară de cel de aici.

56.
Leacul pentru fiecare astfel de afecțiune
A fost dat de cel Omniscient;
Este o rușine că nu-i urmăm sfatul,
Și în ignoranța noastră nici măcar nu ne uităm la el!

57.
Trebuie mers cu atenție pe o stâncă abruptă.
Chiar dacă este mică și obișnuită;
Cu atât mai mult dacă stânca este de o mie de mile înaltă,
Căderea de la înălțimea lui va dura veacuri!

58.
Este o greșeală să te relaxezi și să gândești
„Astăzi moartea nu va veni!”
Căci fără îndoială vremea va sosi
Când vei înceta cu adevărat să mai fii.

59.
Cine ți-a dat puterea de a nu te teme?
De unde siguranța că ești liber?
Dacă nu există îndoială că vei înceta să mai exiști,
Cum poți sta așa, atât de liniștit?

Puterea de înfrânare

60.
Orice ți-a făcut plăcere în trecut
Deja s-a dus și din el n-a mai rămas nimic!
Dar pentru că te-ai atașat de el obsesiv,
Ai acționat contrar spuselor învățătorului tău.¹⁷

61.
La fel și trupul tău și ce ai în viața ta acum
Vei fi forțat să le pierzi, prieteni și rude,
Și vei pleca singur – cine știe unde?
La ce folosesc toți prietenii și dușmanii tăi?¹⁸

62.
Orice suferință provine din acțiuni negative,
De aceea ar trebui să meditezi zi și noapte
Numai asupra unui singur gând:
„Cum pot libertatea s-o obțin?”

63.
Faptele rele¹⁹ pe care le-ai comis din neștiință,
Interdicțiile²⁰ pe care adesea le-ai încălcat,
Și celelalte fapte rele
Din ignoranța ta comise.

64.
Stai în prezența Protectorilor tăi,
Cu palmele la piept împreunate,
Reflectă asupra ororii suferinței tale,
Prosternează-te iar și iar în fața lor;
Mărturisește-le și purifică-te.

65.
„Faptele rele pe care le-am comis, Învățătorul meu,
Consideră-le, te rog, ca pe o greșeală.
Nici o urmă de bunătate n-a fost în ele,
Promit, ca de acum înainte, să nu mai fac asta niciodată.”

66.
Acesta a fost al doilea capitol al ghidului
Războinicului spiritual, despre purificarea păcatelor.

*******
Note

⁹ Acesta este legendarul Munte Meru, un munte imens care se află în centrul reprezentării cosmosului în literatura budistă timpurie.
¹⁰ Copaci legendari care îndeplinesc dorințe.
¹¹ Ei sunt, de asemenea, arbori legendari care produc pietre prețioase.
¹² Acestea sunt nume de bodhisattva sfinți care apar în literatura budistă.
¹³ Aceasta este în conformitate cu descrierea mitologică a lumii, conform Abhidharma Kosha. O mie de planete locuite sunt un sistem de ordinul întâi, o mie dintre ele sunt un sistem de ordinul doi, iar o mie dintre ele sunt un sistem de ordinul trei. O descriere mai detaliată poate fi găsită în cursul 8 ACI.
¹⁴ „Cei la Astfel Plecați” este, de asemenea, un alt nume a lui Buddha. „Astfel” înseamnă vacuitatea – natura supremă a tuturor lucrurilor.
¹⁵ Aceștia sunt doi dintre marii bodhisattva, cunoscuți ca „cei mai apropiați opt fii ai lui Buddha”.
¹⁶ El este Vajarpani, întruchiparea puterii tuturor Buddha.
¹⁷ Adică, contrar învățăturii lui Buddha.
¹⁸ Acest lucru se datorează faptului că numai karma pe care o purtăm cu noi va determina următoarea noastră viață – rezultatele acțiunilor noastre, și nu acțiunile altora.
¹⁹Acestea sunt „infracțiuni naturale” pe care fiecare persoană este obligată să le evite, cum ar fi uciderea și furtul etc.
²⁰ Interdicțiile se aplică numai celor care au luat anumite jurăminte.
²¹ Potrivit budismului, există șase forme de existență în samsara, lumea suferindă. Pe lângă existența umană, există tărâmul ființelor plăcerii, tărâmul zeilor, există și tărâmuri inferioare, pline de suferință, ca cea a animalelor, pe care le putem vedea, și tărâmurile infernului și a spiritelor flămânde care nu sunt satisfăcute niciodată.